Lectia ICADRUL CONCEPTUAL AL CONTROLULUI FINANCIAR

Obiectivul - Definirea controlului in general, a controlului financiar, functiilor si tipologiei acestuia.

Cuvinte cheie, expresii specifice - control financiar, obiectul controlului financiar, sfera controlului financiar, controlul-functie a managementului.

1.1. Conceptul de control financiarCunoaşterea capacităţii de a genera profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care

se pot afla agenţii economici, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul atât al contabilităţii reale, operative şi ştiinţific organizate, cât şi al controlului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent. Aceasta este necesară, în primul rând, managementului agenţilor economici şi personalului acestora. În al doilea rând, orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de încredere-certitudine din partea terţilor agenţi economici, parteneri de afaceri. Această cunoaştere a situaţiei financiare a agenţilor economici se realizează cu ajutorul documentelor primare şi al evidenţei tehnic-operative şi contabile. Asigurarea corectitudinii, exactităţii şi realităţii acestor informaţii constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar-contabil.

Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Pe această linie controlul are ca orientări principale:

- întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice, a disciplinei tehnologice;

- preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelor;- gospodărirea eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiare;- descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale;- evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;- recuperarea abaterilor constante şi perfecţionarea activităţii viitoare; - organizarea mai bună a muncii ş.a.Controlul este definit în diverse moduri, respectiv, ca:- o funcţie a managementului;- o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări

mersul şi a lua măsuri de îmbunătăţire;- un mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor;- o supraveghere continuă, morală sau materială, stăpânirea unei activităţi, a unei situaţii;- o revedere, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act, o acţiune de supraveghere a

cuiva, a ceva, o examinare de reglementare a unui mecanism, a unui proces;- procesul prin care se verifică şi se măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a

performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele programate şi indică măsurile de corecţie;

- o activitate umană, autonomă şi specifică, care serveşte atât conducerii agentului economic şi partenerilor acestuia, cât şi autorităţilor publice.

Controlul este o funcţie a managementului şi, în acelaşi timp, o activitate independentă, care vizează maximizarea parametrilor ce se referă la rezultatele obţinute şi la creşterea vitezei de realizare a lor.

1.2. Obiectul controlului financiarControlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro şi macroeconomic, privită

prin prisma corectitudinii operaţiilor, dar şi a eficienţei cu care sunt gospodărite, utilizate şi cheltuite resursele materiale, financiare şi umane.

1

Obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat şi a modului cum se respectă principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele pentru a le remedia şi evita în viitor.

Controlul financiar cuprinde în sfera sa:- relaţiile, fenomenele şi procesele financiare;- procesul de administrare şi gestionare a bunurilor şi valorilor;- rezultatele activităţii economico-sociale;- toate momentele, unităţile şi locurile unde se gospodăresc valori materiale şi băneşti şi

se fac cheltuieli.Controlul financiar asigură buna funcţionare a activităţii economice şi acţionează

sistematic în vederea:- prevenirii abaterilor şi deficienţelor;- apărării bunurilor şi valorilor;- cunoaşterii modului de respectare a legalităţii cu caracter economic şi financiar;- stabilirii răspunderii pentru pagube sau pentru nerespectarea disciplinei de gestiune;- creşterii eficienţei economice.Controlul financiar, ca proces complex şi permanent, contribuie la buna folosire a

mijloacelor materiale şi financiare, având sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică, imobilizarea de mijloace, şi la asigurarea profitului sporit în folosirea resurselor materiale, financiare şi umane.

1.3. Funcţiile controlului financiar

Fiind o funcţie a managementului, controlul financiar asigură realizarea unor funcţii, care rezultă din înseşi conţinutul şi natura sa.

Principalele funcţiile ale controlului financiar sunt:- funcţia de cunoaştere şi evaluare a situaţiei existente la un moment dat;- funcţia de prevenire şi de perfecţionare;- funcţia de constatare şi de corectare, în cazul în care apar dereglări;- funcţia educativă şi stimulativă a tuturor participanţilor la realizarea procesului de

management. Funcţia de reglare a sistemului, a situaţiei financiare a agenţilor economici, pe baza

rezultatelor controlului efectuat, urmăreşte eliminarea factorilor perturbatori, menţinerea echilibrului şi asigurarea funcţionării agentului economic la parametrii preconizaţi, în vederea atingerii strategiei obiectivelor stabilite. Această funcţie implică atât înlăturarea şi recuperarea operativă a deficienţelor, a pagubelor, a disfuncţionalităţilor ce apar, cât şi generalizarea aspectelor pozitive din viaţa agentului economic.

Funcţiile controlului financiar sunt operative, reale şi practice şi coexistă într-un cadru unitar, intercondiţionându-se şi completându-se reciproc.

1.4. Tipologia controlului financiar

După criteriul sferei de cuprindere, controlul activităţii economico-sociale, ca sistem de cunoaştere şi acţiune, este structurat pe forme diferite de control, cum sunt: controlul tehnic-tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul contabil, controlul calităţii produselor, controlul productivităţii muncii, controlul protecţiei sociale, controlul ecologic, controlul comercial, controlul sanitar, controlul juridic etc.

Formele controlului se îmbină strâns între ele şi acţionează convergent, se completează reciproc şi alcătuiesc împreună sistemul integrat, general şi cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor şi sectoarelor de activitate economico-socială. Îmbinarea strânsă, unitară, a diferitelor forme de control asigură realizarea unor rezultate superioare cu eficientă socială ridicată.

2

Formele controlului financiar sunt:a) După momentul în care se exercită controlul, raportat la momentul desfăşurării

activităţii sau efectuării operaţiilor ce se controlează, controlul financiar se manifestă sub trei forme:

- anticipat sau preventiv;- concomitent sau operativ-curent;- postoperativ sau ulterior. Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la folosirea cu maximum de

eficienţă a mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce efecte negative.

Controlul operativ-curent sau concomitent se suprapune aproape în totalitate, în timp şi spaţiu, cu conţinutul activităţii nemijlocite de conducere la diferite niveluri.

Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau operaţiilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective:

- existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;- aplicarea corectă a legislaţiei cu caracter financiar;- modul de efectuare a cheltuielilor şi realizarea veniturilor;- analiza situaţiei financiare etc.b) După modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este

organizat şi exercitat controlul financiar se prezintă sub două forme:- controlul financiar al statului;- controlul financiar propriu al agenţilor economici, care la rândul său este preventiv şi

ulterior. Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea şi utilizarea

mijloacelor financiare publice, precum şi respectarea reglementărilor financiare-contabile în activitatea desfăşurată de către agenţii economici (regii autonome, societăţi comerciale etc.) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

Controlul financiar propriu al agenţilor economici îmbracă două forme:- Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului intern, urmăreşte să

preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi producerea de pagube şi se exercită asupra documentelor în care se consemnează operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

- Controlul financiar ulterior, ca formă a controlului financiar intern, urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnic-operativă şi în contabilitate.

Ca formă a controlului financiar ulterior în funcţie de specificul activităţii, controlul financiar de gestiune are ca obiective principale respectarea normelor legale cu privire la:

- existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute sub orice titlu;

- utilizarea valorilor materiale şi băneşti, declasările şi clasările de bunuri;- efectuarea, în numerar sau prin cont, a încasărilor şi plăţilor, în lei şi în valută, de orice

natură, inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de salariaţi;- întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi a celor de evidenţă tehnic-operativă şi

contabilă.

3

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii1.Definiti obictul controlului financiar?2.Mentionati activitatile cuprinse in sfera controlului financiar?

Lectia II ELEMENTE FUNDAMENTALE

ALE SISTEMULUI METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR

Obiectivul - Cunoasterea documentelor primare(justificative) si de evidenta, ca obiective ale controlului financiar, cat si ca surse de informatii pentru acesta.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Evidenta si controlul, documente primare (justificative).

2.1. Rolul şi importanţa documentelor primare şi de evidenţă în cadrul sistemului metodologic de control financiar

Evidenţa şi controlul sunt esenţiale în managementul activităţii economico-sociale bazate pe criterii de profit şi implică ordine şi disciplină economică şi financiară. Necesitatea ordinii şi disciplinei economice şi financiare determină şi necesitatea evidenţei stricte şi a controlului riguros şi sistematic asupra mijloacelor materiale şi băneşti, proceselor economice şi rezultatelor obţinute.

Ca funcţie a managementului, controlul presupune:- monitorizarea concordanţei dintre activitatea economico-financiară şi deciziile

managementului bazate pe legi, norme, standarde, ordine, previziuni, programe etc.;- relevarea influenţei managementului asupra activităţii şi a abaterilor de la decizii,

precum şi a cauzelor acestor abateri;- stabilirea căilor de corectare şi a mijloacelor de înlăturare a abaterilor, deficienţelor şi

dificultăţilor care îngreunează desfăşurarea optimă a activităţii economico-sociale;- informaţii cantitative şi calitative;Evidenţa este atât sintetizarea reală a activităţii economico-sociale, cât şi controlul

asupra mersului cantitativ al activităţii economice şi al rezultatelor financiare obţinute.Sistemul de evidenţă reprezintă, deci, sursa esenţială de informaţii pentru controlul

financiar. Datele consemnate în documentele primare, în evidenţa tehnic-operativă şi contabilă au

cea mai largă utilizare în exercitarea controlului, întrucât acestea reflectă întreaga activitate economică, financiară şi gestionară a agenţilor economici.

Pe lângă aceste surse de informare, de bază, se folosesc şi orice alte date fără caracter de evidenţă, cum sunt cele rezultate din contracte, ordine, corespondenţă, declaraţii, proces-verbale ale şedinţelor de conducere etc.

2.1.1. Obiective ale controlului financiar pe baza documentelor justificative

Ca dovezi scrise, documentele primare sau actele justificative, ale faptelor economice şi financiare constituie, de regulă, surse de informaţii pentru toate formele evidenţei. In acelaşi timp, documentele primare servesc pentru informarea operativă a conducerii agenţilor economici.

Pentru contabilitate, documentele îndeplinesc funcţia de acte justificative. Caracteristica esenţială a documentelor constă în faptul că reflectă situaţia patrimonială şi angajează răspunderea materială, iar pe baza lor se exercită controlul financiar.

Dobândesc calitatea de document justificativ înscrisurile:- în care se consemnează, în momentul efectuării, o operaţie economică /financiară şi care

stă la baza înregistrării în contabilitate;

4

- care angajează răspundere persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori le-au înregistrat în contabilitate;

- care furnizează toate informaţiile prevăzute în normele legale în vigoare;- provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, care pot fi

înregistrate în contabilitate numai în cazurile în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective;

- care se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea

să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă. Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit documentul justificativ, menţionându-se şi data efectuării operaţiunii.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricţii, documentul greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv (nu se detaşează), cu excepţia ordinului de deplasare (delegaţie), pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenţa între cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.

La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaţii de predare-primire a valorilor materiale şi mijloacelor fixe este necesară confirmarea, prin semnătură, atât a predătorului, cât şi a primitorului.

În cazul completării documentelor cu ajutorii tehnicii electronice de calcul, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menţionându-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea.

2.1.2. Obiective ale controlului financiar asupra documentelor justificative şi formularelor cu regim special

A. Obiective ale controlului documentelor justificativeControlul documentelor justificative din punct de vedere al formei are ca obiective:

autenticitatea, exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor şi efectuarea corectă a calculelor.

a) Controlul autenticităţii documentelor presupune întocmirea lor cu respectarea condiţiilor legale şi are ca obiective:

- modul de folosire a formularelor tipizate;- justeţea întocmirii şi completarea cu toate elementele necesare;- completarea corectă a datelor, existenţa eventualelor falsificări şi ştersături, cum ar fi

transformarea cifrelor, adăugirile de text, corecturi nesemnate etc.;- existenţa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să dispună, să execute sau să

controleze operaţiile respective, care au eliberat sau primit bunuri sau valori;- concordanţa semnăturilor de pe document cu semnăturile aceloraşi persoane de pe alte

documente sau cu specimenele de semnături.b) Controlul exactităţii întocmirii şi valabilităţii documentelor se realizează în raport de

momentul şi condiţiile producerii operaţiilor economice şi financiare care se consemnează în documente.

c) Controlul efectuării corecte a calculelor, respectiv controlul aritmetic al documentelor care conţin calcule, are menirea să obţină siguranţa aplicării juste a preţurilor şi tarifelor şi a stabilirii totalurilor în documente, să înlăture erorile de calcul care pot denatura conţinutul operaţiilor economice şi financiare.

Controlul documentelor justificative din punct de vedere al fondului (conţinutului) are ca obiective: legalitatea - justeţea, realitatea - exactitatea şi eficienţa, respectiv necesitatea, economicitatea şi oportunitatea în documente.

5

a) Controlul legalităţi operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente are în vedere principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile tuturor actelor normative.

b) Controlul realităţii operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente stabileşte dacă în fapt acestea s-au produs în limitele, condiţiile şi locul indicat în acestea.

c) Controlul necesităţii are în vedere gradul de utilitate a operaţiilor, consumurilor sau cheltuielilor consemnate în documente, astfel încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile, operaţiile fără eficienţă etc.

d) Controlul oportunităţii unei operaţii are în vedere dacă momentul ales şi locul stabilit pentru executarea acesteia sunt cele mai corespunzătoare, atât din punct de vedere economic, cât şi pentru buna desfăşurare a activităţii. O operaţie economico-financiară poate să fie reală şi să îndeplinească condiţiile legale, dar să nu fie oportună din punct de vedere economic.

e) Controlul economicităţii urmăreşte măsura în care se asigură minimizarea costului resurselor alocate unei activităţi fără a compromite realizarea în bune condiţii a obiectivelor declarate ale acesteia.

f) Controlul eficienţei operaţiilor consemnate în documente urmăreşte:- raportul dintre rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate în vederea obţinerii lor;- dacă operaţia în cauză s-a efectuat în volumul şi la momentul corespunzător, dacă era

necesară pentru buna desfăşurare a activităţii, dacă a ocazionat un cost cât mai redus.g) Controlul eficacităţii operaţiilor consemnate în documente urmăreşte gradul de

îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activităţi şi relaţia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al operaţiei respective.

B. Obiective ale controlului formularelor cu regim special. Formularele (imprimatele sau documentele) tipizate cu regim special au menirea să

evidenţieze existenţa, circulaţia şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti. Controlul gestionării, folosirii şi evidenţei formularelor cu regim special are ca obiectiv

preîntâmpinarea şi descoperirea oricărei sustrageri a formularelor cu regim special pe tot parcursul gestionării lor, astfel încât acestea să nu poată fi folosite în scopuri frauduloase.

Controlul are în vedere:- procurarea numai de la furnizori autorizaţi;- îndeplinirea condiţiilor legale de către persoanele numite pentru gestionarea

formularelor;- cunoaşterea cu exactitate a formularelor cu regim special intrate şi a celor în folosinţă;- predarea şi utilizarea lor numai de persoanele autorizate;- eliberarea pe baza bonului de materiale cu indicarea numerelor şi seriilor formularelor;- justificarea corectă a formularelor cu regim special (evidenţa, stocul, restituite, greşit

tipărite, eronat completate, anulate).Controlul se efectuează pe baza evidenţei operative a formularelor. Răspunderea pentru

organizarea gestionării, folosirii şi evidenţei formularelor cu regim special revine administratorului. Evidenţa formularelor cu regim special se ţine cu ajutorul "Fişei de magazie a formularelor cu regim special", care se completează separat, pentru fiecare formular în parte.

C. Elemente specifice privind controlul formularelor personalizate şi securizateFormularele tipizate cu regim special, comune pe economie, se execută personalizat.Este formular personalizat formularul care are pretipărite în antet, prin imprimarea în

tipografie, datele de identificare pentru fiecare emitent, respectiv: denumirea, numărul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, codul unic de înregistrare, atributul fiscal, sediul social, contul bancar, capitalul social.

Se personalizează următoarele formulare tipizate cu regim special, comune pe economie: aviz de însoţire a mărfii, chitanţa, factura fiscală, factura, bon de comandă - chitanţă, notă de

6

plată ospătar (hotel), bon de marcaj, buletin de schimb valutar, bon de valoare fixă, fişa de magazie a formularelor cu regim special.

