SLUJBA MUTĂRII CINSTITELOR MOAŞTE ALE

SFÎNTULUI IERARH NICOLAE DIN MIRA LICHIA ÎN BARI

(9/22 mai)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Se pun sihirile pe 4 glasul al 4-lea:

Podobie: „Ca pe un viteaz...”

Cu mir dumnezeiesc pe tine te-a uns dumnezeiescul dar al Duhului, celor din Mira mai întîi şezător şi de mireasma faptelor umplînd, preasfinţi-te, marginile lumii şi cu rugă-ciunile cele dulci mirositoare patimile cele rău mirositoa-re gonind totdeauna. Pentru aceasta, pe tine totdeauna te lăudăm şi săvîrşim preasfîntă pomenirea ta. (de 2 ori)

Ca pe un strălucitor neapus, ca pe un luminător a toată lu-mea, care a strălucit întru tă-ria bisericii, Nicolae, şi lumea luminezi, şi negura primejdii-lor celor cumplite o goneşti, şi scoţi din iarna nedumnezeirii, şi linişte adîncă faci, pe tine, după datorie, te fericim.

Şi de faţă fiind, şi arătîndu-te prin vise, Nicolae, pe cei ce cu nedreptate era să moa-ră, i-ai mîntuit ca un milos-îrd, ca un iubitor de bine, ca un izbăvitor preacald, ca un folositor adevărat al celor ce cu credinţă cer al tău sprijin, preasfinţite părinte, cu înge-rii împreună cetăţeanule, cu apostolii şi cu proorocii în-tocmai şezătorule.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Moştenitorule al lui Dum-nezeu şi împreună cu Hris-tos moşteanule, slujitorule al Domnului, Sfinte Nicolae, după numele tău, aşa şi via-ţa ta, că împreună ţi-a stră-lucit din tinereţe mintea, mărturisind lumina feţei tale a sufletului nerăutate, adeverit-au blîndeţile liniş-tii Cuvîntului, viaţa ta este slăvită şi adormirea cu sfin-ţii, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului

L a S T I H O A V N Ă

Stihirile, glasul al 6-lea:.

Podobie: a treia zi ai înviat...

Nicolae fericite, spre mine, cel ce cad, milostiveşte-te, rogu-mă ţie, şi luminează, în-ţelepte, ochii sufletului meu, ca să văd curat pe Dătătorul de lumină şi Înduratul.

Stih: Cinstită este înaintea Domnu-lui moartea cuviosului Lui.

De la vrăjmaşii cei ce mă caută pe mine să-mi facă rău, scoate-mă, sfinte, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, ierarhe Nicolae preafericite, şi de bărbaţii sîngiuirilor mă mîntuieşte.

L A V E C E R N I A M I C Ă

4

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm-brăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Liman neînviforat şi zid ne-biruit, ierarhe, pe tine te-am cîştigat credincioşii, şi turn de întărire, şi uşă de pocăin-ţă, şi îndreptător sufletelor şi apărător.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

TROPARUL glasul 4:

Nepărăsind cu duhul pa-tria ta, cetatea Mira Lichiei,

în cetatea Bari cea prealiniş-tită, preaslăvit te-ai adus cu trupul, arhiereule Nicolae, şi, prin venirea ta, ai veselit mulţimea oamenilor celor de acolo, şi pe cei neputincioşi ai tămăduit, pentru aceasta, te rugăm, sfinte Nicolae, roa-gă pe Hristos Dumnezeu să mîntuiasă sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al prazniculuiEcteniile şi otpustul.

L A V E C E R N I A M A R E

După obişnuitul psalm, se cîntă: Feri-cit bărbatul..., starea întîi. La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, ale praznicului 3 şi ale sfîntului 5, glasul al 8-lea:

Podobie: Ceea ce eşti...,

La bunătăţile cereşti, cele preaînalte, suindu-te, făcă-tor de minuni te-ai arătat în Mira, slăvite, cu trupul în ce-tatea Bar odihnindu-te, iar cu duhul pretutindeni pe cre-dincioşi cercetînd şi pe toţi din primejdii scoţînd, după vrednicie, cinste primeşti, cel ce între ierarhi te proslă-veşti, plăcutule al lui Hristos, fericite. Pe tine acum cu ru-găminte, chemîndu-te, întru umilinţă, grăim: „Roagă-te,

ierarhe Nicolae, Mîntuitorului tuturor ca să împace lumea şi să mîntuiască sufletele noas-tre.” (de 2 ori).

Cu rugătoare cîntări adunîn-du-ne, iubitorilor de praznice, preacinstita aducerea moaş-telor ale apărătorului nostru, cu bucurie să o lăudăm, care toate părţile prin minuni le străluceşte şi pe cei scîrbiţi îi mîngîie dumnezeieşte, şi pe cei năpăstuiţi îi izbăveş-te, cel ce, prin milostenie, pe Dumnezeu L-a îndatorit, pen-tru care însutită răsplătire a primit, către care noi toţi să strigăm: „Roagă-te, ierarhe Nicolae, Mîntuitorului tutu-

5

ror ca să împace lumea şi să mîntuiască sufletele noas-tre!” (de 2 ori).

