----Stimate domnule Preşedinte, aca -demician Eugen Simion,StimaŃi domni şi stimatedoamne academicieni,StimaŃi profesori,Prea stimat auditoriu,

Desigur că o conferinŃă petema „Cultură şi Eco no mie”, cuamplă deschidere către interio -

rul şi exteriorul celor două domenii, cu siguranŃă celemai invocate, pe bună dreptate, în lumea noastră, pareun lucru relativ uşor. Deoarece discutăm însă desprerelaŃia dintre cultură şi eco nomie, despre ceea ce dă şiceea ia fiecare dintre aceste două componente defini toriiale civilizaŃiei umane, de ieri, de astăzi, de mâine, şi carede fapt, îndrăznesc să afirm, ar trebui să constituie unsingur domeniu, cu frontiere foarte relative, sensibile, gin -gaşe, fragile, finalmente demantelate, topite, lucrurile secomplică. Cred că aparent, însă, şi nu în fond, întrucâtîntotdeauna firescul nu a fost complicat, a venit de lasine, chestiunile fiind îngreunate doar de o anume lipsăa noastră de înŃelegere, de raŃiune, de interpretare.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„NulităŃile trebuie descurajate de laviata publică (...) ele trebuie să ştiecă nu se pot amesteca nepedepsiteîn lucruri ce nici nu sunt în staresă le priceapă”.

Mihai Eminescu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 374 anul IX vineri, 8 februarie 2013 1 RON

ComerŃul electronic (e-comerŃ) care este definit ca fiind com -portamentul comerŃului de bunuri şi servicii, cu asistenŃatelecomunicaŃiilor şi a instrumentelor bazate pe telecomuni-caŃii, cum ar fi Internetul.E-comerŃul este adesea folosit într-un sens mult mai larg,

pentru a avea, în esenŃă, aceeaşi semnificaŃie ca şi "afaceri -le electronice". Aceasta include, de exemplu, cumpărarea şi vân-zarea de produse cu numerar, prin Schimbul Electronic deDate (EDI), (EDI=Electronic Data Interchange).Exemple de afaceri electronice care nu sunt comerŃ electro-

nic includ procesele de înregistrare şi autorizare, înscriereastudenŃilor şi administrarea instanŃelor de judecată.ComerŃul electronic cuprinde mai multe domenii, care in -

clud cataloagele electronice, care se referă la mijloacele prin care vânzătorii îşi potcomunica ofertele lor potenŃialilor cumpărători. Schimbul Electronic de Date (EDI),se referă de asemenea la o anumită familie de standarde ce caracterizează datelestructurate, care reprezintă tranzacŃiile de comerŃ electronic precum şi licitaŃiile elec-tronice, care reprezintă un anumit set de mecanisme ce ajută la stabilirea preŃurilor.

AnunŃ important

Având în vederevacanŃa universitară,următorul număr al

revistei va aparevineri,1 martie 2013

Dan POPESCU

dr. Eduard STOICA,ULBS

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Comer] electronic

continuare în pag. 4-5

Conferin]@ la Academia Rom$n@Cultur@ }i Economie

Academia Română - Aula

8 februarie 1587. Decapitarea Mariei Stuart de cătreRegina Elisabeta I-a, care vedea în ea o rivală

La 10 ianuarie 2013,preşedintele ComisieiEuropene, José ManuelBarroso şi vicepreşe -dintele acestei comisii,Viviane Reding s-au ală -turat şefului guvernu-lui irlandez, Enda Kenny,şi ministrului irlandezal afacerilor europene,Lucinda Creighton, pen-tru a lansa la Dublin

Anul 2013 – Anul European al CetăŃenilor. Cuaceastă ocazie, peste 200 de locuitori ai Du -blin-ului au participat la o dezbatere deschisăcu liderii Europei cu privire la viitorul Uniunii Eu-ropene. Cu prilejul respectiv, vicepreşedintele Vi-viane Reding, comisarul pentru justiŃie a afirmat:

„Avem nevoie de implicarea directă a cetă -Ńenilor pentru a construi o Uniune mai pu -ternică şi cu un caracter politic mai pronunŃat.

Anul 2008, respec-tiv al doilea an departicipare a Românieiîn mecanismele UE afost marcat de o se -rie de evenimente, atâtexterne, cât şi inter -ne, care au complicatmisiunea autorităŃilorde asigurare a stabili -tăŃii macroeconomice.Pe plan internaŃional,turbulenŃele declanşa -

te în vara anului 2007 de creditele ipotecarecu risc ridicat (subprime) s-au transformat, peparcursul anului 2008, în cea mai gravă crizăeconomică internaŃională consemnată dupăMarea Depresiune din 1929-1933. Criza s-aamplificat îndeosebi după falimentul bănciiLehman Brothers în septembrie 2008 şi dupăpreluarea băncii Merrill Lynch de către Bankof America în aceeaşi lună.

continuare ^n pag. 2

Anul 2013 – Anul European al Cet@]enilor

Fenomenul de,,fragmentare” încadrul serviciilor

Miracolul Eminescian (II)

Considera]ii din perspectiva evolu]ieieconomiei României (II)

PUNCTULPE EUROPA

conf. dr. Virgil NICULA,ULBS

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

continuare ^n pag. 6

Dublin - Irlanda Banca Merrill Lynch

Serviciile în Ro mâ-nia şi-au sporit, în ulti-mii ani, abili tatea de adeveni obiect al tran -zacŃi ilor comerciale in-ter naŃionale. Acest lu -cru se datorează, prin-tre altele, şi fe nomenu-lui propriu de globa -lizare, fe nomen ce, lascară mondială, condu -ce la sporirea competi-tivităŃii în toate sec -toa rele.

asist. univ. drd.Lucian AlexandruDANCIU, ULBS pag. 3

continuare ^n pag. 7

CET~[ENIA EUROPEAN~2 VINERI 8 FEBRUARIE 2013

urmare din pagina 1Este motivul pentru care 2013 a

fost desemnat Anul European al Ce -tăŃenilor – un an dedicat dumneavoas-tră şi drepturilor dumneavoastră în ca-litate de cetăŃeni ai UE. CetăŃenia eu -ropeană este mai mult decât un con-cept. Este o realitate tangibilă, care setraduce în beneficii concrete pentrucetăŃeni. Comisia Europeană doreştesă-i ajute pe oameni să înŃeleagăcum pot beneficia în mod direct depropriile drepturi şi vrea să cunoascăpunctul lor de vedere privind viitorulEuropei. CetăŃenii europeni trebuie săfie în măsură să îşi exprime pre-ocupările şi să pregătească terenulpentru alegerile europene viitoare. Avenit momentul să ne implicăm cutoŃii activ în definirea viitorului nos-tru comun.”

Datorită cetăŃeniei UE – care nuînlocuieşte cetăŃenia naŃională, ci ocompletează – toŃi locuitorii celor 27de state membre ale UE beneficiază,în calitatea lor de cetăŃeni ai UE, de unset de drepturi suplimentare. Printreacestea se numără dreptul de a votaşi de a candida la alegerile locale şieuropene în Ńara din UE în care lo -cuiesc, dreptul la protecŃie consularăîn străinătate în aceleaşi condiŃii ca şicele aplicate locuitorilor statului mem-bru în cauză, precum şi dreptul de aadresa petiŃii Parlamentului European,sau de a lua parte, începând din 2012,la o iniŃiativă cetăŃenească europeană.

Sunt multe drepturi care derivă dincalitatea de cetăŃean european, dar re-zultatele unui sondaj European din2010 a evidenŃiat faptul că doar 43%dintre cetăŃenii europeni cunosc sem-nificaŃia sintagmei „cetăŃean al UniuniiEuropene” şi aproape jumătate (48%)indică faptul că nu sunt „bine infor-maŃi” cu privire la drepturile lor.

Miza Anului European al CetăŃenilorconstă tocmai în explicarea acestordrepturi şi în garantarea faptului căoamenii le cunosc şi nu se confrun-tă cu obstacole în exercitarea lor.

Libertatea de circulaŃie este drep-tul cel mai preŃuit al cetăŃenilor UE(a se vedea comunicatul de presă nr.14/2011). CetăŃenii europeni efectuea -ză în fiecare an peste un miliard decălătorii în interiorul UE şi din ce în cemai mulŃi europeni îşi exercită drep-tul de a locui într-un alt stat mem-bru. Cu toate acestea, deşi cca. 35%dintre lucrători ar lua în considerareposibilitatea de a accepta un loc demuncă în alt stat membru, aproapeunul din cinci este de părere în con-tinuare că există prea multe obsta-cole în calea realizării efective a aces-tui lucru. Împreună cu dificultăŃile ling -vistice, lipsa cronică de informaŃii con -stituie bariera cea mai importantă încalea exercitării profesiei în altă Ńară.

Comisia Europeană depune eforturipentru a elimina aceste obstacole. Pedurata Anului European al CetăŃenilor,în 2013, Comisia va publica un ra -port privind cetăŃenia Uniunii, care vaservi drept plan de acŃiune pentrueliminarea obstacolelor încă prezentecare împiedică populaŃia să benefi-cieze pe deplin de drepturile lor decetăŃeni ai UE.

Comisia va asigura şi o mai marevizibilitate a portalurilor web multiling -ve Europe Direct şi „Europa ta”, caelemente-cheie ale unui punct unicde informare privind drepturile cetă -Ńenilor Uniunii Europene. De aseme-nea, va consolida rolul şi vizibilitateainstrumentelor de soluŃionare a proble -melor, cum ar fi SOLVIT, pentru a le

permite cetăŃenilor Uniunii să-şi exer -cite din plin drepturile şi să fie maieficienŃi în apărarea lor.

Obişnuieşti să verifici etichetele pro-duselor pe care vrei să le cumperi?Cât de des compari preŃurile atuncicând mergi la cumpărături? Ştii caresunt drepturile tale când un produspe care l-ai achiziŃionat nu funcŃio -nează corespunzător?

Pentru a putea răspunde, în cu -noş tinŃă de cauză, la aceste întrebări,evidenŃiem câteva aspecte în cele ceurmează.

Economia globală de azi a fostformulată de forŃele de piaŃă şi nu deprincipiile ecologice. A rezultat astfelo economie distorsionată, în disonan -Ńă cu ecosistemul planetei – o eco -no mie care-şi distruge propriile sis-teme suport naturale. Lester R. Brownconsideră că eco-economia poate firealizată cu tehnologiile existente, cucondiŃia ca piaŃa să comunice costultotal al produselor şi serviciilor pecare le cumpărăm - adică să spunăadevărul ecologic.

În lucrările sale “Eco-economia”,“Planul B 2.0 pentru salvarea unei pla-nete sub presiune şi a unei civilizaŃiiîn impas”, “Planul 3.0 – Mobilizarepentru salvarea civilizaŃiei” şi „PlanulB 4.0 - Mobilizare generală pentru sal -varea civilizaŃiei”, Lester Brown a rele -vat importanŃa integrării şi asumăriide către fiecare stat, a unei strategiiprivind dezvoltarea durabila, ale căreicomponente esenŃiale sunt: stabiliza -rea populaŃiei, reducerea dependenŃeide petrol, dezvoltarea resurselor de ener-gii regenerabile, conservarea solului,protejarea sistemelor biologice ale Pă -mântului, reciclarea materialelor.

„Lumea pe marginea prăpastiei –cum să prevenim colapsul ecologic şieconomic” a lui Lester Brown propu -ne schimbarea opticii asupra concep-tului de securitate pentru secolul alXXI-lea. Autorul consideră că princi-pala ameninŃare la adresa securităŃiinaŃionale o reprezintă schimbările cli-matice, alături de creşterea populaŃieipredominant în Ńările sărace, criza apei,sărăcia, creşterea preŃurilor la alimen -te şi falimentul statelor.

