192
1 Universitatea „Titu Maiorescu” Facultatea de Drept dr. Petru Selagea CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ pentru învăŃământul la distanŃă BUCUREŞTI 2006 Curriculum vitae: Numele şi prenumele: SELAGEA S. PETRU Data şi locul naşterii: 30 X 1937, Bistra, Sălăgeşti-DeluŃ, Alba Starea civilă: căsătorit Domiciliul stabil: B-dul LibertăŃii nr. 6, bloc 116, scara 1, etaj 2,

Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

Embed Size (px)

DESCRIPTION

curs

Citation preview

Page 1: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

1

Universitatea „Titu Maiorescu” Facultatea de Drept dr. Petru Selagea

CURS DE SOCIOLOGIE JURIDICĂ pentru învăŃământul la distanŃă

BUCUREŞTI 2006

Curriculum vitae: Numele şi prenumele: SELAGEA S. PETRU Data şi locul naşterii: 30 X 1937, Bistra, Sălăgeşti-DeluŃ, Alba Starea civilă: căsătorit Domiciliul stabil: B-dul LibertăŃii nr. 6, bloc 116, scara 1, etaj 2,

Page 2: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

2

ap. 4, sector 4, Bucureşti, tel. 317.75.66 sau 0724910901; Studii: *Liceul Pedagogic (Şcoala pedagogică mixtă nr. 2 Cluj-Napoca), promoŃia 1955-şef de promoŃie

*Facultatea de Filosofie, Bucureşti; Titluri ştiinŃifice:doctor în sociologie – 2002, cu

tema „AplicaŃii ale logicii erotetice la cercetările sociologice de teren”, Coordonator prof. univ. dr. Ioan Mihăilescu, Rectorul UniversităŃii Bucureşti

Activitate ştiinŃifică:autor a peste 30 de lucrări, studii şi comunicări ştiinŃifice, dintre care menŃionez:

*„RelaŃia cu publicul”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1995;

*„RelaŃia cu publicul în munca de poliŃie”, Note de curs, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”, 1991;

*„RelaŃia cu publicul” (Manual), Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”, 1994;

*„Norme şi reguli de comportare civilizată în societate”, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”, 1991;

*„Norme şi reguli de comportare civilizată în societate” (pentru uzul studenŃilor I.N.I.), 1994;

*„Evaluarea formativă – mijloc de activizare a studenŃilor”, 1990;

*„ObservaŃia în ştiinŃele socio-umane”, I.N.I., 1994; *„Metode şi tehnici de cercetare sociologică”, note

de curs I.N.I., 1997; *„Specificul metodelor sociologice interogative”,

I.N.I., 1996; *„Metodele sociologice interogative şi logica

erotetică“; I.N.I., 1995 *„Tehnica analizei de conŃinut aplicată la declaraŃia

de martor”, 2001 *Coautor la „Sociologie generală şi juridică. Curs

pentru învăŃământul la distanŃă”, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2002

*„Sociologia Juridică“. Suport de acces pentru învăŃământul la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003

*„Sociologia juridică“. Curs teoretico-aplicativ, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003

*„Introducere în metodologia sociologică. Metode şi tehnici interogative“, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003

*„AplicaŃii ale logicii erotetice în cercetările sociologice de teren“, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2004

Page 3: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

3

*„Curs de sociologie juridică“ pentru învăŃământul la distanŃă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2006

*Comunicări ştiinŃifice;

*Nivelul cunoştinŃelor şi accelerarea tranziŃiei în „Sociologia tranziŃiei”, Editura I.N.I., 1995

*Alte studii şi articole în reviste de specialitate; *Biografia socială – tehnică de cercetare în

sociologia juridică în Fragmentarium, nr. 2, Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2004;

* Cunoaştere, cunoştinŃe şi construcŃie socială post-totalitară, în Analele UniversităŃii Titu Maiorescu, vol. II, Bucureşti, 2004.

I. OBIECTIVELE CURSULUI

I. 1. Sub raport didactic

- Locul cursului în cadrul programului de învăŃământ –

Cursul este plasat în anul I, cu scopul informării studenŃilor asupra organizării şi funcŃionării societăŃii, a instituŃiilor, comunităŃilor şi grupurilor ce alcătuiesc structura socială, raporturilor juridice dintre acestea, mecanismelor legislative ce asigură suportul ordinii juridice şi sociale.

Cursul urmăreşte: - asimilarea de către studenŃi a conceptelor de bază ale acestei discipline:

normă, lege, control social, socializare, conformitate, ordine socială; - înŃelegerea caracterului social al dreptului, atât prin origine şi funcŃie, cât

şi prin efectivitate şi consecinŃe; - cunoaşterea problemelor sociale care generează fenomenele de devianŃă,

infracŃionalitate, delincvenŃă juvenilă; - familiarizarea studenŃilor cu principalele curente şi paradigme sociologice

şi operaŃionalizarea lor în contextul realităŃilor din societatea românească.

I. 2. Sub raport metodologic - SemnificaŃia formativă a cursului –

Profesiunea de jurist presupune o pregătire teoretică şi practică complexă, a cărei

bază o constituie realitatea socială a fenomenelor juridice, a instituŃiilor juridice, precum şi cercetarea, cunoaşterea, înŃelegerea determinării acestora de către realitatea socială, ca

Page 4: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

4

şi a influenŃelor pe care sistemul juridic, fenomenul juridic, dreptul le au asupra realităŃii sociale obiective.

Însuşirea problematicii abordate de sociologia juridică constituie o cerinŃă ineluctabilă pentru studenŃii în drept, pentru toŃi profesioniştii din domeniul juridicului.

Pornind de la aceste coordonate, disciplina „Sociologie juridică” este concepută ca având un rol însemnat pentru dezvoltarea intelectuală profesională a celor care urmează cursurile FacultăŃii de Drept din cadrul UniversităŃii „Titu Maiorescu“.

În cadrul acesteia, studenŃii cunosc geneza şi evoluŃia teoriei sociologico-juridice, specificul cercetării sociologico-juridice asupra realităŃii sociale a dreptului, contribuŃiile româneşti la dezvoltarea sociologiei juridice; studiază fenomenele şi instituŃiile juridice din perspectiva interrelaŃiilor dintre acestea şi viaŃa socială, geneza, evoluŃia, structura şi funcŃionalitatea dreptului; cercetează etapele investigaŃiei sociologico-juridice, metodele acestei investigaŃii.

În corelaŃia intimă cu celelalte discipline universitare, sociologia juridică asigură formarea unei gândiri teoretico-metodologice moderne a studenŃilor FacultăŃii de Drept, contribuie la pregătirea lor ca buni profesionişti.

Alte obiective ale cursului de sociologie juridică sunt: reevaluarea raportului dintre sociologia juridică şi sociologia generală, dintre sociologia juridică şi ştiinŃa dreptului, analiza unor lucrări de excepŃie din literatura internaŃională şi cea românească din domeniul sociologiei juridice; însuşirea principiilor, regulilor, metodelor şi tehnicilor de cercetare a fenomenului juridic din perspectiva relaŃiilor sale cu viaŃa socială; dezvoltarea capacităŃilor studenŃilor de a înŃelege şi discerne comportamentele umane indezirabile, delincvente, de cele socialmente acceptate; sensibilizarea studenŃilor la problemele deontologiei juridice.

I.3. Sub raport aplicativ Cursul şi seminarul permit analiza şi interpretarea unor speŃe socio-juridice, care

asigură înŃelegerea complexităŃii problematicii sociale, identificarea factorilor care generează anomie şi devianŃă, care perturbă ordinea juridică şi socială.

II. EVALUAREA ATINGERII OBIECTIVELOR

Examen scris (lucrare de verificare) la sfârşitul cursului pentru toate formele de

învăŃământ. La baza activităŃii de evaluare, apreciere şi notare a nivelului cunoştinŃelor

ştiinŃifice acumulate şi a deprinderilor de cercetare ştiinŃifică sociologico-juridică ale studenŃilor vor sta prevederile din Regulamentul privind activitatea profesională a studenŃilor elaborat de U. T.M.– Bucureşti.

Pentru a fi admişi la examen studenŃii trebuie să prezinte – până la data respectivă:

– un referat pe o temă de sociologie generală şi/sau juridică ori recenzia unei cărŃi din acest domeniu – Vor fi apreciate cu calificative şi puncte;

sau – un studiu de caz privind comportamente indezirabile social ori infracŃionale.

Page 5: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

5

III. GRILA DE EVALUARE

Pentru aprecierea cu notă a muncii fiecărui student se vor lua în calcul:

– calificativul şi punctajul obŃinut la referat, la recenzie, sau la studiul de caz; – nota de la examen (colocviu); – calitatea activităŃilor studentului în cadrul întâlnirilor tutoriale directe sau prin

internet. La examen se vor avea în vedere:

– nivelul însuşirii cunoştinŃelor (cantitatea, calitatea mai ales); – calitatea limbajului studentului; – capacitatea de a detaşa şi interpreta un fapt juridic dintr-un context de fapte

sociale; – capacitatea studentului de a folosi limbajul ştiinŃific pentru a prezenta un punct

de vedere personal în legătură cu subiectele de examen (interpretarea unor idei; desprinderea de concluzii etc).

„PuŃină sociologie te îndepărtează de Drept,

iar multă sociologie te readuce la el“ Maurice Haurton „PuŃin Drept te îndepărtează de sociologie, iar mult Drept te readuce la ea“ Georges Gurvitch CAPITOLUL I SOCIOLOGIA – ŞTIINłĂ SOCIALĂ Probleme (diviziuni) 1. Obiectul şi definiŃia sociologiei. Specificul cunoaşterii sociologice 2. Empiric şi teoretic în cercetarea sociologică 3. FuncŃiile sociologiei 4. Despre legile sociologice 5. Definirea termenilor 6. Metoda sociologică 7. Sursele cunoaşterii sociologice 1. Obiectul şi definiŃia sociologiei. Specificul cunoaşterii sociologice Înainte de constituirea sociologiei ca ştiinŃă, ca ramură a cercetării şi cunoaşterii

socio-umane, a existat o sociologie spontană născută din mirare şi curiozitate. „Oamenii nu au aşteptat apariŃia sociologiei pentru a pune întrebări şi a da răspunsuri cu privire la

Page 6: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

6

grupul sau societatea în care au trăit. Treptat s-a acumulat un mare volum de cunoştinŃe referitoare la viaŃa socială, constituindu-se o veritabilă sociologie spontană“1.

Sociologia spontană aparŃine simŃului comun ca formă şi primă treaptă de cunoaştere. Are caracter pasional şi caracter iluzoriu. Acestea împiedică formarea unei imagini obiective despre realitatea socială. Cunoaşterea sociologică bazată pe simŃul comun este în acelaşi timp şi contradictorie; subiectul cunoscător „oscilează permanent între sentimentul fatalităŃii şi al liberului arbitru“2. Este totodată şi limitată, fiind întemeiată pe experienŃa de viaŃă individuală trăită într-un mediu social de grup limitat geografic, economic, cultural, relaŃional, relaŃiile cu alte grupuri fiind mai ales ocazionale.

Cunoaşterea sociologică spontană este caracteristică atât indivizilor, cât şi grupurilor sociale. AcŃiunea grupurilor asupra indivizilor sporeşte caracteristica cunoaşterii sociologice spontane. „Grupurile diminuează capacitatea critică a indivizilor şi accentuează pasiunile şi iluziile. Corpurile de cunoştinŃe produse în mod spontan de colectivităŃi sau societăŃi, deşi impresionante prin vastitatea lor sau chiar prin profunzimea unor consideraŃii, sunt contradictorii şi incoerente“3.

Afirmarea gândirii riguroase în cunoaşterea realităŃii sociale a dus la trecerea, în timp, de la cunoaşterea sociologică spontană la cunoaşterea sociologică ştiinŃifică.

Începând cu secolul XIX, dar mai ales în cea de-a doua jumătate a acestuia s-a produs trecerea de la cunoaşterea sociologică spontană a realităŃii sociale la cunoaşterea ştiinŃifică a traiului laolaltă al oamenilor, la constituirea sociologiei ca ştiinŃă. Drumul de constituire a acesteia nu a fost simplu. El cuprinde un lung şir de preocupări teoretice, dar şi cercetări empirice realizate de un număr crescând de cercetători şi specialişti.

ContribuŃii fundamentale, atât prin succesiunea istorică, cât şi prin valoarea ştiinŃifică, întinderea şi caracterul mereu actual au adus numeroşi cercetători şi oameni de ştiinŃă, dintre care la loc de cinste se situează: August Comte (1798-1857), Herbert Spencer (1820-1903), Emile Durkheim (1858-1917), Max Weber (1864-1920) şi alŃii.

În România se poate vorbi atât de protosociologie regăsită în operele unor nume binecunoscute: Nicolae Bălcescu, George BariŃiu, Ion Ionescu de la Brad, Dionisie Pop MarŃian, Ion Ghica, Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, cât şi de o sociologie propriu-zisă4.

În ultimele decenii ale veacului XIX şi în primele decenii ale veacului XX s-au afirmat personalităŃi ştiinŃifice care au realizat diversificarea preocupărilor şi sporirea contribuŃiei româneşti în domeniul sociologiei: Spiru Haret (1891-1912), C. Dumitrescu-Iaşi (1840-1923), Constantin Dobrogeanu-Gherea (1851-1920), Ştefan Zeletin (1882-1934), Mircea Manolescu (1881-1950), Dimitrie Gusti (1880-1955), Henri H. Stahl (1901-1992), Petre Andrei (1891-1940), Eugeniu SperanŃia (1888-1972), Alexandru Claudian (1898-1962), George M. Marica (1904-1982) ş.a.

Şcoala sociologică de la Bucureşti organizată şi condusă de D. Gusti a avut colaboratori prestigioşi între care: Constantin Brăiloiu, Mircea Vulcănescu, Anton GolopenŃia, Traian Herseni şi alŃii.

1 Ioan Mihăilescu, Sociologie generală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000, pag. 7. 2 Idem, pag. 7. 3 Idem, pag. 7. 4 Ibidem, op. cit., pag. 18-20.

Page 7: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

7

Sintetizând procesul ştiinŃific al apariŃiei sociologiei ca ramură a cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice a realităŃii sociale, în deplin acord cu prof. Septimiu Chelcea şi cu alŃi cercetători, vom spune că sociologia s-a născut din mirare, că sociologii s-au mirat şi s-au întrebat despre existenŃa omului în societate precum şi despre modalităŃile de cunoaştere a traiului laolaltă al oamenilor5.

„Analiştii clasici” ai vieŃii sociale (C. Wright Mills, 1916-1962) au formulat şi au încercat să răspundă la trei grupe de întrebări specifice sociologiei6:

1. Care este structura acestei societăŃi particulare ca întreg? 2. Cum diferă această societate de alte orânduiri sociale? 3. Care este, în interiorul societăŃii, semnificaŃia fiecărei trăsături particulare

pentru continuitatea ei? Primul grup de întrebări se referă la structura socială, la interrelaŃiile şi

interdependenŃele componentelor societăŃii, precum: clasele sociale, formele fundamentale ale muncii, forŃele de socializare majore (structura familiei, educaŃia, organizaŃiile sociale), regulile şi formele controlului social care organizează o societate (T. Baker, 1988).

În sfera celui de-al doilea grup de întrebări se includ: – ce loc ocupă această societate în istoria omenirii? – ce mecanisme duc la schimbarea ei? – care este locul acesteia în dezvoltarea umanităŃii în ansamblul ei şi care este

semnificaŃia ei pentru această dezvoltare? – care sunt influenŃele pe care le suferă şi pe care le exercită aspectele studiate în

cadrul perioadei istorice în care se manifestă? – care sunt trăsăturile esenŃiale ale acestei perioade? – care sunt modurile ei caracteristice de făurire a istoriei? Grupul al treilea de întrebări exprimă preocupările privind studiul personalităŃii şi

al raporturilor individ-societate: – ce tipuri de bărbaŃi şi de femei predomină în această societate şi în această

perioadă, ce tipuri vor predomina în viitor? – cum sunt selectate şi formate, emancipate şi reprimate, sensibilizate şi apreciate

aceste personalităŃi? – ce tipuri de natură umană se relevă în conduită şi caracter în această perioadă,

în această societate? – ce semnificaŃie are pentru natura umană fiecare dintre trăsăturile societăŃii pe

care le examinăm? Fondatorul acestei discipline ştiinŃifice şi cel care i-a dat numele de sociologie

este filosoful şi sociologul francez Auguste Comte care, în anul 1838, în lucrarea Cours de la philosophie positive, a definit sociologia ca fiind ştiinŃa societăŃii.

Termenul sociologie rezultă din juxtapunerea cuvântului latinesc socius = asociat, tovarăş, companion şi a cuvântului grecesc logos= cuvânt, noŃiune, teorie ş.a. La modul foarte general sociologia desemnează (are semnificaŃia de) teoria socialului.

Sociologia este o disciplină ştiinŃifică socială al cărei obiect de cercetare, de studiu îl reprezintă societatea umană privită în ansamblul componentelor sale şi în

5 Septimiu Chelcea, Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinŃifică a vieŃii sociale în Septimiu Chelcea, Ion Mărginean, Ion Cauc, Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Editura Destin, Deva, 1998, pag. 9. 6 Apud S. Chelcea, op. cit., pag. 9-11.

Page 8: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

8

multitudinea formelor sale de existenŃă şi manifestare prin care se realizează şi se exprimă diversitatea concretă a societăŃii umane. Astfel, în obiectul său de cercetare se cuprind: studierea sistematică a complexului social în geneza şi evoluŃia sa; cercetarea şi explicarea obiectivă a ansamblului relaŃiilor sociale tratate în unitatea şi dinamica lor specifică; cercetarea şi înŃelegerea mecanismelor reglatorii ale vieŃii grupurilor şi colectivităŃilor umane concrete existente într-o anumită societate la un moment dat precum şi evoluŃia lor istorică; cunoaşterea, înŃelegerea şi explicarea faptelor, evenimentelor, fenomenelor şi proceselor sociale; cercetarea comportamentelor umane sociale, determinarea socială a acestora (motivaŃia comportamentală). Prin diferitele sale componente sociologia cercetează şi: acŃiunea umană; grupurile şi sociabilitatea; stratificarea socială; mobilitatea socială; puterea în societate; conflictele sociale; mişcările sociale; schimbarea socială; organizarea socială; devianŃa; religia; cultura; cunoaşterea; comunicarea etc.

Definirea sociologiei ca ştiinŃă reflectă specificul domeniului său de cercetare. Auguste Comte o definea ca fiind ştiinŃa societăŃii. Profesorul Ioan Mihăilescu consideră că „sociologia poate fi definită ca studiul ştiinŃific al societăŃii sau, mai particular, studiul organizării sociale şi al schimbărilor sociale“7.

Prof. Maria Voinea apreciază că „Sociologia este un ansamblu teoretico-empiric, în care cele două dimensiuni se presupun, interferează promovând o viziune pertinentă, riguroasă asupra societăŃii. ExplicaŃia sociologică se bazează pe fapte, observaŃii, pe material empiric bogat, ce trebuie sistematizat, explicat, utilizat cognitiv“8.

Savantul Dimitrie Gusti considera că obiectul sociologiei îl constituie realitatea socială integrală, iar sociologia o definea ca fiind ştiinŃă a realităŃii sociale. Realitatea socială în accepŃiunea lui Dimitrie Gusti este „un sistem complex de manifestări paralele ale unor unităŃi sociale, condiŃionate de cadre naturale şi sociale motivate de voinŃa socială“9.

Filosoful şi sociologul Petre Andrei a exprimat în mod clar, în opera sa, obiectivele cercetării sociologice. El aprecia că „sociologia este ştiinŃa care studiază în mod obiectiv, în primul rând existenŃa socială şi aspectul ei static-structural şi apoi aspectul dinamic-funcŃîonal al ei, arătând fazele şi tipurile sociale realizate“10. Traian Herseni, reprezentant de seamă al Şcolii sociologice de la Bucureşti, definea sociologia ca ştiinŃă care are ca obiect de studiu „formele de coexistenŃă sau convieŃuirea umană şi formele care se ivesc şi se dezvoltă din această împrejurare“11. Sociologul francez Georges Gurvitch, originar din Rusia, considera că sociologia „studiază fenomenele sociale totale, în integralitatea aspectelor şi mişcării lor, surprinzându-le în tipuri microsociale dialectizate, grupale şi globale, în curs de constituire sau de destrămare“12. Profesorul şi sociologul clujean Achim Mihu susŃine că „sociologia este în mod esenŃial studiul explicativ şi comprehensiv al realităŃii sociale în totalitatea ei, adică a unei realităŃi sui-generis, precum şi al unor părŃi, fenomene şi procese ale acestei realităŃi în

7 Ioan Mihăilescu, op. cit., pag. 12. 8 Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1997, pag. 27. 9 Idem, pag. 20. 10 Petre Andrei, Sociologia generală, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1970, pag. 101. 11 Traian Herseni, Sociologie. Teoria generală a vieŃii sociale, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1972, pag. 10. 12 Georges Gurvitch, op. cit., pag. 23.

Page 9: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

9

legăturile lor multiple, variate şi complexe cu întregul“13. Polonezul Jan Szczepanski scria că sociologia cercetează „fenomenele şi procesele de apariŃie a diferitelor forme de viaŃă colectivă a oamenilor, structurile acestor colectivităŃi, care derivă din interacŃiunea reciprocă a oamenilor (unul asupra altuia), forŃele coercitive şi forŃele care dispersează aceste colectivităŃi, mutaŃiile şi transformările care survin în cadrul lor“14.

Din şirul consideraŃiilor privind obiectul de studiu al sociologiei şi al definiŃiilor acesteia am selectat pe cele care le-am crezut mai semnificative. Cititorul interesat va găsi numeroase altele studiind bibliografia de specialitate. Sociologul Ion VlăduŃ, încercând o sinteză a definiŃiilor sociologiei, consideră că aceasta este „ştiinŃa care se ocupă cu studiul explicativ şi comprehensiv al societăŃii umane în integralitatea ei, sub aspectul genezei, dinamicii şi funcŃionalităŃii acesteia, precum şi al unor fenomene şi procese ale realităŃii sociale în complexitatea legăturilor lor cu întregul“15.

Caracterul specific al sociologiei ca ştiinŃă este dat de faptul că obiectul său de cercetare nu este reductibil la nici o altă realitate, la nici o altă formă de manifestare a concretului social-istoric, aşa cum obiectul de studiu al ştiinŃelor naturii, de exemplu, nu este reductibil la obiectul de studiu al sociologiei.

Făcând parte din categoria disciplinelor de cunoaştere şi explicare a societăŃii oamenilor şi raporturilor lor, sociologia nu are în vedere aspectele izolate ale realităŃii sociale; ea cercetează şi explică ansamblul societăŃii umane. „BogăŃia fenomenelor sociale totale nu poate fi înŃeleasă pe deplin decât atunci când ne dăm seama că tendinŃa de preeminenŃă a globalului asupra socialului admite grade cvasiinfinite şi că o dramă veşnică se desfăşoară între fenomenele sociale totale, parŃiale şi globale care pot fi în acelaşi timp complementare, în situaŃia de implicaŃie mutuală, de ambiguitate, de polarizare şi de reciprocitate de perspective. Acest joc dialectic complex dintre diferitele cadre şi niveluri ale fenomenelor sociale totale este tot atât de important ca şi acela al palierelor în profunzime, oferind un alt punct de reper pentru sesizarea totalităŃilor sociale în desfăşurare“16.

Obiectul de cercetare care intră în sfera de preocupări sociologice, teoretice şi de teren are un caracter complex, iar cercetarea sociologică întruneşte în acelaşi timp atât caracterul analitic-empiric, cât şi pe cel descriptiv explicativ. Cercetarea sociologică a realităŃii sociale presupune, pe de o parte, raportarea directă la faptele, fenomenele şi procesele sociale, iar pe de altă parte, presupune elaborarea unor construcŃii teoretice. „Sociologul lucrează pe două planuri: studiază realităŃile aşa cum sunt ele, obiectiv existente şi studiază şi chipul în care aceste realităŃi sunt interpretate de către cei care participă la ele“17.

ÎnŃelegerea specificului obiectului sociologiei şi a particularităŃilor cercetării sociologice este strâns legată de înŃelegerea distincŃiei între planul social şi planul sociologic. Primul se referă la ansamblul realităŃii sociale, iar al doilea cuprinde totalitatea sintezelor, opiniilor, comentariilor, interpretărilor, judecăŃilor etc., referitoare

13 Achim Mihu, Introducere în sociologie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972, pag. 11. 14 Jan Szczepanski, NoŃiuni elementare de sociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1972, pag. 10. 15 Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, ediŃia a IlI-a, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 9. 16 Georges Gurvitch, Traité de sociologie, publié sous la direction de Georges Gurvitch, tom premier, second edition, Paris, 1962, pag. 20. 17 Henri H. Stahl, Tehnica şi practica investigaŃiilor sociale, voi. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, pag. 89.

Page 10: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

10

la planul social, la realitatea socială cercetată în unitatea elementelor sale componente precum şi în dinamica ce-i este proprie. Ca urmare, există o dimensiune empirică a sociologiei, care cercetează realitatea socială, aşa cum este şi evoluează ea, precum şi o dimensiune teoretică exprimată în realizarea unor construcŃii teoretice, ce-şi propune să descopere şi să formuleze legităŃile care guvernează viaŃa socială a oamenilor, legităŃile sociologice. Între cele două dimensiuni ale sociologiei există o strânsă legătură, cunoaşterea sociologică rezultând din sinteza lor.

Marele sociolog român Dimitrie Gusti considera că sociologia trebuie să abordeze tema realităŃii sociale (care este obiectul ei de cercetare) din cele mai complexe perspective, cum sunt:

– natura realităŃii sociale; – actul social deja devenit; – ipostazele statice şi cele dinamice ale realităŃii sociale; – acŃiunea socială – (realitatea socială în curs de devenire); – sensul şi direcŃia de evoluŃie a fiecărei componente societare. Valoarea şi utilitatea practică a cercetărilor sociologice, empirice şi teoretice, este

legată şi de faptul că pe baza acestora se stabilesc atât diagnoza, cât şi prognoza. Diagnozele realizează o tăietură sincronică în diacronia socialului. Ele reprezintă descrieri complexe ale stării prezente a realităŃii sociale rezultate din procesul de colectare de date empirice, măsurare, evaluare şi raportare a informaŃiilor ştiinŃifice obŃinute la anumite etaloane ştiinŃific determinate. La rândul lor prognozele reprezintă descrieri ale stărilor de perspectivă ale unui întreg sistem social sau ale unei entităŃi sociale. Aceste descrieri-prognoze sunt rezultatul unei sinteze a diagnozelor (cercetarea transversală a realităŃii sociale la un moment dat) cu studiul complex al dimensiunilor istorice ale socialului (cercetarea longitudinală).

O caracteristică esenŃială a rezultatelor teoretice ale cercetărilor sociologice constă în faptul că respectivele constatări şi concluzii fixate în enunŃuri sociologice sunt adevărate fără a fi însă precise. EnunŃurile sociologice descriu şi reprezintă adecvat o situaŃie sau o interacŃiune socială, un sistem social, o comunitate ori un grup existente într-o societate. Ansamblul enunŃurilor sociologice privind starea prezentă şi cea viitoare a domeniului cercetat ne oferă un model satisfăcător (şi nu unul absolut, precis ca în cazul ştiinŃelor pozitive) pentru înŃelegerea mecanismelor actuale şi a celor ce determină perspectiva sa de evoluŃie.

Un specific al enunŃurilor (judecăŃilor) sociologice rezidă în faptul că ele surprind atât aspecte ce Ńin de statica socială, de structura şi funcŃiile elementelor componente ale socialului precum şi ale sistemului social global în ansamblu, cât şi aspecte ce reflectă caracterul dinamic al realităŃii sociale.

Cunoaşterea sociologică trebuie să abordeze obiectul de cercetare al sociologiei – realitatea socială integrală – din cele mai complexe perspective. Aceasta presupune cercetarea empirică şi teoretică atât a naturii realităŃii sociale, cât şi a formelor sale de manifestare concretă; cercetarea realităŃii sociale atât în ipostazele sale statice, cât şi realitatea socială aflată în proces de schimbare, transformare, devenire, explicând cauzele particulare şi generale ale acestui proces.

Page 11: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

11

Sociologul Dana-Victoria Savu18 este de părere că printre condiŃiile care permit considerarea ca ştiinŃifice a rezultatelor cercetării şi cunoaşterii sociologice pot fi cuprinse şi următoarele considerente:

a) judecăŃile sociologice trebuie să fie legate între ele pe baza unor relaŃii logice şi să se constituie într-un sistem logico-coerent;

b) sursele judecăŃilor acceptate ca premise să fie întotdeauna verificate intersubiectiv, iar sursele celor acceptate drept concluzii să fie susceptibile de a fi verificate, de asemenea, intersubiectiv;

c) concluziile şi interpretările sociologice să fie fundamentate pe date concrete, factuaie, susceptibile de a fi măsurate şi verificate;

d) explicaŃiile vor fi obligatoriu verificate şi re verificate prin repetarea cercetării; e) concluziile trebuie să permită predicŃia, cu un anumit grad de certitudine, a

evoluŃiei unui fenomen sau proces social în condiŃii date; f) concluziile nu vor fi considerate definitive, formularea lor presupunând o marjă

de probabilitate. 2. Empiric şi teoretic în cercetarea sociologică Sociologul problematizează teoretic asupra faptului empiric străduindu-se să-l

depăşească şi să procedeze la explicarea lui, la generalizări logice, ştiinŃifice, la explicaŃii prin cauze, interacŃiuni şi legi, prin scopuri şi raŃiuni.

Empiricul se referă la datele nemijlocite, directe de acumulare de informaŃii legate de situaŃia praxiologică, de situaŃia reală, concretă în care se manifestă activitatea practică a oamenilor.

SituaŃia praxiologică este dată de: – structura şi configuraŃia activităŃilor practice contemporane individului; – modul de raportare la mediul natural şi la mediul social; – sistemul de valori; – orizontul cunoştinŃelor anterioare. Teoreticul se exprimă în: – elaborare de noŃiuni şi legi dar care depind de datele experienŃei, de empiric; – formularea pe baza intuiŃiei creatoare a sociologului a unor concepte originale,

care nu îşi au izvorul în empiric: sociometrie, sociologie, praxiologie (structura generală a acŃiunilor umane şi a condiŃiilor exercitării acestora) etc;

– elaborarea de teorii ştiinŃifice. Conceptele sociologice pot fi ordonate şi grupate în următoarele categorii: 1. concepte generale cum sunt: societate, socializare, resocializare şi integrare

socială, mobilitate socială, dinamică socială etc; 2. concepte particulare: comunitate rurală, recensământ etc; 3. concepte speciale: eşantionare, cote, intervievator, operator de teren, grupe de

vârstă, observaŃie participativă etc; 4. concepte specifice unor teorii sociologice: fapt social, orientare subiectivă a

actorului social, acŃiune non-logică, existenŃă socială, conştiinŃă socială etc. Conceptele utilizate în sociologie au un rol bine definit. Ele fixează cadrul teoretic

necesar explicaŃiei ştiinŃifice a faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale. Prin

18 Dana-Victoria Savu, Sociologie generală, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1997, pag. 10.

Page 12: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

12

intermediul conceptelor, gândirea sociologică se afirmă ca autonomă în raport cu toate celelalte tipuri de cercetare şi cunoaştere ştiinŃifică.

În sociologie, la fel ca în alte ramuri ale ştiinŃei, cercetarea empirică este însoŃită întotdeauna de explicaŃii corespunzătoare, care, la rândul lor, sunt reunite, integrate într-o teorie sociologică generală. Totodată, unitatea empiricului cu teoreticul se reflectă şi în limbajul specific sociologiei. Acesta are atât specializare teoretică, cât şi una empirică. Specific limbajului teoretic este utilizarea unor concepte care au un înalt grad de abstractizare. Limbajul empiric mai este numit şi limbaj de observaŃie directă. Prin intermediul lui se realizează raportarea predicatelor logice direct la situaŃiile accesibilie experienŃei concrete.

3. FuncŃiile sociologiei Dezvoltând cele menŃionate anterior vom sublinia faptul că sociologia ca ştiinŃă

socială are o dublă natură: teoretică şi empirică. Această calitate ne permite să înŃelegem corect funcŃiile pe care le îndeplineşte, rolul pe care îl are în procesul cercetării realităŃii sociale, în diagnozele şi prognozele care se stabilesc pe baza rezultatelor investigaŃiei empirico-teoretice. Aceste funcŃii sunt:

– funcŃia cognitiv-explicativ-interpretativă; – funcŃia predictivă; – funcŃia aplicativ-constructivă; – funcŃia critică. Profesorul Ioan Mihăilescu19 este de părere că sociologia realizează funcŃiile: – o funcŃie expozitivă, de descriere, de prezentare a faptelor şi proceselor sociale,

aşa cum acestea au loc; – o funcŃie de explicare a faptelor sociale, de stabilire de relaŃii de determinare sau

de covarianŃă între diversele aspecte ale vieŃii sociale; – o funcŃie de ameliorare a vieŃii sociale prin raportarea critică la societatea pe

care o studiază. Această funcŃie face ca sociologia să fie reprimată în regimurile totalitare, ea putându-se dezvolta numai în societăŃile libere, democratice;

– o funcŃie (dimensiune) aplicativă prin faptul că rezultatele cercetărilor sociologice pot fi utilizate în elaborarea politicilor sociale, în orientarea activităŃii politicului.

3.1 FuncŃia cognitiv-explicativ-interpretativă Este funcŃia esenŃială, deoarece în afara cunoaşterii, explicării şi interpretării nu

este posibilă îndeplinirea rolului de ştiinŃă al sociologiei. Aceasta se exprimă în acŃiunea de cunoaştere a faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale, a comportamentelor umane; în formularea legilor staticii şi dinamicii sociale, ale sincroniei şi diacroniei lor; în conferirea de semnificaŃii unora dintre faptele, fenomenele şi procesele sociale, precum şi comportamentelor umane individuale şi de grup.

Legitimitatea sociologiei este conferită în primul rând de capacitatea acesteia de a produce un supliment de cunoaştere, de capacitatea de a rezolva enigme, de a oferi o explicaŃie clară şi universal acceptabilă unor fenomene care, la prima vedere, par de nepătruns pentru spiritul uman.

19 Ioan Mihăilescu, op. cit., pag. 13.

Page 13: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

13

Sociologia are o funcŃie eminamente cognitiv-explicativ-interpretativă făcând posibilă înŃelegerea relaŃiei dintre cauza (cauzele) producerii unui fenomen social şi funcŃia, rolul acestuia în viaŃa societăŃii. FuncŃia unui fenomen social are rolul de a asigura menŃinerea acestuia. „A explica un fenomen înseamnă, în primul rând a înŃelege acŃiunile, comportamentele, atitudinile, credinŃele etc, individuale, al căror rezultat este“20

scrie sociologul francez Raymond Boudon. El consideră că, principial, sarcina de căpătâi a sociologiei, constă în cercetarea şi explicarea, ca şi regăsirea ori reconstituirea „motivelor care îl determină pe actorul social să adopte un anumit comportament, o anumită atitudine sau o anumită credinŃă. Pentru a le explica trebuie identificate ideile, valorile sau reprezentările în vigoare în contextul în care acesta se situează. Dar miezul analizei sociologice va consta întotdeauna în regăsirea motivelor care îl determină pe actor sau o categorie de actori sociali să adere la ele“21.

3.2 FuncŃia predictivă Este expresia faptului că sociologia urmăreşte, pe baza diagnozelor rezultate din

îndeplinirea funcŃiei cognitiv-explicativ-interpretative, realizarea unor prognoze referitoare la evoluŃia sau involuŃia fenomenelor şi proceselor sociale studiate. Pe baza prognozelor, a predicŃiilor elaborate de sociologi, organele de decizie politice şi/sau administrative ori cele legislativ-judecătoreşti pot lua măsuri fie de stimulare, fie de blocare, stopare a manifestărilor pozitive sau negative ale unui fenomen social într-o anumită etapă istorică.

3.3 FuncŃia aplicativ-constructivă Sociologia nu se limitează doar la explicarea şi interpretarea fenomenelor sociale,

la prezicerea evoluŃiei probabile a acestora. Ea are statut şi rol activ implicant în viaŃa societăŃii. Se poate afirma că sociologia are o vocaŃie transformatoare şi constructivă. Într-o societate democratică diagnozele şi prognozele elaborate de către sociologi constituie nu doar elemente teoretice orientative, ci şi o bază ştiinŃifică (nu singura, este drept) pentru elaborarea şi justificarea unor programe de construcŃie socială viitoare sau de reconstrucŃie socială. În acest scop un rol însemnat îl au sociologiile de ramură, ca: sociologia juridică, sociologia familiei, sociologia rurală, sociologia urbană etc.

3.4 FuncŃia critică Se realizează în strânsă legătură cu rolul său activ în viaŃa socială, cu funcŃia sa

aplicativ-constructivă. Sociologia critică slăbeşte subiectivismul şi manifestarea unilaterală de voinŃă în luarea deciziilor privind viaŃa socială în ansamblul său, precum şi în fiecare domeniu al societăŃii. Scoate în evidenŃă cauzele care au generat fenomene sociale negative şi modul cum pot fi înlăturate. Pentru manifestarea acestei funcŃii, sociologia are nevoie de libertate şi autonomie în raport cu politicul, cu administrativul, cu legislativul.

4. Despre legile sociologice Specificul sociologiei ca ştiinŃă despre societate rezultă şi din caracterul şi

particularităŃile legilor proprii. Ca în oricare altă ştiinŃă socială sau socio-umană, şi legile sociologice sunt

exprimate în propoziŃii (enunŃuri) fundamentale. Acestea pot avea valabilitate generală

20 Raymond Boudon (sub coordonarea lui), Tratat de sociologie. Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, pag. 18. 21 Idem, pag. 21.

Page 14: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

14

sau parŃială. Legile sociologice exprimă „relaŃii, tendinŃe, mecanisme definitorii pentru structura şi funcŃionalitatea sistemului social (ele presupun ca, în mod special, cercetarea lor să se facă pornindu-se de la observarea ansamblului social către analiza părŃilor lui, acestea din urmă fiind caracterizate numai în termenii întregului; faptele, evenimentele, relaŃiile sociale vor fi întotdeauna definite prin raportarea la sistemul social, la un tot, la o colectivitate“22.

Legile sociologice sunt relative, nu absolute; ele nu au gradul de precizie pe care îl poartă legile ştiinŃelor matematicii, ale fizicii, ale chimiei etc. Acest fapt determină un proces ştiinŃific de continuă perfecŃionare, actualizare. Treptat, pe măsură ce se îmbogăŃesc datele cunoaşterii sociologice se îmbogăŃesc formulările şi exprimările legilor în limbajul natural, dar niciodată nu se va ajunge la o expresie lingvistică definitivă, la o formulare definitivă a unei legi sociologice. Rămân întotdeauna deschise noi posibilităŃi de cercetare, de îmbogăŃire a cunoştinŃelor despre asemenea legi şi, deci, pentru o formulare tot mai adecvată.

Valabilitatea şi validitatea legilor sociologice sunt dependente de timpul, locul şi condiŃiile concrete în care se manifestă acŃiunea lor constrângătoare sau călăuzitoare. Ele au un caracter istoric. „Ceea ce este propriu legilor în sociologie este faptul că ele sunt foarte rar valabile în orice timp şi loc. Fiecare dintre corelaŃiile sau relaŃiile funcŃionale pe care le exprimă nu este exactă decât în anumite tipuri de societăŃi, anumite epoci sau în anumite împrejurări. Chiar într-un grup social şi la o epocă în care ea este valabilă, o lege nu este exactă decât în anumite limite. Aceste limite sunt întotdeauna cantitative şi calitative. Adică legea nu mai este valabilă dincolo de o anumită cifră sau de un anumit procentaj. De asemenea, nu mai este valabilă atunci când se găseşte în prezenŃa unei intensităŃi psihologice sau, dimpotrivă, a unei deficienŃe de viaŃă sau inteligenŃă care depăşeşte media“23. Deşi au trecut mai bine de 50 de ani de când Gaston Bouthoul a publicat aceste aprecieri, privind caracterul istoric al legilor sociologice, ele îşi păstrează valabilitatea şi azi.

Legile sociologice sunt mai puŃin generale şi mai puŃin riguroase. în această ramură a cercetării şi cunoaşterii umane există doar legi parŃiale. „Caracterul parŃial al legilor sociologice cunoaşte însă grade diferite: unele legi pot fi mai corect formulate prin precizarea continuă a condiŃiilor de loc şi timp în care sunt aplicate, sau a structurilor teoretice în care sunt integrate“24. Dacă evoluŃia societăŃii determină apariŃia unor noi condiŃii de timp şi loc care presupun noi structuri teoretice, unele legi sociologice vor fi modificate, înlocuite cu alte enunŃuri, corespunzătoare noilor condiŃii şi noilor structuri teoretice. Nu rareori sunt formulate enunŃuri care exprimă legi subordonate enunŃului iniŃial, exprimând aceleaşi relaŃii, dar care au rolul de a restrânge condiŃiile de valabilitate ale legii căreia i se subordonează.

Caracterul legic al realităŃii sociale (vezi principiul determinismului social) este suportul ontologic al formulării legilor sociologice, iar determinarea legilor se realizează în paralel cu determinarea tipurilor de structuri sociale în care acŃionează.

Legile sociologice sunt clasificate în raport cu structurile explicative ale sociologiei şi cu dimensiunea temporală a fenomenului social. Având în vedere primul criteriu se disting:

22 Dana-Victoria Savu, op. cit., pag. 15-16. 23 Gaston Bouthoul, Traité de sociologie, III-e edition, Payot, Paris, 1950, pag. 166. 24 Dana-Victoria Savu, op. cit., pag. 18.

Page 15: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

15

a) legi cauzale, care exprimă relaŃii între fenomene cauză şi fenomene efect; b) legi funcŃionale, care exprimă acele relaŃii dintre componentele unui sistem ce

permit atât funcŃionarea sistemului, cât şi dinamica acestuia (trecerea de la o stare la alta a sistemului);

c) legi mixte – exprimă relaŃiile complexe dintre cauzalitate, pe de o parte, şi relaŃiile de dinamism, transformare, schimbare, pe de altă parte.

După cel de-al doilea criteriu se disting: a) legi sincronice sau structurale, care exprimă raporturile necesare de

simultaneitate şi interdependenŃă între fenomenele sociale, între elemente, însuşiri şi aspecte ale fenomenelor sociale;

b) legi diacronice sau genetice, care stabilesc raporturi de succesiune între fenomene sociale, procese sociale sau componente ale lor.

Temă pentru dezbateri. StabiliŃi care dintre următoarele enunŃuri au caracter de lege sociologică şi

argumentaŃi de ce unele enunŃuri au această calitate, iar altele nu au această calitate. 1. Probabilitatea atingerii unui nivel social ridicat este mai mare când individul

are un nivel de instrucŃie ridicat comparativ cu situaŃia în care are un nivel şcolar scăzut. 2. Structura meritocratică este cuplată cu structura de dominanŃă caracterizată prin

acŃiunea protectoare a originii sociale, adică existenŃa unei eredităŃi sociale. 3. Originea socială este hotărâtoare pentru diploma dobândită, dar ea nu

influenŃează decât în mică măsură statutul atins de fiu sau de fiică. 4. Societatea este un produs al activităŃii reciproce a oamenilor. 5. ExistenŃa socială determină conştiinŃa socială. 6. Orice societate în care doar diploma influenŃează statutul persoanei poartă

denumirea de societate meritocratică. 7. Inegalitatea şanselor de acces la universitate în funcŃie de originea socială este

foarte puternică indiferent de data la care este observat fenomenul. 8. Orice comportament este orientat în funcŃie de valori (de reguli învăŃate şi de

norme) deoarece valorile exprimă un cadru de referinŃă pentru gândire şi acŃiune. 9. Sinuciderea este determinată social. 10. Numărul sinuciderilor este mai mare din primăvară până în toamnă decât în

celelalte anotimpuri. 11. Faptele, fenomenele sociale trebuie tratate ca lucruri. 12. Cu cât este mai mare conflictul dintre societatea S1 şi societatea S2 cu atât

este mai mare solidaritatea în S1 şi solidaritatea în S2. 13. Pentru actorul social jurist-avocat care cunoaşte toate opŃiunile posibile ale

judecătorului şi toate consecinŃele fiecărei opŃiuni, nu pot exista consecinŃe neanticipate. 14. Consumatorul alege din universul opŃiunilor posibile combinaŃia coerentă de

bunuri care îi maximizează satisfacŃia sau funcŃia sa de utilitate. 15. Salutul între două persoane care se întâlnesc dar nu se cunosc este obligatoriu. 16. Fenomenele demografice sunt şi obiective şi măsurabile. 17. În societăŃile preindustriale fecunditatea este corelată în mod pozitiv cu

statutul social. 18. Rata fecundităŃii scade când nivelul economic creşte. 19. Fiecare tip de societate creează o anume stratificare socială. 20. Cauzalitatea are un caracter probabilist.

Page 16: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

16

21. Corectitudinea cunoaşterii, în sensul preciziei absolute a măsurătorilor, este irealizabilă.

22. Cunoaşterea completă a universului social nu este realizabilă. 5. Definirea termenilor În formularea enunŃurilor sociologice, indiferent dacă ele au sau nu au caracterul

de lege, se utilizează atât cuvintele din limbajul natural, cât şi simboluri introduse în limbajul sociologic prin convenŃie. Expresia „în orice acŃiune penală avocatul este obligat să aducă probe” este formulată în limbajul natural, iar expresia: „PA B ↔ PA PB” utilizează simbolurile folosite în logica deontică a lui Von Wright.

Întrucât numeroşi termeni din limbajul natural folosiŃi în sociologie au caracter polisemantic, ceea ce poate influenŃa sau îngreuna atât procesul de comunicare, cât şi cel de înŃelegere şi interpretare a respectivilor termeni, se impune definirea lor clară. În expresia de mai sus formulată în limbajul natural asemenea termeni sunt: acŃiune penală, avocat, probe. Fiecare din aceşti termeni poate fi definit ostensiv, nominal şi operaŃional.

Definirea nominală: – AcŃiunea penală = modalitatea de tragere la răspundere penală a persoanelor

care au săvârşit infracŃiuni. AcŃiunea penală poate fi exercitată când sunt îndeplinite simultan următoarele condiŃii: fapta săvârşită este prevăzută de legea penală, prezintă pericol social, există plângere a persoanei vătămate sau sesizare a organului competent. (Maria Voinea, 2000, pag. 206)

– Avocat = persoană care are calitatea de a acorda asistenŃă juridică în scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor. în cauze penale, dacă învinuitul sau inculpatul nu are apărător (avocat) se desemnează unul din oficiu. (Maria Voinea, 2000, pag. 208).

– Proba = orice mijloc de convingere admis de lege, care poate servi unei instanŃe de judecată la demonstrarea unui fapt juridic sau a unui act juridic. (Măria Voinea, 2000, pag. 219).

Definirea ostensivă (lat. ostendo, ostendere = a arăta): Se realizează prin arătarea obiectului respectiv unui agent cunoscător şi pronunŃarea concomitentă a cuvântului corespunzător.

– Avocat: Arătăm persoanei în cauză un avocat îmbrăcat în Ńinuta corespunzătoare, în timpul unei acŃiuni penale şi pronunŃăm în acelaşi timp cuvântul „avocat”. La fel vom proceda pentru a defini ostensiv şi celelalte cuvinte.

Definirea operaŃională: Presupune operaŃionalizarea conceptelor. În enunŃul: „Realitatea socială se prezintă cercetătorului ca o succesiune şi

împletire de fapte sociale, fenomene sociale, procese sociale, şi relaŃii sociale” urmează să definim termenii: realitate socială, fapt social, fenomen social, proces social, relaŃii sociale.

Definirea nominală: Fapt social = un fapt social reprezintă un element, un moment, un aspect al vieŃii

sociale: căsătoria, moartea, ceremonia de aniversare a ceva, darea în folosinŃă a unei biserici etc. Faptele sociale se exprimă în plan istoric sub formă de evenimente şi apar ca momente uneori nodale ale vieŃii sociale, ale derulării traiului laolaltă al oamenilor.

Page 17: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

17

Fenomen social = categorie sociologică cu caracter complex şi dinamic. Într-un fenomen social se împletesc fapte sociale. Fenomenele sociale sunt rezultatul împletirii într-o curgere continuă a faptelor sociale. Vorbim de fenomene sociale atunci când faptele sociale se grupează în ansambluri complexe. Fenomenele sociale constau din serii de fapte sociale care se dezvoltă împletindu-se. Ele sunt rezultatele unor acŃiuni sociale sau împletirii unor acŃiuni sociale. ApariŃia unei cărŃi este un fapt social, iar succesiunea în timp a apariŃiei cărŃilor este un fenomen social. CorupŃia este un fenomen social alcătuit din faptele, cel mai adesea delincvente, ale unor indivizi sau grupuri de indivizi care încalcă normele şi regulile sociale.

Procese sociale – includ şi pun în interacŃiune fenomene sociale. Procesele sociale sunt complexe de fenomene sociale. Se vorbeşte despre procesul urbanizării şi industrializării, procesul privatizării, procesul democratizării justiŃiei etc. Procesele sociale au o durată mai lungă şi o anumită constanŃă în dezvoltare.

Temă: DefiniŃi termenii: realitate socială, relaŃii sociale, legitimitate, obedienŃă. 6. Metoda sociologică Definind metoda sociologică prof. Maria Voinea scrie în acord cu prof. Septimiu

Chelcea: „ÎnŃelegem prin metoda sociologică ansamblul teoriilor şi noŃiunilor utilizate pentru explicarea fenomenelor studiate“25. Profesorul Septimiu Chelcea defineşte metoda ca fiind „modul de cercetare, sistemul de reguli şi principii de cunoaştere şi de transformare a realităŃii obiective“26. Metoda jalonează drumul dobândirii de noi cunoştinŃe, fapt pentru care se consideră că ea reprezintă aspectul cel mai activ al ştiinŃei. Gândirea metodică asigură coerenŃa logică internă (adequatio intellectus ad intellecti) şi concordanŃa imaginilor noastre mintale cu realitatea obiectivă (adequatio intellectus ad rei).

Prof. Maria Voinea consideră că specifică sociologiei este metoda tipologiei calitative şi discontinuiste, legată atât de o perspectivă de ansamblu, cât şi de o dialectică empiristă. Metoda aceasta permite stabilirea următoarelor tipuri: tipuri microsociologice, tipuri de relaŃii grupale, de raporturi cu alŃii, tipuri de grupări particulare de genul clanului, familiei şi a altor fenomene sociale, tipuri de clase sociale şi societăŃi globale bine structurate şi cu o reală funcŃionalitate.

În sociologie se folosesc şi metode comune mai multor ştiinŃe. Metoda de cercetare sociologică nu trebuie confundată cu metodele şi tehnicile de

cercetare concretă, empirică. Problema acestora va fi abordată pe larg în cadrul temei privind metodologia cercetării sociologico-juridice; acum doar le menŃionăm: observaŃia, experimentul, metodele interogative, analiza documentelor sociale etc.

Încheiem prin a sublinia următoarele: în orice ştiinŃă, inclusiv în sociologie, metoda de cercetare înseamnă un drum, o cale, un mod ordonat, sistematic, controlat empiric şi critic de raportare a investigatorului sociolog la realitatea socială supusă cercetării. Există metode inductive şi metode deductive. Metodei îi sunt subordonate tehnici, procedee şi instrumente specifice.

7. Sursele cunoaşterii sociologice

25 Maria Voinea, op. cit., pag. 35. 26 Septimiu Chelcea, op. cit. pag. 31.

Page 18: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

18

În cercetarea şi cunoaşterea sociologică există surse directe şi surse indirecte. Principala sursă directă este realitatea socială integrală, cu întreaga sa bogăŃie de evenimente, fapte, fenomene şi procese sociale. Cercetarea directă a acesteia se realizează prin metode şi tehnici empirice specifice ca: observaŃia sociologică, ancheta sociologică pe bază de chestionar, ancheta sociologică pe bază de interviu, sondajul de opinie, întrevederea sociologică, studiul de caz ş.a.

Între sursele indirecte de cunoaştere sociologică se înscriu: studiul documentelor sociale, istoria orală, biografia socială, foile de zestre, corespondenŃa, jurnalele de însemnări zilnice, jurnalele de călătorie, memoriile, literatura beletristică, presa, marile teorii sociologice şi altele.

*

CunoştinŃele acumulate în domeniul sociologiei fac parte integrantă din cultura

generală a omenirii, a epocii moderne, a unui popor, a unei comunităŃi sociale, a unui grup social, a individului uman instruit. Cultura, cum spunea G. Călinescu, nu se învaŃă într-o şcoală anumită; ea este un profit ieşit prin lărgirea orizontului spiritual. Asimilarea cunoştinŃelor fundamentale, acumulate în gândirea sociologică, a celor specifice materializate în sociologia juridică este o necesitate cultural-profesională pentru fiecare student al facultăŃii de Drept.

LECTURI PRIVIND SURSE ALE CUNOAŞTERII SOCIOLOGICE preluate din „Tablouri culturale din trecutul românilor culese din mai mulŃi autori“ de Şt. O. Iosif, EdiŃia a II-a, Bucureşti, editura „Casa Şcoalelor“, 1922 Lectura nr. 1

Bucureştii la 1837 DâmboviŃa, apă dulce, Cine bea, nu se mai duce. (Refren bucureştean.) Demult dorisem să văd lumea mare; acum mi-am ajuns scopul. Iată-mă în Babilonul

României. Nu-Ńi scriu figurativ, ci deplin în sens literar. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor şi combinaŃia cea mai bizară din toate.

Departe de a vorbi toŃi străinii româneşte, în capitala lor, românii vorbesc limbile tuturor popoarelor cunoscute.

În societatea înaltă domneşte limba franceză; cea de mijloc n-a uitat încă neogreaca, de curând detronată; apoi plebea, dupăcum îi e originea, îşi exprimă puŃinele idei sârbo-bulgăreşte, germano-ungureşte, italo-spanioleşte, muscăleşte, turceşte, etcetereşte, – numai rar româneşte.

Page 19: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

19

În port: giubeaua turcească, işlicul armenesc o căciulă cât ciubărul, de piele de miel sur; numită în batjocură „trombatera“, apoi ciacşirii roşii rivalizează cu dulmana circasiană, atila maghiară şi fracul germano-francez, nu rar căptuşit cu atlaz roşu. Tot aşa e cu încălŃămintea: cizme roşii, meşi galbeni şi cipici negri europeni.

Ceva pitoresc e portul grecilor: de postav roşu, cu găietane de fir şi fustanele albe din patruzeci de coŃi; apoi al arnăuŃilor: cu poturi de zece coŃi, încreŃiŃi, tot roşii, şi cealma de şaluri tripolitane vărgate.

Mai mult ca orice sunt caleştile, care duruie ziua, noaptea, până te asurzesc, căci boierii n-ar face un pas pe jos. Cauza e aproape de minte, şi un turist francez o cuprinse în aceste vorbe: „Bucureştenii o jumătate de an frământă şi altă jumătate mănâncă!“ – făcând astfel aluzie la tina cea multă, iarna (se înŃelege, când nu e îngheŃată) şi la pulberea cea cumplită, vara, niciodată măturată.

Din altele, precum e cea mai mare parte a Ńării, şi Bucureştii sunt întinşi ca o plăcintă, la distanŃă nemăsurată, pe amândouă malurile DâmboviŃei, ale carei unde dulci sunt limpezi ca braga (un terci de făină de mei frământat, băutură naŃională orăşenească, foarte săŃioasă).

Străzile Bucureştilor se cheamă poduri, căci oarecând erau podite cu lemn, dar acum se pardosesc cu piatră, adusă cu multă greutate de la munte, căci nicăieri nu e şosea în Ńară. Ca să-şi rămână consecvenŃi, aş sfătui pe bucureşteni să le zică acum „gravate“, căci ar corespunde numirii limbii iudaice, după Evanghelie.

Nobilii români se numesc boieri (bolieri, adică bulgari (sic!)), amintind regatul bulgaro-român, când barbarii bulgari subjugaseră pe români şi trăiau din sudoarea lor. Şi azi boierul numeşte pe sătean: „Mă, române!“

Deoparte şi acum e adevărat, căci puŃini boieri sunt de viŃă curat românească; iar cei ce sunt, într-adevăr, români, – ca Isus Navi, cerând soarelui să stea –, aşa se Ńin de expresia îndatinată, şi cred a fi de pănură străină, bulgară ori greacă, nu română...

(Din Călătoriile unul român ardelean, şi ed. de C. Onciu 1910) I. Codru-Drăguşanu

Lectura nr. 2 O DESCRIERE A IAŞULUI DIN 1851. Iaşul seamănă măreŃ din depărtare şi este foarte frumos aşezat. Oraşul se reazimă pe o

movilă mică ridicându-se şi peste câteva înălŃimi vecine, ceea ce produce imaginea unui amfiteatru. Pe partea dimpotrivă se întinde până în şesul Bahluiului. Dincolo, se înalŃă dealuri la poalele cărora se îndesesc viile una lângă alta, pe ici pe colo cu copaci umbroşi şi cu vesele case de locuit. Mai multe mănăstiri se văd cu turlele lor zugrăvite în multe culori pe câte o colină singuratică. Ochiul călătorului însă, care, pe lângă impresia totală mai caută şi lucruri interesante, izolate, rămâne nemulŃumit şi abia se opreşte pe cele patru turnuri ciudate ale mitropoliei ce se află în mijlocul tabloului.

Iaşul nu are un caracter unitar pentru toate părŃile oraşului; fiecare mahala îşi are caracterul ei propriu. Din curŃile boiereşti care se ascundeau în dosul unor ziduri mari spre a se feri de atingerea cu bordeiele de prinprejur, pe vremea când bântuia ciuma prin Ńară, n-au mai rămas decât câte una pe ici pe colo; cea mai mare parte din ziduri a trebuit să facă loc clădirilor mari şi locuinŃele săracilor din vecinătate au dispărut. De orient nu-Ńi

Page 20: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

20

mai aduc aminte decât steagurile consulilor străini ce se leagănă în vârful prăjinilor; în uliŃa mare mai ales se înşiră casele europene unele lângă altele, şi mai în fiecare îŃi atrage privirile câte-o prăvălie cu comorile sale.

Cum te depărtezi de uliŃa mare, se bagă numaidecât de seamă că oraşul, ca şi toată Ńara, se află într-o perioadă de tranziŃie, de la trândăvia turcească spre civilizaŃie. Nu mai aleargă trăsura pe caldarâm de piatră, ci este supusă la toate piedicile neprevăzute ce se întâlnesc prin uliŃe preistorice. Ieşind odată dintr-un han, mi-a căzut vizitiul de pe capră în noroi, fiindcă roŃile de dinainte ale trăsurii intraseră într-o groapă mare; din fericire caii mirosiră câtăva vreme locul unde fuseseră siliŃi să se oprească şi nu trecură peste dânsul, altfel poate că nu s-ar fi citit niciodată această descriere a capitalei Moldovei.

Case noi se ivesc pretutindeni, dar mai sunt încă multe locuri virane şi în aşteptarea minunilor arhitectonice sunt întrebuinŃate la primirea gunoiului, a pisicilor şi câinilor morŃi, ori paşte vreo bivoliŃă pe locurile unde a crescut puŃină iarbă.

Cu cât te depărtezi de centrul oraşului, cu atât se cufundă casele mai tare în pământ până dai de bordeie. Cea mai mare parte din ele sunt prăvălii pentru trebuinŃele poporului de jos, sau case de meseriaşi şi n-au ferestre la pod; oblonul care păzeşte noaptea pe stăpân de musafirii nepoftiŃi se scoate ziua din marea deschizătură din perete şi pus pe stâlpi, slujeşte de tarabă pentru îndeletnicirea meşteşugului sau pentru aşezarea mărfurilor dintre care nu lipseşte Ńuica niciodată.

Când plouă, contribuie fiecare trăsură cu cât noroi poate la stropirea faŃadei bordeiului până sub acoperiş, ceea ce dă la mahalale întregi, depărtate de centrul oraşului, o spoială cenuşie care nu e tocmai frumoasă. Se înŃelege de la sine că nervii mirosului sunt supuşi la emanaŃiile cele mai variate şi mai surprinzătoare Şi cu toate astea clima Iaşului nu este nesănătoasă. Bahluiul, care abia se vede şerpuind vara pe livezi întinse, iese adesea primăvara şi toamna din albia sa şi acoperă tot şesul cu apă; umezeala aduce neapărat foarte adesea friguri, dar după ce ai clănŃănit câtva cu dinŃii, te scapi iar de boală...

W. de Kotzebue Lectura nr. 3 AMINTIRI (1855) ...Întâia armă şi cea mai grozavă care a bătut cetatea trecutului a fost schimbarea

portului vechi. Straiul făcea omul: felul hainei modelează timpul şi mintea şi întipăreşte din părinŃi în fii tradiŃiile şi obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a Ńărilor române este neapărat schimbul portului; civilizaŃia de astăzi este fapta logică a părăsirii hainelor vechi, ideea nouă a năvălit în Ńară odată cu pantalonii şi mai straşnic decât năvălirile tătăreşti; încât ai scăpăra au pârjolit şacşâri, şlicuri, mestii, giubele şi toată garderoba strămoşească.

Ivirea pantalonului în principate, ca tot lucrul menit de a preface societăŃile, fu întâiu ruşinoasă, hulită şi batjocurită. Cel dintâi Român care şi-a schimbat hainele pe un frac şi o pălărie a fost multă vreme pentru curŃile boereşti din Iaşi şi din Bucureşti un soi de caraghios, sau după limba rusă, un bufon. Vătavii de prin ogrăzi râdeau, rândaşii şi Ńiganii s-ar fi ruşinat să-şi ia căciula înaintea unui frac, iar boierii netezindu-şi bărbile mari şi

Page 21: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

21

stufoase după rang şi cin, strigau: – măi, NeamŃule! cu un haz nespus. Iarna ştrengarii alungau surtucile pe uliŃă... cald... cald... Domnule... şi alte multe frumoase iscodiri ale duhului de pe acea vreme. Boierii şi cucoanele leşinau de râs: unui boier mare din capitală, în ziua în care mai mult de glumă decât dinadins se „şfăbise“, ieşi pe uliŃele Eşului: i se păru lumea cu totul alta; până în acea zi soarele şi lumina nu avusese putere să răzbată prin taclituri, scurteice; boierul, deşi deprins cu hainele egalităŃii, cum le numesc autorii de astăzi, sufla însă mai slobod şi mai voios. Ce gândea boierul în hainele egalităŃii nu se ştie, el singur a uitat impresiile momentului, căci în mijlocul vioşălei sale o mână neagră şi vânoasă îl apucă de mâneca surtucului şi un glas îi strigă în ureche: a, ce dracul!.... Domnule... parcă eşti surd... de când te strig! hai degrabă să dregi trăsura, că aşteaptă boierul să iasă la Copou!... Boierul se-ntoarse cu o vorbă lată şi curată moldovenească... iar vezeteul înspăimântat se depărtă mârâind din dinŃi: „Pas de cunoaşte acum, care-i boier şi care nu-i, dacă s-au nemŃit şi stăpânul meu“!...

Vezeteul luase pe boer sade de caretaş. O, egalitate, iată faptele tale... Nu trecea prin cugetul epocii că în ziua aceea un vânt mare trecea peste Moldova şi-i

schimbă faŃa... astăzi hainele vechi au rămas un suvenir de care ne mirăm când se mai iveşte în teatru.

Precum primăvara rupe ghiaŃa, umple pâraele şi porneşte puhoaiele, aşa schimbarea costumului fu semnul pornirii duhului de deşteptare. Ideea şi progresul au ieşit din coada fracului şi din buzunarul jiletcii; repegiunea revoluŃiei fu măreaŃă, furioasă, dărâmând în dreapta şi în stânga bunul şi răul, clătinând toate obiceiurile şi toate credinŃele oamenilor vechi; şalvarii încurcau libertatea mişcării, calpacele şi şlicele îngreueau capul, de aceea rămăsesem în urma civilizaŃiei; am trântit tot la pământ să alergăm mai iute; prefacerea hainelor au prefăcut de îndată condiŃiile sociale ale lumei noastre, precum şi relaŃiile familiei. Emanciparea copiilor de supt frica şi palmele pedagogului se trage de la pantaloni. Înrâurirea morală a pantalonului a fost nemărginită. În vremea veche un copil până la 25 ani nu avea nici îndrăzneala să şadă jos fără porunca tatălui: cât a fi fost de bătrân burlac sau însurat, eşit sau neeşit din casa părintească, tot copil era; un boier cu barba albă istorisi într-o zi că fiind odată la drum cu nevasta lui, doi copii şi părintele lui s-au ascuns în dosul trăsurii să tragă un ciubuc de chef... şi ghicindu-l tata-boer i-au rupt ciubucul pe spate!.. De când pantalonii, sistema educaŃiei s-a schimbat; frica, varga şi ciubucul au dispărut...

Straiul oriental, moale, larg se pleca la tot soiul de îndoială... straiul de astăzi prins în curele, supiele, gâtul desgremat de legături împiedică îndoiturile de şale şi de cap; de voie, de nevoie, oamenii sânt siliŃi a nu se pleca pe cât poate ar vrea... între doi oameni cu fracuri, pantaloni şi pălărie, pas de cunoaşte care îi dă viaŃă, care îi om nou, educaŃia şi pantalonul au astupat şanŃurile ce despărŃeau clasele boiereşti. În vremea de mai ’nainte haina era răvaşul de drum al omului care-Ńi spunea de departe măsura închinăciunii, sau te silea să dai dreapta sau stânga pe drumuri. După barba rasă de tot, mai mult sau mai puŃin rotunjită, sau după soiul căciulei ştiai cu cine ai de a face; cu cât căciula era mai mare, atâta omul era mai însemnat; cu cât şlicul se urcă în lăŃime şi în lungime, cu atâta capul aflat dedesupt era tareşi mare şi strajnic în viaŃă.

Un om pe vremea aceea putea fără ruşine să nu ştie carte, dar pentru şlic, mai ales să fi fost acel şlic nalt ca obeliscul din grădina publică, s-ar fi dat în vânt.

Page 22: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

22

Costumul însemnat aicea va părea urmaşilor noştri o poveste din halimale!... Poate că străbunii noştri ne-ar fi strâns de gât, să fi gândit ei că vom fi cu capetele pletoase, nerase şi nevrednice de şlic şi de calpac! Halima va părea viitorului slava lăutarilor, precum ni se pare halima astăzi când povestesc babele şi moşnegii de zafetul bătrânilor: un boeraş are 20 slugi, un boier şlicar de la 20 în sus, calpacile se urma peste sută! Deşi mamele noastre strângeau oalele cu unt şi smântână supt divanuri, economia era cuvânt, lucru necunoscut; petrecerile erau uriaşe, viaŃa de la Ńară o veselie îndelungată, ospitalitatea de care ne fălim astăzi ca o dreaptă, sfântă şi nemuritoare moştenire a sângelui roman, este umbra numai a ospitalităŃii părinteşti... Hanurile, tractirurile, otelurile au intrat în Ńară în frac şi în pantaloni.

Aceste sunt suvenirurile care le jălesc; parte s-au dus, parte se duc... cu cât vremea

trece mai iute şi le acopere de uitare, cu atâta par mai frumoase. Nu mai înŃelegem viaŃa de la Ńară; părinŃi noştri singuri o cunoşteau. Vara şi iarna

porŃile curŃilor scârŃiau, orzul şi ovăzul nu ajungeau la musafiri, pivniŃa era plină până în gât de un vin vechiu de Odobeşti şi de Cotnari, iar pelinul voios se scotea cu mare cermonie la zi întâiu Maiu.

Boeri de prin prejur în chiotele surugiilor, în pocnetele harapnicelor, în împuşcăturile feciorilor boereşti se adunau când la unul, când la altul.

łiganii trăgeau la manele de se omora, cucoanele sulemenite oftau, iar boeri aşezaŃi pe covoare beau vutcă în papucii amurezelor... Gătirea unei familii boereşti la Ńară era un eveniment serios la care cucoana gândea cu cinci luni mai înainte; pornirea era o bejenie întreagă. Astăzi ducerea la Ńară seamănă o preumblare la Copou; cel mai athonic şade două sau trei luni între gazete, reviste şi publicaŃiile nouă ale Parisului şi Iaşului; poarta îi încuiată, boerul cască pe un divan, cucoana pe celalt, când şi când câte o rară vizită întreieşte mai mult decât împrăştie urâtul; boierii nu mai au prin sat nici cumetri, nici hini, nici hinişoare; nici că se mai învârteşte prin sat hora sătească...

Din „scrieri“ Ed. G.B. Duică ALECU RUSSO

Pentru seminar (activităŃi tutoriale organizate): a) Dezbaterea problemelor pe baza bibliografiei recomandate cu accent pe contribuŃii româneşti la dezvoltarea sociologiei; b) Bibliografie obligatorie

1. Ioan Mihăilescu, Sociologie generală, Editura UniversităŃii din

Bucureşti, 2000, p. 7-26 2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura

UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2003, suport de curs pentru învăŃământul la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă

3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 28-46

c) Bibliografie facultativă

Page 23: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

23

1. Raymond Boudon (sub coord.), Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 7-22

2. Maria Larionescu, Şcoala sociologică de la Bucureşti. TradiŃie şi actualitate, Editura Metropol, 1996, p. 10-45

3. Maria Voinea şi Petru Selagea, Sociologie generală şi juridică – curs pentru învăŃământul la distanŃă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2002, p. 17-27

ExerciŃii

� ExplicaŃi în ce constă metoda sociologică. � ExplicaŃi noŃiunea de lege în sociologie. � DaŃi exemple de enunŃuri sociologice care au caracter de lege sociologică

şi argumentaŃi de ce au această calitate. � ÎncercaŃi să daŃi o definiŃie personală a sociologiei. � ExplicaŃi acŃionalismul sociologic al lui Max Weber. � ExplicaŃi pozitivismul sociologic al lui Auguste Comte.

