40
LICEUL TEHNOLOGIC „ION CĂIAN ROMÂNUL” PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVELUL III Profil: Tehnic Specializarea: Mecanic - auto ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT: Prof. Ing. Pugna Gheorghe Borodi Sergiu Lucian

Sistem de Directie

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Sistem de Directie

Citation preview

Page 1: Sistem de Directie

LICEUL TEHNOLOGIC „ION CĂIAN ROMÂNUL”

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE

NIVELUL III

Profil: TehnicSpecializarea: Mecanic - auto

ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT: Prof. Ing. Pugna Gheorghe Borodi Sergiu

Lucian

Promoţia 2016

Page 2: Sistem de Directie

TEMA:

REPARAREA, REGLAREA ȘI CONTROLULUI MECANISMULUI

SISTEMULUI DE DIRECŢIE AL AUTOMOBILULUI DACIA LOGAN

2

Page 3: Sistem de Directie

CUPRINS

ARGUMENT 4

CAP. I: GENERALITĂŢILE PRIVIND SISTEMUL DE DIRECŢIE 61.1 Destinaţia şi condiţiile impuse sistemului de direcţie......................................61.2 Stabilizarea roţilor de direcţie..........................................................................71.3 Unghiul de cădere sau de carosaj.....................................................................9

CAPITOLUL II: TIPURI CONSTRUCTIVE DE SISTEME DE DIRECŢIE11

2.1 Părţile componente şi clasificarea sistemelor de direcţie.........................112.2 Mecanismul de acţionare a direcţiei.............................................................122.3 Transmisia direcţiei.......................................................................................162.4 Întreţinerea sistemului de direcţie..................................................................182.5 Defectele în exploatare ale sistemului de direcţie..........................................192.6 Repararea sistemului de direcţie....................................................................21

CONCLUZII 23BIBLIOGRAFIE 25ANEXE 25

3

Page 4: Sistem de Directie

ARGUMENT

Am ales pentru proiectul de atestat „Repararea, reglarea și controlul mecanismului de

direcție al automobilului Dacia Logan”, deoarece acest sistem este unul dintre cele mai

importante şi serveşte la dirijarea automobilului pe traiectoria dorită.

Autoturismul este un vehicul rutier suspendat elastic pe roţi, care se deplasează prin

mijloace de propulsie proprii.Deasemenea autoturismul este un automobil destinat pentru

transportul acel mult opt persoane.Autoturismele pot fi clasificate după tipul caroseriei şi după

cilindree

Principalele părţi componente ale automobilului sunt constituite din grupe de organe de

maşini şi mecanisme asamblate după rolul şi funcţiile pe care le îndeplinesc. Acestea sunt:

motorul,şasiul şi caroseria.

Autoturismul este un vehicul rutier suspendat elastic pe roţi, care se deplasează prin

mijloace de propulsie proprii. Deasemenea autoturismul este un automobil destinat pentru

transportul acel mult opt persoane. Autoturismele pot fi clasificate după tipul caroseriei şi după

cilindre.

Principalele părţi componente ale automobilului sunt constituite din grupe de organe de

maşini şi mecanisme asamblate după rolul şi funcţiile pe care le îndeplinesc. Acestea sunt:

motorul, şasiul şi caroseria.

Schimbarea direcţiei de mers se obţine prin schimbarea planului (bracarea) roţilor de

direcţie în raport cu planul longitudinal al automobilului.

Sistemul de direcţie are un rol hotărâtor asupra siguranţei circulaţiei,mai ales în condiţiile

creşterii continue a parcului de automobile şi a vitezei lor de deplasare.

Majoritatea automobilelor au rotile din faţă de direcţie.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de direcţie sunt:

Să nu necesite efort mare la manevrare;

Să aibă randament cât mai ridicat;

Şocurile provenite de la neregularităţile caii de rulare să nu se transmită la volan, să

fie amortizate;

Unghiurile de rotaţie ale volanului să fie suficient de mici pentru a realiza o

conducere sigură în raport cu viteza automobilului;

Rotile după virare să aibă tendinţa de a reveni la poziţia iniţială;

4

Page 5: Sistem de Directie

Să aibă o construcţie simplă şi să fie cât mai rezistentă;

Oscilaţiile suspensiei să nu provoace oscilaţii ale roţilor de direcţie;

Să permită reglarea şi întreţinere uşoară;

Să nu permită uzuri mari care duc la micşorarea siguranţei conducerii;

Virajul automobilului este corect atunci când rotile rulează fără alunecare.

5

Page 6: Sistem de Directie

CAP. I: GENERALITĂŢILE PRIVIND SISTEMUL DE DIRECŢIE

1.1 Destinaţia şi condiţiile impuse sistemului de direcţie

Destinaţia sistemului de direcţie. Sistemul de direcţie serveşte la modificarea direcţiei

de deplasare a autormobilului. Schimbarea direcţiei de mers se obţine prin schimbarea planului

( bracarea) roţilor de direcţie în raport cu planul longitudinal al autovehicului.