„O carenŃă majoră a economiei noas-tre de piaŃă este aceea că nu suntnici recunoscute, nici respectate limi -tele durabile ale exploatării sistemelornaturale… Lumea dispune astăzi detehnologiile şi resursele financiare pen-tru atingerea unor obiective precumstabilizarea climei, eradicarea sără-ciei, stabilizarea populaŃiei, refacereasistemelor naturale de susŃinere a eco-

nomiei şi, mai presus de toate, res -taurarea speranŃei… Alegerea ne apar-Ńine - Ńie şi mie. Putem continua săprocedăm ca şi până acum, dirijândo economie care continuă să dis-trugă sistemele ei naturale de sus -Ńinere până când se va autodistruge,sau putem fi generaŃia care schimbădirecŃia, mutând lumea pe un făgaşal progresului susŃinut. Alegerea va fifăcută de către generaŃia noastră, darea va afecta viaŃa pe pământ a tuturorgeneraŃiilor viitoare.”(Lester Brown,Lumea pe marginea prăpastiei – cumsă prevenim colapsul ecologic şi eco-nomic, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2011).

Planul B 3.0 presupune o serie desoluŃii inspirate de conceptul dezvol -tării durabile pentru depăşirea crizeiiminente care ar interveni în ipoteza încare tendinŃele actuale se vor men -Ńine (Planul A): stabilizarea climei,controlul numeric al populaŃiei, eradi-carea sărăciei şi refacerea ecosis-temelor Pământului.

Obiectivele propuse nu pot fi reali -zate uşor dacă întreaga populaŃie alumii nu va înŃelege realitatea şi da -toria pe care o avem toŃi faŃă deviitoarele generaŃii. Odată cu înŃele -gerea şi măsurarea realităŃii, vom pu -tea acŃiona în timp util pentru dez-voltarea în condiŃii eco-economice aspaŃiului rural.

Planul B 4.0, a patra ediŃie a lu -crării subintitulată „Mobilizare genera -lă pentru salvarea civilizaŃiei” sublinia -ză urgenŃa aplicării măsurilor propu -se care să asigure stabilizarea climati -că prin creşterea eficienŃei energeticeşi prin reducerea consumului de ma -te riale, promovarea unei agriculturi ra-Ńionale, ecologice, protejarea diversi -tăŃii plantelor şi animalelor, eradica -rea sărăciei şi stabilizarea demogra -fică, asigurarea hranei pentru locui -torii planetei, alături de necesitateaparticipării întregii societăŃi la acŃiu-nile prin care să se realizeze toateaceste deziderate.

Dezvoltarea economică pe termenlung fără a afecta mediul nu este unsimplu deziderat ecologist, ci înglo -bează o multitudine de componentecare capătă un rol tot mai importantîn dezvoltarea durabilă, de unde ne -cesitatea tot mai des dezbătută de aasigura echitatea între generaŃii, darşi în cadrul acestora.

Privind problemele prin prisma eco-logiei, globalizarea este un dezastru,al cărui început este reprezentat derevoluŃia industrială pornită de Watt,inventatorul motorului cu abur. Aşacum nimeni nu poate acuza sub aceas-

tă formă progresul, similar, indiferen -Ńa faŃă de sănătatea planetei nu poatefi catalogată în termeni diplomaŃi de -cât comoditate.

Dezvoltarea producŃiei materiale dinultimele decenii, concomitent cu creş-terea populaŃiei şi a cerinŃelor deenergie, de materii prime pentru in -dustrie şi de produse alimentare auaccentuat conflictul dintre om şi natu-ră, dintre procesele de dezvoltare eco-nomico-socială şi resursele naturale,cu urmări tot mai îngrijorătoare asupraechilibrului ecologic al planetei.

Amploarea planetară a probleme -lor de mediu cu care se confruntăsocietatea umană în prezent a pus înfaŃa specialiştilor şi a factorilor dedecizie o serie de modele de evoluŃiepentru următorii ani. De aceea, con-tinuarea în acelaşi ritm, sens şi stil,poate fi justificată de capacitatea (ve -rificată în cursul istoriei) că omenireava găsi soluŃiile de ieşire din criză lamomentul potrivit, dar nu poate fisusŃinută pentru că în materie de me -diu efectele nu sunt imediate. Acesteefecte, cel mai adesea ireversibile,sunt deja simŃite. Stoparea ritmuluide dezvoltare economică la nivelulminim al asigurării materiale şi al creş-terii populaŃiei este o soluŃie nerea -listă. Controlul populaŃiei este neac-ceptat de religie sau tradiŃie (evoluŃiapopulaŃiei în China sau India schimbămulte reguli ale economiei mondiale),iar limitarea accesului populaŃiei la bu-năstare este împotriva firii umane.

Impunerea în rândul societăŃii aunei atitudini ecologice prin metodedictatoriale nu este fezabilă, istoriadovedind încă o dată, (evenimentelerecente din Tunisia, Egipt, Libia şialte Ńări care vor urma), dacă maiera nevoie, că soluŃiile nedemocraticenu sunt viabile. Practic, singura solu -Ńie unanim acceptată este dezvoltareadurabilă, care conduce la promovareaelementelor economiei de piaŃă într-un cadru democratic, prin respectareaexigenŃelor şi criteriilor ecologice.

Dacă aceste modele (continuare,stopare, impunere) erau avute în ve -dere înainte de a începe actuala crizăeconomico-financiară globală, în pre -zent putem spune că ne încadrăm înmodelul al doilea: „încetinirea ritmu-lui de dezvoltare economică”, chiardacă modelul optim trebuie să îl re -prezinte ”dezvoltarea durabilă”. Elabo-rarea unui nou model de dezvoltarea societăŃii umane presupune o schim -bare a vechilor concepte, mai ales acelor economice şi racordarea lor laspecificul managementului de mediu

şi la condiŃiile crizei actuale.Nicolas Georgescu-Roegen a adus

o contribuŃie fundamentală la modifi-carea opticii asupra dezvoltării eco-nomice. Cu referire la problematicadezbătută, autorul menŃiona că “în ulti-mele secole, progresul tehnic, indus-trial a fost asigurat în condiŃiile în -locuirii tot mai accentuate a surseisolare de energie (sursă primară, ceamai bogată în entropie joasă de oinfinită bogăŃie şi putere de regenera -re) cu sursele de energie proveninddin utilizarea resurselor minerale te -restre (surse finite, cele mai săraceîn entropie joasă, cu o putere infinitmai mică). Consumul masiv şi ire-versibil de astfel de resurse provoacăun consum rapid al zestrei specieiumane şi îi scurtează cariera “(Geor -gescu-Roegen N.,”Legea entropiei şiprocesul economic”, 1996).

Ştiind că procesele economice au,prin chiar conŃinutul lor, caracter en -tropic, oamenii trebuie să acŃionezeîn concordanŃă cu legile naturii, să deaactivităŃilor lor un caracter antien-tropic. Deci, în natură se produc atâtprocese entropice, cât şi proceseantientropice. De asemenea, oamenii,prin acŃiunile lor, îndeosebi prin celeeconomice, provoacă accelerarea unorprocese entropice naturale, ei putândînsă acŃiona şi în sensul accelerăriiproceselor antientropice.

Astăzi, mai mult ca oricând, seadeveresc teoriile ilustrului cercetătorromân, în sensul că procesele social-economice negative şi pozitive pentruTerra sunt luate în considerare decătre oameni în mai multe moduri:găsirea şi folosirea de noi tipuri deenergie, gospodărirea cu grijă a celorexistente, evitarea oricărui fenomende poluare a mediului natural, dedegradare a factorilor de mediu. Iatăde ce, una dintre cele mai importanteopŃiuni contemporane este selectareacu responsabilitate – pentru speciaumană şi pentru viitorul ei – a tipu-lui de creştere economică, de dez-voltare economică.

StringenŃa găsirii şi aplicării unuiastfel de tip de dezvoltare decurge dinmanifestarea tot mai puternică a cri -zei ecologice, care se suprapune pestecriza economico-financiară globală.

„Eco-bio-economia este o econo -mie a viitorului, pusă în slujba vieŃiioamenilor prin utilizarea raŃională aresurselor de mediu” (Bogdan A.T.,Comşa Dana, Eco-bio-economia - onouă paradigmă, 2011 ).

UNIDO (United Nations IndustrialDevelopment Organization) a dezvol -tat un program de iniŃiere şi coordo -nare a producŃiilor curate (PC). Pro -gramul UNIDO de PC ajută la con-struirea capacităŃii naŃionale de PC,creşterea dialogului dintre industrii şiguvern şi amplificarea investiŃiilor pen-tru transferul şi dezvoltarea tehnolo -giilor prietenoase pentru mediu. Prinacest program UNIDO face legăturaîntre producŃia industrială competitivăşi grija faŃă de mediu.

Conceptul de eco-eficienŃă oferă oserie de elemente strategice în fun-damentarea unor modele de consum/producŃie durabile, deoarece valorizea -ză deopotrivă eficienŃa ecologică şieconomică.� Eco-eficienŃa este o strategie de

ma nagement care se bazează pe se -lec tarea unor măsuri cantitative de in -put-output în vederea maximizării pro -duc tivităŃii intrărilor de energie şi ma -teriale în scopul reducerii consumuluide resurse, poluării şi risipei de ma -te ria le pe unitatea de produs şi pen-tru a genera economii şi avantajecompeti tive la capitolul costuri.

continuare în pagina 3

conf. dr. Virgil NICULA, ULBS

Fig. 1 Sediul Uniunii Europene, Bruxelles

Anul 2013 – Anul European al Cet@]enilor

urmare din pagina 2� Creşterea eco-eficienŃei în dome-

niul consumului /producŃiei de bunurişi servicii determină reducerea resur -selor utilizate pe unitate de produs sauserviciu şi implicit reducerea resur -selor utilizate pe unitate din PIB. � În ce măsură însă eco-eficienŃa

va determina şi o reducere per totalcon sum ori reducerea utilizării resur -selor per persoană, familie sau gos -podărie, acesta rămâne încă un su -biect deschis.

Potrivit conceptului de eco-eficien -Ńă, se impune definirea unor indicatoristatistici atent monitorizaŃi, referitori la:

- nivelul (cantitatea) totală a con-sumului de resurse

- intensitatea utilizării resurselorcheie cum sunt energia, materialele,apa şi pământul, în sectoare cum suntconsumul de bunuri şi servicii, activi -tăŃile de recreere, transporturi, construc -Ńia de locuinŃe şi producerea hranei.

Aceasta va servi la fundamentareaştiinŃifică a unor politici de schim-bare a stilurilor de viaŃă şi modelelor

de consum de orientare consuma-toristă ale epocii actuale. � Trăsătura de bază a eco-eficien -

Ńei este înŃelegerea conceptului de crea-

re a valorii conjugat cu grija ecologi -că. ProducŃia curată oferă şansa ini -Ńierii unor afaceri în direcŃia dezvol -tării du rabile pe baza Ńelurilor care

stau la baza afacerii. � Măsurarea eco-eficienŃei oferă

un instrument practic pentru proiec -tarea şi implementarea programelorpentru instruire la nivel sectorial, na -Ńional şi internaŃional.

Există şapte nivele de eco-eficienŃă:- reducerea cantitativa si calitativa

a materialelor necesare producerii bu -nurilor si serviciilor;

- reducerea consumului energetic înprocesul productiv – bunuri şi servicii;

- reducerea emisiilor toxice;- intensificarea reciclării materialelor;- maximizarea susŃinută a resur -

selor regenerabile;- extinderea producŃiei durabile;- creşterea intensităŃii bunurilor şi

serviciilor.În analiza eco-eficienŃei, s-a pornit

de la definiŃia dezvoltării durabile ca"un proces care satisface nevoile pre -zentului fără a compromite posibilita -tea generaŃiilor viitoare să-şi satisfacănevoile, din punctele de vedere aleeconomicului, socialului si mediului".

Acceptarea perspectivei ecologice

ca soluŃie pentru depăşirea impasuluicreat până acum între om şi mediupresupune şi construirea unui nouumanism, care nu poate fi altul decâtecologismul actual.

