Sfatul rii (1917 - 1918)

Poza 1, Drapelul Sfatului rii (1917-1918)

Sfatul rii a fost Parlamentul guberniei Basarabia iar, dup proclamareaRepublicii Democratice Moldoveneti, a fost organul legislativ al noii republici, care avea s proclame Unirea cu Regatul Romniei n 1918. Dup Revoluia din Februarie din cadrul Imperiului Rus i ncetarea ostilitilor dintre Rusia i Puterile Centrale din cadrul Primului Rzboi Mondial, n Basarabia au fost convocate numeroase adunri i congrese ale reprezentanilor diferitelor clase sociale sau organizaii profesionale pentru discutarea viitorului rii. n perioada 6 7 februarie 1917, a fost convocat un congres al reprezentanilor locuitorilor de la sate, care a votat o moiune care a cerut autonomia i formarea unei adunri legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, nvtorilor i ale soldailor, cu toate cernd autonomia pentru fosta gubernie. n aprile 1917, a fost creat Partidul Naional Moldovenesc, sub preedinia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflndu-se Paul Gore, Vladimir Hera, Pantelimon Halippa i Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la nceputurile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de pres ziarul Cuvnt moldovenesc, la apariia cruia a avut o important contribuie un numr de refugiai din Transilvania i Bucovina. Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostesc din Chiinu a hotrt crearea unui consiliu al provinciei (dup modelul sovietelor), care avea s emit o Propunere de lege pentru autonomie naional i teritorial. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul su ziar, Soldatul romn, avndu-l ca director pe Iorgu Tudor. n acelai timp, Adunarea Naional Ucrainian decreta c Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de ctre moldoveni a proteciei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.

Poza 2, Veniet cu membrii Sfatului rii, 1917 - 1918

n perioada 23 27 octombrie 1917, consiliul ostesc a proclamat autonomiaBasarabiei i formarea Sfatului rii ca organ legislativ. Au fost alei 44 de deputai din rndurile soldailor, 36 de deputai din partea ranilor, 58 de deputai fiind

alei de comisiile comunale i ale inuturilor i de asociaiile profesionale. Din totalul de 156 deputai, 105 erau romni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 rui, 2 germani, 2 bulgari, 8 gguzi, 1 polonez, 1 armean i 1 grec.

Poza 3, Cldirea Sfatului rii, Chiinu, Republica Democratic Moldoveneasc, 1918

Poza 4, Cldirea Sfatului rii, astzi Academia de Arte, Chiinu, R.Moldova

Prima edin a Sfatului rii a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 i a fost ales ca preedinte Ion Incule. n decursul existenei sale, Sfatul rii s-a ntrunit n dou sesiuni (cu 83 de edine plenare i dou edine particulare). Prima sesiune a fost pregtit de Biroul de organizare al Sfatului rii i s-a desfurat n perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost convocat prin nalt Decret Regal, inndu-i lucrrile ntre 25-27 noiembrie 1918. Dup ce la data de 2 martie 1918, Ion Incule i-a dat demisia din conducerea Sfatului rii, fiind numit ca ministru fr portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca preedinte al Sfatului rii omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) i apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul rii s-a autodizolvat.

Poza 5, Preedinii Sfatului rii, 1917 - 1918

Pn la edina din 27 martie a Sfatului rii, comitetele inuturilor din Bli, Soroca i Orhei au fost consultate n privina Unirii cu Regatul Romniei. Pe 27 martie 1918, Sfatul rii a votat n favoarea Unirii cu Romnia cu urmtoarele condiii: 1. Sfatul rii urma s duc la bun sfrit o reform agrar, care trebuia s fie acceptat fr obieciuni de guvernul romn; 2. Basarabia avea s rmn autonom, avnd s aib propriul su organ legislativ, Sfatul rii, ales prin vot democratic; 3. Sfatul rii avea s voteze bugetul local, urma s controleze consiliile zemstvelor i oraelor i avea s numeasc funcionarii administraiei locale; 4. Recrutrile aveau s fie fcute pe baze teritoriale; 5. Legile locale i forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanilor locali; 6. Drepturile minoritilor urmau s fie garantate prin lege i respectate n statul romn; 7. Doi reprezentani ai Basarabiei aveau s fac parte din guvernul central romn; 8. Basarabia urma s trimit n Parlameantul Romniei un numr de deputai proporional cu populaia regiunii; 9. Toate alegerile aveau s fie organizate pe baze democratice, urmnd s se bazeze pe votul direct, egal, secret i universal; 10. Noua Constituie urma s garanteze libertatea cuvntului i a religiei;

11. revoluiei.

Urma s fie proclamat o amnistie pentru toate persoanele care comiseser infraciuni politice n timpul

Din cei 135 de deputai prezeni, 86 au votat n favoarea Unirii, 3 au votat mpotriv, iar 36 s-au abinut, 13 deputai fiind abseni. Citirea rezultatului a fost nsoit de aplauze furtunoase i strigte entuziaste Triasc Unirea cu Romnia!. Dup aprobarea reformei agrare pentru Basarabia n noiembrie 1918, Sfatul rii a votat o moiune prin care aproba unirea fr condiii cu Romnia, exprimndu-i ncrederea n viitorul democratic al noului stat, n care nu mai era nevoie de o protecie special pentru Basarabia.