Condiţiile impuse sistemului de direcţie sunt:

să permită stabilizarea mişcării rectilinii (roţile de direcţie, după ce virajul s-a efectuat,

să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului în linie dreaptă;

efortul necesar pentru manevrarea direcţiei să fie cât mai redus;

randamentul să fie cât mai ridicat;

şocurile provenite din regularităţile căii să nu fie transmise la volan;

să permită reglarea şi întreţinerea uşoare;

să nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari şi prin aceasta la

micşorarea conducerii;

să aibă o construcţie simplă şi să prezinte o durabilitate cât mai mare;

În figura nr. 1 este prezentă schema virajului unui automobil cu două punţi.

Fig.1 Schema virajului automobilului.

Virajul automobilului este corect, adică roţile rulează fără alunecare, când toate

descriu cercuri concentrice în centrul de viraj O. Acest centru trebuie să se găsească la

intersecţia dintre prelungirea axei, roţile de direcţie nu sunt paralel ci înclinate (bracate)

cu unghiuri diferite. Astfel unghiul de bracare al roţii interioare este mai mare decât unghiul

de bracare al roţii exterioare.

6

Page 7: Sistem de Directie

1.2 Stabilizarea roţilor de direcţie În scopul asigurării unei bune ţinute de drum a automobilului, roţile de direcţie se

stabilizează. Prin stabilirea roţilor de direcţie se înţelege capacitatea lor de a-şi menţine

direcţia la mersul în linie dreaptă şi de a reveni în această poziţie, după ce au fost brocate sau

deviate sub influenţa unor forţe perturbatoare.

Dintre măsurile constructive, care dau naştere la momentele de stabilizare, unghiurile

de aşezare a roţilor şi pivoţilor roţilor fuzetelor de direcţie prezintă anumite unghiuri în

raport cu planul longitudinal şi transversal al automobilului.

Fig. 2 a Fig.2.b

Fig. 2 . Unghiurile de aşezare ale roţilor şi pivoţilor

La pivoţii fuzetelor se deosebesc două unghiuri: unghiul de înclinare longitudinală

şi unghiul de înclinare transversală .

Roţile direcţie, ca şi pivoţii, prezintă două unghiuri: unghiul de cădere sau de carosaj

şi unghiul de convergenţă p.

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului (sau unghiul de fugă), (fig.2.a.) reprezintă

înclinarea longitudinală a pivotului şi se obţine prin înclinarea pivotului în aşa fel încât

prelungirea axei lui să întâlnească calea într-un punct A, situat înaintea punctului B de

contact al roţii.

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului face ca, după bracare, roţile de direcţie să

aibă tendinţa de revenire la poziţia de mers în linie dreaptă.

În timpul virajului automobilului ( fig.3), forţa centrifugă F c, aplicată în centrul de

masă, provoacă apariţie între roţi şi cale a reacţiunilor Y 1. şi Y 2, care se consideră că

acţionează în centrul suprafeţei de contact a pneului. Datorită faptului că pivotul pneului

7

Page 8: Sistem de Directie

este înclinat cu unghiul , reacţiunea Y1, a unei roţi dă naştere la un moment stabilizator dat

de relaţia:

Fig. 3. Schema virajului unui automobil şi forţele caredau naştere momentelor stabilizatoare ale roţilor

datorită unghiului de înclinare longitudinală a pivotului

Acest moment caută să readucă roata în poziţia corespunzătoare mersului în linie

dreaptă şi se numeşte moment stabilizator.

Prezenţa unghiului face ca manevrarea automobilului să fie mai grea, deoarece, la

bracarea roţilor, trebuie să se învingă momentul stabilizator.

Reacţiunile laterale dintre pneu şi cale apar mai frecvent în urma unor acţiuni asupra

automobilului a unor forţe centrifuge; de aceea momentul de stabilizare realizat prin

înclinarea longitudinală a pivotului este proporţional cu pătratul vitezei şi poartă denumirea

de moment stabilizator de viteză.

Unghiul de înclinare transversală (laterală) a pivotului (fig. 2.b) dă naştere la un

moment stabilizator care acţionează asupra roţilor bracate.

La bracare datorită unghiului de înclinare transversală, roţile tind să se deplaseze în

jos ( în cazul unei bracări de 180°această deplasare ar avea valoarea egală cu hmax (fig.4 a), dar

deoarece acest lucru nu este posibil , întrucât roata se sprijină pe drum, rezultă o ridicare a

pivotului, respectiv a punţii din faţă şi a cadrului (caroseriei) (fig.4.b). Sub acţiunea greutăţii

preluate de puntea din faţă, roţile tind să revină la poziţia corespunzătoare mersului în linie

8

Page 9: Sistem de Directie

dreapă, care corespunde energiei potenţiale minime, dând naştere la un moment de

stabilizare.

Fig.4.a fig.4.b

Fig.4. Schema bracării roţilor la care pivotul fuzetei are unghiul de înclinare transversală

Bracarea roţilor de direcţie necesită un lucru mecanic egal cu produsul dintre

greutatea ce revine roţilor de direcţie şi mărimea ridicării punţii din faţă.

Rezultă, deci,că la bracarea roţilor de direcţie trebuie învins momentul de stabilizare

ce apare datorită unghiului , necesitând pentru aceasta o creştere a efortului la volan, şi

respectiv, o înrăutăţire a manevrabilităţii automobilului.