Prin fapte bune, în cereştile locaşuri ajungînd, stai înain-tea Stăpînului tuturor, Hris-tos, Căruia rob bine plăcut ai fost. Şi din raclă mir izvorăşti credincioşilor, prin minuni-le tale ajutînd, pe blagoces-tivi către Dumnezeu aducînd, acum nu din Bar te chemăm, ci din Ierusalimul cel de sus, unde cu bucurie dănţuieşti cu apostolii, cu proorocii şi cu ierarhii, roagă-te, de Dum-nezeu purtătorule, Mîntuito-rului tuturor ca să împace lu-mea şi să mîntuiască suflete-le noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe cel ce este podoaba ierar-hilor şi lauda părinţilor, izvor de minuni, şi credincioşilor folositor mare, adunîndu-ne, o, iubitorilor de praznic, cu laude de cîntări să-l lăudăm zicînd: “Bucură-te, păzitorul celor din Mira şi mai înain-teşezător, cinstite şi stîlpul cel neclintit, bucură-te, lumi-nătorule prealuminate, care luminezi marginile lumii cu minunile; bucură-te, al celor necăjiţi dumnezeiască bucu-rie şi folositorul cel preacald al celor ce li se face strîm-bătate. Şi acum, preafericite

Nicolae, nu înceta rugîndu-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce cu credinţă şi cu dra-goste cinstesc pururea cea de bucurie şi întru tot prăznuită pomenirea ta.

Şi acum..., a praznicului

V O H O D: Lumină lină...,

Prochimenul zilei.

P A R E M I I L E

De la Pilde, citire:(Versete alese din diferite capitole)

Pomenirea dreptului cu la-ude şi binecuvîntarea Dom-nului pe capul lui. Fericit este omul care a aflat înţe-lepciunea şi muritorul care ştie priceperea. Că mai bună este neguţătoria acesteia decît vistieriile aurului şi argintului, şi mai scumpă decît pietrele cele de mult preţ, şi tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sînt în dreapta ei şi în stînga ei – bogăţie şi mări-re. Că din gura ei iese drept-atea, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, fiilor, că lucru de cinste vă spun şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sînt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi şi pun înainte

6

glasul meu, fiilor oamenilor. Că eu, înţelepciunea am toc-mit sfatul, şi gîndul eu l-am chemat. al meu este sfatul şi întărirea, a mea este pri-ceperea, şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc şi cei ce mă caută vor afla har, înţele-geţi dar, cei fără de răutate, chibzuiala şi cei neînvăţaţi, lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că lucruri de cinste vă spun. Şi voi scoate cele drepte din buzele mele, că grumazul meu se va învă-ţa cu adevărul. Şi urîte sînt înaintea mea buzele minci-noase. Cu dreptate sînt toa-te graiurile gurii mele, nimic nu este strîmb nici răzvră-tit în ele. Toate sînt drepte pentru cei ce înţeleg şi ne-tede sînt toate pentru cei ce află cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.

(Versete alese din diferite capitole)

Gura dreptului izvorăşte înţelepciune şi buzele oame-nilor înţelepţi ştiu darul cel bun. Gura înţelepţilor se în-vaţă şi dreptatea îi mîntuieş-te pe ei din moarte. Sfîrşin-du-se omul drept, nu-i piere

nădejdea. Căci fiul drept se naşte spre viaţă şi, în bu-nătăţile sale, va culege roa-da dreptăţii. Lumina drepţi-lor este de-a pururea şi de la Domnul vor afla har şi mărire. Limba înţelepţilor ştie cele bune şi în inima lor odihneş-te înţelepciunea. Domnul iu-beşte inimile cele cuvioase şi la El sînt bineprimiţi toţi cei fără prihană în cale. Înţelep-ciunea Domnului luminează faţa celui priceput, că ea so-seşte la cei ce o doresc mai înainte ca aceştia să o fi cu-noscut pe ea. Cel ce vine la ea nu va osteni şi cel ce pri-veghează pentru ea curînd va fi fără de grijă. Că ea însăşi umblă şi caută împrejur pe cei vrednici de ea, şi se ara-tă lor cu bună plăcere, căci pe înţelepciune nu o biruieş-te niciodată răutatea. Pentru acesta, am fost eu iubitor al frumuseţii ei. Şi am iubit-o, şi am căutat-o pe ea din tine-reţile mele. Şi am căutat-o ca să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpînul tuturor am iubit-o, pentru că ea învaţă în taină ştiinţa lui Dumnezeu şi cu-noaşte lucrurile Lui. Ostene-lile ei sînt bunătăţi şi ea în-vaţă curăţia, mintea, drept-atea şi bogăţia, iar în viaţa oamenilor, nimic nu este

7

mai de trebuinţă decît aces-tea. Căci, de pofteşte cineva multa ştiinţă, înţelepciunea ştie cele trecute, iar cele ce urmează să fie le asemuieş-te, ea ştie tălmăcirea cuvin-telor şi dezlegările vorbelor celor ascunse, cunoaşte de mai înainte semne şi minuni, ca şi întîmplările vremurilor şi ale anilor, ea este sfetnic bun pentru toţi, că nemurire este într-însa şi mărire în îm-părtăşirea cuvintelor ei. Pen-tru aceea, am zis din toată inima mea: „Dumnezeul pă-rinţilor şi Domnul milei, Cel Ce ai făcut toate cu cuvîntul Tău şi cu înţelepciunea Ta ai tocmit pe om, ca să stăpî-nească făpturile cele făcute de Tine, şi să îndrepteze lu-mea întru cuviinţă şi drepta-te, dă-mi înţelepciunea care şade pe scaunele Tale şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi, că eu sînt robul Tău şi fiul roabei Tale. Trimite înţe-lepciunea Ta din ceruri de la locaşul Tău cel sfînt şi de la scaunul slavei Tale, ca, fiind cu mine, să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă, şi să mă păzească întru sla-va sa, că gîndurile celor mu-ritori sînt toate cu temere şi cugetele lor cu greşeală.”