Termeni cheie Cadre naturale Cadre sociale Caracter pasional Caracter iluzoriu Cercetări empirice Cognitiv Comprehensiv Diagnoză Definire DefiniŃie Diacronie Empiric Explicativ Manifestări paralele Metodă Planul social Planul sociologic Predictiv Prognoză Realitatea socială

Page 24: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

24

SimŃ comun Sincronie SituaŃie praxiologică Spontan Sociologic Teoretic UnităŃi sociale Valoare ViaŃă socială VoinŃă socială

Page 25: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

25

1. sociologia comunicaŃiilor 2. sociologie rurală

3. sociologie urbană 4. ecologia umană

5. sociologie industrială 6. sociologia muncii

7. sociologie economică 8. sociologie agrară

9. sociologia organizaŃiilor 10. sociologie politică

11. sociologia opiniei publice 12. sociologie juridică

13. sociologia devianŃei 14. sociologia populaŃiei

15. sociologia familiei 16. sociologia tineretului 17. sociologia educaŃiei 18. sociologia moralei

19. sociologia vârstnicilor Domenii specializate ale sociologiei generale

20. sociologia culturii 21. sociologia literaturii 22. sociologia filmului 23. sociologia teatrului

24. sociologia artei 25. sociologia comunicaŃiilor de masă

26. sociologie comparativă 27. sociologie sportivă

28. sociologia timpului liber 29. sociologia sănătăŃii 30. sociologia armatei

31. sociologia păcii şi războiului 32. sociologia conflictelor

33. sociologia relaŃiilor etnice 34. sociologia mobilităŃii sociale 35. sociologia schimbării sociale

36. sociologia religiilor 37. sociologia ştiinŃei

38. metodologie sociologică 39. teorie sociologică

40. altele Figura nr. 1 Schema principalelor domenii specializate ale Sociologiei generale

Page 26: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

26

CAPITOLUL II OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI JURIDICE Probleme (diviziuni) 1. Sociologia generală şi domeniile specializate ale sociologiei 2. Sociologia juridică – domeniu distinct al sociologiei generale sau ştiinŃă de

graniŃă între Drept şi Sociologie? 3. Despre obiectul şi problematica sociologiei juridice. DefiniŃia sociologiei

juridice 4. FuncŃiile sociologiei juridice 5. Metodele sociologiei juridice 6. Despre sociologia devianŃei 1. Sociologia generală şi domeniile specializate ale sociologiei Cum am precizat în tema anterioară, sarcina sociologiei este de a cerceta, studia,

înŃelege şi interpreta ştiinŃific viaŃa socială a oamenilor aflaŃi în interacŃiune grupală, precum şi rezultatele acestor interacŃiuni. Ca teorie a societăŃii şi organizării grupurilor sociale, investigaŃia sociologică are ca obiective principale: cunoaşterea principiilor care stau la baza alcătuirii grupurilor sociale; descoperirea şi descrierea ierarhiei existente între elementele componente şi a mecanismelor atât de complexe care asigură funcŃionarea grupurilor sociale, precum şi a factorilor care le asigură coeziunea sau, dimpotrivă, duc la destrămarea acestora; cercetarea transformărilor sociale evidente sau descoperirea celor latente specifice procesului de dezvoltare şi transformare a societăŃii; studierea comportamentelor sociale ale indivizilor şi colectivităŃilor umane, a raporturilor individ-societate, determinarea caracteristicilor comportamentului social, a caracteristicilor relaŃiilor sociale proprii grupurilor şi colectivităŃilor umane.

În obiectul său de studiu se cuprinde o mare diversitate de elemente, componente ale realităŃii sociale, cu structuri, caracteristici şi dinamică proprie, specifică fiecăruia. Această realitate face ca problematica specifică fiecăruia să nu poată fi tratată în profunzimea cerinŃelor cunoaşterii ştiinŃifice doar de către sociologia generală. Din acest motiv a apărut necesitatea specializării analizei sociologice pe anumite aspecte ale vieŃii sociale, necesitatea diversificărilor cercetărilor sociologice şi constituirea sociologiilor de ramură.

În consecinŃă „treptat s-au constituit zeci de ramuri specializate de sociologie sau, altfel exprimat, sociologii de ramură care acoperă totalitatea aspectelor vieŃii sociale“1.

Obiectivele de cercetare ale sociologiilor de ramură sunt concentrate, orientate pe laturile particulare ale vieŃii sociale, „realizând descrierea sistematică a diferitelor domenii ale realităŃii, explicarea acestora, verificarea şi perfecŃionarea unor tehnici şi instrumente de cercetare, clarificarea materialului faptic şi efectuarea unor generalizări şi extrapolări“2.

În concepŃia profesorului Ioan Mihăilescu, principale domenii, ramuri specializate ale sociologiei sunt3: sociologia comunicaŃiilor; sociologia rurală; sociologia urbană;

1 Ioan Mihăilescu, op. cit., 2000, pag. 38. 2 Maria Voinea, op. cit., pag. 28. 3 Ioan Mihăilescu, op. cit., pp. 38-39.

Page 27: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

27

sociologia industrială; sociologia muncii; sociologia economică; sociologia agrară; sociologia organizaŃiilor; sociologia politică; sociologia opiniei publice; sociologia juridică; sociologia devianŃei; sociologia populaŃiei; sociologia familiei; sociologia tineretului; sociologia educaŃiei; sociologia moralei; sociologia vârstelor; sociologia culturii; sociologia literaturii; sociologia filmului; sociologia artei; sociologia comunicaŃiilor de masă; sociologia comparativă; sociologia sportivă; sociologia timpului liber; sociologia sănătăŃii; sociologia armatei; sociologia păcii şi războiului; sociologia conflictelor; sociologia relaŃiilor etnice; sociologia mobilităŃii sociale; sociologia schimbării sociale; sociologia religiilor; sociologia ştiinŃei; metodologie sociologică; teorie sociologică.

Există domenii ale societăŃii care sunt studiate atât de ştiinŃele sociale particulare, cât şi de sociologie. Politicul, de exemplu, este cercetat de ştiinŃele politice dar şi de sociologie, perspectivele de studiu fiind diferite cu toate că se referă la acelaşi domeniu. ŞtiinŃele politice îl cercetează ca şi cum acesta ar fi separat de celelalte domenii ale vieŃii sociale. În schimb sociologia politică realizează o cercetare şi o analiză a acestui domeniu din perspectiva interrelaŃiilor pe care le are cu toate celelalte componente ale sistemului social global.

Unele sociologii de ramură studiază paliere ale vieŃii sociale (familia, şcoala,

instituŃiile politice, juridice, economice, religioase etc.) Altele au ca obiect cercetarea diferitelor colectivităŃi şi grupuri umane, colectivităŃi teritoriale, grupuri profesionale, clase sociale etc. (sociologia rurală, sociologia urbană, sociologia tineretului ş.a.). Există categoria sociologiilor de ramură care cercetează fenomene sociale speciale cum sunt: fenomenele de devianŃă socială (alcoolismul, prostituŃia, criminalitatea); procesele mobilităŃii sociale (consecinŃele fenomenelor şi proceselor demografico-economice). Alte sociologii de ramură cercetează domenii ale vieŃii sociale (economicul, politicul, culturalul etc.).

Deşi fiecare sociologie de ramură studiază doar o parte a realităŃii sociale, obiectul lor trebuie raportat la ansamblul vieŃii sociale, al relaŃiilor sociale dintr-o societate.

Raportul care există între sociologia generală şi sociologiile de ramură desprinse din aceasta trebuie înŃeles în următoarea manieră: sociologia generală nu este în măsură să cerceteze în profunzime totalitatea manifestărilor concrete ale subramurilor vieŃii sociale, iar sociologiile particulare nu pot clarifica, nu pot desluşi structura, funcŃiile şi dinamica societăŃii privită ca un întreg. Din unitatea lor rezultă, în final, cunoaşterea sociologică a realităŃii sociale.

2. Sociologia juridică – domeniu distinct al sociologiei generale sau ştiinŃă de

graniŃă între Drept şi Sociologie? Am formulat intenŃionat sub formă de întrebare această dimensiune a temei

deoarece, la încheierea activităŃilor didactice, doresc să aflu părerea studenŃilor în această chestiune, sau cel puŃin, a acelor învăŃăcei în ale Dreptului care sunt pasionaŃi de cercetarea ştiinŃifică.

Page 28: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

28

Repere pentru o gândire constructivă asupra problemei Sociologia juridică s-a constituit ca ramură specială a ştiinŃelor despre societate, la

sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Într-un context economic şi cultural favorabil gândirii creatoare, a incitat la gândire creatoare sociologi şi jurişti de renume mondial ca: Emile Durkheim, Levy-Bruhl, Eugen Ehrlich, Max Weber, Georges Gurvitch, Jean Carbonier, reprezentanŃii Şcolii americane a jurisprudenŃei sociologice (E. A. Ross şi R. Pound) şi alŃii ce ,,au elaborat o diversitate de noŃiuni, teorii, paradigme şi orientări teoretice în vederea investigării complexe a faptelor, fenomenelor şi instituŃiilor juridice“4. Unii sociologi consideră că sociologia juridică este un domeniu distinct al sociologiei generale. AlŃi specialişti sociologi şi jurişti sunt de părere că această disciplină este o ştiinŃă de graniŃă între Drept şi sociologie.

În acord cu prof. dr. Ioan Mihăilescu, prof. dr. Maria Voinea, conf. univ. dr. Ion VlăduŃ şi alŃii acceptăm ideea că sociologia juridică este o ramură a sociologiei generale, dar are un statut autonom, beneficiind de un anume grad de independenŃă faŃă de sociologia generală. În susŃinerea acestei idei să analizăm, într-o logică strânsă, raportul dintre sociologia generală şi sociologia juridică. Cercetarea raportului dintre cele două discipline teoretice trebuie să evidenŃieze atât asemănările, cât şi deosebirile existente între ele. În acest scop ne vom raporta la:

a) obiectul propriu de studiu; b) aparatul conceptual cu care operează; c) metodele de cercetare folosite. a) Sociologia generală are ca obiect de studiu realitatea socială integrală. Obiectul

de cercetare al sociologiei juridice este limitat doar la un segment, la un anume domeniu al realităŃii sociale, anume domeniul fenomenelor juridice. Având ca obiect de studiu realitatea socială integrală, sociologia generală va supune cercetării proprii în mod necesar şi faptele, fenomenele şi instituŃiile juridice. Perspectiva în care sunt cercetate acestea de către cele două ramuri ale ştiinŃei nu este aceeaşi. Sociologia generală le studiază din perspectiva socialului nonjuridic, iar sociologia juridică le abordează din perspectiva juridicului, a socialului juridic. Ion VlăduŃ prezintă câteva exemple edificatoare în acest sens.

Exemplul nr. 1 În studierea căsătoriei, sociologia generală se va ocupa de aspectele morale

privind acest fenomen juridic, de acŃiunea factorilor demografici, economici, religioşi etc., asupra căsătoriei şi de implicaŃii ale acesteia din urmă asupra factorilor menŃionaŃi şi va aborda doar tangenŃial normele juridice privind fenomenul juridic căsătoria. Sociologia juridică va porni în cercetare având în vedere în primul rând normele juridice care reglementează căsătoria, iar ceilalŃi factori care influenŃează şi condiŃionează acest fenomen juridic vor fi avuŃi în vedere doar tangenŃial.

b) Sociologia generală operează cu un aparat conceptual propriu, constituit în timp: societate, realitate socială, traiul laolaltă al oamenilor, grupuri sociale, status şi rol social, clase şi categorii sociale, existenŃă socială şi conştiinŃă socială, socializare şi integrare socială, enculturaŃie, mobilitate socială, dinamică socială ş.a. Aparatul conceptual al sociologiei juridice cuprinde atât termeni comuni cu sociologia generală, dar cu accent pe caracterul juridic (statut social, rol social, aculturaŃie, control social, 4 Dan Banciu, Sociologie juridică, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1995, pag. 4.

Page 29: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

29

constrângere socială etc), cât şi termeni care sunt, se pare, specifici exclusiv fenomenelor juridice: răspundere juridică, ordine juridică, fenomene de nondrept, familie conjugală, distincŃia proprietăŃii şi a puterii, conştiinŃa juridică etc.

c) Ca ramură a sociologiei generale, sociologia juridică va folosi metodele şi tehnicile clasice proprii sociologiei generale dar adaptate la domeniul juridicului: observaŃia, experimentul, ancheta sociologică prin chestionar, ancheta sociologică prin interviu, sondajul de opinie, analiza conŃinutului documentelor sociale juridice, metode statistico-matematice, tehnica analizei de conŃinut etc.

Pe baza punctelor a, b, c de mai sus se poate concluziona că, aşa cum preciza Ion VlăduŃ, sociologia juridică are aceeaşi natură ca şi sociologia generală, dar cu anumite particularităŃi faŃă de aceasta, determinate tocmai de specificul obiectului de studiu, de caracterul, aparatul conceptual folosit şi, într-o anumită măsură, de specificul impus metodelor de investigare ştiinŃifică concretă. Între cele două ramuri ale ştiinŃei există, în ultimă instanŃă, doar diferenŃe de formă, nu de esenŃă.

Profesorii N. Popa, I. Mihăilescu şi M. Eremia consideră că sociologia juridică este o „ştiinŃă de graniŃă între Drept şi sociologie“5 (...). Sociologia juridică este o disciplină care nu se suprapune nici ŞtiinŃei juridice şi nici Sociologiei (...). Prin sistematizarea regularităŃilor pe care le operează şi desăvârşeşte cercetarea fenomenelor juridice şi în scopul organizării, dezvoltării şi realizării unei bune politici legislative“6.

Sociologia generală oferă Sociologiei juridice temeiul teoretic şi orientarea concretă pentru investigarea autonomă faŃă de ŞtiinŃa dreptului a domeniului juridic al realităŃii sociale. La rândul ei experienŃa juridică oferă câmpul din care sociologia juridică îşi formulează ipotezele de cercetare, ceea ce face ca principiile investigaŃiei sociologice în domeniul juridic să se desfăşoare pe coordonatele Dreptului. Acest specific impune cercetătorilor din domeniul sociologiei juridice un larg orizont cultural-juridic nu numai sociologic, folosirea metodelor interpretării juridice şi a limbajului tehnic specific Dreptului. Obiectul de cercetare propriu sociologiei juridice se situează „la graniŃa dintre Drept şi Sociologie, dar şi la confluenŃa dintre Teoria generală a Dreptului şi Filosofia juridică cu ŞtiinŃele juridice de ramură“7.

2.1 Sociologia juridică şi ŞtiinŃa dreptului În cercetarea raportului dintre sociologia juridică şi ŞtiinŃa dreptului s-au conturat

două orientări majore situate la poli opuşi8. Una dintre ele integrează sociologia juridică în sistemul ştiinŃelor juridice, iar cealaltă o exclude din sistemul ştiinŃelor juridice.

AdepŃii primei orientări aduc următoarele argumente: 1. neintegrând sociologia juridică în sistemul ştiinŃelor juridice, aceasta ar rămâne

fără obiect de cercetare; 2. ca ramură a ştiinŃelor juridice, obiectul sociologiei juridice ar avea o sferă mai

cuprinzătoare decât ca ramură a sociologiei generale; 3. sociologia juridică ar trebui să se subordoneze Teoriei generale a Dreptului; 4. integrată în sistemul ştiinŃelor juridice, sociologia juridică ar avea acelaşi statut

cu Teoria generală a Dreptului.

5 N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, op. cit., pag. 9. 6 Idem, pag. 19. 7 Idem, pag. 22. 8 Ion VlăduŃ, op. cit., pag. 20.

Page 30: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

30

AdepŃii celei de-a doua orientări argumentează astfel poziŃia pe care se situează; 1. sociologia juridică este o ştiinŃă de sine stătătoare, dar aparŃine domeniului

sociologiei; 2. sociologia juridică a apărut ca urmare a afirmării punctului de vedere

sociologic în ştiinŃele juridice; 3. sociologia juridică nu înlocuieşte ştiinŃele juridice, dar reprezintă o nouă

modalitate de abordare, cercetare şi interpretare a Dreptului, a fenomenelor juridice în sensul că afirmă rolul determinant al societăŃii în apariŃia Dreptului precum şi rolul activ al Dreptului asupra vieŃii sociale;

4. diferenŃele dintre sociologia juridică şi ŞtiinŃa dreptului nu Ńin de obiectul cercetării, care este acelaşi, ci de punctul de vedere propriu asupra aceluiaşi obiect: realitatea socială integrală a Dreptului.

Deosebirile dintre cele două poziŃii (puncte de vedere) pot fi sintetizate astfel: a) ŞtiinŃa dreptului cercetează, analizează, descrie şi interpretează specificul

obiectului de cercetare din interiorul acestuia, iar sociologia juridică îl studiază dinafară lui. ŞtiinŃele juridice realizează o analiză în sine a juridicului ca şi cum acesta ar fi separat de restul vieŃii sociale, îl tratează ca fenomen juridic. Sociologia juridică îl cercetează ca pe un fenomen social de un anume specific, dar înŃeles în interrelaŃiile sale cu aproape toate celelalte fenomene sociale, cum sunt cele morale, religioase, economice etc., precum şi în raport cu întregul sistem social global.

b) deosebirile dintre cele două puncte de vedere se regăsesc şi în metoda (metodele) prin care este investigat obiectul de cercetat, în principal juriştii apelează la metode deductive, speculative (care vor fi studiate la cursul de Logică juridică). Sociologul apelează, în principal, la metode empirice, de teren, ca: observaŃia, ancheta sociologică, chestionarul, interviul etc.

În deplin acord cu Ion VlăduŃ subliniam ideea că sociologia juridică nu este total independentă de ŞtiinŃa dreptului şi nici nu ar avea cum să fie având în vedere că au acelaşi obiect de studiu; sociologia juridică dispune doar de o relativă autonomie în raport cu ŞtiinŃa dreptului, fapt ce impune, în mod necesar, cooperarea între cercetătorii din cele două ramuri ale cunoaşterii societăŃii.

c) ŞtiinŃa dreptului are caracter predominant normativ, pe când sociologia juridică este o ştiinŃă predominant explicativă. „ŞtiinŃa dreptului are în vedere analiza formei juridice pe care o îmbracă relaŃiile sociale sau, altfel spus, dreptul traduce într-un limbaj tehnic normativ relaŃiile şi structurile sociale“9 scrie prof. Maria Voinea în acord cu Dan Banciu. În schimb „Sociologia Dreptului (...) încearcă să repereze regularităŃile şi legităŃile mecanismului social, ale raporturilor sociale şi, ca formă specială a acestora, ale raporturilor juridice“10.

Cuceririle ştiinŃifice ale ŞtiinŃei Dreptului exprimate în norme, legi juridice au menirea de a apăra ordinea de drept, instituŃiile societăŃii, ordinea socială, drepturile şi libertăŃile omului, valorile fundamentale ale societăŃii respective, prezentul şi viitorul statului naŃional, limba, cultura naŃională etc. Cuceririle din domeniul sociologiei juridice sunt subordonate înŃelegerii corecte a fenomenelor juridice, a Dreptului ca instrument care asigură stabilitatea, funcŃionarea şi proiectarea evoluŃiei viitoare a socialului.

Posibile concluzii:

9 Maria Voinea, op. cit., 1997, pag. 31. 10 Idem, pag. 31.

Page 31: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

31

a) Sociologia juridică este o ramură a sociologiei generale, un domeniu distinct al acesteia;

b) Sociologia juridică este autonomă în raport cu ştiinŃa Dreptului, dar nu trebuie ruptă de aceasta;

c) Sociologia juridică nu trebuie redusă la aplicarea metodelor sociologiei generale în cercetarea Dreptului, deşi utilizează, în principal, metodele acesteia;

d) Sociologia juridică este o ştiinŃă autonomă şi unitară cu obiect, metodă şi statut propriu;

e) Sociologia juridică are o componentă teoretică şi una empirică, practic-aplicativă.

Perspective: A început un proces necesar de apariŃie a unor subramuri ale sociologiei juridice

numite şi sociologii particulare, ca urmare a unui proces de diferenŃiere internă, cum sunt: sociologia Dreptului penal, sociologia Dreptului civil etc.

2.2 Sociologie juridică sau Sociologia Dreptului Pentru a răspunde întrebării de mai sus se impune să facem un mic excurs în zona

cunoaşterii comune şi în cea a cunoaşterii ştiinŃifice a faptelor, fenomenelor şi proceselor sociale, a comportamentelor umane individuale şi colective.

La nivelul cunoaşterii comune nu pare să se facă o distincŃie categorică între cele două noŃiuni: Sociologia juridică şi Sociologia Dreptului. Dacă ne situăm cu gândirea la nivelul cunoaşterii comune, atunci lucrurile par simple: între cele două noŃiuni nu există deosebiri decât de grafie, ori de rafinament al limbajului. Ambele noŃiuni aflate în discuŃie şi ar exprima faptul că domeniul precizat, cercetat este o componentă a vieŃii sociale, iar normele şi legile juridice sunt menite să asigure coeziunea socială, să apere drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, să asigure cadrul social organizat pentru desfăşurarea normală a vieŃii individului şi a grupurilor sociale, socio-profesionale umane.

Un asemenea mod de gândire exprimă faptul că „agentul cunoscător” căruia i-am adresat întrebarea şi-a însuşit informaŃii limitate şi, într-o anumită măsură deformate, sau nu a acumulat cunoştinŃe ştiinŃifice despre conŃinutul şi sfera noŃiunilor de Drept şi juridic. Agentul cunoscător se bazează pe o părere personală rezultată din experienŃa proprie de viaŃă determinată de condiŃiile socio-culturale concrete în care a trăit. Totodată, un asemenea mod de gândire poate fi şi rezultatul procesului de enculturaŃie (transmiterea culturii de la o generaŃie la alta) pe care l-a suferit respectivul „agent cunoscător” în decursul vieŃii sale.

La nivelul cunoaşterii ştiinŃifice abordarea problemei primeşte alte valenŃe şi este cercetată pornind de la rigori ale gândirii logice clasice.

În primul rând se impune cercetarea sferei logice11 şi conŃinutul logic12 ale fiecăreia dintre cei doi termeni: Drept şi juridic. ConŃinutul noŃiunii Drept exprimă

11 Sfera logică este dimensiune constitutivă a noŃiunii care reprezintă capacitatea de referinŃă a acesteia la ansamblul de indivizi care posedă însuşirile reflectate în conŃinutul ei. Se află în raport de variaŃie inversă cu conŃinutul noŃiunii; mulŃimea de obiecte pe care o asociem termenului prin relaŃia de desemnare (Gh. Enescu, 1971, pag. 19. De ex. sfera noŃiunii (termenului) „om“ cuprinde mulŃimea oamenilor. 12 ConŃinutul logic exprimă totalitatea notelor unei noŃiuni; exprimă determinarea graŃie căreia este distinsă o mulŃime de obiecte de alte mulŃimi de obiecte (Gh. Enescu, 1971, pag. 19). De ex. în conŃinutul noŃiunii

Page 32: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

32

calitatea elementelor cuprinse în sfera sa, de a fi instrumente ale impunerii respectării normelor şi legilor prin constrângere, dacă este nevoie. Sfera noŃiunii Drept cuprinde normele de drept, legile, instituŃiile corespunzătoare etc. ConŃinutul acestei noŃiuni exprimă totalitatea notelor definitorii datorită cărora elementele cuprinse în sfera sa se disting de elementele altor noŃiuni. Pe baza acestor note definitorii distingem, de exemplu, normele juridice de normele morale sau sportive, distingem legile juridice de alte tipuri de legi sociale, distingem instituŃiile juridice de alte instituŃii speciale etc. ConŃinutul noŃiunii Drept exprimă calitatea elementelor cuprinse în sfera sa de a fi instrumente ale apărării ordinii sociale, instrumente ale impunerii şi respectării normelor sociale prin apelul la constrângere dacă este necesar, prin apelul la legile Dreptului de stat.

Sfera noŃiunii juridic este mai largă decât sfera noŃiunii Drept. Ea cuprinde toate fenomenele subsumate Dreptului de stat şi toate fenomenele care aparŃin Dreptului viu al societăŃii. Sfera acestei noŃiuni cuprinde, deci, întreaga realitate juridică existentă în societatea dată, care în concepŃia juristului austriac Eugen Ehrlich este formată din:

a) propoziŃiile abstracte ale Dreptului, elaborate de preferinŃă de stat; b) regulile concrete de decizie privind conflictele între indivizi şi între grupuri,

elaborate de preferinŃă de tribunale şi jurisconsulŃi; c) ordinea paşnică, spontană a societăŃii (Dreptul viu al societăŃii). Primele două componente ale realităŃii juridice exprimă un drept ce orânduieşte

societatea într-o ordine paşnică internă şi constituie ordinea juridică directă a respectivei societăŃi, aprecia Georges Gurvitch. Cum în orice societate există şi o ordine juridică indirectă, paşnică, spontană vom spune că, de fapt, ordinea juridică a societăŃii în unitatea componentelor sale directe + ordinea spontană este reglementată atât de Dreptul statului, cât şi de către Dreptul viu al societăŃii numit de către unii autori Dreptul extrastatal. Pornind de la aceste precizări reapare în mod firesc întrebarea: să folosim termenul sociologia Dreptului sau termenul sociologie juridică? Dacă folosim termenul sociologia Dreptului, în mod neintenŃionat dar sigur, conducem gândirea teoretică spre limitarea teoretică a obiectului cercetării sociologice a Dreptului, la studiul Dreptului de stat. Alta este viziunea care se creează asupra obiectului de studiu sociologic, asupra Dreptului în cazul că folosim termenul sociologie juridică. În această situaŃie are loc un act de extindere a sferei de cercetare sociologică, în obiectul său cuprinzându-se atât Dreptul de stat cât şi Dreptul extrastatal. Sociologul Ion VlăduŃ13 este de părere că e de preferat termenul „Sociologie juridică” şi din alte considerente. În ultimii ani, scrie domnia sa, din sociologia juridică s-au desprins numeroase subramuri, mai mult sau mai puŃin cristalizate, cum sunt sociologia Dreptului penal, sociologia Dreptului civil etc. Acestea pot fi pe drept numite sociologii de ramură ale Dreptului, iar disciplina teoretică mamă din care s-au desprins merită numele de sociologie juridică.

Numeroşi autori, printre care prof. Maria Voinea, prof. N. Popa, prof. I. Mihăilescu, prof. M. Eremia, prof. I. VlăduŃ, prof. Jean Carbonier şi alŃii utilizează în context ambele noŃiuni pentru a exprima, prin convenŃie, acelaşi conŃinut, aceleaşi elemente definitorii pentru obiectul de cercetare al sociologiei juridice. Autorii lucrării Sociologie juridică (1997) – N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia – constată că noŃiunile

de „om“ se cuprind notele de „fiinŃă umană”, „biped”, „biman”, „raŃional”, „făuritor de cultură materială şi cultură spirituală“ etc. 13 Ion VlăduŃ, op. cit., pag.

Page 33: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

33

sociologie juridică şi sociologia dreptului sunt utilizate pentru a denumi aceeaşi disciplină teoretică şi că în contexte diferite „de cele mai multe ori autorii nu au în vedere deosebiri calitative sau suprafeŃe sensibil deosebite care ar guverna întrebuinŃarea uneia sau a alteia dintre cele două denumiri“14. Sunt menŃionaŃi în acest sens Georges Gurvitch care utilizează atât denumirea sociologie du droit, cât şi denumirea sociologie juridique; H. Levy Bruhl care foloseşte denumirea de sociologie du droit; Jean Carbonier – sociologie juridique, R. Trevers – sociologie del diretto etc.

Trebuie avut în vedere următorul aspect – denumirea de sociologie juridică are o semnificaŃie mult mai largă decât denumirea de sociologia Dreptului; ca urmare, „denumirea de sociologie juridică15 este mai adecvată, întrucât reflectă mult mai bine obiectul de studiu al acestei discipline”.

3. Despre obiectul şi problematica sociologiei juridice. DefiniŃia sociologiei

juridice 3.1 Despre obiectul şi problematica sociologiei juridice Sociologia juridică cercetează realitatea socială a Dreptului. Spus altfel,

cercetează relaŃiile sociale care prezintă interes pentru Drept, relaŃiile sociale care au vocaŃie a fi reglementate prin intermediul Dreptului (fenomenul non-dreptului, fenomenele care se situează în zonele interferenŃei Dreptului cu alte sfere normative, cum sunt cele morale, politice, religioase etc. (N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, 1997). Există o multitudine de puncte de vedere privind obiectul de cercetare propriu sociologiei juridice.

Astfel E. Ehrlich consideră ordinea socială ca fiind obiectul de studiu al sociologiei juridice, H. Kantorowicz – raporturile dintre Drept şi civilizaŃie; Th. Geiger şi M. Rehbinder – condiŃionarea şi determinarea Dreptului de către societate, respectiv, influenŃa Dreptului asupra societăŃii; R. Trevers – rolul factorilor juridici în viaŃa socială; Jean Carbonier – fenomenele juridice (I. VlăduŃ, 1998).

Sociologia juridică cercetează domenii şi probleme sociale de natură juridică: geneza şi diferenŃierea normelor juridice; persoanele juridice colective şi individuale; studiul Dreptului referitor la diferite conduite individuale; efectivitatea Dreptului (Roger Pinto, 1969); domeniul creării Dreptului; domeniul cunoaşterii legilor şi altor acte normative, al informării juridice a organelor de stat şi a populaŃiei; domeniul poziŃiei cetăŃenilor faŃă de actele în vigoare (actele normative), faŃă de aplicarea lor de către organele de stat cu atribuŃii în acest domeniu; domeniul cauzelor concrete ale încălcării Dreptului; limitele reglementării juridice; raportul dintre sfera reglementării juridice şi morale; relaŃia dintre formele juridice şi metajuridice ale determinării conduitei cetăŃeneşti (N. Popa, 1983); geneza Dreptului, dinamica Dreptului, funcŃionalitatea Dreptului (I. VlăduŃ, 1998)

În obiectul de cercetare al sociologiei juridice urmează deci a fi cuprinse toate fenomenele subsumate Dreptului existent într-o societate, nu doar normele, legile şi instituŃiile specifice Dreptului de stat, adică „toate fenomenele cărora Dreptul le poate fi

14 N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, 1997, Sociologie juridică, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti, pag. 17. 15 Idem, pag. 7.

Page 34: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

34

cauză, efect sau ocazie“16 scrie Jean Carbonier, sau după aprecierea proprie a sociologului I. VlăduŃ este vorba despre „ansamblul fenomenelor sociale de natură juridică“17.

Juristul austriac Eugen Ehrlich considera că sociologia juridică trebuie să studieze „Ordinea paşnică şi spontană a societăŃii”.

Cum apreciau profesorii N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, sfera fenomenelor socio-juridice care intră în obiectul de studiu al sociologiei juridice nu se poate limita la studiul Dreptului statului, ci trebuie să cuprindă şi alte fenomene cum sunt: conştiinŃa juridică şi rolul său; cadrul social de referinŃă al normelor de drept; rolul factorilor de configurare a Dreptului; atitudinea oamenilor faŃă de lege; modul de realizare a Dreptului în societate; efectele sociale ale Dreptului; contribuŃia Dreptului la programul societăŃii; efectivitatea Dreptului; raportul dintre juridic şi celelalte domenii ale societăŃii; interferenŃa Dreptului cu politicul, morala, economia, relaŃiile internaŃionale; impactul normelor juridice asupra vieŃii individului; relaŃiile dintre normele juridice şi cerinŃele reale ale societăŃii într-o etapă dată de dezvoltare a acesteia; fenomenele juridice secundare cum sunt: responsabilitatea socială şi răspunderea juridică; statul şi rolul individului etc. Ideea centrală care domină preocupările teoretice din domeniul sociologiei juridice vizează necesitatea ca această disciplină „să extindă cercetarea ştiinŃifică în sensul cuprinderii tuturor fenomenelor ce angajează un element de Drept (chiar dacă aparent acesta este puŃin evident)“18.

Investigarea în domeniul sociologiei juridice „nu se poate limita la cercetarea normelor şi instituŃiilor juridice, ci trebuie să transgreseze hotarele sacre ale Dreptului, pentru a releva impactul acestuia asupra societăŃii, precum şi acŃiunea vieŃii sociale asupra sistemului juridic, întreaga realitate socială a Dreptului“19.

Problematica de cercetare pentru sociologia juridică a fost sintetizată în mod complex de către sociologul român Traian Herseni în lucrarea Ce este sociologia? – 1981, din care selectăm un fragment pentru lecturare.

Lectura nr. 4 Traian Herseni Obiectul şi problematica sociologiei juridice Sociologia juridică sau sociologia dreptului se ocupă de modul în care se

elaborează legile, de criteriile şi urmările lor sociale, de organizaŃiile şi instituŃiile judiciare şi poliŃieneşti care le asigură aplicarea şi sancŃionează abaterile. Ea acordă o atenŃie deosebită normelor juridice, modului în care sunt înŃelese şi aplicate, respectate sau călcate, ocolite sau răstălmăcite şi consecinŃele sociale care decurg de aici. Ea dezvoltă azi capitole speciale privitoare la slujitorii justiŃiei şi organizaŃiile lor (judecători, juraŃi, procurori, curatură, tribunal etc), ca şi la diferite categorii de împricinaŃi (reclamanŃi, inculpaŃi, condamnaŃi, deŃinuŃi), până la o ramură specializată în problemele criminale: sociologia penală sau sociologia criminalităŃii, care studiază

16 Jean Carbonier, Sociologie juridique, Paris, 1978, pag. 13. 17 Ion VlăduŃ, op. cit., pag. 17. 18 N. Popa şi coaut., op. cit., 1997, pag. 18. 19 Ion VlăduŃ, op. cit., pag. 16.

Page 35: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

35

cauzele sociale ale abaterilor de la lege, categoriile şi bandele de răufăcători, acŃiunile lor antisociale, modul în care sunt urmăriŃi, descoperiŃi, instruiŃi, pedepsiŃi, reeducaŃi, reabilitaŃi. Problemele deŃinuŃilor politici sunt studiate de sociologia politică, ca şi problemele persecuŃiilor, ale lagărelor de concentrare, ale lagărelor de exterminare etc. O preocupare specială a sociologiei juridice este studiul inegalităŃilor de ordin legal, al abuzurilor sociale cu „acoperire legală”, al sustragerilor de la aplicarea legilor, al forŃelor sociale „mai presus de lege” (care rămân deci nepedepsite), ca şi studiul mult mai dificil, dar mult mai interesant, esenŃial pentru orice sociologie, al potrivirii sau concordanŃei legilor cu realităŃile sociale, al măsurii în care legile contribuie la buna desfăşurare sau împiedică activităŃile sociale, de unde o sociologie a diferitelor ramuri de drept (constituŃional, administrativ, muncitoresc, comercial, internaŃional etc.). În acelaşi cadru se studiază opiniile oamenilor cu privire la calitatea legilor, moralitatea, utilitatea şi aplicabilitatea lor, la aprecierea dreptului în perspectiva dreptăŃii (legi drepte şi legi nedrepte), a atitudinilor şi manifestărilor sociale, favorabile sau potrivnice legilor existente, modificării, înlocuirii sau desfiinŃării lor. Sociologia juridică acordă atenŃie deosebită şi fenomenelor sociale nelegiferate, adică nereglementate juridic, celor insuficient sau greşit legiferate, ca şi interpretării şi aplicării greşite sau abuzive a legilor, cu toate consecinŃele sociale implicate. Legalitatea şi ilegalitatea sunt considerate de sociologia juridică drept fenomene foarte importante, care caracterizează de aproape societatea respectivă şi determină în bună parte desfăşurarea ei pozitivă sau negativă, gradul ei de dezvoltare şi chiar de maturitate politică şi etică.

Sursa: Traian Herseni, Ce este sociologia, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1981,44-46

3.2 DefiniŃia sociologiei juridice Cauze obiective, între care amploarea şi complexitatea deosebită a domeniului

suspus cercetării din perspectiva sociologiei juridice, au creat dificultăŃi serioase în cristalizarea unei definiŃii corespunzătoare acestei ramuri a ştiinŃei. De aceea unii autori vorbesc despre tentative de definire a sociologiei juridice (I. VlăduŃ, 1998). AlŃi autori se întreabă: Ce este, totuşi, sociologia juridică? Cu ce probleme s-a impus şi prin ce? (M. Voinea, 1997). Respectând ordinea istorică vom spune că substanŃiale contribuŃii pentru a răspunde la aceste întrebări găsim atât în literatura de specialitate străină, cât şi în cea românească. În această ordine vom aminti nume: E. Durkheim, Eugen Ehrlich, Max Weber, Georges Gurvitch, Jean Carbonier, Mircea Djuvara, Nicolae Popa, I. Mihăilescu, Maria Voinea, Dan Banciu, Sorin Rădulescu, Ion VlăduŃ, V. Ciucă, Sofia Popa şi alŃii.

Vom selecta câteva puncte de vedere sau definiŃii. Eugen Ehrlich în lucrarea Bazele sociologiei juridice (1913) consideră că rolul sociologiei juridice este de a studia „ordinea paşnică şi spontană a societăŃii care se află sub propoziŃiile abstracte” ale dreptului, elaborate de regulă de către stat şi deciziile elaborate, de preferinŃă, de tribunale. Ea studiază, deci, „dreptul viu” al societăŃii. Norman Kantarowicz consideră că sociologia juridică este o disciplină teoretică ce studiază raporturile dintre Drept şi ceilalŃi factori ai civilizaŃiei. Theodor Geiger distinge între sociologia materială a Dreptului care cercetează condiŃionarea şi determinarea Dreptului de către societate, şi sociologia formală a Dreptului care studiază modul în care Dreptul, înŃeles ca sistem cultural, modelează şi reglementează viaŃa socială.

Page 36: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

36

G. Gurvitch consideră că sociologia juridică este parte a sociologiei spiritului care studiază realitatea socială deplină a Dreptului. El apreciază că sociologia juridică este o ramură a ştiinŃei, a sociologiei generale care studiază fenomenele juridice sau fenomenele de Drept. Ea studiază atât fenomenele juridice primare (legi, judecăŃi, decizii administrative), cât şi toate fenomenele sociale în care Dreptul poate fi cauză, efect sau ocazie.

Renato Trevers consideră că sociologia juridică trebuie să se ocupe de investigarea factorilor juridici şi a rolului lor în viaŃa socială; de eficacitatea normelor şi de consecinŃele sociale ale acestora; de rolul opiniei publice în domeniul Dreptului şi al instituŃiilor juridice.

Românul Romulus Vulcănescu, în lucrarea Etnologie juridică (1970), consideră că sociologia juridică „a emers din sociologia generală ca o subdisciplină sociologică ce a urmărit să teoretizeze asupra caracterului social al fenomenelor juridice”.

Mircea Djuvara a considerat sociologia juridică o disciplină ştiinŃifică având fizionomie proprie, al cărei rol este de a cerceta legătura juridică ce constituie baza unei realităŃi sociale de care societatea nu se poate dispensa. Alt cercetător, Mircea Manolescu, a susŃinut că sociologia juridică are un caracter de contact şi de cooperare, care cercetează manifestările juridice ca manifestări sociale.

Prof. Maria Voinea consideră că sociologia juridică este un domeniu distinct al sociologiei generale, că obiectul de studiu al acestei discipline constă în: 1. analiza funcŃiilor sistemului juridic al societăŃii; 2. analiza raporturilor normelor juridice şi al raporturilor juridice în contextul social în care sunt incluse; 3. contribuŃie la reforma legislativă.

Valerius M. Ciucă, în LecŃii de sociologia dreptului (1998), consideră că „am putea defini sociologia dreptului ca fiind o expresie a gândirii socio-juridice pe seama complexelor fenomene normativist-justiŃiare, fenomene surprinse în evoluŃia relaŃiilor juridice ca realităŃi sociale. Sociologia Dreptului (juridică) trebuie să identifice şi să descrie momentele pozitive posibile şi previzibile privind structurarea, destructurarea, restructurarea şi destrămarea surselor şi factorilor evoluŃionişti ai Dreptului”.

În concluzie, jalonarea obiectului de cercetare şi definirea sociologiei juridice sunt probleme teoretice deschise pentru viitoare cercetări şi generalizări.

4. FuncŃiile sociologiei juridice Rolul sociologiei juridice în cercetarea realităŃii sociale a Dreptului se exprimă şi

se îndeplineşte prin funcŃiile sale. „Sociologia juridică îndeplineşte o serie de funcŃii, ea îmbină într-un tot unitar domeniul teoretic cu cel empiric asigurând autenticitate şi eficienŃă acestui domeniu“20.

Numeroşi autori împărtăşesc părerea lui Jean Carbonier şi consideră împreună cu acesta că sociologia juridică îndeplineşte patru funcŃii: funcŃia cognitivă, funcŃia explicativă, funcŃia critică şi funcŃia practică.

Deşi, din raŃiuni didactice şi metodologice, aceste funcŃii vor fi prezentate pe rând, ele trebuie înŃelese în unitatea lor în cercetarea realităŃii sociale a Dreptului.

4.1 FuncŃia cognitivă Fenomenele juridice trebuie cercetate, cunoscute, înŃelese şi interpretate corect. Se

afirmă, de exemplu, în anumite medii că în contemporaneitate are loc declinul căsătoriei 20 Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Bucureşti, Editura Sylvi, 2000, pag. 44.

Page 37: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

37

oficiale în favoarea uniunii libere. Se afirmă, deci, că suntem în faŃa apariŃiei unui fenomen juridic nou. Dar oare este adevărat? Impresiile şi afirmaŃiile întemeiate pe impresii nu constituie argumente ştiinŃifice pentru atestarea fenomenului nici chiar în stare incipientă. Impresiile Ńin de cunoaşterea bazată pe subiectivitatea individului, de cunoaşterea comună. Or, în procesul cunoaşterii comune nu rareori s-a ajuns la concluzii false.

Pentru cercetarea şi determinarea ştiinŃifică a existenŃei şi perspectivelor acestui fenomen juridic nou se impune atât o cercetare cantitativă, cât şi una de tip calitativ. Se vor avea în vedere: stabilirea corectă şi cercetarea riguroasă a mediilor sociale în care au fost observate, semnalate cazuri de existenŃă a acestor uniuni libere; condiŃiile concrete în care se realizează asemenea uniuni libere; cauzele care le determină; vârsta celor care apelează la uniuni libere în locul căsătoriei oficiale; durata în timp; consecinŃele în planurile social, demografic, economic, juridic, educaŃional etc.

Numai întemeiată pe asemenea obiective şi realizată metodic se poate manifesta funcŃia de cunoaştere ştiinŃifică a sociologiei juridice.

În cercetarea acestui fenomen juridic nou apar deosebiri între modul cum se realizează investigaŃia din perspectiva ŞtiinŃei dreptului şi din perspectiva sociologiei juridice. ŞtiinŃa dreptului va cerceta probabil: dacă şi care norme juridice în vigoare au fost încălcate; dacă şi în ce măsură aceste încălcări sunt de natură infracŃională, ori au un caracter infracŃional şi sunt, deci, pasibile de pedeapsă penală; cum trebuie gândite şi elaborate noi norme juridice care să reglementeze viaŃa familiei în uniunile libere, inclusiv norme referitoare la situaŃia juridică a posibililor urmaşi etc. Sociologia juridică va avea de răspuns la întrebări privind determinarea socială a acestui fenomen şi consecinŃele existenŃei lui; determinarea socială a noilor norme juridice referitoare la fenomenul în cauză; implicaŃiile normelor juridice asupra fenomenului etc.

Prof. Maria Voinea sublinia faptul că „funcŃia cognitivă vizează cunoaşterea realităŃii sociale a dreptului cu mijloace şi instrumente fundamentate juridic şi permite depistarea unor disfuncŃii şi perturbări în aplicarea efectivă a legii“21.

4.2 FuncŃia explicativă În investigarea ştiinŃifică a juridicului dacă vrem să răspundem la întrebarea:

„Cum este fenomenul juridic x?” vom apela la descriere, vom face o cercetare descriptivă. Dacă trebuie să răspundem la întrebarea: „De ce este aşa fenomenul y sau x?” vom apela la explicaŃie, vom face o cercetare explicativă. Explicăm de ce fenomenului cercetat (x) i se asociază anumite calităŃi (F, P, Q, R etc.).

ExplicaŃia nu este posibilă înaintea cunoaşterii. Ca rezultat al cercetării şi cunoşterii ştiinŃifice sociologico-juridice s-a ajuns la o generalizare teoretică de forma:

G: în orice societate liberă este posibil să apară fenomenul social-juridic căsătoria sub forma uniunilor libere.

C: Cercetarea concretă a stabilit că România este o societate liberă. Unind G (generalizarea teoretică) cu C (cazul particular, circumstanŃa particulară)

întemeiem teoretic o explicaŃie. G = în orice x (dacă lx, atunci Ulx) C = l x

21 Idem, pag. 45.

Page 38: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

38

probabil f. probabil aproape sigur ULR € = vezi carte - p. 56 de la curs teoretico-aplicativ Procedând astfel s-a explicat cauzal apariŃia probabilă a uniunilor libere în Ńara

noastră, răspunzându-se la întrebările de ce? şi cum? a apărut fenomenul respectiv, din ce cauze?.

Cunoaşterea s-a împlinit prin realizarea explicaŃiei, iar explicaŃia îmbracă forma unei legi ştiinŃifice cauzale de tip statistic prin care caută să se determine mecanismul conform căruia s-a produs fenomenul respectiv.

În acord cu sociologul Ion VlăduŃ vom spune şi noi că rolul funcŃiei explicative al acestei ştiinŃe este de a descoperi:

– regularităŃi, constante şi similitudini în descoperirea fenomenelor juridice; – legi cauzale; – legături cauzale; – raporturi de dependenŃă statistică între fenomenele juridice sau între fenomene

juridice şi fenomene sociale de altă natură. Prof. Maria Voinea este de părere că „descoperirea legăturilor cauzale permite

cercetătorilor să formuleze conexiuni, estimaŃii, interpretări explicative şi pe această bază, să descopere legi cauzale“22.

4.3 FuncŃia critică Descoperirea şi explicaŃia trebuie urmate de o atitudine activă, critică al cărei rol

este de a „releva defectele, limitele şi neîmplinirile Dreptului“23. Dreptul prin însuşi specificul său este pândit de riscul căderii în dogmatism.

Prevenirea acesteia presupune existenŃa unui mecanism critic cu o dublă manifestare. Adică un mecanism complex prin care să fie criticat Dreptul atât din interiorul său, cât şi din afara sa. L-aş numi mecanism intelectual juridico-sociologic, prin care s-a exercitat o critică atât de natură prioritar „tehnică”, precum şi una de natură teoretică. „Dreptul, scrie Ion VlăduŃ, şi-a organizat propriul său mecanism de critică..., un mecanism intern de contestare reprezentat de căile de recurs“24, dar „el are absolută nevoie şi de o critică exercitată din afara sistemului..., pe care n-o poate realiza decât sociologia juridică“25.

Rezultă că, în fapt, funcŃia critică a sociologiei juridice exprimă posibilitatea şi capacitatea acestei ramuri specializate a sociologiei ca prin constatările empirice şi

22 Ibidem, pag. 45. 23 Ion VlăduŃ, op. cit., pag. 206. 24 Idem. 25 Ibidem.

Page 39: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

39

generalizările teoretice să intervină critic asupra şi în interiorul structurilor mecanismului juridic. PosibilităŃile sociologiei juridice în acest sens se pot concentra pe următoarele direcŃii:

– reliefare în mod critic ştiinŃific a unor influenŃe nefavorabile (neavenite) asupra Dreptului;

– reliefarea critică a unor eventuale presiuni asupra şi în interiorul structurilor mecanismului juridic din partea unor indivizi, a unor grupuri sau organizaŃii cum ar fi cele pacifiste, ecologiste, religioase, feministe, politice etc, care pot apela persuasiv atât la mijloace legitime, cât şi ilegitime între care s-ar putea cuprinde manifestaŃii stradale, încercare de corupere a unor persoane care îşi desfăşoară activitatea în interiorul structurilor juridice, acŃiuni de şantaj, propagandă prin mass-media etc.

Un rol deosebit îl are funcŃia critică a sociologiei juridice în descoperirea unor cazuri reale de inefectivitate a legii, de aplicare parŃială a acesteia sau situaŃii în care legea nu se aplică. De pe poziŃiile teoretico-empirice ale sociologiei juridice, se pot descoperi cauzele care generează asemenea situaŃii, cauze care pot fi determinate de natura legii în cauză, de insuficienta cunoaştere sau chiar de necunoaşterea legii (legilor) de către masa cetăŃenilor, ori din cauze ce Ńin de atitudinea sau de competenŃa (incompetenŃa) instituŃiilor ori specialiştilor îndrituiŃi cu aplicarea legii într-o zonă sau într-o chestiune delicată juridiceşte, ori chiar din cauza opoziŃiei unora dintre cei ce au calitatea de subiecŃi de Drept. Prin funcŃia sa critică, sociologia juridică acŃionează atât asupra „Dreptului statului”, cât şi asupra „Dreptului viu” al societăŃii în sensul adâncirii modului de autocunoaştere şi de afirmare constructivă în viaŃa socială a oamenilor.

4.4 FuncŃia practică Prof. Maria Voinea consideră că această funcŃie „asigură caracterul empiric,

aplicativ al disciplinei şi permite îmbogăŃirea şi perfecŃionarea jurisprudenŃei şi a întregului mecanism legislativ... vizează atât procedurile juridice, elaborarea legilor, cât şi hotărârile judecătoreşti din toate sferele dreptului“26.

Sociologul Ion VlăduŃ consideră că trei sunt domeniile în care se poate manifesta funcŃia practică a sociologiei juridice:

– arta de a judeca; – arta de a elabora legi; – arta de a contracta, practica extrajudiciară a notarilor şi consilierilor juridici. Comun celor trei domenii menŃionate este actul luării deciziei în cazuri şi situaŃii

concrete. Deciziile pot fi de natură cantitativă, sau/şi de natură calitativă. Deciziile de natură cantitativă se referă la fenomenele care pot fi exprimate prin cifre, de exemplu: acordul comercial între vânzător şi cumpărător într-o vânzare comercială; fixarea unei pensii de urmaş; stabilirea drepturilor băneşti unui copil ai cărui părinŃi au divorŃat, stabilirea drepturilor băneşti în cazul unei acŃiuni al cărei obiect este despăgubirea pentru daunele produse intenŃionat sau neintenŃionat etc. Deciziile de natură calitativă vizează mai ales relaŃiile dintre elementele de natură cantitativă, contextul manifestării faptelor juridice.

În actuala etapă a procesului de tranziŃie specific României, sociologia juridică poate îndeplini un rol însemnat (depinde de cei care o practică) în perfecŃionarea

26 Maria Voinea, op.cit., pag. 46.

Page 40: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

40

Dreptului românesc şi a modului de acŃiune a instituŃiilor specifice Dreptului de stat şi a celui extrastatal.

5. Metodele sociologiei juridice Ca disciplină particulară desprinsă din sociologia generală, această ramură a

cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice al cărui obiect de cercetare este, cum s-a văzut, realitatea socială integrală a Dreptului nu şi-ar justifica numele de ştiinŃă dacă nu s-ar utiliza în cercetările proprii un ansamblu de metode, tehnici, procedee, instrumente şi reguli de investigare. În cadrul studiilor de sociologie juridică se utilizează, cum este şi firesc, metodele specifice ştiinŃelor sociale: metoda logică (inductivă şi/sau deductivă); metoda tipologică; metoda comparativă; metoda istorică; metoda teleologică (teoria finalităŃii, studiul scopurilor, explicaŃia teleologică conform căreia scopul intervine ca factor motivaŃional în structurarea acŃiunii umane); metoda modelării.

În al doilea rând, vorbind didactic, în cadrul cercetărilor de sociologie juridică empirică de teren, concretă, se vor folosi metodele proprii cercetării sociologice, dar cu obiective specifice, cum sunt: observaŃia sociologico-juridică; anchetele sociologico-juridice pe bază de chestionar şi interviu; convorbirea sociologico-juridică; întrevederea sociologico-juridică; sondajul de opinie pe teme specifice sociologiei juridice; studiul de caz; experimentul sociologico-juridic; scalarea atitudinilor (martorilor, inculpaŃilor, acuzatorilor etc.).

Aplicarea acestor metode în cadrul studiilor realizate de sociologiile de ramură primeşte caracter propriu, posibil inedit, determinat de respectivul domeniu. Un anume specific va avea cercetarea sociologico-juridică pe problemele Dreptului penal şi altul atunci când este vorba despre problemele concrete ale Dreptului comercial internaŃional.

6. Despre sociologia devianŃei În prezentarea unor idei privind sociologia devianŃei pornim de la adevărul că

devianŃa, inclusiv delincvenŃa ca formă agravantă de manifestare a devianŃei, este, în acelaşi timp, obiect de studiu al ştiinŃei Dreptului şi al sociologiei juridice precum şi al sociologiei devianŃei. Orice împotrivire critică la această concepŃie este posibilă, dar şi criticabilă.

Sociologia devianŃei, ca şi sociologia juridică, este o ramură a unui anumit tip de cercetare şi cunoaştere, anume cea sociologică. Întreaga problematică a fenomenului devianŃei ca formă de manifestare a atitudinilor, comportamentelor umane trebuie raportată la un reper esenŃial, la un concept considerat de toŃi juriştii şi sociologii ca fiind de temelie pentru gândirea şi cercetarea sociologico-juridică: cel de ordine socială.

Se consideră că sociologia devianŃei are ca principal obiect de cercetare „relaŃia dintre acŃiunea umană şi ordinea socială existentă într-o societate27.

În cele câteva idei cu valoare de atenŃionare nu ne propunem să răspundem la întrebarea „ce este devianŃa?” Vom reliefa doar câteva repere: nu există societate umană civilizată să nu îşi dorească şi să nu îşi propună asigurarea ordinii sociale proprii; pentru a-şi realiza acest obiectiv, fiecare societate umană îşi elaborează un sistem de norme şi prescripŃii, obiceiuri şi practici sociale care exprimă atât specificul său, identitatea sa în raport cu alte societăŃi, cât şi mijloacele proprii pentru a-şi continua evoluŃia, a-şi asigura

27 Sorin M. Rădulescu, Sociologia devianŃei, Editura Victor, Bucureşti, 1998, pag. 31.

Page 41: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

41

viitorul şi, mai ales, pentru a se apăra de pericolele legate de acŃiunea celor certaŃi cu legea.

Un alt element esenŃial care trebuie avut în vedere este acela că fiecare organizare şi structură socială îşi rezervă dreptul de a evalua, aprecia şi recompensa ori pedepsi comportamentul membrilor săi prin raportare la norme şi/sau prescripŃii proprii.

Este absolut obligatoriu să fie raportate comportamentele apreciate ca normale sau nenormale ale membrilor societăŃii date la cerinŃele şi specificul valorilor culturale determinante pentru societatea, comunitatea, grupul cercetat. Fiecare individ uman ar trebui să-şi însuşească sistemul de valori în care s-a format şi să-l transforme într-un etalon al propriului comportament ca individ sau ca membru al unui grup social. Desigur, etalonul individual este determinat, condiŃionat de etalonul social generalizat în comunitatea respectivă, în grupul social respectiv. Un comportament individual care nu contravine normelor sau prescripŃiilor respective este numit conformitate.

Sunt considerate deviante comportamentele care produc perturbări în comunitate, în grupul social, în societate în general prin faptul că ele sunt contrare cerinŃelor, prescripŃiilor, normelor sau legilor existente, unanim acceptate de comunitate, de membrii unui grup social, de întreaga societate concretă.

Cum fiecare societate umană îşi elaborează propriile ei norme, prescripŃii şi restricŃii, adică propria normativitate socio-juridică privind comportamentul membrilor săi, aprecierea unui comportament uman ca deviant sau normal are acest caracter relativ. Într-o anumită societate sau în perioade istorice diferite ale sale, unul şi acelaşi comportament poate fi considerat când normal, când deviant în funcŃie de normele şi prescripŃiile elaborate de societatea dată a perioadei respective. Aceasta depinde de mai mulŃi factori, între care: natura normelor sociale; nivelul de educaŃie juridică al populaŃiei; nivelul de educaŃie în spiritul toleranŃei în societatea concretă cercetată sociologico-juridic; gradul de pericol pentru ordinea socială şi/sau ordinea juridică, pentru stabilitatea socială pe care îl prezintă un anume fapt deviant; situaŃia concretă în care se produce un fapt de natură socio-juridică etc.

InvestigaŃiile ştiinŃifice care au dus la înŃelegerea cauzelor, formelor concrete de manifestare a devianŃei în societate, precum şi a consecinŃelor asupra indivizilor şi societăŃii au avut ca finalitate crearea sociologiei devianŃei ca ramură autonomă a sociologiei. Problematica acesteia este strâns legată de cea a ştiinŃei Dreptului şi a sociologiei juridice.

Pentru seminar (acŃiune tutorială organizată) Dezbatere pe baza studiului individual şi a referatului cu tema: Traian Herseni despre obiectul, problematica şi definirea sociologiei juridice. N.B. StudenŃii care doresc vor elabora propriul referat cu acet titlu pe care îl vor

preda tutorelui la încheierea activităŃii programate.

a) Bibliografie obligatorie

Page 42: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

42

1. Traian Herseni, Ce este sociologia ?, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 44-66

2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, suport de curs pentru învăŃământ la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă.

3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 5-27

b) Bibliografie facultativă 1. N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică,

Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1997, p. 9-22 2. Maria Voinea şi Petru Selagea, Sociologie generală şi

juridică, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2000, p. 22-28

3. Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 10-26

4. Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 14-21

ExerciŃii

� ExplicaŃi în ce constă problematica sociologiei juridice. � ArgumentaŃi de ce utilizarea mai multor metode şi tehnici complementare

de cercetare sociologico-juridică asigură credibilitatea şi sporeşte gradul de certitudine al rezultatelor.

� Privind obiectul sociologiei juridice precizaŃi care ar trebui să fie direcŃiile de cercetare sociologico-juridică românească în perspectiva anilor 2010. ArgumentaŃi.

� Cum vedeŃi realizarea funcŃiei critice a sociologiei juridice în procesul legislativ sau în domeniul asistenŃei sociale ?

Termeni cheie AcŃiune Cognitiv ConştiinŃă juridică Coeziune Comportament Conformitate Cunoaştere ştiinŃifică Dreptul viu

Page 43: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

43

Dreptul de stat Empiric ExplicaŃie Explicativ Fenomene juridice Ierarhie InteracŃiune InvestigaŃie Lege Metodă Obiect Ordine paşnică şi spontană Ordine socială Paradigmă Sociologie de ramură

-dreptul viu al societăŃii -dreptul statului -ordinea socială -ordinea de drept (juridică) obiectul– studiul dreptului referitor la diferite sociologieiconduite individual-juridice juridice-persoanele juridice, documente, (domenii şicorespondenŃă

probleme)-domeniul creării dreptului (geneza, evoluŃia, funcŃionalitate, finalitate)

-domeniul cunoaşterii legilor, al actelor normative, al informării populaŃiei şi a organelor de stat

-poziŃia (atitudinea) cetăŃenilor faŃă de actele normative în vigoare, faŃă de aplicarea lor de către organele abilitate în acest scop

Page 44: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

44

-domeniul cauzelor concrete ale încălcării normelor de drept -limitele reglementării juridice

-raportul dintre sfera reglementării juridice şi cea a moralei

-relaŃia dintre fenomenele juridice şi metajuridice ale determinării conduitei cetăŃeneşti -conştiinŃa juridică şi rolul său

-cadrul social de referinŃă al normelor de drept -rolul factorilor de configurare a dreptului -modul de realizare a dreptului în societate -efectele sociale ale dreptului -contribuŃia dreptului la progresul societăŃii -efectivitatea dreptului

-raportul dintre juridic şi celelalte fenomene ale societăŃii

-interferenŃa dreptului cu politicul, morala, economia, relaŃiile internaŃionale

-impactul normelor juridice asupra vieŃii individului

-relaŃiile dintre normele juridice şi cerinŃele reale ale societăŃii

-fenomenele juridice secundare (responsabilitatea socială şi răspundere juridică, statul şi rolul individului etc.)

-altele Figura nr. 2 Schema domeniilor şi problemelor de cercetare ale sociologiei

juridice.

-sociologia dreptului penal -sociologia criminalităŃii -sociologia dreptului civil -sociologia dreptului internaŃional -sociologia dreptului internaŃional public Sociologia juridică (subramuri în constituire) -sociologia legislativă -sociologia dreptului administrativ -sociologia dreptului comercial -sociologia dreptului familiei -sociologia dreptului muncii -altele

Page 45: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

45

Figura nr. 3 Schema subramurilor sociologiei juridice în curs de constituire sau

posibile CAPITOLUL III GENEZA ŞI EVOLUłIA SOCIOLOGIEI JURIDICE Probleme (diviziuni) 1. Gândirea socio-juridică în antichitatea greco-romană 2. Gândirea socio(sociologico)-juridică din epoca Renaşterii până la constituirea

sociologiei juridice ca disciplină sociologică autonomă 3. Constituirea sociologiei juridice ca ştiinŃă autonomă, specializată a sociologiei 4. Dezvoltarea gândirii sociologico-juridice după constituirea sociologiei juridice

ca disciplină ştiinŃifică autonomă 1. Gândirea socio-juridică în antichitatea greco-romană Sociologia juridică se ocupă cu studiul realităŃii sociale integrale a Dreptului.

Această ramură a cercetării şi cunoaşterii sociologice a unui domeniu al realităŃii sociale nu a apărut pe un teren gol de idei şi de preocupări privind problematica proprie.

Originea acestei ştiinŃe trebuie căutată în ideile şi scrierile despre Drept şi societate în antichitatea greco-romană. „Cercetând rădăcinile sociologiei juridice putem coborî pe scara timpului până la presocratici sau la sofişti care puneau în evidenŃă rolul forŃei şi al interesului în crearea Dreptului, la Heraclit din Efes care, aplicând în domeniul Dreptului dialectica sa naivă referitoare la opoziŃia contrariilor, afirma faptul că „în cadrul societăŃii, injustiŃia pune în evidenŃă justiŃia”. Între cugetătorii din antichitatea greco-latină trebuie să-i amintim şi pe Socrate, pe Cicero, pe Lucretius şi alŃii, dar cei mai strălucitori au fost, fără îndoială, nemuritorii filosofi greci Platon şi Aristotel.

Gânditorii, filosofii antichităŃii au făcut sociologie juridică spontană (G. Gurvitch), dar prin profunzimea gândirii lor au adus numeroase contribuŃii la stabilirea obiectului de cercetare al sociologiei juridice, care avea să se constituie ca ştiinŃă autonomă cu peste două mii de ani mai târziu, în scrierile lor se găsesc comentarii care privesc geneza Dreptului, raportul dintre Drept şi alte fenomene sociale, rolul normelor juridice în societate, rolul preventiv şi ispăşitor al pedepsei, ordinea socială şi ordinea juridică (legea, dreptatea şi pedeapsa) şi altele.

Sintetizând contribuŃia lor la conturarea problematicii sociologiei juridice Valerius Ciucă îi consideră „precursori” ce „fac parte din categoria celor care, prin obiectul preocupărilor, prin metoda de cercetare şi prin finalitatea cercetărilor lor s-au apropiat de pretenŃiile actualmente recunoscute ale sociologiei juridice metodice“1. Sociologul Ion VlăduŃ este şi mai explicit când scrie: „De la gânditorii acelor timpuri, Herodot, Plutarh, Aristotel, Platon şi până la fondatorii noii ştiinŃe, Durkheim, Ehrlich şi

1 Valerius Ciucă, Sociologie juridică, Editura Sagittarius, Iaşi, 1994, pag. 86.

Page 46: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

46

Max Weber, ideile de factură sociologico-juridică s-au afirmat, explicit sau implicit, în întreaga gândire ştiinŃifică despre societate“2.

PreocupaŃi de problemele organizării şi funcŃionării CetăŃii, de locul şi rolul cetăŃeanului în cadrul CetăŃii, au încercat să descifreze şi să înŃeleagă ce este statul, cum poate fi structurat statul ideal (Platon), care este rolul lui, cum este organizat şi structurat şi cum funcŃionează, care este rolul diferitelor componente grupale ale populaŃiei în stat şi în Cetate. În acord cu sociologul Ion VlăduŃ vom considera că cei doi titani ai filosofiei antice greceşti „au lăsat moştenire omenirii unul dintre cele mai bogate şi valoroase tezaure ale gândirii juridice, filosofico-juridice şi sociologico-juridice, intuind în scrierile lor multe dintre problemele de mai târziu ale Dreptului, ale filosofiei Dreptului şi ale sociologiei juridice“3.

Platon (429-347 î.Hr.) poate fi considerat printre cei dintâi filosofi ai Greciei antice care au lăsat posterităŃii nemuritoare lucrări cu caracter social, cum sunt Republica (Statul), Gorgias, Legile, Protagoras, Criton şi altele, în care se găsesc idei valoroase de natură socio-juridică. Cea mai importantă lucrare a sa cu caracter social este dialogul Republica, în care ne prezintă modul cum poate apărea Cetatea ideală, cum poate fi realizată organizarea politică ideală şi, strâns legat de aceasta, cum pot apărea cele două elemente ale socialului care vor însoŃi permanent viaŃa omului în Cetate – dreptatea şi nedreptatea (încălcarea legii).

Organizarea politică ideală este realizabilă doar în Cetatea ideală, iar temelia acestei organizări este raŃiunea întemeiată pe dreptate. Cel care organizează Cetatea ideală poate fi chiar un singur om, dar care să fie călăuzit de intenŃii „raŃionale” şi „drepte” şi să asigure, pe baza unor principii raŃionale de organizare, instaurarea dreptăŃii pentru toŃi cetăŃenii. Cum cetăŃeanului ca individ, i se pot asocia inteligenŃa, tendinŃa spre acŃiune, şi dorinŃele senzoriale în cadrul statului ideal, al CetăŃii ideale ar exista trei categorii (clase) sociale fiecare cu roluri specifice: filosofii, gardienii, şi agricultorii şi meşteşugarii.

Filosofii cărora le este proprie inteligenŃa, fiind dominaŃi de virtuŃile creierului, sunt superiori prin voinŃa divină. Ei sunt „de natura aurului”, posedă virtuŃi de conducători. Lor le revine rolul de a organiza Cetatea şi a se ocupa de conducerea ei, de a cultiva virtutea, de a educa cetăŃenii, de a elabora Dreptul şi de a înfăptui dreptatea. Gardienii sau războinicii sunt oameni de acŃiune, lor revenindu-le, în Cetatea ideală, rolul de apărători ai acesteia. Agricultorii şi meseriaşii sunt dominaŃi de tendinŃe vulgare, de dorinŃele senzoriale, sunt „de natură grosolană” şi ca atare, ei nu trebuie să participe la viaŃa statului. Fiind de natură inferioară ei vor trebui să se supună celor superiori. Rolul lor este de a munci pentru a asigura întreŃinerea filosofilor şi a gardienilor, cei care alcătuiesc primele două clase sociale ale CetăŃii ideale.

Prin acest mod de gândire, autorul dialogului Republica a imaginat un stat ideal de natură aristocratică în care cei mulŃi dar inferiori au datoria de a se supune celor puŃini dar superiori.

Instaurarea dreptăŃii în Cetatea ideală se va realiza printr-o bună organizare a activităŃii, prin educaŃia cetăŃenilor folosind religia şi cultul, prin ridicarea la o formă înaltă a calităŃilor şi aptitudinilor tuturor celor trei clase sociale.

2 Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag. 31. 3 Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag. 12.

Page 47: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

47

În Cetatea ideală principiul suprem este dreptatea considerată de Platon virtute exclusiv socială, iar întemeierea CetăŃii ideale reprezintă realizarea dreptăŃii pe Pământ. Instaurarea dreptăŃii este dependentă, în primul rând de înŃelepciunea şi raŃiunea filosofilor care conduc Cetatea, legea având doar o importanŃă secundară, deoarece rolul acesteia este îndeplinit de către purtătorii înŃelepciunii – filosofii. Conflictele dintre cetăŃeni vor fi soluŃionate de către bărbaŃii care întruchipează raŃiunea. „Conducătorul desăvârşit se poate lipsi de legi, căci nu există lege mai presus de cunoaştere, iar spiritul nu trebuie subordonat nici unei legi“4 scria Platon în dialogul Legile. Apelul la lege ca principal factor al realizării dreptăŃii îşi are justificarea numai în CetăŃile care pot fi realizate şi în care nu domină raŃiunea, acolo trebuie apelat la ordine şi la lege, iar „oamenii trebuie să trăiască potrivit legilor, altfel nu se deosebesc cu nimic de fiarele sălbatice“5.

Spre deosebire de Cetatea ideală, în CetăŃile intermediare trebuie să existe legi care au funcŃii sociale şi pentru buna funcŃionare a acesteia oamenii au datoria să li se supună. Cel ce se opune legilor, consideră Platon, trebuie pedepsit.

Platon considera că între mişcarea vieŃii sociale şi mişcarea legii apare o situaŃie dialectică, conflictuală: prima o lasă în urmă pe cea de-a doua din cauza caracterului general şi rigid al legii, din cauza neputinŃei legii de a stabili Dreptul în fiecare caz.

Această situaŃie dispare în Cetatea ideală în care filosoful călăuzit de raŃiune se adaptează dialecticii sociale, schimbărilor din viaŃa oamenilor, iar unica lege este cea a raŃiunii, legea vie a celui care conduce călăuzit de înŃelepciune.

Platon consideră că elaborarea legilor este o operă dificilă, legiuitorul fiind obligat de raŃiune să Ńină seama de valorile (bunurile) societăŃii, de ierarhia bunurilor. Există bunuri umane care sunt minore (sănătatea, frumuseŃea, vigoarea, bogăŃia) şi bunuri divine (înŃelepciunea, moderaŃia, inteligenŃa, dreptatea, curajul).

Legiuitorul are multiple obligaŃii: să explice ceea ce este cinstit şi ceea ce este necinstit; să vegheze asupra veniturilor şi cheltuielilor cetăŃenilor; să supravegheze modul în care se asociază cetăŃenii şi modul în care încetează aceste înŃelegeri; să observe şi să distingă dreptul de nedrept în raporturile cetăŃenilor; să recompenseze cu onoruri pe cetăŃenii care se supun legii şi o respectă; să-i pedepsească pe cei care prin faptele lor se opun legii; să se ocupe de cinstirea morŃilor CetăŃii etc.6.

Lectura nr. 5 Platon Despre ierarhia bunurilor (valorilor) şi elaborarea legilor Atenianul: Străine, legile Cretei nu se bucură degeaba de cea mai înaltă reputaŃie

înaintea tuturor grecilor; pentru ca aceia care le respectă să fie mulŃumiŃi, trebuie ca ele să fie drepte. Şi într-adevăr, toate binefacerile le vin de la legi. Şi există două feluri de asemenea bunuri: unele umane, iar altele divine. Acestea din urmă le determină pe primele şi dacă o cetate deŃine darurile superioare, ea le câştigă apoi şi pe cele inferioare,

4 Platon, Legile, 378 b. 5 Platon, Criton, 53 c. 6 Platon, Legile, 631 b-c.

Page 48: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

48

dacă nu, pierde tot [....] bunurile «minore»: sănătatea, frumuseŃea, vigoarea, bogăŃia; şi bunurile «divine»: înŃelepciunea, moderaŃia, inteligenŃa, dreptatea, curajul. Toate aceste daruri au fost puse de natură mai presus de cele invocate anterior, iar legiuitorul trebuie să Ńină şi el cont de această ierarhie. Mai întâi, el trebuie, după înclinaŃiile fiecăruia, să explice ce este cinstit şi ce este necinstit. Apoi, el trebuie să vegheze asupra câştigurilor şi cheltuielilor cetăŃenilor. Să supravegheze felul în care atunci când se iveşte un prilej favorabil, cu sau fără voinŃa lor, se asociază sau rup înŃelegerile şi în aceste raporturi ale lor să observe unde există şi unde lipseşte ceea ce este drept sau nedrept; în sfârşit, să le acorde onoruri celor care respectă legile, să aplice răufăcătorilor pedepse precise, până când, ajungând treptat la ultimul detaliu al operei sale politice, se ocupă de cinstirea morŃilor cetăŃii şi neamurilor lor. O dată încheiat acest ceremonial, Legiuitorul va stabili, pentru fiecare dintre aceste legi, paznici, care se vor călăuzi, unii după raŃiune, alŃii după opinia adevărată, aşa fel încât, cu ajutorul inteligenŃei, care face legătura între cele două, toate aceste legi să răspundă imperativului moderaŃiei şi dreptăŃii şi nu cupidităŃii şi ambiŃiei.

Sursa: Platon, Legile, 631 b – c Actele legiuitorului (legile) au doar caracter general. Aplicarea lor la cauze

individuale, concrete rămâne în seama judecătorilor deoarece şi ei sunt participanŃi la raŃiune asemeni conducătorilor CetăŃii – filosofii. Hotărârile judecătorilor trebuie să promoveze în fiecare caz dreptatea conŃinută în caracterul general al legilor. Legile trebuie justificate în faŃa cetăŃenilor înainte de a fi impuse, înainte de a deveni obligatorii.