Controlul circulaţiei documentelor justificativeControlul circulaţiei documentelor justificative are ca obiectiv respectarea normelor cu

privire la graficul de circulaţie a documentelor justificative.Graficul de circulaţie a documentelor justificative:- are menirea să asigure circulaţia raţională şi unitară a documentelor justificative care

stau la baza înregistrărilor în contabilitate şi ţinerea la zi a contabilităţii;- are caracter de recomandare şi se întocmeşte de directorul financiar-contabil, contabilul

şef sau o altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie;- se aprobă de administrator;- la întocmirea graficului se ţine seama de normele de utilizare a formularelor;- conţine: denumirea documentelor; persoanele care poartă răspunderea întocmirii

documentelor; data întocmirii şi termenul stabilit pentru predarea documentelor; numărul de exemplare şi destinaţia acestora; alte elemente care se apreciază necesare;

- se prezintă sub formă de text sau scheme.Graficul de circulaţie a documentelor justificative poate fi sub formă de:- grafice individuale, care cuprind documentele şi lucrările ce se execută de către o

anumită persoană;- grafice de structură, care cuprind documentele şi lucrările din cadrul unui compartiment

al unităţii;- grafice sintetice, care cuprind documentele şi operaţiile necesare unei anumite lucrări cu

grad mai mare de complexitate, cum este, de exemplu, bilanţul contabil.

2.2. Obiective ale controlului organizării şi conducerii evidenţei tehnic-operative şi contabile

Cea mai importantă problemă a organizării evidenţei tehnic-operative şi contabile este perfectarea cu documente justificative a operaţiilor economice şi financiare, în momentul efectuării lor. Pentru acest considerent, documentele primare şi centralizatoare, înregistrările în evidenţa analitică şi sintetică, bilanţurile şi alte situaţii financiar-contabile se supun controlului cu caracter preventiv, concomitent şi ulterior.

Obiectivele esenţiale ale acestui control sunt:- conducerea evidenţie tehnic-operative la locurile de depozitare şi pe feluri de mijloace

materiale, evidenţierea exactă, corectă şi la timp a mijloacelor şi operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente justificative;

- aplicarea corectă a doctrinei şi metodologiei contabile;- modul de organizare a evidenţei contabile sintetice şi analitice, conducerea evidenţei

contabile astfel încât să asigure reflectarea în expresie bănească a elementelor de activ şi de pasiv şi exercitarea controlului permanent al existenţei şi mişcării acestora;

- corelaţiile dintre evidenţa tehnic-operativă, contabilă şi statistică, dintre evidenţa contabilă sintetică şi analitică, dintre realitatea datelor înscrise în acestea şi situaţiile financiare anuale;

- conducerea corectă şi la zi a evidenţei contabile;- constituirea şi evaluarea capitalului social şi a elementelor de activ şi de pasiv;- exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile pentru stabilirea şi îndeplinirea

obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;- inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acesteia;- întocmirea balanţelor de verificare şi a situaţiilor financiare anuale.

7

2.2.1. Obiective ale controlului programelor informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă

Controlul organizat şi efectuat de către managementul agenţilor economici examinează dacă se respectă normele legale cu privire la:

- criteriile minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă;

- condiţiile în care se pot întocmi, edita şi arhiva electronic registrele, jurnalele şi alte documente financiar-contabile.

A. Controlul respectării criteriilor minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă

Controlul examinează dacă:a) sistemul informatic de prelucrare automată a datelor în sistemul financiar-contabil la

nivelul agentului economic:- asigură prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele

contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice;- răspunde criteriilor considerate de normele legale ca fiind minimale;b) elaboratorii de programe informatice prevăd, prin contracte de livrare a programelor

informatice, clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate, precum şi clauze privind eliminarea posibilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare automată a datelor de către utilizatori;

c) în cadrul agentului economic sunt stabilite obligaţii şi răspunderi în legătură cu utilizarea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor.

B. Controlul respectării condiţiilor în care se pot întocmi, edita şi arhiva electronic, registrele, jurnalele şi alte documente financiar-contabile

Controlul examinează dacă:a) din punct de vedere al bazei de date, există posibilitatea reconstituirii în orice moment

a conţinutului registrelor, jurnalelor şi altor documente financiar-contabile;b) registrele, jurnalele şi alte documente financiar-contabile, care se arhivează pe suport

WORM (Write Read Many) sunt semnate, cu semnătura electronică, de persoana care le întocmeşte;

c) există un plan de securitate al sistemului informatic, care cuprinde măsurile tehnice şi organizatorice care să asigure următoarele cerinţe minimale:

- confidenţialitatea şi integritatea comunicaţiilor;- confidenţialitatea şi nonrepudierea tranzacţiilor;- confidenţialitatea şi integritatea datelor;- împiedecarea, detectarea şi monitorizarea accesului neautorizat la sistem;- restaurarea informaţiilor gestionate de sistem în cazul unor calamităţi naturale, elemente

imprevizibile, prin arhivarea datelor utilizând tehnologia WROM, care să permită inscripţionarea o singură dată şi accesarea ori de câte ori este nevoie a informaţiilor stocate, precum şi prin înregistrarea datelor din documentele financiar-contabile în timp real, în alt sistem de calcul, cu aceleaşi caracteristici, care să fie amplasat într-o altă locaţie;

d) să asigure listarea tuturor registrelor, jurnalelor şi formularelor la cererea organelor de control.

2.2.2. Obiective ale controlului programelor informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă

Sistemele automate de prelucrare a datelor, utilizate pentru ţinerea evidenţelor contabile şi a oricăror alte evidenţe, trebuie să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea controlului fiscal.

Sistemul de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi patrimoniale trebuie să asigure condiţiile necesare efectuării controlului legal.

8

În acest scop, la elaborarea şi adaptarea programelor informatice, se are în vedere:- în privinţa controlului intern:

- cuprinderea în procedurile de prelucrare a reglementărilor în vigoare şi a posibilităţilor de actualizare a acestora, în funcţie de modificările intervenite în legislaţie;

- cunoaşterea adecvată a funcţiilor sistemului de prelucrare a datelor de către personalul implicat şi respectarea acestora;

- gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protecţiei lor împotriva unor accese neautorizate, realizarea confidenfialităţii datelor din sistemul informatic;

- stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de ieşire;

- soluţionarea eventualelor erori care pot să apară în funcţionarea sistemului;

- în privinţa controlului extern (prin verificarea completă sau prin sondaj) se urmăreşte:- modul de funcţionare a procedurilor de prelucrare prevăzute de sistemul

informatic;- operaţiunile economico-financiare înregistrate în contabilitate, astfel încât acestea

să fie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile actelor normative care le reglementează;

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati ce este evidenta si sistemul de evidenta.2.Definiti metodologia de control.

Lectia IIISISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR

Obiectivul - Definirea sistemului metodologic de control financiar si a procedeelor utilizate;Cuvinte cheie, expresii specifice - Metodologia de control, procedeul de control, controlul

documentar contabil, studiul genereal prealabil, controlul faptic, analiza economico-financiara.

3.1. Conceptul de sistem metodologic de control financiar

Având în vedere rolul şi obiectul controlului financiar apreciem că metoda de cercetare a acestora se concretizează într-un sistem unitar de concepte şi judecăţi de valoare care asigură cunoaşterea efectivă a fenomenelor economico-sociale şi interpretarea corectă a lor.

Momentul esenţial al procesului de control îl constituie comparaţia. Orice operaţie sau activitate economică-financiară se cercetează nu numai în sine, ci şi în raport cu un criteriu, cu o bază de comparaţie.

Criteriile de comparaţie determină şi natura acestora, astfel:- comparaţie in funcţie de un criteriu prestabilit: Previziuni, prognoze, sarcini, norme,

scopuri, prevederi legate, standarde etc.;- comparaţii cu caracter special, de exemplu, între variante de eficienţă a unor măsuri

sau soluţii tehnico-ştiinţifice sau organizatorice pentru alegerea celei optime;comparaţii în spaţiu, spre exemplu, între unele secţii de producţie;comparaţii în timp, adică între activitatea programată sau efectivă,

din perioada controlată, cu cea din perioada precedentă.Metodologic, controlul, ca proces de cunoaştere şi perfecţionare a activităţii economico-

financiare şi sociale impune următoarele momente:-cunoaşterea situaţiei stabilitate (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legate, previziuni etc.);

9

-cunoaşterea situaţiei reale;-determinarea abaterilor prin compararea situaţiei reale cu cea stabilită;-concluzii, sugestii, propuneri şi măsuri.

Metodologia de control, ca sistem, reprezintă intercondiţionarea cu caracter ştiinţific şi normativ, a procedeelor şi modalităţilor, principiilor şi mijloacelor care fac posibilă acţiunea de control. În cadrul metodologiei generale de control se îmbină elemente de raţionament, de exemplu cele privind utilizarea corespunzătoare a procedeelor şi tehnicilor de control, cu elemente care au caracter normativ de exemplu organizarea activităţii de control, întocmirea actelor de control etc.

Procedeul de control reprezintă latura practică a procesului cognitiv şi se compune din conexiunea unor modalităţi concrete de acţiune pentru cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii controlate. Orice modalitate concretă de control reprezintă într-un anumit fel, o manieră sau tehnică de acţiune, comparaţie şi judecată în vederea cunoaşterii obiectului controlat. Modalităţile de control financiar se utilizează în mod selectiv şi combinat, pe bază de raţionamente în ce priveşte aplicabilitatea şi utilitatea lor în circumstanţe concrete diferite.

3.2. Procedee de exercitare a controlului financiar

3.2.1. Studiul general prealabil

Studiul general prealabil face posibilă cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează a se controla şi pe baza acestora, orientează acţiunea de organizare şi exercitare în continuare a muncii de control asupra obiectelor care necesită atenţie sporită, în vederea:

- remedierii unor deficienţe, lipsuri, abateri;- mobilizării unor rezerve de perfecţionare a activităţii economice şi financiare;- soluţionării operative, a problemelor legate de integritatea patrimoniului şi

respectarea disciplinei financiare, de constituirea şi utilizarea corectă a fondurilor, de creşterea rentabilităţii şi eficienţei economice.

Studiul general prealabil, ca procedeu de control financiar, are ca principale obiective:- sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a

căror cunoaştere asigură orientarea organelor de control asupra aspectelor care trebuie avute în vedere în acţiunea de control;

- orientările, instrucţiunile, competenţele şi răspunderile în structura internă a agentului economic la care se exercită controlul;

- modul de organizare a evidenţei tehnic-operative şi contabile, ca sursă de informaţii pentru control;

- situaţia de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla etc.

3.2.2. Controlul documentar-contabil

Acest procedeu este cel mai des folosit în practica economică şi financiară. El constă, în esenţa sa, în aprecierea şi analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene economice pe baza unor documente justificative pe care le reflectă.

Controlul documentar-contabil este procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi eficienţei operaţiilor şi activităţilor economice şi financiare, prin examinarea documentelor primare şi centralizatoare, a înregistrărilor lor în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, a situaţiilor contabile şi bilanţurilor.

Controlul documentar-contabil se exercită printr-o serie de modalităţi sau tehnici, care se utilizează selectiv şi combinat, în funcţie de situaţia concretă controlată, de necesităţile aprecierii cu mai multă uşurinţă şi în mod obiectiv, pe baza sistemului de informaţii existent, a modului de gestionare a patrimoniului, în general a activităţii economice şi financiare controlate.

10

În practică întâlnim tehnici de control documentar-contabil şi tehnici specifice de control documentar-contabil.

Tehnici sau modalitati de control documentar - contabil

Principalele tehnici de control documentar-contabil sunt: controlul cronologic, controlul invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc, controlul încrucişat, investigaţia de control, examenul critic, analiza contabilă, balanţa de control contabilă sintetică şi analitică, tehnica corelaţiilor bilanţiere, tehnici specifice de control în condiţiile sistemelor de prelucrare automată a datelor etc.

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de control. Se începe cu controlul celor mai recente operaţii şi documente şi se continuă de la prezent spre trecut.

Controlul sistematic sau pe probleme presupune gruparea documentelor pe probleme (operaţii de casă, aprovizionare, salarizare etc.) şi apoi controlul lor în ordine cronologică.

Controlul reciproc coustă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor documente sau exidenţe cu conţinut identic însă diterite ca formă, pentru aceleaşi operaţii sau pentru operaţii difente, însă legate reciproc.

Controlul combinat sau mixt al documentelor reprezintă de fapt o imbinare a procedeelor de mai sus, care presupune gruparea actelor pe feluri, probleme sau operaţiuni şi examinarea fiecărui set sau pachet de documente în ordinea cronologică ori invers cronologică a întocmirii, înregistrării sau îndosarierii lor.

Investigaţia de control reprezintă modalitatea prin care organul de control obţine inflamaţii din partea personalului a cărui activitate se controlează.

Analiza şi studiul general se utilizează pentru a obţine argumentele justificative ale controlului. Aceasta presupune, de exemplu, examinarea debitelor şi creditelor unor conturi, astfel încât să se determine corectitudinea înregistrării operaţiilor economice şi financiare.

Comparaţia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din evidenţe analitice cu cele din conturile supuse controlului.

Balanţele analitice de control. Elementele de activ şi de pasiv se reflectă în contabilitate atât în unitatea, cât şi în părţile lor componente cu ajutorul conturilor sintetice şi a celor analitice. Conturile sintetice oglindesc elementele de activ şi de pasiv, în expresie bănească, pe grupe sau categorii, iar conturile analitice oglindesc părţile componente ale acestora, fie în expresie bănească, fie în expresie cantitativă şi bănească.

Balanţa sintetică de control. Controlul înregistrărilor se face şi prin confruntarea fiecărei balanţe analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanţa sintetică de control contabil.

Balanţa de control şah. Erorile de înregistrare în registrul jurnal se pot datora stabilirii greşite a conturilor corespondente, înregistrării unei operaţii de două ori, atât pe debit, cât şi pe credit, inversării formulei contabile sau întocmirii unei formule contabile corecte, dar cu altă sumă mai mare sau mai mică, atât pe debit cât şi pe credit. Aceste erori, care nu influenţează egalităţile, se pot descoperi cu balanţa de control şah, care, pe lângă seriile de egalităţi, cuprinde şi corespondenţa conturilor.

3.2.3. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare. Se execută la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi

11

valorilor existente, a stării în care se găsesc, a stadiului şi modului de prelucrare, a respectării legalităţii şi utilizarea lor.

Principalele modalităţi sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnică şi analiza de laborator, observarea directă, inspecţia fizică.

Inventarierea ca modalitate principală de control faptic are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor de activ şi pasiv ale unei unităţi gestionare. Pe lângă constatarea stocurilor şi soldurilor faptice, inventarierea include şi compararea acestora cu cele scriptice şi stabilirea eventualelor diferenţe.

Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt modalităţi de control care se utilizează în munca de control financiar, atunci când complexitatea unor probleme depăşeşte nivelul de pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control.

Observarea directă este o modalitate utilizată cu prioritate în controlul concomitent şi constă în urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi desfăşurare a muncii din diferite sectoare sau compartimente.

Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Este o probă sigură pentru constatarea existenţei unui anumit post de activ, a imobilizărilor sau actelor justificative înregistrate în evidenţă. De exemplu controlul banilor din casierie, al listelor de inventariere etc.

3.2.4. Controlul total sau prin sondaj

În practică controlul poate fi exercitat total sau prin sondaj. Controlul total cuprinde toate operaţiunile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga

perioadă supusă controlului. Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaţiunile şi documentele dintr-un

anumit sector.

3.2.5. Analiza economico -financiară

Analiza economico-financiară este un instrument metodologic sistematic, utilizat de controlul financiar care, pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute în îndeplinirea programelor de activitate şi a factorilor care i-au influenţat, pe baza unei documentări multilaterale, descompune activitatea controlată pe elemente constitutive şi studiază raporturile existente între acestea.

Analiza economico-financiară se efectuează prin tehnici cum sunt:- tehnici de stabilire a relaţiilor cauzale între fenomene;- diviziunea şi descompunerea;- gruparea;- substituirea în lanţ;- balanţa elementelor şi modificărilor;- corelaţia;- calculul matricial;- cercetarea operaţională.

