Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 12, 2020, p. 281-299.

SPORTUL DE MASĂ ŞI EDUCAŢIA ADULŢILOR

ÎN REGIMUL COMUNIST (1948-1955)

Alin GORON Mass Sport and Adult Education during the Communist Regime (1948–1955) Abstract. This article is on the topic of adult education, specifically the issue of mass sports, one of

the most important aspects of the construction of the communist regime in Romania in the interwar period. Primary source documentation was drawn both from the funds of the Central National Historical Archives and the press, namely the Scânteia newspapers and Drumul socialismului. The popularization of sports among the masses was one of the strategies of the interwar period in Romania. However, many of the proposed projects did not achieve their goal, either due to bureaucratic problems or underfunding. Along these lines, we can say that the communist regime took over these principles, offering a different meaning in accordance with the new ideological context. Keywords: mass sports, competitions, sports organizations, communist regime, sports fields.

Cuvinte-cheie: sportul de masă, competiţii, organizaţii sportive, regimul comunist, terenuri pentru sport.

Introducere Abordând o tematică mult mai amplă, cea a educaţiei adulţilor, mi-am

îndreptat atenţia şi asupra problemei sportului de masă, una dintre componentele importante ale construcţiei efortului de legitimare al regimului comunist, sub care sportul a cunoscut metamorfoze profunde. Voi încerca să evit reducţionismul în modul de a trata această problematică. În ceea ce priveşte conţinutul, voi încerca să radiografiez şi rezultatele practice ale efortului de promovare, dar şi ale investiţiilor în infrastructură, echipamente sportive sau instruirea cadrelor care se ocupau cu pregătirea sportivilor. Având în vedere complexitatea acestui subiect, îmi voi îndrepta atenţia, cu predilecţie, spre relaţia dintre centru şi provincie, evidenţiind un studiu de caz, cel al raionului Alba.

Pentru documentare am folosit atât fondurile Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, cât şi presa, ziarele Scânteia şi Drumul socialismului. Pentru studiul de caz am folosit fondul Comitetul Raional al PMR Alba, de la Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale ale României. Pentru a ilustra conceptul general care a stat la baza abordării sportului din perspectiva regimurilor comuniste, am făcut apel la studii, precum cele ale lui André Gounot, James Riordan, Péter Fodor sau Vassil Girginov1.

Doctorand, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, România; e-mail: alin_goron@yahoo.com. 1 Gounot 2001, p. 23-39; Riordan 2007, p. 110-115; Fodor 2017, p. 328-354; Girginov 2003, p. 257-284.

Alin Goron

282

Perioada interbelică Deşi preocupările pentru organizarea sportului profesionist au început

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioada interbelică a marcat debutul în privinţa interesului elitelor pentru sportul de masă.

Iuliu Moldovan poate fi considerat unul dintre primii membri ai intelectualităţii româneşti, preocupaţi de asigurarea cadrului organizatoric pentru pregătirea fizică a tineretului. La Sibiu, în data de 5 octombrie 1927, a fost înfiinţată Subsecţia de educaţie fizică a „Astrei”2. Iuliu Moldovan, alături de Iuliu Haţieganu, atribuiau educaţiei fizice un rol esenţial în dezvoltarea sănătoasă a oricărui individ. Iniţiatorul demersului a argumentat subliniind faptul că rolul acestei discipline în cadrul educaţiei şcolare era superficial, ea fiind considerată doar un prilej de distracţie, rezumându-se, în cele mai multe situaţii, doar la practicarea unor jocuri sportive3.

Iuliu Haţieganu a preluat conducerea organizaţiei „Astrei” responsabilă pentru pregătirea fizică în 1932. Tineretul a fost cuprins în programe de educaţie fizică în centre din Transilvania, aşa cum au fost Sibiul, Braşovul sau Clujul. În lunile februarie şi martie ale anului 1928, la Cluj au fost organizate mai multe conferinţe pe această temă, precum Istoria educaţiei fizice din antichitate până astăzi, susţinută de dr. I. Bologa, Educaţia fizică în legătură cu educaţia intelectuală şi morală, a lui Atanasie Popa4 şi Sisteme de educaţie fizică, a profesorului universitar Coriolan Tătaru5. Conferinţele s-au bucurat de un auditoriu impresionant, fiind urmate de întâlniri cu intelectualii din oraş, propunându-se atragerea tinerilor din toate păturile sociale6.

Având ca model Societatea Sokolilor din Cehoslovacia7, la 9 noiembrie 1929, prin decizia nr. 652 a Tribunalului Cluj, era recunoscută Asociaţia „Şoimii Carpaţilor”. Printre activităţile organizaţiei se numărau conferinţele, excursiile, educaţia fizică, cântecele, dansurile populare, concursurile şi „şoimiadele”8.

Prima acţiune a acesteia a constat în formarea unei echipe de 24 de tineri, de peste 18 ani, care, sub conducerea profesorului Ioan Ilieşu, au fost pregătiţi pentru „a face propagandă la sate şi în oraş”9. S-au făcut înscrieri în perioada ianuarie - martie 1930, în urma cărora au fost acceptaţi în asociaţie bărbaţi şi femei cu diferite profesii, printre care se numărau medici, profesori, funcţionari, tipografi şi industriaşi. A fost elaborat şi un program de trei zile

2 Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român. 3 Moga 2003, p. 273-276. 4 Preot, istoric al culturii şi istoric de artă român. 5 Medic, cadru didactic universitar. Este considerat fondatorul şcolii clujene de dermatologie. 6 Petrescu, Petrescu 2003, p. 187. 7 Vezi Waic, Zwicker 2010, p. 391-404. 8 Moga 2003, p. 273-276. 9 Popa 1930, p. 340.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

283

pe săptămână, o zi fiind dedicată gimnasticii feminine. Unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa asociaţiei, a constat în participarea la Congresul Sokolilor de la Belgrad, din vara anului 193010.

În ciuda acestor eforturi notabile, tranziţia spre sportul de masă, care urma să câştige, nu numai o largă audienţă, dar şi interesul poporului, era încă departe de a fi pusă în practică. După cum observăm şi din enumerarea categoriilor profesionale care au participat la acţiunile organizaţiei sportive, pătura rurală lipseşte cu desăvârşire. Instabilitatea politică, criza economică şi implicit lipsa fondurilor au făcut ca aceste iniţiative să includă doar o mică parte a ansamblului social interbelic, iar multe acţiuni au rămas în stadiul de proiecte. Excludem din ecuaţie performanţele sportive notabile ale perioadei11, menţionând că ne raportăm cu precădere la dezvoltarea sportului de masă. Vom vedea însă, în cele ce urmează, cum a evoluat acest segment ale educaţiei maselor în epoca postbelică.

Sportul în regimul comunist. Organizarea şi competiţiile sportive După proclamarea Republicii Populare Române, momentul în care, de

facto, regimul comunist începea o nouă construcţie socială, economică şi politică, sportul de masă a preluat o parte dintre principiile formulate în epoca interbelică, suprapunând noile accepţiuni ideologice.

Potrivit lui James Riordan12, urmând linia ideologică, regimurile comuniste urmăreau eliminarea sportului profesionist, considerat produsul vechii societăţi burgheze, o lume în care sportivul îşi „vindea” talentul şi abilităţile, pe când marea masă era ţinută la distanţă de activitatea sportivă, la care oamenii participau doar în calitate de spectatori. De aceea, acest statu-quo urma să sufere transformări importante. Construcţia sistemelor comuniste a pornit de la realităţile unor naţiuni predominant rurale, cu un procent ridicat al analfabetismului, existând însă şi excepţii, aşa cum a fost cazul Republicii Democrate Germane sau al Cehoslovaciei. Sportul urma să devină catalizatorul unor mari schimbări sociale, sub atenta îndrumare a statului. Unul dintre principalele obiective urmărea dezvoltarea personalităţi umane, dar şi formarea unor cetăţeni sănătoşi, care aveau misiunea de a oferi o productivitate economică crescută13.

Conform datelor oficiale, care ajungeau în afara spaţiului sovietic, sportul profesionist era inexistent în URSS. În introducerea unui album fotografic ce promova sporturile sovietice, se afirma că:

10 Ibidem. 11 Vezi Popa 2013. 12 Riordan 2007, p. 110. 13 Ibidem.

Alin Goron

284

„[…] ţara îşi cunoaşte şi apreciază campionii [...] însă niciunul nu este sportiv profesionist. Ei sunt muncitori în fabrici sau birouri, militari ai Armatei Roşii, ţărani colectivişti sau studenţi care îşi dedică timpul liber practicării sporturilor. Sportul profesionist este necunoscut în URSS. Sportivul sovietic nu are nevoie să-şi vândă performanţele sportive, pentru monede; el nu are nevoie de banii câştigaţi din fotbal sau mănuşa de box”14.

Fragmentul este ilustrativ pentru noile accepţiuni ideologice privind sportul de masă.

Activitatea sportivă avea rolul de a-i apropia pe cetăţenii aceleiaşi ţări, contribuind la loialitatea faţă de naţiune şi la noua construcţie politică, probleme care urmăreau să depăşească barierele de rasă, limbă sau religie. Integrarea diferitelor etnii dintre graniţele unei ţări, stătea la baza construirii noilor state. Sportul a devenit o parte integrantă a unor domenii, precum educaţia, sănătatea, cultura sau politica, fiind folosit şi în sprijinul politicilor de sănătate publică, dar şi al celor sociale.

A fost unul dintre factorii importanţi care au contribuit la construirea unei identităţi naţionale, competiţiile sportive deschizând calea afirmării în plan extern a naţiunilor din spaţiul comunist15.