Foarte profundă în contextul vremii de atunci, şi, se pare, cu valoare chiar pentru epoca noastră, este teoria platoniciană despre rolul legii penale în Cetatea reală care este gândit, teoretizat atât în legătură cu acŃiunea socială de prevenire a nedreptăŃii (adică a conduitelor umane care încalcă legea – n.n.), cât şi în ceea ce priveşte persoana care a comis nedreptatea şi trebuie să o ispăşească. Rolul pedepsei constă în „a împiedica răul nedreptăŃii să devină cronic şi să facă sufletul perfid şi de nevindecat“7.

Nedreptatea este răul cel mai mare pe care individul îl poate comite, iar cel care a comis-o este dator să suporte pedeapsa, oricare ar fi aceasta. Cel care a comis nedreptatea este dator să se înfăŃişeze judecătorului din proprie iniŃiativă spre a fi pedepsit. Mai mult, fiecare om este dator să-i prezinte judecătorului chiar pe prietenii lui sau rudele sale care au comis nedreptatea, spre a-şi primi pedeapsa cuvenită, care poate fi legatul în lanŃuri, amenda, surghiunul sau moartea, după gradul vinovăŃiei fiecăruia. Rolul legii penale şi al pedepsei în prevenirea nedreptăŃii este conceput atât în raport cu individul uman, cât şi în raport cu grupul social din care face parte, cu societatea în general.

Lectura nr. 6

Platon Despre prevenirea nedreptăŃii Nimeni nu pedepseşte pe cei care săvârşesc nedreptatea numai şi numai pentru

acest lucru, anume pentru că au greşit cel puŃin în cazul că cineva nu se răzbună ca un 7 Platon, Gorgias, 480 a.

Page 49: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

49

animal fără judecată – scrie Platon. Cel care încearcă însă să pedepsească cu judecată nu pedepseşte pentru greşeala comisă – căci lucrul săvârşit nu se poate îndrepta – ci pentru viitor, ca să nu mai repete greşeala nici el, nici altul, văzând că acesta este pedepsit [...] aşadar pedepseşte pentru a preîntâmpina. Acesta este gândul pe care îl au în minte toŃi cei care pedepsesc fie în viaŃa particulară, fie în cea publică.

Sursa: Platon, Protagoras, 324 – b. Orice persoană pedepsită pe drept, trebuie să se îndrepte şi să profite de pe urma

pedepsei sau să servească de exemplu pentru ceilalŃi în aşa fel încât aceia, văzând ce a păŃit el, să se teamă şi să se îndrepte.

Sursa: Platon, Gorgias, 525 – b. Nu pentru a plăti greşeala făcută pentru că ceea ce a fost făcut nu poate să mai fie

refăcut – ci pentru ca în viitor vinovatul şi cei care îl văd pedepsit să urască sincer nedreptatea şi să se elibereze pe cât posibil de această slăbiciune.

Sursa: Platon, Legile, 934 – a. Deşi sunt multe întocmiri bune în viaŃa omului, cele mai multe cuprind din natura

lor în ele un principiu de stricăciune, care le degradează şi le afectează. Bunăoară, este ceva mai bun pe pământ ca jurisdicŃia care a îmblânzit toate moravurile oamenilor? Dacă jurisdicŃia este bună, cum n-ar fi bun şi frumos şi faptul de a apăra pe cineva în justiŃie? Cu toate acestea, există o bârfitoare rea, împodobită cu frumosul nume de artă care constă numai în nişte artificii dialectice, o artă conformă cu dreptul aparent, capabilă să întemeieze acŃiuni şi să pledeze aşa ca să câştige totdeauna, fie dreaptă ori nedreaptă, cererea adusă în faŃa justiŃiei; însă ea fericeşte cu talentul şi discursurile ei numai pe cine plăteşte gras. Talentul acesta, fie că eartă sau nu, se cuvine să nu existe niciodată în statul nostru; ori dacă există, cel puŃin să asculte îndemnul legiuitorului şi să nu vorbească contra dreptului, altminteri mai bine să plece în altă Ńară. Dacă ascultă, legea tace, dacă nu, vocea legii e următoarea: Dacă un avocat încearcă să clatine în sufletele judecătorilor sentimentul dreptăŃii şi să-l schimbe în contrariul lui, sau dacă intentează procese inoportune ori asistă pe alŃii în astfel de procese, să fie acuzat de «rea procedare» şi de «asistare nepotrivită». Tribunalul «aleşilor» să-1 judece spre a vedea dacă inculpatul a procedat astfel din pofta de a face procese sau din lăcomia de bani. Dacă acuzatul s-a făcut vinovat de «pofta de a face procese», tribunalul să arate pe cât timp îi ia dreptul de a mai profesa meseria de avocat. Dacă însă avocatul vinovat s-a purtat astfel din lăcomie de bani, să fie exclus ori pedepsit cu moartea. Arta aceasta este retorica.

Sursa: Platon, Legile, Editura IRI, Bucureşti, 1995, pag. 345-346. Platon era de părere că legalitatea este preexistentă, că ea a fost inventată de zei şi

dăruită oamenilor. Legalitatea există iar oamenilor nu le rămâne altceva de făcut decât să şi-o reamintească, să o redescopere şi să o respecte. Statul este creat de ideea de Bine, iar omul şi dreptatea sunt imuabile.

Prof. Maria Voinea consideră că ideea esenŃială pentru gândirea lui Platon despre Statul real cuprins în Republica este următoarea: „Statul este o persoană, o unitate vie, ca

Page 50: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

50

şi organismul uman, compusă din părŃi egale între ele şi supuse unui scop comun, formând un întreg“8.

În cea de a VIII-a carte din lucrarea Republica, Platon prezintă şi alte tipuri de stat, în afara celui aristocratic, dar pe care le consideră inferioare faŃă de statul organizat şi condus de filosofi: 1. TimocraŃia, pe care o consideră ca fiind forma cea mai apropiată de statul ideal bazată pe respectul autorităŃii, pe dispreŃul muncii şi artelor mecanice. În acest tip de stat sunt preferaŃi gardienii (soldaŃii), nu se acordă atenŃie filosofiei, nici nu sunt stimulaŃi filosofii; 2. Oligarhia, se caracterizează ca un tip de stat bazat pe avere şi pe exploatarea bănească de către o minoritate; 3. DemocraŃia -un tip de stat în care totul este posibil şi justificat, fiecare cetăŃean face ceea ce vrea. DemocraŃia este anarhică şi flexibilă, ea realizează – consideră Platon, „miracolul” de a reduce la acelaşi nivel pe egali şi inegali; 4. Tirania – formă de stat condus de către o singură persoană. „Aceasta este forma cea mai detestabilă de guvernământ, după Platon. Aici, cineva s-a impus la putere profitând de lupta partidelor. Tiranic, inamic al celor bogaŃi, le confiscă averile pretinzând că este sprijinitorul poporului“9.

Dialogurile filosofice (şi sociale) ale lui Platon cuprind, cum s-a văzut, numeroase şi valoroase idei de natură socio(sociologico)-juridică, ce constituie un punct de reper, obiect de cercetare şi izvor de inspiraŃie pentru jurişti şi sociologi (dar nu numai) atât în ceea ce priveşte istoria sociologiei juridice, cât şi în dezvoltarea şi îmbogăŃirea corpului de cunoştinŃe ale sociologiei juridice cu noi idei şi noi posibile interpretări ale Dreptului. Platon a fost filosof dar şi scriitor. Ca filosof este considerat „cel mai de seamă dintre socratici”, iar ca scriitor, „unul dintre cei mai străluciŃi prozatori, un prozator poet, din toate timpurile“10.

Aristotel (385-322 î.Hr.) a lăsat moştenire culturii universale o operă unică în felul ei, care s-a impus prin marea diversitate de probleme cercetate, prin profunzimea cercetărilor şi a cugetărilor, prin cel mai înalt nivel de reflecŃie filosofică atins în vremea sa.

Inspirat îndeosebi de opera lui Heraclit din Efes şi de opera magistrului său, Platon, a realizat, cum spune Valerius M. Ciucă, o veritabilă sinteză în domeniul gândirii sociale, inclusiv în ceea ce priveşte gândirea socio-logico-juridică, ceea ce îndreptăŃeşte aprecierea că sociologia juridică îşi găseşte rădăcinile în antichitatea greacă11. Deşi discipol al lui Platon, Stagiritul (Aristotel s-a născut la Stagira în peninsula Calcidică) nu a îmbrăŃişat ideile socio-juridice platoniciene. A avut idei valoroase referitoare la ordinea socială şi la Drept. Principalele lucrări în care se găsesc propriile-i contribuŃii la analiza raporturilor societate-stat sunt: Etica nicomahică, Etica Endemică, Politica şi altele. În aceste lucrări şi-a propus să desluşească atât scopurile supreme ale conduitelor umane, cât şi mijloacele prin care scopurile pot fi realizate.

Cercetând şi problematizând omul în postura sa de animal juridic ce rezultă din calitatea sa definitorie – zoon politikon – Aristotel problematizează omul, nu divinitatea. Acest fapt l-a ajutat să înŃeleagă Dreptul ca fiind de natură socială, nu divină şi să-l explice prin raportare la viaŃa socială nu la voinŃa zeilor.

8 Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1997, pag. 5. 9 Ernest Stere, op. cit., pag. 136. 10 Ernest Stere, Istoria filosofiei antice şi medievale. Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 127. 11 Valerius Ciucă, op. cit., pp. 168-169.

Page 51: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

51

Definind omul ca „FiinŃă socială prin natura sa” înŃelege că viaŃa individului este în mod necesar legată de polis (cetatea-stat), de societatea care îi oferă ordinea, liniştea, pacea şi justiŃia.

Sistematizând principalele grupe de probleme ale gândirii socio-juridice a lui Aristotel, sociologul Ion VlăduŃ consideră în lucrarea sa Sociologie juridică (2000) că acestea vizează:

– raporturile dintre sociabilitate, grupurile particulare, ordinea socială eficientă şi Drept;

– Dreptul natural şi Dreptul pozitiv; – o prefigurare a teoriei separaŃiei puterilor în stat; – constituŃiile existente (la vremea lui) – temei pentru „cea mai bună ConstituŃie“; – raportul legilor cu constituŃiile – suveranitatea legii şi respectarea acesteia –

„temeiul unui guvernământ bun“; – schimbarea legilor; – dreptatea ca exercitare a virtuŃii perfecte; – dreptatea particulară – funcŃie de bază a CetăŃii; – dreptatea distributivă şi dreptatea corectivă; – Judecata de echitate – cale de rezolvare a antinomiilor dintre generalitatea legii

şi justeŃea deciziilor ce trebuie date în soluŃionarea cauzelor particulare. Raporturile dintre echitate şi dreptate.

Spre deosebire de Platon care considera că Cetatea ideală, societatea, nu poate fi condusă decât de filosofi, Aristotel era de părere că aceasta este guvernată de ordinea socială eficientă – adică de Nomos.

„Pentru Aristotel, Nomos nu constă în totalitatea normelor legale elaborate şi aplicate de stat, ci în ansamblul regulilor juridice sau mai exact, al acelora cu caracter juridic, ce fac funcŃional un grup social într-un anumit mediu social, sau coinoniai“12. Nomos-ul este concret şi dinamic. Spus altfel, Nomos-ul este totalitatea regulilor de conduită socială eficientă într-un coinoniai, ordinea spontană bazată pe morală, moravuri, cutumă şi obiceiuri (I. VlăduŃ). Geneza, dinamica, transformarea şi schimbarea Nomos-ului sunt rezultatul acŃiunii a doi factori: FILIA, prin care înŃelege sociabilitatea sau solidaritatea socială, şi COINONIAI, adică grupurile particulare existente în societate.

La rândul lor, în fiecare grup particular (în fiecare coinoniai) acŃionează doi factori, anume FILIA şi DIKAION (Dreptul).

ExistenŃa Dreptului este legată de FILIA deoarece în grupul particular sunt posibile tot atâtea (şi cel mult atâtea, n.n.) specii de Drept câte tipuri de Filia se manifestă. Filia este temelia Dreptului; Dreptul nu poate exista fără temelia sa. În condiŃii concrete, Filia poate exista fără să existe şi Dreptul. Cu alte cuvinte, originea Dreptului se află în societatea însăşi în care se manifestă diverse tipuri de FILIA care pot depăşi numericeşte tipurile de Drept, nu în afara ei.

ApariŃia Dreptului este condiŃionată de relaŃiile de apropiere între membrii unui grup social particular, de sociabilitatea (sociabilităŃile) existentă(e) într-un grup particular. În acest cadru apare obiectiv o ordine spontană a societăŃii ale cărei temeiuri sunt morala socială, moravurile şi cutumele cultivate în grupul social concret, obiceiurile statornicite şi transmise din generaŃie în generaŃie în cadrul grupului social dat. Dreptul nu apare oricum şi nu există oricum. El este rezultatul acŃiunilor Nomos-ului, adică al 12 Valerius Ciucă, op. cit., pag. 171.

Page 52: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

52

totalităŃii regulilor de conduită socială eficientă existente într-un mediu social dat. El este rezultatul cerinŃelor izvorâte din ordinea socială eficientă. Nomos-ul este concret şi dinamic. Dreptul, în raport cu Nomos-ul, este purtătorul unui mai înalt grad de abstracŃie şi are calitatea de a fi mai puŃin dinamic. Nomos-ul, reprezentând ordinea socială reală şi eficientă, devansează în evoluŃia sa Dreptul, care tinde să rămână în urma evoluŃiei Nomos-ului, deoarece rigorile juridice fixate în norme de Drept, adică ansamblul legilor edictate de stat, exprimă cerinŃele sociale ale existenŃei grupurilor sociale la un moment dat, sau raportate la o perspectivă a cărei dinamică este dificil de prevăzut. În consecinŃă, Dreptului i se cere să se adapteze permanent la evoluŃia vieŃii sociale, la cerinŃele înnoirii continue a normelor care reglementează conduitele umane într-un grup social particular.

Nomos-ul are o sferă cuprinzătoare în care se includ atât normele legale elaborate de stat şi aplicate de stat, cât şi ansamblul normelor cu caracter juridic care funcŃionează în coinoniai. Statul este văzut de către Aristotel, scrie V. Ciucă, drept „o formă supremă şi perfectă de organizare a legăturilor dintre oameni şi a stabilităŃii grupurilor particulare“13, iar „dreptul – în concepŃia Stagiritului – nu este altceva decât totalitatea exigenŃelor juridice fixate în formule abstracte şi statice, ansamblul legilor edictate de stat“14. Dreptul este impus de Nomos.

În oricare grup social particular există raporturi de sociabilitate, o ordine socială eficientă şi Dreptul. Diferitele tipuri de sociabilitate (de Filia) generează tipurile de Drept:

1. Filia legată de moravuri generează Dreptul penal; 2. Filia legată de o reglementare între egali generează Dreptul contractual; 3. Filia bazată pe o reglementare între inegali dă naştere Dreptului distributiv. Cercetând raporturile dintre Drept şi grupurile particulare, Aristotel a constatat

existenŃa următoarelor specii de Drept: – Dreptul familiei conjugale casnice care, fiind grup social particular de producŃie

economică, presupune dreptul de dominaŃie asupra sclavilor; – Dreptul satelor, care s-au format prin asocierea familiilor; – Dreptul oraşelor-cetăŃi formate din asociaŃiile familiale; Dreptul diferitelor asociaŃii paterne; – Dreptul Statului (Dreptul politic), singurul Drept veritabil. Statul este grupul

social perfect, iar Dreptul statului prevalează asupra Dreptului grupurilor sociale particulare. În condiŃii concrete, după forma de guvernământ, Dreptul statului (monarhie, aristocraŃie, republică) poate fi:

– Drept monarhic; – Drept aristocratic; – Dreptul republicii (al politicii); – Dreptul Tiraniei; – Dreptul oligarhiei sau plutocraŃiei; – Dreptul democraŃiei. Aristotel a făcut distincŃie între două specii de Drept: Dreptul natural cel care este

valid oriunde şi Dreptul pozitiv, care odată instituit, prin consecinŃe, el se impune. Profesorul Nicolae Culic este de părere că Aristotel „pare să accepte un Drept natural cu conŃinut schimbător ceea ce nu înseamnă că Dreptul natural coincide cu Dreptul pe care îl

13 Valerius Ciucă, Sociologie juridică generală. Editura Sagittarius, Iaşi, 1998, pag. 88. 14 Ion VlăduŃ, op. cit., pag. 33.

Page 53: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

53

stabilesc oamenii, cu Dreptul pozitiv“15. Aristotel consideră normele juridice (legile) ca fiind aducătoare de armonie şi de fericire în viaŃa omului, deoarece acestea tind să-i facă pe oameni mai buni (I. VlăduŃ). Legea asigură ordinea în Cetate. Legea este mijlocul prin care statul reglementează relaŃiile sociale dintre cetăŃeni, viaŃa acestora, chiar şi educaŃia copiilor. Legea întemeiată pe raŃiune este suverană în Cetate. În ceea ce priveşte schimbarea legilor, «Arisotel pledează pentru „destulă circumspecŃie” (...) dovedindu-se mai degrabă un conservator moderat»16 decât un inovator.

Referindu-se la contribuŃia aristotelică în domneniul gândirii socio-juridice, Georges Gurvitch scria în 1940: «Aristotel, în pofida integrării sociologiei juridice în metafizica sa dogmatică, a întrevăzut, din zborul păsării, cea mai mare parte a problemelor fundamentale ale acestei discipline»17.

În Roma antică a secolului întâi înainte de Hristos s-au afirmat pe terenul cugetărilor despre stat şi Drept mai ales Cicero şi Titus Lucretius Carus. Spiritul acestora a fost influenŃat de stoici, de filosofia lui Platon (în ceea ce-l priveşte pe Cicero), a lui Leucip şi Epicur (în ceea ce-l priveşte pe Carus).

Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) s-a născut la Arpinum şi a fost om politic, orator, filosof şi scriitor roman. El este continuator al tradiŃiilor de gândire platoniciană lăsând moştenire pledoarii şi discursuri politice celebre, dar şi opere filosofice: Despre natura zeilor (De natura deorum), Despre Republică (De respublica), Despre prietenie (De amicitia), Despre legi, Despre îndatoriri, în care se găseşte „o puternică reprezentare morală, etică, cetăŃenească, laică asupra statului şi Dreptului roman“18.

Urmând concepŃia lui Platon privind structurarea populaŃiei în statul ideal (Cetatea ideală) cugetările sale privind statul şi Dreptul roman au în vedere o organizare statală tot pe trei componente, pe trei caste. În casta întâi include filosofii sau înŃelepŃii care au rolul de conducători. În casta a doua – gardienii – a căror misiune este aceea de a apăra statul împotriva duşmanilor, iar casta a treia este alcătuită din agricultori şi meseriaşi, fiind casta cea mai mare care munceşte pentru a-i întreŃine pe conducători şi pe gardieni.

A definit statul ca res publica. Considera că formele de guvernământ sunt monarhia, aristocraŃia şi republica. Fiecare dintre aceste forme statale are merite dar şi imperfecŃiuni. AristocraŃia este guvernarea înŃelepŃilor, prudentă şi justă şi este exercitată de către cei mai buni. Dar ea nu poate asigura egalitatea deplină şi deci nici libertatea deplină. Monarhia şi aristocraŃia pot duce la despotism.

Cicero consideră că raŃiunea existenŃei statului este realizarea justiŃiei. El a dezvoltat concepŃia stoicilor despre Dreptul natural, considerând că justiŃia naturală este şi eternă şi universală şi se impune legilor scrise ale statului.

Titus Lucretius Carus (99-55 î.Hr.), filosof şi poet, este cel care a creat şi a lăsat moştenire pentru posteritate poemul De natura rerum. Cugetările lui în domeniul socio-juridic netezesc mai bine calea înŃelegerii condiŃiei individului uman în sistemul juridic şi în cultura juridică romană din acea vreme. De mare însemnătate în acest sens este legătura pe care a constatat-o între comportamentul moral-juridic al indivizilor umani şi

15 Nicolae Culic, Constantin Stroe, Momente din istoria filosofiei Dreptului, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994, pag. 73. 16 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 53. 17 Apud Ion VlăduŃ, op. cit., 2000, pag. 64. 18 Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pag. 175.

Page 54: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

54

starea lor materială. El era de părere că mijlocul prin care se asigură evoluŃia societăŃii, a omenirii este nevoia socială, care este orientată de un principiu dominator, anume principiul dezvoltării progresive a societăŃii. S-a făcut cunoscut prin preocuparea sa filosofică şi prin inspiraŃia poetică. Ca filosof reprezintă momentul culminant al epicureismului roman. Poemul său De natura rerum a fost inspirat şi conceput ca un omagiu către filosoful grec Epicur a cărui concepŃie filosofică atomistă a îmbrăŃişat-o. A abordat problema libertăŃii umane considerând că oamenii sunt liberi, că ei dispun de capacitatea ca, în diferite situaŃii, să decidă singuri asupra modului lor de acŃiune. Observa însă că acŃiunile oamenilor sunt determinate de ceva care există în afara voinŃei lor. Libertatea trebuie legată de o cauză. A condamnat războiul şi desfrâul.

2. Gândirea socio(sociologico)-juridică din epoca Renaşterii până la

constituirea sociologiei juridice ca disciplină sociologică autonomă Din motive istorice, spirituale, economice, militare şi altele, gândirea filosofică şi

cugetarea socială a lumii antice greco-romane a fost urmată de o perioadă îndelungată (aproape 1500 de ani) în care spiritul uman nu a cunoscut mari progrese, lăsându-se dominat, în principal, de gândireaaristotelică. Este de la sine înŃeles că acest gol de idei noi se regăseşte şi în planul socio(sociologico)-juridic. A fost perioada Evului mediu, „lunga noapte a Evului mediu”, cum a numit-o Hegel. Desigur şi în această perioadă au existat minŃi luminate datorită cărora unele idei din acest domeniu au răzbătut „prin vitregia vremurilor” până în contemporaneitate.

Am în vedere pe Aurelius Augustinus sau Fericitul Augustin, cum este cunoscut (354-430), Maimonide pe numele său adevărat Moise ibn Maimun (1135-1204), Toma D’Aquino (1225-1274) şi pe Dante Alighieri (1265-1321). Primul dintre cei numiŃi, în lucrarea de filosofie şi teologie Cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei), cunoscută şi sub numele de Cetatea zeilor, scrisă în perioada 410-426, a dat un răspuns necredincioşilor care în anul 410 acuzau creştinii, făcându-i răspunzători de părăsirea cultului zeilor antici ai CetăŃii şi de înfrângerea Romei de către goŃi. Fericitul a luat apărarea creştinilor arătând că invazia goŃilor şi învingerea Romei a fost un rău spre bine care a avut rolul de a reaminti oamenilor că bunurile pământeşti sunt perisabile, iar valoarea lor neînsemnată în raport cu Patria celestă. A demonstrat, cu acel prilej, că nu zei păgâni au fost răspunzători pentru gloria de odinioară a Romei, ci numai providenŃa lui Dumnezeu sfătuind creştinii să urmeze exemplul atitudinii romanilor faŃă de patria lor, prin raportare la Patria celestă, dacă vor să ajungă acolo. Fericitul Augustin a fost teolog, filosof şi scriitor latin, dar a gândit mai mult ca teolog.

Rabbi Moise ibn Maimun este un mare intelectual evreu, filosof aristotelician, cunoscut ca autor al lucrării More nebohim – 1190 (Călăuza rătăciŃilor sau Călăuza celor şovăielnici) şi al unui cod de legi. Prin opera şi doctrina sa a răspuns nevoii de apărare a moralei şi justiŃiei poporului evreu.

Toma D’Aquino (Thoma de Aquino) ne-a lăsat lucrări interesante, între care şi Comentarii asupra lui Aristotel în care supune cercetării şi comentează operele morale şi politice ale lui Aristotel (Etica nicomahică, Politica).

Dante Alighieri, în lucrarea Monarhia (De monarchia), consideră că principiul monarhic este garantul unităŃii şi al păcii, deoarece monarhul este mijlocitorul lui Dumnezeu pe pământ.

Page 55: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

55

În înŃelesul de fenomen cultural, Renaşterea a însemnat un proces de reluare a problematicii gândirii antice greco-romane, de regândire a ideilor antice atât a ideilor filosofice, cât şi a problematicii sociale. Cercetarea creaŃiilor lumii antice, „reinventarea ştiinŃelor” avea semnificaŃia de întoarcere de la divin, dominant în Evul Mediu când principala preocupare era pregătirea omului pentru viaŃa de apoi, la uman, deoarece în ele „este recunoscut omul cu interesele sale” şi reprezintă „primul mod în care s-a manifestat căutarea omenescului”. (G.W.F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei, 1964, pag. 307-308).

Există păreri diferite privind perioada istorică desemnată de termenul Renaştere, despre conŃinutul calitativ care se poate asocia fenomenului cultural propriu Renaşterii şi în privinŃa priorităŃii istorice a Ńării în care a apărut (Italia sau FranŃa). Unii consideră ca perioadă a Renaşterii secolele XV şi XVI, alŃii indică începutul fenomenului în secolul XIV, iar Renaşterea a durat trei secole. În ceea ce priveşte etapele proprii de manifestare a Renaşterii, unii istorici ai culturii consideră că se poate vorbi de: o „prerenaştere” (începând cu a doua jumătate a secolului al XlV-lea); de Renaştere preclasică (secolul XV); de Renaştere clasică (sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI, cuprinzând un interval de 25 de ani); o etapă post-clasică (restul secolului XVI).

AlŃi autori sunt de părere că Renaşterea a fost precedată de o etapă umanistă (1450-1525), iar Renaşterea propriu-zisă este cuprinsă în perioada 1525-1637, în care apare lucrarea lui Rene Descartes Discurs asupra metodei care marchează începutul epocii moderne.

Autorul lucrării LecŃii de sociologie juridică, Valerius M. Ciucă, se întreabă dacă perioada de cincisprezece secole de presupusă tăcere despre creaŃia greco-romană este o pauză fertilă, necesară recristalizărilor conceptuale, sau o perioadă de amorfism ori dezinteres pentru destinul juridic al omului?19 În răspunsul la această întrebare, cel care a formulat-o a optat pentru prima explicaŃie.

ReflecŃia asupra societăŃii şi asupra politicii a constituit un domeniu privilegiat al Renaşterii. Întreaga problematică social-politică se dezbate în strânsă legătură cu modul de organizare a statului. Amintim în acest sens nume celebre: Niccolo Machiavelli (1469-1527), Johannes Althusius (1537-1637), Hugo Grotius (1583-1645).

Niccolo Machiavelli este considerat primul teoretician modern al statului. În opera sa Principele, accentul este pus pe tehnica obŃinerii şi menŃinerii puterii, pe care o înŃelege ca putere a minorităŃii apte să conducă. Omul, consideră el, este rău de la natură, iar şeful statului trebuie să cunoască natura umană pentru a conduce. Natura umană este alcătuită din pasiuni cum sunt teama, invidia, ura, dorinŃa ce reprezintă, de fapt, singurele cauze determinate ale acŃiunii umane. Pasiunile trebuie neutralizate pentru a asigura forŃa şefului statului şi, totodată, unitatea statului, deoarece principele se identifică cu statul. Un stat bine organizat are nevoie de poliŃie şi de o armată numeroasă şi disciplinată şi de instrumente juridice, se înŃelege, pentru a organiza şi conduce statul. A cultivat o viziune laică asupra statului.

Jean Bodin (1530-1596) s-a preocupat mai ales de ascensiunea şi decadenŃa statelor, de deosebirile dintre tipurile de stat. A considerat că monarhia constituŃională este forma cea mai bună de organizare a puterii, de guvernare. În monarhia constituŃională trebuie respectat Dreptul natural. A cercetat raporturile dintre monarh şi cetăŃeni, dintre monarh şi comunităŃile sociale (familie, profesie), precum şi cele dintre 19 Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului; Editura Polirom, Iaşi, 1998, pag. 179.

Page 56: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

56

monarh şi instituŃiile religioase. A considerat clima ca un factor cu rol determinant în istoria omenirii.

Johannes Althusius (1537-1635) a susŃinut ideea că statul rezultă dintr-un contract între oameni, care se constituie atât în comunităŃi simple, cum este cazul familiei, cât şi în comunităŃi publice care generează un element contractual, precum şi norme. Consideră că monarhia constituŃională este forma de stat preferabilă.

Hugo Grotius (1583-1645) a considerat că izvorul Dreptului trebuie căutat în natura umană şi în principii raŃionale nu în voinŃa divină, iar evoluŃia societăŃii trebuie explicată prin factorul demografic. Contractului social realizat între oameni îi dă următoarea interpretare: oamenii îşi cedează suveranitatea ca urmare a constrângerii, deci prin constrângere, nu de bună voie. Monarhul este un uzurpator, dar are obligaŃia să respecte legile Dreptului natural. Este considerat întemeietorul Dreptului internaŃional public, fundamentat mai ales în două dintre lucrările sale: Despre Dreptul războiului şi al păcii şi Marea liberă. „El consideră că există un drept natural întemeiat pe dreptate şi anterior oricărui contract între oameni. Omul însuşi are înclinare naturală către viaŃa socială, este social de la natură.20 În lucrarea Despre dreptul războiului si al păcii (1625) întreprinde o cercetare a fundamentelor Dreptului având ca scop determinarea teoretică a unui cadru juridic care să subordoneze războiul, să urmeze şi să reglementeze relaŃiile dintre forŃele beligerante. Încearcă să fundamenteze Dreptul social, care este întemeiat pe un Drept natural. Dreptul social este total liber în raport cu principiile, cu practicile politice sau cu voinŃa divinităŃii. Dreptul social are o existenŃă absolută, este întemeiat în conştiinŃa omului, care posedă în acelaşi timp două atribute esenŃiale: este şi socială şi raŃională. Dezvoltându-şi ideile privind pactul (contractul) social încheiat între indivizi, admite că acesta este determinat de faptul că oricare individ uman este interesat atât în organizarea intereselor individuale, particulare – subordonate Dreptului public – cât şi organizarea relaŃiilor internaŃionale pe baza Dreptului internaŃional. A avut intenŃia de a întemeia Dreptul internaŃional pe contractul civic între naŃiuni.

Francis Bacon (1551-1626) este considerat de către unii cercetători „un personaj tipic renascentist, o personalitate în a cărei compoziŃie au intrat şi lumina şi umbra. Şi contemporanii şi posteritatea l-au judecat atât de diferit încât păreri mai opuse nici nu pot fi imaginate.“

Preocupările sale de bază ale au fost politica şi filosofia considerată ca „renascentistă atât prin intenŃii, cât şi prin realizări”. A fost partizan şi teoretician al metodei inductive de cercetare sistematică a naturii şi descoperirii în ştiinŃă. Considera necesară o enciclopedie care să fie bilanŃul cunoştinŃelor de care dispunea omenirea şi, în acelaşi timp, să reprezinte un ghid pentru viitoarele cercetări şi descoperiri ştiinŃifice – Instauratio Magna. Cartea lui de căpătâi este Noul Organon.

În opera lui se întâlnesc interesante cugetări despre morală şi politică. Bacon considera că societatea umană este guvernată fie de lege, cu ajutorul legii, fie de forŃă, cu ajutorul forŃei. Dintre cele două alternative este preferabilă prima deoarece legea este generatoare de virtute şi acŃionează în opoziŃie cu viciile. În viaŃa societăŃii totul este dependent de natura legilor, de calitatea acestora de a fi bune, mediocre sau rele. Legi bune le considera pe acelea care sunt adaptate formelor de guvernare. Ele trebuie să fie puŃine şi să aibă o formulare clară, să fie sigure, să aibă stabilitate pentru a fi uşor de cunoscut şi respectat. în privinŃa caracterizării comportamentului omului politic s-a 20 Maria Voinea, op. cit., 1997, pag. 7.

Page 57: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

57

dovedit a fi machiavelic deoarece considera că acesta, pentru a se face respectat şi a conduce, trebuie să-şi disimuleze gândurile. Filosoful Bacon reprezintă puntea de legătură (ruptură) între două lumi: lumea tradiŃiei (a trecutului) şi lumea viitorului. El a preluat tradiŃia, pe care, prelucrând-o, a transmis-o viitorului.

În anul 1623 a realizat o clasificare a ştiinŃelor astfel: – Poezie – al cărei temei este imaginaŃia; – Istorie – întemeiată pe memorie; – Filosofie – bazată pe raŃiune. Thomas Hobbes (1588-1679) este considerat ca teoretician al absolutismului

socio-juridic, al statului totalitar şi primul gânditor modern obsedat de holismul în expresie antropomorfică (V.M. Ciucă, 1998, pag. 192). Lucrarea Despre cetăŃean (1642) cuprinde trei părŃi: Libertatea, Imperiul şi Religia. în prima parte compusă din mai multe capitole, cercetează problema referitoare la starea naturii. Primul capitol este destinat reflecŃiilor privind starea oamenilor din perioada anterioară organizării societăŃii civile, iar în următoarele se referă la legea naturii. În partea a doua a cărŃii Imperiul are în vedere originile societăŃii, dreptul stăpânilor şi al strămoşilor, dreptul de întrunire, îndatoririle celor puternici, cauzele dezbinării societăŃilor, legilor şi ofensele.

Trăind într-o perioadă de mari frământări politice, Hobbes şi-a imaginat ce ar fi fost omul în afara societăŃilor civile. În acest scop, el a cercetat legile naturii şi organizarea puterii. Omul „trăind în afara societăŃii civile, în voia forŃelor naturii şi a drepturilor lui naturale, nu reprezintă altceva decât o fiinŃă condamnată la moarte”, consideră Thomas Hobbes. Pe baza acestei idei conchidea că problema, chestiunea cetăŃeanului, este una esenŃială şi priveşte trecerea de la starea naturală a omului la starea civilă, la organizarea civilă a societăŃii. În starea sa naturală, omul este ameninŃat permanent de războiul universal, de războiul permanent al tuturor contra tuturor bellum omnium contra omnes (Leviathan 1,4– 1651) în concepŃia autorului aceasta fiind starea caracteristică naturală a omenirii pe treptele primitive, deoarece fiecare fiinŃă umană este o autoritate supremă pentru cealaltă fiinŃă umană, pentru toate celelalte fiinŃe umane. De aceea, starea naturală este cea mai nefericită, cea mai nenorocită, omul fiind caracterizat drept lup pentru om – homo homini lupus.

Pentru a scăpa de ameninŃarea permanentă a războiului universal, omul nu are decât o singură alternativă – constituirea societăŃii civile, trecerea omului la societatea civilă de la starea sa naturală.

Societatea civilă presupune existenŃa statului a cărui putere reală a descris-o Hobbes. În concepŃia lui Hobbes, statul este suveran, calitate rezultată în urma instituirii societăŃii civile. Statul este o persoană civilă căreia îi revin prerogativele conducerii şi stăpânirii supreme în starea civilă. El a reliefat faptul că suveranitatea are caracter profan deoarece suveranul nu respectă preceptele, principiile, el fiind persoana care defineşte dreptul civil fără a apela la compararea lui cu dreptul natural, cu dreptul existent în starea naturală. Întregul univers al dreptului civil este rezultatul unui calcul teleologic, rezultat al voinŃei suveranului. Legea, spune Hobbes în lucrarea Despre om (1658), nu are valoare morală decât dacă se adresează cetăŃeanului din om. Începutul procesului de constituire a societăŃii civile a fost determinat de teama reciprocă a oamenilor aflaŃi în starea naturală deoarece în această stare oamenii nu au altă soartă decât ducerea războiului permanent. Tocmai de aceea legile naturale (Hobbes a prezentat douăzeci de „legi ale naturii” care

Page 58: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

58

sunt şi legi morale subordonate doar conştiinŃei indivizilor) devin mute în starea de natură a oamenilor, ele tăcând atunci când vorbesc armele.

În lucrarea Despre natura umană (1650), Hobbes cercetează natura umană, pasiunile omului, pentru a deduce sau a determina condiŃiile de supravieŃuire în starea civilă. Evitarea războiului permanent al tuturor împotriva tuturor este posibilă numai cu condiŃia renunŃării de către aceştia la dreptul lor natural asupra tuturor lucrurilor şi să accepte de bunăvoie şi pentru totdeauna supunerea faŃă de suveran. În schimbul acestora, suveranul le va garanta securitatea.

În cea mai complexă dintre lucrările sale – Leviathan sau Materia, Forma şi Puterea unui stat ecleziastic şi civil (1651) – Thomas Hobbes propune o concepŃie despre raporturile dintre oameni şi societate, prin care se arată a fi primul teoretician modern al contractului social, rămânând însă în sfera explicaŃiilor raŃionalist-empiriste asupra domeniului social (Valerius M. Ciucă, 1998, pag. 180). În această lucrare şi-a prezentat propria concepŃie privind tipul de stat ideal apelând la numele unei fiinŃe mitologice – Leviathan. El consideră că pasiunile umane sunt „naturale” şi le opune „legilor naturii”. Legile naturii sunt şi primele „legi morale”, de exemplu, echitatea, dreptatea, gratitudinea. Este interesantă ideea că aceste „legi naturale” sunt receptate de oameni în chip diferit, nefiind dispuşi să li se subordoneze oricând. Comunitatea este ameninŃată, iar pentru supravieŃuirea acesteia sunt necesare sabia, lupta. Statul ideal este republica, al cărei rol se împlineşte prin garantarea securităŃii indivizilor membri ai comunităŃii. În condiŃiile în care fiecare fiinŃă umană este suverană pentru cealaltă fiinŃă umană şi are voinŃă proprie – este necesară o putere comună spre a le ordona, astfel încât acŃiunile oamenilor, suverani fiecare, să poată fi unite în vederea realizării folosului pentru toŃi, a unui folos comun. Realizarea acestuia presupune, principial, reunirea tuturor forŃelor existente în comunitate sau o singură adunare, iar diversitatea voinŃelor din comunitate să fie înlocuită cu o singură voinŃă. SoluŃia întrevăzută de Hobbes pentru înlăturarea pericolului permanent al războiului tuturor contra tuturor nu este alta decât supunerea voinŃei şi judecăŃii tuturor indivizilor din comunitate voinŃei şi judecăŃii unei singure persoane sau unei singure adunări, care, din momentul respectiv, urmează să-şi asume personalitatea tuturor. Persoana respectivă sau adunarea au atributul suveranităŃii, iar puterea le-a fost conferită prin „consensul poporului reunit”. Suveranul nu poate fi detronat, iar în scopul conducerii comunităŃii, al asigurării securităŃii fiecăruia, încheie o convenŃie cu toŃi cei care i-au conferit puterea, cu întreaga mulŃime.

Forma de guvernare în statul ideal este numită de Hobbes absolutistă, singura în măsură să realizeze unitatea politică a tuturor voinŃelor şi acŃiunilor individuale spre a înlătura pericolele războiului permanent. Într-o astfel de guvernare persoana învestită cu puterea suverană este singura care are capacitatea, forŃa de a transforma mulŃimea într-un popor conştient. Suveranul este judecătorul permanent, el decide ce anume este necesar pentru înlăturarea pericolului de război şi menŃinerea păcii, lui îi revine dreptul şi datoria de a declara război, de a-i răsplăti şi a-i pedepsi pe investitorii săi ca suveran. Membrii statului ideal, ai CetăŃii hobbesiene, au renunŃat la drepturile şi libertăŃile lor fundamentale, dar fiecare acŃiune a suveranului trebuie înŃeleasă ca fiind, totodată, şi acŃiune a fiecărui supus. În modul acesta întreaga populaŃie este coparticipantă prin voinŃa, gândirea şi acŃiunile suveranului la luarea hotărârilor, a deciziilor. Astfel dispare şi necesitatea criticii la adresa ordinii statale care asigură securitatea tuturor şi libertatea tuturor. Libertatea este, în statul ideal al lui Hobbes, libertatea statului, a Republicii, este

Page 59: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

59

libertatea ordinii politice. Până la urmă, libertatea individului uman constă în „tăcerea legii” care lasă individului dreptul de a decide singur prin participare, am spune noi astăzi, la decizia suveranului.

Considerându-l pe Hobbes „teoreticianul prin excelenŃă... al statului totalitar”, Valerius M. Ciucă în LecŃii de sociologia dreptului înclină să creadă că Leviathan reprezintă „imaginea statului totalitar în cele mai consistente contururi ale sale” (Valerius M. Ciucă, 1998, pag. 180). În continuarea aceleiaşi idei, V. Ciucă se întreabă într-o formă retorică, dar cutentă de enunŃ interogativ ştiinŃific: „Nu este oare acest monstru glacial (Leviathan – n.n.) un gigant fără suflet sau spirit decupat dintr-un infernal terrarium, dar cu o raŃiune mereu în stare de veghe (vigilentia), animal cu platoşă formată din solzii imaginaŃi de nenumărate fiinŃe umane ce se coagulează prin forŃa legii şi în serviciul dăinuirii construcŃiei ce le absoarbe libertatea şi personalitatea pentru a hrăni unitatea şi infailibilitatea, nu este oare, imaginea metaforică a statului totalitar?” (V.M. Ciucă, 1998, pag. 180).

Conform lui Hobbes, omul aflat în starea naturală, deci antestatală, nu este capabil să-şi asigure pacea socială prin mijloace politico-juridice, deoarece rolul acestora se diminuează pe măsura accentuării instinctelor animalice ale oamenilor, pe măsura creşterii individualismului indivizilor umani. Realizarea păcii sociale şi garantarea ei presupune, cum s-a văzut anterior, trecerea la starea civilă, la organizarea statală a mediului de viaŃă al oamenilor. Statul este cel care, prin intervenŃia sa, înfăptuieşte armonia socială, pacea socială, asigură securitatea şi libertatea juridică indivizilor pe care îi reprezintă, care i-au conferit atributul suveranităŃii printr-un contract social încheiat între oameni şi stat. Prin acest contract, oamenii au renunŃat la drepturile şi libertăŃile lor naturale pe care le-au cedat statului, iar statul le asigură cadrul normativ-juridic necesar realizării sociabilităŃii, le oferă, în schimb, ca în orice contract, pacea şi securitatea socială. În schimbul drepturilor şi libertăŃilor naturale, statul le oferă, am spune, drepturile şi libertăŃile juridice prin intervenŃia sa, în sensul în care statul totalitar, prin suveran, înŃelege şi legiferează aceste drepturi şi libertăŃi. Indivizii umani au renunŃat şi la dreptul de critică asupra modului în care statul, suveranul le garantează.

Statul totalitar şi suveran al lui Hobbes exercită un control social total, absolut asupra întregii vieŃi sociale şi private a indivizilor din comunitatea civilă respectivă.

Lectura nr. 7 Thomas Hobbes – Despre viaŃa omului în starea naturală (starea de bellum

omnium contra omnes) ViaŃa este singuratică, săracă. Îndobitocită şi scurtă. Dezavantajele acestui timp,

care produce starea civilă, sunt nenumărate. Timpul de război nu cunoaşte nici o lege, încât totul este permis şi nici nu poate fi făcută vreo lege, câtă vreme oamenii nu cad de acord asupra persoanei care trebuie să o facă. În timp de război nimic nu poate fi injust. NoŃiunile de dreptate şi nedreptate nu pot să apară în această condiŃie, pentru că unde nu este o putere comună nu există lege, iar unde nu există lege nu există nedreptate. ForŃa şi viclenia sunt – în război, cele două virtuŃi cardinale. JustiŃia şi injustiŃia nu sunt facultăŃi ale corpului sau ale spiritului, căci dacă ar fi, s-ar găsi şi în omul care ar fi singur pe

Page 60: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

60

lume, cum se găsesc senzaŃiile şi pasiunile. Ele sunt calităŃi care se referă la oameni trăitori în societate, şi nu la oameni care trăiesc singuratic. Rezultă de aici că în război nu există nici proprietate, nici stăpânire, ci numai ceea ce fiecare poate păstra. Iată condiŃia mizerabilă în care aşază natura pe om.

Sursa: Traian Herseni, Thomas Hobbes în Filosofie. Analize şi interpretări, Editura Antet, Bucureşti, 1996, pag. 91.

Baruch Spinoza (1636-1677) este un gânditor care a creat o filosofie ce exprimă

convergenŃa cugetărilor filosofice din secolul XVII, dar s-a ocupat şi de problemele vieŃii sociale în lucrări ca Tratatul politic (1677) şi Tratatul teologico-politic (1670).

În gândirea lui Spinoza, statul este un produs al forŃei mulŃimii şi a apărut ca rezultat al unui contract încheiat de mulŃime. Modul în care a conceput raporturile dintre individul uman şi stat este în mare măsură diferit de cel al lui Hobbes despre stat. Spinoza emite ideea că individul uman care se aliază contractului şi intră în stat nu renunŃă la drepturile lui naturale; el renunŃă doar la un singur drept, anume la acela de a-şi apăra singur drepturile naturale. El renunŃă la forŃa proprie de a se apăra având în vedere că limita dreptului natural este limita propriei forŃe, pe care Hobbes o sintetizase în formula: individul are atâta cât poate lua şi cât poate păstra.

ExistenŃa statului, în concepŃia lui Spinoza, are o justificare numai în măsura în care scopul său este unul moral. Statul trebuie să asigure existenŃa liberă a indivizilor, a membrilor săi, ceea ce înseamnă că statul există pentru oameni, pentru indivizi. În cazul în care statul nu-şi îndeplineşte scopul moral, adică asigurarea dezvoltării libere a indivizilor, ci, dimpotrivă, tinde să-i subjuge înăbuşindu-le libertatea de gândire, cetăŃenii care au conştiinŃa libertăŃii umane îi devin duşmani.

ConcepŃia lui Spinoza se deosebeşte de cea a lui Hobbes atât în privinŃa cauzelor contractului social, cât şi în cea a rolului, a finalităŃii lui. Cauza sau generatorul contractului ar fi nu statul, ci adevărul, iar rolul sau finalitatea contractului social constă în asigurarea democraŃiei şi a libertăŃii individuale,

În Tratatul politic, Spinoza este preocupat îndeosebi de problema libertăŃii. A analizat regimurile politice – monarhic, aristocratic şi democratic – şi a fost de părere că regimul democratic este cel mai bun dintre toate regimurile politice. În acest regim politic, suveranitatea nu este total separată de popor, statul este al indivizilor, statul este suveran, iar regimul politic este cu atât mai puternic şi mai stabil cu cât suveranitatea coincide mai mult cu poporul. ConsecinŃa este logică şi firească: sporeşte capacitatea regimului de a menŃine pacea socială şi de a apăra libertatea indivizilor, iar loialitatea faŃă de stat a indivizilor care alcătuiesc statul este condiŃionată de măsura în care statul îşi îndeplineşte scopul moral de a le asigura libertatea, de a asigura pacea socială a celor ce-l alcătuiesc. În democraŃie, cei care alcătuiesc statul trăiesc o adevărată viaŃă a spiritului a cărei principală notă definitorie este raŃiunea.

În lucrarea Tratat teologico-politic (1670), Spinoza se manifestă ca apărător al libertăŃii de gândire, elogiază toleranŃa şi apără democraŃia. El gândeşte teoria politică în mod original. Conform teoriei sale, în democraŃie singura putere suverană este cea civilă. Toate celelalte instituŃii (puteri) din societate trebuie să se supună acesteia. Statul este res publica (lucru public) şi numai în această calitate este suveran. Statul suveran este izvorul dreptului, al legilor, dar nu este supus nici unei legi. În schimb, în baza contractului încheiat pe baza adevărului, toŃi cei care fac parte din stat şi fiecare individ în parte au

Page 61: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

61

obligaŃia (contractuală – n.n.) să se supună legilor elaborate de stat, să se subordoneze dreptului statului. În schimb, statul le recunoaşte şi le garantează, fiecărui individ, totala libertate de gândire şi de expresie. Teoria lui Spinoza este un punct de echilibru, de împăcare între suveranitatea absolută a statului conferită de popor şi libertatea individului pentru a trece de la starea naturală la starea civilă. Prin acest contract, indivizii umani au constituit o asociaŃie (s-au unit, s-au asociat) formând un corp politic. Pactul, contractul încheiat, de fapt a fost izvorul statului, a creat statul, căruia indivizii i-au cedat dreptul de a-i apăra, de a acŃiona în numele lor pentru a le asigura drepturile şi libertăŃile naturale la care nu au renunŃat; ei nu au renunŃat la dreptul de a gândi, nu au cedat statului acest drept natural al lor. În consecinŃă, pactul, contractul garantează fiecăruia dreptul şi libertatea de a se călăuzi în viaŃa proprie, în conduita individuală, conform raŃiunii proprii fiecărui individ. Spinoza explică de ce individul uman nu renunŃă la drepturile şi libertăŃile sale naturale esenŃiale, ci doar la dreptul de a lupta pentru apărarea lor.

Această situaŃie, precizează Spinoza, este determinată de faptul că drepturile naturale, libertăŃile naturale nu îşi au determinarea în raŃiune, ci în dorinŃă şi în putere. Statul, îndeplinindu-şi rolul său moral de a asigura siguranŃa socială şi individuală, creează şi garantează fiecărui individ posibilitatea de a se folosi total liber şi în totală libertate de raŃiunea sa pentru a-şi croi conduita sa proprie. În caz contrar, reacŃia poporului va fi atât de violentă încât va duce la distrugerea statului. Deşi consideră democraŃia ca fiind regimul cel mai bun, cel mai stabil şi mai acceptabil, Spinoza dovedeşte supleŃe şi toleranŃă în gândirea politică atunci când susŃine ideea că o guvernare colectivă, oricare ar fi aceea, este acceptabilă cu condiŃia respectării libertăŃii de gândire a fiecărui individ. Ne face surpriza de a sublinia că libertatea de gândire şi de exprimare a individului sunt pe deplin realizabile numai în democraŃie. Ne întrebăm dacă această idee este expresia unei opŃiuni politice sau a unei profunde cugetări filosofice asupra regimurilor politice.

Jean-Jacques Rousseau (1712-1776) este cunoscut mai ales ca autor al lucrării Contractul social sau Principii de drept politic (1762), fiind atât ca problematică tratată, cât şi ca succesiune în timp, continuarea lucrării Discurs despre originea şi fundamentele inegalităŃii între oameni (1755).

Chiar de la începutul acestei lucrări, în preambul, autorul îşi precizează coordonatele proiectului: cercetarea ordinii civile în scopul conchiderii dacă aceasta poate avea reguli de administrare legitime şi sigure. În cercetarea sa nu va interveni în conduita oamenilor, luându-i aşa cum sunt ei, iar în ceea ce priveşte legile ordinii civile şi-a propus ca obiectiv cercetarea acestora în procesul devenirii lor, adică aşa cum pot ele să fie. Rousseau consideră, în opoziŃie cu Hobbes, că starea naturală este cea mai fericită pentru om. În această stare, omul este pentru om un zeu (homo homini deus). Aceasta este corespunzătoare naturii umane, individul este purtătorul bunătăŃii naturale a omului. Numai că realităŃile în care trăieşte omul impun în mod indispensabil înlocuirea stării naturale cu starea socială, firească (naturală) pentru existenŃa omului. Dacă starea socială a devenit, în timp, istoriceşte necesară, apare, în mod firesc, problema păstrării libertăŃii omului pe care a avut-o în starea naturală, caracteristică stării sale naturale. Şi firesc se naşte întrebarea: cum se poate rezolva această problemă? Se pare că răspunsul este crearea autorităŃii politice, prin încheierea contractului social. Dar încheierea acestui contract nu înseamnă renunŃarea la libertatea naturală deoarece libertatea este inalienabilă.

Page 62: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

62

Contractul social prinde viaŃă printr-o formă de asociere al cărei scop este acela de a organiza forŃa colectivă care să slujească apărării fiecărei persoane care face parte din asociaŃie şi a tuturor bunurilor acesteia. Spre deosebire de Hobbes care consideră că individul renunŃă la toate drepturile şi libertăŃile sale naturale pentru a i se asigura securitatea, Rousseau precizează că în cadrul acestei asociaŃii, în care se reunesc toŃi indivizii, deoarece asocierea este indispensabilă, omul îşi păstrează libertatea naturală totală, fiecare individ neavând alt stăpân decât pe sine însuşi. Cu alte cuvinte, individul intrat în asociaŃie rămâne la fel de liber cum fusese în starea naturală. Singura autoritate căreia individul i se supune este legea, iar prin această supunere individul dobândeşte calitatea de cetăŃean, dar un cetăŃean liber deoarece el nu se supune nimănui altcuiva decât legii pe care singur şi-a impus-o, lege care exprimă voinŃa generală. În cadrul asociaŃiei, libertatea înseamnă subordonarea individului asociat voinŃei tuturor, voinŃei generale. VoinŃa generală care trebuie să fie dreaptă, ca factor subordonator nu este totuna cu suma voinŃelor particulare; este rezultanta acestora. Statul şi legile sale, dreptul sunt rezultat al contractului social, al voinŃei generale. Legile trebuie să se refere întotdeauna la ceea ce este general, nu la aspectele particulare, deoarece numai astfel pot asigura protecŃia fiecăruia. Dar realitatea socială este totdeauna concretă şi particulară. Cum acŃionează, în acest caz, legea dacă ea are ca obiect numai generalul, universalul? pare a se întreba Rousseau. Prin intermediul guvernării se împlineşte rolul acesteia, răspunde Rousseau, iar guvernarea este emanaŃie a poporului suveran, a suveranului. Guvernarea se realizează printr-o putere reală, căreia îi dă numele de prinŃ. PrinŃul, consideră autorul Contractului social, este corpul statului, care are ca suflet suveranitatea.

Referindu-se la formele de guvernare care pot fi: monarhia, aristocraŃia şi democraŃia, le deosebeşte unele de altele prin raportul numărului guvernanŃilor la cel al adunării poporului. În consecinŃă, democraŃia este potrivită doar pentru statele mici şi îndeosebi unui „popor de zei”. Preferă regimurile elective în locul celor ereditare. RaŃionalist şi prevăzător, Rousseau s-a preocupat de găsirea mijloacelor prin care statul să prevină coruperea voinŃei generale de către persoane sau grupuri care ar urmări să-şi impună propriile interese. Pentru asigurarea libertăŃii politice atât de necesare se cere ca statul să realizeze voinŃa generală care este dreaptă, să se preocupe de asigurarea egalităŃii sociale, adică a egalităŃii drepturilor şi libertăŃilor naturale ale indivizilor precum în starea naturală. Elaborarea legilor este atributul suveranităŃii. Contractul social al lui Rousseau a avut şi are încă o puternică influenŃă conştientizată sau nu asupra gândirii politice a lumii.

John Locke (1632-1704) este influenŃat de Hobbes şi îmbrăŃişează teoria contractului social, dar într-o optică ce este în bună măsură deosebită de a acestuia. El este de părere că starea naturală care a precedat starea civilă, statală a omului nu a fost cea mai nenorocită, nu a fost starea războiului tuturor împotriva tuturor (bellum omnium contra omnes) şi nici nu a fost una lipsită de legi (deşi erau legi psihologice), cum considera Hobbes. Dimpotrivă, acea epocă din viaŃa omului este caracterizată de Locke drept etapă a egalităŃii între oameni. Specificul ei nu consta în lipsa proprietăŃii şi nici a stăpânirii. Oamenii munceau după propria pricepere şi acumulau bunuri care deveneau proprietatea fiecăruia şi erau stăpânii acesteia; acumulau proprietatea. În consecinŃă, proprietatea privată, fiind rezultatul muncii fiecăruia, apărând în vremea stării naturale a omului, antestatală, s-a născut independent de naşterea statului şi înaintea apariŃiei statului. Ea, proprietatea, este rezultatul efortului depus de fiecare în actul muncii şi după

Page 63: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

63

propria pricepere, nu este nici rezultatul acaparării şi păstrării prin violenŃă a bunurilor, nici rezultatul unui drept special, dreptul la proprietate, conferit de stat.

A îmbrăŃişat teoria contractului social de la predecesori, dar a explicat-o într-o manieră personală. În urma încheierii contractului social nu guvernul este suveran, ci naŃiunea devine suverană. În consecinŃă, guvernul însuşi trebuie să se supună suveranităŃii naŃiunii şi se supune cerinŃelor, exigenŃelor legii. Supunerea guvernului faŃă de lege este condiŃia esenŃială a menŃinerii atât a guvernului, cât şi a contractului social încheiat de membrii naŃiunii. Poporul (naŃiunea) are dreptul suveran de a denunŃa guvernul, are dreptul divin de a desface contractul. John Locke nu a făcut precizări privind căile prin care se poate desface contractul social dar se apreciază că prin susŃinerea acestui drept (la desfacerea contractului social) el întemeiază, cu anumite particularităŃi, ideea dreptului naŃiunii la revoluŃie.

Locke a scris două tratate asupra guvernării (1690). În primul Tratat... prezintă interes din perspectiva constituirii sociologiei juridice ideea potrivit căreia legea naturală impune libertatea şi respectarea necondiŃionată a libertăŃii; ea nu are capacitatea, nici calitatea de a instaura puterea unei singure persoane asupra destinelor tuturor celor care au intrat în asociaŃie, au încheiat şi au acceptat contractul social. În cel de-al doilea Tratat asupra guvernării, autorul se ocupă de descrierea omului în starea sa naturală. Familia şi proprietatea sunt instituŃiile caracteristice stării naturale a omului. Rolul familiei este de a asigura perpetuarea speciei umane şi educarea urmaşilor. În ceea ce priveşte proprietatea, Locke a dovedit o gândire mai bogată în idei şi argumente. El consideră natura ca un adevărat şi complet binefăcător al omului datorită faptului că ea a oferit acestuia toate bunurile şi mijloacele necesare traiului. Dacă omul munceşte, atunci, prin propriul lui efort, are posibilitatea de a adăuga o componentă la bunul pe care i l-a conferit natura atunci când nimic nu era proprietate privată şi totul era al tuturor. El poate avea în proprietate, ca rezultat al muncii proprii, în plus o parcelă de pământ, sămânŃă pentru cultivarea pământului şi altele. Rezultatele muncii proprii devin proprietatea individului, acesta dobândind dreptul legitim natural asupra roadelor muncii proprii. În condiŃii naturale normale, nici un alt individ nu are nici un drept asupra roadelor muncii altui individ. Cel puŃin atâta vreme cât există suficiente mijloace prin care să se asigure supravieŃuirea fiecăruia. Din modul cum concepe drepturile naturale ale omului în starea sa naturală, nu rezultă că drepturile fiecăruia sunt asigurate. Spus altfel, deşi se deosebeşte de Hobbes considerând că starea naturală nu este o stare de război, totuşi nu a investigat garanŃia pentru drepturile naturale ale omului, nici un individ nu are certitudinea că drepturile sale nu pot fi încălcate. Ne întrebăm, de aceea, dacă nu cumva a acceptat în mod tacit ideea lui Hobbes privind lupta individului pentru a-şi păstra ceea ce a obŃinut prin muncă, de a-şi păstra proprietatea şi libertatea. SimŃind lipsa acestor garanŃii în starea naturală, omul va dori şi va accepta de bunăvoie să trăiască în societate în starea civilă, în societatea politică, încredinŃând prin contractul social, puterii suverane, autoritatea acestor garanŃii. Acceptarea vieŃii în societatea politică nu este obligatorie pentru nici un individ, nu condiŃionează asocierea de supunerea individului. Dar în măsura în care autoritatea suverană, naŃiunea, satisface scopurile civile individul asociat, semnatar al contractului social, trebuie să o respecte, să se supună deciziilor aceleia. Prin această idee, Locke se detaşează de concepŃia lui Hobbes care urmărea să justifice monarhia. Locke respinge forma de guvernământ a monarhiei absolutiste, care se consideră independentă de voinŃa oamenilor, independentă de orice consimŃământ

Page 64: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

64

popular. În baza contractului social încheiat, statului nu îi revine nici un alt rol decât acela de garant al drepturilor naturale ale omului. Statul este instituŃia care garantează omului că îi asigură dreptul de a face ceea ce poate el în virtutea naturii. Statul are doar un rol protector, pe care îl îndeplineşte prin legile de stat.

Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755) este considerat de către cercetătorii din domeniul sociologiei juridice unul dintre cei mai de seamă precursori ai sociologiei juridice „unul dintre gânditorii care au înrâurit apariŃia sociologiei juridice mai cu seamă prin fundamentarea teoretică a determinismului geografic,“21 „un mare reprezentant al ştiinŃelor sociale“22. Sociologul şi juristul francez Jean Carbonier, referindu-se la lucrarea lui Montesquieu Despre spiritul legilor, apreciază că aceasta „este deja sociologie juridică concepută ca ştiinŃă,“23 apreciere prin care, se pare, îl trece pe Montesquieu din categoria precursorilor sociologiei juridice în cea a întemeietorilor acestei discipline. Ca latifundiar feudal, magistrat şi preşedinte al Parlamentului din Bordeaux, el a fost un membru desăvârşit al ancien regime (vechiului regim), dar relativismul său extrem punea la îndoială toate absoluturile, nu numai doctrina Bisericii, ci chiar şi pe acelea ale iluminismului francez căruia îi aparŃinea.

Gândirea şi analiza lui Montesquieu se structurează pe trei coordonate: izvorul Dreptului, evoluŃia Dreptului, finalitatea Dreptului.

Dreptul se concretizează în legi juridice, care nu îşi au izvorul în afara societăŃii, nu au caracter întâmplător, ci sunt „raporturi necesare care derivă din natura lucrurilor”. Dreptul este elaborat dinainte de către legislator în formule specifice, concise şi totodată rigide şi se manifestă sub forma legilor edictate de către stat. Se pare că Montesquieu nu a înŃeles, nu a acceptat existenŃa unui drept viu al societăŃii care reprezintă ordinea juridică spontană a societăŃii şi este dublată de o ordine juridică etatistă prin Dreptul statului, prin normele şi legile juridice edictate de stat. În lucrarea sa de căpătâi – De l’esprit des lois (1748) – autorul şi-a propus „să arate cum se întemeiază instituŃiile juridice pe natura oamenilor şi pe mediul lor de viaŃă,“24 care este rolul factorilor sociali, demografici, geografici şi spirituali în determinarea legilor. Între factorii sociali avea în vedere forma de guvernământ, religia, comerŃul, moravurile ş.a., între factorii demografici includea numărul locuitorilor, naŃionalităŃile, între cei geografici avea în vedere aşezarea geografică, forma de relief, particularităŃile solului şi ale climei şi alŃii. Interesantă şi de noutate este părerea sa privind raportul dintre toŃi factorii care acŃionează în direcŃia configurării legilor, a Dreptului. Aceşti factori nu sunt ordonaŃi în ordinea importanŃei sau a valorii individuale a fiecăruia, între ei nu există nici o ierarhie iniŃială, relaŃia fiind de echivalenŃă; contribuŃia tuturor la configurarea legilor, a Dreptului este dependentă cantitativ de acŃiunea fiecăruia în parte. Aceasta este, la rândul ei, condiŃionată de concretul social în care acŃionează fiecare factor.

În concepŃia lui Montesquieu, legile pot fi şi trebuie explicate apelând atât la principiul echităŃii cât şi, în acelaşi timp, prin acŃiunea multitudinii de factori menŃionaŃi anterior. Mai mult, în sensul determinării Dreptului, inclusiv privind evoluŃia sa în timp şi spaŃiu, acŃionează şi elemente ale conştiinŃei, inteligenŃei şi voinŃei oamenilor. Autorul

21 Vasile Popa, Ion Drăgan, Lucian Lepădat, Psiho-sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pag. 117. 22 Valerius M. Ciucă, op.cit., 1998, pag. 194. 23 Maria Voinea, op. cit., 2000, pag. 7. 24 Traian Herseni, Sociologie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 83.

Page 65: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

65

lucrării De l’esprit des lois a susŃinut că Dreptul nu este imuabil, ci este schimbător în raport de locul în care apare şi de timpul în care există ca urmare a acŃiunii cauzei factorilor menŃionaŃi anterior. Această teză este rezultatul observaŃiilor directe şi al constatărilor personale privind situaŃia concretă a Dreptului în timpul călătoriilor întreprinse între anii 1728 şi 1732 în statele germane, imperiul Austro-Ungar, Italia, ElveŃia, Olanda şi Anglia. În timpul acestor călătorii a cunoscut experienŃe juridice dintre cele interesante din al căror specific a dedus o teză esenŃială pentru sociologia juridică, anume că „dreptul este ceea ce este şi nu ce trebuie să fie”. În ceea ce priveşte factorii care determină evoluŃia Dreptului, Montesquieu a considerat că sunt aceiaşi care determină şi legile: relieful, mărimea şi calitatea teritoriului; modul de viaŃă al populaŃiei a cărei structură poate fi alcătuită din plugari, vânători sau pescari; gradul de libertate a cetăŃenilor; religia locuitorilor; numărul şi ocupaŃia populaŃiei; comerŃul, moravurile şi manierele populaŃiei. Montesquieu a demonstrat „că dreptul unui popor evoluează o dată cu timpul după cauze de ordin general, care afectează societatea în ansamblul ei“25.

Una dintre ideile lui Montesquieu care au făcut carieră în sociologia juridică din secolul XX este considerarea Dreptului ca instrument al controlului social, dar nu singurul. Cercetând raportul dintre Drept şi religie ca instituŃii ale controlului social, el scria că „religia şi legile civile trebuie să tindă mai cu seamă la a-i face pe oameni buni cetăŃeni. Atunci când una se va îndepărta de această Ńintă, cealaltă trebuie să tindă mai mult spre ea; cu cât înfrânează mai puŃin religia, cu atât mai mult trebuie să înfrâneze legile civile“26.

Considerarea legilor religioase divine şi a celor umane (religia şi Dreptul) ca forme, instrumente ale controlului social nu-l împiedică să constate că între ele există deosebiri esenŃiale. El va scrie: „Natura legilor umane este de a fi supusă tuturor împrejurărilor de fapt care survin şi de a se schimba pe măsură ce se schimbă voinŃa oamenilor; dimpotrivă, natura legile religioase este de a nu se schimba niciodată“27. Cercetând şi comparând între ele legile juridice şi moravurile unui popor a dedus că între ele există o separaŃie de natură esenŃială, pe care a precizat-o astfel: „Legile sunt stabilite, moravurile sunt inspirate. Legile sunt instituŃii particulare şi precizate de legislator, pe când moravurile şi manierele sunt instituŃii ale naŃiunii în general“28.

Într-o altă lucrare a sa – ConsideraŃii asupra cauzelor grandorii şi decadenŃei romanilor (1734) – se întâlnesc interesante consideraŃii privind natura statului, asupra formelor de guvernare şi asupra instituŃiilor de guvernare. Statul este înfăŃişat ca fiind un fenomen natural, o instituŃie naturală, subiect de comandă ale cărui prerogative privesc reglementarea juridică a raporturilor dintre oameni, legiferarea. Vorbeşte despre existenŃa a trei forme de guvernare: forma republicană, forma monarhică şi forma despotică. Fiecare formă de guvernare are un specific al său. Guvernarea republicană se bazează pe virtute, cea monarhică pe onoare, iar cea despotică pe frică, pe teamă. El însuşi a fost adeptul monarhiei constituŃionale şi al unei ordini juridice a statului. O formă ideală era sistemul francez premodern unde Biserica, aristocraŃia militară şi aristocraŃia juridică erau trei instituŃii capabile să-l înfrâneze pe monarh şi una pe alta, dată fiind independenŃa lor morală sau poziŃiile sociale. Cealaltă formă ideală era sistemul englez,

25 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 37. 26 C. de Montesquieu, Despre spiritul legilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, vol. II, pag. 172. 27 Idem, pag. 203. 28 Idem, cartea a XIX-a.

Page 66: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

66

care adăuga noul spirit comercial la principiul monarhic al onoarei. Aceasta permitea dezvoltarea libertăŃii în forma sa modernă, ca sferă a vieŃii pentru fiecare individ, liberă de amestecul colectivului, opusă formei vechi, tipică republicii, care implica exercitarea directă a puterii prin participarea clasei de cetăŃeni, dar excludea libertatea modernă. Argumentând că guvernarea engleză, spre deosebire de cea franceză, se caracteriza printr-o separare funcŃională a puterilor (autorităŃilor), Montesquieu a influenŃat profund pe cei care au redactat ConstituŃia Statelor Unite.

Saint-Simon(-) (Claude-Henri de Rouvroy) (1760-1825) este unul dintre „părinŃii fondatori” atât ai ştiinŃei sociale moderne, cât şi ai socialismului, precum şi figură importantă în utopismul secolului XIX. Foarte interesantă este optica lui Valerius M. Ciucă despre contribuŃia lui Saint-Simon în domeniul gândirii sociologico-juridice. Încercând un „clasament” cronologic, „Acest gânditor francez ar putea, la fel de bine, ocupa, din punct de vedere cronologic, ultimul loc între pionierii sociologiei juridice sau primul loc sub acelaşi raport (sub acelaşi raport cronologic) între întemeietorii acestei discipline – scrie Valerius M. Ciucă (LecŃii de sociologie juridică, 1998, pag. 196). În consecinŃă, credem noi, ocolirea contribuŃiei lui Saint-Simon în acest domeniu ar însemna acceptarea cu bună ştiinŃă a unei lacune păguboase în istoria gândirii sociologico-juridice şi, totodată, o nejustificată neîndreptăŃire a autorului.

ViaŃa de tinereŃe a lui Saint-Simon a fost încercată de neastâmpăr şi de numeroase şi continue căutări. Foarte tânăr fiind, a făcut parte din armata lui Washington în care la vârsta de numai 23 de ani avea deja gradul de colonel. SorŃii aventurilor de cunoaştere i-au surâs, dovezi în acest sens fiind călătoriile sale în Mexic, Olanda, Spania, Marea Britanie, Germania în timpul cărora, se pare, a acordat atenŃie cercetării şi cunoaşterii vieŃii sociale a oamenilor. Saint-Simon nu a expus sistematic idei de natură sociologico-juridică, dar le găsim răspândite în lucrările sale: Scrisorile unui locuitor al Genevei către contemporanii săi (1802); Despre organizarea societăŃii europene (1814); Despre sistemul industrial (1812) şi altele. Autorul acestora considera, sub buna influenŃă platoniciană credem, că în societatea viitoare puterea supremă va aparŃine savanŃilor care au capacitatea spirituală de a prevedea, iar factorul generator al societăŃii va fi tocmai ştiinŃa, cea care a fost, de când există, salvatoarea omenirii. Tocmai de aceea dreptul de a conduce societatea viitoare revine reprezentanŃilor de cel mai înalt nivel al ştiinŃei – savanŃii. SoluŃiile la marile probleme sociale ce se desprind din gândirea lui Saint-Simon nu vor fi revoluŃiile (cea franceză o considera ca fiind o etapă negativă în dezvoltarea societăŃii), ci acelea pe care le va descoperi ştiinŃa, al cărei rol în viaŃa socială îl compară cu cel pe care l-au avut în ştiinŃele naturii metodele ştiinŃifice. ŞtiinŃa, susŃinea Saint-Simon, va deveni conducătoarea spirituală a omenirii. ToŃi indivizii umani se vor subordona rigorilor ştiinŃei. Cred că nu este exagerat să considerăm că, în optica lui Saint-Simon, în domeniul creării normativităŃii juridice, rolul acesta va reveni ŞtiinŃei Dreptului, deşi această idee nu este subliniată în mod expres de Saint-Simon. Normele şi instituŃiile juridice nu pot fi explicate decât prin raportare la viaŃa social-economică a omului. Nu a fost un sistematic în gândirea soci-ologico-juridică, dar, ca şi în situaŃia lui John Locke, în opera lui găsim elemente ale desprinderii gândirii sociologice de gândirea politică, evident cu benefice consecinŃe pentru profunzimea şi calitatea studiilor sociolo-gice, inclusiv a celor de natură sociologico-juridică.

Valerius M. Ciucă apreciază că Saint-Simon are merite remarcabile în fundamentarea sociologiei generale, cu deschideri către domeniul particular, cel al

Page 67: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

67

sociologiei juridice afirmând că din perspectivă sociologico-juridică are o însemnată valoare de cunoaştere şi înŃelegere ideea lui Saint-Simon: „nu există schimbări ale ordinii sociale fără schimbări ale proprietăŃii”. (V. M. Ciucă, 1998, pag. 198)

Saint-Simon considera că viaŃa socială are legile ei proprii, că societatea nu se schimbă în raport de numărul ConstituŃiilor statului.

