Slide 1

Specializare:Psihopedagogie speciala Titlu proiect:Sistemul OsosDisciplin:Anatomie,fiziologie si genetica umana

SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrandu-se intr-un sistem numit schelet.Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95 sunt oase perechi,iar 33 oase neperechi.Sistemul osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de locomotie,de protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri minerale.El reprezinta componenta principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente in organismul nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor in locomotie este pasiv,servind ca parghii pe care actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale organismului (creier,inima,plamani etc.)SCHELETUL Scheletul cuprinde 206 oase la adult,dar aproximativ 300 la nou-nascut.Numarul redus de oase ale adultului este consecinta sudarii,cum este cazul coxalului,ce provine din sudarea a trei oase-ilion,ischion si pubis.

Scheletul uman este compus din scheletul capului,scheletul trunchiului si scheletul membrelor.

A. REGIUNEA CAPULUIcuprinde :a) NEUROCRANIUL(cutia cranian) este alctuit din oase pereche ( temporale i parietale) i oase nepereche ( frontal, etmoid, sfenoid i occipital) b) VICEROCRANIUL(oasele feei) cuprinde : maxilarul, mandibula, oasele zigomatice, nazale si lacrimale.

B. SCHELETUL TRUNCHIULUIcuprinde:a) COLOANA VERTEBRALeste constituit din vertebre care difer ca form, mrime i numr pe regiuni:>REGIUNEA CERVICALeste alcatuit din 7 vertebre ( primele dou se numesc ATLAS i AXIS)>REGIUNEA TORACALeste alctuit din 12 vertebre>REGIUNEA LOMBAReste alctuit din 5 vertebre>REGIUNEA SACRALalctuit din 5 vertebre sudate (sacrum).>REGIUNEA COCCIGIANeste alctuit din 4-5 vertebre reduse (coccis)

b) COASTELEsunt n numr de 12 perechi, fiind grupate astfel:COASTE ADEVRATE( perechile de la I la VII ) fiind articulate prin cartilaj propriu;COASTE FALSE( perechile VIII, IX, X )COASTE FLOTANTE( perechile XI i XII )

c) STERNULOsul pieptului la care se articuleaz coastele I- X prin intermediul cartilajelor costale.Este alctuit de manubriu, corp sternal i apendice xifoid care rmne cartilaginos pn n jurul vrstei de 40 de ani.

C. SCHELETUL MEMBRELOR SUPERIOAREcuprinde:a) CENTURA SCAPULAReste format din omoplat i claviculb) MEMBRUL LIBERformat din humerus, radius i ulna, carpiene, metacarpiene i falange.

D. SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOAREcuprinde:a) CENTURA PELVIANformat din dou oase coxale care mpreun cu osul sacrum i coccisul alctuiesc bazinulb) MEMBRUL LIBEReste format din femur, patel (rotul), tibie i fibul (peroneu), tarsiene, metatarsiene i falange.

FORMAREA I CRESTEREA OASELOROsteogeneza este procesul prin care se formeaz oasele. La sfrsitul celor 4 sptmni de viat intrauterin embrionul are scheletul format din cartilaje i membrane conjunctive. ncepnd cu acest moment ncep procesele de osificare.Osificarea poate fi :a) Osificare de membran ( desmal)atunci cnd membranele conjunctive se transform n oase.b) Osificarea de cartilaj ( endocondral)atunci cnd diferite tipuri de cartilaje se transform n oase.CRETEREA OASELOR

Creterea n lungime la nivelul oaselor lungi se face prin procese de condrogenez i osteogenez la nivelul cartilajelor de cretere diafizo-epifizare;Creterea n grosime a oaselor se realizeaz la nivelul periostului ( membranei care nvelete osul).

FUNCIILE OASELOR N ORGANISM

rol de prghii pentru aparatul locomotor; rol de protecie i susinere pentru o serie de organe vitale respectiv pentru organe moi; rol antitoxic deoarece oasele depoziteaz temporar o serie de substane toxice pentru organism i apoi le elibereaz traptat spre rinichi pentru a fi eliberate pe cale renal; rol n formare elementelor figurate ale sngelui (hematopoez);-rol n metabolism, deoarece oasele constituie un adevrat depozit de minerale pentru organism.