“O ecosofie aplică o perspectivăcare să includă dimensiunile etice şisă articuleze între ele ansamblul deecologii: ştiinŃifice, politice, environmen -tale, sociale şi mentale. Iar acest lucrueste cu atât mai necesar, cu cât so -cietăŃile industriale sunt lipsite de re -prezentări mentale a ceea ce semnifi-ca riscul climato-ecologic, trăind într-unmediu artificial şi gândind că nu mai de-pindem de natură şi ne putem adaptaşi rezista la orice schimbări.” F. Guattari,prin ideea de ecosofie (1989

Paul Hawken, în lucrarea sa „BlessedUnrest”, concluzionează:

”În prezent, noi ne furăm viitorul,vânzându-l chiar acum şi numindu-lprodus intern brut. La fel de bine,am putea avea o economie de ame-liorare a viitorului, în loc de a ni-lfura. Una se cheamă refacere, iarcealaltă exploatare.”

urmare din pagina 1CompetiŃia este cu atât mai acer-

bă cu cât este vorba despre existenŃacorporaŃiilor transnaŃionale. Drept re -zultat, companiile sunt in teresate săobŃină avantaje competi tive cât mairidicate în raport cu concurenŃa.

Unul dintre efectele globalizării, lanivel mondial, este expansiunea, fărăprecedent, la nivel mondial, şi prinanalogie, şi în Ńara noastră, a corpo-raŃiilor transnaŃionale. Favorizată de ero -darea graniŃelor naŃionale ale statelor,de scăderea şi combaterea oricărorforme de protecŃionism, de către orga-nisme suprastatale precum Organi -zaŃia Mondială a ComerŃului, caremilitează pentru liber schimb, expan-siunea CTN-urilor s-a realizat şi înŃara noastră într-un ritm rapid, în ulti -mii 20 de ani. Datele statistice dis -ponibile susŃin această ipoteză.

Inevitabil, pătrunderea acestor cor-poraŃii în cadrul economic al unuistat, în acest caz România, conducla modificări considerabile în struc-tura economică a Ńării respective.Dintre cele trei sectoare majore aleeconomiei, acest lucru este cel maivizibil în cadrul serviciilor. De fapt,raŃiuni economice, concurenŃiale, suntmotivul de bază al relocării CTN-uri -lor în state precum România. Relo -care ce a condus, inevitabil, la dez-voltarea fără precedent a sectoruluiserviciilor, pe de o parte, dezvoltarece este inevitabil asociată de proce-sul de globalizare al activităŃilor deservicii. De fapt, datorită acestui feno-men de globalizare a serviciilor, aces-tea devin din ce în ce mai mult obiec-te ale schimburilor internaŃionale.

Este aşadar introdusă noŃiunea de„fragmentare” a serviciilor. Acest fe -nomen este unul de natură mai re -centă, lucru care se datorează trăsă-turilor intrinseci ale serviciilor în gene -ral. Trăsături care includ intangibili-tatea, inseparabilitatea prestatorului deconsumator, consumul instantaneu alserviciului atunci când acesta estesolicitat. Tocmai datorită acestor car-acteristici, viziunea clasică asuprasectorului terŃiar era una eminamentebazată pe producerea internă şi con-sumul intern al serviciilor în econo -mie. Respectiv, în concepŃia clasică

asupra serviciilor, este vorba despreimposibilitatea tranzacŃionării acesto-ra dincolo de graniŃele unui stat. Ser -viciile erau produse şi consumate îninteriorul aceleiaşi Ńări. Tocmai dato -rită acestui motiv, rezultă caracterulde noutate al comerŃului internaŃio nalcu servicii.

Cu alte cuvinte, reconsiderarea ro -lului serviciilor în schimburile interna -Ńionale, inclusiv din punct de vedereal fluxurilor financiare generate deschimbul internaŃional cu servicii, estede dată mai recentă şi, deşi în ceea cepriveşte volumul serviciilor, pondereaacestora, în România, depăşeşte oricealt sector la PIB, situându-se în jurulvalorii de 50% din PIB, situaŃia semodifică din perspectiva schimbuluiinternaŃional, deoarece practic, maipuŃin de 10% din aceste servicii suntdestinate comerŃului internaŃional, ci -fră valabilă la nivelul întregii UniuniEuropene, conform UNCTAD. Acestfapt rămâne deci valabil şi în Ńaranoastră, deşi serviciile sunt responsa -bile, la momentul scrierii acestui arti-col, pentru cca. 40% din firmele exis -tente şi active în Ńară, firme ce anga-jează 31% din forŃa de muncă activă,conform INS.

Volumul relativ scăzut al servici-ilor ce fac obiectul comerŃului inter-naŃional se datorează, în ceea ce pri -veşte România, în principal, urmă-toarelor două cauze: trăsăturile ser-viciilor, al căror consum presupu nesuprapunerea timp – spaŃiu şi in -teracŃiunea prestator-consumator, darşi datorită legiferării mult mai dras-tice în ceea ce priveşte serviciile înRomânia. De altfel, barierele legisla-tive sunt încă ridicate în Ńara noas-tră, lucru de înŃeles, datorită „lipseide experienŃă” a României în materiede economie de piaŃă. De asemenea,reglementarea pe alocuri excesivă asectorului terŃiar în România poate fiexplicată şi prin răspunsul politicilornaŃionale la competiŃia externă, dese-ori extrem de acerbă, urmărindu-se defapt, de către autorităŃile naŃionale pu -nerea la adăpost a activităŃilor de ser-vicii, deseori insuficient dezvoltate, com-parativ cu cele ce provin din alte state.

Modificându-se optica asupra ser-viciilor, respectiv fiind posibilă frag-mentarea acestora, în cadrul corpora -Ńiilor transaŃionale, serviciile au do -bândit un nou atribut şi anume acela

de transportabilitate. Bazată pe noiletehnologii de comunicaŃie şi tehnolo-gia informaŃiei, serviciile au devenitdin ce în ce mai transportabile, deoa -rece proximitatea geografică prestator– consumator nu mai este o condiŃiesine qua non.

Iar acest aspect a fost exploatatde către corporaŃiile transnaŃionale decare aminteam anterior. Mânate denecesitatea de a realiza avantaje decost, corporaŃiile s-au folosit la capa -citate maximă de nou-dobândita „trans-portabilitate” a serviciilor. Prin urmare,au fost create noi oportunităŃi de creş -tere şi dezvoltare ale acestora, prinintermediul comerŃului cu servicii şial fluxurilor de investiŃii străine directe.Prin caracteristica de transportabili-tate, a fost posibila fragmentarea ser-viciilor, ceea ce a condus la delo-calizarea diverselor activităŃi de ser-vicii în afara graniŃelor Ńării de origi -ne. Prin urmare, CTN-urile beneficia -ză din plin de posibilitatea obŃineriiunor economii de scară, ce permit

obŃinerea de avantaje comparative înraport cu concurenŃa. Prin urmare, ob -Ńinerea unor asemenea avantaje com-parative conduce inevitabil la un plusde competitivitate al companiilor respective.

Fiind adăugată la acest mix de fac -tori favorabili şi poziŃia generală a Ro -mâniei, respectiv aceea de mediu pro-pice pentru investiŃii străine, corpora -Ńiile transnaŃionale şi-au făcut simŃităprezenŃa din ce în ce mai mult, atâtîn producerea de bunuri, cât şi de ser -vicii. De altfel, fragmentarea servici-ilor a fost realizată în România şi decătre o parte din companiile producă -toare de bunuri şi produse, care şi-au„transportat” serviciile necesare des-făşurării activităŃii lor economice fietotal, fie parŃial, pentru obŃinerea deeconomii de scară şi deci, în încerca -rea de a dobândi avantaje competi -tive în raport cu concurenŃa. Acest pro-ces, deşi de factură mai recentă, estedin ce în ce mai accelerat.

Fragmentarea serviciilor, cauzată detransportabilitatea acestora, cauzată la

rândul ei de noile avansuri în dome-niul tehnologiei telecomunicaŃiilor şiinformaticii, a condus, într-un final, lamodificarea completă, radicală, a con-cepŃiei asupra sectorului terŃiar în Ro -mânia. Indirect, datorită relocării ser-viciilor a tot mai multe CTN-uri în Ro -mânia, economia noastră s-a dezvol -tat, în termen brut şi net, aşa dupăs-a demonstrat anterior, prin evoluŃiaexponenŃială a PIB. De asemenea, estedeja o certitudine în România faptulcă serviciile, sectorul terŃiar per an -samblu, constituie un element esenŃialal activităŃii economice, argumente fiindnecesitatea de servicii ca input în ob -Ńinerea inclusiv a bunurilor materialeşi inclusiv ca input pentru crearea dealte servicii, şi furnizarea acestora.

De asemenea, fragmentarea ser-viciilor ca fenomen ajută România şidin perspectiva exportului de servicii.Inputul anumitor servicii conduce laobŃinerea de posibile servicii cu ungrad mai ridicat de valoare adăugată,care, exportate, pot contibui activ laun excedent al balanŃei comerciale aserviciilor pe care Ńara noastră o pre -zintă. Acest lucru se datorează faptu-lui că CTN-urile care au delocalizatanumite părŃi ale serviciilor necesarelor în România, le exportă la rândullor în alte state, aspect benefic pen-tru economia autohtonă.

Prin urmare, serviciile şi comerŃulcu acestea în România au beneficiatde pe urma globalizării, aceasta ser -vind atât ca şi cauză, dar şi ca efectîn dezvoltarea comerŃului internaŃio -nal cu servicii, deoarece a înlesnit po-sibilitatea de abordare, de către Ro -mânia, a pieŃelor internaŃionale de ser -vicii, în cazul nostru, Uniunea Europeană,prin exporturi de servicii superioareimporturilor. Respectiv, ideea că Ro -mânia poate beneficia din importulde servicii, de calitate variabilă, înmăsura în care acest import se con-stituie totodată într-o premisă de că -pătâi a unui export de servicii şi/saubunuri, din care Ńara noastră poateobŃine beneficii considerabile.

Tocmai în acest sens, premiseleexistă pentru a consolida rolul deci-siv al dezvoltării sectorului terŃiar îneconomie, şi, concomitent cu acestea,a apariŃiei şi dezvoltării comerŃuluiinternaŃional cu acestea, element careva deveni o importantă oportunitate decreştere economică pentru România.

3SERVICIIVINERI 8 FEBRUARIE 2013

Bruxelles

Fenomenul de ,,fragmentare” în cadrul serviciilor

Anul 2013 – Anul European al Cet@]enilor

asist. univ. drd. Lucian AlexandruDANCIU, ULBS

urmare din pagina 11. Să vedem. Să definim dar eco -

nomia ca alegerea în circumstanŃe deraritate. Este o definiŃie generală, cu -prinzătoare şi, opiniez, foarte aproapede realitate. Cu alte cuvinte, tot ceeace facem, tot ceea ce întreprindem,acŃiunile noastre de un tip sau altulconstituie, vrem nu vrem s-o recu -noaştem, „economie”. Cultura ar puteafi invocată ca un set de cutume, caun stoc (dinamic) de educaŃie, com-portamente, sensibilitate, gândire şiacŃiune, ca atmosferă, ca mediu ast-fel, bazate, toate acestea, pe ceea ceevoluŃia umană a demonstrat că aavut şi are pozitiv, dar şi negativ, însens mai ales referenŃial. Fireşte, defi -niŃiile sunt precizate ca atare, dar eleau fost şi sunt mereu incomplete. Me-reu limitate, eliptice, deseori eronate.Să le admitem, totuşi, pe acestea două,cu, poate, plusurile şi, cu siguranŃă,minusurile lor. Şi vom vedea nu doarcă acest domeniu atât de complex,atât de amplu, de profund care estecultura şi care se adresează, mai ales,creativităŃii noastre, sentimentelor, uma -nului din noi, din fiecare dintre noi,nobleŃei noastre sufleteşti, câtă există,dacă există, integrează, ca o stare denormalitate, economia, ci şi că eco -nomia, în maniera ei mai mult saumai puŃin specifică, integrează cultu -ra. Şi în cultură, ca peste tot alegemîn circumstanŃe de raritate. Este deevidenŃă că „homo univer salis” îl inte -grează pe „homo econo micus”, iarrelaŃia inversă este – chiar dacă tre-buie să mai facem eforturi s-o înŃe -legem astfel – la fel de adevărată.Economia s-a desprins, de fapt, dinconştiinŃa umană, din cultura umanăşi nici pe departe nu trebuie dezuma -nizată, ci se întoarce singură, o vremsau nu - unii dintre noi, n-o vrem -cu paşi mai mari sau mai mici, cuezi tări, cu poticneli, la matcă.