În ceea ce priveşte evoluŃia societăŃii a exprimat o viziune tehnocratică: viitorul societăŃii este societatea industrială şi post-industrială, regimul industrial. În aceasta vor apărea ConstituŃiile industriale, tribunalele industriale şi cele comerciale. Statul se va dizolva, Dreptul va dispărea. Considera Dreptul roman inadaptabil societăŃilor din epoca modernă, acesta fiind expresia spiritului individualist, absolutist. Dreptul are rol însemnat în reglementarea relaŃiilor sociale numai în perioadele de criză pe care le străbate societatea în evoluŃia sa. În societatea organică în care se instaurează principiile regimului industrial, importanŃa Dreptului de stat ca factor reglator scade sau chiar dispare, rolul reglator revenind legilor proprii ale societăŃii şi principiilor regimului industrial. Dreptul de stat (constituŃional) este adus în prim-plan ca importanŃă numai în regimurile de dominaŃie militară şi teologică.

În opera lui Saint-Simon se găsesc idei privind rolul Dreptului de stat, evoluŃia Dreptului de stat şi finalitatea Dreptului ca Drept de stat. Desigur, cu limite de înŃelegere şi explicare, ca în cazul rolului Dreptului de stat, şi nu numai, în raport cu drepturile şi libertăŃile individuale sau ca mijloc de protejare şi apărare a societăŃii înseşi.

Statul apare în societate, este determinat de societate care, în evoluŃia, sa către societatea industrială şi post-industrială, creează şi condiŃiile erodării acestuia, ale încetării existenŃei sale. Aceeaşi soartă o are şi Dreptul.

ConcepŃia lui Saint-Simon atât în ceea ce priveşte înŃelegerea statului, a rolului acestuia, cât şi a Dreptului, are limite serioase, iar soluŃiile sale au doar valoare pentru istoria ideilor sociologico-juridice premergătoare constituirii sociologiei generale şi sociologiei juridice ca disciplină ştiinŃifică al cărei obiect de cercetare este realitatea socială integrală a Dreptului.

Lectura nr. 8 Valerius M. Ciucă Despre gândirea sociologico-juridică a lui Saint-Simon El a surprins în opere de referinŃă, precum: Memoriu asupra ştiinŃei despre om –

1813, Catehismul industriilor – 1824, Despre sistemul industrial – 1823 ş.a., idei omniprezente în sistemele juridice contemporane, printre care le remarcăm pe următoarele:

– virtuala dezvoltare a statului în societăŃile industriale şi post-industriale; – conducerea domeniului economic de către specialişti superdotaŃi („savanŃi“); – realizarea unei clase de mijloc, cu rol conducător în „administrarea lucrurilor”,

deci nu în guvernarea cetăŃenilor, clasă ce ar putea cuprinde – categorii profesionale precum acelea ale bancherilor, comercianŃilor,

muncitorilor, industriaşilor. Această viziune tehnocratică a fost, în parte, verificată în secolul nostru. Saint-

Simon, în demonstraŃiile sale, se referă la posibilităŃile practice de realizare definitivă a regimului industrial, după disoluŃia statului, în sensul legiferării constituŃiilor industriale,

Page 68: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

68

a tribunalelor comerciale şi industriale. Aceste fenomene sunt, inevitabil, însoŃite şi de o disoluŃie a dreptului, a sistemului juridic. De fapt, atacurile saint-simoniste la adresa dreptului sunt numeroase şi virulente.

O critică acerbă o face pe seama dreptului roman, pe care îl consideră ca fiind o expresie a spiritului individualist, absolutist şi imperialist al epocilor care l-au generat, şi de aici, inadaptabilitatea acestuia la societăŃile moderne. Este clară concepŃia sa: dreptul dobândeşte o valoare deosebită doar în perioadele critice din evoluŃia societăŃii şi mai puŃin sau chiar deloc, în care societăŃile „organice”, bazate pe principiile regimului industrial. Dovada pe care o aduce este aceea a faptului juridic demonstrat, că dreptul constituŃional (dreptul de stat) este hipertrofiat, invocat şi aplicat, mai cu seamă, în epocile dominaŃiei teologice sau militare. Desigur, Saint-Simon pierde din vedere rolul dreptului (chiar şi a celui constituŃional) de garant al drepturilor şi libertăŃilor individuale, dar şi de garant al societăŃilor (fie ele şi statale), în realizarea drepturilor şi destinului lor liber, suveran, în raporturile infrasocietale.

Dacă imaginea lui Thomas Hobbes asupra statului şi a instrumentului său voliŃional cel mai eficient – dreptul, era una hiperbolizantă, una consacrată prin simbolul unui animal preistoric şi imaginar (Leviathanul), fiinŃă colosală plurală, un megateriu care, prin excelenŃă, n-are vocaŃia diferenŃei, ci doar pe aceea mono-statutară juridic, sau, conform altei tradiŃii mitologice, consacrată prin simbolul Corăbiei Leviathan (o corabie gigantică pierdută în ocean, precum Terra în Univers, corabie al cărei catarg a fost doborât de o tornadă şi a cărei timonă a fost smulsă de forŃa talazurilor pontice, o corabie sortită imersiunii şi naufragiului, dar care, graŃie altor sisteme de autoprotecŃie, ajunge cu bine la Ńărm), ei bine, imaginea lui Saint-Simon în observarea societăŃii juridice este una reversă, este aceea a disoluŃiei statului într-un proces osmotic în care societatea industrialilor îl destructurează, îl macerează şi-l desfiinŃează finalmente pentru a fi satisfăcută o istorie circulară: geneza statului în societate ar presupune eroziunea sa cu necesitate tot în societate.

Apanajul fundamental al statului, dreptul, va căpăta, necesarmente, acelaşi ingrat destin; va întovărăşi societatea globală doar în funcŃie de etapele desăvârşirii acestei societăŃi; apoi va pieri; argumentele?: „dreptul de stat sau aşa-zisul drept constituŃional predomină în epocile militare şi teologice, dar este strict limitat în epocile legiste” (aşa-zisele epoci legiste care, în viziunea saint-simoniană, ar fi acelea industriale şi pacifiste; în fapt, o altă gravă eroare de percepŃie a acestui gânditor, în raport cu militarismul care a însoŃit, ca o umbră, tocmai epocile industriale, după cum, cu fineŃe şi rigoare observa Indro Montanelli în a sa Roma – o istorie inedită). Pe de altă parte, continuând demonstraŃia, Saint-Simon observă rolul „pregnant” al dreptului în aşa-numitele epoci critice ale existenŃei sociale şi diminuarea rolului său în „epocile organice” (folosind, drept exemplu, obsesivul model al „regimului industrial” pe care îl consideră, prin excelenŃă, „pacific“).

Aparent, Saint-Simon îl dezavuează pe Hobbes. EsenŃialmente, am putea, la rându-ne, concede (parafrazându-l pe Jean-Marie Guyau din Esquisse d’une morale) că „umanitatea va ajunge, prin drept, prin ordinea juridică, la un Ńel încă necunoscut. Dacă pe Leviathan (imaginat, aici, ca fiind Marea Corabie a UmanităŃii, n.n.) nici o mână nu ne conduce, nici un ochi nu vede pentru noi, dacă nu mai există timonă sau, poate, n-a existat niciodată, atunci, desigur, nu ne rămâne decât să le inventăm pe toate acestea”.

Page 69: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

69

Atunci corabia-stat nu ar constrânge, nu ar sugera teama sau oroarea, nu ar neantiza personalitatea făcătorilor ei. Ea ar reprezenta un vector al fiinŃei călătoare în timp, un stat-arbitru pentru toate puterile care se macină neîncetat în luptele lor.

Sursa: Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului, 1998, pag. 198-199. 3. Constituirea sociologiei juridice ca ştiinŃă autonomă Constituirea sociologiei generale ca ştiinŃă a conŃinut în sine cerinŃa, posibilitatea

şi necesitatea multiplicării sale în ramuri şi subramuri sociologice de specialitate. Acest proces de multiplicare determinată obiectiv de specificul şi dinamica obiectului cercetării sociologice nu s-a încheiat. Un singur exemplu este suficient pentru a justifica această idee: începutul apariŃiei unor subramuri ale sociologiei juridice.

Sociologia juridică a apărut ca ştiinŃă de sine stătătoare la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX prin eforturile ştiinŃifice depuse de filosoful şi sociologul francez Emile Durkheim, ale juristului austriac Eugen Ehrlich, ale sociologului german Max Weber, ale italianului D. Anzilotti şi ale altor cercetători. Ea „a emers din sociologia generală ca o subdisciplină sociologică ce a urmărit să teoretizeze asupra caracterului social al fenomenelor juridice“29.

ApariŃia sociologiei juridice a fost precedată de o anumită ruptură între jurişti şi sociologi, ruptură determinată de modul diferit în care concepeau cercetarea şi analiza Dreptului, a juridicului. Juriştii făceau abstracŃie de realitatea socială a Dreptului „în sine”, orientându-se către descrierea, comentarea şi interpretarea textelor cu caracter normativ prin aplicarea mai ales a deducŃiei logicii formale. Datorită orientării pozitiviste şi legaliste, preocuparea lor principală viza „cercetarea structurii tehnice a dreptului, a conŃinutului său specific şi a mecanismului său de funcŃionare“30. Lipsa unităŃii de gândire între jurişti şi sociologi privind juridicul a creat suspiciuni, fiecare parte crezând că disciplina cealaltă creează o primejdie pentru propria ştiinŃă. Sociologia era o ştiinŃă tânără, iar ştiinŃa juridică (ştiinŃa Dreptului), străveche şi prestigioasă, domina şi impunea în ciuda faptului că Auguste Comte, creatorul sociologiei şi autorul numelui acesteia, nu o includea în tabloul tipologic al ştiinŃelor. În condiŃiile exclusivismului manifestat atât de jurişti, cât şi de sociologi, „începuturile sociologiei juridice au fost făcute în Italia în anul 1892, de profesorul de drept D. Anzilotti, care, în lucrarea sa intitulată „La filosofia del diritto e la sociologia” formula pentru prima dată numele noii ştiinŃe, „Sociologia juridica” (Sociologia juridică), căreia îi atribuie sarcina de a studia manifestările empirice ale faptelor juridice. Ulterior, la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui de al XX-lea, „Emile Durkheim va reuşi să fundamenteze noua ştiinŃă în cadrele ei esenŃiale, stabilind în linii generale obiectul, problematica şi metodologia unei sociologii a dreptului“31.

Lectura nr. 9 N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia Despre apropierea dreptului de sociologie

29 Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1970, pag. 16. 30 N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologia juridică, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1997, pag. 11. 31 Ion VlăduŃ, 1998, op. cir., pag. 41.

Page 70: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

70

Apropierea dreptului de sociologie şi colaborarea dintre jurişti şi sociologi s-a realizat în condiŃii specifice, şi anume:

– A trebuit, mai întâi, ca sociologii să recunoască faptul că preocupările de sociologie juridică sunt cele mai vechi dintre toate preocupările sociologice;

– La rândul lor juriştii au observat şi, treptat, au acceptat caracterul de ştiinŃă socială al disciplinei lor.

Întâlnirea propriu-zisă dintre sociologie şi drept s-a datorat următoarelor împrejurări:

1. Sociologia, între timp, avansase, devenise alta decât cea pe care o ironizau juriştii şi, chiar dacă nu se stabilise asupra unei definiŃii, îşi găsise, în orice caz, un obiect de studiu;

2. ŞtiinŃa juridică făcea eforturi să iasă din tiparele pozitivismului, căutând legături ale dreptului cu societatea;

3. S-a probat că o cooperare dintre sociologie şi drept poate fi reciproc fructuoasă. În aceste condiŃii, juriştii au început să studieze societatea, viaŃa socială a

Dreptului, iar sociologii, aplecându-se tot mai stăruitor asupra studiului fenomenului juridic, au înŃeles că, dintre toate fenomenele sociale (morale, religioase ale spiritului etc.), fenomenul juridic se impune cu precădere ca fiind cel mai caracteristic din punct de vedere social.

Sursa: N. Popa ş.a. Sociologie juridică, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 1997, pag. 13.

Sociologul Ion VlăduŃ scrie că există un număr de cercetători care îl consideră ca

veritabil creator al sociologiei juridice pe juristul austriac Eugen Ehrlich. Considerarea şi cercetarea Dreptului, după apariŃia sociologiei juridice, ca

element al socialului şi determinat de social, au sporit simŃitor profunzimea înŃelegerii, aplicării şi interpretării fenomenelor juridice. A adus foloase atât ştiinŃei Dreptului, cât şi sociologiei.

Răspunsuri la întrebările: ce este sociologia juridică?; în ce constă problematica ei?; cu ce probleme s-a impus ea şi prin ce? găsim în literatura de specialitate străină, dar şi în literatura românească a domeniului sociologico-juridic.

O contribuŃie de cea mai mare însemnătate la întemeierea sociologiei juridice ca ştiinŃă autonomă a avut-o sociologul francez Emile Durkheim (1858-1927). El a creat şi a dezvoltat o sociologie „care transformă dreptul într-un indicator al ansamblului realităŃii sociale“32. El a remarcat şi a surprins natura eminamente socială a Dreptului, demonstrând că acesta are un caracter istoric. Regula de drept, în concepŃia lui, exprimă aspiraŃii ale grupurilor umane care sunt variabile şi schimbătoare, ceea ce face ca şi regulile de drept să aibă caracter dinamic, să fie schimbătoare, nu imuabile. Prin considerarea Dreptului ca manifestare a vieŃii sociale a orientat cercetările juridicului către studierea mediului social pentru a demonstra originea Dreptului, evoluŃia şi finalitatea sa. A constatat că principalele forme de solidaritate socială sunt cea mecanică şi cea organică. Unele societăŃi se organizează şi funcŃionează pe baza solidarităŃii mecanice, altele, pe baza solidarităŃii organice şi a apreciat „că Dreptul reproduce principalele forme de solidaritate socială existente pe diferitele trepte ale dezvoltării

32 Maria Voinea, 1997, op. cit., pag 29.

Page 71: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

71

sociale“33. În cadrul celor dintâi, Dreptul şi reglementările lui au un caracter represiv şi punitiv. În aceste societăŃi este sancŃionată orice abatere care contravine cerinŃelor sociale, care contravine stărilor conştiinŃei colective. În situaŃia societăŃilor bazate pe solidaritate organică se manifestă o anumită toleranŃă, există un anumit grad de permisivitate în exercitarea controlului social asupra indivizilor umani. În aceste societăŃi Dreptul are un caracter restitutiv, caracterizat prin sancŃiuni restitutive. În concepŃia lui Durkheim, Dreptul specific societăŃilor bazate pe solidaritate mecanică (represiv) este predominant în raport cu cel restitutiv. Acesta se manifestă mai ales în acele structuri sociale în care „diviziunea muncii este doar incipientă, uniformitatea socială este mult mai extinsă, cum este cazul societăŃilor arhaice, pe când în societăŃile mai evoluate în care diviziunea muncii sociale s-a extins, prevalând solidaritatea organică, raportul dintre cele două specii de drept s-a inversat, astfel încât dreptul restitutiv este predominant faŃă de cel represiv (care acŃionează în sfere mai restrânse), situaŃie caracteristică societăŃilor moderne“34. O idee a lui E. Durkheim care cred că trebuie acceptată în ştiinŃă cu mari rezerve este aceea că pedepsele se „îndulcesc” până la excluderea definitivă a sancŃiunilor represive. Societatea, evoluând ea însăşi treptat, va renunŃa tot treptat la sancŃiunile represive şi le va înlocui cu cele restitutive. Ea va înlocui treptat solidaritatea mecanică cu cea organică. Dreptul restitutiv poate fi pozitiv, cum este cazul dreptului contractual sau al celui sindical, prin intermediul căruia se reglementează raporturile sociale dintre indivizi, sau restrictiv negativ, a cărui menire este de a reglementa relaŃiile indivizilor cu lucrurile. În Drept se reflectă toate formele esenŃiale de solidaritate socială.

Subliniind caracterul obiectiv al Dreptului, Emile Durkheim îl asimilează faptului social, îl tratează ca pe un fapt social. Dreptul este produs al societăŃii, dar, la rândul lui, se impune întregii societăŃi prin exterioritate şi prin constrângere.

Sociologul francez, afirmând că o „regulă de drept este ceea ce este şi nu sunt două moduri de a o percepe”, arată totodată că Dreptul se exprimă în reguli juridice, morale, fapte de structură care au o anumită permanenŃă şi pe care cercetătorul, jurist sau sociolog, le poate observa şi cerceta în mod obiectiv. Regulile de drept fiind ele însele produs al societăŃii, deci fapte sociale de un anume specific, au capacitatea de a releva alte fapte sociale, au o valoare instrumentală de cunoaştere a socialului. „În afară de actele individuale pe care le provoacă, obiceiurile colective se exprimă sub forme definite «reguli» juridice, morale, zicători populare, fapte de structură socială etc. Fiindcă aceste forme există într-un mod permanent şi nu se schimbă cu diferitele lor aplicări, ele alcătuiesc un obiect fix, un etalon constant, care este totdeuna la îndemâna observatorului şi care nu lasă loc impresiilor subiective şi observaŃiilor personale. O regulă de drept este ceea ce este şi nu sunt două moduri de a o percepe“35.

Filosoful şi sociologul francez a subliniat altă calitate a Dreptului. Deşi este un domeniu al socialului, Dreptul se regăseşte în toate celelalte domenii şi componente ale societăŃii umane. Fără reguli de drept, fără organizarea acesteia în plan juridic, societatea nu poate exista ca întreg. „ViaŃa generală a societăŃii nu poate să se extindă asupra nici unui domeniu fără ca viaŃa juridică să se extindă în acelaşi timp şi în acelaşi raport, asupra acesteia“36.

33 Idem. 34 Ion VlăduŃ, 1998, op. cit., pag. 44. 35 É. Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, pag. 95. 36 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 42.

Page 72: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

72

E. Durkheim a considerat inconsistentă clasificarea Dreptului în drept public şi drept privat pe care au făcut-o juriştii. El considera că Dreptul este, în acelaşi timp, şi drept public şi drept privat, deoarece existenŃa şi aplicabilitatea sa nu pot fi concepute în afara existenŃei indivizilor umani. „Toate drepturile, considera sociologul francez, sunt private în sensul că întotdeauna şi oriunde există indivizi prezenŃi şi activi. În acelaşi timp, fiecare Drept este public pentru că el exercită o funcŃie socială, iar indivizii nu sunt altceva decât funcŃionari ai societăŃii, chiar dacă deŃin acest statut în grade diferite“37. Aprecia clasificarea făcută de jurişti în drept public şi drept privat necorespunzătoare deoarece prin aceasta se realizează o distincŃie între categoriile de Drept privilegiate de către stat şi categoriile de Drept neprivilegiate de către acesta. O clasificare corespunzătoare, credea el, o pot realiza numai sociologii, iar sarcina aceasta trebuie să revină sociologiei juridice. În concepŃia lui Emile Durkheim, după cum aprecia prof. Maria Voinea, Dreptului îi revine rolul de a asigura unitatea şi coeziunea societăŃii, a grupurilor sociale, respectarea de către indivizi a normelor şi regulilor pe baza cărora funcŃionează societatea în diversele ei forme de organizare.

E. Durkheim a contribuit substanŃial la apariŃia sociologiei dreptului penal ca subramură a sociologiei juridice, la elaborarea unui aparat conceptual propriu acestei discipline, la fundamentarea pe baze ştiinŃifice a metodologiei sociologiei juridice.

Pentru modul în care a contribuit la legitimarea Dreptului în societate este deosebit de grăitoare lucrarea sa Le suicide apărută în 1897, tradusă şi limba română sub titlul Despre sinucidere.

Un rol deosebit în crearea sociologiei juridice l-a îndeplinit lucrarea juristului austriac Eugen Ehrlich (1862-1922) intitulată Baza sociologiei dreptului, publicată în anul 1913. Apreciind-o elogios, sociologul Georges Gurvitch, citat de Ion VlăduŃ, scria în 1960: „Sociologia dreptului cea mai interesantă şi cea mai ştiinŃific elaborată până în prezent este lucrarea unui jurist austriac Eugen Ehrlich“38.

Această lucrare este prima monografie în istoria gândirii socio-juridice care, în chiar titlul său, conŃine termenul sociologia dreptului, ceea ce azi se mai cheamă şi sociologie juridică. Idei valoroase privind contribuŃia sa la întemeierea sociologiei juridice se regăsesc şi în lucrările Logica juridică (1902), ContribuŃii la teoria izvoarelor dreptului (1919) ş.a. Abordările sale teoretice sunt concentrate în jurul următoarelor pro-bleme şi idei:

– apariŃia şi dezvoltarea Dreptului; – structurarea realităŃii juridice; – Dreptul statului; – „Dreptul viu” al societăŃii sau „ordinea juridică paşnică şi spontană a societăŃii“; – ordine de drept şi ordine juridică spontană; – obiectul sociologiei juridice; – rolul judecătorului; – metoda de cercetare. El a structurat teza, după cum relatează Ion VlăduŃ, citându-l pe Georges

Gurvitch, după care „centrul de gravitaŃie al dreptului în epoca noastră (epoca în care a scris el, n.n.), ca şi în toate celelalte timpuri, nu trebuie să fie căutat nici în lege, nici în

37 Idem, pag. 43. 38 Ion VlăduŃ, op. cit., pag 47.

Page 73: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

73

jurisprudenŃă sau în doctrină, nici, mai general, într-un sistem de reguli, ci în societatea însăşi“39.

După părerea sa, izvorul Dreptului, al normelor de drept, trebuie căutat în societate, în faptele juridice, între care: obişnuinŃa, dominarea omului de către om, dominarea lucrurilor de către om, declaraŃia de voinŃă ş.a.

Normele de drept sunt, în general, înrudite cu alte norme (morale, religioase, ale modei etc.) care îndeplinesc funcŃia de organizare a vieŃii interne a grupului (conf. I. VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 47). A tratat Dreptul în unitatea tuturor formelor sale de manifestare considerând că realitatea juridică integrală a acestuia cuprinde trei niveluri, anume: „propoziŃiile abstracte ale dreptului, formulate, de regulă, de către stat“; „regulile concrete de decizie privind conflictele, elaborate de preferinŃă de tribunale şi jurisconsulŃi“; „ordinea paşnică internă” a societăŃii.

Dreptul statului este destinat, susŃine Ehrlich, tribunalelor etatizate şi altor organe ale statului. Normele juridice elaborate de stat reprezintă doar o mică parte din ordinea juridică a societăŃii. Ele au o mare stabilitate, rămân totdeauna în urma ordinii paşnice, spontane a societăŃii şi sfârşesc prin a se înclina în faŃa dreptului viu al societăŃii (I. VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 48).

Cel de al doilea nivel al realităŃii juridice, regulile concrete de decizie privind conflictele între indivizi şi între grupuri, este fundamentat raŃional şi aparŃine celor care îi judecă pe indivizii şi grupurile aflate în conflict.

Dreptul viu al societăŃii este rezultatul întrepătrunderii ordinilor grupurilor particulare. Este altceva decât Dreptul elaborat de către stat şi nu cuprinde ordinea impusă de stat. Mijloacele folosite în lupta împotriva celor care încalcă Dreptul viu sunt mult mai eficiente, crede Ehrlich, decât măsurile statului luate în acelaşi scop.

Juristul austriac este de părere că în societate se întâlnesc şi funcŃionează mai multe ordini de drept. Una este cea rezultată din aplicarea Dreptului statului; alta este ordinea paşnică spontană a societăŃii, exprimată de al treilea nivel; există ordinele de drept autonome ale grupurilor sociale particulare care iau naştere pe baza „regulilor concrete de decizie privind conflictele între indivizi şi grupuri” în caz de conflict şi cu aceste reguli decizionale (Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 49).

Privite în unitatea lor reală dinamică, acestea exprimă varietatea componentelor realităŃii juridice, a realităŃii sociale integrale a Dreptului.

Cele trei niveluri ale structurii realităŃii juridice sunt cercetate de ramuri distincte ale ştiinŃei. Primele două fac obiectul ştiinŃei Dreptului, iar cel de al treilea este, de fapt, obiectul de cercetare propriu sociologiei juridice. Spus altfel, citându-l pe sociologul Ion VlăduŃ, care exprimă concepŃiile lui Eugen Ehrlich, „sociologiei juridice îi revine sarcina specifică de a studia ordinea paşnică, spontană a societăŃii pentru a preciza condiŃiile în care din această ordine se degajă reglementările juridice suprapuse şi a releva faptul că centrul de dezvoltare a dreptului se află în societatea însăşi, şi nu în legislaŃie, ştiinŃa juridică sau jurisprudenŃă“40.

Metoda de cercetare proprie sociologiei juridice ar fi ceea ce astăzi numim studiul documentelor sociale sau/şi observaŃia sociologico-juridică. Ehrlich era de părere că obiectul sociologiei juridice poate fi cercetat „prin studierea, analiza documentelor juridice moderne (hotărâri judecătoreşti, documente de negociere etc.) sau prin

39 Idem. 40 Idem, pag. 49.

Page 74: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

74

observarea directă a vieŃii sociale, a schimbului, a obiceiurilor, a uzanŃelor grupurilor, a celor recunoscute juridic, a celor a căror activitate dreptul o reglementează, dar şi a acelora care sunt ignorate de drept“41.

Referindu-se oarecum critic la concepŃia lui Eugen Ehrlich în domeniul sociologiei juridice, sociologul francez Georges Gurvitch, citat de Ion VlăduŃ, aprecia că acesta (Ehrlich) „avea tendinŃa de a confunda sub termenul de drept spontan, dreptul extrastatal al societăŃii globale şi dreptul autonom al grupurilor particulare, fiind înclinat să exagereze importanŃa dreptului extrastatal în dauna celui statal“42.

Max Weber (1864-1920) nu a scris lucrări în care să abordeze numai problematica sociologiei juridice. Preocupările, ideile sale privind această ramură a cercetării vieŃii sociale a oamenilor sunt cuprinse, mai ales, în capitolul intitulat Economie şi drept – sociologia dreptului, inclus în lucrarea sa fundamentală Economie şi societate, publicată în anul 1922. ContribuŃia sa la crearea sociologiei juridice se regăseşte ,,în numeroase alte lucrări pe care marele sociolog german le-a scris în domeniul sociologiei, istoriei, filosofiei, economiei şi metodologiei ştiinŃelor sociale“43.

Prof. Maria Voinea consideră că, în concepŃia lui Max Weber, „problema dreptului ocupă un loc strategic în înŃelegerea raŃionalităŃilor politice ale societăŃii. El a fost preocupat de evoluŃia raporturilor dintre sistemele statale şi administrative şi cele juridice, dintre ordinea dreptului şi ordinea administraŃiei“44.

După cum observa sociologul Dan Banciu, în optica lui Max Weber statul şi administraŃia alcătuiesc o asociere umană de un tip deosebit al cărui scop este înfăptuirea „monopolului asupra constrângerii fizice legitime, realizând un raport de dominare a oamenilor de către oameni bazat pe instrumentul exercitării legitime (mai bine zis, considerate legitime) a constrângerii“45.

Pentru ca acest monopol de putere să fie eficient în realizarea constrângerii fizice legitime (asigurarea autorităŃii), iar indivizii umani să accepte constrângerea considerată legitimă, adică pentru realizarea autorităŃii este nevoie de „justificări interioare şi de justificări exterioare”, ambele necesare pentru caracterizarea dreptului public pe care îl leagă de viaŃa politică a societăŃii. Prima categorie de justificări este reprezentată de tipurile de idealuri de autoritate sau de putere legitimă cunoscute în istorie: autoritatea (puterea) tradiŃională; autoritatea (puterea) charismatică; autoritatea (puterea) legală. Cea de-a doua categorie de justificări dependente de prima, prin care sunt legitimate şi realizate dominaŃia, autoritatea (puterea) include personalul dreptului.

Autoritatea sau puterea tradiŃională se întemeiază pe puterea de constrângere a tradiŃiilor, a cutumelor, a practicilor populare pe care Max Weber le mai numeşte şi autoritatea „datinii consfinŃite”. „Ea presupune şi se bazează pe adeziunea şi credinŃa indivizilor în validitatea dominaŃiei unei autorităŃi care întemeiază forŃele de tradiŃie ale societăŃii (...) cât şi pe capacitatea şi atitudinea autorităŃii tradiŃionale de a le respecta şi a le aplica echitabil faŃă de indivizi“46.

Puterea (autoritatea) charismatică presupune supunerea indivizilor, acceptarea de către individ a autorităŃii şi a supunerii faŃă de acel conducător care este înzestrat cu 41 Idem, pag. 50. 42 Idem. 43 Ion VlăduŃ, ap. cit., pag. 51. 44 Maria Voinea, op. cit., 1997, pag. 30. 45 Max Weber, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Editura Anima, Bucureşti, 1992, pag. 8-9. 46 Dan Banciu, op. cit., pag. 48.

Page 75: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

75

inteligenŃă, cu talent de conducător, cu charismă, cu un har neobişnuit. Această categorie de conducător poate fi reprezentată de profeŃi, vindecători, conducători militari, revoluŃionari, şefi de partide etc. Puterea (autoritatea) charismatică se bazează pe calităŃile excepŃionale ale unor indivizi.

Puterea (autoritatea) legală are un caracter raŃional. Este întemeiată pe credinŃa indivizilor umani în caracterul legal al normelor, adică al legilor şi al prescripŃiilor legale, pe existenŃa şi manifestarea unei competenŃe efective din partea autorităŃilor publice, oficiale în actul exercitării autorităŃii (al conducerii), precum şi pe credinŃa că cei care deŃin puterea au dreptul de a conduce societatea, dar respectând legile, prescripŃiile legale – normele statuate în respectiva societate. Autoritatea publică este „impersonală, legală şi legitimă, îşi exercită dominaŃia în consens cu regulile şi scopurile pentru care a fost desemnată (de pildă, autoritatea exercitată de «şeful de stat» din societăŃile moderne).

Rolurile care au revenit în istorie „personalului dreptului” care reprezintă mijloacele exterioare de justificare a autorităŃii (dominaŃiei) au evoluat de la tipul iraŃional la tipul raŃional. Tipul iraŃional este specific societăŃilor tradiŃionale şi cuprinde în această categorie: şeful charismatic, judecătorul – cadiul, pontiful – suveran. Tipul raŃional se întâlneşte în societăŃile moderne: juristul – logician, legislatorul – practician, judecătorul – pragmatic.

Max Weber consideră că dreptul a parcurs un proces istoric de evoluŃie care s-a desfăşurat în sensul sistematizării şi raŃionalizării crescânde „având ca finalitate constituirea unui tip de organizare socială în care raporturile dintre indivizi şi dintre indivizi şi mediul înconjurător devin tot mai diferenŃiabile şi predictibile, astfel încât să poată fi evaluate consecinŃele utilizării mijloacelor în conformitate cu scopurile urmărite“47.

Acest proces de transformare a înfăptuit trecerea de la dreptul ca „revelaŃia charismatică a profeŃilor” la afirmarea dreptului ca un ansamblu complex de reguli, norme, legi juridice elaborate de către marii teoreticieni şi practicieni ai acestui domeniu, adică la stadiul (forma) pe care Max Weber îl numea „stabilirea propoziŃiilor sistematizate ale dreptului” caracterizat prin sistematizare, raŃionalizare logică, dreptul devenind o „tehnică specială”. Max Weber consideră că raŃionalitatea dreptului a devenit caracteristica sa dominantă abia în orânduirea capitalistă.

Lectura nr. 10 Max Weber Despre evoluŃia, sistematizarea şi raŃionalizarea dreptului Dreptul – scria sociologul german – începe prin a fi o revelaŃie charismatică a

profeŃilor, pentru a deveni apoi o creaŃie empirică a juriştilor practicieni, după aceea se orientează spre birocratizare printr-o putere seculară, acŃionând cu sau fără ajutorul unei puteri teocratice şi ajungând în final la stabilirea propoziŃiilor sistematizate ale dreptului, însoŃite de lucrări juridice emanând de la un grup de savanŃi şi practicieni specializaŃi, formaŃi tehnic în exerciŃiul logicii juridice şi al cunoaşterii literaturii dreptului. Caracteristicile formale ale dreptului se dezvoltă în acest proces al combinării formalismului sensibil fondat pe magie şi al revelaŃiei mistico-raŃionale, trecând prin intermediul teocraŃiei şi al statului patrimonial care fac să reiasă caracterul teleologic 47 Idem, pag. 49.

Page 76: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

76

(Zweckrational) al dreptului în direcŃia intensificării sistematizării şi raŃionalizării logice a dreptului ca tehnică specială.

Ceea ce conduce finalmente spre o sublimare logică progresivă a dreptului în rigoarea sa deductivă şi tehnica sa întărită.

Sursa: Ion VlăduŃ, Introducere în Sociologia juridică, EdiŃia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pag. 53.

Sociologul german a stabilit existenŃa a patru tipuri ideale de drept prin

introducerea distincŃiei între aspectele formal şi material, raŃional şi iraŃional privind fundamentarea, întemeierea (bazele) dreptului ca fenomen social-istoric.

1. Dreptul material şi iraŃional; 2. Dreptul material şi raŃional; 3. Dreptul formal şi iraŃional; 4. Dreptul formal şi raŃional. 1. Dreptul material şi iraŃional are două elemente ca fundament (bază): a) liberul arbitru al legislatorului; b) sentimentele personale şi calităŃile justiŃiabile ale judecătorului ca în cazul

judecătorului-cadiu care realizează dreptul şi justiŃia prin inspiraŃie şi revelaŃie, fără să recurgă la norme sau precedente judiciare (D. Banciu, op. cit., 1995).

2. Dreptul material şi raŃional, la rândul său are ca temeiuri fie a, fie b; a) existenŃa unor imperative morale sau religioase; b) existenŃa unor texte sfinte, ca de exemplu Coranul sau Cartea ProfeŃilor. 3. Dreptul formal şi iraŃional este formal deoarece are drept fundament o decizie

formală emisă de judecător sau de legiuitor şi este iraŃional deoarece cel care a luat acea decizie formală apelează la revelaŃie, la profeŃie, la oracol ş.a., care sunt norme de natură iraŃională.

4. Dreptul formal şi raŃional în care decizia este raŃională se bazează pe un sistem de norme elaborate de jurişti profesionişti, de legiuitor sau de judecător, precum şi pe un sistem de precedente codificate şi sistematizate în mod raŃional.

Stabilirea acestor patru tipuri de Drept i-a servit lui Max Weber pentru a-şi prezenta propria concepŃie privind obiectul sociologiei dreptului, cum o numea el. Considera că punctul de plecare în afirmarea sociologiei dreptului trebuie să îl reprezinte opoziŃia care se manifestă între caracterul mistico-raŃional al Dreptului şi caracterul său raŃional. Sociologul german era de părere că în procesul evoluŃiei şi transformării Dreptului s-au afirmat următoarele tipuri de sisteme de Drept:

1. sisteme de Drept penetrate în întregime de supranatural, cum sunt cel mistic şi cel religios;

2. sisteme de Drept relativ raŃionalizate, fie în proceduri (raŃionalizare formală), fie în conŃinuturi (raŃionalizarea materială);

3. sisteme de Drept în întregime raŃionalizate, atât formal, cât şi material în acelaşi timp, întemeiate pe o logică formală imanentă Dreptului.

În cadrul sistemelor de Drept în întregime raŃionalizate, decizia legiuitorului şi a judecătorului se întemeiază pe normele statuate şi codificate, precum şi pe precedentul judiciar. Decizia este elaborată şi formulată în spiritul gândirii juridice exprimată, concentrată în concepte logico-juridice abstracte.

Page 77: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

77

Max Weber considera că între dreptul public şi dreptul privat există diferenŃieri şi deosebiri esenŃiale, pe primul plan situându-se faptul că dreptul privat este legat de economie, iar dreptul public este legat de politică (I. VlăduŃ).

Dreptul în societăŃile anterioare capitalismului a fost dominat de spiritul mistic. În capitalism are loc detaşarea de acest spirit, prin sistematizarea şi raŃionalizarea logică a Dreptului, iar asigurarea respectării normelor juridice, a legilor este încredinŃată unui aparat birocratic specializat.

În concepŃia lui Max Weber, procesul evoluŃiei istorice a Dreptului, transformarea acestuia au avut loc nu doar în sensul, în direcŃia raŃionalizării, ci şi în sensul, în direcŃia birocratizării treptate a acestuia „prin crearea şi dezvoltarea unei administraŃii birocratice, dominată de un spirit de formalism, impersonalitate şi rutinizare“48.

Lectura nr. 11 Dan Banciu RaŃionalizarea şi birocratizarea dreptului în concepŃia lui Max Weber Pentru Max Weber, întreaga evoluŃie şi transformare a dreptului şi instituŃiilor

acestuia s-a făcut atât în direcŃia raŃionalizării, cât şi în cea a birocratizării sale crescânde. Pentru el, raŃiunea nu creează dreptul, ci doar îl ordonează în concepte şi noŃiuni, fiind deci un simplu principiu ordonator şi regulator al dreptului, în timp ce raŃionalitatea constă în orientarea dreptului spre norme raŃionale şi instrumentale, capabile să asigure concordanŃa între scopurile acŃiunilor sociale şi mijloacele legale şi legitime pentru realizarea acestora. În acelaşi timp şi pe măsura specializării şi diversificării dreptului în drept public şi drept privat se constată şi o evoluŃie a acestuia în sensul birocratizării sale treptate, prin crearea şi dezvoltarea unei administrări birocratice, dominată de un spirit de formalism, impersonalitate şi rutinizare. BirocraŃia, ca tip de organizaŃie formală, se întemeiază pe anumite principii (raŃionalizarea deciziilor, impersonalitate în relaŃiile sociale, rutinizarea procedurilor, centralizarea autorităŃii) şi funcŃionează în virtutea unor serii de mecanisme menite să asigure loialitatea membrilor birocraŃiei şi controlul asupra lor. BirocraŃia presupune siguranŃa reacŃiei şi devotament faŃă de reguli, însă acest devotament conduce la transformarea regulilor în ceva absolut, generând o anumită „incapacitate instrumentală” a membrilor birocraŃiei, astfel încât elementele şi principiile care o conduc la eficienŃă în general vor produce ineficientă în cazurile particulare.

Sursa: Dan Banciu, op. cit., 1995, pag. 49-50. Lectura nr. 12 Ion VlăduŃ ConcepŃia lui Max Weber despre tipul cel mai pur de putere legală Pentru Weber, tipul cel mai pur de putere legală este acela exercitat de un aparat

administrativ birocratic, de o administraŃie pur birocratică. De altfel, M. Weber este cercetătorul care a fundamentat din punct de vedere teoretic birocratismul ca modalitate raŃională şi eficientă de organizare şi conducere. În contextul acestor preocupări, el a studiat componenŃa aparatului administrativ, principiile de funcŃionare a acestuia (competenŃa, subordonarea ierarhică, desfăşurarea activităŃii potrivit normelor stabilite 48 Idem, pag. 50.

Page 78: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

78

etc.), modalităŃile de promovare în cadrul respectiv ş.a. El a descris pe larg procesul de birocratizare a organismelor statale, a marilor întreprinderi economice, publice şi private, naŃionale şi internaŃionale, a partidelor, a sindicatelor şi a diferitelor grupuri de interese. ConcepŃia sa cu privire la amplificarea procesului de raŃionalizare în condiŃiile societăŃii moderne, în domeniul juridic a îmbrăcat, după cum am văzut, forma cunoscutei, dar şi contestatei legi a evoluŃiei generale a dreptului.

Sursa: Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 55-56. Dreptul este mijlocul prin care se generalizează o sferă foarte cuprinzătoare de

interese ale societăŃilor şi ale indivizilor începând cu cele de natură economică şi mergând de la cele mai elementare, cum sunt cele care primesc asigurarea securităŃii membrilor societăŃii date, ori interese dintre cele mai înalte privind asigurarea, respectarea onoarei fiecărui individ,a fiecărei persoane care face parte din colectivitatea concretă. Nici o societate modernă nu poate asigura funcŃionarea economiei sale pe prin-cipii şi în forme moderne dacă nu dispune de o normativitate juridică, de o reglementare juridică subordonată tocmai acestui scop. Pentru ca dreptul să-şi îndeplinească rolul său în reglementarea procesului de funcŃionare a unei economii moderne, este necesară organizarea statală a acelei societăŃi.

Cercetând relaŃiile dintre stabilitatea sau schimbarea raporturilor economice şi stabilitatea sau schimbarea normelor de drept, Max Weber considera că sunt posibile două situaŃii: a) stabilitatea raporturilor economice şi mobilitatea normelor de drept; b) mobilitatea raporturilor economice şi stabilitatea normelor de drept.

Lectura nr. 13 Ion VlăduŃ, Despre raportul dintre economie şi drept în concepŃia lui Max Weber De o atenŃie deosebită din partea autorului s-a bucurat problematica raportului

dintre economie şi drept în cadrul societăŃii. De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, chiar în lucrarea sa fundamentală, capitolul destinat sociologiei juridice este intitulat Wirtschaft un Recht (Economie şi drept). Cu privire la raportul dintre cele două realităŃi sociale, M. Weber preciza faptul că dreptul, în cadrul societăŃii, nu garantează numai interese de natură economică, ci cuprinde în sfera garanŃiilor sale o largă paletă de interese, de la cele mai elementare, cum sunt cele care privesc securitatea individului, până la cele mai înalte, de genul celor care vizează onoarea persoanei. El opina că, din punct de vedere teoretic, garantarea de către stat a dreptului nu este absolut necesară pentru desfăşurarea fiecărui fenomen economic fundamental, dar funcŃionarea unei economii moderne nu se poate lipsi de o reglementare juridică corespunzătoare, reglementare care este posibilă numai în condiŃiile unei organizări statale.

În contextul aceleiaşi problematici, M. Weber aprecia că chiar dacă raporturile economice se schimbă rapid, în anumite condiŃii, o normă de drept poate să rămână neschimbată. Sau, invers, o reglementare juridică ce vizează un anumit raport economic poate să fie schimbată fără ca schimbarea respectivă să afecteze derularea relaŃiilor economice. În concepŃia sa, societatea capitalistă, caracterizată printr-o organizare economică modernă, este reglementată de un drept propriu, dreptul formal şi raŃional, cum am văzut că îl numeşte autorul. Făcând apel la dreptul privat, M. Weber a încercat să demonstreze că elaborarea dreptului formal şi raŃional a favorizat economia capitalistă.

Page 79: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

79

însă, elaborarea şi aplicarea acestui tip de drept au dat naştere, după cum constata chiar autorul, şi unor efecte neaşteptate, neprevăzute, unor efecte perverse cum le-am numi noi astăzi într-o terminologie promovată de sociologul francez Raymond Boudon. Este vorba despre manifestarea unei anumite tendinŃe de schematizare coercitivă a existenŃei umane. Referindu-se la un exemplu concret, M. Weber punea în evidenŃă caracterul formal al libertăŃii unui lucrător de a încheia un contract de muncă. Fiind constrâns de găsirea unui loc de muncă, muncitorul nu va dispune nici de cea mai mică libertate în ceea ce priveşte stabilirea condiŃiilor angajării sale. CondiŃiile contractului vor fi impuse într-o manieră unilaterală de patron, de întreprinzător, de cel care face angajarea.

Sursa: Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 53-54. Max Weber a avut contribuŃii şi în domeniul metodologiei de cercetare

sociologico-juridică, teoretizând metoda comprehensiunii interpretative a semnificaŃiilor interne ale conduitelor sociale.

Şcoala americană a „JurisprudenŃei sociologice”. Teoria sociologică a Dreptului

a primit o contribuŃie importantă din partea sociologilor americani uniŃi în jurul a doi lideri binecunoscuŃi: Edward Alsworth Ross şi Roscoe Pound, alcătuind ceea ce se numeşte „Şcoala americană a jurisprudenŃei sociologice”.

Principalele idei promovate în cadrul acesteia pot fi sistematizate astfel: – transformările care au loc în societate au consecinŃe asupra Dreptului în sensul

că influenŃează în mare măsură schimbările, modificările, transformările la nivelul Dreptului;

– caracterul valid al normelor juridice, eficienŃa acestora în societate depind de măsura în care respectivele norme sunt cunoscute, receptate şi acceptate de către grupurile sociale;

– dezvoltarea Dreptului se datorează experienŃei acumulate în urma activităŃii agenŃilor Dreptului, în mod deosebit al activităŃii judecătorilor, nu a unor deducŃii logice;

– trebuie renunŃat la metoda deductivă de interpretare a Dreptului şi aceasta trebuie înlocuită cu metoda inductivă, prin recunoaşterea Dreptului judecătorului de a interpreta textul de lege şi de a crea noi norme juridice (de drept), dacă situaŃia concretă impune acest lucru (nu există norme de drept sau, dacă există, sunt fie ambigue, fie incerte pentru cazurile concrete);

– există posibilitatea de a se obŃine o măsură unitară, denumită standard juridic ca „măsură medie” de conduită a judecătorului, susceptibilă a fi aplicată fiecărei ipoteze sau circumstanŃe a diferitelor cazuri concrete. Această măsură medie se poate obŃine prin contopirea şi sistematizarea numeroaselor sentinŃe pe care le-au pronunŃat, în timp, tribunalele – ceea ce se va reflecta şi în înlăturarea fixităŃii şi rigidităŃii normelor de drept statuate.

Considerând Dreptul ca un produs al societăŃii şi raportându-l la fenomenele sociale, reprezentanŃii acestei şcoli au „proiectat o nouă lumină asupra dreptului, pe care l-au integrat într-o categorie sociologică mai generală, aceea de control social“49, fundamentând teoria controlului social.

49 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 57.

Page 80: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

80

În orice societate coexistă reglementări normative diverse, cum sunt cele religioase, morale, ale artei, cele juridice, ale educaŃiei, ale sportului etc. Există mai multe mijloace de a exercita controlul social şi mai presus există „controale sociale”. Acestea sunt integrate într-un sistem în care se completează reciproc şi se ierarhizează în mod diferit în societăŃi diferite, întrucât Dreptul include, dar nu exclusiv, ordinul legal reprezentat de regimul politic care, într-o societate organizată politic, aplică sistematic constrângerea pentru armonizarea conduitelor umane, baza juridică a autorităŃii legilor şi a prescripŃiilor normative, şi procesul judiciar şi cel administrativ, Dreptul este instrumentul principal şi, totodată, cel mai perfecŃionat de exercitare a controlului social de către societate asupra conduitelor umane într-o societate organizată politic. Dreptul este considerat ca un element al totalităŃii controalelor sociale.

Cum în societate există şi alte mecanisme de control social în afara Dreptului, dar Dreptul regăsindu-se în fiecare, obiectul de cercetare al sociologiei juridice trebuie centrat pe studiul „cadrelor de control social”, a „ordinului legal”, precum şi pe studiul relaŃiilor dintre ordinul legal şi grupurile sociale receptoare asupra cărora se exercită resticŃiile şi constrângerile.

* *

* Datorită valorii gândirii sociologico-juridice a lui Emile Durkheim, Eugen

Ehrlich, Max Weber, ori a reprezentanŃilor Şcolii americane a „jurisprudenŃei sociologice” şi a multor cercetători din alte domenii dar apropiate sociologiei şi Dreptului s-a constituit ca ramură specializată, de sine stătătoare a cercetării realităŃii sociale integrale a Dreptului, Sociologia juridică. Aceasta, după expresia românului Romulus Vulcănescu, „a căpătat individualitate tematică în secolul XIX, personalitate şi cetăŃenie ştiinŃifică abia în secolul XX“50.

4. Dezvoltarea gândirii sociologico-juridice după constituirea sociologiei

juridice ca disciplină ştiinŃifică autonomă Gândirea socio(sociologico)-juridică a parcurs din antichitatea greco-romană până

în contemporaneitate un drum lung şi anevoios, dar finalul acestuia a fost încununat în mod fericit prin desprinderea sociologiei de filosofie şi de cugetarea politică în prima jumătate a veacului XIX, iar la finele secolului XIX şi începutul celui de-al XX-lea prin constituirea Sociologiei juridice ca ramură autonomă, specializată a Sociologiei generale.

Acest fapt reprezintă un nou punct de reper pentru gândirea sociologico-juridică, pentru ridicarea acesteia la un nivel calitativ superior, complex, întemeiat pe principiile cunoaşterii ştiinŃifice specifice ştiinŃelor sociale – asupra Dreptului, asupra realităŃii sociale integrale a Dreptului. ContribuŃii însemnate în acest sens au adus Georges Gurvitch, Theodor Geiger, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Mircea Manolescu, Eugeniu SperanŃia, Renato Trevers, Talcott Parsons, Jean Carbonier, Mircea Djuvara şi numeroşi alŃii. Din motive numai de natură didactică vom prezenta, mai întâi, contribuŃii ale sociologilor şi juriştilor ce nu sunt din România.

Georges Gurvitch (1894-1965). Este continuator al gândirii specifice sociologiei juridice, ale cărei temeiuri, după cum am arătat, au fost clădite de înaintaşii săi Durkheim, Eugen Ehrlich, Max Weber şi alŃii. „Georges Gurvitch este considerat unul dintre cei mai 50 Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Bucureşti, Editura Academiei, 1970, pag. 15.

Page 81: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

81

mari sociologi ai dreptului“51, „unul dintre sociologii care au contribuit esenŃial la realizarea sudurii dintre ştiinŃa dreptului şi sociologie şi, prin aceasta, la fundamentarea sociologiei juridice, elaborând o serie de lucrări care şi astăzi reprezintă puncte de referinŃă în literatura domeniului“52; el a adus „o contribuŃie importantă la dezvoltarea sociologiei dreptului“53. „În perioada interbelică a pus bazele unei sociologii juridice cu tentă filosofică,“54 a tratat dreptul ca pe un produs al societăŃii, destinat societăŃii înseşi. Izvorul Dreptului este unul complex, care cuprinde nu numai legea de stat, ci şi legile societăŃii civile, „dreptul viu al societăŃii”, după expresia lui Eugen Ehrlich. În concepŃia lui „legea de stat nu constituie nici singura, nici principala sursă a dreptului, ci doar una dintre sursele sale,“55 iar dreptul, ca obiect de studiu pentru sociologia juridică, reprezintă un ansamblu de „fapte normative” care sunt fapte sociale de un anume specific. În concepŃia lui Gurvitch, normele juridice îşi au temeiul în normele de comportament al oamenilor, a grupurilor particulare: cutuma, obiceiul juridic. Dreptul ca fapt social de un anume specific manifestat într-un cadru social specific are rolul de a realiza justiŃia în acel cadru.

Există în opinia sa două categorii de „fapte normative”. În prima categorie sunt cuprinse cele care decurg din sociabilitate, din „relaŃia cu celelalte persoane”, iar în cea de-a doua, fapte referitoare la uniunea şi sociabilitatea prin comuniune şi interpenetraŃie” (Dan Banciu). În societate există dreptul individual căruia îi revine rolul de a reglementa relaŃiile dintre indivizi şi dreptul social de integrare şi cooperare – drept al transpersonalismului şi al democraŃiei. Principalele manifestări ale dreptului social sunt dreptul muncii şi dreptul internaŃional.

A definit sociologia juridică într-o manieră filosofică, adică „parte a sociologiei spiritului care studiază realitatea socială deplină a dreptului, plecând de la expresiile sale sensibile şi exterior observabile în conduite colective efective (organizaŃii cristalizate, practici cutumiare şi tradiŃii sau comportamente novatoare) şi în baza morfologică (structurile spaŃiale şi densitatea demografică a instituŃiilor juridice“56. În optica sa, această disciplină teoretico-aplicativă are următoarea structură disciplinară: microsociologia dreptului sau sociologia juridică sistematică, sociologia diferenŃială a dreptului, sociologia genetică a dreptului. Prima componentă are ca obiect cercetarea pe orizontală a diferitelor specii de drept pe care le generează formele concrete de sociabilitate (dreptul societăŃilor organizate, caracterizat prin sancŃiuni şi constrângeri exterioare, dreptul societăŃilor spontane ce presează asupra conştiinŃei indivizilor şi asupra vieŃii colective) precum şi „studiul vertical al felurilor de drept” în raport cu structurile de profunzime proprii oricărei forme de sociabilitate. Cea de-a doua (sociologia diferenŃială a dreptului) investighează relaŃiile dintre diferitele manifestări ale dreptului şi varietatea tipurilor de colectivităŃi umane.

Aceasta, la rândul ei, cum observa Dan Banciu, are două părŃi: a) tipologia juridică a grupurilor active particulare, dar care dispun de capacitatea de a crea suprastructuri organizate, de exemplu: grupuri familiale, teritoriale, profesionale, sindicale şi altele; b) tipologia societăŃilor globale, care generează diferitele sisteme de 51 Valerius M. Ciucă, 1998, op. cit., pag. 219. 52 Dan Banciu, 1995, op.cit., pag. 52. 53 Maria Voinea, 2000, op. cit., pag.43. 54 Ion VlăduŃ, 1998, op. cit., pag. 59. 55 Dan Banciu, 1995, op. cit., pag. 52. 56 Georges Gurvitch, Elements de sociologie juridique, Paris, Aubier, Editions Montaigne, 1940, pag. 33.

Page 82: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

82

drept. A treia componentă a sociologiei dreptului (sociologia genetică) caracterizează atât „regularităŃile tendenŃiale” proprii fiecărui tip de sistem juridic, cât şi factori interni ai mişcării vieŃii juridice (conflicte şi tensiuni între diferite specii de drept, între diferitele ordini juridice etc.), şi „factorii externi” (economici, religioşi, ecologici etc.), care determină „regularităŃile tendenŃiale” ale dreptului. Are aplicabilitate numai în cadrul unui singur tip de societate globală. Se înŃelege că fiecare tip de societate globală va fi studiată sociologico-juridic de propria sociologie genetică a dreptului. Georges Gurvitch a elaborat o teorie a pluralismului juridic, considerând că diversele grupuri din care este alcătuită societatea umană împreună cu formele concrete de sociabilitate determină coexistenŃa unui complex de reguli sociale, juridice, sportive, profesionale etc. Ca urmare, grupurile umane au o structură juridică proprie, au valori juridice specifice şi o ordine juridică distinctă. Statul este considerat un grup social particular. În orice societate se întâlnesc şi coexistă dreptul statului cu o mare diversitate de specii ale dreptului („pluralitate” de specii de drept) produse de grupurile particulare, altele decât statul, şi de formele de sociabilitate specifice fiecărui grup social particular, sau uniuni de grupuri particulare.

Normele de conduită proprii grupurilor particulare constituie temeiul unei mari diversităŃi, pluralitate de reguli impersonale, general-sociale cu caracter juridic. Aşa începe pluralismul juridic. Prin concepŃia sa asupra sociologiei juridice ca disciplină ştiinŃifică autonomă – Georges Gurvitch l-a depăşit în teorie pe întemeietorul acesteia, Emile Durkheim, care îi concepea câmpul de cercetare concentrându-se în jurul problemelor privind izvoarele, geneza dreptului. Georges Gurvitch considera că sociologiei juridice îi revin sarcini multiple, sistematizându-le teoretic pe următoarele coordonate: descoperirea tuturor genurilor de drept, a ordinilor de drept şi a sistemelor de drept care coexistă şi funcŃionează în cadre sociale determinate şi corelarea lor cu respectivele cadre, cercetarea tehnicilor de sistematizare a dreptului corelate cu tipurile de societăŃi globale; studierea rolului juriştilor în viaŃa dreptului şi a societăŃii, investigarea „regularităŃilor tendenŃiale“57 care se manifestă în fiecare tip de sistem juridic şi a factorilor care le determină.

Theodor Geiger (1891-1952). Gândirea sa în domeniul sociologiei juridice a prezentat-o îndeosebi în lucrarea Prolegomene pentru o sociologie a dreptului publicată în anul 1947, la Copenhaga, în care şi-a prezentat propria concepŃie privind „realismul sociologic în drept” pe care a asociat-o „unui spirit simbolist şi unei gândiri ordonate, aparent matematice“58.

Sociologul german a abordat probleme privind obiectul sociologiei juridice, aria problematică a acesteia. A distins între sociologia materială a dreptului şi sociologia formală a acestuia, considerând că aria de cercetare a fiecăreia cuprinde probleme distincte în raport cu aria celeilalte ramuri a sociologiei juridice. Sociologia materială a dreptului cuprinde în obiectul propriu de cercetare probleme privind izvoarele sociale şi

57 În concepŃia lui Gurvitch, „regularităŃile tendenŃiale se manifestă numai în sistemele juridice ale societăŃilor globale. Ele nu apar ca legi statice sau dinamice în cadrul sistemelor juridice, ci se manifestă doar ca „şanse”, ca „probabilităŃi”, ca „tendinŃe”. A distins următoarele regularităŃi tendenŃiale: trecerea de la predominanŃa statului la predominanŃa contractului; lărgirea cercului persoanelor legate prin aceeaşi ordine de drept şi generalizarea sa; substituirea progresivă a dreptului represiv şi creşterea rolului statului şi al contractului; multiplicarea şi intesificarea grupurilor particulare şi a ordinilor lor de drept; raŃionalizarea şi logicizarea treptată, progresivă a dreptului (apud I. VlăduŃ, 1998). 58 Valerius M. Ciucă, op. cit., 1998, pag. 225.

Page 83: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

83

evoluŃia dreptului, modul cum Dreptul în apariŃia şi dezvoltarea sa este condiŃionat şi determinat social. În sfera de investigare proprie sociologiei formale a dreptului consideră că se cuprinde modul de reglementare a vieŃii sociale a oamenilor prin intermediul normelor juridice, al Dreptului. Pentru a-şi îndeplini rolul în cercetarea ştiinŃifică, sociologia materială trebuie să se orienteze către cercetarea factorilor cu rol determinant asupra deciziilor juridice, iar sociologia formală a dreptului are de studiat relaŃiile dintre instituŃiile sociale şi viaŃa socială, consecinŃele acestor relaŃii, activitatea judiciară, structura organizatorică a tipului de stat democratic etc.

În opera sa a abordat probleme privind natura şi geneza normei juridice, raportul dintre drept şi morală, raportul dintre drept şi putere. El considera că în societăŃile primitive dreptul şi morala erau coincidente, dar că pe măsura evoluŃiei istorice a societăŃii omeneşti, între Drept şi morală se afirmă un proces de separare, de individualizare, fiecare având domeniul şi rolul său. Acest proces culminează în societatea contemporană prin ruperea oricăror posibilităŃi de comunicare între ele, deoarece morala şi-a pierdut rolul său de instrument prin care se realizează controlul social înfăptuit împreună cu Dreptul. DispariŃia acestui rol al moralei se datorează faptului că morala a devenit subiectivă şi arbitrară.

Raportul dintre Drept şi putere este înŃeles şi explicat de către Theodor Geiger astfel: apariŃia puterii este prioritară în raport cu apariŃia Dreptului; puterea nu are cum să-şi îndeplinească rolul în societate în lipsa Dreptului; Dreptul este neputincios în afirmarea sa ca instrument al controlului social dacă nu este sprijinit de putere.

Societatea umană, considera Geiger, nu a cunoscut întotdeauna organizarea juridică, trecerea la acest mod de existenŃă, organizare şi funcŃionare producându-se în faze succesive: faza obişnuinŃei, faza obiceiului, faza reglementării obişnuielnică, faza statuării. Norma juridică pozitivă apare în faza ultimă, cea a statuării, în care oamenii, structuraŃi în grupuri sociale, vor înlocui mecanismele spontane de apărare împotriva celor care încalcă regulile, cu mecanisme juridice instituŃionalizate, călăuzite de norme sociale speciale care stabilesc atât competenŃa, cât şi procedura de reglementare a relaŃiilor sociale.

Theodor Geiger s-a remarcat şi prin cercetări concrete având caracter sociologico-juridic. În Fiul ilegitim şi mama sa în dreptul noului stat (1920) a evidenŃiat, pe baza a numeroase date statistice de teren, cum un anume mod de formulare a unei legi poate genera discrepanŃe atunci când este aplicată. Este considerat ca pionier în ceea ce priveşte aplicarea matematicii în analiza fenomenelor social-juridice (I. VlăduŃ, 1998, op. cit., pag. 67).

Talcott Parsons (1902-1997). Sociolog născut în SUA, proeminentă figură a sociologiei americane post-belice, adeptul principal al orientării structural-funcŃionaliste americane. în opera sa (The System – 1952; The Structure of the Social Action – 1937; The Law and the Social Control - 1962 ş.a.) a fost preocupat îndeosebi de problemele ordinii sociale şi a mijloacelor pe care le are societatea, pentru a-şi apăra şi menŃine ordinea socială. Dreptul şi sociologia trebuie să studieze ordinea socială normativă – rezultat al consensului între indivizi şi grupurile sociale. A conceput societatea umană ca sistem structural-funcŃionalist alcătuit din patru niveluri de organizare, care au drept scop îndeplinirea unui număr de patru funcŃii sociale. Cele patru niveluri sunt: nivelul tehnic, nivelul managerial, nivelul instituŃional şi nivelul social, care îndeplinesc funcŃiile: de

Page 84: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

84

integrare socială; de adaptare socială; de atingere a scopurilor; de conservare a formelor sociale şi de conducere a tensiunilor sociale.

Dreptul, conceput de Parsons ca parte a sistemului social, reprezintă sinteza ordinii normative, este instrument indispensabil societăŃii pentru realizarea controlului social asupra comportamentului indivizilor şi grupurilor umane. FuncŃia principală a dreptului este cea de integrare socială. Dreptul se regăseşte şi acŃionează la nivelul tuturor componentelor societăŃii, cu rol de control social şi integrare socială. Dreptul cuprinde totalitatea normelor elaborate de legiuitor, determinate în mod abstract; norme care sunt corelate cu scopurile indivizilor şi rolurile pe care aceştia le îndeplinesc în mediul social concret.

Talcott Parsons este autorul unei teorii a „acŃiunii sociale”, al cărei ax îl reprezintă raportul dintre scopuri şi mijloacele realizării scopurilor. El a pornit de la ideea că între indivizii umani există un consens valoric şi normativ iar acŃiunile lor sunt raŃionale, intenŃionale şi conştiente, iar scopurile şi rolurile lor sociale sunt subordonate unui sistem preexistent de valori şi norme sociale acceptate de către toŃi indivizii prin consens. AcŃiunile sociale trebuie să-şi probeze valoarea lor socială printr-un act de evaluare pe care îl face societatea, nu individul (sau este făcut în numele societăŃii). Acest act de evaluare urmăreşte un număr de variabile anume: actorul social, contextul social, normele sociale.

Indivizii umani şi grupurile sociale îşi orientează acŃiunile după exigenŃele normelor sociale deoarece ele precizează alternativele social-dezirabile, adică cele aşteptate şi dorite de societate. Ca urmare, indivizii sau grupurile sociale devin conştienŃi(te) de mijloacele normativ permise pentru realizarea scopurilor. În acest mod, membrii societăŃii realizează selectarea acelor mijloace de realizare a scopurilor care sunt permise de imperativul raŃionalităŃii şi adecvarea, totodată, a mijloacelor imperativului raŃionalităŃii. Există o raŃionalitate intrinsecă şi una simbolică. RaŃionalitatea intrinsecă presupune că indivizii umani îşi realizează scopurile în mod deliberat şi este urmată în mod firesc de raŃionalitatea simbolică, ce presupune evaluarea scopurilor, dar o evaluare mai mult cu valoare de simbol decât ca realitate efectivă, concretă. Cele două tipuri de raŃionalitate nu sunt gândite întâmplător. Ele se află într-o asemenea relaŃie logică încât trecerea de la raŃionalitatea intrinsecă la raŃionalitatea simbolică reprezintă calea principală de integrare a individului în mediul social-normativ concret în care el trăieşte. Acest proces de integrare este dependent şi de transformarea normelor sociale, a valorilor şi simbolurilor, în coordonate interioare ale conduitei individului, ale conduitei actorului social.

În ultimă instanŃă, supunerea individului la norme şi valori dezirabile social, presupune existenŃa unui control social coercitiv precum şi existenŃa unei ordini sociale stabilită prin consens general, care trebuie să fie stabilă şi permanentă.

Robert Merton (1910), sociolog american. În lucrări ca Social structure and Anomie (1938) şi Social Theory and Social Structure (1968) consideră că în societăŃile moderne nu sunt posibile şi nici dezirabile evaluarea şi aprecierea universală a acŃiunilor şi comportamentelor umane. Marea diversitate a instituŃiilor sociale şi a sistemelor sociale normative impun o asemenea atitudine teoretică şi practică. Conformitatea acŃiunii sociale la norme, dezirabilitatea acesteia, poate fi utilă şi funcŃională într-un spaŃiu social determinat, într-un anumit sistem de norme, iar în altul se poate dovedi disfuncŃională. NoŃiunea de disfuncŃie pe care a introdus-o Merton se referă la acest

Page 85: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

85

aspect. Dreptul ca şi legislaŃia proprii unei societăŃi particulare pot avea atât funcŃii care pot fi manifeste şi latente, cât şi disfuncŃii manifeste sau latente. Elaborarea actelor normativ-juridice trebuie să reflecte un echilibru pe care să-l stabilească şi să-l evidenŃieze legislatorul în fiecare act normativ legiferat.

Robert Merton a redefinit noŃiunea de anomie elaborând o teorie a concordanŃei sau discrepanŃei existente între scopurile indivizilor socialmente dezirabile şi gama mijloacelor socialmente acceptate pentru realizarea scopurilor. Între scopuri şi mijloace, în anumite situaŃii concrete, se poate naşte un conflict. Conflictul, la rândul său, generează o stare de dereglare normativă la nivelul acŃiunii actorilor sociali. Această stare nu poate fi permanentă. Modul de comportare a indivizilor într-o asemenea stare de dereglare normativă poate îmbrăca următoarele forme: 1) conformismul; 2) inovaŃia; 3) ritualismul; 4) evaziunea şi 5) revolta; (Dan Banciu, 1995, pag. 58)

1. acceptarea scopurilor şi mijloacelor propuse de societate – conformismul; 2. acceptarea scopurilor propuse, dar respingerea mijloacelor acceptate de

societate şi căutarea altora, care, deseori pot fi imorale, ilicite şi indezirabile social – inovaŃia;

3. respingerea scopurilor dezirabile social, dar acceptarea mijloacelor propuse de societate – ritualismul;

4. refuzul scopurilor şi mijloacelor dezirabile social însoŃite de automarginalizarea individului în colectivităŃi şi zone situate la periferia societăŃii – evaziunea;

5. respingerea atât a scopurilor, cât şi a mijloacelor dezirabile social însoŃite de dorinŃa individului de a le înlocui cu altele – revolta.

Starea de dereglare normativă (anomia, în termenii lui Emile Durkheim) dă naştere unor comportamente deviante şi/sau delincvente. Această stare o explică şi în următoarea manieră: indivizii umani trăiesc într-o structură socială (ansamblul organizat de relaŃii sociale) şi, simultan, într-o structură culturală (ansamblu organizat de valori normative) proprie structurii sociale date. Dacă apare o stare tensională sau o ruptură între normele sociale, scopurile culturale şi capacitatea indivizilor umani de a se conforma normelor şi scopurilor respective, atunci se produce o situaŃie anormală, caracterizată prin faptul că înseşi valorile culturale produc comportamente umane care contravin tocmai rigorilor respectivelor valori.

William Evan, autorul lucrării The Sociology of Law. A Social Structural Perspective (1980), este unul dintre reprezentanŃii de frunte ai orientării structuralist-funcŃionaliste în abordarea Dreptului prin raportare la structura şi funcŃiile sistemului juridic. Sistemul juridic, în optica lui Evan, oricare ar fi el, include valori, norme, prescripŃii, instituŃii, organizaŃii şi roluri structurate astfel: 1) un ansamblu de norme şi reguli care orientează acŃiunile şi aşteptările actorilor sociali; 2) un ansamblu de statusuri specializate cărora le sunt atribuite funcŃii normative (Dan Banciu, 1995, pag. 59). Pe baza acestor elemente Evan a concluzionat că există sisteme juridice publice şi sisteme juridice private precum şi unele democratice, iar altele antidemocratice. Dreptul, considera Evan, îndeplineşte o funcŃie pasivă de control social şi o funcŃie activă de control social. Sociologia trebuie să abordeze Dreptul din perspectiva corelării normelor şi valorilor cu rolurile şi organizaŃiile existente în societate.

Lawrence M. Friedman în The Legal System. A Social Science Perspective (1975), pornind de la conceptul de funcŃie a unui sistem sau subsistem social, aprecia că

Page 86: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

86

rolul juridicului ca sistem de reguli, norme şi legi juridice, dar şi ca instituŃie de la care emană rigori comportamentale stricte – norme şi comandamente sociale – este de a contribui la rezolvarea şi diminuarea stărilor conflictuale sau stresante din societate, la integrarea indivizilor umani într-un sistem de norme dezirabil prin realizarea controlului social instituŃionalizat asupra modului cum sunt respectate (sau nu sunt respectate) normele sociale dezirabile, îndeosebi normele de drept.

Sistemul juridic, în concepŃia lui Friedman, reflectă modul cum este distribuită puterea în societate prin normele şi legile pe care le emite, prin modul cum intervine activ în acŃiunea de recompensare a indivizilor dintr-o societate atât prin atribuirea de premii şi beneficii conform normelor, cât şi prin aplicarea de sancŃiuni şi pedepse conform legilor acelor persoane care încalcă normele şi comandamentele emise de sistemul juridic, adică a normelor de drept. În orice societate, Dreptul este emanaŃia intereselor, scopurilor şi aspiraŃiilor acelor forŃe care guvernează. Şi, dezvoltând noi această idee care spune că în fiecare societate structura forŃelor care deŃin puterea este diferită, şi Dreptul trebuie să fie diferit în societăŃi diferite. Mai mult, în viitorul previzibil, în actuala structură a societăŃilor este greu de închipuit existenŃa unui singur Drept la nivel continental sau mondial.

Jean Carbonier (1908). Lucrarea sa Sociologie juridique apărută la Paris în 1978 îl prezintă ca pe un cercetător şi teoretician care şi-a întemeiat concepŃia sociologico-juridică pe o sinteză a gândirii sporind aria de idei care au conturat problematica sociologiei juridice. El considera că trebuie făcută o delimitare între două părŃi ale acestei discipline ştiinŃifice. Prima parte considera că ar trebui intitulată Sociologia juridică generală, iar cea de-a doua, Sociologia juridică specială. Problematica şi obiectul fiecăreia sunt precizate astfel de către Carbonier: „Alături de sociologia juridică generală care expune prin mari teorii noŃiunile fundamentale ale materiei, poate fi concepută o sociologie juridică specială, care -va transpune aceste noŃiuni în diverse domenii ale Dreptului. Ceea ce va da tot atâtea sociologii juridice particulare: a familiei, a proprietăŃii, a contractului...”59.

Conform părerii lui Jean Carbonier, afirmarea gândirii sociologico-juridice şi constituirea sociologiei juridice ca ştiinŃă despre Drept a parcurs trei etape:60 1) dominarea gândirii sociologice despre Drept de către Dreptul însuşi, nerecunoscându-se sociologiei nici o competenŃă în acest domeniu; 2) afirmarea şi sporirea influenŃei gândirii sociologice asupra Dreptului, fapt ce a determinat o schimbare în atitudinea juriştilor faŃă de sociologie în sensul orientării către acest mod de a gândi asupra Dreptului; 3) recunoaşterea de către jurişti a rolului sociologiei juridice în cercetarea Dreptului ca urmare a înŃelegerii faptului că Dreptul este determinat social, că Dreptul exprimă prin normele şi regulile sociale de comportament pe care le statuează visele şi aspiraŃiile oamenilor (indivizi şi grupuri sociale) dintr-o societate.

