Durerea lombaraEste cel mai important si frecvent simptom al patologiei renale. Desi durerea din regiunea lombara poate releva existenta unei suferinte renale,exista si alte numeroase cauze la acest nivel.Durerea lombara poate fi bilaterala sau unilaterala. a.)Durerea lombara bilaterala-apare in glomerulonefrita acuta sau cronica,TBC renal;-intensitatea durereii este moderata;-caracterul este de durere surda.b.)Durerea unilaterala-reflecta,de obicei,afecatrea unui singur rinichi si apare in pielonefrita acuta,litiaza renala,hidronefroza,TBc renal,cancer renal;-intensitatea durerii este mare,pana la foarte violenta si poate iradia in regiunea antero-inferioara a abdomenului.Prototipul durerii lombare unilaterale este colica renala,care este produsa,de obicei, de migrarea unui calcul in caile urinare.Este o durere foarte intensa,apare brusc,adesea dupa efort fizic;-intensitatea maxima este posterioara,la nivel lombar,are caracter de pumnal-iradiaza in regiunea abdominala inferioara,la nivelul organelor genitale externe-din cauza durerii greu de suportat,bolnavul este agitat,anxios si nu-si gaseste o pozitie confortabila-de obicei apare in afebrilitate; daca apare si febra,se pune problema unei infectii urinare asociate.→Tulburari calitative ale urineiCULOAREA – in mod normal,urina are culoare variabila de la galben deschis pana la galben roscat;-culoarea este influentata de diferite medicamente sau substante-intensitatea culorii este proportionala cu stagnarea urinii in vezica )mai inchisa in oligurie).ASPECTUL – urina este limpede si transparenta,in mod normal-poate sa fie tulbure in caz de prezenta puroiului,sangelui,albuminei etc.MIROSUL – este fad,usor aromatic,ca un bulion acrit-este intens amoniacal sau fetid in infectii si precum merele acre in diabetul zaharat-de asemenea,anumite medicamente sau alimente pot modifica mirosul normal al urinei.→Tulburari de mictiune POLAKIURIA sau mictionarea frecventa – reprezinta cresterea nr mictiunilor,fara modificarea diurezei fiziologice,ce poate fi cu urina clara sau tulbure,mictiunea putand fi dureroasa sau imperioasa.Adultul sanatos prezinta 3-5 mictiuni/24ore.Polakiuria din a doua jumatate a noptii,la un barbat varstnic,trebuie sa sugereze adenonmul de prostata. POLAKIURIE + PIURIE +DURERE MICTIONALA = CISTITA!!!DISURIA sau mictiunea dificila – reprezinta eliminarea cu dificultate a urinii,asociata sau nu cu durere. Mictiunea este prelungita,cu scurgere lenta,neregulata.;-apare prin obstacole pe caile urinare-disuria poate fi : -initiala = cand mictiunea se declanseaza greu -completa = mictiunea este dificila pe toata perioada -terminala = dificultatea este la sfarsit -in mai multi timpi = perioade alternante de mictiuni normale si mictiuni dificile.

CISTALGIA sau mictiunea dureroasa - este initiala, cand incepe odata cu mictiunea si marcheaza o deschidere dureroasa a colului vezical (ca in adenomul de prostata), terminala (ca in cistite) sau totala (in cazul uretritelor acute). Sediul durerii este la hipogastru ,iar daca durerea este provocata de eforturi si calmata de repaus, este vorba de un calcul vezical.ISCHIURIA sau retentia urinara - reprezinta situatia in care pacientul nu-si poate evacua vezica-este o urgenta urologica,ce trebuie rezolvata rapid,indiferent de cauza-destensia vezicala foarte mare trebuie rezolvata treptat pentru a nu produce hemoragie sau soc post-evacuator.-globul vezical reprezinta distensia extrema a vezicii urinare si se manifesta cu dureri hipogastrice intense,ce iradiaza de-a lungul uretrei.INCONTINENTA DE URINA sau pierderea involuntara de urina – poate avea cauza urinara,psihogena sau neurologica-Enurezisul = este o forma particulara de incontinenta urinara,care contsa in pierderea involuntara si inconstienta de urina (mai ales noaptea),observata mai ales la copii.Persistenta si dupa varsta de 2-3 ani este patologica si ridica adesea mari probleme diagnostice,cauzele putand fi numeroase. Se poate intalni enurezis si la adult – mici pierderi de urina la tuse,stranut,efort fizic mare,in special la varstnici.

→Tulburari cantitative

In mod normal,termenul de „diureza” reprezinta eliminarea urinii intr-un interval de timp,care,pentru omul sanatos,se exprima prin 3-5/6 mictiuni/24 ore a cate 150-300 ml fiecare,aprox 1200-1500 ml/zi ,cu o densitate urinara specifica de 1017-1025.Tulburarile de diureza sunt : POLIURIA – reprezinta cresterea volumului de urina peste 2 litri/24 ore.Dupa evolutia in timp,poliuria poate fi : pasagera sau de durata.OLIGURIA – reprezinta orice scadere a diurezei sub 1000 ml urina/24 ore.ANURIA – reprezinta scaderea diurezei sub 100 ml/24 ore (anurie=fara urina).Oliguria situata intre 200-400 ml/24 ore este numita oligurie relativa,iar sub 100 ml,oligurie absoluta si este intotdeauna patologica.Scaderea cantitativa a diurezei,care se manifesta ca oligurie absoluta sau anurie,poarta numele de OLIGOANURIE si au cauze comune.Pentru a putea diagnostica oligoanuria,trebuie sa fie diferentiata de retentia de urina si este necesar ca scaderea diurezei sa dureze cel putin 24 de ore.HEMATURIA – reprezinta eliminarea de urina amestecata cu sange,care provine din rinichi si caile urinare.Fiziologic,un om normal poate elimina prin urina 500-1000 hematii/min (proba Addis) sau 500.000 hematii/24 ore. Clinic se descriu doua forme de manifestare a hematuriei:-macroscopica = vizibila cu ochiul liber-microscopica = evidentiabila prin teste urinare.PIURIA – reprezinta prezenta puroiului in urina,iar pacientul se prezinta la medic pentru ca urineaza tulbure.Trebuie sa se precizeze daca piuria este microbiana sau amicrobiana.Piuria poate fi:-initiala – cu aspect filamentos,provine din uretra-terminala – provine din vezica urinara-totala,uniforma – provine din rinichi,vezica urinara sau prostata.Piuria,ca si hematuria nu trebuie tratata niciodata inainte de stabilirea cauzei sale!!!

