Spondilita anchilozanta - exercitii

5/8/2018 Spondilita anchilozanta - exercitii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/spondilita-anchilozanta-exercitii 1/18

PROGRAM DE EXERCITII PENTRU

SPONDILITA

ANCHILOZANTA

Menţinerea şi corectarea supleţei articulare

Obiectivul principal rămâne tot coloana vertebrală şi şoldurile adăugându-se exerciţii şi pentru umeri

1. Stând călare pe un scaun, mâinile la ceafă, coatele trase înapoi: se inspiră adânc bombându-se pieptul ;

2. Din şezând se execută toate mişcările din coloana cervicală: flexie - extensie,lateralitate stânga – dreapta, rotaţii stânga - dreapta, circumducţii. Cu si fara ajutorulmainii, cu si fara autorezistenta. Miscari de stretching.3. Din stând depărtat, cu braţele pe lângă corp, ridicarea alternativă a umerilor, apoiridicarea simultană a umerilor.4. Din stând depărtat, cu braţele susţinute lateral, se efectuează pronaţie, supinaţie, apoimici cerculeţe înainte, înapoi.5. Din sprijin pe genunchi şi pe antebraţe, trunchiul avansat înainte, fruntea la podea seexecută balansări cu lordozări puternice.6. Pe genunchi şi pe palme, aducerea genunchiului spre piept, urmat de aducerea lui spreînapoi şi sus. Se schimbă piciorul.

7. Din poziţia patrupedă se ridică întins câte un membru inferior, executând o extensie înşold şi lombă.8. Din ortostatism, la spalier în poziţie laterală, cu un braţ prins deasupra capului şi unulla nivelul şoldului, picioarele apropiate, se împinge trunchiul în lateral;9. Din ortostatism, se apleacă înainte corpul, braţele întinse înainte, mâinile prind spătarulunui scaun: se execută flectări de trunchi între braţe.

Menţinerea şi corectarea tonusului muscular

Obiectivul principal al acestor exerciţii este tonifierea, în primul rand a musculaturiierectoare a trunchiului şi a musculaturii abdominale; în secundar se urmăreşte şitonifierea psoasiliacului şi a musculaturii fesiere.



1. DV, se ridică capul, trunchiul; poziţia membrelor superioare schimbându-se pentru agrada efortul: pe lângă corp, sub bărbie, pe ceafă, pe umeri, ridicate pe lângă urechi, "incruce"; la nivelul maxim de extensie se menţine poziţia 5 - 6 sec.; se repetă.2. În patrupedie cu genunchii depărtaţi: se ridică un braţ şi membrul inferior opus laorizontală; se menţine 5 - 6 sec.

3. DD, ridicarea membrelor inferioare întinse, forfecarea lor cu creştere treptată cuamplitudine.4. DD cu tălpile pe podea depărtate la nivelul soldurilor, se ridică şi se coboară uşor bazinul, fără să se atingă podeaua.5. În DV, cu bazinul la marginea mesei, membrele inferioare atârnând: se fac extensii deşold cu genunchii întinşi.

Gimnastica corectoare respiratorie

a) Gimnastica corectivă după metoda daneză Heckscher

− Corijarea curburilor patologice ale gâtului şi pozţtiei capului: mişcări ale capului de:extensie - flexie, lateralitate dreapta - stânga, rotaţie, circumducţie; aceste mişcări seexecută din şezând, putând produce vertijuri la subiecţii mai vârstnici; acţiune:asuplizare, decontracturare; musculaturii flexoare.− Corijarea poziţiei umerilor şi scapulei: în picioare, un baston în mâini, se executămişcări de ridicare deasupra capului, mişcări de lateralitate, de rotaţie etc.− Corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsa1e (pentru spate contracturat, cucifoză dorsală): aşezat cu spatele pe o minge de gimnastică, se rulează mingea sub spate

îndreptând şi întinzând coloana.− Corijarea curburilor patologice ale coloanei lombare (pentru spate plat, cu ştergerealordozei): decubit dorsal cu o mică pernă sub lombe, genunchii flectaţi, picioarele pe sol;în 3 timpi se execută flectarea coapselor, extensia genunchilor, revenirea la poziţiainiţială; se execută în faza expiratorie; acţiune: creşterea lordozei, detenta musculaturiiabdominale, apoi tonifierea ei.− Corectarea poziţiei bazinului şi a mobilităţii sale: poziţia patrupedă, se avansează ungenunchi către mâna opusă, care rămâne în sprijin pe sol; apoi celalalt genunchi; seexecută în timpul expiraţiei; acţiune: mobilizează bazinul şi relaxează musculatura.

b) Hidrogimnastica (hidrokinetoterapia)

Este deosebit de utilă la pacienţii cu spondilită, putând fi aplicată chiar în puseul acutinflamator şi continuată tot mai intensiv odată cu diminuarea acestuia.Se execută în bazine mai mari sau mai mici, în grup sau individual.Faţă de gimnastică la sală, exerciţiile de gimnastica efectuată în apă au o serie deavantaje:- căldura apei (32 - 36°) sedează durerile, relaxează musculatura, creşte complianţaţesutului conjunctiv făcându-l mai uşor distensibil; toate acestea permit o mişcarearticulară mult mai amplă.



