Sfântul Grigorie Palama (din Filocalie vol. VII) - Cuvinte pentru cei ce se liniştesc cu evlavie şi alte scrieri în apărarea isihasmului

8/20/2019 Sfântul Grigorie Palama (din Filocalie vol. VII) - Cuvinte pentru cei ce se liniştesc cu evlavie şi alte scrieri în apărare…

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-grigorie-palama-din-filocalie-vol-vii-cuvinte-pentru-cei-ce-se 1/165

Sfântul Grigorie Palama (din Filocalie) - Cuvinte pentru cei ce seliniştesc cu evlavie şi alte scrieri în apărarea isihasmului

extras din Volumul VII - Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţicare arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi – Viaţa şi scrierileSfântului rigorie Palama

Index

Sfântul rigorie Palama - Viaţa şi scrierile lui!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!"Sfântul rigorie Palama - #uvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie! $ldoilea din cele din urmă! %espre rugăciune!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!&'$l aceluiaşi( #uvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie) al treilea dintre celedin urmă! %espre sfânta lumină!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!*'%in cuvântul Sfântului Ioan ură de $ur la +ntâiul mucenic tefan!!!!!!!!!!!!!!!$ Sfântului rigorie Palama - %espre +mpărtăşirea dumne.eiască şi+ndumne.eitoare sau despre simplitatea dumne.eiască şi mai presus de fire!!/

0omul ag1ioritic!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!&23$le aceluiaşi - &32 #apete despre cunoştinţa naturală, despre cunoaşterea lui%umne.eu, despre viaţa morală şi despre făptuire!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!&&"

Sfântul Grigorie Palama - ia!a şi scrierile lui



4xperienţa isi1astă a +ntâlnirii cu 5ristos +n lumină, prin rugăciunea inimii, afost provocată de critica făcută de călugărul Varlaam, venit din 6ccident, să-şidea o fundamentare teologică! 4xponentul ei 7prin care şi-a reali.at această

fundamentare a fost Sfântul rigorie Palama! $cest lucru a fost pe de o parte un 8ine, căci fără această fundamentare experienţa isi1astă nu şi-ar fi asigurat poateo continuitate sau ar fi fost expusă la fel de fel de interpretări 8i.are!

%ar critica inspirată de o gândire scolastică intelectualistă - care cu +nfocareaoricărei mişcări nou-născute afirma cu unilateralitate simplisă unitatea lui%umne.eu, fără o +nţelegere pentru experienţa reală a 9ui şi pentru +nţelegereamai suplă şi mai complexă a lui %umne.eu, pe care ea o necesită - a făcut şi peapărătorul teologic al acestei experienţe să formule.e doctrina despre

%umne.eu implicată +n această experienţă, +ntr-un mod care li se păreaadversarilor că nu se concilia.ă cu unitatea lui %umne.eu, ai cărei susţinători eise socoteau!

Iar aceasta a adâncit şi prelungit distanţa dintre gândirea teologică occidentală - pe care criticii experienţei isi1aste pretindeau că o repre.intă şi care a fostacceptată ca atare +n 6ccident - şi cea răsăriteană!

Vom +ncerca la sfârşitul acestei introduceri şi +n notele la scrierile lui Palama,traduse +n acest volum, să arătăm că cele două moduri de formulare a +nvăţăturiidespre %umne.eu implică +n ele posi8ilităţi de conciliere sau că sfântul rigoriePalama nu contestă +n fond unitatea lui %umne.eu când vor8eşte de lucrărilenecreate, nedespărţite de fiinţa 9ui!

:::Sfâ+ntul rigorie Palama s-a născut +n anul &"/;, din părinţi de neam ales şi deo remarca8ilă evlavie, care se mutaseră din $sia <ică +n #onstantinopol +naintede a avea copii!

9a vârsta de ' ani el rămase orfan de tată, +mpreună cu alţi patru fraţi 7doi 8ăieţişi două fete=! 4l primi o educaţie aleasă +n palatul +mpărătesc, fiind a>utat şi el şifraţii săi de +mpăratul $ndronic II, paleologul!

?ncă de la vârsta adolescenţei a stat +n legătură cu mona1ii şi +ncepu să ducă oviaţă de asce.ă, postind, priveg1ind mult, +nfrânându-se de la multă mâncare!

#el mai 8un +nvăţător i-a fost 0eolipt, a>uns, după o vieţuire la $t1os, mitropolital Filadelfiei, dar petrecând mai mult +n #onstantinopol! $cela l-a introdus cel

dintâi +n disciplina tre.viei şi a rugăciunii minţii!



9a vârsta de "& ani 7prin &*&'=, tânărul rigorie pleacă cu cei doi fraţi ai săi la$t1os, după ce instală +ntr-o mânăstire din #onstantinopol pe mama şi pesurorile sale!

?n $t1os deveni ucenic al 8ătrânului mona1 @icodim, care trăia pe lângămănâstirea Vatoped! $cesta +l şi tunse pe rigorie curând +n mona1ism! %upătrei ani, 8ătrânul @icodim muri, iar tânărul rigorie se mută 7pe la &*"&= +n9avra sfântului $tanasie, continuând viaţa de ascet!

%upă alţi trei ani 7prin &*"A= se aşe.ă +ntr-un loc retras numit losia, unde ungrup de isi1aşti se exercitau +n asce.ă şi +n rugăciunea minţii, su8 călău.ireaunui mona1 rigorie, de origine din #onstantinopol!

%esele incursiuni ale turcilor +l siliră pe rigorie după doi ani 7prin &*";= să semute cu grupul +ntreg de &" mona1i isi1aşti la Salonic! $ici e 1irotonit preot şiapoi se retrage cu grupul +ntreg +ntr-un sc1it de pe muntele de lângă Veria, +ntr-oregiune de aromâni!

%upă cinci ani 7prin &**2-&**&=, silit de desele incursiuni ale sâr8ilor, se duceiarăşi la $t1os, aşe.ându-se +n sc1itul sfântul Sava de lângă <area 9avră!?ncepu să ţină predici şi să scrie!

+n &**A sosind +n #onstantinopol nişte dominicani ca să discute cu ortodocşiic1estiunea unirii Bisericilor, un tânăr venit cu câţiva ani +nainte din #ala8ria şidevenit aici mona1 cu numele de Varlaam, ca să câştige simpatia ortodocşilor,care-& 8ănuiau de catolicism ascuns, scrise mai multe tratate despre purcedereaSfântului %u1, apărând te.a ortodoxă despre un singur principiu +n Sfânta0reime, dar +ntr-un mod care relativi.a diferenţa +ntre ortodocşi şi catolici,susţinând că 0atăl şi Fiul comunică atât de strâns +ntreolaltă, +ncât nu se poatenega Fiului o participare la actul prin care 0atăl purcede pe %u1ul Sfânt! 4l maiafirmă că +n Scriptură nu i se poate găsi o dovadă pentru po.iţia ortodoxă saucatolică, dar printr-o astfel de +nţelegere dialectică a raportului dintre 0atăl şi

Fiul se pot +mpăca cele două po.iţii( purcederea %u1ului Sfănt din 0atăl ca unic principiu, cu purcederea din 0atăl şi Fiul) prima po.iţie poate fi afirmată +ntrucât0atăl e amiculC i.vor +n 0reime, a doua pe 8a.a strânsei uniri a Fiului cu 0atăl!

Prietenii sfântului rigorie Palama din Salonic, unde se afla atunci Varlaam,scriseră aceluia cu iprivire la te.a lui Varlaam, cerând să-i lămurească +n privinţaei! $stfel rigorie Palama scrise două tratate despre purcederea Sfântului %u1,+n care respingea relativismul lui Varlaam, adică metoda lui DdialecticăE, princare voia să +mpace cele două po.iţii! Palama apăra metoda DdemonstrativăE,

afirmând că +n Sfânta Scriptură şi +n operele sfinţilor părinţi avem dove.i clare pentru +nvăţătura ortodoxă! 0ratatele acestea au fost scrise pe la &**3! 4le au







$c1indin pretinde că patriar1ul Ioan #aleca dăduse lui Varlaam o scrisoare cătreautorităţile din Salonic pentru a trimite pe Palama la #onstantinopol ca să seexplice! %ar el, $c1indin, care voia ca lucrurile să se +mpace, o8ţinu de la

patriar1 o altă scrisoare direct către Palama, prin care-& invita să vină la#onstantinopol de la sine, neaşteptând să fie trimis de autorităţile din Salonic!

Palama +i răspunse lui $c1indin, explicându-i că deose8irea ce o face +ntre fiinţaşi lucrările lui %umne.eu nu e o ere.ie, ci-şi are 8a.a +n +nvăţătura părinţilor Bisericii! Scrisoarea lui $c1indin tre8uie să fi fost trimisă lui Palama după cedisputa la Salonic se +nteţise şi Palama +şi pu8licase noua sa triadă!

Pailama promite să meargă la #onstantinopol +n primăvara lui &*A&, când va

pleca şi +mpăratul din Salonic la #onstantinopol! %ar se pare că n-a mai aşteptat plecarea +mpăratului, ci luând cu sine pe Isidor şi pe <arcu, se duse la#onstantinopol! $colo mulţi erau câştigaţi pentru Varlaam! %e aceea Palama+ncepu să lămurească .ile şi nopţi pe ar1ierei, până ce-i convinse despreadevărul celor susţinute de el!

Pentru că disputa continua tot mai aprinsă, la && iunie &*A& se +ntruni un sinod, pentru a decide +n această c1estiune! Sinodul a dat dreptate isi1aştilor şi luiPalama! Varlaam ca să evite condamnarea şi-a cerut iertare! $poi plecă ruşinat+n mod definitiv +n 6ccident! Sinodul nu dădu nici un tom, din dorinţa de a

potoli disputa! %e a8ia peste două luni un nou sinod, la cererea aderenţilor luiPalama, care după plecarea lui Varlaam, +ncepură să fie atacaţi de $c1indin, ledădu un tom despre de.apro8area lui Varlaam la sinodul din &*A&!

Patriar1ul #aleca pretinde că a dat acest tom numai silit de #antacu.ino,ocrotitorul +mpăratului minor Ioan V, paleologul, după moartea lui $ndronic III,

paleologul, +ntâmplata cu-rând după sinodul din iunie &*A&!

?n faţa acestui sinod a tre8uit să se pre.inte $c1indin cu câţiva aderenţi ai săi

pentru a-şi expune po.iţia! Sinodul l-a de.apro8at, iar mulţimea care asista s-a pornit să vocifere.e +mpotriva lui!

%ar la +nceputul lui octom8rie &*A& +mpărăteasa văduvă $na de Savo,susţinută de marele duce $pocavcos şi de patriar1ul #aleca demise pe Ioan#antacu.ino din postul de regent şi acesta tre8ui să părăsească #onstantinopolulşi să-şi facă la %idimotic1os, +n 0racia, centrul operaţiilor sale militare contra+mpărătesei şi a lui Ioan Paleologul! $c1indin şi aderenţii lui, spri>iniţi puternicde patriar1ul #aleca, pre.intă pe isi1aşti ca susţinători ai lui #antacu.ino!

Palama e aruncat +n +nc1isoare +n primăvara anului &*A* şi e lăsat acolo până +n&*A'! $celaşi lucru s-a +ntâmplat şi cu şase ierar1i aderenţi ai lui Palama! ?n



toamna lui &*A3 +mpărăteasa, dându-şi seama că tre8uie să dea satisfacţie poporului credincios şi mona1ismului care era de partea lui Palama, renunţă lasusţinerea patriar1ului #aleca şi a lui $c1indin! #ând acesta e 1irotonit de#aleca diacon, senatul se +ntruneşte +n toamna lui &*A3 şi declară ilegală

1irotonia lui $c1indin! #ând cei şase episcopi ţinuţi +nc1işi cer +n septem8rie&*A; >udecarea lui #aleca, +mpărăteasa +ncepe o serie de consfătuiri cu senatulşi cu ierar1ii li8eri! %ar +ncă +nainte de aceste consfătuiri i se impusese lui#aleca domiciliul forţat!

9a " fe8ruarie &*A' +mpărăteasa convocă pe ierar1i la un sinod solemn! $cestadepuse pe #aleca din patriar1at, +l condamnă pe $c1indin şi reconfirmă+nvăţătura lui Palama! %ar +ncă +nainte ca tomul să fie semnat, #antacu.ino intra+n oraş prin poarta lăsată desc1isă de ostaşii generalului +mpărătesei, FaGeolatos!

%evenit co-+mpărat, #antacu.ino eli8erea.ă pe Palama şi pe cei şase ierar1i!$derentul lui Palama, Isidor, este ales patriar1, iar acesta ocupă scaunelevacante cu aderenţi ai lui Palama şi după câteva .ile +l 1irotoneşte pe Palama+nsuşi mitropolit al Salonicului, a doua capitală a imperiului!

?n timpul polemicii cu $c1indin, Palama a alcătuit următoarele scrieri( %intimpul de pe la >umătatea postului Paştilor din &*A" până la prima duminicădupă Husalii datea.ă Primul $ntiretic contra lui $c1indin şi pro8a8il şi $ldoilea $ntiretic ! %ar +ncă +nainte de Primul $ntiretic, compusese scrierea( 9a cese referă unitatea +n dumne.eire şi la ce deose8irile Iar +nainte de toate acestetrei scrieri sau cel puţin +nainte de $ntireticul II mai datea.ă cele două dialoguri(%ialogul ortodoxului cu varlaamitul şi %ialogul lui 0eofanes cu 0eotimos! %ar şi mai +nainte de dialogul din urmă sau poate de amândouă, mai alcătuise$pologie mai pe larg( despre lucrările dumne.eieşti şi despre ?mpărtăşirea deele!

Până prin postul Paştilor &*A", Palama nu răspunsese deloc Scrierilor lui$c1indin!

0ot din timpul din care datea.ă scrierile de mai sus, datea.ă şi scrierea( Varlaamşi $c1indin sunt cei ce taie greşit şi fără credinţă dumne.eirea cea una +n două!%in acelaşi timp datea.ă şi câteva epistole care sunt de asemenea răspunsuri laatacurile repetate ale lui $c1indin! i anume epistola către Ioan a8ra! 4a apărădialogul ortodoxului cu varlaamitul, atacat de $c1indin!

Plecat la 5eracleia, +n vara lui &*A", după patru luni, +n octom8rie &*A" esteadus din ordinul patriar1ului la #onstantinopol şi +n primăvara lui &*A* Palama

e aruncat +n +nc1isoare! ?nainte de aceea el petrecuse vreo trei luni +n SfântaSofia, care dădea drept de a.il! %in timpul celor vreo şase luni cât timp +ncă n-a



fost +nc1is, datea.ă 4pistola către $rsenie Studitul, iar din timpul cât petrecea +nSfânta Sofia, 4pistola către %amian, filo.oful! 4pistola aceasta se socoteşte caal .ecelea tratat contra lui $c1indin, după 4pistola către $tanasie al #i.icului,tratatul despre 0eologia unită şi distinctă şi cele şapte $ntiretice, dar al .ecelea,

nu din punct de vedere cronologic, ci după aşe.area lor +n manuscrisul original!0ot din timpul acesta se pare că datea.ă şi 4pistola către mona1ul %ionisie, deşinu e exclus ca am8ele aceste epistole să date.e de după $ntireticull VII contralui $c1indin!

%upă ce Palama a fost aruncat +n +nc1isoare, mona1ii din $t1os scriseră patriar1ului #aleca, +mpărătesei şi autorităţilor civile din #onstantinopol,cerându-le să-& eli8ere.e! Scrisorile acestea tre8uie să fi fost trimise printoamna anului &*AA, căci +n noiem8rie &*AA patriar1ul le răspunde, >ustificând

+ntemniţarea lui Palama cu a8aterile lui dogmatice şi cu motive politice! 4l+ndemnă şi pe +mpărăteasa să le răspundă, +nvinovăţindu-& pe Palama de pretinsă alianţă cu #antacu.ino!

9a au.ul acestor veşti, Palama scrise şi el, +n primăvara lui &*A3 trei scrisori la$t1os( una către Filotei, egumenul 9avrei , a doua, trimisă prin acelaşi curier, eao continuare a primei către mona1ii din $t1os şi a treia către <acarie, fratelesău 7prima epistolă către acela=!

%upă scrisorile către %amian, filo.oful şi %ionisie, a alJcătuit $ntireticul III, IVşi V, contra lui $c1indin, +n care vor8eşte de acele scrisori! 4le au fost scrise

pro8a8il de Palama cât a petrecut +n Sfânta Sofia, +n primăvara lui &*A* saudupă aceea până prin toamna lui &*AA, căci +n ele nu vor8eşte de episodul1irotonirii lui $c1indin! ?nainte de $ntireticul VI-VII contra lui $c1indin,anterior reclu.iunii adresatului, +ntâmplată +n noiem8rie &*AA, se pare că Palamaa scris epistola către $tanasie al #i.icului! $ntireticele VI-VII sunt scrise +n&*A;, după ce $c1indin că.use +n di.graţie !

?n lista de scrieri a lui Palama pre.entată până aici ar mai tre8ui incluse alte

câteva epistole, lucru la care renunţăm!

$titudinea ostilă faţă de deose8irea ce-o făcea Palama +ntre fiinţa şi energiile lui%umne.eu fu adoptată, după ieşirea lui Varlaam şi $c1indin din luptă, defilo.oful @ic1ifor regora, care se 8i.uia pe prietenia lui #antacu.ino! 4l +i cerului #antacu.ino să convoace un nou sinod +n această c1estiune! #antacu.ino,vă.ând agitaţia ac1indiniţilor şi calomniile răspândite de aceştia că el ar susţineo ere.ie, se 1otăr+ să convoace acest nou sinod, pentru a dovedi că doctrinaaceasta aste doctrina Bisericii! Sinodul fu convocat pe data de "' mai &*3& +ntr-

o sală a palatului Vlac1erne!



0rei ierar1i, <atei al 4fesului, Iosif al anului şi <itropolitul 0irului, cu doi,trei mona1i ac1indiniţi, se pre.entară +n frunte cu susţinătorul lor, regora!$cesta atacă pe Palama, atri8uindu-i afirmaţii pe care nu le făcuse, anume cătrupul lui 5ristos s-a prefăcut după esenţă +n lumină şi a devenit prin esenţă

nemuritor! ?mpăratul +l opri şi dădu cuvântul lui Palama! $cesta susţinudeose8irea +ntre fiinţa şi lucrările lui %umne.eu, referindu-se la Sinodul VIecumenic! regora invitat să răspundă, lăsă altor ac1indinişti sarcina aceasta,scu.ându-se că-& doare capul!

9a a doua şedinţă convocată pentru a treia .i, regora nu mai voi să se pre.intedecât după multe insistenţe ale prietenilor săi! ?n discuţia cu Palama,ac1indimiţii fiind +ncurcaţi, făcură pe supăraţii şi părăsiră şedinţa, cu toaterugăminţile ce li s-au făcut ca să rămână! Palama +şi expuse apoi pe larg

+nvăţătura sa şi la sfârşit pre.entă şi o mărturisire de credinţă, cu o8servarea că+n mărturisiri de credinţă omul e mai precis decât +n tratatele teologice !

?n şedinţa a treia, ţinută peste şase .ile, veniră şi ac1indiniţii, invitaţi foarteinsistent de +mpărat! 9a +nceputul şedinţei acesteia pre.entară o mărturisire decredinţă, +n care spuneau că cugetă ca şi Biserica ce a condamnat pe Varlaam şi$c1indin! %ar citind "2 de capitole din scrierile lui Palama, reproşau acestuia căvor8eşte de două sau mai multe Ddumne.eiriE! ?mpăratul +i +ntre8ă ce nu leconvine termenii sau fondul doctrinei! 0ermenii, spuse el, nu au aşa de mareimportanţă ei pot fi părăsiţi, dar idea tre8uie să rămână! Palama se declară deacord şi sinodul decise că nu e 8ine să se mai folosească numărul când sevor8eşte de %umne.eire!

?n a patra şedinţă se continuă citirea celorlalte capitole din scrierile lui Palama,incriminate de adversarii lui! Se vă.u că cei ce-& acu.ă pe acesta cugetă ca şiVarlaam, condamnat de sinodul din &*A&! 9a sfârşit, ac1indiniţii au fost invitaţisă primească +nvăţătura Bisericii sta8ilită la sinodul din &*A&! Hefu.ând aceia,<atei al 4fesului şi Iosif al anului au fost depuşi! Se credea că nu va mai avealoc şi a cincea şedinţă! %ar +mpăratul mereu doritor de a câştiga pe ac1indiniţi, a

convocat şi a cincea şedinţă! Fură invitaţi din nou ac1indiniţii, dar aceştia nuvoiră să se pre.inte!

?mpăratul puse şase +ntre8ări şi ceru sinodului să răspundă(&= 4 vreo deose8ire +ntre fiinţa şi lucrarea dumne.eiască"= %acă da, lucrarea aceasta e creată sau nu*= %acă e necreată, cum se poate evita compo.iţia lui %umne.euA= Se poate da nume de dumne.eire şi lucrărilor dumne.eieşti sau numai fiinţei3= ?n ce e superioară fiinţa, lucrării

;= #e ni se +mpărtăşeşte( fiinţa sau lucrarea dumne.eiască



Sinodul a răspuns cu o mulţime de locuri din sfinţii părinţi că e o deose8ire +ntrefiinţa şi lucrarea dumne.eiască şi că lucrarea e necreată, dar aceasta nu face pe%umne.eu compus, cum nu face cugetarea fiinţei noastre mintea compusă, căfiinţa e superioară lucrării +n calitate de i.vor al ei, că noi ne +mpărtăşim nu de

fiinţă, ci de lucrare şi că numele dumne.eirii se poate da şi lucrării, fără a sevor8i de două dumne.eiri!

?n august &*3& fu redactat 0omul sinodal! 9ui regora i se prescrise domiciliuforţat +n mânăstirea 5ora!

Sfântul rigorie Palama pleacă după sinod la Salonic cu cora8ia! ?mpăratul IoanV, paleologul nu-& primi +nsă +n cetate, pentru că +l socotea omul socrului său,Ioan #antacu.ino, cu care a>unsese +n conflict! Sfântul rigorie plecă la $t1os!

%ar după trei luni cei doi +mpăraţi +mpăcându-se, el putu să se +ntoarcă +nscaunul său! %ar nu după mult timp se +m8olnăvi greu, la sfârşitul anului &*3",sau +nceputul lui &*3* şi .ăcu mult!

?ncă nerefăcut complet după 8oală, Ioan, paleologul +l trimise la #onstantinopol pentru mi>locirea +mpăcării sale cu Ioan #antacu.ino, cu care a>unsese iarăşi +nconflict! Pe drum, aproape de intrarea +n %ardanele, cora8ia fu capturată de turcişi sfântul rigorie fu luat pri.onier şi dus din cetate +n cetate +ntre altele şi +nBrusa şi +n @iceea!

%espre acest exil avem două epistole ale lui, una către Biserica sa, alta către%avid %sipatos şi o convor8ire a lui cu 1ionii necredincioşi, descrisă demedicul creştin 0aronitis din @iceea! 4 datată din iulie &*33! %iscuţia a avut loc+n iulie &*3A!

%upă un an de detenţie e eli8erat! Venind +n #onstantinopol, găsi ca +mpărat peIoan V, paleologul, care 8iruitor +n lupta cu #antacu.ino, +l o8iligase pe acestasă intre +n mânăstire ca mona1 su8 numele de Ioasaf! regora fu eli8erat! 4linsistă pe lângă +mpăratul Ioan, paleologul să +nlăture din Biserică ideile lui

Palama! %ar acesta, influenţat de soţia sa 4lena, fiica lui #antacu.ino, nu voi!+ntâmplându-se ca tocmai acum să se afle +n #onstantinopol episcopul apuseanPaul, acesta +şi exprimă către +mpărat dorinţa să asiste la o discuţie +ntre Palamaşi regora! %iscuţia avu loc +n &*3; +ntr-o seară până către mie.ul nopţii!regora descrie această discuţie +ntr-un fel ca şi când Palama ar fi fost +nvins,dar +mpăratul, fiind om fin şi discret nu şi-a manifestat faţă de Palama această

părere şi n-a lăsat nici pe cei din asistenţă să şi-o manifeste!

?mpotriva acestei false descrieri, Palama a scris din Salonic patru tratate! Sunt

ultimele scrieri ale lui Palama, alcătuite +n al treilea an de la +ntoarcerea +nSalonic 7deci +ncepând din vara anului &*3-&*3/=! #ăci la +nceputul anului al





+ndumne.eirii creştinului implică distincţia palamită +ntre esenţa şi energiiledivine se impune din ce +n ce mai mult ca o evidenţăE 7p! "3/=!

%ar nu toată teologia catolică şi-a +nsuşit această atitudine mai po.itivă faţă de

sfântul rigorie Palama! Hevista dominicană DIstinaE rămasă scrupulos fidelălui 0oma dL$Muino, semnalea.ă faptul de mai sus ca un motiv de alarmă pentruteologia catolică! %e aceea, dedică +ntregul număr +n c1estiune com8ateriidoctrinei sfântului rigorie Palama!

Onul dintre cola8oratorii acestui număr 7Nean P1ilippe 5oudret o!c!d! +n (Palamas et les #appadociens= se +nsărcinea.ă să demonstre.e că DVasile nu+nvaţă distincţia +ntre esenţa inaccesi8ilă şi multiplele energii cunoşti8ile şi căfratele său rigorie nu face nici el această distincţie +ntre natura invi.i8ilă şi

energiile vi.i8ile care o +ncon>oarăE 7p! "'=! %ar de unde scoate acest teolog căPalama ar fi declarat vi.i8ile energiile dumne.eieşti

%intre celelalte articole, unul semnat de Nuan Sergio @adal s!>! D9a critiMue par $Gndinos de lL1ermneutiMue pa-tristiMue de PalamasE, 7p! "/'-*"=, voieşte sădemonstre.e că nu Palama, ci $c1indin, a cărui operă promite să o pu8lice, ainterpretat +n mod corect textele sfinţilor părinţi!

%ar fragmentele ce le dă din $c1indin nu fac decât să confirme caracterulincoerent al po.iţiei acestuia, pe care o semnala sfântul rigorie Palama! @adaldă următorul text din $c1indin ca model de gândire teologică corectă! %eoarecesfântul rigorie Palama +şi +nsuşise afirmaţia sfântului Ioan ură de $ur( D@u%umne.eu, ci 1arul se răspândeşteE, 7e vor8a de pseudo-Ioan ură de $ur, P! !9! II, "3=, $c1indin spune ( D<ăi +ntâi, după acelaşi părinte, aşa cum nu serăspândeşte %umne.eu, tot aşa nu se răspândeşte nici dumne.eirea! 4steadevărat că el .ice că 1arul se răspândeşte! %ar el nu vor8eşte de 1arul necreat!#um puteţi să-l faceţi să spună ceea ce spune şi ne pre.entaţi ceea ce el nuafirmă, ca +ntărire a inovaţiilor voastre #ăci dacă ar fi sigur că 1arul, fiindnecreat, se răspândeşte, de ce nu s-ar răspândi natura %u1ului, care este şi ea

necreată Pentru care motiv se exclude putinţa să se răspândească +nsăşi esenţanaturii divine %esigur pentru că ea este necreată! #ăci dacă faptul de a nu se

putea răspândi ar fi propriu esenţei şi naturii, nici o altă natură, de orice speciear fi ea, nu ar putea să se răspândească! %ar noi vedem că multe esenţe sedifu.ea.ă! %eci nu o calitate a esenţei ca atare o face să nu se răspândească, cifaptul că e esenţa necreată, supra esenţială, infinită şi creatoare a tuturor lucrurilor! $cesta e motivul pentru care răspândirea e contrară naturiiE 7%in aldoilea tratat al lui $c1indin contra lui Palama, #od! <onac! gr! ""*, f! / v!/2v!=!

$c1indin afirmă deci că fiinţa cuiva se poate tot aşa de mult răspândi asupraaltora ca şi lucrările lui! %acă fiinţa divină nu se poate răspândi, e datorită nu



caracterului de fiinţă, ci caracterului ei necreat! %eci nimic din %umne.eu nu se poate răspândi asupra creaturilor, ca unul ce e necreat! 4ste evidentă +nsăfalsitatea afirmaţiei că fiinţa se poate răspândi ca şi lucrarea +n ordine creată!Fiinţa nu se răspândeşte decât dacă se di.olvă! %ar dacă esenţele o8iectuale, pur

materiale, se pot di.olva prin răspândire, persoana umană, adică fiinţaipostasiată ca persoană nu se poate di.olva, oricât s-ar răspândi ea +n lucrărilesale! 4a rămâne ca o re.ervă nesfârşită sau ca un i.vor unitar indestructi8il allucrărilor care se răspândesc!

ândirea intelectualistă scolastică n-a +nţeles taina persoanei care nu se di.olvă,oricât se răspândeşte prin lucrările ei! %ar persoana umană nu-i decât fiinţaumană ipostasiată, adică singurul mod +n care există real fiinţa umană! %ar aceasta n-o +nc1ide +n sine! 4a se răspândeşte prin lucrări, +nsă nu se di.olvă,

sau nu se epui.ea.ă +n nici o lucrare! %umne.eu nu se răspândeşte ca fiinţă, nu prin faptul că e necreat, ci prin faptul că e Persoană sau 0reime de Persoane!%ar tocmai pentru că e personal se poate totodată răspândi prin lucrări,rămânând fiinţă neepui.ată +n această răspândire!

$ltfel +l +nc1idem pe %umne.eu +n Sine, pe motiv că e necreat şi nu mai avemnici o putinţă de a ne +ntâlni cu 4l, de a primi ceva din 4l +n noi! Palama voia sădea un temei teologic participării reale a făpturii la %umne.eu şi +ndumne.eiriiei! 4l avea un scop practic! $c1indin +i opunea o teorie preţioasă pentruconsecvenţa ei logică, mai 8ine .is simplist logică, dar necorespun.ătoarerealităţii atât de complexe a lui %umne.eu! i apoi cum se poate afirma că elinterpreta >ust cuvântul D1arE al sfântului Ioan ură de $ur, când +l socoJteacreat, odată ce acest termen de creat nu se află la sfântul Ioan ură de $ur

@adal ne dă şi o altă afirmaţie a lui $c1indin că %umne.eu nu se poate dăruinici ca fiinţă, nici ca lucrare, căci numai lucrurile create se pot răspândi!D%in dumne.eire curg şi se disting lucrurile pe care le produce! %ar ceea ce

produce e totuşi o creaturăE! $supra acestui punct Ioan ură de $ur .ice şi el(D@u %umne.eu, ci 1arul se răspândeşteE! i acelaşi părinte afirmă( D@u %u1ul

curge, ci 1arul curge din %u1E, pentru că nu lucrea.ă +n noi tot ce poate produce, dat fiind că lucrurile pe care le poate produce sunt numeroase şi c1iar infinite ca număr!!! %e aceea faptul că $totputernicul lucrea.ă +ntr-un modrestrâns şi nu face tot ce poate produce, dă oca.ie teologilor să spună că din 4lcurge aceea 7lucrarea, graţia= şi nu 4l curge! 0oate lucrurile pe care noi leconcepem ca curgând din 4l sunt deci creaturi! ?n acest sens nu %umne.eu e celce se răspândeşte, ci 1arul produs de %u1ul atotputernicE 7I8idem f! /2 r!=!%eci, după $c1indin, apro8at de @ada&, noi nu primim de la %umne.eu decâtlucruri create! 5arul +nsuşi e creat! @ici un contact real, nemi>locit, nu se poate

reali.a +ntre noi şi %umne.eu!



?n general acea parte a teologiei catolice care a rămas aservită tomismului nuconcepe altă legătură a lui %umne.eu cu lumea decât prin mi>locirea cau.alităţiicreatoare! Prin aceasta tot ce dă %umne.eu lumii ar fi ceva creat! @oi suntem+nc1işi +n graniţele creatului! #reaturitatea e ca un .id care se ridică implaca8il

+ntre noi şi %umne.eu! %umne.eu nu comunică nemi>locit cu lumea odatăcreată! ?ndată ce %umne.eu vrea să se apropie de lume printr-un act, apare cevacreat +ntre 4l şi lume, +ntre 4l şi om, spune această teologie! ?n felul acesta toatenoţiunile părinţilor iau un +nţeles impropriu! ?ndumne.eirea +nsăşi e o starecreată! D4nergia este actul esenţei divine a cărei cau.alitate crea.ă+ndumne.eirea oamenilorE, .ice teologul catolic arrigues +ntr-o interpretare suigeneris a sfântului <axim <ărturisitorul 7Hev! cât! p! "3=!

0otuşi noi credem că c1iar +n te.ele celor două partide se găsesc elementele care

le pot concilia!?ntr-adevăr, ce este ceea ce face că +n esenţa divină să se producă diferite lucrurişi aspecte create, 8a c1iar nenumărate, cum .ice $c1indin @u se află oare c1iar +n unitatea fiinţei lui %umne.eu posi8ilităţi de a produce lucruri create diferite

@u e oare una sau alta lucrarea +n care %umne.eu cel simplu se manifestă +ndeplinătatea 9ui, creând unul sau altul din lucruri %e aici nu mai tre8uie făcutdecât un pas până la recunoaşterea că prin lucrurile create noi ne punem +nlegătură şi cu lucrările necreate deose8ite, prin care %umne.eu le produce şi cu%umne.eu +nsuşi +n toată integritatea 9ui! Iar creatura nu simte oare, când are osensi8ilitate spirituală conştientă, pe %umne.eu +nsuşi care crea.ă +n ea o staresau alta $poi această lucrare nu penetrea.ă creatura, prin faptul că o aduce laexistenţă şi o a>ută să se de.volte

Pe de altă parte, când Palama afirmă că lucrările lui %umne.eu sunt nedespărţitede fiinţa 9ui, nu afirmă el oare că +n fiecare lucrare e activ %umne.eu +ntreg,sau e pre.entă toată fiinţa 9ui, dar de fiecare dată altfel şi altfel i apoi nu e unfapt evident că +n fiecare act al unei persoane e persoană +ntreagă, dar +n alt şialt mod de lucrare

$stfel, pe de o parte fiinţa e +ntreagă +n fiecare lucrare, dar pe de alta ea rămâne,ca un i.vor infinit care se poate manifesta totdeauna +ntreagă +n alte şi altemoduri sau lucrări! Pe de o parte fiinţa e deci +ntreagă +n fiecare lucrare, pe dealta nu se epui.ea.ă +n acea lucrare, rămânând ca un i.vor capa8il de alte şi altemoduri de a se manifesta +n alte şi alte lucrări!0eologia catolică ar fi consecventă cu ea +nsăşi, recunoscând că fiinţa divinăcând se manifestă +n raport cu un lucru sau altul finit se manifestă +ntr-un modcare nu face imposi8ile alte moduri de manifestare, iar teologia ortodoxă poate

să accentue.e totdeauna, +n cel mai autentic spirit pala-mit, că +n fiecare lucrarese manifestă +ntreaga fiinţă divină, dar totdeauna +ntr-un anumit mod!



$ici nu e o curgere diminuată +n sens neoplatonic a fiinţei divine +n lucrări, cumafirmă unii teologi catolici, ci aceeaşi fiinţă divină comunică prin lucrări cucreaturile potrivit capacităţii de primire a creaturilor, restrânse +n structurile şi

puterile lor!

%esigur admiţând aceasta, teologia catolică ar tre8ui să mai admită că%umne.eu lucrea.ă nu numai prin acte, prin care crea.ă şi susţine +n existenţălucrurile şi fenomenele create, ci şi prin acte prin care intră +n comunicaredirectă cu creatura, pe de o parte aşa cum +l pot primi făpturile finite, pe de altadăruindu-Se +n aceste acte +ntreg!

%e legătura aceasta nemi>locită cu %umne.eu +nsuşi vor8eşte toată Scriptura!

$ltfel cum ar conduce %umne.eu făptura spre +ndumne.eire, de care vor8escacum şi teologii catolici, când o declară D+ndumne.eire creatăE! 4 vor8a de oanumită pătrundere a lui %umne.eu prin creaturi la conştiinţa oamenilor, de oanumită transparenţă a 9ui prin ele, de o anumită penetrare a lucrării 9ui +nfăpturi!

%e altfel, +nsuşi modul +n care actul creator al lui %umne.eu, ca act necreat, areun efect creat, rămâne un mister! <isterul acesta tre8uie să-l şi simţim, nunumai să-l gândim!

#onstatăm că c1iar printre teologii catolici care menţin atitudinea critică faţă dePalama +n numărul amintit din DIstinaE, sunt unii care recunosc că nici po.iţia

prea intelectualistă a adversarilor lui Palama n-a fost >ustă! $stfel Nuan <iguelarrigues o!p!, +n studiul 9ânergie divine et la grâce c1e. <axime le#oniesseur, din acelaşi număr al revistei DIstinaE 7p! "'"Q"/;=, menţinândafirmaţia că Palama a greşit, recunoaşte că şi adversarii săi au greşit!D$dversarii lui Palama gândesc +n interiorul unei noţiuni a esenţei divine, acărei aseitate e caracteri.ată printr-o cale unic apofatică - +n sensul teologieinegative - ca pură separaţie care exclude orice participare! %upă maniera

DOnuluiE neoplatonic, esenţa divină nu e situată +n simplitatea originară a #eluice este, +n actul ei pur, ci dincolo de existenţă, separată şi radical im-

participa8ilă!!!

Vom vedea că Palama a voit să salve.e ideea creştină a unei comuniuni deexistenţă +ntre %umne.eu şi lume! %ar nepunând +n cau.ă noţiunea esenţeidivine ca pură aseitate, el a tre8uit să afirme o distincţie reală +ntre esenţa divinăşi actele Sale necreate, la care participă creaturileE 7p! "'3=! Sau( DPartidaraţionalistă a sacrificat +ndumne.eirea, logicii aseităţii, partida palamită a salvat

dogma creştină a +ndumne.eirii, dar n-a putut-o face decât cu preţul



nenumăratelor inco1erenţe metafi.ice şi compromiţând grav misterul simplităţiiexistenţei divineE 7"3;=!

Sperăm că asemenea declaraţii din partea catolică sunt un +nceput pentru o

integrală +nţelegere po.itivă a doctrinei sfântului rigorie Palama, contri8uindla aceasta şi un efort din partea teologiei ortodoxe, de a pune +n lumină unconcept despre %umne.eu care este superior celui care-9 reduce la o esenţă preasimplist gândită, sau la o esenţă care nesocoteşte lucrările 9ui, preocupându-senumai de unitatea 9ui şi ne+nţelegând că %umne.eu e pre.ent +n lucrări caunitate treimică de persoane, care e altceva decât unitatea simplist cugetată afilo.ofilor!

@oi vom da +n acest volum +n traducere câteva scrieri +n care Palama se ocupă

cu apărarea rugăciunii inimii, a vederii lui %umne.eu +n lumină şi cu explicareaacestei +ntâlniri prin faptul participării la %umne.eu şi cu indicarea+ndumne.eirii omului ce re.ultă de aici!

?ntrucât #uvântul al doilea şi #uvântul al treilea din cele dintâi, $pologia maiextinsă şi $ntiteticul al V-lea contra lui $c1indin le-am dat +n traducereromânească +n cartea noastră despre sfântul rigorie Palama, vom da aici +nromâneşte altele câteva din scrierile lui!

Sfântul Grigorie Palama - Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie" #ldoilea din cele din urmă" $espre rugăciune"



$r putea spune cineva că filo.oful acesta 7este vor8a de Varlaam= a fost+ndemnat de iu8irea de +nvăţătură şi de marea voinţă de a cunoaşte săosândească atât de necruţător pe cei ce nu văd adăugându-se nici un folos din+nvăţătura de afară la cea care le vine acum din 4vang1elie şi e nădă>duită să le

vină, potrivit făgăduinţei nemincinoase, celor ce vieţuiesc conform ei! #ăciaceia dau cea mai mare +nsemnătate poruncilor lui 5ristos şi +ndeamnă pe toţinumai spre acestea că spre singurele +n stare să conducă sufletul omenesc laasemănarea cu %umne.u, să-l desăvârşească şi să-l +ndumne.eiaseă, iar +nvăţăturile de afară nu le pun deasupra celor pământeşti, ci le numesc, dupăPavel, +nţelepciune trupească 7" #or! I, &"= şi a veacului acestuia şi pe fruntaşiiei dintre elini, ca pe unii ce s-au folosit de şcoala .idirii cea de la %umne.eu+mpotriva lui %umne.eu, +i socotesc +nţelepţi falşi şi ne+nţelepţi! %e aceeafilo.oful s-a supărat că nu li se dă şi +nvăţaţilor +n ale acelora cea mai mare

cinste şi aceasta pentru că voia să fie şi el părtaş de ea! #ăci pentru ea şi-a luat şititlul de filo.of şi numai rodul ei +l urmărea prin toată sârguinţă sa!

%ar ce alt c1ip de slu>ire s-a ridicat +mpotriva Dslu>8ei cuvântătoareE 7Hom! KII,&=, mai 8ine .is du1ovniceşti, a noastre, adică a rugăciunii şi a celor ce ocinstesc pe ea mai mult decât orice şi se dedică ei +ntru linişte şi fără gri>i toatăviaţa şi dau o mână de a>utor prin experienţă celor ce sunt introduşi la aceastăliturg1ie +ngerească şi mai presus de lume #ine se +mpotriveşte +n cuvânt celor ce aleg mai 8ine să tacă #ine pi.muieşte pe cei ce nu um8lă câtuşi de puţindupă cinstire #ine, 8i.uindu-se pe trecut, se uită de sus la cei ce şed departe destadion

Iată că +n luptele lui de mai +nainte pentru filo.ofie, mona1ul şi filo.oful s-avădit ca duşman al mona1ilor, dar al celor ce trăiesc +ncă) aici +nsă, folosindu-sede spusele părinţilor Bisericii ce s-au mutat la ceruri, spre răsturnarea cuvintelor lor, nu ştiu ce a păţit de a pornit o luptă nu mică!