Boli ale oaselorBolile oaselor sunt acelea care afecteaza scheletul, determina fragilitatea acestora si predispozitia catre fracturi. Oasele fragile nu sunt o parte naturala a procesului de imbatranire.Cea mai comuna afectiune a oaselor esteosteoporoza, caracterizata prin densitate osoasa scazuta si deteriorarea structurii osoase. Osteoporoza poate fi prevenita, diagnosticata si tratata. Densitatea osoasa scazuta apare atunci cand oasele au o deficienta deminerale(calciu, de exemplu) care le face puternice. Ca atare, fracturile osoase pot avea loc cu usurinta.Artrita- atunci cand una sau mai multe articulatii se inflameaza, afectiunea poarta denumirea de artrita. Un numar de boli osoase, sunt cuprinse in acest tip de diagnostic: boli autoimune (artrita autoimuna), artrite septice (cauzate de infectia de la nivelul articulatiilor siosteoartritei, in cazul articulatiilor degenerate).

Fascita plantara- inflamatia fasciei plantare provoaca durere in calcai si dificultatea de a merge pe jos. Tulburarea se intalneste frecvent la persoanele care folosescpicioarelepentru diverse actiuni, perioade lungi de timp (dansatori, atleti).Osteogeneza imperfecta- cunoscuta si sub denumirea de boala oaselor fragile, tulburarea este cauzata de un defect genetic al organismului, incapabil de a intari oasele. Prin urmare, oasele se rup usor fara o cauza anume.Boala Paget- depistata, de obicei, la persoanele de peste 40 de ani, aceasta este o boala cronica a scheletului, afectand unul sau mai multe oase (coloana vertebrala, pelvisului, oasele lungi ale membrelor, craniul).FracturiFracturaeste o intrerupereacontinuitatiiunuiosrezultata in urma unui traumatism sau a unei suprasolicitari.Dintrefracturilescheletului, fracturileoaselor membrelorsunt cele mai frecvente si dintre acestea pe primul loc se afla fracturile gambei.Survin cu precadere labarbati,la varsta adulta. La batrani,fracturile apar mai frecvent la femei din cauzaosteoporozeide cauza endocrina (postmenopauza) care apare mai precoce si este mai intensa la femei decat la barbati.La copii,fracturileapar mai rar, datorita elasticitatii mai mari a osului. Cauzele cele mai frecvente de producere a fracturilor

Pentru a intrerupe continuitatea unui os, e nevoie ca asupra lui sa actioneze o forta cu intensitate mare, ori ca osul sa nu fie foarte sanatos si atunci sa se fractureze foarte usor. Cele mai frecventecauzede producere afracturilorsunt:-traumatismelesurvenite in urma caderii de la inaltime, accidentelor rutiere;-osteoporoza,postmenopauza;-infectiacronica aosului, chistul osos solitar;-tumori maligneprimare (osteosarcomul, tumora Ewing);- tumori maligne secundare (metastaze);- fracturi de oboseala;-osteogeneza imperfecta-oasele sunt foarte fragile, se fractureaza usor si se vindeca greu. Semnele si simptomele prezente in fractura unui os

In intreruperea continuitatii unui os sunt afectati si muschii din zona respectiva si, nu in ultimul rand, tegumenetele. Cele mai importante semne si simptomeprezente in cazul uneifracturisunt:-durerea spontana, acuta, care este foarte puternica initial, se diminueaza in urmatoarele ore, insa nu dispare;-impotenta functionalacu imposibilitatea de a realiza miscari;-deformarea regiuniiprodusa de deplasarea fragmentelor, de hematomul fracturar si de edemul muschilor;-scurtarea membruluiafectat prezent in fracturile cu deplasare ale membrelor superioare sau inferioare;-echimoza(vanataie)apare la 1-2 zile de la producerea fracturii la distanta de aceasta.