La o primă vedere, putem relevanenumărate exemple astfel. Iată câ -teva. Opere fai moase ale literaturii, depildă, un William Shakespeare, un Bal-zac, un Victor Hugo, un Carlo Goldoni.Sau, pentru spaŃiul românesc, mareleEminescu, Liviu Re breanu şi deloc înultimul rând ro mancierul Vintilă Cor -bul. Vintilă Corbul cu, printre altele,cele trei volume ale sale „DinastiaSunderland – Beau clair”, o veritabilăsaga a acumulării primitive a capi-talului până în timpurile moderne, şicare ne poartă în toată lumea, des-tinele personajelor fiind puternicinfluenŃate, potenŃate, blamate, dis-truse de economie sau reuşind prineconomie. Şi aici, însă, bunul simŃ alculturii izbândeşte, în ciuda frămân-tărilor, confundându-se cu economia.Cu o economie de bun simŃ, fireşte,şi nu cu o economie co ruptă şi gău -noasă, falsă, mincinoasă. Deopotrivă,ample tratate de econo mie sunt, defapt, mari opere literare sau pot fiasimilate astfel. Chiar dacă persona -jele sunt altele, „mişcarea” este ase -mănătoare. Acceptând varietatea destiluri şi poposind în actualitate, neputem gândi astfel la lucrări, de fapt,cărŃi, ale regretatului academician CostinMurgescu, ale regretatului academi-cian Nicolae N. Constantinescu, aleacademicianului Tudorel Postolache,ale academicianului Iulian Văcărel şiale multor altora. Să mai amintim căprimele însemnări cu iz economic, cele

din antichitate, le aflăm în „memorii”,în lucrări filozofice, în poezii, în fabu -le, în încercări literare. Iar când „eco -nomia” se află în acte, în documenteadministrative, în rău, dar mai ales înbine, le umanizează, le subsumeazăunor preocupări umane de progres,chiar dacă deseori încorsetate decutume şi înŃelegeri anume de epocă.Ne gândim astfel la celebrul „Cod allui Hammurabi”, scrijelit pe un bazaltde dimensiuni şi pe care îl putemvedea cu ochii la „Luvru”, la subsol,în sălile consacrate antichităŃii asiati -ce, Mesopotaniei, Babilonului, ş.a. Şisă mai amintim, totodată, că mareleAdam Smith considerat, pe bunădreptate, alături de fiziocraŃi, părinteleliberalismului economic, şi-a scrislucrările sale după ce a fost, ani de -loc puŃini, profesor de literatură şimorală engleză la Universitatea dinGlasgow, privind economia tocmaidin acest unghi, şi nu altfel. S-ar pu -tea ridica, desigur, întrebarea „ce seîntâmplă cu econometria, cu modelă -rile?” Nu se întâmplă nimic diferit. Şieconometria este filozofie, literatură,totul este ca econometrii să nu se claus -treze într-u spaŃiu închis ermetic, do -minat doar de formule, ci să „deschi -dă amplu ferestrele” spre realităŃi...

2. ... Desigur, cele înfăŃişate seconstituie într-o privire, necesară, utilă,cu siguranŃă incompletă şi pe caremulŃi dintre cei care nu înŃeleg proble -ma o pot ataca. Vom veni însă cumulte alte argumente în sensul pecare îl apărăm şi care cred că suntîn măsură să dea substanŃă de fondpledoariei noastre, interferenŃei pro-funde dintre cultură şi economie.Dacă le despărŃim, şi, din păcate, demulte ori le-am despărŃit, lumea aplătit, plăteşte şi va plăti un preŃ totmai greu. Profitul nu are cum să fiedoar individual şi pe termen scurt.Profitul trebuie să fie şi social ca ofinalitate vitală a sa, şi pe termenlung, durabil. Cred că ne-am referitastfel la „găina cu ouă de aur”. Suntcel puŃin 3 grupe de probleme pecare le vom preciza în acest sens.Anume: a) conŃinutul şi semnificaŃiaunor mari şcoli – cele mai mari şiunanim recunoscute şcoli – de gân -dire economică; b) sensurile, în evolu-Ńie, ale globalizării; c) actualul modelde dezvoltare a lumii. De la început,câteva precizări. Cultura, cu ampli-tudinea ei, cu profunzimea ei, desigur,cu ofensive ale unor curente mai multsau mai puŃin „pozitive” şi reacŃii pemăsură, prezintă, cred, un grad multmai mare de verosimil pe termen

lung, decât componenta ei – econo-mia. Nu întâmplător, de altfel, despreeconomişti se spune că au fost şisunt precum Cristofor Columb: „A ple-cat fără să ştie prea bine unde puteaajunge, a ajuns fără să ştie unde aajuns şi a întreprins toate cele treicălătorii ale sale pe banii statului”.Cu alte cuvinte, economiştii au fostşi sunt vulnerabili în raport cu mariicreatori care sunt eterni. Pe urmă,deşi prin concepŃiile şi deciziile lor auinfluenŃat şi influenŃează fundamentalevoluŃia lumii, ei sunt relativi anoni-mi în raport cu marii generali con-ducători de oşti, cu regii, cu împă -raŃii, cu actorii, cu mondenii, etc. Dupăun asemenea „paravan” se pot facemulte. Probabil că aşa a gândit şi am-basadorul României în FranŃa când,în vara lui 2009, una dintre cele maiprestigioase UniversităŃi franceze –printre primele 300 din lume – mi-adecernat onorantul titlu de DoctorHonoris Causa, foarte, foarte rar pen-tru profesorii şi cercetătorii românipentru vestul european şi euro-atlan -tic, Domnia Sa nu a fost prezent ladecernare. Am fost trei profesoricărora ni s-a acordat atunci titlul, unamerican – iar ambasadorul SUA afost în sală –, un norvegian – iar am-basadorul Norvegiei era în sală – şieu, înconjurat de familie şi de nume -roşi colegi din FranŃa, dar fără am -basador, fără nimeni de la ambasadă.Cât era oare în acele clipe RomâniaŃara mea, şi-a pus vreodată între-barea diplomatul cu pricina şi – separe – mai ocupat cu „strategia vo -turilor pentru românii din Paris” decâtcu treburile lui fireşti?... Dar să re -vin. Să examinăm, pe rând, cele 3grupe de probleme.

a). ConŃinutul şi semnificaŃia unormari şcoli de gândire economică.Desigur, antichitatea, cu Codul luiHammurabi, irigaŃiile din Egipt, Babi -lonul şi structurile sale economico-sociale, ş.a. – să recunoaştem, totuşi,întâietatea Asiei în acest sens – peurmă, Europa, Grecia Antică, cu Pla -ton şi Aristotel, Roma – cu fraŃiiGracchus, Tiberius şi Caius şi mulŃialŃii îşi nutresc din cultură ideile eco-nomice. Evul Mediu apoi, sistemulcel mai contractual, din perspectivavasalităŃii, are ca emblemă şi turni -rurile, alchimiştii, domniŃele, dar maiales marii umanişti – Nicolaus Olahus,Erasmus din Rotterdam – care pro-movează cultura dar şi o viaŃă eco-nomică ca atare care să-i ofere fun-dament. Pe urmă, ereziile, deloc lip-site de importanŃa, nerecunoaşterea

unor încorsetări. Conflictul dintre Biblieşi Bursă, chiar trecând prin episodulpenibil al indulgenŃelor, din acestetimpuri a avut ca deznodământ, de laun moment dat, coabitarea, împăca -rea celor două mari instituŃii, subli -mând într-o Renaştere care nu în -semna nici ascetism, nici cenuşiu, civiaŃă. ViaŃă robustă,cu raŃionalism, cuzâmbet şi speranŃe. Era un pas marespre comuniunea atât de necesarădintre cultură şi economie. Mercanti -liştii, prima şcoală modernă de gân -dire economică, cu propensiunea loratât de insistentă către aur, argint,bani, mai mult ca pasiune dominantădecât ca mijloc, consemnează, putemspune, un recul. Oamenii de culturăde tot felul puteau prolifera doardacă aveau sau le dădea cineva bani.

Este drept, puterea s-a vădit şi sevădea în artă, de multe ori deloc înplan secundar – vezi Leonardo daVinci, Rafael Sanzio, demnitarii culargi concepŃii din familia de Medicisşi nu doar la FlorenŃa, pe urmă, peun plan relativ diferit, dar nu mult,

Jacques Coeur, Liga Hanseatică, Ni -colas Foucquet, ş.a. – dar cu precă -dere ea se înscrie parcă mai multîntr-un cuplu dialectic alături de bani.FiziocraŃii, şcoala economică atât decelebră, pun întrucâtva lucrurile înordine. EsenŃială este producŃia. Negus-toria, circulaŃia, evident vitale, suntprivite mai ales ca “intermediar”, caterminal. Or, producŃia de un fel saualtul, inclusiv cea spirituală, înseam-nă muncă, multă muncă, cu alte cu -vinte arta, cultura, care înseamnămuncă, dă ruire sunt producŃie, suntrecunoscute ca de mare utilitate oa -menilor, sunt „economie”. Literatuleconomist Adam Smith va amplificao astfel de relaŃie, recunoscând, ca ogrijă esen Ńială a statului, fără de carestatul nu poate exista – şi el trebuiesă existe pentru oameni – justiŃia,poliŃia, se curitatea de un fel saualtul, în sfâr şit, dar deloc în ultimulrând, şcoala. Şcoala ca instituŃie vi -tală a învăŃării, a culturii. De undeatunci marginalizarea culturii, „statulei la colŃ de stradă cu şapca în mână”,cum se exprima un cercetător demarcă al domeniului, când însuşiunul dintre marii părinŃi ai liberalis-mului economic o asimilează cumunca, cu un produs atât de nece-sar al societăŃii şi care bine merităde la societate? De unde? Din igno -ranŃa, falsitatea de ca racter, patimaunor decidenŃi „arzând” nu de binelebanului public, ci de grija proprieichiverniseli, neînŃelegând că nu poateexista un ogor de trandafiri – oimagine reductibilă, totuşi, din per-spectiva unui bogat nivel de igno-ranŃă – într-un ocean de gunoaie...Vor veni şi alte şcoli economice, cuprecădere cele istorice, identificândcultura în economie şi vice-versa, dar,cel mai mult, vor servi acestui scopdouă orientări mari. În speŃă, şcoalaneo-clasică, marginalismul, şi gândirealordului englez John Maynard Keynes.

Prea onorat auditoriu,

CONFERIN[~ VINERI 8 FEBRUARIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

Cultur@ }i EconomieDan POPESCU

Erasmus din Rotterdam Nicolaus Olahus

VINERI 8 FEBRUARIE 2013 5

c my bc my b

c my b

CONFERIN[~

c my b

Şcoala neo-clasică va demonstra,indubitabil, că în schimburile eco-nomice trebuie să obŃină maximumde satisfacŃie ambii parteneri, nuunul pierde şi altul câştigă. Mai mulŃidintre adepŃii ei, deşi paradoxal, vorlansa noŃiunea de profit social, înfapt, necesitatea, imperativul ca acŃi-unile economice să aibă reverberaŃiipe un spaŃiu uman foarte larg. Tot -odată, cultura, nutrită nu doar indi-vidual, ci cu acŃiune fundamentală peun spaŃiu uman la fel de amplu, nuse desprinde de economie deoareceşi ea produce. Ce produce? În primulrând profit social, progres pentru in -divizi, pentru oameni, pentru societa -te. Produce „frumos”, generozitate, to -leranŃă, înŃelegere. Un astfel de ta -blou cu mai multe lumini decât cu um-bre, este revigorat puternic de gândi-rea lui J.M.Keynes – economistul bri-tanic care în amurgul vieŃii sale vapune bazele sistemului monetar-fi -nanciar de la Bretton-Woods –, darcare va şi aprecia drept parametrufundamental al finalităŃii dezvoltării,intuind – şi demonstrând – mai alestermenul lung, durabilitatea, temeini-cia, sustenabilitatea, nu strictul profitindividual – deloc neglijat, şi deloc ne -glijabil, de altfel – ci amplificarea gradu-lui de ocupare a forŃei de muncă. Ceeace înseamnă locuri de muncă, salarii,profit so cial, o societate care pulsea -ză, instituŃii, humanism şi umanitate.Nu cred că se poate fără...