<ai mult decât +mpotriva tuturor +şi +ndreaptă cu +ndră.neală puterea cuvântului+mpotriva celor scrise despre rugăciune de @ic1ifor <ărturisitorul! ?mpotriva lui

@ic1ifor, care, dând mărturisirea cea 8ună pentru ea, a fost condamnat la exil decătre primul Paleolog, care a +mpărăţit şi cugetat cele ale latinilor) +mpotriva lui

@ic1ifor, care, trăgându-şi neamul dintre italieni, dar dispreţuind credinţa lor greşită şi alipindu-se de Biserica noastră dreptcredincioasă, tăgăduieşte odată cu

patria lui şi cele ale părinţilor şi socoteşte mai scumpă credinţa noastră decât asa, pentru cuvântul care +nvaţă la noi +n c1ip drept adevărul! $cesta, venind aici,+şi alege viaţa cea mai curată, adică pe cea singuratică, iar ca loc +n care voia sălocuiască +şi alege pe cel cu nume sfânt, +n lumea dintre lume şi cele mai presusde lume, $t1osul, căminul virtuţii! i aici s-a arătat mai +ntâi ştiind să fie

călău.it, supunându-se părinţilor de frunte! $poi, dând timp +ndelungat acelora pro8a smereniei sale, el +nsuşi primeşte de la ei experienţa artei artelor, adică a



liniştii 7a isi1iei= şi se face călău.ă a celor ce s-au +ntr-armat +n lumea minţiispre lupta cu du1urile răutăţii 74fes! VI, &"=! $cestora le-a +ntocmit şi o culegerede explicări de ale părinţilor, care-i pregăteşte spre nevoinţă şi rânduieştefelurile luptelor şi arată de mai +nainte răsplătirile şi descrie cununile 8iruinţei!

%upă acestea, pentru că vedea pe mulţi dintre +ncepători neputând săstăpânească nici măcar +n parte nestatornicia minţii, le dă un mod prin care ar putea opri +n parte multa 1oinăreală şi nălucirea minţii!

Filo.oful acesta şi-a +ndreptat, deci +mpotriva aceluia mult născocitoarea lui+nc1ipuire, ca pe un foc ce se foloseşte de ceea ce +i stă +nainte ca de o materie!

@u se ruşinea.ă de acea fericită mărturisire şi de exilul pentru ea, nu seruşinea.ă de cei ce s-au +mpărtăşit de exil +mpreună cu el şi au +nvăţat de la elcele dumne.eieşti, care s-au arătat Dsarea pământuluiE 7<atei V, &*= şi Dlumina

lumiiE 7<atei V, &A= şi luminători străluciţi ai Bisericii, Davând cuvântul vieţiiE7Filip! II, &;=( +nţeleg pe 0eolipt, acela care a strălucit din cetatea Filadelfiei cadintr-un sfeşnic, pe Seliotis, +nvăţătorul mona1ilor, pe Ilie, care a +m8răţişat

pustia toată viaţa, ca profetul Ilie, pe ceilalţi prin care %umne.eu a +mpodo8it şia +ntărit Biserica, ridicând-o din nou!

@u s-a lăsat convins nici de aceştia şi nici de cei călău.iţi de ei, care duc şiacum aceeaşi vieţuire, să renunţe la 8ănuielile sau la cuvintele rele +mpotriva

8ăr8atului! #i s-a pornit să ocărască +n lungi scrieri pe cel pe care nu l-ar fi pututlăuda după vrednicie! Pentru că şi-a alcătuit scrierea +n c1ip simplu şi fărămeşteşugire, a pornit să-l contra.ică pe cel de la care ar fi putut să şi +nveţeceva! %ar să amintim acum acel cuvânt teologic( D@u cel +nţelept +n cuvinte este

pentru noi +nţelept, nici cel ce are lim8a uşor mişcătoare, dar sufletul ne+nvăţat,fiind ca acele dintre morminte care sunt 8ine +mpodo8ite pe dinafară, dar

putrede prin cadavrele dinăuntru, oricât acopere ele multul rău miros dinăuntru,ci cel ce caută să +ntărească vrednicia de cre.are a cuvintelor prin viaţă şi+nfrumuseţea.ă prin fapte lipsa de frumuseţe a vor8elorE! %ar nici cuvintelesimple ale aceluia n-a i.8utit să le răstoarne acest +nvăţat, +nainte de a le strâm8amai +ntâi! $ceasta o vom arăta limpede de +ndată!

%eoarece atât la +nceput cât şi la sfârşit +nvaţă de la sine despre rugăciuneaminţii, să privim şi noi mai +ntâi această +nvăţătură a lui pe scurt! 4a e de aşa felcă amăgeşte prin vor8ărie frumoasă pe mulţi dintre cei necercaţi, dar pe niciunul dintre cei ce au gustat din rugăciunea adevărată măcar cât de puţin! Să

privim, deci +nvăţătura lui despre rugăciune, dar numai atâta cât să arătămnepotrivirea ei cu părinţii! #ăci +ncepe de la cele mărturisite de părinţi şisfârşeşte arătând o cale cu totul contrară acelora! ?ncepe .icând că cel ce se+ngri>eşte de rugăciune tre8uie să dea simţurilor linişte! %ar de aici trage

conclu.ia că tre8uie să-şi mortifice +n c1ip deplin partea pătimitoare a sufletului,ca să nu lucre.e prin nici una din puterile ei) pe lângă aceasta şi toată lucrarea



comună a sufletului şi a trupului! D#ăci fiecare, .ice, se face o piedicărugăciunii şi mai ales +ntrucât se +mpartăşeşte de oarecare silă şi produce plăceresau durere, mai cu seamă pipăitului, celui mai gros şi neraţional dintre simţuriE!

%eci ar putea .ice cineva către cel ce afirmă acestea( cel ce se +ngri>eşte derugăciune nu tre8uie să postească nici să priveg1e.e, nici să-şi +ndurere.egenunc1ii, nici să doarmă pe >os, nici să stea +n picioare prea mult, nimic dinacestea să nu facă! #ăci toate acestea produc pipăitului o durere şi aduc ostân>eneală, cum .ici tu, sufletului care se roagă! %eci tre8uie să procurămsufletului +n starea de rugăciune din toate părţile o nestân>eneală!

D%e fapt ar fi ciudat - .ice iarăşi - să dispreţuim +n rugăciune vederea şi au.ul,cele mai nemateriale şi mai nepătimitoare 7nepasionale= şi mai raţionale dintre

simţuri, dar să primim simţul pipăitului 7simţul tactil al atingerii=, pe cel maigros şi mai neraţional şi să primim să conlucrăm cu lucrările luiE!

%ar el n-a vă.ut, cu toate că e filo.of, deose8irea dintre simţuri, cât de diferit se+mpărtăşesc de puterea trupească din ele) n-a vă.ut că nu toate sunt mişcatenumai de cele ce li se +nfăţişea.ă din afară! @oi +nsă care voim să explicăm celece li se +ntâmplă simţurilor articulate +n materie, din rugăciunea nematerială şi+n deprinderea atotdesăvârşită cu ea, din lucrarea ce priveşte spre #el unul, vomţine seama numai de aceasta! %ar D#el ce dă rugăciune celor ce se roagă şi celor ce vor8esc despre 4l, să dea cuvânt potrivit 1otărârii noastre! E

4ste necesar să liniştim acele simţuri care sunt mişcate de cele din afară, cândne +ntoarcem spre cele dinlăuntru! %ar ce nevoie au de aceasta cele ce se+nsoţesc, cu dispo.iţiile sufletului şi anume cu cele 8une #e metodă ar puteaapoi să scape de acestea pe cel ce a a>uns +n sine +nsuşi %e ce ar tre8ui apoi săcaute să scape de acestea, odată ce ele nu se opun, 8a şi conlucrea.ă la aceastăstare dinlăuntru cât mai mult #ăci acest trup ni s-a dat ca perec1e de către%umne.eu, mai 8ine .is ni s-a supus ca o perec1e! %eci, când se ră.vrăteşte, să-l oprim, dar când se lasă călău.it cum tre8uie, să-l primim! $u.ul şi vă.ul sunt

mai curate şi mai raţionale ca pipăitul, dar nu ar percepe vreunul din ele nimic,nici n-ar suferi vreo durere prin aceasta, dacă nu ar cădea su8 lucrarea lor dinafară ceva ce poate fi vă.ut sau au.it, ci ceva fără sunet şi fără formă! %ar trupulsuferă mai multă durere prin simţul pipăitului, când ne nevoim cu postul şi nu-iaducem 1rană din afară! %e aceea, cei ce se adună +n ei +nşişi din cele din afară,opresc lucrarea simţurilor care nu lucrea.ă când lipsesc cele din afară, +ntrucâtrămân +năuntru, dar pe cele ce lucrea.ă şi +n lipsa celor din afară, cum le-ar facesă se opreacă, mai ales când acestea tind totodată spre scopul urmărit R!Iar că simţirea dureroasă prin simţul pipăitului e de cel mai mare folos celor ce

se roagă cu mintea 7cu +nţelegerea=, o ştiu toţi care au gustat măcar +n parte lupta prin el şi ei au prea puţin nevoie de cuvinte, +ntrucât cunosc aceasta prin cercare!



%in acest motiv, ei nici nu ascultă pe cei ce cercetea.ă aceste lucruri numai princuvânt, ei spun că aceasta e o cunoştinţă care +ngâmfă 7& #or! VIII, &=!

Pe lângă aceasta, cei ce se roagă cu mintea cu adevărat tre8uie să fie nepătimaşi

şi să fi lepădat legătura cu lucrurile aflate la mi>loc, 7+ntre ei şi %umne.eu=, căcinumai aşa pot a>unge la rugăciunea netul8urată, iar cei ce n-au a>uns la aceastămăsură 7a nepătimirii=, dar se silesc spre ea, tre8uie să treacă peste +mpătimireade plăcere 7dulcea +mpătimire=, ca să se eli8ere.e cu totul de +mpătimire! %ar

pentru aceasta tre8uie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, careconstă din i.8ăvirea de +mpătimire, iar gândul să-l ai8ă mai tare ca mişcărilerele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce +nseamnă depăşirea +mpătimirii de

plăcere!

Iar dacă e aşa, precum şi este, până ce ne stăpâneşte +mpătimirea nu putem gustarugăciunea minţii nici măcar cu cuvântul de pe vârful 8u.elor şi avem nevoie săsimţim prin simţul pipăitului numaidecât durerea postului, a priveg1erii şi aaltora ca acestea, dacă vrem să ne +ngri>im de rugăciune! #ăci numai prin ea semortifică pornirea păcătoasă a trupului şi gândurile care mişcă patimileanimalice se fac mai cumpătate şi mai sla8e! Ba nu numai atâta, ci aceasta aduceşi +nceputul sfinţitei străpungeri a inimii, prin care se şterg şi +ntinăciunilenecurate de mai +nainte şi care face pe %umne.eu mai presus de toate milostiv şi+nduplecat de rugăciune! #ăci Dinima .dro8ită %umne.eu nu o va urgisiE 7Ps! 9,&/=, după %avid, iar după 0eologul rigorie Dde nimic nu are %umne.eu maimultă gri>ă ca de greaua pătimireE! %e aceea şi %omnul a +nvăţat +n 4vang1eliică Dmult poate rugăciunea +nsoţită de postE 7<arcu IK, "/, <atei KVII, "&=!

9ipsa durerii, pe care părinţii o numesc şi +mpietrire, e deci cea care opreşterugăciunea, nu durerea trăită cu simţul pipăitului, cum a filo.ofat cel dintâiacesta prin cuvinte lipsite de fapte, +mpotriva celor ce le cunosc pe acestea culucrul! %e aceea sunt unii dintre părinţi care au declarat că postul esteoarecum esenţa rugăciunii. «Materia rugăciunii este foamea», zic aceştia.

Alţii au numit-o pe aceasta «calitatea» rugăciunii. Căci socotesc lipsită de

calitate rugăciunea fără străpungere. Iar altul spune: «etea şi pri!eg"ereaau apăsat inima, iar din inima apăsată au curs lacrimi». au: «#ugăciunea emaica şi totodată fiica lacrimilor».

$i vă.ut că durerea trăită cu simţul pipăitului nu numai că se face o piedicărugăciunii, ci conlucrea.ă cu ea, +ntărind-o %ar cum sunt aceste lacrimi, cărorarugăciunea le este maică şi fiică @u sunt dureroase şi amare şi muşcătoare prinfire celor ce au gustat de curând din fericitul plâns, iar celor ce s-au 8ucurat deel din plin nu li se prefac +n dulci şi nedureroase #um, deci, +ntinea.ă

rugăciunea, 8a mai 8ine .is cum o nasc pe ea şi se nasc din ea cele săvârşitetrupeşte, care produc dulceaţă şi durere simţirii #um le dăruieşte pe acestea



%umne.eu, potrivit celui ce .ice( «$acă ai c%ştigat lacrimi &n rugăciunea ta, $umnezeu s-a atins de oc"ii inimii tale şi ai !ăzut cu mintea 'cu &nţelegerea(»/0fântul 1arcu Pustnicul Despre legea duhovnicească (,; P.2. 34 567.

acrimile ce însoţesc rugăciunea sunt semn că Dumnezeu s-a atins de inima

celui ce se roagă înmuind-o şi această atingere este atât de simţită încât echivalează cu o adevărată 8vedere9 a lui Dumnezeu de către cel ce se face părtaş de ea. Atingerea lui Dumnezeu de inima celui ce se roagă are acest efect al înmuierii ei pentru că e o atingere făcută cu milă şi cu iu$ire are caracterul atingerii celei mai iu$itoare şi mai milostive Persoane.)

%ar Pavel, .ice, răpit până la al treilea cer, n-a vă.ut, fie că era +n trup, fie +nafară de trup 7" #or! KII, "=, ca unul ce uitase de toate cele ale trupului! %acă,deci, e propriu celui ce se gră8eşte spre %umne.eu prin rugăciune să fie

nesimţitor faţă de cele ale trupului, cum sunt daruri ale lui %umne.eu cele decare tre8uie să se eli8ere.e cel ce se gră8eşte spre 4l %ar nu numai de lucrăriletrupeşti tre8uie să se eli8ere.e cel ce se gră8eşte spre unirea cu %umne.eu, cidupă marele %ionisie, tre8uie să părăsească şi lucrările minţii şi toate luminiledumne.eieşti şi tot urcuşul tuturor vârfurilor sfinte! %ar atunci nici una dinacestea nu e dar al lui %umne.eu, nici urcuşul tuturor vârfurilor sfinte, odată cecel ce se gră8eşte spre unirea dumne.eiască tre8uie să se eli8ere.e de ele!

D%ar, .ice, cum ar fi din 1ar acestea care nu se simt +n cursul rugăciunii ceuneşte pe om cu %umne.eu $r fi degea8a! %ar nimic nu e degea8a din cele alelui %umne.eu! Iată că +ţi face 8ucurie o vor8ire .adarnică, o, omule, care neatragi şi pe noi la asemenea cuvinte! )are nu socoteşti unirea dumnezeiascăun lucru mic, odată ce nu &ntrece daruri mari şi tre*uincioase, ci numai lucruri zadarnice+ i ceea ce nu e prezent c%nd se să!%rşeşte aceasta'unirea(, socoteşti că e degea*a+ #u adevărat te vădeşti ca neridicat mai presusde cele deşarte! #ăci, dacă te-ai fi ridicat peste ele, ai fi cunoscut cât de multunirea cu %umne.eu se ridică şi peste cele de folos!

Iar tu te 8ucuri atâta, mişcându-te +n cele deşarte, +ncât neştiind nimic despre

rugăciune lungeşti cuvântul +ntr-o vor8ărie deşartă până +ntr-atâta +ncât numeşti1arul du1ovnicesc al acesteia, arătat +n inimă, DnălucireE, care Dpoartă +n eaidolul inimiiE! %ar cei ce s-au +nvrednicit de ea o cunosc nu ca o +ntipărire aunei năluciri, nici ca atârnând de noi, nici ca acum fiind, acum ne mai fiind, cica o lucrare neo8osită produsă de 1ar, existând +mpreună cu sufletul şi+nrădăcinat +n el, născând un i.vor de sfinţită veselie ce atrage la ea mintea şi oscoate din nălucirile +ntinate şi de multe feluri, făcând-o să fie fără plăcere faţăde toată dulceaţa cu c1ip trupesc! Iar dulceaţă cu c1ip trupesc numesc ceea cestră8ate din plăcerile trupului la gânduri şi naşte +mpreună cu ele o arătare

plăcută ce le atrage la sine!



%ar ceea ce trece de la sufletul ce se 8ucură du1ovniceşte la trup, c1iar dacă se+ntâmplă să lucre.e +n trup, e du1ovnicesc! #ăci plăcerea trecând de la trup laminte o face pe aceasta cu c1ip trupesc, ne+m8unătăţindu-se prin +mpărtăşirea deceea ce e mai 8un, ci transmiţându-i mai vârtos aceleia ceea ce e mai rău, +ncât

omul +ntreg e numit din pricina ei DtrupE, potrivit cu ceea ce s-a .is despre cei+necaţi prin mânia lui %umne.eu, că Dnu va rămâne %u1ul <eu +n oameniiaceştia, pentru că sunt trupuriE 7Facere VI, *=! %ar tot aşa plăcereadu1ovnicească care, +ncepând de la minte, trece la trup, nestricându-se prin

participarea la trup, presc1im8ă trupul şi-l face du1ovnicesc! #ăci acestaleapădă +n acest ca. poftele trupeşti cele rele şi nu mai atrage +n >os sufletul, ci edus +n sus +mpreună cu el! Iar plăcerea du1ovnicească face pe om să fie du1,

potrivit cu ceea ce s-a scris( D#el ce se naşte din %u1, du1 esteE 7Ioan III, ;=!0oate acestea se fac vădite prin experienţă!

Iar către cel ce luptă prin cuvinte şi se +mpotriveşte din iu8ire de sfadă, ar a>unge să spunem că nici noi, nici Biserica nu are astfel de o8icei ca să secălău.ească de cuvinte nelucrătoare! @oi cinstim cuvântul lucrător 7cuvântul +nfaptă= şi fapta cuvântătoare 7fapta +n cuvânt=! %ar fiindcă a pus şi +n scris acestfel de cuvinte, ca să nu +nşele pe cineva şi să creadă că spune ceva ce se cuvineşi să fie furat de minciună, facem şi noi adevărul cunoscut şi dăm minciuna pefaţă prin scrieri, folosindu-ne de unele mai mici pentru acestea şi de altele maimari pentru cele mai tre8uincioase decât acestea!

?n felul acesta arătăm pretutindeni pe părinţi opuşi acestui +nvăţător nou alnelucrării, care fiindcă leapădă faptele 8une săvârşite prin trup ca grele,respinge, +n c1ip firesc şi dispo.iţiile du1ovniceşti +ntipărite +n trup! %ar toatăSfânta de %umne.eu insuflată Scriptură este plină de astfel de dispo.iţii+ntipărite +n trup( «Inima mea, zice şi trupul meu s-au *ucurat de $umnezeucel !iu» 's. ///III, 0( şi( «&ntru 1l am nădă2duit şi am fost a2utat şi a&nflorit trupul meu» 's. //3II, 4( şi iarăşi( «C%t de dulci sunt cu!intele 5ale

g%tle2ului meu, mai dulci ca mierea gurii mele» 's. C/3III, 670(.

#ă vor8eşte de gura vă.ută, arată limpede şi Sfântul Isaac, spunând( D4 un semnal celor +naintaţi să se +ndulcească cuvintele rugăciunii +n gura lorE! Iar sfântul%iadoc1 .ice că simţirea sufletului este una ce +nvaţă +nsăşi lucrarea Sfântului%u1 ce vine +n noi, pe care nimenea nu poate să o cunoască decât cei ce s-aueli8erat de 8unătăţile vieţii pentru năde>dea 8unătăţilor viitoare! #ăci minteamişcându-se cu putere spre acestea, pentru lipsa de gri>i, simte şi ea +n c1ipnegrăit 8unătatea dumne.eiască şi comunică şi trupului prin 8unătatea sa, dupămăsura +naintării sale, cum .ice şi %avid( «pre 1l a nădă2duit inima mea şi am fost a2utat şi a &nflorit trupul meu» 's. //3III, 4(. Iar această 8ucurie

ivită +n suflet şi +n trup este o +nştiintare ne+nşelătoare a vieţii nestricăcioaseE!



%ar filo.oful spune că arvuna aceasta a veacului viitor, +nştiinţareanestricăciunii, lucrarea Preasfântului %u1, nu poate fi pricinuită de o cau.ădumne.eiască şi mai ales nu poate avea loc aceasta +n vremea rugăciunii minţii!Iar motivele pentru care .ice acesta că sc1im8ările produse şi +n trup de lucrarea

%u1ului nu pot fi din %umne.eu sunt cam acestea patru( +ntâi, pentru căDdarurile din %umne.eu sunt atotdesăvârşite, dar mai 8un lucru e a fi sufletul +nrugăciuni mai presus de simţire, decât a lucra +ntr-un fel oarecare prin simţire!%eci, fiindcă acelea nu sunt atotdesăvârşite - căci este ceva mai 8un decât ele -nu sunt de la %umne.euE!

#um adică Fiindcă a prooroci e un lucru mai mare decât a grăi +n lim8i,1arisma lim8ilor nu e dar al lui %umne.eu i fiindcă dragostea e cea maidesăvârşită dintre 1arisme, numai aceasta e dar dumne.eiesc şi nu şi un altul

@u şi proorocia, puterile, a>utorările, nu şi cârmuirile, 1arismele vindecărilor, nuşi cuvântul +nţelepciunii şi al cunoştiinţei +n %u1ul, nu şi deose8irea du1urilor %ar şi +ntre cei ce proorocesc şi cei ce vindecă şi cei ce au darul deose8irii şi pescurt, +ntre toţi cei dăruiţi cu oricare din aceste 1arisme, este unul mai mare şialtul mai mic! #ăci şi Pavel mulţumeşte lui %umne.eu că Dvor8eşte mai multdecât toţi +n lim8iE 7& #or! KIV, &= ) dar şi cel ce are un dar mai mic, are darullui %umne.eu! i iarăşi acelaşi apostol .ice( DHâvniţi 1arismele mai mariE 7&#or! KII, *&=, +nţelegând că sunt şi unele mai mici!

#ăci dacă Dşi stea de stea se deose8eşte +n strălucireE 7& #or! KV, A&=, adică +n 8ogăţia luminii, dar nici una din stele nu e fără lumină, atunci nu-i adevărat ceeace s-a decretat de filo.of, după ce a pornit +mpotriva isi1aştilor, că darurile lui%umne.eu sunt numai cele atotdesăvârşite! %ar şi fratele %omnului dintreapostoli a spus( D0ot darul desăvârşit de sus esteE 7Iaco8 I, &&=, dar nuDatotdesăvârşitE! %ar acesta +ndră.nind să adauge la cuvintele dumne.eieşticeva de la sine, e firesc să pornească şi +mpotriva celor ce le citesc pe acestea

prin lucrare!

%eci +l voi +ntre8a pe el( @u vor +nainta sfinţii +n veacul viitor la nesfârşit +n

vederea lui %umne.eu 4 vădit fiecăruia că la nesfârşit! #ăci %ionisie, tâlcuito-rul celor cereşti, ne-a +nvăţat că şi +ngerii se 8ucură de o +naintare veşnică +n ele,

prin iluminarea de mai +nainte făcându-se mai capa8ili de una mai clară! %ar nici dintre cei ce s-au +mpărtăşit +n tot veacul pe pământ de aceea, nu am vă.utsau au.it pe vreunul să nu fi dorit una +ncă şi mai desăvârşită! %eci, dacă dorinţacelor ce au do8ândit-o nu se opreşte, iar 1arul de mai +nainte +i +mputerniceştespre +mpărtăşirea de cele mai mari şi dacă #el ce se dăruieşte pe Sine estenesfârşit şi se uneşte cu prisosinţă şi din 8elşug, ce piedică mai e ca să nu şi+nainte.e fiii veacului viitor +n ea la nesfârşit, agonisind 1ar din 1ar şi urcând cu

8ucurie urcuşul cel neo8osit! $şadar, tot darul de sus e desăvârşit, dar nuatotdesăvârşit! #ăci #el atotdesăvârşit nu primeşte adaos!





cu experienţa mi>locită de aceasta! Iar acesta dacă nu aduce credinţă, singura +nstare să primească adevărul mai presus de raţiune, explicând, vai, fără sfinţeniecele sfinte, 8at>ocoreşte cele ale evlaviei!

#ăci după aceasta, ni-& aduce apoi, cum am spus şi mai +nainte, pe apostol, carespune că nu ştia +n răpirea aceea minunată Dde era +n trup sau afară de trupE,+ntrucât %u1ul pricinuia uitarea tuturor celor ale trupului! D%acă uitarea este atuturor, .ice filo.oful, atunci şi dulceţile şi căldurile negrăite, de care am aflat căse petrec +n isi1aşti, le va face %u1ul să fie uitate prin venirea 9ui, dar nu le va

pricinui! i negreşit, dacă cele ce se petrec +n el sunt daruri ale lui %umne.eu,rău se spune că cel ce se roagă cu adevărat tre8uie să uite de toate! #ăcinimenea nu tre8uie să uite de cele date lui de %umne.eu spre 8ine! Iar dacătre8uie să uite acestea, cum nu e a8surd să fie socotit %umne.eu pricina

nemi>locită a celor a căror lipsă şi uitare e mai 8ună pentru rugăciune E!#ă cele mai multe dintre darurile %u1ului şi aproape toate, se ivesc +n ceivrednici +n vremea rugăciunii, ştie sigur oricine cugetă drept! #ăci .ice %omnul(D#ereţi şi vi se va da vouăE 7<atei VII, '=! %eci nu numai răpirea şi aceasta

până la al treilea cer, ci fiecare dintre darurile %u1ului! Iar că unele dintre ele selucrea.ă şi prin trup, o arată felurile lim8ilor şi tălmăcirile lor, care de asemenease primesc prin şi +n rugăciune, cum spune Pavel( D#el ce grăieşte +n lim8i să seroage ca să le tălmăceascăE 7& #or! KIV, &*=! %ar nu numai acestea, ci şicuvântul +nvăţăturii şi darurile tămăduirilor şi faptele puterilor şi punerilemâinilor lui Pavel 7" #or! I, ;=, prin care se dădea %u1ul Sfânt!

4 drept că cuvântul +nvăţăturii, 1arul şi tălmăcirea lim8ilor, deşi se nasc prinrugăciune, lucrea.ă poate şi +n lipsa rugăciunii din suflet! %ar tămăduirile şi

puterile n-ar putea a>unge la lucrare, nerugându-se sufletul celui ce o lucrea.ă pe fiecare, +n primul rând cu mintea, dar uneori dând sunet şi trupul! %ar +mpărtăşirea %u1ului se lucrea.ă nu numai când e pre.entă rugăciunea +n suflet- şi anume rugăciunea care +nfăptuieşte tainic unirea celui ce se roagă cu i.vorulnesecat al acestui mare dar - deci nu numai când e pre.entă rugăciunea ce se

lucrea.ă cu mintea) fiindcă nu se poate spune ce grăiau cu acest prile> apostoliicu gura 7Fapte KVIII, &=) deci +mpărtăşirea aceea se lucrea.ă nu numai cândsufletul se roagă cu mintea, ci şi când lucrea.ă totodată şi trupul prin mâinilecare +mpărtăşesc pe %u1ul, prin atingerea celui ce se află su8 el! #e sunt decidarurile acestea @u sunt daruri ale %u1ului şi nu s-au dat celor ce cer şi seroagă spre 8ine, pentru motivul că cei răpiţi până la al treilea cer tre8uie să uitede toate cele ce se săvârşesc prin trup!%ar mai 8ine să dăm aici +nsăşi cuvintele filo.ofului( D%acă cele ce se +ntâmplă+n ei +n vremea rugăciunii, că puterile acestea şi dăruirile, sunt daruri ale lui

%umne.eu, rău se .ice că cel ce se roagă cu mintea tre8uie să uite de toate! #ăcinimenea nu tre8uie să uite cele date de %umne.eu spre 8ine! Iar dacă cel ce se



+nalţă prin rugăciune e dator să uite acestea, cum nu e greşit să fie %umne.eucau.ă a acelora, a căror uitare şi a căror lipsă e mai 8ună pentru rugăciuneE!

$ar, o minunate 8 e cei ce se roagă sincer, $umnezeu uneori &i scoate afarădin ei, ridic%ndu-i deasupra lor şi răpindu-i &n c"ip negrăit la cele cereşti9

alteori, afl%ndu-se aceştia &n ei &nşişi, lucrează $umnezeu &nsuşi prin sufletul şi trupul lor cele tainice şi mai presus de fire şi ne&nţelese &nţelepţilor !eacului acestuia. i de fapt apostolilor ce stăruiau odinioară &n foişor &n rugăciune şi cerere, !enind $u"ul, nu le-a dăruit ieşire din ei 'etazul(, nici nu i-a răpit lacer, ci le-a desc"is gura prin lim*ile de foc şi prin ei grăia 1l &nsuşi acelea pecare tre*uie să le uite cei a2unşi &n etaz, dacă tre*uie să se uite şi pe ei &nşişi.

Iar <oise tăcând, %umne.eu .ice( D#e strigi către <ine E 7Ieşire KIV, &3=!#uvântul acesta +l arată pe el rugându-se! Iar fiindcă se ruga tăcând, se ruga,

desigur, cu mintea! %ar rugându-se astfel, nu era el +n simţire şi nu simţea poporul strigătele lui şi prime>dia ce-& ameninţa, nici toiagul acela vă.ut +nmână #um nu l-a răpit deci pe el %umne.eu, nici nu l-a desfăcut de simţire -căci numai aceasta susţii tu că li se dă de %umne.eu celor ce se roagă - ci l-a+mpins spre toiag şi i-a insuflat putere nu numai +n suflet, ci şi +n trup şi +nmână, de care de toate tu .ici că tre8uie să uite cel ce se roagă cu mintea %ar oare tăcând acela, nu lovea marea cu toiagul din mână, +ntâi despărţind-o, apoiunind-o pe aceasta după trecere 6are nu avea +n suflet pomenirea ne+mprăştiatăa lui %umne.eu şi nu era supra unit prin rugăciunea minţii cu #el ce singur

putea să lucre.e acestea prin el, nelipsindu-i totodată simţirea lucrărilor ce sefăceau prin trup

%ar fiindcă a adus şi mărturii din scrieri, să vedem nu cumva sunt contrare şiacestea părerilor lui despre rugăciune ?nainte de toate este adus de el marele%ionisie, care ar fi, cum socoteşte el, un +mpreună- mărturisitor pentru părerilelui, scriind către sfântul 0imotei( DStăruind cu tărie +n >urul vederilor tainice,

părăseşte şi simţirile şi lucrările minţii şi toate cele supuse simţurilor şi minţii, şi+ntinde-te, pe cât e cu putinţă, spre unirea cu #el ce e mai presus de toată fiinţaşi cunoştinţaE! %ar +nsuşi acest cuvânt de +ndemn al dumne.eiescului %ionisie

către 0imotei, pe care l-a adus +nţeleptul acesta ca mărturisind că numai elcugetă fără greşală despre rugăciunea minţii, +l vădeşte pe acesta, cum va arătacuvântul mai +ncolo, ca desfiinţând cu desăvârşire rugăciunea minţii, ceea ce nua lipsit să facă şi prin aproape toate cuvintele lui de mai +nainte! #ăci cel cerespinge +nceputul rugăciunii, care este starea de frică, de adâncă durere, plinăde multă suspinare +ntru .dro8ire de inimă, susţinută cu mintea +n tăcere vreme+ndelungată, din +ntristarea cea după %umne.eu şi rugăciunea cu lacrimi şi custrăpungerea inimii, +nsoţită de durerea postului şi a nesomnului +n simţul

pipăitului şi datoria +ncepătorilor de a +nălţa mintea +mpărţită la o rugăciune



mai unificată şi deci corespun.ătoare, cel ce dispreţuieşte toate acestea vasocoti, drept urmare şi sfârşitul rugăciunii şi simplu rugăciunea +ntreagă ca cevarău şi se va lupta să o desfiinţe.e cu desăvârşire !

#ăci, spune-mi mie mai +ntâi aceasta, o, filo.oafe( oare nici lucrările minţii7+nţelegătoare= nu se dau de la %umne.eu şi nu se arată ele +n vremearugăciunii, mai curăţite decât oricând, dacă şi pe acestea tre8uie să le părăseascăcel ce se gră8eşte prin rugăciune spre unirea dumne.eiască %ar rugăciunea estecum a .is careva, Dmaica cugetărilor prea +nţelepteE! $poi tre8uie să cugetăm şiaceea că, mai mult decât orice, rugăciunea celor desăvârşiţi e lucrare a minţii!#ăci mintea unora ca aceştia, nefiind +ntoarsă nici spre trup, nici spre cele din

>urul lor, nelucrând nici prin simţire şi prin soaţa acesteia, +nc1ipuirea7imaginaţia= şi nepetrecând nici +n raţiunile lucrurilor prin cugetare şi

contemplaţie, ci stăruind numai +n rugăciune, cum n-ar lucra cât mai deplin +nsine rugându-se %ar %ionisie +ndeamnă pe 0imotei să părăsească şi lucrărileminţii, aşadar şi rugăciunea! Iar tu declari că nu e nimic 8un, nici din %umne.eu+n rugăciuni şi +n toate câte se părăsesc şi câte tre8uie să nu le mai simtă cel ce aieşit din sine +ntr-un exta. spre cele mai +nalte! $şadar, după tine, rugăciunea nue un lucru 8un, nici de la %umne.eu, #are dă rugăciune celui ce se roagă!

%ar iarăşi +ţi voi aminti cuvintele tale, aplicându-le rugăciunii minţii( DFiindmărturisit de toţi că cel ce se sileşte spre unirea dumne.eiască tre8uie să fie fărăsimţire faţă de toate şi să uite de sine şi %umne.eu +i dă unuia ca acestuia mânasă se eli8ere.e de toate şi-l răpeşte din toateE, dacă cel ce se roagă nu mai arenici o simţire a rugăciunii, cum e de la %umne.eu rugăciunea pe care nu osimte #ăci această simţire ar fi degea8a, iar degea8a nu e nimic din %umne.eu!Iar dacă simte rugăciunea cel ce se roagă, cum i-o insuflă aceluia %umne.eu,dacă tu spui că cel ce se +ntoarce spre %umne.eu tre8uie să se eli8ere.e de ea,odată ce %umne.eu dăruieşte celui pe care-& +nvăluie +n lumină, uitarea tuturor,c1iar şi a lucrărilor minţii 3ezi cum cu!intele tale «$espre rugăciune»desfiinţează cu desă!%rşire rugăciunea+

%ar sfântul acela +ndemnând pe sfântul 0imotei să aşe.e trepte +n inimă 7Ps!9KKKIII, ;=, +l ridică de la unele +nalte la alte şi mai +nalte şi conducându-&

prin ele +l aşea.ă pe cea mai de sus culme!

0u +nsă, +nţeleptule +n toate, nu ştiu cum +ţi +nc1ipui că cei de pe pământ atingnemi>locit +nălţimea cerească *"! ?l aduci ca mărturie şi pe dumne.eiescul<axim care .ice( D#ând aprinsă de iu8ire mintea a ieşit din sine spre%umne.eu, nu se mai simte deloc nici pe sine, nici lucrurileE! D$şadar, .iceacest +nvăţător, nu simte nici pătimirile ce se spun că sunt pricinuite de

rugăciunea +n trup! Ormea.ă deci numaidecât că ele se +ntâmplă degea8aE! %ar noi am putea .ice( deci şi rugăciunea e degea8a, +ntrucât nici pe aceasta nu o



simte mintea atunci! %eci, potrivit acestor cuvinte, e lucru .adarnic a se rugacineva!

adarnic cu adevărat şi ne8unesc lucru e +nsă a scoate astfel de conclu.ii din

cele spuse de sfântul <axim! $ar poate !a &ntre*a cine!a: Ce spune sf%ntul Maim, care a lăudat şi a iu*it mai mult dec%t orice &nţelept iu*ireadumnezeiască, prin cu!intele: «C%nd mintea a ieşit din sine spre $umnezeu,atunci nu se mai simte nici pe sine, nici lucrurile»+ D$tunciE, .ice! %ar când e+n sine +nsăşi, rugându-se mintal, atunci se simte şi pe sine şi fericitele pătimirice se produc +n ea şi +n trupul unit cu ea de către sfânta rugăciune!

%ar acesta aduce pentru părerea lui şi o a treia mărturie a aceluia! #ăci acela.ice( DStarea cea mai din vârf a rugăciunii stă +n a a>unge mintea +n afară de trup

şi de lume şi a fi cu totul nematerială şi fără formă +n vremea rugăciunii!E D%eciva fi, conc1ide acesta, +n această stare, +n afară şi de pătimirile din trup, de carevor8escE! %ar, pe cât ştim, nimeni din cei +m8răcaţi +n trup nu se +mpărtăşeştene+ntrerupt de o astfel de stare, afară poate de acest nou dascăl al supra-rugăciunii! ?nsă şi cei ce se +mpărtăşesc rar de ea sunt rari de tot! %eci, cea maimare parte din timp se roagă toţi aflându-se +n trup şi simţind totodată pătimiriledin ei! #u cât mai mult deci nu le vor simţi pe cele sfinţite şi produse derugăciune, pe care aceasta le desăvârşeşte şi le +nalţă şi le face du1ovniceşti +ncei +n care se află, dar nu le co8oară, nu le face rele şi nu le corupe

#ăci este şi un astfel de gen de pătimiri, nu numai sfinţit, ci şi natural, cum ne+nvaţă şi +nseşi simţirile pe care le avem, care se desăvârşesc când pătimim de lacele din afară şi sunt ca nişte c1ipuri ale desăvârşirii +ndumne.eitoare, pe care o

pricinuieşte de sus %u1ul Sfânt!

?nceputul acelei desăvârşiri este frica de %umne.eu 7Pilde I, ' ) IK, &2=! %inaceasta se vede că latura pătimitoare a sufletului nu e mortificată prindeprindere, cum crede şi +nvaţă filo.oful, ci, +naintată la o lucrare de %umne.euiu8itoare, agoniseşte străpungerea mântuitoare şi plânsul fericit, care aduce 8aia

iertării, re+nnoirea naşterii din %umne.eu, adică lacrimile pocăinţei!

9acrima aceasta de %umne.eu iu8itoare şi folositoare +ntr-aripea.ă rugăciunea, păstrea.ă 1arul din 8aia dumne.eiască, după rigorie 0eologul, iar de se pierde+l readuce şi de aceea este şi se numeşte a doua 8aie a sfintei renaşteri şi aldoilea 8ote. dumne.eiesc, care e mai dureros, dar nu mai mic ca cel dinainte, 8amai degra8ă mai mare! #ăci aşa a declarat careva dintre părinţi, .icând( DI.vorullacrimilor de după Bote. e mai mare decât Bote.ulE! %ar lacrima aceasta, carecurăţeşte şi răpeşte de la cele pământeşti şi +nalţă şi uneşte cu 1arul naşterii din

%umne.eu şi prin acesta +l +ndumne.eieşte pe cel ce o are, nu e oare o lucrarecomună a trupului şi a laturii pătimitoare a sufletului



#um, deci, vom primi pe cel ce .ice că Diu8ind sufletul, lucrările comune alelaturii pătimitoare ale lui şi ale trupului se umplu de +ntuneric şi se co8oară lacele de >os #ăci toate faptele comune ale sufletului şi ale trupului, cu cât sunt

mai mult sesi.ate de suflet, cu atât +l or8esc mai mult, +ncât dacă s-au produs +nnoi asemenea mişcări - care sunt comune sufletului şi trupului - socotesc că sprerău s-au produs şi spre pagu8e lucrării prin care urcă mintea spre cele de susE!

6are nu se arată prin aceste cuvinte cugetând şi +nvăţând cele contrare nouă caream fost +nvăţaţi de sfinţi, mai 8ine .is de Sfântul %u1 #ăci sfinţii spun că esteo lucrare comună a sufletului şi a trupului, dar cu adevărat şi dumne.eiască,care pricinuieşte sufletului iluminarea dumne.eiască, i.8ăvindu-le pe amândouăde patimile rele şi aducându-le +n sc1im8 tot corul sfânt al virtuţilor! D#ăci, .ice,

cel ce voieşte să şteargă patimile le pierde prin plâns şi cel ce voieşte să-şiagonisească virtuţi le agoniseşte prin plânsE! %eci, sfinţii spun că există lucrăricomune ale sufletului şi ale trupului, folosind cu atât mai mult sufletului! %ar acesta .ice că nu e niciuna! D#ăci toate, .ice, fac sufletul să caute +n >os şi toatemişcările, care sunt comune sufletului şi trupului, se produc spre rău şi spre

pagu8a sufletuluiE!

@u-& va scoate pe acesta de su8 vină faptul că n-a declarat +n special aceastălucrare păgu8itoare, ci va fi pe drept cuvânt vinovat, pentru că a pus-o şi peaceasta +ntre cele rele şi mai ales pentru că a +ncercat să fure consimţământulau.itorilor printr-o asemenea meşteşu gire! #ăci .ice %umne.eu prin proorocul(D@elegiuirea preoţilor osândiţi +ntre iudei e că n-au deose8it cele sfinte de celenecurateE 7Ieşire, KKII, ";=! Iar acesta, +mpreună cu alte multe lucrări comuneale sufletului şi trupului, n-a deose8it nici plânsul fericit de lucrările necurate!