O altă funcţie atribuită sportului în regimurile comuniste era cea prin care se urmărea îmbunătăţirea stării generale de sănătate a populaţiei. Exerciţiile fizice practicate în mod regulat, neimplicând costuri însemnate, contribuiau la ameliorarea nivelului de sănătate într-un interval de timp relativ scurt, sprijinind politicile publice privind igiena şi nutriţia. În acest context a fost definit termenul de „cultură fizică” (fizicheskaya kultura). Sub cupola acestei noi accepţiuni erau aplicate politici sociale, dar sportul era utilizat şi ca instrument de control din partea autorităţilor. La sfârşitul anilor ’20, cultura fizică apărea în planul cincinal, odată cu industrializarea.

Anii de început ai regimului comunist bolşevic au fost marcaţi de un oarecare izolaţionism, liderii sovietici ignorând organizaţiile sportive „burgheze” şi boicotând competiţiile internaţionale, cu precădere jocurile olimpice16.

În condiţiile noii ordini internaţionale, practicile sovietice deveneau un model pentru peisajul sportiv din statele comuniste, datorită capacităţii regimului de la Moscova de a transforma sportul într-o activitate de masă17. România nu a fost afiliată mişcării sportive sovietice din perioada interbelică, modelul devenind cunoscut abia după 1950, atunci când România trimitea cadre ale partidului pentru a fi pregătite la Moscova. De aceea, se impun

14 Edelman 1993, p. 5. 15 Riordan, Cantelon 2003, p. 90. 16 Arnaud, Riordan 1998, p. 68. 17 Scânteia, nr. 1217, din 7 septembrie 1948, p. 1.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

285

câteva precizări despre organizaţia care a reprezentat URSS în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Uniunea Internaţională a Sportului Roşu şi a Asociaţiilor de Gimnastică (cunoscută prin acronimul RSI18), fondată la Moscova, în 23 iunie 1921, a funcţionat până în anul 1937, având drept scop promovarea sportului de masă, care urma să aibă o largă prezenţă în rândurile proletariatului, stimulând în acest fel componenta ideologică a „luptei de clasă”. Menirea organizaţiei era aceea de a contrabalansa Internaţionala Sportivă de la Lucerna, organizaţie creată în 1920 de reprezentanţii federaţiilor sportive ale muncitorilor din Europa. La sfârşitul anilor ’20, RSI reunea mai multe secţii sportive ale unor naţiuni de pe continentul european şi de pe cel nord-american. Cele mai multe aparţineau Germaniei (125000), dar secţii sportive afiliate aveau şi SUA şi Canada (4000 erau canadiene, iar 1000 erau americane). România nu deţinea nicio organizaţie sportivă afiliată acestei mişcări, dar avea 2500 în subordinea organizaţiei de la Lucerna19. Remarcăm astfel lipsa oricărei afinităţi între România şi URSS pe acest palier, înainte de a doua conflagraţie mondială, situaţie pe care o putem considera firească în contextul evoluţiei relaţiilor diplomatice dintre cele două state. În era postbelică însă, România a urmat alte coordonate ale mişcării sportive.

Mai întâi, pe lângă sporturi deja consacrate, precum fotbalul, urmau a fi promovate şi altele care nu beneficiau de o largă popularitate în România. Noua construcţie politică era fondată pe antiteza dintre noua doctrină şi cea anterioară, a „regimului burghezo-moşieresc”. Organizaţia Sportului Popular (OSP), fondată în anul 1944,

„trebuia să-şi dea contribuţia la făurirea unităţii tineretului muncitoresc, sătesc şi şcolăresc, la legarea unei frăţii trainice între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare şi mai mult, la întărirea solidarităţii internaţionale a popoarelor prin sport”20.

Remarcăm, în acest fel, că fundamentele care susţineau înfiinţarea organizaţiei urmăreau linia ideologică oficială.

Ulterior, a luat fiinţă Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport (CCFS) care urma să aibă filiale judeţene şi locale, cu sarcina de a aplica hotărârile CC al PMR. În acest context, erau menţionate şi principalele ramuri sportive spre care trebuiau să-şi îndrepte atenţia responsabilii locali. Acestea erau gimnastica, atletismul, schiul, înotul, voleiul şi şahul. Una dintre priorităţile regimului era dezvoltarea sportului în mediul rural. „O atenţie specială trebuie acordată colectivelor sportive din mediul rural şi mai ales celor din sectorul

18 Red Sport International. 19 Gounot 2001, p. 23-24. 20 Scânteia, nr. 1217, din 7 septembrie 1948, p. 1.

Alin Goron

286

socialist al agriculturii”21, se menţiona în documentele oficiale. Cultura sportivă, conform noilor accepţiuni, se transforma într-o activitate destinată publicului larg, un rol însemnat revenind organizaţiilor locale ale partidului şi presei.

Sarcinile CCFS erau legate de aplicarea directivelor partidului în activitatea sportivă, subordonarea organizaţiilor din domeniu, organizarea tuturor ramurilor sportive sub forma unor activităţi de masă, aducând în prim-plan activităţi noi, precum turismul, tirul, aviaţia sportivă şi sporturile nautice, dar şi aplicarea, „pe baze ştiinţifice”, a noilor metode de abordare a culturii fizice. Pe lângă toate acestea, CCFS avea misiunea de a promova noi cadre, de-a căror educaţie ideologică devenea responsabil, sau de a controla modul de întrebuinţare a terenurilor de sport, de a îndruma presa sportivă şi de a stabili legături cu alte state în domeniul activităţilor sportive22. Motivul pentru care era orientat interesul spre noi ramuri sportive era tocmai caracterul „sectar” al acestora, aflate până atunci sub cupola unor cercuri restrânse. În ciuda ambiţiilor regimului, este aproape imposibil să ne imaginăm că aceste schimbări s-ar fi putut petrece într-un timp scurt. Dezvoltarea aviaţiei sportive sau a tirului urma traiectoria pregătirii tinerilor pentru serviciul militar. Presa sportivă urma să fie subordonată CCFS, implicit CC al PMR, pe când stabilirea relaţiilor cu alte ţări, presupunea numai legături cu „statele prietene”, cele care formau blocul comunist.

Ministerului Artelor îi reveneau sarcini precum organizarea „propagandei sportive prin cinematografie”, prin vizionarea unor producţii din domeniul sportului23. Comitetul de radioficare, din subordinea Consiliului de Miniştri, avea misiunea de a „îmbunătăţi propaganda sportivă prin radio”. Principala sarcină a Consiliul General al Muncii (CGM) era aceea de a mobiliza muncitorii şi tehnicienii, în vederea practicării sportului „pe baze ştiinţifice”, iar asociaţiile sportive ale sindicatelor organizau întreceri24. CGM, Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) şi Uniunea Scriitorilor trebuiau să editeze lucrări, pentru a sprijini cultura fizică şi sportul25.

Repartizarea sarcinilor mai multor structuri din subordinea partidului corespundea tendinţei de control din partea autorităţilor centrale. Însă această difuzare a responsabilităţilor a creat numeroase disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte colaborarea lor, în special în teritoriu, aspecte care vor fi nuanţate în studiul de caz.

21 ANRDANIC, fond CC al PCR. Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar 2/1950, f. 145. 22 Rezoluţii 1952, p. 118-119. 23 Ibidem, p. 120. 24 Ibidem, p. 120-121. 25 Ibidem, p. 120.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

287

Ziarului Scânteia îi revenea un rol însemnat în popularizarea noilor concepte ale sportului de masă. „Să făurim un adevărat sport de mase”, era îndemnul din debutul campaniei de promovare a noii orientări sportive. Se proclama, de asemenea, că „sportul ocupă un loc important printre mijloacele de educare a omului nou, a constructorului societăţii socialiste”26. În privinţa rolului presei în activitatea sportivă, hotărârea CC a PMR din iunie 1949 preciza că „ziarele de partid trebue să popularizeze toate acţiunile şi rezultatele pozitive din domeniul culturii fizice şi sportului şi să supună criticii lipsurile constatate”27. Presei sportive îi revenea astfel doar rolul de a transmite mai departe indicaţiile primite de la centru. Spaţiul generos acordat activităţilor sportive evidenţiază rolul pe care regimul îl aloca acestui segment al educaţiei maselor. Critica, element indispensabil al discursului oficial, la orice nivel, urmărea atribuirea greşelilor doar organizaţiilor sau responsabililor locali, imputările nefiind niciodată îndreptate spre decidenţii politici de la centru.

Scânteia acorda activităţilor sportive spaţii editoriale în fiecare număr al său. În paginile ziarului regăsim fie articole scurte, care prezentau doar rezultatele competiţiilor interne, fie materiale mai cuprinzătoare în care era evidenţiată importanţa sportului ca activitate de masă, dar şi modelul unor ţări din blocul comunist. În numărul din 7 septembrie 1948, era oferit un material cuprinzător despre desfăşurarea întrecerilor sportive cu prilejul competiţiilor pentru Cupa Tineretului Sportiv, eveniment la care au participat peste 400000 de tineri pe parcursul a trei luni. Participanţii acopereau aproape toate mediile sociale şi profesionale. În interviurile cu sportivii români, era prezent modelul sovietic. Sportiva Irina Pusch, care concura la aruncarea cu grenada, menţiona: „Vreau să arunc grenada ca Diatlova”, una dintre campioanele sovietice ale acestei ramuri sportive28. O competiţie de o asemenea amploare căpăta o importanţă deosebită pentru autorităţile centrale, aducând laolaltă mulţi sportivi care concurau între ei, implicându-i, în acelaşi timp, şi pe responsabilii din teritoriu, care au avut sarcina de a-i selecţiona cu atenţie pe sportivii participanţi, aceştia fiind verificaţi politic şi ideologic. Perioada coincidea cu prima mare acţiune de epurare a membrilor PMR, în intervalul noiembrie 1948 - mai 1949, în urma căreia „s-au întărit legăturile partidului cu masele şi a crescut capacitatea de mobilizare a organizaţiilor de partid”29. Aşadar, nu întâmplător, sportivii participanţi la eveniment au trecut prin filtrul unor controale riguroase.