Modalităţile de control documentar contabil şi de analiză economico-financiară, nu se aplică automat pentru toate obiectivele supuse controlului, ci selectiv, diferenţiat în funcţie de natura surselor de date, de modul de culegere, înregistrare, prelucrare şi păstrare a lor, precum şi de formele de control ce se exercită.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Definiti controlul documentar contabil.2.Mentionati principalele tehnici de control documentar contabil.3.Definiti procedeul de control.

12

Lectia IVSTABILIREA RASPUNDERII - MODALITATE DE VALORIFICARE A

CONSTATARILOR CONTROLULUI

Obiectivul - Cunoasterea formelor de raspundere in cadrul procesului de valorificare a constatarilor controlului financiar.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Valorificarea constatarilor controlului, masuri operative pentru inlaturarea deficientelor, masuri ce se iau in continuare, raspunderea disciplinara, raspunderea contraventionala(administrativa), raspunderea materiala(patrimoniala), raspunderea penala.

4.1. Modalităţi de valorificare a constatărilor controlului financiar-stabilirea răspunderii

Finalizarea acţiunilor de control financiar, respectiv valorificarea constatărilor făcute, depinde de organul care a exercitat controlul, de conducerea agentului economic şi de aplicarea soluţiilor corespunzătoare, în funcţie de natura activităţii şi deficienţelor sau a rezervelor de îmbunătăţire constatate.

Astfel, se propun sau dispun măsuri operative, în timpul desfăşurării controlului pentru înlăturarea deficientelor constatate şi prevenirea repetării lor dintre care menţionăm:

- depozitarea şi păstrarea bunurilor în condiţii corespunzătoare;- întocmirea corectă şi la timp a documentelor la locurile de producţie;- corectarea erorilor din evidenţa tehnic-operativă şi contabili;- înregistrarea plusurilor în gestiune, recuperarea pagubelor etc.

Pe baza constatărilor şi propunerilor organelor de control financiar, conducerea agentului economic controlat şi a organului care a dispus controlul stabilesc măsuri ce se iau în continuare pentru:

- înlăturarea şi prevenirea abaterilor;- aplicarea sancţiunilor disciplinare;- stabilirea răspunderii materiale;- înaintarea la procuratură a actelor încheiate în cazul constatării de

fapte penale etc.La stabilirea răspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar, avem

următoarele categorii de răspundere:- răspunderea disciplinară;- răspunderea contravenţională (administrativă);- răspunderea materială;- răspunderea penală.

4.1.1. Răspunderea disciplinară

Răspunderea disciplinară intervine în situaţia când persoana încadrată în muncă îşi încalcă cu vinovăţie obligaţiile proprii ori normele de comportare, comiţând ceea ce îndeobşte numim abateri disciplinare.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Sancţionarea abaterilor disciplinare se face după caz, cu: avertisment scris;

13

suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare.

retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului şi/sau, după caz şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3

luni cu 5-10%; desfacerea disciplinară a contractului de muncă (concedierea);

Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului şi poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului ca sancţiune disciplinară, în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile disciplinare sau de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.

4.1.2. Răspunderea contravenţională (administrativă)

Conceptul de contravenţie şi stabilirea contravenţiilorContravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus

decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi sau alte acte normative. Actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii cuprind descrierea

faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. În cazul sancţiunii cu amendă, se stabileşte limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cota procentuală din anumite valori.

Sancţiunile contravenţionaleFelurile sancţiunilor contravenţionale, sunt:

- principale: avertismentul, amenda contravenţională, prestare în folosul comunităţii;- complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

suspendarea sau anularea după caz a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; blocarea contului bancar; suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior temporar, sau definitiv, închiderea unităţi; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenurilor în starea iniţială.

- Prin avertisment se atrage atenţie contravenientului asupra pericolului faptei săvârşite şi i se recomandă ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

4.1.3. Răspunderea materială (patrimonială)

Răspunderea materială prezintă unele trăsături specifice, şi anume: este proprie persoanelor încadrate în muncă; este, de regulă, limitată numai la paguba efectivă, neincluzând foloasele nerealizate de unitate; se întemeiază exclusiv pe culpă (vinovăţie); este, în principiu, individuală; reparaţia are loc prin echivalent bănesc, şi nu în natură; presupune o procedură specială; nu poate funcţiona în comun cu răspunderea unităţii patrimoniale.

Pentru ca răspunderea materială să aibă loc, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

- între autorul pagubei şi unitatea păgubită să fi existat un raport juridic de muncă la data săvârşirii faptei cauzatoare de pagubă: contract de muncă, contract de ucenicie, contract de prestări servicii etc.;

- fapta cauzatoare a pagubei să aibă caracter ilicit, să fie personală şi în legătură cu munca;

14

- prin fapta sa ilicită, autorul să fi produs o pagubă materială, de regulă localizată în patrimoniul unităţii la care este încadrat;

- să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi pagubă, în sensul că fapta ilicită precedă şi determină paguba care apare ca efect al faptei ilicite (paguba unităţii este cauzată în mod nemijlocit de fapta celui încadrat);

- persoana să fi săvârşit fapta cu vinovăţie, sub formă comisivă sau omisivă. Vinovăţia implică conştiinţa încălcării unor relaţii sociale şi se întemeiază pe discernământul autorului, pe posibilitatea acestuia de a prevedea consecinţele propriei fapte.

Răspunderea materială poate avea următoarele forme:Răspunderea individuală - impune persoanei încadrate obligaţia de a repara singură şi în

întregime paguba cauzată unităţii prin fapta sa personală şi din vinovăţia proprie.Răspunderea comună - se stabileşte atunci când există o singură pagubă şi mai mulţi

autori. Răspunderea solidară constă în obligaţia mai multor persoane de a executa aceeaşi

datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei- Răspunderea subsidiară se stabileşte atunci când paguba este produsă de mai

multe persoane, dar gradul lor de participate nu este identic sau similar, ori unele dintre acţiunile deficitare nu constituie o cauză nemijlocită a pagubei, ci numai un prilej.

Procedura de obţinere a titlurilor executorii şi de recuperare a pagubelorPrincipalele titluri executorii, pe linia recuperării pagubelor, sunt:Angajamentul de plată scris - constituie titlul executoriu prin care persoana în cauză

recunoaşte producerea pagubei şi vinovăţia sa şi se angajează pentru acoperirea pagubei, restituirea sumelor încasate nejustificat, plata contravalorii bunurilor care nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate.

Decizia de imputare - se emite de managerul unităţii păgubite, numai propriilor salariaţi. În cazul în care de producerea pagubei se fac vinovate şi persoane numite în funcţii de acesta (director, contabil-şef etc.), singure sau împreună cu alte persoane. Emiterea deciziei de imputare este obligatorie dacă unitatea a primit „dispoziţie obligatorie” de la organele de control ale Ministerului Finanţelor.Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoştinţă de existenţa pagubei, răspunderea materială neputând fi stabilită dacă de la data producerii pagubei au trecut mai mult de 3 ani. Termenul de 60 de zile se calculează din ziua în care s-a primit la registratura generală a unităţii raportul organelor care au stabilit paguba conform procesului-verbal sau nota de constatare.

Titlul executoriu judecătoresc se constituie prin investire în formula executorie, de regula, a hotărârilor rămase definitive.

Dispoziţia de reţinere din salariul titularului de avans, emisă de conducătorul compartimentului financiar-contabil, are efectele unui titlu executoriu pentru sumele datorate ca urmare a nejustificării avansurilor sau nerestituirii celor necheltuite, inclusiv penalizarea aferentă.

4.1.4. Răspunderea penală

Răspunderea penală are ca temei infracţiunea, adică fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

Dacă faptele penale (infracţiunile) au cauzat pagube materiale, instanţa de judecată stabileşte şi răspunderea materială. Răspunderea penală nu este decât urmarea unei infracţiuni care este în mod expres prevăzută de lege.

Recuperarea pagubelor cauzate prin fapte penale (infracţiuni) se face: în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare, săvârşirii infracţiunii prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare; prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă. De asemenea, se acordă

15

despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită unitatea în patrimoniul căreia s-a produs fapta.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati in ce constau masurile operative si masurile ce se iau in continuare in cadrul procesului de valorificare a constatarilor controlului financiar.

2.Mentionati felurile de raspundere stabilite in cadrul procesului de valorificare a constatarilor controlului financiar.

3.Enumerati titlurile executorii in vedere recuperarii pagubelor.

Lectia VCONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

Obiectivul - Cunoasterea metodologiei de control financiar al statului, inclusiv actele de control financiar intocmite.

Cuvinete cheie, expresii specifice - Control financiar al statului, Registrul unic de control, actele de control financiar(proces-verbal de control, proces-verbal intermediar, proces- verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, nota de constatare, nota unilaterala, nota de prezentare, nota explicativa).

5.1. Obiectivele şi sfera controlului financiar al statului

Controlul financiar al statului include în sfera sa regiile autonome, societăţile/companiile naţionale, societăţile comerciale la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate publică, are calitatea de acţionar şi la alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

Controlul financiar are următoarele principale obiective:- modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de realizare a prevederilor din

bugetul de venituri şi cheltuieli;- modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor financiare de

către regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate publică, are calitatea de acţionar;

- modul de utilizare a ajutorului de stat: subvenţii, alocaţii, credite cu garanţia statului, fonduri, facilităţi etc., potrivit destinaţiei prevăzute de lege;

- exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe, stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;

- calitatea managementului.

5.2. Metodologia de control financiar al statului

Selectarea agenţilor economici la care urmează să se efectueze controlul financiar şi stabilirea duratei acestuia se fac cu respectarea următoarelor reguli:

- într-un an calendaristic, un agent economic face obiectul unui singur control al contabilităţii, pentru sinceritatea bilanţurilor şi determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului;

- este supusă controlului întreaga perioadă scursă de la precedentul control de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective, care nu se prescriu;

- fac excepţie acţiunile de documentare, analiză şi urmărire a implementării unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea şi obţinerea acordului agentului economic, precum şi controlul reclamaţiilor cu privire la existenţa unor eludări ale legilor financiare şi fiscale, care se efectuează ori de câte ori este cazul;

16

- durata maximă a unei acţiuni de control, la sediul unui agent economic, este de 3 luni, indiferent de perioada supusă controlului. Prin norme, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte durate maxime diferenţiate în funcţie de categorii de agenţi economici, de natura acţiunilor de control, precum şi de perioada cuprinsă în control.

Procedura de selectare a agenţilor economici ţine cont, în principal, de:- importanţa agentului economic (strategică, naţională, regională, locală);- situaţia economico-financiară a agenţilor economici (pierderi, arierate);- facilităţi acordate (ajutor de stat, credite interne şi externe cu garanţia statului, fonduri

comunitare, fonduri de cofinanţare etc.);- programe de restructurare a activităţii economice.

REGISTRUL UNIC DE CONTROLRegistrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la

contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fito-sanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii.

Evidenţierea controalelor în registrul unic de control se face cu semnăturile reprezentantului legal al agentului economic şi organului de control. Agenţii economici au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de control.

Organele de control au obligaţia:a) de a consemna în registru, înaintea începerii controlului;b) ca, înainte de începerea acţiunii de control, să consulte actele de control încheiate

anterior, care au legătură cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaşte constatările făcute, măsurile stabilite şi stadiul îndeplinirii lor.

După finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul şi data actului de control întocmit.

5.3. Actele de control financiar

Actele de control sunt documente în care se consemnează constatările rezultate din acţiunea de control financiar.

Organele de control financiar-fiscal întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:- proces-verbal de control financiar;- proces-verbal intermediar;- proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;- notă de constatare;- notă unilaterală;- notă de prezentare;- raport de inspecţie fiscală.

A. Procesul-verbal de control financiarProcesul-verbal de control financiar:a) este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar şi de

reprezentantul legal al agentului economic;b) se întocmeşte de echipa de control financiar pentru consemnarea aspectelor constatate

ca urmare a controlului obiectivelor stabilite prin tematica de control şi dispunerea de măsuri pentru remedierea deficienţelor semnalate;

B. Procesul-verbal intermediar:- este un act bilateral, care se semnează de către organul de control financiar şi de

reprezentantul legal al agentului economic;- se întocmeşte la unităţile subordonate agentului economic;

17

- are structura procesului-verbal de control financiar şi nu poate fi atacat pe cale administrativă sau judecătorească;

- este anexă la procesul-verbal de control financiar care se întocmeşte la agentul economic.

C. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilorProcesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte

ale căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor de control financiar, în condiţiile legii şi în conformitate cu procedura stabilită prin legislaţia în vigoare privind regimul juridic al contravenţiilor.

D. Nota de constatareNota de constatare se întocmeşte:- atunci când în cursul controlului financiar se fac constatări a căror reconstituire

ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite;- în alte situaţii apreciate de organele de control financiar.

E. Nota unilateralăNota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care, în urma controlului financiar, nu s-au

constatat abateri ori acestea, prin volumul şi importanţa lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale de control financiar.

În nota unilaterală, organele de control financiar arată, concret, ce anume documente au controlat şi constatările acute.

F. Nota de prezentareLa actele de control încheiate se anexează nota de prezentare, care cuprinde, în principal,

următoarele:- organele sau persoanele, după caz, din afara agentului economic controlat, care au dat

dispoziţii ce au determinat abaterile respective;- problemele care necesită control financiar în continuare şi/sau extinderea controlului la

alţi agenţi economici, făcându-se propunerile corespunzătoare;- măsurile ce mai trebuie luate în continuare de agentul economic controlat şi de organul

ce a dispus controlul financiar;- propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere

organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor, după caz;- propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ în domeniul supus

controlului financiar.În cazul în care organul de control financiar nu are nimic de arătat sau de propus faţă de

cele cuprinse în actul de control, nu se mai întocmeşte nota de prezentare.

G. Raportul de control fiscalOrganele de control financiar au obligaţia să controleze exactitatea şi realitatea

înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege, urmărind stabilirea corectă şi achitarea integrală a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati ce este Registrul unic de control si ce se consemneaza in acesta2.Mentionati documentele ce se intocmesc cu ocazia controlului financiar al

statului.

18

Lectia VICONTROLUL FISCAL - ASPECTE GENERALE

Obiectivul - Cunoasterea fundamentelor legale privind controlul fiscal(principii, atributii, tipologie, perioada supusa controlului fiscal, durata controlului fiscal).

Cuvinte cheie, expresii specifice - Principiile fiscalitatii ca obiectiv fundamental al controlului fiscal, sfera controlului fiscal, perioada supusa controlului fiscal, controlul fiscal element al raportului de drept material fiscal (creante fiscale, obligatii fiscale);regurile controlului fiscal privind aplicarea generala a Codului fiscal, organe fiscale.

6.1. Fundamentul legal al controlului fiscal

Controlul fiscal al agenţilor economici include respectarea cadrului legal cu privire la:- impozitele şi taxele care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, şi

anume: impozitul pe profit, pe veniturile micro-întreprinderilor, pe reprezentanţe şi pe valoarea adăugată; accize; impozite şi taxe locale;

- contribuabilii obligaţi să plătească impozite şi taxe;- modul de calcul şi de plată, precum şi procedura de modificare a impozitelor şi taxelor;- prevederile fiscale de administrare a impozitelor şi taxelor.Controlul fiscal are ca obiect fundamental respectarea prevederilor Codului fiscal şi

Codului de procedură fiscală.

6.2. Principiile fiscalităţii

Un obiectiv esenţial al controlului fiscal îl constituie respectarea principiilor pe care se bazează impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal, cum sunt:

a) Neutralitatea măsurilor fiscale; în raport cu diferite categorii de investitori, capitaluri şi forme de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin.

b) Certitudinea impunerii, pe bază de norme juridice clare, care:- nu conduc la interpretări arbitrare;- stabilesc cu precizie termenele, modalitatea şi sumele de plată pentru fiecare agent

economic - plătitor de impozite şi taxe;- fac posibile urmărirea şi înţelegerea, de către fiecare plătitor, a sarcinii fiscale pentru a

determina influenţa deciziilor de management ale agenţilor economici asupra sarcinii lor fiscale.c) Eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului

fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru agenţii economici, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către aceştia a unor decizii investiţionale majore.