Momentul de stabilizare depinde de greutatea care revine roţilor de direcţie şi de

aceea se întâlneşte şi sub denumirea de moment de stabilizare a greutăţii.

1.3 Unghiul de cădere sau de carosaj

Unghiul de cădere sau de carosaj reprezintă înclinarea roţii faţă de planul vertical (v.

fig. 2.b). Acest unghi contribuie la stabilizarea direcţiei împiedicând tendinţa roţilor de a

oscila datorită jocului rulmenţilor.

Prin înclinarea roţiii cu unghiul , greutatea ce revine asupra ei G, va da o

componentă G´ şi o componentă orizontală H, care va împinge tot timpul rulmenţii către

centru, făcând să dispară jocul lor şi reducând solicitările piuliţei fuzetei.

9

Page 10: Sistem de Directie

Unghiul va micşora totodată şi el deportul c al roţii, ceea ce face ca momentul

necesar bracării roţilor să fie mai mic, deci o manevrare mai uşoară a volanului.

La automobilele cu punţi rigide, unghiul de cădere variază la trecerea roţilor peste

denivelările căii de rulare, iar la unele automobile cu punţi articulate, unghiul de cădere variază

cu sarcină.

De aceea, la unele automobile, unghiul de cădere trebuie măsurat cu automobilul

încărcat cu anumită sarcină , precizată de cartea tehnică a acestuia.

Convergenţa este de 0 – 5 mm la autoturisme, ajungând la autocamioane şi autobuze

până la 8-10 mm.

Fig.5. Convergenţa roţilor de direcţie şi tendinţa de rulare divergentă a lor

La automobilele cu puntea motoare în spate mai există o tendinţă de rulare divergentă

a roţilor, datorită faptului că pivoţii nu sunt aşezaţi în planul roţii, ci sunt deplasaţi înspre

interior cu distanţa l ( fig.5.c.).

În timpul deplasării automobilului , fuzetele sunt împinse cu forţele F1 care vor

acţiona în punctele P de articulaţie cu osia, iar rezistenţele la înaintare vor acţiona în

punctele C, care se găsesc în planul median al roţilor (s-a neglijat unghiul de cădere ).Din

această dispunere rezultă la fiecare roată un moment M = R . l, care va căuta să imprime

roţilor o rulare divergentă.

10

Page 11: Sistem de Directie

CAPITOLUL II: TIPURI CONSTRUCTIVE DE SISTEME DE DIRECŢIE

2.1 Părţile componente şi clasificarea sistemelor de direcţie

Pentru a schimba direcţia automobilului, conducătorul acţionează asupra volanului l

(fig.6), care transmite mişcarea prin intermediului axului 2, la melcul 3, se angrenează cu

sectorul dinţat 4. Pe axul sectorului dinţat se află levierul de direcţie (comandă)5, care este în

legătură cu bara longitudinală de direcţie (comanda) 6 . Prin rotirea sectorului dinţat, deci şi a

levierului de direcţie, bara logitudinală de direcţie va a vea o mişcare axială care depinde de

sensul de rotaţie a sectorului dinţat.

Fig. 6. Părţile componente ale sistemului de direcţie.

Prin deplasarea axială a barei longitudinale de direcţie, braţul fuzetei 1 l va roti fuzeta

9 în jurul pivotului 10 şi o dată cu ea şi roata din stânga.Legătura care există între fuzeta 9

şi fuzeta 13, prin intermediul levierelor 8 şi 14 şi bara transversală de direcţie 7, va produce

rotirea 13.

Patrulaterul format din puntea propriu – zisă 12, levierele fuzetelor 8 şi14 şi bara

transversală de direcţie 7 se numeşte trapezul direcţiei.

Volanul de direcţie este realizat, în general, din material plastic cu armătură metalică,

având forma circulară cu 1-3 spiţe. Axul volanului este format dintr-o bucată sau din două

bucăţi, legate între ele printr-o articulaţie cardanică elastică de cauciuc. Soluţia din două

bucăţi se foloseşte atunci când caseta de direcţie nu se află pe direcţia axului volanului.

11

Page 12: Sistem de Directie

2.2 Mecanismul de acţionare a direcţiei

Condiţiile impuse sistemului de direcţie sunt satisfăcute în mare măsură de construcţia

mecanismului de acţionare, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie reversibil pentru a permite revenirea roţilor de direcţia în poziţia

corespunzătoare mersului în linie dreaptă după încetarea efortului aplicat volanului ;

- să aibă un randament ridicat – pierderile prin frecare în mecanismul de direcţie să fie

cât mai mici – în scopul uşurării conducerii.Este indicat să aibă un randament mai mare la

transmitere a mişcării de la volan la levierul de direcţie şi un randament mai redus de la

levier la volan pentru ca şocurile provocate roţilor de neregularităţile căii să fie absorbite în

mare măsură în mecanism şi să se transmită cât mai atenuate la volan;

- să asigure caracterul şi valorile necesare ale raportului de transmitere;

- să aibe un număr minim de puncte de reglare, cu posibilitatea obligatorie de

reglare a jocului dintre elementul conducător şi condus al mecanismului.