În efervescenţa competiţiilor sportive de masă din 1948, s-a evidenţiat şi principalul cotidian al regimului: „reprezentanţi din 7 oraşe vor alerga în

26 Scânteia, nr. 1217, din 7 septembrie 1948, p. 1. 27 Rezoluţii 1952, p. 123. 28 Scânteia, nr. 1217, din 7 septembrie 1948, p. 4. 29 Gheorghiu-Dej 1955, p. 311.

Alin Goron

288

cursa ciclistă a Scânteii”30. Competiţia era legată de evenimente similare din Polonia şi Cehoslovacia şi se desfăşura pe traseul Bucureşti – Predeal – Bucureşti. Concursul urmărea pregătirea cicliştilor români pentru competiţiile internaţionale31, în încheiere fiind expuse concluziile: „cursa ciclistă Bucureşti – Predeal – Bucureşti, organizată de ziarul nostru, a cunoscut un deosebit succes propagandistic, organizatoric şi tehnic”32. Succesul evenimentului sportiv a fost pus pe seama modului în care s-au implicat organizaţiile PMR33. Fără a se detalia amănuntele tehnice ale competiţiei, era evidenţiat doar rolul partidului în desfăşurarea concursului. A fost organizat în afara marilor tururi cicliste ale Federaţiei Române de Ciclism (FRC), organizaţie înfiinţată în 26 aprilie 1931. La doi ani după turul ciclist al ziarului Scânteia, în 1950, FRC a organizat turul României, pe o distanţă de 1460 km, parcurşi în 11 etape, câştigate de Constantin Sandu şi echipa CCA (Casa Centrală a Armatei, mai târziu, Steaua Bucureşti)34. Era pentru prima dată când victoria aparţinea echipei României, competiţiile anterioare fiind câştigate, pe rând, de echipele Bulgariei, Poloniei, Franţei şi Iugoslaviei35. Amintim în acest context şi aprecierile formulate de James Riordan36, potrivit cărora, sub cupola cluburilor sportive ale forţelor armate sau ale Ministerului de Interne s-au format mai apoi sportivii profesionişti care au concurat în competiţiile internaţionale, demitizând în acest fel accepţiunea regimului asupra sportului amator.

Printre cele mai importante competiţii găzduite de România au fost Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă, organizate la Poiana Stalin (Poiana Braşov) în 1951, şi Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, de la Bucureşti, din 1953. Cea de-a doua trebuia să aibă loc iniţial la Varşovia, însă polonezii s-au retras, astfel că România a avut la dispoziţie şase luni pentru a pregăti competiţia. Cu acest prilej, a fost construit complexul sportiv „23 August”, în partea de vest a Bucureştiului, care cuprindea un stadion ce putea primi 80000 de spectatori, un turn de paraşutare, un lac artificial şi un teatru în aer liber pentru 4000 de persoane, precum şi complexul „Floreasca”, cu piscină şi sală de sport acoperite37.

Pentru pregătirea tinerilor sportivi, au fost deschise două şcoli de cadre. Una dintre ele se afla la Bucureşti, sub conducerea Federaţiei Române de

30 Scânteia, nr. 1100, din 16 aprilie 1948, p. 5. 31 Ibidem. 32 Ibidem, nr. 1105, din 22 aprilie 1948, p. 1. 33 Ibidem. 34 https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/04/07/istoria-sportului-romanesc-ciclism, accesat la 20.02.2020. 35 Ibidem. 36 Riordan 1993, p. 247-258. 37 Iosipescu 2017, p. 18-19.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

289

Fotbal Amatori (FRFA), iar cealaltă la cabana „Rott” din Munţii Dihamului38, cu sprijinul UTM. Rolul acestor şcoli era acela de a forma antrenori pentru funcţii tehnice, dar şi îndrumători ai elevilor, având drept scop final consolidarea sportului de masă39. Viitorilor antrenori sau profesori de sport le revenea, nu numai misiunea de a se preocupa de pregătirea fizică a celor pe care-i coordonau, dar şi un rol ideologic, acela de a accepta şi sprijini noul statu-quo politic şi social.

În afara competiţiilor, erau organizate şi demonstraţii sportive cu prilejul unor evenimente. Un rol important îl aveau presa şi publicaţiile de profil, care urmau să susţină organizarea unor biblioteci sau desemnarea unor traducători pentru materialele sovietice. Au fost înfiinţate şcoli tehnice sportive şi 13 centre la nivel naţional pentru instruirea profesorilor de educaţie fizică. În paralel, au fost create şi zece centre destinate educaţiei politice a antrenorilor, instructorilor sportivi şi a profesorilor. În acelaşi context aveau loc şi cursuri serale pentru „fruntaşii sportivi”40. Observăm astfel că importanţa sportului pentru scopurile sale directe avea o pondere egală cu pregătirea politică, iar transformarea activităţii sportive în mişcare de masă trebuia să fie recunoscută ca emblemă a noilor autorităţi, în efortul acestora de legitimare.

Comitetul Executiv al OSP a organizat în data de 23 aprilie 1948 un mare „cros popular”, ca un preambul al sărbătorilor destinate zilei de 1 Mai. La această întrecere au participat toţi sportivii amatori, indiferent de clubul în care erau încadraţi41. Editorialul sublinia: „această sete de sport a muncitorimii este oare un fenomen nou? Nu! Clasa muncitoare a fost întotdeauna dornică să poată face sport, dar căile spre sport şi educaţie fizică i-au fost îngrădite”42. Accesul spre activitatea sportivă, în perioada interbelică, includea doar calitatea de spectator pentru cea mai mare parte a muncitorilor din zonele urbane. Participarea la competiţiile sportive de anvergură, precum olimpiadele, era condiţionată de investiţii financiare care nu erau de neglijat,

38 Cabană în Munţii Bucegi aflată la o altitudine de 1320 de metri. A fost construită în 1934 pe locul unor grajduri de vite din 1906. Iniţiativa de a înfiinţa un astfel de adăpost a aparţinut Clubului German de Schi din Bucureşti, care funcţiona în această zonă din 1932 şi avea nevoie de un loc de odihnă pentru schiori. Prima familie de cabanieri se numea Rott, iar aceasta s-a îngrijit de cabană până în 1948, când, prin aplicarea legii adoptate la 11 iunie, în acelaşi an, Consiliul de Miniştri a stabilit ca patrimoniul tuturor asociaţiilor turistice şi sportive să treacă la Oficiul Naţional de Turism (http://www.emunte.ro/cabana-diham-o-istorie-

renascuta-din-propria-cenusa/, accesat la 17.06.2020). 39 Scânteia, nr. 1019, din 14 ianuarie 1948, p. 4. 40 ANRDANIC, fond CC al PCR. Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar 7/1950, f. 181-182. 41 Scânteia, nr. 1219, din 23 aprilie 1948, p. 4. 42 Ibidem, p. 2.

Alin Goron

290

pe când, după război, statul a finanţat masiv sportul, întrucât acesta a devenit un instrument de propagandă în conflictul cu Occidentul43.

Concluziile privind mişcarea sportivă, conform opiniei Biroului Politic al CC al PMR, evidenţiau, între altele, meritele OSP de a fi combătut „mentalitatea burgheză în sport, şovinismul, rasismul şi huliganismul de pe terenurile de joc”. Au fost obţinute rezultate pozitive şi pe linie ideologică, fiind subliniat rolul CGM sau al UTM în organizarea unor grupări sportive în întreprinderi sau atragerea tineretului spre activitatea sportivă. Principalele concursuri au fost „Crosul popular de ski”, „Cupa unităţii tineretului”, „Campionatul popular de şah”, crosurile de 1 mai şi 7 noiembrie şi „Cupa tineretului muncitor”44. Conform politicilor care vizau eliminarea oricăror manifestări catalogate unilateral drept „fasciste”, s-a reuşit suprimarea unor probleme moştenite de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. În altă ordine de idei, CGM îşi confirmă rolul de organizaţie politică, al cărei scop urmărea dezideratele autorităţilor centrale.

Cât priveşte investiţiile în infrastructura sportivă, concluziile au fost exprimate în cadrul aceluiaşi document din 1949, subliniindu-se că au fost refăcute complexele sportive distruse de război. A rămas însă problema utilizării spaţiilor şi a instalaţiilor sportive, chestiune semnalată şi în cazul căminelor culturale, amintindu-se faptul că: „unele instalaţii şi terenuri de sport sunt încă folosite şi în alte scopuri decât cele sportive”45. De aceea, partidul, împreună cu guvernul, îşi asumau responsabilitatea asigurării sprijinului material pentru dezvoltarea sportului, prin amenajarea unor baze, fabricarea echipamentelor şi deschiderea unor magazine care, sub îndrumarea CCFS, urmau să comercializeze materiale sportive de calitate şi la preţuri atractive46. Între angajamente şi realităţile din teren, a rămas însă un dezechilibru care a avut nevoie de o perioadă lungă pentru a fi redus.

În spaţiul urban, bazele sportive au cunoscut o evoluţie semnificativă, iar oamenii şi-au îndreptat atenţia spre sportul de agrement, stadioanele, sălile de gimnastică şi de atletism, bazinele şi ştrandurile găzduind un număr tot mai mare de persoane. Evoluţia infrastructurii sportive a fost evidentă, astfel că, faţă de anul 1946, când existau 22 de terenuri noi, în 1948 numărul lor creştea la 566, iar în 1949 au fost construite 722 de terenuri. Apogeul a avut loc în anul 1950, când au fost înregistrate 1536 de astfel de terenuri47.