Poza 6, Membrii Sfatului rii, sala n care s-a semnat Actul UniriiRepublicii Democrate Moldoveneti (succesoarea guberniei Basarabiei, fost parte compnent a rii Moldovei) cu ara Mam (Romnia), 27 martie 1918

Poza 7, Actul UniriiRepublicii Democrate Moldoveneti cu Romnia

Sfatul rii i rolul su n procesul Unirii Basarabiei cu RomniaRupt de la Patria-mam n 1812, Basarabia i adevratul ei trecut istoric au fost un subiect tabu pentru romnii dintre Prut i Nistru, ba chiar i pentru cei de peste Prut. Dar, n ultimii ani, aceast ramur rsritean a romnismului, care a fost supus decenii la rnd unei diabolice politici de deznaionalizare, a nceput s dea incontestabile semne de via. Odat cu intensificarea procesului de prbuire a totalitarismului comunist, tot mai mare devine interesul fa de adevrata noastr istorie, fa de tot ce a fost inut sub apte lacte i acoperit cu vlul minciunii. n acest sens, anii 19171918 constituie, n istoria romnilor cuprini n spaiul dintre Prut i Nistru, punctul culminant al tuturor frmntrilor i aspiraiilor spre desctuarea lor spiritual i spre libertate. Unirea Basarabiei cu Patria-mam prin Actul de la 27 martie 1918 s-a nscris cu litere de aur n istoria romnilor. Acest act a pus capt unei mari nedrepti istorice ce a pornit de la 1812, anul cotropirii Basarabiei de ctre Rusia arist. Acest eveniment crucial din istoria noastr nu s-a produs pe loc gol. El a fost pregtit de personaliti remarcabile ale neamului din generaiile precedente, precum i cu ajutorul Sfatului rii.

Ideea nfiinrii Sfatului rii ca organ ce urma s ntocmeasc toate legile care privesc viaa dinluntru a Basarabiei potrivit obiceiurilor vechi ale rii, s-a ivit odat cu nfiinarea Partidului Naional Moldovenesc. Sfatul rii urma s fie organul superior al Basarabiei, care va scoate provincia din acea situaie ngrozitoare n care se gsea ea. Sfatul rii a fost chemat s nlture dezastrul i anarhia din ar. Entuziasmul patriotic din sufletul fiecruia era dictat de iubirea fa de Patrie, i anume acest organ superior al Basarabiei a demonstrat devotamentul fa de patrie, de aceea a i fost susinut de toate pturile sociale. Sfatul rii trebuia s se bizuie pe legi, i ntruct justiia este scutul legilor i al ordinii, aceasta nu a ntrziat s-l susin. Sfatul rii a fost Parlamentul guberniei Basarabia iar, dup proclamareaRepublicii Democratice Moldoveneti, a fost organul legislativ al noii republici, care avea s proclame Unirea cu Regatul Romniei n 1918.

Dup Revoluia din Februarie din cadrul Imperiului Rus i ncetarea ostilitilor dintre Rusia i Puterile Centrale din cadrul Primului Rzboi Mondial, n Basarabia au fost convocate numeroase adunri i congrese ale reprezentanilor diferitelor clase sociale sau organizaii profesionale pentru discutarea viitorului rii. n perioada 6 7 februarie 1917, a fost convocat un congres al reprezentanilor locuitorilor de la sate, care a votat o moiune care a cerut autonomia i formarea unei adunri legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, nvtorilor i ale soldailor, cu toate cernd autonomia pentru fosta gubernie. n aprile 1917, a fost creat Partidul Naional Moldovenesc, sub preedinia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflndu-se Paul Gore, Vladimir Hera, Pantelimon Halippa i Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la nceputurile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de pres ziarul Cuvnt moldovenesc, la apariia cruia a avut o important contribuie un numr de refugiai din Transilvania i Bucovina. Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostesc din Chiinu a hotrt crearea unui consiliu al provinciei (dup modelul sovietelor), care avea s emit o Propunere de lege pentru autonomie naional i teritorial. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul su ziar, Soldatul romn, avndu-l ca director pe Iorgu Tudor. n acelai timp, Adunarea Naional Ucrainian decreta c Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de ctre moldoveni a proteciei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.

Poza 2, Veniet cu membrii Sfatului rii, 1917 - 1918

n perioada 23 27 octombrie 1917, consiliul ostesc a proclamat autonomiaBasarabiei i formarea Sfatului rii ca organ legislativ. Au fost alei 44 de deputai din rndurile soldailor, 36 de deputai din partea ranilor, 58 de deputai fiind alei de comisiile comunale i ale inuturilor i de asociaiile profesionale. Din totalul de 156 deputai, 105 erau romni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 rui, 2 germani, 2 bulgari, 8 gguzi, 1 polonez, 1 armean i 1 grec.

Poza 3, Cldirea Sfatului rii, Chiinu, Republica Democratic Moldoveneasc, 1918

Poza 4, Cldirea Sfatului rii, astzi Academia de Arte, Chiinu, R.Moldova

Prima edin a Sfatului rii a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 i a fost ales ca preedinte Ion Incule. n decursul existenei sale, Sfatul rii s-a ntrunit n dou sesiuni (cu 83 de edine plenare i dou edine particulare). Prima sesiune a fost pregtit de Biroul de organizare al Sfatului rii i s-a desfurat n perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost convocat prin nalt Decret Regal, inndu-i lucrrile ntre 25-27 noiembrie 1918. Dup ce la data de 2 martie 1918, Ion Incule i-a dat demisia din conducerea Sfatului rii, fiind numit ca ministru fr portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca preedinte al Sfatului rii omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) i apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul rii s-a autodizolvat.