- descărcarea de greutate a corpului în apă permite un mai bun control asupra posturiicorpului şi o mai mare relaxare.Exerciţiile sunt selectate dintre cele aplicate şi în sala de gimnastică, dar adaptatemediului acvatic; durata programului este de 20 - 40 de minute.Posturile de start vor fi: plutirea ventrală, decubitul dorsal sau ventral pe o brancardă

înclinată, ortostatismul lângă peretele bazinului. În final, înotul în plutire ventral a vaîncheia programul.

Reeducarea respiratorie propriu-zisă

Este un ansamblu de tehnici "specifice" şi "analitice", care se adresează unor bolnavi cuafectare evidentă clinic a funcţiei respiratorii.

Se prezintă în continuare metodologia specifică:− Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare

Inspirul pe nas, prin nările semipresate cu doua degete, antrenează musculaturainspiratorie:− Inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul;− Inspiruri sacadate ca în "mirositul florilor";Pentru expirul oral putem folosi tehnica numită "respiraţie cu buzele strânse"; aceastacreează o presiune reglabilă la ieşirea aerului în atmosferă.

− Reeducarea respiraţiei costaleMâinile kinetoterapeutului se plasează pe zona dorită, cu degetele dea lungul coastelor; sesolicită expirul complet, timp în care mâinile execută o presiune ce creşte pe măsură ce seapropie sfârşitul expiraţiei; este faza de punere în tensiune a musculaturii respective.

Mişcarea inspiratorie care urmează, va găsi în zona antrenată o contracţie prin mâinileterapeutului, ceea ce va necesita o creştere a tensiunii musculaturii interesate.Presiunea exercitată de kinetoterapeut va slăbi treptat, pe măsură ce se termină inspirul,astfel că în acest moment toracele să fie liber de orice presiune. Această mişcare areurmătoarele scopuri:− conştientizarea mişcării costale, pentru ca apoi pacientul să şi-o execute singur încadrul programului sau de reeducare respiratorie;− să crească ventilaţia zonei pulmonare subiacente prin mărirea amplitudinii inspiratoriişi facilitatea expirului.

Aceasta tehnică îşi găseşte utilitatea în cazul redorilor de la nivelul toracelui şi coloanei,

prezente adesea în SA.

− Particularităţile antrenării fiecărei regiuni:

Reeducarea vârfurilorPoziţia pacientului: decubit dorsal, capul flectat spre stânga pentru antrenarea vârfuluidrept, mâna dreaptă sub ceafă (pentru a favoriza deschiderea hemitoracelui drept), braţul



stâng de-a lungul corpului; mâna kinetoterapeutului de pe vârful drept execută presiuni,în timp ce mâna stânga căută să blocheze complet inspirul vârfului stâng.

Reeducarea sectorului axilar

Poziţia pacientului: în decubit lateral, capul lateroflectat spre pat, membrul superior de

deasupra mult ridicat pentru deschiderea hemitoracelui; mâinile kinetoterapeutuluisuprapuse se plasează în axilă.

Reeducarea costală inferioară şi mediePoziţia pacientului: în decubit dorsal, capul flectat sprijinit de o pernă, membrelesuperioare de-a lungul corpului; mâinile kinetoterapeutului se plasează la baza toraceluicu policele pe linia mediană şi degetele răsfirate spre în afară.

Reeducarea costală posterioară

Poziţia pacientului: în decubit ventral prin blocarea expansiunii anterioare a toracelui se produce o mobilizare posterioară; această mobilizare poate fi ajutată de către

kinetoterapeut, care îşi plasează mâinile pe zonele postero-inferioare, executând asistarearespiratorie.

Reeducarea unui hemitorace

Poziţia pacientului: decubit lateral, cu o pernă sub lombe, sau cu capul lăsat mai jos pentru a se "deschide" hemitoracele. Se execută în 2 timpi:- în inspir braţul întins se rotează odată cu trunchiul spre spate, privirea şi capul urmărindmişcarea mâinii;- în expir, braţul revine spre trunchi, apoi îşi continuă cursa depăşind marginea patului; înacest timp trunchiul se roteşte spre planul patului.