Sunt semnale dure care ne ame -ninŃă. De exemplu, cum scria socio-logul american Jeremy Rifkin, noiletehnologii, care trebuie promovate,fireşte, argumentele economice suntirefutabile. Dar cum ele mai mult li -cenŃiază forŃă de muncă decât ab -sorb, în tot mai mare măsură segmen -te din tânăra generaŃie se pare că nuvor afla niciodată de lucru. Dramatic,chiar tragic semnal. Dar profesorulromâ no-american Nicolas GeorgescuRoe gen, cu atât de veridica sa teoriea entropiei, îndemnând la o altă ci -vili zaŃie, mai cumpătată, nu includecultura între pilonii mari şi puternicide construcŃie ai acestei societăŃi?Dar „Ecolonomia”, în speŃă o econo -mie pornind dinspre fizică, chimie,ştiinŃe exacte, practic un concept noucare ar trebui să ne domine, nu seba zează, nu ca liant, ci ca mijlocvital, pe cultură? I-am tot admones-tat pe celebrii „socialişti utopici”,Saint Si mon, Charles Fourier, RobertOwen. Dar Icaria? Dar Arcadia, imagi -narea unor lumi minunate? Sunt visuri,dar au existat şi există şi speranŃe căse gmente din ele ar putea deveni rea-li tăŃi. Iar, ca să fim pragmatici, chibuŃu-rile din Israel, nu repetă oare, în mă -sură esenŃială, falansterele lui CharlesFourier şi Teodor Diamant? Nu agrea-ză ideea de profit social şi de aici unalt statut pentru şcoală, învăŃare, cul-tură? Şi am putea continua...

Este indubitabilă, dar, marea no -civitate a faptului de a marginalizacultura ca atare. De a o privi cadependentă de „resturile care cad dela masa bogaŃilor”. De a eluda rolulşi funcŃiile profitului social pentru afa-ceri şi ca factor imperativ, cu amplucâştig, de sursă de investiŃii pentrucultură. Au existat naŃiuni fără eco -nomie. Iată, Germania imediat dupăAl Doilea Război Mondial. Dar şi-a re -venit repede întrucât a avut „Cultura”care nu a putut şi nu avea cum săfie distrusă. De altfel, cele câtevasute de civilizaŃii care s-au perindatîn lume au pierit mai ales din cauzeeconomice şi atunci când nu aveauun mediu cultural potrivit. Cele câte-va care au avut astfel, au rezistat şirezistă şi astăzi, chiar dacă nu aido-ma, dar transmiŃând mai departe ele-mente fundamentale. Şi încă un as -pect: în economie vorbim astăzi multdespre zone în care s-a manifestat şise manifestă „eşecul pieŃelor”. Sunt

„externalităŃi” care, pentru normali-tate, trebuie „internalizate”. Legile pie-Ńei pot acŃiona foarte bine pe întregansamblul societăŃii, fireşte integrânddin plin şi nu excluzând cultura. Nu -mai că cultura a fost exclusă astfel,fiind abordate cu precădere costurileşi nu beneficiile ei. Iar calculele ne de -monstrează că efectele ei sunt pozi-tive, multiple, repetitive. Privită astfel,„internalizată”, cultura nu înseamnăcheltuială neproductivă, ci ea este pro -fitabilă, generează un amplu profit so -cial. Aproape în orice situaŃie, compa-rativ cu cheltuielile, acesta este multmai mare, poate infinit mai mare. Estesemnificativ astfel, desigur în altă or -dine de idei, exemplul vaccinului: câtcostă şi ce beneficiu aduce. Dacă vomprivi beneficiul doar prin faptul că acelavaccinat nu face boala, greşim grav. Nufac boala nici cei care vor veni încontact cu cel vaccinat, pe urmă ceicare vin în contact cu aceştia dinurmă ş.a.m.d. Este un efect pozitivde multiplicare. La fel şi în cultură.Şi atunci, de ce să ne ascundem dupădegete şi să ne prefacem că nu ve -dem realităŃile, marginalizând, ca bani,

ca investiŃii, ca prestigiu, cultura, aşe -zând-o printre ultimele locuri de oa -rece însemnătate? Cât a pierdut şi câtpierde de mult economia lumii atun-ci când a procedat şi procedează ast-fel. Cultura nu trebuie „subven Ńionată”,cultura produce. Ce şi cât? Imens înambele sensuri. Trebuie să ştim,însă,să evaluăm. Avem, de altfel, nevoie,printre atâtea altele, de o altă filo-zofie bugetar – financiară.

b). Un alt aspect acum, deloc ne -in terferat cu primul. Anume, sensu -rile în evoluŃie ale globalizării. Glo -balizarea, ca un anume tip de inte-grare mondială, dominată de profitca atare, deci şi de profitul social,aşa se vădeşte necesar, globalizareadeci, privită în etapele ei succesivede afirmare, pune pe un plan funda-mental limba, învăŃarea, cultura cafactori formatori. Imperiul Roman, în -tins pe 3 continente, capitalurile,oamenii şi produsele circulând relativliber, reprezintă o primă şi funda-mentală etapă pe drumul globalizării.Din Siria şi Egipt şi până în Germa -nia şi Anglia de astăzi, dar şi pânăîn Dacia, latina era o limbă recunos-cută, cultura şi civilizaŃia latină pro-liferau peste tot. Termenii economici– profit, cheltuială, pierdere, investiŃii,buget – erau utilizaŃi pe întregul pe -rimetru al latinităŃii. Ceea ce, printrealtele, a făcut şi ca Imperiul Romanodată pierit, civilizaŃia, cultura, limbalatină să rămână. O altă etapă, unnou val al globalizării este constituitdin marile descoperiri geografice. PesteAtlantic şi, ulterior, peste Pacific, auizbândit religii europene, limbi euro -pene de geneză latină, cutume, civi-lizaŃia europeană, modul european dea concepe afacerile prin muncă, in -teligenŃă şi performanŃă. Şi Francisco

Pizzaro şi Fernando Cortes înAmerica de Sud – deloc întâmplătornumită astăzi „Latină” – sau JacquesCartier într-o altă direcŃia, Canada, auadus cu ei nu doar împilare şi râuride sânge, ci şi o civilizaŃie net supe-rioară, noi atitudini, o nouă educaŃie,de fapt, o nouă cultură care avea sub-sumată economia şi nu invers. Toateacestea „au prins” foarte bine. Ele vainterfera sensibil cu culturile locale. Însfârşit, drept „al treilea val” de glo -balizare, cu pandant în Renaştere şiIluminismul european, s-au vădit „Re-voluŃiile industriale” care au presu-pus, înainte de orice, învăŃare, edu -caŃie, şcoală, ingeniozitate. Sunt saunu sunt acestea atribute ale culturiidisipate pe întreg perimetrul econo -mic, integrându-l, stăpânindu-l, con-trolându-l ca atare? Sigur că sunt. Şiiată cultura de un fel sau altul ampluinterferată cu economia. Să fie clar,şi eu sunt unul dintre cei nu preamulŃi care au studiat fenomenul atâtla scară europeană, la scară ameri-cană şi la scară mondială: averilemari, care au rezistat şi rezistă, s-aufăcut mai ales prin producŃie, prin

va lorificarea nişelor de performanŃăşi nu atât prin speculaŃie, prin escro -cherii. Pot fi comparaŃi Pullman,Guggenheim sau Ford cu AlexandreStaviski sau cu câteva bănci ameri-cane care au transformat speculaŃiafără limite în crezul lor suprem? Nupot exista comparaŃii astfel. Deci pri-ceperea, talentul, munca – arta, defapt, ceea ce dă această combinaŃie– se află la baza progresului socialşi nu altceva. Şi atunci, să margina -lizăm cultura deoarece „nu produce”?Este ridicol, nici nu poate fi vorba...

De altfel, dintr-o asemenea per-spectivă nici nu (mai) putem – nuavem cum – să fim „europocen-trişti”. Sau să considerăm o mareputere sau alta „centrul universului”,să promovăm, de exemplu, ideea ex -clusivităŃii americanismului. Nu avemcum şi nici nu este bine. Pledeazăastfel, printre altele, simpatia şi atitudineapilduitoare cu care sunt privite Ńăriledin „BRIC” (Brazilia, Rusia – poate maipuŃin, dar sigur India şi mai alesChina), cu care sunt privite munca şiperformanŃele lor, componente esen -Ńiale ale culturii lor. Nu putem, desigur,să ne orietăm altfel. Dar Germania,în Europa, care, la iniŃiativa lui Frie -derich List, prin 1829 şi mai apoi, adesfiinŃat vămile între stătuleŃele ger-mane – Zollverein-ul – deschizândeconomia, iar, după aceea, a insti tuito viguroasă politică socială – „eco -nomia socială de piaŃă” – continuatăcu aplomb de Cancelarul Angela Merkel,deşi acest important om politic pen-tru alŃii recomandă altceva? Să ne maireferim la cel mai apreciat economistromân în spaŃiul Americii Latine, darnu numai, care privilegia producŃianaŃională în raport cu speculaŃia, afir-mând înŃelept: „Spune-mi nu doar ce

cumperi, ci şi cu ce plăteşti dacăvrei să-Ńi spun de cumperi scump sauieftin?” Toate acestea sunt elementecât se poate de semnificative. Studii,cercetări economice pe 1 an, 2 ani,5 ani, cu echipe monodisciplinare, numai sunt în prezent reprezentative.Pentru a degaja tendinŃe, pentru adegaja, cu o probabilitate ceva maimare, lumi ale viitorului, avem impe-rioasă nevoie de cercetări pluridisci-plinare, de continuitate, de examinăripertinente pe sute şi chiar mii deani. Numai aşa, de pildă, colonialis-mul poate fi judecat cu cele bune şicele rele. Ştiu acest lucru pentru căam fost şi sunt implicat direct, lanivel internaŃional, în eforturi de acestfel. Numai în acest chip cred că vomputea desluşi, cât de cât, câte cevadin ceea ce ne aşteaptă. Şi deoarecenu o facem, nu ştim ce trebuie sauştim fals, se pare că nu ne aşteaptăprea bine... Cei care nu au capaci-tatea să înŃeleagă astfel, să acŃionezeşi să valorifice astfel, este bine săstea deoparte de „cercetarea pe dez-voltare”. Ani de zile, cu spiritul lorîngust, ignorant, limitat au făcut - şi,

din păcate, încă mai fac, fiind struc-turi de interese pe rol, fiind oamenicu mult tupeu, „băgăreŃi” - mult răueconomiei. Dar şi învăŃământului, cer-cetării, sănătăŃii, socialului, culturii...