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.

(Versetele alese din cap. IV şi V, 1-7)

Dreptul, de va ajunge să se sfîrşească, întru odihnă va fi, dreptul, murind, va osîndi pe necuraţii cei vii, că vor vedea sfîrşitul dreptului şi nu vor cunoaşte ce a sfătuit pentru dînsul Dumnezeu. Că va arun-ca Domnul jos pe cei necre-dincioşi fără glas şi va clătina pe dînşii din temelie, şi pînă la cel mai de pe urmă se vor pustii întru durere, şi pome-nirea lor va pieri, că vor veni întru cugetul greşelilor lor în-spăimîntaţi şi vor mustra pe dînşii fărădelegile lor. Atunci va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feţei celor ce l-au supărat pe dînsul şi a celor ce au lepădat osteneli-le lui, şi, văzîndu-l pe el, se vor tulbura cu cumplită frică, şi se vor îngrozi de preaslăvi-tă mîntuirea lui. Că vor zice întru sine, căindu-se şi întru nevoinţa duhului vor suspina, şi vor zice: „Acesta este cel pe care l-am luat oarecînd în rîs şi în pildă de ocară noi, cei fără de minte? Viaţa lui o am socotit nebunie şi sfîrşitul lui fără de cinste? Şi cum s-a so-cotit între fiii lui Dumnezeu, şi între sfinţi soarta lui este. Rătăcit-am dar din calea ade-

8

vărului şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă, şi soare-le nu ne-a răsărit nouă. Um-plutu-ne-am de cărările fără-delegii şi ale pierzării şi am umblat pe cărări neumblate, iar calea Domnului nu am cu-noscut-o”.

L A L I T I EStihira hramului şi stihirile sfîntului,

glasul al 4-lea:

Părinte Nicolae, a Preasfîn-tului Duh vistierie de mir fi-ind, ca o primăvară veseli-toare umpli de mirosul dum-nezeieştilor miresme ale lui Hristos. Că apostolilor urmă-tor fiind, lumea înconjori prin cuvintele minunilor tale. Pen-tru că şi celor de departe ca şi celor de aproape, prin vise arătîndu-te, din moarte izbă-veşti pe cei ce cu nedreaptă judecată erau să moară, mîn-tuindu-i cu preaslăvire din nevoi, pe cei ce te-au chemat pe tine, pentru aceasta, şi pe noi de cele cumplite ce ne vin asupra, slobozeşte-ne cu rugăciunile tale, care pururea te lăudăm pe tine.

Glasul al 8-lea:

Rodul bărbăţiilor tale, cu-vioase părinte, a luminat ini-mile credincioşilor. Că cine a auzit de smerenia ta cea ne-măsurată, de răbdarea ta nu

se va minuna, de blîndeţile cele către săraci, de milosti-virea spre cei necăjiţi, pe toţi cu dumnezeiască cuviinţă i-ai învăţat, ierarhe Nicolae, şi acum, cu cunună neveste-jită fiind încununat, roagă-te pentru sufletele noastre.

Spre lauda Domnului ai aler-gat, Nicolae, în viaţa aceasta vremelnică şi El te-a proslăvit pe tine în viaţa cea cerească şi adevărată, pentru aceasta, îndrăznire dobîndind către Dînsul, roagă-te să se mîntu-iască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Bine slugă bună şi credin-cioasă, bine, lucrătorule al viei lui Hristos, tu şi greuta-tea zilei ai purtat, tu şi talan-tul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi celor ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta, porţile cereşti ţi s-au deschis, intră întru bucuria Domnu-lui tău şi te roagă pentru noi, Sfinte Nicolae.

Şi acum..., a praznicului

L A S T I H O A V N Ă

Stihirile glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Stea neapusă a Soarelui ce-lui Prealuminat, cer duhov-nicesc care vesteşte slava lui Dumnezeu cea mîntuitoare,

9

dumnezeiescul propovădui-tor, luminătorul neamurilor, rîu care izvorăşte apele înţe-lepciunii şi adăpi inimile cre-dincioşilor, să fericim pe Ni-colae, ierarhul cel preaslăvit.

Stih: Cinstită este înaintea Domnu-lui moartea cuviosului lui.

Prin mare a fost călătoria ta, ierarhe, de la Mira Lichi-ei în cetatea Bar, că s-a luat din mormînt racla ta şi de la Apus către Răsărit a ajuns, cu blagocestie urmîndu-ţi mona-hiii, cei ce au fost lîngă mor-mîntul tău, cinste făcîndu-ţi din porunca Stăpînului tutu-ror, Nicolae preaslăvite.