Reeducarea respiraţiei diafragmaticePoziţia de bază: decubit dorsal, capul sprijinit pe o pernă; genunchii sunt flectaţi pentru arelaxa musculatura abdominală. Se realizează astfel:- decubit dorsal, câteva cărţi mai grele (sau saci de nisip) pe abdomen, se respira cumobilizarea amplă a abdomenului;- poziţie patrupedă, se respiră abdominal exagerând sucţiunea peretelui abdominal(antrenarea transversului);

Reeducarea respiraţiei toracale în ansamblu

Poziţia iniţială: decubit dorsal, pacientul realizează o respiraţie amplă, expiraţie prelungită; se inspiră amplu, bolnavul controlând manual mişcarea normală a cutiei

toracice; se expiră profund prelungit, cu contracţia şi retracţia musculaturii abdominale.Poziţia de bază şezând: o mână face priză pe creştetul capului, cealaltă face priză pecoapsă; în inspir se rotează trunchiul, braţul şi capul spre una din părţi (dreapta saustânga). În expir se revine şi se continuă mişcarea într-o rotaţie inversă asociată cuaplecarea trunchiului, astfel încât membrul superior care a făcut priză pe creştet ajunge cucotul pe coapsa din partea opusă braţului. Se repeta de 10 ori pentru fiecare parte.



Reeducarea respiraţiei abdominale

În stadiile III - IV de evoluţie ale bolii, reeducarea respiraţiei abdominale îşi găseşteutilitatea şi e posibilă fi realizabilă dacă bolnavii au realizat programe de recuperarerespiratorie în stadiile incipiente ale bolii.

Tonifierea musculaturii abdominale se face prin următoarele exerciţii, pe care le-amaplicat tuturor pacienţilor:- Poziţia iniţială DD, genunchii flectaţi, plantele pe pat, se vor aşeza greutăţi pentruînceput de 2 kg pe abdomen (greutăţile vor creşte progresiv).Se respiră cu mobilizarea amplă a peretelui abdominal, respectiv în timpul inspirului pacientul va urmări să-şi bombeze peretele abdominal pentru ca în timpul expirului să şi-lsucţioneze. Exerciţiul se repetă în trei serii a câte5 exerciţii.- Pacientul este în poziţie patrupedă, se respiră abdominal, astfel ca într-o primă fază pacientul îşi cifozează întreaga coloană, lucru asociat cu expirul şi sucţiunea pereteluiabdominal pentru ca în următorul timp să realizeze o acţiune total antagonistă primei,

respectiv lordozare puternică a coloanei cuplată în inspir şi bombarea pereteluiabdominal. Exerciţiul se repetă de 6 ori în două serii.

Terapia suportivă efectuată la domiciliu

Această formă de terapie am recomandat-o tuturor pacienţilor, dar aceştia au aplicat-odiferenţiat, în funcţie de gradul de educaţie sanitară şi de cooperabilitate.

Repausul şi activitatea− s-a evitat repausul prelungit în pat deoarece favorizează instalarea osteoporozei; 7 - 8ore de somn pe noapte sunt suficiente pentru majoritatea bolnavilor cu SA;.− s-a indicat scurte perioade de odihnă în timpul zilei - deosebit de utile pentru prevenireaoboselii generale şi tendinţei bolnavului de a se epuiza fizic, mai ales în partea a doua azilei;− perioada de odihnă şi activitate va depinde de stadiul clinic şi evolutiv al SA; bolnavultrebuie încurajat să-şi facă zilnic exerciţiile programate, să fie activ cu scopul de a-şi păstra mobilitatea coloanei vertebrale;

Antrenamentul postural la domiciliu (este de un real folos în prevenirea şi chiar

stoparea evoluţiei bolii, precum şi în ameliorarea durerii la nivelul coloanei vertebrale).

1. Bolnavii cu SA trebuie sfătuiţi să-şi supravegheze permanent atitudinea corectă, înstaţiune ca şi în mers, concentrându-se asupra menţinerii capului ridicat, cu privireaîndreptată înainte, şi a retropulsiei umerilor. Bolnavul cu SA va adopta de 3 ori pe zi, 3-5minute poziţia de ortostatism cu spatele la perete, în aşa fel ca acesta sa fie atins cucălcâiele, umerii şi ceafa.



2. Bolnavul va fi convins să adopte cu conştiinciozitate şi să păstreze poziţia dreaptă aspatelui chiar şi atunci când se apleacă după un obiect.3. Poziţia în scaun trebuie sa fie cu spatele drept, scaunul să fie cu şezut rigid, la nevoiese folosesc bretelele pentru poziţionare corectă.4. Perioada din timpul nopţii este adesea lăsată sub influenţa artritei; bolnavul are nevoie

de un somn odihnitor, care va fi realizat prin folosirea unui pat cu saltea rigidă sau osuprafaţă tare (plan ănclinat de lemn). Se evită saltelele moi, cu apă, pernele, cu excepţiaunei perne mici sub coapse, genunchi sau sub gât.