6.3. Atribuţiile controlului fiscal

În sfera sa, controlul fiscal include toate persoanele, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţia de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Controlul fiscal are următoarele atribuţii:a) constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din activitatea

contribuabilului supus controlului sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;

19

c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.

Controlul fiscal are ca obiectiv general modul de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, respectiv ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

- înregistrarea fiscală;- declararea, stabilirea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume

datorate bugetului general consolidat;- soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale. Controlul fiscal are ca obiect bazele de impunere, legalitatea şi conformitatea declaraţiilor

fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi accesoriile aferente acestora.

6.4. Tipologia şi sfera controlului fiscal

După întinderea sa, controlul fiscal poate avea următoarele forme:- control fiscal general, care are în vedere toate obligaţiile fiscale ale unui contribuabil,

pe o perioadă de timp determinată;- control fiscal parţial, care are în vedere una sau mai multe obligaţii fiscale, pe o

perioadă de timp determinată.Controlul fiscal parţial se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru

impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.Organul de control fiscal decide asupra efectuării unui control fiscal general sau parţial

în temeiul dreptului de apreciere şi al rolului său activ

6.5. Perioada supusă controlului fiscal

La contribuabilii mari, perioada supusă controlului fiscal începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, cu respectarea termenului de prescripţie.

La celelalte categorii de contribuabili, controlul fiscal se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.

6.6. Controlul fiscal în raportul de drept material fiscal

În esenţa sa, controlul fiscal este implicat direct în raportul de drept material fiscal. Sub acest aspect, în exercitarea controlului fiscal este necesar să se cunoască definirea legală a unor elemente din domeniul fiscal, respectiv:

a) Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi de drepturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, care reprezintă drepturi determinate ce constau în:

- dreptul la perceperea, respectiv, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale;

- dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, denumite creanţe fiscale accesorii.

b) Obligaţii fiscale. În sensul Codului de procedură fiscală, prin obligaţii fiscale se înţelege obligaţia de a:

- declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- calcula şi înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

20

- plăţi la termenele legale, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- plăţi, dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;

- calcula, reţine şi înregistra in evidenţele contabile şi de plată, la termenele legate, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă.

c) Dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le generează..

d) Creanţele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

e) Creditori şi debitori.În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi

de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care au obligaţia corelativă.f) Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, are

obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat:

g) Răspunderea solidară. Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile Codului de procedură fiscală răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

- persoanele fizice sau juridice care în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitor, care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;

- administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

h) Drepturile şi obligaţiile succesorilor. Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun, cu excepţia obligaţiei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.

i) Cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor. Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.

6.7. Procedura de aplicare generală a Codului fiscal

Controlul fiscal are la bază regulile de aplicare generală a Codului fiscal, şi anume:- moneda naţională a României este moneda de plată şi de calcul al impozitelor şi taxelor;- impozitarea veniturilor în numerar şi/sau în natură;- neluarea în considerare a tranzacţiei care nu are scop economic sau efectuată de un

contribuabil inactiv;- ajustarea sumei venitului şi cheltuielii în cadrul unei tranzacţii între persoane afiliate;- veniturile obţinute din România.

6.8. Controlul fiscal – componentă a sistemului fiscal

Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.

Denumirea organe fiscale include Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a cărei structură este şi Direcţia de control fiscal, unităţile sale teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. Ca atare, controlul fiscal este parte integrantă a sistemului de organe fiscale.

21

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati atributiile controlului fiscal.2.Mentionati tipologia si sfera controlului fiscal.

Lectia VIIMETODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FISCAL

Obiectivul - cunoasterea etapelor, normelor etice, principiilor, regurilor si procedurilor in cadrul metodologiei de Control fiscal.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Norme etice, principii fundamentale de exercitare a controlului fiscal;selectionarea contribuabililor pentru controlul fiscal;locul, timpul si durata controlului fiscal;reguli si proceduri de control fiscal;acte administrative fiscale;administrarea probelor;calcularea si prelungirea termenelor in administrarea de fapt fiscala;obiective ale controlului fiscal;competenta de control fiscal.

7.1. Norme etice şi principii fundamentale de exercitare a controlului fiscal

Persoanele cu atribuţii de control fiscal îşi desfăşoară activitatea pe bază de:a) Norme etice, care includ:- aptitudini profesional-intelectuale dobândite prin pregătire şi instruire profesională;- acceptarea unui cod comun de valori etice, promovat de autoritatea fiscală, precum şi a

existenţei unei îndatoriri faţă de societate.b) Principii fundamentale, care asigură creşterea încrederii în autoritatea fiscală şi a

prestigiului controlului fiscal.A. Normele etice au ca obiectiv desfăşurarea la cele mai înalte standarde de

profesionalism a activităţii de control fiscal. Atingerea acestui obiectiv impune unele cerinţe de bază, cum sunt:

a) Credibilitatea. Societatea îşi manifestă nevoia de credibilitate în controlul fiscal ca justificare a participării fiecărui contribuabil la formarea resurselor financiare ale bugetului general consolidat. Existenţa unui cadru etic al persoanelor cu atribuţii de control fiscal constituie o garanţie a creşterii încrederii agenţilor economici - contribuabili în controlul fiscal.

b) Profesionalism. Controlul fiscal este exercitat de persoane ale căror capacităţi intelectuale şi experienţă dobândite prin pregătire le asigură competenţa necesară activităţii de control fiscal;

c) Calitatea serviciilor. Societatea în general şi contribuabilii în special solicită efectuarea controlului fiscal la cele mai înalte cote de calitate şi standarde de performanţă, astfel încât să se asigure realizarea funcţiei de control fiscal şi derularea nestingherită a activităţii contribuabililor pe perioada controlului.

B. În vederea atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită această funcţie au obligaţia să respecte următoarele principii fundamentale:

a) Integritatea. Funcţia de control fiscal se exercită cu onestitate, bună credinţă, responsabilitate şi în conformitate cu prevederile legale şi cerinţele funcţiei.

b) Obiectivitatea. Persoanele cu funcţii de control fiscal tratează toate situaţiile cu care se confruntă în activitatea lor conform stării de fapt, fără influenţe externe, sunt obligate:

- să dovedească onestitate în îndeplinirea tuturor atribuţiilor de serviciu;- să fie obiective în efectuarea constatărilor şi în stabilirea măsurilor luate ori propuse;- să evite ideile preconcepute şi părtinirea;- să nu se lase influenţate în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor

incompatibile cu integritatea şi obiectivitatea;

22

- să respingă şi să informeze superiorii despre orice acte de corupţie, fapte sau acţiuni ilegale;

- să nu folosească poziţia lor de funcţionar public în interese particulare;- să nu condiţioneze îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu de obţinerea unor

recompense din partea contribuabilului;- să nu solicite, să nu primească sau să accepte cadouri, împrumuturi şi orice alte favoruri

ori servicii, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;- să nu se implice în activităţi sau înţelegeri, direct ori indirect, care ar da naştere la

conflicte de interese;- să nu folosească bunurile sau influenţa entităţii controlate pentru rezolvarea unor

probleme personale;- să semnaleze conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care se

află ca urmare a sarcinilor de control fiscal primite.c) Legalitatea. Orice acţiune de control fiscal poate fi efectuată, dacă este prevăzută într-

un act normativ aplicabil domeniului de activitate supus procedurii de control;d) Confidenţialitatea. Persoanele cu funcţii de control fiscal sunt obligate:- să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite în timpul activităţilor profesionale,

în legătură cu afacerile contribuabililor. Obligaţia respectării confidenţialităţii se menţine chiar şi după terminarea relaţiei profesionale între persoana care exercită controlul fiscal şi contribuabil;

e) Competenţa. Toate situaţiile se tratează prin raţionament profesional. C. Responsabilitatea funcţiei de control fiscul faţă de entităţile supuse controlului fiscal

nu impune satisfacerea intereselor acestora.D. În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu persoana care exercită funcţia de control fiscal

este obligată să respecte regulile de conduită.E. Să aibă o atitudine corectă faţă de contribuabili.F. Să respecte regulile de comportament;G. Să respecte condiţiile privind demnitatea, sprijinul profesional şi mediul de lucru.H. Să respecte normelor prevăzute de codul etic.I. Codul etic al inspectoratului de control fiscal se pune la dispoziţia contribuabililor, la

solicitarea acestora, de către toate structurile de control fiscal.

7.2. Selecţionarea contribuabililor pentru controlul fiscal

Contribuabilii ce urmează a fi controlaţi se selectează avându-se în vedere următoarele criterii de selectare:

- criterii materiale: constatările controlului anterior şi indicii de evaziune;- criterii fiscale: depunerea declaraţiei, plata obligaţiilor fiscale, cereri de rambursare;- criterii privind egalitatea în faţa legii, respectiv, stimularea conformării voluntare.

Contribuabilii să fie conştienţi că ar putea deveni, în orice moment, subiecţi ai controlului fiscal;- criterii generale prioritare de selectare, elaborate la nivel central, cu posibilitatea

ierarhizării şi completării la nivel local;- categoriile de contribuabili: mari, care se controlează anual; mijlocii şi mici, care se

selectează aleatoriu, într-un procent posibil de controlat faţă de numărul total existent, avându-se în vedere contribuabilii la care: cu ocazia controlului fiscal anterior s-au constatat deficienţe în aplicarea legislaţiei fiscale; în baza unor informaţii de la terţi sau a unor nereguli depistate în declaraţiile fiscale sunt suspectaţi de evaziune fiscală.

Selectarea contribuabililor pentru control fiscal se face prin utilizarea unor metode moderne şi eficiente de selectare, şi anume:

- evaluarea riscului de evaziune fiscală;- selectarea aleatorie a unui eşantion reprezentativ dintre contribuabili, urmată de

controlul eşantionului (control pe documente sau control la sediul contribuabilului);- studiul rezultatelor activităţii normale de control fiscal;

23

- analiza informaţiilor din declaraţiile fiscale;- analiza financiară;- anticiparea riscului;- selectarea automată, bazată pe sistemul informatic şi pe cooperare între experţii din

domeniul controlului fiscal şi din cel al tehnologiei informaţiei.

7.3. Locul, timpul şi durata controlului fiscal

Controlul fiscal se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului, care are obligaţia să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării controlului fiscal.

Prin spaţiul adecvat necesar desfăşurării controlului fiscal se înţelege asigurarea unui spaţiu în limita posibilităţilor contribuabilului, după caz, dotat cu necesarul minim de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite pentru controlul fiscal sau elaborate de către organele de control fiscal.

Controlul fiscal se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Controlul fiscal se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Durata efectuării controlului fiscal se stabileşte de organele de control fiscal sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de trei luni. În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata controlului nu poate fi mai mare de şase luni.

7.4. Reguli şi proceduri de control fiscal

Conform regulilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, controlul fiscal:a) Are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt fiscale şi raporturile juridice care sunt

relevante pentru impunere.b) Se efectuează în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a agentului

economic şi să utilizeze eficient timpul destinat desfăşurării controlului fiscal.c) Se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume

datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. d) Se execută pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării,

teritorialităţii şi descentralizării.e) Activitatea de control fiscal se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe

anuale, trimestriale şi lunare.Practic, pot fi utilizate următoarele proceduri de control fiscal:a) Controlul prin sondaj, respectiv cercetarea selectivă a documentelor şi operaţiunilor

semnificative în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.

b) Controlul inopinat, care constă în activitatea de control faptic şi documentar, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea prealabilă a contribuabilului.

c) Controlul încrucişat, care constă în controlul documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane. Controlul încrucişat poate fi şi inopinat.

7.5. Corelarea procedurilor de control fiscal cu cele de administrare a creanţelor fiscale

7.5.1. Competenţa organului fiscal

a) Competenţa generală a organului fiscal. În exercitarea controlului fiscal se ţine seama de competenţa legală generală a organelor fiscale cu privire la:

24

- administrarea creanţelor fiscale cu excepţia impozitelor, taxelor şi altor sume care se datorează în vamă şi care se administrează de către organele vamale;

- enunţarea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală;- exercitarea controlului.b) Competenţa teritorială a organului fiscal. Conform prevederilor Codului de

procedură fiscală, competenţa teritorială pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat revine:

- organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domeniul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă;

- organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează, în întregime sau cu preponderenţă, cifra de afaceri, în cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României printr-un sediu permanent;

- altor organe fiscale, stabilite prin ordin al ministrului Finanţelor Publice, în cazul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, în cazul marilor contribuabili.

c) Competenţa în cazul sediilor secundare. În cazul în care contribuabilul are obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea se află situate.

d) Competenţa teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei locale

Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

e) Competenţa specială. În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu pe teritoriul României, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale, respectiv, se obţin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care constituie bază de impunere.

f) Conflictul de competenţă. O problemă sensibilă ce necesită atenţie deosebită în exercitarea controlului fiscal o constituie respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală cu privire la conflictul de competenţă, acordul asupra competenţei şi conflictul de interese.

g) Acordul asupra competenţei. Cu acordul organului fiscal care deţine competenţa teritorială şi al contribuabilului în cauză, activitatea de administrare a acestuia poate fi preluată de un alt organ fiscal.

h) Conflictul de interese. O atenţie deosebită este necesar să se acorde, în exercitarea conflictului fiscal, conflictului de interese. Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă:

- în cadrul procedurii respective, acesta este contribuabil, soţ/soţie al/a contribuabilului, rudă, până la gradul al 3-lea inclusiv, a contribuabilului, reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;

- în cadrul procedurii respective, poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

- există un conflict între el, soţul/soţia, rudele sale, până la gradul al 3-lea inclusiv, şi una dintre părţi sau soţul/soţia, rudele părţii până la gradul al 3-lea inclusiv;

- în alte cazuri prevăzute de lege.

7.5.2. Actele administrative fiscale - sursă de informaţii pentru controlul fiscal

Cu privire la actele administrative fiscale, controlul fiscal are în vedere: noţiunea şi conţinutul, comunicarea, opozabilitatea, desfiinţarea şi modificarea, precum şi îndreptarea erorilor.

a) Conţinutul actului administrativ fiscal

25

Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

b) Comunicarea actului administrativ fiscalActul administrativ-fiscal se comunică, obligatoriu contribuabilului căruia îi este destinat.c) Opozabilitatea actului administrativ-fiscalÎn argumentarea constatărilor, controlul fiscal ia în considerare situaţiile privind

opozabilitatea şi nulitatea actului administrativ fiscal. Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat.

d) Nulitatea actului administrativ-fiscalNulitatea actului administrativ-fiscal, care se poate constata la cerere sau din oficiu, este

atrasă de lipsa unuia dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a declaraţiei actului administrativ-fiscal sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia situaţiei în care actul administrativ fiscal este emis prin intermediul mijloacelor informatice şi este valabil fără să poarte semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal şi ştampila organului emitent.

e) Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscaleActul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat cu respectarea procedurii

iniţiale.f) Îndreptarea erorilor materialeOrganul fiscal îndreaptă erorile materiale din cuprinsul actului administrativ-fiscal, din

oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ fiscal corectat se comunică, potrivit legii, contribuabilului.

7.5.3. Administrarea probelor, calcularea şi prelungirea termenelor

Mijloacele de probăStarea de fapt fiscală se determină prin administrarea mijloacelor de probă. Pentru determinarea stării de fapt fiscale se administrează mijloace de probă, cum sunt:

solicitarea informaţiilor din partea contribuabililor şi a altor persoane; solicitarea de expertize; folosirea înscrisurilor; efectuarea de cercetări la faţa locului.

Modalităţi de obţinere a informaţiilor şi lămuririlorInformaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei fiscale reale pot fi obţinute de organul

fiscal şi de control fiscal prin următoarele modalităţi:- solicitarea prezenţei contribuabilului la sediul organului fiscal/de control fiscal cu

documentele indicate de acest organ. - comunicarea reciprocă între organele fiscale, dacă într-o procedură fiscală se constată

fapte care prezintă importanţă pentru alte raporturi juridice fiscale.- solicitarea de informaţii altor persoane, atunci când starea de fapt fiscală nu este

clarificată de către contribuabil. Obligaţia de a furniza informaţii - contribuabilul sau altă persoană împuternicită de

acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.