c) În sfârşit, ultimul punct, mode -lul în general de dezvoltare al Pla -netei. Este bun sau este rău? Sunt nupuŃine rezultate care ne infirmă opti-mismul şi ne dezvoltă pesimismul.Cu atât mai mult cu cât nu vom pă -răsi traiectoria financiarizării excesiveşi nu ne vom orienta şi – deci, şi –spre o anumită solidaritate economi -că. Iată, sunt circa 200 de ani decând Lèon Bourgeois, pe urmă cevamai aproape, Charles Gide şi acumPierre Rosanvalon, iar într-un alt ca -dru – şi am studiat temeinic fenome -nul – Juan Domingo Peron şi EvitaPeron, au gândit şi gândesc o dez-voltare bazată, firesc, pe lângă Ńintelede profit normale, pe solidaritate, pesolidarism. Axa de fundamentare, desprijin o constituie tocmai gândirealui Adam Smith, englez-scoŃian, în cepriveşte diviziunea socială a munciica factor vital al progresului. Iată, în -tr-un proces de muncă, fiecare esteutil. Deci, trebuie toŃi recompensaŃi,desigur, cu recompense diferite, funcŃiede aportul lor. Sunt, totodată utili –şi trebuie stimulaŃi – toŃi cei care„aşteaptă”: copii, elevi, studenŃi, într-un fel sau altul bătrânii funcŃie decriterii specifice, etc. Cu alte cuvinte,în felul său, fiecare om este impor-tant. Este consolidată o cultură ast-fel. Or, ce ne relevă situaŃia actualădin lume? Din puŃin peste 7 miliardede oameni, cu mult peste 6,5 mili -arde trăiesc la limita sau sub limitade sărăcie – un prag, fireşte, variabildar ne referim la chestiunea de prin-cipiu. Prin comparaŃii şi raportări mai

precise, evoluând spre bine totuşifiinŃa umană, lucrurile în loc să seatenueze, s-au accentuat şi se accen -tuează. Şi atunci, cine pe cine păzeşte?O mână de bogaŃi şi superbogaŃi, peo imensă masă săracă şi supersăracăsau invers? Cred că se vădeşte, con-tinuând astfel, iminenŃa unor mari ca -taclisme sociale. Să fie păstrată meri -tocraŃia, dar şi profitul social să fiereconsiderat, menŃinut, dezvoltat. Nuavem de-a-face astăzi în lume doarcu o simplă criză economico-finan-ciară, ci cu însăşi criza unui anumemod de viaŃă, privilegiind egoismul,nepăsarea, individualismul în exces,urâciunile vieŃii, şi nicidecum, desigur,pe un plan ce rămâne de stabilit, „dra -gostea de aproape”. Nu o spunemnoi primii, ci sunt nu puŃine enciclicepapale care au afirmat astfel. Nuspunea şi André Malraux că „Secolulurmător va fi religios sau nu va fi de-loc”? De ce să nu-l credem? Cultura,solidaritatea, cooperarea, desigur, pro-mo varea doar a valorilor şi nu aignoranŃei şi brutalităŃii, umanismul,sunt cele ce pot salva, căci de salva -re este vorba, umanitatea. O arată mulŃispecialişti, cu precădere cei care auprivit şi privesc dezvoltarea şi dinperspectiva istoriei economice şi nudoar a momentului economic în sine.N-am ce să fac, trebuie s-o spun: eiştiu mai bine decât alŃii despre ceeste vorba. Este, în acest ultim sens,la cei care nu cunosc, ca într-o „fişăa postului”, dar fără să ştii de unde-Ńi vin intrările şi fără să ştii unde tre-buie să îndrepŃi produsul tău prelu-crat, în speŃă ieşirile. Nimic nu maipoate continua astfel. Au fost, erau,sunt oare degeaba melodia dură a luiJacques Brel „Les bourgeois” („Lesbour geois sont comme des cochons...”)sau splendida melodie a lui MelinaMercuri, fost ministru al Culturii înGrecia, „Les bateaux blancs” („Richesen amour et en vin blanc”)? Nu cred.Am excomunicat, cu mari pierderi,din sfera relaŃiilor de piaŃă, relaŃiiledintre om şi mediu. Şi avem ce avem.Cum spuneam, să nu procedăm simi -lar şi cu cultura, externalizând-o pânăla calendele greceşti. Deoarece vomplăti imens...

Prea onorat auditoriu,3. Uniunea Europeană ca instituŃie

– şi cu toate instituŃiile sale - promo-vează ferm asemenea orientări. Încădin 1957, în Tratatul de la Roma, seavea în vedere creşterea nivelului deviaŃă şi chiar o apropiere cât maimult astfel, pentru toŃi cetăŃenii „NoiiEurope”. Or, fără a conferi culturii lo -cul care i se cuvine, acest lucru nueste posibil. Fireşte, nu sunt de lepă -dat măsuri şi acŃiuni punctuale, dar,mai arătam astfel, este nevoie de onouă concepŃie, de o nouă filozofieeconomică, de o nouă filozofie buge-tar financiară. Doar aceasta, materiali -zată apoi, ne va scoate la liman. Si -tuaŃia din România este parcă şi maicomplicată în condiŃiile în care, chiardacă acum în oarece diminuare, corup-Ńia, hoŃia, lipsa de deschidere socialăcombinată cu un egoism material atro-ce, ignoranŃa, incultura, indiferenŃadevin, nu o dată, precepte dominanteşi chiar criterii de promovare. Am fostîn vară în Africa de Sud, statul cuunul dintre cele mai ridicate PIB-uridin Africa, am văzut bidon-ville-uri încare sălăşluiesc într-o imensă mizeriemilioane şi milioane de oameni. Sepoate, deci, şi mai rău. Dar să sperăm,vorba latinului, „Dum spiro, spero”.Depinde, până la urmă, de implicareaefectivă a fiecăruia dintre noi, cumputem şi unde putem, ca lucrurile săse schimbe.

Vă mulŃumesc pentru răbdare şiatenŃie.

P.S. ConferinŃa a fost urmată încăaproape o oră, de întrebări şi răs -punsuri.

Paris, Turnul Eiffel

EVOLUłII VINERI 8 FEBRUARIE 20136

urmare din pagina 1În această ordine de idei, eco -

nomiile care au resimŃit cel mai pu -ternic efectele crizei au fost cele emer-gente, datorită restrângerii lichidităŃiipe pieŃele internaŃionale şi, ca urmare,a comprimării resurselor externe definanŃare pe fondul creşterii aversiu-nii faŃă de risc a investitorilor. În maimare măsură au fost afectate Ńărilecu deficite externe mari, printre careşi România. Singurul aspect pozitivlegat de criza economică internaŃio -nală a fost reducerea accentuată apreŃurilor la petrol şi alte materiiprime, a căror evoluŃie a constituitpe parcursul primului semestru din2008 un factor inflaŃionist important.1

Anii următori, 2009-2011, au fostinfluenŃaŃi de evenimentele ce au ur -mat crizei din 2007-2008 şi care aucondus la intrarea economiei na Ńio -nale în recesiune:

(i) Anul 2009 a fost marcat deevoluŃia rapidă a evenimentelor ex -terne şi interne, sub impactul crizeifinanciare şi economice care a cu -prins întreaga economie mondială. ÎnRomânia, impactul crizei financiareasupra economiei, deşi considerabil,s-a manifestat preponderent indirect.Modelul de afaceri al instituŃiilor fi -nanciare din Ńara noastră, bazat peprevalenŃa produselor bancare tradi -Ńionale, precum şi măsurile pruden -Ńiale şi administrative adoptate în modproactiv de Banca NaŃională a Ro -mâniei, s-au tradus în absenŃa „acti -velor toxice” şi în menŃinerea stabili -tăŃii financiare. Transmiterea impactu-lui crizei s-a realizat puternic, prinintermediul a cinci canale: (a) canalulcomerŃului exterior (ca urmare a res -trângerii principalelor pieŃe de exportale produselor româneşti); (b) cana -lul financiar (pe fondul reducerii lini-ilor de creditare private externe de labăncile-mamă, cu impact asupra evo -luŃiei creditului neguvernamental); (c)canalul încrederii (prin creşterea aver -siunii la risc a investitorilor străinifaŃă de pieŃele emergente, ceea ce s-arepercutat atât asupra investiŃiilor pro -ductive, cât şi asupra pieŃelor finan-ciare); (d) canalul cursului de schimb(din cauza presiunilor de deprecierea leului) şi (e) canalul efectului deavuŃie şi bilanŃ (odată cu reducerea

substanŃială a valorii multor categoriide active, îndeosebi a celor imobili -are, dominante în clasa de active fo -losite drept colateral bancar, precumşi prin creşterea ponderii creditelorneperformante în activele instituŃiilorde credit).2

(ii) În anul 2010, economia româ -nească a resimŃit în continuare efec -tele crizei financiare şi economicemondiale. La nivel global, dinamicaPIB a revenit în teritoriu pozitiv (+5,0la sută), însă procesul a avut magni -tudini diferite în economiile dezvolta -te (+3,0 la sută) comparativ cu celeemergente (+7,3 la sută). În Româ -nia, dezechilibrele macroeconomiceacu mulate înaintea declanşării crizeiau condus la o serie de corecŃii însectorul bugetar, care s-au suprapuscontinuării corecŃiilor din sectorulprivat (inclusiv din sistemul bancar),care înregistraseră paşi semnificativiîncă din 2009. În aceste condiŃii, de -clinul economic a continuat şi înanul 2010, contracŃia PIB real (cu1,3 la sută) fiind totuşi sensibil infe-rioară celei consemnate în 2009.3

(iii) Într-un context internaŃionaldificil, România a continuat, în 2011,politicile destinate stabilizării macro-economice, având ca rezultat readu -ce rea inflaŃiei în intervalul-Ńintă, res -trân gerea deficitului bugetar, menŃi -nerea deficitului contului curent la unnivel moderat şi asigurarea unui ca -dru adecvat pentru o creştere econo -mică sustenabilă. PerformanŃa econo -miei a fost însă influenŃată de dete-riorarea climatului financiar şi econo -mic extern, manifestată mai ales lani velul zonei euro. Totodată, criza da -toriilor suverane a impus regândireacadrului de coordonare a politiciloreconomice ale statelor membre UEprin intermediul căruia să se promo -veze o creştere economică sănătoasăşi să aibă loc o repoziŃionare a fi -nanŃelor publice pe fundamente so -lide. Prin urmare, la nivelul UE a fostadoptat un pachet de guvernanŃă eco-nomică care cuprinde prevederi refe -ritoare la întărirea regulilor de disci-plină fiscală prevăzute în Pactul destabilitate şi creştere, precum şi laimplementarea unui mecanism de pre -venire şi corectare a dezechilibrelormacroeconomice excesive ale statelormembre.4

Economia României a făcut obiec-tul a două cercetări empirice. În ca -

drul primei cercetări au fost analiza -te, din punct de vederea empiric, va -liditatea ipotezelor care au stat labaza elaborării teoriei echilibrului luiKeynes. Această cercetare empirică afost aplicată pe cinci Ńări clasificateîn 3 tipuri de economie, respectiv eco-nomia de tip anglo-saxon (Statele Uniteşi Marea Britanie), economia de tipvest-european (FranŃa şi Germania) şitipul de economie emergentă euro-peană (România).

În ceea ce priveşte factorii careinfluenŃează venitul nominal, aceştiadiferă în funcŃie de dimensiunea eco -nomiei. Astfel, venitul nominal al eco -nomiilor mari depinde de volumulforŃei de muncă angajate, de nivelulanterior al venitului şi de nivelul an -terior al volumului forŃei de muncăangajate. În schimb, pentru economiaemergentă europeană a României, ve-nitul nominal depinde de volumul for -Ńei de muncă angajate (0,5289), derata taxării (-0,2119) şi de nivelulconsumului (1,0879).

SituaŃia se schimbă radical în mo -mentul în care discutăm despre situ-aŃia venitului real: pentru economiilemari, factorii rămân similari cu fac-torii venitului nominal, iar pentrueconomia României, factorii de influ-enŃă se modifică, de data aceastaexistând aceiaşi factori de influenŃăca şi în cazul economiilor mari, res -pectiv nivelul de ocupare al forŃei demuncă (1,5480), nivelul producŃieidin perioada anterioară (-1,5480) şivolumul forŃei de muncă în perioadaanterioară (0,7738).

Analiza consumului a relevat fap-tul că, structura factorilor s-a schim-bat în cazul economiilor mari faŃă deipotezele lui Keynes, aceasta fiindinfluenŃată într-o anumită măsură şide nivelul taxelor. Pentru economiaemergentă a României, nu se poatevorbi de o influenŃă a taxelor asupraconsumului, astfel că factorii de in -fluenŃă ai acestuia sunt venitul dis -ponibil din perioada actuală (0,7317),venitul disponibil din trimestrul ante-rior (-0,7317) şi consumurile afe -rente ultimelor trei trimestre (0,1461;0,2056 şi -0,1265). Totuşi, se ob -servă faptul că factorul principal deinfluenŃă al consumului rămâne veni -tul disponibil.

În continuare, nivelul economisiriiîn România este influenŃat de venituldisponibil curent (3,1932) şi anterior(-1,6698), nivelul economiilor din pe -rioada anterioară (0,7697) şi taxeledin perioada anterioară (-0,8039). Pen -tru comparaŃie, economisirea în ca -drul economiilor mari este influenŃatăde venitul disponibil curent şi ante -rior, nivelul economiilor din perioadaanterioară, taxele curente şi cele din

perioada anterioară (pentru economiaamericană).