Poza 5, Preedinii Sfatului rii, 1917 - 1918

Pn la edina din 27 martie a Sfatului rii, comitetele inuturilor din Bli, Soroca i Orhei au fost consultate n privina Unirii cu Regatul Romniei. Pe 27 martie 1918, Sfatul rii a votat n favoarea Unirii cu Romnia cu urmtoarele condiii: 1. Sfatul rii urma s duc la bun sfrit o reform agrar, care trebuia s fie acceptat fr obieciuni de guvernul romn; 2. Basarabia avea s rmn autonom, avnd s aib propriul su organ legislativ, Sfatul rii, ales prin vot democratic; 3. Sfatul rii avea s voteze bugetul local, urma s controleze consiliile zemstvelor i oraelor i avea s numeasc funcionarii administraiei locale; 4. Recrutrile aveau s fie fcute pe baze teritoriale; 5. Legile locale i forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanilor locali; 6. Drepturile minoritilor urmau s fie garantate prin lege i respectate n statul romn; 7. Doi reprezentani ai Basarabiei aveau s fac parte din guvernul central romn; 8. Basarabia urma s trimit n Parlameantul Romniei un numr de deputai proporional cu populaia regiunii; 9. Toate alegerile aveau s fie organizate pe baze democratice, urmnd s se bazeze pe votul direct, egal, secret i universal; 10. Noua Constituie urma s garanteze libertatea cuvntului i a religiei; 11. Urma s fie proclamat o amnistie pentru toate persoanele care comiseser infraciuni politice n timpul revoluiei. Din cei 135 de deputai prezeni, 86 au votat n favoarea Unirii, 3 au votat mpotriv, iar 36 s-au abinut, 13 deputai fiind abseni. Citirea rezultatului a fost nsoit de aplauze furtunoase i strigte entuziaste Triasc Unirea cu Romnia!. Dup aprobarea reformei agrare pentru Basarabia n noiembrie 1918, Sfatul rii a votat o moiune prin care aproba unirea fr condiii cu Romnia, exprimndu-i ncrederea n viitorul democratic al noului stat, n care nu mai era nevoie de o protecie special pentru Basarabia.

Poza 6, Membrii Sfatului rii, sala n care s-a semnata Actul UniriiRepublicii Democrate Moldoveneti (succesoarea gubernieiBasarabiei, fost parte compnent a rii Moldovei) cu ara Mam (Romnia), 27 martie 1918

Poza 7, Actul UniriiRepublicii Democrate Moldoveneti cu Romnia

Sfatul rii i rolul su n procesul Unirii Basarabiei cu RomniaRupt de la Patria-mam n 1812, Basarabia i adevratul ei trecut istoric au fost un subiect tabu pentru romnii dintre Prut i Nistru, ba chiar i pentru cei de peste Prut. Dar, n ultimii ani, aceast ramur rsritean a romnismului, care a fost supus decenii la rnd unei diabolice politici de deznaionalizare, a nceput s dea incontestabile semne de via. Odat cu intensificarea procesului de prbuire a totalitarismului comunist, tot mai mare devine interesul fa de adevrata noastr istorie, fa de tot ce a fost inut sub apte lacte i acoperit cu vlul minciunii. n acest sens, anii 19171918 constituie, n istoria romnilor cuprini n spaiul dintre Prut i Nistru, punctul culminant al tuturor frmntrilor i aspiraiilor spre desctuarea lor spiritual i spre libertate. Unirea Basarabiei cu Patria-mam prin Actul de la 27 martie 1918 s-a nscris cu litere de aur n istoria romnilor. Acest act a pus capt unei mari nedrepti istorice ce a pornit de la 1812, anul cotropirii Basarabiei de ctre Rusia arist. Acest eveniment crucial din istoria noastr nu s-a produs pe loc gol. El a fost pregtit de personaliti remarcabile ale neamului din generaiile precedente, precum i cu ajutorul Sfatului rii. Trebuie s inem cont de rolul Sfatului rii att n provincie, ct i asupra marelui eveniment de la 27 martie 1918. Cred c a dat dovad de devotament, de dragoste i respect fa de popor i ar, deoarece n acea scurt perioad, Sfatul rii a adoptat o seam de hotrri, fiecare constituind un pas spre ncheierea logic a luptei de eliberare naional Unirea. Acestea au fost: proclamarea la 2 decembrie 1917 aRepublicii Democrate Moldoveneti, proclamarea independenei Republicii la 24 ianuarie 1918 i nsui Actul Unirii din 27 martie 1918. Numai poporul nsui i anume poporul unit dup teritorii, poate s-i conduc ara, iar nu un grup de persoane fr rspundere. Scopul Sfatului rii era de a merge pe calea libertii, egalitii i fraternitii. Aceasta era obligaia lui nalt i sfnt. Sfatul rii, creat de ctre elementele democratice i revoluionare, trebuia s devin pavz pentru interesul oamenilor ce muncesc, trebuia s le dea pmnt i libertate. De aceea evenimentele din Basarabia erau urmrite cu mult interes de ctre romnii de pretutindeni, iar activitatea Sfatului rii din acele zile trezea entuziasmul lor i credina c va veni ziua cnd toate teritoriile strmoeti vor fi ntregite.

n ciuda tuturor intrigilor ce se plsmuiau att n interiorul republicii, ct i n afara ei, tendinele fireti spre unire nu mai puteau fi oprite de nimeni i activitii Sfatului rii, n condiii riscante pentru via, au depus eforturi mari pentru a apropia acea zi, ce a intrat n istorie ca ziua Unirii. i iat c idealul ntregii naiuni a fost mplinit. La 27 martie 1918 a fost votat Actul Unirii, care a constituit punctul culminant n activitatea Sfatului rii i a tuturor lupttorilor romni din Basarabia. Dup cum a spus regele Ferdinand I n telegrama trimis de la Bucureti: dup votarea actului Unirii, efortul patriotic al Sfatului rii a fost ncununat de succes. Cred c Sfatul rii a dovedit c idealurile se pot nfptui i c oamenii reunii n jurul unei idei mari pot hotr soarta unei naiuni.