Expertiza - ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize.

Prezentarea de înscrisuri - în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri.

Cercetarea la faţa locului - în condiţiile legii, organele fiscale şi cele de control fiscal pot efectua cercetare la faţa locului.

26

Estimarea bazei de impunere - dacă organul fiscal nu poate determine baza de impunere, aceasta se estimează. În acest caz, se au în vedere toate datele şi documentele care au relevanţă pentru estimare.

Estimarea bazelor de impunere are loc în situaţii cum sunt:- contribuabilul nu depune declaraţii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea

corectă a bazei de impunere;- contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale, inclusiv situaţiile

în care contribuabilul obstrucţionează sau refuză acţiunea de control fiscal;- contribuabilul nu conduce evidenţa contabilă şi fiscală;- când au dispărut evidenţele contabile şi fiscale sau actele justificative privind

operaţiunile producătoare de venituri şi contribuabilul nu şi-a îndeplinit obligaţia de refacere a acestora.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati pe baza caror valori etice si profesionale isi desfasoara activitatea persoanele cu atributii de control fiscal.

2.Explicitati definitia: „locul, timpul si durata controlului fiscal”.3.Ce intelegeti prin competenta organului fiscal si de cate feluri este?

Lectia VIIIACTELE DE CONTROL FISCAL

Obiective - Cunoasterea actelor ce se intocmesc cu ocazia controlului fiscal.Cuvinte cheie, expresii specifice - Acte de control fiscal-avizul de control fiscal,

legitimatia de inspectie fiscala si ordinul de servici, proces-verbal de ridicare/restituire de inscrisuri, proces verbal de sigilare/desigilare, nota explicativa, raportul de control fiscal, procesul verbal de control inopinat/incrucisat/de cercetare la fata locului, declaratia contribuabilului la finalizarea controlului fiscal.

8.1. Avizul de control fiscal

Avizul de control fiscal este actul/documentul prin care, înaintea desfăşurării controlului fiscal, organul de control înştiinţează contribuabilul cu privire la acţiunea de control fiscal ce urmează a se desfăşura la acesta.

8.2. Legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu

Legitimaţiile de inspecţie fiscală:- atestă împuternicirea specială a titularului în faţa contribuabilului, care implică

exerciţiul autorităţii de stat, acordată acestuia pe timpul îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin;- sunt valabile numai însoţite de ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de

control fiscal al cărui salariat este titularul acestuia;Ordinul de serviciu reprezintă documentul prin care organele de control fiscal sunt

împuternicite să efectueze inspecţia/controlul la contribuabilul nominalizat.

8.3. Invitaţia pentru invitarea contribuabilului la sediul organului de control fiscal

Invitaţia este documentul prin care un contribuabil este invitat la sediul organului de control fiscal, în vederea efectuării unei acţiuni de stabilire a situaţiei fiscale reale prin prezentare de înscrisuri şi alte procedee în competenţa controlului fiscal.

27

8.4. Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri

Organul de control fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor de către agenţii economici, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului de control fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

8.5. Proces-verbal de sigilare/desigilare

Sigilarea/desigilarea unor incinte ale contribuabilului supus controlului fiscal se consemnează în „Proces-verbal de sigilare/desigilare", care se întocmeşte de organul de control fiscal în două exemplare, din care un exemplar se reţine de echipa de control fiscal şi se anexează la Raportul de inspecţie fiscală procesul-verbal de control, iar celălalt se lasă reprezentantului legal al contribuabilului supus controlului fiscal sau deţinătorului spaţiului sigilat.

8.6. Notă explicativă

Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de control fiscal pot solicita explicaţiile scrise, reprezentantului sau oricărui angajat al contribuabilului, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenţa controlul fiscal.

Întrebările se formulează în mod clar, concis şi concret, pentru a da posibilitatea unor răspunsuri la obiect.

Explicaţiile la întrebările puse de organele de control fiscal se dau în scris prin nota explicativă.

8.7. Raportul de control fiscal

Rezultatul controlului fiscal general sau parţial se consemnează într-un raport scris, în care se precizează constatările controlului, din punct de vedere faptic şi legal. La raportul privind rezultatele controlului fiscal se anexează, ori de câte ori este cazul, actele privind constatările preliminare, cum sunt procesele-verbale încheiate inclusiv cu ocazia controlului inopinat şi/sau încrucişat şi orice alte acte.

8.8. Proces-verbal de control inopinat/încrucişat/de cercetare la faţa locului

Procesul-verbal reprezintă actul de control care se întocmeşte de către organele de control fiscal numai în cazul controlului inopinat, încrucişat, în cazul efectuării, în condiţiile legii, a unei cercetări la faţa locului sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul controlului fiscal, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni. Nu are ca rezultat întocmirea unei decizii de impunere.

8.9. Declaraţia contribuabilului la finalizarea controlului fiscal

La finalizarea controlului fiscal, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru controlul fiscal. În declaraţie se menţionează şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.

28

8.10. Aspecte privind valorificarea constatărilor controlului fiscal

- Dreptul agentului economic de a fi informat şi de a prezenta punct de vedere cu privire la constatările controlului fiscal

- Dispunerea de măsuri în sarcina contribuabilului- Sesizarea organelor de urmărire penalăIntrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati care sunt actele ce se intocmesc cu ocazia controlului fiscal.2.Mentionati ce reprezinta valorificarea constatarilor controlului fiscal

Lectia IXORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR-FISCAL

Obiectivul - Cunoasterea institutiilor/structurilor prin intermediul carora se exercita controlul financiar-fiscal, la nivel central si teritorial.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Structura de administrare fiscala teritoriala(in

cadrul Directiilor generale a finantelor publice), Garda financiara, Comisariatul general, Comisariatul regional si Sectiile judetene ale Garzii

financiare, control operativ si inopinat.

9.1. Organe de stat cu atribuţii de control financiar-fiscal

9.1.1. Ministerul Finanţelor Publice

Administrarea generală a finanţelor publice se exercită de Ministerul Finanţelor Publice, care asigură utilizarea pârghiilor financiare şi valutare în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei agenţilor economici.

Ministerul Finanţelor Publice este organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză, care aplică strategia şi Programul Guvernului în domeniul finanţelor publice.

Atribuţiile principale ale Ministerului Finanţelor Publice, în domeniul fiscal sunt:- elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe, urmăreşte

perfecţionarea aşezării acestora şi armonizarea legislativă în acest sens;- elaborează proiecte de acte normative cu privire la procedurile de control fiscal,

combaterea şi sancţionarea evaziunii fiscale, atribuirea codului fiscal şi relaţiile dintre contribuabili şi administraţia financiară;

- elaborează strategii, studii comparative, priorităţi şi proiecte de acte normative privind politica fiscală a României în domeniul convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri;

- exercită, prin organele sale de specialitate, controlul operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi cu respectarea legislaţiei fiscale;

- acţionează, prin mijloacele specifice, pentru combaterea evaziunii fiscale şi a corupţiei;- elaborează proiecte de acte normative în domeniul contabilităţii financiare şi de

gestiune şi urmăreşte perfecţionarea acestora în corelaţie cu normele europene în domeniu;- urmăreşte realizarea unui management eficient şi coerent al sistemului fiscal românesc,

având ca scop elaborarea şi menţinerea unui sistem fiscal unitar, stabil şi armonizat în strânsă concordanţă cu indicatorii macroeconomici din strategia de dezvoltare economică a Guvernului;

- urmăreşte organizarea administraţiei fiscale şi aplicarea uniformă şi eficientă a sistemului fiscal;

29

- controlează în condiţiile legii, activitatea financiară a agenţilor economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;

- urmăreşte exercitarea de către administraţia fiscală, cu profesionalism şi integritate, a prerogativelor stabilite prin lege, prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;

- exercită prin organele sale de specialitate controlul utilizării creditelor bugetare de către instituţiile publice;

- elaborează proceduri de control fiscal: coordonează, îndrumă şi verifică modul de respectare a procedurilor de control fiscal şi a legislaţiei fiscale de către întregul aparat de control fiscal.

În îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul Finanţelor Publice este autorizat:- să dea agenţilor economici, ca urmare a controlului, dispoziţii obligatorii, pentru luarea

măsurilor de respectare a legii;- să ia măsuri pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege în competenţa sa;- să aprobe înlesniri, restituiri, compensări sau amânări la plata impozitelor, taxelor şi

altor vărsăminte obligatorii la bugetul de stat, precum şi repunerea în termen a cererilor şi contestaţiilor, în condiţiile legii, şi să informeze periodic Guvernul;

- să aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile asiguratorii, în condiţiile legii;

- să încheie protocoale de schimb de informaţii, documente şi de colaborare cu ministere, instituţii publice şi cu alte organizaţii, potrivit competenţelor atribuite;

- să refuze cererile de finanţare de la bugetul de stat, de suplimentare şi de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condiţiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare;

- să retragă creditele bugetare deschise ordonatorilor de credite, în cazurile în care constată că acestea se utilizează în alte scopuri decât cele stabilite;

- să respingă situaţii financiare contabile ale ordonatorilor de credite, care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de normele în vigoare şi să stabilească noi termene pentru refacerea şi prezentarea acestora, cu aplicarea amenzilor prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare;

- să stabilească orice alte măsuri în condiţiile prevăzute de lege.

9.1.2. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF)

9.1.2.1. Obiectivele şi atribuţiile principale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Agenţia Naţională de Administrare fiscală are ca obiective principale următoarele:a) colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri ale

bugetului de stat, conform competenţelor, precum şi a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări, pentru şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, datorate de plătitori, persoane juridice şi persoane fizice, care au calitatea de angajator sau asimilaţi acestora;

b) aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare în domeniul său de activitate;

c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor.

d) aplicarea în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din Programul de guvernare şi de legislaţia în domeniul vamal.

30

9.1.2.2. Competenţa şi organizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

a) propune şi elaborează strategii de dezvoltare şi soluţii de reformă în domeniul administrării veniturilor bugetare pentru care este competentă;

b) asigură;- aplicarea corectă, unitara şi nediscriminatorie a legislaţiei fiscale;- acordarea, prin mijloace specifice, a asistenţei pentru contribuabili;- aplicarea prevederilor cu caracter fiscal din convenţiile şi tratatele internaţionale la care

România este parte;- desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de cooperare internaţională în domeniul

său de activitate;- un dialog constructiv cu partenerii de dialog social, în spiritul respectului reciproc şi în

conformitate cu principiile şi standardele europene, in vederea asigurarii eficienţei activităţii, a stabilitatii sociale;

- tiparirea formularelor şi imprimatelor tipizate utilizate in domeniul său de activitate;- un corp al functionarilor publici profesionist, onest, stabil şi eficient, in scopul crearii

unei organizatii moderne, flexibile, funnctionale şi eficiente;c) elaborează:- proceduri de administrare a impozitelor, taxelor şi contributiilor sociale;- proceduri privind activitatea de asistenta, indrumare şi informare a contribuabililor;- continutul şi modelele formularelor şi imprimatelor utilizate pentru administrarea

veniturilor, precum şi instructiunile de completare a acestora, cu avizul directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice;

şi aplică:• procedurile privind: impunerea persoanelor juridice şi persoanelor fizice; evidenta

contribuabililor, gestiunea dosarului fiscal şi a cazierului fiscal; plata voluntara şi stabilirea, impreuna cu directive de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice; alte modalitati de stingere a obligatiilor bugetare pentru care este competenta; executarea silita;

• metodologii de gestiune a arieratelor bugetare;d) derulează programe de perfectionare profesionala a personalului propriu la nivel central

şi la nivelul structurilor de administrare prin şcoala de Finante Publice şi alte organisme specializate in acest domeniu;

e)fundamentează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli propriu şi programul de inyestitii şi achizitii publice, pe care le transmite Ministerului Finantelor Publice;

- monitorizează şi implementează sistemul de comunicare internă şi externa şi cadrul comunicational in scopul sustinerii activitatii sale;

- editează materiale de specialitate in domeniul sau de activitate in vederea cunoaşterii acestora de catre personalul propriu şi de catre contribuabili;

d) analizează:-proiectele.de acte normative care conţin prevederi referitoare la administrarea veniturilor

bugetare pentru care este competenta;- periodic, modul de realizare a veniturilor bugetare pentru care este competenta, stabilind

masurile necesare pentru imbunatatirea acestora şi nivelurile stabilite potrivi legii; e) participă:

- la elaborarea de proiecte de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare, impreuna cu directiile de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice;

- la estimarea veniturilor bugetare pe care le administreaza şi face propuneri privind veniturile ce pot fi colectate de la contribuabili, pe baza datelor proprii, a indicatorilor macroeconomici, a politicii fiscale şi a legislatiei in vigoare privind impozitele, taxele, contributiile sociale şi alte venituri bugetare;

f) efectuează monitorizarea depunerii de catre platitori a declaratiilor privind impozitele, taxele, contributiile sociale şi alte venituri bugetare, precum şi a platilor efectuate;

g) initiază:- şi desfăşoară actiuni legale in cazul neconformarii contribuabililor in

indeplinirea obligatiilor declarative şi de plata;

31

- masuri pentru stimularea cooperarii internationale in domeniul său de activitate;

h) urmăreşte:- incurajarea conformarii voluntare prin oferirea de servicii de asistenta contribuabililor,

facilitandu-le acestora indeplinirea obligatiilor fiscale;-realizarea unui management eficient şi coerent al administratiei fiscale, avand ca scop

mentinerea unei administratii fiscale unitare, stabile şi armonizate;i) exercită:- urmarirea, supravegherea şi controlul fiscal pe intreg teritoriul national privind

respectarea legislatiei in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale şi al celorlalte venituri bugetare pentru a caror administrare este competenta;

-controlul operativ şi inopinat in legatura cu aplicarea şi cu respectarea legislatiei fiscale, prin organele sale de specialitate;

- controlul fmanciar preventiv propriu in scopul constituirii şi utilizarii legale şi eficiente a fondurilor publice;

-functia de audit public intern;j) desfăşoara activitati de investigare fiscala cu ocazia controlului;k) actioneaza prin mijloace specifice pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;l) coordoneaza, indrumă şi controlează modul de respectare a procedurilor de

administrare, a legislatiei fiscale şi a legislatiei contributiilor sociale de catre structurile de administrare;

m) solutioneaza contestatiile şi petitiile care au ca obiect obligatiile fiscale ale persoanelor fizice şi juridice;

n) furnizează:- Ministerului Finantelor Publice, informatii necesare fundamentarii

estimarii veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili;- structurilor specializate ale Ministerului Finantelor Publice,

informatiile necesare fundamentarii calculului contributiei Romaniei la bugetul Uniunii Europene;

o) incheie şi derulează conventii şi proiecte de colectare cu organisme şi institutii internationale in domeniul sau de activitate, conform mandatului acordat;

p) gestioneaza şi coordoneaza schimbul de informatii intern şi intercomunitar privind taxa pe valoarea adaugata şi accize;

r) colaborează cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice pe linia integrarii europene;

s) reprezinta statul in fata instantelor, ca subiect de drepturi şi obligatii privind impozitele, taxele, contributiile sociale şi alte activitati ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

CompetenţeÎn îndeplinirea atributiilor sale, Agenţia Natională de Administrare Fiscala este autorizată:

- sa exercite nemijlocit şi neingradit controlul fiscal, conform dispozitivelor legale in vigoare;

- sa dea agentilor economici, ca urmare a controlului, dispozitii pentru luarea masurilor de respectare a legii;

- sa aplice sanctiunile prevazute de lege in competenţa sa;- sa aprobe inlesniri, in conditiile legii, restituiri şi compensari la plata

impozitelor, taxelor, contributiilor sociale şi a altor venituri bugetare pentru care este competenta;

- sa urmareasca şi sa ia masuri in aplicarea legislatiei în materie de ajutor de stat, in domeniul sau de activitate conform competenţelor;

- sa aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile asiguratorii pentru colectarea veniturilor bugetare ce sunt in administrarea sa;

-să incheie protocoale de schimb de informaţii, documente de colaborare cu ministerele, instituţiile publice şi cu alte organizaţii potrivit competenţelor atribuite.