SIMPTOME GENERALESimptomele generale sunt adesea nespecificate si se pot cita : -alterarea aparent nejustificata a starii generale-astenie fizica progresiva-tulburari digestive cu : scaderea apetitului,greata,halena amoniacala,alternanta diaree-constipatie-hematemeza (varsatura cu sange provenit din tubul digestiv),melena (eliminarea unui scaun negru,cu sange provenit din tractul digestiv superior)-accese febrile precedate de frisoane puternice asociate cu transpiratii profuze-epistaxis,tulburari vizuale-somnolenta sau chiar tulburari psihice.

GLOMERULONEFRITA ACUTA (GNA)Definitie : Glomerulonefrita acuta este o afectiune renala caracterizata prin inflamatia glomerulilor renali, adesea declansata ca urmare a unui trigger imun.Este nefropatia caracterizata printr-o infectie prealabila,de obicei amigdaliana,urmata de hematurie,albuminurie,edeme,HTA,lombalgii,cefalee.Exista mai multe forme de GNA,dar cea clasica este GNA poststreptococica. Etiopatogenie : Cauzele de aparitie a glomerulonefritei acute sunt grupate in : -postinfectioase (infectii bacteriene-Streptococ,Stafilococ,infectii virale – Epstein Barr,Virusul hepatitic B,infectii parazitare);- renale (boala Berger);- sistemice (vasculite,boli de colagen).Patogenia in cazul GNA poststreptococice : este o afectiune mediata imun, considerata initial o boala a complexelor imune.

Simptome:Debutul – este precedat de 1-3 saptamani de o infectie,de obicei streptococica si poate fi brusc si grav cu febra,frisoane,cefalee,stare de rau general,HTA,varsaturi,dureri abdominale sau poate fi debut insidios,boala descoperindu-se intamplatorPerioada de stare :

Sindromul urinar : oligurie,densitate urinara mare,proteinurie,hematurie.

Sindromul vascular : HTA,ameteli,cefalee,varsaturi in jet,bradicardie,crize convulsive.Sindromul edematos : edem alb,moale,pufos localizat initial la fata,pleoape,apoi in partile declive,ajungandu-se chiar pana la anasarca.Sindromul cerebral : cefalee intensa,varsaturi in jet,convulsii,stare de neliniste,alternand cu somnolenta,tulburari de vedere,encefalopatie hipertensiva.Paraclinic : -examen de urina – arata densitate urinara mare,hematurie,proteinurie,cilindrurie-examene de sange :hipoproteinemie,hipoalbuminemie,VSH crescut, uree si creatinina moderat crescute- examene microbiologice – atestarea infectiei streptococice prin prelevari faringiene si cutanate-teste serologice –ASLO-punctie biopsie renala.Tratament : -Corectarea infecţiilor streptococice cu: Penicilina G timp de 10-14 zile, claritromicina 1g/zi sau eritromicina 2g/zi.-Repaus la pat si regim igieno-dietetic (restrictie de sare).-Tratamentul complicatiilor.

GLOMERULONEFRITA CRONICA (GNC)Definitie: este o afectiune renala bilaterala, consecinta a unei glomerulonefrite care nu s-a vindecat dupa stadiul acut. Se caracterizeaza prin leziuni glomerulare, tubulare si vasculare si se manifesta clinic printr-o insuficienta renala progresiva si ireversibila.Etiopatogenie: in mod obisnuit, boala este urmarea unei glomerulonefrite acute care nu s-a vindecat. Se considera ca glomerulonefrita devine cronica dupa 6 - 8 saptamani de evolutie a formei acute. In evolutia spre cronicizare joaca un rol persistenta infectiei de focar, autoagresiunea , repetarea puseurilor acute. Patogenia este complexă: - autoimună - prin tulburări metabolice (amiloidoza) - prin tulburări vasculare - necunoscute.Exista GNC primare si secundare.

Simptome : - proteinurie şi/sau hematurie- edeme- HTA- retenţie azotată- IRC Acestea apar la un bolnav cu antecedente de glomerulopatie sau sunt descoperite accidental. Uneori se poate realiza tablou clinico-biologic de sindrom nefrotic.

Paraclinic : -examen de urina,examene de sange,echografie renala,punctie biopsie renala. Tratament : - eliminarea agentului incriminat - îndepărtarea focarelor infectioase

-corticoizi (Prednison),imunosupresoare (Azathioprina,Ciclofosfamida).

SINDROMUL NEFROTIC (SN)Definitie : Reprezinta o entitate clinica caracterizata prin proteinurie masiva si hipoproteinemie ; este starea patologica caracterizata printr-o excretie urinara de proteine care depaseste 3,5g/24 ore,la care se asociaza sau nu edemele,hipoproteinemie,hiperlipidemie,uneori hematurie si HTA.Clasificare :1.SN primitiv sau SN pur2.SN secundar sau SN impur,care apare in cursul a numeroase boli generale,nefropatii,infectii,intoxicatii cronice,secundar reactiilor alergice,anomalii genetice.Etiopatogenie : Proteinuria mai mare de 150 mg/24h este anormală şi poate rezulta prin mai multe mecanisme. Proteinuria glomerulară rezultă din trecerea proteinelor plasmatice printr-o barieră de filtrare glomerulară alterată; proteinuria tubulară rezultă din insuficienţa reabsorbţiei tubulare a proteinelor plasmatice cu greutate moleculară mică care normal sunt filtrate şi apoi reabsorbite şi metabolizate de epiteliul tubular; proteinuria de exces rezultă din filtrarea proteinelor, de obicei lanţuri uşoare de imunoglobuline, care sunt prezente în exces în circulaţie.Simptome : Debutul este cel mai frecvent insidios, cu - oboseala permanenta - inapetenta- sete

- dureri la nivelul gambelor uneori Perioada de stare este caracterizata prin: - edeme albe,moi,pufoase,nedureroase,lasa godeu.