Jean Carbonier a abordat subiecte specifice gândirii sociologico-juridice:61 definirea sociologiei juridice; concepŃia restrânsă şi cea extinsă asupra acestei discipline; raporturile sociologiei juridice cu sociologia generală, cu Dreptul, cu alte discipline colaterale Dreptului. Preluând după Ion VlăduŃ (1998, pag. 69) şi Valerius M. Ciucă

59 Jean Carbonier, Sociologie juridique, Paris, Presses Universitaires de France, 1978, pag. 13. 60 Jean Carbonier, Droit prive et sociologie, în Le droit, les sciences humaines et la philosophie, Paris, 1973, pag. 35-37. 61 Jean Carbonier, Sociologie juridique, Paris, P.U.F., 1978, pag. 15-70.

Page 87: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

87

(1998, pag. 227) apare sistematizarea problemelor specifice gândirii sociologico-juridice pe care le-a abordat juristul şi sociologul Dreptului Jean Carbonier: definiŃia sociologiei juridice; aprecieri restrânse şi largi asupra acesteia; raporturile sociologiei juridice cu sociologia generală, cu Dreptul dogmatic, cu filosofia Dreptului, cu alte discipline colaterale Dreptului (drept roman, drept comparat, istoria dreptului, criminologia) cu alte ştiinŃe sociale (economia, politica, demografia, lingvistica), cu subdiviziuni ale sociolo-giei juridice (etnologia juridică, antropologia juridică, psihologia juridică), cu unele sociologii de ramură (sociologia religiei, sociologia politică); tendinŃele obiective şi subiective din sociologia juridică; obiectul sociologiei juridice; fenomenele juridice; sistemul juridic; funcŃiile sociologiei juridice; probleme ale metodologiei sociologiei juridice; fenomene de nondrept. Referindu-se la contribuŃia şi locul lui Jean Carbonier în domeniul sociologiei juridice, sociologul Ion VlăduŃ scria: „Este indubitabil faptul că sinteza originală a ideilor sociologico-juridice, precum şi elementele de noutate pe care J. Carbonier le-a adus în câmpul teoretico-metodologic al sociologiei dreptului îl situează pe acesta în galeria celor mai de seamă teoreticieni care s-au afirmat în perioada post-belică pe tărâmul tinerei discipline“62.

*

Sociologia juridică este o ramură a cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice a domeniului juridic al societăŃii, a realităŃii sociale integrale a Dreptului EvoluŃia în profunzimea ideilor, a abordărilor şi a concluziilor, împreună cu sporirea continuă a numărului oamenilor de ştiinŃă care s-au dedicat acestei discipline teoretico-empirice (sociologi, jurişti şi de alte profesiuni) a fost şi este un proces deschis înnoirilor, noilor abordări determinate de mereu noile şi posibilele inedite realităŃi sociale.

ContribuŃii remarcabile în domeniul gândirii sociologico-juridice au avut numeroşi alŃi autori în afara celor ale căror idei le-am prezentat sintetic până aici. Avem în vedere nume binecunoscute celor interesaŃi de progresele realizate în acest domeniu, atât din literatura internaŃională de specialitate, cât şi din România, între care: Henri Levy-Bruhl, Freund Julien, L. Gernet, F. Torre în FranŃa; Vincenzo Ferrari, Renato Trevers, G. Hirchio în Italia; Adam Podgorecki în Polonia; R. Dahrendorf, Manfred Rebinder, Nikolas Luhmann în Germania; Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Eugeniu SperanŃia, Dumitru Drăghicescu, Mircea I. Manolescu, Petre Andrei, Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Mircea Djuvara şi alŃii din vechea generaŃie, precum şi Sofia Popescu, Yolanda Eminescu, Rodica Mihaela Stănoiu, Dan Banciu, Valerius M. Ciucă, Ion VlăduŃ, Maria Voinea, N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia şi alŃii din noua generaŃie, în România, precum şi din alte Ńări şi continente ale lumii. Rămâne în sarcina unor ediŃii viitoare îmbogăŃirea şi diversificarea conŃinutului de idei şi de preocupări sociologico-juridice interne şi internaŃionale.

Pentru seminar (activitate tutorială organizată) Dezbatere pe baza studiului individual cu accent mai ales pe legătura dintre

problematica gândirii socio-juridice a AntichităŃii greco-romane şi obiectul de studiu al sociologiei juridice ca disciplină ştiinŃifică autonomă. 62 Ion VlăduŃ, op cit, pag 71.

Page 88: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

88

a) Bibliografie obligatorie

1. Dan Banciu, Elemente de sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.

2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, Suport de curs pentru învăŃământul la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă

3. Ion VlăduŃ, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 11-64 (selectiv)

b) Bibliografie facultativă

1. Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia dreptului, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 31-73 ExerciŃii

1. ExplicaŃi concepŃia lui Platon despre ierarhia bunurilor (valorilor) şi elaborarea legilor

2. Care este atitudinea teoretică a lui Platon privind prevenirea nedreptăŃii şi pedepsirea celor care săvârşesc nedreptatea ?

3. Care sunt principalele grupe de probleme ale gândirii socio-juridice a lui Aristotel şi tipurile de drept teoretizate de el ?

4. PrecizaŃi consideraŃiile lui Montesquieu privind natura statului, formele de generare şi instituŃiile de guvernare.

5. AnalizaŃi concepŃia lui Montesquieu privind rolul factorilor demografici, geografici şi spirituali în determinarea legilor

6. Care sunt asemănările şi deosebirile între modul de a concepe necesitatea şi rolul contractului social de către Hobbes, John Locke, Jean Jaques Rousseau şi Baruch Spinoza ?

Termeni-cheie AcŃiune socială Nomos Anomie Normă juridică Autoritate Obicei Birocratizarea dreptului ObişnuinŃă Categorii sociale

Page 89: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

89

Ordine juridică etatistă Cetate ideală Ordine juridică paşnică spontană Cetate reală Pace socială CetăŃean Pedeapsă Coinoniai Precursori Conduită Putere Consens RaŃiune Constrângere RaŃional Contract social RaŃionalizarea dreptului Control social RegularităŃi tendenŃiale DemocraŃie Sociabilitate Dezirabil Societatea (starea) civilă a omului Diviziunea muncii Sociologia formală a dreptului Dikaion SituaŃie dialectică Drept Stat Dreptate Stat ideal Dreptul natural Starea naturală a omului Dreptul pozitiv ŞtiinŃă Drepturi naturale Suveranitate Filia Tipuri de stat Formă de guvernământ ToleranŃă InjustiŃie Valori ÎnŃelepciune VoinŃă generală IraŃional

Page 90: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

90

JurisprudenŃă JustiŃie Legalitate Lege LibertăŃi naturale NaŃiune suverană Nedreptate

-Platon (429-347 î.Hr.) principalii-Aristotel (385-322 î. Hr.) a) precursori -Cicero (106-43 î. Hr.) -Carus (99-55 î. Hr.) -Aurelius Augustinus (354-430) -Maimonide (1135-1204) -Toma D'Aquino (1255-1274) -Dante Alighieri (1265-1321) -Niccolo Machiavelli (1469-1527) -Jean Bodin (1530-1596) Geneza şi evoluŃia -Johannes Althusius (1537-1635) Sociologiei juridice-Hugo Grotius (1583-1654)

-Francis Bacon (1551-1626) -Thomas Hobbes (1588-1679) -Baruch Spinoza (1636-1677)

-Jean-Jacques Rousseau (1712-1776) -John Locke (1632-1704) -Montesquieu (1689-1755) -Saint-Simon (1760-1825)

a) crearea şi-Émile Durkheim (1858-1927) dezvoltarea-Eugen Ehrlich (1862-1922)

sociologiei juridice -Max Weber (1864-1920) -reprezentanŃii Şcolii americane a

jurisprudenŃei sociologice (Edward Alsworth Ross şi Roscoe Pound

-Georges Gurwitch (1894-1965) -Theodore Geiger (1891-1952) -Talcott Parsosns (1902-1997) -Robert Merton (1910) -William Evan

Page 91: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

91

-Lawrence M. Friedman -Jean Carbonier (1908) -alŃii

Figura nr. 4. Geneza şi evoluŃia sociologiei juridice (precursori şi creatori) Capitolul IV SOCIOLOGIE JURIDICĂ ROMÂNEASCĂ

a) Probleme (Diviziuni) 1. Despre gândirea socio(sociologică)-juridică românească

premergătoare constituirii sociologiei juridice ca ştiinŃă autonomă 2. Constituirea sociologiei juridice româneşti 3. Teoria şi cercetarea sociologico-juridică românească în cea de-a

doua jumătate a secolului al XX-lea

1. Despre gândirea socio(sociologico)-juridică românească premergătoare constituirii sociologiei juridice ca ştiinŃă autonomă

1. Despre gândirea socio(sociologico)-juridică românească

premergătoare constituirii sociologiei juridice Fără să fim nici părtinitori, nici dominaŃi de intenŃii exclusiviste sau exagerat patriotice, vom sublinia de la bun început că în Ńara noastră au existat de timpuriu preocupări privind înŃelegerea fenomenului normativ ca element reglator al vieŃii sociale şi în acest cadru s-au afirmat valoroase idei de natură socio(sociologico)-juridică. „ÎnŃelepciunea şi spiritul justiŃiar, setea de dreptate, cinstirea legiuitorilor, calităŃi dintre cele mai nobile ale populaŃiei geto-dace şi-au dovedit o binemeritată recunoaştere din partea istoricilor, geografilor şi juriştilor antici. Reamintim, în acest sens, remarca marelui istoric al antichităŃii Herodot, care îi considera pe geŃi «cei mai viteji şi mai drepŃi dintre traci.»53 Considerăm, împreună cu sociologul Ion VlăduŃ, că după anul 106 pe teritoriul Daciei s-a produs un fenomen de aculturaŃie juridică (daco-romană) în cadrul căreia „conştiinŃa asupra a ceea ce este drept şi nondrept, juridic şi nonjuridic, s-a plămădit în complexul proces etnogenetic al poporului român, fiind benefic influenŃată de cei doi factori decisivi: spiritul justiŃiar tradiŃional al geto-dacilor, dovedit de toleranŃa romanilor faŃă de aplicarea în continuare a cutumelor geto-dace şi raŃionalismul şi rigorismul normativităŃii romane importate de Dacia romană. Paralel cu formarea conştiinŃei juridice, exprimate prin nevoia de normativitate (adică de identificare a răului în latinescul sens de reus, de inculpat,

53 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, p. 77.

Page 92: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

92

de acuzat, de aflat sub bănuiala vinei, vinovăŃiei de a fi stricat echilibrul comunitar), nevoie adâncită de simbioza cu spiritul justiŃiar roman, trăieşte, încă în spaŃiul dacic (şi vivacitatea ei este considerabilă), ideea de justiŃie privată, un subdrept de sorginte gentilică.“54 Acest fenomen de aculturaŃie juridică a devenit izvor pentru vechiul drept românesc. După aprecierea lui Valerius M. Ciucă „abia în Evul Mediu târziu apar primele semne ale gândirii româneşti socio-juridice.“55 EvoluŃia acesteia s-a afirmat cu oarecare maturitate spre finele Evului Mediu, când se statornicise o structură ierarhică a dreptului feudal în cele trei provincii româneşti istorice, ierarhizate astfel56: dreptul domnesc; dreptul boieresc sau stăpânesc; dreptul bisericesc (canonic); dreptul orăşenesc; dreptul Ńăranilor liberi şi independenŃi; dreptul robilor. Spiritul renascentist a influenŃat şi gândirea socio(sociologico)-juridică de pe meleagurile noastre. Începând cu secolul al XVI-lea s-au afirmat cărturari şi gânditori în toate cele trei provincii româneşti istorice (Transilvania, Moldova, łara românească) în ale căror lucrări se regăsesc numeroase idei de factură socio(sociologico)-juridică, sau prin a căror contribuŃie s-a creat în secolul al XX-lea sociologia juridică românească: Nicolaus Olahus (1493-1568), Johannes Honterus (1498-1548), Nicolai Milescu Spătaru (1636-1708), Dimitrie Cantemir (1673-1723), Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Şincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821), Simion BărnuŃiu (1808-1864), Nicolae Bălcescu (1819-1852), Vasile Conta (1844-1882), Spiru Haret (1851-1912), A.D. Xenopol (1847-1920), C. Dumitrescu-Iaşi (1849-1923), Dumitru Drăghicescu (1875-1945), Dimitrie Gusti, Petre Andrei, Traian Herseni, H.H. Stahl, Mircea Manolescu, Mircea Djuvara, Eugeniu SperanŃia şi mulŃi, mulŃi alŃii. Se afirmă, de asemenea, noua generaŃie căreia, după 1989, i s-au deschis graniŃele gândirii libere şi în domeniul sociologiei juridice: I. Mihăilescu, Nicolae Popa, Mircea Eremia, Dan Banciu, Ion VlăduŃ, Valerius M. Ciucă, Maria Voinea, Yolanda Eminescu etc. Spiritul renascentist a influenŃat şi gândirea socio(sociologico)-juridică de pe meleagurile noastre.

2. Constituirea sociologiei juridice româneşti 2.1 Suportul de idei premergătoare (precursori)

Nicolaus Olahus (1493-1536). A întreprins şi a realizat o cercetare şi o analiză a raporturilor juridice specifice structurii sociale din epoca sa: raporturile juridice dintre elita societăŃii (nobilimea feudală) şi stat, dintre aceasta şi iobagi. A luat apărarea catolicismului şi Bisericii catolice.

Johannes Honterus (1498-1540). Este considerat ca fiind „părinte al gândirii sociologico-juridice româneşti” (Valerius M. Ciucă, 1998). Principalele idei prezentate în opera sa juridică: adaptarea normelor juridice la specificul economiei orăşeneşti, economie de tip nou în raport cu cea feudală şi care reclama o nouă realitate juridică; necesitatea laicizării Dreptului şi a adaptării Dreptului roman la cerinŃele economice şi sociale ale Renaşterii; a acceptat ideea platoniciană, conform căreia ordinea juridică este un dar al divinităŃii, este de sorginte divină, dar a considerat că aplicarea practică a legii Ńine de om şi are o natură pur umană; necunoaşterea concretă a legii de către cel care o

54 Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 260. 55 Idem, op. cit., p. 262. 56 Apud Valerius M. Ciucă, op. cit., 1998, p. 263.

Page 93: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

93

aplică nu numai că nu este scuzabilă, dar a nu respecta intenŃia şi scopul legiuitorului şi a-i da legii o aplicare deformată are consecinŃe negative asupra raporului dintre realitatea normativă şi juridicitatea societăŃii deoarece în astfel de situaŃii Dreptul se poate transforma în contrariul său. Legea trebuie să asigure echitatea naturală şi dreptatea, care sunt cerinŃe divine stabilite în faŃa legii; a evidenŃiat avantajele legii scrise pentru beneficiarii societăŃii şi dreptăŃii (este în acelaşi timp şi garanŃie şi formă de control).

S-a ocupat de problema privind deontologia judecătorului. Lucrări în care regăsim aceste idei cu accent sociologic, juridic: Reguli extrase din cărŃile de drept civil de Pandectelor, Scurt rezumat de drept civil pentru nevoile cetăŃenilor şi scaunelor săseşti din Transilvania.

Dimitrie Cantemir (1673-1723). A fost onorat de Academia din Berlin cu titlul de filosof între regi, dar şi rege între filosofi. În creaŃia sa ştiinŃifică, dar şi cea literară s-a preocupat şi de analiza fenomenelor juridice. Prin opere ca Descriptio Moldaviae, Istoria ieroglifică, Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, Creşterea şi descreşterea imperiului otoman, a cercetat şi instituŃiile juridice şi legile existente, a făcut o pledoarie de drept natural pentru centralizarea juridică a puterii monarhice luminate. Guvernarea domnului, considera Cantemir, trebuie să aibă două atribute esenŃiale, anume înŃelepciunea şi dreptatea pentru a evita tirania, despotismul, arbitrariul, abuzurile. Analizând procedura judecătorească, este de părere că şi aceasta trebuie să aparŃină domnului alături de puterea politică şi de cea legislativă. Domnul este prin însăşi natura şi firea sa incoruptibil (se înŃelege că nu poate avea calitatea de domn dacă îi lipseşte această calitate, n.n.). De aceea el este garantul dreptăŃii având totodată capacitatea de a realiza o justiŃie exemplară.

Nicolae Bălcescu (1819-1852). S-a impus în gândirea social-politică a vremii lui printr-o viziune proprie privind organizarea şi guvernarea democratică a societăŃii româneşti, pe care a opus-o guvernării feudale dăunătoare pentru întreaga societate. Legile feudale şi statul feudal trebuiau înlocuite, considera N. Bălcescu, deoarece ele deveniseră anacronice. Între societatea românească a vremii şi statul feudal se născuse o graniŃă a urii şi a vrăjmăşiei. Guvernarea feudală era bazată pe forŃă („silă“), iar legile constituiau instrumentul forŃei.

Legile noi ar avea rolul de a asigura democratizarea statului şi egalitatea în drepturi între toŃi locuitorii Ńării, libertatea fiecărui individ.

În Ńară, considera Bălcescu, exprimând o viziune mai cuprinzătoare asupra dezvoltării istorice a oricărei sociatăŃi, se poate realiza o ordine socială nouă (în raport cu cea feudală, n.n.) o „ordine absolută, perfectă a ordinei dumnezeieşti“57 ale cărei temelii sunt dreptatea şi frăŃia, legea şi judecata. Dreptatea este „cel dintâi grad al desăvârşirii“58, Dreptatea şi frăŃia se înfăptuiesc prin lupta neîntreruptă a omului „pentru triumful binelui asupra răului, al spiritului asupra materiei, al dreptului asupra silei.“59

Simion BărnuŃiu (1808-1864). Adept al ideii libertăŃii de la natură a omului, el considera că libertatea înseamnă şi egalitate, iar acestea sunt anterioare privilegiilor şi nedreptăŃii. Societatea este rezultatul unui contract social încheiat de bunăvoie între

57 N. Bălcescu, „Mersul revoluŃiei în istoria românilor“ în Antologia gândirii româneşti, sec. XV-XIX, partea a X-a, Bucureşti, Editura Libri, 1967, p. 277. 58 Idem, p. 277. 59 Idem, p. 227.

Page 94: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

94

oameni liberi.60 Indivizii, prin contractul social, au renunŃat la voinŃa particulară (ca normă de comportament), supunându-se voinŃei generale. Prin aceasta se manifestă tocmai libertatea şi voinŃa particulară. VoinŃa generală, voinŃa comună este rezultatul voinŃelor tuturor membrilor societăŃii, fiecare individ fiind membru al societăŃii civile doar ca urmare a voinŃei proprii. Puterea supremă în societate are ca temei supunerea liberă a fiecăruia pentru realizarea scopului comun, adică a ideii statului.61 Acest fapt înseamnă transformarea dreptului privat în drept public, susŃine BărnuŃiu. Contractul social, consideră BărnuŃiu, defineşte esenŃa statului, deoarece consensul tuturor creează statul. În stat, fiecare individ îşi păstrează drepturile sale naturale: de a trăi fără a vătăma pe alŃii; de a-şi manifesta viaŃa sensuală şi spirituală; de a comunica unii cu alŃii; de a respinge orice fel de dominaŃie şi altele. Scopul statului, scrie BărnuŃiu, este efectuarea ideii dreptului sau a ideii statului. Dreptul este tot ceea ce nu contrazice libertatea. Rolul dreptului este de a călăuzi realizarea libertăŃii celei mai mari pe cât se poate între toŃi oamenii, considerând că dreptul şi libertatea sunt identice.62 Libertatea nu poate fi concepută fără egalitate şi nici egalitatea fără libertate şi amândouă nu pot fi concepute şi realizate fără Drept.

Dreptatea este numită ca fiind „purtarea cea conformă cu dreptul”, purtare care apare fie din respectarea dreptului, fie din teama de pedeapsă sau din alte cauze. Dreptul este „regula după care are a se înfiinŃa o armonie între libertatea cea eternă a tuturor oamenilor.“63 Am spune noi că în această expresie a lui BărnuŃiu se cuprinde ideea potrivit căreia rolul dreptului (al regulii de drept) este acela de a reglementa relaŃiile dintre indivizii etern liberi, chiar dacă încheind contractul social au devenit membri ai societăŃii civile. În societatea civilă, indivizii, ca urmare a contractului social, „s-au obligat toŃi către toŃi, adică fiecare individ către toată universitatea naŃională, precum fiecare individ.“64 În jumătatea a doua a veacului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea sporesc preocupările pentru cercetarea vieŃii sociale româneşti, fapt favorizat în bună măsură de realizarea Unirii Principalelor.

Între cei care s-au ocupat îndeosebi de domeniul sociologic se înscriu C. Dumitrescu-Iaşi (1819-1923), Dumitru Drăghicescu (1875-1945), Spiru Haret (1851-1912), A.D. Xenopol (1847-1920), Titu Maiorescu, Dimitrie Gusti şi colaboratorii săi, reuniŃi în Şcoala sociologică de la Bucureşti, Petre Andrei, Romulus Vulcănescu şi mulŃi alŃii.

2.2 Constituirea sociologiei juridice româneşti Sociologia juridică românească s-a constituit îndeosebi prin cercetările teoretice şi

investigaŃiile empirice realizate de Dumitru Drăghicescu, Mircea Djuvara, Eugeniu SperanŃia, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri H. Stahl, Mircea I. Manolescu, Petre Andrei.

Dumitru Drăghicescu (1875-1945) a fost, se pare, primul dintre sociologii români care s-au făcut cunoscuŃi în afara hotarelor României, în FranŃa, la Paris. Ideile şi abordările sale privind unele probleme ale sociologiei juridice şi le-a prezentat în două studii: Despre rolul individului în determinismul social – 1904 (Du role de l’individu

60 S. BărnuŃiu, Dreptul natural privat, Iaşi, 1868, p. 261 şi următoarele. 61 S. BărnuŃiu, Dreptul natural public, Iaşi, 1870, pp. 11-13. 62 S. BărnuŃiu, Dreptul natural privat, Iaşi, 1868, p. 7. 63 Idem, p. 6. 64 S. BărnuŃiu, Dreptul natural public, Iaşi, p. 14.

Page 95: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

95

dans le determinisme social), şi Problema conştiinŃei – 1907 (Le probleme de la conscience), precum şi publicaŃiile sale apărute la Paris, între care două articole: Droit, morale et Religion – 1932 şi Philosophie du Droit et Droit naturel – 1935, tipărite în revista „Archives de Philosophie du Droit et de sociologie juridique“. El considera că în condiŃiile în care actele umane nu au o determinare naturală, ci doar una socială şi morală, ele sunt simultan şi libere şi determinate. Determinarea socială a actelor umane se realizează prin numeroşi factori, între care un rol aparte îl au normele juridice care au scopul de a reglementa conduitele, actele umane. AcŃiunea legilor juridice este de tip determinat; indivizii umani nu au alternativă la caracterul lor constrângător. Legile juridice sunt emanaŃia vieŃii sociale. Ele sunt legi ştiinŃifice în care se reflectă ceea ce are caracter de uniformitate, de regularitate socială. Datorită acestui fapt, prin caracterul lor ca legi ştiinŃifice care guvernează societatea, avem posibilitatea de a cerceta viaŃa socială a oamenilor în mod ştiinŃific, obiectiv. Legile juridice oferă informaŃii despre dinamica şi evoluŃia vieŃii sociale, ele însele având propria evoluŃie, în care se reflectă evoluŃia întregului ansamblu social.

Mircea Djuvara (1886-1945) a fost un mare intelectual al României şi al Europei. Profesor la Universitatea din Bucureşti (jurist şi filosof) şi membru corespondent al Academiei Române, s-a preocupat de problemele filosofiei juridice. Dar a abordat şi teme specifice sociologiei juridice, între care raportul dintre ŞtiinŃa Dreptului şi sociologie. El era de părere că sociologia juridică (sociologia dreptului) este o ştiinŃă auxiliară şi preliminară în raport cu Dreptul, servind ca bază pentru lămurirea şi uşurarea înŃelegerii Dreptului. Dreptul se întemeiază pe sociologie, dar şi alte ştiinŃe sociale sunt necesare Dreptului.

În scrierile sale se regăseşte ideea relaŃiei de interdependenŃă dintre Drept şi realitatea socială concretă. Realitatea socială generează Dreptul; Dreptul se aplică acelei realităŃi sociale care l-a produs. Cercetarea Dreptului nu este realizabilă ştiinŃific dacă nu este însoŃită de cercetarea realităŃii sociale concrete în care se aplică normativitatea juridică. La rândul ei, sociologia trebuie să studieze realitatea socială a Dreptului, valorile juridice generate de realitatea socială particulară. RelaŃia dintre ştiinŃa Dreptului şi sociologie este una obiectivă, determinată în primul rând de faptul că atât prima cât şi cea de-a doua au acelaşi obiect de cercetare, anume relaŃiile interumane cauzate de necesitatea îndeplinirii unor anumite scopuri. Acest raport este accentuat de necesitatea folosirii unitare în ştiinŃă atât a rezultatelor punctului de vedere al Dreptului asupra realităŃilor interumane, cât şi a rezultatelor opticii sociologice asupra respectivelor relaŃii, având în vedere specificul punctului de vedere juridic şi specificul punctului de vedere al sociologiei asupra aceluiaşi obiect de studiu. Sociologia, cercetând realitatea socială concretă, existentă constată cum este aceasta şi o descrie, iar rezultatele acestei constatări, cunoştinŃele obŃinute se exprimă la modul indicativ. Dreptul cercetează relaŃiile inter-umane dintr-o perspectivă normativă având permanent în atenŃie altă cerinŃă ştiinŃifică, anume cum trebuie să fie aceste relaŃii, pentru că numai în acest mod îşi poate realiza rolul, numai astfel Dreptul se poate aplica realităŃilor sociale concrete care l-au produs. CunoştinŃele juridice rezultate se exprimă întotdeauna la modul imperativ. Sociologia cercetează acŃiunile reale ale oamenilor aşa cum sunt ele pentru a surprinde şi înŃelege legăturile cauzale şi de altă natură dintre aceste acŃiuni. Dreptul cercetează aceleaşi realităŃi sociale ca şi sociologia, dar dintr-o perspectivă mai ales deontologică, urmărind de fapt normarea raporturilor dintre oameni, delimitarea drepturilor şi stabilirea

Page 96: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

96

obligaŃiilor acestora. Mircea Djuvara a abordat şi problema raportului dintre normativitatea juridică şi normativitatea morală, dintre Drept şi morală. Era de părere că Dreptul şi morala sunt componente ale eticii şi, în consecinŃă, Dreptul nu poate fi conceput decât în uniune cu moralitatea, în armonizare cu morala societăŃii la care Dreptul se aplică. Progresul în domeniul Dreptului în general şi în fiecare ramură particulară de Drept este condiŃionat de armonizarea continuă cu morala. Rolul Dreptului, considera Mircea Djuvara, este realizarea dreptăŃii, dreptatea fiind concepută ca valoare centrală a întregii vieŃi juridice. Din această situaŃie rezultă o cerinŃă majoră pe care trebuie să o respecte întreaga activitate de legiferare şi de adminstrare a justiŃiei: să aibă ca finalitate realizarea Dreptului. Dreptul trebuie adaptat cerinŃelor societăŃii concrete proprii unui popor, distinctă de organizarea socială a altui popor. „Nu există dispoziŃiuni de legi generale care să se aplice în mod necesar pretutindeni, fără observarea concretă a împrejurărilor fiecărei societăŃi (...). Nu există legi universale, nu există instituŃiuni universale, există instituŃiuni şi legi numai pentru un popor dat“14. Nu există un obiect general valabil al reglementării juridice, ci unul concret. Acesta este constituit din relaŃiile sociale existente în fiecare societate. Rolul Dreptului este de a reglementa nu doar aspecte particulare ale acestora. Cum relaŃiile sociale sunt deosebit de complexe şi se află într-un proces de continuă intercondiŃionare, reglementarea juridică trebuie să le cuprindă în plenitudinea, complexitatea şi intercondiŃionarea lor, dar nu izolate de ansamblul fenomenelor realităŃii sociale, ci trebuie în interiorul acestui ansamblu. Dreptul este condiŃionat social, este o funcŃie a faptelor sociale concrete, se modelează neîncetat după acestea, se adaptează permanent şi întocmai faptelor sociale reale ale unui „popor dat”. A concepe Dreptul „în afara faptelor sociale cărora trebuie sâ se potrivească este o absurditate“15 scria Mircea Djuvara.

Afirmând caracterul mobil, schimbător al faptelor sociale şi necesitatea adaptării pemanente a Dreptului la acestea, Mircea Djuvara recunoaşte şi surprinde, în fond, că Dreptul unui popor dat nu este constant acelaşi, ci are un caracter dinamic. El scrie în acest sens: „Dreptul nu poate fi exact acelaşi în două societăŃi deosebite şi nici în două momente istorice deosebite ale unei societăŃi. Fiecare societate îşi are faptele ei proprii, împrejurările ei speciale, mentalitatea ei şi, de aceea, fiecare societate îşi are dreptul ei“16.

Din contribuŃia juristului şi profesorului Mircea Djuvara în domeniul gândirii sociologico-juridice româneşti am prezentat doar cele care ni s-au părut mai relevante. Ideile şi abordările sale teoretice ale acestui domeniu le întâlnim în lucrări ca: Fundamentele fenomenelor juridice (1913), Teoria generală a dreptului (1930), Dreptul raŃional, izvoare şi drept pozitiv (1934), Dialectică şi experienŃă juridică (1937), Fundamentul ordinii juridice pozitive în dreptul internaŃional (1939), Precis de filosofie juridică (Tezele fundamentale ale unei filosofii juridice) (1941) şi altele.

Mircea Djuvara, abordând problema relaŃiilor dintre ştiinŃele sociale şi cele juridice, a acordat, în acest context problematic şi ideatic, un rol esenŃial sociologiei juridice, atât în cercetarea, cât şi în explicarea fundamentelor şi funcŃiilor sociale ale Dreptului. El considera că, lipsit de ajutorul sociologiei, Dreptul rămâne un monolit normativ şi fără datele şi realităŃile sociale dreptul este lipsit de înŃeles. Dreptul şi instituŃiile sale suportă inevitabil influenŃa unei multitudini de fapte sociale şi factori

14 Mircea Djuvara, Drept şi sociologie, pag. 11 (Extras din „Omagiu profesorului Dimitrie Gusti", 1936). 15 Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului, vol. II, Bucureşti, 1930, pag. 59. 16 Idem, pag. 59.

Page 97: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

97

sociali, economici, istorici, morali, lingvistici. Prin această manieră de a înŃelege determinarea, existenŃa şi funcŃionarea Dreptului, Mircea Djuvara sublinia ideea caracterului relativ al normelor şi valorilor pe care le include Dreptul. Dreptul are ca ax central ideile de justiŃie şi de dreptate.

Eugeniu SperanŃia (1888-1972) a avut multiple preocupări ştiinŃifice şi literar-artistice. A fost filosof, logician, sociolog, estetician şi poet. Ca profesor de filosofia Dreptului la Universitatea din Cluj s-a ocupat şi de numeroase probleme care Ńin de domeniul sociologiei juridice. Este considerat unul dintre primii întemeietori ai sociologiei juridice româneşti. Preocupându-se cu seriozitate de cercetarea originilor evoluŃiei, funcŃionalităŃii şi finalităŃii Dreptului şi-a creat propriile repere de gândire şi de investigare şi în domeniul sociologiei juridice (dreptului). A reuşit o abordare personală, inedită a multor probleme şi aspecte esenŃiale ale acestei ramuri autonome a sociologiei generale. A explicat în mod ştiinŃific relaŃia dintre sociologia generală, sociologia juridică şi Drept (ŞtiinŃa Dreptului). Considera că sociologia şi Dreptul sunt discipline ştiinŃifice între care există relaŃii de intersectare, dar fără ca vreuna să-şi piardă specificul său de disciplină ştiinŃifică.

Acest mod de a înŃelege relaŃia sociologie-drept a constituit punctul de plecare al teoriei sale referitoare la necesitatea abordării realităŃii sociale integrale a Dreptului dintr-o nouă perspectivă, cea sociologico-juridică şi la specificul noii discipline – sociologia dreptului. Eugeniu SperanŃia a considerat că între sociologia generală şi ştiinŃa Dreptului există un spaŃiu comun de investigare ştiinŃifică. Tocmai în aceasta se va constitui, afirma şi dezvolta o nouă ramură a ştiinŃelor umane – sociologia juridică. Să menŃionăm că el nu a folosit această sintagmă pentru denumirea noii ştiinŃe „însă o gândea şi, într-o formă sau alta, o exprima la cursurile studenŃilor de la drept“17. Sociologia generală are menirea de a „căuta explicarea cauzală a faptelor şi instituŃiilor sociale, pe când punctul de vedere juridic căuta justificarea instituŃiilor“18. Sociologia generală se întreabă care sunt cauzele care au determinat apariŃia instituŃiilor sociale, iar dreptul răspunde la întrebarea: de ce a fost nevoie de aceste instituŃii sociale şi căror scopuri servesc aceste instituŃii?

Dintr-o asemenea înŃelegere a relaŃiilor sociologie-drept s-a născut, se pare, ideea că obiectul de cercetare al acestei noi discipline îşi are originea atât în gândirea sociologică, în domeniul sociologiei, cât şi în gândirea juridică, în domeniul Dreptului. Ca urmare, noua disciplină va fi una cu caracter intermediar. ApariŃia acestei noi discipline, gândea Eugeniu SperanŃia, reflectă, pe de o parte, cerinŃele dezvoltării sociologiei generale şi pe cele ale dezvoltării Dreptului, iar pe de altă parte reprezintă expresia apropierii lor necesare pentru investigarea cât mai în profunzime a fenomenelor care se produc în societate şi a instituŃiilor create de societate. „Între ştiinŃa dreptului şi sociologie este, desigur, o strânsă legătură, căci ambele presupun viaŃa socială. Însă nu tot ceea ce este juridic este sociologic. Ambele se referă la acelaşi câmp de realitate, dar punctul de vedere sociologic şi punctul de vedere al filosofiei juridice sunt adânc diferite“19. Sunt vizate prin aceste idei ale lui Eugeniu SperanŃia, cum aprecia Teodor Tanco, originile comune şi tangente în plan ştiinŃific ale sociologiei şi Dreptului. Pe măsura evoluŃiei societăŃii şi a creşterii exigenŃelor cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice a

17 Teodor Tanco, Sociologul Eugeniu SperanŃia, Editura Virtus Roman Rediviva, Cluj-Napoca, 1993, pag. 103. 18 Eugeniu SperanŃia, Curs de filosofia dreptului, partea I, Oradea, 1932, pag. 3. 19 Idem, pag. 3.

Page 98: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

98

realităŃii sociale au apărut noi abordări teoretice ale zonei din societatea studiată atât de sociologie, cât şi de Drept; s-a constituit sociologia juridică – nouă ramură a cunoaşterii ştiinŃifice – prin armonizarea rezultatelor cercetării şi cunoaşterii datorate ştiinŃei Dreptului.

Eugeniu SperanŃia era convins că necesitatea apariŃiei noii ştiinŃe este determinată de evoluŃia vieŃii sociale şi de cerinŃele progresului cunoaşterii vieŃii sociale a oamenilor. Rolul noii discipline – sociologia juridică, n.n. – este de a „sluji intereselor teoretice şi practice ale omului“20.

Sociologia juridică („noua ştiinŃă“) urma să aibă un statut de ştiinŃe cu caracter particular, aprecia SperanŃia.

Principalele idei sociologico-juridice ale lui Eugeniu SperanŃia Dreptul se adresează tuturor indivizilor participanŃi la viaŃa de stat organizată;

Dreptul apare ca un mijloc de conservare a grupului social. Dovadă în acest sens aduce SperanŃia faptul că primele dispoziŃiuni juridice au fost de natură penală. Rolul normelor penale este acela de a apăra grupul, în primul rând ca existenŃă fizică. Dreptul să se organizeze şi să se constituie într-un „sistem deductiv de norme sociale destinate să asigure un maximum de sociabilitate într-un grup social determinat” – scria Eugeniu SperanŃia în lucrarea Introducere în Filosofia Dreptului (1946, pag. 347), exprimând într-o formulă lingvistică riguroasă însăşi raŃiunea de a fi a Dreptului.

Dreptul se organizează, considera Eugeniu SperanŃia, atât în „conştiinŃa colectivă” a poporului, în „sufletul naŃional”, cât şi în efortul creator al minŃii individului uman, zămislitor de norme, inclusiv norme juridice. „Dreptul este simultan un produs individual şi colectiv, ca însăşi conştiinŃa omenească în genere. Colectivitatea şi individualitatea nu sunt opuse una alteia şi nu se exclud reciproc, ci sunt realităŃi corelative; nici una nu poate fi afirmată fără cealaltă, ca şi partea faŃă cu întregul, ca şi centrul unui cerc faŃă de circumferinŃa sa”, sublinia sociologul clujean în „LecŃiuni de enciclopedie juridică” (Antologie de filosofie românească, vol. VI, 1988, pag. 277). În fiecare societate umană există un spirit justiŃiar care sălăşluieşte în minŃile şi judecăŃile oamenilor şi care stăruie deasupra legilor influenŃând elaborarea lor. În concepŃia lui E. SperanŃia, justiŃia socială presupune atât conformitate cu legea în vigoare, cât şi corespondenŃa conŃinutului legilor cu realitatea socială concretă în care trăieşte un popor dat.

Rolul justiŃiei este de a realiza armonia socială. Dreptul şi justiŃia trebuie să asigure împreună ordinea juridică a societăŃii. „Numai acolo găsim ordinea juridică, unde găsim organe specializate de sancŃionare şi constrângere, pentru că ele implică un sistem de norme cu caracter raŃional şi intenŃional“21. Elaborarea normelor, respectarea lor şi aplicarea lor pentru realizarea armoniei sociale sunt rezultatul unei organizări juridice deliberate. ExistenŃa Dreptului, a instituŃiilor abilitate pentru aplicarea Dreptului şi a activităŃii în acest domeniu sunt determinate, motivate social. Împrospătarea şi înnoirea Dreptului au motivaŃie socială: dinamica factorilor sociali impune noi măsuri legislative, adoptarea de norme noi, de legi noi cu scopul de a păstra (sau a restabili, n.n.) armonia socială. „Legile nouă se decretează în consideraŃia că sunt mai utile“22. Este posibil ca între conŃinutul obiectiv al legii şi aplicarea ei subiectivă să apară discrepanŃe cu posibile consecinŃe dăunătoare, care pot fi dramatice pentru individul implicat în raporturi de

20 Eugeniu SperanŃia, TradiŃia şi rolul ei social. Oradea, 1929, pag. 110. 21 Eugeniu SperanŃia, Curs de filosofia dreptului, partea I, Oradea, pag. 7. 22 Idem, pag. 14.

Page 99: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

99

Drept penal, cauzate de factori ca: receptivitatea şi sensibilitatea practicismului faŃă de ineditul legii; schimbarea frecventă a normelor de Drept prin abrogarea frecventă a unor legi şi adoptarea unora noi; conştiinŃa socială şi atitudinea psihologică (rutina şi plafonarea profesională) a celor care, ca practicieni, aplică legea. „Magistratul în deliberare şi militarul în campanie lucrează cu atât mai conform cu normele generale cu cât ei înşişi sunt mai puŃin osificaŃi psihologiceşte“23. Deşi acceptă ideea că normele de Drept au o dinamică proprie, că sunt supuse unei continue evoluŃii, pledează pentru o relativă stabilitate legislativă şi a normelor de Drept.

Norma de orice natură ar fi, inclusiv cea juridică, „prin însăşi destinaŃia ei, implică o anumită durabilitate şi deci implică un caracter de tradiŃionalism“24. Normele de Drept îşi au izvorul într-o tradiŃie (juridică sau nejuridică) şi sunt, la rândul lor, creatoare de tradiŃii proprii.

Eugeniu SperanŃia a sesizat şi teoretizat aspectele principale ale problematicii şi obiectului sociologiei juridice, înscriindu-se printre creatorii acestei discipline ştiinŃifice în Ńara noastră. Ideile sale le regăsim dispersate în lucrări ca: Principii fundamentale de Filosofie uridică (1936); Introducere în Filosofia Dreptului (Cluj, 1940); Introducere în sociologie (Bucureşti, 1944); Curs de sociologie generală (Oradea, 1930-1931); TradiŃia şi rolul ei social (Oradea, 1929); Fenomenul social ca proces spiritual de educaŃie (Oradea, 1930); Curs de Filosofia Dreptului şi sociologiei (vol. 1-1936, vol. 11-1938).

Şcoala sociologică de la Bucureşti (Şcoala monografică) are ca reprezentanŃi pe Dimitrie Gusti, H.H. Stahl, Traian Herseni, Mircea I. Manolescu, Costa Foru ş.a. Constituirea Şcolii sociologice româneşti cunoscută mai ales sub numele de „Şcoala monografică” sau „Şcoala sociologică de la Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Gusti a însemnat şi pasul ştiinŃific hotârîtor în afirmarea sociologiei româneşti ca ştiinŃă a realităŃii sociale şi, totodată, în crearea sociologiei juridice naŃionale. Profesorii N. Popa, I. Mihăilescu şi M. Eremia sunt de părere că „cel care marchează, în adevăratul sens al cuvântului, începutul investigaŃiei sociologice româneşti este Ion Ionescu de la Brad, prin valoroasele monografii închinate agriculturii româneşti (au fost analizate judeŃele Dorohoi, MehedinŃi şi Putna)“25.

Dimitrie Gusti (1880-1954) este fondatorul şcolii naŃionale de sociologie şi al Muzeului Satului din Bucureşti. A fost sociolog, filosof şi etician, profesor universitar, ministru al învăŃământului, membru şi, după un timp, preşedinte al Academiei Române. Datorită meritelor sale în domeniul cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice a vieŃii sociale a fost ales membru al unor academii, societăŃi şi institute de sociologie din diverse Ńări ale lumii.

Opera şi activitatea sa ştiinŃifică reprezintă nu doar o contribuŃie de mare valoare în domeniul sociologic, ci în însăşi istoria ştiinŃei şi culturii noastre româneşti.

El considera că sociologia are ca obiect de studiu realitatea socială, care trebuie cercetată atât cu „puterea raŃionamentului”, cât şi prin „acumularea de date” colectate direct din această realitate. Metoda care corespunde acestor cerinŃe, considera D. Gusti

23 Eugeniu SperanŃia, TradiŃia şi rolul ei social, Oradea, 1929, pag. 91. 24 Idem, pag. 88. 25 N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 1997, pag. 29.

Page 100: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

100

este monografia sociologică pe care a proclamat-o „principiul de realizare ştiinŃifică a sociologiei“26.

Monografia sociologică creează sociologiei posibilitatea de a se realiza şi dezvolta ca teorie prin cercetarea faptelor din realitatea socială. Monografia sociologică se realizează prin „observaŃia directă a realităŃii vii cu gânduri teoretice, explicative”. El suŃinea că din „fuziunea sociologiei cu monografia” va rezulta o sociologie monografică al cărei specific constă în faptul că ea „contrapune într-o nouă sinteză teoria şi faptele, dând celei dintâi un conŃinut şi o bază, iar faptelor o formă raŃională şi o structură ştiinŃifică“27.

Termenii paradigmei prin care Dimitrie Gusti a conceput realitatea socială ca obiect de cercetare pentru sociologia monografică au o sferă şi un conŃinut bine determinate, fenomenele diferite se află într-o structură şi succesiune logică şi sunt în număr de cinci: manifestări (economice, spirituale, juridice, politice); unităŃi sociale concrete (satul, oraşul, familia, Biserica, şcoala ş.a.); cadre (cosmologic, biologic, psihologic, istoric); voinŃa socială; legea paralelismului sociologic.

Sintetizând, vom spune că Dimitrie Gusti concepea realitatea socială ca o totalitate de „manifestări”, la nivelul unor „unităŃi sociale” condiŃionate de acŃiunea simultană a „cadrelor”, supuse „voinŃei generale” şi guvernate de principala lege a dezvoltării sociale „legea paralelismului sociologic”.

În cercetările monografice asupra realităŃii sociale proprii satului românesc, organizate şi conduse de Dimitrie Gusti, o atenŃie deosebită s-a acordat vieŃii juridice din acele comunităŃi, investigaŃiile concentrându-se mai ales asupra formelor de manifestare ale dreptului cutumiar şi ale criminalităŃii. Ca obiective ale „observării directe” a realităŃii juridice concrete, Gusti şi colaboratorii săi au avut în vedere: manifestările juridice referitoare la aplicarea legilor; abaterile de la lege; obiceiurile juridice încă în vigoare; adaptări locale ale dreptului pozitiv; manifestările moral-juridice sistematizate statistic pe categorii de fenomene cum ar fi: statistica penală; statistica proprietăŃii; statistica personalităŃii în materie civilă; statistica criminalităŃii; statistica stării civile a persoanelor, a bunurilor etc.

Un exemplu edificator privind modul cum concepea D. Gusti investigarea fenomenelor juridice din comunităŃile săteşti este modul cum a recomandat cercetarea juridică a familiei observatorul direct având de urmărit: căsătoria, drepturile tatălui, situaŃia femeii şi a copiilor, înfierile, situaŃia copiilor nelegitimi, problema bunurilor, dreptul de proprietate, de folosinŃă, servituŃile şi transmiterea prin contracte, donaŃie, înzestrări şi moşteniri.

Din domeniul Dreptului penal urmează a se studia: toate infracŃiunile, contravenŃiile, delicte şi crime. O recomandare metodologică de mare importanŃă se referă la cercetarea cauzelor de natură socială, economică, politică şi de altă natură ale manifestărilor juridice, ale diverselor fenomene care Ńin de domeniul Dreptului. Dimitrie Gusti prezintă ca exemplu de cum se înŃelege cercetarea în acest sens „obiceiul juridic atât de răspândit în Ńara noastră, ca feciorul cel mai mic să moştenească gospodăria bătrânească şi deci «să se însoare în cas㻓 care „ne apare în ansamblu vieŃii săteşti ca un

26 Dimitrie Gusti, Opere, vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968, pag. 222. 27 Idem, pag. 241.

Page 101: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

101

sistem de asigurare a părinŃilor în caz de bătrâneŃe, moştenitorul casei fiind obligat în schimbul acestui avantaj să aibă grijă de ei“28.

Rolul Dreptului în societate este tratat de către savantul sociolog în strânsă legătură cu cel al politicului, al politicii. În cunoscuta sa lucrare ŞtiinŃa naŃiunii (1937), exprimă părerea că atât Dreptul, cât şi politica sunt manifestări formale, de natură reglementară, dar care există în strânsă legătură cu cele economice şi spirituale. Recunoscând rolul factorilor de natură politică şi juridică în viaŃa socială, în conceperea şi iniŃierea unor transformări în societate, sublinia, totodată, faptul că aceştia trebuie să aibă permanent în vedere realităŃile naŃionale concrete, capacităŃile şi aspiraŃiile naŃiunii. Se desprinde deci ideea caracterului dominant naŃional al Dreptului şi al politicii: Dreptul şi politica să exprime „realităŃile naŃionale"; nu trebuie să fie „o marfă de import“29. Dreptul să sintetizeze întreaga experienŃă juridică a unei naŃiuni în evoluŃia sa istorică. A accentuat ideea existenŃei din adânc de istorie a unui „drept viu” al fiecărui popor, care exprimă în obiceiurile, tradiŃiile comunităŃilor locale, care diferă de dreptul de stat, diferă de dreptul legilor şi al tribunalelor. Pe acesta îl numea „dreptul naŃiunii”.

„Dreptul viu” sau „dreptul obişnuielnic” dăinuie „după necesitatea cerută de viaŃă împotriva dreptului suprapus în chip arbitrar“30. El trebuie să fie unul din izvoarele dreptului, în caz contrar ne vom afla în faŃa unui „spectacol curios al diferenŃei unui drept al legilor scrise şi al tribunalelor oficiale de dreptul viu al obiceiurilor şi al comunităŃilor locale“31. Rupt de „dreptul viu” dreptul de stat se transformă într-o construcŃie juridică arbitrară. Elementele „dreptului viu” trebuie descoperite prin cercetări „în plină realitate socială”. Ulterior, Gusti va defini „dreptul viu” ca „dreptul existent în cadrul unui grup social şi care cuprinde în măsuri diferite legea scrisă, legea pământului şi chiar creaŃia populară“32. Rezultă din această definiŃie că extinde sfera de cuprindere a „dreptului viu” prin adăugarea la „dreptul obişnuielnic” a unei noi componente, anume, „legea scrisă efectivă”. În acest mod rezolvă opoziŃia dintre „dreptul viu” şi dreptul statal. În consecinŃă, în societate vor coabita categoria fenomenelor juridice efective generate de legea scrisă cu categoria fenomenelor generate, cum scrie Gusti, de „legea pământului”.

Prin această nouă viziune asupra „dreptului viu”, D. Gusti s-a depăşit pe sine şi totodată s-a ridicat deasupra concepŃiei lui Hermann Kantorowicz care acceptă existenŃa unui drept „independent de dreptul statal”, cât şi deasupra concepŃiei lui Eugen Ehrlich care separa „dreptul viu” al societăŃii de dreptul statului şi de cel al deciziilor tribunalelor conforme cu ele exagerând importanŃa celui dintâi.

Dimitrie Gusti a fost preocupat şi de cercetarea raporturilor dintre drept şi morală. El era de părere că în etapa primară a fiecărei societăŃi umane nu există o distincŃie între drept şi morală, ele conformându-se nu rareori atât între ele cât şi cu alte fenomene sociale de atunci. Mai mult, la origine, ambele fenomene (dreptul şi morala) erau parte componentă a religiei, tabuurile şi interdicŃiile religioase fiind cele dintâi reguli de con-duită pe care le-a cunoscut, le-a „instituit” societatea umană.

Dreptul şi morala se aseamănă, scria D. Gusti, dar se şi deosebesc. ObligaŃia morală Ńine de conştiinŃă şi de credinŃă, iar sancŃionarea unei abateri de la normele morale 28 D. Guşti, Monografia sociologică, în Opere vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1968, pag. 434. 29 D. Gusti, Opere voi. I, 1968, pag. 500. 30 Idem. 31 Idem, pag. 501. 32 Idem, pag. 403.

Page 102: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

102

vine de la opinia publică, pe când obligaŃia juridică este prevăzută expres, iar încălcarea normativităŃii juridice, a obligaŃiilor exprese este sancŃionată exterior cu ajutorul forŃei publice în chip fizic (închisoare, amendă etc). ObligaŃia juridică uneori este cuprinsă în „obiceiul juridic”, în „obiceiul pământului”, la fel ca şi obligaŃia morală care în mod obişnuit este prescrisă de obiceiuri. Dimitrie Gusti a constatat că adeseori şi sancŃiunea morală se poate aplica sub forma sancŃiunii fizice, cum ar fi, de plidă, bătaia administrată de public unor indivizi umani pentru încălcarea normelor morale.

Rezultă că obligaŃiile şi sancŃiunile juridice pe de o parte şi obligaŃiile şi sancŃiunile morale pe de altă parte, nu se află în situaŃia de excludere reciprocă, ci într-un raport de intersectare. Între deosebiri sunt precizate cele referitoare la subiectul care pronunŃă şi aplică sancŃiunea, în sensul că sancŃiunea juridică este rezultatul deciziei unor „organe anumite” şi are un caracter constrângător, iar îndeplinirea sancŃiunii revine „forŃei publice” (judecător, poliŃie, jandarmi), pe când în cazul sancŃiunii morale nu există un organ special care să pronunŃe o sancŃiune, aceasta este stabilită de „legea pământului”, de obicei, iar pentru aplicarea sancŃiunii nu există o forŃă specializată, ci ea este îndeplinită, administrată de public, „adică de masa mare neorganizată în instituŃii”. (D. Gusti, T. Herseni, 1943, pag. 228). Pentru aplicarea sancŃiunii juridice se apelează la forŃă (arestare, anchetare, judecare, condamnare). „ForŃa trebuie să fie publică, organizată şi recunoscută de societate. Totuşi, nici aceasta nu formează dreptul. ForŃa este o ajutătoare a dreptului, îi asigură pumai funcŃionarea. Dreptul propriu-zis constă în lege, în regulile impuse de societate pentru normala ei funcŃionare.” (D. Gusti, T. Herseni, 1943, pag. 235). în principiu, aplicarea sancŃiunii morale presupune convingerea, persuasiunea, „convingerea” morală având un caracter difuz, pe când constrângerea juridică are un caracter organizat.

Asemănările şi deosebirile dintre Drept şi morală constituie pentru Dimitrie Gusti temeiuri suficiente pe care îşi întemeiază definirea Dreptului ca „totalitatea regulilor de conduită impuse de o societate şi sancŃionate de forŃa publică, iar a moralei, ca totalitatea regulilor de conduită impuse tot de societate, sancŃionate însă numai de opinia publică” (D. Gusti, T. Herseni, 1943, pag. 228-229).

Dreptul, consideră D. Gusti este subordonat moralei, Dreptul înfăŃişează „morala minimă”, deoarece prin Drept sunt consacrate obligaŃiile morale fundamentale a căror nerespectare ar pune în pericol atât funcŃionarea normală a societăŃii, cât şi existenŃa ei.

Sfera de cuprindere a Dreptului este inclusă în sfera de cuprindere a moralei, morala cuprinzând toate regulile de conduită impuse de societate, inclusiv cele de natură juridică.

Regulile moralei care condamnă fapte deosebit de grave cum sunt omorul, tâlhăria, furtul şi altele sunt sancŃionate şi de către forŃa publică devenind norme de Drept. Concluzia la care ajunge savantul sociolog este cât se poate de categorică: „Întreg domeniul dreptului, întrucât se clădeşte pe ideea de dreptate, aparŃine de fapt moralei (...) pe de o parte dreptul cuprinde morala cea mai necesară, iar pe de altă parte este subordonat moralei, întrucât este condamnat dacă se abate de la regulile ei” (D. Gusti, T. Herseni, 1943, pag. 229). O lege nedreaptă poate fi condamnată şi respinsă în numele moralei.

Referindu-se la ideea de dreptate, D. Gusti constată că aceasta poate fi înŃeleasă numai în corelaŃie cu ideea de drept, dar ele nu se confundă. „Prin drept trebuie să înŃelegem totalitatea regulilor de conduită colectivă, în vreme ce dreptatea trebuie luată în

Page 103: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

103

înŃelesul de virtute, de posibilitate interioară de a ne conforma normelor morale“33. Normele juridice sunt impuse şi au putere constrângătoare asupra indivizilor, pe când dreptatea are un caracter mai liber, mai autonom. Dreptatea se referă la „un sentiment al dreptului şi la o voinŃă interioară de a-1 înfăptui (...); a fi drept este, de fapt, a voi respectarea şi promovarea regulilor de drept (...), este drept acela care înŃelege, respectă şi aplică legile“34.

Dimitrie Gusti consideră că ideea de dreptate cuprinde în sfera sa dreptatea legală şi dreptatea etică. Prima reprezintă „o condiŃie indispensabilă pentru funcŃionarea vieŃii sociale. Dreptatea legală se realizează prin respectarea de către fiecare individ membru al societăŃii, a ordinii şi instituŃiilor create de respectiva societate. Totodată, presupune actul de conştientizare atât de către indivizi, cât şi de către grupurile sociale a faptului că ordinea socială şi instituŃiile societăŃii trebuie respectate. În lipsa acestui act de conştientizare, „dreptatea realizată ar fi un fapt oarecare, fără nici o valoare morală. Ne-ar apărea ca o simplă organizare juridic-administrativă (...) dreptatea legală nu ar putea să dureze, dacă în sufletul oamenilor n-ar exista sentimentul unor aşteptări etice“35. Ca membri ai unei structuri sociale, ai unei societăŃi „suntem conduşi de ideea dreptăŃii legale (...) iar ca agenŃi ai progresului, ideea dreptăŃii etice ne luminează căi de acŃiune superioară“36.

Dimitrie Gusti a avut valoroase contribuŃii privind problemele de sociologie legislativă, de sociologia dreptului internaŃional public, sociologia dreptului constituŃional şi a instituŃiilor publice, sociologia dreptului civil etc. Prin contribuŃiile aduse în patrimoniul sociologiei juridice, D. Gusti se situează, fără îndoială, printre cei mai de seamă fondatori ai noii ştiinŃe în România37.

Lectura nr. 14 Dimitrie Gusti Despre obiceiuri (...) În mod general, trei subiecte sunt producătoare de legislaŃii: individul, statul

şi societatea. Individul îşi creează o legislaŃie a lui proprie de conducere prin aşa-zisa

obişnuinŃă; statul prin sistemul cunoscut, iar societatea, prin obiceiuri. Obiceiul e legislaŃia proprie pe care societatea şi-o dă ei înşişi pentru ca să

trăiască şi să se dezvolte. Prin faptul că societatea şi numai ea îşi creează acest sistem de conducere care e

obiceiul, aceasta înseamnă că societatea, ea şi numai ea se conduce prin aceste norme pe care singură şi le creează. Nu sunt norme care i se impun din afară, ca de pildă, sistemul religios sau sistemul politic absolutist, ci sunt norme pe care ea o asigură şi le dă şi, de aceea, societatea în acest fel îşi creează o situaŃie de autonomie faŃă de societăŃile care trăiesc numai sub imperiul unor date străine ei, în afară de ea.

33 D. Gusti, Opere, vol. II, 1969, pag. 315. 34 Idem. 35 Idem, pag. 316. 36 Idem, pag. 317. 37 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 90.

Page 104: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

104

Societatea e condusă în cele mai neînsemnate acte, ca şi în cele mai solemne, ca şi individul, de obiceiuri; te întâlneşti pe stradă cu un cunoscut; te saluŃi; e o întâmplare oarecare; conversezi. Sunt atâtea şi atâtea obiceiuri care reglementează orice atitudine a individului în societate. De la cele mai mici şi neînsemnate amănunte ale existenŃei până la cele mai solemne momente ale sale, botez, căsătorie, înmormântare, toate aceste momente şi neînsemnate şi solemne sunt conduse de aceste norme, de aceste imperative sociale, care ori opresc ceva ori ordonă ceva să faci. Atât individul, cât şi societatea sunt legate de aceste imperative sociale pe care le numim cu un termen generic obiceiuri şi care sunt creaŃia societăŃii. Dată fiind importanŃa mare a acestei instituŃii sociale a obiceiurilor sunt foarte mulŃi autori care găsesc că adevărata cercetare a ştiinŃei care se numeşte etică e cercetarea obiceiurilor şi atât.

Obiceiurile sunt un întreg sistem de reguli. Trebuie însă cercetate mai de aproape, pentru că prin obiceiuri se înŃelege şi obişnuinŃa, adică o regulă care priveşte individul în acŃiunile lui curente, de toate zilele; prin obiceiuri se înŃelege şi moda; prin obiceiuri se înŃeleg şi datina şi uzanŃa; şi prin obiceiuri se înŃeleg şi obiceiurile propriu-zise (...)

(...) Şi ca să rezumăm: obişnuinŃa e totdeauna repetarea unei voinŃe individuale. Moda e o repetare a unei voinŃe sociale, însă de origine individuală. Datina e o repetare regulată a unei voinŃe sociale particulare, iar obiceiul e repetarea unei voinŃe regulate sociale generale.

Aceste lucruri trebuie precizate, pentru că numai aşa putem să ne dăm seama de sistemul întreg al acestor norme pe care le numim, în general, obiceiuri. VoinŃa are o triplă însemnătate: 1) VoinŃa produce ceva, produce acest act repetat, dar 2) acest produs al voinŃei devine un fapt obiectiv şi 3) faptul obiectiv devine pe urmă o regulă normativă.

Deci voinŃa legiferează ceva, creează ceva: îmi creează această existenŃă, acest aspect al existenŃei de a avea o obişnuinŃă; societatea, la rândul ei, poate să-şi creeze un aspect al obiceiurilor.

VoinŃa legiferează, apoi acest produs al legiferării se obiectivează şi devine obli-gatoriu, devine normă. (...)

(...) Obiceiurile înseamnă obligativitate. Ele sunt una din splendidele creaŃii de

conservare şi în acelaşi timp de progres al societăŃii. 4. Întotdeauna obiceiul are un caracter obligatoriu. Întotdeauna obiceiul,

indiferent dacă îl aprobi sau nu, îŃi ordonă să faci ceva sau, dimpotrivă, îŃi ordonă să nu faci ceva. Obligativitatea aceasta a obiceiului e de natură juridică şi de natură morală, etică; obligativitatea obiceiurilor depinde de amândouă. Să luăm unul din cele mai curente, banale: obiceiul de a purta cravată. Dacă cineva îndrăzneşte să se ducă într-o societate fără cravată, e un fapt care atrage totdeauna o sancŃiune. Întâi e boicotul social; vezi că toŃi te ocolesc, se feresc de tine. Pe urmă începi să simŃi o anumită jenă că nu te-ai conformat acestui obicei. Prin urmare, obiceiul are un caracter de obligativitate, de constrângere, dar această constrângere nu are nimic comun decât prin analogie cu obligativitatea, constrângerea etică şi juridică.

InstituŃia obiceiului este o instituŃie dintre cele mai importante pe care societatea şi le-a creat. Trebuie să te conformezi obiceiului chiar împotriva voinŃei tale, căci, dacă nu te conformezi, eşti nevoit să înduri boicotul social, constrângerea externă.

5. Dar mai rămâne încă o chestiune dintre cele mai importante şi care face ca obiceiul, instituŃia obiceiului să aibă o însemnătate covârşitoare pentru tot ce e progres

Page 105: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

105

social şi progres cultural general: e funcŃiunea socială şi culturală pe care o îndeplineşte obiceiul. Şi anume, se întâmplă fenomenul de metamorfozare socială, prin care înŃelegem o transformare a instituŃiilor, prin elasticitatea unică a acestei instituŃii sociale, care e obiceiul. E ceva în continuă curgere, în continuă devenire, primenire: acesta e cuprinsul obiceiului. Forma obiceiului rămâne însă totdeauna aceeaşi. Cuprinsul obiceiului e ceva foarte relativ; absolută e forma obiceiului. E minunată elasticitatea acestei instituŃii, pe care societatea şi-a dat-o ca atunci când cuprinsul obiceiului nu mai corespunde cu progresul cultural şi social, când scopul lui e perimat sau în contrazicere sau prea primitiv faŃă de progresul societăŃii, atunci obiceiul se adaptează la propăşirea socială, adică îşi schimbă cuprinsul, îşi dă alt cuprins, se transformă, se metamorfozează. Metamorfozarea aceasta este o particularitate a obiceiului şi prin ea cuprinsul învechit şi perimat al obiceiului se transformă întotdeauna într-un cuprins care să fie la înălŃimea cerinŃelor sociale şi a timpului istoric în care se dezvoltă obiceiul.

Obiceiul devine astfel un instrument incomparabil şi unic care face ca societatea să progreseze şi în acelaşi timp să se menŃină, să se conserve. InstituŃia obiceiului e cea mai elocventă dovadă de împerechere a celor două elemente indispensabile oricărui progres: elementul conservator şi elementul de progres. Obiceiul e o institiŃie elastică, originală şi specific socială, care mijloceşte evoluŃia de la starea heteronomă a societăŃii la starea autonomă. Adică societatea prin ea însăşi, ea singură, autonomă îşi creează aceste obiceiuri, creează această obligativitate. Ea face ca această obligativitate să nu fie o mare cauză de decădere a societăŃii şi caută prin schimbarea continuă a cuprisului obiceiului, cu toate că păstrează forma, ca obiceiul să se adapteze întotdeauna exigenŃelor sociale. De aceea, obiceiul e un instrument conservator de progres, şi anume, pe lângă progresul social, de progres moral. Societatea prin ea însăşi îşi creează autonomia, adică lupta împotriva acelui autoritarism şi acelor sisteme autoritariste externe mecanice care i se impun din afară. (...)

Sursa: D. Gusti, Curs de etică, îngrijit de D. C. Amzăr şi Ernest Bernea, 1931-1932, în Opere, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.. 1969, pag. 241, 275-276, 277, 278-279.

Lectura nr. 15 Dimitrie Gusti, Despre obicei, obişnuinŃe şi modă (...) O analiză a obiceiurilor, ca instituŃii sociale, se impune însă când se face

sistematizarea tuturor raporturilor sociale. Căci obiceiul, în deosebire de obişnuinŃă (o simplă repetire regulată a unei voinŃe

individuale), este un produs şi un fapt social general, cuprinzând o regulă obligatorie care impune a fi urmată, fiind în acelaşi timp şi un act de voinŃă, adică o tendinŃă de a realiza imperativul social cuprins în obicei. De aceea obiceiul cuprinde sintetic obligaŃii asemănătoare celor morale, adică de constrângere internă. (...)

Sursa: D. Gusti, Modele etice. Profiluri şi medalioane etice. Personalitatea socială, în Opere, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1969, pag. 340.

Traian Herseni (1907-1980) şi H.H. Stahl (1901-1992). Fiecare din cei doi sociologi a avut meritorii contribuŃii personale în domeniul sociologiei juridice, dar au desfăşurat şi activitate teoretică împreună în cadrul Şcolii sociologice de la Bucureşti. În anul 1940, când cercetările socio-monografice erau în plină desfăşurare, împreună cu

Page 106: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

106

cercetătorul Em. Constantinescu, au redactat un ghid metodologic orientativ, intitulat sugestiv Îndrumări pentru monografiile sociologice care sunt şi precizări interesante privind problemele sociologiei juridice româneşti.

Traian Herseni a abordat probleme privind obiectul de studiu al sociologiei juridice, domeniile de investigare din perspectivă sociologico-juridică, problematica de ansamblu a acestei discipline. ConcepŃia sa privind aceste componente ale cercetării sociologiei juridice şi-a prezentat-o în lucrarea Ce este sociologia? (1981). În concepŃia lui Herseni, obiectul de cercetare propriu sociologiei juridice este realitatea socială integrală a Dreptului. În sfera acestui concept se cuprinde ansamblul tuturor fenomenelor sociale care sub o formă sau alta, într-o măsură mai mare sau mai mică, poartă amprenta Dreptului, adică ansamblul tuturor fenomenelor juridice care se manifestă în societate.

Ca teoretician şi realizator în cadrul monografiilor sociologice, Traian Herseni era de părere că în cadrul cercetărilor pe temeiul acestei metode din perspectiva cunoaşterii ştiinŃifice a vieŃii comunităŃilor săteşti este necesară şi investigarea vieŃii juridice a satului, având în vedere, în fiecare caz concret, obiceiuri, legi, instituŃii, proceduri, superstiŃii, credinŃe, opinii, idei, atitudini şi altele. Cercetarea vieŃii juridice a satelor româneşti urma să se desfăşoare conform unui plan general al cărui principal obiectiv era centrat pe studiul „dreptului viu“ şi pe studiul „dreptului penal” şi conform prevederilor cuprinse în trei planuri speciale structurate pe componentele: procesivitate, dreptul familiei, Drept penal sau „viaŃa penală” a comunităŃilor săteşti. Completând problematica abordată de Traian Herseni, sociologul H.H. Stahl considera că-sunt necesare cercetări monografice de sociologie juridică asupra unui segment al obiceiului pământului privitor la structura satelor devălmaşe româneşti.

Mircea I. Manolescu (1907-1983) a fost jurist şi sociolog, calităŃi profesionale care i-au deschis drumul unei contribuŃii personale originale la structurarea şi dezvoltarea sociologiei juridice româneşti, dar şi în probleme ce Ńin de metodologia cercetării sociologico-juridice, de logica juridică şi judiciară, „fiind printre primii care au aplicat la noi în Ńară matematica şi logica matematică în ştiinŃa dreptului şi în sociologie“38.

În concepŃia lui Manolescu, sociologia juridică nu ar beneficia de un statut autonom, dar el o caracteriza ca fiind o „disciplină de contact, de sudură şi de cooperare între două ramuri principale ale cercetării şi cunoaşterii ştiinŃifice, anume sociologia generală şi ŞtiinŃa dreptului ca ramură particulară, ca ştiinŃă particulară“39. El aprecia că sociologia juridică are o dublă natură, deoarece este atât componentă a sociologiei generale şi are ca obiect de cercetare manifestările juridice ca manifestări ale realităŃii sociale, cât şi componentă a ştiinŃelor juridice urmărind investigarea caracterului social al fenomenelor realităŃii juridice. Considera că sociologia juridică are obiect propriu de cercetare precum şi metode specifice de investigare. „Sociologia juridică se constituie ca disciplină nouă, cu obiect şi metode proprii, şi anume: din perspectiva dreptului ca o sociologie a dreptului, iar din perspectiva sociologiei ca disciplină specială a acelor fenomene sociale care sunt de natură juridică“40. Era de părere că meritul cel mare al sociologiei juridice în teoretizarea fenomenelor juridice şi asupra Dreptului constă în afirmarea caracterului concret-istoric al Dreptului, în respingerea ideii privind existenŃa unui drept etern şi universal valabil, contribuind prin aceasta la afirmarea concepŃiei

38 Dan Banciu, op. cit., 1995, pag. 69. 39 Mircea I. Manolescu, Teoria şi practica dreptului, Bucureşti, 1946, pag. 293. 40 Idem, pag. 294.

Page 107: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

107

sociologice despre Drept, la afirmarea socialităŃii Dreptului. Şi-a exprimat încrederea în viitorul sociologiei juridice care „(...) va putea (...) să devină ştiinŃă juridică propriu-zisă şi generală“41. Este mai mult decât evident că, cel puŃin deocamdată, această apreciere nu este confirmată. Mircea I. Manolescu a făcut distincŃie între categoria cercetătorilor jurişti care concep Dreptul fără a face apel la sociologie, juriştii nesociologi şi categoria juriştilor sociologi care concep Dreptul ca pe un domeniu deosebit al realităŃii sociale, concepându-l în strânsă legătură cu celelalte fenomene sociale.

Petre Andrei (1891-1940) „este primul sociolog român important format la o universitate românească ce a şi dat o operă cu un profund caracter naŃional, axată pe concepŃia sociologică a dreptăŃii, faŃă de care sociologia trebuie să fie o sociologie a valorilor juridice,“42 apreciază prof. Vasile Popa şi alŃii în lucrarea Psihosociologie juridică, idee pe care o regăsim, în parte, şi la Traian Herseni. „Petre Andrei rămâne personalitatea emblematică, momentul de apogeu al gândirii sociale din România acestui secol“43.

Problemele abordate de Petre Andrei sunt rezultatul valorificării unor concepŃii filosofice şi de natură sociologică asupra fenomenelor juridice cuprinzând o arie foarte largă44: de la definirea Dreptului până la explicaŃia originilor sale; de la Dreptul natural la ramurile Dreptului dogmatic; de la imperativul social al Dreptului la nevoia individuală de moralitate. Este de subliniat faptul că sociologia juridică în opera lui Petre Andrei apare mai mult ca o sociologie a valorilor juridice. Dacă în concepŃia vechilor popoare normele juridice erau considerate de origine divină, porunci divine, scria sociologul-filosof, în concepŃiile actuale (ale vremilor) ele sunt emanate de voinŃa comunităŃilor sociale, reprezintă imperative ale acestei voinŃe. El a conturat un sistem de valori juridice alcătuit din două grupe: (o valoare supremă „juridică” şi grupa „valori-mijloace juridice” în care include normele, legile juridice a căror valabilitate este în dependenŃă de scopul cărora servesc)45. Valoarea juridică absolută este o valoare-scop şi se prezintă sub diferite forme. „Una dintre aceste forme este ConstituŃia unui stat. ConstituŃia garantează dezvoltarea personalităŃii individuale, dar în acelaşi timp şi a personalităŃii totale sociale – ori personalitatea este agentul culturii, de aceea constituŃia este o formă determinată, concretizată a valorii absolute. ConstituŃia este baza dreptului pozitiv, întrucât valorile relative juridice pornesc de la principiile constituŃiei“46. Există şi categoria valori juridice relative. Ele sunt, de fapt, valori-mijloace pentru valoarea absolută a Dreptului.