D%ar eu, .ice, nu socotesc acest plâns nepătimaş şi fericit! #ăci cum ar finepătimaş ceea ce se săvârşeşte prin lucrarea laturii pătimitoare 7pasionale= asufletului i cum ar fi nepătimaş cel ce menţine +n lucrare latura pătimitoare7pasională= a sufletului şi nu şi-a omorât-o pe aceasta cu desăvârşire prin

deprindere E!

%ar noi nu am +nvăţat, o, filo.oafe, că nepătimirea e omorârea laturii pătimitoare, ci mutarea ei de la cele mai rele la cele mai 8une şi lucrarea ei+ndreptată, prin deprindere, spre cele dumne.eieşti după ce s-a +ntors cu totul dela cele rele şi s-a +ndreptat spre cele 8une! i pentru noi nepătimaş este cel ce a

pierdut deprinderile rele şi s-a +m8ogăţit +n cele 8une, Dcel ce s-a +ntipărit devirtuţi, ca cei +mpătimiţi de plăcerile releE, cel ce şi-a supus iuţimea şi pofta-care alcătuiesc +mpreună latura pătimitoare a sufletului - puterii cunoscătoare,

>udecătoare şi raţionale a sufletului, aşa cum cei +mpătimiţi şi-au supus puterearaţională laturii pasionale! #ăci reaua +ntre8uinţare a puterilor sufletului e cea



care dă naştere patimilor vrednice de de.apro8are, aşa după cum reaua+ntre8uinţare a cunoaşterii lucrurilor dă naştere +nţelepciunii celei ne8une !

Iar dacă cineva se foloseşte 8ine de acestea, prin cunoaşterea lucrurilor +nţelese

du1ovniceşte, do8ândeşte cunoştinţa de %umne.eu, iar prin latura pătimitoare asufletului, când se mişcă pentru ceea ce a fost făcut de %umne.eu, lucrea.ăvirtuţile corespun.ătoare( prin poftă do8ândeşte +n inimă iu8irea, iar prin iuţimeagoniseşte ră8darea! @u cel ce şi-a omorât, aşadar, această latură - căci +n acestca. ar fi nemişcat şi nelucrător c1iar şi spre deprinderile, afecţiunile şidispo.iţiile dumne.eieşti - ci cel ce şi-a supus-o, ca prin ascultarea de minte,care prin fire a primit conducerea de la %umne.eu, fiind condusă cum tre8uie,să tindă, prin pomenirea ne+ncetată a lui %umne.eu, la %umne.eu şi prinaceasta să a>ungă la deprinderea dispo.iţiei dumne.eieşti şi s-o ridice pe aceasta

la cea mai desăvârşită treaptă! Iar aceasta este iu8irea de %umne.eu, prin care primeşte - după cuvântul spus - poruncile #elui iu8it, iar din aceasta +nvaţă,lucrea.ă şi do8ândeşte iu8irea curată şi desăvârşită faţă de aproapele, cu careeste cu neputinţă să nu se afle +mpreună şi nepătimirea!

Această cale spre desă!%rşita iu*ire prin nepătimire se desc"ide li*er şi urcăspre cele de sus şi se potri!eşte cu deose*ire celor ce s-au retras din lume.Căci odată ce s-au dedicat lui $umnezeu şi stăruiesc cu minte netul*urată &ncon!or*irea cu 1l, prin această &mpreună-petrecere, leapădă uşor po!ara

patimilor rele şi-şi adună comoara iu*irii. Iar cei ce se mişcă +n lume suntdatori ca, forţându-se pe ei +nşişi, să se folosească de lucrurile din lume după

poruncile lui %umne.eu! ?n acest ca., şi latura pătimitoare a sufletului, participând la această forţare, va lucra potrivit cu acele porunci! Iar aceastăforţare, prelungindu-se prin o8işnuinţă, produce o dulce afecţiune faţă de

poruncile dumne.eieşti şi preface +n deprindere dispo.iţia plăcută faţă de ele!$ceasta, la rândul ei, pricinuieşte o ură statornică faţă de deprinderile şiafecţiunile rele! Iar această ură contra deprinderilor rele rodeşte nepătimirea, dincare se naşte iu8irea faţă de #el singur 8un !

Vieţuind şi lucrând astfel ei pot să +nfăţişe.e lui %umne.eu latura pătimitoare asufletului ca >ertfă vie, cum a spus apostolul şi despre trupul nostru( «3ă&ndemn pe !oi, prin milosti!irile lui $umnezeu, să &nfăţişaţi trupurile !oastre

2ertfă !ie, sf%ntă, *ineplăcută lui $umnezeu» '#om. /II, 6(.

Cum se poate &nfăţişa trupul nostru p%nă e &ncă !iu 2ertfă *ineplăcută lui $umnezeu + #ând oc1ii noştri văd lucrurile netede, potrivit cu ceea ce s-a scris(D#el ce vede lucrurile netede se va miluiE 7Pilde KII, &*= - căci ne vor atrage şine vor procura milă de sus, când urec1ile se supun +nvăţăturilor dumne.eieşti,

nu numai ca să le audă pe ele, ci, după cuvântul lui %avid, ca să-şi aminteascăde poruncile lui %umne.eu spre a le +mplini pe ele 7Psalm #il, &=, nefăcându-



se Dau.itori care uităE, după cuvântul fratelui %omnului dintre apostoli, Dci privind de aproape la legea desăvârşită a li8ertăţii şi stăruind +n ea şi făcându-sefericit +n lucrarea luiE 7Iaco8 II, "3=, când +n sfârşit, lim8a, mâinile şi picioareleslu>esc voii dumne.eieşti! #e sunt, deci, lucrările acestea ale poruncilor lui

%umne.eu @u sunt toate lucrări comune ale sufletului şi ale trupului $tuncicum lucrările comune ale sufletului şi trupului umplu de +ntuneric şi or8escsufletul

Iar apostolul .ice( «Cine e sla* şi eu să nu fiu sla*+ Cine se sminteşte şi eu sănu ard +» '; Cor. /I, ;<(. 6are lucrarea aceasta nu e comună trupului şi laturii

pătimitoare a sufletului %e fapt ea este semnul sigur că cineva iu8eşte peaproapele ca pe sine +nsuşi! Iar aceasta e a doua poruncă a lui %umne.eu,asemenea celei dintâi şi mari porunci 7<atei KKII, *; şi urm!=! %e aceea,

acelaşi apostol, scriind romanilor, .ice( «&ntristare mare &mi este şi durerene&ncetată inimii, pentru fraţii mei, rudeniile mele după trup» '#om. I/, ;ş.a.(.

Ve.i că e vie şi lucrătoare latura pătimitoare a acelui suflet nepătimitor şidumne.eiesc Iar dacă acel suflet se ruga ne+ncetat şi ne+ncetat era +ndurerat 7&0es! I, * ) II, &* ) V, &' ) Hom! IK, "=, desigur că avea +n sine durerea unită curugăciunea! i o avea nu numai +mpreună existentă ci şi +mpreună lucrătoare!$ceasta a arătat-o tot acelaşi, .icând( «...aş fi dorit să fiu eu &nsumi anatemade la =ristos pentru fraţii mei» '#om. I/, 0(, cum a arătat şi prin ceea ce .iceşi +n altă parte( «>ună!oinţa inimii mele şi cererea mea către $umnezeu este

pentru Israel spre m%ntuire» '#om. /, 6(, desigur din pricina acelei mari+ntristări şi a ne+ncetatei dureri pentru ei! #um vom socoti, deci, nepătimireomorârea laturii pătimitoare prin desprindere

%ar, precum se pare, filo.oful a au.it şi şi-a +nc1ipuit ceva despre nepătimire!%espre lipsa de durere n-a au.it +nsă că e de la cel rău şi că e dispreţuită de

părinţi %eci este şi o durere 8ună, opusă acestei lipse de dureri, la fel există şilucrări comune sufletului şi trupului, care sunt de folos sufletului, mai 8ine .is +l

desăvârşesc, dacă desăvârşirea +i vine acestuia prin pă.irea poruncilor! Iar dacăacestea sunt fapte ale trupului, cu atât mai mult sunt ale laturii pătimitoare asufletului, care e nemi>locit unită cu mintea! #ăci trupul e unit prin mi>locireaacesteia cu mintea!

Iar filo.oful face ceva asemenea celui ce, dacă ar au.i pe %umne.eu poruncind (D6di1niţi-vă şi cunoaşteţi că 4u sunt %umne.euE 7Ps! K9V, &&=, apoi ar vedea

pe cei ce se odi1nesc +n cele dumne.eieşti că lucrea.ă cele dumne.eieşti şidu1ovniceşti, i-ar mustra, .icând( D%umne.eu a spus ( odi1niţi-vă ) deci voi

gră8indu-vă să lucraţi, rătăciţiE!



«)mor%ţi, zice şi apostolul, mădularele !oastre cele de pe păm%nt: cur!ia,necurăţia patima cea rea şi lăcomia» '6 Cor. I, 0(. $u.i care dintre lucrăriletrupeşti tre8uie mortificate #urvia, necurăţia, şi simplu grăind, toate cele

pământeşti! i care patimă #ea rea! %eci nu lucrările %u1ului săvârşite prin

trup, nici pătimirile 7afectele= dumne.eieşti şi fericite, nici puterile sufletuluicreate +n vederea acestora! #ăci se spune( DPuterea poftitoare să-ţi fie ţie+ndreptată toată spre %umne.eu, iuţimea să-ţi fie numai +mpotriva şarpelui! %ar dacă s-au mortificat aceste puteri ale sufletului, cum se va mişca vreuna din elespre +nălţimea dumne.eiască +n rugăciunile către %umne.eu sau se va ridica+mpotriva şarpelui +n atacurile lui necuveniteE!

i cum va fi sigur ceea ce spune filo.oful( D%ar cum Vom dispreţui simţirea şi+nc1ipuirea când ne rugăm, dar latura pătimitoare a sufletului o vom lăsa să

lucre.e @u o vom dispreţui mai vârtos pe aceasta #ăci lucrările acesteiaor8esc şi +ngroapă oc1iul dumne.eiesc mai mult ca toateE!

#um poate spune că ura faţă de cele rele şi iu8irea faţă de %umne.eu şi deaproapele +ngroapă oc1iul dumne.eiesc Pentru că şi acestea sunt lucrări alelaturii pătimitoare! #ăci cu această putere a sufletului iu8im şi respingem,apropiem de noi şi depărtăm de noi) precum prin puterea raţională a sufletului,după +nţeleptul Sinesie, lăudăm şi ocărim! 6are cel ce se ocupă cucontemplaţiile dumne.eieşti şi +nalţă 9ui cântare şi mulţumită şi se lipeşte de 4l

printr-o pomenire ne+ncetată +şi mortifică puterea cugetătoare @u e aceastăadevărata viaţă şi adevărata lucrare a minţii

9a fel, nu mortifică iu8itorii celor 8une nici latura pătimitoare, +nc1i.ând-o +n ei+nşişi, nelucrătoare şi nemişcată! #ăci +n acest ca. n-ar avea cu ce să iu8ească

8inele şi să urască răul, nici prin ce să se +nstrăine.e de rău şi să se apropie de%umne.eu . ) mortifică pe aceasta numai &n sensul că-şi mută toată aplecareaspre cele rele a puterii acesteia spre dragostea către $umnezeu, potri!it celei dint%i şi mai mari porunci: «ă iu*eşti pe $omnul $umnezeul tău din toatătăria ta» , adică din toată puterea ta. Care e toată puterea ta+ ?ără &ndoială a

laturii pătimitoare. Căci aceasta este puterea iu*itoare a sufletului. Iar aceasta, primind o astfel de aplecare, desface şi celelalte puteri ale sufletului de la cele păm%nteşti şi le &nalţă spre $umnezeu. rimind ea aceastăaplecare, procură şi rugăciunii sinceritatea. Iar mintea nu o &ngrădeşte, ci conlucrează şi ea cu aceasta, a!%nd prin pomenire pe $umnezeu ad%ncsălăşluit &n sine. rimind ea această aplecare, dăruieşte celor ce pătimesc dedorul Celui cu ade!ărat !rednic de dorit şi puterea de a dispreţui trupul şi dea suporta mai uşor durerile. Căci prin această latură pătimitoare, fiind mistuiţi la culme de dragostea de $umnezeu şi oarecum &nstrăinaţi de trup, se

&mpărtăşesc prin rugăciune şi iu*ire de $u"ul dumnezeiesc şi prin aceastacontinuă să simtă patimile acestea numai pentru a le 2udeca.



%ar de ce să scriem mai multe despre acestea 4 vădit tuturor, c1iar dacă nu s-afăcut clar şi +nţeleptului acestuia, că ni s-a poruncit să răstignim trupul cu

patimile şi poftele lui 7al! V, "A=, nu ca să ne sinucidem, omorând toată

lucrarea trupului şi toată puterea sufletului, ci, pe de o parte, ca să ne eli8erămde poftele şi faptele rele şi să ne facem fuga de ele ne+ntoarsă, iar pe de altă parte ca să ne facem 8ăr8aţi ai poftelor %u1ului, ca %aniil 7%an! V, "*=, vieţuindşi mişcându-ne +n ele cu cuget desăvârşit şi mergând 8ăr8ăteşte tot +nainte ca9ot cel ce a ieşit din Sodoma! #ăci acesta mergând mereu +nainte şi rămânândnemişcat spre cele din urmă, s-a păstrat pe sine viu, pe când soţia sa,+ntorcându-se spre cele dinapoi, a murit!

ocotesc, deci, că s-a arătat &ndea2uns că cei nepătimitori păstrează latura

pasională a sufletului !ie şi lucrătoare, nu o mortifică.%ar acum să vedem cum filo.oful acesta, deşi şi-a folosit toată deşteptăciunealui +mpotriva explicărilor introducătoare la rugăciune ale #uviosului @ic1ifor,totuşi n-a putut face nimic mai mult decât să le calomnie.e, să le strâm8e şi săle 8ârfească, păgu8indu-se prin aceste calomnii pe sine şi cuvintele sale, dar nu

pe #uviosul acela! <ai +ntâi, +ncepând, foloseşte +mpotriva acelui 8ăr8atminciuna că el a alcătuit primul asemenea explicări, pe care le-a numit,

8at>ocorindu-le, inspirări 7etenvodf=! #ăci cu mulţi ani +nainte le-au explicatacestea alţi 8ăr8aţi du1ovniceşti şi anume aproape cu aceleaşi idei şi cuvinte şi+n scrierile tuturor părinţilor poate afla cineva multe cuvinte care dau mărturiedespre acestea! $şa este cuvântul celui ce ne-a alcătuit nouă prin cuvinte Scaradu1ovnicească( D$mintirea lui Iisus să se lipească de respiraţia ta şi atunci veicunoaşte folosul liniştii 7isi1iei=E!

%upă aceasta, deoarece cuviosul acela .ice( DSileşteţi mintea să intre cu aerulinspirat +n inimăE, adică să se lipească de acesta şi să privească cele din inimă7iar +n aceasta urmea.ă marelui <acarie care .ice( DInima stăpâneşte totorganismul şi când 1arul pune stăpânire pe +ntinderile inimii, stăpâneşte peste

toate mădularele şi gândurile ) deci acolo tre8uie privit, de şi-a +nscris 1arullegile %u1uluiE= - deoarece cuviosul acela conglăsuieşte, aşadar, +ntru totul cuaceştia mari, acesta iarăşi 8ârfeşte prin calomnie! i despărţind cuvântulDşileşteE, de cuvântul DminteE, +l leagă de Daerul inspiratE! i strâm8ând astfel+n c1ip calomnios +mpreună cu cuvintele şi +nţelesurile, pe urmă suflă el +nsuşicu putere +mpotriva inspirărilor silite, arătând că sunt cu totul a8surde!

$cela iarăşi numind minte lucrările minţii şi spunând că e necesar ca acestea,fiind revărsate +n afară prin simţuri, să fie readuse, şi ca cei ce se ocupă cu

rugăciunea să se +ntoarcă +nlăuntru, filo.oful acesta +l calomnia.ă iarăşi că





elementul acela luminos, e primul organ al minţii! %ar dacă ai adăuga, o,sofistule, cuvântul DtrupescE, cum am spus noi, ai părăsi +mpotrivirea pe care osusţii şi ai vedea pe sfinţi conglăsuind +ntre ei şi pe noi cu ei, ca unii ce suntem+nvăţaţi de ei! #ăci oare nu e trup elementul luminos al simţirii omeneşti

%ar el a născocit şi o altă contra.icere +ntre cuvintele noastre şi cel al luirigorie de @isa! #ăci deoarece noi spunem că inima e organ al organelor +ntrup şi mintea se foloseşte prin ea de el ca de un organ, .ice că noi arătăm că ecunoscută unirea minţii şi a trupului, +nsă acela o declară ne+nţeleasă! %ar ce ecând acela .ice că sensi8ilitatea e unită cu puterea creşterii care e la mi>loc +ntrefiinţa minţii şi +ntre cea mai materială, apoi că se produce amestecarea minţii cu

partea mai su8ţire a sensi8ilităţii, folosindu-se mintea de aceasta ca de primulorgan şi prin ea de trup 6are n-a făcut el mai mult ca noi şi cu mult mai mult

ca noi cunoşti8il şi exprima8il modul unirii minţii cu trupul #um .ice atunci căaceastă unire este ne+nţeleasă şi negrăită

6are socoteşti, +n +nţelepciunea ta, că şi el se contra.ice pe sine i cum nu va fica tine, dacă tu socoteşti că-ţi urmea.ă ţie %ar eu socotesc că putem vor8i de oatingere +ntre acestea şi de o folosire 7a trupului de către suflet= şi de oamestecare 7+ntre ele=! #are este +nsă şi cum se săvârşeşte această legătură +ntreo natură mintală şi una trupească sau trup rămâne tuturor oamenilor +ndeo8şteun lucru ne+nţeles! $şa sunt de acord părinţii cu ei +nşişi şi +ntre ei şi noi cu ei!%ar tu, cel ce te 8ucuri de contradicţii, precum e firesc, doreşti să cre.i că şiaceia se contra.ic! %e aceea te +mpotriveşti şi nouă, care-i arătăm pe aceia căsunt de acord +ntre ei!

#ăci <arele <acarie, +nvăţat de lucrarea 1arului şi +nvăţându-ne pe noi cămintea şi toate gândurile sufletului sunt +n inimă ca +ntr-un organ, iar @isanul cămintea, ca netrupească, nu e +nlăuntrul trupului, noi, adunând +ntr-una acestedouă afirmaţii care par să se deose8ească şi arătând că nu sunt opuse +ntre ele,spunem că deşi mintea nu e +năuntru, +ntrucât e nematerială, potrivit cu rigorieal @isei este şi +năuntru, dar nu +n afara trupului, ca una ce e unită cu acesta şi se

foloseşte +n c1ip negrăit de inimă ca de primul organ trupesc, potrivit cu marele<acarie! %eci fiindcă +n altă privinţă acela spune că nu e +năuntru şi +n altă

privinţă acesta că e +năuntru, noi socotim că ei nu se deose8esc +ntre ei prinnimic! #ăci nici cel ce .ice că %umne.eirea nu e +n spaţiu nu se opune celui cespune că #uvântul lui %umne.eu S-a sălăşluit odinioară +năuntru pânteceluifeciorelnic şi prea nepri1ănit, ca #el ce S-a unit acolo mai presus de cuvânt cufrământătura noastră, pentru negrăita iu8ire de oameni!%ar tu, pe noi care ne gră8im să-i arătăm pe aceia că nu se deose8esc, tegră8eşti să ne arăţi că ne deose8im de ei, deşi despre unele ca acestea, cum e

unită mintea cu trupul, unde se află imaginaţia şi >udecata, ce loc are memoria,de este +n trup vreo patimă esenţială şi oarecum conducătoare şi de unde-şi are



sângele +nceputul formării şi dacă fiecare suc e neamestecat şi de care dintremăruntaie 7glande= se foloseşte ca vas şi despre cele asemenea acestora, +i este+ngăduit fiecăruia să spună ceea ce socoteşte, căci toţi spun lucruri verosimile)tot aşa poate spune fiecare ceea ce socoteşte despre nemişcarea şi mişcarea

aştrilor, despre mărimea şi firea fiecăruia şi despre altele ca acestea, despre câtenu ne-a revelat ceva clar %u1ul, singurul care cunoaşte adevărul ce stră8ate printoate!

%eci, c1iar dacă ne-ai fi aflat +n contra.icere cu dumne.eiescul şi +nţeleptulrigorie al @isei, nu tre8uia să porneşti din pricina aceasta +mpotriva noastră!ândeşte-te câţi spun că cerul este o sferă şi vor8esc de nişte axe ale aştrilor,deşi <arele Vasile nu spune aceasta! Pe toţi aceştia tu i-ai declara, pe cât se

pare, ca opuşi părinţilor ca şi pe noi! %ar şi tu +nsuţi vei fi demascat ca ne-

cunoscând adevărul +n privinţa căruia tre8uie să urmăm acelora! Ba mi se parecă tu nici nu te gândeşti la el şi nu deose8eşti de ceea ce nu e necesar! %e aceea,opunându-te +n cele ce conduc spre viaţa fericită, celor ce o urmăresc peaceasta, ceri altora o mărturisire exactă +n lucruri care nu conduc spre aceafericire! %e aceea, trecând peste calomniile lui +n cele spuse de el +n continuare,+mpotriva noastră, să +ntoarcem cuvântul la cele mai necesare!

#l aceluiaşi% Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie& al treilea dintrecele din urmă" $espre sfânta lumină



#el care a descris astfel rugăciunea minţii, +mpotriva celor ce s-au dedicat ei, pretinde să +nveţe şi despre sfânta lumină pe cei ce o văd! i aceasta o face, el+nsuşi or8 fiind, ceea ce nici el nu neagă! 4l afirmă că greşesc cei ce spun că elumină aceea ce, or8 fiind el nu vede şi spune că greşeşte nu numai cutare sau

cutare dintre cei din timpul nostru sau dintre cei ce s-au făcut cunoscuţi cu puţinmai +nainte prin curăţenia vieţii şi +nălţimea vederii dumne.eieşti 7a con-templaţiei= ci c1iar şi sfinţii veneraţi din vec1ime! $ceasta se va vedea mai+ncolo!

%e fapt, cei ce l-au au.it vor8ind astfel de lucruri şi care au fost răniţi, precum eşi firesc, de mărimea acestei calomnii noi şi n-au putut suferi să treacă +n tăcere

peste o aşa de vădită 8lasfemie faţă de sfinţii părinţi, 8a s-au şi temut să nu fie şiei părtaşi la fapta aceasta de ură +mpotriva acelora, trecând-o su8 tăcere - motiv

care ne-a +ndemnat şi pe noi să scriem - l-au +ntre8at pe acela( D#e-ai păţit de te-ai apucat să vor8eşti despre tainicele vederi sfinte, pe care nu le-ai +nţelege uşor nici când ai au.i vor8ind despre ele pe cei ce le-au experimentat, fiindneintrodus şi or8 +n privinţa lorE!

Iar el, neputându-şi nega neştiinţa şi neexperienţa vădită tuturor +n astfel delucruri, a răspuns că nu e nimic extraordinar, dacă, or8 fiind se ţine de unul carevede şi aşa se face călău.ă dreaptă altor or8i care se ţin, la rândul lor, de el! 4lsocoteşte astfel că prin di8ăcia cuvântului şi prin sofisme dialectice poate scăpaşi de cuvântul 4vang1eliei, care spune ceva cu totul contrar acestei afirmaţii(D%e va călău.i or8 pe or8, amândoi vor cădea +n groapăE!

D4u +nsă, .ice acest or8, care se socoteşte or8 şi conducător or8ilor, pot săurme. celor ce vădE! %ar care dintre or8i nu poate face aceasta @umai cel cuamândouă picioarele tăiate şi ciung de amândouă mâinile şi cu totul slă8it nu s-ar putea ţine de tine şi nu ţi-ar putea urma, 8a nici n-ar avea nevoie de a>utor,tre8uind să .acă +n pat! %ar cel cu picioare şi cu mâini sănătoase, pentru caremotiv, o, iu8itorule de or8i, n-ar urma mai degra8ă celui ce vede, decât ţie%eci, tu arăţi ca unul ce-ţi procuri prin furt o vedere ca prin ceaţă sau mai 8ine

.is ca unul ce nu +ţi simţi totala or8ire faţă de aceste lucruri, deşi spui că o simţi,neputând contra.ice pe cei ce te văd că eşti or8! #ăci dacă ai simţi-o, cum ai

putea pretinde să fii conducătorul celorlalţi or8i Fii, aşadar, ca or8ul din4vang1elie, care nevă.ând +ncă 8ine din lipsă de credinţă, spunea că Dvedeoamenii ca pe nişte ar8ori ce um8lăE 7<arcu VIII, "A=! %acă aşa eşti la vedere şinu or8 cu totul, desigur că atunci când vei privi la discul soarelui şi le vei spuneşi altora cum este, aceia vor afla de la tine că marele luminător, oc1iul .ilei,+ntreg lumină, e un lucru +ntunecos! #ăci dacă covârşind puterea oc1ilor cuvedere curată, ra.ele par că vin amestecate cu +ntuneric c1iar şi la cei ce au

privirea sănătoasă, cum nu va vedea numai +ntuneric, neamestecat cu lumină,cel ce +ncearcă să privească cu o vedere +nceţoşată $stfel că e nu numai de râs,



ci e şi vrednică de 8at>ocură +ncercarea or8ului de a +nvăţa pe alţii desprelumină!

%ar să de.văluim prăpastia cugetării filo.ofului nostrum, prăpastie pe care deşi

a acoperit-o cu o pildă mai mult a descoperit-o de cât a ascuns-o! %eci, .icefilo.oful că or8i, adică nepricepuţi, sunt toţi fără excepţie( atât noi cât şi sfinţii, pe care-i contra.ice mai +ncolo +n c1ip vădit, iar el se deose8eşte doar +ntr-atâtade or8i adică de nepricepuţi, +ntrucât e filo.of! ?n calitatea aceasta el ar fisingurul care cunoaşte raţiunile lucrurilor şi gândirea +nvăţaţilor, putând urmaacestora şi putând călău.i şi pe cei ce se ţin de el!

%ar cine e aşa, o, filo.ofule, nu e or8) căci urmea.ă celor ce conduc spre vedere,adică spre cunoştinţa adevărată, cum .ici tu dar aceasta +nseamnă că vede! Iar

dacă urmea.ă fără să vadă, cum le garantea.ă celorlalţi, care-& urmea.ă,vederea Iată că eşti +n contra.icere cu tine +nsuţi, aici spunând că eşti or8, aicică ve.i! %e fapt dacă cunoştinţa e, după tine, singura lumină inteligi8ilă7cunoscută cu mintea=, afirmaţie pentru care ai şi +ntreprins aceste lupte, iar pede altă parte tu ai cunoştinţa +nvăţaţilor, precum +nsuţi mărturiseşti, cum maispui că eşti şi tu or8 şi neluminat! %acă, apoi, nu poate fi cineva luminat altfeldecât aşa cum ai fost şi lumine.i tu, cum tot tu o .ici şi aceasta +n multe locuri,atunci nici marele %ionisie, căruia socoteşti că ştii să-i urme.i, n-a fost luminatşi nu luminea.ă altfel! #ăci nici el n-a ştiut, după tine, decât atâta( să urme.ecelor ce ştiu! %ar nici aceia nu erau +n stare de altceva, ci erau asemenea ţie! Iatăce lanţ de or8i ne oferi prin cuvintele tale) or8i ce se conduc unii pe alţii sprevedere, dar rămân totuşi or8i! $ceasta au făcut-o şi alţii pe motiv că ar urmaScripturilor! %ar au fost demascaţi de cei ce urmea.ă cu adevărat Scripturilor, căse mint şi pe ei şi le mint şi pe acelea!

Iar dacă te-ar cerceta şi pe tine cineva cum urme.i sfinţilor, te-ar numi nu numaior8, ci şi surd! Căci, iată, $ionisie cel Mare spune limpede, cum am arătat şi &n «Cu!%ntul despre cunoştinţa m%ntuitoare» - că «asemănarea şi unireanoastră cu $umnezeu se să!%rşeşte numai prin păzirea poruncilor

dumnezeieşti». %ar tu spui tot aşa de limpede că nu se +nfăptuieşte numai prinele, căci cel ce ţine acestea se curăţă numai pe >umătate, 8a şi atâta cu anevoie!Iată cum calci pe urmele luiC

Iar sf%ntul @rigorie de isa &n!aţă, la r%ndul lui, că &nţelepciunea de afară estearpă şi nedesă!%rşită şi cere să nu &nt%rziem cu respingerea acestei mame!itrege dec%t «numai p%nă !edem că suntem cu !%rsta ne&mplinită, căci dupăaceea e ruşine să ne mai numim fiii acestei sterpe din fire». %ar tu spui că efoarte folositor şi cu totul de tre8uinţă să rămânem alipiţi de ea toată viaţa şi să

ne mândrim cu ea! Ba nu te sfieşti să strângi şi alte declaraţii ale aceluia, numaica să poţi convinge că cunoştinţele naturale pricinuiesc deplina curăţie



mântuitoare! Iată cum eşti singurul dintre toţi, care te ţii +ntocmai de ceea cespun sfinţiiC

Bn sf%rşit, 3asile cel Mare spune limpede că «nu e nici o piedică pentru

do*%ndirea fericirii făgăduite, necunoaşterea ade!ărului despre cer, despre păm%nt şi despre elementele din ele». %ar tu spui că acest adevăr e mântuitor şidacă nu-şi formea.ă cineva mintea prin cunoaşterea adevărului care se vede printoate, nu poate a>unge la desăvârşire! 6, de-ar cunoaşte cineva acest adevăr, casă vor8im despre ceea ce e cu neputinţă de a>unsC #ăci cunoştinţa tuturor estenumai +n %umne.eu, care .ice către Iov( «pune-mi de ai cunoştinţă, unde au

fost &nfipţi st%lpii păm%ntului, care sunt iz!oarele mărilor şi c%t e de marelăţimea de su* cer+» 'Io! ///3III, , D, 6D, 6E(. 0u +nsă cre.i că eşti singurulcare ştie totul şi posedă desăvârşirea, fără să-ţi fi format mintea prin acest

adevăr, ci prin cele ale lui $ristotel, Platon, 4uclid, Ptolomeu şi ale celor ca ei!%e aceea, socoteşti vă.ători de %umne.eu mai degra8ă pe astrologi şi pefi.iologi decât pe cei ce au fost +n realitate astfel şi aceasta pentru că şi-ar fiocupat raţiunea +n c1ip sănătos, cu adevărul despre lucruri, prin adunarea căruiaspui că au a>uns la cugetări asemenea celor ale +ngerilor! i spunându-le toateacestea, socoteşti că urme.i, +n c1ip sigur mântuitor lui %ionisie, de %umne.eugrăitorul şi +ndră.neşti să ne fii din pricina aceasta povăţuitor ne+nşelător!

%ar să nu se laude strâm8ul că e drept, căci pe cei ce-& văd nu-i va convinge şinu-i va +nşela, c1iar de s-ar +nşela pe sine! @ici să nu mintă pe cei ce cred dreptşi urmea.ă +ntocmai grăitorilor de %umne.eu! #ăci n-ar a>unge la nici unre.ultat, fiind vor8a mai ales de lucruri +n care nimenea de pe pământ, nici c1iar dintre cei ce nu primesc 1arul 4vang1eliei, n-ar putea fi arătat a.i că e cudesăvârşire +n greşală! #ine, numească-se el nu creştin, ci scit, pers, ori 1indus,nu ştie a.i că %umne.eu nu e nimic dintre cele create sau supuse simţurilor#ăci, precum la viitoarea venire a %omnului 1arul +nvierii şi al nemuririi nu vacuprinde numai pe cei ce au cre.ut +n 4l, ci cum spune 4vang1elia, toţi vor +nvia, deşi nu toţi se vor 8ucura de cele făgăduite după +nviere - aşa şi acum, +nrăstimpul de după prima venire, deşi nu toţi au primit 4vang1elia lui 5ristos,

toţi sunt +nrâuriţi fără să ştie de prisosinţa 1arului Său, mărturisind un%umne.eu necreat, creator al tuturor!

%e l-ai +ntre8a pe part, pe pers, pe sarmat, ai au.i +ndată cuvântul acela al lui$vraam( «Mă &nc"in unui $umnezeu al cerului» @-ar spune-o +nsă aceastaPtolomeu, ori Iparc1, ori <arin din 0ir, cei care sunt, după tine, +nţelepţi şi şi-aucultivat mintea cu adevărul despre ciclurile, epiciclurile şi sferele cereşti! #ăciaceştia numesc dumne.eiesc şi atoate făcător +nsuşi cerul! @-ar spune-o nici$ristotel, ori Platon, care declară stelele corpuri ale .eilor) nici cei care spun că

atâta sar caii .eilor, cât vede oc1iul, privind de pe o +nălţime marea +ntunecată!



0oţi, deci, cunosc a.i prin Dlumina ce luminea.ă +n +ntunericE 7Ioan I, 3=, mai 8ine decât cei admiraţi odinioară pentru +nţelepciunea lor, că %umne.eu e mai presus de simţuri şi nu admit câtuşi de puţin ca 4l să fie caracteri.at şi plăsmuitdupă c1ipul lucrurilor! #um ai +ndră.nit atunci să le arunci o aşa de mare ocară

ucenicilor 4vang1eliei, celor care au au.it cu urec1ea lor cuvintele predate de%umne.eu şi au fost +nvăţaţi prin guri +ntărite de lim8ile de foc ale %u1ului)celor pe care nu +ngeri, nici om, ci +nsuşi %omnul i-a +nvăţat prin gura Sa

preamărită «Căci ?iul cel unul născut care este &n s%nul 5atălui, Acela aspus» 'Ioan I, 6E(. #um ai +ndră.nit să spui celor aleşi din tot neamul,Dneamului cel sfântE 7& Petru II, "=, Bisericii lui %umne.eu, că socotescsensi8ilă fiinţa lui %umne.eu, având c1ip, volum şi calitate şi amestecându-seca lumina cu aerul, care ar primi o emanaţie din ea şi ar circumscrie aceastălumină spaţial şi sensi8il

@u te-ai gândit, >udecând aşa, de ce nu declară vreunul soarele drept %umne.eu,dacă are o astfel de părere despre %umne.eu Sau de ce ţin să fugă de simţireaaltor lucruri, dacă socotesc pe %umne.eu supus simţurilor ?n sfârşit, de cenesocotesc cei 8ârfiţi de tine mai mult decât toţi, plăcerile sensi8ile #ăci,

pentru ro8ii stomacului pântecele e dumne.eu sensi8il, după Pavel 7Filip! III,&=) iar iu8itorii de argint şi lacomii +ntemeia.ă o nouă slu>ire la idoli! Iar acrede +n 5ristos nu pot, după cuvântul evang1elic, cei ce primesc slavă de laoameni şi nu caută numai slava de la %umne.eu 7Ioan, V, &A=! #ei cedispreţuiesc +nsă toate şi aceasta pentru %umne.eu, #el peste toate, nu aratăoare prin fapte că se +nc1ină cu adevărat lui %umne.eu, care e dincolo de toate Iar dacă sfătuiesc şi pe alţii să se lase de acestea, ca de unele care +nlătură slavade la %umne.eu, nu se cuvine să fie mai degra8ă ascultaţi decât 8ârfiţi că nu auo idee dreaptă despre %umne.eu

#eea ce spui, sfârşind vor8ăria +mpotriva acestor 8ăr8aţi, dă pe faţă limpedecalomnia ta voită +mpotriva lor! D$cum, .ici, să vor8im despre aşa-.isa, de unii,lumină ipostasiată fără să ne fi spus mai +nainte părerea noastră! #ăci ceea ce .iccă văd e o lumină inteligi8ilă şi nematerială +n ipostas propriu! Bârfeala s-a

amestecat, deci şi aici! #ă e vă.ută o lumină +n ipostas, spune şi <acarie cel<are şi <axim cel mult +nvăţat +n cele dumne.eieşti şi ceilalţi asemenea lor!

@ici unul nu vor8eşte +nsă de o lumină +n ipostas propriu! #u toate acestea, deşinici aceasta nu o spune fără să amestece 8ârfeala, mărturiseşte că aceia socotescaceastă lumină Dinteligi8ilă şi nematerialăE! %ar ceea ce e inteligi8il şinematerial nu e supus simţurilor) nici +n mod sensi8il, sim8olic! %ar atunci cuma putut spune despre ei, la +nceput, că declară fiinţa lui %umne.eu luminăsensi8ilă, amestecată cu aerul şi circumscrisă de el, având c1ip, calitate şivolum, semne proprii luminii sensi8ile %e fapt aceia numesc lumina 1arului

inteligi8ilă, dar nici aceasta +n sens propriu! #ăci o socotesc mai presus deminte, ivindu-se +n minte numai prin puterea %u1ului, +n vreme ce +ncetea.ă



orice lucrare a minţii! @ici nu o numeşte cineva dintre ei fiinţă sau emanaţie alui %umne.eu +n sensul +n care crede acesta! Iar dacă deduce cineva aşa ceva cuviclenie din cele ce spun aceia, folosindu-se ca de o pildă, de lumina aceasta,desigur că aceasta n-o spun aceia, ci el +nsuşi! $ spune deci despre aceia, care

declară această lumină mai presus nu numai de simţuri, ci şi de minte, iar fiinţalui %umne.eu mai presus şi de ea, că socotesc această lumină sensi8ilă şivă.ută, nu e mai mult decât orice 8ârfeală

%ar ce spune, +n continuare, calomniatorul acesta al celor luminaţi mai presusde +nţelegere D%acă lumina mintală şi nematerială de care vor8esc aceia,voiesc să fie +nsuşi %umne.eu, #el mai presus de fiinţă, dar +i păstrea.ă+nsuşirea de nevă.ut şi neatins prin niciunul dintre simţuri, ceea ce spun că vădtre8uie socotit sau +nger sau +nsăşi fiinţa minţii, care curăţită de patimi şi de

neştiinţă, se vede pe sine şi +n sine, ca +ntr-un c1ip propriu, pe %umne.eu! Iar dacă afirmă că acea lumină e una din acestea, >udecă foarte drept şi tre8uie săadmitem că sunt +n acord cu tradiţia creştină! %acă spun +nsă că nu e nici fiinţamai presus de fiinţă, nici +nger, nici mintea +nsăşi, ci că mintea priveşte la acealumină ca la un alt ipostas, +n ca.ul acesta eu nu ştiu ce poate fi acea lumină,ştiu +nsă că aşa ceva nu existăE!

0u cre.i, +n aroganţa ta dispreţuitoare de oameni, că ar exista vreun om care săadmită vreo lumină inteligi8ilă +n ipostas propriu 7de sine su8sistentă = care sănu fie nici %umne.eu, nici +nger, nici minte omenească @ici cu a>utorulimaginaţiei nu şi-ar putea cineva +nc1ipui o lumină inteligi8ilă 7cunoscută cumintea=, +n ipostas propriu 7de sine su8sistentă=, +n afară de #ele 0rei ! %ar săadmitem acest lucru imposi8il! Să admitem că a spus careva dintre isi1aşti acestlucru către +nţelepciunea ta! 4u nu ştiu cine ar putea fi acela! @ici tu +nsuţi nu-&

poţi arăta! Spui numai că e dintre cei ne+nvăţaţi! %ar dacă acela nu ţi-a pututtălmăci 8ine, ceea ce +mi vine mai degra8ă să cred sau ţi-a spus ceea ce nu+nţelege nici el 8ine - se poate doar şi aceasta, căci nu toţi posedă cunoştinţa -nu tre8uia oare să te informe.i la cei ce au darul deose8irii şi să afli de la ei, pecât e cu putinţă, ce e vederea acestei lumini, +n loc să 8ârfeşti +ndată pe cei plini

de %umne.eu, ca pe nişte apucaţi şi să păţeşti ceea ce spune Pavel către#orinteni( «$e !a intra la !oi !reunul ne&n!ăţat sau necredincios şi nu !a auzi şi pe cei ce pot tălmăci, !a zice că sunteţi ne*uni» '6 Cor. /I3, ;0(. %ar aşa ai

păţit şi tu, mona1ule şi filo.ofule, cum păţesc cei ne+nvăţaţi şi necredincioşi!

%ar c1iar dacă ar fi .is nu unul, nici câţiva, ci toţi aceasta, nu te-ar fi +ndreptăţitnici aceasta să spui ceea ce ai spus după multe alte calomnii( D$ceastă luminăştiu că nu existăE! #ăci toţi ar fi fost de acord cu tine că o lumină de sinesu8sistentă 7+n ipostas propriu=, care nu e nici %umne.eu, nici +nger, nici om, nu

există! %ar +n acelaşi timp toţi şi-ar fi dat seama că dacă pretinde cineva că vedeo lumină inteligi8ilă +n sine su8sistentă 7+n ipostas propriu=, acela afirmă că



vede ceva din #ele 0rei) iar că afirmând aceasta cugetă foarte corect, cum tu+nsuţi ai recunoscut! %ar atunci +mpotriva cui sunt +ndreptate 8at>ocurile, ocărileşi calomniile din atâtea cărţi ale tale @u +mpotriva acelora de care spui dupăaceea că >udecă foarte drept, dar nu-ţi recunoşti calomnia ta

@u .ic că aceia cugetă despre lumina aceasta ca tine sau teolog1isesc ca tine!#ăci cugetă şi teolog1isesc mai presus de tine, fiind aşa de mult deasupracalomniilor şi ocărilor tale!