Simptome generale : cefalee,oboseala,anorexie,paloare,subfebrilitate,dureri abdominale,meteorism,febra,diverse infectii respiratorii sau urinare.Un element valoros clinic îl reprezinta hepatomegalia moderata (steatoza).

În SN impur se adauga: - HTA - hematuria macro/microscopica - insuficienta renala.Paraclinic : -examen de urina : urina tulbure,opalescenta + proteinurie,hematurie,leucociturie,cilindrurie,lipidurie;-examene de sange : hiperlipemie,hipoproteinemie,hipoalbuminemie.-ionograma ,coagulograma-VSH crescut,uree crescuta-imunograma : IgG,IgA scazute, IgM crescute-hipocalcemie

-alte investigatii : echografie abdominala,fund de ochi,urografie,punctie biopsie renalaTratament : -corticoterapie (Prednison zilnic,Medrol), in caz de esec la corticoterapie se incearca Azathioprina sau Ciclosporina-diuretice (Furosemid), inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IEC), albumina intravenos, tratamentul precoce al infectiilor cu antibiotice,protectoare gastrice,calciu-hidratare orala cu 3-4 l lichide/zi-dieta hiperproteica, hipolipidica,normoglucidica.

PIELONEFRITA ACUTA (PNA)Definitie : Pielonefrita acuta este o infectie a tractului urinar superior si reprezinta o infectie a parenchimului si a pelvisului renal, care de obicei afecteaza unul dintre rinichi, doar ocazional sunt afectati ambii rinichi.Etiopatogenie : principalii factori cauzatori ai infectiilor urinare sunt bacilii gram-negativi (Escherichia coli – cel mai frecvent, Proteus,Klebsiella) ; cocii gram pozitiv, precum Stafilococul auriu, joaca un rol mai mic in astfel de infectii.Marea majoritate a infecţiilor tractului urinar bacteriile dobândesc acces la vezică pe calea uretrei(calea ascendentă). Apoi poate urma ascensiunea bacteriilor din vezică şi este probabil calea uzuală pentru majoritatea infecţiilor parenchimului renal.

Infectiiile se mai pot produce si pe cale descendenta sau hematogena si apar ,de obicei,la pacientii imunodeprimati.Simptome : Debutul este brusc cu frisoane si febra mai mare de 38.5 grade C, dureri in loja renala, stare de rau general, mictiuni frecvente si disurie. Adesea se asociaza greturi, varsaturi,dureri abdominale si diaree. Netratat determina soc septic, de cele mai multe ori fatal. Paraclinic : -examen de urina : leucociturie,hematurie,-urocultura : pozitiva cu bacteriurie importanta (peste 100.000 germeni/ml)-hemograma : leucocite crescute cu neutrofilie ; VSH crescut.Tratament : -antibiotice conform antibiogramei,dupa rezultatul uroculturii (cefalosporine;fluorochinolone – Cirpofloxacin;ampicilina;gentamicina) – 7-14 zile pana la cateva saptamani;-antitermice,antialgice,antiseptice urinare,antispastice.

PIELONEFRITA CRONICA (PNC)Definitie : PNC se defineste prin modificarile anatomice rezultate în urma prezentei germenilor la nivelul parenchimului renal.

Termenul de PNC este rezervat cazurilor de nefrita interstitiala cu bacteriurie.Etiopatogenie : germenii implicati – aceiasi ca si la PNA- In 60% din cazurile de pielonefrita cronica, exista in antecedente o infectie acuta ,care ,de multe ori, tratata incorect,se cronicizeaza;- In istoricul bolnavului cu pielonefrita cronica se intalnesc infectii urinare cu durata mai mare de 3 luni sau frecvente,cistite, episoade de pielonefrita acuta (mai frecvente la femei), malformatii, calculi renali, sondaje urinare.

Simptome : Manifestarile clinice pot fi relevante cel mai des in acutizarile PNC:1) generale- febra, frisoane,cefalee, astenie, scadere ponderala2) digestive:- greturi,inapetenta,varsaturi,limba saburala3) reno-urinare:- lombalgii uni/bilaterale, permanente/ la efort- polakiurie,disurie- urini tulburi, urât mirositoare- poliurie si consecutiv polidipsie-la copii, apar tulburari în crestere si dezvoltare.Paraclinic : -examen de urina : proteinurie,cilindrurie,leucociturie,piurie,-uroculturi-examenul sangelui : VSH crescut,anemie,leucocitoza cu neutrofilie-examinari radiologice : echografie,urografie,CT,punctie biopsie renala.Tratament : -antibiotice conform antibiogramei,dupa rezultatul uroculturii (de atac 3-4 saptamani,urmat de tratament de continuare 7-10 zile,lunar,mai multe luni)-antispastice,antiseptice,antitermice-regim igieno-dietetic (restrictie de sare doar la hipertensivi).

TUBERCULOZA RENALADefinitie : Tuberculoza renală reprezintă o localizare secundară reactivării unui complex primar, de obicei pulmonar.Etiopatogenie : Agentul etiologic este reprezentat de bacilul Koch. Acesta ajunge in aparatul urogenital pe cale hematogena , cel mai adesea de la un focar pulmonar. Afectarea urogenitala se produce numai si numai consecutiv altui focar TB din organism.

Simptome : -debutul este insidios,de obicei;-manifestari generale : astenie,inapetenta,scadere ponderala,transpiratii nocturne,paloare,febra,frisoane;-manifestari renale : durere lombara sau suprapubiene(in caz de afectare genitala),hematurie,polakiurie,disurie,piurie.Paraclinic : -examen sumar urina : hematurie,leucociturie,piurie,pH acid-uroculturi : sterile,de obicei-culturi din prima urina de dimineata pt bacilul Koch-testarea IDR la tuberculina-VSH crescut,leucocite moderat crescute-imagistic: radiografie toracica (pt focarul pulmonar),radiografie reno-vezicala simpla,urografieTratament : medicamentos –antituberculoase de prima linie : isoniazida,rifampicina,etambutol,pirazinamida.Tratamentul chirurgical se face doar in cazul esecului terapiei medicamentoase si consta in ablatia organelor nefunctionale si cura sechelelor tuberculoase.