Valorile juridice au caracter social, sunt valori culturale. Ele dobândesc un sens numai în cadrul ansamblului social. Rolul lor este de a reglementa funcŃionarea realităŃii sociale47. Petre Andrei îşi susŃine această poziŃie referindu-se la ideile de „just” şi „injust”. „Ideea de just, injust, trebuinŃa de normă juridică s-a născut o dată cu societatea, de aceea valorile juridice sunt valori sociale al căror rol este de a reglementa funcŃionarea realităŃii sociale” scria el. Sociologul ieşean considera că valorile juridice au apărut în acelaşi timp cu apariŃia societăŃii, că ele au prin însuşi actul genezei lor un caracter social

41 Idem, pag. 295. 42 Vasile Popa, Ion Drăgan şi Lucian Lăpădat, Psihosociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pag. 145. 43 Valerius M. Ciucă, op. cit., 1998, pag. 289. 44 Ion VlăduŃ, op. cit., 1998, pag. 93. 45 Petre Andrei, Opere sociologice, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1973, pag. 271. 46 Idem, pag. 274. 47 Idem, pag. 276

Page 108: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

108

şi că au fost generate de societate tocmai din nevoia creării unui instrument cu rol reglator care să asigure funcŃionarea normală a realităŃii sociale concrete. ŞtiinŃa Dreptului va cerceta valorile juridice sub aspectul constituirii lor, Filosofia dreptului va urmări geneza, evoluŃia şi justificarea lor, iar sociologiei juridice (Dreptului) îi revine sarcina de a se ocupa de aplicarea valorilor juridice la viaŃa socială48.

În concepŃia lui Petre Andrei, Dreptul este de origine socială, determinat de nevoia oamenilor de a trăi în colectiv. „Dreptul, ca şi limbajul, este un produs al unei trebuinŃe de colaborare a indivizilor. Dreptul face echilibrul social, ordinea dreptului este socială pentru că, pentru individul izolat nu există drepturi nici datorii. Ideea de drept este născută din convieŃuirea laolaltă“49. Dreptul înseamnă normativitate, iar normativitatea îşi are cauza în autoritate, singura capabilă de a ierarhiza valorile juridice, în societăŃile primitive autoritatea avea un caracter personal, iar în cele civilizate autoritatea este instituŃionalizată, ea pierzându-şi caracterul personal.

3. Teoria şi cercetarea sociologico-juridică românească în cea de-a doua jumătate

a secolului al XX-lea Afirmarea sociologiei româneşti ca ştiinŃă autentică s-a produs în primele decenii

ale secolului al XX-lea şi este legată de numele savantului Dimitrie Gusti. Dezvoltarea şi maturizarea acestei ramuri a ştiinŃei socio-umane au suportat din plin consecinŃele mersului sinuos al istoriei României în veacul al XX-lea, dar drumul parcurs este încărcat de împliniri dintre cele mai valoroase, atât în planul teoriei sociologice, cât şi în cel al cercetării concrete. Cercetarea sociologică la teren a cunoscut cel mai mare avânt în perioada dintre cele două războaie mondiale, mai ales prin ampla mişcare de cercetare monografică iniŃiată de Şcoala sociologică de la Bucureşti. „Orientarea teoretică şi metodologică a cercetărilor rurale a fost în principal realizată de Şcoala sociologică de la Bucureşti, organizată şi condusă de Dimitrie Gusti. Această şcoală (în sensul academic al termenului) a fost o puternică mişcare de cercetare şi acŃiune socială. Ea a reunit specialişti valoroşi în toate domeniile ştiinŃelor sociale; a fundat institute de cercetare, instituŃii culturale şi muzee, a editat reviste şi enciclopedii. Prin vasta sa activitate, această mişcare ştiinŃifică a devenit o veritabilă şcoală naturală de sociologie, care s-a bucurat de un mare prestigiu la nivel naŃional şi internaŃional.“50

După încheierea celui de-al doilea război mondial a urmat un număr de ani în care sociologia a fost respinsă în Ńara noastră de către structurile politico-administrative ale vremii. „În urma reformei comuniste asupra învăŃământului românesc, din anul 1948 sociologia este înlăturată din învăŃământ şi din cercetarea ştiinŃifică, fiind considerată o ştiinŃă „burgheză“.51 Valoroşii specialişti formaŃi, mai ales, în perioada interbelică s-au orientat către alte domenii. În anul 1966 este reluat în învăŃământul universitar studiul sociologiei ca disciplină autonomă în cadrul facultăŃii de filosofie. În perioada care a urmat a avut loc o diversificare a problematicii acestei discipline. S-a produs racordarea la tradiŃiile sociologice româneşti şi începe să se creeze o reŃea naŃională de centre de cerctare. În investigaŃiile de teren s-a trecut de la studiul unităŃilor sociale la cel al 48 Idem, pag. 270. 49 Petre Andrei, Opere sociologice, vol. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1983. 50 Ioan Mihăilescu, „Studiile de colectivităŃi rurale din România“ în Satul românesc. Studii, Bucureşti, Editura Academiei, 1985, pp. 13-14. 51 Ioan Mihăilescu, Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2000, p. 20.

Page 109: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

109

proceselor sociale. S-a accentuat caracterul prospectiv al cercetărilor, s-a consolidat, în preocupările sociologilor, legătura dintre cercetarea ştiinŃifică şi acŃiunea umană prin manifestarea funcŃiei critice a sociologiei.“52 Acest fapt nu a fost tolerat de puterea totalitară cu care, treptat, sociologia a intrat în conflict, iar consecinŃele nu au întârziat să apară. „După 1977, sociologia românească este redusă la limita minimă a supravieŃuirii.“53

Au existat însă preocupări constante care, deşi formal, au suportat consecinŃele orientărilor şi deciziilor regimului politic, în realitate au dus înainte flacăra ştiinŃei sociologice, aprinsă de înaintaşi în perioada clasică (interbelică).

O schimbare esenŃială, în ceea ce priveşte rostul sociologiei şi al sociologului, s-a produs după anul 1989 ca urmare a înlăturării ultimului regim dictatorial din România. Teoria sociologică, precum şi cercetarea empirică, au fost aşezate pe baze noi, iar sociologul şi-a dobândit libertatea deplină de a face ştiinŃă în sensul deplin şi autentic al noŃiunii. Ca urmare, sociologul cercetător de teren are un rol nou în descifrarea şi înŃelegerea „secretelor“ vieŃii sociale, precum şi în conceperea şi proiectarea mijloacelor transformării vieŃii sociale. S-au diversificat temele de cercetare, obiectivele investigaŃiei sociologice de teren, au sporit preocupările pentru perfecŃionarea metodelor, tehnicilor, procedeelor şi instrumentelor utilizate în investigaŃiile sociologice şi altele. Aceste schimbări esenŃiale se reflectă în creşterea şi diversificarea posibilităŃilor sociologului de a-şi manifesta rolul său activ în afirmarea unui nou mod de organizare economică, socială, politică şi culturală a societăŃii româneşti. Se realizează efectiv menirea sa de căutător al adevărului şi, în consecinŃă, de posibil ofertant autorizat de soluŃii realiste la marile probleme actuale şi viitoare ale României. În acelaşi timp se manifestă o creştere a contribuŃiei sale la sporirea cunoştinŃelor sociologice ale actorilor sociali care trebuie să se adapteze rapid vremurilor noi pe care le trăim. Necesitatea sporirii rolului şi calităŃii culturii sociologice a indivizilor umani în noile condiŃii, precum şi al rolului educativ al sociologului a fost admirabil sintetizată de profesorul Septimiu Chelcea, care consideră că „oamenii necultivaŃi sociologic nu reuşesc să vadă legătura inseparabilă dintre viaŃa individului şi istoria societăŃii, nu înŃeleg seismele sociale, evoluŃia rapidă şi faptul că vechile norme şi valori nu îi mai pot orienta într-o lume a concurenŃelor.“54 M-am referit la această apreciere a profesorului Septimiu Chelcea, deoarece cred că în nici o cercetare sociologică de teren nu trebuie ignorată relaŃia dintre calitatea cunoştinŃelor de sociologie ale actorilor sociali şi calitatea rezultatelor cercetării empirice. Sociologul întreabă, dar el îşi bazează întrebarea pe ceea ce ştie el personal despre fenomenul pe care îl cercetează. Analog cel întrebat răspunde, dar răspunsul său este ancorat, nu doar, să zicem, în observaŃii personale neprelucrate, ci şi în cunoştinŃele de care dispune la acel moment. Subiectul uman care acceptă să răspundă la întrebarea sociologului evaluează şi apreciază în funcŃie de „ce“ şi „cât“ înŃelege despre fenomenul respectiv, iar înŃelegerea sa este condiŃionată de ceea ce ştie, adică de nivelul pregătirii sale teoretico-sociologice.

Consider că soarta sociologiei româneşti, implicit a sociologiei juridice, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea poate fi înŃeleasă cu mai multă uşurinŃă dacă avem în vedere specificul a trei etape pe care le-a parcurs însăşi istoria naŃională a României.

52 Ioan Mihăilescu, op. cit., 2000, p. 22. 53 Ioan Mihăilescu, op. cit., 2000, p. 21. 54 Septimiu Chelcea, Cunoaşterea ieŃii Sociale, Editura Institutului NaŃional de InformaŃii, Bucureşti, 1995, p. 14.

Page 110: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

110

Începutul primei etape este marcat de instaurarea regimului totalitar imediat după încheierea celui de al doilea război mondial şi a durat până în 1966. Este etapa cea mai întunecată, în care sociologia a fost înlăturată din planurile de învăŃământ mediu şi universitar precum şi din institutele de cercetare. Sociologia „a fost scoasă în afara legii“, etichetată negativ şi condamnată. Etapa a doua, cuprinsă între 1966 şi 1989, a debutat promiŃător ca urmare a timidului început de „liberalizare“ a societăŃii româneşti (liberalizare curmată însă în anii 1971-1974), a climatului gândirii, cercetării şi creaŃiei ştiinŃifice româneşti. Sociologia a fost reintrodusă ca disciplină în învăŃământul universitar, precum şi ca ramură de cercetare în instituŃiile de specialitate. Cercetările teoretice şi investigaŃiile empirice au demarat cu entuziasm. S-au reelaborat cursuri de sociologie juridică, iar în cadrul Institutului de ŞtiinŃe juridice sau la Centrul de cercetări sociologice al UniversităŃii din Bucureşti s-au întreprins, s-au iniŃiat şi desfăşurat studii de teren. Cadrele didactice ale secŃiei „Sociologie“ din cadrul facultăŃilor de Filosofie s-au implicat cu adânc interes în reluarea tradiŃiilor brusc întrerupte imediat după război. Studiile şi cercetările de sociologie juridică au fost reluate şi continuate prin activitatea unor intelectuali de mare valoare ca de exemplu, H.H. Stahl, Eugeniu SperanŃia, Traian Herseni, Nicolae Popa, Romulus Vulcănescu şi alŃii din vechea generaŃie. Totuşi, sociologia şi ramurile ei autonome au fost subordonate în mare măsură comandamentelor politico-ideologice ale vremii, fapt ce a limitat libertatea de gândire şi de cercetare ştiinŃifică. Etapa a treia începe o dată cu victoria revoluŃiei antitotalitare din decembrie 1989. Sociologia juridică românească a cunoscut o evoluŃie rapidă fiind introdusă ca disciplină în învăŃământul juridic universitar. S-au afirmat nume noi de teoreticieni şi cercetători angajaŃi mai ales în elaborarea de lecŃii, cursuri, manuale universitare: N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, – Sociologie juridică, 1997; Maria Voinea – Sociologia Dreptului, 1994; Maria Voinea, Sociologia generală şi juridică, 1997; Maria Voinea, Sociologie juridică, 2000, Dan Banciu, Sociologie juridică, 1995; Dan Banciu, Control social şi sancŃiuni sociale, 1992 şi 1999; Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, Sociologie juridică, mai multe ediŃii 1994, 1996, 1998, 2000; Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului, 1998; Sofia Popescu, Sociologie juridică, 1993, şi alŃii.

Asistăm la un proces de căutări pentru investigaŃii de teren prin care să se realizeze rolul şi funcŃiile acestei ramuri autonome a sociologiei generale.

b) Bibliografie obligatorie

1. N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia, Sociologie juridică, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1997, p. 29-32

2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2003, p.

3. Maria Voinea şi Petru Selagea, Sociologie generală şi juridică, Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2002, p. 20

4. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, 2000, p. 21-27

c) Bibliografie facultativă 1. I. VlăduŃ, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2000, p. 65-136 Pentru seminar (activitate tutorială organizată)

Page 111: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

111

Dezbaterea problemelor pe bază de studiu individual cu accent mai ales pe

contribuŃia Şcolii sociologice de la Bucureşti la fundamentarea sociologiei juridice româneşti. (Monografia sociologico-juridică)

ExerciŃii

1. Cum explică Eugeniu SperanŃia faptul că originea dreptului se află atât în „conştiinŃa colectivă“, cât şi în efortul creator al minŃii individului ?

2. Cum înŃelege D. Gusti raportul dintre drept, politic şi politică ?

3. ConcepŃia lui D. Gusti despre „dreptul viu“ şi dreptul de stat.

4. ConcepŃia lui D. Gusti despre raportul drept-morală. 5. Cum înŃelege D. Gusti raportul dintre ideea de dreptate şi

ideea de drept ? 6. ExplicaŃi concepŃia lui D. Gusti despre obiceiuri (obicei),

obişnuinŃe şi morală. 7. ConcepŃia lui Traian Herseni despre obiectul şi

problematica sociologiei juridice. 8. Cum argumenta Mircea I. Manolescu dubla natură a

sociologiei juridice ? 9. CredeŃi că sociologia juridică românească poate contribui la

adâncirea procesului de democratizare a Ńării în prezent şi în viitor ? Dacă „da“, explicaŃi cum. Dacă „nu“ – argumentaŃi de ce ?

Termeni cheie Armonie socială manifestări Autoritate metode Cadre metodologie Cercetare concretă monografie sociologică Colectivitate morală ComunităŃi săteşti moralitate Conduită nevoia individului de moralitate Contract social

Page 112: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

112

nondrept Consens nonjuridic ConştiinŃă colectivă normativitate juridică ConştiinŃă juridică Normativitate morală Constrângere Normă Deontologia judecătorului Obicei Determinare socială Obicei juridic Drept ObligaŃie juridică Dreptate ObligaŃie morală Drept feudal Ordine juridică Drept de stat Paradigme Dreptul naŃiunii Procedeu Dreptul viu Realitate socială Dreptul obişnuielnic RelaŃii interumane Fapte sociale SancŃiune Fenomene juridice Spirit justiŃiar FrăŃie Structură socială Grup social Sufletul naŃional Imperativul social al dreptului Tehnică Individualitate TradiŃie Incoruptibil UnităŃi sociale Injustvalori juridice InvestigaŃie sociologică Valoare juridică supremă Judecată VoinŃa comunităŃilor săteşti

Page 113: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

113

JustiŃie socială VoinŃa generală Juridic VoinŃa particulară Laicizarea dreptului Legea pământului Legiuitor Logică juridică

a) Principalii- Nicolaus Olahus (1493-1568) Precursori- Johanes Honterus (1498-1548)

- Nicolae Milescu -Spătaru (1636-1708) -Dimitrie Cantemir (1673-1723) -Samuil Micu (1745-1806)

-Gheorghe Şincai (1745-1816) -Petru Maior (1761-1821)

-Simion BărnuŃiu (1808-1864) - Nicolae Bălcescu (1819-1852) -Vasile Conta (1844-1882) - Spiru Haret (1851-1902) -A.D. Xenopol (1847-1920) -C. Dumitrescu-Iaşi (184901923) -Titu Maiorescu (1849-1923) b) creatori-Dumitru Drăghicescu (1875-1945) -Dimitrie Gusti (1880-1954)

Sociologia juridică-Petre Andrei (1891-1940) românească--Traian Herseni (1907-1980) geneză şi evoluŃie-H.H. Stahl (1901-1992)

-Mircea Manolescu (1907-1983) -Mircea Djuvara (1886-1945) -Eugeniu SperanŃia (1888-1972) - Romulus Vulcănescu ( -Nicolae Popa c) dezvoltarea-Nicolae Popa sociologiei juridice - Ioan Mihăilescu după 1989-M. Eremia

Page 114: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

114

-Maria Voinea -Dan Banciu -Ion VlăduŃ -Valerius M. Ciucă -Sofia Popescu -Yolanda Eminescu -Rodica Stănoiu -alŃii Figura nr. 5. Sociologia juridică românească: precursori şi creatori Lectura nr. 16 Maria Voinea ConcepŃia lui D. Gusti asupra faptului juridic În ansamblul concepŃiei sale despre societate, problemele morale şi dreptul ocupă

un loc important. Faptele morale şi faptele juridice cuprind, fiecare, o obligaŃie şi o sancŃiune. Din această perspectivă, între morală şi drept există multe similitudini, dar şi diferenŃe.

ObligaŃia, în cazul moralei, Ńine de conştiinŃa indivizilor, iar sancŃiunile sunt date de opinia publică sub forma blamării, etichetării, reprobării. SancŃiunea juridică este reglementată de lege, de autorităŃi, de o forŃă publică (judecători, poliŃie, jandarmi etc).

Dreptul reprezintă totalitatea regulilor de conduită, impuse de societate şi sancŃionate de forŃa publică, iar morala, totalitatea regulilor impuse tot de societate, sancŃionate doar de opinia publică.

Dreptul are totdeauna un caracter exterior şi constrângător. S-ar putea spune că ceea ce morala încearcă să câştige prin constrângere, dreptul impune cu forŃa.

Dar nu orice forŃă dă unui fapt caracterul juridic, pentru că, dacă, de exemplu, cineva mai puternic închide cu forŃa pe altcineva într-o cameră, nu săvârşeşte un act juridic. ForŃa trebuie să fie publică, organizată şi recunoscută de societate.

ForŃa asigură funcŃionarea dreptului, dar dreptul propriu-zis constă în lege, în regulile impuse de societate pentru normala ei funcŃionare.

După D. Gusti, dreptul cuprinde totalitatea regulilor de conduită, sancŃionate cu ajutorul forŃei publice. Ca şi morala, dreptul este social prin definiŃie. Este social ca origine, pentru că izvorăşte din societate, ca funcŃionalitate recurgând la forŃa publică şi ca scop reglementând conduita indivizilor.

Caracterul social al dreptului reiese şi din evoluŃia lui istorică. Astfel, în societăŃile primitive dreptul, morala, religia sunt greu de diferenŃiat. Mai târziu, are loc o trecere de la forma penală la cea civilă. D. Gusti se opreşte pe larg la crimă şi arată că sensul ei variază de la o societate la alta (de exemplu, la romani, uciderea sclavilor, ca şi

Page 115: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

115

a copiilor, era legală). Este crimă – a afirmat D. Gusti – numai ceea ce e socotit ca atare de societate, ceea ce atinge grav sensibilitatea colectivă.

Elementele fundamentale ale dreptului – pedeapsa, răspunderea – variază o dată cu viaŃa socială.

Faptele sociale sunt momente ale existenŃei, aparŃin realităŃii sociale, au o cauzalitate, o evoluŃie, o istorie proprie.

O suită de fapte sociale, aflate în anumite corelaŃii, generează fenomene sociale. Fenomenele demografice vizează: mişcarea naturală a populaŃiei, natalitatea,

nupŃialitatea, mortalitatea, delăsarea spaŃio-temporală a populaŃiei, mobilitatea socială şi profesională. Aceste fenomene demografice constituie obiect al analizei sociologice, deoarece:

a) sunt fapte specifice grupurilor sociale; b) au o cauzalitate socială; c) au efecte economic-sociale multiple; d) sunt fenomene concret istorice, structurale.

Sociologia urmăreşte cauzele şi consecinŃele mişcării demografice, dinamica unor grupuri şi colectivităŃi, efectele pe termen lung ale creşterii sau scăderii spectaculoase ale acestora, strategiile privind optimizarea fenomenelor social-demografice.

PopulaŃia, ansamblul indivizilor, reprezintă un element esenŃial al societăŃii. În cadrul populaŃiei (ca element al morfologiei sociale), constatăm stări şi procese demografice, structuri socio-profesionale, situaŃii biopsihice. Sociologul va urmări fenomenele demografice sub următoarele aspecte:

a) ca fenomene bio-sociale, cuprinzând aspecte referitoare la volumul populaŃiei, structura pe sexe şi vârste, mişcarea sa naturală şi socială, fenomenele de natalitate, mortalitate etc.

b) sub aspect economic, din punctul de vedere al categoriilor profesionale şi al ponderii acestora în totalul populaŃiei;

c) ca stare de sănătate; d) din punct de vedere psihologic, urmărind structurile mentale,

intelectuale. Fenomenele demografice au semnificaŃii sociale majore, influenŃând sau

determinând o serie de schimbări economico-sociale, antrenând mutaŃii în sfere dintre cele mai diverse ale socialului.

Sursa: Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti,

2000, p. 105-107 CAPITOLUL V ORDINE SOCIALĂ ŞI ORDINE JURIDICĂ

a) Probleme (diviziuni) 1. Ordine socială şi norme sociale

Page 116: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

116

1.1. Normele sociale şi valorile sociale 1.2. Obiceiul şi cutuma 1.3. Normele morale şi normele juridice

2. Ordine juridică şi norme juridice 3. Norme şi sancŃiuni

3.1. Norme sociale şi norme juridice 3.2. SancŃiuni sociale şi sancŃiuni juridice

4. Dreptul şi controlul social 5. Anomia versus ordine normativă

1. ORDINE SOCIALĂ ŞI NORME SOCIALE 1.1. Normele şi valorile sociale

Organizarea şi funcŃionarea societăŃii umane, existenŃa acesteia presupune, în mod

necesar, forme proprii de organizare şi conducere, norme şi valori care să orienteze comportamentul membrilor săi, structuri şi instituŃii specifice.

Societatea, prin sistemul de norme şi valori juridice, morale, ştiinŃifice, economice, politice, filosofice, spirituale, religioase, stabileşte drepturi, obligaŃii şi interdicŃii, instituie anumite practici sociale prin care se reglementează conduita membrilor săi.

Societatea umană îşi creează propria ordine socială, a cărei funcŃionalitate este asigurată prin activitatea de conducere şi normare.

� Numai în cadrul unei ordini sociale funcŃionale pot fi asigurate drepturile şi libertăŃile oamenilor, în primul rând cele fundamentale.

� Orice societate este interesată: - să-şi păstreze ordinea şi echilibrul; - să-şi menŃină structurile şi formele proprii de organizare şi

conducere; - să asigure funcŃionalitatea tuturor instituŃiilor; - să asigure desfăşurarea normală a acŃiunilor indivizilor şi

grupurilor respective. � Ordinea socială este condiŃia asigurării drepturilor şi libertăŃii indivizilor şi

permite integrarea profesională, normativă şi social-culturală a acestora (M. Voinea, 1994). Ordinea socială este formată „dintr-un corpus închegat de norme, reguli, prescripŃii, îndatoriri şi obligaŃii care reglementează conduita şi comportamentele sociale şi individuale“ (D. Banciu, 1992).

� Varietatea normelor sociale este condiŃionată de varietatea relaŃiilor sociale, de modul în care voinŃa exprimată în aceste reguli şi norme urmează a fi îndeplinită.

� Societatea umană este caracterizată printr-o multitudine de norme şi valori sociale.

� Despre normele juridice, valorile juridice, politice, economice, morale şi obicei etc.

� Necesitatea respectării normelor juridice, a tuturor normelor şi valorilor sociale.

Page 117: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

117

� Normele sociale prescriu moduri specifice de concretizare a valorilor în comportamente socialmente acceptate.

� Nerespectarea normelor sociale atrage după sine sancŃiuni corespunzătoare.

1.2. Obiceiul şi cutuma

� Obiceiul este o normă socială care a apărut în urma unei îndelungate acŃiuni umane, ca urmare a unei stabilităŃi şi repetabilităŃi sociale.

� Nerespectarea obiceiului presupune o anumită sancŃiune. � Obiceiul, după părerea juriştilor, poate constitui izvor de drept. � Obiceiul – regula de conduită statornicită în cadrul convieŃuirii umane (N.

Popa, 1994); expresie a unor relaŃii sociale şi a unor situaŃii de durată. � Caracterul conservator al obiceiului. � Obicei şi obişnuinŃă. Obiceiul, ca model de conduită, şi obişnuinŃa, ca

modalitate de conduită statornicită pentru situaŃiile determinate. � Dimitrie Gusti aprecia că individul, statul şi societatea formează cele trei

izvoare ale dreptului. Individul acŃionează prin obişnuinŃă, societatea – prin obiceiuri, iar statul – prin sistemul său coercitiv specific.

� Cutuma este obiceiul juridic sau dreptul nescris transmis din generaŃie în generaŃie.

1.3. Normele morale şi normele juridice

� Specificul şi definirea normelor morale. � RelaŃiile dintre drept şi morală. � Reglementări morale şi reglementări juridice. Morala are o sferă de

reglementare mai largă şi nu este finalizată, în mod obligatoriu, în norme scrise. Normele juridice sunt consemnate în înscrisuri oficiale (regulamente, hotărâri, coduri) şi se impun prin puterea de constrângere, care este mult mai puternică decât cazul normei morale.

� Moravuri, morală şi moralitate.

2. Ordine juridică şi norme juridice � Despre ordinea socială şi ordinea juridică (de drept). � Ordinea de drept – condiŃia asigurării stabilităŃii şi a funcŃionării societăŃii. � Ordinea de drept este alcătuită dintr-un sistem stratificat de norme, reguli,

prescripŃii etc., care reglementează acŃiunile pe baze normative (D. Banciu, 1992). � În centrul ordinii de drept se află normele şi legile juridice, care au un rol

esenŃial în reglementarea conduitelor umane şi în asigurarea ordinii sociale. � Ordinea de drept este una coercitivă, bazată pe norme publice care

orientează şi controlează comportamentele umane individuale şi de grup, asigură coeziunea şi stabilitatea societăŃii.

� Specificul şi rolul dreptului în cadrul ordinii sociale. � Dreptul s-a desprins treptat de normele morale şi de obiceiurile străvechi.

Morala este mai veche decât dreptul şi a însoŃit evoluŃia dreptului o îndelungată perioadă de timp.

Page 118: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

118

� Dreptul apare în viaŃa socială ca urmare a presiunii unor factori social-politici şi ideologici.

� Scopul şi funcŃiile dreptului. � Scop: regularizarea raporturilor sociale şi oreintarea activităŃii oamenilor. � FuncŃii:

1. funcŃia de formalizare juridică a organizării social-politice; 2. funcŃia de conservare, apărare şi garantare a valorilor

societăŃii; 3. funcŃia formativă; 4. funcŃia integrativă (Talcott Parsons), cu rolul de a aplana

elementele potenŃiale de conflict şi de a sigura mecanismul social, funcŃionarea acestuia.

� Morala indică o datorie, dar nu impune o regulă. Dreptul are caracter coercitiv.

� După unii autori, sfera dreptului şi a moralei ar coincide, după alŃii ele ar fi exclusive, dreptul având autonomie absolută în raport cu morala.

� Caracterul oficial al dreptului

3. Norme şi sancŃiuni 2.1 Norme sociale şi norme juridice

� Definirea normei juridice ca fiind o regulă generală şi obligatorie de conduită, fixată prin lege sau uz.

� Rolul normelor juridice: asigurarea ordinii de drept, apărarea principalelor valori şi relaŃii umane, a drepturilor şi libertăŃilor indivizilor.

� Normele juridice sunt însoŃite de sancŃiuni organizate. � Despre specificul normelor juridice: sunt elaborate cu respectarea

anumitor proceduri; au durate limitate în timp şi spaŃiu; pot fi îndeplinite prin forŃa organizată a statului; au o structură logico-juridică şi una tehnico-juridică.

� Ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea. Ipoteza include împrejurările de fapt de care norma leagă anumite consecinŃe. DispoziŃia stipulează admiterea, permisiunea unor acŃiuni în condiŃiile arătate de ipoteză. SancŃiunea cuprinde măsurile şi mijloacele care sunt adoptate în vederea respectării ipotezei şi dispoziŃiei.

� Clasificările normelor juridice în funcŃie de ipoteze: - norme onerative, care cuprind obligaŃia de a comite acŃiuni sau de

a adopta o anumită conduită; - norme prohibitive, care interzic comiterea unor acŃiuni sau

sancŃiuni, specifice mai ales dreptului penal; - norme permisive, care nici nu impun, nici nu interzic comiterea,

adoptarea unor acŃiuni, a anumitor conduite; - norme ce sunt la latitudinea indivizilor.

� Clasificarea sancŃiunilor (în funcŃie de natura dreptului): - sancŃiuni disciplinare (în dreptul muncii); - sancŃiuni civile (despăgubiri, reparaŃii morale); - sancŃiuni contravenŃionale (pentru fapte ce nu prezintă pericol

grav);

Page 119: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

119

- sancŃiuni procesuale (pentru achitarea unor taxe sau cheltuieli de judecată). � Sociologul francez G. Gurvitch – despre norma juridică. � Despre legile juridice: definire, clasificare, rol. � Raporturile juridice şi subiectele raporturilor juridice. � ConstituŃia şi principiul constituŃionalităŃii. � Despre principiul legalităŃii. � Legea – componentă esenŃială a sistemului de drept, a ordinii normative. � Despre validitatea şi eficienŃa dreptului. � EvoluŃia societăŃii şi evoluŃia dreptului. � Dreptul ca principal instrument de realizare a justiŃiei sociale. � Normele, regulile şi legile juridice constituie ordinea de drept, în jurul

căreia pivotează ordinea generală a societăŃii. 3.2. SancŃiuni sociale şi sancŃiuni juridice

� SancŃiunea, din punct de vedere sociologic, poate fi definită ca reacŃie din partea societăŃii faŃă de un tip de comportament. Un comportament pozitiv este sancŃionat cu recompense materiale şi morale. Un comportament negativ este pedepsit în forme variate, în funcŃie de pericolul social al faptei, de gravitatea actelor comise.

� După J. Szezepanski, sancŃiunile pot fi: - sancŃiuni pozitive formale: elogiul, mulŃumirea, distincŃii, premii

etc.; - sancŃiuni pozitive neformale: reacŃii de aprobare; - sancŃiuni negative formale, care sunt fundamentate pe puterea de

constrângere a unor instituŃii şi organizaŃii şi prin care se pedepsesc persoanele care au încălcat normele şi legile juridice;

- sancŃiuni negative neformale: satirizarea, dispreŃul, marginalizarea şi izolarea conduitelor indezirabile. � SancŃiunile juridice ca parte specială a sancŃiunilor sociale, a controlului

social. � SancŃiunile asigură ordinea şi integrarea socială, protejarea valorilor şi a

relaŃiilor sociale. 4. Dreptul şi controlul social

� Controlul social include un ansamblu de modalităŃi şi mijloace de presiune de natură etică, psihologică, culturală şi juridică, de sancŃionare şi premiere, care au rolul de a face cunoscute şi respectate modelele permise de conduită şi acŃiune (M. Voinea, D. Banciu, 1993).

� Sensul general şi sensul specific al noŃiunii de control social. � FuncŃiile controlului social, de premiere, de limitare, de eliminare a

abaterilor. � Forme ale controlului social: coercitiv şi psihologic. � Şcoala americană a jurisprudenŃei şi teoria controlului social. � ContribuŃii româneşti la dezvoltarea teoriei controlului social (D. Banciu,

Control social şi sancŃiuni sociale). � Despre finalitatea controlului social. � Rolul dreptului în realizarea şi finalizarea controlului social.

Page 120: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

120

5. Anomie versus ordinea normativă � Conceptul sociologic de anomie desemnează starea de dereglare a ordinii

sociale şi juridice. � G. Gurvitch concepe anomia ca un rezultat „nefast al indeterminabilului,

care provine din delimitarea dorinŃei şi din nedeterminarea obiectivelor ce trebuie atinse“. Stările anomice apar, de obicei, după evenimentele sociale care provoacă dislocarea structurilor sociale şi anarhia socială. În aceste condiŃii, legislaŃia însăşi încetează de a mai fi o sursă de solidaritate şi coeziune socială.

� Sfera şi conŃinutul conceptului de anomie. � Anomia – sursă potenŃială de devianŃă şi criminalitate în multe societăŃi

aflate în schimbare, în tranziŃie socială.

b) Bibliografie obligatorie 1. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura

UniversităŃii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2003, p. 2. Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, EdiŃia II-a, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1998, p. 141-175 3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti,

2000, p. 120-143

c) Bibliografie facultativă 1. Dan Banciu, Control social şi sancŃiuni sociale, Editura Victor, 1999, p.

24-55 Pentru seminar (activitate tutorială organizată) Dezbatere pe bază de studiu individual. ExerciŃii

1. Raportul dintre ordinea socială şi ordinea juridică, dintre normativitatea morală şi cea juridică.

2. Dreptul – instrument al controlului social: funcŃiile, formele şi agenŃii controlului social; rolul Dreptului în realizarea şi finalizarea controlului social.

3. ContribuŃii româneşti la dezvoltarea teoriei controlului social. ConsideraŃi că Dreptul este singurul instrument al controlului social?

ArgumentaŃi. Lectura nr. 17 Dan Banciu

Controlul social în societăŃile deschise (democratice) şi închise (totalitare) Acceptând ideea caracterului evaluativ, politic şi chiar ideologic al

conceptului de control social, majoritatea specialiştior sunt de acord că, în majoritatea societăŃilor, controlul social urmăreşte protejarea echilibrului, a ordinii normative şi instituŃionale, acŃionând ca un factor de stabilitate socială. Controlul social are, totodată,

Page 121: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

121

importante implicaŃii etice, juridice şi culturale, întrucât se exercită prin intermediul unor forme, mecanisme şi instituŃii variate, care pot corecta, în mare parte, deficienŃele şi lipsurile socializării morale şi integrării sociale. Cu toate acestea, în pofida eforturilor diferitelor instituŃii şi organisme specializate care utilizează o gamă variată de mijloace şi tehnici de prevenire şi control social, în multe societăŃi continuă să prolifereze forme de devianŃă, inadaptare şi marginalizare a anumitor indivizi şi grupuri.

Pentru realizarea conformităŃii indivizilor şi prevenirea conflictelor şi tensiunilor sociale, dreptul şi legislaŃia sunt utilizate ca forme de control social, menite să conducă la micşorarea decalajelor şi discrepanŃelor sociale, la asanarea surselor potenŃiale de inegalitate şi sărăcie, la asigurarea dreptului social al individului de a trăi o viaŃă civilizată în concordanŃă cu standardele unei societăŃi moderne. Pentru acest motiv, multe Ńări elaborează programe de politică socială, economică şi culturală care, dobândind valoare legislativă urmăresc, prioritar, adaptarea individului la modelul societal, sintetizat în conceptul de „establishment“.

Coduri şi sancŃiuni utilizate în controlul social (conform cu Robert Mc.Iver, Society. An Introductory Analysis, Columbia

University Press, 1972, p. 143 Forme de organizare socială Codul SancŃiuni

specifice I. AsociaŃii în sens larg cod civil , cod penal, Închisoare,

amenzi, daune materiale -stat codul bisericesc expulzare,

excomunicare, interzicere -Biserica regulamente

de drepturi profesionale -organizaŃii II. Grupuri primare codul familiei, statute, reguli şi sancŃiuni

parentale, decădere din (asociaŃii „face to face") regulamente, codul lumii drepturi,

excluderea, pedeapsa cu -familia interlope etc. moartea sau

alte forme de violenŃă -clubul -banda III. Comunitatea cutume, obiceiuri, uzanŃe, evitarea,

izolarea, marginalizarea, tradiŃii, practici, moravuri persiflarea IV. RelaŃii sociale în general codul onoarei, codul moralei

recunoaşterea faptei şi asumarea codul bunelor moravuri vinovăŃiei

Page 122: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

122

O situaŃie diferită a cunoscut-o dreptul (şi legislaŃia) în regimurile

totalitare (comuniste), unde a fost utilizat ca principal mijloc de construire, modelare şi perfecŃionare a „omului nou“, prin promovarea „obedienŃei“ totale faŃă de valorile socialismului, uniformizarea şi „standardizarea“ conduitelor şi comportamentelor şi „convergenŃa“ intereselor şi aspiraŃiilor individuale cu cele general-sociale.

Consacrând formal principiul supremaŃiei legii (şi implicit nerecunoaşterea cutumei şi precedentului judiciar ca izvoare ale dreptului), dreptul socialist – definit ca „voinŃa poporului muncitor ridicată la rangul de lege“ – a reprezentat un mijloc eficace de control al tuturor acŃiunilor indivizilor şi de restrângere a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale. El s-a concretizat printr-o adevărată „inflaŃie“ penală, dusă dincolo de limitele normale ale unei protecŃii şi apărări sociale ce există în orice societate democrată şi care a utilizat, cu precădere, mecanismele coercitive bazate pe forŃă şi represiune a indivizilor, ca şi pe cele de manipulare politică a acestora. Controlul social socialist a invadat întregul spaŃiu privat al vieŃii familiale şi intime a individului, concretizându-se într-o serie de prescripŃii şi acte normative pronataliste (interzicerea şi sancŃionarea severă a întreruperii de sarcină) şi profamiliste (legislaŃia referitoare la divorŃ şi divorŃialitate). A fost sensibil diminuat şi dezmembrat dreptul de proprietate individuală, de contractare, de transmitere a unor bunuri imobile (în special, terenuri şi clădiri), prin legi de sistematizare teritorială şi de modernizare rurală sau urbană. Denegând ideea de dreptate şi justiŃie, dreptul socialist, ca formă fundamentală de control paternalist al statului a reprezentat, totodată, un mijloc eficace de aplicare diferenŃiată a sancŃiunilor şi recompenselor sociale în funcŃie de criterii politice şi ideologice, ceea ce a generat multiple inechităŃi şi inegalităŃi între indivizi, ale căror efecte secundare „perverse“ se menŃin şi în perioada de tranziŃie pe care o parcurge societatea românească.

Sursa: Dan Banciu, Control social şi sancŃiuni sociale, Editura Victor, Bucureşti, 1999, p. 53-55.

Termeni-cheie Actor socialechilibru social Autocontrollegi Coercitivnorme Conduită umanăobicei Conduită dezirabilăobişnuinŃă Control socialordine Consenspunitiv ConstrângeresancŃiuni

Page 123: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

123

CAPITOLUL VI RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ŞI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

a) Probleme (Diviziuni) 1. Despre responsabilitate 2. Despre răspunderea juridică 3. Responsabilitatea socială şi răspunderea juridică

1. Despre responsabilitate

Formele de manifestare ale responsabilităŃii sociale sunt diverse şi numeroase:

responsabilitatea morală; responsabilitatea artistică; responsabilitatea juridică; responsabilitatea ştiinŃifică; responsabilitatea culturală; responsabilitatea religioasă.

� Responsabilitatea are resorturi sociale şi individuale. Pentru înŃelegerea responsabilităŃii trebuie cercetate atât viaŃa socială în care trăieşte individul şi se formează ca fiinŃă responsabilă, cât şi viaŃa spirituală proprie. Din punct de vedere sociologic, responsabilitatea este o dimensiune a individului uman şi exprimă actul de angajare al acestuia în complexul proces al interacŃiunilor sociale care au loc în colectivitatea, comunitatea, grupul social în care trăieşte şi acŃionează.

� Responsabilitatea trebuie înŃeleasă în legătură cu libertatea individului, ca un sistem normativ şi valoric în care fiinŃa umană individuală acŃionează.

� Modalitatea nemijlocită de manifestare a responsabilităŃii individului este acŃiunea socială.

� CondiŃia fundamentală a responsabilităŃii este libertatea. „Libertatea reprezintă fundamentul ontologic al responsabilităŃii.“1

� Responsabilitatea este intim corelată cu sistemul de valori, cu sistemul normativ dintr-o societate.

� Responsabilitatea se manifestă ca o opŃiune liberă pornită din interiorul fiinŃei umane, din interiorul fiecărui individ şi se exteriorizează ca o asumare conştientă a propriilor fapte, a consecinŃelor acŃiunilor concrete ale individului concepute şi realizate, inclusiv pentru acele fapte ale individului care, în colectivitatea în care trăieşte, nu sunt, sau nu sunt încă, reglementate prin norme sociale ca fiind obligaŃii sau interdicŃii.

� Responsabilitatea se exprimă ca o asumare liberă şi conştientă a unui scop, precum şi a acŃiunii efective prin care se realizează scopul respectiv, scopul asumat.

� Orice faptă săvârşită de un om într-un cadru normativ concret devine „fapt responsabil“ exprimat printr-o judecată de responsabilitate.

� Despre originile responsabilităŃii şi formarea conştiinŃei libertăŃii. � Responsabilitatea are o delimitare precisă faŃă de un sistem normativ şi

valoric dat, fiind apreciată în funcŃie de acŃiuni umane concrete (M. Voinea, 2000, p. 193).

1 N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Academiei, Bucureşti, 1998, p. 124.

Page 124: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

124

� Responsabilitatea trebuie raportată atât la acŃiunile proprii întreprinse din proprie iniŃiativă şi în cunoştinŃă de cauză, cât şi la acŃiunile iniŃiate de alŃi membri ai grupului social în care trăieşte agentul întreprinzător şi la care aderă deliberat.

� Responsabilitatea exprimă grija pentru succesul sau riscul, rezultatul şi eficienŃa, consecinŃele şi valoarea activităŃii pe care agentul o desfăşoară sau o conduce în beneficiul colectivităŃii din care face parte şi care este afectată de rezultatul acestei acŃiuni (M. Florea).

� Despre responsabilitate şi răspundere � Deosebiri între responsabilitate şi răspundere:

a) responsabilitatea presupune cunoaşterea, opŃiunea şi angajarea liberă a individului; răspunderea presupune supunerea individului;

b) se deosebesc prin structurile sociale şi obiectivele la care se raportează;

c) responsabilitatea este de ordin valoric, individul resimte normele ca valori acceptate, ca temei al unor acŃiuni libere, răspunderea este preponderent normativă;

d) responsabilitatea se manifestă mai ales ca prezenŃă umană liberă, mijlocind voinŃa şi opŃiunea individului; răspunderea se manifestă mai ales ca prezenŃă activă a societăŃii, ca expresie a unor cerinŃe pe care societatea le impune individului;

e) responsabilitatea are ca rezultat optimizarea sistemului social; răspunderea vizează mai ales conservarea sistemului social;

f) responsabilitatea, fiind legată de capacitatea internă a individului de a alege, nu este atribuită fiecărui individ; răspunderea se raportează la orice individ.

� Paul Fauconnet, La responsabilité, şi analiza responsabilităŃii şi răspunderii în termenii raportului dintre acŃiune şi rezultat, pe de o parte, şi ansamblul normelor, pe de altă parte.

� Responsabilitatea ca instituŃie socială. � ContribuŃia lui Max Weber la înŃelegerea responsabilităŃii. � Responsabilitatea în domeniul dreptului. � Formarea conştiinŃei responsabilităŃii şi afirmarea în societate a

diferenŃierii între dreptate şi nedreptate. Trecerea de la reprezentări la valori şi norme, inclusiv norme juridice pe care societatea le impune ca reguli de organizare (autoorganizare) şi de comportament tuturor indivizilor umani care fac parte din colectivitatea, societatea dată.

� Despre responsabilitate şi obligaŃie. � Respectarea normelor juridice – calea de realizare eficientă a obiectivelor

stabilite în cadrul acŃiunii, a sistemului de acŃiune. � Dreptul – arie a efectelor responsabilităŃii. Dreptul fixează tendinŃa de a

ancora faptele oamenilor într-un cadru social pe care îl reglementează normativ-juridic.

� Dreptul nu are în vedere responsabilitatea ca atare, ci limitele acesteia.

Page 125: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

125

� Responsabilitatea în domeniul dreptului nu se manifestă sub forma iniŃierii şi asumării unei acŃiuni, a finalizării eficiente a acŃiunii, ci sub forma respectării unor (unei) legi, sub forma respectării Legii.

� Responsabilitatea socială şi, în mod special, responsabilitatea juridică reprezintă o formă superioară de integrare a individului în societate.

2. Despre răspunderea juridică

Răspunderea juridică trebuie cercetată, înŃeleasă şi interpretată totdeauna în

legătură cu consecinŃele conduitei umane şi cu rolul normelor juridice, cu finalităŃile dreptului atât la nivel microsocial, cât şi la nivel macrosocial.

� Conduita umană poate fi licită (conformă cerinŃelor normelor juridice) sau ilicită (cea care contravine cerinŃelor normelor juridice). În principiu, încălcarea prevederilor legale atrage după sine răspunderea juridică a persoanei care se face vinovată.

� Răspunderea juridică este complexul de drepturi conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancŃiunilor juridice în scopul asigurării stabilităŃii raporturilor sociale şi al îndrumării membrilor societăŃii în spiritul respectării ordinii de drept.2

� Comportarea unui alienat sau debil mintal nu poate fi calificată nici ca licită, nici ca ilicită, deoarece ea nu este rezultatul unei deliberări conştiente, persoana în cauză nu are capacitatea de a-şi reprezenta consecinŃele acŃiunii proprii. Ca urmare, prin excepŃie, comportarea unei persoane aflate într-o asemenea stare nu poate fi condamnată.

� Răspunderea este totdeauna legală; nimeni nu-şi poate face dreptate singur, nimeni nu poate fi judecător în propria cauză – scrie N. Popa.3 Temeiul declanşării şi întinderea răspunderii juridice se află totdeauna în lege. Stabilirea răspunderii juridice şi a formelor concrete de răspundere a individului pentru consecinŃele acŃiunii sale ilicite sunt de competenŃa exclusivă a unei instanŃe sociale competente în domeniu, special abilitată.

� Răspunderea juridică este de ordin normativ; se naşte în legătură cu dispoziŃia, cu caracterul imperativ al normei de drept şi derivă din sancŃiunea pe care legiuitorul o prevede în conŃinutul normei juridice.

� Răspunderea şi sancŃiunea juridică apar ca două feŃe ale aceluiaşi mecanism social. Scopul răspunderii şi al sancŃiunii este conservarea sistemului de relaŃii sociale, asigurarea ordinii de drept, a funcŃionalităŃii sistemului social, fie că e vorba de microsistem, fie de macrosistem.

� Răspunderea juridică se naşte în situaŃiile de incompatibilitate dintre conduitele umane, pe de o parte, şi exigenŃele cuprinse în normele juridice, pe de altă parte.

� Pentru a stabili concret răspunderea juridică şi sancŃiunea în cazul conduitelor ilicite, legiuitorul are întotdeauna în vedere:

2 René Savatier, Traité de la responsabilité en droit français, tom I, Paris, 1989, p. 1. 3 N. Popa, op. cit., 1998, p. 320.

Page 126: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

126

a) condiŃiile în care norma juridică trebuie şi poate să fie eficientă, să se realizeze;

b) capacitatea normei juridice de a modela conduitele umane. c) posibilitatea violării normei prin conduite ilicite.

� Răspunderea juridică şi sancŃiunea juridică sunt modalităŃi legale de reparare a ordinii social şi de drept încălcate, de apărare socială şi de reîntregire a patrimoniului încălcat, de apărare a intereselor generale ale societăŃii, comunităŃii sau grupului social ca şi a intereselor particulare, individuale ale oamenilor. Răspunderea juridică este determinată numai de încălcarea ordinii de drept printr-o conduită ilicită. Spus altfel, acŃiunea ilicită este temeiul obiectiv al răspunderii juridice, iar aplicarea sancŃiunii juridice este principala consecinŃă a răspunderii juridice.

� Răspunderea juridică pune totdeauna în situaŃia de „face to face“ statul, ca reprezentant al societăŃii, şi persoana care a săvârşit o faptă ilicită.

O formă specială a răspunderii juridice o reprezintă răspunderea penală care este definită ca un raport juridic penal de constrângere, născut ca urmare a unei infracŃiuni. Răspunderea penală implică dreptul statului de a-l trage la răspundere pe infractor şi obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa. Formele de sancŃionare antrenate de existenŃa răspunderii penale sunt foarte variate: privarea de libertate; amenda penală; confiscarea unor bunuri, interzicerea unor drepturi etc.4

Lectura nr. 18

Maria Voinea Despre principalele forme de răspundere juridică

Să definim şi să analizăm pe scurt, principalele forme ale răspunderii juridice.

Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinŃa nesocotirii dispoziŃiei normei juridice penale. Ca una din formele răspunderii juridice, răspunderea penală există din momentul săvârşirii infracŃiunii şi constă în obligaŃia infractorului de a suporta consecinŃele săvârşirii ei.

ReputaŃi penalişti români apreciază că realizarea ordinii de drept, în general, ca şi a ordinii de drept penal, are loc prin confirmarea, prin adoptarea de bună voie sau de teama pedepsei, a conduitei pretinse destinatarilor lor de normele dreptului penal, deci în cadrul raporturilor juridice penale de conformare.

Realizarea ordinii de drept are loc prin respectarea, de către majoritatea destinatarilor legii penale, a dispoziŃiilor sale. Pentru cei care nu îşi conformează conduita dispoziŃiilor normelor penale săvârşind fapte interzise, restabilirea ordinii de drept încălcate şi păstrarea ordinii de drept are loc prin constrângere în cadrul unui raport juridic penal de conflict.

În cadrul acestui raport juridic, are loc tragerea la răspundere penală a făptuitorului, judecata şi, în cazul dovedirii vinovăŃiei, sancŃionarea potrivit legii.

Pe baza acestui raŃionament, raportul juridic penal de conflict este numit şi raport juridic de răspundere penală, considerat ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal (C. Bulai, 1992).

4 Maria Voinea, op. cit., 2000, p. 220.

Page 127: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

127

În doctrina noastră penală, răspunderea penală este definită drept „raportul juridic de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracŃiunii între stat, pe de o parte, şi infractor pe de altă parte, raport complex al cărui conŃinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societăŃii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancŃiunea prevăzută pentru infracŃiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancŃiunilor aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităŃii legii (C. Bulai, 1992).

Răspunderea disciplinară – instituŃie specifică dreptului muncii, constă într-un ansamblu de norme juridice privind sancŃionarea faptelor de încălcare, cu vinovăŃie, de către orice salariat, indiferent de funcŃia sau postul pe care-l ocupă, a obligaŃiilor asumate prin contractul individual de muncă.

Codul muncii, art. 100, alin. 1 denumeşte aceste fapte drept abateri disciplinare. Abaterea disciplinară are un grad mai redus de periculozitate socială decât contravenŃiile şi infracŃiunile.

Răspunderea disciplinară are un caracter strict personal, neexistând o răspundere pentru fapta altuia sau o transmitere a ei asupra moştenitorilor.

Răspunderea civilă poate fi înŃeleasă într-un sens mai larg „atunci când cel păgubit se poate îndrepta împotriva cuiva pentru o acoperire a pagubei produse, dar şi atunci când nu se poate îndrepta decât faŃă de el însuşi“. (Cf. I. Anghel, Fr. Deac, N. Popa, 1978).

Codul civil, art. 998 precizează că „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, îl obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara – omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa“.

Răspunderea civilă este de două feluri: delictuală şi contractuală, ambele feluri presupunând aceleaşi condiŃii de existenŃă:

a) fapta ilicită; b) vinovăŃia; c) prejudiciul; d) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; e) capacitatea juridică a celui chemat să răspundă (I. Filipescu, 1994).

În concluzie, putem afirma că majoritatea acŃiunilor umane sunt susceptibile să genereze o formă sau alta de răspundere. NoŃiunea de răspundere nu este specifică şi exclusivă dreptului, sfera ei fiind mai largă, instituindu-se ca o instituŃie proprie societăŃii în ansamblul ei, o consecinŃă a funcŃionalităŃii sociale.

Sursa: Maria Voinea, op. cit., 2000, pp. 200-201.

3. Responsabilitatea socială şi răspunderea juridică � Responsabilitatea socială şi răspunderea juridică – fenomene specific

umane, atribute fundamentale ale naturii umane. � Despre originea comună a responsabilităŃii sociale şi răspunderii juridice.

Page 128: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

128

� Necesitatea convieŃuirii indivizilor în societate – factor decisiv de primă importanŃă care condiŃionează existenŃa şi funcŃionalitatea răspunderii şi a responsabilităŃii.

� Răspunderea se raportează la un individ – este o instituŃie juridică. � Responsabilitatea este proprie indivizilor cu un anumit nivel cultural şi

care au capacitatea de alegere liberă şi conştientă. Atunci când apare neconcordanŃa ca sens şi ca obiective, între responsabilitate şi

răspundere apare un conflict în subiectivitatea individului, acesta aflându-se în situaŃia de a opta între două variante care se află în raport logic de excludere; sau acŃiunile impuse pe calea normelor şi a răspunderii, sau optează pentru acŃiunile adoptate prin liberă alegere şi normate de propria-i responsabilitate.

ConcordanŃa ca sens şi ca obiective dintre răspundere şi responsabilitate, face ca răspunderea să devină un caz particular al responsabilităŃii, individul autoreglându-şi comportamentul.

� Responsabilitatea orientează permanent comportamentul uman. � Răspunderea intervine constrângător asupra comportamentului individului

numai în situaŃiile: a) persoanei în cauză îi lipseşte responsabilitatea faŃă de obiectivele

stabilite de colectivitate; b) deşi există responsabilitatea este insuficientă pentru îndeplinirea

obiectivelor colectivităŃii; c) responsabilitatea este insuficientă fiind în divergenŃă cu obiectivele

normate de societate. � Responsabilitatea este legată de necesitatea înŃeleasă, pe când răspunderea

este legată de necesitatea neînŃeleasă de către individ, pe care acesta o resimte ca pe un fenomen exterior impus, care acŃionează constrângător asupra sa.

� Conduita ilicită poate genera un raport juridic de constrângere şi poate declanşa, în funcŃie de natura normei încălcate, răspunderea civilă, disciplinară, administrativă sau penală.

� CondiŃiile răspunderii juridice: existenŃa faptei ilicite, existenŃa prejudiciului, legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăŃia.

� Pentru declanşarea răspunderii juridice sunt necesare existenŃa şi acŃiunea cumulativă a tuturor celor patru cauze.

� Despre specificul raportului juridic de constrângere. � Responsabilitatea este o componentă esenŃială a oricărei forme de

organizare socială. Prof. Maria Voinea despre deosebirile dintre responsabilitate şi răspundere. (vezi

bibliografia) Lectura nr. 19

Maria Voinea Despre deosebirile dintre responsabilitate şi răspundere

În raport cu alte fapte sociale, responsabilitatea este însoŃită de sancŃiune. Responsabilitatea şi sancŃiunea sunt două feŃe ale aceluiaşi mecanism

social.

Page 129: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

129

Responsabilitatea este o instituŃie socială. Scopul său constă în conservarea şi întărirea autorităŃii sistemului de credinŃe ce asigură solidaritatea membrilor săi.

SancŃiunea este o condiŃie vitală a existenŃei sociale, necesară pentru a restitui credinŃa zdruncinată de crimă.

Responsabilitatea, ca o componentă esenŃială a oricărei forme de organizare socială, a existat încă din societatea primitivă. În această societate, individul, absorbit de socialul încă nediferenŃiat, suportă din exterior responsabilitatea morală, iar aceasta este, eminamente, colectivă. Mai târziu, în societatea modernă, socialul diferenŃiat în clase şi grupuri face ca responsabilitatea să se individualizeze, dar acest lucru este considerat de Fauconnet ca un regres. „Devenind subiectivă, responsabilitatea nu şi-a schimbat natura. Ea şi-a schimbat doar caracterul, însuşindu-şi caracterele noi secundare, care sunt ale civilizaŃiei moderne întregi“. (P. Fauconnet).

Societatea printr-o „responsabilitate dictată“, impune indivizilor statutul ei normativ. În felul acesta, Fauconnet transformă criminalul într-un „vinovat fără vină“ căruia societatea îi „arunca“ responsabilitatea pentru a se disculpa şi a se purifica.

Rrăspunderea, în această situaŃie, apare ca o iluzie, lipsită de conŃinut. Individul este numai instrumentul prin care păcatele societăŃii se

materializează, el simbolizând crima şi conturându-i fizionomia. O contribuŃie importantă la înŃelegerea responsabilităŃii (fără a elabora o

teorie în acest sens) aduce Max Weber, care definea acŃiunea socială ca un „act responsabil“. AcŃiunile umane devin sociale când indivizii dau sens acestora prin raportare la orientările valorice ale spaŃiului social global. Sensul acestor acŃiuni poate fi subiectiv, dacă reflectă opŃiunile valorice ale individului, sau poate fi obiectiv, când exprimă raportul dintre aspiraŃiile individuale şi comportamentele existente la un moment dat, într-un spaŃiu social concret determinat (Şt. Buznărescu, 1995).

Max Weber consideră că acŃiunea socială devine raŃională prin intermediul birocraŃiei, iar prin raŃionalitate ordinea socială conferă legitimitate dominaŃiei care se exercită la nivelul conducerii administrative. După el, există trei tipuri de legitimitate:

a) legitimitate raŃională, bazată pe acceptarea prescripŃiilor normative ale regulamentelor pe care le folosesc cei care dau directive;

b) legitimitate tradiŃională, bazată pe încrederea în valabilitatea tradiŃiilor; c) legitimitate charismatică, determinată de calităŃile excepŃionale ale unui

individ. În primul caz, dominaŃia este legată şi se manifestă printr-o serie de funcŃii

publice, pentru care sunt prescrise reguli precise. Charisma omului politic şi competenŃa omului de ştiinŃă sunt vocaŃii ale

modernităŃii, între care mediază funcŃionarul sau birocratul. Etica lor este etica responsabilităŃii pentru decizie într-o lume dinamică şi contradictorie, în timp ce birocratului îi este specifică etica unei răspunderi mecanice, prescrisă prin reguli stricte, pe care le respectă şi execută întocmai.

Creatorii autorităŃii sunt oamenii politici şi savanŃii, în timp ce birocraŃii execută ordinele autorităŃii.

Reperele fundamentale ale comportamentelor şi acŃiunilor umane sunt constituite de sistemul de norme şi prescripŃii, în funcŃie de care se stabilesc aprecierile şi calificările indivizilor, responsabilitatea şi răspunderea acestora în diferite circumstanŃe.

Page 130: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

130

Din această perspectivă, responsabilitatea şi răspunderea se deosebesc prin sensul principal al raporturilor dintre individ şi colectivitate. Astfel, răspunderea se manifestă ca o prezenŃă activă a societăŃii, ca expresie a unor cerinŃe pe care societatea le instituie, le impune indivizilor, fiind mai ales normativă juridic, în timp ce responsabilitatea este de ordin valoric, manifestându-se ca o prezenŃă a voinŃei, a personalităŃii şi a opŃiunii libere a individului.

Sursa: Maria Voinea, op. cit., 2000, p. 197-198. Pentru seminar (activitate tutorială organizată)

1. Dezbatere pe baza studiului individual şi a unui minireferat privind posibile acŃiuni (fapte) ilicite în perioada de tranziŃie, pe care îl va întocmi fiecare student.

b) Bibliografie obligatorie 1. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura

Univ. „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, p. 2. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti,

2000, p. 193-201

c) Bibliografie facultativă 1. Pătulea, S. Şerban şi Gabriel Marconescu, Răspundere şi responsabilitate

socială şi juridică, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, selectiv 2. Maria Voinea şi Petru Selagea, Sociologie generală şi juridică, Editura

UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2002, p. 78-81 ExerciŃii

1. Specificul şi formele responsabilităŃii sociale. 2. Responsabilitatea juridică – formă superioară de integrare a individului în

societate. 3. Despre răspunderea juridică. 4. Despre conduita ilicită – specific, cauze şi forme de manifestare. 5. Răspunderea şi sancŃiunea. 6. Răspunderea şi responsabilitatea – asemănări, deosebiri, corelaŃii.

Termeni-cheie Comportament Comunitate

Page 131: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

131

Conduită ilicită CondiŃie ilicită ConştiinŃa responsabilităŃii Drepturi Fapt responsabil Grup Integrare socială InterdicŃii Libertate Necesitate înŃeleasă Necesitate neînŃeleasă Norme morale Norme juridice ObligaŃii Permisiuni Prejudiciu Responsabilitate Răspundere RelaŃii sociale SimŃul răspunderii Sentimentul responsabilităŃii Sistem funcŃional Societate VinovăŃie CAPITOLUL VII FENOMENE ŞI PROCESE SOCIALE. FENOMENELE JURIDICE

a) Probleme (Diviziuni) 1. Fapte sociale şi fapte juridice 2. Fenomene sociale 3. Procese sociale 4. RelaŃii sociale 5. Fenomenele juridice – tip aparte de fenomene sociale

1. Fapte sociale şi fapte juridice

� ConŃinutul şi semnificaŃia unei societăŃi concrete, delimitate în timp şi

spaŃiu, apar ca un ansamblu de fapte, fenomene, relaŃii şi procese sociale. � Analiza unui fapt social presupune:

a) o determinare existenŃială;

Page 132: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

132

b) o determinare spaŃio-temporală. � Puncte de vedere asupra faptelor sociale. � Al. Xenopol – fapte de coexistenŃă şi fapte de succesiune. � E. Durkheim – autorul unei teorii coerente asupra faptului social, derivată

din orientarea sa sociologistă potrivit căreia individul depinde de societate, nu societatea de individ. El defineşte astfel faptul social: „Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil de a exercita asupra individului o constrângere exterioară sau, şi mai bine, care este general în întinderea unei societăŃi date, având o existenŃă proprie, independentă de manifestările individuale.“

� Faptul social, apreciază E. Durkheim, constituie obiectul de studiu al sociologiei, care poate fi observat şi explicat în mod analog cu faptele aparŃinând altor discipline.

� Reguli – după E. Durkheim – pentru conturarea şi delimitarea faptului social:

a) faptele sociale trebuie considerate ca lucruri; b) caracteristica principală a faptului social constă în aceea că,

fiind exterior indivizilor, exercită asupra lor o influenŃă coercitivă. � Faptul social se deosebeşte de cel biologic, fiziologic, psihologic. � Normele juridice, cele morale, dogmele religioase, obiceiurile, regulile

comportării, limbajul, sistemele economice etc. sunt fapte sociale. Ele sunt produsul vieŃii comune, şi anume, produsul acŃiunii şi reacŃiunii dintre conştiinŃele individuale.

� E. Durkheim despre faptele normale şi faptele patologice. � Dreptul ca produs al societăŃii, ca fapt social. � Tipuri de societăŃi şi multitudinea sistemelor juridice:

a) un sistem juridic tribal cu bază de clanuri diferenŃiate; b) un sistem juridic tribal cu bază de clanuri nediferenŃiate; c) un sistem juridic naŃional cu bază de municipii, ca la greco-

romani; d) un sistem juridic naŃional; e) un sistem juridic individualist.

Concluzii privind faptul juridic. 2. Fenomene sociale

� O suită de fapte sociale, aflate în anumite corelaŃii, generează fenomene

sociale. � Societatea ca reŃea de fenomene sociale, inclusiv juridice. � Pentru a înŃelege corect fenomenele sociale, trebuie avute în vedere:

a) încadrarea lor într-un context istoric, naŃional, regional, zonal;

b) inventarierea faptelor sociale componente; c) corelaŃiile cu alte fenomene şi procese sociale; influenŃele

reciproce. � Analiza unor fenomene sociale: demografice, economice, culturale,

ştiinŃifice, juridice etc. 3. Procese sociale

Page 133: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

133

� Sunt complexe de fenomene şi fapte sociale. � Diferite concepŃii despre fenomenul social. � L. von Wiese – procese sociale de apropiere şi procese sociale de

îndepărtare. Procesele de apropiere, de adaptare, de egalare, de unire se mai numesc şi procese asociabile. Procesele de îndepărtare, numite şi disjunctive, pot fi concurenŃa, opoziŃia.

� Nu orice fenomene, apărute în proporŃie de masă, pot fi considerate întotdeauna procese sociale. Exemple de procese sociale: industrializarea şi efectele ei, urbanizarea, mobilitatea socială etc.

� Clasificarea proceselor sociale (J. Szezepanski): a) procese intrapersonale; b) procese interindividuale; c) procese sociale între individ şi grup; d) procese sociale intergrupale.

� Caracterizarea fiecărei categorii (grupe) de procese sociale, cu trimitere la diverşi autori: P. Sorokin P.H. Chombart de Lauwe, R. Boudon, K. Davis, A. Touraine şi alŃii, inclusiv sociologi români între care Ioan Mihăilescu, Septimiu Chelcea şi alŃii.

� Procese sociale care schimbă structura grupurilor şi organizarea acestora: procese sociale de dezvoltare, de reorganizare, de modernizare, dar şi de dezorganizare şi decadenŃă.

� Dezorganizarea este rezultanta unui complex de procese sociale, care, la rândul lor, implică fenomene şi comportamente deviate: dezintegrarea unor instituŃii, slăbirea mecanismelor de control social, menŃinerea unor instituŃii depăşite istoriceşte, menŃinerea unei stări de nelinişte şi nemulŃumire etc.

� Fenomene sociale actuale îngrijorătoare: alcoolismul, prostituŃia, narcomania, infracŃionalitatea, vilenŃa.

� Concluzii şi implicaŃii pentru gândirea şi cercetarea socio-juridică, pentru activitatea juristului.

4. RelaŃii sociale

� RelaŃiile sociale menŃin coeziunea şi unitatea grupurilor sociale ale societăŃii.

� Categorii de relaŃii sociale: economice, politice, morale etc. � Specificul relaŃiilor juridice ca tip deosebit de relaŃii sociale. � A. Touraine despre acŃiunea socială şi relaŃiile sociale: acŃiunea socială

există doar dacă este orientată spre un scop, dacă individul este plasat într-un sistem de relaŃii sociale; dacă interacŃiunea devine comunicare datorită folosirii unor sisteme simbolice, cum ar fi limbajul

� RelaŃionismul sociologic – F. Tönnies, G. Simel ş.a. – conform căruia procesele sociale sunt înŃelese ca ansamblu de relaŃii sociale.

� RelaŃiile sociale pot fi: de unire, de cooperare, de separare, de concurenŃă. � După J. Szezepanski, relaŃia socială cuprinde doi sau mai mulŃi parteneri,

interese şi situaŃii comune, un sistem de îndatoriri şi obligaŃii care trebuie respectate. � Sociometria şi absolutizarea relaŃiilor afective în cadrul grupurilor mici

(Moreno – întemeietorul şcolii sociometrice)

Page 134: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

134

� Despre coeziunea socială ca sistem organizat de relaŃii, instituŃii, mijloace de control social care concentrează indivizii, subgrupurile şi grupurile într-un întreg capabil să existe şi să se dezvolte.

5. Fenomenele juridice – tip aparte de fenomene sociale

Specificul fenomenelor juridice � Fac parte din sfera fenomenelor sociale. � Faptele şi fenomenele juridice sunt manifestări sociale relativ omogene,

dar se află în relaŃii de interdependenŃă cauzală şi structural-funcŃională cu toate sau cu aproape toate celelalte fapte şi fenomene sociale nonjuridice.

� Despre noŃiunile „fapt juridic“; „act juridic“ şi „fenomen juridic“. � Toate fenomenele juridice pot fi privite ca fenomene sociale, dar nu orice

fenomen social este în acelaşi timp şi fenomen juridic. Caracteristica principală prin care fenomenele juridice se deosebesc de celelalte fenomene sociale este juridicitatea, care este o calitate extinsecă ce se poate grefa pe o anumită relaŃie socială (Jean Carbonier, 1978, p. 187); juridicitatea este o calitate pe care societatea o atribuie unui fenomen concret, unei conduite particulare.

� Juridicitatea are caracter concret-istoric. � În categoria fenomenelor juridice se includ toate fenomenele în care este

sau poate fi cauză, efectul ori ocazia, precum şi dreptul însuşi, regulile şi instituŃiile, toate fenomenele sociale care, într-un context social-istoric concret, au ca notă comună definitorie juridicitatea.

� Despre principalele caracteristici ale fenomenelor juridice: sunt fenomene particulare în raport cu celelalte fenomene sociale; au ca principală notă definitorie juridicitatea; juridicitatea nu este legată dinainte de un fenomen particular, de un comportament individual; ea nu se confundă cu conŃinutul fenomenului social.

� Despre relaŃia dintre normativitatea juridică şi faptele juridice. �

5.1 Clasificarea fenomenelor juridice Înainte de o prezentare sistematizată a diferitelor categorii de fenomene juridice

se impune o exemplificare cu rolul de a orienta gândirea cititorului student către marea diversitate a componentelor ce intră în sfera noŃiunii de „fenomen juridic“ şi către specificul acestora: normele juridice în ansamblul lor; o normă juridică; o sentinŃă judecătorească; o şedinŃă a CurŃii ConstituŃionale; o şedinŃă a CSAT; o ordonanŃă a guvernului; încheierea unui contract; încheierea unei căsătorii; o şedinŃă de guvern; o semnătură a unei persoane autorizate pusă pe un act oficial; un exemplar din Monitorul Oficial; trecerea unui pieton pe culoarea roşie a semaforului; acostarea unei persoane cu scopul de a fi atacată, jefuită, violată; furtul, indiferent de obiectul lui sau de locul săvârşirii; opiniile oamenilor privind înfierea unui minor etc.

Majoritatea cercetătorilor care se ocupă de clasificarea fenomenelor juridice au în vedere modelul prezentat de juristul şi profesorul de sociologie juridică de la Universitatea din Paris, Jean Carbonier. Acesta considera că există opt categorii de asemenea fenomene, care pot fi grupate în perechi:

5.1 fenomene juridice principale (primare) şi fenomene juridice secundare;

5.2 fenomene juridice de putere şi fenomene juridice de subputere;

Page 135: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

135

5.3 fenomene juridice-instituŃii şi fenomene juridice-caz; 5.4 fenomene juridice contencioase şi fenomene juridice necontencioase. Fenomenele juridice primare au cel puŃin atributele:

a) maximă generalitate în raport cu toate celelalte fenomene juridice;

b) capacitatea de a da naştere altor fenomene juridice; c) reprezintă cauza celorlalte fenomene juridice;

d) sunt fenomene de autoritate, de putere. Fenomenele juridice primare sau principale reprezintă totalitatea actelor

normative existente într-o societate la un moment dat: hotărârile judecătoreşti; activitatea de conducere a unor instituŃii de stat; activitatea de conducere a unei forme particulare sau de stat; activitatea de control din diverse domenii şi sectoare ale activităŃii sociale.

� Despre fenomenele juridice secundare se poate spune că: a) au un caracter particular, un grad de generalitate mai redus; b) sunt fenomene derivate din fenomenele juridice primare; c) se prezintă ca un efect al fenomenelor juridice primare; d) au o sferă foarte largă de cuprindere.

Exemple de fenomene juridice secundare: aplicarea dispoziŃiilor normative; obligarea la plata despăgubirilor, a daunelor interese, a cheltuielilor de judecată, a daunelor morale etc. printr-o sentinŃă judecătorească de drept civil (fie cauze delictuale, fie cele contractuale; pronunŃarea divorŃului într-o hotărâre de divorŃ; pronunŃarea condamnării sau a achitării inculpatului; sancŃionarea întemeiată a unui angajat al firmei; concedierea unui angajat al firmei; oprirea din trafic şi sancŃionarea unui şofer culpabil în raport cu o normă de circulaŃie auto etc.