Deşi conducerea partidului a angajat numeroase organizaţii, fie proprii (UTM), sindicale (CGM) sau noile structuri sportive precum OSP sau CCFS,

43 https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/o-istorie-subiectiva-a-sportuluidin-

romania, accesat la 23.06.2020. Vezi şi Popa 2013, p. 120-140. 44 Rezoluţii 1952, p. 113-114. 45 Ibidem, p. 116. 46 Ibidem, p. 119. 47 Iosipescu 2017, p. 18-19.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

291

au persistat mari diferenţe în dezvoltarea sportului de masă între zonele urbane (în special centrele mari) şi cele rurale. Fondurile alocate de guvern ajungeau cu dificultate în anumite unităţi administrative, care aveau de suferit din pricina lipsei resurselor financiare, după cum vom vedea în studiul de caz care urmează.

Sportul în raionul Alba În scopul ilustrării preocupărilor Comitetului Raional Alba al PMR

pentru activităţile sportive, ne vom concentra atenţia cu predilecţie asupra problemelor discutate cu prilejul şedinţelor anuale de evaluare a activităţii partidului.

În raionul Alba, acţiunile partidului, dar şi ale sindicatelor, în vederea stimulării activităţilor sportive urmăreau organizarea mai multor competiţii, dezvoltarea bazelor sportive şi promovarea unor noi ramuri. Printre cele mai importante competiţii au fost cele de tenis de masă (cu peste 360 de participanţi), dar şi jocurile de volei sau popice. În atribuţiile autorităţilor locale intra îngrijirea bazelor sportive48, însă, de multe ori, această sarcină era îndeplinită în mod superficial, mai multe terenuri destinate sportului fiind transformate în păşuni sau primind altă destinaţie decât cea stabilită iniţial, după cum a reieşit în urma unui control la căminul cultural din Zlatna, acolo unde s-a dovedit faptul că echipele sportive din localitate nu existau, problemele fiind raportate chiar de către responsabilul sportiv, Meteş49.

În ciuda existenţei a 19 ramuri sportive, comitetul raional era nemulţumit de activitatea din aceste segmente50. Complexul „Gata pentru Muncă şi Apărare” (GMA), după cum a stabilit CC al PMR, ocupa un loc important în sfera activităţilor sportive de masă. Au fost organizate patru conferinţe pentru promovarea complexului, la care s-au înscris 1326 de participanţi. La antrenamente au participat 629 de persoane pentru gimnastica de înviorare, 132 pentru înot, 152 pentru schi, 265 pentru atletism şi 59 pentru tir51. Ulterior, numărul lor total a crescut la 2015, dintre care 291 de sportivi amatori au promovat până în probele finale52.

În şedinţa Biroului Raional Alba din 12 iulie 1952, ordinea de zi conţinea, la unul dintre puncte, abordarea modului în care fusese pusă în practică Hotărârea CC a PMR din iunie 1949. În urma discuţiilor, la care a participat Gheorghe Alexandrescu, şeful Secţiei CCFS, şi Gheorghe Pop, responsabilul Secţiei de Agitaţie şi Propagandă, aflăm că majoritatea

48 Rezoluţii 1954, p. 120. 49 SJAANR, fond Comitetul Raional PMR Alba, dosar 13/1951, f. 10. 50 Ibidem, f. 383. 51 Ibidem. 52 Ibidem, dosar 22/1951, f. 116.

Alin Goron

292

sportivilor erau membri UTM sau PMR53. Presupunând că datele precizate în cadrul şedinţei sunt corecte, remarcăm plasarea sportivilor sub controlul partidului. Cel mai probabil însă, înscrierea în partid era una dintre condiţiile sine qua non pentru participarea la competiţiile sportive.

Într-un coraport al Secţiei de Cultură Fizică şi Sport din raionul Alba, din 10 iulie 1952, era menţionat rolul culturii fizice, care „îndrumată de partid, constituie o contribuţie însemnată la formarea omului nou, luptător hotărât şi activ pentru construirea socialismului”54. Raportul a amintit existenţa a opt organizaţii sportive sindicale, cinci şcolare şi 36 săteşti, care desfăşurau activităţi sportive, precum atletism, gimnastică, volei, fotbal sau şah. Au fost organizate şi competiţii, presa contribuind cu materiale la stimularea sportului de masă. Între acestea s-a numărat, spre exemplu, articolul intitulat Cultura fizică şi sportul – mijloc de educare a maselor, al publicaţiei Drumul socialismului, care oferea exemplele de bune practici ale raioanelor Sebeş şi Brad, dar şi rezultatele unor competiţii de schi, tenis de masă sau GMA. La campionatul regional de tenis de masă, raionul Alba a obţinut locul doi, cu echipa de băieţi de la Întreprinderea „Flamura Roşie” Alba Iulia55.

În 18 martie 1952, Secţia de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Regional Alba al PMR a organizat o şedinţă dedicată analizei activităţii sportive. Printre măsurile adoptate se numărau implicarea căminelor culturale în activitatea sportivă, organizarea unor jocuri cu prilejul celebrării zilei de 1 Mai, dar şi atribuirea unui rol ideologic şi politic pentru CGM56. În mediul rural, organizaţiile sportive îşi desfăşurau activitatea în căminele culturale57. De remarcat în acest caz este şi rolul atribuit acestora în activitatea sportivă de masă, care, conform recomandărilor conţinute în Hotărârea CC a PMR din iunie 1949, aveau misiunea de a populariza mişcarea sportivă în mediul rural, alături de CCFS şi UTM. În acest sens, căminele culturale aveau rolul de a organiza conferinţe de popularizare a sportului de masă, de a numi responsabili sportivi şi de a utiliza resursele logistice din dotare, cum erau staţiile de amplificare, pentru popularizarea mişcării sportive.

Printre problemele identificate se număra şi cea a relaţiei dintre raportările oficiale şi realitatea din teren. Mai întâi, se menţiona că planul a fost realizat doar „cifric”, deoarece, din punct de vedere al „conţinutului acestor cifre el nu a fost realizat”58. Spre exemplu, directorul Uzinei Metalo-Chimice din Zlatna, deşi se angajase să susţină activităţile sportive, nu şi-a îndeplinit obligaţiile, iar preşedintele comitetului sindical era acuzat că nu s-a

53 Ibidem, dosar 31/1952, f. 27. 54 Ibidem, dosar 38/1952, f. 128. 55 Drumul socialismului, nr. 19, din 7 martie 1954, p. 5. 56 SJAANR, fond Comitetul Raional PMR Alba, dosar 38/1952, f. 128. 57 Ibidem, dosar 47/1953, f. 72. 58 Ibidem, dosar 38/1952, f. 129.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

293

implicat mai mult în activitatea sportivă, lăsând ca „lucrurile să se desfăşoare dela sine”59.

Însuşi autorul raportului, Iuliu Engi, îşi făcea mea culpa, deoarece nu s-a preocupat personal de această muncă, lăsând responsabilităţile în sarcina comitetului raional60. Autocritica responsabilului cu sportul al Secţiei de Agitaţie şi Propagandă reprezenta un demers indispensabil al noilor dogme oficiale.

În urma acestor sincope, au fost luate măsuri, printre care organizarea şedinţelor de evaluare a muncii organizaţiilor sportive, promovarea noilor „cadre sportive” care trebuiau să participe la competiţiile regionale, dar şi „lichidarea manifestărilor de patriotism local”61. S-au găsit şi resursele financiare pentru construirea unui bazin permanent de înot, care putea fi utilizat în cadrul complexului GMA, fiind însă nevoie şi de o mai bună colaborare între responsabilii pentru activităţile sportive şi autorităţile locale62.

Comitetul Raional Alba a stabilit, în cadrul şedinţei din 13 februarie 1953, metodele prin care putea fi îmbunătăţită activitatea sportivă din mediul rural sau din întreprinderi. Între chestiunile puse în discuţie, se numărau modul în care urmau să fie verificate şedinţele consiliilor sportive sau căile prin care CCFS urmărea îndeplinirea hotărârilor comitetului executiv raional şi colaborarea cu organizaţiile de masă. Discuţiile evidenţiau faptul că multe dintre terenurile destinate activităţilor sportive fuseseră arate, propunându-se adoptarea unor măsuri imediate pentru ca acestea să fie redate destinaţiei iniţiale63. Implicarea mai multor organizaţii în activitatea sportivă genera dificultăţi de comunicare, evoluţia fiind lentă, întrucât într-un raion predominant agrar, agricultura era în continuare în centrul preocupărilor, sportul ocupând o poziţie marginală. De aceea, din nevoia de a se folosi toate parcelele disponibile, de multe ori, cele rezervate activităţilor sportive reveneau destinaţiilor agricole. Aceste probleme s-au menţinut, fiind menţionate din nou ulterior, în şedinţa din 24 aprilie 195464. Astfel, în satul Limba, din comuna Ciugud, autorităţile locale foloseau terenul destinat activităţilor sportive pentru tauri, condiţionând eliberarea lui de amenajarea unui teren pentru păşunat65. Cu prilejul unei alte discuţii, remarcăm aceeaşi problemă şi în cazul căminelor culturale, folosite frecvent ca depozite de cereale sau chiar ca sedii ale cooperativelor.

59 Ibidem, f. 131. 60 Ibidem. 61 Ibidem. 62 Ibidem. 63 Ibidem, dosar 47/1953, f. 72. 64 Ibidem, dosar 62/1954, f. 121. 65 Ibidem, f. 122.