Stih: Preoţii tăi, Doamne, se vor îm-brăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Prin înotarea corabiei pe ape, fericite, o ai făcut şi, ve-nind în cetatea Bar, mir ai iz-vorît, slăvite. Şi patimile cele nevindecate le-ai tămăduit, făcîndu-te scăpare celor ce erau de faţă şi apărător, şi iz-băvitor, rugîndu-te către Îm-păratul şi Mîntuitorul tutu-ror, ierarhe Nicolae.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, slujito-rul Domnului, bărbatul do-ririlor, vasul alegerii, stîlpul şi întărirea bisericii, al îm-părăţiei moştenitorule, nu tăcea a striga pentru noi că-tre Domnul.

Şi acum..., a praznicului

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L sfîntului,

glasul al 4-lea:

Nepărăsind cu duhul pa-tria ta, cetatea Mira Lichiei, în cetatea Bari cea prealiniş-tită, preaslăvit te-ai adus cu trupul, arhiereule Nicolae, şi, prin venirea ta, ai veselit mulţimea oamenilor celor de acolo, şi pe cei neputincioşi ai tămăduit, pentru aceasta, te rugăm, sfinte Nicolae, roa-gă pe Hristos Dumnezeu să mîntuiasă sufletele noastre. (de 2 ori)

Născătoare de Dumnezeu Fecioară...., (o dată)

10

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul praznicului (de două ori). Sla-vă..., a sfîntului (o dată). Şi acum..., a praznicului (o dată).

După catisma întîi, se cîntă sedealna praznicului de două ori.

După catisma a doua, se cîntă sedeal-na sfîntului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif.

Minunat-ai, Stăpîne, în toa-te laturile pe ierarhul Tău, dîndu-i lui darul minunilor a goni felurite neputinţe de la oameni şi pe cei din legă-turi să izbăvească, şi pe cei năpăstuiţi din cele cumplite să-i scoată, căruia, rugîndu-ne, strigăm: „Sfinte Nicolae, izbăveşte-ne pe noi de vrăj-maşii noştri!” (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.

Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

Apoi aceste mărimuri:

Mărimu-te pe tine, Sfinte părinte ierarhe Nicolae şi cin-stim sfîntă pomenirea ta; că tu te rogi pentru noi lui Hris-tos, Dumnezeului nostru.

Cu aceste stihuri:

1. Auziţi acestea toate neamurile. As-cultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cu-getul inimii mele, pricepere.

3. Doamne, iubit-am bunăvoinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.

4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.

5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

6. Fericiţi sînt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-zeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

aliluia, aliluia, aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).

După polieleu,

S E D E A L N A, glasul întîi

Podobie: Mormîntul tău...

Sfinţindu-te pe sine-ţi cu viaţa cea desăvîrşită, te-ai arătat ierarh Dumnezeului celui Preaînalt, de Care fi-ind întărit, pe gurile cele cu eresuri le-ai îngrădit: drept aceea, aducerea moaştelor tale, luminat prăznuind-o, pe Hristos Dumnezeu Îl mărim (de 2 ori).

L a U T R E N I E

11

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.

antifonul întîi, glasul al 4-lea.

Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Dom-nului moartea cuviosului lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pen-tru toate cîte mi-a dat mie?

Toată suflarea...

Evanghelia de le Ioan X, 1-9

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Sfîntu-lui ierarh Nicolae, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Moştenitorule al lui Dum-nezeu şi împreună cu Hris-tos moşteanule, slujitorule al Domnului, Sfinte Nicolae, după numele tău, aşa şi viaţa ta, că împreună ţi-a strălucit din tinereţe mintea, mărturi-sind lumina feţei tale a sufle-tului nerăutate, adeverit-au blîndeţile liniştii Cuvîntului,

viaţa ta este slăvită şi ador-mirea – cu sfinţii, roagă-te pentru sufletele noastre.

C A N O A N E L ECanonul praznicului cu irmosul pe 6

şi două canoane ale sfîntului pe 8.

Canonul întîi

Cîntarea întîi, glasul al 8-lea:

Irmosul:

Întru adînc a înecat de de-mult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată; iar Cuvîntul, întrupîndu-Se, a nimict păcatul cel cu totul rău, Domnul cel preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cîntarea buzelor mele pri-meşte-o, Dătătorule de bine, Hristoase, şi îmi limpezeşte limba nepomenindu-mi pă-catele mele cele multe, ca să laud viaţa cea cinstită a ie-rarhului Tău, spre pomenirea aducelor moaştelor lui.

Primind darul facerii de mi-nuni şi cununile răbdării, îm-podobindu-te cu ierarhia, roa-gă-te lui Dumnezeu, părinte, ca iertare de păcate să ne dă-ruiască nouă, celor ce slăvim aducerea moaştelor tale.

Păstor fiind al turmei lui Hristos, părinte, către alte oi ale neamului celui din apus te trimiţi ca pe toţi să-i mi-

12

nunezi cu minunile tale şi că-tre Hristos să-i aduci, ferici-te, Căruia te roagă neîncetat pentru noi.

Al Născătoarei

Departe fiind noi oarecînd, neamurile ne-am apropiat că-tre Dumenzeu cu Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, căci tu ai născut pe Acela Ce ne-a îndumnezeit şi ne-a slo-bozit din blestemul cel de de-mult cu Sîngele Său.

alt canonCîntarea întîi, glasul al 4-lea

Luminează-mi sufletul şi inima, rogu-te, Dătătorule de lumină, Făcătorule al Făptu-rii şi-mi dă dar, ca prin cînta-re să laud pe plăcutul Tău cel preacinstit, care lumea din scîrbe a izbăvit-o.