LITIAZA RENALADefinitie : consta in formarea de calculi (pietre) in interiorul cavitatilor pielocaliceale si in caile urinare,in urma precipitarii substantelor care,in mod normal,se gasesc dizolvate in urina.Exista mai multe tipuri de litiaza,dupa compozitia chimica a calculilor.Etiopatogenie : Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din urina se modifica. Factorii care participa la acest proces sunt :-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): -afectiuni medicale: boala inflamatorie intestinala , interventii chirurgicale la nivelul intestinului, -alimentele bogate in oxalati: legumele verzi si ciocolata;aceasta poate fi o problema mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu,-litiaza renala poate avea si o componenta genetica .Simptome : colica renala – cu cat calculul este mai mic,cu atat durerea este mai mare-durere intensa,colicativa,cu caracter de pumnal,cu debut brusc,de multe ori dupa efort fizic-intensitatea maxima a durerii este posterior,cu iradiere in regiunea abdomenului inferior-anxietate,agitatie,bolnavul nu-si gaseste locul,transpiratii abundente,inapententa-polakiurie,mictiuni dureroase,hematurie-daca apare febra,se pune problema unei infectii urinare asociate.Paraclinic : examen urina+ urocultura,echografie renala,urografie,radiografie reno-vezicala simpla.Tratament : -hidratare orala (minim3-4 l/zi)-antialgice,antispastice-litotritie extracorporeala cu unde de soc= maruntirea calculilor urinari, fragmentele fiind apoi eliminate in mod natural prin urina ; accesul la calculi se face pe cale si sub control endoscopic-chirurgie clasica,deschisa-tratament antibiotic conform antibiogramei,in caz de urocultura pozitiva.

ADENOMUL DE PROSTATADefinitie : reprezinta o tumora benigna de prostata. Adenomul de prostata este cea mai frecventa afectiune din serviciile de urologie,numita si “hipertrofie prostatica benigna” (HPB). Prostata este o glanda anexa a a aparatului genital masculinEtiopatogenie : Afectiunea incepe sa se dezvolte in jurul varstei de 35 de ani, cand apar si primele modificari morfopatologice, reprezentate de noduli microscopici,care,cu timpul,cresc in volum. Incidenta BPH creste cu varsta, astfel peste 50% din barbatii intre 60 si 70 de ani necesitand o forma de tratament.Hiperplazia prostatica este reprezentata de modificari ce implica tesutul glandular, tesutul fibro-muscular, sau ambele structuri.Simptome : -disurie,polakiurie (in special noaptea),imperiozitate mictionala,uneori hematurie-mictiuni in doi timpi,senzatia de mictiune incompleta-bolnavul este palid, prezinta uneori edeme declive,apatic, somnolent, prezinta greata si varsaturi, tegumente uscate, leziuni de grataj datorita pruritului uremic. Paraclinic : -tuseul rectal-biochimie serica: uree,creatinina,acid uric,probe hepatice-examen sumar de urina+sediment urinar,urocultura- antigenul specific prostatic (PSA) (0-4 ng/ml)- examenul ecografic postmictional,CT cu substanta de contrast

-Uroflowmetria si rezidiul vezical reprezinta investigatii de baza in evaluarea diagnostica, terapeutica si evolutiva a adenomului de prostata, impreuna cu volumetria prostatica.Tratament : -medicamentos : alfa-blocante,tratament hormonal,fitoterapie-chirurgical :metoda clasica,deschisa sau endoscopica.

CANCERUL DE PROSTATADefinitie : Neoplasmul de prostata reprezinta cea mai frec-venta afectiune maligna a barbatului.Etiopatogenie : El exista in doua forme: forma latenta, stationara si fara manifestari clinice, prezenta la aproximativ 30% din barbatii peste 50 de ani, si la 60-70% din barbatii peste 80 de ani, si forma clinic evidenta. Astfel se apreciaza ca daca supravietuirea s-ar ridica la 140 de ani, toti barbatii ar face cancer de prostata.Factorii de risc principali sunt:-varsta peste 50 de ani-istoricul familial -rasa - negrii din ,,Statele Unite" au o incidenta mult mai mare decat albii (cu 50%), -factori probabili :dieta bogata in grasimi,factori hormonali.Simptome : -polakiurie nocturna (mai ales spre dimineata)-disurie,hematurie,mictiuni incomplete-retentia completa de urina este o complicatie extrem de serioasa(urmarea obstructiei tumorale)-durere loco-regionala ; dureri osoase in caz de metastaze osoase.Paraclinic : -tuseul rectal - este cea mai inofensiva si mai ieftina metoda, la indemana ori-carui medic (se pot observa caracteristicile prostatei)-punctie-biopsie transrectala + echografie-CT pelvin,RMN-urografie-markeri tumorali : PSA.Tratament : -tratament chirurgical-radioterapie,chimioterapie,terapie hormonala

VARICOCELULDefinitie : Reprezinta o dilatare a venelor testiculare, deseori pe partea stanga a scrotului si cu o frecventa mai mare la adolescenti. El afecteaza barbatii cu varsta intre 15 si 25 ani. Poate fi o cauza pentru infertilitatea masculina.Etiopatogenie : Varicocelul poate fi idiopatic (fara cauza cunoscuta) sau secundar unei compresiuni venoase.Simptome : -de cele mai multe ori este asimptomatic-poate determina durere inghinala si senzatie de greutate la nivel local La inspectie – scrot marit in volum,de obicei pe partea stanga,dureros.Paraclinic : -echografie Doppler,spermograma + examen clinic.Tratament : -cel de dimensiuni mici se reduce spontan-tratament chirurgical

HIDROCELULDefinitie : Hidrocelul reprezinta cresterea in volum a bursei sau burselor scrotale ,din cauza prezentei de lichid in cantitate mai crescuta decat de obicei.intre foitele vaginalei testiculare.Etiopatogenie : Apare consecutiv unui traumatism testicular, unei tumori testiculare, infectii, ciroze cu ascita. De asemenea,asocierea intre hidrocel si hernie este relativ frecventa.Simptome : - poate fi asimptomatic-durere locala,senzatie de greutateParaclinic : -examen fizic local (se ilumineaza zona cu o sursa luminoasa – aspect transparent)-sumar de urina+urocultura-echografie testicularaTratament : -chirurgical.