Mecanismele de acţionare a direcţiei se clasifică în funcţie de tipul elementului

conducător şi condus prin care se transmite momentul de la volan la axul levierului de

direcţie. Ca element conducător se utilizează melcul cilindric, melcul globoidal, şurubul sau

roata dinţată, iar ca element condus poate fi utilizat sectorul dinţat sectorul elicoidal, rola,

manivela, piuliţa sau cremaliera.

În prezent cele mai răspândite sunt mecanismele de acţionare cu melc globoidal şi rolă

şi cu pinion şi cremalieră.

Fig. 7. Caseta de direcție Dacia Logan

Mecanismul de acţionare cu melc globoidal şi rolă se compune dintr-o rolă simplă,

dublă sau triplă( în funcţie de efortul ce trebuie transmis) şi un melc globoidal.12

Page 13: Sistem de Directie

Datorită faptului că între melc şi rolă există o frecare de rostogolire, mecanismul are un

randament ridicat.

Melcul globoidal 4 (fig.7) este montat la capătul axului volanului 3 şi se sprijină în

caseta 8, prin intermediul a doi rulmenţi 9 şi 12 .Rola 6 este montată pe bolţul 5 între

braţele furcii 14, prin intermediul a doi rulmenţi.Furca 14 este executată dintr-o bucată cu

axul 7 al levierului de direcţie 23, fixat pe piuliţa 24 .Axul levierului de direcţie este montat

în caseta de direcţie având un capăt sprijint pe rulmentul 19. Garnitura de etanşare 22 şi

simeringul 15 împiedică intrarea impurităţilor în interiorul casetei.

Capacul 10 fixat cu şuruburi acţionează asupra bucşei 11 ce conţine inelul exterior al

rulmentului 9. Garniturile de reglaj 2, de sub capac, servesc la reglarea jocului axial al

melcului. În capacul lateral al casetei 20 se găsesc şurubul 18 , care este legat de axul

levierului de direcţie.Reglarea jocului angrenajului dintre melcul globoidal şi rolă, care sunt

montate excentric, se face prin şurubul de reglare 18(protejat de piuliţa 17), care deplasează

axial rola împreună cu axul 7. Fixarea piuliţei după reglare se face cu ştiftul 16.Buşonul 21

serveşte pentru introducerea lubrefiantului în casetă.Cuplajul elastic din cauciuc 1 face

legătura între partea inferioară a axului volanului 3 şi partea centrală

(axul volanului este divizat în trei părţi).Garnitura 13 asigură etanşarea axului volanului

la intrarea în casetă.

Fig. 8. Sistemul de direcţie de la automobilele Roman

Mecanismul de la autocamioanele Roman se compune din caseta de direcţie propriu-

zisă 4 ( fig.8), caseta 13 cu angrenajul în unghi şi trompa 14 în interiorul căreia se află axul

de transmisie dintre angrenajul de direcţie.Caseta de direcţie propriu – zisă are angrenajul

format dintr-un melc globoidal şi o rolă triplă. Melcul globoidal 8 (fig.9.a) este montat în

13

Page 14: Sistem de Directie

casetă pe doi rulmenţi cu rolele 7 şi 9. Prin capacul 4 trece ţeava 5 pentru menţinerea

nivelului uleiului din casetă. Între capac şi casetă se montează garnitura 6, care serveşte la

reglarea jocului axial al melcului globoidal. În angrenare cu melcul globoidal se află rola 13,

montată pe bolţul 19, între braţele furcii 20, prin intermediul a doi rulmenţi cu ace. Axul 12

face corp comun cu furca şi este fixat la un capăt în capacul 16, pe rulmentul cu ace 15, iar

la celălalt capăt în casetă pe bucşele 2 şi 3. În zona cu caneluri a axului 12, se montează

levierul de direcţie, fixat cu piuliţa 1. Jocul între melc şi rolă se reglează cu ajutorul şurubului

de reglaj 14, montat în capacul 16.

În fig. 9.b. este reprezentată o secţiune prin această casetă.

Fig.9.Mecanismul de acţionare cu melc globoidal şi rolă de la autocamioanele Roman.

Mecanismul de acţionare cu pinion şi cremalieră. Acest tip de mecanism (fig.10) se

utilizează destul de des la autoturismele cu suspensie independentă a roţilor şi bară transversală

de direcţie.În felul acesta , numărul articulaţiilor transmisiei direcţiei se reduce la patru faţă

de alte soluţii care necesită cel puţin şase articulaţii.

Pinionul cu dinţi înclinaţi 8 al axului volanului 5 este montat pe doi rulmenţi radiali

axiali 7, al căror joc se reglează cu garnituri montate sub capacul inferior al casetei de

direcţie . Cremaliera 9 este realizată pe o bară de secţiune circulară, care este introdusă în

ţeava de oţel 6. Angrenarea corectă între pinion şi cremalieră este asigurată de dispozitivul

14

Page 15: Sistem de Directie

3. Jocul angrenajului se stabileşte cu ajutorul garniturilor 2. În orificiul din centrul suportului

se montează plunjerul de bronz 4, care este apăsat de arcul 10, pe cremalieră.