Pe cereasca înţelepciune aflînd-o tu, ca pe un talant în-credinţat ţie, bine o ai uneltit şi printr-însa, surpînd înşelă-ciunea cea împotriva lui Dum-nezeu, ai înţelepţit pe popor cu dumnezeieştile învăţături.

Al Născătoarei

Cel preaveşnic Se zămisleşte şi Cel desăvîrşit Se înnoieşte, că din Fecioară prunc Se naş-te, pe Care L-ai propovăduit în două firi şi într-Un Ipostas, de Dumnezeu fericite.

Catavasia praznicului.

Cîntarea a 3-a

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri-nul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgînilor, prin ve-nirea Ta, întru care s-a întă-rit inima mea.

Fără de răutate cu năravul şi blînd cu chipul, îngerească viaţă avînd, Nicolae, de Dum-nezeu fericite, nu înceta a te ruga pentru noi către Unul Iu-bitorul de oameni.

Care cetate, fericite, nu te are pe tine ajutător, care su-flet nu cheamă numele tău sau pe care loc nu-l cercetezi cu duhul, minunînd pe toţi cu minunile tale, Nicolae.

Cetatea Bari a primit trupul tău, iar duhul tău este în Ieru-salimul cel de sus, unde dăn-ţuieşti cu proorociii, cu apos-tolii şi cu ierarhii, împreună rugîndu-te pentru noi către Unul Iubitorul de oameni.

Al Născătoarei

Luminare îmi cere, preacu-rată Născătoare de Dumne-zeu, mie, celui întunecat cu multe păcate, ceea ce ai năs-cut Lumina a toată lumea şi negura patimilor departe o goneşte de mine, ceea ce eşti una de Dumnezeu fericită.

13

alt canon

Noi, cei întristaţi, te-am aflat tare mîngîiere, cei întu-necaţi – lumină şi prefacere din cele rele care sîntem ţi-nuţi de scîrbe, sfinte părinte.

Ierarhe Nicolae, tu fiind gura lui Dumnezeu, din gura lupului celui nevoitor de bine, ai izbăvit pe popoare, slăvite, şi le-ai adus dar Făcătorului, dînd tuturor tămăduiri.

Al Născătoarei

Cel unul a voit a Se naşte din tine, mai presus de cuvînt, fi-ind Cuvînt, Maica lui Dumne-zeu Preacurată, ceea ce ţi-ai ales ţie slugă şi învăţătorul po-poarelor pe ierarhul Nicolae.

CONDACUL şi ICOSUL prazniculuiSEDEALNA sfîntului, gl. 1-îi.

aducerea cinstitelor tale moaşte s-a făcut nouă pricinu-ire de prăznuire luminată, ie-rarhe al Domnului prealăudate, pe care, ca pe un soare neapus, cu blagocestie te lăudăm şi cu bucurie te cinstim pe tine, ceea ce eşti frumuseţea credincioşi-lor, Nicolae. (de 2 ori)

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Cîntarea a 4-a

Irmosul:

Nici sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, venit-ai îno-

menindu-Te din Fecioară, şi m-ai mîntuit pe mine omul întreg. Pentru aceasta, strig Ţie: „Slavă puterii Tale, Doamne!”

Cu lumina Celui de sus fiind strălucit, ierarhe, luminează-mi inima mea şi-mi goneşte întunericul păcatului, ca, bu-curîndu-mă, să cînt aducerea ta cea sfîntă.

Păşind pe scara faptelor bune, fericite, făcător de mi-nuni te-ai arătat peste tot pă-mîntul, Nicolae, pentru aceas-ta, poporul Barului de la Mira a primit sfintele tale moaşte.

Preoţii cei credincioşi cu tine se laudă şi domnii cei iu-bitori de Hristos te cheamă în războaie spre ajutor, şi noi, nevrednicii, te îndemnăm ca să te rogi pentru noi către Domnul, Nicolae.

Al Născătoarei

Pe cetele îngereşti le spăi-mîntează adîncul tainei tale, de Dumnezeu Născătoare, iar pe diavolii îi tulbură icoana ta, căreia noi închinîndu-ne, te cinstim pe tine, Maica lui Dumnezeu.

alt canon

al luminii celei dintîi, dum-nezeiescule glas, a doua lumi-nă te-ai arătat prin împărtă-

14

şirea dumnezeieştii lumini, luminînd cu strălucire pe cei întunecaţi, ca un iubitor de fapte bune şi ales cu slavă.

Izbăveşte pe turma ta din furtuna păcatelor şi din pri-mejdii, şi de valurile cele po-trivnice, ducîndu-ne la lima-nul cel neînvăluit al mîntui-rii, cu rugăciunile tale.

Al Născătoarei

Pe Cel Ce nepovestit cu fi-rea luminii celei de sus şi pea bogat cu milostivirea, năs-cîndu-L nespus, îmbogăţeşte-ne cu dumnezeieştile daruri, Preacurată, pe noi, cei ce am sărăcit.

Cîntarea a 5-aIrmosul:

Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hris-toase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpîne, am aflat calea care duce din noaptea necu-noştinţei la Părintele Tău, începătorul luminii.