32

Agenda Naţionala de Administrate Fiscală are dreptul să solicite informal de la celelalte autoritţăi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, de la societăţile financiar-bancare şi de la persoane, in condiţiile legii.

9.1.3. Garda Financiară

9.1.3.1. Organizarea Gărzii Financiare

Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Garda Financiară are în structură: Comisariatul general; Comisariatele regionale şi Comisariatul Municipiului Bucureşti, care au în

componenţă secţii judeţene arondate.Comisariatul general este structura centrală a Gărzii Financiare, care, sub conducerea

comisarului general, asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a atribuţiilor încredinţate comisariatelor regionale şi Comisariatului Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic. Comisarii din Comisariatul general al Gărzii Financiare au competenţă de control operativ şi inopinat pe întreg teritoriul ţării, în condiţiile prevăzute în prezenta hotărâre.

Comisariatele regionale se organizează ca unităţi zonale cu competenţe teritoriale limitate, care conduc şi supraveghează activitatea de control operativ şi inopinat pentru secţiile judeţene arondate. Comisarii din comisariatele regionale au competenţă de control operativ şi inopinat în secţiile judeţene arondate

Secţiile judeţene se organizează ca unităţi componente ale comisariatelor regionale şi ale Comisariatului Municipiului Bucureşti, fără personalitate juridică, şi sunt conduse de un comisar şef de secţie asimilat la salarizare comisarului-şef adjunct al comisariatului regional. Comisarul şef de secţie este subordonat comisarului-şef al comisariatului regional la care este arondată secţia judeţeană respectivă sau al Comisariatului Municipiului Bucureşti.

Obiectivele de control sunt coordonate de comisariatul regional sau de Comisariatul Municipiului Bucureşti, după caz, pentru toate secţiile judeţene arondate, iar rezultatele înregistrate de acestea sunt centralizate şi raportate pe fiecare comisariat regional care răspunde de întreaga activitate a secţiilor judeţene arondate.

9.1.3.2. Atribuţiile Gărzii Financiare

În vederea realizării atribuţiilor sale, pentru combaterea actelor şi faptelor de evaziune şi fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ şi inopinat cu privire la:

♦ respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege;

♦ respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;

♦ modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea agenţilor economici;

♦ participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.

9.1.3.3. Drepturile specifice, obligaţiile şi răspunderea personalului Gărzii financiare

33

Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice specifice este dotat cu uniformă, însemne distincte, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare. Uniforma şi celelalte dotări prevăzute de lege pot fi purtate în timpul exercitării atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.

9.1.3.4. Exercitarea controlului de către Garda Financiară

În exercitarea atribuţiilor sale Garda Financiară efectuează controlul operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau tematic, după caz, cu privire la:

respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege;

respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;

modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea agenţilor economici;

participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt acte administrative de

control operativ şi inopinat şi se comunică direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz.

Actele prin care sunt dispuse măsurile cu caracter imediat rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, a căror executare este în sarcina entităţilor verificate, constituie acte opozabile entităţilor respective.

În actele de control încheiate se face menţiunea că acest control este operativ şi inopinat.

Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii Gărzii Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna, prevăzute de lege.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati cine asigura administrarea generala a finantelor publice in Romania.2.Definiti Ministerul Finantelor Publice si precizati obiectivelor Agentia Nationale

de Administrare Fiscala.

Lectia XCONTROLUL INTERN (MANAGERIAL) AL AGENTILOR ECONOMICI SI

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

Obiectivul - Cunoasterea scopului controlului intern(managerial), sistemului de control intern(managerial) si organizarea si exercitarea acestuia in entitatile publice si economice.

- Cunoasterea controlului financiar preventiv, respectiv organizarea si exercitarea acestuia in cadrul instituiilor publice si entitatilor economice.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Control financiar preventiv, control financiar preventiv propriu, viza de control financiar preventiv, operatiuni pentru care sa refuzat viza de control financiar preventiv.

34

10.1. Scopul controlului intern (managerial)

Scopul controlului financiar intern, asa cum este stabilit prin lege, este verificarea legalitatii, regularitatii si conformitatii operatiunilor, identificand slabiciunile sistemului de control intern care au generat erorile, gestiunea defectuoasa sau frauduloasa şi propunerea de măsuri de remediere a acestora. Verificarile se exercită in urmatoarele domenii :

- veniturile publice (stabilirea, înregistrarea debitelor si urmarirea incasarilor) ;

- cheltuielile publice gestionate de ordonatorii principali, secundari şi terţiari ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale, fondurilor extrabugetare, precum şi ai bugetelor colectivităţilor locale;

- utilizarea fondurilor publice externe, rambursabile şi nerambursabile, inclusiv a fondurilor Uniunii Europene;

- veniturile si cheltuielile societatilor nationale, companiilor nationale si a altor persoane juridice de drept privat care utilizeaza fonduri publice si/sau administreaza patrimoniu public.

10.2. Sistemul de control intern

Controlul intern1 este format din ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în vederea asigurării administrării fondurilor, conform reglementărilor legale, în mod economic, eficient şi eficace, şi include structurile organizatorice, metodele şi procedurile.

Obiectivele generale ale controlului intern sunt:- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a obiectivelor entităţii publice, stabilite

în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;

- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, prelucrare, difuzare şi stocare a informaţiilor, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

În mod concret, managementul stabileşte pentru fiecare domeniu/ compartiment/ activităţi/programe formele de control intern cele mai adecvate, menite să limiteze sau să elimine riscurile asociate activităţilor.

Sistemul de control intern cuprinde urmatoarele forme de controale: autocontrolului propriilor activităţi efectuate prin respectarea de fiecare salariat a

procedurilor de lucru instituite; controlului mutual sau reciproc, realizat între fazele unui lanţ procedural, exercitat de

fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior, pentru a putea adăuga propriile prelucrări şi de a pregăti controlul pe care îl va efectua postul de lucru următor.

controlului ierarhic, exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate de persoanele care dispun de funcţia de decizie în calitate de responsabil a unor activităţi din entitatea publică.

controlului partenerial, care se realizează prin delegarea unor competenţe între diferitele paliere de responsabilitate.

Alături de aceste forme de control intern, ataşate intrinsec activităţilor curente ale fiecărui post de lucru, managerul poate stabili şi alte forme de control intern care intră în lanţul operaţiilor, dar care presupun costuri suplimentare, având reguli procedurale distincte, fiind chiar structuri de sine stătătoare, spre exemplu:

1 OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare, Monitorul Oficial nr. 799/2003.

35

- controale de calitate în diferite puncte cheie ale lanţului operaţiunilor;- controlul financiar preventiv;- controlul financiar de gestiune (patrimonial);- controlul financiar-cotabil;- controlul administrativ;- inspecţii s.a.

10.3. Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv la entităţile publice

10.3.1. Organizarea controlului financiar preventiv propriuObligaţiile conducătorilor entităţilor publiceConducătorii entităţilor publice au obligaţia legală:

• să organizeze controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentului contabil de specialitate financiar-contabilă. În raport cu natura operaţiunilor, conducătorul entităţii publice poate decide extinderea acestuia şi la nivelul altor compartimente de specialitate în care se iniţiază, prin acte juridice, sau se constată obligaţii de plată sau alte obligaţii de natură patrimonială;

• să stabilească proiectele de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale;

• să desemneze persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate care să exercite, prin viză, controlul financiar preventiv. Actul mai cuprinde şi limitele de competenţă în exercitarea controlului financiar propriu (intern). Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei.

10.3.2. Exercitarea controlului financiar preventiv propriu

Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanei desemnate şi prin aplicarea de către aceasta a sigiliului personal.

Sigiliul cuprinde următoarele informaţii: denumirea entităţii publice, menţiunea „vizat pentru controlul financiar preventiv”, numărul sigiliului (cel de identificare a titularului acestuia), elementele de identificare a datei acordării vizei (an, lună, zi).

- Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea controlului financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia, de către compartimentele de specialitate care iniţiază operaţiunea.

- Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public sunt însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte şi/sau documente justificative, şi, după caz, de o „Propunere de angajare a unei cheltuieli” şi/sau de un „Angajament individual sau global”.

- Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv: parcurg lista de control (check-list) specifică operaţiunii, primită la viză. Parcurgerea

listei primite la viză este obligatorie, dar nu şi limitativă; pot extinde controlul ori de câte ori este necesar;

procedează la controlul formal al documentelor. Dacă prin parcurgerea listei de control cel puţin unul dintre elementele controlului formal nu este îndeplinit, operaţiunea nu poate fi autorizată. Sunt elemente ale controlului formal: completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora, existenţa semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate, existenţa actelor justificative specifice operaţiunii prezentate la viză. Pentru simplificarea şi accelerarea circuitului administrativ, în astfel de situaţii nu se face consemnarea refuzului de viză, procedându-se la restituirea documentelor către compartimentul care a iniţiat operaţiunea, indicându-se în scris motivele restituirii;

36

după efectuarea controlului formal, înregistrează documentele în registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv şi efectuează, prin parcurgerea listei de control, controlul operaţiunii din punctul de vedere al legalităţii, regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament;

pot solicita şi alte acte justificative, precum şi avizul compartimentului de specialitate juridică, dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative sau vizelor solicitate se comunică conducătorului entităţii publice pentru a dispune măsurile legale;

acordă viza prin aplicarea sigiliului şi a semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la entitatea publică, dacă în urma controlului de fond operaţiunea îndeplineşte condiţii de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament. Prin acordarea vizei se certifică implicit şi îndeplinirea condiţiilor menţionate în listele de control;

restituie, sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit, în vederea continuării circuitului acestora, consemnându-se acest fapt în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv;

răspund, potrivit legii, în funcţie de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu;

pot cere avizul compartimentului de specialitate juridică ori de câte ori consideră că necesităţile o impun;

nu trebuie să fie implicate, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operaţiunii supuse controlului financiar preventiv propriu.În cazul în care în urma controlului se constată că cel puţin un element de fond cuprins în

lista de control nu este îndeplinit şi în esenţă, operaţiunea nu întruneşte condiţiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv:

refuză motivat, în scris, acordarea vizei de control financiar preventiv; consemnează refuzul de viză în registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control

financiar preventiv. La refuzul de viză se anexează şi un exemplar al listei de control, cu indicarea elementelor din listă ale căror cerinţe nu sunt îndeplinite;

aduce la cunoştinţă ordonatorului de credite refuzul de viză, însoţit de actele justificative semnificative;

restituie compartimentelor de specialitate care au iniţiat operaţiunea celelalte documente.

10.3.3. Autorizarea efectuării unor operaţiuni pentru care se refuză viza de control financiar preventiv

O operaţiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv se poate efectua de către ordonatorul de credite pe propria răspundere, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte creditul bugetar şi/sau de angajament.

Ordonatorul de credite poate decide efectuarea operaţiunii refuzate la viza de control financiar preventiv numai în baza unui act de decizie internă, emis în formă scrisă, prin care dispune, pe proprie răspundere, efectuarea operaţiunii. O copie a actului de decizie internă se transmite persoanei care a refuzat viza şi compartimentului de audit public intern al entităţii publice, precum şi, după caz, controlorului delegat.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv propriu, conducătorii persoanelor juridice dispun efectuarea operaţiunii pe propria răspundere, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv au obligaţia să informeze în scris:

37

a) organul ierarhic superior al entităţii, de îndată ce efectuarea operaţiunii a fost dispusă, prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe motivaţia refuzului de viză;

b) Ministerul Finanţelor Publice; c) Curtea de Conturi, cu ocazia efectuării controlului de descărcare de gestiune sau a altor

acţiuni de control ce intră în competenţa acesteia.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Definiti scopul controlului intern(managerial).2.Mentionati structura sistemului de control intern.

Lectia XIFENOMENUL CORUPŢIEI – PREVENIRE ŞI COMBATERE

Obiectivul - Cunoasterea conceptului de coruptie, modolitati si domeniide manifestare, clasificare si masuri de preventie.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Coruptie, coruptie activa, coruptie pasiva, obligatii ale persoanelor cu atributii de control in legatura cu faptele ce constituie infractiuni.

11.1. Conceptul de corupţie. Măsuri preventive şi de combatere

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statale.

Corupţia reprezintă utilizarea abuzivă a puterii publice în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câştig necuvenit: abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu; frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane sau entităţi); favoritismul; conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau dobândirea unei poziţii ori a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul şi îndatoririle oficiale) etc.

Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, semnată de România la data de 27 ianuarie 1999, defineşte corupţia, care priveşte atât sectorul public, cât şi cel privat, în cele două modalităţi de săvârşire, activă şi pasivă.

Corupţia activă: „Promisiunea, oferirea sau darea, cu intenţie, de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcţionar public, pentru sine ori pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abţinerii de la a îndeplini un act în exerciţiul funcţiilor sale”.

Corupţia pasivă: „Solicitarea ori primirea, cu intenţie, de către un funcţionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abţinerii de la a îndeplini un act în exercitiul funcţiunilor sale”.

11.2. Clasificarea faptelor de coruptie

A. Infractiuni de coruptie Luarea de mită; Darea de mită; Promisiunea, oferta sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct

sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu;

Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui functionar al unui stat strain ori al unei organizatii publice internationale, pentni a indeplini sau a nu indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, in scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadnil operatiunilor economice intemationale;

38

Primirea de foloase necuvenite; Traficul de influenţă.

B. Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie:

C. Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora:

D. Fapte cu caracter infracţional privind interesele financiare ale Comunităţii Europene

11.3. Masuri de prevenire a coruptiei

In exercitarea atributiilor de serviciu, persoanele cu sarcini de control au obligatia:• sa inştiinteze organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a

savarşirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii că s-a efectuat o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala;

• in cursul efectuarii actului de control, sa procedeze la asigurarea ş i conservarea urmelor infractiunii, a corpurilor delicte şi a oricaror mijloace de proba ce pot servi organelor de urmarire penala.

La randul lor, persoanele care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cunosc operatiuni ce antreneaza circulatia de capitaluri sau alte activitati (operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne şi internationale), privind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune ca provin din infractiuni ce au legatura cu acestea, au obligatia sa sesizeze, dupa caz, organele de:

- urmarire penala;- constatare a savarşirii infractiunii;- control, abilitate de lege.Cand sunt indicii temeinice cu privire la savarşirea uneia dintre infractiunile de coruptie,

asimilate sau in legatura cu acestea, in scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorului, procurorul poate sa autorizeze motivat, pe o durata de cel mult 30 de zile:

- punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;- punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicatiilor;- accesul la sisteme informationale;- comunicarea de inscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile.Indeplinirea cu buna-credinta, de catre persoanele cu atributii de control şi celelalte

persoane, a obligatiilor mentionate nu constituie o incalcare a secretului profesional sau bancar şi nu atrage raspunderea penala, civila sau disciplinară.

Neindeplinirea cu rea-credinta, de catre persoanele cu atributii de control şi celelalte persoane, a obligatiilor de mai sus constituie infractiuni de nedenuntare a unor infractiuni, care se pedepsesc cu inchisoare de la trei luni la trei ani.

O importanta deosebita in diminuarea fenomenului corupţiei il au sructurile cu rol de control si preventie, prin înlăturarea punctelor de vulnerabilitate la corupţie, constrângerile instituţionale, crearea unui sector privat competitiv şi participarea societăţii civile.

Legal, sunt supuse masurilor legale de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie, persoanele care:

• îndeplinesc, permanent sau temporar, o funcţie sau o însărcinare, in măsura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici, precum şi cele care acorda asistenta de specialitate acestor unităţi;

• exercita atributii de control, potrivit legii;• indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in

39

masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la:- operatiuni care antreneaza circulatia de capital;- operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit;- operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la

conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne şi internationale.