TUMORILE RENALEDefinitie : Cancerul renal este o afectiune de natura maligna cu localizare in parenchimul renal,caracterizata prin multiplicare celulara scapata de sub controlul mecanismelor reglatoare.Etiopatogenie : Factori de risc : sexul masculin,fumatul,obezitatea,boli cronice de rinichi,dializa prelungita,transplantul renal,HTA,rasa (populatia de culoare).Simptome : Neoplasmele renale pun inca numeroase probleme de tratament, datorita prezentarii tardive a pacientilor la medic, unele evoluand mult timp asimptomatic;-inapetenta,scadere ponderala,febra prelungita,transpiratii nocturne,stare generala alterata-hematurie,durere in flancuri-varicocel, edeme gambiere-in caz de metastaze : dureri osoase,hemoptizie,dispnee-hipercalcemie.

La examenul obiectiv se poate palpa o formatiune tumorala abdominala si adenopatie supraclaviculara.

Paraclinic : -examen urina,hemograma,calcemie,VSH,uree,creatinina-echografie,CT,RMN, punctie biopsie renala.Tratament : chirurgia, radioterapie,chimioterapie,terapie hormonala,imunoterapie.

MALFORMATII CONGENITALE RENALEECTOPIA RENALADefinitie : Ectopia renala este un defect congenital, in care un rinichi este situat intr-o pozitie anormala, fie la nivel lombar inferior, toracic sau pelvin. Rinichiul poate fi mai mic decat in mod normal iar vascularizarea acestuia este, de cele mai mute ori, la fel de anormala.

Etiopatogenie : Ȋn timpul dezvoltarii fetale, rinichii copilului se deplaseaza treptat spre pozitia lor normala, insǎ in cazul ectopiei renale, un rinichi rămâne la nivelul pelvisului sau se opreste înainte de a ajunge în pozitia sa obișnuita.Factorii care pot duce la dezvoltarea unui rinichi ectopic :- defect la nivelul tesutului renal- anomalii genetice- femeia ȋnsarcinatǎ expusǎ la diferite substante chimice care au cauzat  malformatiile congenitale.Simptome : -ectopia renala simpla este asimptomatica ; manifestarile clinice care apar nu sunt cauzate de anomalii renale, ci de eventualele fenomene de compresiune asupra organelor vecine (vase, nervi).-daca rinichiul este localizat pelvin,pot aparea tulburari vezicale sau tulburari digestive-ectopia poate da complicati ca: formarea de calculi,infectii urinare,insuficienta renala sau HTA.Paraclinic : -urografie intravenoasa-ecografie-ureteropielografia anterograda-CT-arteriografie-scintigrafie renala -examene de sange pentru evaluarea functiei renale (uree,creatinina,acid uric),sumar urina.

Tratament : -daca exista functie renala normala,nu este necesar niciun tratament-tratament chirurgical = indepartarea rinichiului (nefrectomie)-in cazul afecatrii ambilor rinichi si nefunctionarea acestora -> dializa peritoneala sau hemodializa.

RINICHI POLICHISTICDefinitie : este o afectiune caracaterizata prin prezenta mai multor chisturi la nivelul rinichilor. Chisturile sunt tumori benigne care iau forma unor pungi cu continut lichid.Chisturile renale pot fi congenitale sau dobandite.

Etiopatogenie : Exista o cauza genetica iar se transmite ereditar. O persoana cu aceasta afectiune are 50% sanse sa o transmita copiilor.Exista o boala polichistica autozomal dominanta in care sunt afectati rinichii, dar si alte organe (ficatul, splina, pancreasul, tiroida, ovarele, endometrul, iar persoanele afectate prezinta si anevrisme intracraniene) si este o boala a adultului si o boala polichistica autozomal recesiva in care sunt afectati de chisturi doar rinichii (e boala a copilului si este mult mai rara).Polichistoza dobandita este caraterizata de dezvoltarea chisturilor la pacientii cu insuficienta renala.

Simptome : -exista bolnavi asimptomatici,care-si descopera afectiunea intamplator,in cadrul investigatiilor de rutina-durere lombara de intensitate variabila-hemoragia intrachistica poate da durere acuta, intensa, unilaterala si hematurie-polakiurie,infectii urinare frecvente,litiaza renala-rinichiul polishistic al copilului este o afectiune grava,care evolueaza catre insuficienta renala severa ; diagnosticul poate fi pus si prenatal ; copiii care supravietuiesc pot dezvolta si HTA,insuficienta hepatica,iar la adolescenta – fibroza hepaticaParaclinic : -examen sumar de urina-echografie renala, CT-teste genetice.

Tratament : -tratamentul afectiunilor asociate (HTA,insuficienta renala,infectii urinare,litiaza renala)-antialgice in caz de durere-interventie chirurgicala in cazul chisturilor complicate (cele care dau obstructii la nivelul altor organe sau vase de sange).

TRAUMATISME RENALE

Definitie : Majoritatea traumatismelor renale rezulta din accidente de circulatie sau sportive.Rinichiul normal situat, de marime normala, este interesat mai rar, in timp ce rinichiul ectopic, marit de vol urn (tumori, rinichi polichistic, hidronefroze congenitale etc.) este mutt mai fragil si mai expus la actiunea agentilor vulneranti, chiar de intensitate mai mica.

Etiopatogenie : Dupa mecanismul de producere, deosebim doua grupe de traumatisme renale inchise:(1) Prin actiunea directa a agentului vulnerant asupra abdomenului, peretelui toraco-lombar sau a coloanei vertebrale, mecanism prezent in circa 85% din totalitatea traumatismelor renale.Acestea apar in urma accidentelor de circulatie, de munca, sportive sau prin agresiune. Accidentele de circulatie, in special prin deceleratie brusca, reprezinta mecamsmul tipic prin care corpul este strivit de volan sau fracturile vertebrale si costale, rezultate din coliziune, actioneaza ca agenti vulneranti secundari, provodmd contuzii sau rupturi renale.(2) Prin mecanism indirect, ca deceleratia brusca, producandu-se in special traumatisme ale pediculului renal (artera si vena renala) care se poate rupe sau efectiv sa se smulga din aorta, respectiv vena cava inferioara. Exemplul clasic pentru acest tip de traumatism consta in caderea de la inaltime cu aterizare pe o suprafata dura.In limp ce corpul s-a oprit brusc, rinichiul (si alte viscere parenchimatoase, pline cu sange, "grele") are tendinta sa-si continue miscarea, ceea ce duce la ruptura vaselor pediculate sau la smulgerea lor din vaseIe mari retroperitoneale (aorta si v. cava inferioara).Traumatismele renale se asociaza,in proportie mare, indiferent de mecanismul de producere, cu leziuni ale organelor abdominale (ficat, splina, segmente ale tubului digestiv etc.), toracice (coaste, pleura, plamani), ale oaselor bazinului sau organelor si viscerelor adiacente acestora.