În ceea ce priveşte nivelul inves -tiŃiilor pentru economiile mari, aces-ta este influenŃat de venitul nominalcurent şi anterior, nivelul de ocuparedin perioadele anterioare şi de sala -riul real din perioada curentă şi ante-rioră. Pentru economia emergentăeuropeană mai apar ca şi factori deinfluenŃă, extra, variaŃia ratei taxării(-1,4749) şi variaŃia ponderii con-sumului guvernamental (-1,7149).

Ipoteza privind existenŃa unei re -laŃii bazate pe o funcŃie multiliniarăîn conformitate cu teoria preferinŃeipentru lichiditate a fost invalidatăpentru toate cele cinci Ńări. În acestsens, pentru analiza variabilelor mo -netare şi a interacŃiunii acestora cuvariabilele reale am realizat o analizăempirică a ipotezelor teoriilor mone-tariste: neutralitatea monetară pe ter-men lung, nonneutralitatea monetarăpe termen scurt, existenŃa deficituluibugetar ca un factor principal al fe -nomenului inflaŃionist, existenŃa unuiimpact nesemnificativ şi pe termenscurt al acŃiunilor fiscale asupra varia -bilelor reale. Analiza a fost realizatăpe datele agregate ale Statelor Unite,Marii Britanii, Zonei Euro şi ale Ro -mâ niei. Astfel analiza empirică pe da -tele agregate ale României au relevaturmătoarele aspecte:

(i) existenŃa unei relaŃii pe termenlung între cele patru variabile (masamonetară, viteza de circulaŃie a bani -lor, preŃuri şi producŃie reală) ale teo-riei cantitative a banilor cu semneleaferente ale coeficienŃilor,

(ii) existenŃa nonneutralităŃii mone -tare pe termen scurt,

(iii) deficitul bugetar reprezintă unfactor important al fenomenului in -flaŃionist (coeficienŃii de elasticitateaferenŃi au valorile de 1,922 pe ter-men lung, respectiv 0,725 pe termenscurt),

(iv) acŃiunile fiscale (coeficienŃiielasticităŃilor înregistrează valorile 2,948pe termen lung, respectiv -0,484 petermen scurt) au o influenŃă mai ridi-cată asupra venitului naŃional decâtacŃiunile monetare (coeficienŃii elas-ticităŃilor înregistrează valorile -0,599pe termen lung, respectiv -0,129 petermen scurt).

Rezultatele celor două cercetări auarătat faptul că economia Românieieste caracterizată de tipul de econo -mie emergentă europeană, care sebazează pe o transformare rapidă, peo parcurgere accelarată a etapelor şiîn care se promovează ideea inter-venŃiei active a statului în economie.De asemenea, economia emergentăeuropeană a României este o econo -mie de tip concurenŃial în care flexi -

bilitatea mecanismelor de piaŃă esteafectată de intervenŃia statului, de re-glementări stricte care blochează pro-cesul de alocare optimă a resurselor,în care se acordă o importanŃă foarteridicată cadrului instituŃional în ceeace priveşte garantarea persoanelorparticulare, iar bunurile mixte ocupăun loc mai important decât bunurilecomerciale. În plus, pieŃele financiarese află într-o fază de blocaj institu -Ńional, iar fiscalitatea determină, într-o pondere importantă, existenŃa uneipieŃe duale.

Astfel, încă de la primele semneale apariŃiei crizei, în România s-a dis-cutat sub ce formă trebuie să serealizeze redresarea economică. Per -soanele cele mai optimiste au speratca declinul economic să fie pe operioadă foarte scurtă, astfel încât săse discute despre o redresare în „V”.Totuşi, în prezent, la 5 ani de laizbucnirea crizei creditelor subprimeîn Statele Unite, a devenit clar că re -dresarea este marcată de obstacoleneprevăzute, principalele probleme deastăzi pentru economia României fiindreprezentate de dezechilibrele de pepiaŃa muncii şi de deficitul cereriiagregate, exact problemele cu careKeynes s-a confruntat cu mai binede şapte decenii în urmă.

Dat fiind acest context, estimărilearată că economia României urmeazăsă înregistreze o creştere pozitivă,dar apropiată de zero, la sfârşitul lui2012, în contextul în care slăbiciuniledin zona euro continuă să reprezinteobstacole pentru activitatea economi -că. În acelaşi timp, inflaŃia este pro -iectată să rămână în cadrul intervalulde 3% Ńintit de Banca NaŃională aRomâniei, iar deficitul de cont curenteste de aşteptat să se regăsească lasfârşitul anului 2012 în jurul valoriide 4,5 procente din PIB, reflectândperformanŃa puŃin mai slabă a comer -Ńului în comparaŃie cu aşteptările dinprimele luni ale anului. Riscurile pen-tru activitatea economică continuă săprezinte existenŃa unor incertitudinicu efecte negative pentru activitateaeconomică, în special din perspectivaevoluŃiilor de pe pieŃele financiare in -ternaŃionale. Astfel, implementarea uneipoliticii prudente ar fi astfel esenŃialăîn restabilirea încrederii şi asigurareaunei redresări economice.

Note de subsol:1. Banca NaŃională a României (2008),Raport anual 2008, p.112. Banca NaŃională a României (2009),Raport anual 2009, p.113. Banca NaŃională a României (2010),Raport anual 2010, p.114. Banca NaŃională a României (2011),Raport anual 2011, p.11

Considera]ii din perspectiva evolu]iei economiei României (II)asistent univ. dr. Alin OPREANA,ULBS

Bucureşti. Ministerul FinanŃelor

Bucureşti. Banca NaŃională a României

e-COMER[VINERI 8 FEBRUARIE 2013 7

urmare din pagina 1ComerŃul electronic poate fi înŃe-

les ca un sistem conceput asemeneaunui magazin virtual on-line, care ges-tionează comenzile şi stocurile, pre-lucrează tranzacŃiile, în cadrul căroraoamenii pot cumpăra şi vinde bunurişi servicii, din domeniul sportului, alcalculatoarelor, hobby-uri, antichităŃi,electronice, cărŃi, muzică, automobile,vacanŃe şi multe altele, oriunde înlume. Bunurile şi serviciile disponi-bile prin intermediul comerŃului elec-tronic pot fi produse finite cât şi ma -terii prime necesare fabricării altor bu -nuri sau servicii care sunt furnizatepentru acelaşi motiv.

ComerŃul electronic, ca sistem, şi-aconstruit propriile sale instrumentecare i-ar putea ajuta pe utilizatorii săiîntr-un anumit context nou în care săgăsească noi modalităŃi de comuni-care, cumpărare, vânzare, şi interac -Ńionare cu piaŃa. Acest lucru a fostvalabil până în punctul în care au fostcreate o nouă terminologie, reguli şicondiŃii; chiar interacŃiunea dintre clien-Ńi şi vânzători este diferită, iar noŃiu-nile de încredere şi de confidenŃiali-tate dintre ei au fost modificate.

COMERłUL ELECTRONIC PENTRU COMPANII

Odată cu apariŃia comerŃului elec-tronic, a apărut în economia mondia -lă o nouă piaŃă şi concepte noi deafaceri, cum ar fi comerŃul electronic,Business to Business (B2B), care re -prezintă utilizarea de reŃele private depe Internet pentru a automatiza opera -Ńiunile de afaceri între companii.

Schimbul electronic de date (EDI),a fost primul standard utilizat. Acestaa fost aplicat de obicei prin utilizareanoŃiunii de ReŃea de Valoare Adău -gată (VAN), (VAN = Value Added Net -work), prin care companiile sunt înmăsură să facă afaceri on-line dupăobŃinerea calităŃii de membru într-oanumită ReŃea de Valoare Adăugată(VAN). Costurile de implementare aletehnologiilor necesare au exclus la în-ceput afacerile mici, până la apariŃiaschimbului electronic de date (EDI)al Web-ului care, prin utilizarea tehno-logiilor web, le-a permis şi lor să lise alăture. .

ComerŃul Electronic Business toBusiness (B2B), este un nou model devânzare cu amănuntul: piaŃa de web.El îmbunătăŃeşte modelele de afaceriutilizate anterior, oferind o audienŃăglobală, selectare nelimitată de pro-duse, site-uri portal care se adresea -ză consumatorilor şi se concentreazăpe vânzări, care pot fi rapid adaptateconsumatorilor.

ComerŃul electronic poate fi înŃe-les, de asemenea, ca un proces, deoa-rece el este transformarea proceselorde afaceri-cheie prin utilizarea tehno -logiilor Internetului. Prin care atât com-paniile mari cât şi cele mici folosescInternetul pentru a comunica cu par -te nerii lor, pentru a se conecta cusistemele lor de date back-end, şi săfinalizeze tranzacŃii. Web-ul îmbinăstandardele, simplitatea şi conectivi-tatea Internetului cu procesele de bază,care sunt fundamentul unei afaceri.

Procesul de comerŃ electronic cu -prinde câteva caracteristici de bază aleprocesului de vânzare, cum ar fi:- Prezentarea electronică de bunuri şiservicii;- Preluarea comenzii online şi pre -zentarea facturii;- Solicitarea automată a contului de client;- Plata şi realizarea tranzacŃiei online.

Multe companii au avut succespentru că au folosit e-business-ul ca

o strategie, prin dezvoltarea unui ca -talog dinamic bazat pe baza de date,oferirea sistemului de comandă on -line prin prezentarea front-end-ului se-curizat având la bază un sistem decomandă, mutarea unei declaraŃii şifacturarea pe un sistem interactiv Webşi acceptarea metodei de plată elec-tronice pentru o tranzacŃie sau oplată a facturii.

E-comerŃul este cunoscut pentrucă a folosit unele utilitare cum ar fiserviciul de comerŃ electronic şi unsistem de plată particular, pentru aface utilizarea lui mai uşoară şi pen-tru a securiza tranzacŃiile. Serverulde comerŃ electronic poate fi cel maibine definit ca un software pentru webcare funcŃionează ca o expoziŃie on -line cum ar fi afişarea produselor, co-manda online şi administrarea inven-tarului. Software-ul funcŃionează încombinaŃie cu sistemele online pen-tru procesarea plăŃilor. Un exemplubun de server pentru comerŃ poate fi“IBM WebSphere Commerce” sau “IBMWebSpheare e-Learning”, acestea po -trivinduse cel mai bine pentru apli-caŃiile B2C. În articolul, am făcutreferire la utilizarea “IBM WebSphea -re e-Learning”.

Sistemul de plată este bazat petrei metode care sunt procese cefolosesc cardul de debit sau de credit,fonduri electronice (cec digital) şi nu -merar digital. Plugin-urile de brows-er cum ar fi portofelele electroniceprezintă furnizorilor date de identifi-care, informaŃii legate de cardul decredit şi numerar digital, şi sunt va -lide utilizatorilor, furnizorilor de brow-ser şi a site-urilor de vânzare. Nume -rarul digital este un sistem de platăcare transferă reprezentări digitale defonduri de la un calculator la altul.Ca seriile de pe bancnotele reale,numerarul digital este un identificatorunic care are o valoare prestabilită,în timp ce fiecare a fost eliberat de obancă participantă şi reprezintă o sumăspecifică de bani reali. Una dintre tră-săturile de bază este că numerarulreal este anonim şi refolosibil.

E-comerŃul este supus regulilor şistandardelor, unele standarde caresunt puse în folosinŃă, dar nu suntlimitate la TranzacŃia Electronica Secu -rizata (SET – Secure Electronic Tran -saction) care a fost adoptată de com-paniile cărŃilor de credit cum ar fiVisa, Master Card, American Expressşi Sistemele Bancare de Plata pe In -ternet (BPIS – Bank Internet PaymentSystem),care este adoptat de princi-palele bănci.

Acest mod de a încheia afacerioferă beneficii utilizatorilor, care aufost făcute posibile prin Internet. E-comerŃul este bazat pe un nou con-cept despre care s-a spus anterior căa schimbat felul în care populaŃiacumpără, vinde şi interacŃionează. Acreat un nou criteriu în care multmai multe decizii în cunoştinŃă de cauzasunt luate de client. Acest lucru faceca şi comercianŃii să fie responsabilipentru informarea într-un mod efi-cient a consumatorilor acum cândafacerile sunt făcute în totalitate înaceastă direcŃie, bazânduse pe unmodel de percepere a valorii clientu-lui în B2C, unde valoarea consuma-torului inclusă în model este valenŃaexperienŃei cumpărăturilor online, per -ceperea calităŃii produsului, percepe -rea riscului şi preŃul produsului.