� Fenomenele juridice de putere şi subputere sunt astfel clasificate în funcŃie de prezenŃa sau absenŃa componentei putere în fenomenele juridice.

� Fenomenele juridice de putere se identifică cu mecanismul impersonal de la care emană (guvern, stat); de la ele iradiază fenomene juridice primare (dreptul subiectiv de proprietate, dreptul subiectiv de creanŃă etc.). Exemple de fenomene juridice de putere (dominante): toate drepturile subiective (dreptul personal, dreptul de creanŃă, dreptul de reabilitare).

� Fenomenele juridice de subputere derivă din fenomenele juridice de putere. Ele sunt produsul unei educaŃii juridice, produsul socializării. O altă caracteristică a lor este subiectivitatea exprimată prin comportamente, reacŃii, stări de spirit specifice manifestate la nivelul guvernaŃilor, a celor conduşi, guvernaŃi. Exemplu: instaurarea stării excepŃionale ca fenomen juridic de putere generează opinii şi reacŃii comportamentale de pro, contra sau indiferenŃă din partea guvernaŃilor – ca fenomene de subputere. Exemple de fenomene juridice de subputere (dominate): reacŃiile publice, stările de spirit induse „actorilor“ sociali; conduitele individuale şi colective generate de fenomenele de putere ca: reacŃii de aprobare, de respect, de obedienŃă; manifestări de insubordonare, de refuz, de revoltă; reacŃii psihico-sociale sau individuale de rezistenŃă pasivă, mai puŃin evidente, ca de exemplu: conştiinŃa juridică, imaginea dreptului, o anumită cunoaştere a dreptului, dreptul subiectiv.

� Fenomene juridice – instituŃii şi fenomene juridice – caz – Fenomenele juridice – instituŃii sau fenomenele instituŃionalizate „subsumează

fenomenele juridice de acelaşi tip şi prezintă particularităŃile relativ stabile pe baza cărora

Page 136: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

136

s-au format o serie de reguli generale. Prin contrast, cazurile individuale ce se regăsesc în fenomenele juridice instituŃionalizate se numesc speŃe sau fenomene-caz“ (M. Voinea, 1994). Exemple de fenomene juridice – instituŃii sunt constituite de toate fenomenele juridice primare sau secundare repetabile aleatoriu fără a suferi modificări importante.

– Fenomenele juridice – caz se manifestă fie ca fenomene individuale, fie sub forma grupului de fenomene juridice – caz care apar prin reunirea fenomenelor juridice –caz în grupuri care au caracteristici comune. Exemple de fenomene juridice-caz: fiecare căsătorie în parte; fiecare adopŃie în parte etc., iar ca fenomene juridice – caz sub forma grupului de fenomene juridice – caz: căsătoriile încheiate într-un an de zile în România; căsătoriile încheiate într-un an de zile în mediul urban etc.

� DistincŃia dintre fenomenele juridice – instituŃii şi fenomenele – juridice – caz are în vedere tipul realităŃii juridice pe care o desemnează, care se poate prezenta fie sub forma unei mulŃimi de fenomene juridice de acelaşi tip (fenomene – instituŃie), fie sub forma unei situaŃii individuale (fenomenele – caz) (I. VlăduŃ, 1998). Exemple de fenomene juridice-caz: manifestarea unică şi irepetabilă în micro-social a unei „situaŃii de plin drept“ fie că reprezintă un individual, fie unul colectiv: o adopŃie particulară; represiunea penală specială realizabilă în fiecare speŃă. Fenomene juridice contencioase şi necontencioase

� Fenomenele juridice contencioase implică un litigiu şi reclamă prezenŃa unui judecător care să medieze între părŃi. Se mai numesc şi fenomene „pe picior de război“. SoluŃionarea litigiilor se realizează prin procese civile sau penale, iar deciziile sunt exprimate printr-o hotărâre judecătorească în care este cuprinsă soluŃia, sentinŃa. (M. Voinea, 1994)

� Fenomenele juridice necontencioase mai sunt numite şi fenomene juridice „în stare de pace“. Ele se derulează conform convenŃiei părŃilor, conform înŃelegerii între părŃi. Mai sunt cuprinse în această categorie fenomenele litigioase soluŃionate pe cale amiabilă între părŃi sau prin negocieri între victime şi societăŃile de asigurare. Fenomenul juridic necontencios poate deveni unul contencios în situaŃia nerespectării clauzelor convenite de către părŃi.

b) Bibliografie obligatorie

1. Dan Banciu, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.17-26

2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, p.

3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 101-115

4. Ioan Mihăilescu, Sociologie generală (concepte fundamentale şi studii de caz), Editura Univ. din Bucureşti, Bucureşti, 2000, p. 277-285

c) Bibliografie facultativă

1. Ion VlăduŃ, Introducere în sociologia juridică, ediŃia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 101-106

Page 137: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

137

Pentru seminar (activitate tutorială organizată) Dezbatere pe baza studiului individual ExerciŃii

1. ComparaŃie între faptele sociale şi faptele juridice. 2. Exemple de fapte juridice din realităŃile concrete ale Ńării

noastre. 3. Despre raportul: normativitate juridică – fapte juridice.

Termeni-cheie AcŃiune socială Coeziune socială Dezorganizare Fapte sociale Fapte juridice Fenomene sociale Fenomene juridice Limbaj Normă – obicei Procese sociale RelaŃii sociale Sisteme juridice Tipuri de societate

1. fenomene juridice principale 2. fenomene juridice secundare 3. fenomene juridice de putere 4. fenomene juridice de subputere

Fenomene juridice (clasificare)

5. fenomene juridice instituŃii 6. fenomene juridice caz 7. fenomene juridice contencioase 8. fenomene juridice necontencioase

Figura nr. 6. Schema clasificării fenomenelor juridice, după Jean Carbonier

Page 138: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

138

1. procese intrapersonale 2. procese interindividuale

a) după 3. procese intragrupale structură4. procese intergrupale -de socializare -de acomodare

b) după 1. Procese integrative -de asimilare funcŃionalitate-de integrare 2. procese competitive-de concurenŃă -de conflict 3. procese de colaborare-spontane -organizate -planificate -controlate

4. procese de-creşterea delincvenŃei dezintegrare şi-corupŃia

dezorganizare -venalitatea şi mituirea (anomice)funcŃionarilor -nepotism -exercitarea necorespunzătoare sau neexercitarea sarcinilor de serviciu -eludarea sau încălcarea legilor Procese sociale-alcoolism şi narcomanie (tipologie)-generalizarea fenomenelor de

insecuritate -slăbirea contactelor şi relaŃiilor între grupuri -multiplicarea comportamentelor sexuale supuse represiunii formale şi informale în colectivităŃile organizate -multiplicarea bolilor nervoase şi psihice -comportamentul autodistructiv (sinuciderile)

Page 139: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

139

1. inovare tehnică 2. modernizare

economică 3. industrializare

c) după domeniul4. modernizare politică vieŃii sociale în care5. urbanizare se desfăşoară6. mobilitate social-profesională

7. schimbare culturală 9. laicizare 10. altele

d) după sfera în 1. procese microsociale care se desfăşoară2. procese macrosociale 3. procese globale (mondiale) e) după tendinŃa lor1. de menŃinere a organizării şi funcŃionalităŃii sociale

2. de modificare a organizării sociale şi a relaŃiei sociale

f) după modul de 1. de reproducere socială organizare şi funcŃionare2. de dinamică socială a unui sistem social g) după evoluŃia unor domenii1. procese cumulative 2. procese de schimbare şi creştere cantitativă Figura nr. 7 Schema tipologiei proceselor sociale CAPITOLUL VIII FENOMENE DE NONDREPT

Page 140: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

140

a) Probleme (Diviziuni) 1. Nondreptul sau absenŃa dreptului. Definirea fenomenului. 2. Nondreptul ca dat social 3. Nondreptul ca alegere individuală. 4. Fenomene de nondrept în societatea românească de după anul

1989.

1. Nondreptul sau absenŃa dreptului � Definirea şi înŃelegerea nondreptului sunt posibile numai în raport cu

dreptul. � Atât dreptul, cât şi nondreptul au existenŃă istorică. � Dreptul a existat şi în societăŃile primitive, dar cu anumite goluri. În acele

goluri au apărut şi s-au dezvoltat fenomenele de nondrept – susŃine sociologul francez Jean Carbonier, cel care a emis ipoteza nondreptului, pornind de la constatarea absenŃei dreptului din cadrul unor raporturi umane în care el ar fi putut influenŃa, prin regulile sale, conduitele umane.

� Nondreptul este un fenomen marcat de inexistenŃa dreptului în domenii în care s-ar fi impus prezenŃa sa şi nu se confundă cu dreptul îngust sau cu subdreptul (Maria Voinea, 2000, 202).

� Jean Carbonier consideră că nondreptul a coexistat şi coexistă cu dreptul. � Se apreciază, totuşi, că evoluŃia raportului dintre cele două fenomene a

avut loc de la nondrept către drept, de la obiceiuri nonjuridice la norme şi reguli juridice, la legi.

� Subdezvoltarea pare a fi legată de nondrept, sau cel puŃin de o insuficientă dezvoltare a dreptului.

� Documentele sociale – surse de date şi informaŃii cu caracter ştiinŃific asupra fenomenelor de nondrept.

� Nondreptul nu trebuie confundat nici cu starea de anomie (a nomos, gr. = fără lege).

� Despre diferitele definiŃii ale anomiei pentru comparaŃie cu specificul fenomenului de nondrept având în vedere faptul că anomia generează şi susŃine tendinŃa accentuată de devianŃă şi delincvenŃă prin slăbirea rolului normelor sociale, prin nerespectarea lor, iar nondreptul înseamnă absenŃa dreptului, a normelor juridice care să reglementeze conduitele umane.

� Despre orientările teoretice privind atitudinea faŃă de fenomenul de nondrept: supralicitarea fenomenului; sublicitarea fenomenului.

� Juristul şi sociologul francez Jean Carbonier este de părere că fenomenul de nondrept trebuie tratat atât ca un dat social, cât şi ca o alegere individuală.

2. Nondreptul ca dat social

� Ca dat social, nondreptul există fie ca spaŃiu vid de drept, fie ca intervale şi în intervale de discontinuitate a dreptului.

� Despre sursele nondreptului ca dat social:

Page 141: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

141

2.1. autolimitarea dreptului; 2.2. autoneutralizarea dreptului; 2.3. rezistenŃa faptului la drept.

2.1. Autolimitarea dreptului poate îmbrăca trei forme în raport de

situaŃiile la care se referă sau în care se manifestă: a) spaŃiu sau locuri în care dreptul fie nu există, fie este limitat

în acŃiunea sa; b) perioade de timp în care dreptul fie nu există, fie este

limitat în acŃiunea sa; c) forma lacunară a regulii de drept. 2.2. Autoneutralizarea dreptului – sursă de nondrept

determinată de contradicŃiile interne ale reglementărilor juridice: a) exigenŃa dovezii; b) existenŃa unei intervenŃii umane în înfăptuirea dreptului. 2.3. RezistenŃa faptului la drept – cifra neagră a

criminalităŃii. � În această situaŃie (rezistenŃa faptului la drept) pentru a ne afla în prezenŃa

fenomenului de nondrept nu este suficientă doar încălcarea cerinŃelor normei (normelor) juridice, ci trebuie ca dreptul însuşi să fi renunŃat la sesizarea şi urmărirea faptelor respective incriminate social, iar renunŃarea să aibă caracter de generalitate.

� Despre factorii determinanŃi ai acestui tip de fenomene de nondrept. 3. Nondreptul ca alegere individuală

� Nondreptul ca alegere individuală se diferenŃiază de nondreptul dat social

prin rolul pe care îl are voinŃa individului uman în câmpul germinativ al factorilor de nondrept. În acest câmp, colectivitatea, ca măsură a voinŃei umane, este în deplină libertate (Valerius M. Ciucă, 1998, 230).

� Despre posibilitatea ca indivizii umani să aleagă liber între drept şi nondrept.

� Alegerile indivizilor se pot manifesta sub două forme: a) opŃiuni organice; b) opŃiuni difuze.

În cazul opŃiunilor organice, indivizii refuză să se angajeze în situaŃia de drept şi aleg nondreptul în mod conştient. Formele concrete ale alegerilor organice sunt: situaŃiile de fapt şi situaŃiile de amiciŃie.

� Despre situaŃiile de fapt. Exemple şi comentarii. � Despre situaŃiile de amiciŃie. Exemple şi comentarii.

În cazul opŃiunilor difuze, fiecare persoană, prin voinŃă proprie, va opta sau nu pentru o atitudine impusă printr-o normă juridică.

� SituaŃiile de nondrept pot genera obişnuinŃe, obiceiuri, moravuri şi prin aceasta pot reglementa conduitele umane.

� Deşi nondreptul coexistă cu dreptul nu poate înlocui dreptul ca principal instrument de reglare a relaŃiilor sociale şi de control social. În societăŃile stabile aspectele de nondrept sunt minimale în raport cu situaŃiile de drept. În societăŃile aflate în criză se pare că fenomenele de nondrept cunosc o revenire în forŃă.

Page 142: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

142

4. Fenomene de nondrept în societatea românească de după decembrie 1989 Înlăturarea regimului totalitar printr-o revoltă a mulŃimilor unică în felul ei, a

creat vidul de putere, a lăsat goluri în normativitatea socială, unele fiind goluri de Drept65, după expresia lui Sorin M. Rădulescu. Unele dintre aceste goluri legislative pot fi puse în legătură cauzală cu faptul că, în mare măsură, corpul de legi destinat reformei generale a societăŃii româneşti era lipsit de coerenŃă şi de unitate internă. Această situaŃie se datora şi faptului că însăşi concepŃia despre reformă era contradictorie, reflectând confruntarea dintre diversele forŃe partidiste create sau reactivate în România după 22 Decembrie 1989. A avut loc o scădere alarmantă a autorităŃii Dreptului în toate planurile vieŃii sociale, o retragere a Dreptului în raport cu unele situaŃii, fenomene sau chiar sectoare ale vieŃii economice, administrative etc. Dacă în perioada totalitară asupra populaŃiei s-au manifestat presiuni normative excesive, în primii ani ai tranziŃiei, presiunile normative fireşti în oricare societate democratică, atât cât au existat, au fost slabe, contradictorii şi deseori fără eficienŃă. Nu exista un cadru legislativ corespunzător aşteptărilor populaŃiei, ceea ce a contribuit la afirmarea unei opoziŃii îndelungate între stat şi societatea civilă, la sporirea neîncrederii în normativitatea de atunci, la nerespectarea acesteia. Se afirmase o situaŃie favorabilă accentuării fenomenelor de nondrept, manifestarea unei stări de anomie în societatea românească.

� În acest context a crescut alarmant criminalitatea, s-au format zone de nondrept sau cartiere de nondrept în care autoritatea statului nu se exercita. Aceste zone erau controlate de bande de huligani, de traficanŃi de droguri, de traficanŃi de carne vie etc. S-au înteŃit în acea perioadă traficul cu materii prime vândute în străinătate (ex. material lemnos brut, dar şi prelucrat), comerŃul ilicit cu maşini, arme, droguri, punerea în circulaŃie a monedei naŃionale contrafăcute sau a valutei falsificate, afacerile cu Ńigări, cu alcool, cu produse petroliere furate din conducte, afacerile cu nave închiriate ori vândute străinătăŃii; înlocuirea respectării normelor de circulaŃie cu încălcarea acestora de către toŃi participanŃii la traficul rutier; traficul ilicit de valută şi de stupefiante în locurile din apropierea caselor de schimb valutar, în discoteci, în licee, în complexe studenŃeşti etc.; tipărirea şi difuzarea de materiale pornografice; amploarea concubinajului; sporirea numărului de despărŃiri în fapt; vinderea copiilor de către familiile sărace; accentuarea fenomenelor de corupŃie etc.

În primii 2-3 ani de după 22 Decembrie 1989 am asistat la apariŃia unei stări

generale care poate fi caracterizată prin dezordine şi dezorganizare normativă, în interiorul căreia aproape totul era posibil. Nondreptul era la el acasă şi poate fi acceptat ca fiind preŃul naŃional pentru a scăpa de totalitarism şi de consecinŃele acestuia în toate planurile vieŃii sociale. Desigur, în societatea românească aflată în tranziŃie s-au realizat transformări esenŃiale ca de exemplu: s-a instituit un spaŃiu larg de manifestare plenară a drepturilor şi libertăŃilor civice; s-au cucerit libertatea presei, libertatea de exprimare şi manifestare pe toate planurile; libertatea de organizare politică şi de opŃiune sindicală; libertatea credinŃei şi de opŃiune religioasă etc. S-a întreprins un efort uriaş de schimbare a unor mentalităŃi colective, a normelor conduitelor umane individuale şi colective.

O realizare deosebită după 1989 a fost organizarea unei structuri noi, democratice, a vieŃii politice şi administrative a Ńării, a Parlamentului României, o nouă ConstituŃie 65 Sorin M. Rădulescu, TranziŃie în modernitate, Bucureşti, 1997, p. 339-340.

Page 143: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

143

bazată pe separaŃia puterilor în stat, pe pluripartidism, pe respectarea rolului opoziŃiei, pe asigurarea existenŃei unor forme democratice de supraveghere de către societatea civilă a exercitării puterii etc.

Toate acestea reprezintă dovezi incontestabile ale instaurării regimului politic democratic în România, ale afirmării tot mai viguroase a Dreptului ca instrument de asigurare a stabilităŃii şi progresului societăŃii româneşti; ca instrument de reglare în raporturile interumane şi, în acelaşi timp, ca dovezi incontestabile ale reducerii fireşti a sferei de cuprindere şi de acŃiune a nondreptului.

Pentru seminar (acŃiune tutorială organizată) Dezbatere pe baza studiului individual cu accent pe formele de manifestare şi

specificul fenomenelor de nondrept în societatea românească de după decembrie 1989. b) Bibliografie obligatorie

1. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, p.

2. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 202-205.

c) Bibliografie facultativă 1. Valerius M. Ciucă, LecŃii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iaşi, 1998,

p. 228-236 ExerciŃii

1. ComparaŃi fenomenul „anomie“ cu fenomenul „nondrept“. 2. DaŃi exemple de fenomene de nondrept ca dat social. ComentaŃi-le ! 3. ArgumentaŃi că autolimitarea dreptului este sursă de nondrept. 4. DaŃi exemple de fenomene de nondrept ca situaŃie de fapt şi situaŃie de

amiciŃie, ComentaŃi-le! Termeni-cheie Anomie Autolimitarea dreptului Autoneutralizarea dreptului Conduită Dezorganizare normativă Documente sociale Drept îngust ExigenŃa dovezii Gol de drept Gol legislativ

Page 144: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

144

Ipoteza nondreptului Legi Nondrept Normativitate socială Norme Obicei Obiceiuri nonjuridice OpŃiuni organice OpŃiuni difuze SituaŃii de fapt SituaŃii de amiciŃie -spaŃii sau locuri în care dreptul fie că nu există, fie că este -autolimitarea limitat în acŃiunea sa dreptului-perioade de timp în care dreptul fie că nu există, fie este

limitat în acŃiunea sa -forma lacunară a regulii de drept nondreptul-autoneutralizarea-exigenŃa dovezii ca dat socialdreptului-intervenŃia umană în înfăptuirea dreptului -rezistenŃa faptului -abilitatea infractorilor la drept-teama de infractor sau de alte consecinŃe -pasivitatea victimelor -posesiunea de bună credinŃă care a căzut la situaŃia de fapt alegerile-situaŃiile de faptca urmare a lipsei titlului de

organiceproprietate -indivizii prin voinŃă proprie se situează în situaŃia de fapt -situaŃiile de -sfatul dat unui prieten Fenomene amiciŃie-recomandările sau dorinŃa de nondrepttestamentară în raport cu

dispoziŃiile obligatorii

Page 145: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

145

nondreptul ca alegere individuală Alegerile

difuze -apar atunci când situaŃii juridice îşi pierd caracterul de obligativitate şi se transformă în situaŃie

facultativă prin voinŃa indivizilor Figura nr. 7. Schemă privind clasificarea fenomenelor de nondrept

CAPITOLUL IX DREPTUL – factor de socializare a omului

a) Probleme (diviziuni) 1. Societatea, Dreptul şi socializarea 2. Socializarea - proces de învăŃare continuă 2.1. Ce este socializarea 2.2. Tipuri de socializare 2.3. AgenŃii socializării 2.3.1. Familia 2.3.2. Grupurile de prieteni şi de joacă 2.3.3. Şcoala 2.3.4. Mass-media 2.4. Rolul socializării 2.5. Integrarea socială 2.6. Resocializare şi reintegrare socială 3. Dreptul - factor de socializare 3.1. Despre componenta normativ-juridică a socializării 3.2. Rolul Dreptului ca factor de socializare în prevenirea şi combaterea

violenŃei în familie 4. Socializarea şi personalitatea umană 4.1. Despre personalitatea umană 4.2. Factorii personalităŃii umane 4.2.1. Moştenirea biologică 4.2.2. Mediul fizic 4.2.3. Mediul cultural

Page 146: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

146

4.2.4. ExperienŃa de grup 4.2.5. ExperienŃa personală 4.3. Cultura juridică şi personalitatea umană DREPTUL – factor de socializare a omului a) Probleme (diviziuni) 1. Societatea, Dreptul şi socializarea Omul se naşte într-o societate care funcŃionează după anumite obiceiuri, datini,

principii, norme, reguli, legi etc. Centrul existenŃei umane este tocmai societatea, omul neputând trăi ca fiinŃă umană în afara vieŃii sociale, iar viaŃa socială este viaŃa în societate, „UNUS HOMO, NULUS HOMO“.

Prin societate se înŃelege o colectivitate de oameni care au o cultură comună, pe care o transmit generaŃiilor următoare, au teritoriu comun şi o identitate comună, şi care se influenŃează reciproc prin relaŃii organizate social. Cultura, teritoriul şi identitatea comune îi leagă pe oameni unul de altul, le asigură un mod de existenŃă comun, un spaŃiu comun – cadru al realizării culturii –, un sentiment comun de identitate.

Între componentele culturii unei societăŃi, normele şi valorile juridice îndeplinesc un rol specific, datorită faptului că dreptul, deşi este un domeniu particular distinct al societăŃii, se regăseşte în aproape toate domeniile, subdomeniile, componentele societăŃii şi Dreptul, în sensul lărgit al noŃiunii, a existat în toate tipurile de societate umană (societăŃile de vânători şi culegători, societăŃile horticole, bazate pe cultivarea plantelor, societăŃile pastorale, societăŃile agrare, societăŃile industriale, societăŃile postindustriale).

Dreptul îndeplineşte funcŃii importante, astfel că societatea şi dreptul se află într-o relaŃie de interdependenŃă. Dreptul exprimă esenŃa societăŃii. În drept sunt stabilite relaŃii care au loc între indivizi ca subiecte de drept. Prin drept, societatea se organizează, îşi coordonează activităŃile. Dreptul interferează cu toate celelalte sisteme normative ale societăŃii cum sunt morala, obiceiurile, tradiŃiile, religia.

Dreptul are un rol însemnat în formarea personalităŃii, în socializarea indivizilor umani. „Dreptul este un factor de socializare“ (Avram Filipaş, 2006). Omul, ca persoană de drept, reprezintă scopul dreptului, în sensul că îi asigură şi garantează condiŃiile juridice necesare pentru afirmarea sa ca fiinŃă socială liberă şi demnă, cu un comportament dezirabil, întemeiat pe normele şi valorile sociale specifice. Dreptul este principalul instrument social prin care sunt stabilite şi garantate drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului.

În DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului (10.12.1948), articolul 1, se precizează: „Toate fiinŃele umane se nasc libere şi egale în drepturi şi demnitate. Ele sunt înzestrate cu raŃiune şi conştiinŃă şi trebuie să se comporte unele faŃă de altele în spiritul fraternităŃii“.

Page 147: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

147

Socializarea implică pregătirea omului pentru a avea un statut social şi a fi capabil să îndeplinească rolul social corespunzător. Ori, prin mijlocirea normelor juridice se conferă individului uman un statut alcătuit din atribuŃii pe care, fiecare individ, în raport de capacitatea sa juridică, va trebui să le îndeplinească şi, în calitate de „actor“ social, îşi va juca, va interpreta rolul social.

2. Socializarea – proces de învăŃare continuă 2.1. Ce este socializarea Personalitatea omului se formează, se dezvoltă, se poate modifica uneori ca urmare a

complexului proces de socializare. În cadrul acestuia, cu grupele de factori personali, factori de mediu şi factori culturali, interacŃionează factori individuali şi factori sociali. Socializarea este un proces de învăŃare continuă.

Există numeroase definiŃii ale socializării. Socializarea este un proces de interacŃiune socială prin care individul dobândeşte cunoştinŃe, valori, atitudini şi comportamente necesare pentru participarea efectivă la viaŃa socială (Ioan Mihăilescu, 2000).

� Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic este transformat într-o fiinŃă socială capabilă să acŃioneze împreună cu alŃii (Ioan Mihăilescu, 2000).

� Socializarea este procesul de formare a personalităŃii prin actul de învăŃare continuă, de însuşire a normelor şi valorilor cultural-sociale dezirabile şi de transformare a acestora într-un etalon de măsurare, evaluare şi apreciere a propriului comportament în raport cu aşteptările socieŃii (Petru Selagea, 2006).

� Socializarea reprezintă procesul social fundamental prin care orice societate îşi proiectează şi realizează, prin conduite adecvate ale membrilor săi, modelul normativ şi cultural (I. Drăgan, 1985).

� Socializarea omului este un proces complex şi de mare responsabilitate prin care are loc transferul culturii proprii, luată în totalitatea componentelor sale ştiinŃifice, economice, morale, politice, etice, estetice, juridice şi religioase de la generaŃiile anterioare constituite în grupuri sociale funcŃionale şi responsabile la noua (noile) generaŃie (generaŃii) în scopul formării unor oameni cu personalitate complexă, specifică, în concordanŃă cu atitudinile actuale, cu dezideratele proprii de existenŃă, securitate şi funcŃionalitate (Petru Selagea, 2006).

Între procesul de socializare a individului uman şi existenŃa societăŃii ca structură de norme, valori, instituŃii, relaŃii, acŃiune şi grupuri umane există o relaŃie de intercondiŃionare: individul uman nu poate supravieŃui ca fiinŃă umană în afara socializării, iar societatea umană nu poate supravieŃui ca societate fără să organizeze procesul de socializare a membrilor săi prin educaŃie, prin învăŃare.

Comportamentul individului uman se modifică permanent ca urmare a învăŃării. Primul grup social în care începe învăŃarea este familia. Ea se continuă la şcoală, în grupurile de joacă, de prieteni, la locul de muncă, prin mass-media etc. Sub influenŃa învăŃării, comportamentul uman devine flexibil, omul adaptându-se permanent noilor condiŃii.

Page 148: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

148

ÎnvăŃarea are ca principale caracteristici acumularea şi reevaluarea, iar căile de înfăptuire sunt condiŃionarea şi observarea comportamentului persoanelor din grupul de apartenenŃă şi/sau din grupurile de referinŃă. ÎnvăŃarea prin condiŃionare se realizează asociativ, prin condiŃionarea operantă şi prin întărire. Prin condiŃionare operantă, individul învaŃă din experienŃele sale trecute, iar prin întărire sunt încurajate comportamentele dorite şi sunt descurajate, reprimate comportamentele nedorite (Ioan Mihăilescu, 2000).

ÎnvăŃarea prin observarea comportamentelor altor persoane se realizează prin interacŃiune cu alŃi oameni în acelaşi context social. Se mai numeşte şi învăŃarea observaŃională, care constă în „dobândirea unor răspunsuri prin observarea altor oameni fără ca individul să fi fost în situaŃia de a da primul aceste răspunsuri“ (Ioan Mihăilescu, 2000). Observând cu simboluri, învăŃarea observaŃională favorizează, permite individului să-şi reprezinte evenimentele (trecute şi/sau viitoare), să realizeze mai controlat comunicarea cu semenii săi, să analizeze conştient experienŃele sale şi ale celorlalŃi, să prevadă eventuale acŃiuni individuale sau de grup.

Socializarea prin învăŃare este un proces care are loc pe toată durata vieŃii individuale. Omul receptează continuu noi informaŃii care prezintă interes pentru sine, le cercetează prin analiză mentală, le prelucrează, le sistematizează, stochează şi reactualizează în raport de noile experienŃe de viaŃă şi le utilizează pentru orientarea propriului comportament, dar şi pentru a le transmite altora. Transmiterea acestor informaŃii persoanelor din grupul său de apartenenŃă, în primul rând copiilor, face parte integrantă din procesul de socializare a noilor generaŃii.

2.2. Tipuri de socializare Socializarea, ca proces de interacŃiune socială în cadrul căruia oamenii acumulează

comportamente sociale esenŃiale pentru adaptarea la mediul social reglementat prin norme, valori şi reguli de convieŃuire, nu se încheie odată cu trecerea unei etape de vârstă din viaŃa omului.

Socializarea începe în copilărie (socializarea primară), odată cu primele experienŃe sociale ale copilului, şi se continuă atâta timp cât trăieşte individul uman.

Socializarea primară începe din primele zile de viaŃă ale noului născut. Ea constă în dobândirea informaŃiilor şi abilităŃilor necesare formării Eu-lui personal şi pentru participarea zilnică la viaŃa socială.

Socializarea primară este orientată de elemente ideale. Ea nu are o limită rigidă de încheiere, ci se continuă prin dobândirea de noi informaŃii. Socializarea continuă este ghidată şi se concentrează pe elemente realiste.

Socializarea anticipativă este înfăptuită de agenŃi ai socializării, cum sunt: familia, şcoala, jocurile, cursurile de calificare şi recalificare, realizate în instituŃii specializate (şcoli profesionale, licee de profil, facultăŃi etc.), sau prin cursuri specializate post-universitare (masterat, doctorat, rezidenŃiat etc.), ori prin cursuri care pregătesc cadre pentru activităŃi manageriale etc.

În cadrul procesului de socializare anticipativă se parcurge o perioadă de pregătire premergătoare exercitării noii profesii (noii ocupaŃii), în care sunt învăŃate comportamentele necesare, specifice status-ului social şi rolului pe care urmează să le

Page 149: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

149

aibă absolventul respectivului curs. Se învaŃă, de asemenea, îndatoririle şi drepturile corespunzătoare noului statut social, noului rol social.

Socializarea poate avea o formă pozitivă sau una negativă. Forma pozitivă realizează un comportament dezirabil, conform cerinŃelor, normelor şi valorilor sociale, şi aşteptărilor societăŃii, iar forma negativă dă naştere unui comportament contrar aşteptărilor fireşti ale societăŃii, dar conform cu aşteptările unei subculturi sau ale unui grup social.

Forma pozitivă a socializării este numită de către unii cercetători socializare concordantă. Se identifică astfel două forme de socializare pozitivă (concordantă şi discordantă).

Forma pozitiv-concordantă a socializării determină un comportament ghidat de normele şi valorile societăŃii globale. Forma pozitiv-discordantă se realizează conform normelor şi valorilor sociale fundamentale, dar în discordanŃă cu unele norme şi valori promovate de anumiŃi agenŃi ai socializării. Într-o societate totalitară, statul poate promova şi încuraja obedienŃa, delaŃiunea, reprimarea spiritului critic etc., ca norme şi valori discordante în raport cu normele şi valorile sociale fundamentale: cinste, respect, demnitate, onoare, adevăr ş.a. AgenŃii socializatori călăuziŃi de normele şi valorile sociale fundamentale vor realiza o socializare pozitivă, însă discordantă în raport cu valorile promovate de statul totalitar. Forma de socializare negativ-concordantă se realizează de către agenŃii socializatori care induc un comportament conform normelor şi valorilor statului totalitar, însă neconform cu normele şi valorile sociale fundamentale. Forma de socializare negativ-discordantă este cea care dă naştere unui comportament contrar ambelor categorii ale normelor şi valorilor existente în societate.

2.3. AgenŃii socializării În realizarea procesului de socializare acŃionează, în etape diferite ale vieŃii omului ca

individ, agenŃi diferiŃi care îndeplinesc un rol deosebit în formarea personalităŃii sale: familia, şcoala, biblioteca, grupurile de joacă şi de prieteni, mass-media, universităŃile, precum şi instituŃii social-culturale, medicale, administrative etc.

2.3.1. Familia are un rol primordial în socializarea copilului. Este cadrul principal al

formării şi dezvoltării unei structuri generalizate a conştiinŃei morale, conştiinŃei estetice, conştiinŃei juridice etc., cadrul principal de realizare a sociabilităŃii.

Până în jurul vârstei de 9 ani a copilului, familia reprezintă principala instituŃie în socializarea acestuia. Principalul mijloc de socializare este limbajul, iar rolul hotărâtor în acest proces îl are componenta afectivă oferită de mamă. La vârstele mici, copilul apelează mai ales la imitaŃie. La băieŃi, după această vârstă (9 ani), are loc un proces de îndepărtare progresivă de mamă şi apropierea de tată. BăieŃii încep să se identifice cu imaginea tatălui. Acest proces de identificare cu figura tatălui durează cam până pe la etatea de 12 ani (începutul adolescenŃei) şi este urmat de tendinŃa de identificare cu o altă persoană semnificativă, reală sau imaginară. Lecturile particulare, precum şi grupurile particulare, care sunt formate prin relaŃie din persoane care au caracteristici similare îndeplinesc un rol însemnat în acest sens.

Familia îşi îndeplineşte rolul în socializarea urmaşilor (copii şi adolescenŃi), având în vedere:

Page 150: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

150

- educaŃia morală; - educaŃia în spiritul normelor juridice; - învăŃarea cognitivă (însuşirea de deprinderi, formarea de aptitudini, însuşirea

cunoştinŃelor necesare convieŃuirii sociale); - dezvoltarea spiritului inventiv, a imaginaŃiei creatoare, a gândirii cooperante; - formarea şi dezvoltarea psihicului uman; - educarea spiritului de comunicare şi cooperare; - transmiterea de valori, obiceiuri, tradiŃii; - asigurarea educaŃiei religioase sau ateiste; - pregătirea pentru viaŃa intimă; - pregătirea pentru viaŃa de viitor familist; - FORMAREA şi DEZVOLTAREA PERSONALITĂłII propriilor urmaşi. 2.3.2. Grupurile de prieteni şi de joacă prezintă la fel de mare importanŃă pentru

procesul de socializare a copiilor şi adolescenŃilor ca şi socializarea prin familie. Aceste grupuri au subculturile lor, numite şi subculturi juvenile, cu norme şi valori proprii. Normele şi valorile subculturilor juvenile au un caracter foarte dinamic, ceea ce face ca rolul lor în procesul de socializare să cunoască fluctuaŃii în sens pozitiv sau în sens negativ. Este necesar ca familia să cunoască grupurile de prieteni şi de joacă ale propriilor urmaşi, copii şi adolescenŃi, iar în situaŃiile când influenŃele grupului au caracter negativ, să intervină.

2.3.3. Şcoala este un agent al socializării caracterizat, în principiu, printr-un climat

afectiv neutral diferit de cel oferit de familie. Este (trebuie să fie) cel mai puternic factor de socializare morală. Şcoala sădeşte în personalitatea individului convingeri şi atitudini morale cu suport colectiv. Şcoala sădeşte în personalitatea copiilor şi adolescenŃilor normele şi regulile de conduită recunoscute şi acceptate de societate, utilizând o gamă variată de modalităŃi şi mijloace de socializare sistematizate. Şcoala nu are posibilitatea de a înlătura întotdeauna deficitul educativ-instructiv cauzat de diferenŃele de statut social al familiilor din care provin elevii sau diferenŃelor de nivel cultural ori moral existente între diferitele familii din care provin elevii.

În şcoală se constituie grupuri noi, care au o nouă subcultură. Unele grupuri pot manifesta predispoziŃii sau chiar complicitate la delincvenŃă. Complicitatea poate urmări, pe de o parte, realizarea unei autoprotecŃii faŃă de autoritatea profesorilor (a unor profesori) sau, pe de altă parte, încercarea de apropiere de profesori (de unii profesori) pentru a obŃine anumite avantaje.

Socializarea în şcoală se produce diferenŃiat în raport de stilul de predare al cadrelor didactice, de modul de conducere a activităŃii didactice, precum şi de mărimea grupului de elevi cu care lucrează profesorul.

2.3.4. Mass-media tinde să devină unul din agenŃii principali ai socializării

individului uman, a colectivităŃilor umane. Transmite informaŃii către colectivităŃi mari de oameni prin radio, TV, filme, ziare, reviste, afişe etc., având atât influenŃe pozitive, cât şi influenŃe negative, efectele socializatoare fiind dependente de conŃinutul mesajelor transmise.

Avantaje ale socializării prin mass-media:

Page 151: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

151

- influenŃează procesul instructiv-educativ; - induce sporirea interesului pentru viaŃa socială şi a participării efective la viaŃa

socială prin asumarea de noi sarcini şi prin co-participarea la luarea deciziilor; - prin schimbul de informaŃii se favorizează interacŃiunea socială; - permite macro-socializarea unor grupuri mari de oameni, sporind participarea la

soluŃionarea problemelor cu care se confruntă acele grupuri. Dezavantaje ale socializării prin mass-media: - denaturarea gusturilor estetice (şi nu numai) ale publicului; - contribuie la degradarea morală a unor indivizi prin emisiuni cu norme contrare

normelor şi valorilor etice cultivate în grupul respectiv; - stimulează fenomenul de delincvenŃă, mai ales delincvenŃa juvenilă, prin emisiuni

încărcate de agresivitate şi violenŃă; - altele. Socializarea fiinŃei umane se realizează şi de către alŃi agenŃi, cum sunt: instituŃiile şi

organizaŃiile religioase, organizaŃiile politice, asociaŃiile voluntare, comunitatea în care trăieşte individul. Poate avea un caracter unitar sau unul contradictoriu, ceea ce duce la formarea unor personalităŃi contradictorii.

În sinteză, vom reŃine că socializarea are semnificaŃie psihologică, semnificaŃie sociologică şi semnificaŃie culturală.

SemnificaŃia sau componenta psihologică urmăreşte realizarea evoluŃiei şi maturizării treptate a fiinŃei umane prin interiorizarea cerinŃelor şi motivelor sociale.

Prin semnificaŃia (componenta) sociologică se asigură învăŃarea unor reguli sociale, inclusiv a celor de drept, formarea deprinderilor şi învăŃarea obligaŃiilor aferente rolurilor sociale.

SemnificaŃia culturală se exprimă în internalizarea (asimilarea şi interiorizarea) normelor şi valorilor culturii în care se formează, trăieşte şi acŃionează fiinŃa umană.

2.4. Rolul socializării ca proces de formare a personalităŃii umane Socializarea fiinŃei umane se realizează în raport de scopurile societăŃii, de interesele

şi intenŃiile grupului social din care face parte individul, precum şi în funcŃie de mijloacele existente, destinate atingerii acestor scopuri, interese, intenŃii. Fiind un proces complex de pregătire a omului pentru a fi încorporat într-un cadru, într-o structură sau într-un sistem social determinat, socializarea realizează:

- transmiterea de cunoştinŃe; - formarea disciplinei; - stăpânirea nevoilor şi instinctelor şi asigurarea satisfacerii lor într-un mod prevăzut

de societatea dată; - insuflarea de aspiraŃii şi năzuinŃe; - asigurarea unei calificări profesionale; - adaptarea la dinamica vieŃii sociale; - formarea unei personalităŃi umane corespunzătoare fizionomiei societăŃii date. 2.5. Integrarea socială – Integrarea socială – efect al procesului de socializare.

Page 152: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

152

– Definirea integrării sociale ca stare obiectivă de ansamblare şi ajustare reciprocă într-un sistem organizat al unei totalităŃi de elemente (indivizi, grupuri, norme, valori, acŃiuni), între care se stabilesc raporturi de interdependenŃă.

– ParticularităŃile integrării sociale variază de la o societate la alta, de la un nivel de organizare la altul.

– Parsons, sociolog american, tratează problema integrării sociale ca o parte a teoriei ordinii sociale.

– Stadiile integrării sociale: familia, şcoala, nivelul superior, orientat spre obŃinerea de statusuri ridicate.

– Tipuri de integrare socială. Caracterizare. a) integrarea culturală; b) integrarea normativă; c) integrarea comunicaŃională; d) integrarea funcŃională. – Societatea îşi formează instanŃele şi mijloacele specifice de integrare socială a

membrilor săi. – Trăsăturile procesului de integrare socială: a) realizează reînnoirea unei unităŃi sociale în condiŃiile păstrării echilibrului relativ,

structural şi funcŃional al acestei unităŃi; b) asigură o stare de echilibru social relativ; c) realizează apartenenŃa în participarea individului la un set de norme şi valori

comune; d) presupune un set de adaptări şi ajustări normative ale individului, reducerea

conflictelor, asigurarea unor raporturi funcŃionale. – Rezultatul socializării şi integrării sociale se regăseşte la nivel individual şi la

nivelul socialului. La nivelul individului, prin formarea personalităŃii, la scară socială – prin realizarea coeziunii sociale, prin asigurarea ordinii sociale şi normative.

– Opusul integrării este dezintegrarea. – Cauze ale dezintegrării sociale: a) participarea la viaŃa de grupuri sociale care impun individului modele divergente,

roluri şi valori divergente; b) divergenŃe între elementele bio- şi psihogene şi cerinŃele rolului social. – Socializarea şi integrarea socială sunt, în esenŃa lor, procese de învăŃare socială.

Dacă procesul de învăŃare nu s-a realizat conform aşteptărilor, se ajunge la o socializare incompletă şi discordantă, care constituie premisa unui comportament delincvent.

2.6. Resocializare şi reintegrare socială – Despre resocializare şi reintegrare socială – implicaŃii pentru teoria şi practica

socio-juridică. – Resocializarea – ca fapt de dezvăŃare, în cursul căruia subiecŃii îşi restructurează

personalitatea şi relaŃiile sociale printr-o asimilare, interiorizare a normelor şi valorilor sociale pozitive.

– Resocializarea creează premisele reintegrării sociale. – ImplicaŃii pentru gândirea şi practica juristului.

Page 153: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

153

– Utilitatea înŃelegerii de către omul legii a mutaŃiilor care au incidenŃe directe asupra comportamentului deviant-delincvent, asupra ponderii criminalităŃii în societăŃile contemporane, inclusiv în România. Între aceste mutaŃii:

a) migraŃia sat-oraş şi creşterea marilor aglomeraŃii urbane; b) slăbirea funcŃiilor de control social; c) creşterea gradului de permisivitate socială în aproape toate mediile sociale; d) scăderea sentimentului solidarităŃii sociale a individului; e) înmulŃirea mediilor sociale şi a grupurilor sociale care favorizează devianŃa; f) fenomene de inadaptare rezultate din conflictele valorice; g) creşterea cazurilor de delincvenŃă în rândul minorilor şi tinerilor; h) creşterea decalajelor între nivelul aspiraŃiilor şi mijloacele pentru realizarea

acestora. Concluzii privind cercetarea socio-juridică a vieŃii sociale. Despre relaŃiile părinŃi-copii în procesul de socializare primară În procesul de socializare primară, relaŃiile părinŃi-copii au un loc foarte important; de

modul în care se realizează aceste relaŃii, de atmosfera familială depinde în mare măsură dobândirea unor comportamente dezirabile.

Statutul familiei este, pentru copil, mediatorul culturii care există în societate; fiecare familie participă direct la un număr limitat de subculturi şi reŃele (una bazată pe poziŃia de clasă, alta pe apartenenŃa la grupul etnic, altele bazate pe rudenie, ocupaŃie sau interese).

Familia nu este un simplu transmiŃător pasiv al unei subculturi, ci are un rol activ, filtrând elementele subculturilor existente.

PoziŃia familiei în comunitate afectează şi maturizarea copiilor, deoarece, prin naştere, familia îl plasează pe copil în societate înainte încă de a desfăşura activităŃi independente. Această poziŃie va determina o formă de socializare a copilului, mecanismele şi agenŃii socializării. Astfel, mama apare ca prim agent socializator, ca prim reprezentant al societăŃii pentru copil şi, prin grija manifestată, iniŃiază dezvoltarea de suport emoŃional şi de îngrijire, iar tatăl este angajat în stimularea fizică şi în relaŃia de joacă a copiilor. Numărul copiilor existenŃi într-o familie influenŃează procesul de socializare, antrenând o diviziune a raporturilor şi un control al îndeplinirii lor.

Dar, cea mai puternică influenŃă asupra procesului de socializare o realizează structura şi funcŃionalitatea familiei.

De regulă, familiile cu probleme de ordin educogen, socializator, prezintă grave deficienŃe structurale sau funcŃionale. Copilul are nevoie de o familie, dar nu de orice fel de familie, ci de una completă, în deplinătatea exercitării funcŃiunilor sale recunoscute de societate.

Astfel, în familiile în care există probleme create de decesul sau abandonul unuia din părinŃi, divorŃ, slabă autoritate parentală, relaŃii conflictuale între parteneri, pot apărea manifestări predelincvente şi delincvente la minori. Acestea pot fi considerate eşecuri ale socializării.

Ca rezultat al socializării, individul manifestă puternice tendinŃe de adeziune la normele şi valorile grupului care l-a socializat.

Page 154: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

154

Această tendinŃă a comportamentului uman de a fi în concordanŃă cu regulile prescrise ale grupului şi cu aşteptările acestuia se numeşte conformitate, iar opusul ei, devianŃă.

3. Dreptul – factor de socializare 3.1. Despre componenta normativ-juridică a socializării Dreptului, ca ansamblu complex şi diversificat de norme specifice în cadrul normelor

sociale, îi revine rolul de instrument prin intermediul căruia organismul social global îşi asigură existenŃa, stabilitatea, funcŃionalitatea şi securitatea internă, reglementând reacŃiile dintre indivizi, indivizi şi grupurile sociale. Modul de realizare a acestui rol cunoaşte forme diferite, specifice, între care:

a) contribuŃia însemnată la socializarea individului uman, b) reprimarea conduitelor considerate periculoase, delincvente, infracŃionale. Dreptul, ca şi morala, este normativ; normează, stabileşte coordonatele fundamentale

ale comportamentului uman dezirabil într-o societate dată. Prin reglementarea juridică a legăturilor şi raporturilor dintre membrii societăŃii, dreptul se afirmă ca un factor esenŃial fundamental al procesului de socializare a indivizilor şi a grupurilor umane.

Dreptul, în sensul atotcuprinzător al noŃiunii (dreptul viu al societăŃii, dreptul statului, deciziile instanŃelor judecătoreşti şi ale administraŃiei de stat) a apărut odată cu societatea umană. Prima sa formă de manifestare este numită de către cercetători dreptul viu al societăŃii (Eugen Ehrlich, Dimitrie Gusti, ş.a.) şi a coexistat cu non-dreptul (Jean Carbonier). În timp au apărut normele de drept şi legile statului, ansamblul şi unitatea lor purtând denumirea de dreptul de stat sau dreptul statului.

Dreptul este raŃiune umană transpusă în conştiinŃă, iar conştiinŃa este transpusă în reguli ca norme de drept. Acestea exprimă voinŃa întregii societăŃi şi permit afirmarea voinŃelor individuale. În drept sunt exprimate idealurile şi scopurile pe baza cărora se poate garanta satisfacerea trebuinŃelor umane, se poate asigura protecŃia individului, a grupurilor sociale, protecŃia societăŃii globale.

În cel mai larg înŃeles, dreptul este un ansamblu de reguli sociale obligatorii în mod egal pentru toŃi membrii unei societăŃi concrete. Dreptul este un produs social, aparŃine societăŃii, este alcătuit numai pentru societate (UBI JUS IBI SOCIETAS) şi este un fenomen necesar societăŃii (UBI SOCIETAS IBI JUS), necesar procesului de socializare.

Societatea democratică se organizează, se apără şi funcŃionează prin forŃa dreptului. Însuşindu-şi această idee şi transformându-se în etalon comportamental propriu, individul face un progres însemnat pe calea socializării sale. ForŃa dreptului se manifestă prin forŃa normelor de drept, prin puterea legilor juridice. Normele de drept, legile juridice trebuie considerate cu atât mai puternice, cu cât întregul sistem normativ al unei societăŃi se exprimă pe deplin autoritar prin normele de drept, iar respectarea lor de către oameni poate fi impusă prin constrângere. Constrângerea, prin intermediul dreptului, este o latură a procesului de socializare şi resocializare, de integrare şi reintegrare socială.

Omul este o fiinŃă liberă, dar libertatea acŃiunilor sale are anumite limite, în fond, normate moral şi juridic. Individul este liber să-şi stabilească scopurile, idealurile, să-şi aleagă modurile de acŃiune corespunzătoare acceptate de societate, dar cu condiŃia de a nu ştirbi libertatea nici unei alte persoane. Stabilind prin norme juridice limitele libertăŃii de acŃiune individuală, dreptul stabileşte limitele unui comportament socialmente dezirabil,

Page 155: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

155

iar un comportament individual conform normelor şi valorilor acceptate de societate, este profundă expresie a socializării, exprimă înŃelegerea de către individul uman a faptului că libertatea şi protecŃia sa pot fi asigurate numai ca urmare a convieŃuirii civilizate cu semenii săi.

Normele şi regulile dreptului viu al societăŃii, împreună cu normele juridice, legile juridice şi deciziile de jurisprudenŃă în care se exprimă atât cerinŃele şi nevoile individului, cât şi idealurile şi valorile generale ale unui grup social, ale întregii societăŃi, sunt întemeiate pe ideea de autoritate socială şi autoritate individuală. Dreptul, ca manifestare a voinŃei generale a societăŃii, exprimă autoritatea acesteia, faptul că viaŃa socială şi integrarea în societate sunt o necesitate pentru fiecare individ. Omul nu poate trăi în afara societăŃii, nu este om în afara societăŃii; nu este fiinŃă umană în afara societăŃii.

Alte aspecte ale faptului că dreptul este un factor de socializare: dreptul echilibrează individul cu totalitatea indivizilor dintr-o societate; armonizează raportul dintre voinŃa individuală şi voinŃa întregului social; asigură satisfacerea trebuinŃelor şi necesităŃilor de natură individuală în cadrul normativ al societăŃii, armonizându-le cu cerinŃele generale ale acesteia.

Societatea, socializarea şi dreptul sunt în relaŃie de interdependenŃă. Societatea se organizează, îşi asigură funcŃionalitatea şi se protejează prin regulile şi normele juridice constituite ca drept, dreptul există numai pentru societate şi în societate, iar normele juridice, dreptul, însuşite de către individ, devin componenta necesară socializării individului uman în spiritul îndeplinirii obligaŃiilor, al îndeplinirii datoriei.

Componenta normativ-juridică a procesului de socializare presupune, deci, învăŃarea şi respectarea regulilor şi normelor juridice proprii societăŃii din care face parte individul. Urmarea este firească: se creează anumite tipare psiho-comportamentale care conŃin regulile de conduită şi existenŃă impuse de sistemul normativ-juridic concret. Aceste tipare psiho-comportamentale orientează comportamentul, conduita fiinŃei umane din interiorul său, conform conştiinŃei sale morale şi sistemului personal de valori.

Componenta normativ-juridică a socializării trebuie să se manifeste şi să acŃioneze încă din copilărie, prin transmiterea şi însuşirea unor idei, obiceiuri, datini, credinŃe juridice însoŃite de acumularea treptată de cunoştinŃe, norme şi reguli elaborate de societate în scopul transmiterii fizionomiei sale noilor generaŃii.

3.2. Rolul dreptului ca factor de socializare în prevenirea şi combaterea violenŃei

în familie Socializarea copiilor şi adolescenŃilor este grav afectată, influenŃată negativ de

factorul violenŃei în familie. ViolenŃa se poate manifesta prin atac verbal sau atac fizic, urmate de : - intimidări; - distrugerea de bunuri; - izolare de prieteni; - ameninŃări, inclusiv asupra copiilor; - controlul asupra banilor, alimentelor, deplasărilor, telefonului etc.; - ameninŃări, atacuri etc. Prin violenŃă în familie se înŃelege orice act vătămător, fizic sau emoŃional.

Page 156: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

156

ViolenŃa soŃului (bărbat) este urmată de: - lipsa abilităŃilor şi a bucuriei de a comunica în mediul intim al familiei; - comunicarea în familie devine prilej de atac; - comunicarea la serviciu devine o relaŃie de rutină; un rol jucat în limitele orelor de

serviciu; - determină creşterea, cu timpul, a intensităŃii violenŃei manifestată chiar prin acte de

cruzime. ViolenŃa în familie are influenŃe negative asupra dezvoltării copiilor, fiind perturbată

funcŃia principală a familiei, cea de creştere, de socializare a copiilor, fiind neglijate: - nevoia de ocrotire a copilului; - nevoia de siguranŃă; - nevoia de dragoste. Mama, care este victimă a violenŃei, îşi pierde capacitatea de a asigura: - îngrijirile de bază necesare copilului: - hrană; - igienă; - haine şi încălŃăminte; - sănătate fizică; - protecŃia copilului de răni, de pericole; - îşi pierde capacitatea de a juca rolurile sociale: - de soŃie; - de mamă; - de salariată etc. Copilul crescut în familii violente prezintă: – probleme fizice: - dezvoltare mai lentă; - expunere mai frecventă la accidente în casă şi în afara casei; – probleme emoŃionale: - anxietate mărită; - frică de abandon; - simŃământul (sentimentul) de culpabilitate; - mânie aparent nejustificată; - frica de boli; – probleme psihologice: - neîncredere în sine; - depresie; - comparare cu viaŃa mai fericită a colegilor, a prietenilor; – probleme de comportament: - agresivitate la agresiunile celorlalŃi; - pasivitate la agresiunile celorlalŃi; - probleme cu somnul; - este bătăuş; - fuga de acasă; - consum de droguri; - tendinŃă spre minciună; – probleme şcolare:

Page 157: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

157

- neîncredere; - schimbări bruşte în performanŃa şcolară; - lipsă de concentrare; - lipsă de maniere sociale; - eliminare temporară sau definitivă din şcoală; - identificare cu elevii negativi. Chiar dacă nu sunt loviŃi fizic de părintele agresor, prin simpla participare ca martor

la violenŃă, copiilor: – le sunt afectate dezvoltarea fizică şi psihică, suferă traume, deseori ireversibile; – li se dezvoltă în mai mare măsură comportamente agresive, uneori infracŃionale,

manifestate prin: - aderare la găşti marginale, de cartier; - agresiune asupra propriei familii; – li se pot induce probleme de sănătate mentală. Din punct de vedere statistic, majoritatea actelor de violenŃă în familie au loc în

familiile sărace. Prevenirea şi combaterea actelor de violenŃă în familie prin intermediul normelor

juridice sunt o formă de manifestare a procesului de socializare a omului, în acest caz a părinŃilor.

Până în anul 2002, în cadrul legislativ al societăŃii româneşti nu a existat nici o referire la acest fenomen.

În luna noiembrie 2002 s-au operat modificări în Codul Penal, actele de violenŃă în familie fiind considerate infracŃiuni şi pedepsite ca infracŃiuni.

Legea 217/25 mai 2003 defineşte violenŃa în familie ca fiind Orice acŃiune fizică sau verbală săvârşită cu intenŃie de către un membru de familie împotriva unui alt membru al aceleiaşi familii, care provoacă suferinŃă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material...

În Codul Familiei sunt norme care au în vedere adâncirea procesului de socializare a soŃilor. Articolul 1, al. 4 din acest Cod prevede: În relaŃiile dintre soŃi, precum şi în exercitarea drepturilor faŃă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale, iar în al. 5, se precizează: Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor. În art. 101, cu privire la ocrotirea minorului, se prevede: PărinŃii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligaŃi să crească copilul îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăŃarea şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui, în conformitate cu Ńelurile statului, spre a-l face folositor societăŃii.

Dreptul acŃionează ca factor de socializare având în vedere o conduită normativă, dar

care pregăteşte individul spre a deveni capabil să-şi regleze singur comportamentul, să treacă de la o conduită reglată din exterior prin norme, la una normală, bazată pe autoreglare.

4. Socializarea şi personalitatea omului 4.1. Despre personalitatea umană În limbajul obişnuit întâlnim deseori expresii despre termenul personalitate, care

sugerează o apreciere şi diferenŃiere de tip cantitativ. Iată câteva exemple: Avocatul A

Page 158: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

158

este o mare personalitate, Pictorul B are foarte multă personalitate; FuncŃionarul C este lipsit de personalitate. Sau formule lingvistice care exprimă aprecieri şi diferenŃieri de tip calitativ: D este un domn; E este un gentleman; F nu este un domn; G este un necioplit etc.

Dacă ne situăm la nivelul comunicării obişnuite, la nivelul simŃului comun, vom înŃelege imediat despre ce este vorba şi, probabil, ne vom însuşi aprecierea fără să cunoaştem persoana respectivă. Situându-ne mental la nivelul cunoaşterii ştiinŃifice, vom aprecia că utilizarea termenului de personalitate, în expresii precum cele menŃionate mai sus, este greşită. Şi iată de ce: în realitate nici o persoană, indiferent de status-ul sau rolul său social, nu are mai multă personalitate în raport cu alte persoane. Un om are personalitate diferită faŃă de alt om. Comportamentul unui individ este diferit de comportamentul altui individ, deoarece modele comportamentale proprii sunt diferite. Modelele comportamentale ale unui individ sunt organizate într-un sistem unic, fiecare individ având propriile modele comportamentale, iar personalitatea sa este dată de ansamblul modelelor comportamentale proprii.

4.2. Factorii personalităŃii umane Personalitatea individului se formează în timp. Factorii care caracterizează

dezvoltarea personalităŃii sunt, în general, aceiaşi, dar fiecare personalitate se formează în condiŃii concrete, specifice de acŃiune a acestora. Principalele categorii de agenŃi ai formării personalităŃii omului sunt: moştenirea biologică, mediul fizic înconjurător, mediul cultural, experienŃa grupului în care trăieşte, experienŃa personală.

4.2.1. Moştenirea biologică Fiecare individ uman vine pe lume dominat de anumite precondiŃionări determinate

de combinările genetice ale părinŃilor şi de influenŃele exercitate asupra fătului în timpul sarcinii.66 Zestrea genetică (moştenirea biologică) a individului uman reprezintă doar o parte a substanŃei din care se formează personalitatea sa. Întrucât aceeaşi substanŃă (zestrea biologică) va fi folosită în moduri diferite de către fiecare individ, vor rezulta personalităŃi individuale diferite.

Oamenii sunt fiinŃe ce aparŃin aceleiaşi specii, pe cale de consecinŃă, vor avea o serie de caracteristici biologice comune. Dar, cum menŃionam anterior, fiecare individ uman vine pe lume cu o serie de numeroase particularităŃi biologice care determină unicitatea fiinŃei umane în raport cu toate celelalte fiinŃe umane. Chiar şi gemenii monouterini au caracteristici de unicitate prin care se deosebesc între ei. Ca urmare, personalitatea fiecărui individ va avea atât similarităŃi cu ceilalŃi indivizi, cât şi particularităŃi în raport cu fiecare individ uman. Aceste similarităŃi şi particularităŃi sunt condiŃionate de moştenirea biologică.

4.2.2. Mediul (înconjurător) fizic Nu are un rol major în formarea personalităŃii umane, în influenŃarea sau

condiŃionarea personalităŃii individului uman. 66 Ioan MihălŃan, op.cit, 2000, pag. 88.

Page 159: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

159

Se acceptă uneori ideea potrivit căreia condiŃiile din mediul fizic în care se naşte, creşte şi trăieşte omul pot avea o anumită influenŃă asupra formării unor trăsături de personalitate, dar nu au fost identificate legături stricte de tip cauză-efect între specificul condiŃiilor de mediu fizic în care trăieşte omul şi personalitatea sa. Mai mult chiar, se ştie că în fiecare tip de mediu fizic pot fi întâlnite toate tipurile de personalitate umană. De exemplu, indivizii umani care trăiesc într-un mediu fizic sărac în resurse au, în general, un comportament mai agresiv în raport cu persoanele care trăiesc în zone încărcate cu bogăŃii ale solului şi/sau ale subsolului, dar şi în aceste zone se întâlnesc persoane cu un comportament agresiv sau foarte agresiv. Şi invers: persoane cu un comportament dezirabil, agreabil, cu accente scăzute de agresivitate se întâlnesc atât în zonele bogate în resurse, cât şi în mediile fizice sărace.

4.2.3. Mediul cultural Cultura este un factor cu rol major în formarea personalităŃii umane, deoarece

specificul cultural al unei societăŃi determină particularităŃi ale procesului de socializare a copiilor şi adolescenŃilor. În procesul de socializare a acestora, acŃionează atât factori culturali comuni, cât şi factori specifici, diferiŃi de la un grup la altul sau de la o fiinŃă umană la altă fiinŃă umană. Urmarea firească este formarea unor trăsături comune de personalitate tipică pentru membrii unei colectivităŃi sociale numită personalitate de bază sau modală. Prin această sintagmă se înŃelege faptul că anumite trăsături de personalitate se întâlnesc la majoritatea membrilor unei societăŃi, dar nu la toŃi.67

Pe de altă parte reŃinem că în fiecare societate există o cultură dominantă, precum şi un număr de subculturi sau contraculturi. Caracteristicile subculturii adaugă elemente noi, specifice acesteia, caracteristicilor personalităŃii modale, de bază. Se formează personalităŃi diferenŃiale în raport cu subculturile co-existente, împreună cu cultura dominantă. Subculturile se formează pe criterii etnice, religioase, ocupaŃionale şi de clasă. În consecinŃă, se poate deosebi personalitatea unui intelectual de cea a unui strungar, personalitatea unui ortodox de cea a unui baptist, personalitatea unui orăşean de cea a unui sătean, personalitatea unui om de afaceri de personalitatea unui salariat etc.

În societate există, deci, personalitatea de bază (modală) şi mulŃimea personalităŃilor subculturale. În raport cu cerinŃele specifice fiecărui tip de personalitate, indivizii umani manifestă diferenŃieri, care pot fi minore sau mari. În cazul diferenŃelor minore, personalitatea este integrată modelului cultural respectiv. În cazul diferenŃelor mari, societatea va considera personalitatea respectivă ca deviantă.

Copiii şi adolescenŃii învaŃă, copiază tipul sau tipurile de personalitate existente în societate. Tipul principal de personalitate cultivat în culturile europene se caracterizează prin cooperare, amabilitate, sociabilitate, punctualitate, spirit competitiv, orientarea spre practică şi spre eficienŃă în acŃiune. Aceste caracteristici sunt transmise copiilor şi adolescenŃilor prin intermediul factorilor de socializare, între care un rol major, chiar hotărâtor în primii ani de viaŃă al copiilor, îl are familia.

Caracteristicile tipului de personalitate sunt percepute de copii ca norme şi exigenŃe la care trebuie să se conformeze, iar conformarea este controlată din partea societăŃii.

4.2.4. ExperienŃa de grup

67 Idem, pag. 91.

Page 160: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

160

Omul se naşte cu zestre biologică, ereditară, dar nu se naşte ca fiinŃă socială. El

devine fiinŃă socială în interacŃiunile multiple şi complexe cu membrii grupului social. SupravieŃuirea biologică a copilului este posibilă numai cu ajutorul adulŃilor.

Transformarea copilului într-o fiinŃă socială se realizează numai în cadrul interacŃiunii grupale care îi permite să-şi formeze imaginea despre sine. Acest fapt are o importanŃă deosebită, deoarece atitudinile şi comportamentele oamenilor sunt determinate de imaginea pe care o au despre propria persoană. Copiii pe care cei din jurul lor, inclusiv părinŃii, îi consideră proşti vor ajunge cu timpul să aibă un comportament tipic prostului, chiar dacă nativ dispun de un ridicat potenŃial de inteligenŃă. Dacă unei fiinŃe aflate în proces de devenire ca fiinŃă socială i se spune în mod repetat că are talent la sport, ea se va percepe pe sine ca fiind un bun sportiv. Chiar dacă nu este un bun sportiv, ea îşi va forma despre sine o asemenea imagine pozitivă.

ReŃinem, deci, că în cadrul experienŃei de grup, fiecare om îşi formează o anume imagine despre sine, precum şi propria personalitate, grupul social oferindu-i un cadru al Eu-lui în care acesta se priveşte pe sine ca într-o oglindă vizibilă mai ales cu ochii minŃii.

Indivizii umani îşi formează personalitatea în intreracŃiune cu grupuri sociale diferite ca importanŃă prin ideile şi normele comportamentale pe care le cultivă şi le transmit celor cu care interacŃionează. Unele sunt grupurile de referinŃă din care fac parte familia şi grupurile alcătuite din persoane care au aceeaşi categorie de vârstă şi acelaşi status social. InteracŃiunea cu grupurile de referinŃă poate duce la modificarea imaginii despre sine a individului uman, în funcŃie de cum simte el că este perceput în interiorul grupului. Grupul social îşi formează o imagine proprie, cu caracter obiectiv, despre fiecare individ. Această imagine poate fi percepută în mod corect sau nu de către individ; ea are caracter subiectiv. Important este faptul că întregul său comportament va fi dirijat de propria-i imagine (subiectivă) despre modul cum este perceput în interiorul grupului social.

– Despre înclinaŃiile egocentrice (TendinŃa individului de a se plasa în centrul evenimentelor).

– ÎnclinaŃiile egocentrice – rezultat al unei griji deosebite pentru promovarea propriei imagini şi teama individului de a fi perceput de grupul social în mod nefavorabil.

ÎnclinaŃiile egocentrice se manifestă, între altele, prin încercarea de a avea ultimul cuvânt într-o problemă, oricare ar fi aceasta, prin tendinŃa exagerată de a influenŃa opiniile celorlalŃi, prin încercarea de monopolizare a atenŃiei într-un cadru specific discuŃiei de grup. Aceste încercări şi tendinŃe nu trebuie confundate cu sintetizarea concluziilor de către şeful grupului, cu afirmarea necesară a rolului conducător al leader-ului de grup.

– ÎnclinaŃiile egocentrice se nasc şi se manifestă numai în relaŃiile interumane, grupale şi intergrupale.

ExperienŃa de grup este un important factor de socializare a omului, de formare a personalităŃii sale.

4.2.5. ExperienŃa personală Un factor de mare valoare şi profundă semnificaŃie pentru socializarea individului şi

formarea personalităŃii sale este experienŃa personală de viaŃă.

Page 161: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

161

ExperienŃa proprie de viaŃă este unică. Această unicitate devine una din condiŃiile necesare ale deosebirilor dintre indivizi. Chiar în timpul unei singure zile, indivizii umani au experienŃe de viaŃă diferite.

Fiecare nouă experienŃă de viaŃă este interiorizată şi apreciată de către individul uman prin raportare la experienŃele de viaŃă anterioare, precum şi la normele şi valorile socializate, interiorizate anterior. Acestea constituie un adevărat etalon perceptiv, propriu fiecărui om.

ExperienŃa de viaŃă este îmbogăŃită şi de evenimentele întâmplătoare. Spus altfel, întâmplarea este un factor de acŃiune asupra propriei experienŃe de viaŃă. De exemplu: un tânăr care şi-a format un model de comportament dezirabil în grupul social în care trăieşte este inclus într-un cerc de bănuiŃi şi interogat de procuror, fără să fi comis acte care să justifice o asemenea acŃiune. El va trăi o experienŃă de viaŃă neplăcută, pe baza căreia îşi va forma o atitudine de suspiciune faŃă de procurori în general, şi, probabil, chiar faŃă de Procuratură, ca instituŃie a statului de drept. Ca urmare, va evita să intre în relaŃie cu cei care lucrează în acest domeniu, iar experienŃele sale viitoare de acelaşi tip vor fi în mod sigur marcate de cea dintâi.

În mod întâmplător, prima sa experienŃă de acest tip ar fi putut avea un caracter agreabil. În acest caz, atitudinea sa ulterioară faŃă de procurori şi faŃă de Procuratură ar fi fost, în mod cert, diferită, ar fi avut un caracter pozitiv.

ExperienŃa de viaŃă a individului se îmbogăŃeşte pe parcursul întregii sale vieŃi. Noile experienŃe vor fi raportate la cele anterioare, iar cele trecute (anterioare) vor fi reapreciate din perspectiva celor noi. Ca urmare, vor avea loc modificări de atitudine şi de comportament.

Individul va învăŃa din propria experienŃă. Capacitatea de a învăŃa din aceasta este superioară faŃă de învăŃarea din experienŃa altora.

4.3. Cultura juridică şi personalitatea umană Cultura juridică existentă într-o societate oferă indivizilor un model comportamental,

urmărind prin aceasta orientarea oamenilor în formarea unei personalităŃi individuale armonioase.

Când vorbim de cultura juridică şi rolul ei în formarea personalităŃii, avem în vedere mai ales componentele ideale ale acesteia, cum sunt: credinŃe, obiceiuri, norme, legi, valori, simboluri şi modele de acŃiune. În cultura juridică găsim răspunsuri standardizate, normate, pentru a interacŃiona corect cu semenii noştri în situaŃii concrete şi foarte diverse.

Cultura juridică reprezintă un model teoretic, în care găsim prescripŃii privind comportarea unui om în familie şi cu membrii familiei, cu prietenii, cu amicii, cu vecinii, cu persoanele pe care nu le cunoaştem. Indică atitudinea pe care s-o luăm în situaŃii de natură juridică sau care implică juridicul în relaŃiile interumane, cum sunt: situaŃii de insultă, de denigrare, de ameninŃare, de atac fizic, de lezare a demnităŃii, în situaŃiile de martor, de învinuit etc.

Cultura juridică se asimilează prin învăŃare şi imitare, prin copierea modelelor de atitudine ale altor persoane observate în situaŃii de tipul celor menŃionate etc., prin convieŃuire socială.

Page 162: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

162

Cultura juridică oferă indivizilor numeroase posibilităŃi de adaptare la cerinŃele mediilor sociale, ale instituŃiilor şi organizaŃiilor sociale, ale celorlalŃi indivizi.

Normele şi legile juridice precizează la modul imperativ comportamentele care trebuie adoptate în situaŃii concrete, fie prezente, fie viitoare. Ele pretind o conformare strictă.

Reglementarea normativă a comportamentelor umane primeşte forŃă maximă în cazul legilor juridice. Cei care le încalcă pot fi determinaŃi să-şi schimbe (autocontroleze) comportamentul prin recurgerea la sancŃiuni juridice legale, folosind constrângerea de către persoane şi instituŃii autorizate, cărora li se recunoaşte calitatea de a folosi forŃa dreptului în acest scop.

Pentru seminar (activitate tutorială organizată): a) Dezbatere pe baza studiului individual şi a referatelor cu accent pe rolul

normativităŃii social-juridice în procesul de socializare, resocializare şi reintegrare socială.

b) Bibliografie obligatorie 1. Ioan Mihăilescu, Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz.

Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000, pag. 96-107; 149-153; 160-169. 1. Petru Selagea, Sociologie juridică şi metodele ei de cercetare. Suport de curs

pentru învăŃământul la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2003, pag. 157-162.

2. Maria Voinea şi Petru Selagea, Sociologie generală şi juridică, învăŃământ la distanŃă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2002, pag. 43-49.

3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002, pag. 86-100.

c) Bibliografie facultativă 1. Maria Voinea, Psihologia familiei, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1996,

selectiv. ExerciŃii 1. Specificul mecanismelor de socializare. 2. AgenŃii socializării şi formarea personalităŃii umane. 3. Familia – factor (agent) socializator cu rol hotărâtor în socializarea primară. 4. Rolul Dreptului în socializarea individului, în prevenirea şi combaterea violenŃei în

familie. 5. Socializarea şi personalitatea umană. Rolul socializării normative. Termeni-cheie AgenŃii socializării Conduită Comportament Conformitate Dezirabil Integrare socială

Page 163: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

163

Integrare culturală Integrare normativă Integrare funcŃională Lege Normă juridică Normativitate socială Resocializare Tipuri de integrare socială Valori

Lectura nr. 20

Maria Voinea Despre relaŃiile părinŃi-copii în procesul de socializare primară În procesul de socializare primară, relaŃiile părinŃi-copii au un loc foarte

important; de modul în care se realizează aceste relaŃii, de atmosfera familială depinde în mare măsură dobândirea unor comportamente dezirabile.