În Mira avînd scaunul, în Bari trupul ţi-ai mutat şi cu duhul petreci în ceruri, ierar-he Nicolae, cu apostolii ca un moştenitor, cu care împreu-nă te roagă pentru noi, cei ce cîntăm aducerea ta.

al tuturor creştinilor nădejde şi al năpăstuiţilor mare apără-

tor, şi tămăduitorule al bolna-vilor, mîngîiere celor întristaţi, şi către Dumnezeu dintre oa-meni părtinitorule, cere pace poporului şi ne mîntuieşte de năvălirile păgînilor.

Sufletul meu cel cufundat prin multe patimi, Nicolae, şi care este omorît prin că-derea în păcate, înviază-l cu rugăciunile tale şi îndreptea-ză-l cu pocăinţă, ca împreună cu toţi credincioşii să slăvesc aducerea ta.

Al Născătoarei

De Care mulţimea îngerilor şi Serafimilor se spăimîntea-ză, şi făptura cea înţelegătoa-re se cutremură, pe Acesta ca pe un Prunc, Fecioara Îl hră-neşte. Şi noi, văzîndu-L cu în-chipuire pe mîinile tale, pu-rurea ne Închinăm Lui.

alt canon

Prin facerile de minuni cele multe cîştigînd frumoase pi-cioare, ai vestit tuturor cele bune şi, din vrajba cea ve-che slobozi făcîndu-ne, prin dumnezeieştile învăţături, ne mîntuieşti, sfinţite ierarhe.

Prin dumnezeiască voinţă, pe spatele mării şezînd, cu bărbaţii cei cucernici mult noian trecînd, către cetatea Bari ai venit, fericite Nicolae.

15

Al Născătoarei

Pavăza credincioşilor, tu eşti, de Dumnezeu Născătoa-re, Maică Fecioară, şi pe tine cu adevărat te slăvim, înge-reşte strigăm ţie: „Bucură-te!” blagoslovită şi de Dumnezeu dăruită, auzire şi grăire înfri-coşată, şi minunată odihnă a Stăpînului tuturor făpturilor.

Cîntarea a 6-aIrmosul:

Întru adîncul greşelilor fi-ind învăluit, chem adîncul cel neistovit al milostivirii Tale; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.

Ca din paharul lui Ghede-on, aşa din dumnezeiasca ta biserică, primim sănătatea trupurilor, cu neîmpuţinare şi curăţirea sufletelor, ierar-he Nicolae, căci tu, prin dar, izvorăşti mununi celor ce cu neîndoită credinţă nădăjdu-iesc spre tine.

Din feluri de năpaste şi cumplite primejdii, şi de scîr-bele ce ne-au cuprins, şi din multe feluri de răutăţi, scapă-ne, părinte, pe noi, robii tăi, care, după vrednicie, cinstim sfîntă aducerea ta ca un slă-vit plăcut al lui Hristos.

Prin gerul păcatului înghe-ţînd şi de vîntul grijilor lu-

meşti împins fiind, chipul feţei tale, părinte, văzîndu-l ca pe un alt soare, să mă în-călzească cu rugăciunile tale, slujitorule al lui Hristos, Ni-colae.

Al Născătoarei

Mintea cea pămîntească pe tainele cele cereşti nu le va şti nici făptura pe mintea Făcă-torului nu o va pricepe, că în-trece toată mintea omeneas-că Naşterea Domnului cea din Fecioară, Căruia rugîndu-ne cu credinţă, luăm iertare gre-şelilor.

alt canon

Pe poporul lui Dumnezeu întocmindu-l spre mîntuire către Cel Ce în trup S-a arătat pentru multă bunătate, pro-povăduitorule şi învăţătorule al neamurilor, Nicolae, mîn-tuieşte-ne cu povăţuirea ta.

avînd cale marea şi cărări apele, roagă-te lui Dumnezeu ca şi noi marea vieţii aceste-ia să o înotăm fără vătămare şi prin cărarea apei lacrimilor să ajungem în Împărăţia ce-rească.

Al Născătoarei

Tu eşti uşa Împăratului ce-resc şi locaşul slavei Lui, Fe-cioară prealăudată, deschide-ne nouă uşa milostivirii şi ne

16

du cu rugăciunile tale în loca-şurile slavei cereşti.

C O N D A C U L glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi...

Ca o oaste de la răsărit pînă la apus au răsărit moaştele tale, sfinţite Nicolae, şi ma-rea s-a sfinţit prin trecerea ta, iar cetatea Bar te primeşte pe tine dar, căci, pentru noi, te-ai arătat făcător de minuni ales, preaminunat şi preami-lostiv, mare ierarhe Nicolae.

I C O S

Să lăudăm acum cu cînta-re pe ierarhul şi păstorul, şi învăţătorul din Mira, ca, cu rugăciunile, să ne luminăm. Pentru că acesta s-a arătat cu totul curat, nestricăcios cu duhul, aducînd lui Hristos jertfă curată fără prihană şi bineprimită lui Dumnezeu. Ca un ierarh curăţit cu sufle-tul şi cu trupul şi ca cel ce este cu adevărat înaintestă-tător al bisericii şi apărător al ei, şi ales făcător de mi-nuni, preaminunat şi prea-milostiv.