Fig.10. Mecanismul de acţionare a direcţiei cu pinion şi cremalieră

Mecanismul de acţionare cu şurub, piuliţă şi sector dinţat(cu bile recirculante).

Axul volanului 5 (fig. 11)este prevăzută la partea inferioară cu o porţiune filetată l, care se

sprijină în caseta de direcţie 9, prin intermediul a doi rulmenţi cu role conice 4. Piuliţa 3 şi

partea filetată a axului volanului sunt prevăzute cu un filet special cu profil semicircular.

Prin suprapunerea canalelor piuliţei şi ale şurubului se formează un canal elicoidal, care,

împreună cu tubul de ghidaj 2, se umple cu bile, asigurându-se astfel circulaţia neîntreruptă a

acestora. Piuliţa are tăiat la exterior o cremalieră 6, care angrenează cu sectorul dinţat 7, solidar

cu axul 8 al levierului de direcţie.

Fig.11. Mecanismul de acţionare a direcţiei15

Page 16: Sistem de Directie

Cu şurub, piuliţă şi sector dinţat.

Jocul axial al volanului se reglează cu piuliţa 10, iar jocul dintre piuliţă şi

sector(montate excentric) prin deplasarea sectorului dinţat 7 (împreună cu axul 8 în raport cu

cremaliera piuliţei). Jocul dintre şurub şi piuliţă nu se reglează.

2.3 Transmisia direcţiei

Construcţia transmisiei direcţiei este determinată de tipul constructiv al punţii din faţă

şi de locul unde sunt plasate roţile de direcţie.

Transmisia direcţiei în cazul punţii rigide. Caracteristic pentru această soluţie

(fig.12.) este faptul că bara transversală de direcţie 3 este executată, de regulă, dintr-o singură

bucată. Trapezul de direcţie, este format din bara transversală 3, levierele fuzetelor 4 şi partea

centrală a punţii din faţă, este un trapez posterior.

Fig. 12. Transmisia direcţiei în cazul punţii rigide.1. levier de direcţie(comandă), 2- bară longidudinală de direcţie; 3- bară transversală de

direcţie; 4- levierele fuzetelor;5- fuzete; 6- braţul fuzetei; 7- mecanism de acţionare;

Tijele şi pârghiile care formează transmisia direcţiei sunt legate între ele prin

articularităţi sferice, care mai au şi rolul de a elimina jocurile datorate uzării de a se amortiza

şocurile transmise roţilor de direcţie de la cale.

Articularităţile sferice se clasifică în funcţie de forma bialnţului şi de sistemul de

reglare a jocului.

Bolţul poate avea capul sub formă sferică (fig.13.a.c.)sau semisferică şi tronconică

(fig.13.b).

16

Page 17: Sistem de Directie

Fig.13. Tipuri constructive de articulaţii sferice1- bolţ; 2-pastile; 3- arcuri de compensare;

După sistemul de reglare a jocului articulaţiile sferice pot fi: elastice şi tip pană.

În cazul articulaţiilor elastice, jocurile datorate uzării sunt compensate automat cu

ajutorul unui arc, care poate acţiona axial ( fig.13.b.) sau radial (fig.13.a).

Transmisia direcţiei în cazul punţii articulate. La autoturismele cu suspensie

independentă a roţilor din faţă este caracteristic faptul că bara transversală de direcţie este

fracţionată în două sau mai multe părţi, pentru a permite separat fiecărei roţi oscilaţii pe

verticală.

În figura 14.a este reprezentată transmisia direcţiei, la care mecanismul de acţionare 1

imprimă levierului de direxcţie 2 o mişcare de rotaţie ce se transmite pârghiei unghiulare 3,

care este articulată de bara transversală de direcţie, compusă din două părţi 4 şi 5.

Fig. 14. Transmisia direcţiei la automobilele cuSuspensie independentă a roţilor

17

Page 18: Sistem de Directie

La soluţia din fig.14.b bara transversală de direcţie se compune dintr-o parte centrală

1 şi două părţi laterale 4, legate la braţele fuzetelor 5 . Transmisia direcţiei mai cuprinde

levierul de direcţie 2 (elementul conducător), care primeşte mişcarea de la caseta 3 şi pârghia

pendulară 6. Soluţia este utilizată la automobilele Dacia Logan.

Bara transversală de direcţie din fig.14.c este compusă din două părţi 2 şi 5, legate cu

capetele interioare de levierul central 3, iar cu cele exterioare de braţele fuzetelor 1 şi 6.

Elementul conducător îl constituie levierul de direcţie 7, prin care, prin intermediul barei 4,

transmite mişcarea pârghiei centrale 3.

În fig.14.d este reprezentată transmisia direcţiei la mecanismul de acţionare cu pinion şi

cremalieră, care este o variantă a transmisiei cu levier central. La această soluţie levierul central,

având o mişcare de rotaţie, a fost înlocuit cu cremaliera 1 având o mişcare de translaţie.De la

cremalieră mişcarea este transmisă barelor laterale 2 ce sunt articulate de braţele fuzetelor. O

soluţie asemănătoare este utilizată la DACIA.