Din amintirea lui Ovidiu Topa

De ziua de Sfntul Ioan, n luna iunie 1917, stil vechi, iar n stil nou pe 7 iulie, trei tineri bucovineni, profitnd de libera trecere dintre Bucovina, ocupat de trupele ruse i Basarabia, pleac spre Chiinu, decii s predea lecii de limb i literatur romn frailor dintre Prut i Nistru. Se numeau Liviu Marian, fiul cunoscutului folclorist Simion Florea Marian, George Tofan i Ovidiu Popa. Acesta, nscut la 17 mai 1891 n localitatea Rarauncea, fiu al lui Dimitrie Popa, preot stavrofor i profesor la Facultatea de Teologie din Cernui, avea s fie, mai trziu, profesor de istorie la coala Normal de biei i la liceul Mitropolitul Silvestru din Cernui, iar dup pierderea Bucovinei de Nord, n iunie 1940, la mai multe licee bucuretene.

Poza 8, Membrii Sfatului rii, 1918

Poza 9, Ziarul Romnia Nou, articol despre Actul Unirii din 1918

La 27 martie st. v. 1918 s-a convocat Sfatul popular pentru a vota Unirea. Adunarea s-a inut n frumoasa sal a marelui liceu de stat no. 3, pe strada Sadovskaia. Eu ca funcionar de guvernmnt m aflam ntr-o camer nvecinat cu sala festiv. n camera aceasta veneau unii dintre vorbitori pentru a-i pregti vorbirea. Aici l-am cunoscut pe autorul romanului n preajma revoluiei, Constantin Stere care avea s rosteasc n rusete o mare vorbire pentru a convinge s voteze pentru unire, mai ales pe aceia dintre moldoveni care erau mai nstrinai sau pe strini. Era agitat i se plimba ncolo i ncoace mai mult de un ceas nainte de a intra n sala de edine. A vorbit frumos i a fost aplaudat. S-a pit la votare. Majoritatea covritoare a votat pentru unire. Numai civa ucraineni, rui i evrei au votat mpotriv, unii dintre dnii abinndu-se de la vot. Tot oraul era n srbtoare n aceast zi frumoas de primvar timpurie, n care puteai vedea nflorii chiar unii cirei. i cu toate acestea, ieind din cldirea mpodobit cu frumoase steaguri tricolore am dat de un grup de oameni mai triti. Au fost cursitii mei transnistrieni care-mi spuneau "cu ct plcere am schimba noi cursul Nistrului, numai ca s ncpem i noi n graniele Romniei". Seara, Preedintele Consiliului de Minitri al Romniei, Alexandru Marghiloman a dat un banchet la care au participat vreo 200 de persoane. Am fost invitai i noi refugiaii, cu toate c eram adversari politici ai germanofilului Marghiloman. S-au inut vorbiri frumoase i entuziaste. A vorbit i cte un reprezentant al minoritilor. Dup isprvirea banchetului, am ateptat la poarta de ieire. La trecerea lui Marghiloman, nsoit i de militari superiori germani, noi bucovinenii i ardelenii i-am fcut o manifestaie, strignd din rsputeri: "Noi vrem Ardealul i Bucovina". Bietul Marghiloman, care-l avea la dreapta sa pe neam, a ntors minile spre noi, spunnd: "Eu am fcut ce am putut, vor veni alii i v vor da restul ce ni se cuvine." Un "triasc" puternic a urmat cuvintelor frumoase rostite de acest patriot romn, care la Bucureti, sub ocupaia german, s-a nconjurat de mai muli bucovineni i ardeleni, rmai acolo, ntrebuinndu-i formal ca servitori, pentru a-i salva pe aceti "dezertori" de la moarte, dac ar fi dat nemii de ei."

Unirea Principatelor Romne cunoscut ca Unirea Principatelor (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumtatea secolului al XIX-lea i reprezint unificarea vechilor state Moldova i ara Romneasc. Unirea este strns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova i la 24 ianuarie 1859 n ara Romneasc. Totui, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural i economic ntre cele dou ri. Procesul a nceput n 1848, odat cu realizarea uniunii vamale ntre Moldova i ara Romneasc, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodmntul rzboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizrii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ri, rezultat n urma unor Adunri Ad-hoc n 1857 a dus laConvenia de la Paris din 1858, o nelegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal ntre cele dou ri, cu guverne diferite i cu unele instituii comune. La nceputul anului urmtor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei i rii Romneti, aducndu-le ntr-o uniune personal. n 1862, cu ajutorul unionitilor din cele dou ri, Cuza a unificat Parlamentul i Guvernul, realiznd unirea politic. Dup nlturarea sa de la putere n 1866, unirea a fost consolidat prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituia adoptat n acel an a denumit noul stat Romnia.