Simptome : -anamneza corecta trebuie sa releve circumstantele producerii traumatismului -hematuria macroscopica =semn clar al lezarii rinichiului ; aceasta poate lipsi in anumite cazuri-durere lombara-examenul obiectiv arata echimoza (vanatai) ale peretelui abdominal , zona lombara dureroasa-semne de soc (TA scazuta,diureza scazuta) – acestea arata o hemoragie severa-pot aparea traumatisme si la nivelul altor organe : fracturi costale,hemo sau pneumotorax,hemoperitoneu.

Paraclinic : -hemograma, hematocrit, probele de functie renala, glicemia, probele de coagulare,probe de depistare a hematuriei-radiografie reno-vezicala si toracala,echografie, CT,angiografie renala.

Tratament : Tratamentul socului - Tratamentul hemoragiei - Tratament de resuscitare hemodinamica, respiratorie-internare in spital - repaus la pat - monitorizarea functiilor vitale si a evolutiei rinichiului traumatizat - antibioterapie preventiva - perfuzii pentru asigurarea diurezei, reechilibrarii volemice, electrolitice-tratament chirurgical la nevoie.

INSUFICIENŢA RENALĂ ACUTĂ

Definiţie: este o suferinţă renală gravă, caracterizată prin suprimarea bruscă a funcţiilor renale (excretoare,

metabolice, umorale), exprimată clinic prin hiperazotemie, oligu-rie sau anurie, cu evoluţie către coma uremică.

Etiopatogenie: cauzele sunt multiple şi localizate prerenal (stări de şoc, insuficienţă cardiacă acută, mari deshidratări,

supradozaj de catecolamine presoare), renal (necroze tubulare acute, acidente hemolitice, intoxicaţii acute cu

tetraclorură de carbon, pesticide, parathion, sulfamide, fenilbutazonă, salicilaţi, antibiotice, glomerulonefrite sau

pielonefrite acute) şi postrenal (litiază biliară, tumori prostatice, tumori stenozante).

Tabloul clinic

Primul stadiu, preanuric(latent) cu durata 3-5 zile, predomină simptomele afecţiunii cauzale, este urmat de faza oligo-

anurică (8-l0 zile). Semnele clinice în stadiul doi sunt: oboseală, anorexie, vărsături, halenă amoniacală, diaree,

respiraţie Kussmaul sau Cheyne-Stokes, diateză hemoragică, somnolenţă, convulsii, agitaţie sau comă. Apoi, ultima

fază, faza de reluare a diurezei(se produce după 12-14 zile de anurie), însoţită la început de poliurie(3000-3500

ml/24h).

Explorările paraclinice:

1. Examenul sumar de urină

2. Determinarea ureei, creatininei, acid uric

3. Determinarea sodiu, potasiu, clor, magnesiu, calciu.

4. EKG pentru tulburările cardiovasculare

Prognosticul depinde de durata insuficienţei renale. Dacă funcţia renală se restabileşte către a 5-a sau a 6-a zi,

bolnavul se vindecă. Dacă funcţia renală nu se restabileşte rapid, apar tulburările biologice prezentate. Aplicate la

timp, metodele moderne de epurare extrarenală permit vindecare definitivă, rinichii recuperându-şi în întregime

funcţiile.

Tratamentul

Se adresează la început cauzei (şocul hipovolemic, hemoragiile, deshidratările, înlăturarea agenţilor toxici). În

periaoda oligo-anurică se combate retenţia azotată printr-un regim gluco-lipidic, cu aport redus de apă (500 - 700

ml/zi), cu sare şi potasiu în cantitate redusă. În cazurile foarte grave se recurge la hemodializă. Se combate acidoza

administrând alcaline sub formă de lactat de sodiu, bicarbonat de sodiu sau citrat de sodiu. Se combate anuria cu

perfuzii de Manitol 20%, dar în speical cu Furosemid (2 g/24 de ore, la intervale de 3 ore), pentru forţarea diurezei.

Când este cazul, antibiotice cu toxicitate renală redusă (Penicilină, Ampicilina, Oxacilină, Eritromicină), masă

eritromicitară sau sânge integral proaspăt, Plegomazin 25 mg i.m. (combaterea greţurilor şi a vărsăturilor), sedative.

INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ

Definiţie: este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale, cu reţinerea în organism a substanţelor toxice

rezultate din metabolism şi cu evoluţie către uremie terminală.

Etiologie: insuficienţă renală cronică reprezintă etapa finală a bolilor renale bilaterale, în special a glomerulonefritelor

cronice, a glomerulonefrozelor şi a pielonefritelor cronice, a hipertensiunii arteriale maligne, a obstrucţiilor căilor

urinare.

Simptome: în stadiul compensat, care poate dura ani de zile, starea generală este relativ bună. Diagnosticul se

precizează prin explorarea funcţiilor renale, are arată scăderea capacităţii de concentrare şi reducerea filtrării

glomerulare. Pot apărea unele semne clinice ca astenie, cefalee, scăderea poftei de mâncare. Cel mai important

semn este poliuria, care se însoţeşte la început de hipostenurie, iar mai târziu de izostenurie.

În stadiul de insuficienţă renală decompensată, starea generală se alterează progresiv, apărând numeroase

simptome clinice şi biologice. Tulburările digestive se accentuează, apărând inapetenţă, greţuri, vărsături sau diaree.

Bolnavul prezintă prurit şi o paloare caracteristică (galben-murdar) a tegumentelor şi mucoaselor. Apar de asemenea

semne nervoase, ca cefalee, ameţeli, somnolenţă sau crize convulsive. Bolnavul este dispneic. Analiza sângelui pune

în evidenţă anemia şi unele tulburări hemoragice. Urinile sunt poliurice şi palide. Mai târziu apare oliguria terminală.

La aceste tulburări se adaugă semnele renale ale afecţiunii cauzale.