0u .ici despre ei( D%acă numesc lumină inteligi8ilă pe %umne.eu, dar +i păstrea.ă +nsuşirea de nevă.ut şi de neatins de niciunul dintre simţuri, 8ine .icE!4i +nsă ţin fiinţa lui %umne.eu mai presus şi de neputinţa de a fi neatinsă devreunul dintre simţuri) deoarece nu e numai %umne.eu mai presus de cele ce

sunt, 7de cele create=, ci şi Supradumne.eu şi +nălţimea #elui ce e dincolo şidepăşeşte toată +nălţimea ce se poate cugeta cu mintea nu e numai mai presus deorice afirmaţie, ci şi de orice negaţie! 9umina su8sistentă pe care o văd sfinţii,+n c1ip du1ovnicesc, e su8sistentă +n ipostas, cum ei +nşişi mărturisesc, ca unace există şi nu e numai ceva sim8olic, cum sunt fantomele plăsmuite potrivit+mpre>urărilor ce se nimeresc! 4i ştiu din experienţă că este o luminare şi un 1ar nematerial şi dumne.eiesc, o lumină vă.ută +n c1ip nevă.ut şi +nţeleasă +n c1ipnecunoscut! #e este +nsă aceasta nu ştiu să spună!

$flă tu cu metodele definiţiei, ale anali.ei şi +mpărţirii şi 8inevoieşte de ne+nvaţă şi pe noi care nu ştim! Fiinţa lui %umne.eu nu este 7acea lumină= căcifiinţa este inaccesi8ilă şi ne+mpărtăşi8ilă! ?nger nu este, căci poartă trăsăturistăpânitoare! Oneori te ridică din trup sau nu te ia fără trup, ca să te +nalţe laculmi negrăite , alteori preface şi trupul adaptându-& ei şi-i comunică şi lui din

propria ei strălucire, cum a fost vă.ut odată <arele $rsenie +n timpul liniştiriisau tefan când era 8ătut cu pietre 7Fapte VI, &3= sau <oise când a co8orât de

pe munte7Ieşire KKKIV, *3=! ?ndumne.eind deci şi trupul, e vă.ută - o, minuneC- şi de oc1ii trupeşti! Oneori iarăşi vor8eşte limpede celui ce o vede prin cuvinteaşa .icând negrăite, cum a vor8it dumne.eiescului Pavel 7" #or! KII, A= D#ăci

#el ce este după fiinţa Sa din veac şi până +n veac, tuturor nevă.ut şi de toţinecuprins, se co8oară din +nălţimea Sa ca să poată +ncăpea +ntrucâtva +n fireanoastrăE, cum .ice rigorie de %umne.eu #uvântătorul!

$tunci cel ce se +nvredniceşte de acea lumină, adunându-se +n sine, +ntoarcemereu +n minte, aceeaşi numire pe care au dat-o iudeii pâinii co8orâte de sus,.icându-i mană 7Ieşire KVI, &A, urm!=( #e e aceasta 4 numele pe care +l dau eiluminii aceleia! 0u dacă poţi spune mai mult, spuneC %ar să revenim la celeurmătoare!



0u .ici că aceia ar cugeta 8ine şi +n ca.ul când ar socoti acea lumină +nger!$ceia n-ar numi +nsă niciodată această lumină +nger! #ăci ei ştiu, fiind +nvăţaţide cuvintele părinţilor, că vederea +ngerilor are loc +n c1ip diferit şi potrivit cucei ce văd! 4a poate avea loc sau +n grosimea su8stanţei care cade şi su8 simţuri

şi nu e cu totul nevă.ută nici de cei pătimaşi sau de cei necercaţi sau +nsu8ţirimea su8stanţei pe care o poate vedea +ntrucâtva şi sufletul sau +n vedere7contemplaţie= adevărată, de care se +nvrednicesc numai cei ce văd du1ovniceşte

prin curăţenie! 0u +nsă, nefiind introdus +n deose8irea acestor feluri, spui căc1iar +ngerii +ntre ei nu se pot vedea, socotindu-i nevă.uţi nu pentrunecorporalitatea, ci pentru fiinţa lor, iar printre rânduri +i pui pe vă.ătorii de%umne.eu +n rând cu asina lui Valaam, fiindcă s-a scris şi despre ea că a vă.utun +nger 7@umeri KKII, "3=!

<intea iarăşi, o declari vă.ătoare de %umne.eu, dacă nu priveşte ca la un altipostas, ci pe sine +nsăşi şi +n sine, ca +ntr-un c1ip propriu, pe %umne.eu, cânds-a curăţit de patimi şi de neştiinţă! i socoteşti că sunt de acord cu tradiţiacreştină cei ce .ic că văd astfel ca lumină +nsăşi fiinţa minţii! %ar aceia ştiu cămintea curăţită şi luminată şi devenită +n c1ip vădit părtaşă de 1arul lui%umne.eu se +nvredniceşte şi de alte vederi tainice şi mai presus de fire , cumam arătat puţin mai sus! Iar dacă se vede şi pe sine, e drept că se vede caaltceva, dar nu priveşte la altceva şi nu vede numai c1ipul propriu, ci strălucirealui %umne.eu +ntipărită de 1ar +n c1ipul propriu, strălucire ce +ntregeşte putereaminţii de a se depăşi pe sine şi desăvârşeşte unirea cu cele mai +nalte şi mai

presus de +nţelegere! #ăci prin ea mintea vede pe %umne.eu +n %u1ul mai 8inedecât +l poate vedea ca om! Iar dacă tu nu cunoşti acestea nu-i de mirare, odatăce nici aceia nu s-ar minuna mai puţin, dacă ai cunoaşte cele ce se petrec cu ei,tu care nu admiţi nimic mai presus de cunoştinţă!

Potrivit cu aceasta, tu .ici că mintea atunci devine vă.ătoare de %umne.eu cânds-a curăţit nu numai de patimi, ci şi de neştiinţă! $ceia +nsă nu spun nici uncuvânt despre Dcurăţirea de neştiinţăE, pe care o ceri tu! #i, curăţindu-se de

patimile cele rele şi depăşind prin rugăciune stăruitoare şi nematerială orice

cunoştinţă, se +nvrednicesc de vederea lui %umne.eu ca unii ce nu se lasăamăgiţi de astfel de raţionamente şi nu +ncetea.ă de a fi cu luare aminte la ei+nşişi, ca unii ce nu aleargă să adune cu sârguinţă raţionamente şi +nvăţături şi săafle ce +nvaţă fiecare, fie el scit sau pers sau egiptean, +n scopul acestei curăţiride neştiinţă! #ăci ei ştiu sigur că această neştiinţă nu +mpiedică vederea lui%umne.eu!

%acă, precum şi tu +nsuţi .ici, numai pă.irea poruncilor pricinuieşte curăţirea de patimi şi numai ea ne +nvredniceşte, potrivit făgăduinţei lui %umne.eu, de

pre.enţa, de sălăşluirea şi de arătarea 9ui +n noi, nu-i o greşeală vădită adaosulacestei curăţiri a tale pe care o numeşti curăţire de neştiinţă %ar, precum am



arătat pe larg +n D#uvinteleE de mai +nainte, curăţirea de această neştiinţă+nseamnă desfiinţarea adevăratei cunoştinţe!

%ar acum tre8uie să revenim la cele ce spune acesta +n continuare +mpotrivacelor ce se liniştesc 7a isi1aştilor=! %e fapt dându-& pe faţă că-i 8ârfeşte, s-aarătat totodată limpede că se ră.8oieşte cu sine +nsuşi, răsturnând plăsmuirilecugetării sale proprii şi com8ătându-se mai degra8ă pe sine decât pe aceia!0otuşi, fiindcă socoteşte că scrie +mpotriva alor noştri, să vedem ce sunt cele cele scrie DPricina, .ice, de la care au pornit prima dată cei acu.aţi e că socotescfiinţa lui %umne.eu sau emanaţia din ea lumină sensi8ilă! Iar părerea aceasta levine de acolo că au socotit că cele mai multe dintre vederile şi descoperirile pecare le-au avut sfinţii +n c1ip tainic +n Scriptură s-au +ntâmplat şi s-au arătat +n

lumină şi prin lumină şi dovada că aşa +nţeleg fiinţa lui %umne.eu şi din acestmotiv este că ţin de virtute vă.ătoare, 7contemplativă= şi de 8ăr8at vă.ător 7contemplativ= pe acela care se +nvredniceşte de astfel de lumini şi petrece +ncomunicare cu ele!

%ar cum - o, minunateC - cel ce ţine de atare pe vă.ător 7contemplativ=,socoteşte că fiinţa lui %umne.eu este o astfel de lumină #ăci nu a definitnimeni dintre ai noştri pe vă.ător 7contemplativ= ca pe acela ce vede fiinţa lui%umne.eu! %acă, aşadar, vă.ătorul nu vede fiinţa lui %umne.eu, iar pe de altă

parte aceia numesc, după tine, vă.ător pe acela care vede vreo lumină oarecare,e vădit că aceia nu cred că lumina aceea pe care afirmă că o vede vă.ătorul efiinţa lui %umne.eu! Iată ce uşor se respinge răutatea, care se dărâmă pe sine+nsăşi, necruţându-se nici pe sine, ci +ntorcându-se mereu +mpotriva sa, prinaceea că e totdeauna +n contra.icere cu sine!

$şa au dovedit, fără voia lor şi 8ătrânii +nvec1iţi +n răutate, nevinovăţia Susanei!%eşi erau trei, fiind luaţi fiecare separat de +nţelepciunea călău.ită de %umne.eua 8ăieţandrului %aniil, nu e de mirare că nu s-au găsit de acord +ntre ei! #u cât i-a +ntrecut +nsă acesta, care, fiind unul, nu poate să fie de acord nici cu sine

singur, măcar că şi-a aşe.at +ntr-o ordine, prin cugetare şi prin scris, calomniilesale!

%ar nu numai atât! #i semnul pe care l-a dat +ndată, de la +nceput, +mpotrivaisi1aştilor pentru a-i dovedi că pe cei mai rătăciţi dintre toţi oamenii, arătându-se, dimpotrivă, ca dovadă a credinţei lor drepte şi l-a dat +mpotriva lui +nsuşi! ifăcând aceasta, a lăsat să curgă prin cuvintele sale fierea durerii lui din suflet!Iar ceea ce i-a pricinuit puternica durere şi i-a de.lănţuit furia +mpotriva acestor

8ăr8aţi, se pare că e faptul că n-au găsit de 8ine să-l numească vă.ător nici pe el,

nici pe altul dintre cei ce se ocupă viaţa +ntreagă cu +nvăţăturile elinilor, dar



deloc cu rugăciunea, cu cântarea, cu +nfrânarea de la patimi şi cu lucrareavirtuţilor!

?nfuriat, aşadar, +n felul acesta şi pentru motivul acesta, ascunde +n cutele adânci

ale inimii patima sa şi se apropie de cei simpli, amăgindu-i, aşa cum a făcutodinioară şarpele cu 4va! Făcând aşa, află mai +ntâi de la unii anumite predaniide ale părinţilor, pe care le strâm8ă apoi cu rea voinţă! %ar fiindcă aceia nu-&ascultă, ci urmea.ă mai mult celui ce s-a făcut pentru noi noul $dam, decâtcelui vec1i, porneşte +ntâi +mpotriva lor şi prin ei +mpotriva tuturor celor care+m8răţişea.ă liniştea! Ba nu lasă neosândiţi nici pe cei dinainte de noi, nici pecei declaraţi de Biserică sfinţi, 8a +mpotriva acelora e şi mai pornit, deoarece aulăsat şi +n scris cele ce dau mărturia cea mai 1otărâtă +mpotriva ideilor lui! Iar casă fie şi cre.ute calomniile sale +mpotriva acelora cu care a petrecut su8 motiv

de a +nvăţa de la ei şi prin aceea şi +mpotriva altora, a arătat +n scris +nvăţăturilece i-au fost predate lui de aceia, mai +nainte, .ice, de a le fi scărmanat cu de-amănuntul mâinile lui, ca să le dovedească neadevărate! Pe acestea ni le-a arătatatunci şi nouă!

%ar +n acestea nu era nici o tâlcuire sau amintire a descoperirilor profetice! Iar despre fiinţa lui %umne.eu, de asemenea, nici un cuvânt! @umai că nu cel mult+nvăţat se apropie de %umne.eu, ci acela care s-a curăţit prin virtute de patimi şis-a lipit, prin rugăciune stăruitoare şi curată, de %umne.eu, a>ungând prin ele ladeplina +ncredinţare şi la gustarea 8unătăţilor viitoare, +ncredinţare şi gustare pecare, cinstind-o cu numiri, după putinţă mai dumne.eieşti, au numit-o arvunătainică! %ar acesta nu s-a mulţumit cu viclenia născocită +mpotriva acelora,anume cu afirmarea că aceia declară că nu ştiinţele, ci dumne.eiasca Scriptură ecu totul fără folos şi că socotesc rea cunoştinţa lucrurilor, iar patimile - dreptdiavoli uniţi su8stanţial cu sufletul şi alte de felul acesta! #i a adăugat şi celedespre fiinţa lui %umne.eu! %ar apucându-se să plăsmuiască şi aceastăcalomnie +mpotriva acelor 8ăr8aţi, s-a gândit cum să +nfăţişe.e ca vrednică decre.are această cumplită născocire a calomniei sale! i atunci s-a folosit dedescoperirile prin lumină ale proorocilor şi de pretinsele contra.iceri ce re.ultă

din ele, contra.iceri pe care nimeni nu le-a mai afirmat decât acest duşman aldescoperirilor proorocilor! Fără +ndoială, faptul că +n aceste afirmări seră.8oieşte cu sine nu ne interesea.ă! Să-l lăsăm să se lovească şi să se taiesingur!

%ar după lupta aceasta prin calomnii, porneşte la o alta, silindu-se să arate căsingură cunoştinţa despre făpturi e lumina ce poate fi vă.ută cu mintea! %e aiciar urma că tot cel ce nu se ocupă cu +nvăţătura despre natură a lui $ristotel, cuteologia lui Platon şi cu astrologia lui Ptolomeu e +ntunecat şi necurat! %e aceea

se năpusteşte cu ocări şi cu numiri urâte asupra celor ce nu propovăduiescnumai luminarea prin idei! i .ice literar( D%ar cei cu inspirările aerului spun că



sunt două luminile arătate de %umne.eu minţii celor evlavioşi( una a cunoştinţeişi alta su8sistentă +n ipostas care se arată +n c1ip deose8it celor ce a>ung maideparte +n inspirăriE!

Să vedem cine sunt aceia pe care-i 8at>ocoreşte cu astfel de numiri, ca pe nişterătăciţi! #ăci din arătarea acestora se va dovedi +n acelaşi timp că există pelângă cunoştinţă şi o lumină cu mult mai +naltă şi mai dumne.eiască decâtaceea, lumină care se descoperă numai celor ce văd prin %u1ul şi anume nunumai celor ce vieţuiesc a.i, ci şi tuturor sfinţilor din toate timpurile! Iar faptulcă acesta +nvinovăţeşte nu numai pe cutare sau cutare dintre noi, ci pe toţi de-avalma care +m8răţişea.ă sfinţita viaţă a liniştirii, ni-& arată limpede ca pe acelacare, după ce a strâm8at şi calomniat sofistic predania scrisă ce ne vine de la

părinţi şi e lăudată de cei ce au +naintat +n virtute şi de 8ăr8aţii dumne.eieşti

ridicaţi mai +nainte dintre noi 7predanie care şi-a dovedit prin experienţă folosul pentru cei +ncepători=, merge mai departe şi le dă tuturor un nume dedus din ea,iar cuvântul acela e folosit pentru calomnierea tuturor +ndeo8şte!

%ar, deoarece s-a +ntâmplat şi multora din sfinţii veneraţi de noi din vec1ime săafle şi să +nveţe pe alţii din experienţă despre lumina 1arului, vom da şi noi, +nacord cu poruncile evang1elice, ca mărturie, acelea dintre cuvintele părinţilor,care cuprind şi mărturia celor necitaţi, aşa cum ne arată şi Scriptura! Folosindacelaşi mod şi aici, vom da acele cuvinte ale părinţilor, despre care cel ce lespune afirmă că s-au scris de către toţi ceilalţi!

ice, aşadar, Isaac, tălmăcitorul credincios şi sigur al acestor lucruri( D%oi oc1isufleteşti am do8ândit, cum .ic părinţiiE! $i au.it că toţi părinţii spun aceastaD%oi oc1i sufleteşti, .ic aşadar aceia, că avem! %ar nu +ntre8uinţăm la felvederea lor( cu unul vedem cele ascunse +n firi, adică puterea şi +nţelepciunea lui%umne.eu şi pronia 9ui cu privire la noi, +nţeleasă din măreţia guvernării Sale,cu celălalt privim slava sfintei 9ui firi, când 8inevoieşte %umne.eu să neintroducă +n tainele du1ovniceştiE! ?ntrucât sunt oc1i, aşadar, ceea ce văd elumină) iar +ntrucât nu +ntre8uinţăm la fel vederea lor, există o +ndoită vedere a

luminii( printr-un oc1i vedem altă lumină decât cea pe care o vede celălalt oc1i!Iar ce este fiecare din acestea două ne-a arătat +nsuşi dumne.eiescul Isaac! euna a numit-o &nţelegerea puterii, a &nţelepciunii şi a proniei lui $umnezeu,scurt zic%nd, cunoaşterea Creatorului, do*%ndită din creaturi9 pe a doua anumit-o !ederea nu a firii dumnezeieşti, ca să nu ai*ă de ce se lega *%rfitorii,ci a sla!ei firii ui, pe care a dat-o $omnul &n!ăţăceilor ăi şi prin ei tuturor celor ce cred &n 1l şi-şi do!edesc credinţa prin fapte. e aceasta a !oit s-o!adă şi aceştia: «3oiesc, zice către 5atăl, să !adă aceştia sla!a Mea, pe care

Mi-ai dat-o Mie, pentru că M-ai iu*it pe Mine mai &nainte de &ntemeierea

lumii» 'Ioan /3II, ;( sau: «lă!eşte-Mă pe Mine, 5ată, la 5ine, cu sla!a pecare am a!ut-o la 5ine mai &nainte de a fi lumea» 'Ioan /3II, F(. Aşadar, a



dat şi firii omeneşti sla!a dumnezeirii, dar nu firea. Altce!a este aşadar,natura lui $umnezeu şi altce!a sla!a ui, deşi sunt nedespărţite &ntre ele.

%ar, cu toate că slava e altceva decât natura dumne.eiască, totuşi nu poate fi

numărată +ntre cele de su8 timp! #ăci ea nu este ceva, dar +n sens de depăşire atot ce este! Pe de altă parte, +nsăşi natura dumne.eiască există, dar +n c1ipnegrăit! i n-a dat numai ţărânii unită cu 4l după ipostas această slavă care emai presus de toate cele ce sunt 7de creaturi=, ci şi +nvăţăceilor( «la!a pe care

Mi-ai dat-o Mie, ărinte, am dat-o lor ca să fie una precum şi oi unasuntem. 1u &ntru ei şi 5u &ntru Mine, ca să fie &n c"ip desă!%rşit una» 'Ioan

/3II, ;;(! Ba a voit s-o şi vadă aceia! $ceasta este slava prin care primim noi şivedem propriu-.is pe %umne.eu!

#um primim şi vedem, aşadar, această slavă a naturii dumne.eieşti 6arecercetând raţiunile lucrurilor şi o8ţinând prin ele cunoştinţa puterii, a+nţelepciunii şi a providenţei lui %umne.eu %ar alt oc1i al sufletului vedeacestea, căruia nu i se arată lumina dumne.eiască sau Dslava firii 9uiE, dupăspusa de mai sus a sfântului Isaac şi a tuturor celorlalţi părinţi! %eci altă luminăeste aceasta decât cea al cărui nume este cunoştinţa! %ar atunci nu tot cel ce arecunoştinţa lucrurilor sau vede prin ea, are pe %umne.eu sălăşluind +n sine!$cela are doar cunoştinţa făpturilor, iar din ea deduce prin asemănare pe%umne.eu! #el care are +nsă şi vede negrăit acea lumină, nu-9 mai deduce prinasemănare ci cunoaşte şi are +n sine pe %umne.eu printr-o vedere adevărată şimai presus de toate făpturile! #ăci $cela nu se desparte niciodată de slava 9uiveşnică!

%ar să nu ne pierdem frânele, făcându-ne neascultători pentru prisosinţacovârşitoare a 8inefacerii! #i, cre.ând #elui care a luat natura noastră şi ne-adăruit slava naturii 9ui, să cercetăm cum se do8ândeşte aceasta şi cum o poatevedea cineva %eci cum Prin pă.irea poruncilor! #ăci celui ce le pă.eşte peacestea, %omnul i-a făgăduit arătarea Sa, pe care +n continuare o numeşte şisălăşluirea Sa şi a 0atălui! #ăci .ice ( «$e Mă iu*eşte cine!a, !a păzi cu!%ntul

Meu şi 5atăl Meu &l !a iu*i pe el şi la el !om !eni şi lăcaş la el e !om face şi 1u Mă !oi arăta lui» 'Ioan /I3, ;0(.4 limpede că prin cuvântul Său +nţelege poruncile Sale ) doar puţin mai sus, +n loc de cuvânt a .is porunci( «Cela ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este care Mă iu*eşte» 'Ioan /I3,;6(.

%eci şi de aici se arată, c1iar din cuvintele şi dogmele filo.ofului nostru, căaceastă vedere a lui %umne.eu nu e câtuşi de puţin cunoştinţă, c1iar dacă acelaar vrea orice mai 8ucuros decât aceasta! 0re8uie să preci.ăm +nsă că noi spunem

că această vedere nu e cunoştinţă +n sens de depăşire, cum spunem şi de%umne.eu că nu este, +n sensul depăşirii celor ce sunt! %e altfel, c1iar din



cuvintele filo.ofului se arată fără voia lui, că lumina aceasta dumne.eiască ealtceva decât cunoştinţa! 4l spune că Dpă.irea poruncilor nu poate alunga dinsuflet +ntunericul neştinţei, aceasta o pot face numai +nvăţătura şi studiul stă-ruitor! Iar ceea ce nu alungă neştiinţa nu poate procura nicicând cunoştinţaE!

%ar tocmai ceea ce, după el, nu procură cunoştinţa procură după cuvintele%omnului, vederea aceasta! Prin urmare vederea aceasta nu e cunoşţinta! Ba nunumai că nu tre8uie să o socotim şi s-o numim pe aceasta cunoştinţă, dar nicimăcar cunoscută, decât doar prin a8u., având numai numele comun! Sau tre8uiesă o numim mai mult decât pe cealaltă cunoştinţă +n sens propriu, dar prindepăşire! $şadar, nu numai că nu tre8uie socotită aceasta cunoştinţă, dar tre8uiesocotită cu mult mai presus de orice cunoştinţă şi de orice vedere princunoştinţă! $ceasta, pentru că nimic nu e mai presus de sălăşluirea şi de arătarea

lui %umne.eu +n noi, nici egal, nici apropiat de ea, iar pe de altă parte, noi ştimcă +mplinirea poruncilor lui %umne.eu procură şi cunoştinţă şi +ncă adevăratacunoştinţă! #ăci doar prin ea singură vine sănătatea sufletului! %ar cum ar fisănătos un suflet raţional a cărui putere de cunoaştere ar fi 8olnavă %eci

poruncile lui %umne.eu procură şi cunoştinţă! %ar nu numai cunoştinţă, ci şi+ndumne.eire! Iar aceasta o do8ândim, primind şi vă.ând +n noi slava lui%umne.eu, +n %u1, când va 8inevoi %umne.eu să ne introducă +n tainele Sale,cum spune sfântul amintit!

Fiindcă acela a spus că toţi părinţii dinainte de el .ic aceasta, vom lăsa şi noi pecei de după el şi vom +nfăţişa numai pe câţiva dinainte de el, ca să vedem cespun ei că este slava lui %umne.eu, vă.ută numai de cei cercaţi, +n c1ip tainic şinegrăit! <ai +nainte de toţi să-i vedem pe martorii oculari şi apostolii singuruluinostru Părinte, Iisus 5ristos, prin care se numeşte orice părinţime +n plinireasfintei Biserici 74fes! III, &3= */*! Iar +nainte de apostoli pe corifeul lor, Petru,care .ice( «u urm%nd *asmelor celor meşteşugite, !-am făcut !ouăcunoscută puterea şi !enirea $omnului nostru Iisus =ristos, ci ca unii ce am

fost făcuţi !ăzători ai sla!ei Aceluia» '; etru I, 6D(. #are slavă a %omnului avă.ut-o acela, să ne spună alt apostol, care .ice( «5rezindu-se etru şi cei ce

erau cu d%nsul, au !ăzut sla!a lui =ristos» 'uca I/, 0;(. Iar cum era slavaaceea, să vină iarăşi alt evang1elist şi să mărturisească( «i a strălucit, zice,

faţa ui ca soarele, iar "ainele ui s-au făcut al*e ca lumina» 'Matei /3II,;(. Prin aceasta le-a arătat că 4l este %umne.eu, «Cel ce se &m*racă cu luminaca şi cu o "aină» 7Ps! #OI, "=, cum spune psalmul!

%e aceea şi Petru, după ce a spus că a vă.ut D+n muntele cel sfântE slava lui5ristos, lumina care, deşi sună străin la spus, a luminat şi au.urile - a vă.ut doar acolo şi un nor luminos din care se au.eau cuvinte - după ce a vă.ut aşadar

această slavă a lui 5ristos, .ice ( Di avem mai +ntărit cuvântul proorocescE 7"Petru I, &/=! #are cuvânt proorocesc +l aveţi mai +ntărit, fiind +nvăţaţi de vederea



luminii, o, vă.ători de %umne.eu #are altul, decât că %umne.eu DSe +m8racăcu lumina ca şi cu o 1ainăE! «a acest cu!%nt proorocesc, zice, *ine faceţi deluaţi aminte, ca la o lumină ce străluceşte &n loc &ntunecos, p%nă ce se !alumina de ziuă» '; etru I, 6<(. #are .i %esigur cea care a luminat pe 0a8or!

«i p%nă ce !a răsări luceafărul» '; etru I, 6<(. #are luceafăr Fără +ndoială$cela care l-a luminat pe el acolo +mpreună cu Iaco8 şi cu Ioan! Până ce vastrăluci luceafărul acesta, unde «Bn inimile !oastre» '; etru I, 6<(. Ve.i călumina aceasta se arată acum +n inimile credincioşilor şi ale celor desăvârşiţi ive.i cât de mult depăşeşte ea lumina cunoştinţei @u numai pe cea din+nvăţăturile eline, căci aceea nici nu e vrednică de numele de lumină, fiindmincinoasă sau amestecată cu minciună şi mai apropiată de +ntuneric decât delumină , nu numai pe aceea, aşadar, ci şi pe cea din dumne.eieştile Scripturi!

9umina aceasta se deose8eşte atât de mult de lumina cunoştinţei +ncât luminacunoştinţei se aseamănă unui sfeşnic ce luminea.ă +n loc +ntunecos, iar luminaaceasta tainică se aseamănă cu luminătorul ce luminea.ă .iua, adică cu soarele!

@oul 0eolog pe de altă parte această evidenţia.ă caracterul personal al luminiisau +nsuşirea ei de a manifesta Persoana lui 5ristos! ?n lumină vor8eşte 5ristos+nsuşi!

D%ar cum se poate compara, .ice, această lumină cu soarele vă.ut cu simţurile,dacă e dumne.eiască E 0u, cel mai speculativ dintre toţi, nu ştii aceasta şi nu

poţi +nţelege că se spune că printr-o pildă, nu comparativ, că %umne.euluminea.ă ca soarele sau mai presus de soare #1iar când ar străluci +n cursul.ilei un al doilea luminător de acelaşi fel cu soarele, lumina .ilei făcându-se+ndoită, fiecare dintre cei doi sori, strălucind +n atâta lumină, s-ar arăta maistrălucitor! %eci cel ce ar lumina atunci, c1iar dacă ar lumina ca soarele, +ntrucâtar covârşi lumina soarelui, n-ar mai lumina ca soarele, ci mai presus de soare!$stfel c1iar dacă am vor8i despre 4l, folosind comparaţia asemănării, n-ar fiegal! %ar +ntruc+t +l comparăm numai prin pildă, e vădit că nu va avea nici oasemănare de aceeaşi cinste! $ar noi am do!edit, pe c%t ne-a stat &n putinţă, &n

«Cu!%ntul nostru despre luminarea dumnezeiască şi fericirea cea sf%ntă», călumina ce s-a arătat pe 5a*or celor aleşi dintre ucenicii $omnului nu e nici sensi*ilă, nici inteligi*ilă &n sens propriu.

<ai spun cei ce luptă +mpotriva acestei lumini şi luminări că toate luminilearătate de %umne.eu sfinţilor sunt plăsmuiri sim8olice şi g1icituri ale unor lucruri nemateriale şi inteligi8ile, arătate din iconomie şi prin plăsmuire potrivitcu +mpre>urările de fiecare dată! #a să dovedească aceasta, spun minciunidespre %ionisie $reopagitul, +nfăţişându-& ca fiind de acord cu ei, deşi acela

declară limpede că lumina care a +ncon>urat pe +nvăţăcei la dumne.eiascasc1im8are la faţă ne va lumina +n veacul viitor +n c1ip ne+ncetat şi fără sfârşit cu



ra.e atot strălucitoare, ca pe unii ce vom fi atunci, potrivit făgăduinţei, purureacu %omnul! #um de nu va +nceta lumina aceasta atot strălucitoare şidumne.eiască, pururea şi cu adevărat existentă şi nesc1im8ătoare 6dată ce seştie că toate sim8oalele şi g1iciturile, plăsmuite potrivit cu anumite +mpre>urări,

se ivesc şi dispar şi acum sunt, acum nu mai sunt, mai 8ine .is apar câteodatădar nu există aproape niciodată +n sens propriu, cum nu va +nceta lumina aceeaatot strălucitoare şi atot dumne.eiască, să fie pururea şi +n sens propriu şinesc1im8at Sau vom declara soarele - care e de fapt cel mai strălucitor +nlumea supusă simţurilor, dar care a +nceput prin sc1im8are şi e supus multor sc1im8ări +n fiecare an şi e +mpiedicat de multe corpuri ca să le pătrundă şi careacum se eclipsea.ă, acum se ascunde, 8a uneori se supune şi poruncilor sfinţilor,fiind silit din pricina aceasta să-şi +ntrerupă mişcarea şi să revină la ea - vomdeclara oare acest soare şi lumina lui, existent şi su8sistent, iar lumina aceea Dla

care nu este sc1im8are sau um8ră de mutareE 7Iaco8 I, &'=, strălucirea trupului părtaş de %umne.eu, a trupului 8ogat +n slava dumne.eirii şi transmiţător al ei,lumina aceea care e frumuseţea veacului viitor şi netrecător, o vom declarasim8ol şi plăsmuire şi nesu8sistenţă @u, atâta timp cât vom fi iu8itorii aceleilumini!

$ceastă lumină, rigorie #uvântătorul de %umne.eu şi Ioan ură de $ur şiVasile cel <are o numesc limpede dumne.eire! D9umina aceea, .ic, estedumne.eirea ce s-a arătat pe munte +nvăţăceilorE! Sau( D%omnul s-a arătat maistrălucitor ca Sine, când dumne.eirea şi-a arătat ra.ele eiE! Sau( DPutereaaceasta se arăta, strălucind celor curaţi la inimă prin trupul cel +nc1inat, ca

printr-o lampă de sticlăE! %eci nu era numai a trupului slava aceasta, ci a firiidumne.eieşti, care unită +ntr-Onul din sfintele Ipostasuri ale ei, cu acel trup+nc1inat, şi-a vărsat +n el toată slava şi toată strălucirea ei dumne.eiască! %eaceea o numeşte <acarie cel <are slava %u1ului!

#um se poate spune deci că dumne.eirea, strălucirea şi slava acelei firi mai presus de fiinţă, acum este, acum nu este, venind şi trecând, apărând şidispărând, nu ascun.ându-se de cei nevrednici, ci trecând +n nefiinţă, ca

fantomele, sim8oalele şi g1iciturile şi câte se mai spun de către aceşti+ndră.neţi, care +nfăţişea.ă şi pe aceia care li se +mpotrivesc, ca fiind de acordcu ei ?nţeleg pe dumne.eiescul %ionisie şi pe <axim şi fac aceastaneo8servând că +nţeleptul +n cele dumne.eieşti <axim a numit lumina de laSc1im8area la faţă a %omnului Dsim8ol al teologieiE 7al dumne.eirii= +n sensulcă ni se +mpărtăşeşte pe măsura noastră, dar că ea ne +ndreaptă spre ceva şi mai+nalt!

#um toate cele ce su8.istă şi se produc se numesc +n teologia analogică şi

anagogică, +n mod comun sim8oale, sfântul <axim a putut numi şi el aici acealumină sim8ol! %e aceea a şi intitulat acele cuvinte DcontemplaţieE precum şi



rigorie supranuJmit 0eologul, a numit DcontemplaţieE pomul cunoştinţei 8inelui şi răului! f%ntul Maim a declarat acea lumină sim*ol al dumnezeirii pentru contemplarea lui care pri!ea la cele mai &nalte. $ar pentru aceasta ean-a fost pentru el plăsmuire şi sim*ol inconsistent. Căci şi pe Moise şi pe Ilie

&i declară dumnezeiescul Maim «sim*oale», pe unul al 2udecăţii şi pe celălalt al pro!idenţei. A făcut aceasta oare pentru că nu erau ei prezenţi cu ade!ărat,ci au fost plăsmuiţi şi ei &n c"ip sim*olic+ $ar etru+ )are nu e sim*ol al credinţei celui ce !rea să-l contemple, urc%ndu-6 la un &nţeles mai &nalt+ aunu e Iaco* sim*ol al năde2dii şi Ioan al iu*irii + i &nsuşi muntele pe careurc%ndu-6 =ristos, «se arată, cum zice acelaşi Maim, celor ce- pot urma, &nc"ipul lui $umnezeu, &n Care a fost &nainte de a fi lumea», nu este şi el sim*ol al urcuşului prin toată !irtutea +

Ve.i ce a fost lumina ce a +ncon>urat pe ucenici acolo ?n această luminăvă.ându-9 fruntaşii apostolilor pe %omnul sc1im8at la faţă Ds-au mutat din trup+n %u1 mai +nainte de a sfârşi viaţa +n trupE! Ve.i că n-a fost vă.ută acea lumină

prin simţurile nepresc1im8ate prin %u1ul %e aceea nici nu s-a arătat celor dinapropiere, deşi strălucea mai puternic decât soarele! $şa grăieşte, deci, acesta!

Iar <arele %ionisie numeşte această lumină, simplă, fără formă, mai presus defire, mai presus de fiinţă, adică mai presus de toate cele ce sunt! #um va fi, deci,supusă simţurilor sau sim8olică o astfel de lumină Voind deci el să scrie desprelumină, ca un vă.ător tainic şi cunoscător sigur şi slu>itor al ei, .ice(D%umne.eieştii noştri povăţuitori ne-au predat pentru viaţa de acum, +n c1ipsensi8il, cele inteligi8ile şi cu a>utorul celor ce sunt, cele mai presus de fiinţă şi

printr-o mulţime de sim8oale +mpărţite, simplitatea mai presus de fire şi fărăformă! #ând vom deveni +nsă nestricăcioşi şi nemuritori şi vom a>unge la stareacea prea fericită şi +n c1ipul lui 5ristos, atunci vom fi totdeauna cu 5ristos, plinide arătarea 9ui prin vederi prea curate, căci arătarea 9ui ne va scălda +nfulgerări prea luminoaseE! Ve.i că lumina aceasta e mai presus nu numai desimţuri, ci şi de toate cele ce sunt şi că vederea aceasta e mai presus de fire

$cum o privim prin simţuri şi prin sim8oale +mpărţite, atunci +nsă a>ungând mai presus de acestea vom privi lumina veşnică +n c1ip nemi>locit, nefiind la mi>locnici o perdea! $ceasta a spus-o +n c1ip clar dumne.eiescul tâlcuitor al acestor lucruri( «Acum, zice, !edem prin oglindă şi &n g"icitură, dar atunci faţă către

faţă» '6 Cor. /III, 6;(. pun%nd «acum» a arătat !ederea ce este cu putinţă şi pe măsura firii noastre. $ar el, depăşind-o pe aceasta şi ridic%ndu-se mai presus de simţuri şi de minte 'de &nţelegere(, a !ăzut cele ne!ăzute şi a auzit cele neauzite '; Cor. /II, (, primind &n sine ar!una acelei a doua naşteri şi a!ederii ce ţine de ea. $e aceea a şi zis: «tiu», deoarece am auzit şi am !ăzut.

1l socoteşte această lucrare a simţirii. $ar iarăşi zice că nu ştie de era mintesau trup, ceea ce simţea. $eci simţirea aceasta e mai presus de simţire şi de



minte 'de &nţelegere(. Căci c%nd lucrează !reuna din acestea şi că lucrează!reuna din acestea, se simte şi se &nţelege. $e aceea şi adaugă: «$umnezeuştie», deoarece $umnezeu era Cel ce lucra atunci. Iar el, a2uns prin unirea cu

$umnezeu mai presus de om, !edea prin Cel ne!ăzut cele ne!ăzute, care fără

să se co*oare din sfera mai presus de simţire, s-au făcut !ăzute.

$şadar nici marele %ionisie n-a declarat supusă simţurilor vederea luminii celeiveşnice când a spus că ea poate fi vă.ută, deoarece a spus că poate fi vă.utănumai de cei ce sunt +n c1ipul lui 5ristos ! Vei afla că şi +n alte locuri el numeştevi.i8ilă lumina cea mai presus de simţire! D#ăci dacă li8ertatea fiinţelor +nţelegătoare ar voi să sară cu +ndră.neală peste graniţele a ceea ce le-a fost datsă primească cu măsură, nu vor o8ţine nimic +n afară de cele ale luminii, 8a elevor pierde şi ceea ce li s-a dat cu măsurăE! %acă deci vederea fiinţelor

+nţelegătoare nu e despărţită de ceea ce e mai presus de simţire, deşi e vi.i8ilă,cum nu va fi mai presus de simţuri vederea celor a>unşi +n c1ipul lui 5ristos,c1iar dacă e vi.i8ilă %ar arătarea aceea vă.ută a lui %umne.eu nu e numai mai

presus de simţuri, ci mai presus şi de minte 7de +nţelegere=!

$şa ne lămureşte şi sfântul <axim( D%u1ul, .ice, ne dăruieşte atunci prin+ndumne.eire +ncetarea tuturor lucrărilor naturale ale trupului şi minţii, aşa +ncât%umne.eu este #el ce se arată şi prin suflet şi prin trupE! $şadar şi mintea şitrupul primesc aceeaşi lumină, fiecare potrivit cu sine +nsuşi, dar +n c1ip mai

presus de simţuri şi de minte! D$rătarea vă.ută a lui %umne.euE şi Dunirea mai presus de minteE, de care vor8eşte %ionisie, nu se deose8esc deloc +ntre ele! %ealtfel odată ce nu vom avea nevoie acolo, cum .ic cuvântătorii de %umne.eu, deaer şi de spaţiu, cum vom avea nevoie de lumină sensi8ilă

%ar a>ungând Pavel +n %umne.eu şi vă.ând cele nevă.ute ale lui %umne.eu +nexta., 7+n ieşirea din sine=, a vă.ut oare fiinţa lui %umne.eu #ine ar +ndră.ni săspună aceasta 9a fel şi cei curăţiţi la inimă prin liniştire 7isi1ie=, +nvrednicindu-se de vederea celor nevă.ute, fiinţa lui %umne.eu rămâne neatinsă! #ei ce se+nvrednicesc de vederea aceasta, primesc tainic şi +nvăţătura despre ea şi cugetă

despre ea! ?n felul acesta se +mpărtăşesc de darul luminii inteligi8ile a lui%umne.eu cu mintea eli8erată de patimi şi nematerială! %ar ei ştiu +n acelaşitimp că dumne.eirea e mai presus şi de vederile acestea şi de cunoştinţele ce levin din ele! i aşa cunoaşterea aceasta mai presus de minte e superioară celei aminţii! 4i nu raţionea.ă despre %umne.eu din faptul că nu văd pe %umne.eu,cum fac cei ce-9 cugetă pe %umne.eu prin negaţie, ci prin vederea +nsăşi văd cee mai presus de vedere pătimind, aşa .icând, depăşirea tuturor, nu cugetând-o!Precum pătimirea şi vederea celor dumne.eieşti e altceva decât teologiaafirmativă şi superioară ei, tot aşa pătimirea dispariţiei tuturor e altceva şi e

superioară teologiei negative, din pricina covârşirii a ceea ce e vă.ut şi cugetat,de vederea du1ovnicească!



%acă ar vedea cineva discul soarelui +n oglindă, mai luminos ca soarele +nsuşide pe cer, aşa +ncât vederea să-i fie copleşită de fulgerarea acelui disc, desigur că acela ar vedea prin depăşire şi ar1etipul nevă.ut, dar nu prin nevedere, ci prin

vedere! 9a fel şi cei ce se +nvrednicesc de acea vedere prea fericită, nu prinnegaţie, ci prin vederea mai presus de vedere +n %u1, cunosc lucrarea aceasta+ndumne.eitoare ) cu atât mai mult pe #el ce produce această lucrare! #ei ce+nvaţă +nsă de la aceia, se +mpărtăşesc doar de darul mintal 7cunoaştereaintelectuală= al luminii şi pot urca spre cunoaşterea lui %umne.eu prin negaţie)dar să o8ţină o astfel de vedere şi prin ea şi cu ea să vadă ceea ce nu se vede din%umne.eu, e cu neputinţă, dacă nu vor a>unge şi la unirea mai presus de fire,du1ovnicească şi mai presus de minte!