Daniel Ciugureanu

Daniel Ciugureanu vede lumina zilei la 9 decembrie, anul 1885, in familia preotului Alexandru si a Ecaterinei Ciugureanu, locuitori din satul Sirauti, comuna Balcauti, judetul Hotin, Basarabia ruseasca. Invata sa scrie si sa citeasca in casa parinteasca, absolveste scoala primara din satul natal, apoi urmeaza cursurile liceale in Balti, studiile la Seminarul Teologic din Chisinau, culminand cu absolvirea Facultatii de Medicina a Universitatii din Kiev, unde obtine si doctoratul in medicina. Paralel cu studiile la Facultatea de Medicina din Kiev, studentul hotinean Daniel Ciugureanu infiinteaza cercul Desteptarea, obiectivele caruia erau: luminarea populatiei basarabene, desteptarea compatriotilor, lupta pentru scuturarea jugului cotropitor si Unirea cu Romania. Ohranka (politia politica tarista) il aresteaza si il duce in detentie in Siberia, de unde, peste cateva luni, reuseste sa evadeze. Ajuns in Basarabia, isi reia activitatea: infiinteaza, impreuna cu alti patrioti, revista Cuvant Moldovenesc (1913) si gazeta Cuvant Moldovenesc (1914); intemeiaza Partidul National Moldovenesc; ia parte la diferite intruniri, conferinte, congrese, pregatind terenul pentru obtinerea autonomiei Basarabiei (scop atins in luna octombrie 1917), constituirea Sfatului Tarii, formarea guvernului. O autonomie fragila si o Republica provizorie Revolutia bolsevica starneste haosul nu numai in Rusia. Nici atmosfera din Sfatul Tarii, divizat in doua tabere, nu era stabila. Fractia Taraneasca (prorusa) lupta pentru o republica ce urma sa faca parte integranta din federatia republicilor ruse, iar Blocul Moldovenesc, liderul caruia era Daniel Ciugureanu, lupta pentru iesirea din componenta Rusiei si Unirea cu Tara. Rusia bolsevica vedea Basarabia ca pe o provincie sovietica; iar la ucraineni, in impartirea administrativa a tarii lor, Basarabia figura deja ca o gubernie ucraineana In aceste conditii, potrivnice mersului normal al lucrurilor, dusmanii din afara si din interiorul republicii cauzeaza caderea primului guvern. Daniel Ciugureanu, aflat in fruntea Blocului Moldovenesc, concentreaza fortele romanesti si formeaza un nou guvern, fiind ales prim-ministru al Republicii (la 16 ianuarie 1918). Neintarziat, Ciugureanu trece la actiuni strict necesare, precum mentioneaza profesorul doctor sighetean Nitu Rosca: trimite o delegatie in Romania cu solicitarea ajutorului militar pentru stabilirea ordinii in tara, motiv din care a si venit armata romana, in frunte cu generalul Ernest Brosteanu; il delegheaza pe Teofil Ioncu la Petrograd pentru respingerea pretentiilor ucrainene; iar el, la Chisinau, reuseste, la 24 ianuarie 1918, sa determine Sfatul Tarii sa proclame independenta Basarabiei; apoi trimite un act diplomatic de recunoastere a independentei Basarabiei urmatoarelor tari: Anglia, Austria, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Spania, Suedia, Turcia. Rolul doctorului Daniel Ciugureanu in pregatirea Basarabiei pentru desprinderea de imperiul rus si Unirea cu Romania a demostrat inca odata ca istoria o fac, totusi, personalitatile. Fara efortul acestui mare patriot, numele caruia e tinut si pana azi in umbra, Unirea teritoriului romanesc dintre Prut si Nistru cu Tara s-ar fi unfaptuit cu mult mai tarziu de 27 martie 1918 sau nu sar fi infaptuit deloc Inca o dovada o descoperim in Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii (M.O. si imprimeriile statului Imprimeria Chisinau, 1933). Sunt marturiile domnului capitan Gh. V. Andronache: In sedinta Sfatului Tarii din 16 Martie 1918, seful Fractiei taranesti d. Tiganco interpeleaza guvernul asupra politicii externe, pe care o critica si care privea in special pe d-l I. Pelivan, ministru al externelor. D. Pelivan lipsea, fiind bolnav, si in locul sau d. Dr. Ciugureanu, cerand cuvantul, a raspuns la interpelare prin urmatoarele cuvinte: Republica Moldoveneasca se afla in mult mai bune raporturi cu Romania decat cu Republica Sovietica, aceasta s-a constatat din primirea ce s-a facut reprezentantilor nostri la Iasi. Vad insa ca primejdia vine de la orient, din partea Ucrainei In continuare, premierul Dr. Daniel Ciugureanu a citit actul ce continea pretentiile Ucrainei la teritoriul basarabean si a conchis, adresandu-se celor din Fractia Taraneasca, minoritari in majoritate: Cine sunteti dumneavoastra? Sunteti niste oaspeti, cari ati fost primiti si ocrotiti in aceasta tara () D-stra nu stiti istoria si se intelege de ce! Pentru ca d-voastra niciodata nu v-ati interesat de istoria Basarabiei, caci pe toti v-a manat in aceasta provincie lacomia de a va imogati! Inclinand balanta in favoarea lor, cei din Fractia Taraneasca reusesc sa capete votul Sfatului Tarii in vederea formarii unei delegatii care urma sa plece la Kiev pentru a lua parte, alaturi de delegatia ministrului de externe al Ucrainei la Conferinta de pace ce se incheia in Brest-Litovsk intre Germania si Rusia. Prezenta activa a acestei delegatii (pro-ucrainene!) la Conferinta ar fi insemnat o alta instrainare a Basarabiei. Iata ce scrie in continuare C.V Andronache: D-l Dr. D. Ciugureanu, vazand pericolul national al acestui pas, a cerut imediat concursul d-lui Col. Dumitrescu, sefu St. Major al Corpului VI al Armatei Romane, si implicarea d-lui inspector CFR Pretorian, prin care se impiedica plecarea delegatiei. Aceasta impiedicare are o importanta deosebita in actul Unirii cu Patria-mama, fiind ultima incercare de apropiere intre Basarabia si republicile ruse si taierea ultimei sperante imperialiste a Ucrainei, care aspira din rasputeri ca sa aiba la prora provincia Basarabia, ca teritoriu ucrainean.