Exploarea funcţională a rinichiului arată scăderea totală a capacităţii de concentraţie şi diluţie, densitatea urinii

fixându-se în jurul valorii de 1 010 - 1011 (izostenurie); în pielonefrita cronică pot fi înregistrate valori mai reduse.

Apare retenţia azotată, interesând ureeea, creatinina şi acidul uric, ale căror valori cresc în sânge. Tulburările

hidroelectrolitice survin târziu, când funcţia excretoare e prăbuşită. Acidoza este totdeauna prezentă în acest stadiu.

Uremia este stadiul terminal al insuficienţei renale cronice. Simptomele pot fi grupate:

- stare generală profund alterată, oboseală fizică şi psihică extremă, tegumente palide, prurit, hipotermie, senzaţie de

frig;

- respirator: miros amoniacal al aerului expirat, respiraţie de tip Kssmaul sau Cheyne-Stokes;

- digestiv: repulsie totală faţă de alimente, greaţă şi vărsături până la intoleranţă gastrică, hematemeză şi, uneori,

melenă;

- neurologic: cefalee precoce, continuă şi chinuitoare, contracţii musculare, somnolenţă, stări confuzionale, delir,

comă;

- retenţia azotată, acidoza şi tulburările electrolitice completează tabloul clinic.

Evoluţia este foarte variabilă, uneori rapidă (în câteva luni), alteori lentă (ani sau decenii). Supravegherea riguroasă,

cu menţinerea echilibrelor hidroelectrolitic şi metabolic, permite o evoluţie îndelungată. Complicaţiile sunt numeroase,

cea mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral, infecţiile etc. în stadiul compensat, prognosticul este relativ

bun. în stadiul decompensat, este sumbru.

Tratamentul profilactic vizează evitarea infecţiilor şi, dacă acestea au apărut, tratarea lor corectă, depistarea şi

tratarea în faze incipiente a afecţiunilor renale, în special a celor bilaterale.

Tratamentul curativ: repausul va fi parţial în stadiul compensat (12 - 14 ore pe zi) şi total în cel decompensat.

Dieta trebuie să fie normocalorică, moderat hipoproteică, normolipidică şi hiperglucidică în faza compensată. In faza

decompensată, proteinele vor fi reduse la 20 - 30 g/zi, administrând glucide în exces şi mai puţin grăsimi. În acest

stadiu se reduce cantitatea de sare la 5 - 6 g/zi sau mai puţin, după caz. Cantitatea de apă permisă este de 1 500 - 2

000 ml în stadiul compensat şi de 600 - 700 ml în stadiul decompensat, adăugându-se cantitatea de apă pierdută prin

vărsături, diaree şi urină.

Tratamentul medicamentos: se combate acidoza administrând alcaline sub formă de lactat de sodiu, bicarbonat de

sodiu sau citrat de sodiu; se va avea grijă ca sodiul să nu fie dat în exces. Hipokaliemia se corectează prin aport

alimentar (fructe, legume, sucuri) şi săruri de potasiu. Anemia implică transfuzii mici (100 - 200 ml sânge).

Hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă se tratează ca de obicei. Metodele de epurare extrarenală nu dau

rezultate nete (rinichiul artificial este foarte util). Trebuie încercate în faza uremică finală, în care se pot obţine unele

ameliorări. Transplantul de rinichi pare să dea rezultate bune.

O atenţie deosebită trebuie acordată toaletei bolnavilor: igiena gurii (glicerina bora-xată sau apă bicarbonatată),

prevenirea şi tratarea escarelor, igienă generală, deoarece bolnavul pierde uneori urina şi fecalele.

Adenocarcinomul de prostată

Cancerul de prostată este cel mai frecvent dintre cancérele aparatului urinar şi genital masculin.

Adenocarcinomul de prostată reprezintă o tumoră malignă epitelială la nivelul epileliului afinilor

prostatici, cu dezvoltare în general în glanda periferică (prostată caudală) si mai rar în cea centrală (cranială).

Etiologie

Etiologia cancerului de prostată este necunoscută în prezent, dar studiile epidimiologice arată că o

mulţime de factori intervin în geneza şi dezvoltarea sa.

Factorii incriminaţi în apariţia cancerului de prostată sunt reprezentaţi de;

1. Factorii genetici: sunt incriminaţi deoarece studiile au arătat incidenţa crescută a cancerului prostatic

în unele familii. Este posibilă o predispoziţie genetică. Cancerul prostatic este mai frecvent la rasa

neagră şi mai rar la cea galbenă.

2. Factorii fizici (căldura, frigul, radiaţiile): ar putea avea un rol în dezvoltarea neoplasmului, dar

deocamdată acest lucru este dificil de afirmat.

3. Factorii chimici pot avea acţiune carcinogena pentru dezvoltarea tumorii. Expunerea la cadmiu poate

determina creşterea incidenţei cancerului prostatic

4. Incidenţa scăzută din ţările Asiei este explicată prin regimul alimentar bogat în vegetale crude care

conţin vitamine, în special A şi C cu efect protector.

5. Factorii hormonali

Manifestări clinice ale adenocarcinomului prostatic

1. Manifestări generale:

• astenie, adinamie, scădere ponderală, inapetenţă

• insomnie, iritabilitate

• durere vertebrală, confuzii cu crize de lombosciatică (metastaze osoase)

• icter obstructiv (metastaze hepatice)

• ccfalee, tulburări neurologice şi de echilibru, migrene (metastaze cerebrale)

• semne clinice de insuficienţă renală cronică (în obstrucţia căii urinare superioare)

2. Manifestări locale, obstructive, de cauză mecanică:

• apar cel mai frecvent tardiv (datorită localizării periferice tumorale)

• tulburările de micţiune se produc prin obstrucţie mecanică. Se pot descrie astfel:

-durere mieţională şi perineală

- polakiurie

- disurie

- hematune (mai violentă ca în adenomul de prostată) Evoluţia progresivă şi continuă determină

succesiv:

• retenţie incompletă de urină fără distensie vezicală (reziduu sub 300 ml.)

• retenţie incompletă de urină cu distensie vezicală (reziduu peste 300 ml.)

• retenţie completă de urină (instalarea globului vezical)

• falsă incontinenţă de urină (urinare fără prea plin) Infecţia urinară este frecvent asociată.