#ăci şi tefan, cum .ice sfântul rigorie al @isei, Dnu rămânând +n firea şi +n puterea omenească vede dumne.eirea, ci amestecat fiind cu 1arul %u1uluiSfânt) astfel el vede prin ceea ce e asemenea cele asemenea, cum mărturiseşteScriptura 7Ps! KKKV, &2 ) & Ioan III, "=! #ăci dacă slava 0atălui şi a Fiului ar fi+ncăput +n firea şi puterea omenească, ar minţi cel ce declară vedereane+ncăpută! %ar acela nu minte şi istoria este adevăratăE!

Bine am spus deci şi mai +nainte că slava vă.ută la sc1im8area la faţă a%omnului era a 0atălui, odată ce slava 0atălui şi a Fiului e una! i acum, ridicatfiind tefan +n %umne.eu, n-a vă.ut numai pe %umne.eu +n slavă, ci şi slava+nsăşi a vă.ut-o ca fiind slava 0atălui! $ fost oare aceasta isprava naturiiomeneşti Sau a vreunui +nger, care a +nălţat firea omenească ce se târa pe >os, laacea +nălţime #âtuşi de puţin! #ăci nu s-a scris că tefan având multă puteresau umplându-se de a>utorul +ngeresc a vă.ut cele ce a vă.ut, ci că tefan plinde $u"ul f%nt a !ăzut sla!a lui $umnezeu şi pe Cel unul născut al lui

$umnezeu '?apte 3II, FF(. «Căci nu poate !edea lumina, zice proorocul, cel ce nu pri!eşte din lumină» ;F. Iar dacă vedem +n lumina părintească, +n%u1ul, pe Fiul ca lumină, e vădit că avem o unire nemi>locită cu %umne.eu şi ocomunicare a luminii de acolo, nu o transmitere a ei prin mi>locirea +ngerilor!

Filo.oful nostru nu admite +nsă aceasta şi socoteşte că şi marele %ionisie +nvaţăca el, nepricepând +nţelesul teologiei acestui grăitor de %umne.eu!

4 drept că acesta, descoperind cau.a numelui de +nger, .ice că Dmulte vederi nise arată prin +ngeriE! %ar nu spune că şi toate arătările dumne.eieşti sau toatăunirea sau toată luminarea se săvârşeşte prin ei!

#ăci spunând că acea prea slăvită doxologie a fost transmisă celor de pe pământla naşterea lui 5ristos de o mare oştire de +ngeri şi că +ngerul a 8inevestit

păstorilor naşterea, ca unora ce erau curăţiţi printr-o vieţuire retrasă şi liniştită,nu .ice că şi slava lui %umne.eu ce a luminat pe păstori s-a transmis prin +ngeri!



%ar fiindcă păstorilor nu li s-a descoperit taina mântuirii de către slava ce-ilumina, iar pe de altă parte, ei fiind cuprinşi de frică, pentru că nu erau o8işnuiţicu astfel de vederi, +ngerii le-au vestit ce +nseamnă arătarea luminii!

<aica Fecioară +ncă a fost +nştiinţată de +nger că va avea +n pântece pe%umne.eu şi-9 va naşte după trup, dar unirea lui %umne.eu cu ea nu s-a făcut prin +nger! 0re8uie să presupunem +nsă şi aici că nici ea n-a fost +nvăţată prinunirea +nsăşi, ci a tre8uit un vestitor pentru aceasta! %ar ce tre8uie să mailungim vor8a, când +nsuşi acela .ice limpede că Dprin aceeaşi unire de sus, decare se +mpărtăşesc +ngerii +nvredniciţi de cunoştinţa cea mai presus de cea+ngerească, se unesc şi minţile a>unse +n c1ipul dumne.eiesc, asemenea+ngerilor, atunci când +ncetea.ă orice lucrare a minţiiE! Sau( DPrecum, după

părerea cunoscătorilor +n sfintele noastre taine, a fi umplut de cele dumne.eieşti

+n c1ip nemi>locit este un lucru mai desăvârşit decât a te +mpărtăşi de ele prinalţii, tot aşa cred că +mpărtăşirea nemi>locită a cetelor +ngereşti, care se +nalţă prin ele la %umne.eu, e mai intensă decât +mpărtăşirea celor ce se desăvârşesc prin mi>locireE! a1aria vede pe unul dintre primii +ngeri ce stau +n >urul lui%umne.eu, cum +nvaţă şi marele %ionisie! Iar Ie.ec1iel spune că Daceastă lege afost sta8ilită +n c1ip cu totul sfânt de către +nsăşi %umne.eirea prea slăvită cetronea.ă pe 5eruvimiE!

$stfel, nu numai la +ngeri, ci şi +n noi, au loc vederi ale lui %umne.eu nu numai+n c1ip mi>locit şi prin alţii, ci şi vederi nemi>locite care nu trec de la cei din

primul rând la cei din al doilea prin transmitere! #ăci %omnul domnilor nu esupus legilor creaţiei! %upă sfintele noastre predanii, avriil e primul şisingurul care e introdus +n taina co8orârii 7c1eno.ei= negrăite a #uvântului, deşinu face parte din ceata +ngerească aşe.ată +n rândul +ntâi şi nemi>locit +n >urul lui%umne.eu! 0re8uia doar să fie nou +nceputul creaţiei celei noi! Căci Cel ce s-aco*or%t pentru noi p%nă la noi, toate le-a făcut nouă 'Apoc. //I, F 9 ; Cor. 3,64( . %e aceea, +nălţându-i la cer pe +ngerii din ceata de mai >os şi mai vârtos din

>urul lumii, +i face, cum .ice sfântul #1iril, luminători şi desăvârşitori ai cetei demai sus ! $stfel, aceştia pot să poruncească celor ce le sunt pe o treaptă mai

+naltă să Dridice porţile veşniceE şi să-i &n!eţe că Cel ce a &m*răcat trup pentrunesf%rşita ui iu*ire de oameni !a intra şi se !a urca şi se !a aşeza mai presusde toată &ncepătoria şi puterea '1fes. I, ;6(. 4l este %omnul puterilor şi+mpăratul slavei 7Ps! KKIII, *;=, putându-le toate, putând ridica când voieşte pecei din urmă mai presus decât cei dintâi!

%ar, +nainte de arătarea +n trup a lui %umne.eu n-am +nvăţat să fi fost aşa cevala +ngeri, nici la prooroci, afară de cei care au descris de mai +nainte 1arul viitor!%ar, arătându-se acum $cesta, nu mai e nevoie să se săvârşească toate prin

mi>locire! $ceasta o spune şi marele Pavel( «Acum, zice, s-a făcut cunoscută prin >iserică &ncepătoriilor şi stăp%niilor &nţelepciunea cea de multe feluri a



lui $umnezeu» '1fes. III, 67(. 0ot aşa spune şi corifeul cetei apostolice, Petru(«Cele ce acum s-au !estit !ouă prin cei ce ne-au *ine!estit nouă &n $u"ul

f%nt trimis din cer , spre ele doresc &ngerii din cer să pri!ească» '6 etru I,6;(. #ele mai mici fiind făcute astfel mai mari prin 1ar, se menţine totuşi

rânduiala 8unei +ntocmiri +n c1ip neştir8it şi minunat!

#el ce ne-a de.văluit numirile +ngereşti ne-a lămurit şi ne-a +nvăţat cum nu se poate mai 8ine şi motivul pentru care au fost aduşi şi c1emaţi +ntru +nceput+ngerii la existenţă! Iar că cel căruia i s-a +ncredinţat +n c1ip nemi>locit tainaco8orârii la noi a #uvântului, deşi era conducător al oştilor cereşti, nu făcea

parte dintre cei aşe.aţi nemi>locit +n >urul lui %umne.eu, o poţi afla spusă de prooroci! #ăci de fapt acesta e c1emat uneori de un altul mai +nalt +n grad ca deun comandant şi aude spunându-i-se poruncitor( D0ălmăceşte-i acestuia

vedereaE 7%an! VIII, &;=! 0re8uie să o8servăm +nsă şi aici că nu .ice( DPredă-iacestuia vedereaE, ci( D0ălmăceşte-i-oE!

?n general poţi vedea că de cele mai multe ori e dat prin mi>lociri 1arulcunoştinţei, dar vederile lui %umne.eu se arată de cele mai multe ori +n ele+nsele! %e aceea Scriptura spune că şi +n timpul lui <oise legea +ntipărită s-a dat

prin +ngeri, dar vederea lui %umne.eu nu! S-a dat +nsă tălmăcirea vederii prin+ngeri! Iar prin vederile tainice se arată lucruri diferite( existente, viitoare,sensi8ile, inteligi8ile, materiale, nemateriale, superioare, inferioare şi alte feluri!i fiecare din ele se descoperă altfel, potrivit cu puterea celor ce văd şi culucrurile urmărite de %umne.eu!

i +nsăşi arătarea #elui ce este dincolo de toate a luminat pentru alte şi alte pricini şi cu alte puteri +n sfintele locaşuri, sau +n alte părţi, celor ridicaţi la elesau proorocilor, cum .ice marele %ionisie! $cesta este adevărul, c1iar dacăfilo.oful acesta care s-a numit pe sine or8 şi s-a aruncat ca un or8 asupra tuturor fără deose8ire sau mai 8ine .is n-a cunoscut nimic, ne cere nouă celor ce

propovăduim, pe cât se poate, lumina veşnică, să socotim şi carele 7A Hegi II,&&= şi roţile 7Ie.! I, &3, "& ) %an! VII, /= şi suliţele şi celelalte de felul acesta, de

aceeaşi cinstire cu lumina veacului viitor! @-a au.it din Sfânta Scriptură nicimăcar aceea că Datunci firea dumne.eiască ne va fi +n loc de toateE, ca să creadă

pe temeiul ei că lumina aceea e a lui %umne.eu

%e fapt, pe %umne.eu nimenea nu 9-a vă.ut 7Ioan I, &=, nici nu-9 va vedeavreodată) nici om, nici +nger! %ar aceasta +ntrucât e +nger şi om ce vede sensi8ilsau inteligi8il! #ăci a>uns du1 şi privind +n %u1, cum nu va vedea pe asemeneacu asemenea, după cuvintele de %umne.eu cuvântătorilor %ar şi pentru

privirea +n %u1 lumina dumne.eiască ce locuieşte mai presus de toate se arată

ca fiind +ncă cu totul ascunsă! #ăci care dintre făpturi ar putea cuprinde +n sinetoată puterea nesfârşit de puternică a %u1ului, ca prin ea să vadă totul ce e al lui



%umne.eu! %ar ce .ic ascunsul acela #1iar lucirea acelei lumini, care are +nc1ip străin 7paradoxal= ca materie 7ca mi>loc= vederea celui ce priveşte, mărind

prin unire oc1iul acela du1ovnicesc şi făcându-& +n stare să cuprindă tot maimult din ea, c1iar ea, .ic nu va sfârşi +n veci să lumine.e acel oc1i cu ra.e tot

mai strălucitoare şi să-l umple mereu cu o lumină tot mai ascunsă şi să-idescopere prin ea lucruri niciodată descoperite +nainte! %e aceea cuvântătorii de%umne.eu numesc nesfârşită şi lumina aceasta! Prin ea, când +ncetea.ă orice

putere de cunoaştere, %umne.eu se face vă.ut sfinţilor, unindu-se prin puterea%u1ului, ca %umne.eu cu dumne.ei şi fiind vă.ut de aceştia! #ăci prin+mpărtăşirea de #el mai +nalt se presc1im8ă şi ei spre ceea ce e mai +nalt şi, casă spunem cu Proorocul, Dmutându-şi tăriaE, opresc orice lucrare a sufletului şia trupului +n aşa fel că nu se mai arată şi nu se mai vede prin ei decât numai$cela, fiind 8iruite +nsuşirile naturale de prisosinţa slavei «ca să fie $umnezeu

totul &ntru toate», cum zice Apostolul '6 Cor. /3, ;E(. #ăci fiind fii aimângâierii, vom fi şi fii ai lui %umne.eu «şi ca &ngerii lui $umnezeu &n cer,care pururea !ăd faţa 5atălui nostru cel din ceruri» 'Matei //II, 07 9 /3III,67(, cum zice $omnul.

%e aceea şi marele %ionisie, spunând că Dcei a>unşi la starea cea fericită şi +nc1ipul lui 5ristos se vor umplea de arătarea vă.ută a lui %umne.euE, adaugă

puţin mai +ncolo ( D+ntr-o mai dumne.eiască imitare a du1urilor mai presus deceruriE! Iar mai +ncolo, amintind şi de unirile +ngerilor cu %umne.eu, propriinumai +ngerilor ce s-au +nvrednicit să depăşească cunoştinţa +ngerească, adicăcelor 8uni, dat fiind că acea cunoştinţă este un dar sau un 8un primit de la

8unătatea atot strălucitoare, continuă .icând că şi Dminţile oamenilor a>unse +nc1ipul lui %umne.eu se unesc asemenea +ngerilor cu această lumină şi o

proslăvesc prin negarea tuturor, dar +nvaţă nu prin negare, ci prin unirea cu ea,că este +n c1ip suprafiinţial mai presus de toateE! %eci, prin unirea cu aceastălumină ce e mai presus de toate şi depăşeşte toate cele ce sunt, află cei ce a>ungla unire că ea depăşeşte sau e mai presus de toate făpturile, adică nu din+nlăturarea tuturor, ci din unire văd că toate sunt +nlăturate!

$stfel şi unirea aceasta este mai presus şi +n afară de toate! %e aceea, se poatespune de lumina aceasta că nu este, +n sens de depăşire! #ăci ceea ce nu potcuprinde nici +ngerii decât numai +ntrucât s-au +nvrednicit de cunoştinţa mai

presus de +ngeri, e cu neputinţă să poată fi cuprins sau do8ândit de vreo putereoarecare a minţii, dat fiind că o +ntrece şi pe aceasta!Iar ceea ce e mai presus de toată puterea minţii, +ncât nu poate fi cuprins de ea,este mai presus de toate cele ce sunt! Iar ceea ce depăşeşte orice putere+nţelegătoare, neputând fi cuprins de ea, e mai presus de toate cele ce sunt şideci şi unirea aceasta e mai presus de orice cunoştinţă, c1iar dacă se numeşte

metaforic cunoştinţă!



9umina aceasta nu e deci nici inteligi8ilă, c1iar dacă i se .ice şi astfel! #ăci ceeace e mai presus de orice minte, cum ar fi inteligi8ilă S-ar putea numi aceasta şineştiinţă, +n +nţeles de depăşire şi aceasta cu mult mai vârtos decât cunoştinţă!%eci nu e parte a cunoştinţei, nici o specie a ei, precum nici ceea ce e mai

presus de fiinţă nu-i o specie a fiinţei! 4a nu ar putea face parte peste tot dindomeniul cunoştinţei +n general, iar cunoştinţa +n general, oricât s-ar +mpărţi n-ar putea-o cuprinde şi pe aceasta! <ai degra8ă ar putea-o cuprinde neştiinţa +ndomeniul ei! %ar nici aceea! #ăci e neştiinţă +n +nţeles de depăşire, adică e mai

presus şi de neştiinţă! %eci această unire e ceva unic şi orice numire i-ar dacineva, fie unire, fie vedere, fie simţire, fie cunoştinţă, fie +nţelegere, fieiluminare, ea nu e propriu-.is, nici una din acestea, sau numai ei i se cuvin

propriu-.is acestea!

%eci tratatele filo.ofului D%espre cunoştinţăE sunt o neştiinţă vădită! %e fapt elo numeşte pe aceasta acolo parte şi specie a cunoştinţei generale, fiindcă senumeşte şi ea cunoştinţă şi o compară pe aceasta cu aceea! 4l nu şi-a dat seamacă dacă aceasta ar avea cunoştinţa ca gen din pricina numirii, ar avea şineştiinţa, odată ce are şi numirea de neştiinţă, 8a c1iar mai mult decât pe aceeade cunoştinţă! Prin urmare, unul şi acelaşi lucru ar sta su8 două genuricontradictorii şi ceea ce e deasupra e totodată dedesu8t şi ceea ce e unic şi mai

presus de orice multiplicitate e pus +n rând cu multiplicitatea!

%ar ceea ce măreşte şi mai mult ne8unia este că nu spune numai simplu căunirea este parte su8ordonată, ci ceea ce susţinea acolo că e mai presus decunoştinţă, tocmai aceea făcând-o acum specie şi parte su8ordonată cunoştinţei,o face mai rea +n general decât cunoştinţa! 4 aşa cum ar spune cineva despreceea ce e singura mai presus de fiinţă că e parte şi specie su8ordonată fiinţei din

pricina numirii, adică pe motiv că este şi se numeşte fiinţă, apoi ar +ndră.ni să ocompare pe aceasta cu genul fiinţei +n general! 4l amestecă cele neamestecate şi

pune ceea ce e mai presus de cunoştinţă +n rând cu cunoştinţa şi spune că ceeace e mai presus de +nţelegere e su8 cunoştinţă!

%ar, +ntrucât +n felul acesta face comparaţie +ntre cunoştinţă şi ceea ce e mai presus de cunoştinţă, a făcut din Dmai presusE 7de cunoştinţă= un adaosneesenţial! Prin aceasta făcând un lucru una cu sine, le compară apoi prosteşte!$poi, dacă din simpla pricină a numirii, cunoştinţa mai presus de cunoştinţă e ospecie a cunoştinţei +n general, cei ce spun că sunt .ece genuri ale lucrurilor se+nşală! ?n acest ca. genul tuturor este unul( existenţa! i ce e mai presus de toate,e su8 acest gen unic! i fiind unite cu acest unul, toate celelalte produc o altăexistenţă mai 8ună decât genul cel unul al ei! 9a fel, dat fiind că există oatingere mai presus de atingere şi o vedere mai presus de vedere şi simplu

vor8ind, o simţire mai presus de simţire - căci şi acestea primesc acelaşi nume pentru +nţelegere - dacă ceea ce e mai presus de simţire e specie a simţirii,



simţirea e mai +naltă decât ceea ce e mai presus de simţire! i cu fiecare din cele pomenite ar fi la fel!

%ar să revenim! #e este deci unirea aceea care nu e nimic din cele ce există, +n

sens de depăşire 4ste oare teologie prin negaţie %ar ea este unire, nu negaţie!$poi pentru negaţie nu avem nevoie de exta. nici noi, pe când pentru unireaaceea au nevoie şi +ngerii! Pe lângă aceasta, cel ce nu face teologie prin negaţienu este necredincios! %ar de unirea aceea se +mpărtăşesc dintre credincioşinumai cei +ndumne.eiţi! $poi, teologia prin negaţie o +nţelegem şi o exprimăm!%ar unirea aceea este negrăită şi ne+nţeleasă c1iar de cei ce văd, cum a spusmarele %ionisie! $poi, lumina teologiei aceleia este o cunoştinţă oarecare şi unraţionament! %ar lumina acestei vederi e vă.ută su8.istând +n ceva, lucrând+nţelegător şi vor8ind du1ovniceşte şi +n c1ip tainic celui +ndumne.eit!

%e fapt cele negate lui %umne.eu le pricepe mintea, teolog1isindu-le 7raţionânddespre ele= prin negare! 4a lucrea.ă aci prin desfăşurare 7prin conclu.ii=! %ar aceasta este unire! Pe lângă aceasta, prin teologia negativă, mintea după negareacelorlalte, se +nlătură şi pe sine! %ar aceasta este unirea minţii cu %umne.eu! Iar aceasta este ceea ce au spus părinţii( DSfârşitul rugăciunii este răpirea minţii la%omnulE! %e aceea şi marele %ionisie .ice că prin ea noi ne unim cu%umne.eu! #ăci +n rugăciune mintea leapădă treptat legăturile cu cele ce sunt,+ntâi pe cele care o leagă de cele de ruşine, rele şi +n general stricăcioase, apoi

pe cele care o leagă de cele ce sunt la mi>loc şi prefac pe om spre mai rău sauspre mai 8ine, potrivit cu scopul cu care le foloseşte, pentru care e toată+nvăţarea şi cunoştinţa lor! %e aceea este şi un sfat al părinţilor Dsă nu primimcunoştinţa pe care vră>maşul o face să răsară +n vremea rugăciunii, ca să nu fim

>efuiţi de ceea ce e mai +naltE! $poi după ce mintea a lepădat pe +ncetul acestelegături ca şi cele cu lucrurile mai +nalte decât acestea, iese +ntreagă din toatecele ce sunt, +n vremea rugăciunii curate! $ceastă ieşire este cu mult mai +naltădecât teologia prin negaţie! #ăci e proprie numai celor a>unşi la nepătimire!

%ar +ncă nu are loc unirea, până ce <ângâietorul nu va lumina de sus celui ce se

roagă, şe.ând +n foişorul vârfurilor naturale şi aşteptând făgăduinţa 0atălui şi până ce nu-& va răpi astfel prin descoperire spre vederea luminii! Iar aceastăvedere are +nceput şi cele ce sunt după +nceput, care se deose8esc +ntre ele, dupăcum sunt mai o8scure sau mai limpe.i! %ar sfârşit nu are! #ăci +naintarea eimerge la nesfârşit, ca şi a răpirii +n descoperire! #ăci altceva este iluminarea,altceva vederea clară a luminii şi altceva vederea lucrurilor +n lumină, +n care şicele de departe vin su8 oc1i şi cele viitoare se arată ca existând!

%ar a grăi despre acestea şi a le lămuri e mai presus de mine! %ar şi despre cele

dinainte de acestea! ?nsă ele ţin de tema noastră! %eci, revenim la ele! $şadar vederea luminii acesteia, este o unire, deşi nu e o unire de durată pentru cei



nedesăvârşiţi! #ăci unirea cu lumina, ce este altceva decât o vedere $poi odatăce aceasta se produce după odi1nirea tuturor lucrărilor minţii, cum s-ar săvârşialtfel dacă nu prin %u1ul #ăci lumina se vede +n lumină şi +ntr-o luminăasemănătoare 7Ps! KKKV, &2=! Iar cel ce vede, dacă nu lucrea.ă +n nici un c1ip

altfel, fiind ieşit din toate celelalte, devine şi el +ntreg lumină şi se face şi elasemenea cu ceea ce vede, mai 8ine .is se şi uneşte +n c1ip neamestecat, luminăfiind şi lumină vă.ând prin lumină! %e se priveşte pe sine, vede lumină) de

priveşte spre ceea ce vede şi aceea este lumină) de priveşte spre aceea prin carevede şi aceea este lumină! $ceasta este unirea( a fi toate acestea una, ca să numai poată distinge cel ce priveşte +ntre aceea prin ce priveşte şi +ntre cel ce

priveşte, ci numai atâta să ştie că e o lumină şi priveşte o lumină, deose8ită de atuturor făpturilor!

$e aceea şi marele a!el zice că &n timpul acelei minunate răpiri nu ştia desine ce este '; Cor. /II, ;(. e !edea pe sine. $ar cum+ ensi*il, raţional sau&nţelegător 'cu mintea(+ $ar fiind răpit, ieşise din aceste puteri. $eci se !edea

pe sine prin $u"ul, care să!%rşeşte răpirea. i ce era el, dacă nu se puteacuprinde prin nici o putere naturală, mai *ine zis dacă era dezlegat de orice

putere naturală + ?ără &ndoială era aceea cu ce se unise şi prin ce secunoştea pe sine şi pentru care părăsise toate. Căci a!ea o astfel de unire culumina, la care nici &ngerii n-ar putea a2unge, dacă nu s-ar depăşi pe ei &nşişi

prin "arul care &i uneşte. $eci era atunci lumină şi $u", cu care era şi unit şi de la care a!ea şi puterea de a fi unit. $eci era ieşit din toate cele ce sunt şi de!enise prin "ar aceea, *a nici nu mai eista, &n sens de depăşire, dacă eramai presus de cele create.

Căci zice şi dumnezeiescul Maim:«Cel ce a a2uns &n $umnezeu a lăsat &nurma sa toate cele după $umnezeu». au iarăşi: «5oate lucrurile, numirile şi demnităţile de după $umnezeu !or fi dedesu*tul celor ce !or a2unge &n

$umnezeu prin "ar» .

%ar a>uns atunci astfel, dumne.eiescul Pavel nu s-a +mpărtăşit nicidecum de

fiinţa dumne.eiască! Fiinţa lui %umne.eu este, aşadar, mai presus c1iar şi deceea ce nu este, +n sens de depăşire, precum este şi mai presus de %umne.eu!#ăci neexistent, +n sens de depăşire, este ceea ce se vede du1ovniceşte prinsimţirea minţii! Iar aceasta nu e câtuşi de puţin fiinţa lui %umne.eu, ci slava şistrălucirea nedespărţită de firea 9ui, prin care se uneşte cu cei vrednici dintre+ngeri şi oameni! @u numai atât, ci fiindcă precum +ngerii aşa şi oamenii văd pe%umne.eu +n felurile acestea şi se unesc cu %umne.eu şi +l laudă pe 4l, poate căşi +ngerul dacă şi-ar povesti acea vedere mai presus de firea sa, ar spune celespuse de Pavel( Dtiu un +nger care a vă.ut, nu ştiu de era +nger, %umne.eu ştieE

7" #or! KII, "-*=! %eci aceste vederi ale sfinţilor, le ştie numai %umne.eu şi ceice stau su8 lucrarea lor, cum .ice şi rigorie #uvântătorul de %umne.eu!



%e aceea a le socoti supuse simţurilor sau a le socoti năluciri şi sim8oale, cafiind sensi8ile şi a le asemăna cu cunoştinţa omenească, nu e fapta unui om care+şi dă seama de nemărginirea +nălţimii dumne.eieşti, spre care vrea să atragă cu

iu8ire de oameni şi puţinătatea noastră cea mai de pe urmă!

%ar iată am adus trei martori, câte unul din fiecare din cele trei cete ale lumiicreştine ( dintre apostoli, pe Petru) dintre ierar1i, pe %ionisie) dintre pustnici, peIsaac, cunoscătorul vieţii de liniştire! i precum s-a scris despre păstorii de la

@aşterea %omnului că +ndată, la cuvântul +ngerului, s-a arătat mulţime de oastecerească +mpreună mărturisind, tot aşa deodată cu cuvântul apostolului s-aridicat conglăsuind o mulţime de apostoli, iar cu ceilalţi doi, mulţime de cuvioşişi preoţi! Iar această mulţime a dat +ntreagă glas de +mpreună mărturisire, că este

o lumină ce se arată sfinţilor, alta decât cunoştinţa din toate cele create, cu atâtmai sfântă cu cât este slava firii lui %umne.eu şi e vă.ută numai de cei a>unşi +nc1ipul lui %umne.eu şi că este departe de a fi o nălucire sau ceva apropiatluminilor sensi8ile sau o plăsmuire sim8olică după c1ipul lor) că este departe,+ntrucât este ipostas şi frumuseţea veacului viitor şi singura lumină adevărată,veşnică, nesc1im8ăcioasă, ne+nserată, netrecătoare, lumină prin care ne facem şinoi lumină şi fii ai luminii desăvârşite!

%eci, pe aceştia care sunt atât de mari +i 8ârfeşti, numindu-i neştiutori şicăutători de inspirări ?ndră.neşti, filo.oafe, să spui că păcătuiesc +n privinţafiinţei lui %umne.eu vă.ătorii lui %umne.eu, +nţelepţii de %umne.eu,

propovăduitorii lui %umne.eu <ă tem să nu te lipseşti de partea ce o au ceisfinţi de lumină) mă tem că nu cumva, desc1i.ându-ţi gura, să atragi la tine du1,dar pe cel contrar adevărului) ca nu cumva să dogmati.e.i drept fiinţă a lui%umne.eu ceea ce nu există! #ăci ce vrei să urmăreşti prin lupta ta, nă.uind săarăţi cu cea mai mare sârguinţă, că nu există vedere mai presus de lucrărileminţii, măcar că numai prin vederea aceasta ce depăşeşte lucrările minţii searată +n c1ipul cel mai limpede şi cu totul deose8it că %umne.eu este +n mod cuadevărat existent, cum şi că %umne.eu este mai presus de cele ce sunt! #ăci

cum n-ar exista fiinţa lui %umne.eu, dacă celor ce s-au ridicat prin rugăciunecurată peste tot ce e sensi8il şi inteligi8il, li se face vă.ută +n rugăciune +nsăşislava acelei firi dumne.eieşti %ar totodată, cum nu va fi fiinţa lui %umne.eumai presus de tot ce e sensi8il 7supus simţurilor= şi inteligi8il 7gândit cu mintea=,dacă e mai presus de vederea aceasta, care la rândul ei, e mai presus de toatăsimţirea şi +nţelegerea

%ar ce sunt 8unătăţile veacului viitor @u sunt ele mai presus de toate puterilesimţurilor şi ale minţii noastre «Căci cele ce oc"iul nu le-a !ăzut şi urec"ea

nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, le-a pregătit $umnezeu celor ce- iu*esc pe 1l» '6 Cor. II, <(. Pe acestea le va vedea atunci inima curată, după



sfântul <axim! #um, deci, nu este vreo vedere mai presus de toate +nţelegerile @e mai putând acum să te opui, nu te mai poţi nici preface +n c1ip sofistic, pe 8a.a aceleiaşi numiri, că eşti de acord! #ăci cel ce .ice, folosind metafora şiidentitatea de nume, că ceea ce e mai presus de +nţelegere, e +nţelegere, pentru

faptul că şi acea vedere, c1iar dacă e mai presus de nume, este totuşi +nţelegere,nu se străduieşte pe urmă să arate că vederea aceea nu este mai presus de+nţelegere! %e fapt, cel ce a .is că nu este mai presus de +nţelegere ceea ce e mai

presus de +nţelegere, +ntrucât se numeşte şi aceea +nţelegere, are ca motiv şiscu.ă identitatea numirii! %ar cel ce nu pune lucrul acela mai presus de lucrărileminţii, nu are cum să se scu.e! #ăci acel lucru 7vederea= nu s-ar putea numilucrarea minţii!

%ar toţi câţi din veac au căutat prin fapte patria cerească, după dumne.eescul

apostol au murit neluând făgăduinţele, ci vă.ându-le şi +m8răţişându-le dedeparteE 74vr! KI, &*=! %eci, este şi o vedere şi o +nţelegere a inimii, mai presusde toate lucrările minţii! #ăci ceea ce e mai presus de minte este ne+nţeles numai+n sens de depăşire! #ăci altfel ar fi un lucru fără noimă!

%ar dacă toţi «cei ce s-au mucenicit prin credinţă n-au luat făgăduinţa, $umnezeu pre!ăz%nd pentru noi un lucru mai &nalt, ca să nu sedesă!%rşească fără noi» '1!r. /I, 0<-7(, odată ce vor fi desăvârşiţi, nu vor vedea cele făgăduite Sau vor vedea, dar nu vor vedea mai presus de toată+nţelegerea Sau mai presus de toată +nţelegerea, dar ca şi mai +nainte de a sedesăvârşi %ar ce raţiune ar fi +n aceasta %eci, vor vedea şi vor vedea mai

presus de toată +nţelegerea! i nu cum vedeau mai +nainte, ci vederea va fido8ândirea celor făgăduite! 4xistă deci o vedere mai presus de toată +nţelegerea!Ba +ncă mai presus şi de aceasta! %e fapt credinţa noastră este o vedere mai

presus de minte! %ar do8ândirea celor cre.ute, e o vedere mai presus de aceavedere care e mai presus de minte! Iar ceea ce se vede şi se posedă prin aceastăvedere, fiind mai presus de toate cele cunoscute prin simţuri şi prin minte, nu enici ea fiinţa lui %umne.eu! #ăci fiinţa lui %umne.eu e dincolo şi de aceasta

prin depăşire! $şa este tot ipostasul 8unătăţilor viitoare!

$i +nţeles de câtă măreţie dumne.eiască se lipsesc cei ce nu cunosc aceastăvedere mai presus de +nţelegere i cu cât măresc pe %umne.eu mai mult decâtaceia, cei ce prin curăţia inimii au gustat-o pe aceasta măcar puţin şi au +n eiarvuna veacului viitor sau au primit-o prin credinţă, care pricinuieşte +n multefeluri 8unătăţile tainice

%ar filo.oful, nefăcând loc +n el +nălţimii acestei +nţelegeri, nu a adus lui%umne.eu +nc1inăciune şi slavă vrednică de 4l +n %u1, iar pe cei ce slăvesc pe

%umne.eu +n %u1ul lui %umne.eu +i socoteşte făcând cu totul dimpotrivă! i +i



aşea.ă +n lista 1ulitorilor pe singurii cuv+ntători de %umne.eu +nalţi şi vrednicide +ncredere!

%ar să mai stăruim pe lângă credinţă şi pe lângă vederea dumne.eiască şi

desfătată a ei! #redinţa este căruţa puterii evang1elice, viaţa apostolică,dreptatea lui $vraam, din credinţă +ncepe şi la ea sfârşeşte toată dreptatea şi dinea va fi viu tot dreptul! 7Hom! I, &'=! #el ce o nesocoteşte va cădea din

8unăvoinţa dumne.eiască! #ăci Dfără de credinţă nu este cu putinţă a plăcea lui%umne.euE 74vrei KI, '=! #redinţa eli8erea.ă pururea neamul nostru de totfelul de rătăciri şi ne +ntemeia.ă pe noi +n adevăr şi +n noi adevărul, din carenimeni nu ne va clinti, c1iar dacă ne-ar socoti ne8uni, pe noi cei ce prin credinţacea adevărată ieşim prin exta.ul mai presus de +nţelegere şi mărturisim acestadevăr cu fapta şi cu cuvântul, nelăsându-ne Dpurtaţi de orice vânt al

+nvăţăturiiE 74fes! IV, &A=, ci stăruind +n cunoştinţa cea unită a adevăruluicreştinilor şi propovăduind vederea cea mai simplă, mai dumne.eiască şi cuadevărat ne+nşelătoare!

%ar lăsând acum cele viitoare, să privim cu vederea mai presus de minte acredinţii la cele ce s-au făcut de la +nceput! #ăci «prin credinţă &nţelegem că s-au făcut !eacurile cu cu!%ntul lui $umnezeu... ca să se facă din ceea ce nu se!edea, cele ce se !ăd» '1!r. /I, 0(. #are minte ar putea +nţelege cum s-au făcutatunci toate din ce nu era nicidecum şi aceasta numai cu cuvântul #ăci ceea ce+nţeleg lucrările minţii, desigur că nu le +ntrece pe acestea! $ceasta +nţelegând-oşi +nţelepţii elinilor şi socotind că nimic din cele ce se strică nu trece +n nimic şică nimic din cele ce se produc nu vine din nimic, au cugetat lumea ca nefăcutăşi fără sfârşit! %ar credinţa depăşind ideile născute din privirea făpturilor, ne-aunit pe noi cu Haţiunea aflată mai presus de toate şi cu $devărul neconstruit şisimplu şi am +nţeles mai 8ine decât prin demonstraţie nu numai că toate s--aufăcut din cele ce nu sunt, ci şi că s-au făcut numai cu cuvântul lui %umne.eu!#e este deci credinţa aceasta 6are vreo putere naturală sau mai presus de fireFără +ndoială, mai presus de fire, deoarece Dnu poate veni cineva la 0atăl decât

prin FiulE 7Ioan K, /=, care ne ridică pe noi mai presus de noi +nşine şi ne dă

simplitatea +ndumne.eitoare şi ne +ntoarce spre unitatea 0atălui ce adună toate!

%e aceea Pavel «a luat "ar spre ascultarea credinţei» '#om. I, F(. $e aceea,de !ei mărturisi cu gura ta pe $omnul Iisus şi !ei crede &n inima ta că

$umnezeu -a sculat pe 1l din morţi, te !ei m%ntui» '#om. /, <(. $e aceeasunt mai fericiţi cei ce n-au !ăzut şi au crezut 'Ioan //, ;<(, dec%t cei ce au!ăzut şi au crezut &n Cel &n!iat din morţi şi &n &ncepătorul !ieţii !eşnice '?apte

III, 6F(. #ăci aceştia prin oc1ii mai presus de lume ai credinţei au vă.ut şi aucinstit cele ce oc1iul, vă.ându-le, nu le crede prin el +nsuşi şi +nţelegerea nu le

poate cuprinde!



D$ceasta este 8iruinţa care a 8iruit lumea, credinţa noastrăE 7& Ioan V, A=!$ceasta este, deşi e ciudat a o spune, credinţa care a susţinut şi lumea de >os mai+nainte +n felurite c1ipuri şi timpuri, iar mai pe urmă, prefăcând-o +ntr-una maidumne.eiască şi ridicând-o la +nălţimea cerurilor, a făcut şi din pământ cer! #ine

a pă.it seminţele lumii celei de a doua @u credinţa lui @oe #ine a făcut pe$vram, $vraam şi tată al multor neamuri, asemenea cu nisipul mării şi cumulţimea stelelor @u credinţa +n făgăduinţele acelea ce erau atunci dene+nţeles #ăci pe unicul născut urmaş +l ţinea gata de >ung1iat! i prin el - o,minune C - a cre.ut ne+ndoios că avea mulţime de fii! @u părea deci 8ătrânulcelor ce priveau lucrurile cu raţiunea că e ne8un %ar sfârşitul lucrurilor,conduse de 1arul lui %umne.eu, a arătat că credinţa nu e ne8unie, ci cunoştinţăce +ntrece toată cugetarea!

@oe iarăşi aştepta de la 8olta cur8ată a cerului adâncuri de ape! Onde sunt 8+iguelile filo.ofiei cinstite de tine D0oate cele grele tind +n sus şi spre mi>locE(cele uşoare, cu cât sunt mai uşoare, cu atât se depărtea.ă de mi>locE! Onde estesu8stanţa rară şi deasă, cea dintâi neputând acoperi, cea de a doua stră8ătând şicorpurile care nu sunt prea dense prin fire Onde sunt sferele exacte şi cur8ele,mişcările de multe feluri şi de mare vite.ă, prin care tu căutând adevărul dinexistenţe, te rostogoleşti din el pe tine +nsuţi şi pe cei ce ascultă de tine şi +i veiface pradă potopului, +nvăţând amarnic din experienţă ceea ce au ignorat +n c1iprău prin cunoştinţă!

%ar credinţa, de o vor primi +nainte de moarte, +i va aduce la adevăr printr-oneştiinţă 8ună şi-i va face prin experienţă cu totul neispitiţi şi nepătimaşi +n faţarelelor! 4a le va arăta c1iar prin lucruri că toată filo.ofia din afară este ne8ună7& #or! I, "2=, ca una ce nu va +nţelege nici atunci, cum nu +nţelege nici acumcuvântul marelui Petru( «Cerurile s-au &nc"egat odinioară din apă şi prin apăşi prin apă lumea de atunci a pierit &necată. Iar cerurile de acum sunt ţinute

pentru foc, fiind păstrate pentru ziua 2udecăţii şi pentru pieirea celor necredincioşi» '; etru, III, F-4(.

%eci cum e cu cunoştinţa de %umne.eu, aflătoare +n creştini şi cu mântuirea prin ea 4ste ea prin cunoştinţa filo.ofiei sau prin credinţă, care face prinneştiinţă cunoştinţa ei nefolositoare ! %acă e prin cunoştinţă, Ds-a făcut deşartăcredinţaE şi se desfiinţea.ă făgăduinţa, că Dde vei crede cu inima ta +n %omnulIisus, te vei mântuiE 7Hom! K, /=! $şadar nu cel ce are +n inimă cunoştinţafăpturilor are din pricina ei pe %umne.eu, ci cel ce a cre.ut +n inima lui +n%omnul Iisus, are sălăşluit +n sine, pe %umne.eu prin credinţa neiscoditoare!

%ar să lăsăm acum pe cei ce prin această cunoştintă n-au cunoscut pe

%umne.eu şi să trecem cu vederea faptul că nu toată cunoştinţa din filo.ofieeste adevărată! Să admitem că toată este adevărată şi să privim la cei ce prin



cunoştinţa aceasta a făpturilor au cunoscut pe %umne.eu! #ontemplarea şicunoaşterea prin acestea se numeşte lege naturală 7Hom! II, &A=! %e aceea +ncă+nainte de Patriar1i, Prooroci şi de 9egea scrisă, aceasta a c1emat din nouneamul omenesc şi l-a +ntors la %umne.eu, arătându-9 pe Făcătorul celor ce nu

ieşiseră din cunoştinţa naturală asemenea +nţelepţilor elini! #ăci cine, avândminte şi vă.ând atâtea feluri vădite de fiinţe, atâtea puteri contrare şi mişcări cese ec1ili8rea.ă prin opo.iţie, apoi sta8ilitatea care aduce şi ea un ec1ili8ru +nacest fel, succesiuni ne+ntrerupte de porniri contrare, uniri neamestecate prinadversităţi ne+mpăcate, +mpreunări ale celor distincte şi neamestecări ale celor unite ale minţilor, sufletelor, trupurilor, armonia ce se naşte din atâtea lucruri,relaţiile şi po.iţiile statornice, aptitudinile şi rânduielile su8stanţelor,nedesfacerea +ntregului cine, privind cu mintea la toate acestea, cum fiecare

persistă +n sine, dar se armoni.ea.ă +n c1ip minunat cu celelalte, nu va cunoaşte

ca dintr-o icoană şi ca dintr-o operă cau.ată, pe %umne.eu i cine, cunoscândastfel pe %umne.eu, ?l va socoti un lucru oarecare dintre cele cau.ate sau dintrecele ce sunt după c1ipul 9ui 4l va avea prin aceasta şi cunoştinţa de %umne.eudin negaţie! %eci cunoştinţa făpturilor a +ntors neamul omenesc la cunoştinţa de%umne.eu +nainte de 9ege şi Prooroci! i acum iar +l +ntoarce! #ăci aproapetoată lumea, adică toţi câţi nu ascultă de preceptele evang1elice, datoresc numaicunoştinţii făpturilor faptul că nu au un alt %umne.eu decât pe Făcătorul acesteilumi!