Dovezi ale contributiei unice a lui Daniel Ciugureanu la realizarea Marii Uniri sunt aprecierile si destinctiile regale, demne de un adevarat erou al neamului: Ordinul Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter, Ordinul Serviciul Credincios, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Coroana Romaniei cu Cordon, etc. Dupa Unire indeplineste functii de ministru in mai multe guverne ale Romaniei, este ales deputat si vicepresedinte al Camerei Deputatilor, de mai multe ori senator si chiar presedinte al Senatului. Calatoreste peste hotare, acordand interviuri, publicand articole despre importanta intregirii Romaniei; tot in presa straina publica si studiul Problema rusa fata de interesele europene si romane (1920). Intr-un anume sens, ca o unitate de masura a contributiei fundamentale a Dr. Daniel Ciugureanu la dezrobirea Basarabiei si Unirea ei cu Tara, poate fi considerata si atitudinea regimului tarist, iar mai apoi a celui comunist, fata de persoana sa. Dupa detentia nereusita din Siberia, ruso-sovieticii stalinisti il condamna la moarte in contumacie. Condamnare pe care, ulterior, punand stapanire pe destinul Romaniei, o traduc in fapt. Daniel Ciugureanu este arestat de autoritatile romane in locuinta sa din Bucuresti in noaptea de 5 spre 6 mai 1950 si, fara niciun proces judiciar, e trimis in aceeasi duba cu alti intelectuali de elita catre inchisoarea din Sighetul Marmatiei, unde i se repartizeaza celula 82. Medic-chirurg, cu stagiu de munca si pe front, om sanatos, voinic, Dr. Daniel Ciugureanu, in timpul transportarii spre inchisoare, sufera un enigmatic atac de congestie cerebrala si moare in spitalul din Turda. Aceasta nu se poate explica decat prin asasinare, sustine prof. dr. Nutu Rosca, pornind de la faptul ca in Actul de moarte, data decesului este fixata cu 15 ore inainte de ora arestarii. E inmormantat la Cimitirul Fara Morminte din Sghet, fara sicriu si fara mormant. Gropile destinate detinutilor raposati erau sapate, de obicei, formal, in toiul noptii, de catre ciocli fara memorie alesi din Spitalul pentru alienati mintal. Decedatul era transportat la cimitir nu in sicriu, ci intr-o lada care era returnata penitenciarului pentru transportarea si pastrarea painii Cu multi ani mai tarziu, la insistenta rudelor de a intra in posesia adevaratului Act de moarte, i se mai intocmeste unul, falsificandu-i-se, in modul cel mai iezuit, biografia. Judecat numai dupa acest document, Dr. Daniel Ciugureanu nu mai este Dr. Daniel Ciugureanu, ci un individ oarecare Tatal lui nu mai e Alexandru, ci Gheorghe; mama nu mai e Ecaterina, ci Ana; data si anul nasterii nu mai sunt 9 decembrie 1885, ci 10 martie 1885. Nici studiile adevarate Universitatea din Kiev, Faculatatea de Medicina, doctoratul nu mai sunt mentionate; la rubrica ocupatia e scris fara ocupatie. O caracteristica demna de cel mai ordinar boschetar Mentinerea eroului in umbra si in tacere au continuat mai apoi prin interzicerea stricta a scrierilor si a numelui sau. Intunecata tacere, scrie prof. dr. Nutu Rosca, a ajuns pana acolo, incat numele lui Daniel Ciugureanu a fost exclus chiar si dintr-un pomelnic intocmit pentru un parastas intru cinstirea eroilor care au infaptuit Unirea Basarabiei cu Romania. Mai e de mentionat faptul ca politica de banalizare si de tainuire a vietii si activitatii lui Daniel Ciugureanu continua si dupa 1989. Daca despre fauritorii Marii Uniri, cum ar fi Pantelimon Halippa, Stefan Ciobanu, Constantin Stere, Ion Inculet, se vorbeste si se scrie tot mai des, despre ministrul intregitor Daniel Ciugureanu se tace.

Ion InculeIon Constantin Incule (n rus () ) (n. 5 aprilie 1884, Rzeni, Imperiul Rus, astzi n Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, Bucureti, Romnia) a fost un om politic romn, preedintele Sfatului rii al Republicii Democratice Moldoveneti, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Romne. Este nmormntat n Biserica Sfntul Ioan Boteztorul din Brnova, aflat la periferia municipiului Iai. Ion Incule a fost cstorit cu principesaRoxana Cantacuzino. Din cstorie au rezultat Ion I. Incule, Doctor Honoris Causa al Universitii Western Ontario (Canada), Membru de onoare al Academiei Romne, director al centrului de electrostatic aplicat al Universitii Western Ontario i fratele acestuia, Georgel I. Incule. n aprilie 1917 a revenit n Basarabia, ca emisar al lui preedintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, n fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studeni i profesori din Petrograd, cu scopul de a adnci cuceririle revoluiei din februarie. Este ales deputat n primul parlament al Basarabiei "Sfatul rii" mpreun cu ali basarabeni venii din Petrograd, din partea deputailor-rani. Iniial concepia politic a lui Incule era una de transformri politice n cadrul unei Rusii democratice i nnoite. ns, dup preluarea puterii la Petrograd de ctre bolevici prin putch-ul din Octombrie, Incule a evoluat spre aliana cu Romnia. La 21 noiembrie 1917 a fost ales Preedinte al Sfatului rii. La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chiinu de ctre bolevici. La 24 ianuarie "Sfatul rii" a proclamat cu majoritate de voturi independena Basarabiei fa de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu Romnia, n condiiile n care Frontotdel-ul i alte fraciuni minoritare cereau parlamentului insistent s pstreze legtura cu Rusia. Gherman Pntea, fost ministru n Guvernul Republicii Democratice, caracterizeaz astfel activitatea lui Incule: " La 21 noiembrie 1917 se deschide Sfatul rii, organ care avea s vorbeasc n numele Basarabiei i s decid soarta ei. Preedinte al acestui parlament a fost ales n mod unanuim Ion Incule. El ntrunea toate calitile pentru a ocupa aceast mare demnitate: era calm, abil, mpciuitor, i mai cu seam extrem de rbdtor" "Incule n toate mprejurrile a dovedit un calm desvrit i snge rece. Nici o hotrre pripit, nici un pas nechibzuit. Se apropia ziua cea mare - ziua Unirii- ns Incule se gndea la soarta ranului. Adeseori spunea: "Dac Dumnezeu ne va ajuta ca odat cu Unirea s rezolvm i radical i reforma agrar, adic s dm pmnt ranilor, voi fi cel mai fericit om".