Alin Goron

294

În gospodăriile agricole colective, activităţile sportive nu se puteau desfăşura din pricina lipsei echipamentelor necesare. În sprijinul efortului de a se rezolva o parte a problemelor financiare (erau alocaţi doar 60 de lei pe lună pentru deplasările responsabililor sportivi în vederea verificării activităţilor sportive de la sate), CCFS organiza baluri, iar fondurile erau utilizate pentru procurarea materialelor, în timp ce publicaţiile locale contribuiau prin promovarea unor sportivi fruntaşi. În ciuda sprijinului financiar din partea autorităţilor, alocat pentru deplasările de două până la trei zile, problemele pecuniare rămâneau, în mare măsură, aceleaşi.

La Zlatna, s-a hotărât construirea unui bazin de înot, însă, din materialul necesar, mai trebuiau 15 brazi66. Lipsa iniţiativei, precum şi birocraţia au fost identificate drept cauze pentru care nu s-a luat legătura cu ocolul silvic în vederea achiziţionării materialelor67. Radu Gheorghe, membru al Biroului Local al PMR, propunea „să se pistoneze mai mult pentru confecţionarea bazinului de înot de la Zlatna, fiindcă tineretul este dornic de sport”68.

Lista problemelor amintite cu prilejul acestei şedinţe a inclus organizarea necorespunzătoare a muncii culturale din sate, comparativ cu cea din zona urbană, recomandându-se acordarea unui interes sporit activităţilor sportive de la sate. Erau prezentate exemplele oferite de oraşele Sebeş, Deva şi Orăştie, care erau electrificate, aveau megafoane, patinoare, pe când la Alba Iulia, lipsa fondurilor împiedica dezvoltarea infrastructurii69. De aceea a fost propus un proiect pentru construirea unui bazin de înot la Alba Iulia, care urma să fie folosit iarna ca patinoar70.

În lipsa unor oferte pentru timpul liber al tinerilor, se recomanda găsirea unui teren în oraş pentru organizarea unor evenimente, care să le includă şi pe cele sportive. O parte din vină era atribuită presei locale, care nu a promovat sportivi, precum şahistul Demco71, care nu apărea nici în Scânteia, nici în Drumul socialismului, iar sportul în zona rurală era în continuare lăsat în derizoriu.

Între aspectele negative observăm ineficienţa colaborării cu Comitetul Raional al PMR sau deficienţele autorităţilor, care nu s-au implicat suficient în activitatea sportivă a comunelor. Raionul Alba fiind unul preponderent

66 Ibidem, dosar 47/1953, f. 72. 67 Ibidem, f. 74. 68 Ibidem. 69 Ibidem, f. 73. 70 Ibidem, f. 75. 71 Nu excludem posibilitatea ca personajul invocat în documentele oficiale să fi fost o rudă apropiată a lui Dan Eugen Demco, născut la Alba Iulia, în 1942, şi care a fost cercetător şi profesor universitar în domeniul fizicii. Având însă în vedere importanţa pe care documentele oficiale o sugerau, tindem să credem că este vorba chiar despre acesta. Pentru mai multe detalii despre Dan Eugen Demco, vezi http://acad-cluj.ro/, accesat la 06.06.2020.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

295

agrar, era nevoie de multă forţă de muncă în sectorul agricol, astfel că, de multe ori, oamenii lipseau de la activităţile sportive. Responsabilii erau acuzaţi de comportament birocratic, deoarece nu se deplasau în teren, mai ales în zonele rurale, pentru a verifica modul în care se desfăşura activitatea sportivă, lăsând organizarea pe seama ţăranilor72. Iniţiativa trebuia să aparţină în primul rând organizaţiilor de partid şi responsabililor pentru sport. CCFS, organizată la nivelul raionului, avea misiunea de a mobiliza oamenii pentru sportul de masă. De aceea, propunerile nu trebuiau să fie individuale şi nici să aparţină unui grup restrâns. Totul trebuia transformat într-un efort colectiv, care să antreneze un număr mare de oameni.

În urma raportului, constatăm că, la o populaţie de 60000 de locuitori, raionul Alba mai avea doar 1000 de oameni înscrişi pentru GMA, iar femeile nu erau implicate suficient în activităţile sportive. Pentru remedierea acestor probleme, s-a recomandat o mai bună colaborare între gospodăriile agricole colective (GAC) din raion, dar şi între întreprinderi. În încheiere, a fost subliniat rolul care îi revenea ocolului silvic, pentru asigurarea materialelor necesare complexului GMA şi FGMA73 (Femei Gata pentru Muncă şi Apărare).

Şedinţa Comitetului Regional al PMR Alba din 24 aprilie 1954 punea în discuţie, la punctul doi al ordinii de zi, activitatea CCFS şi a organizaţiilor sportive. După ce a fost citit raportul întocmit de responsabilul CCFS, au fost formulate mai multe întrebări printre care cele referitoare la lipsa cercurilor sportive din sate, problemă pusă pe seama lipsei iniţiativei din partea secretarilor organizaţiilor de bază din sate, care nu sprijineau activitatea sportivă. A fost menţionată şi prestaţia nesatisfăcătoare a CCFS în desfăşurarea activităţii, care avea drept cauză penuria resurselor logistice şi financiare. Totodată, s-a discutat şi problema eliminării cosmopolitismului din sport, care trebuia combătut prin presă sau prin staţiile de radioamplificare74. În aceeaşi şedinţă s-a analizat contribuţia Secţiei de Artă şi Cultură a Comitetului Raional Alba al PMR, a UTM şi a autorităţilor locale. În timp ce primii ofereau un sprijin modest, secţia de învăţământ se implica mai mult, având aportul profesorilor de educaţie fizică, iar UTM a primit aprecieri pentru munca depusă75.

CCFS a organizat o şcoală cu 50 de elevi şi mai multe conferinţe în cadrul organizaţiilor sportive, iar printre problemele semnalate era amintită din nou nevoia de echipamente sportive.

72 SJAANR, fond Comitetul Raional PMR Alba, dosar 47/1953, f. 75. 73 Ibidem. 74 Ibidem, dosar 62/1954, f. 121. 75 Ibidem, f. 122.

Alin Goron

296

În chestiunea fondurilor dedicate sportului de masă, răspunderea şi totodată interesul, erau puse pe seama strecurării unor „elemente nesănătoase” sau pe pregătirea politică precară a responsabililor activităţilor sportive. În acelaşi context, al lipsei echipamentelor sportive, prim-secretarul de partid al regionalei PMR Alba, Iosif Todea, remarca faptul că acestea puteau fi procurate cu uşurinţă, deoarece erau ieftine, transferând vina pe seama CCFS76. În acest fel, secretarul de partid dorea să mute dificultăţile aprovizionării cu materialele necesare activităţilor sportive, pe umerii CCFS. Afirmaţia lui este cel puţin interpretabilă, neputând fi aplicată unui peisaj mai larg al ramurilor sportive. În timp ce unele sporturi, care se bucurau de o largă popularitate, precum fotbalul, tenisul de masă sau boxul nu necesitau echipamente costisitoare, alte sporturi, precum schiul sau ciclismul, aveau nevoie de investiţii mai costisitoare.

Importanţa acordată complexului GMA se justifica prin faptul că, activităţile sportive trebuiau să reprezinte un stagiu de pregătire al viitorilor recruţi din sistemul militar, deoarece aceştia ajungeau nepregătiţi pentru această etapă a vieţii. Ocupându-se de aspectele ideologice ale promovării sportului de masă, Iosif Ibănescu, în calitate de reprezentant al structurilor regionale ale partidului, preciza că sportul trebuia să devină un fenomen de masă, fiind combătute „manifestările profesioniste”77.

În final, măsurile propuse prevedeau ţinerea unor şedinţe trimestriale, mai întâi de către Secţia de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Raional PMR, împreună cu CCFS, pentru ca mai apoi CCFS să organizeze şedinţe cu „colectivele sportive”, punând accent pe cele fruntaşe78. Remarcăm în acest fel structura bine ierarhizată, prin care erau transmise dispoziţiile centrului, fiind angrenat toate nivelurile ierarhice, iar CCFS rămânea structura cu cele mai multe responsabilităţi privind mobilizarea mişcării sportive de masă.

După reorganizarea administrativ-teritorială din 1950, şi mai apoi după cea din 1952, judeţul Alba a devenit un raion aflat la periferia regiunii Hunedoara. În efortul de a pune în practică sarcinile stabilite de centru în activitatea sportivă, noua structură a întâmpinat numeroase dificultăţi. Pentru autorităţile locale, era greu de acceptat noul statut, după importanţa atribuită, mai ales oraşului Alba Iulia după Primul Război Mondial. De aceea, prin comparaţie cu Sebeşul, Deva sau Orăştie, Alba Iulia părea în dezavantaj. În competiţiile de la nivel regional, doar clubul sportiv „Flamura Roşie” reuşea să se claseze atât la fete, cât şi la băieţi, pe locul doi în competiţiile pe echipe

76 Ibidem, f. 124. 77 Ibidem. 78 Ibidem, f. 125.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

297

la tenis de masă79. Organizaţia sportivă „Flamura Roşie” a fost transferată apoi de la „Vinalcool”, la Întreprinderea „Ardealul”80.

Raionul, predominant agrar, avea cea mai mare parte a populaţiei preocupată de acest segment al economiei. Rămân interesante însă eforturile unor responsabili pentru dezvoltarea sportului de masă.