%eci aceştia numai din cunoştinţa celor create cunosc pe %umne.eu! 4i sunt ceice n-au murit legii, prin lege, ca să trăiască viaţa +ntru 5ristos, mai 8ine .is ceice n-au avut niciodată legea lui %umne.eu! %ar acum când %umne.eu S-aarătat +n trup, s-a cre.ut +ntre neamuri, s-a propovăduit +n lume 7& 0im! III, &;=şi legea 1arului s-a descoperit marginilor pământului, când Dam luat %u1ul lui%umne.eu ca să vedem cele dăruite nouă de la %umne.euE 7& #or! III, &*=,când am fost +nvăţaţi de %umne.eu 7Ioan, VI, A3= şi am primit povăţuirile<ângâietorului după mângâietoarea făgăduinţă, căci D$cela, .ice, vă va +nvăţa

pe voi tot adevărulE 7Ioan, KIV, ";= - ca unul ce nu e +ncă cunoscut - când avemDmintea lui 5ristosE 7& #or! III, &;= şi oc1i du1ovniceşti, tu te +ntorci iarăşi

+napoi, ca să trăieşti su8 sti1iile acestei lumi ca +nvăţătoare #e .ici @oi careDaşteptăm cer nou şi pământ nou potrivit făgăduinţeiE 7" Petru III, &*) $poc!KKI, &=, nu vom +nţelege şi nu vom slăvi pe %umne.eu din acelea +n c1ip supralumesc, ci +l vom cunoaşte numai din lumea aceasta vec1e şi sc1im8ăcioasă Banu numai sc1im8ăcioasă, ci şi stricăcioasă! #ăci numind-o pe aceea nouă, aarătat-o pe această vec1e! Iar tot ce se +nvec1eşte şi +m8ătrâneşte merge spre

pieire!

%ar de unde am +nvăţat despre această lume nouă şi despre viaţa care nu se

+nvec1eşte 6are din contemplarea făpturilor, sau de la D#el rânduit Fiu al lui%umne.eu +n putere, după %u1ul sfinţeniei prin +nvierea din morţi, de la Iisus



5ristos, %omnul nostruE 7Hom! I, A= 6are nu unul este +nvăţătorul nostru,5ristos 7<atei KKIII, &2= %eci prin ce cuvinte ale 9ui am +nvăţat despre firealumii pieritoare 6are nu 4l ne-a poruncit să nu ne numim +nvăţători pe

pământ #um vom um8la deci noi la elini şi la egipteni, ca să +nvăţăm de la ei

ceva mântuitor #unoştinţa noastră de %umne.eu laudă pe %umne.eu ca+nvăţător ) nu +nger, nu om, ci +nsuşi %omnul ne-a +nvăţat şi ne-a mântuit pe noi7Isaia 9KIII, /=! @oi nu mai cunoaştem pe %umne.eu din asemănări, iar aşa estecunoştinţa lui %umne.eu din făpturi! $cum +nsă Ds-a arătat viaţa care era la0atăl şi s-a arătat nouăE 7& Ioan I, "= ) ne-a vestit nouă că D%umne.eu estelumină şi nici un +ntuneric nu se află +ntru 4lE 7& Ioan I, 3=) iar pe cei ce aucre.ut 9ui, i-a făcut fii ai luminii 74fes! V, =! Di aşa s-a arătat ce vom fiE Dcăde se va arăta, vom fi asemenea 9ui) pentru că +l vom şi vedea pe 4l precumesteE 7& Ioan III, *=! $i iarăşi merinde de 8ârfeală( DPrecum este, aşa +l vom

vedea pe 4lE! %ar cel ce spune acestea, fiind .idit nemi>locit pe piatra pusă +nSion, este aproape de ea +n toate! DIar cel ce cade pe ea, se va sfărâma şi pe careva cădea, +l va striviE 7<atei KKI, AA=!

%ar să cercetăm cum argumentea.ă filo.oful că nu este vedere mai presus detoate lucrările minţii! <ai +ntâi vom spune că lucrul acesta despre care vor8im,ştim că este fără nume şi mai presus de nume! %eci dacă numim vedere, ştim căeste mai presus de vedere! Iar dacă cineva vrea să-9 numească +nţelegere decrede sau ştie prin experienţă că este mai presus şi de +nţelegere, mărturiseşte+ntocmai ca noi! $şadar, toate plăsmuirile şi vederile, afirmate sau negate deacela, le lăsăm la o parte ca deşarte şi ca neavând nici o legătură cu noi şi cuD#uvântulE de faţă! #ă este +nsă o vedere mai presus de toată +nţelegerea, acelan-a +nţeles, nici n-a cre.ut! %ar noi l-am ierta şi dacă n-ar +nţelege! #ăci a+nţelege ceea ce e mai presus de minte nu stă +n puterea fiinţei noastre şi astrăduinţelor ei! Ba l-am primi cu +ngăduinţă c1iar dacă nu crede, ştiind, potrivitapostolului, Dcă tre8uie să a>utăm celui sla8 +n credinţăE 7Hom! KIV, &=! %ar +ncercarea de a clătina pe cei ce cred şi de a +ndrepta +mpotriva lor şi aadevărului, scrieri de luptă şi silinţa de a sminti +n tot felul nu numai pe cei mici7<atei KVIII, ; ) <arcu IK, A" ) 9uca KVII, "=, ci şi pe cei +naintaţi +n virtute şi

cuvioşie, cine ar putea-o ră8da +n tăcere, odată ce s-a 1otărât să fie slu>itor aladevărului %eci acela n-a +nţeles şi n-a cre.ut că este o vedere şi o +nţelegere mai presus detoată vederea şi +nţelegerea, fiind mai presus de nume şi primind numiri cerămân mult +n urma ei! 4l +şi +nc1ipuie că ceea ce socotesc teologii mai presusde minte e teologie negativă, iar aceasta nu e mai presus de minte! #ăci seneagă, .ice, cele cunoscute, dar nu cele necunoscute! %ar şi noi ştim că +nteologia aceasta cele ce se neagă lui %umne.eu le +nţelege mintea! %eci nici

această teologie nu depăşeşte lucrările minţii!



%ar despre vederea mai presus de minte, n-am putea spune aceasta! %acă minteanoastră n-ar putea să se depăşească pe sine +nsăşi, n-ar fi vedere şi +nţelegeremai presus de lucrările minţii! %ar, odată ce are această putere şi numai prin ease uneşte propriu-.is cu %umne.eu, trecând prin %umne.eu această putere la

lucrare +n vremea rugăciunii, se poate afirma că este o vedere mai presus detoate lucrările minţii, vedere de care .icem că e mai presus de +nţelegere! I-ar putea +nsă spune cineva acesteia şi nevedere şi neştiinţă +n sens de depăşire!

%eci ceea ce nu este mai mult +nţelegere decât ne+nţelegere, cum va fi o partedin cunoştinţă +n general i cum va fi +mpărţită după speciile acesteia #ăcinici fiinţa n-a +mpărţit-o vreodată cineva dintre +nţelepţi, +n corp, necorporalitateşi suprafiinţime) nici simţirea, +n cele cinci simţuri şi +n ceea ce e mai presus desimţire! #ăci ceea ce e mai presus de fiinţă, cum ar fi su8 fiinţă şi ceea ce e mai

presus de simţire nu-i o specie a simţirii, nici ceea ce e mai presus de cunoştinţăo specie a cunoştinţei! Iar că mintea are putere să se depăşească pe sine +nsăşi şi prin această putere să se unească cu cele mai +nalte ca ea, o spune şi marele%ionisie foarte lămurit! i nu o spune numai aceasta, ci o şi arată aceastacreştinilor ca o +nvăţătură dintre cele mai tre8uincioase! D0re8uie, .ice, să se ştiecă mintea noastră are pe de o parte, puterea de a +nţelege, prin care vede celeinteligi8ile, pe de altă parte, unirea care depăşeşte firea minţii şi prin care seleagă cu cele de dincolo de eaE! ?ntrucât unirea aceasta depăşeşte firea minţii, eaeste mai presus de toate lucrările minţii şi nu este cunoştinţă, +n sens dedepăşire, iar +ntrucât este o legătură a minţii cu %umne.eu, e neasemănat mai+naltă decât puterea ce leagă mintea de cele create, adică de cunoştinţă!

%ar cum argumentea.ă acesta că nu este vedere mai presus de toate lucrărileminţii DFiindcă, .ice, nu este nimic mai +nalt decât teologia prin negaţieE! %ar altceva este, o, scumpule, vederea şi altceva teologia 7cuvântarea despre%umne.eu=, +ntrucât nu este acelaşi lucru a grăi ceva despre %umne.eu şi ado8ândi şi a vedea pe %umne.eu! ?nsă şi teologia negativă este cuvânt! %ar vederile sunt mai presus de cuvânt şi de raţionament! $ceasta a arătat-o cel ce adescoperit cele negrăite 7" #or! KII, A=! %eci, +ntrucât şi teologia prin negaţie

este cuvânt 7şi raţionament=, vederea mai presus de cuvânt şi de raţionamenteste mai presus şi de ea! %eci vă.ătorii celor mai presus de cuvânt şi deraţionament o +ntrec şi pe aceasta nu prin cuvânt, ci prin faptă, prin adevăr şi

prin 1arul lui %umne.eu şi al %u1ului care toate le poate şi care ne dă nouă săvedem Dcele ce oc1iul nu le-a vă.ut şi urec1ea nu le-a au.itE 7& #or! II, /=!%ar acela ne+nţelegând acestea, nici măcar cât de puţin +şi +nc1ipuie că %ionisiemărturiseşte +ntocmai ca el când .ice( D0ot cel ce se +nvredniceşte să cunoască şisă vadă pe %umne.eu a>unge +n +ntunericul dumne.eiesc, c1iar prin faptul că nuvede şi nu cunoaşte, fiind ridicat cu adevărat la ceea ce e mai presus de vedere

şi de cunoştinţăE! Iar +n altă parte( D@umai acelora le e cu putinţă să pătrundă +n



+ntunericul unde este cu adevărat #el ce e dincolo de toate, care au depăşit toateşi cele curate şi toate treptele sfintelor +nălţimi şi toate luminile dumne.eieştiE!

D%acă intră deci cineva +n acest +ntuneric, .ice filo.oful, o face prin negarea

tuturor celor ce sunt! %eci cea mai desăvârşită vedere este +ntunericul acesta,sau teologia prin negaţie! #ăci nimic nu este dincolo de a nu cunoaşte nimic!%eci şi lumina aceea de care grăiţi voi, orice ar fi ea, tre8uie să o părăsiţi, ca săvă suiţi la teologia şi vederea prin neJgaţieE!

%ar noi numim lumina 1arului aceea despre care .ice şi marele %ionisie căD+ncon>oară totdeauna, +n veci şi ne+ntrerupt, pe sfinţi, +n petrecerea veaculuiviitor, ca şi pe ucenici la atotdumne.eiasca Sc1im8are la faţăE! %e ce atâtasilinţă meşteşugită de a ne desface de ceea ce ne va lumina veşnic şi vom vedea

ne+ncetat atunci şi aceasta nu numai cu simţurile, ci şi cu mintea, sau mai vârtosmai presus şi decât acestea, du1ovniceşte şi dumne.eieşte, cum am arătatadeseori şi pe larg %e ce atâta meşteşugire şi osteneală de a ne desface de #elmai +nalt ca noi, de #el ce ne uneşte pe vecie cu cele mai +nalte decât mintea şine dă să vedem cele mai presus de noi #ăci precum mintea, unită +n c1ipnegrăit cu simţirea, vede cele supuse simţurilor şi precum simţirea +şi +nfăţişea.ăsim8olic şi sensi8il cele inteligi8ile 7cunoscute cu mintea=, odată a>unsă la

perceperea lor prin unirea ei cu mintea, aşa şi acestea amândouă 7simţirea şimintea=, unite cu %u1ul, vor vedea lumina nevă.ută +n c1ip du1ovnicesc, mai

8ine .is vor convieţui, odată +ndumne.eite, veşnic +mpreună cu ea!

%eci pentru ce atâta silinţă meşteşugită de a ne face să părăsim lumina care neva +ncon>ura atunci veşnic, ca să ne 8ucurăm de vederea socotită de tine atotdesăvârşită Iar dacă acum putem părăsi şi depăşi acea lumină, dar atunci nu,veacul de acum e mai +nalt decât cel viitor şi cu dreptate sunt +mpătimiţi deveacul de acum cei ce se ră.8oiesc +mpotriva luminii celei veşnice şi adevărate!

%ar, oare, marele %ionisie conglăsuieşte cu ei #um ar face-o cel ce a lăudataceastă lumină mai mult decât toţi #ăci am arătat pe larg +n D#uvinteleE scrise

de noi mai +nainte despre lumina şi luminarea dumne.eiască, cum cel ce se+mpotriveşte mai mult ca toţi duşmanilor marii lumini, este luminătorul cel maistrălucitor al lumii din $reopag! %ar revenind şi acum, să vedem cuvintele lui,la care se referă acesta! Scriind acesta slu>itorului %orotei, .ice( D+ntunericuldumne.eiesc este lumină neapropiată, pentru revărsarea covârşitoare de luminămai presus de fiinţă! ?n acesta a>unge tot cel ce se +nvredniceşte să cunoască şisă vadă pe %umne.eu, c1iar prin faptul de a nu vedea şi de a nu cunoaşte fiindridicat +n ceea ce e mai presus de vedere şi de cunoştinţă, cunoscând tocmaiaceea că este dincolo de toate cele cunoscute cu simţurile şi cu mintea 7sensi8ile

şi inteligi8ile=E!



%eci, aici .ice de acelaşi lucru că e şi +ntuneric şi lumină, aici că şi vede şi nuvede, aici că şi cunoaşte şi nu cunoaşte! #um e atunci +ntuneric această luminăDPentru revărsarea covârşitoare de luminăE, .ice! %eci +n sens propriu e lumină)+ntuneric e +n sens de depăşire , +ntrucât nu poate fi vă.ută de cei ce +ncearcă să

se apropie de ea şi să o vadă prin lucrările simţurilor sau ale minţii!

Iar fiindcă +n #el neapropiat a>unge tot cel ce se +nvredniceşte să cunoască şi săvadă pe %umne.eu, cine este cel ce se +nvredniceşte să se apropie de #elneapropiat şi să vadă pe #el nevă.ut 6are tot cinstitorul de %umne.eu %ar numai lui <oise şi celor ca el le-a fost dat să a>ungă +n +ntunericul dumne.eiesc!0eologia prin negaţie +nsă este a fiecărui cinstitor de %umne.eu! Iar acum dupăvenirea %omnului +n trup este şi a fiecărui om, cum s-a arătat mai +nainte! %ecilumina aceasta 7+n sens propriu= şi +ntunericul acesta dumne.eiesc 7+n sens de

depăşire= e altceva decât teologia prin negaţie şi o depăşeşte pe aceasta +n c1ipneasemănat să .icem atâta cât depăşeşte <oise +n vederea lui %umne.eu pe ceimulţi!

%ar, .ice, cel a>uns +n lumina aceasta, vede şi nu vede! #um vă.ând, nu vedePentru că vede, .ice mai presus de vedere! %eci +n sens propriu cunoaşte şivede! @u vede +n sens de depăşire, nevă.ând prin nici o lucrare a minţii şi asimţurilor! Prin +nsuşi faptul că nu vede şi nu cunoaşte, adică prin +nsuşi faptulcă a depăşit toată lucrarea cunoscătoare, e ridicat +n ceea ce e mai presus devedere şi de cunoaştere! #u alte cuvinte, el vede şi lucrea.ă +n c1ip mai +naltdecât omeneşte, ca unul ce a a>uns mai +nalt decât omul şi dumne.eu prin 1ar şieste unit cu %umne.eu şi prin %umne.eu vede pe %umne.eu!

%eci, cei ce propovăduiesc numai o contemplare prin negaţie şi dincolo deaceasta nu mai admit o lucrare sau vedere, iar de această contemplare .ic căface parte din cunoştinţa generală şi nu recunosc nici o vedere mai +naltă decâtcunoştinţa, pe de altă parte, .ic că cei ce a>ung prin negaţie la aceastăcontemplare, după ei atotdesăvârşită, nu văd şi nu cunosc nimic +n sens propriu,se arată ca unii ce admit mai degra8ă o lipsă de cunoştinţă şi de vedere! Prin

urmare, au uitat de ei +nşişi, declarând această adevărată neştiinţă +n sens delipsă 7a cunoaşterii=, mai +naltă decât toată cunoştinţa şi mândrindu-se că nu ştiunimic +n sensul de lipsă 7a cunoaşterii=! $stfel, cei ce nu cred celei mai marilumini cad şi din lumina cunoştinţei!i de fapt, dacă vederea prin negaţie şi +ntunericul dumne.eiesc sunt unul şiacelaşi lucru, iar această vedere +nseamnă propriu-.is o lipsă a vederii, potrivitcu cei ce .ic că dincolo de ea nu mai este vreo vedere dumne.eiască, atunci şiacest +ntuneric dumne.eiesc este un +ntuneric propriu-.is, un +ntuneric al lipsei,care pe cei ce petrec +n el +i face ne8uni! i de fapt +i face cu adevărat astfel pe

cei ce susţin unele ca acestea!



$ceştia +ndră.nesc să spună că pătrund +n +ntunericul mai presus de lumină printeologia negativă +nainte de a se fi lepădat de maica lor egipteancă, cu numemincinos şi stearpă, prin care .ic părinţii că tre8uie +nţeleasă cultura din afară)+nainte de a cunoaşte curat că vieţuim +ntre două rânduri de adversari şi că

tre8uie să se alie.e cu cei mai 8uni) +nainte ca prin aceştia, ei să dea asalt asupracelor răi şi pe unii din aceştia să-i surpe, să-i ucidă şi să-i ciuruiască, iar de alţiisă fugă 7e vor8a adică de toate acelea dintre patimile rele care, având o legăturăfamiliară cu noi, ne stăpânesc la +nceput mai tare ca nişte pricini şi ca nişte

pre.enţe +mpreună lucrătoare= ) +nainte de a lepăda o8işnuinţa cea rea a celor cescot din puţurile creaţiunii +nţelepciunea lui %umne.eu, adică a +nţelepţilor elinilor ) +nainte de a locui +mpreună cu cei ce vieţuiesc +n pace unii cu alţii şi nususţin păreri deose8ite sau contrarii, adică cu cei +nţelepţi +n cele du1ovniceşti)+nainte de a-şi supraveg1ea prin retragere şi linişte oile lor, adică gândurile lor)

+nainte de a se sui la munte, adică +n vârful sufletului ) +nainte de a căuta dedeparte la lumina cea nouă) +nainte de a se apropia, +nainte de a au.i şi de alepăda +ncălţămintea picioarelor, dat fiind că nu e +ngăduit de a atinge pământulsfânt 7Ieşire III, 3= prin alipirea de morţi şi de cei ce nu sunt cu adevăratmi>locâiori) +nainte de a presc1im8a dreapta făcând-o engol-pion 7Ieşire IV, ;=,adică de a se scufunda mintea +n sine) +nainte de a fi surpat deplin stăpânireatiranului, prin toiagul care toate le poate, adică prin credinţă, de a fi trecut cu

picioarele peste apa cea sărată a vieţii) +nainte de a fi făcut firea noastră amară şi+năsprită, +n i.vor de 8ucurie mai presus de fire prin rugăciune şi fapte plăcutelui %umne.eu) +nainte de a fi gustat din 1rana ce curge de sus şi de a nu maifugi de vră>maşi, ci de a voi mai 8ine şi de a putea să-i i.gonească pe toţi)+nainte ca, pregătiţi prin toate acestea +n c1ip desăvârşit, să a>ungă la sâm8ătanelucrării relelor şi să audă şi să depăşească trâm8iţele cu multe sunete şi săvadă pe rând alte lumini cu 8ogată revărsare - iar acestea sunt slava lui%umne.eu vestită prin făpturile de multe feluri, apoi propovăduirea prin

prooroci, apostoli şi părinţi, şi toate +nvăţăturile despre cele dumne.eieşti)+nainte de a +mplini toate acestea şi de a a>unge cu fruntaşii care s-au dedicat lui%umne.eu, pe vârful treptelor dumne.eieşti şi a vedea locul lui %umne.eu, apoide a se uni +n c1ip ne+nţeles cu %umne.eu +nsuşi, desfăcuţi de toate acestea!

@oi +nsă, cercetând teologia negativă, cât a fost de tre8uinţă, +n D#uvinteleE demai +nainte despre lumină, am arătat că ea este c1ip al vederii aceleia fără formăşi +mplinite, de care se 8ucură mintea mai presus de minte +n %u1ul Sfânt, dar nu e ea +nsăşi acea lumină! %e aceea, toţi cei ce s-au +nvrednicit prin credinţă să

primească taina 7mânturii= pot să laude pe %umne.eu prin negaţie ) dar nu se pot şi uni cu 4l şi nu-9 pot vedea prin lumină, decât numai dacă vor primi, prin plinirea poruncilor, puterea mai presus de fire a vederii!

D%ar cei ce pătrund +n +ntunericul tainic tre8uie să părăsească, după %ionisie din$reopag, toate luminile dumne.eieştiE, .ice acesta! D$şadar şi +nsăşi lumina



dumne.eiască, dacă peste tot există ceea ce spuneţi, tre8uie lăsată >os! Iar aceasta se constată prin faptul de a nu mai vedea nicidecum nimic) aceasta este+ntunericul acela tainicE!

#e spuneţiC ?n felul acesta număraţi +ntre alte multe lumina aceea, care se+nveşniceşte cu sfinţii, slava firii dumne.eieşti, frumuseţea veacului viitor şistatornic, +mpărăţia fără de +nceput şi fără de sfârşit a lui %umne.eu! #ăci +nsuşi#el ce a strălucit +n ea pe munte a numit aşa lumina aceasta! %ar ce .ice c1iar dumne.eiescul %ionisie 4l .ice +n D0eologia misticăE lămurit( D#au.a cea unaa tuturor se află mai presus de toate şi se arată descoperit numai celor ce austră8ătut şi toate cele sfinte şi curateE!

%acă se arată acelora şi aceasta +n c1ip descoperit, cum nu se arată nicidecum

Iar dacă această arătare este teologia prin negaţie şi aceasta e singura necuprin-dere cunoscută, cum afirmaţi voi, iar această teologie o folosesc şi elinii, cum ospuneţi şi aceasta c1iar voi, atunci şi ei au depăşit toată curăţia şi +nsăşi luminadumne.eiască, ipostasul 8unătăţilor viitoare ! Vai C #unoştinţa +nţelepţilor +ne8uniţi nu numai cuprinde, după tine, dar şi depăşeşte făgăduinţele 8unătăţilor viitoare!

%ar aşa ceva nu ar spune niciodată %ionisie, grăitorul +nţelepciunii lui%umne.eu! #ăci el a +nşirat +ndată, +n continuare, luminile dumne.eieşti,sunetele cereşti şi vârfurile tuturor celor sfinte, care tre8uie părăsite! 4le suntcurăţirile lui <oise +nainte de poalele muntelui 5ore8, sunetele ce l-au+ntâmpinat după poalele muntelui, vederile anticipate ale luminilor, despărţireade cele multe! Iar vederea de după toate acestea nu e vederea lui %umne.eu, ci alocului +n care şedea! $ceasta +nseamnă că tot ce se vede prin lucrarea simţurilor sau a minţii sunt oarecare presupuse raţiuni ale celor ce se află su8 #el ce e mai

presus de toate şi prin care nu numai 4l +nsuşi, ci şi pre.enţa 9ui se arată mai presus de toată cugetarea! $şadar vederea locului aceluia depăşeşte şi teologia prin negaţie sau o arată pe aceasta +nsăşi!

?n ca.ul din urmă, dacă urcarea lui <oise ar fi fost numai până la vedereaacestui loc, ar fi dogmati.at drept din acestea că nu este nici o vedere mai presusde teologia prin negaţie! ?nsă, dat fiind că se desprinde şi de vederea acestui locşi pătrunde +n +ntunericul cu adevărat tainic, prin +ncetarea oricărei lucrăricunoscătoare, +n sens de depăşire, Dunindu-se pe o treaptă mai +naltă cu #elnecunoscut şi vă.ându-9 şi cunoscându-9 pe $cesta mai presus de minteE, cumvor +nc1ide vederea din +ntunericul dumne.eiesc numai +n marginile teologiei şicontemplării prin negaţie #ăci aceasta a privit-o şi +nainte de a intra +n+ntunericul mai presus de lumină 7supraluminos= prin locul acela! %eci este

vădit că altceva e unirea şi vederea +n +ntuneric ) ea e cu mult mai +naltă decât oasemenea teologie prin negaţie!



%ar de ce să +nfăţişăm prin cuvinte şi să nu arătăm cu lucrul adevărul sigur alcelor spuse de noi 6are <oise, desprin.ându-se de toate lucrurile şi cugetărilevă.ute şi care văd şi depăşind vederea locului şi pătrun.ând +n +ntuneric, n-a

vă.ut +n el nimic %ar a vă.ut cortul nematerial, Dpe care l-a arătat celor de >os prin imitaţie materialăE! Iar acest cort după cuvintele sfinţilor, este 5ristos, puterea şi +nţelepciunea de sine ipostatică a lui %umne.eu, care fiindnematerială şi necreată prin firea ei a arătat de mai +nainte prin cortul mo.aic căva primi o dată o alcătuire vă.ută şi va veni +n c1ip şi fiinţă #uvântul cel mai

presus de fiinţă şi fără c1ip, #ortul care e mai presus şi mai +nainte de toate şi lecuprinde pe toate) #ortul +n care s-au creat şi se susţin toate cele vă.ute şinevă.ute ) #ortul care luând trup, +l va pune pe acesta pentru noi şi care fiind$r1iereu +nainte de veci, pe urmă se va folosi de Sine ca de un temple pentru

noi! %e aceea, <oise, a>uns +n +ntunericul dumne.eiesc, nu a vă.ut numai cortulnematerial, pe care l-a +nfăţişat prin materie, ci +nsuşi i.vorul dumne.eiesc alierar1iei şi cele ce ţin de ea, cărora le-a dat c1ip material de multe feluri +n

preoţia 9egii!

$şadar cortul şi cele ce ţin de cort, preoţia şi cele ce ţin de preoţie sunt sim8oalesensi8ile şi perdele ale vederilor lui <oise din +ntunericul dumne.eiesc! %ar acele vederi +nseşi nu erau sim8oale! D#ăci celor ce au stră8ătut şi cele sfinte şicurate toate şi pătrund +n +ntunericul tainic, li se arată acelea descoperiteE! #umar putea fi +nsă sim8oale cele ce se arată de.văluite de orice acoperământ %eaceea şi tălmăcitorul Dteologiei misticeE .ice la +nceputul ei( D0reime mai

presus de fiinţă, +ndreaptă-ne spre vârful cel mai +nalt al celor tainice, unde seaflă ascunse tainele simple, de.legate de toate şi nesc1im8ăcioase ale teologiei,+n +ntunericul cel mai presus de luminăE! <ai poate .ice deci cineva că +n+ntunericul dumne.eiesc şi dincolo de teologia prin negaţie nu se mai arată nicio vedere mai +naltă Sau că toate vederile sfinţilor sunt sim8olice i fiindsim8olice se arată uneori, dar nu există niciodată %ar <oise a vă.ut cele ce le-a vă.ut, vreme de A2 de .ile şi tot atâtea nopţi, după rigorie al @isei,D+mpărtăşindu-se su8 +ntuneric de viaţa cea veşnicăE! Vederile acelea erau fără

formă! %ar atunci cum sunt sim8olice $poi ele se vedeau +n +ntuneric! i toatecele din +ntuneric erau Dsimple, de.legate de toate şi nesc1im8ăcioaseE! %ar care dintre sim8oalele propriu-.ise, care sunt +mpărţite şi sensi8ile, nu esc1im8ăcios, nu e compus şi nu e legat de lucrurile createIar fiindcă le vedea, cele ce-i stăteau +n faţă erau vă.ute! %eci cele vă.ute erausau lumină sau se aflau +n altă lumină! %ar toate cele de acolo erau simple!$şadar toate acelea erau lumină! Fiindcă le vedea +nsă după ce se depăşise pesine +nsuşi şi a>unsese +n +ntuneric, nu vedea nici prin simţuri, nici cu mintea!%eci acea lumină este de sine vă.ătoare şi se ascunde +n acelaşi sens de depăşire

pe cei care nu au devenit fără oc1i!



#ăci cum s-ar vedea +n oarecare c1ip prin lucrarea minţii, ceea ce se vede şi se+nţelege ea +nsăşi pe sine %ar când mintea s-a ridicat peste toată lucrareamintală şi se afla fără oc1i +n sens de depăşire, se umple de o strălucire mai

presus de toată frumuseţea, a>unsă +n 1arul lui %umne.eu şi prin unirea mai

presus de minte, având tainic şi vă.ând +nsăşi lumina care prin sine se vede pesine! %ar cum @u mai este dumne.eirea ascunsă, ar putea +ntre8a cineva @icidecum! %umne.eirea nu iese din ascun.imea Sa, dar se dăruieşte pe Sine şialtora, ascun.ându-i şi pe ei su8 +ntunericul dumne.eiesc!

#ăci, precum este scris, <oise a>uns singur +n acel +ntuneric nu se mai vedea7Ieşire KKIV, &=! Iar ceea ce e şi mai mult, e că ridicându-l pe el mai presus desine şi desfăcându-l +n c1ip tainic de sine şi aşe.ându-l mai presus de toatălucrarea simţurilor şi a minţii, l-a ascuns pe el de sine +nsuşi - o, minune C - ca şi

pe dumne.eiescul Pavel!$stfel, vă.ând, ei nu ştiau, ci se +ntre8au ce este aceea ce vede i iarăşi ceeace depăşeşte orice covârşire a uimirii, este că şi +n arătarea aceasta negrăită şimai presus de fire, $cela rămâne ascuns! i celor de.legaţi şi ascunşi de toate nuli-i acopere numai pe ceilalţi toţi, ci şi pe ei +nşişi! Iar dovada acestei ascun.imimai presus de cunoaştere este dorinţa şi cererea şi urcarea lui <oise la o vederemai clară! %ar şi +naintarea necontenită a +ngerilor şi a sfinţilor +n veacul celnesfârşit la vederi tot mai clare! %eci şi vă.ând, c1iar prin vedere cunosc călumina aceea este mai presus de vedere! #u cât mai mult nu cunosc deci pe%umne.eu, care se arată din ei #ăci şi oc1iul nostru, aţintindu-se la disculsoarelui şi vă.ându-l, +l cunoaşte că e mai presus de vedere!

%ar nimenea să nu se lipească de această pildă care nu e cu totul potrivită! @umai atâta să +nţeleagă că cei ce văd lumina dumne.eiască intru descoperire,cunosc ascun.imea covârşitoare nu mai puţin, ci cu mult mai mult decât noicare, +ncercând să privim necuprinsul firii dumne.eieşti prin sim8oale sau prin+nţelesurile lor sau prin negaţiune, cunoaştem că e necuprins!

#ăci ştie şi or8ul, au.ind şi cre.ând, că strălucirea soarelui +ntrece măsuraoc1ilor sensi8ili, dar nu ca cel ce vede! Iar când soarele e su8 pământ, pot să-&vadă cu mintea nu numai cei ce au experienţa unei vederi sănătoase, ci şi oricaredintre cei ce sunt lipsiţi de oc1i, dar ascultă de cei care văd! i nu numai atâta,dar cel fără oc1i poate să ştie şi aceea că discul soarelui are o strălucire mai

presus de vedere, dar să se +mpărtăşească şi să ai8ă acea lumină, este cuneputinţă!

0ot astfel, deci, a vedea pe %umne.eu cu mintea şi a-9 cunoaşte mai presus de

minte prin negaţie se poate +ntâmpla şi celor ce au experiat pentru scurt timpvederea 9ui, ca şi celor ce nu şi-au ridicat spre 4l oc1iul acela mai presus de



minte al unirii, dar ascultă de cei ce şi l-au ridicat! %ar vederea celor din urmănu e unire! Iar cel ce nu crede celor ce văd prin unirea cea mai presus de minte,

poate şi el să-9 socotească pe %umne.eu mai presus de minte, dar numai mai presus de puterile sale mintale!

?nsă cel care a rupt din sufletul său toată legătură cu cele de >os şi s-a de.legatde toate prin pă.irea poruncilor şi prin nepătimirea ce-i vine din aceasta, apoi s-a ridicat peste toată lucrarea cunoscătoare prin rugăciunea stăruitoare, curată şinematerială şi acolo, printr-o unire necunoscută +n sens de depăşire, e +nvăluit+ntr-o strălucire neapropiată, acela singur, devenit lumină şi +ndumne.eit prinlumină şi vă.ând lumină, cunoaşte, +n vederea şi +n +mpărtăşirea de aceastălumină, şi ceea ce e mai presus de lumină şi ne+nţeles din %umne.eu! $celasocoteşte pe %umne.eu nu numai mai presus de puterea +nţelegătoare

omenească a minţii - căci sunt şi multe din cele create mai presus de ea - ci mai presus şi de vederea aceea atot supranaturală, singură prin care se uneşte minteacu cele ce sunt dincolo de cele ale celor inteligi8ile R+ntr-o unire dumne.eiască aminţilor mai presus de ceruriR!

%ar despre acestea s-au spus destule! Heluând cele mai +nainte, spunem că dacăvrea cineva să numească această vedere mai presus de vedere, +nţelegere mai

presus de toată vederea minţii, nu se deose8eşte intru nimic de noi!

Filo.oful acesta, socotind că noi numim acest lucru numai RvedereR, nu şiR+nţelegere ne+nţeleasăR, s-a +nfuriat asupra numelui de RvedereR şi +nfuriindu-se,dar nu cu o furie vrednică de laudă şi rămânând la cuvintele acestea, a săvârşitmulte păcate +mpotriva 1arului proorocesc! @oi, dând pe faţă trei sau patru dinaceste păcate pe scurt, le vom lăsa pe celelalte! Străduindu-se deci acesta săarate că vederea e cu mult mai pre>os de +nţelegere, .ice( R0oate vederile+nfăţişate de prooroci sunt cu mult mai pre>os de +nţelegere, fiind plăsmuite,.ugrăvite şi +nc1ipuite prin imaginaţieR!

#ă cei mai mulţi dintre prooroci au vă.ut cele mai multe dintre vederi, ridicaţi

+n starea de exta. 7de ieşire din ei=, nimenea nu se +ndoieşte ascultând cât de puţin cuvintele lor! %eci ce vom .ice 6are pătimind un exta. +n spre cele mairele vedeau proorocii pe %umne.eu #ine altul ar spune aceasta, decât cel ce a

pătimit un exta. spre cele mai rele %ar ?nsuşi %umne.eu spune că i S-a arătatlui <oise - R+n c1ip şi nu prin g1icituriR 7@umeri KII, =! 6are şi atunci a

pătimit acesta exta.ul spre cele rele %ar ce a vă.ut şi a au.it <oise când arămas +n exta. vreme de A2 de .ile şi s-a +mpărtăşit de viaţă fără c1ip su8+ntuneric 7Ieşire KKIV, &= 6are ieşirea din sine spre cele rele #el care scrieacestea a ieşit cu totul din adevăr!



%ar păcatul lui este +ndoit aici! #ăci minte, susţinând că marele %ionisie cugetăşi aici la fel cu el şi că declară toate vederile prooroceşti mai pre>os de+nţelegere, aducând din scrisul lui cuvintele( R%umne.eu se numeşte de laanumite +nc1ipuiri dumne.eieşti, care luminea.ă pe cei iniţiaţi sau pe prooroci,

după alte şi alte pricini şi puteriR! %ar acesta spune limpede şi aici că %umne.euS-a arătat Rdupă alte şi alte pricini şi puteriR! %umne.eu, cum +nsuşi .ice, Runuiai s-a arătat +n vis, altuia +n stare de tre.vie, adică prin g1icituri, iar lui <oise +nc1ip şi nu prin g1icituriR! $tunci cum au vă.ut toţi proorocii numai prin putereaimaginativă a sufletului

%ar şi imaginaţia dumne.eiască se deose8eşte mult de imaginaţia noastrăomenească! #ăci aceea se +ntipăreşte +n latura noastră cu adevărat cugetătoare şinetrupească! Imaginaţia omenească +nsă se desfăşoară +n latura sufletului nostru

apropiată de trup! #eea ce primeşte +ntipărirea acolo este cea mai din vârf partea sufletului raţional, pe când dincoace este aproape ultima parte a puterilor sufleteşti! $ceasta se +ntipăreşte +n mişcările simţurilor, acolo de vrei să afli cine

produce +ntipărirea +n puterea cugetătoare a proorocilor, ascultă pe marele Vasilecare .ice( RProorocii au vă.ut prin aceea că %u1ul Se +ntipărea +n parteaconducătoare a lorR! %eci %u1ul cel Sfânt este #el ce se aşa.ă +n mintea

proorocilor şi folosindu-Se de +nţelegerea lor ca de o materie, prevesteşte +n ea prin Sine cele viitoare, +ntâi lor şi prin ei nouă!

$şadar, cum mai este această lucrare a %u1ului imaginaţie pur şi simplu deacelaşi fel şi de aceeaşi cinste cu imaginaţia noastră i cum este aceastaimaginaţie mai pre>os de +nţelegerea noastră <ai 8ine .is, cum nu se arăta şidin aceasta că e lumina vă.ută de minte şi altceva decât +nţelegerea) că e vor8ade vederi care nu sunt nici sensi8ile, nici +nc1ipuite, ci cu totul altceva decâtcunoştinţa din cugetare

%ar filo.oful aduce şi alt cuvânt al aceluiaşi 7%ionisie= care spune( R+ngerul carea modelat vederea, ca să introducă pe cuvântătorul de %umne.eu +n celedumne.eieştiR! Ri aici, .ice 7Varlaam=, spunând ( a modelat, a arătat că e vor8a

de imaginaţie! #ăci nimic din câte contempla mintea prin sine nu semodelea.ăR!

%acă crede deci cineva acestui filo.of, va 8ănui că şi %omniile şi Puterilecereşti pătimesc un exta. inferior +nţelegerii 7o ieşire spre cele mai >os de+nţelegere= şi că vederile lor sunt +n c1ip trupesc şi produse - o, minune C - aleimaginaţiei! i nu numai vederile lor, ci +nseşi ipostasurile şi existenţele lor su8stanţiale sunt atunci asemănătoare +nc1ipuirii! #ăci, .ice acelaşi sfânt +n aloptulea capitol al RIerar1iei cereştiR, prea mărind numele prin care sunt

exprimate sfintele %omnii( R%omnia lor e plină de dorul după o8ârşia adevăratăa domniei lor şi se modelea.ă pe sine şi cele de după sine, cu 8unătate, spre o



domnie asemănătoare ! %acă, deci, din câte vede mintea prin sine nimic nu s-amodelat şi toate cele modelate sunt produse ale fante.iei sau lucruri sensi8ile şi

prin urmare cu mult mai pre>os de cele cugetate de noi, atunci asemănarea%omniilor şi Puterilor cu %umne.eu nu se face +n planul +nţelegerii, ci e

trupească şi +nc1ipuită şi mai pre>os de +nţelegerea omenească, ca una ce e plăsmuită! Iar dacă asemănarea lor cu %umne.eu este astfel, cum ar fiinteligi8ile 7spirituale= după fire

%ar filo.oful deduce acelaşi lucru şi din alt cuvânt al aceluiaşi( D#ând au.i de+ngerul care +ntipăreşte 7modelea.ă vederea, transmiţând cuvântătorului de%umne.eu, după putere, sfânta sa cunoştinţăE, Dcum nu va fi, .ice, vederea+ntipărită ceva +nc1ipuit 7plăsmuit=E!

%ar noi iarăşi +l vom do8or+ cu a>utorul DIerar1iei cereştiE! DSfintele cete alefiinţelor cereşti, .ice, modelându-se pe ele +nsele +n c1ip inteligi8il 7spiritual=,spre imitarea lui %umne.eu şi dorind să-şi modele.e c1ipul lor cugetător spreasemănarea cu o8ârşia dumne.eiască, se +mpărtăşesc cu drept cuvânt de o mai

8ogată comuniune dumne.eiascăE! Ve.i că sunt şi +ntipăriri inteligi8ile #um,deci, 8a.ându-te pe numirile acestea, socoteşti că proorocii pătimesc exta.ul in-ferior 7ieşirea din ei spre cele rele sau de >os= #ăci eu de la expresiile acesteanu a>ung să socotesc vederile proorocilor mai pre>os de cugetarea omenească, cimai presus de mintea noastră şi +nvăţ să cunosc că aceste vederi ale lor suntasemenea cu ale +ngerilor! #ăci aceia, făcându-se prin curăţie apţi de unirea cu+ngerii şi prin +ntinderea spre dumne.eire +mpreunându-se cu ei, sunt modelaţi şi+ntipăriţi şi ei de către +ngeri, ca şi aceia, de către +ngerii mai +naintaţi şi +şi

presc1im8ă c1ipul lor spiritual spre o +nfăţişare de formă dumne.eiască! Iar prinaceastă modelare adâncesc şi-şi cultivă, ca pe un 8un al lor, sfânta cunoştinţăco8orâtă de acolo! i ce e de mirare dacă curăţia proorocească e modelată de+ntipăriri asemenea cu cele ale +ngerilor #ăci, fiind +mpreună-slu>itori cu ei +ncuvântarea de %umne.eu, e recunoscută că poate să primească şi ea +nsăşi+ntipărirea lui %umne.eu!