Persoanele mentionate au obligatia: să îndeplineasca indatoririle ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau

insarcinarilor incredintate, cu respectarea stricta a legilor şi normelor de conduita profesionala;

sa asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile ori insarcinarile primite pentru ele sau pentru alte persoane, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Persoanele care detin o functie de conducere, de la director inclusiv, in sus, in cadrul regiilor autonome, companiilor nationale, societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, Bancii Nationale a Romaniei şi bancilor la care statul este actionar majoritar au obligatia sa îşi declare averile. Neindeplinirea declaratiei de avere de catre aceste persoane atrage declanşarea din oficiu a procedurii legale de control al averii.

Persoanele cu atributii de control au obligatia sa declare, in termen de 30 de zile de la primire, orice donatie directa sau indirecta sau daruri materiale primite in legatura cu exercitarea functiilor sau atributiilor lor, cu exceptia celor care au o valoare simbolica.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Definiti ce este coruptia si sub ce forme este prezentata de Conventia penala a Consiliului Europei semnata si de Romania la 27 ianuarie 1999.

2.In ce constau masurile de preventie a coruptiei?

Lectia XIIELEMENTE FUNDAMENTALE PRIVIND CONTROLUL

ACTIVITĂŢII GESTIONARE A AGENŢILOR ECONOMICI

Obiectivul - Cunoasterea: → obiectivelor controlului gestionar privind existenta, integritatea, pastrarea si utilizarea bunurilor materiale si a bunurilor banesti(operatiuni cu si fara numerar) a agentilor economici;

→ fundamentelor de baza privind inventarierea elementelor de activ si de pasiv.

Cuvinte cheie, expresii specifice - gestionar; controlul angajarii gestionarilor; obiective ale controlului constituirii garantiilor; inventarierea elementelor de activ si de pasiv; masuri organizatorice privind inventarierea; evaluarea elementelor de activ si de pasiv; contruntarea faptic-scriptic.

12.1. Obiective ale controlului angajării gestionarilor

Gestionar este angajatul unei persoane juridice care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea şi eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosirea sau detinerea chiar temporara a unei persoane juridice, indiferent de modul de dobandire şi de locul unde se afla bunurile.

Controlul angajarii gestionarilor are ca obiective: a) respectarea prevederilor legale potrivit cărora poate fi gestionar persoana care

indeplineşte condiţiile legale de vârstă; b) existenta relatiilor politiei cu privire la antecedentele penale ale persoanelor incadrate

in functii gestionare.

40

b) existenta dovezii eliberate de agentul economic, autoritatea sau institutia publica in care persoana respectiva a fost anterior incadrata, din care sa rezulte daca a produs pagube, natura acestora şi daca acestea au fost acoperite;

c) existenta avizului scris al celorlalti gestionari. (În cazul in care gestiunea este incredintata mai multor personae)

Nu poate fi gestionar persoana care a fost condamnata pentru savârşirea următoarelor infracţiuni:

- Infracţiuni contra sigurantei statului;- Infractiuni de nedenuntare, in cazul infractiunilor contra sigurantei statului;- Infracţiuni contra patrimoniului;- Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul;- Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate;- Infractiuni de fals;- Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice;- Infractiuni contra pacii şi omenirii. 12.2. Obiective ale controlului constituirii garanţiilor

Garantia este un mijloc legal sau conventional de asigurare a executării obligatiilor. Garantia poate fi:

personala: obligatia asumata de catre o persoana de a raspunde fata de creditor in cazul cand debitorul nu-şi va executa obligatia;

reala: afectarea unui lucru determinat pentru eventuala despagubire a creditorului.Controlul garanţiilor gestionarilor are ca obiective:indeplinirea obligatiei gestionarului de a constitui garantia in numerar şi garantia

suplimentara;existenta contractului incheiat in scris, pentru constituirea garantiei;respectarea normelor legale potrivit carora: garantiile reciproce intre gestionari nu sunt

admise; aceeaşi persoana nu poate constitui garantie pentru mai multi gestionari; cel care constituie garantia are obligatia sa declare, in scris, daca a mai constituit alte garantii.

Controlul garantiilor administratorilor şi cenzorilor societatilor comerciale, are ca obiective:

- cuantumul garantiei administratorilor, de cel putin valoarea nominala a 10 actiuni, la cererea administratorului daca este actionar, sau dublul remuneratiei lunare. Pe perioada mandatului administratorului, actiunile depuse pentru constituirea garantiei sunt alienabile şi se pastreaza la societatea comerciala;

- respectarea normelor legale potrivit carora garantia se depune inainte de preluarea functiei de administrator (garantia poate fi depusa şi de un tert). Daca garantia nu se depune inainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat.

12.3. Aspecte privind controlul existenţei, integrităţii, păstrării şi pazei bunurilor şi valorilor

A. Controlul existenţei bunurilor patrimoniale ale agenţilor economici se face, in principal, prin inventariere, ca modalitate de constatare faptica a elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric, dupa caz, existente in patrimoniu la data la care aceasta se efectueaza.

B. Controlul respectării prevederilor legale privind asigurarea integrităţii bunurilor are in vedere modul in care gestionarii şi ceilalti salariati se preocupa de pastrarea caracteristicilor tehnico-constructive ale bunurilor, iar dupa caz, şi de asigurarea calitatilor fizico-chimice ale acestora.

C. Controlul privind respectarea prevederilor legale referitoare la păstrarea bunurilor.

41

D. Controlul respectării prevederilor legale privind paza bunurilor şi valorilor.E. Controlul existentei, integrităţii, pastrării şi pazei bunurilorF. Controlul existentei, integrităţii pastrării şi pazei bunurilor se exercită prin utilizarea

următoarelor procedee şi modalităţi de control:a)controlul faptic;b) procedeul controlului documentar.G. Cu ocazia controlului existentei, integritatii pastrarii şi pazei bunurilor patrimoniale se

pot constata abateri de la prevederile legale şi reglementarile interne.H. Pentru abaterile constatate organele de control financiar intocmesc procese-verbale de

control cu indicarea dispozitiilor legale incalcate, raspunderea pentru aceste abateri şi persoanele vinovate de inregistrarea acestor abateri.

I. Nerespectarea reglementarilor legale privind existenta, integritatea, pastrarea şi paza bunurilor poate genera urmatoarele forme ale raspunderii juridice:

a)Raspunderea disciplinară;b) Raspunderea materială;c)Raspunderea penala.Printre infractiunile legate de existenta, integritatea, pastrarea şi paza bunurilor putem

enumera:- infractiuni in legatura cu activitatea de gestiune;- infractiuni contra patrimoniului;- infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul.

12.4. Aspecte privind controlul încasărilor şi plăţilor în numerar si prin decontare (fara numerar)

12.4.1. Obiectivele controlului operaţiunilor în numerar

Obiectivele controlului operaţiunilor în numerar pot fi abordate în funcţie de prevederile actelor normative, astfel:

A. Respectarea condiţiilor generale prevăzute de lege privind casierii şi casieriile B. Respectarea prevederilor legale privind efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar cu

următoarele obiective :-respectarea restricţiilor prevăzute de reglementările legale în vigoare cu privire la

documentele şi plafoanele specifice. Soldul de casă reprezintă valoarea sumelor în numerar aflate în casieriile proprii la un moment dat.

-respectarea procedurii prevăzute de actele normative privind plăţile şi încasările în numerar.

-respectarea prevederilor legale privind evidenţa şi păstrarea numerarului.

12.4.2. Controlul operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar

Decontările fără numerar: concept, caracteristici, structură

Prin decontări fără numerar se înţeleg acele operaţiuni bancare prin care plăţile şi încasările se efectuează prin transferul unor disponibilităţi băneşti datorate de o persoană numită debitor (cumpărător, client, plătitor), din contul său bancar, în contul bancar al altei persoane numită creditor (vânzător, furnizor, beneficiar).

Sistemul de decontare intermediară se bazează pe utilizarea următoarelor instrumente:- cecul;- acreditivul;- scrisoarea de garanţie bancară.

Cecurile sunt instrumente de plată, constând în ordinul dat de debitor (trăgător) unei instituţii financiare (tras) să plătească necondiţionat o sumă de bani, la vedere, beneficiarului.

Acreditivul este o formă de decontare prin care banca debitorului (cumpărătorului) rezervă, la cererea acestuia, o sumă la dispoziţia furnizorului, din care se vor efectua plăţi pe măsura

42

livrării mărfurilor, executării lucrărilor şi prestării serviciilor şi pe baza confirmării documentelor de către debitor.

Scrisoarea de garanţie bancară este un instrument de plată prin care banca plătitorului confirmă, la cererea acestuia, că, pentru cazuri precizate, va garanta pe o anumită perioadă de timp şi într-un cuantum determinat efectuarea plăţilor prevăzute în scrisoare, din credite bancare, în cazul când, la data solicitării plăţii de către furnizor, plătitorul nu va avea alte posibilităţi de plată.

Sistemul de decontare ulterioară se bazează pe instrumente de tipul "efectelor comerciale", între care cele mai semnificative sunt Cambia şi Biletul la ordin.

Obiectivele controlului încasărilor şi plăţilor fără numerar

Obiectivele de control în acest domeniu rezidă din tipul instrumentelor de decontare utilizate şi din reglementările legale specifice fiecăruia.

A. Respectarea prevederilor legale privind asigurarea disciplinei financiare şi a integrităţii instrumentelor de decontare ;

B. Respectarea prevederilor legale privind realitatea şi evaluarea încasărilor şi plăţilor;C. Respectarea prevederilor legale privind transmiterea, girarea, avalizarea şi protestarea

titlurilor de credit;D. Respectarea prevederilor legale privind standardul de conţinut şi utilizarea ordinului de

platăE. Respectarea prevederilor legate privind modul de asigurarea securităţii decontărilor

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati obiectiele controlului angajarii gestionarilor.2.Definiti garantia si mentionati de cate feluri este.3.Mentionati obiectivele controlului garantiilor administratorilor si cenzorilor la

societatile comerciale.4.Mentionati obiectivele controlului incasarilor si platilor fara numerar.

Lectia XIIIELEMENTE FUNDAMENTALE PRIVIND CONTROLUL INREGISTRARII FISCALE

A AGENŢILOR ECONOMICI

Obiectivul - Cunoasterea obiectivelor controlului fiscal privind: inregistrarea fiscala, colectarea creantelor fiscale si modalitati de stingere a creantelor fiscale.

Cuvinte cheie, expresii specifice - Declaratia de inregistrare fiscala, declaratia de impozite si taxe, declaratia rectificativa, estimarea obligatiei de plata, obiect al colectarii creantelor bugetare provenind din impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare; modalitai de stingere a obligatiilor fiscale ca obiective ale controlului fiscal.

13.1. Obiective privind controlul înregistrării fiscale a contribuabililor

Declaraţia de înregistrare fiscală se completează si se depune, în vederea atribuirii codului de înregistrare fiscală şi a eliberării certificatului de înregistrare fiscală, de către plătitorii de impozite şi taxe.

Înregistrarea ca plătitori de impozite şi taxe a persoanelor fizice se efectuează:• Pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România codul de înregistrare fiscală

este codul numeric personal atribuit de Ministerul de Interne.• Persoanele fizice plătitoare de impozite pe venit se înregistrează ca plătitori de impozite

şi taxe la data depunerii declaraţiei estimative, a declaraţiei speciale sau a declaraţiei de venit global.

• Codul de înregistrare fiscală este:

43

- pentru plătitorii de impozite şi taxe persoane fizice române – codul numeric personal atribuit de Ministerul Administraţiei şi Internelor;

- pentru plătitorii de impozite şi taxe persoane fizice române fără domiciliu în România şi persoane fizice străine care realizează venituri din activităţi desfăşurate în România - numărul de identificare fiscală atribuit şi administrat de Ministerul Finanţelor Publice.

Organele fiscale competente să înregistreze declaraţia de înregistrare fiscală sunt: direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti sau administrative finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti în a căror rază teritorială plătitorii de impozite şi taxe îşi au:

- domiciliul sau sediul principal al desfăşurării activităţii, după caz, pentru plătitorii de impozite şi taxe persoane fizice române cu domiciliul în România, care îndeplinesc condiţiile pentru a fi luaţi în evidenţă ca plătitori de T.V.A.;

- reşedinţa sau domiciliul ori sediul reprezentantului fiscal în perioada în care contribuabilul lipseşte din ţară, pentru plătitorii de impozite şi taxe persoane fizice române fără domiciliu în România şi persoane fizice străine care realizează venituri din activităţi desfăşurate pe teritoriul României;

- domiciliul, pentru persoanele fizice care obţin venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală sau din activităţi desfăşurate în baza unui contract încheiat în conformitate cu prevederile Codului comercial.

Aspecte privind modificările în datele declarate

În cazul modificările intervenite în datele declarate se comunică organelor fiscale de către plătitorii de impozite şi taxe prin completarea şi depunerea, în termen de 15 zile de la data producerii acestora, a unei declaraţii de menţiuni.

Inregistrarea si scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata

Atestarea calităţii de persoană fizică plătitoare de T.V.A. se face pe baza:- înştiinţării de luare în evidenţă ca plătitor de T.V.A.;- certificatului de înregistrare fiscală care conţine codul numeric personal precedat de litera „R”.- buletinul sau cartea de identitate;- autorizaţia eliberată de autoritatea competentă, care atestă dreptul de exercitare a activităţii;- certificatul de înmatriculare în Registrul comerţului, pentru comercianţi.

În termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei, organul fiscal eliberează contribuabilului certificatul de înregistrare fiscală care cuprinde codul de înregistrare fiscală, respectiv codul numeric personal, precedat de litera „R”.

Plătitorii de impozite şi taxe se înregistrează ca plătitori de T.V.A. prin:a) completarea şi depunerea declaraţiei de înregistrare fiscală;b) depunerea declaraţiei de menţiuni.

Contribuabilii care devin plătitori de accize sau de impozit la ţiţei şi la gazele naturale din producţia internă ulterior înregistrării fiscale sunt obligaţi să depună declaraţie de menţiuni cu cel puţin 15 zile înainte de începerea activităţii de producţie sau de import de bunuri pentru care se datorează accize sau impozit la ţiţei şi la gazele naturale din producţia internă.

Declaraţia de menţiuni ţine loc de cerere de luare în evidenţă ca plătitor de astfel de impozite. În acest caz, organele fiscale emit înştiinţare de luare în evidenţă care cuprinde, pe lângă codul de înregistrare fiscală, o literă caracteristică, astfel: „A” – pentru plătitorii de accize; „P” - pentru plătitorii de impozit la ţiţei şi la gaze naturale din producţia internă; „J” - pentru plătitorii taxei pentru jocuri de noroc.

Aceste litere nu fac parte din codul de înregistrare fiscală şi nu se înscriu pe certificatul de înregistrare fiscală.

44

După radierea din Registrul comerţului sau după suspendarea, anularea sau încetarea valabilităţii actului de constituire ori a autorizaţiei eliberate de organul competent, persoanele înregistrate fiscal au obligaţia ca, în termen de 15 zile, să depună declaraţie de menţiuni şi să predea organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală.

Plătitorii de impozite şi taxe au obligaţia de a menţiona codul fiscal propriu pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau orice alte documente întrebuinţate

Plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, întocmesc şi depun declaraţii sau deconturi de impunere.

A. Declaraţia de impozite şi taxe este documentul prin care:a) se declară:- impozitele şi taxele datorate, în cazul în care obligaţia calculării impozitelor şi taxelor

revine plătitorului;- bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care stabilirea impozitului şi a taxei se

face de organul fiscal sau, după caz, de serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;

b) se întocmeşte prin completarea unui formular specificat de Ministerul Finanţelor Publice

B. Declaraţia rectificativăDeclaraţiile de impozite şi taxe pot fi corectate de către plătitori, din proprie iniţiativă,

prin depunerea unei declaraţii rectificative la organul fiscal competent. Declaraţia rectificativă:- se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia de impozite şi taxe care se

corectează, înscriindu-se lângă cuvântul „Declaraţie” menţiunea „rectificativă”;- se completează înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv

cele care nu diferă faţă de declaraţia iniţială.