FIABILITATEA SERVICIILOR

ExperienŃa de cumpărături şi vân -zări online s-a schimbat major şi adevenit mai puŃin consumatoare detimp şi nu mai e o problemă pentruclient, nici pentru vânzători, care nu

mai trebuie să cheltuiască la fel demult ca înainte, cum ar fi costul devânzare şi eventual costul instalăriisau modernizării punctelor de vân-zare. Ca un beneficiu pentru vânză-tori şi consumatori, e-comerŃul esteo modalitate optimă de a aduce pro-duse şi oferă o oportunitate de arealiza înŃelegeri închise cu consuma-torul. Un alt lucru ce poate fi con-siderat ca fiind de valoare a produ -selor vândute prin e-comerŃ este, nuneapărat vânzarea produsului în sine,ci vânzarea de servicii bune, ceea ceînseamnă că deşi nu putem vedea cecumpărăm, putem presupune că ceeace cumpărăm este bine. Încercareade a efectua o tranzacŃie pe Internets-ar putea să fie singura dacă serviciulnu e de încredere. Prin aceasta pu -tem spune că un element importantal e-comerŃului este fiabilitatea ser-viciilor. Cum consumatorii au la mânăinformaŃii despre fiecare produs, in -clusiv calitatea, dimensiunile, utiliză -rile şi caracteristicile speciale, clienŃiise aşteaptă să primească produseleexact aşa cum au fost afişate, aşa căstandardul de calitate este aşteptatsă fie pus puternic în aplicare decătre vânzători. De asemenea un altserviciu important devine comparareaproduselor şi a preturilor lor, faptcare întăreşte competiŃia şi orientareadupă preŃul mai bun, cu doar unclick şi în câteva minute poŃi navigape paginile de Internet ale diferiŃilorproducători şi furnizori al aceluiaşiprodus şi putem compara calitatea,serviciile şi preŃurile.

Avantajele pe care le furnizează e-comerŃul pentru consumatori şi vân -zători pot fi observate în diferite do -menii, în funcŃie de fiecare industrieşi în unele cazuri în funcŃie de fie -care individ. În industria de consuma produselor în masă, de exemplu E-comerŃul a fost folosit la vânzarea,de la producător la comercianŃii cuamănuntul, la consumatori. Acesteasunt două procese diferite datorităfaptului că prima este o tranzacŃiemai mare şi mai complexă, existândun risc mai mare pentru consumatorşi vânzător.

În afara faptului de creştere a vân -zărilor, Internetul a fost importantpentru companie şi din cauza faptu-lui că permite clienŃilor să furnizezeinformaŃii importante la timp. Infor -maŃii precum întârzieri de livrare şi

oricare alt fel de feedback sunt acumprimite regulat, în comparaŃie cu aniitrecuŃi când informaŃia trebuia colec-tată de la reprezentanŃii de vânzări,când clientul era vizitat. Singura mo -dalitate de a comunica cu clienŃii s-aschimbat pentru companie. Scanareainternă a fost făcută mai uşoară da -torită faptului că diferenŃele dintrepunctul de vânzare al companiei suntcorelate mai bine şi mai repede. Ma -nagerul general are abilitatea de a co -munica decizii luate de sediul com-paniei la angajaŃii din Ńară şi dinlume în timp scurt şi are contactpersonal cu angajaŃii la un cost multmai redus decât înainte

Scopul companiilor este să ajutela construirea unor comunităŃi mari întoată lumea, locaŃii dincolo de gra -niŃe unde utilizatorii pot cunoaşte alŃiutilizatori din aceeaşi Ńară, dintr-unoraş diferit sau cartier, chiar şi dinalte Ńări, prin urmare se creează pieŃede tranzacŃionare puternice, dar şi lo -curi unice pentru a construi prietenii cupersoane care au interese similare.

Site-urile de acest gen sunt foarteimportante pentru că au schimbatconceptul de vânzare şi cumpărare,prin a-l face un proces mult maiinformal. Aici nu este producător saucomerciant de produse care oferăunicitatea serviciului lor. Ceea ce de -vine important în acest tip de afacereeste că toŃi consumatorii găsescexact ceea ce vor, chiar dacă nu maieste fabricat, iar vânzătorii pot oferiorice doresc atâta timp cât urmeazăun set de reguli.

PreŃul este considerat a fi un fac-tor foarte important în sistemul tran-zacŃional, pentru că nu este la fel derigid precum sistemul afacerilor nor-male. Vânzătorul oferă pentru pro-dusul său un set de preŃuri probabi -le, după care cumpărătorul sau diferi -Ńii cumpărători oferă o sumă de bani,pe care aceştia sunt dispuşi să oplătească pentru acel produs, iardacă vânzătorul consideră că ofertaeste suficient de bună, atunci tranza-cŃia se efectuează, deşi nu este la felcum se aştepta la început. Interme -diarul (compania ce se ocupă cu tran-zacŃia), face profit din comisioanelefiecărei tranzacŃii prestabilite. De ase -menea, în acest mod de a realizaafaceri există un mod care implică oîncredere ridicată provenită atât de lacumpărători cât şi de la comercianŃii

companiei, deoarece în aceste cazurinegocierile nu sunt realizate cu ocompanie care nu e susŃinută de oîncredere ridicată, ci este realizată cuo persoană pe care de cele mai multeori nu o cunoaştem. De aceea, com-paniile care realizează afaceri pe In -ternet trebuie să fie conştiente de po -sibilităŃile de asigurare pe care le au.

Afacerile tradiŃionale şi e-comerŃulfolosesc Internetul pentru a face recla-mă produselor bune şi serviciilor, câtşi pentru comunicarea cu clienŃii,furnizorii şi angajaŃii. Ambele tipuride afaceri au folosit Internetul pentrulivrarea anumitor bunuri, cum ar fimuzică şi software şi servicii, pre-cum cele bancare şi de divertisment.Tehnologia oferită de Internet careoferă aceste oportunităŃi expune, deasemenea, utilizatorii săi, vulnerabili -tăŃilor de forma de încălcare a drep-turilor, defecŃiunilor şi viruşilor, etc.

Asiguratorii susŃin că e-comerŃuldiferă de comerŃul tradiŃional prindouă puncte semnificative. Primul sereferă la utilizarea Internetului, numă -rul de procese implicate într-o tran-zacŃie în e-comerŃ poate depăşi cuuşurinŃă procesele necesare unei tran-zacŃii tradiŃionale similare. A doua di -ferenŃă constă în probleme noi dedrept internaŃional şi a creanŃelormulŃi-jurisdicŃionale care duc la cos-turi de apărare şi de indemnizare aasiguratului.

În concluzie, prin analizarea puncte-lor anterioare se poate declara că teh-nologia şi avantajele acesteia a adusnoi moduri de a face afaceri, în mareparte facilitând modul în care suntfăcute tranzacŃiile şi reducând proble -mele care erau implicate din cauzacosturilor de comunicare şi distanŃă.Importantele avantaje în telecomuni-caŃii au făcut lumea mai mică şi pie -Ńele mai mari .

E-comerŃul reprezintă progresul şiavantajul luat de multe companii dinîntreaga lume care si-au extins piaŃa,a crescut nivelul lor de vânzări şi aîmbunătăŃit modul de a comunica cuclienŃii lor, furnizorii şi angajaŃii (Şerbu2002). Folosind, de asemenea, e-co -merŃul ca un pilon, companiile au fostcreate pentru a exploata la maximnoile tehnologii şi realizarea de profitdin serviciul de furnizare de plat-forme pentru persoane care să interac-Ńioneze şi să realizeze tranzacŃii prininternet.

dr. Eduard STOICA,ULBSComer] electronic

S-au împlinit, de puŃin timp, 40 deani de la trecrea în nefiinŃă a filozo-fului Constantin Noica, care a întrodusîn cultura românească, cu puterea elo -cinŃei sale, o idee, devenită un postu-lat indubitabil, acela că marele Emi -nescu a fost Omul deplin al culturiiromâneşti. Şi-a susŃinut şi a dezvoltataceastă idee în volumul Eminescu saugânduri despre omul deplin al culturiiromâneşti pe care l-a publicat în 1975la Editura Eminescu. Cine a parcurscaietele lui a fost copleşit de setea decunoaştere pe care o avea Marele poetpentru tot ce a produs gândirea ome-nească până la el, în cele mai variate

domenii ale ştiinŃei şi culturii universale.Prietenul său scriitorul Ion Slavici,

în legătură cu setea de cunoaşterenota: „ Nu era ramură de ştiinŃă pen-tru care Eminescu nu avea o părtici-că de slăbiciune”

În toamna anului 1869, când poe-tul avea vârsta de 19 ani, GheorgheEminovici, tatăl său s-a hotărât, lasugestiile lui Şerban, fratele mai mareal poetului, să-l trimită pe „tânărul re -bel”( eufemism care circula despre poet,între apropiaŃi) la studii în străinătatede teamă ca acesta să nu „alunece pecalea ruşinoasă a actoriei”

Bătrânul căminar, i-a promis poe-tului un stipendiu de 18 galbeni pelună, pentru a uma cursuri universi -tare la Viena, sumă pe care poetul aconsiderat-o o greutate, o împovărare pentru bugetul familiei şi ca atare s- a

străduit să cheltuiască pentru întreŃi -nere cu parcimonie.

Între anii 1869 şi 1872 poetul au -diază cursuri exclusive de filozofie aleprofesorilor Robert Zimmermann, I.Kursus, pe Karl Sigismund Barach- Rap-paport şi pe Theodor Vogt. Alternativ,studiază filosofia cu dreptul, economiapolitică şi ştiinŃele financiare şi adminis -trative. La medicină asista la anatomiepatologică unde urmărea cu deosebitinteres disecŃiile pe cadavre bărbăteştişi femeieşti . Problemele de ştiinŃă l-aupreocupat pe Eminescu toată viaŃa.Caietele sale sunt pline de ecuaŃii decalcul integral şi diferenŃial. În perioadavieneză a început să publice articolepolitice care abundă în consideaŃii deeconomie politică. Eminescu era văzutla cursurile de limbi romanice. Ade -vărata cultură Eminescu nu a realizat-ope băncile facultăŃilor, ci din cărŃile pecare le împrumuta de la biblioeteci,de la anticari sau din cele cumpăratedin banii pe care îi primea din Ńară.

Despre noutăŃi lua cunoştinŃă din re -viste pe care le consulta la cafenele. Leprefera pe cele filosofice. Pe lângă infor -

mările din lectura presei cotidene o altăsursă de informaŃie literară era Teatrul.

Eminescu frecventa muzeele de artă,galeriile de pictură, Punea în acestevizite scrupulozitatea şi setea de in for-maŃie care îl caracterizau. L-au impre sio-nat îndeosebi operele din Renaştereaitaliană. Madonele lui Rafael şi ale luiGiacomo Palma l-au şi inspirat înplanul creaŃiei literare.

Întors în Ńară, la „Junimea” din Iaşi,a fost primit cu afecŃiune dar şi cu

unele ostilităŃi. Superioritatea sa, maiales în filosofie, apreciată de Maiorescu,şi-a atras numeroase invidii şi dispreŃdin partea unor critici literari care sesimŃeau surclasaŃi de profunzimea gân-dirii literare şi filosofice eminesciene.La sfârşitul lui noiembrie 1872 Emi -nesu pleacă la Berlin la Universitate,unde îşi va continua studiile de fi -losofie cu renumitul profesor Dühringpe care le-a urmat cu o desăvârşităpunctualitate.

ART~ ECONOMIE VINERI 8 FEBRUARIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

11 februarie 1945. Sfâşitul ConferinŃei de la Ialta,de tristă amintire pentru România

Miracolul Eminescian (II)

Universitatea din Berlin

Universitatea din Viena

Raffaello Sanzio - “Femeie cu voal”