Iancu FlondorRealizarea Unirii Bucovinei cu Patria Mamn perioada primului rzboi mondial, Iancu Flondor i-a pierdut, n urma unui incendiu, conacul i ntregul utilaj agricol. El a intervenit pe lng comandantul rus, generalul Brussilov, n interesul populaiei bucovinene, lipsit de alimentele de baz i de posibilitatea de a se aproviziona i mereu ameninat cu deportri i cu rechiziii ale bunurilor. n anul 1917, Iancu Flondor a fost acuzat de ctre guvernul austriac de nalt trdare i a scpat cu via numai datorit interveniei parlamentarilor romni din Viena. n toamna anului 1918, revine n fruntea micrii de eliberare naional a romnilor din Bucovina i cere guvernatorului austriac s predea romnilor prerogativele puterii. La 27 octombrie 1918, prezideaz Adunarea Constituant care voteaz Unirea Bucovinei cu Romnia. La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, ntrunit n Sala Sinodal din Palatul Mitropolitan din Cernui, sub preedinia dr.Iancu Flondor, a adoptat prin vot moiunea Unirii Bucovinei cu Regatul Romniei, prin care s-a hotrt "Unirea necondiionat i pe vecie a Bucovinei, n vechile ei hotare pn la Ceremu, Colacin i Nistru, cu regatul Romniei". Documentul original al Proclamaiei din 15/28 noiembrie 1918 de Unire a Bucovinei cu Regatul Romniei se gsete n Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naionale ale Romniei .Tot n acest fond personal este inclus adresa Preedintelui Congresului general al Bucovinei ctre primul-ministru al Guvernului Romniei, prin care i se aduce la cunotin hotrrea luat n Sala Sinodal din Cernui. Moiunea de Unire a fost adoptat cu unanimitate de voturi.[7] [5]

La Congresul General al Bucovinei (inclusiv la votarea

moiunii de Unire) au participat 74 membri ai Consiliului Naional Romn, 7 delegai germani, 6 delegai polonezi i 13 delegai din comunele ucrainene. Iancu Flondor este ales ca preedinte al Consiliului Naional Romn i devine primul ef al guvernului romn n Bucovina. Cu acest prilej, el declar: "Sunt gata s jertfesc totul pentru nfptuirea voinei poporului romn din Bucovina". La 31 decembrie 1919 apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu Romnia, avnd urmtorul cuprins: "Bucovina, n cuprinsul granielor sale istorice este i rmne de-a pururi unit cu Regatul Romniei." Semna Regele Ferdinand I i Ion I.C.Brtianu, preedintele Consiliului de Minitri i ministru al afacerilor externe. [3] Tratatul de pace cu Austria, semnat la Saint-Germain-enLaye (Frana) la 10 decembrie 1919, preciza c Austria renun la fostul Ducat al Bucovinei n favoarea Romniei. n iarna lui 1918 a intrat n conflict cu rivalul su Aurel Onciul asupra viitorului politic al Bucovinei, disput ce a dus, n noiembrie, la un apel al lui Flondor pentru intervenia armatei romne n ceea ce devenise o Bucovin haotic. La data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei consfinete revenirea acesteia la Patria Mam. La data de 18 decembrie 1918, Iancu Flondor este numit n funcia de ministru secretar de stat, fr portofoliu, nsrcinat cu administrarea Bucovinei n Guvernul Ion I.C. Brtianu (5). n aceast calitate, el a pus bazele noii administraii romneti n Bucovina: a introdus limba romn n nvmnt (fiind nfiinate coli romneti la Cernui, Romneti,Siret, Clineti), n administraie, justiie etc.; a angajat funcionari din rndul autohtonilor; a militat pentru recuperarea depozitelor din bncile austriece; a sprijinit presa romneasc; a promovat democratizarea vieii publice i a pledat n favoarea intereselor ranilor n cadrul elaborrii proiectului de reform agrar .a. Numeroase documente din Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naionale ale Romniei[5] [8]

evideniaz ampla activitate a lui Iancu Flondor pe plan economico-financiar, ca ministru pentru administrarea