2.4 Întreţinerea sistemului de direcţie

Întreţinerea sistemului de direcţie constă în: măsurarea jucului volanului, verificarea

jocului din articulaţii, reglarea mecanismului de acţionare, verificarea şi reglarea unghiurilor de

poziţie ale roţilor de direcţie şi pivoţilor (geometria direcţiei), strîngerea şuruburilor de fixare a

casetei de direcţie, strângerea articulaţiilor sferice şi ungerea conform schemei de ungere.

Verificarea jocului la volan se face în modul următor:

- se aduce automobilul pentru poziţia de mers în linie dreaptă;

- se roteşte volanul spre dreapta şi apoi spre stînga pînă la poziţiile maxime în care

acestea se manevrează uşor fără să rotească roţile.

Jocul la volan nu trebuie să depăşească 15 grade, deoarece în această situaţie manevrarea

direcţiei devine nesigură.

Cauzele jocului mare la volan pot fi uzura articulaţiilor mecanismului de direcţie sau a

pieselor mecanismului de comandă.

Reglarea mecanismului de acţionare a direcţiei. Modul de reglare al mecanismului de

acţionare a direcţiei diferă în funcţie de tipul constructiv al acestuia. În toate cazurile însă

operaţia de reglare se va executa numai după înlăturarea jocurilor din articulaţiile

mecanismului.

Reglarea mecanismelor de acţionare cu melc globoidal şi rolă comportă reglarea

jocului axial al volanului (melcului) şi a jocului din angrenaj. Înainte de reglare se 18

Page 19: Sistem de Directie

decuplează levierul de direcţie de bara de direcţie. Reglaraea jocului axial al melcului se face

prin demontarea capacului 10 (fig.7) din faţa garniturilor 2 şi scoaterea a una sau două

garnituri , după care capacul se montează la loc.

Reglarea jocului angrenajului rolei cu şurub – melc se efectuează cu ajutorul

şurubului 18, prin deplasarea axială a rolei 6 cu axul 7, reducând jocul dintre melc şi rolă

care sunt monatte excentric. După reglare, se verifică jocul la volan.

Controlul geometriei roţilor de direcţie. Aparatele de măsurat şi control al geometriei

roţilor de direcţie pot fi mecanice sau optice. Aparatele mecanice sunt relativ simple şi

mai ieftine decât cele optice, având însă o precizie mai redusă.

Fiecare aparat are întocmite instrucţiuni de folosire de către întreprinderea

producătoare.

Unghiurile de aşezare ale roţilor şi pivoţilor trebuie să se încadreze în limitele

prevăzute în cartea tehnică a automobilului respectiv.

Ungerea sistemului de direcţie. Piesele mecanismului de direcţie, care necesită ungere

sunt: caseta de direcţie , articulaţiile sferice şi pivoţii .

Ungerea casetei de direcţie se face, de regulă, cu ulei de transmisie, respectând

periodicitatea prescrisă de fabrică. Periodic, se controlează nivelul şi, la nevoie, se

completează pierderile cu acelaşi tip de ulei. Dacă pierderile de ulei devin prea mari trebuie

depistată şi înlăturată cauza care le generează, pentru a evita avariile.

În cazul servodirecţiei hidraulice, o dată cu înlocuirea uleiului se schimbă şi filtrul de

ulei.

Articulaţiile sferice şi pivoţii se ung cu unsoare consistentă tip U, introdusă sub

presiune prin gresoarele cu care sunt prevăzute. Periodicitatea de ungere variază între

1000 - 2000 km parcurşi.

2.5 Defectele în exploatare ale sistemului de direcţie

Defecţiunile sistemului de direcţie se pot manifesta sub forma :

- manevrarea volanului necesită un efort mare;

- roţile de direcţie oscilează la viteze reduse;

- roţile de direcţie oscilează la viteze mari;

- direcţia trage într-o parte;

- direcţia transmite volanului şocurile de la roţi;

19

Page 20: Sistem de Directie

- zgomote anormale ale direcţiei;

- Manevrarea volanului necesită un efort mare. Defectul se datoreşte următoarele

cauze : frecărilor mari în articulaţii; frecărilor anormale în caseta de direcţie şi la pivoţii

fuzetelor, deformării axului volanului precum şi unor defecţiuni ale pneurilor.

Frecările mari în articulaţii se produc ca urmare a unui montaj sau reglaj incorect, a

gresajului nesatisfăcător sau a pătrunderii prefului între elementele articulaţiei.

Defecţiunile se remediază în atelierul de reparaţii, prin demontarea organelor

respective, prin curăţarea şi ungerea lor.

Frecările anormale în caseta de direcţie se produc datorită gresajului insuficient,

uzării sau deteriorării şurubului melc, rulmenţilor uzaţi sau incorect montaţi , jocului

insuficient între elementele casetei sau fixării incorecte a casetei de direcţie pe cadrul

automobilului.

Defecţiunile cu excepţia grasajului insuficient, nu se pot remedia decât la atelier.

Frecările anormale la pivoţi fuzetelor se datorează gresajului nesatisfăcător, jocului

insuficient între pivoţi şi rulmenţi sau bucşe, gripării pivoţilor.