Cîntarea a 7 –aIrmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului călcă-tor de lege, înaltă văpaie a

aprins; iar Hristos a întins tinerilor celor cinstitori de Dumnezeu, roua Duhului, Cel Ce este binecuvîntat şi prea-slăvit.

astăzi se bucură îngerii lui Dumnezeu, iar mulţimea dra-cilor se tînguieşte, pentru că ai mîntuit pe popor de năpas-te şi ai gonit duhurile cele în-tunecate. Drept aceea, după vrednicie, te numeşti biruitor şi pentru aceasta, strigăm lui Dumnezeu: „Dumnezeul pă-rinţilor noştri, bine eşti cu-vîntat!”

Îţi stau înainte, fericite, so-boarele drept-credinciosului tău popor şi se laudă cu tine bisericeştii învăţători, împăra-ţii te proslăvesc ca pe un apă-rător, iar noi te rugăm: „Mîn-tuieşte-ne, părinte Nicolae, pe noi, cei ce cîntăm Domnului, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Al Născătoarei

O, cum voi lăuda pe Mîn-tuitorul meu, pe Care cu cu-tremur Îl laudă îngerii, ci tu, Maică, povăţuieşte-ne şi, prin îndurarea ta, sileşte îndură-rile Fiului Tău, ca să mîntu-iască pe cei ce nădăjduiesc în tine, căci tu, rugîndu-te Lui pentru noi, din munci ne izbăveşti.

17

alt canon

Cu lucrurile deşertăciunii, toată mintea omenească în-nebunindu-se, ca nişte sare ne dă vindecare prin cuvîntul tău şi ne învaţă a cînta Dom-nului: „Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvîntat!”

Minunile tale care le-ai fă-cut sînt preaslăvite, că bolile le tămăduieşti şi din nevoi ne izbăveşti, poruncind tuturor să cînte Domnului. „Preală-udate Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvîntat!”

Al Născătoarei

al smereniei noastre tu eşti, Preacurată de Dumnezeu Năs-cătoare, zid şi apărătoare, iar noi, ca cei ce sîntem robii tăi, pururea strigăm Domnului: „Prealăudate Dumnezeul pă-rinţilor noştri, bine eşti cu-vîntat!”

Cîntarea a 8-aIrmosul:

Cuptorul cel de foc, oarecînd în Babilon, lucrările şi-a des-părţit cu dumnezeiască porun-că, pe haldei arzînd şi răcorind pe cei credincioşi care cîntau: „Binecuvîntaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.”

Îngerii cereşti te primesc pe tine ca pe un slujitor, iar

proorocii şi apostolii ca pe un prieten te întîmpină, fiindcă Însuşi Domnul te-a primit pe tine, iar noi, păcătoşii, milă cerem.

Mare stăpînire de la Dum-nezeu ţi s-a dat ţie, Nicolae, căci marea ţi se supune, văz-duhul te ascultă şi neamurile ţi se pleacă, văzînd preaslăvi-tele tale minuni.

Noul Izrael al creştinescului popor ai arătat, Mîntuitorule, mai slăvit decît Moise, pe Ie-rarhul Tău, Nicolae, care din toate relele ne izbăveşte.

Al Născătoarei

Curăţire păcatelor cerem ca una ce eşti Maica lui Dumne-zeu şi întinde-mi mîna, Stă-pînă, mie, celui cufundat în adîncul deznădăjduirii, ca, ri-dicîndu-mă cu nădejde, să te preaînalţ întru toţi vecii.

alt canon

ai răsărit ca o floare miro-sitoare pămîntului Mirelor, slăvite, aducînd tuturor buna mireasmă cea mirositoare, a darurilor tămăduirilor celor ce te laudă şi cîntă: „Pe Dom-nul, lucrurile, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii!”

Cel ce ai curs dulceaţă dum-nezeiescului dar, precum

18

muntele măslinilor untde-lemn, ai avut pe mare călăto-rie fără de primejdie, cu darul lui Dumnezeu, Căruia cu dul-ceaţă strigăm: „Pe Domnul, lucrurile, lăudaţi şi-L preaî-nălţaţi pe El întru toţi vecii!”

Al Născătoarei

Pe cetele cele mai presus de lume le-ai minunat născînd şi rămînînd pururea Fecioară, că ai născut pe Cuvîntul Cel Ce S-a făcut om, neschimbîn-du-Se din dumnezeire, Căruia toţi strigăm: „Pe Domnul, lu-crurile, lăudaţi şi-L preaînăl-ţaţi pe El întru toţi vecii!”

Cîntarea a 9-aIrmosul:

Fiul Părintelui celui fără în-ceput, Dumnezeu şi Domnul întrupîndu-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumi-neze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru tot lău-dată, o mărim.

Bine este cuvîntat, Domnul Dumnezeul nostru, că a proslă-vit pe ierarhul în multe părţi, slobozind rîuri de minuni în Mira, pe toţi tămăduind şi cu milostivire cercetînd.

Cu cinstit somn ai adormit şi ai lăsat trupul în Bari spre

folos, fiind apărător neador-mit prin rugăciunile tale tu-turor celor ce te cheamă cu credinţă, Nicolae.

Bine este cuvîntat, Făcăto-rul cerului şi al pămîntului, Atotţiitorul Dumnezeu, Pă-rintele cel fără de început şi Fiul cel mai înainte de veci, Cuvîntul Care a ieşit din sînu-rile Tatălui, prin Care toate cele pentru noi s-au făcut, şi Duhul Sfînt, Cel Ce purcede, Treime Sfîntă, slavă Ţie.