Statutul familiei este, pentru copil, mediatorul culturii care există în societate; fiecare familie participă direct la un număr limitat de subculturi şi reŃele (una bazată pe poziŃia de clasă, alta pe apartenenŃa la grupul etnic, altele bazate pe rudenie, ocupaŃie sau interese).

Familia nu este un simplu transmiŃător pasiv al unei subculturi, ci are un rol activ, filtrând elementele subculturilor existente.

PoziŃia familiei în comunitate afectează şi maturizarea copiilor, deoarece, prin naştere, familia îl plasează pe copil în societate înainte încă de a desfăşura activităŃi independente. Această poziŃie va determina o formă de socializare a copilului, mecanismele şi agenŃii socializării. Astfel, mama apare ca prim agent socializator, ca prim reprezentant al societăŃii pentru copil şi prin grija manifestată iniŃiază dezvoltarea de suport emoŃional şi de îngrijire, tatăl este angajat în stimularea fizică şi în relaŃia de joacă a copiilor. Numărul copiilor existenŃi într-o familie influenŃează procesul de socializare, antrenând o diviziune a raporturilor şi un control al îndeplinirii lor.

Dar, cea mai puternică influenŃă asupra procesului de socializare o realizează structura şi funcŃionalitatea familiei.

De regulă, familiile cu probleme de ordin educogen, socializator, prezintă grave deficienŃe structurale sau funcŃionale. Copilul are nevoie de o familie, dar nu de orice fel de familie, ci de una completă, în deplinătatea exercitării funcŃiunilor sale recunoscute de societate.

Astfel, în familiile în care există probleme create de decesul sau abandonul unui din părinŃi, divorŃ, slabă autoritate parentală, relaŃii conflictuale între parteneri, pot apărea manifestări predelincvente şi delincvente la minori. Acestea pot fi considerate eşecuri ale socializării.

Ca rezultat al socializării, individul manifestă puternice tendinŃe de adeziune la normele şi valorile grupului care l-au socializat.

Page 164: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

164

Această tendinŃă a comportamentului uman de a fi în concordanŃă cu regulile prescrise ale grupului şi cu aşteptările acestuia se numeşte conformitate, iar opusul ei devianŃă.

Sursa: Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 91-92

CAPITOLUL X

DREPTUL Şl COMPORTAMENTUL UMAN a) Probleme (diviziuni) 1. Normativitatea social-juridică şi comportamentul uman 1.1. Despre comportamentul uman 1.2. Normativitatea social-juridică şi comportamentul uman dezirabil 2. Conformitate şi devianŃă 2.1. Despre conformitate 2.2. Despre devianŃă 2.2.1. DelincvenŃa - formă particulară a devianŃei 2.2.2. DelincvenŃa juvenilă 2.2.3. Rolul Dreptului în prevenirea şi combaterea comportamentelor delincvente 2.2.4. Studii de caz DREPTUL Şl COMPORTAMENTUL UMAN 1. Normativitatea socială şi comportamentul uman 1.1. Despre comportamentul uman Comportamentul individului uman poate fi înŃeles ca fiind un ansamblu de

manifestări atitudinale şi acŃionale cu caracter obiectiv ale ca răspuns la stimulii externi Eu-lui său. Prin aceste manifestări îşi exteriorizează viaŃa psihică – atât de complexă şi diferită de la un individ la altul.

Comportamentul uman îmbracă forme concrete în situaŃii concrete. El este consecinŃa interacŃiunii dintre zestrea biologică şi psihologică a omului şi stimuli concreŃi din mediul în care trăieşte. La temelia manifestărilor comportamentale sunt nevoile, aspiraŃiile şi dorinŃele individului care urmăreşte anumite scopuri. Împlinirea scopurilor (scopului) duce la satisfacerea nevoilor, iar din împlinirea acestora rezultă un comportament condiŃionat de profunzimea împlinirii, de gradul de împlinire.

Orientat de normele şi valorile sociale fundamentale, comportamentul uman este – în anumite limite – previzibil; reacŃiile individului la anumiŃi stimului pot fi anticipate. În urma unui eşec, de exemplu, numeroşi indivizi izbucnesc în plâns. Dar comportamentul uman nu este orientat numai de normele şi valorile sociale. Un rol însemnat îl au factorii afectivi şi psihologici, deoarece omul nu este doar un mecanism care răspunde la stimuli exteriori, care asimilează informaŃii, înŃelege cerinŃe, se conformează şi execută. Omul este şi inima, şi psihicul care simte şi impune reacŃii, uneori izbucniri bruşte, chiar

Page 165: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

165

violente în situaŃii care nu impun neapărat reacŃii violente. Acestea sunt greu de prevăzut, uneori chiar imposibil de intuit, de presupus. Izbucnirile psihicului influenŃează atitudinile omului, le pot determina, influenŃează comportamentul individual.

În interpretarea ştiinŃifică a comportamentului uman, psihologii au în vedere ipotezele (presupunerile):

a) comportamentul uman are o cauză, este consecinŃă a efectelor combinate ale zestrei biologice şi mediului în care trăieşte;

b) la baza comportamentului oricărui individ stau nevoi, aspiraŃii şi dorinŃe; c) comportamentul uman are un scop; oamenii încearcă să realizeze obiective care,

atunci când sunt îndeplinite, le vor satisface nevoile. Psihologul american Maslow, considerând că înŃelegerea nevoilor omului poate duce

la înŃelegerea şi explicarea (interpretarea) unor comportamente umane, a elaborat o teorie a ierarhiei nevoilor (1954), pe care le-a grupat în cinci clase şi le-a ierarhizat sub forma unei piramide care îi poartă numele. Conform lui Maslow, oamenii sunt dominaŃi de tendinŃa satisfacerii nevoilor într-o anumită ordine, începând cu cele fiziologice pe care le-a aşezat la baza piramidei şi urcând către cele superioare, în vârful piramidei situând categoria nevoilor de autodezvoltare.

I. Nevoi de bază, sau fiziologice: foamea, setea, somnul etc. Satisfacerea acestora asigură viaŃa omului.

II. Nevoia de securitate sau siguranŃă: nevoia de adăpost, nevoia de căldură şi de apărare; altele. Se referă la auto-protecŃie, la evitarea oricărui pericol şi, într-un anumit sens, la asigurarea viitorului.

III. Nevoi de afecŃiune, de asociere, de apartenenŃă, de prietenie. Se referă la asocierile de diverse tipuri (profesionale, în scop de recreere etc.). Oamenii se asociază din nevoia de torărăşie, dar şi din nevoia de a se apăra mai bine.

IV. Nevoi de încredere şi stimă: nevoia de independenŃă; nevoia de realizare, de împlinire, de stimă şi recunoaşterea meritelor din partea celorlalŃi. Dacă aceste nevoi se împlinesc prin activităŃi sociale, ele pot satisface, totodată, şi nevoile exterioare.

În procesul muncii, nevoile din această categorie sunt împlinite prin mai multe mijloace, pornind de la afişarea fotografiei la panoul de onoare, acordarea unei prime, până la punerea la dispoziŃie de către companie a unei maşini.

V. Nevoi de dezvoltare continuă, nevoi de auto-dezvoltare. Această categorie de nevoi se referă la utilizarea la cel mai înalt nivel a propriilor capacităŃi şi la continua lor dezvoltare. În procesul muncii, puŃine persoane pot spune că îşi satisfac acest tip de nevoi. Îşi satisfac aceste nevoi, de exemplu, persoanele ocupate în domeniul cercetării fundamentale care reuşesc să pună la dispoziŃia omenirii noi descoperiri ştiinŃifice.

V. nevoi de autodezvoltare IV. nevoi de încredere şi de stimă III. nevoi de afecŃiune, de asociere, de apartenenŃă, de prietenie II. nevoi de securitate sau de siguranŃă I. nevoi de bază sau fiziologice Fig. 4. Piramida ierarhiei nevoilor – Maslow

Page 166: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

166

Oamenii încearcă să-şi satisfacă nevoile prin participarea la activitatea unui grup social, a unei organizaŃii. Deşi într-o anumită etapă nevoile sunt relativ stabile şi uniforme, ele se schimbă în raport de etapele dezvoltării individuale şi sociale. Oamenii încep să aibă noi tehnici, noi motivaŃii, noi moduri de acŃiune pentru îndeplinirea scopurilor. Comportamentul uman se schimbă. În timp, individul devine deviant în sens pozitiv sau deviant în sens negativ, ori chiar delincvent.

Este posibil ca nevoile umane să fie îndeplinite doar parŃial sau în grade de profunzime care nu împlinesc aşteptările individuale, ori chiar să nu fie îndeplinite. În aceste cazuri apar fenomene de frustrare, omul considerând că a fost lipsit de împliniri, de recunoaşteri şi avantaje la care ar fi avut dreptul.

ReacŃiile comportamentale la frustrare sunt foarte diverse, însă pot fi grupate în reacŃii pozitive şi reacŃii negative.

În cazul reacŃiilor pozitive, omul încearcă să depăşească situaŃia fie prin rezolvarea dificultăŃilor apărute, fie să-şi atingă scopul prin ocolirea obstacolelor sau se străduieşte să descopere un alt scop care să-i îndeplinească nevoia (nevoile).

Dacă individul nu găseşte variantă de împlinire a nevoilor prin atingerea scopului propus, apar reacŃiile negative. Acestea se pot manifesta în forme concrete variate, ca de exemplu: agresiune (violenŃă), regresie (întoarcere la manifestări specifice copilăriei, cum ar fi plânsul; resemnare sau fixaŃie persistând în a face ceea ce nu poate atinge.

Există o frustrare profesională. Aceasta poate avea numeroase cauze, iar reacŃiile comportamentale declanşate sunt şi ele numeroase.

Între cauzele frustrării profesionale pot fi: - munca impusă; - controlul excesiv; - sentimentul de muncă fără scop; - rezultatele muncii nu sunt cunoscute, deci, nici recunoscute; - neînŃelegerea deciziilor de către cei care le execută; - altele. ReacŃii posibile la frustrarea profesională: - oamenii nu se implică sau părăsesc unitatea; - munca oamenilor nu are eficienŃă; - indivizii nu-şi asumă responsabilităŃi; - deseori apar conflicte între indivizi, între indivizi şi grupul social etc. La dispoziŃia unităŃilor şi organizaŃiilor există mijloace culturale de acŃiune pentru

reducerea frustrării şi, deci, pentru influenŃarea comportamentelor umane, cum sunt: - asigurarea cunoaşterii de către fiecare individ a rezultatelor muncii proprii şi

recunoaşterea lor de către ceilalŃi; - recunoaşterea eforturilor şi meritelor personale şi ale grupului; - asigurarea unei comunicări interpersonale şi organizaŃionale eficiente; - consultarea oamenilor în problemele de interes major; - negocierea la timp şi prevenirea conflictelor; - altele. Cunoscând cauzele reale ale frustrării, reacŃiile posibile la frustrare şi folosind cu

inteligenŃă mijloacele de acŃiune pentru reducerea frustrării, se poate acŃiona eficient în sensul orientării oamenilor pe calea unui comportament socialmente dezirabil.

Page 167: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

167

1.2. Normativitatea social-juridică şi comportamentul socialmente dezirabil Omul trăieşte într-un sistem permanent de dependenŃe şi interdependenŃe cu semenii.

Are nevoie de norme, reguli şi legi pentru orientarea comportamentului propriu. InteracŃiunea reciprocă a membrilor unei colectivităŃi sociale şi a grupurilor sociale dă naştere unui sistem corelat de relaŃii, formând viaŃa socială, societatea umană.

Societatea nu este un dat imuabil. Ea se află în continuă mişcare, schimbare, transformare. Societatea are o dinamică proprie. Evoluând în timp, relaŃiile individ-societate devine tot mai complexe, mai diversificate, iar activităŃile umane cunosc o multitudine de dimensiuni şi forme de manifestare. Una din aceste dimensiuni este cea normativă.

Activitatea normativă, specifică fiecărei societăŃi, fiecărei etape a unei societăŃi impune omului ca actor social un model acŃional, un anume tip de comportament care poate fi etic, religios, juridic, politic etc. Fiecare variantă de comportament presupune anumite limite, cerând membrilor societăŃii respective fie să facă ceva, fie să se abŃină a face ceva. Normele religioase creştine, de exemplu, cer individului să Ńină post două zile pe săptămână (să facă ceva), să nu lucreze duminica ori în zilele de sărbători religioase (să se abŃină a face ceva).

Normele etice sunt valabile pentru toŃi cetăŃenii, indiferent de orice criteriu, dar nu pot fi impuse prin mijloace de constrângere, decât dacă îmbracă forma normelor juridice. Anumite categorii de norme juridice orientează, normează activităŃile sociale pozitive (dreptul muncii, dreptul familiei, de exemplu), iar alte categorii de norme juridice interzic a face ceva (dreptul penal interzice activităŃile sociale negative, cum ar fi producŃia de droguri, interzic acŃiunile dăunătoare stabilităŃii şi funcŃionalităŃii societăŃii, sau acŃiunile care ar aduce atingerea drepturilor şi libertăŃilor omului etc.).

Normele religioase, politice, estetice etc. privesc comportamente raportate la specificul vieŃii religioase, al celei politice, etc. şi acŃionează constrângător doar pentru cei integraŃi domeniului ca atare. Nu sunt valabile pentru toŃi membrii societăŃii.

Spre deosebire de acestea, normele juridice privesc comportamente sociale generale obligatorii pentru toate categoriile sociale, indiferent de credinŃa religioasă, de apartenenŃa politică, de faptul că sunt sau nu creatori de valori estetice etc. Ele apără interesul general al societăŃii, drepturile şi libertăŃile fundamentale ale tuturor cetăŃenilor (ale fiecărui cetăŃean). Desigur, normele juridice ocrotesc indivizii din orice categorie socială, religioasă etc., le apără drepturile şi libertăŃile fundamentale.

Societatea este obligată să se asigure, să se apere prin prescripŃii şi norme, reguli şi legi. Normarea activităŃilor umane, deci a comportamentului uman, asigură eficienŃa acŃiunii.

Pentru înŃelegerea rolului normelor juridice în formarea comportamentului uman se impune corelarea cu normele morale.

Normele juridice sunt norme cu valoare general-obligatorie pentru toŃi membrii unei societăŃi. Din punct de vedere istoric, normele morale şi obiceiurile au fost primele prin care s-a urmărit orientarea comportamentelor necesare în sensul dorit de societatea. Din ele s-au desprins normele juridice. EvoluŃia istorică a dreptului a fost strâns legată de cea a moralei, însă dreptul a devenit independent, s-a separat de morală, dar acŃionează în acelaşi sens şi scop: determinarea la indivizii umani a unor comportamente socialmente

Page 168: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

168

dezirabile. Acest fapt obligă societatea să asigure o bună funcŃionare a justiŃiei, să dea fiecăruia ceea ce este al său, ceea ce i se cuvine.

Unii cercetători consideră dreptul ca fiind un minim de morală, concepŃie sintetizată în expresia justiŃie prin drept şi morală, iar alŃii, adepŃii pozitivismului juridic, sunt de părere că singurul temei al dreptului este statul, concepŃia sintetizată în expresia: ordine de drept fără morală (N. Popa, Teoria generală a dreptului, 2002, pag. 131).

Dar adepŃii variantei drept fără morală exprimă ei înşişi o anumită atitudine morală: respectul dreptului ca ansamblu de norme şi legi născute pentru om. Acest fapt este profund moral, căci s-a născut pentru om (Homnium causa omne jus constitutum est, DicŃionar de expresii juridice latine, 1988, pag. 136).

Desigur, normativitatea juridică (Dreptul) apare sub influenŃa unor anumiŃi factori din societate, cum sunt cei politici şi ideologici, dar apariŃia şi evoluŃia Dreptului nu pot fi rupte de morală şi de evoluŃia moralei.

Normele juridice se deosebesc de cele morale, deşi ambele au drept scop orientarea oamenilor pe linia unui comportament socialmente dezirabil: ele reglementează relaŃiile sociale în ansamblul lor, asigură existenŃa, funcŃionalitatea, securitatea şi organizarea societăŃii; respectarea normelor juridice poate fi impusă prin coerciŃie; normele juridice au o structură proprie şi sunt perfectabile în timp normele rămân în urma dezvoltării sociale şi trebuie actualizate etc.

Rolul deosebit al normelor juridice în asigurarea unui comportament uman socialmente dezirabil a fost admirabil sintetizat de Montesquieu, comparându-le cu normele religioase. Ambele categorii de norme trebuie să acŃioneze în acelaşi sens şi să urmărească acelaşi scop – formarea oamenilor ca buni cetăŃeni. Cu cât acŃionează mai puŃin, constrângerilor în acest scop normele religioase, cu atât mai constrângător trebuie să acŃioneze normele juridice.

Normativitatea socială juridică preexistă în raport cu individul uman. Omul se naşte şi devine fiinŃă socială într-un sistem complex de norme şi valori (morale, religioase, juridice, politice, artistice, ştiinŃifice, economice, tehnice, obişnuielnice), care, însuşite şi respectate, îi vor influenŃa (determina) aspiraŃiile, atitudinile, nevoile, trebuinŃele şi interesele, scopurile, deciziile şi acŃiunile, îi vor regla comportamentul. Schimbarea normelor duce la schimbarea comportamentului. Prin intermediul normelor juridice se reglează comportamentul uman în procesul de producŃie, repartiŃie şi schimb al bunurilor materiale (munca cere o rigoare acceptată, motivată din interiorul fiinŃei umane); se protejează valorile spirituale; se asigură drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului. Rolul Dreptului în realizarea comportamentului uman dezirabil a fost astfel realizat de prof. N. Popa: Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de conştiinŃă, în sensul că nevoile schimbătoare ale societăŃii care-şi reclamă reflectare într-un sistem de norme nu se transpun tale quale în limbajul şi în conŃinutul dreptului, ele trec prin conştiinŃa legiuitorului (sau a poporului, dacă este vorba de obicei), urmând un proces de evaluare, valorizare şi valorificare finală prin normele de drept. Din punct de vedere epistemologic, conştiinŃa înseamnă conştientizarea scopurilor şi alegerea mijloacelor în consens cu o tablă superioară de valori (2003, pag. 49-50). ConştiinŃa juridică devine condiŃie şi componentă esenŃială a comportamentului socialmente dezirabil. În acelaşi sens acŃionează celelalte două componente ale juridicului, anume: dreptul şi ordinea de drept (relaŃiile juridice), precum şi elementele relaŃional-sociologice.

Page 169: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

169

2. Conformitate şi devianŃă Conformitatea şi devianŃa comportamentală sunt două modalităŃi distincte de a fi un

om în viaŃa socială. Nu există fiinŃă umană care să se comporte de-a lungul vieŃii sale numai conform

normelor sociale, sau care să nu respecte niciodată cerinŃele (uneori parŃial) convieŃuirii cu semenii săi. Există, însă, oameni la care dominantă de-a lungul vieŃii este latura de conformitate a comportamentului lor şi indivizi la care predomină manifestările unui comportament deviant – nonconformitatea.

2.1. Conformitate comportamentală Conformitatea este o noŃiune teoretică ce se referă la comportamentul dezirabil al

indivizilor în ansamblul relaŃiilor interumane. Acest comortament se înscrie între limitele de variaŃie atitudinal-acŃionale prescrise de normele unui grup social particular (asociaŃii, ligi, militari, sportivi, funcŃionari publici etc.), precum şi de cele ale societăŃii luată ca un tot unitar.

Conformitatea reflectă din tendinŃa individului de a avea un comportament în concordanŃă cu normele, valorile, regulile, legile, prescrise de societate şi în concordanŃă cu aşteptările grupului social din care face parte individul. MotivaŃiile conformităŃii Ńin de interiorul fiinŃei umane.

Conformitatea se deosebeşte de conformism. Conformismul exprimă o atitudine oportunistă, de acceptare mecanică, fără motivaŃii interioare, a unor reguli, sau îndrumări primite, împotriva convingerilor proprii; acceptarea unui model de comportament care nu corespunde cerinŃelor proprii.

Oricare societate umană se ocroteşte pe sine şi pe membrii săi prin reguli, norme, legi, şi cerinŃe care solicită tuturor indivizilor să îşi propună scopuri legitime, să aleagă mijloace legale şi să realizeze numai acŃiuni socialmente acceptabile; comportamentele lor să urmeze prescripŃiile sociale, iar soluŃiile alese să corespundă baremurilor culturale proprii.

Normele şi legile juridice au caracter imperativ. Ele sunt parte componentă a culturii societăŃii date şi, în consecinŃă, membrii acelei societăŃi sunt obligaŃi să le internalizeze în propria structură a personalităŃii, şi să exteriorizeze, pe acest temei, un comportament socialmente dezirabil. Aceasta înseamnă că indivizii umani nu ar trebui să reacŃioneze instinctual la situaŃiile concrete de viată cu care se confruntă; pentru rezolvarea problemelor este de aşteptat ca fiecare individ să apeleze numai la soluŃii compatibile cu standardele de raŃionalitate, moralitate şi de normalitate ale grupului social din care face parte, ale întregii societăŃi.

Comportamentul socialmente dezirabil (conformitatea la norme) presupune conformitate atitudinal-acŃională la cerinŃele, normele şi valorile sociale, la imperativele normelor şi legilor juridice, conformitate la exigenŃele principiilor morale, la cerinŃele culturale proprii mediului concret de viaŃă. Aceasta înseamnă adeziune motivată din interiorul fiinŃei umane la modelul normativ şi axiologic general impus şi acceptat de societate.

2.2. DevianŃa

Page 170: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

170

DevianŃa este un fenomen sociologico-juridic. Se manifestă prin liosa de adeziune la

cerinŃele şi exigenŃele modelului normativ-axiologic al societăŃii, se exprimă printr-un comportament contrar aşteptărilor instituŃionalizate, acceptate şi recunoscute legitime de întreaga societate.

2.2.1. DelincvenŃa – formă particulară agravantă a devianŃei DelincvenŃa este o formă particulară agravantă a devianŃei sociale. Ea include

conduite şi comportamente cu un grad ridicat de periculozitate socială prin care violează, încalcă regulile şi normele juridice penale, care apără cele mai importante valori şi relaŃii sociale (Maria Voinea, 1997, 134).

� DelincvenŃă, infracŃionalitate, criminalitate. Lipsa consensului între specialişti privind cadrul de referinŃă al fiecărui concept Există între ele puncte de suprapunere, există difernŃe de nuanŃă sau de detaliu, după cum există şi confuzii (M. Voinea, 2000): conceptul de infracŃionalitate este sinonim cu cel de crimă; se suprapune conceptul de criminalitate cu cel de delincvenŃă. DistincŃia se face prin prisma sociologiei delincvenŃei: delincvenŃa este definită în funcŃie de normele sociale încălcate, iar criminalitatea este definită în funcŃie de normele juridice încălcate.

� DicŃionarul de sociologie nu face distincŃie între cele două concepte, definind criminalitatea ca „ansamblu al manifestărilor antisociale care încalcă prevederile înscrise în norma de drept, atrăgând după sine intervenŃia forŃelor coercitive ale statului“ (M. Voinea, 2000). În acest sens, delincvenŃa este considerată un caz particular al devianŃei sociale, care cuprinde totalitatea actelor care încalcă normele stabilite de societate şi violează codurile ei scrise (legea) sau nescrise (prescripŃiile cutumei, aşteptările opiniei publice etc.), reprezentând manifestări ilicite sau transgresiuni de la modelul normativ al unei societăŃi.

� DelincvenŃa (criminalitatea) afectează cele mai importante valori şi relaŃii sociale care sunt protejate de normele juridice penale, este o formă de devianŃă care are caracter penal. Ea include atitudini şi acŃiuni prin care se încalcă şi se violează normele penale, normele de convieŃuire socială, se atentează la stabilitatea ordinei publice, la drepturile şi libertăŃile individuale, la viaŃa, sănătatea şi integritatea persoanei.

� Actele şi faptele delincvente impun sancŃiuni negative organizate şi aplicate de către agenŃii specializaŃi ai controlului social, cum sunt: poliŃia, justiŃia, instituŃii de recluziune şi altele.

� Principalele trăsături ale delincvenŃei prin care i se pun în evidenŃă elementele specifice sunt:

– violarea legilor şi prescripŃiilor juridice care interzic comiterea anumitor acŃiuni;

– manifestarea unui comportament opus normelor, cerinŃelor şi regulilor morale şi de convieŃuire socială;

– desfăşurarea unor acŃiuni ostile, antisociale care periclitează siguranŃa instituŃiilor sociale şi a grupurilor sociale şi prin care se creează sentimente de teamă şi insecuritate membrilor societăŃii.

Page 171: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

171

Complexitatea fenomenului delincvenŃă iese şi mai pregnant în evidenŃă dacă avem în vedere şi analizăm dimensiunile ei de natură statistică, juridică, sociologică, psihologică, economică şi perspectivă.

Cercetând dimensiunea juridică a delincvenŃei se scoate în evidenŃă tipul normelor juridice violate prin acŃiuni, prin fapte ostile societăŃii şi indivizilor membri ai respectivei societăŃi. Se evidenŃiază, totodată, gradul de periculozitate social a comportamentelor delincvente, gravitatea prejudiciilor produse, felul sancŃiunilor preconizate şi adoptate, precum şi profunzimea acestor sancŃiuni; sunt prevăzute modalităŃile de resocializare şi reintegrare socială a diferitelor categorii de delincvenŃi, inclusiv a delincvenŃilor minori.

Dacă printr-un act sau comportament deviant este depăşită limita toleranŃei sociale faŃă de devianŃă, societatea va considera comportamentul respectiv ca fiind infracŃiune, delincvenŃă sau crimă, iar autorul faptei va fi pedepsit conform legilor penale.

� Despre comportamentul delincvent criminal ca forma cea mai gravă de manifestare a devianŃei.

� Caracteristici (S. Rădulescu, D. Banciu, 1996, 59): - are o serie de consecinŃe nagative prin faptul că prejudiciază

interesele întregii societăŃi; - face obiectul unor interdicŃii sau constrângeri formulate de legea

penală; - prezintă o intenŃie antisocială deliberată urmărind un scop

distructiv; - cuprinde fuzionarea intenŃiei cu acŃiunea culpabilă; - fapta este probată juridic şi sancŃionată ca atare.

� Despre comportamentul autodistructiv. 2.2.2. DelincvenŃa juvenilă

� Reprezintă totalitatea minorilor (cu capacitate penală) care au săvârşit infracŃiuni; ansamblul infracŃiunilor săvârşite de aceştia într-o etapă dată (M. Voinea, 1997, 138).

� Cauzele delincvenŃei juvenile trebuie căutate în acŃiunea factorilor interni individului şi în cea a factorilor externi individului – în factorii sociali prin care se exprimă slăbirea legăturilor individului cu societatea, cu familia, cu şcoala (modificări în structura familiei, pierderea sau diminuarea controlului parental; dezinteres faŃă de învăŃătură, indisciplină şi chiul de la ore; disfuncŃionalităŃile socializării; accentuarea sărăciei, a şomajului, a insecurităŃii populaŃiei în perioadele de criză etc.

� ÎnŃelegerea raportului dintre cele două categorii de factori, a rolului lor în determinarea delincvenŃei juvenile este în continuare obiect al cercetării ştiinŃifice.

� Studiul delincvenŃei juvenile presupune o evaluare complexă a interacŃiunilor între toŃi membrii grupului familial, a conflictelor dintre aceştia. Dezorganizarea familiei (divorŃ, abandon, deces, detenŃia) generează tensiuni şi conflicte pe care minorii le vor interioriza în structurile personalităŃii lor predispunându-i la acte de delincvenŃă. În acelaşi sens influenŃează comportamentul minorilor şi certurile frecvente (deosebit de frecvente) între părinŃii minorilor.

Page 172: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

172

� Integritatea funcŃionalităŃii familiei, armonia în relaŃiile dintre soŃi au consecinŃe benefice asupra socializării şi integrării minorilor, asupra reducerii actelor delincvent-juvenile în societate.

� Despre profilul psihologic al delincventului minor, regretatul profesor Paul Popescu Neveanu aprecia că se poate sintetiza în următoarele:

– înclinaŃia către agresivitate, fie latentă, fie manifestă, care este bazată pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor socialmente acceptate;

– instabilitatea emoŃională, generată de carenŃe educaŃionale şi, în ultimă instanŃă, de fragilitatea eului;

– inadaptarea socială, provenită de la exacerbarea sentimentului de insecuritate pe care individul caută să-l suprime, de exemplu, prin vagabondaj sau prin schimbarea frecventă a domiciliului sau prin evitarea formelor organizate de viaŃă şi activitate;

– duplicitatea conduitei, manifestată în discordanŃa dintre două planuri: cel al comportamentului intim, unde se pregăteşte infracŃiunea, şi cel al nivelului comportamental de relaŃie cu societatea, prin care îşi trădează, de cele mai multe ori, infracŃiunea;

– dezechilibrul existenŃial, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosirea banilor. Maurice Cusson a realizat un portret-tip al delincventului, dar care ne dă o

imagine elocventă şi despre minorul delincvent: „Este un băiat crescut de o mamă singură, destul de ocupată, care l-a răsfăŃat, a

cedat capriciilor sale, dar nu i-a dezvoltat suficient dragostea de muncă. ÎnvaŃă într-o şcoală profesională în care profesori fără prea multă experienŃă îi facilitează mai mult eşecul şcolar. La mijlocul ciclului şcolar, el abia ştie să scrie şi să citească. Este orientat atunci spre un program minimal, în care îşi pierde timpul. Capătă obişnuinŃa de a lenevi, se iniŃiază în furt şi începe să consume marijuana. Abandonează şcoala şi îşi caută un loc de muncă. Având ambiŃii nerealiste, dispreŃuieşte muncile de jos care îi sunt oferite. Mai mulŃi ani supravieŃuieşte de pe o zi pe alta, subzistând datorită ajutorului mamei, ajutoarelor sociale şi puŃinilor bani obŃinuŃi ocazional. Prin furt ajunge să trăiască destul de precar şi să-şi procure uneori droguri“.

2.2.3 Rolul dreptului în prevenirea şi combaterea comportamentelor delincvente Societatea umană a elaborat măsuri profilactice orientate atât asupra individului

uman, cât şi asupra grupului social sau comunităŃii sociale, prin care şi-a propus să contribuie la prevenirea şi combaterea comportamentelor deviante, a cauzelor, condiŃiilor şi împrejurărilor care pot influenŃa ori chiar determina asemenea manifestări: măsuri socio-psihologice, socio-profesionale, psihoprofilactice şi măsuri de prevenire a efectelor antisociale ale comportamentelor deviante.

Persoanele cu discernământ care, prin faptele şi acŃiunile lor, încalcă dispoziŃiile normelor penale săvârşind fapte interzise se expun sancŃiunilor prevăzute de legea penală. SancŃiunile de drept penal aplicate celor care comit infracŃiuni, asigura prevenirea săvârşirii de noi infracŃiuni atât de către cel sancŃionat, cât şi de către alŃi indivizi. SancŃiunile de drept penal au caracter legal, aplicarea lor făcându-se de către persoane şi instituŃii autorizate, abilitate în acest scop. Totodată, acest tip de sancŃiuni implică o

Page 173: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

173

restrângere de drepturi, o privaŃiune, o suferinŃă (caracterul retributiv-represiv al sancŃiunilor de drept penal).

În legislaŃia noastră sunt consecrate următoarele categorii de sancŃiuni penale: a) Pedepsele, care au caracter aplicativ, rolul lor fiind de a-l

împiedica pe individ să comită noi fapte antisociale şi a-l determina să adopte un comportament socialmente dezirabil. Amenzile, închisoarea, detenŃia pe viaŃă sunt cele mai frecvente pedepse;

b) Măsurile de siguranŃă – cu caracter predominant preventiv – se iau împotriva persoanelor care, prin faptele lor, au încălcat prevederile legii penale şi au ca scop evitarea, înlăturarea unui pericol social. Măsurile de siguranŃă pot viza: interzicerea de a se afla într-o anumită localitate; interzicerea ocupării unor funcŃii sau interzicerea exercitării unei profesii, confiscarea averii, expulzarea etc.

c) Măsurile educative sunt prevăzute şi se iau împotriva minorilor care au comis acte de delincvenŃă, au săvârşit infracŃiuni şi au ca scop stabilirea unei răspunderi penale concrete. Cu toate că acest tip de sancŃiuni implică anumite restrângeri ale libertăŃii persoanei, ele au un rol predominant educativ, nu coercitiv. Exemple: internarea minorului delincvent într-un centru de reeducare; mustrarea, libertatea supravegheată şi altele. Subliniem că măsurile educative sunt sancŃiuni de drept penal instituite în mod special pentru minorii care au comis infracŃiuni, iar rolul lor este de a asigura educarea, reeducarea, socializarea şi resocializarea lor în condiŃiile unei constrângeri penale reduse şi diferenŃiate. Măsurile educative nu constituie antecedente penale pentru minor, nu au consecinŃe penale pentru acesta. În legea penală sunt fixate şi pedepse pentru minorii infractori, pedepse care vor fi

individualizate având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, starea fizică a minorului, dezvoltarea sa intelectuală şi morală, comportarea şi orice alte elemente care vin în sprijinul unei caracterizări corecte a persoanei minorului delincvent. Codul Penal (1992) stabileşte limitele de vârstă ale răspunderii penale astfel: minorul sub 14 ani nu răspunde penal; minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta delincventă cu discernământ; minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

� Din punct de vedere sociologic, delincvenŃa juvenilă este o formă de exprimare a conflictului minorilor cu valorile societăŃii în ansamblul ei, tendinŃa spre delincvenŃa juvenilă fiind considerată dependentă mai ales de caracteristicile mediului social şi cultural în care trăiesc minorii.

� Despre relaŃia dintre delincvenŃa juvenilă şi schimbările şi conflictele care însoŃesc modernizarea, industrializarea, urbanizarea societăŃii.

� Contactul minorului cu bandele de delincvenŃi implică un proces de socializare negativă în urma căruia individul respectiv va ajunge, în timp, el însuşi un delincvent.

� Despre discernământul juridic al legiuitorului faŃă de minorul delincvent.

Page 174: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

174

2.2.4. Studii de caz – speŃă68 Din analiza unui repertoriu divers de studii de caz, se pot stabili anumiŃi factori

delinctogeni mai reprezentativi, şi anume: a) DisfuncŃii şi carenŃe educative ale mediului familial – „Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori au fost trimişi în

judecată inculpaŃii Ş.A., născut la 21.05. 1979 în Roşiori, cu domiciliul în Roşiori, F.A., născut la 1.12.1978 în Oneşti, cu acelaşi domiciliu, şi Ciorbă Leonard, născut la 18.05.1979 în Oneşti, cu acelaşi domiciliu, primul pentru săvârşirea infracŃiunii de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzut şi pedepsit de art. 208-209 lit. a, e, g, C.p., ceilalŃi doi pentru complicitate la infracŃiunea de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzut şi pedepsit de art. 26 raportat la art. 208-209 lit. a, e, g, C.p., cu referire la art. 99 ş.u. C.p.“

InculpaŃii locuiesc în acelaşi cartier din Roşiori şi îşi petrec marea majoritate a timpului liber împreună, nefiind supravegheaŃi de către părinŃi. Pe fondul acestor situaŃii, pe data de 12.01.1995, la propunerea inculpatului S.A. s-au întâlnit la discoteca organizată în cartier. În aceeaşi seară, în jurul orei 20, acelaşi inculpat a propus celorlalŃi doi inculpaŃi să se deplaseze la Şcoala Generală nr. 9 din cartier, cu scopul de a sparge chioşcul şi de a sustrage din interior bunuri.

FaŃă de aceşti minori, instanŃa a luat măsura educativă a libertăŃii supravegheate. –„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori a fost trimis în

judecată inculpatul N.Ş., născut la 23.04.1979 în Roşiori, cu domiciliul în Roşiori, pentru săvârşirea infracŃiunii de viol, prevăzută cu şi pedepsită de art. 197 C.p.“

Din actele dosarului rezultă că minorul, în seara zilei de 2.07.1995, prin ameninŃări şi recurgând la violenŃă, a comis un viol asupra minorei de 14 ani pe nume C.M.

Minorul provine dintr-o familie dezorganizată: părinŃii sunt divorŃaŃi, minorul locuind cu tatăl său. Datorită educaŃiei deficitare pe care a primit-o şi datorită lipsei de supraveghere, minorul a intrat în anturajul unui grup compus din recidivişti majori, ceea ce l-a determinat la săvârşirea faptei.

b) Eşecul şi abandonul şcolar; lipsa de supraveghere a şcolii –„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori a fost trimis în

judecată inculpatul Stănescu Ciprian, născut la 23.07.1977, cu domiciliul în com. Ştefan cel Mare, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracŃiunii de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzut şi pedepsit de art. 208-209 lit. a, e, C.p.“

Minorul S.C, în seara zilei de 15.09.1995, a săvârşit infracŃiunea de furt în dauna avutului privat, provocând prejudicii în valoare de peste 200.000 lei.

–„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori au fost trimişi în judecată inculpaŃii M.V., născut la 27.04.1980 în Roşiori, cu domiciliul în Roşiori, şi R.Ş., născut la 12.11.1979 în Roşiori, cu acelaşi domiciliu, pentru săvârşirea infracŃiunii de corupŃie sexuală şi perversiune sexuală, prevăzute şi pedepsite de art. 201 şi 202 C.p.“

Din actele dosarului rezultă că inculpaŃii locuiau pe aceeaşi stradă şi, datorită faptului că nu au fost supravegheaŃi de părinŃi, de mai mult timp, întreŃineau relaŃii sexuale nefireşti. De asemenea, ei au săvârşit acte cu caracter obscen în prezenŃa unei minore, favorizaŃi de lipsa de supraveghere din şcoală.

c) Asociere în grup cu alŃi minori sau majori 68 Prezentate de absolvent Pătrăşcan Mihai, 1998

Page 175: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

175

–„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori au fost trimişi în judecată inculpaŃii S.C., născut la 28.02.1977 în Drăgăneşti Olt, U.M., născut la 6.09.1977 în Drăgăneşti Olt, pentru săvârşirea a trei infracŃiuni de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzut de art. 208-209 lit. a, e, g, C.p., cu aplicarea art. 99 C.p., şi inculpatul A.M., născut la 12.06.1969 în Bălan, jud. Harghita, pentru săvârşirea unei infracŃiuni de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzut de art. 208-209, lit. a, e, g, C.p., cu aplicarea art. 75, lit. c, C.p.“

Cei doi minori, fiind lipsiŃi de supraveghere din partea părinŃilor, s-au integrat într-un grup format din persoane fără ocupaŃie, iar în seara zilei de 28.92.1994, au comis infracŃiunea de furt calificat în dauna avutului privat, la îndemnul şi cu participarea inculpatului major A.R.

Pentru infracŃiunile săvârşite, instanŃa i-a condamnat pe cei doi minori la câte 10 luni închisoare, iar pe A.R. la un an şi 2 luni închisoare.

–„Minorii Z.D. şi Z.I. au fost chemaŃi în judecată de către B. C. alături de părinŃii săi, pentru faptul de lovire, prevăzut şi pedepsit de art. 180, alin. 2, C.p.“

Minorul B.C., aflat în vacanŃă la bunici, a plecat în jurul orei 12 cu uratul. În jurul orei 15, când copilul se întorcea acasă, a fost lovit de cei doi inculpaŃi cu pumnii şi sticle în faŃă, având plagă contuză dreaptă şi hemoragie subconjuctivă O.D. cu cicatrice.

Din actele dosarului rezultă că cei doi minori inculpaŃi provin dintr-o familie organizată dar, datorită faptului că părinŃii sunt foarte ocupaŃi, sunt lipsiŃi de supraveghere. Din acest motiv au intrat într-un grup format din copii cu conduite negative.

d) Consumul de alcool –„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori a fost trimis în

judecată inculpatul B.D.I., născut la 21.08.1978 în Bucureşti, pentru săvârşirea infracŃiunilor prevăzute de art. 208, alin. 4, art. 209, lit. c şi e, C.p., art. 36, alin. 1 din Decr. 328/1966 şi art. 37 din Decr. 328/1966 cu aplicarea art. 33, lit. a, C.p., art. 99 ş.u. C.p.“.

Inculpatul, fiind angajat mecanic la o societate comercială, a fost trimis cu un autocamion pentru a efectua un transport la o întreprindere similară din Oneşti. În com. Ştefan cel Mare, şoferii au făcut un popas pentru a se odihni peste noapte. Inculpatul a fost şi a consumat băuturi alcoolice după care, fără a poseda permis de conducere prevăzut de art. 36, alin. 1 Decr. 328/1966 şi având o îmbibaŃie alcoolică în sânge peste limita legală prevăzută de art. 37 Decr. 328/1966, s-a urcat la volanul autocamionului, intrând într-un copac de pe marginea şoselei. După aceea, inculpatul a mai sustras din autocamion o serie de produse, comiŃând astfel infracŃiunea de furt în dauna avutului privat prevăzut de art. 208, alin. 4 şi art. 209, lit. c şi e, C.p.

– „Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiori au fost trimişi în judecată inculpaŃii: L.A., născut la 6.06.1975 în oraşul Comăneşti, jud. Bacău, ł.G., născut la 17.07.1975 în Drăgăneşti Olt, şi C.M., născut la 18.08.1976 în Drăgăneşti Olt, pentru săvârşirea infracŃiunii de violare de domiciliu, prevăzute de art. 192, alin. 2, C.p. cu aplicarea art. 75, lit. c, C.p.“

După ce au consumat băuturi alcoolice, aceştia, în seara zilei de 23.08.1993, s-au dus la familia P.M. pentru a-i invita în oraş. Membrii familiei P., văzând că sunt beŃi, au refuzat să meargă în oraş. SupăraŃi că au fost refuzaŃi, inculpaŃii au revenit în timpul

Page 176: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

176

nopŃii. Pentru a nu fi observaŃi, au demontat becul care lumina curtea familiei P. şi au încercat să pătrundă în clădire, dar nu au reuşit deoarece cei din interior au blocat uşa.

Având în vedere că inculpatul minor C.M. şi-a recunoscut şi regretă fapta, că provine dintr-o familie organizată şi poziŃia sinceră a minorului în instanŃă, aceasta a aplicat minorului măsura educativă a mustrării.

� DevianŃa este cercetată de numeroase categorii de specialişti: biologi,

psihologi, psihiatri, sociologi, jurişti, pedagogi etc., în scopul cunoaşterii tot mai profunde a acesteia, al înŃelegerii şi prevenirii comportamenului deviant nociv.

� Aria de cuprindere a devianŃei este extrem de largă, incluzând acte sau conduite dintre cele mai diverse, de la o Ńinută vestimentară excentrică până la acte infracŃionale (Maria Voinea, 1997, 134).

� Cuprinde o gamă largă de acte sau conduite de la cele excentrice ori bizare – o Ńinută insolită, un limbaj sau gest neconformist – la cele imorale (indecenŃă, obscenitate, actele care sfidează moral publică) şi până la cele cu caracter antisocial (actele infracŃionale) sau asociale cauzate de bolile psihice.

� Între cauzele fenomenului de devianŃă se află factori sociali, psihologici, sociologici şi de altă natură.

� Sintetizând, vom spune că devianŃa este expresie a măsurii în care procesul de socializare funcŃionează deficitar.

� Sociologii folosesc termenul pentru a desemna un ansamblu disparat de transgresări de conduite dezaprobate şi de indivizi marginali (Maurice Cusson, 1997, 439):

– infracŃiunile şi delictele contra proprietăŃii sau persoanei comise individual sau în grup prin violenŃă, înşelăciune, abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite ori proscrise;

– delincvenŃa juvenilă; – sinuciderea; – toxicomania (consumul de droguri şi alcoolismul); – transgresiunile sexuale (devianŃa cu caracter hetero şi homosexual)

violurile, relaŃiile extraconjugale, prostituŃia, homosexualitatea (lesbianismul, transsexualismul), nudismul, pornografia, perversiunile sau abaterile sexuale, altele;

– devianŃa religioasă (vrăjitoria, magia neagră, sectarismul religios); – devianŃa politică (extremismul politic, terorismul); – nonconformismul (cu caracter artistic, juvenil etc.); – bolile şi deficienŃele psihice; – handicapul fizic; – maltratările (molestările aplicate partenerilor de cuplu, copiilor,

altor membri ai familiei etc.); – alte forme de violenŃă, conduite sau acte prohibitive ori

indezirabile. � Comportamentele umane deviante se manifestă gradual, de la perfect

voluntar la involuntar

Page 177: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

177

� Despre cele patru categorii în care pot fi grupaŃi indivizii cu comportamente deviante (M. Cusson).

3 perfect voluntar: (devianŃii subculturali), teroriştii, dizidenŃa, membrii

unor secte religioase

2 voluntar: transgresorii

1 nici clar voluntar, nici exclus voluntar: (indivizii cu tulburări de comportament) alcoolici, toxicomani, nevrotici etc.

0 involuntar: (handicapaŃi) surzi, orbi, cocoşaŃi, paraplegici, debili mintal

etc. Figura nr. 8. Scalarea celor patru categorii de indivizi cu comportament deviant

după caracterul gradual al manifestărilor comportamental – deviante. DevianŃa nu este totuna cu anormalitatea. Prima este un concept sociologic, a

doua este un concept psihologic ce caracterizează incapacitatea individului – acceptată şi valabilă din punct de vedere medical – de adaptare la exigenŃele vieŃii sociale şi de exercitare adecvată a valorilor sociale.

� Cauzele devianŃei trebuie căutate în contextul social în care este definită, evaluată, uneori sancŃionată.

� Despre devianŃa pozitivă, constructivă prin care individul se abate de la medie, de la starea stereotipia conformismului social.

În această formă a devianŃei se include, de exemplu, conduita inovatorului, a revoltatului sau revoluŃionarului care, protestând contra ordinii sociale existente, pe care o consideră depăşită istoriceşte, militează pentru schimbarea pentru înlocuirea ei cu o nouă ordine socială. Actele sau conduitele lor contrazic cerinŃele normelor de conformare impuse de către o minoritate care are puterea de decizie – celorlalŃi (tuturor) membrilor societăŃii.

DevianŃa pozitivă implică renunŃarea la mijloacele şi normele tradiŃionale, învechite, renunŃarea la stereotipurile conformismului social existent şi înlocuirea lor cu norme, mijloace şi stereotipuri noi care să descătuşeze fiinŃa umană, să permită progresul societăŃii.

� FuncŃiile devianŃei pozitive: a) promovează un nou tip de conformitate socială; b) pune în lumină şi creionează conturul unei norme;

Page 178: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

178

c) prin respingerea oamenilor „răi“ se consolidează coeziunea celor „buni“;

d) frecvenŃa mare a actelor deviante constituie un semnal că ceva nu este în ordine cu respectiva normă sau lege, că se impune reexaminarea şi, eventual, schimbarea ei sau readaptarea la cerinŃele sociale.

� DevianŃa pozitivă are un caracter constructiv. Opusul ei este devianŃa negativă prin care individul încalcă, refuză sau eludează indicaŃiile normei de bază (Maria Voinea, 1997, 134). DevianŃa negativă se manifestă în acele acte comportamentale prin care individul încalcă normele şi valorile morale ori juridice în interes propriu.

� DevianŃa negativă are funcŃie distructivă, dar şi funcŃie pozitivă în societate. Individul deviant nu trebuie considerat neapărat o fiinŃă nesociabilă, un element perturbator; el este un agent regulator al vieŃii sociale (în anumite condiŃii).

� Formele devianŃei: a) devianŃa orală; b) devianŃa funcŃională; c) devianŃa penală; d) devianŃa minorilor (tulburări de comportament); e) devianŃa alienaŃilor mintal.

În sensul cel mai clar, prin devianŃă se înŃelege abaterea de la normal. Din punct de vedere sociologic, prin devianŃă se înŃelege orice act, orice conduită

a individului uman care violează normele scrise sau nescrise ale colectivităŃii, grupului, comunităŃii, societăŃii în care trăieşte. DevianŃa este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecă fiind neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, în consecinŃă, riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancŃiuni (Maurice Cusson, 1997, 440).

� DevianŃa înseamnă un comportament care se opune atât conformităŃii, cât şi celui convenŃional, conformist. DevianŃa cuprinde nu numai încălcările imperativelor de ordine ale unei forme de viaŃă colectivă ca: societate, grup, instituŃie, cultură, subcultură, cât şi încălcările legii, ale normelor juridice, caz în care vorbim de delincvenŃă.

� DevianŃa apare ca un comportament care contravine aşteptărilor majorităŃii.

� ÎnŃelegerea devianŃei presupune raportarea la un univers normativ. Nu se poate vorbi de devianŃă dacă nu există norme şi reguli care trebuie respectate, precum şi judecăŃi pe care le aplică majoritatea membrilor unei colectivităŃi celor care încalcă normele şi regulile respective.

� DevianŃa este o calitate pe care societatea o atribuie unui act, unui comportament.

� ReacŃia socială la devianŃă este în funcŃie de gravitatea actului, comportamentului deviant. Ea poate fi nepenală şi/sau penală în cazul delincvenŃei.

� Teoria anomiei elaborată de É. Durkheim – contribuŃie semnificativă la explicarea devianŃei.

� Robert Merton, sociolog american, despre starea de anomie şi fenomenele de devianŃă.

� Despre relativitatea şi universalitatea devianŃei.

Page 179: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

179

Pentru seminar (activitate tutorială organizată) Dezbatere pe baza studiului individual şi referate cu accent mai ales pe rolul

normelor social-juridice şi morale în prevenirea şi combaterea fenomenelor deviant-delincvente, inclusiv a delincvenŃei juvenile.

a) Bibliografie obligatorie 1. Sorin M. Rădulescu, Sociologia devianŃei, Editura Victor,

Bucureşti, 1998, selectiv 2. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare,

Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003 3. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi,

Bucureşti, 2000, p. 150-163

b) Bibliografie facultativă 1. Raymond Boudon (sub red.), Tratat de sociologie, Eitura

Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 439-477 2. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi,

Bucureşti, 2000, p. 163-192

ExerciŃii

1. Despre relativitatea şi universalitatea devianŃei. 2. DaŃi cât mai multe exemple de comportamente deviante din mediul

social-profesional în care trăiŃi. ComentaŃi-le! 3. CercetaŃi şi analizaŃi un caz (un comportament) de delincvenŃă

juvenilă. FructificaŃi rezultatele într-o minicercetare sociologico-juridică pe care o predaŃi, obligatoriu, la ultima activitate tutorială organizată. Termeni-cheie Anomie Anormalitate Aria devianŃei Comportament deviant Comportament delincvent Conduită Conformism Context social Criminalitate DelincvenŃă

Page 180: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

180

DelincvenŃă juvenilă DevianŃă DevianŃa alienaŃilor DevianŃa minorilor Delicte Discernământ juridic InfracŃionalitate Relativitatea devianŃei Starea de anomie Transgresări Universalitatea devianŃei Univers normativ. CAPITOLUL XI METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICO-JURIDICĂ

a) Probleme (Diviziuni) 1. Definirea termenilor 2. InvestigaŃia sociologico-juridică 3. Principii metodologice în cercetările sociologico-juridice 4. Etapele investigaŃiei sociologico-juridice 5. Tipuri de cercetări sociologico-juridice 6. Metode, tehnici, procedee şi instrumente de cercetare sociologico-juridice 7. Ancheta sociologico-juridică 8. Întrevederea sociologico-juridică 9. Sondajul de opinie 10. Analiza documentelor social-juridice 11. Tehnica analizei conŃinutului documentelor social-juridice

1. Definirea termenilor � Termenii, noŃiunile, conceptele reprezintă mijloace teoretice folosite în

cercetările ştiinŃifice. � Definirea termenilor: „metodă“, „tehnică“, „procedeu“, „instrument de

cercetare“, „reguli de cercetare“, „metodologie“. � Despre raporturile dintre metodă, tehnică, procedeu şi instrument de

cercetare. � Despre relaŃia dintre nivelul teoretic, nivelul empiric şi mijloacele

teoretice.

Page 181: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

181

I1 P1 T1 In I1 Pn In N.T. M N.E. I1 P1 In Tn I1 Pn In Figura nr. 8 RelaŃiile de subordonare între nivelul teoretic şi nivelul empiric I2 notele de observaŃie I3 ghidul de observare I4 procedeu de observare I5 aparate foto, audio- obs.pasivă video P1 obs. directă I1 foaie de notare P2 obs. participativă I2 notele de obs. (coparticipativă) I3 ghid de obs. T1 I4 procedeu de obs. I5 aparat tehnic ObservaŃia I1 foaie de notare I2 aparat foto-video

Page 182: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

182

studiul docum. T2 sociale istoria orală I3 aparatură tehnică iconografia I4 note de observaŃie I5 ghid de observaŃie I6 aparatură tehnică cercetarea I7 note de observaŃie muzeistică I8 ghid de observaŃie obs. indirectă I9 aparat foto dacă se acceptă cercetarea I10 foaia de notare monumentelor I11 notele de observaŃie funerare I12 aparat foto-video Figura nr. 9. RelaŃiile de supraordonare şi subordonare între metoda observaŃiei

sociologice şi tehnici, procedee şi instrumente de cercetare empirică specifice acesteia

2. InvestigaŃia sociologico-juridică � Despre obiectul şi scopul investigaŃiei sociologico-

juridice � Despre principalele teme ale metodologiei cercetării sociologico-juridice. � Despre ipotezele cercetării sociologico-juridice. DaŃi exemple şi argumentaŃi

că respectivele enunŃuri au calitatea de ipoteze. � Documentele sociologico-juridice cercetate în investigaŃiile ştiinŃifice. � Despre cercetările faptice � Obiectivele investigaŃiei sociologico-juridice

3. Principii metodologice în cercetările sociologico-juridice

� Despre caracterul general al principiilor cercetării. � Principii ale cercetării.

4. Etapele investigaŃiei sociologico-juridice

4.1. Stabilirea temei de cercetare 4.2. Delimitarea cercetării şi formularea ipotezelor. 4.3. Stabilirea universului cercetării (populaŃia cercetată). 4.4. Construirea eşantionului de cercetare. 4.5. Alegerea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de cercetare. 4.6. Definirea termenilor. 4.7. Elaborarea instrumentelor de cercetare.

Page 183: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

183

4.8. Pretestarea instrumentelor de cercetare. 4.9. Definitivarea instrumentelor de cercetare.

4.10. Aplicarea în teren a instrumentelor. 4.11. Gradarea, sistematizarea, prelucrarea şi interpretarea datelor colectate. 4.12. Elaborarea raportului de cercetare şi finalizarea cercetării.

� Despre demersurile metodologice presupuse de fiecare etapă a cercetării

5. Tipuri de cercetări;

5.1. cercetări descriptive; 5.2. cercetări explicative; 5.3. cercetări intermediare; 5.4. cercetări fundamentale; 5.5. cercetări aplicative.

6. Metode, tehnici şi procedee de cercetare � DependenŃa metodelor de tema, obiectivele şi scopul cercetării, de

posibilităŃile materiale, financiare şi de altă natură ale cercetătorului. � Metode şi tehnici sociologice ce pot fi folosite în cercetarea ştiinŃifică:

observaŃia, experimentul, analiza documentară, ancheta sociologico-juridică, interviul sociologic, sondajul de opinie, metode statistico-matematice şi altele.

� Rolul metodelor şi tehnicilor interogative în cercetările sociologico-juridice concrete (chestionarul, interviul, sondajul de opinie, întrevederea ş.a.).

7. ObservaŃia în cercetările sociologico-juridice

� Despre rolul şi specificul observaŃiei în cercetările sociologico-juridice. � Despre virtuŃile şi limitele observaŃiei � Obiectul observaŃiei în cercetările sociologico-juridice concrete; mediul

social-juridic în care trăiesc oamenii; acŃiunile şi conduitele oamenilor; opiniile cetăŃenilor, instituŃiile şi fenomenele juridice.

� Tipologia observaŃiei. Criterii: - observaŃia calitativă; - observaŃia cantitativă; - observaŃia ştiinŃifică; - observaŃia individuală; - observaŃia colectivă; - observaŃia directă; - observaŃia indirectă; - observaŃia primară; - observaŃia repetată; - observaŃia mărturisită; - observaŃia nemărturisită; - observaŃia internă; - observaŃia externă;

Page 184: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

184

- observaŃia curentă; - observaŃia periodică; - observaŃia participativă; - observaŃia non-participativă; - observaŃia intensivă; - observaŃia extensivă.

� CondiŃii şi reguli de aplicare a observaŃiei în cercetările ştiinŃifice.

� Instrumente utilizate în cercetările empirice bazate pe observaŃie: - protocolul de observaŃie; - fişa de observaŃie; - scala de ordonare şi apreciere a datelor colectate.

� Concluzii privind perspectivele aplicării observaŃiei în cercetările sociologico-juridice de teren.

8. Ancheta sociologico-juridică � Specificul anchetei sociologice este dat de obiectul cercetării concrete:

obŃinerea de date despre viaŃa juridică a oamenilor; explorarea relaŃiilor dintre fapte; cunoaşterea opiniilor şi atitudinilor populaŃiei cercetate în legătură cu fenomenele şi evenimentele juridice; cercetarea „dreptului viu“; structura familiei şi normele juridice care reglementează funcŃionarea acestei instituŃii; condiŃiile de locuit şi respectarea drepturilor minorilor; situaŃia copiilor aflaŃi sub tutelă ş.a.

� Despre anchetele descriptive şi cele explicative. � Anchetele sociologico-juridice şi anchetele judiciare. � Despre ancheta sociologico-juridică pe bază de chestionar. Întrebarea ca

mijloc de comunicare cu subiectul investigat. � Tehnica chestionarului sociologic şi chestionarul ca instrument de

cercetare sociologică. � Despre factorii care acŃionează asupra subiectului respondent. SituaŃia

psihologică. � Criterii de clasificare şi tipuri de chestionare. � Despre structura şi design-ul chestionarelor. � Ancheta sociologică pe bază de interviu. Tipuri de interviuri. � Despre ghidul de interviu şi desfăşurarea interviului.

9. Întrevederea sociologico-juridică � Despre particularităŃile întrevederii. � Tipuri de întrevederi

- întrevederea-intervenŃie; - întrevederea tip panel; - alte tipuri

� Etapele desfăşurării întrevederii

Page 185: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

185

- elaborarea cadrului teoretico-conceptual; - pregătirea primei întâlniri cu subiectul; - alegerea mijloacelor; - desfăşurarea întrevederii; - încheierea întrevederii; - elaborarea raportului de cercetare, evaluare şi analiză a datelor; - desprinderea concluziilor; - valorificarea rezultatelor cercetării.

10. Sondajul de opinie

� Despre specificul şi rolul sondajului de opinie. � Din istoricul sondajelor de opinie. � ObiecŃii la adresa sondajelor de opinie. � Sondajul de opinie şi comportamentul de vot. � Despre evaluarea sondajelor de opinie. � ComparaŃie între ancheta sociologică şi sondajul de opinie. � Concluzii pentru cercetarea sociologico-juridică.

11. Analiza documentelor social-juridice

� Definirea documentelor ca urme lăsate de un fapt. Cercetarea urmelor se reduce la cunoaşterea şi înŃelegerea faptelor.

� În sfera termenului „documente juridice“ se includ: - sentinŃele judecătoreşti; - actele de practică notarială; - actele sub semnătură privată; - lucrările ştiinŃifice de natură juridică; - pledoariile în instanŃă; - testamente; - acte de donaŃie; - procese verbale cu caracter constatativ; - acte juridice constatative de drepturi; - inventare notariale judecătoreşti; - altele.

� Documente non-juridice includ: - statisticile judiciare; - studiile istorice; - literatura beletristică; - discursurile politice; - textele elaborate de mass-media; - monumentele funerare; - altele.

� Sociologia juridică poate să-şi abstragă baza informaŃională la fel de bine din multitudinea documentelor non-juridice ca dintr-o lege sau dintr-o expunere de motive făcută în parlament de un ministru (Valerius M. Ciucă, 1998, p. 143).

Page 186: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

186

� Studiul documentelor presupune cercetarea mai multor surse privind aceeaşi temă, deoarece fiecare document influenŃează într-un anume mod procesul cunoaşterii fenomenelor juridice supus investigaŃiei sociologice.

� Cercetarea documentelor juridice elaborate în Ńara noastră în perioada de după anul 1989 – sursă de cunoaştere a modului cum a pătruns elementul de noutate, democratic în concepŃia despre drept şi în practica dreptului.

12. Tehnica analizei conŃinutului documenelor sociologico-juridice

� ParticularităŃi şi procedee de analiză: - analiza frecvenŃelor; - analiza tendinŃei; - analiza evaluativă; - analiza contingenŃei.

� Aplicarea unor procedee la studiul declaraŃiei de martor. ParticularităŃi, utilitate, perspective.

Pentru seminar (activitate tutorială organizată)

1. Dezbatere pe baza studiului individual. 2. Analiza unui proiect de cercetare empirică.

b) Bibliografie obligatorie

1. Petru Selagea, Sociologia juridică şi metodele ei de cercetare, Editura

UniversităŃii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, p. 2. Maria Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, p.

47-59

c) Bibliografie facultativă

1. Ion VlăduŃ, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 197-266

ExerciŃii

1. PrezentaŃi principiile metodologice în cercetările din ştiinŃele socio-umane.

2. Despre design-ul şi structura chestionarelor. 3. ElaboraŃi un chestionar de cercetare sociologico-juridică (20-30 întrebări)

respectând cerinŃele privind structura şi design-ul chestionarului. 4. Despre rolul documentelor juridice elaborate în Ńara noastră după 1989 în

cercetarea şi cunoaşterea procesului de democratizare a justiŃiei.

Page 187: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

187

Termeni-cheie Analiza contingenŃei Analiza evaluativă Analiza frecvenŃelor Analiza tendinŃei Ancheta sociologico-juridică Aplicarea chestionarelor Cercetare Cercetare aplicativă Cercetare calitativă Cercetare cantitativă Cercetare descriptivă Cercetare empirică Cercetare explicativă Comunicare Convorbire sociologică Criterii de clasificare DeclaraŃie de martor Democratic Design-ul chestionarului Document ExplicaŃie Fapt social-juridic Generalizare Ghid de interviu Indice de tendinŃă InvestigaŃie sociologică

Page 188: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

188

Interviu Ipoteză Metodă Metodologie ObservaŃie participativă ObservaŃie sociologică Operator de interviu Operator de teren Procesul cunoaşterii Proiect de cercetare Sondaj de opinie Structura chestionarului Sursă de cunoaştere Tipologia observaŃiei Tipuri de chestionar Tipuri de interviuri Tipuri de întrebări Urmă

ANEXA NR. 1

PRECIZĂRI privind conŃinutul activităŃilor tutoriale la disciplina sociologie juridică

Activitatea tutorială se desfăşoară în formele:

a) întâlnire directă professor-studenŃi; b) prin intermediul Internetului.

a) Activitatea tutorială directă (întâlnirea profesor-studenŃi) are caracter organizatoric-orientativ

I. Rolul sociologiei juridice în Facultatea de Drept. 1. Locul cursului în cadrul programului de învăŃământ. 2. SemnificaŃia formativă a cursului. 3. Caracterul teoretico-empiric al disciplinei II. Planul de învăŃământ al disciplinei III. Programa analitică a disciplinei: - teme - diviziuni - bibliografie obligatorie - bibliografie facultativă - termeni-cheie - exerciŃii IV. ActivităŃile de învăŃământ şi obligaŃiile studenŃilor:

Page 189: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

189

a) studiu individual b) activităŃi tutoriale individuale prin calculator; c) o minicercetare sociologico-juridică privind un studiu de caz cu

respectarea metodologiei cercetării ştiinŃifice, sau la alegere d) un referat cu o temă (un subiect) de sociologie juridică sau o

recenzie a unei lucrări de sociologie juridică; e) examen (colocviu) în încheierea activităŃilor didactice cuprinzând

întreaga materie prezentă în programa analitică (temele 1-11) N.B. În ziua examenului fiecare student va prezenta obligatoriu un referat pe o

temă de sociologie juridică sau recenzia unei lucrări (capitol dintr-o lucrare) de sociologie juridică ori un studio de caz privind comportamentele deviant-delincvente.

ANEXA NR. 2

PROPUNERI

de lucrări ştiinŃifice pentru recenzii sau pentru selectarea temei referatului

1. Petru Selagea – Sociologie Juridică. Curs pentru învăŃământul la distanŃă şi cu frecvenŃă redusă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2003

2. Petru Selagea – Sociologie Juridică. Curs teoretico-aplicativ, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2003

3. Petru Selagea – Introducere în metodologia sociologică. Metode şi tehnici interogative, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2003

4. Petru Selagea – AplicaŃii ale logicii erotetice în cercetările sociologice de teren, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2004

5. Petru Selagea – Curs de sociologie juridică pentru învăŃământul la distanŃă, Editura UniversităŃii „Titu Maiorescu“, Bucureşti, 2006

6. Maria Voinea – Sociologia dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1994 7. Maria Voinea – Sociologie generală şi juridică, Editura Holding Reporter,

Bucureşti, 1997 8. Maria Voinea – Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti,

2000 9. Dan Banciu – Sociologie juridică, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1995 10. Ioan VlăduŃ – Introducere în sociologia dreptului, ediŃia II-a, Editura

Lumina Lex, 1998 11. Ioan Mihăilescu – Sociologie generală şi juridică. Concepte fundamentale

şi studii de caz, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000 12. Ioan VlăduŃ – Sociologie juridică. Studii, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2000 13. Dimitrie Gusti – Sociologie juridică: culegere de texte, Editura Didactică

şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1997 14. Ioan VlăduŃ – Sociologia juridică în opera lui Dimitrie Gusti, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1997

Page 190: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

190

15. Valeriu M. Ciucă – Sociologie juridică generală, Editura Sagittarius, Iaşi, 1994

16. Valeriu M. Ciucă – LecŃii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iaşi, 1998

17. Dan Banciu – Control social şi sancŃiuni sociale, Editura Victor, 1999 18. Traian Herseni – Sociologie. Teoria generală a vieŃii sociale, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 19. Giorgio Del Vecchio – LecŃii de filosofie juridică, Editura Europa Nova,

Bucureşti, 1993 20. Romulus Vulcănescu – Etnologia juridică, Editura Academiei R.S.R.,

Bucureşti, 1970 21. Edmond Jorion – De la sociologie juridique, Bruxelles, 1967 22. Jean Carbonier – Sociologie juridique, Paris, 1978 23. Georges Gurwitch – Traité de sociologie, tome second, Paris, P.U.F., 1960 24. Nicolae Popa – Prelegeri de sociologie juridică. Centrul de multiplicare al

UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 1983 25. N. Popa, I. Mihăilescu, M. Eremia – Sociologie juridică, Tipografia

UniversităŃii din Bucureşti, 1997 26. Georges Gurwitch – Élements de sociologie juridique, Paris, Aubin, 1940 27. Montesquieu – Despre spiritul legilor, vol. I, II, III, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1964 (vol. I), 1970 (vol. II, III) 28. Roscoe Pound – Sociologie du droit în Sociologie au XX-e siècle,vol. I,

Paris, P.U.F., 1947 29. Sofia Popescu – Sociologie juridică, Fascicula I, UNEX-A-Z srl,

Bucureşti, 1991-1992 30. Valeriu Ciucă – LecŃii introductive de sociologie juridică generală, Iaşi,

1992 31. Eugeniu SperanŃia – Principii fundamentale de sociologie juridică, Cluj,

1936 32. Edward Alsworth Ross – Social control. A survey of the Foundations of

Order, The Macmillan Co., New York, 1901 33. Malaurïe – Antologia gândirii juridice, Editura Humanitas, Bucureşti,

1997 34. Platon – Opere, vol. I, ediŃia II-a, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1975 35. Platon – Opere, vol. V, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1986 36. Platon – Dialoguri, Editura IRI, Bucureşti, 1995 37. Aristotel – Politica, Editura Antet, Bucureşti, 1996 38. Mircea Vulcănescu – Teoria şi practica dreptului.1. Metodologie şi

sociologie juridică, FundaŃia Regele Mihai I, Bucureşti, 1946 39. Eugeniu SperanŃia – Curs de filosofia dreptului şi sociologie, vol. 1, Cluj,

1936 40. Tanco Teodor – Sociologul Eugeniu SperanŃia, Editura Virtus Romana

Rediviva, P.F.I., Cluj-Napoca, 1993 41. Dimitrie Gusti – Opere,vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1968

Page 191: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

191

42. Henry H. Stahl – Îndrumări pentru monografiile sociologice, Institutul de ŞtiinŃe Sociale al României, Bucureşti, 1940

43. Rodica-Mihaela Stănoiu – Metode şi tehnici de cercetare în criminologie, Editura Academiei R.S.R. Bucureşti, 1981

44. Sorin M. Rădulescu – Sociologia devianŃei, Editura Victor, Bucureşti, 1998

45. VlăduŃ, Ion, Introducere în sociologia juridică, ediŃia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998

46. VlăduŃ, Ion, Sociologie juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000 47. Alte lucrări din domeniul sociologiei generale şi juridice, la opŃiunea

fiecărui student

ANEXA NR. 3

ORIENTĂRI privind domeniul (temele) referatelor şi/sau recenziilor

1. Geneza Dreptului 2. EvoluŃia Dreptului 3. Finalitatea Dreptului 4. Dreptul de Stat şi Dreptul viu al societăŃii 5. Crearea sociologiei juridice 6. EvoluŃia sociologiei juridice 7. TradiŃii şi contribuŃii româneşti în domeniul sociologiei juridice 8. Dreptul – instrument al controlului social 9. Specificul normelor juridice 10. Societatea şi Dreptul 11. Ordine socială şi ordine juridică 12. Dreptul şi morala 13. Socializarea individului şi integrarea sa socială 14. Resocializarea şi reintegrarea socială 15. DevianŃă – delincvenŃă 16. AculturaŃie juridică 17. Fenomene de non-Drept în societatea românească în tranziŃie 18. Responsabilitatea socială şi răspunderea juridică 19. Raportul sociologie juridică – sociologie generală 20. Raportul sociologie juridică – ştiinŃa Dreptului 21. Sociologia juridică – ştiinŃă de graniŃă între Drept şi Sociologie 22. Raportul Sociologie juridică – Sociologia devianŃei 23. ViolenŃa – perspective sociologico-juridice

Page 192: Sociologie juridica PENTRU FACULTATE

192

24. Orientări şi teorii sociologice. Vor fi tratate 1-2 (nu mai multe) teorii sociologice cu referire concretă la lucrări şi autori din domeniu

25. Familia şi Dreptul 26. Ordinea de Drept ca temei al funcŃionării societăŃii 27. Fundamentul juridic al reformei sociale în România 28. DivorŃul ca fenomen juridic şi sociologic 29. InfracŃiunile contra vieŃii: o abordare sociologico-juridică. 30. Norme şi structuri juridice şi efectele lor în societate 31. Conformitate şi devianŃă 32. Urbanism şi devianŃă 33. InfracŃionalitatea între rude: cauze şi consecinŃe psihosociale şi juridice 34. Comportamentul infracŃional 35. ViolenŃa în familie. Analiza sociologico-juridică 36. Monografia sociologico-juridică 37. Imaginea juristului privită din interiorul şi exteriorul profesiei sale 38. Rolul sociologiei juridice în formarea şi dezvoltarea gândirii juristului 39. Alte teme din domeniul sociologico-juridic la opŃiunea personală a

studentului