13.2. Estimarea obligaţiei de plată

Organele fiscale stabilesc din oficiu obligatia de plata, folosind metoda estimării, atunci când:

- in declaratia depusa se constata erori a caror cauza nu se poate stabili sau elemente lipsa, importante pentru stabilirea obligatiei fiscale;

- plătitorul nu depune declaratie de impozite si taxe.Estimarea obligatiei de plata se face pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al

platitorului referitoare la perioada de raportare din ultimele 12 luni, si anume:- declaratii privind obligatiile de plata la bugetul de stat, depuse pentru perioadele

anterioare;- procese-verbale de control;- raportari contabile.

In cazul in care la dosarul fiscal al platitorului nu există documente platitorul in cauza se supune de indata unui control fiscal.

Din documentele existente la dosarul fiscal al platitorului se selectează ultimul debit cunoscut al platitorului, care se foloseste drept etalon in cadrul procedurii de estimare.

Procedura de estimare aplicata de organul fiscal parcurge urmatoarea filiera:a) Actualizarea debitului folosit drept etalon, avandu-se in vedere rata inflatiei

comunicate de Comisia Natională pentru Statistică, aferenta perioadei cuprinse intre data stabilirii debitului folosit drept etalon si data stabilirii din oficiu a obligatiei de plata;

b) Ajustarea rezultatului obtinut, efectuata pe baza oricaror date şi informatii obtinute de organul fiscal, si anume:

- date si informatii obtinute in urma controlului efectuat la alţi contribuabili care au legaturi de afaceri cu platitorul in cauza;

45

- date din dosarul fiscal al platitorului;- informatii de la terti etc.

c) Majorarea cu 20% a debitului stabilit.În aplicarea procedurii, organul fiscal intocmeste nota de constatare care cuprinde, in mod

obligatoriu, elementele care au fost avute in vedere la stabilirea din oficiu, modul de calcul al debitului si penalitatile aplicate pentru nedepunerea in termen a declaratiei de impozite si taxe.

13.3. Aspecte ale controlului colectării creanţelor fiscale

Elemente generale privind colectarea creanţelor fiscale

Obiectul colectării creanţelor fiscaleStingerea creantelor bugetare se realizeaza prin: plata voluntara efectuata de catre debitor;

executare silita; alte modalitati intreprinse de catre creditorul bugetar.Constituie obiect al colectarii creantele bugetare provenind din impozite, taxe, contributii,

amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora, respectiv dobanzi, penalitati si penalitati de intarziere.

TITLUL DE CREANTA este actul prin care se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele bugetare, intocmit de organele de specialitate sau de persoanele imputernicite potrivit legii.

Sunt titluri de creanta:- actul/documentul de impunere pentru obligatiile bugetare provenite din impozite, taxe si

contributii - emis de catre organele de specialitate pe baza declaratiilor depuse de contribuabili sau alte documente privind materia impozabila;

- declaratia sau documentul intocmit de platitor prin care declara impozitul, taxa, contributia ori alte venituri bugetare - in cazul obligatiilor bugetare care se stabilesc de catre acesta, potrivit legii;

- documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de organele abilitate de lege in acest scop, pentru: diferentele constatate între obligatiile de plata determinate de platitor si cele legal datorate, inclusiv dobanzile si penalitatile de întarziere şi alte penalitati stabilite conform legii cu privire la impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare;

- eclaratia vamala - pentru obligatiile de plata in vama;- documentul de plata sau actul pe care s-au anulat timbrele mobile fiscale - pentru

obligatiile bugetare reprezentand taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru;- procesul-verbal de constatare a contraventiei - intocmit de organul prevazut de lege,

pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;- ordonanta procurorului, încheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un

extras certificat, intocmit in baza acestor acte - in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante bugetare stabilite de procuror sau de instanta judecatoreasca;

- procesul-verbal sau documentul prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata - pentru obligatii bugetare reprezentand dobanzi, penalitati de intarziere si penalitati, stabilite de organe competente pe baza evidentelor proprii;

- decizia emisa de organul competent, in cazul solutionarii unei cai administrative de atac sau hotararea judecatoreasca definitiva şi irevocabila prin care se stabileste obligatia la plata obligatiilor bugetare;

- alte documente emise de organele competente, prin care se constata si se individualizeaza creante bugetare.Gestionarea colectarii creantelor bugetare este in competenta administratiei publice

centrale sau a unitatilor teritoriale ale acesteia, a autoritatilor administratiei publice locale ori a altor institutii publice abilitate sa administreze veniturile bugetare.

46

Obligaţia şi răspunderea la platăEste platitor al obligaţiei fiscale:

- debitorul sau persoana care, in numele debitorului, are obligatia de a plati sau de a retine şi de a plati impozite, taxe, contributii, amenzi şi alte venituri bugetare;

- persoana juridica atat pentru activitatea proprie, cat şi in numele sucursalelor si/sau punctelor de lucru; pentru persoane juridice cu sediul in Romania care au sucursale si/sau puncte de lucru.Obligatiile bugetare sunt scadente la termenele prevazute in actele normative care le

reglementeaza. Accesorii la creantele bugetare sunt considerate: dobanzile si penalitatile de intarziere,

alte penalitati, dobanzi pentru sumele de rambursat sau de restituit de la buget.Dobânzile şi penalităţile de întârziere se datoreaza de debitori pentru neachitarea la

termenul scadent a obligatiilor bugetare.

13.4. Modalităţi de stingere a obligaţiilor fiscale

Creantele bugetare se sting prin plată, compensare, executare silită, prescripţie, alte modalităţi legale.

Ordinea de plată. Plata obligatiilor bugetare se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobanzi si penalitati de orice fel, in urmatoarea ordine:

- obligaţii bugetare cu termene de plata in anul curent;- obligaţii bugetare reprezentand impozite, taxe, contribuţii si alte venituri bugetare

datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrală a acestora;

- dobânzi, penalităţi de intarziere si alte penalitati aferente obligatiilor bugetare neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent;

- obligatii bugetare cu termene de plata viitoare.Prin compensare se sting creantele bugetare cu creantele debitorului reprezentand same

de rambursat sau de restituit de la buget pana la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor al aceluiasi buget.

Compensarea obligatiilor bugetare datorate de debitor cu creantele accstuia:- se face de autoritatea competenta, la cererea debitorului, in termen de 30 de zile, sau din

oficiu;- se efectueaza cu obligatii bugetare datorate aceluiasi creditor bugetar, indiferent de

natura lor. Organul competent instiinteaza in scris debitorul despre masura compensarii luate, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

Măsurile asiguratorii

Măsurile asigurătorii se depun şi se aduc la îndeplinire prin procedură administrativă, de către creditorii bugetari, atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea/patrimoniul.

Creditorul bugetar poate dispune prin procedură administrativă, prin decizie motivată:- poprirea asiguratorie asupra veniturilor şi/sau - sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului,

oriunde s-ar afla.

Executarea silită

47

În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile datorate, pentru stingerea creanţelor bugetare, organele de executare procedează la acţiuni de executare silită.

Executarea silită a creanţelor fiscale:- nu se perimează;- se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a

dobânzilor, penalităţilor de întârziere şi altor penalităţi ori a altor sume, datorate sau acordate prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. Dacă prin titlul executoriu sunt prevăzute dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi sau alte sume, fără să fie stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare şi se consemnează într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu;

- începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifică debitorului că are obligaţia să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligaţiei, în caz contrar aplicându-se modalităţile de executare silită.

Organele de executare folosesc, succesiv sau concomitent, oricare dintre următoarele modalităţi de executare silită: executarea silită prin poprire; executarea silită a: bunurilor mobile, bunurilor imobile, fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini; a unui ansamblu de bunuri.

Alte modalităţi de stingere a abligaţiilor fiscale

Alte modalităţi de stingere a abligaţiilor fiscale sunt: Insolvabilitatea; Deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment; Anularea obligaţiilor bugetare; Prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati in ce scop se completeaza si depunde declaratiea de inregistrare fiscala.

2.Mentionati situatiile cand organele de control fiscal stabilesc din oficiu obligatia de plata folosind metoda estimarii.

Lectia XIVCONTROLUL UTILIZARII APARATELOR DE MARCAT ELECTRONICE

FISCALE

Obiectivul - Cunoasterea elementelor de baza privind aparatele de marcat electronice fiscale ca obiective ale controlului financiar-fiscal.

Cuvinete cheie, expresii specifice - Aparate de marcat electronice fiscale, Rola-jurnal, raportul „Z”, registru special

Obiective ale controlului utilizării aparatelor de marcat electronice fiscaleAgentii economici, persoanele fizice şi juridice şi orice alte entitati care efectueaza cu

plata, pe teritoriul Romaniei, inclusiv in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, livrari de bunuri şi sau prestari de servicii direct catre populatie, cu exceptia institutiilor publice, sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Controlul respectarii, de catre agentii economici, a normelor legale privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale vizeaza urmatoarele obiective:

- dotarea agentilor economici cu aparate de marcat electronice fiscale;- emiterea bonului fiscal cu denumirea fiecarui bun livrat sau a serviciului prestat,

48

cantitatea şi pretul sau tariful unitar pentru toate bunurile livrate şi/sau serviciile prestate, precum şi cu celelalte date prevazute de lege şi norme;

- concordanta datelor inscrise in registrul special şi in raportul Z cu cele inscrise in evidenta contabila a utilizatorului;

- modul de indeplinire de catre utilizatori a obligatiei privind anuntarea distribuitorului autorizat şi a unitatii de service acreditate in momentul defectarii aparatului de marcat electronic fiscal;

- respectarea de catre utilizatori şi de catre unitatile acreditate pentru comercializarea şi/sau service a prevederilor referitoare la sursele de aprovizionare cu consumabile destinate aparatelor de marcat electronice fiscale, precum şi depistarea şi sanctionarea agentilor economici, altii decat distribuitorii autorizati şi unitatile acreditate de aceştia, care comercializeaza astfel de consumabile;

- afişarea de catre utilizatori a anunturilor de atentionare a clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita şi de a pastra bonul fiscal pentru prezentarea acestuia la un eventual control;

- modul de personalizare a consumabilelor utilizate pentru aparatele de marcat electronice fiscale, precum şi modul in care acestea asigura mentinerea lizibilitatii datelor pe perioada legala de arhivare;

- livrarea de catre distribuitorii autorizati, direct sau prin unitatile acreditate pentru comercializare, a dispozitivului de afişaj client impreuna cu aparatul de marcat electronic fiscal;

- respectarea prevederilor potrivit carora este interzisa comercializarea de catre distribuitorii autorizati a aparatelor de marcat electronice fiscale fara programul aplicativ identificabil avizat legal, precum şi instalarea acestora cu un alt program aplicativ decat cel avizat;

- modul de indeplinire a oricaror alte obligatii ce revin agentilor economici in baza prevederilor legale.

In legatura cu bonul fiscal, se controleaza respectarea normelor legale privind:• emiterea de catre agentii economici a bonului fiscal pentru livrarile de bunuri sau

prestarile de servicii direct catre populatie;• organizarea activitatilor de vanzare cu amanuntul şi a celor cu ridicata in spatii comerciale

separate, cu gestiuni distincte şi reflectarea operatiunilor in contabilitate;• respectarea structurii legale a bonului fiscal tiparit (antet, continut, partea finala);• seria fiscala a aparatului de marcat electronic fiscal;• anuntul de atentionare a clientilor;• corectarea sau anularea inregistrarii unei operatiuni dupa emiterea bonului fiscal;• emiterea documentului de control rola-jurnal.Rola-jurnalRola-jurnal este documentul de control pe care se inscriu toate informatiile din bonurile

fiscale.Rola-jurnal emisa cu jurnalul electronic trebuie sa cuprinda: antetul bonului fiscal;

continutul bonurilor fiscale emise; partea finala a bonului fiscal.Rola-jurnal se pastreaza in arhiva agentilor economici timp de doi ani de la data incheierii

exercitiului financiar in cursul caruia a fost intocmit. Datele inscrise in rola-jurnal trebuie sa se mentina lizibile pe perioada de arhivare.

Obiectivele controlului concordantei operatiunilor inscrise in registrul special şi in raportul Z cu cele inscrise in evidenta contabilă a utilizatorului

Obiective esentiale:- situatiile de defectare a aparatelor de marcat electronice fiscale;- completarea şi pastrarea cartii de interventii pentru aparate de marcat electronice fiscale;- inregistrarea in registrul special a operatiunilor in perioada de la producerea defectarii pana

la repunerea in functiune a aparatului de marcat electronic fiscal;- situatiile de intrerupere a curentului electric in momentul emiterii unui bon fiscal;

49

- consemnarea in registrul special;- raportul fiscal de inchidere zilnica.

Intrebari si teme pentru evaluarea pregatirii

1.Mentionati obiectivele controlului respectarii normelor legale privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale.

2.Mentionati obiectivele controlului concordantei operatiunilor inscrise in registrul special si in raportul „Z” cu cele inscrise in evidenta contabila a utilizatorului (privind aparatele de marcat electronice fiscale).

BIBLIOGRAFIE

1. M. BOULESCU, M.GHITA, V. MARES, S. DOMNISORU, E.GHITA- Controlul finnaciar propriu al agentilor economici, Ed. Universitaria, Craiova 20012. M. BOULESCU- Control financiar –fiscal, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 20063. M. GHITA, E.VASILE, E. GHITA, M. POPESCU- Control financiar –fiscal, Ed. Bren, Bucuresti 20034. E. GHITA Controlul intern, control extern, expertiza contabila, Ed. Sitech Craiova ,20055. E. GHITA, M. GHITA - Audit si control, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 20076. E. GHITA, S.R. GHITA- Controlul financiar fiscal si auditul agentilor economici, Ed. Universitaria, Craiova 20067. E. GHITA Control intern si audit intern, Ed. Sitech, Craiova, 20088. E. GHITA-Controlul atribut al managementului, Ed. Bren, Bucuresti, 2003,

* * * Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, Buletinul Oficial nr. 148/14 noiembrie 1968.

* * * Legea nr. 22/1969 privind încadrarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, Buletinul Oficial, nr. 132/18 noiembrie 1969. Modificată prin Legea nr. 54/1994, Monitorul Oficial, nr. 181 din 15 iulie 1994.

* * * Hotărârea Guvernului nr. 766/2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului de Control al Guvernului, Monitorul Oficial nr. 497 din 09 iulie 2003.

* * * Hotărârea Guvernului nr. 208/17 martie 2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrate Fiscală, Monitorul Oficial nr. 269 din 31 martie 2005.

* * * Hotărârea Guvernului nr. 591/2000 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor din România, Monitorul Oficial nr. 349 din 26 iulie 2000.

* * * Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar, Monitorul Oficial nr. 75 din 24 aprilie 1992.

* * * O.G. nr. 8 din 20 ianuarie 2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în

50

subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Monitorul Oficial nr. 101 din 31 ianuarie 2005.

* * * O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, Monitorul Oficial nr. 799 din 12 noiembrie 2003.

* * * O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial nr. 431/19 iunie 2003.

* * * O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Monitorul Oficial nr. 941 din 29 decembrie 2003 modificata si republicata.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor Generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, Monitorul Oficial nr. 130 şi 130 bis din 27 februarie 2003.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, Monitorul Oficial nr. 320 din 13 mai 2003.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 1226/2003 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin O.M.F.P. nr. 522/2003, Monitorul Oficial nr. 666 19 septembrie 2003.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 1679/2003 pentru modificarea Normelor metodologice referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin O.M.F.P. nr. 522/2003, Monitorul Oficial nr. 874 din 29 noiembrie 2003.

* * * Document de poziţie complementar. Capitolul 28 - Controlul financiar, adoptat de Guvernul României în şedinţa din 19 iunie 2003.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 912/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin O.M.F.P. nr. 522/2003, cu modificările ulterioare, Monitorul Oficial nr. 627 din 09 iulie 2004.

* * * Ordinul M.F.P. nr. 2861/2009 privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor datoriilor si capitalurilor proprii; Monitorul Oficial nr. 704 din 20.10.2009

* * * OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management şi control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, Monitorul Oficial nr. 675/2005

* * * OMFP nr. 1389/2006 de modificare şi complicare a OMFP nr. 946/2005, pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, Monitorul Oficial nr. 771/2006

* * * Ordinul ANAF. nr 364 din 2009 pentru aprobarea Sistemului de proceduri pentru inspectia fiscala.

51