Concluzii Popularizarea sportului în rândul maselor a fost unul dintre dezideratele

lumii interbelice. Însă multe dintre proiectele propuse nu s-au materializat, fie din pricina unor probleme birocratice, fie din cauza subfinanţării. Pe această linie, putem spune că regimul comunist a preluat aceste principii, oferindu-le o altă semnificaţie, conform noilor accepţiuni ideologice. Educaţia maselor nu putea să excludă mişcarea sportivă care, prin înlăturarea sportului profesionist, urma să depăşească barierele unui cerc restrâns, devenind accesibilă tuturor. Metamorfozele aveau să se facă simţite începând cu anii ’50. Au lipsit la început resursele financiare, apoi bazele sportive (unele fiind distruse de război) şi mai ales educaţia cetăţenilor, care urmau să devină din spectatori, participanţi la activităţile sportive. Evoluţia a cunoscut o altă traiectorie, în condiţiile debutului investiţiilor în infrastructura sportivă, deşi lumea rurală rămânea, în continuare, văduvită.

Pentru o mai bună înţelegere a mişcării sportive în epoca postbelică, considerăm necesar să observăm noua viziune a regimului, într-o paletă mult mai largă, deoarece ar fi eronat să reducem întreaga activitate la o simplă instrumentalizare propagandistică a regimului. Într-adevăr, una dintre componentele acestui însemnat segment al educaţiei adulţilor implică acţiunile de promovare şi implicit de legitimare ale noului regim, iar argumentele în acest sens sunt pertinente. O adevărată politizare a sportului avea loc după 1950, în contextul participării statelor comuniste la competiţiile internaţionale. În cele mai multe situaţii, ponderea pregătirii ideologice a fost egală celei profesionale atât pentru profesori, cât şi pentru antrenori sau sportivi, sportul aducându-şi contribuţia la construcţia omului nou.

Însă, sportul, ca mişcare de masă, a însemnat mai mult decât atât. Dacă pe plan extern acesta a fost un prilej de afirmare a naţiunilor, dar şi un teatru al bătăliilor ideologice ale Războiului Rece81, în interiorul graniţelor, el avea misiunea de a asigura pacea socială. Sportul avea menirea de a contribui şi la educaţia sanitară şi, evident, la îmbunătăţirea stării generale de sănătate a cetăţenilor.

79 Drumul socialismului, nr. 19, din 7 martie 1954, p. 5. 80 SJAANR, fond Comitetul Raional PMR Alba, dosar 89/1955, f. 152. 81 Guttmann 2003, p. 363-375.

Alin Goron

298

De remarcat este şi simbioza cu pregătirea militară, prin intermediul complexului GMA, pentru tineri, atât bărbaţi, cât şi femei, pentru serviciul militar, pentru apărarea noii orânduiri, înconjurate de conspiratori şi inamici externi, mai mult sau mai puţin reali, în contextul unui război informaţional şi psihologic82.

Activitatea sportivă de masă urma să-şi aducă aportul la reconstrucţia economică. Muncitorul, conform noilor fundamente ideologice, îmbunătăţindu-şi condiţia fizică, era mai productiv, mişcarea sportivă devenind o parte a planului cincinal. Pe măsură ce infrastructura sportivă a fost reconstruită, sportul a devenit tot mai atractiv pentru diferite categorii sociale.

Demn de menţionat este şi accesul femeilor spre diferite sporturi, contribuţia lor fiind una periferică în perioada interbelică. Acest proces a comportat două elemente, pe de o parte cel al noilor accepţiuni ideologice, pe de altă parte, femeilor le era atribuit un rol important în activităţile economice, pe fondul nevoii crescânde a forţei de muncă.

Sub cupola sportului amator, au fost înfiinţate cluburile sportive ale armatei sau ale poliţiei, care au pregătit apoi sportivi profesionişti ce au participat la competiţiile internaţionale. După primii ani, în care s-a creionat o imagine mai degrabă confuză cu privire la organizarea activităţii sportive de masă, începând cu anii ’50, după ce tot mai mulţi membrii ai partidului au plecat la pregătire în capitala URSS, modelul sovietic a prevalat. Raportul din iunie 1949, ca parte a unor acţiuni similare ale statelor comuniste, stabilea reuşitele, dar şi neajunsurile activităţilor sportive de masă, şi s-a constituit în punctul de început al acestei noi accepţiuni asupra sportului.

Indubitabil, odată cu debutul în arena competiţiilor sportive internaţionale, statelor comuniste, alături de URSS, le era tot mai greu să se ascundă sub masca sportului amator. Această versiune ajungea să fie criticată de marxiştii din Occident, care nu au încetat să considere sportul ca o activitate în beneficiul sănătăţii omului, în timp ce pregătirile pentru jocurile olimpice presupuneau o disciplină inumană, precum şi o serie de privaţiuni83.

Cert este că sportul a devenit mişcare de masă, încetând să mai fie atributul unei elite, deoarece statul şi-a asumat sprijinul financiar, iar rezultatele atât în spaţiul intern, cât şi internaţional, aveau să apară mai târziu.

82 Girginov 2003, p. 258. 83 Edelman 1993, p. 18.

Sportul de masă şi educaţia adulţilor în regimul comunist (1948-1955)

299

Abrevieri bibliografice

ANRDANIC – Arhivele Naţionale ale României. Direcţia Arhivele Naţionale

Istorice Centrale. Bucureşti. Arnaud, Riordan 1998 – Pierre Arnaud, Jim Riordan, Sport and International Politics: The

Impact of Fascism and Communism on Sport, Londra, New York, 1998.

Edelman 1993 – Robert Edelman, Serious Fun: A History of Spectator Sports in the USSR, New York, Oxford, 1993.

Fodor 2017 – Péter Fodor, Erasing, Rewriting, and Propaganda in the Hungarian Sports Films of the 1950s, în HHR, 6, 2017, 2, p. 328-354.

Gheorghiu-Dej 1955 – Gheorghe Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvântări, Bucureşti, 1955.

Girginov 2003 – Vassil Girginov, Fitness ‘Wars’: Purpose and Politics in Communist State-Building, în ESHR, 5, 2003, p. 257-284.

Gounot 2001 – André Gounot, Sport or Political Organization? Structures and Characteristics of the Red Sport International, 1921-1937, în JSH, 28, 2001, 1, p. 23-39.

Guttmann 2003 – Allen Guttmann, Sport, Politics and the Engaged Historian, în JCH, 38, iulie 2003, 3, p. 363-375.

Iosipescu 2017 – Raluca Iosipescu (coord.), Patrimoniul sportului. Baze sportive

urbane de secol XX, Bucureşti, 2017. Moga 2003 – Valer Moga, Astra şi societatea 1918-1930, Cluj-Napoca, 2003. Petrescu, Petrescu 2003 – Dragoş Petrescu, Daniela Petrescu, Organizaţia „Şoimii

Carpaţilor” în perioada interbelică, în Carpica, XXXII, 2003, p. 187-196.

Popa 1930 – Atanasie Popa, Şoimii Carpaţilor, în Boabe de grâu, 6, 1930, p. 339-346.

Popa 2013 – Bogdan Popa, Educaţie fizică, sport şi societate în România

interbelică, Bucureşti, 2013. Rezoluţii 1952 – Rezoluţii şi hotărâri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc

Român, vol. I, 1948-1950, Bucureşti, 1952. Riordan 1993 – Jim Riordan, Rewriting Soviet Sports History, în JSH, 20, 1993,

3, p. 247-258. Riordan 2007 – James Riordan, The Impact of Communism on Sport, în HSR, 32,

2007, 1, p. 110-115. Riordan, Cantelon 2003 – James Riordan, Hart Cantelon, The Soviet Union and Eastern

Europe, în James Riordan, Arnd Krüger (ed.), European Cultures in Sport: Examining the Nations and Regions, Portland, 2003, p. 89-102.

SJAANR – Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale ale României. Waic, Zwicker 2010 – Marek Waic, Stefan Zwicker, Central and Eastern Europe, în S.

W. Pope, John Nauright (ed.), Routledge Companion to Sports History, Londra, New York, 2010, p. 391-404.

599

LISTA ABREVIERILOR

AAASH – Acta Archaeologica Academiae Scientiarum

Hungaricae. Budapesta. AAS – Archaeological and Anthropological Sciences. The

German Society of Natural Scientific Archaeology and Archaeometry, the Hellenic Society for Archaeometry, the Association of Italian Archaeometrists, the Society of Archaeological Sciences.

ActaMN – Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca.

ActaMP – Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

ActaMT – Acta Musei Tutovensis. Muzeul „Vasile Pârvan”. Bârlad.

ActaPb – Acta Paleobotanica. Instytutu Botaniki im. W. Szafera PAN, Cracovia.

AÉ – Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyt-történeti és éremtani társulat tudományos folyóirata. Budapesta.

AEM – Archäologisch-epigraphische Mitteilungen aus Österreich-Ungarn. Viena.

AHNMNH – Annales historico-naturales Musei Nationalis Hungarici. A Magyar nemzeti múzeum természetrajzi. Budapesta.

AIIAI/AIIX – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi). Iaşi.

AIIGB – Anuarul Institutului de Istorie ,,George Bariţiu”. Series Historica. Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” Cluj-Napoca.

AM – Archivum Melitense. Malta Historical and Scientific Society. Valleta.

AMEM – Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei. Complexul Muzeal Naţional „Moldova”. Iaşi.

AMET – Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Cluj-Napoca.

AmMN – American Museum Novitates. American Museum of Natural History. New York.

ANAL LETT – Analytical Letters. Taylor & Francis Inc. Philadelphia. AnB – Analele Banatului (serie nouă). Muzeul Naţional al

Banatului. Timişoara.

Lista abrevierilor

600

Antaues – Antaeus. Communicationes ex Instituto Archaeologico Academiae Scientiarum Hungaricae. Budapesta.

AO – Arhivele Olteniei (serie nouă). Institutul de Cercetări Socio-Umane. Craiova.