Remedierea constă în curăţarea şi gresarea pivoţilor, oprgabnele deteriorate se

schimbă la atelier.

Defecţiunile pneurilor care îngreunează manevrarea volanului pot fi: presiune

insificientă sau inegală, uzura neuniformă de dimensiuni diferite.

-Roţile de direcţie oscilează la viteze reduse. Oscilaţia roţilor de direcţie , la viteze

mai mici de 60 km/h , se datorează cauzelor : presiunii incorecte în pneuri , pneuri de

dimensiuni diferite, roţi neechilibrate, organele sistemului de direcţie sunt uzate, rulmenţii

roţilor au şoc mare, osia din faţă deplasată, suspensia defectă (arcuri desfăcute sau rupte,

amortizoare defecte), cadrul deformat, geometria roţilor incorect.

Pe parcurs se remediază defecţiunile referitoare la refacerea presiunii în pneuri,

strângeri şi motări corecte de piese. Restul defecţiunilor se remediază la atelier.

- Roţile de direcţie oscilează la viteze mari .Cauzele sunt similare cu cele care

produc oscilaţii la circulaţia cu viteze reduse, în plus mai intervin: jocuri insuficiente la

frânele din faţă, dezechilibrarea sau deformarea roţilor din spate, suporţilor motorului slăbiţi

sau defecţi.

La viteze mari oscilaţia roţilor de direcţie este un defect periculos mai ales când

aceste oscilaţii intră în rezonanţă cu oscilaţiile cadrului sau cu cele ale altor organe ale

sistemului de direcţie sau suspensie.

20

Page 21: Sistem de Directie

- Direcţia trage într-o parte. Cauzele pot fi: pneurile roţilor din faţă nu au aceeaşi

presiune sau nu sunt identice ca mărime, frânele sunt reglate incorect, cadrul este deformat,

unul din arcurile suspensiei din faţă are ochiul foii principale rupt.

Pe parcurs se corectează presiunea pneuri şi se reglează frânele. Restul defecţiunii se

remediază la atelier.

- Şocurile provenite din interacţiunea roţilor cu drumul se transmit volanului.

Fenomenul apare în special la deplasarea pe drumuri cu denivelări datorită : presiunii prea

mari în pneuri, dezechilibrării roţilor, amortizoarelor defecte , uzării sau reglării incorecte a

organelopr sistemului de direcţie.

- Zgomote anormale ale organelor sistemului de direcţie. Cauzele ce conduc la

zgomote anormale pot fi : jocuri excesive în articulaţiile transmisiei direcţiei, slăbirea

volanului şi a suportului acestuia sau a casetei de direcţie, deteriorarea rulmenţilor sau

montarea lor greşită, frecării anormale datorită gresării nesatisfăcătoare.

Pe parcurs se remediază numai acele defecţiuni care nu necesită demontarea organelor

sistemului de direcţie.

În tabelul de mai jos se prezintă sintetic simptomele şi defecţiunile posibile ale

sistemului de direcţie prevăzut cu servomecanism (servodirecţie).

2.6 Repararea sistemului de direcţie

Caseta de direcţie poate prezenta următoarele defecte care se înlătură după cum

urmează:

- fisuri sau rupturi ale flanşei de prindere se elimină prin crăiţuirea fisurilor sau

rupturilor pe adâncimea de 4mm, încărcarea cu sudură electrică şi polizarea până la nivelul

materialului de bază.

- filetul orificiilor de fixare a capacelor deteriorat se remediază prin: încărcarea cu

sudură electrică, polizarea suprafeţei frontale până la nivelul materialului de bază al flanşei,

după care se găureşte şi se filetează la dimensiunea nominală: majorarea găurilor filetate;

- alezajele pentru rulmenţii axului melcului uzate se recondiţionează prin bucşare,

după care urmează: se strunjeşte locaşul la o cotă majorată, se confecţionează o bucşă din

OLT 64 sau ţeavă, se presează bucşa în locaş, se alezează bucşa la cota nominală şi se

şanfrenează;

21

Page 22: Sistem de Directie

- alezajul pentru bucşa arborelui levierului uzat se recondiţionează înlocuirea bucşei

astfel: se lărgeşte locaşul, se confecţionează prin roluire o bucşă cu diametrul exterior

majorat, se presează bucşa în locaş, după care se alezează la cota nominală.

- găurile din urechile pentru fixare uzate se recondiţionează prin încărcarea cu sudură

electrică, polizarea suprafeţelor frontale până la nivelul materialelor de bază, după care se

găureşte la cota nominală.

Axul asamblat cu melcul poate prezenta următoarele defecte care se înlătură după cum

urmează:

- uzura, ştirbirea şi exfolierea suprafeţelor active ale melcului determină înlocuirea

melcului cu unul nou;

- suprafeţele conice ale melcului pentru rulmenţii uzate se recondiţionează prin:

rectificarea conurilor; cromarea dură (se rectifică conurile pentru uniformizarea suprafeţei, se

cromează şi se rectifică la cota nominală).

Răsucirea şi înconvoierea axului determină înlocuirea lui.