D#ăci inima curată, .ice, este aceea care +şi +nfăţişea.ă mintea lui %umne.eufără nici o formă şi pregătită spre a se imprima +n ea +ntipăririle 7modelele= lui%umne.eu, prin care o8işnuieşte 4l să se facă arătatE !

a1aria al lui Vara1ia a +nvăţat că şi +nsuşi du1ul din noi se modelea.ă de către%umne.eu, arătând fie aducerea din nou a du1ului, din ceea ce nu este, laexistenţă, de către %umne.eu, fie remodelarea şi prefacerea lui spre existenţacea 8ună ! DSuflarea cuvântului %omnului peste Israel, .ice %omnul, #el ce a+ntins cerul şi a +ntemeiat pământul şi a plăsmuit du1ul omului +n elE 7a1! KII,

&=! %eci ce vom .ice( va fi şi du1ul din noi trup, fiindcă e modelat 7plăsmuit=când e adus la existenţă sau presc1im8at



Iar #el ce modelea.ă, fiind rugat, e 8un pentru cei ce-9 doresc! Iar cel ce spunecă a fost modelat +ncă pe când era copil ca prieten de către pedagogul comun alPontului 7Vasile cel <are = Dcu modelarea cea 8ună şi preacuratăE, oare laudă

şi socoteşte vrednică de dorit şi cere arta modelatoare a trupului

%ar cum vine %umne.eu la toate lucrurile noastre, ca să modele.e inimilenoastre +n parte, cum .ice dumne.eiescul %avid 7Ps! KKKII, &3=, dacă nu vom+nţelege aici prin inima modelată pe omul dinlăuntru Iar <oise, petrecând A2de .ile şi nopţi su8 +ntuneric, +n viaţa aceea fără formă, n-a vă.ut forme7+ntipăriri dumne.eieşti= D9e vei face, .ice, toate după forma arătată ţie +nmunteE 7Ieşire KKV, A2= 3*"! %eci ce vom .ice $cela, a>uns +n +ntunericuldumne.eiesc, şi-a ieşit şi el din sine +nspre cele de >os şi vedea prin fante.ie,

fiindcă s-a scris că vedea formă%ar filo.oful care nu recunoaşte nici o deose8ire +ntre lucrurile sensi8ile şi

produsele fante.iei şi +ntre formele 7+ntipăririle= inteligi8ile şi dumne.eieştiau.ind că #uvântătorul de %umne.eu a luat la cunoştinţă dintre cele vă.ute,unele sau altele şi că s-a +mpărtăşit de vederea modelată de +ngeri şi că a fost+nălţat la cunoştinţa +nţelegătoare a celor ce sunt sau a celor vă.ute, deduce deaici că De mai +naltă cunoştinţa decât vederea, fiindcă de la aceasta proorocul afost ridicat la cunoştinţă, nu a fost co8orâtE!

%eci, ar putea .ice cineva că toţi cei ce ne tâlcuiesc prin desfăşurare +nţelesulcuvintelor dumne.eieşti, ne ridică de la cele mai de >os spre ceea ce e mai 8un!%eci %omnul, dându-ne 4vang1elia pe pământ, ca pe un cuvânt prescurtat, ne-adat ceva inferior! Iar cei ce o tâlcuiesc ies din 4vang1elie şi ne ridică la+nţelegerea ei ca la ceva mai +nalt Vai, ce ne8unie C %ar cei ce tâlcuiesc nu sedepărtea.ă de cuvintele dumne.eieşti! #i, luând din ele cunoştinţa ca din niştei.voare ale cunoştinţei şi ca dintr-o fântână a luminii celei veşnice, ne-o dau şinouă, ridicându-ne de la neştiinţa +n care ne aflăm la cunoştinţă, ca la ceva mai+nalt! ?n asemenea ca.uri explicările arată uneori mişcarea, alteori cau.a!

#ând, deci Sfânta Scriptură spune că proorocul a primit +nvăţătură Ddin vedereE,iar că +ngerul l-a ridicat de la vedere la +nvăţătură, nu .ice că l-a depărtat de lavedere) ci că proorocul a +nvăţat din acea vedere cele ce nu le cunoştea mai+nainte, ca dintr-o cau.ă a cunoştinţei şi că +ngerul +nţelegând mai 8ine celecuprinse +n vedere, fiind +nger, i-a explicat-o proorocului şi l-a ridicat de laneştiinţă la +nţelegere! %eci, neştiinţa de la care a fost depărtat e inferioară faţăde cunoştinţa la care a fost ridicat! %ar vederea care dă cunoştinţa, vedere pecare o are +n sine +n c1ip concentrat după asemănarea cu %umne.eu, cum nu e

mai +naltă decât cunoştinţa procurată de ea



0re8uia +nsă ca cel ce a pornit +mpotriva părinţilor să nu-i lase nici pe proorocinedispreţuiţi! #ăci ei sunt cei dintâi părinţi şi părinţi ai părinţilor +n %u1! %ecitre8uia ca şi aceia să fie părtaşi de >ignirea acestora!

%ar săturându-se şi de lupta +mpotriva părinţilor şi a proorocilor, cel ce a luat ca pretext pe cei ce au +m8răţişat liniştirea, spre a se năpusti, ca să .ic aşa,+mpotriva tuturor lucrurilor dumne.eieşti, se face pe urmă pe sine tâlcuitorul defrunte al celor mai tainice cuvinte ale 4vang1eliei şi pretinde să +nveţe cum vădcei curaţi cu inima pe %umne.eu şi cum vine Fiul +mpreună cu 0atăl şi-şi facelocuinţa la ei 7Ioan KIV, "*=! D%eci cei curaţi cu inima, .ice, nu văd altfel pe%umne.eu decât prin analogie 7prin asemănare= sau după cau.ă sau prinnegaţie! Iar mai vă.ător de %umne.eu este acela care cunoaşte mai multe din

părţile lumii sau pe cele mai +nalte! %ar şi mai vârtos, cel ce cunoaşte mai 8ine

ceea ce cunoaşte! Iar cel mai vă.ător de %umne.eu dintre toţi este cel carecunoaşte părţile vă.ute şi puterile nevă.ute ale lumii( atracţiile elementelor spre pământ şi spre celelalte şi respingerile tuturor acestora +ntre ele, deose8irile,+nsuşirile, asocierile, lucrările, atingerile, angrenările, armoniile şi pe scurt, toatesinte.ele grăite şi negrăite ale acestui +ntreg! #ăci cel ce poate contempla 8inetoate acestea poate cunoaşte pe %umne.eu prin analogie, ca pricină a tuturor acestora! i aşe.ându-9 mai presus de toate acestea prin negaţie, +l cunoaşteiarăşi ca fiind mai presus de toate! Fiindcă, .ice numai din lucruri se cunoaşte%umne.eu! @u din cele ce nu cunoaşte cineva, ci numai din cele ce cunoaşte,cunoaşte pe %umne.eu! $şadar, cu cât cineva cunoaşte mai multe şi maiimportante părţi ale lumii create şi +n c1ip mai exact, cu atât se deose8eşte dealţii +n cunoaşterea lui %umne.eu! i +nsuşi modul cunoaşterii lui %umne.eu

prin negaţie, care pare să dispreţuiască cunoştinţa lucrurilor pentru %umne.eu,nu poate să se producă fără cunoaştere tuturor lucrurilor! #ăci nu putemcunoaşte decât negaţiile lucrurilor a căror existenţă o cunoaştemE!

Vai ce lucruri spune c1iar +mpotriva saC 4le nu sunt +ntru nimic contrare părerilor sale din alte locuri! #ăci +n altă parte el defineşte ca om desăvârşit pecel ce ştie toate! %acă, deci, cum a declarat şi acum, numai negaţiile acelora le

putem cunoaşte şi numai negaţiile acelora le putem referi la %umne.eu, a căror +nţelegere o avem, %umne.eu va tre8ui - o, ce ne8unieC - să fie #el ce ecunoscut din negaţia tuturor! i atunci sau cunoaşte cineva toate cele ce sunt, cadin negaţia tuturor să cunoască pe %umne.eu şi acela ni se dă pe sine ca altdumne.eu - căci numai lui %umne.eu ?i este dat să cunoaccă toate - sau, de nucunoaşte ceva, va socoti că aceea este %umne.eu! #ăci ceea ce nu cunoaşte, nu

poate nega lui %umne.eu, precum el +nsuşi spune! i iarăşi, dacă cineva numaidin cele ce cunoaşte, cunoaşte pe %umne.eu +n calitate de cau.ă a lor, pentrutoate cele ce scapă cunoştinţei lui nu socoteşte pe %umne.eu drept cau.ă!



$şadar puterea dumne.eiască o va măsura cu ceea ce e +n lume! #ăci el nucunoaşte mai mult decât ce e +n lume!

%ar noi, ridicaţi fiind dincolo de cunoştinţă, am fost +ncredinţaţi că lui

%umne.eu +i este cât se poate de uşor să aducă la existenţă .eci de mii de lumi,nu numai asemănătoare +ntre ele, ci şi deose8ite! i din toate la un loccunoaştem prin afirmare şi negare pe %umne.eu! #1iar şi din cele ce nucunoaştem, cunoaştem puterea 9ui nesfârşit de puternică! $şa .ice Pavel(«=ristos -a aşezat mai presus dec%t tot numele, nu numai al celor ce senumesc, adică al celor cunoscute &n !eacul de acum, ci şi al celor ce se !acunoaşte &n cel !iitor» '1fes. II, ;7-;;(. %eci şi din cele ce nu erau cunoscutelui, laudă Pavel măreţia lui %umne.eu! 9a fel +n altă parte a 4pistolelor +ntre8ând( «Cine ne !a despărţi pe noi de dragostea lui =ristos+» şi +nşirând

toate cele sensi8ile şi inteligi8ile, cele de acum şi cele viitoare, adaugă( «ici !reo altă zidire oarecare nu ne !a putea despărţi de iu*irea lui $umnezeu»'#om. 3III, 0F-0<(. 4l trece adică cu privirea de la cele ce sunt la cele ce nusunt şi vor8eşte despre ele ca şi când ar fi! Iar dacă din unul cunoaştem .eci demii şi din ceea ce e mărginit, puterea nemărginită, cum nu-9 vom cunoaşte dincele puţine privitoare la 4l, pe 4l +ntreg, cum se .ice că din ung1ii se cunoaşteleul şi dintr-un colţ stofa #um nu vom cunoaşte astfel pe %umne.eu ca

pricinuitor al tuturor şi nu-9 vom deose8i prin negaţie de toate şi nu vomadăuga prin credinţă ceea ce depăşeşte cunoştinţa de %umne.eu din lucruri( cădin cele ce nu sunt au fost făcute toate numai cu cuvântul

$ceastă cunoştinţă mai presus de +nţelegere e comună tuturor celor ce cred +n5ristos! %ar sfârşitul credinţei adevărate, care vine numai din lucrarea

poruncilor, nu ne 1ără.eşte numai cunoştinţa de %umne.eu din cele ce sunt,cunoscute şi necunoscute 7aici +nţelegem prin Dcele ce suntE, desigur pe celecreate=, ci din lumina necreată care este slava lui %umne.eu şi a lui 5ristos%umne.eu şi Da celor ce au a>uns la ţinta din urmă a c1ipului lui 5ristosE! #ăci5ristos va veni +n slava 0atălui, iar Ddrepţii vor străluci +n slava 0atălui lor,5ristos, ca soareleE 7<atei KIII, A*= şi vor fi lumină şi vor vedea lumină, care e

vederea minunată şi preasfântă a inimii curăţite! $cum se arată cu măsură şi cao arvună şi celor ce au stră8ătut prin nepătimire toate cele sfinte şi prinrugăciune curată şi nematerială toate cele curate! Iar atunci va +ndumne.ei +nc1ip vădit pe Dfiii +nvieriiE 79uca KK, *;=, care vor petrece veşnic şi vor fislăviţi +mpreună cu #el ce dăruieşte firii noastre slavă şi străluciredumne.eiască! %ar slava şi strălucirea nu o au nici cele create +n calitate defiinţă a lui %umne.eu! #um ar putea socoti atunci cineva slava lui %umne.eu cafiinţă a lui #ăci %umne.eu, fiind ne+mpărtăşi8il, nevă.ut şi de nepipăit, se face+mpărtăşi8il, +ncăput şi arătat şi un %u1 cu cei ce se roagă 9ui cu inima curată,

printr-o putere mai presus de fiinţă, +n vremea rugăciunii ca vedere, potrivitrugăciunii atot tainice şi negrăite către 0atăl nostru comun pentru noi( D%ă lor,



.ice, că precum 4u sunt +ntru 0ine şi 0u +ntru <ine, şi ei să fie +ntru @oi, una +nadevărE 7Ioan K, "&=!

$e felul acesta e, deci, !ederea lui $umnezeu pe care numai cei ce s-au

&n!rednicit de sf%rşitul cel fericit o !or !edea &n !eacul fără sf%rşit, dar pecare au !ăzut-o şi aici fruntaşii apostolilor pe 5a*or, tefan c%nd era omor%t cu pietre, Antonie care se ne!oia cu liniştirea, mai *ine-zis toţi sfinţii, adicătoţi cei curaţi cu inima, cum poate afla cel ce !oieşte din cu!intele lor puse &nscris sau din !ieţile lor. i eu aş spune că nici proorocii şi nici patriar"ii n-aurămas fără să guste din această lumină9 mai *ine zis, afară de puţine, toate!ederile lor şi mai ales cele atot dumnezeieşti nu au fost lipsite de aceastălumină. Căci altfel de ce ar fi !oit să e &nc"ipuie &ntr-o lumină străină Cel ceare lumină !eşnică proprie, pe seama celor curaţi cu inima, arăt%ndu-li-e &n

c"ip tainic, dar totuşi !ăzut, acum şi &n !eacul !iitor, cum zice şi marele $ionisie.

$şa fiind deci vederea lui %umne.eu, cum nu ar făgădui-o pe ea care e veşnică,#el ce fericeşte pe cei curaţi cu inima, ci le-ar făgădui cunoştinţa din făpturi, pecare o pot avea şi +nţelepţii veacului acesta

Iar că filo.oful socoteşte cunoştinţa din făpturi cea mai desăvârşită vedere, ne-aarătat mai +nainte spunând( D@imănui nu-i lipseşte nimic din covârşitoareamărire a acesteia, dacă a cunoscut părţile vă.ute ale lumii şi puterile nevă.uteE!

%ar a deduce prin analogie 7prin asemănare= de la operă, la Săvârşitor şi de la 8una +ntocmire a lumii, la +nţelepciunea cea mai presus de ea, o pot face şi+nţelepţii veacului acesta, .ice sfântul rigorie al @isei! Iar eu aş spune că şi ceine+nţelepţi şi cei necredincioşi 7+n 5ristos=, precum vedem şi acum pe toţi

8ar8arii cunoscând un %umne.eu făcător al tuturor! Pe $cesta tre8uie să-9cunoască +n c1ip necesar şi teologia prin negaţie, odată ce Făcătorul tuturor nu enimic din cele făcute! #ăci oare n-au şi mulţi dintre eretici şi păgâni+nţelepciunea veacului acestuia şi +nţelegerea lui %umne.eu care vine din ea

%ar oare pe ei +i fericeşte %omnul #e să mai spunem de aceia dintre elini cares-au distins +n filo.ofie cu mult mai mult decât creştinii de acum şi şi-au formatgândirea filo.ofică pe temeiul cunoştinţei din făpturi 6are au do8ândit prinaceasta şi răsplata fericită şi veşnică şi +ncă nu mai puţin, ci c1iar mai mult decâttoţi, 8a c1iar mai mult decât cei ce nu au cunoscut nimic altceva decât pe%omnul Iisus 5ristos #um doar n-ar fi do8ândit-o cu mult mai mult, dacă%umne.eu se cunoaşte numai din făpturi i cum n-ar fi mai vă.ători de%umne.eu decât alţii, cei ce cunosc mai multe din făpturi %ar noi toţi amcunoscut pe Fiul din glasul părintesc care ne-a +nvăţat de sus şi +nsuşi %u1ul

Sfânt şi +nsăşi lumina negrăită ne-a arătat nouă pe #el din 0atăl, mărturisit caDiu8itE! i +nsuşi Fiul ne-a descoperit nouă numele 0atălui Său şi +nălţându-se la



ceruri a făgăduit să trimită la noi pe %u1ul, ca să rămână cu noi +n veac! i+nsuşi %u1ul Sfânt venind şi rămânând +n noi, ne-a vestit şi ne-a +nvăţat totadevărul! %eci cum +l cunoaştem pe %umne.eu numai din făpturi şi nu din celece nu le cunoaştem, ci din cele ce le cunoaştem

6are dacă n-a experiat cineva nunta, nu cunoaşte legătura lui %umne.eu cuBiserica, fiindcă nu are putinţă să facă analogia 7asemănarea= cu aceea %eci, +ivei sfătui pe toţi să fugă de feciorie ca să afle cunoştinţa de %umne.eu Vei fi+nsă ruşinat de Pavel, care nefind căsătorit, a spus cel dintâi că taina aceasta estemare, Ddar +n legătură cu 5ristos şi BisericaE 74fes! V, *"=!

%ar e vremea să pomenim de acel glas dumne.eiesc care a .is( «Mulţumim Gie,5ată, $oamne al cerului şi al păm%ntului» că unindu-5e pe 5ine cu noi şi

descoperindu-5e pe 5ine nouă prin 5ine &nsuţi, «ai ascuns acestea de cei &nţelepţi şi pricepuţi» 'uca /, ;69 Matei /I, ;F(. Pricepuţi sunt cei +nvăţaţi prin ei +nşişi şi +n faţa lor! %e aceea au.ind pe sfinţii 0ăi grăind, pe unii +inesocotesc, iar altora le răstălmăcesc cuvintele) 8a c1iar +ndră.nesc să falsificeunele din cuvintele lor, ca să +nşele pe toţi! %e pildă rigorie al @isei, tâlcuindce este vederea lui %umne.eu descoperită celor curaţi cu inima, după ce spunecă Dşi +nţelepţii veacului acestuia pot cunoaşte pe %umne.eu din 8una +ntocmirea lumiiE, adaugă ( Ddar altceva mi se pare că spune măreţia FericiriiE ! Pornindde aici, aceştia susţin +nsă ceea ce nu intră +n socotinţa aceluia! Iar marele%ionisie $reopagitul, preocupându-se de felul cum cunoaştem pe %umne.eu,odată ce nu e inteligi8il nici sensi8il, şi răspun.ând prin +ntre8area( Doare nu edrept să se spună că fără +ndoială nu din fiinţa Sa, ci din orânduirea tuturor +lcunoaştem pe 4l E, pe urmă descoperindu-ne şi cunoştinţa atot dumne.eiască,care e prin unire mai presus de fire, cu lumina mai presus de strălucire şi mai

presus de minte şi de cunoştinţă, aceştia lasă la o parte cunoşţinta mai presus deminte, ca nefiind nimic, iar de forma +ntre8ătoare a acelei propo.iţii nu sesinc1isesc, de parcă n-ar avea nici un rost, ci redau acea propo.iţie ciuntită deamândouă părţile ca şi când s-ar susţine prin ea că %umne.eu se cunoaşte numaidin făpturi!

@-a fost +n stare filo.oful să vadă nici atâta că cuvântul sfântului se referă aici lacunoştinţa omenească ce aparţine +n c1ip firesc tuturor, nu la cea dărută de%u1ul! %acă omul, .ice, are simţire şi minte, ca puteri naturale de cunoaştere,cum vom cunoaşte prin ele pe %umne.eu, #are nu e cu putinţă de cunoscut nici

prin simţuri, nici prin minte %esigur nu altfel decât din făpturile sensi8ile şi+nteligi8ile! #ăci cunoştinţele fiind cunoştinţe ale făpturilor şi oprindu-se lamarginea făpturilor, din acestea +i arată ele pe %umne.eu! %ar cei ce nu aunumai puterile simţurilor şi ale minţii, ci s-au +mpărtăşit şi de 1arul du1ovnicesc

şi mai presus de fire, nu vor mai cunoaşte numai din făpturi pe %umne.eu, ci şidu1ovniceşte ca pe unul ce e %u1, adică +n c1ip mai presus de simţire şi de



minte, ca unii ce au devenit +ntregi dumne.ei şi ?l cunosc pe %umne.eu +n%umne.eu! %eci prin aceasta 7prin unirea minţii cu cele mai presus de ea, n!n!=,se +nţeleg cele dumne.eieşti, cum spune acelaşi sfânt şi nu prin noi! $dică+ntrucât am ieşit cu totul din noi +nşine şi ne-am făcut +ntregi ai lui %umne.eu!

#ăci este un lucru mai +nalt a fi ai lui %umne.eu decât ai noştri! $şa se dăruiesccele dumne.eieşti celor ce s-au unit cu %umne.eu!

Ve.i cum ne depărtea.ă de la voinţa de a căuta să cunoaştem pe %umne.eu dinfăpturi, descoperindu-ne o altă cunoaştere mai presus de fire, dumne.eiască şidu1ovnicească, ce ne vine, după negarea făpturilor, prin unirea cea mai presusde minte #ăci a spus că prin ea se dăruiesc cele dumne.eieşti şi prin ea secuvine să fie cunoscute, adică du1ovniceşte şi nu după noi, odată ce nudo8ândim cunoştinţa lui %umne.eu nici prin simţuri, nici prin minte! Pentru că

această cunoştinţă este nedesăvârşită şi se potriveşte numai cugetărilor nedesăvârşite! %ar ce vrea sfântul să spună legând cuvântul Dnu cumvaE decunoştinţa lui %umne.eu cea după noi ce ne vine din făpturi, cuvânt trecut cuvederea de filo.of ca ceva de prisos Fiindcă am vă.ut lumina şi am au.it glasullui %umne.eu +n c1ip tainic şi cu oc1ii şi cu urec1ile sensi8ile, filo.ofului i s-a

părut că poate să spună că %umne.eu poate fi cunoscut numai din făpturi şi prin puterile de cunoaştere ale omului! %ar pentru cei ce pot să prindă +nţelesul exactal cuvintelor sfântului, e vădit că el +nvaţă lămurit că numai cunoştinţa+ncepătoare despre %umne.eu vine din cunoaşterea făpturilor! %e aceea aadăugat că Dde la aceasta ne suim la #el ce e dincolo de toate pe o anumită caleşi potrivit cu o anumită rânduială după puterea fiecăruiaE! %e aceea ea a şi fost

potrivită celor dinainte de 9ege, care erau +ncă prunci +n ce priveşte cunoaşterealui %umne.eu!

Iar de $vraam se spune că de la aceasta şi-a luat +nceputul cunoştinţei de%umne.eu, dar pe urmă nu mai vor8ea şi nu mai cunoştea pe %umne.eu prinaceasta! #e să .icem apoi de Iov, care vă.ând mai limpede striga( «Cu auzul urec"ii 5e-am auzit pe 5ine mai &nainte, dar acum oc"iul meu 5e-a !ăzut pe5ine» 'Io! /II, F(. #e să spunem de <oise care a vă.ut pe %umne.eu +n

+ntunericul de dincolo de făpturi A2 de .ile +ntregi! %e fapt a fost potrivit cacelor nedesăvârşiţi +n cunoaştere să li se pună +naintea celor nevă.ute a lui%umne.eu cele arătate ale lumii, precum simţurilor +nvăluite li s-au datcunoştinţele lui %umne.eu din 9ege prin sim8oluri sensi8ile! Sau iarăşi, precumsunt unii care s-au +mpărtăşit de o cunoaştere a celor mai desăvârşite şi maineacoperită a celor din afară de %umne.eu, aşa sunt şi de cei care au privit lacele nevă.ute ale lui %umne.eu, ca <oise, Pavel şi cei ca ei, deşi pe noi necălău.esc spre acelea de la cele pe care le vedem!

%ar ce urmăreşti tu, filo.oafe, cu sofismele tale de multe feluri, pie.işe şi răuticluite, ca de pildă cu afirmarea că Dcel ce ştie de vreun lucru că există şi are



cau.ă şi o putere, tre8uie să ştie şi ce este ceea ce este, pe urmă, cau.a şi apoi şi puterea luiE! %acă ar fi .is cineva că %umne.eu nu se cunoaşte nicidecum dinfăpturi, ar fi avut rost să ceri lucruri ca acestea, răspunsuri la aceste +ntre8ări,răspunsuri cerute de orice fiinţă raţională! %ar, odată ce noi aşe.ăm deasupra

cunoştinţei care e comună tuturor prin fire, cunoştinţa tainelor lui %umne.eu cevine prin %u1ul, ce-ţi vor folosi ţie, celui ce te +mpotriveşti ei, răspunsuri caacestea care ţin de cea mai +ncepătoare cunoştinţă a lui %umne.eu, care secâştigă din făpturi

0u +nsă te-ai o8işnuit să te +mpotriveşti! %eoarece oamenii du1ovniceşti spun căexistă nu numai cunoşţinta, ci şi lumina vă.ută de minte, tu te sileşti să arăţi pelarg că şi ceea ce se numeşte cunoştinţă e lumină şi +mpotrivindu-te, socoteştisă-i 8iruieşti prin aceasta pe toţi! DFără această cunoştinţă +ncepătoare, nu va fi

cineva om raţional, .ice precum nu va fi nici +naintare a celor raţionali spre celemai desăvârşiteE! %esigur, nu va fi cineva 8ăr8at +nainte de a fi prunc! %ar dacăa devenit 8ăr8at, a părăsit cele ale pruncului! Iar dacă, 8ăr8at fiind, cugetă celeale pruncilor şi se laudă cu ele, cum nu se va face de râs i cum nu va păţiaceasta cel ce .ice că este creştin, dar se +ndeletniceşte cu ştiinţele elineşti, ca săculeagă din ele rodul cunoştinţei de %umne.eu

#e vrei să spui apoi susţinând că( D%acă partea raţională a sufletului e 8olnavă,nu se poate face +nţelegătoare prin 1ărnicieE! Bolnavă cu adevărat este raţiuneasufletului aceluia ce socoteşte +nţelegerea sa mai vrednică de cre.are decâtcuvintele %u1ului şi nu preţuieşte poruncile dumne.eieşti ca un leac mare şidesăvârşit al sufletelor! #ăci spunea mai +nainte că acestea pot curăţi sufletul pe

>umătate, dar acum, desfiinţând toată puterea lor curăţitoare, a trecut-o pe seamacunoştinţei,spunând că +nceputul, mi>locul şi sfârşitul cunoştinţei de %umne.eu,al sănătăţii sufletului şi al curăţiei vine de la a şti multe şi tot mai multe şi toateşi că nu tre8uie să ignorăm nicidecum cele multe, dacă vrem să a>ungem pestetot la ceva, ci să do8ândim cunoştinţa enciclopedică despre făpturi, dacă vremsă ne +nvrednicim de +nţelegerile cele asemenea +ngerilor, unitare şi ne+mpărţite !

$ceasta e aşa cum ar .ice cineva că cel ce vrea să vadă un semn ne+mpărţit,tre8uie să-l vadă +ntâi după părţile lui cele multe şi unitatea nu se o8servăfăcând a8stracţie de la cele multe, ci numai prin adunarea lor! %ar e ştiut că unulcare re.ultă din adunare, se poate şi +mpărţi! $colo +nsă e vor8a de unul care efără părţi!Iar eu ştiu, ca unul ce am aflat de la părinţi, ascultând c1iar pe unii din ei şicre.ându-i, că şi acestea multe şi lumea aceasta sensi8ilă +ntreagă, au privit-o nu

prin simţuri, nici prin raţionament, ci printr-o putere şi un 1ar propriu minţii+ndumne.eite, putere şi 1ar care fac ca cele de departe să fie su8 oc1i şi cele

viitoare le +nfăţişea.ă +n c1ip mai presus de fire ca pe unele pre.ente! %esigur,cuvântătorul de %umne.eu din $reopag prea măreşte pe Făcătorul firii şi din



cele ce ne aparţin nouă prin fire ! i aceasta nu e de mirare! #ăci numai 4l este#el lăudat şi de către cele ne+nsufleţite şi lipsite de simţuri, neraţionale şiraţionale) odată ce numai 9ui i se cuvine, +n c1ip eminent, +nc1inarea +n %u1, decare +nsuşi %umne.eu a .is că este +nc1inarea cea singură adevărată, singura

vrednică de %umne.eu şi singura dorită de %umne.eu!

$ar din cu!intele marelui $ionisie, pe care filozoful le-a adus, fără să *agede seamă, &mpotri!a sa &nsuşi, lăs%nd pe celelalte, din pricina mulţimii lor, !oi aminti numai pe cel din urmă. Acesta zice deci &n primul capitol din Ierar"ia*isericească: «Iar scopul comun al &ntregii ierar"ii este iu*irea os%rduitoarede $umnezeu şi de cele dumnezeieşti, căreia i se slu2eşte &n c"ip dumnezeiescşi unitar. i &nainte de aceasta, depărtarea deplină şi fără &ntoarcere de la celecontrare, cunoştinţa celor ce sunt &n calitatea lor de eistenţe 'de creaturi(,

!ederea şi cunoaşterea ade!ărului celui sf%nt, &mpărtăşirea &ndumnezeită dedesă!%rşirea unitară».

%in acestea, filo.oJful deduce următoarele( DIerar1ia este lucrul cel mai maredintre cele date nouă de %umne.eu! Iar scopul ei este cunoştinţa celor ce sunt7făpturilor=, cum ne +nvaţă citatul acesta! %eci cel mai 8un lucru din noi estecunoştinţa celor ce sunt 7a făpturilor=, adică filo.ofiaE!

#eea ce spune seamănă cu cele spuse de %ionisie după sunetul cuvintelor, dar nu cu +nţelesul lor cel sfânt! #ăci sfântul spune că adevărata cunoaştere a celor ce sunt Deste depărtarea totală de la cele contrareE, adică reţinerea de lasăvârşirea celor rele, care tre8uie să premeargă lucrării celei sfinţite,+ndumne.eite şi unitare! #ăci şi cel cucerit şi purtat de poftele rele pofteşte celece i se par lui 8une, dar arată prin fapte că nu cunoaşte ceea ce e cu adevărat

8un, deasemenea cel stăpânit de mânie se ră.8oieşte cu cel ce se +mpotriveştecelor ce i se par lui 8une şi frumoase şi simplu grăind, tot cel ce stăruieşte +ntr-oviaţă rea, stăruieşte +ntr-una care i se pare lui că e 8ună, dar nu +ntr-una care e cuadevărat 8ună! @umai cel ce s-a depărtat de cele rele şi a lepădat părerea luimincinoasă, socoteşte că rele cele ce sunt cu adevărat rele şi are cunoştinţa

adevărată a celor ce sunt 7a făpturilor= şi nu pe cea părelnică! %e aceea numaidepărtarea de la cele rele este cunoştinţă a celor ce sunt +n calitatea lor de celece sunt 7a făpturilor= şi ca atare premerge lucrării celei sfinţite, +ndumne.eite şiunitare! Iar lucrarea sfinţită, +ndumne.eită şi unitară este pă.irea poruncilor lui%umne.eu, care se +nfăptuieşte prin fugă de cele rele şi prin iu8irea stăruitoareşi osârduitoare a lui %umne.eu şi a celor dumne.eieşti!

$cesta este aşadar, .ice scopul comun al +ntregii ierar1ii( să urască cele contrare poruncilor lui %umne.eu şi să le iu8ească pe acestea şi pe %umne.eu, #are le-a

dat şi pentru iu8irea faţă de 4l, să trăiască su8 ele! $ceasta este cunoştinţa celor ce sunt 7a făpturilor=, +n calitatea lor de cele ce sunt) aceasta e vederea



adevărului) aceasta e +mpărtăşirea de desăvârşire) aceasta, ospătarea din privireadu1ovnicească, care se descoperă potrivit făgăduinţei şi luminea.ă, +ndumne-.eieşte şi 1răneşte +n c1ip +nţelegător pe tot cel ce prin curăţia inimii petrece +nea +n c1ip +nţelegător, mai 8ine .is du1ovniceşte!

%ar şi el +nsuşi 7%ionisie= se face pe sine vădit că o spune aceasta! #ăci ducândcuvântul mai departe, dar pe urmă revenind, se face el +nsuşi tâlcuitor al său

pentru cei ce nu vor să +nţeleagă cele dumne.eieşti şi +ncearcă să le strâm8edupă părerile lor greşite! «Am spus deci, cu sfinţenie, zice el, că acesta estescopul ierar"iei noastre: asemănarea şi unirea noastră cu $umnezeu, pe c%t e cu putinţă. Iar la aceasta !om a2unge, cum &n!aţă cu!intele dumnezeieşti,numai prin iu*irile şi sfintele lucrări. Căci «cel ce Mă iu*eşte pe Mine, zice,!a păzi cu!intele Mele şi 5atăl Meu &l !a iu*i pe el şi !om !eni la el şi e !om

face sălaş &n el» 'Ioan I3, ;(.Ve.i ce numeşte cunoştinţa adevărată a celor ce sunt 7a făpturilor= 9ucrarea

poruncilor! i care este sfârşitul acestora Onirea şi asemănarea cu %umne.eu!%ar de ce a numit această asemănare, iu8ire Pentru că iu8irea este plinătateavirtuţilor şi pătrun.ând c1ipul, +nfăptuieşte asemănarea lui desăvârşită cu%umne.eu! Iar prin cuvintele D+n c1ip dumne.eiesc şi unitarE şi prin DlucrareasfinţităE, a arătat pă.irea poruncilor, mişcarea exclusivă spre %umne.eu şi sprecele dumne.eieşti! #ăci 8inele nu e 8ine dacă nu se face numai pentru 8ine!%epărtarea de la rele contrare, cunoaşterea celor ce sunt 7a făpturilor= şi vedereaşi ştiinţa sfinţită a adevărului +nfăţişea.ă, la rândul lor, ura faţă de patimi, scâr8ade păcat şi fuga fără +ntoarcere de la el!

?n sfârşit, Dprin desăvârşirea unitarăE şi prin D+mpărtăşirea +ndumne.eită deOnulE şi Dprin privirea care 1răneşte şi +ndumne.eieşte +n c1ip +nţelegătorE, aarătat cercetarea şi sălăşluirea dumne.eiescă făgăduită, care desăvârşeşte prinunire şi 1răneşte prin vedere, oc1iul cel du1ovnicesc!

%acă deci numai prin pă.irea poruncilor vine adevărata cunoştinţă şi unirea şi

asemănarea cu %umne.eu, ceea ce numeşte filo.oful cunoştinţă este o falsăcunoştinţă! 4l .ice limpede de la +nceput( D%in pă.irea poruncilor nu e cu

putinţă să vină această cunoaştereE! Iar puţin mai departe, arătând de unde vinecunoaşterea aceasta, .ice( D%e la a nu ignora cele multe, nici raţiunile lucrurilor)mai 8ine .is de la a cunoaşte toate şi de la a se sârgui de a afla tot ce anunţăcineva că ştie, fie el elin sau egiptean, ca să nu fie lipsit de nici una din cele ces-au spus şi se cunosc despre firea lumii, ca nu cumva prin acea lipsă săignore.e pe %umne.euE, odată ce după el, %umne.eu se cunoaşte numai dinfăpturi! 4l face ceva asemănător cu unul care, au.ind că numai cu lucrurile de

mâncare se 1răneşte şi susţine trupul, ar .ice că cel ce vrea să trăiască, nutre8uie să se lipsească de nici un aliment şi să nu +ntrerupă a se 1răni nici o .i şi



nici un ceas! Onul ca acesta laudă ne8unia nefolositoare a meselor 8ogate şi patima lăcomiei pântecelui, ca pe ceva cât se poate de necesar vieţii omeneşti,nedorind nimic din cele mai +nalte!

%umne.eu i-a dat, fără +ndoială, părţii cugetătoare a sufletului ca materieraţiunile firii, dar ca pe unele ce pot călău.i spre o cunoştinţă mai +naltă! @oideci, luând din ele numai cât ne este de tre8uinţă, pe cele de prisos le lăsămcelor ce nu pot primi 1rană mai desăvârşită! Iar dacă aceştia, c1iar după ce autrecut de vârsta copilărească, nu vor să părăsească 1rana potrivită pruncilor, noicăutăm să-i smulgem ca pe nişte monştri de la acest sân al universului, +ntrucâtnu le mai este folositor şi o facem aceasta ca unii ce-& folosim cu cumpătare,odată ce ne-am despărţit de 1rana care nu ne mai e potrivită! 4i +nsă ne mai fiindcopii, ci desăvârşiţi +n răutate, se ridică +mpotriva noastră şi râvnesc mai

degra8ă să ne tragă şi pe noi +n >os la năravul lor, decât să se +nalţe ei la măsuracuvenită!

%e aceea .ic că şi Fiul vine cu 0atăl şi-i face sălaş +n acela Dcare cunoaşteraţiunile lumii căci acela cunoaşte adevărul , iar %umne.eu e adevărul şi 0atăl adevărului! %ar şi tot cel ce cunoaşte se rea.imă şi petrece +n ceea ce cunoaşte!%eci cel ce are cunoştinţa lucrurilor va fi +ntemeiat statornic +n %umne.eu! Iar având acesta locuinţa neclintită +n %umne.eu, pe drept cuvânt a spus $cela căva veni la el şi-i va face sălaş +n el! $cesta este, .ice, cel ce şi-a făcut şi mintea

plină de lumină +nţelegătoareE! $ceasta este cea mai desăvârşită cunoştinţă de%umne.eu a filo.ofului!

%ar eu aud 4vang1elia .icând că diavolul este mincinos şi tatăl minciuni! i ştiucă prin aceeaşi simţire, cunoştinţă şi ştiinţă +m8răţişăm şi cele contrare! %eci celce cunoaşte adevărul cunoaşte şi minciuna! %acă, aşadar, după cuvintelefilo.ofului, cel ce cunoaşte şi se rea.emă şi petrece +n ceea ce cunoaşte şi deaceea, după el, cel ce are cunoştinţa lucrurilor este +n %umne.eu şi %umne.eu+n el, atunci şi minciuna şi tatăl minciunii şi-au făcut locuinţă +n el şi acesta aresufletul plin şi de +ntunericul minţii! i de fapt mult +ntuneric um8reşte sufletul

care dă pe faţă asemenea cugetări! 6are cel ce .icea( D0e cunosc pe tine cineeşti( sfântul lui %umne.euE 7<arcu I, "A=, datorită cunoştinţei acesteia avea +nsine şi pe 5ristos %ar cel ce cunoaşte şi nu face voia lui %umne.eu, are oare +nel sălăşluit statornic pe %umne.eu #um Dse va 8ate atunci mult E 79uca, KII,A'=! 5ristos spune +n 4vang1elii că sălăşluirea 9ui şi a 0atălui vine din pă.irea

poruncilor, iar arătarea vine din sălăşluire! %ar acesta socoteşte tocmai pe dos căsălăşluirea vine din ceea ce i se pare lui arătare! Iar despre arătare, dimpotrivă,.ice că vine din cunoştinţă, nu din porunci, dintr-o cunoştinţă, despre care adeclarat mai +nainte că nu vine nicidecum din pă.irea dumne.eieştilor porunci!

%e o astfel de lumină şi adevăr şi-a făcut mintea plină! Ba nu numai că a spusmai +nainte de această cunoştinţă că nu poate fi procurată de poruncile



dumne.eieşti, ci a numit-o şi filo.ofie, procurată de disciplinele filo.ofiei! Prinaceasta a arătat că ea este ne8unie la %umne.eu! %eci, ceea ce mai +naintesocotea ne8unie, acum declară că e %umne.eu şi #uvântul - Onul-@ăscut al0atălui! %e o astfel de lumină şi adevăr şi-a umplut mintea sa!

%ar, fiindcă prin aceeaşi simţire cuprin.i cele contrare, tu când te simţi cald,filo.ofule #ând trupul tău arde de această calitate a căldurii sau când avându-&rece, iei la cunoştinţă contrarul căldurii %esigur, atunci simţi căldura +n tine,când ar.i din pricina ei! %eci şi pe %umne.eu +l vei avea +n tine cu adevăratatunci când vei avea +n sufletul tău deprinderea dumne.eiască! Iar deprindereacu adevărat dumne.eiască este dragostea faţă de %umne.eu! i aceasta vine prinlucrarea sfântă a poruncilor dumne.eieşti! #ăci deşi dragostea aceasta e de la+nceputul lor, ea e şi la mi>loc şi la sfârşit! Fiindcă dragostea este %umne.eu,

#are numai +n aceasta i-a făgăduit venirea şi sălăşluirea şi arătarea 9ui! %eciatunci +ţi vei fi de folos şi spre +ndreptare şi ţie şi altora cu adevărat, când veido8ândi din +mplinirea poruncilor o astfel de stare lăuntrică! #ăci acum,

prefăcându-te că vrei să +ndrepţi pe alţii, te-ai vădit ca unul ce-i strici şi-i ponegreşti! #ă-i strici +n vreme ce te lau.i că-i +ndrepţi, va arăta cuvântul mailimpede +n continuarea lui! %ar pro8a vădită că su8 masca +ndreptării cauţi maidegra8ă să-i ponegreşti, este marea silinţă ce ţi-o dai de a nu lăsa să ne vină su8oc1i scrierile tale care ţi se par că sunt spre +ndreptarea noastră! 4 ca şi cândcareva dintre doftori ar spune că a pregătit unui 8olnav o 8ăutură foartefolositoare, dar ar opri cu totul +ntre8uinţarea ei! %e aici s-a vădit că ştiai şi tu demai +nainte ceea ce s-a arătat acum pe faţă, că cele numite de tine leacuri sunt

pline de venin! %eci ştiai de mai +nainte că nu vei rămâne nedescoperit când nise vor descoperi acestea!