APPB – L’Arte: Periodico Patrio-Bimensile. Valletta. Appl. Phys. – Applied Physics A. Materials Science & Processing.

Springer. APR – Acta Paleontologica Romaniae. Societatea

Paleontologilor din România. Cluj-Napoca. Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al

Unirii. Alba Iulia. ArchBulg – Archaeologia Bulgarica. Natsionalniya arkheologicheski

institut i muzeĭ. Sofia. ArhMold – Arheologia Moldovei. Institutul de Arheologie Iaşi. ArhSom – Arhiva Someşană. Revistă istorică-culturală. Năsăud. ASSEHR – Advances in Social Science, Education and Humanities

Research. Amsterdam. Astra Sabesiensis – Astra Sabesiensis. Despărţământul Astra „Vasile Moga”

Sebeş. Astra Salvensis – Astra Salvensis. Cercul Salva al ASTRA. Salva. Astra – Astra. Literatură, arte şi idei. Biblioteca Judeţeană

„George Bariţiu” – Casa „Baiulescu”. Braşov. ATS – Acta Terrae Septemcastrensis. Institutul pentru

Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European. Sibiu.

AUASH – Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

BA – Biblioteca de arheologie. Institutul de Arheologie din Bucureşti.

BAMNHM – Bulletin of the American Museum of Natural History. American Museum of Natural History. New York.

Banatica – Banatica. Muzeul Banatului Montan. Reşiţa. BAR – British Archaeological Reports (International Series).

Oxford. BB – Bibliotheca Brukenthal. Muzeul Naţional Brukenthal.

Sibiu. BC – Biblioteca şi cercetarea. Cluj-Napoca. BCŞS – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti.

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Be-JA – Bulgarian e-Journal of Archaeology. BEN – Bibliotheca Ephemeris Napocensis. Institutul de

Arheologie şi Istoria Artei. Cluj-Napoca. BerRGK – Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des

Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main.

Lista abrevierilor

601

BerWissGesch – Berichte zur Wissenschaftsgeschichte. Weinheim. BGB – Berichte der Geologischen Bundesanstalt. Wien

Geologische Bundesanstalt. Viena. BHAB – Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica.

Muzeul Naţional al Banatului. Timişoara. Biharea – Biharea. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea. BM – Berlinische Monatsschrift. Berlin. BMA – Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii

Alba Iulia. BMJT – Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman – seria

Arheologie. Alexandria. BMMSA – Bibliotheca Musei Marisiensis. Seria Archaeologica.

Târgu Mureş. BMN – Bibliotheca Musei Napocensis. Muzeul Naţional de

Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca. BMS – Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan

Raica”. Sebeş. BNES – Beiträge zur naturwissenschaftlichen Erforschung

Siebenbürgens. Oberösterreichisches Landesmuseum, Biologiezentrum/OÖ Landes-Kultur GmbH. Linz.

Boabe de grâu – Boabe de grâu. Revistă de cultură. Bucureşti. BR – Budapest Régiségei, Budapesti Történeti Múzeum.

Budapesta. Brukenthal – Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal.

Sibiu. BS – Bibliotheca Septemcastrensis. Institutul pentru

Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European. Sibiu.

BTER – Biological Trace Element Research. Springer. BUA – Bibliotheca Universitatis Apulensis. Universitatea „1

Decembrie 1918” din Alba Iulia. Buridava – Buridava. Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu”.

Râmnicu-Vâlcea. CA – Cercetări arheologice. Bucureşti. CAC – Central Asia and the Caucasus. Carpica – Carpica. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. CBAstra – Conferinţele Bibliotecii Astra. Biblioteca Judeţeană

Astra. Sibiu. CCA – Cronica cercetărilor arheologice. cIMeC. Bucureşti. Cercet.Speo – Cercetări Speologice. Clubul Naţional de Turism pentru

Tineret. Bucureşti. CI – Cercetări istorice. Muzeul de Istorie a Moldovei. Iaşi. Contimporanul – Contimporanul. Revistă de avangardă, cu program

constructivist. Bucureşti.

Lista abrevierilor

602

Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis. Muzeul Castelului Corvineştilor. Hunedoara.

Crisia – Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea. Cultura Vâlceană – Cultura Vâlceană. Bilunar de informaţie culturală.

Râmnicu Vâlcea. Cumidava – Cumidava. Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en

Roumanie. Bucureşti, I (1924)-XII (1948). Nouvelle série: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti.

Dacoromania – Dacoromania. Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României”. Alba Iulia.

DAJÖ – Das Achtzehnte Jahrhundert und Österreich. Österreichischen Gesellschaft zur Erforschung des Achtzehnten Jahrhunderts. Viena.

Danubius – Danubius. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”. Galaţi. DD – Detskiy Dom. Zhurnal Glavnogo upravleniya sotsial’noy

prosveshcheniya Narkomata prosveshcheniya. Moskva. Der Unterwald – Der Unterwald. Asociaţia Evelyne. Sebeş. Dolgozatok – Dolgozatok az Erdély Nemzeti Múzeum Érem – és

Régiségtárából. Kolosvár (Cluj). Drobeta – Drobeta. Seria Etnografie. Muzeul Regiunii Porţilor de

Fier. Drobeta-Turnu Severin. EMúz – Erdélyi Múzeum. Erdélyi Múzeum az Erdélyi Múzeum-

Egyesület, Kolozsvár (Cluj), 1, 1874-1948, 1991 şi urm. EphNap – Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi

Istoria Artei Cluj-Napoca. ER – Ekonomika regiona. Institut ekonomiki Ural’skogo

Otdeleniya Rossiyskoy Akademii Nauk. Ekaterinburg. ESHR – The European Sports History Review. Londra. Ethos – Ethos. Muzeul Satului Dimitrie Gusti. Bucureşti. Familia – Familia (seria I: 1865-1906). Oradea. FMI – Filosofskaya mysl’ v Islame. obshchestvo s

ogranichennoy otvetstvennost’yu. Izdatel’skiy dom: Medina. Moskva.

Francia – Francia. Forschungen zur westeuropäischen Geschichte. Deutsches Historisches Institut Paris.

FVL – Forschungen zur Volks -und Landeskunde, Sibiu. GeoJournal – GeoJournal. Spatially Integrated Social Sciences and

Humanities. Springer Science and Business Media. Netherlands.

Germania – Germania. Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main.

Lista abrevierilor

603

GNFC – Gumanitarniye nauki, filosofiya i comparativistika. Sankt-Peterburgskiy gosudarstvennyy universitet. Sankt-Petersburg.

Godišnjak – Godišnjak. Jahrbuch Knjiga. Sarajevo-Heidelberg. GodwanaRes – Gondwana Research. Elsevier Inc. Amsterdam. GT – Geographia Technica. Geographia Technica

Association. Cluj-Napoca. GuG – Geschichte und Gesellschaft. Zeitschrift für

Historische Sozialwissenschaft. Berlin. GYI – Gumanitarniye i yuuridicheskiye issledovaniya. Severo-

Kavkazskiy federal’nyy universitet. Stavropol’.

Helinium – Helinium: revue consacree a l’archeologie des Pays-Bas,

de la Belgique et du Grand-Duche de Luxembourg. HHR – Hungarian Historical Review. Acta Historica

Academiae Scientiarum Hungaricae. Magyar Tudományos Akadémia Bölcsészettudományi Kutatóközpont Történettudományi Intézet. Budapesta.

Hierasus – Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani. HSR – Historical Social Research. Leibniz Institute for Social

Sciences. Leibniz. IASL – Internationales Archiv für Sozialgeschichte der

deutschen Literatur. Universität Bielefeld. Fakultät für Linguistik und Literaturwissenschaft. Berlin.

IEA – Issues in Ethnology Anthropology. Univerzitet u Beogradu. Belgrad.

IGP – Istoriya gosudarstva i prava. Izdatel’skaya gruppa Yurist. Moskva.

IJCRSEE – International Journal of Cognitive Research in Science, Engineering and Education. The Association for the Development of Science Engineering and Education.

Izvestiya Altaysko – Izvestiya Altayskogo gosudarstvennogo universiteta. Altayskiy gosudarstvennyy universitet. Barnaul.

Izvestya ANKSSR – Izvestia Akademii Nauk SSSR. Seriya Literatury I yazyka. Rossiyskaya Akademiya Nauk. Moskva.

Îndrumător bisericesc – Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic. Episcopia Aradului. Arad.

JAHA – Journal of Ancient History and Archaeology. Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Universitatea Tehnică. Cluj-Napoca.

JAMT – Journal of Archaeological Method and Theory. New York.

JAS – Journal of Archaeological Science. Elsevier. JBS – The Journal of Baroque Studies. International Institute

for Baroque Studies at the University of Malta. Msida. JCH – Journal of Contemporary History. Essex.

Lista abrevierilor

604

JES – Journal of European Studies. SAGE Publications Ltd. JLS – The Journal of Legal Studies. The University of

Chicago. JLSt – Journal of Lithic Studies. Edinburgh. JRA – Journal of Roman Archaeology. Department of

Classical Studies at the University of Michigan. JRMES – Journal of Roman Military Equipment Studies. The

Association for Roman Military Equipment Studies. Pewsey.

JSCS – Journal of the Serbian Chemical Society. Belgrad. JSH – Journal of Sport History. University of Illinois Press.

Champaign. JSKV – Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpatenvereins. Sibiu. JSPS – The Journal of Social Policy Studies. National Research

University Higher School of Economics. Moscova. JTCA – Journal of Thermal Analysis and Calorimetry. An

International Forum for Thermal Studies. Karpatenrundschau – Karpatenrundschau. Braşov. Karstologia – Karstologia: Revue de Karstologie et de Spéléologie

Physique. Fédération française de spéléologie; Association française de karstologie. Maury.