Diagnostic paraclinic:a) Echografia abdominală

b) Radiografia renovezicală simplă poate arăta metastaze osoase

c) Urografia intravenoasă evidenţiază eventuala stază în aparatul urinar superior

d) Radiografia pulmonară evidenţiază prezenţa metastazelor pulmonare sau osoase costale.

Scintigrafia osoasă evidenţiază prezenţa metastazelor eu cel puţin 6 luni înainte ca acestea să determine

modificări radiografice şi permite diagnosticul precoce al acestora.

Diagnosticul de certitudine al metastazelor osoase rămâne totuşi cel radiologie.

Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară sunt utilizate pentru evaluarea extensiei

locale, în stadializarea invaziei ganglionare şi depistarea eventualelor metastaze viscerale la distanţă

g) Determinarea markerilor tumorali este importantă în diagnosticul de probabilitate, precum şi urmărirea

tratamentului hormonal în cazul adenocarcinomului de prostată. Principalii markeri serici tumorali suni:

1. Antigenul specific prostatic (PSA), Valorile antigenului prostatic specific (PSA) suni:

0-4 ng/ml (normale)

4-10 ng/ml (suspiciune de cancer prostatic)

peste 10 ng/ml (cancer prostatic cu mare probabilitate)

2. Fosfataza acidă proslalică

3. Fosfataza alcalină are valori crescute în cazul creşterii activităţii osoase ce înconjoară leziunile

melastatice din cancerul de prostată.

Biopsia prostatică

Evoluţie şi pronostic: Cancerul prostatic evoluează mai lent comparativ cu alte neoplasme si diseminează după o evoluţie

lungă locală. Prognosticul este dictat în majoritatea cazurilor nu de neoplasm, ci de complicaţiile, mai

ales urinare ale acestuia.

Tratamentul:

1. Endocrinologic

2. Chirurgical

UROLOGIE Infecţia urinară

Definiţie. Infectiile tractului urinar (ITU) sunt cauzate de proliferarea anormală a agenţilor patogeni în aparatul

urinar(căi urinare, ţesut interstiţial, parenchim renal).

Frecvenţă. Infecţiile urinare ocupă locul doi după cele respiratorii, se intâlnesc la orice vârstă, in primele decade

predomină la femei datorită uretrei anterioare scurte, activităţii sexuale şi sarcinei; apoi incidenţa acestora creşte,

progresiv cu vârsta.

Clasificare. IU se pot localiza la nivelul:

— căilor urinare inferioare (vezica şi uretere) : cistita, pielita şi pielocistita

— căilor urinare superioare (bazinet şi calice), ţesutului interstiţial şi parenchimului renal: pielonefrite (acute şi

cronice).

Etiopatogenle. IU din serviciile cu profil medical sunt determinate în 80% din caruri de E. Coli, iar în cele cu profil

chirurgical procentajul dintre Colibacil şi ceilalţi germeni (Proteus, Piocianic, Enterococ, Stafilococ, Klebsiella ş.a.) se

egalează datorită infecţiilor iaterogene (cateterism, postoperatorii).

Calea de invazie este reprezentată de:

1. calea ascendentă: contaminare cu flora intestinală, circumcizia la băieţi

2. calea hematogenă

Factorii favorizanţi.

1. Staza urinară

2. Tulburările dinamice (hipotonie, reflux vezico-ureteral), vezica neurologică (neuropatia diabetica, polinevrita,

tabes, accident vascular cerebral).

3. Manevrele urologice instrumentale (cateterism explorator sau terapeutic) intervin prin traumatismul local, şi

vehicularea germenilor.

4. Tulburări metabolice: diabetul zaharat (IU este favorizată de glicozurie), acidoza metabolică şi neuropatía

diabetică, hjperuricemia hiprecaliemia, hipocaliemia ş.a.

5. Abuzul de medicamente: fenacetină, corticosteroizi şi imimodepresive (scad puterea de apărare locală),

opiaccele (produc pareza căilor urinare) etc.

6. Alte afecţiuni:afectiunile biliare, constipatia, colita, hemoroizii, diabetul zaharat, tulburarile in evacuarea urinei,

refluxurile uretro-vezical, vezico-uretral, consumul redus de lichide, urinatul rar, metroanexita, menopauza, infectiile

genitale, sarcina, igiena intima incorecta.

CISTITA ACUTĂ

Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană a mucoasei vezicii urinare.

Etiologie:

Originea cistitei poate fi:

- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele.

- vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza vezicală, tumori, corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale,

ulceraţii).

- În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite, vulvovaginite, traumatisme vulvare, anexite).

- la bărbat (uretrita posterioară, prostatită)

Clasificare:

- cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză

- cistita acută recurentă la femei

- cistita acută la femei gravide

- cistita acută la femei la menopauză

- cistita acută la bărbaţi tineri

- cistită acută la copii

- cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

Tablou clinic:

Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice:

1. polakiuria (urini mici şi dese)

2. piuria (puroi)

3. durerea (alguria). Durerea în cazul cistitei acute apare de obicei ca o durere terminală

la care se adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii este hipogastrică, iradiată pe uretră sau în gland, are

localizare vezicală.

Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul

acesteia. O cistită febrilă reprezintă de fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a parenchimului

renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară.

4. nicturia

5. hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv în cazul când se suspectează prezenţa unei hematurii începe

cu examenul urinii emisie. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare.

Investigaţii paraclinice:

1. Urocultura

2. Radiografia renovezicală

3. Eco abdominal

4. Cistoscopia poate arăta unele cauze ale cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de asemenea, aspectul

leziunilor mucoase şi localizare.

Tratament: conform antibiogramei

Evoluţie, Prognostic:

Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de posibilitatea tratării lor. Formele acute simple se pot vindeca şi spontan

cauzele fiind trecătoare. Simptomele se amendează în câteva zile, urina devine clară iar în 10-12 zile evoluţia se termină prin

„ restituţio ad integrum”. Formele acute simple recidivante se observă mai ales la femei,

necesită explorări complete pentru a li se descoperi originea şi a se putea aplica un tratament cauzal eficient.

Complicaţii:

1. Pielonefrită

2. Scleroza şi retracţia peretelui vezical

3. Stenoza orificiilor ureterale.

15