Bucovinei. Dintre acestea, trebuie menionate memoriile lui Iancu Flondor ctre Ministerul de Finane, prin care solicit susinerea financiar a economiei Bucovinei printr-un mprumut intern, pe baz de bonuri de tezaur, proiectul de lege asupra colonizrii zonelor cu populaie rar, care prevedea ca cei nou venii s aib vrsta de cel mult 45 de ani, s fi satisfcut serviciul militar, s fie cstorii, cu copii, s se ocupe de agricultur, s posede inventar agricol necesar cultivrii lotului. De asemenea, n anul 1919, cnd se dezbtea intens problema organizrii administrative a statului romn, gruparea lui Iancu Flondor a propus la 24 aprilie 1919, prin Programul romnilor bucovineni, s se nfiineze n "nordul rii, dincoace de Carpai, un centru propriu administrativ". Aceast regiune urma s cuprind Bucovina, inutul Hotinului i o parte a Vechiului Regat. "nfiinarea lui ar schimba repede fizionomia etnic din aceast parte, garantnd sigurana i contribuind la nflorirea statului", afirma el atunci. Un alt aspect ignorat de ctre succesorii si la crma administraiei bucovinene a constat n prevenirea nemulumirilor populaiei i n asigurarea unei integrri profunde, dar fr tensiuni, a minoritilor n cadrul Romniei Mari. ntr-un raport din 2 aprilie 1919 ctre regele Ferdinand, Iancu Flondor spunea: "n aceast situaie mi-am zis c pe lng servirea credincioas a cauzei comune a neamului trebuie s evit tot ce s-ar resimi de populaia neromneasc ca o nedreptate prin msuri pripite i nechibzuite i toate urmrile lor s-ar compromite poate ireparabil cauza bun a neamului, precum s-a ntmplat n Basarabia, bntuit i azi de adnci nemulumiri duntoare idealului naional"[9]

.

Fondul personal Iancu Flondor, mai sus menionat, conine numeroase scrisori adresate lui Iancu Flondor din partea unor personaliti ale vremii, cum sunt Grigore Antipa, Ioan Bogdan, George Bogdan-Duic, Matei Eminescu, Alexe Procopovici, Constantin Rdulescu-Motru, Theodor Stefanelli, Gh. ieica, Petre Missir, P.P.Negulescu, marealul Alexandru Averescu, Sever Zotta, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Aurel Onciul, M. Pherekyde, Ion I. C.Brtianu .a.[10]

De asemenea, n fond sunt incluse o serie de

documente care au aparinut Elenei Flondor, soia lui Iancu Flondor, fiului acestora erban Flondor, soiei lui erban, Nadeje (Nadejda) Flondor, nscut tirbei i lui Nicolae (Nicu) Flondor, fratele lui Iancu Flondor.(Rnzi, Filofteia, op.cit.).

Influenta alcoolului asupra organismului Alcoolismul este o boala cronica, ce se manifesta printr-o dependenta psihica si fizica

de alcool, ducand la ruinarea organismului si dereglarea intelectuala a personalitatii. Deprinderile consumului de alcool se formeaza in copilarie si adolescenta. ? 96,2% din betivi se adreseaza pana la varsta de 15 ani, 1/3 din ei cunosc gustul bauturilor spirtoase pana la 10 ani, iar 74,8% din elevii claselor medii si superioare consuma sporadic alcoolul, indeosebi la sarbatori. Alcoolul bauturilor spirtoase este absorbit in sange din stomac si intestin, repartizanduse in intregul organism. Peste 1-2 ore concentratia alcoolului in sange atinge valori maxime, scazand in 4-5 ore la minimum, dar urmele lui persista in sange si organe pana la 2 saptamani. Circa 90% din alcool se oxideaza, iar 10% este eliminat cu urina, sudoarea, aerul expirat. Cu cat gradul de vascularizare a organismului este mai inalt, cu atat el retine mai mult alcoolul. Deoarece creierul este vascularizat de 16 ori mai bine, ca membrele inferioare, el sufera intr-o masura mai mare. Aproape 30% din alcoolul consumat se retine in tesutul nervos, fiind o otrava neurotropa. Tot alcoolul provoaca si tuberculoza vaporii de alcool ard si irita mucoasa cailor respiratorii si tesutului pulmonar. Mucoasa inflamata a alveolelor este un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacilului Koh, care provoaca tuberculoza. Frecventa acestei maladii intre betivi este cu 14-20% mai mare ca intre persoanele ce nu fac abuz de bauturi spirtoase. Alcoolul deregleaza activitatea fiziologica a sistemului cardiovascular;

Alcoolul ataca ficatul. Bauturile spirtoase se oxideaza in ficat, iar produsele de dezintegrare a acestora se mentin in acest organ cateva saptamani sub forma de colesterol si acizi grasi. Consumul sistematic al bauturilor modifica activitatea enzimelor ficatului, deregleaza procesele de oxido-reducere. Cu timpul hepatocitele sunt substituite de catre tesutul conjunctiv, ceea ce contribuie la aparitia cirozei hepatice. Varianta ca baturile spirtoase sporesc pofta de mancare si amelioreaza digestia este falsa, sucul gastric al betivilor contine mai putini fermenti, iar capacitatea lor digestiva este redusa. Alcoolul ataca rinichii, provoaca inflamarea organelor respective si decesul bolnavilor. Alcoolul duce la impotenta. De aceasta boala sufera 1/3 din barbatii tineri, ce fac abuz de alcool. La femeile ce consuma exagerat bauturi spirtoase riscul avorturilor spontane si a nasterilor premature este cu 32% mai mare. In laptele mamelor ce consuma bauturi spirtoase se contine alcool, continutul lui in lapte este 25%, iar in sangele copilului alaptat 0,1%. Aceasta concentratie este suficienta pentru deteriorarea proceselor fiziologice din sistemul nervos.