Al Născătoarei

Cu cuvinte ritoriceşti, a te lăuda nu ajunge după vredni-cie pe tine, ceea ce eşti mai mare decît puterile cereşti şi mai cinstită decît toată făptu-ra, ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu şi Făcătorul, pe Care roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne miluias-că în ziua judecăţii.

alt canon

Pomenirea ta astăzi ne adu-nă la prăznuire, iar ceata apos-tolilor şi soborul mucenicilor se bucură cu duhurile drepţi-lor, şi noi credincioşii, cu cîn-tări slăvindu-te, strigăm: „Iz-băveşte-ne de toate scîrbele, ierarhe al lui Hristos!”

Preaslăvită pomenirea ta nouă ne-a strălucit luminat,

19

strălucind pe credindcioşi, ierarhe al lui Hristos, Nicolae înţelepte, drept aceea te ru-găm: „Pomeneşte-ne pe noi, pe toţi şi din ispitele cele po-trivnice ne izbăveşte cu rugă-ciunile tale.”

Al Născătoarei

Omoară patimile şi poftele noastre cele trupeşi, de Dum-nezeu Născătoare Curată şi ne slobozeşte de viscolul pa-timilor noastre, potoleşte pa-timile gîndurilor, întăreşte, blagoslovită, Preacurată, ini-mile celor ce cu credinţă te cinstesc ca pe o apărătoare.

L U M I N Î N D A

Mare sînt minunile tale, preasfinţite Nicolae, pentru că te-ai arătat în vis de Dum-nezeu înţelepţitului Constan-tin şi pe trei ostaşi i-ai mîn-tuit care erau fără de vină os-îndiţi la moarte, aşa şi pe noi ne mîntuieşte de moarte nă-prasnică şi veşnică, preasfin-te Nicolae, ierarhe al Domnu-lui (de 2 ori).

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

L A L A U D E

Stihirile pe 4, gl. 1-îi:

Uitîndu-te întins la înălţi-mea ştiinţei şi privind în tai-nă la adîncul înţelepciunii, cu

învăţăturile tale ai îmbogăţit lumea, părinte, pentru noi roa-gă-te pururea, Ierarhe Nicolae.

Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, şi isprav-nice al tainelor Lui, şi bărba-tul doririlor duhului, stîlpule însufleţite, şi icoană de Du-hul insuflat, căci, ca pe o vis-tierie dumnezeiască, biserica celor din Mira, mirîndu-se, te-au primit şi ca pe un rugător al sufletelor noastre.

Glasul al 2-lea:

Îndreptătorul credinţei şi chip de blîndeţe te-a arătat pe tine turmei tale, Hristos Dum-nezeu, ierarhe Nicolae, că în Mira mireasmă dînd, strălu-cesc luminat cu dumnezeieş-tile tale isprăvi, al săracilor şi al văduvelor folositorule. Pentru aceasta, nu înceta, ru-gîndu-te, să se mîntuiască su-fletele noastre.

Părinte Nicolae, vistieria cea de mir a moaştelor tale pe cetatea mirelor o apără, întru care şi pe cei legaţi, fără de judecată osîndiţi, în vis împă-ratului, prin vedenia ta arăt-îndu-te, i-ai slobozit din moar-te, din legături şi din temni-ţă. Ci şi acum, precum atunci şi pururea, prin vedenia ta te arată, rugîndu-te pentru su-fletele noastre.

Slavă...,

Să trîmbiţăm cu trîmbiţe de cîntări, să săltăm în cele de praznic şi să dănţuim bucu-rîndu-ne întru prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împăraţii şi domnii să alerge împreu-nă şi pe cel ce, prin arătarea cea înfricoşată prin vis, pe împărat l-a plecat să slobo-zească pe acei trei voievozi ce erau fără vină ţinuţi, să-l laude. Păstorii şi învăţătorii, pe păstorul cel întocmai rîv-nitor Păstorului celui Bun, adunîndu-ne, să-l lăudăm. Cei din boli, pe doctorul şi cei din primejdii, pe izbăvitorul, pă-cătoşii, pe folositorul, săracii vistieria, cei din necazuri, pe mîntuitorul, călătorii, pe cel împreună călător, cei ce sînt pe mare, pe ocîrmuitorul, toţi, pe cel ce pretutindenea întîmpină cu căldură, pe ma-rele ierarh, lăudîndu-l, aşa să

zicem: „Preasfinte Nicolae, sîrguieşte şi ne scapă pe noi din această nevoie de acum, şi mîntuieşte turma ta cu ru-găciunile tale”.

Şi acum..., a praznicului

Doxologia mare, troparele ecteniile şi otpustul

L A L I T U R G H I EFericirile din canonul praznicului,

cîntarea a 3-a pe 4 şi din canonul sfîn-tului, cîntarea a 6-a, pe 4.

PROCHIMEN, gl. al 7-lea: Lău-da-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternutu-rile lor.

Stih: Cînta-voi Domnului cîntare nouă, lauda Lui în biserica cuvioşilor.

Ap..: Evr. XIII, 17-21 Evanghelia de la Luca, VI, 17-23

C H I N O N I C U L

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.