Axul levierului de direcţie asamblat cu rola poate prezenta următoarele defecte care

se înlătură după cum urmează:

- ştirbirea şi exfolierea suprafeţei active a rolei determină înlocuirea rolei astfel: se taie

stratul de sudură de la capetele axului rolei, se scoate rola şi se înlocuieşte: se sudează din nou

axul rolei la capete şi se ajustează prin polizare.

22

Page 23: Sistem de Directie

CONCLUZII

-întreţinerea şi repararea autovehiculelor se va face în hale şi încăperi amena-jate ,dotate cu

utilaje,instalaţii şi dispozitive adecvate

-executarea unor lucrări de demontare,întreţinere sau reparare a autovehicu-lelor este

admisă şi în spaţii amenajate în afara halelor şi atelierelor de intreti-nere denumite „platforme

tehnologice” . Aceste platforme vor fi delimitate, marcate şi amenajate corespunzător, iar atunci

când este necesar vor fi im-prejmuite

-căile de acces din hale ateliere şi de pe platformele tehnologice vor fi intreti-nute în stare

bună şi vor fi prevăzute cu marcaje şi indicatoare de circulaţie standardizate

-încălzirea halelor şi încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotim-pului rece în

funcţie de temperatura exterioară şi în limitele stabilite de „Normele generale de protecţia

muncii”

-în halele de întreţinere şi reparare a autovehiculelor, canalele de revizie vor fi întreţinute

în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor şi a combustibililor

-nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor decât dacă există

instalaţii de exhaustare,în stare de funcţionare

-instalatiile de ventilaţie generală şi locală din halele şi încăperile destinate lucrărilor de

întreţinere şi reparare a autovehiculelor vor fi în bună stare, urmărindu-se în permanenţă

funcţionarea lor la parametrii proiectaţi

-persoanele fizice sau juridice vor asigura afişarea instrucţiunilor tehnice şi de exploatare

privind instalaţiile de ventilaţie, precizând programul de function-nare al acestora precum şi

obligaţiile referitoare la reviziile tehnice şi verificările periodice

-utilajele din hala şi ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu dispozitivele de

protecţie în bună stare

-la demontarea, montarea şi transportul subansamblelor grele se vor folosi mijloace

mecanice de ridicare şi manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de ridicat se va face

cu dispozitive speciale, omologate, care să asigure prinderea corectă şi echilibrată a

subansamblelor

-dispozitivele de suspendare a autovehiculelor trebuie să aibă stabilitate şi rezistenat

corespunzătoare

-în halele de reparaţii în care se execută şi lucrări de sudură la autovehicule, se va stabili

locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudură oxiacetilenică, a

23

Page 24: Sistem de Directie

transformatoarelor de sudură electrică, precum şi a paravanelor de protecţie folosite în timpul

sudurii electrice

-petele de ulei şi combustibil de pe pardoselele halelor vor fi acoperite cu nisip, după care

vor fi luate măsuri de curăţare şi evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă

pericol de incendiu

-carpele, câlţii şi alte materiale textile folosite la curăţarea şi ştergerea pieselor sau a

mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac şi evacuate în locuri stabilite în acest scop

pentru a fi arse sau îngropate

-lucratorii trebuie să poarte echipament de lucru şi echipamentul de lucru corespunzător

lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile şi utilajele din dotare

-sculele vor fi aşezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunza-toare şi la

înălţimi accesibile. După terminarea lucrului sculele vor fi curăţate şi închise în dulapuri.

Ascuţirea sculelor de tăiat se va face de către un lucra-tor instruit special în acest scop

-este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în

vederea măririi cuplului

-autovehiculele aflate pe poziţiile de lucru din hale vor fi asigurate împotriva deplasărilor

necomandate cu pene sau cale special confecţionate în cazul în care nu se execută lucrări la

motor sau la transmisie, autovehiculele vor fi asigurate şi cu mijloace proprii (frâna de ajutor şi

cuplarea într-o treaptă de viteză)

BIBLIOGRAFIE

24

Page 25: Sistem de Directie

1. Paizi Gh., Stere N. , Lazar D. , Organe de maşini şi mecanisme, Manual

pentru subingineri, Editura didactică şi pedagogică, Bucuresti, 1980.

2. Drăghici I. , Chişu E. , Jula A. , Preda L. , Organe de maşini, Culegere de

probleme, Editura tehnică, Bucureşti, 1975.

3. Aldea M. , Buzdugan Gh. , Cernea E. , Organe de maşini, Editura tehnică

Bucureşti, 1953.

4. Stere N., Organe de maşini, Manual pentru licee industriale anii II-III-IV,

şcoli profesionale, de maieştri şi de specializare postliceală, Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.

5. Paizi Gh. , Stere N. , Lazar D. , Organe de maşini şi mecanisme, Editura

didactică şi pedagogică, Bucuresti, 1980.

ANEXE

25

Page 26: Sistem de Directie

Conductă servodirecție Dacia Logan

26

Page 27: Sistem de Directie

Pompă hidraulică – sistem de direcție Dacia Logan

27

Page 28: Sistem de Directie

Rezervor lichid direcție asistată Dacia Logan

28