Khirurgiya – Khirurgiya. Zurnal imeni N. I. Pirogova. Media Sfera. Moscova.

Les Nouvelles – Les Nouvelles de l’Archéologie. Fondation Maison des sciences de l’homme. Paris.

Lethaia – Lethaia. International Paleontological Association. Hoboken, New Jersey.

MAA – Mediterranean Archaeology and Archaeometry. The University of the Aegean (Panepistímio Aigaíou), Greece. Mytilene.

Marisia – Marisia. Studii şi Materiale. Muzeul Judeţean Mureş. Târgu Mureş.

MC – Media and Communication. Lisabona. MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice (serie nouă).

Academia Română. Institutul de arheologie „Vasile Pârvan”. Bucureşti.

MemEthn – Memoria Ethnologica. Revistă de patrimoniu ethnologic şi memorie culturală. Centrul Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş. Baia Mare.

MH – Melita Historica. Malta Historical Society. Floriana. MI – Man in India. Serials Publications Pvt. Ltd. New Delhi. MInt – Masonry International. International Masonry Society.

Shermanbury.

Lista abrevierilor

605

Mitt.derKomm – Mitteilungen der Kommission für Quartärforschung. Österreichische Akademie des Wissenschaften, Viena.

Museikon – Museikon. A Journal of Religious Art and Culture / Revue d’art et de culture religieuse. Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Muzeum – Muzeum. Muzejní a vlastivedná práce. National Museum. Prague.

MWM.MöGW – Mensch, Wissenschaft, Magie. Mitteilungen der österreichischen Gesellschaft für Wissenschafts-geschichte. Österreichische Gesellschaft für Wissenschaftsgeschichte. Viena.

Naturwissenschaften – Die Naturwissenschaften. Berlin, Heidelberg. NBFI – NB: Filologicheskiye issledovaniya. Akademiya nauk

SSSR. Moscova. Neo-Lithics – Neo-Lithics. The Newsletter of Southwest Asian

Neolithic Research. Berlin. Noesis – Noesis. Academia Română. Bucureşti. OI – Otechestvennaia istoriia. Nauka. Moscova. Opción – Opción. Universidad del Zulia. Maracaibo. ORIGINES – Studi e Materiali Pubblicati a Cura Dell’Istituto Italiano

di Preistoria e Protostoria. Firenze. Orizont aviatic – Orizont aviatic. Publicaţie pentru propaganda Aviaţiei.

Arad. PA – Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru

Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba. Alba Iulia.

Palaeo3 – Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology (“Palaeo3”). An International Journal for the Geo-Sciences. Elsevier.

PLoS ONE – Public Library of Science One. Public Library of Science. San Francisco, Cambridge.

Plural – Plural. Revista Departamentului de Istorie şi Geografie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. Chişinău.

PNAS – Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America.

Pontica – Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Constanţa.

Povestea Vorbii 21 – Povestea Vorbii 21. Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi Artă. Târgu Jiu.

Preocupări Literare – Preocupări Literare. Revista Societăţii Prietenii Istoriei Literare. Bucureşti (1936-1944).

PS – Prosveshcheniye v Sibiri. Sibirskoye regional’noye upravleniye narodnogo obrazovaniya. Novosibirsk.

Lista abrevierilor

606

PZ – Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für Prähistorische Archäologie. Berlin.

Quat.Int – Quaternary International. The Journal of International Union for Quaternary Research. Elsevier.

Rabotnitsa – Rabotnitsa. Pravda. Moscova. Radiocarbon – Radiocarbon. An International Journal of Cosmogenic

Isotope Research. Cambridge. RAIA – Revista de Artă şi Istoria Artei. Muzeul Municipiului

Bucureşti. Răsăritul nostru – Răsăritul nostru. Organ pedagogic cultural şi social al

surdo-muţilor din România (1932-1949). Focşani, Bucureşti.

RBNR – Revista Bibliotecii Naţionale a României. Biblioteca Naţională a României. Bucureşti.

RdHPh – Revue d’Histoire de la Pharmacie. Société d’histoire de la pharmacie. Paris.

ReDIVA – ReDIVA. Revista Doctoranzilor în Istorie Veche şi Arheologie. Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Renaşterea – Renaşterea. Organ Oficial al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului, Geoagiului şi Clujului. Cluj.

Res montanarum – Res montanarum: Zeitschrift des Montanhistorischen Vereins für Österreich. Montanuniversität Leoben.

RevBibl – Revista Bibliotecilor. Bucureşti. Revista CICSA – Revista CICSA. Centrul de Istorie Comparată a

Societăţilor Antice. Bucureşti. RHSEE/RESEE – Revue historique du sud-est européen. Academia

Română. Bucureşti, Paris (din 1963 Revue des études sud-est européennes).

RI – Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti.

RIP – Romanian Journal of Physics. Academia Română. Bucureşti.

RM – Revista Muzeelor. Bucureşti. RMEA – România. Mari Epoci de Artă. Bucureşti. RMI – Revista Monumentelor Istorice. Institutul Naţional al

Patrimoniului. Bucureşti. RMMM – Revista Muzeelor şi Monumentelor, Muzee. Bucureşti. RRH – Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română.

Bucureşti. RT – Revista Teologică (între anii 1956 şi 1991 a apărut sub

denumirea de Mitropolia Ardealului). Mitropolia Ardealului. Sibiu.

Lista abrevierilor

607

Sargetia – Sargetia. Acta Musei Devensis. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Deva.

Sargetia Naturae – Sargetia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Deva.

SCGG – Studii şi Cercetări (Geologie-Geografie). Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.

Sci.Rep – Scientific Reports. Springer Nature; Springer Science & Business Media.

SCIATMC – Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Teatru, Muzică, Cinematografie. Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”. Bucureşti.

SCICPR – Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România. Sibiu.

Science – Science. American Association for the Advancement of Science. Washington D.C.

SCIV(A) – Studii şi cercetări de istoria veche (din 1974, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie). Bucureşti.

SCN – Studii şi cercetări de numismatică. Institutul de Arheologie Bucureşti.

SCŞN – Studii şi Cercetări (Ştiinţele Naturii). Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.

SIB – Studii de istorie a Banatului. Timişoara. SK – Speleology and Karstology. Institutul Ucrainean de

Speologie. Universitatea Naţională „Vernadsky Tavrichesky”. Simferopol.

SMIM – Studii şi materiale de istorie medie. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Bucureşti.

SP Suplementum – Studii de Preistorie Suplementum. Bucureşti. SP – Studii de Preistorie. Asociaţia Română de Arheologie.

Bucureşti. SQ – Siebenbürgische Quartalschrift. Sibiu. St.Com.Etn – Studii şi Comunicări de Etnologie. Institutul de

Cercetări Socio-Umane Sibiu. StComSibiu – Studii şi Comunicări. Arheologie-Istorie. Muzeul

Brukenthal. Sibiu. StComSibiu-ŞN – Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii. Muzeul

Brukenthal. Sibiu. Studii – Studii. Revistă de istorie (din 1974 Revista de istorie şi

din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti. Studii vâlcene – Studii vâlcene. Societatea Prietenii Muzeului Bălcescu,

în colaborare cu Arhivele Statului Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea.

SUBBC – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, series Chemia. Universitatea „Babeş-Bolyai”. Cluj-Napoca.

Lista abrevierilor

608

SUBBG – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Geologia. Universitatea „Babeş-Bolyai”. Cluj-Napoca.

SUCSH – Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. Sibiu.

SV – Siebenbürgische Vierteljahrschrift. Sibiu. SZ – Soiuz Zhenshchin. Soiuz ravnopraviia zhenshchin.

Sankt Petersburg. TAK – Theoretical and Applied Karstology. Institutul de

Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române. Cluj-Napoca.

Terra Sebus – Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş.

Transilvania – Transilvania. Centrul Cultural Interetnic Transilvania. Sibiu.

TSUJ – Tomsk State University Journal. Tomsk. Tyragetia (International) – Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a

Moldovei. Chişinău. Utopia – Utopia. Revistă de cultură generală. Cluj. VAH – Varia Archaeologica Hungarica. Budapest. Vestnik Moscovskoy – Vestnik Moscovskoy shkoly politicheskikh

issledovaniy. ANK Moskovskaya shkola grazhdanskogo prosveshcheniya. Moscova.

Vestnik RUDN – Vestnik RUDN. Seriya: Vseobshchaya istoriya. Rossiyskiy universitet druzhby narodov. Moscova.

Viaţa românească – Viaţa Românească. Revistă literară şi ştiinţifică. Iaşi. VPU – Vestnik Permskogo universiteta. Permskiy

Gosudarstvennyi Universitet. Perm. VTGU – Vestnik Tambovskogo gosudarstvennogo universiteta.

Tambovskiy Gosudarstvennyy Universitet. Tambov. WMQ – The William and Mary Quarterly. Omohundro Institute

in Williamsburg. YPA – Yearbook of Physical Anthropology. American

Association of Physical Anthropologists. ZfB – Zeitschrift für Balkanologie. Balkanologenverband e.V.

Jena. Ziridava – Ziridava. Muzeul Judeţean Arad. Zitteliana – Zitteliana. An International Journal of Palaeontology

and Geobiology. Bayerische Staatsammlung für Palëontologie und Geologie. München.

ZRO – Zhenshchina v rossiiskom obshchestve. Ivanovskiy Gosudarstvennyi Universitet. Ivanovo.

ZS – Zhizn’ Sibiri. Sibirskiy revolyutsionnyy komitet. Novonikolavsk (Novosibirsk, după 1926).

ZV – Zhenskii Vestnik. Sankt Petersburg.