Exerciţii terapeutice la domiciliu

− Exerciţiu de extensie a coloanei: bolnavul în decubit ventral îşi întinde braţele în afarăla nivel cu umerii, apoi ridică capul, pieptul, umerii şi braţele cât mai departe posibil desol; urmează relaxarea exerciţiul se repetă de 10 - 20 de ori.− Expansiunea cutiei toracice: bolnavul, în decubit dorsal, îşi încrucişează mâinile subceafă, împinge coatele spre sol în timp ce respiră profund, îşi ţine respiraţia timp de 10

secunde apoi expiră lung şi se relaxează; exerciţiul se repetă de 10 - 20 ori.− Stretching-ul coapsei.− Antrenament pe bicicleta ergometrică.− Programul de mers.− Terapia ocupaţionalăÎn cadrul terapiei ocupaţionale intră atât activităţile profesionale cât şi sportul. În ceea ce priveşte activităţile lucrative, SA poate beneficia mult de munca fizică cea mai diversă cuexcepţia acelor munci care încarcă coloana sau se desfăşoară în condiţii de mediureumatogene (frig, umezeală, curenţi de aer rece).

Singura condiţie important de respectat este menţinerea unei poziţii corecte a coloanei în

timpul muncii, adică să se evite poziţia cifozantă ca şi poziţiile fixe prelungite mai ales în poziţie şezândă.

Sporturi recomandate pentru o serie de elemente gestuale care obligă la o postură corectăsau de hipercorecţie a coloanei sunt: înotul ( ca stiluri : bras, fluture), volei, baschetul(mai ales trasul al coş), tenisul de câmp, handbalul, etc.

Trebuie evitate jocurile care solicită flexia trunchiului (popice, biliard) ca şi alergările şisalturile.

− Exerciţiile aerobice.

− Programul NASS.

Program de exerciţii la bolnavii de SA cu manifestări cardiace

Există un raport între intensitatea şi durata efortului. Se preferă la început să se lucreze laintensităţi mici şi durate mai lungi antrenându-se astfel rezistenţa pacientului.



Oricum ar fi efortul, pentru ca el să reprezinte un antrenament progresiv trebuie sărespecte două condiţii care uneori pot deveni contradictorii:− să fie suficient de intens pentru a solicita sistemele metabolice şi sistemulcardiovascular, pentru a determina creşterea toleranţei la efort (musculară şicardiovasculară);

− să se desfăşoare în deplină siguranţă.

Metodica şedinţei de antrenament este compusă din 3 perioade:- Perioada de încălzire (5-10 minute);- Perioada de antrenare propriu-zisă (15-20 minute);- Perioada de revenire lentă (5-10 minute).

1. Culcat, mâinile sub cap. se aduc cotul stâng şi genunchiul drept în contact, apoi invers.2. Culcat cu genunchii flectaţi. Se apucă cu mâinile câte un genunchi pe rând şi se tragetrunchiul, îndoind coatele.3. Culcat, se ridică drept un membru inferior. Cu degetele de la mâna opusă se atinge

piciorul ridicat. Se revine lent la poziţia de repaus; se inversează.4. Şezând. Se apleacă, degetele ating picioarele, revenirea cu extensie tot mai mare atrunchiului până se ajunge cu trunchiul la orizontală, pe pat.5. Decubit lateral, se execută câte 8 ridicări de jumătate pentru fiecare parte.6. Culcat, braţele pe lângă corp, se ridică alternativ câte un membru inferior în sus, lazenit.7. Culcat, braţele pe lângă corp, se aduc la piept ambii genunchi, apoi se întind în poziţiainiţială.8. Şezând alungit, se apleacă corpul şi se atinge cu mâna dreaptă piciorul stâng, apoiinvers.9. Şezând alungit, mâinile în sprijin la spate, se ridică alternativ câte un membru inferior,

apoi ambii genunchi se flectează, picioarele rămân pe sol.10. Din ortostatism, picioarele depărtate, se apleacă stânga-dreapta corpul.11. Din ortostatism, mâinile pe umăr, se duc repetat coatele spre spate şi înainte ( ca bătăile de aripi). Se întind apoi braţele în lături, iar trunchiul se rotează spre stânga şidreapta.12. Din ortostatism, cu picioarele depărtate, mâinile la umăr. Se întind braţele în sus, iar corpul se basculează stânga-dreapta.

Imagini























Documents

Spondilita anchilozanta - exercitii