%ar, fără să vrei, ne-au venit +n mână aceste scrieri ale tale, la sfârşitul cărora.ici că vrei să slu>eşti spre +ndreptare +n privinţa celor ce ţi le-a spus oarecaredintre prietenii tăi +n c1ip greşit despre cunoştinţa de %umne.eu! Iar ceea ce aspus +n c1ip greşit prietenul, spui că-i aceasta( D#ei curaţi cu inima ştiu prinsfânta lumină ce apare +n ei că este %umne.eu şi că este ca o lumină, mai 8ine

.is ca un i.vor de lumină +nţelegătoare şi nematerială! Iar cei ce nu s-au urcat până la această vedere privesc mereu pe Proniatorul comun( +n cele făcute 8une,+nsăşi 8unătatea) +n cele făcute vii, +nsăşi viaţa şi simplu, +n toate, pe #el ce estetoate şi aşe.at mai presus de toateE!Iar aceasta, .ice filo.oful că nu e drept şi +l ştiu pe el că a spus rău de acestea şialtădată! #ăci neluând +n seamă cuvântul DcaE ce s-a adăugat la lumină cu+nţelesul de pildă, a declarat că noi spunem că cunoaştem ce fel de lumină este%umne.eu! %ar odată ce noi am atras atenţia la adausul Di.vorul luminiiE şi amdedus +n mod concentrat că D%umne.eu este ca i.vorul luminiiE, +l +ntre8ăm ce

+nţeles are aici cuvântul DcaE Iar el a mărturisit fără să vrea neştiinţa şi a cerutiertare! #ăci nu e cu putinţă a-& +nţelege altfel decât ca Doarecum caE!



%ar acum a fost prins cu altceva( DFăcându-se vădit că .ice că c1iar celor maivă.ători %umne.eu li se face cunoscut numai din cele ce sunt 7din făpturi=,cunoşţinta lui %umne.eu +nvăţată aici prin arătarea unei lumini +nţelegătoare, ca

una ce e altceva decât cea din făpturi 7din cele ce sunt=, nu e nicidecumadevăratăE!

9a aceasta tre8uie să răspundem că odată ce s-a făcut vădit prin cele multe demai sus că %umne.eu nu se cunoaşte numai din cele ce sunt 7din făpturi=, ci şidin cele ce nu sunt +n sens de depăşire, adică din cele necreate, dar şi prinlumina veşnică şi aflată mai presus de toate, care acum se dăruieşte +n măsuraunei arvune celor vrednici, iar +n viaţa cea fără de sfârşit +i va +nvălui lanesfârşit, +n c1ip necesar e adevărată şi vederea aceasta şi cel ce nu o recunoaşte

pe aceasta ca adevărată a că.ut din cunoştinţa dumne.eiască!D%ar toată cunoştinţa lui %umne.eu, .ice re.ultă din cele din >urul 9ui, nu dincele ale 9uiE! %ar unde spunem +n cuvântul nostru că această arătare nu e dincele Ddin >urul 9uiE #ăci o punem mai presus de cele ce sunt altfel, dar nuspunem nicidecum că este din ceea ce este %umne.eu! ?nsă poţi afla pecuvântătorii de %umne.eu punând şi alte multe vederi mai presus de cunoşţintade %umne.eu cea din făpturi! %ar o deose8esc pe aceasta de toate celelalte şi ocinstesc +n mod eminent cu numele dumne.eiesc ca pe singura arătare+ndumne.eitoare a lui %umne.eu!

?nsă acum tre8uie să punem capăt acestui D#uvântE prea mult +ntins, care serânduieşte +n şirul celor scrise pentru a respinge cele spuse de filo.of +n#uvintele despre cunoştinţă!

$in cuvântul Sfântului 'oan Gură de #ur la întâiul mucenic tefan

D@imic n-a nesocotit mucenicul +n voinţa de a urma Stăpânului, ci a dovedit şinerăutatea sufletului şi 8ăr8ăţia ră8dării! %e aceea se +nvredniceşte şi de vederea

dumne.eiască! «Căci pri!ind, zice, la cer, a !ăzut sla!a lui $umnezeu şi pe Iisus st%nd de-a dreapta lui $umnezeu» '?apte 3II, FF(.

Iar cinstea <ântuitorului este de aşa fel, că mucenicul o pune mai presus de a+ngerilor! D#ăci privind, .ice, la cer, a vă.ut slava lui %umne.eu şi pe Iisusstând de-a dreapta lui %umne.euE a vă.ut deci nu numai slava şi locul celor nevă.uţi, ci şi pe &nsuşi Cel dorit, la Care a pri!i se tem şi oştile &ngereşti '6

etru I, 6;(.

#ăci acolo-şi aţinteşte mucenicul oc1iul, unde 5eruvimii +şi acoperă feţele, peacelea le priveşte, la care Serafimii nu +ndră.nesc să caute 7Isaia VI, "=!



S-a urcat cu vederea la +nălţimea nesfârşită, s-a arătat prin aceasta mai sus decât+ngerii, mai +nalt ca Stăpâniile, dincolo de Scaune! #ăci +l atrăgea cuvântulStăpânului, făgăduit de mai +nainte( «Hnde sunt 1u, acolo !a fi şi diaconul

Meu» 'Ioan /II, ;D(.

$cesta e cel dintâi diacon al <ântuitorului, ca şi +ntâiul mucenic al nevoinţei, pecare vă.ându-& mulţi s-au făcut şi ei mucenici! #ăci tefan e mult iu8it de cei cese nevoiesc!

%e aceea şi strigă cu fapta +nsăşi, +nainte de Pavel( «?aceţi-!ă următori Mie, caşi eu lui =ristos» '6 Cor./I,l(. #ăci e cu putinţă şi de folos celor ce voiesc! ieu sunt mucenic şi m-am nevoit cel dintâi după Stăpânul şi am privit cel dintâi

cele ascunse +n cer! #ăci am vă.ut pe Fiul 0atălui şe.ând de-a dreapta 0atălui şiam vă.ut +mplinit cuvântul( «is-a $omnul $omnului meu: şezi de-a dreapta Mea, p%nă ce !oi pune pe duşmanii 5ăi aşternut picioarelor 5ale» 's. CI/,69 Matei //, 9 ?apte II, 0F9 1!rei I, 60(.

# Sfântului Grigorie Palama - $espre împărtăşirea dumneeiască şi îndumneeitoare sau despre simplitatea dumneeiască şi mai presus de fire

Să cercetăm acum ceea ce spun amândoi şi ceea ce pare să pre.inte o oarecaregreutate! #ăci .ic către noi( D%acă spuneţi că 1arul din sfinţi e necreat nu pentrualtceva, ci pentru că se +mpărtăşesc de %umne.eu, +ntrucât toate creaturile se+mpărtăşesc de %umne.eu - căci prin toate stră8ate şi tuturor le +mpărtăşeşte,

unora existenţa, altora pe lângă existenţă şi viaţă simţitoare sau raţională sau



+nţelegătoare - 1arul va fi necreat pe seama tuturor, unora pentru a exista, altora pentru a vieţui, iar altora, pe lângă acestea şi pentru a raţiona şi +nţelegeE!

@oi conglăsuind cu sfinţii, nu am voit să le dăm acestora nici o atenţie,

apărându-ne! #ăci +n dogmele creştinilor călău.eşte credinţa, nu dovedirea! %ar pentru cei ce ar putea fi +nşelaţi de afirmările amăgitoare ale acestora, tre8uiesă-i +ntre8ăm la rândul nostru( dacă voi spuneţi că 1arul din sfinţi e creat pentrufaptul că toate cele create se +mpărtăşesc de %umne.eu, pentru voi, toate se vor numi sfinte şi toată făptura se va +ndumne.ei de către voi) vor fi sfinte nu numaicele raţionale, mai 8ine .is aceia dintre cei raţionali care se +mpărtăşesc de darul+ndumne.eitor al %u1ului, ci şi cele neraţionale şi pe lângă acestea celene+nsufleţite! i ce-i dacă unul se +mpărtăşeşte de existenţă şi de o viaţă mai+naltă decât altul Sau dacă şi +ntre sfinţi se poate vedea vreo deose8ire %upă

>udecata ta, pentru tine va fi mai sfântă al8ina dec+t musca şi mioara dec+t al8inaşi altele dec+t mioara şi omul mai mult dec+t acestea, poate c1iar şi Isa8ela şiiarăşi, furnica mai sfântă dec+t altă insectă sau dacă vrei, taurul sau elefantul saualtul dintre animale mai sfânt dec+t 8er8ecul, iar omul mai sfânt dec+t acestea,c1iar dacă ar fi ca $1a8! On astfel de sfânt va fi şi cel ce vă atrage pe voi prindogme vrednice de dispreţ spre astfel de opinii vrednice de râs şi care e +n modvădit un duşman al 4vang1eliei lui 5ristos!

%acă darul +ndumne.eitor al %u1ului din sfinţi e creat şi e ceva ca o deprinderesau imitare naturală, cum ne +nvaţă cel ce um8lă printre noi tul8urându-ne,sfinţii nu se +ndumne.eiesc mai presus de fire, nici nu se nasc din %umne.eu7Ioan I, &*=, nici nu sunt %u1 ca unii născuţi din %u1 7Ioan III, ;= şi nu se fac un%u1 cu %omnul, ca unii ce sunt alipiţi de 4l 7& #or! VI, &*=! +n acest ca. 5ristosn-a dat, numai când a venit la noi şi numai celor ce cred +n numele 9ui, puteresă se facă fii ai lui %umne.eu 7Ioan I, &"=! #ăci şi +nainte de venirea 9ui aexistat ea +n toate popoarele şi există şi acum +n cei credincioşi şi necredincioşi,dacă 4l este +n c1ip natural +n noi!

$ar ascultă pe Cu!iosul Maim, care spune &n $ialogul cu Jrr"us: «i

Moise şi $a!id şi toţi c%ţi au primit &n ei lucrarea dumnezeiască prinlepădarea trăsăturilor omeneşti şi trupeşti, erau mişcaţi de $u"ul lui

$umnezeu». i iarăşi &n alt loc: «C"ipul urc%ndu-se la ar"etip şi fiind cucerit de lucrarea dumnezeiască, mai *ine zis făc%ndu-se dumnezeu prin&ndumnezeire, se &ndulceşte mai mult de etaz dec%t de cele ce sunt şi secugetă &n el, pentru "arul $u"ului ce l-a co!%rşit pe el».

%eci, cei ce se +ndumne.eiesc nu se fac numai mai 8uni după fire, ci primesclucrarea dumne.eiască, sau pe +nsuşi %u1ul Sfânt! Aceasta o spune şi marele

3asile: «C%nd g%ndim la demnitatea proprie a ui, &l !edem &mpreună cu



5atăl şi cu ?iul, iar c%nd ne g%ndim la "arul lucrător &n cei părtaşi de 1l,spunem că este &n noi».

%ar dacă este şi +n sfinţi ca +n toate făpturile şi că %umne.eu, după +nţeleptele

născociri ale voastre, crea.ă şi +n sfinţi sfinţenia, cum le crea.ă pe celecorespun.ătoare +n toate celelalte, ce nevoie mai era de 5ristos şi de pre.enţa9ui #e nevoie mai e de Bote.ul +n 4l şi de stăpânirea şi de puterea ce ne vinedin 4l #e nevoie mai e de %u1ul suflat, trimis şi sălăşluit de la +nceput #ăci

precum era +n toate, era şi +n noi! i va fi şi %umne.eu, #are +ndumne.eieşte,aşa cum creea.ă!

$ar marele 3asile spune limpede: «$acă $umnezeu face acelaşi lucru cre%nd şi născ%nd, =ristos nu este prin aceeaşi lucrare Creator şi ărinte. Căci e

$umnezeu. i nu a!em ne!oie de &nfierea prin $u"ul f%nt». «i &mpreunăne-a sculat, zice apostolul şi &mpreună ne-a aşezat &ntru cele cereşti, &n =ristos Iisus. Căci &n "ar sunteţi m%ntuiţi prin credinţă. i aceasta nu de la!oi, căci al lui $umnezeu este darul, nu din fapte, ca să nu se laude cine!a»'1fes. II, D-E(.

0u +nsă ne făgăduieşti +ndumne.eirea numai din faptele imitării naturale,spunând că darul +ndumne.eitor şi 1arul dumne.eiesc este imitarea din puterilefirii! $ar «de nu are cine!a $u"ul lui =ristos, nu este al ui» '#om. 3III, <(şi «$u"ul lui $umnezeu locuieşte &ntru noi» 'i*id.( şi «toţi am fost adăpaţi dintr-un singur $u"» '6 Cor. /II, 60( şi «cel ce se lipeşte de $omnul este un

$u"» '6 Cor. 3I, 64( şi «=ristos locuieşte &n inimile celor credincioşi prin $u"ul» '1fes. III, 6DK64( şi «ascult%nd cu!%ntul ade!ărului, &n care am şi crezut, am fost pecetluiţi &n $u"ul cel f%nt al făgăduinţei, care este ar!unam%ntuirii noastre» '1fes. I, 60-6( şi «&ntru aceasta cunoaştem că răm%nem&ntru 1l şi 1l &ntru noi, că din $u"ul ui ne-a dat nouă» '6 Ioan I3, 60( şi «n-aţi luat $u" de ro*ie, ci $u" de &nfiere» '#om. 3III, 6F(.

Iar tu declari că numai de creaturi se +mpărtăşesc şi numai pe ele le văd şi cei ce,

din pricina curăţiei celei mai depline a inimii, văd limpede şi pătimescstrălucirea lui %umne.eu şi primesc pe Fiul, #are vine să-i facă sălaş +mpreunăcu 0atăl +ntru ei şi să li Se arate pe Sine lor potrivit făgăduinţei! #e spui, omule

ocoteşti că $u"ul lui =ristos, $u"ul lui $umnezeu, $u"ul cel f%nt al făgăduinţei, ar!una moştenirii sfinţilor, $u"ul &nfierii, făgăduinţa $u"ului, pe care lu%nd-o ?iul de la 5atăl a dăruit-o celor ce cred &n 1l, $u"ul !ărsat peste ro*ii şi roa*ele lui $umnezeu din $u"ul ui, după proorocul Ioil 'Ioil III, 6(, e creatură şi imitare naturală şi pe cei ce nu !oiesc să "ulească ca tine&i declari, um*l%nd din loc &n loc, rău credincioşi+ u te ruşinezi omule, de

apostolul care zice că «trupurile !oastre sunt *iserică a $u"ului, Carelocuieşte &ntru !oi» + '6 Cor. 3III, 6<( şi iarăşi:«sunteţi *iserica lui



$umnezeu şi $u"ul lui $umnezeu locuieşte &n !oi» '6 Cor. III, 6D(+ )are a*ine!oit !reodată &nainte, să cinstească locuinţa ro*ului cu numele de*iserică+ Iar dacă e +n noi ca +n toate, fiecare dintre animalele necuvântătoare şidintre fiare şi dintre cele ce se târăsc pe pământ e 8iserica lui %umne.eu! @u

mai spun că şi +n elinii ce le cinstesc pe acestea şi +n ceilalţi cinstitori ai lor! ?n.adar +i mai laudă +n acest ca. apostolul pe credincioşi pentru acest fapt şianume pe cei cercaţi( D6are nu ştiţi că sunteţi 8iserica lui %umne.eu şi %u1ullui %umne.eu locuieşte +n voiE 7& #or! III, &;=, Dde nu cumva sunteţi necercaţiE7" #or! KIII, 3=!

%arD ?l +mpărţiţi, .ice, pe %u1ul dumne.eiesc, spunând că e su8ordonat, necreatşi supraordonat, şi măsuraţi pe %umne.eu, spunând că unul dintre sfinţi

primeşte un 1ar mai mare, altul unul mai mic şi aceasta nu e asemănarea cu

%umne.eu ce şi-o câştigă fiecare prin imitare, ci altceva decât aceasta, care vinede sus şi e dar şi necreatE!

?mpotriva cui le spui acestea ?mpotriva noastră sau a proorocului, mai 8ine .is+mpotriva %umne.eului proorocilor, #are a spus prin unul din ei( DVoi vărsa din%u1ul <eu peste tot trupulE, 7Ioil KIII, &= şi +mpotriva apostolului care vor8eştede( D+mpărţirile %u1ului SfântE 74vrei II, A= şi a lui %ionisie care scrie limpede (DOnul este #el pe #are toţi cei ce au acelaşi c1ip +l doresc, dar din #are nu se+mpărtăşesc +n c1ip unitar, măcar că este Onul, ci +mparte fiecăruia celedumne.eieşti potrivite lui +mpreună cu +mplinirea după vrednicieE!

%eci nu %u1ul e +mpărţit şi măsurat, ci mai degra8ă 4l măsoară pe cei ce se+mpărtăşesc, +ntrucât Se +mparte pe Sine fiecăruia după vrednicie, potrivitdreptăţii Sale mântuitoare şi vindecătoare! Propriu-.is 4l nu Se +mparte, ciluminea.ă ne+mpărţit, dar noi nu-9 putem cuprinde +ntreg!

$cestea s-au scris şi despre Pavel pe scurt, când i-a vor8it marea lumină,+nvăluindu-& ca un fulger 7Fapte IK, * ) KKVI, &*=! Iar cei ce au urcat +mpreunăcu %omnul pe munte au vă.ut slava 9ui Dnu +ntreagă, ca să nu piardă, +mpreună

cu vederea şi viaţaE! %eci nu e numai ne+mpărţit %u1ul +n cei +mpărţiţi, ci +i şiuneşte pe cei ce se +mpărtăşesc după puterea lor, ca o putere unificatoare şi-i+nalţă spre unitatea şi simplitatea +ndumne.eitoare a 0atălui, #are-i adună!$stfel, ieşind cu 8unătate pentru unirea celor proniaţi şi +nmulţindu-Se, %u1ulrămâne +nlăuntrul Său +nsuşi după puterea cea mai presus de fire! #1iar dacăaceastă revărsare şi trimitere şi +naintare este arătare - Dcăci fiecăruia i s-a datarătarea %u1ului spre folosE 7& #or! KII, '= - se poate spune că %u1ul Se+mparte, măsurându-i arătarea după măsura celor ce se unesc cu 4l +n c1iptainic i dacă niciodată nu Se arată +n c1ip desăvârşit, aceasta fiind tuturor fără

de folos, ci depăşeşte +n c1ip nesfârşit toată arătarea şi +nţelegerea, se poatespune că Se +mparte şi Se compune din ceva su8ordonat şi ceva supraordonat



@u +nţelegeţi, voi cei +ntru toate +nţelepţi, nici faptul că ceea ce se arată sau secugetă sau se +mpărtăşeşte de %umne.eu, nu e partea 9ui, ca să sufere%umne.eu vreo +mpărţire cum .iceţi voi, ci +ntreg Se arată şi nu Se arată, Se+nţelege şi nu Se +nţelege, Se +mpărtăşeşte şi rămâne ne+mpărtăşit

Iar dacă, după marele %ionisie, D+ndumne.eirea este asemănarea şi unirea cu%umne.euE cum am admite că +ndumne.eirea este imitare naturală @oi avemnevoie de asemănare, ca să fim +n armonie cu unirea aceea, prin care sesăvârşeşte +ndumne.eirea! #ăci fără unire, asemănarea nu a>unge pentru+ndumne.eire! Iar asemănarea de care avem nevoie este aceea care ne vine dinlucrarea şi pă.irea poruncilor dumne.eieşti, care nu se săvârşeşte numai prinimitarea naturală, ci din puterea %u1ului, care ne vine prin sfinţita naştere anoastră din nou de sus şi se +ntipăreşte +n c1ip negrăit +n cei 8ote.aţi! Prin

aceasta, cei ce Dnu din sânge, nici din voia 8ăr8atului, nici din voia trupului, cidin %umne.eu s-au născutE 7Ioan I, &*=, ca nişte copii de curând născuţi, Dpota>unge la măsura plinătăţii lui 5ristosE 74fes! IV, &*=! D@u va cunoaşte ceva dincele primite de la părinţi, nici nu va lucra cel ce nu are existenţa +n c1ipdumne.eiescE 3'/!

?nvaţă deci, o, iu8itule, că +ndumne.eirea e de la +nceput mai presus de fire! @icila +nceput nu urcă firea de la ea +nsăşi! #um ar fi atunci sfârşitul ei, natural şicreat i dacă prin +nceputul propriu ei e mult deasupra imitării naturale, cum vafi, odată desăvârşită, imitarea naturală Botea.ă şi Ioan al lui a1aria! %ar numai +n apă 7<atei III, &&) <arcu I, ) 9uca III, &; ) Ioan I, ";, *&-**) Fapte I,3 ) KI, &;=! Botea.ă şi Iisus, Fiul lui %umne.eu, dar +n apă şi +n %u1 7Ioan III,3=! #are e adausul@umai numele @icidecum! #i e +nsuşi 1arul şi puterea+ndumne.eitoare, +nsuşi %u1ul Sfânt, vărsat +n cel 8ote.at, nu după fiinţă, cidupă 1arul care porneşte din 4l, prin 1arul sfinţeniei, aflat prin fire +n 4l! Iar dacă acesta este creatură şi noi cei ce ne-am +mpărtăşit de el, ne-am +mpărtăşitde ceva creat, cum mai e necreat %u1ul Sfânt

%ar dacă spunem cu $tanasie cel <are, că Dne facem părtaşi de firea

dumne.eiască prin +mpărtăşirea de %u1ul, ar fi ne8un cel ce .ice că %u1ul estedin fire creată şi nu din cea a FiuluiE! i cum 5ristos, Fiul lui %umne.eu,

8ote.ând şi 4l +n credinţă ca şi Ioan, şi sădind +n cei 8ote.aţi putere şi 1ar, e #elDrânduitE, după Pavel, adică cunoscut şi mărturisit DFiul lui %umne.eu +n

putere şi după %u1ul sfinţeniei şi al +nvieriiE 7Hom! I, A=

#e e deci puterea lui %umne.eu care s-a arătat şi 9-a dovedit pe Iisus, Fiul lui%umne.eu 6are creatură i cum a fost recunoscut ca fiind Fiul lui%umne.eu, din pricina ei i să nu mai socotim puterea care a curăţit pe leproşi,

a luminat pe or8i, a +ndreptat pe cei gâr8oviţi, a vindecat pe slă8ănogi - căci ar fio miopie fariseică a privi +ntâi la aceea - ci pe cea care a de.legat mai +ntâi +n



c1ip nevă.ut lanţul păcatelor şi a făcut loc %u1ului sfinţeniei şi a +ndreptat şiluminat pe omul dinlăuntru şi a +nviat prin unirea cu %umne.eu din morţi şi afăcut sufletul să vieţuiască dumne.eieşte şi a dat viaţa dumne.eiască şi cuadevărat existentă a lui %umne.eu! #ăci +nvierea trupului urmea.ă +nvierii

sufletului, precum şi moartea a urmat la +nceput morţii sufletului! Iar moarteasufletului este +nstrăinarea de viaţa +n %umne.eu! i aceasta este moartea cea cuadevărat cumplită!

Iar cea de după aceea, adică a trupului, e atot dorită! #ăci e un semn al iu8irii deoameni a lui %umne.eu! %e ea se vor lipsi, vai, ceata celor osândiţi la >udecataviitoare! #ăci celor ce nu s-au folosit 8ine de talantul 1arului dumne.eiesc, datde %umne.eu, le rămâne o +nviere unită +n veci cu acea a doua moarte, cum ne-a descoperit Ioan +n $pocalipsă 7$poc! KK, &A şi KKI, =, care e mai rea ca

moartea! Iar dacă aceia trăiesc fără de moarte şi +n acelaşi timp sunt morţi, suntmulţi care trăiesc şi aici morţi, cum a arătat %omnul vieţii şi al morţii 7<ateiVIII, ""=!

4xistă deci şi o moarte a sufletului, măcar că după fire acesta rămânenemuritor! #um va trăi deci, +mpărtăşindu-se de viaţa creată 4l e mai degra8ămort, trăind această viaţă! %eci tre8uie să se +mpărtăşească, dacă vrea să +nvie lao viaţă mai +naltă, de viaţa nemuritoare, de aceea care nu se desparte de %u1ul!%e aceea .ice Vasile, care s-a +mpărtăşit de aceasta şi vor8eşte din experienţă(Di viaţa pe care o comunică %u1ul din Sine +n alt ipostas nu se desparte de 4l,ci are şi 4l +n Sine viaţa şi vieţuiesc dumne.eieşte şi cei ce se +mpărtăşesc de 4l,ca unii ce au do8ândit viaţa dumne.eiască şi cereascăE!

%ar vrei să +nvăţăm cu toată limpe.imea şi aceasta, că cei ce s-au +nvrednicit săse +ndumne.eiască primind pe %u1ul Sfânt +nsuşi, nu-9 primesc după fiinţă, cidupă iluminarea şi 1arul necreat $scultă pe cel ce .ice( DScopul ierar1iei esteasemănarea şi unirea, pe cât e cu putinţă, cu %umne.eu, care +i face pe cei ce-Iurmea.ă c1ipuri dumne.eieşti, oglin.i atotstrăve.ii şi nepătate, primitoare alera.ei luminii +ncepătoare şi ale o8ârşiei dumne.eieştiE!

Iar dacă fiind Onul, #el ce se +mpărtăşeşte tuturor nu se +mpărtăşeşte unitar, ci+n mod felurit, ce va +mpiedica şi pe sfinţi şi pe cei ce nu sunt sfinţi să se+mpartăşească de %umne.eu, dar să existe o deose8ire a acestor +mpărtăşiri, unafiind necreată şi alta creată Sau dacă pe $tanasie cel <are, care .ice Dun%umne.eu 0atălE sau +nceputul tuturor, după apostol 7& #or! VIII, ;=, Ddar #uvântul e din 4l +n c1ip născut şi %u1ul din 4l +n c1ip purcesE, dacă, deci, l-ar +ntre8a cineva, cum socoteşti - după ce ai afirmat că toate sunt din 0atăl - numai

pe Fiul şi pe %u1ul %umne.eu adevărat şi nedespărţit de 4l, i-ar răspunde +ndată

că pentru deose8irea de su8sistenţă, căci Fiul şi %u1ul sunt din 0atăl căstrălucirea şi ra.a din lumină, anume prin su8sistenţa de Sine!



0ot aşa vom .ice şi noi că deşi toate se +mpărtăşesc de %umne.eu, dar deose8irea +ntre +mpărtăşirea sfinţilor şi celelalte e foarte mare! #ăci spune-mide ce, dintre cele ce se +mpărtăşesc de %umne.eu pentru a vieţui sensi8il sau

raţional sau +nţelegător, nu este şi nu se spune de viaţa nici uneia că este +nc1ipul dumne.eiesc şi +ndumne.eită, nici că vreuna este dumne.eiască sau pătrunsă de %umne.eu sau purtătoare de %umne.eu, sau mai 8ine .is că e%umne.eu, dacă nu e dintre cele +ndumne.eite Iar cele ce prin fire au numaiviaţa după simţuri sau sunt c1iar lipsite cu totul de simţire, nu se +ntâmplăniciodată să vieţuiască dumne.eieşte, măcar că şi ele se +mpărtăşesc de%umne.eu!

Ve.i că deşi +n toate este %umne.eu şi toate se +mpărtăşesc de %umne.eu, 4l

este numai +n sfinţi şi numai ei se +mpărtăşesc de 4l +n +nţeles propriu i astfelun lucru e sigur şi adevărat, că precum sunt şi se numesc mulţi dumne.ei, dar nouă ne este un singur %umne.eu adevărat) precum sunt şi se numesc mulţi fiiai lui %umne.eu, dar noi propovăduim un singur Fiu al lui %umne.eu cuadevărat, pentru că este şi Onul-@ăscut, tot aşa fiind mulţi, 8a mai 8ine .is toţicei ce se +mpărtăşesc de %umne.eu, singuri sfinţii se .ic că se +mpărtăşesc de%umne.eu şi de 5ristos! «Căci e cu neputinţă, zice a!el, ca cei ce s-auluminat şi au gustat din darul ceresc şi s-au făcut părtaşi de $u"ul f%nt»'1!rei 3I, (, să fie ca şi +nainte de a se fi +mpărtăşit! %ar şi %omnul făgăduieştecă va veni şi-şi va face sălaş la cei ce-9 iu8esc pe 4l şi sunt iu8iţi de 4l 7IoanKIV, "*=, desigur cum nu era şi nu locuia mai +nainte +n ei!

$poi cei ce sunt +ndumne.eiţi tre8uie să ai8ă multă asemănare cu %umne.eu,iar cei +nfiaţi multă asemănare cu Fiul! %eci precum numai %umne.eu este,numai 4l unul vieţuieşte, 4l unul e sfânt, 4l unul e 8un, Dsingur avândnemurirea şi locuind +n lumina neapropiatăE 7& 0im! VI, &;=, măcar că mulţisunt cei ce sunt şi vieţuiesc, fiind sfinţi şi 8uni şi nemuritori şi locuind +n luminăşi +n locul celor vii, aşa şi sfinţii singuri sunt cei ce se +mpărtăşesc de%umne.eu, deşi toţi se +mpărtăşesc +n oarecare fel!

Hecunoşti că o aşa de mare deose8ire de +mpărtăşire a>unge ca să ne +nfăţişe.e+mpărtăşirea celor ce vieţuiesc dumne.eieşte ca necreată %ar şi Pavel a spus(«u mai !ieţuiesc eu, ci =ristos !ieţuieşte &n mine» '@alat. I, ;7(! Apoi şi

Maim a spus despre sine şi despre cei ca el, că «nu poartă &n el !iaţa!remelnică, care are &nceput şi sf%rşit, ci pe cea dumnezeiască şi !eşnică aCu!%ntului ce locuieşte &n ei». i iarăşi: «3iaţa dumnezeiască şi ne&nţeleasă,deşi dă *ucuria de ea celor ce se &mpărtăşesc de ea prin "ar, dar nu dă&nţelegerea. Căci răm%ne pururea ne&nţeleasă c"iar şi &n &mpărtăşire celor ce

se *ucură de ea9 căci are după fire, ca una ce e nefăcută, necuprinderea». i iarăşi: «1l dăruieşte ca răsplată celor ce ascultă de 1l &ndumnezeirea



nefăcută». Iar &ndumnezeire nefăcută numeşte «iluminarea enipostatică, carenu are facere, ci e o arătare ne&nţeleasă &n cei !rednici».

Iar Atanasie cel mare zice: «C%nd suntem numiţi părtaşi de =ristos şi părtaşi

de $umnezeu, se arată mirul şi pecetea care nu e din firea celor făcute». i iarăşi: «Aceasta este iu*irea de oameni a lui $umnezeu, că al cărora este?ăcător, al acelora se face pe urmă şi ărinte».

i se face când oamenii creaţi de 4l primesc D+n inimile lor %u1ul Fiului carestrigă( $vva, PărinteE 7alat! IV, ; ) Hom! VIII, &3=! $ltfel nu s-ar face fii, cei cesunt prin fire creaturi, dacă nu ar primi %u1ul #elui ce este prin fire şi cuadevărat! %e aceea D#uvântul trup S-a făcutE 7Ioan I, &A=, ca să facă omenescul

primitor al dumne.eiriiE! i iarăşi( DPrecum a fost făgăduit apostolilor %u1ul şi

puterea #elui prea+nalt, aşa şi FecioareiE! Iar marele 3asile &ţi cere să te faci «prin $u"ul f%nt părtaş al "arului lui =ristos, să fii fiu al luminii, să te &mpărtăşeşti de sla!a !eşnică». i iarăşi:«Cel mişcat prin $u"ul f%nt cu o mişcare !eşnică s-a făcut numai sf%nt.Căci sălăşluindu-e $u"ul &n el, omul are &n sine !rednicia proorocului, aapostolului, a &ngerului, a lui $umnezeu, c%tă !reme &nainte era păm%nt şi cenuşă» '?acere /3III, ;4(. i iarăşi: «Căci nu pentru că ia pe ro*, se facedin ro* fiu, nici pentru &mpărtăşirea de ro* &ndrăzneşte să numească pe

$umnezeu, 5atăl». i iarăşi: «Cele după c"ip se &mpărtăşesc de ?ăcătorul, iar aceasta se face prin $u"ul. Căci toate cele făcute sunt nefericite, fiind lipsitede $umnezeu şi de sla!a ?ăcătorului după firea lor creată, dacă nu se&mpărtăşesc de dumnezeire. Căci e ne!rednic cu!%ntul despre $umnezeu al celui ce !ede goală şi pustie făptura ui. $ar nici creatura nu e at%t dene!rednică, nici $umnezeu at%t de lipsit de putere, ca să nu trimită sf%nta ui dăruire făpturilor». i iarăşi: «idirea e nouă iarăşi c%nd se &mpărtăşeşte de

$u"ul, din lipsa Căruia s-a &n!ec"it». «Căci tre*uie să conlucreze cunoutatea de la &nceput &nnoirea şi contri*uţia de acum. Căci a scos iarăşi lai!eală c"ipul, &ntruc%t Cel ce a suflat nu e altul dec%t Cel ce a suflat la

&nceput, ci &nsuşi Acela prin care s-a dat insuflarea, atunci odată cu sufletul,acum &n suflet».

Iar f%ntul Ioan @ură de Aur, lăud%nd "arul dumnezeiescului >otez, zice :«Atunci omul s-a făcut spre suflet !iu '?acere II, 4(, iar acum spre du" de!iaţă făcător» '6 Cor. /3, F(. 1 mare deose*irea. Căci sufletul nu dăruieştealtuia !iaţa, dar $u"ul nu !ieţuieşte numai, ci procură şi altora aceasta.

Astfel apostolii au &n!iat şi morţi».

$cestea le +nfăţişea.ă mai pe larg şi dumne.eiescul #1iril, respingând pe cei cespun că dumne.eiasca insuflare s-a făcut omului spre 7drept= suflet! #ăci



+nc1eind cuvintele sale, .ice( DIar ceea ce s-a insuflat din 4l se +nţelege că este propriu al 9ui, al fiinţei 9ui! %eci cum s-ar fi sc1im8at %u1ul din %umne.eu +nfirea sufletului $şadar animalul a fost +nsufleţit printr-o putere negrăită şi prinasemănarea ca 4l s-a făcut ceea ce avea +n fire să fie, 8un şi drept şi capa8il de

toată virtutea! %ar s-a şi sfinţit arătându-se părtaş al %u1ului dumne.eiesc!$ceasta e ceea ce a pierdut prin păcatE!

Onde sunt cei ce spun că darul +ndumne.eitor al %u1ului e o limitare creată şinaturală, nu o lucrare dumne.eiască şi negrăită şi +n mod negrăit sădită Căci şi

f%ntul Maim zice: «ătimim &ndumnezeirea, ca fiind mai presus de fire,dar nu o producem». i iarăşi: «imic după fire nu produce &ndumnezeirea».

%ar să revenim de unde am pornit şi să ducem cuvântul mai departe! %eci nimic

nu ne +mpiedică să spunem că precum Dnimeni nu este 8un fără numai%umne.euE 7<atei K, &=, tot aşa nimic şi nimeni nu se +mpărtăşeşte de%umne.eu decât numai cei 8uni dintre +ngeri şi aceia dintre oameni care au

primit iarăşi +n mod tainic +n suflet insuflarea dumne.eiască, care s-a depărtat dela $dam pentru nesocotirea poruncii dumne.eieşti!

$ş +ntre8a cu plăcere pe cel ce respinge această părere( oare nu e cu totulnecesar pentru a se putea +mpărtăşi cineva de altceva să ai8ă +n el o +mpărtăşirede mai +nainte şi să fie +n sine ceva de mai +nainte %eci cele ce vieţuiesc prin+mpărtăşirea de %umne.eu +n c1ip sensi8il sau raţional sau +nţelegător, de cesimţire s-ar fi 8ucurat sau de ce raţiune sau minte, până ce nu se +mpărtăşiseră+ncă de %umne.eu @umai de existenţă, ar spune poate cineva, la care s-auadăugat acestea! %ar şi aceasta o are prin +mpărtăşirea de %umne.eu! 4 văditaşadar că acestea - nu se +mpărtăşesc de %umne.eu +n sens propriu, ca delucrarea 9ui, ci se spun că se +mpărtăşesc de %umne.eu ca re.ultate ale lucrăriişi puterii 9ui creatoare, precum şi despre toate cele produse de vreun meşteşugse poate spune, printr-o asemănare o8scură, că se +mpărtăşesc de pricepereameşterului, dar sunt cu totul lipsite de +nţelegerea lui lucrătoare!

Sfinţii, având de mai +nainte ca 8a.ă firea cea creată, do8ândesc ca adaos la ea+mpărtăşirea mai presus de fire şi dumne.eiască, nu ca o unealtă produsă demeşteşug şi că cele produse prin el, ci ca cei ce au primit ştiinţa care Detotdeauna +mpreună pre.entă, dar prin lucrare se arată când tre8uieE, dupădiferitele feluri ale 1a-rismelor %u1ului! Di precum este +n noi #uvântul, aşaeste +n noi şi %u1ulE, uneori ca #el ce este 4l +nsuşi +n inimă, când D%u1ulmărturiseşte +mpreună cu du1ul nostruE 7Hom! VIII, &;= şi când Dstrigă +ninimile noastre( $vva, PărinteE 7Hom! VIII, 3) alat! IV, ;) <atei K, "2=, alteorica #el ce grăieşte prin lim8a noastră ) căci Dnu voi sunteţi cei ce grăiţiE, spune

#el ce ne-a dat +nţelepciunea necontra.isă, Dci %u1ul 0atălui vostru care trăieşte+ntru voiE 7<atei K, "2=!



%ar tre8uie să fie +nţeles ca un +ntreg +n părţi, +n +mpărţirea darurilor! %e aceeaDtoţi suntem mădulare unii altoraE 74fes! IV, "3=! Pe lângă aceea, Dprecum e

puterea vederii +n oc1iul sănătos, aşa e lucrarea %u1ului +n sufletul curăţitE! %e

aceea, acelaşi numeşte luminarea din %u1ul şi iradiere 7curgere= a %u1ului!D#ăci precum cele ce se află +n >urul culorilor +nflorite se colorea.ă şi ele dinlumina ce se răspândeşte din culori, aşa cel ce priveşte desc1is cu %u1ul se

preface din slava $celuia, devenind mai luminos, fiind luminat de adevărul%u1ului ca de o luminăE! Iar @rigorie cel cu numele de 5eologul, &nşir%nd calităţile moştenite de sora @orgonia de la oameni, spune: «tiu *ine că sunt mai mari şi cu mult mai cinstite cele ce le ai dec%t cele din lumea !ăzută:

z!onul celor ce săr*ătoresc, 2ocul &ngerilor, *una &ntocmire cerească, !edereasla!ei, iluminarea 5reimii rea &nalte, mai curată şi mai desă!%rşită dec%t

oricare alta, dumnezeirea strălucind cu toată lumina &n sufletele noastre». Iar după ce a spus acestea, &ntorc%ndu-se spre ea, apoi relu%nd cu!%ntul pe scurt, zice: «$e toate te *ucuri, ale căror iradieri le a!eai &ncă pe păm%nt pentrusinceritatea pornirii tale spre ele». #ăci aceasta este firea iradierii, ca c1iar când e comunicată să rămână nedespărţită de cel ce o comunică, nesuferind nicio micşorare prin comunicare! #ăci cum ar păţi aşa ceva lumină din pricina ra.eisau ra.a din pricina strălucirii ei

Să nu-mi aduci ca dovadă iradierile materiale! #i depărtea.ă de la aceastăiradiere tot +nţelesul necuvenit şi aşa +nţelege, după putinţă, modul dăruirii%u1ului celor vrednici! #um luminea.ă +n c1ip negrăit tuturor celor vredniciD#a nişte ra.e ale soarelui, .ice, care luminând norul, +l fac să lumine.e, dându-i o culoare aurieE! <ai gândeşte şi la faptul că norii aceştia, vasele luminii,aprind o simţire dumne.eiască a luminii aceleia şi având prin fire un fel de oc1icapa8il să se +mpărtăşească de lumină, pot deveni ei +nşişi o lumină apropiată dea soarelui şi se pot folosi de o astfel de lumină! $stfel numai sfinţii, deveniţi+ndumne.eiţi şi +n c1ipul lui %umne.eu, se +mpărtăşesc +n sens propriu de%umne.eu! i nu numai se +mpărtăşesc de 4l, ci +l şi transmit! i nu cunoscnumai cele ce s-au +ntâmplat, ci ştiu şi cele ce n-au fost aduse niciodată la

existenţă din nimic! i nu vieţuiesc numai, ci şi dau viaţă, ceea ce nu e propriu puterii create! %ar după dovedirea adevărului să dăm atenţie şi vestitorilor adevărului, care spun că numai sfinţii se +mpărtăşesc de %umne.eu! #ăci noitotdeauna +i +nfăţişăm pe aceştia ca martori ai adevărului!

ice deci marele 3asile: «umai atunci se poate apropia cine!a de M%ng%ietorul, c%nd s-a curăţit de ur%ciunea cea adunată prin răutate şi are!enit la frumuseţea din fire şi a redat c"ipului &mpărătesc, prin curăţie

forma lui stră!ec"e». i iarăşi: «$u"ul f%nt, neapropiat prin fire, e face

&ncăput pentru *unătate. Căci umpl%nd toate prin putere, e &mpărtăşeştenumai celor !rednici». «u e &mpărtăşeşte &n aceeaşi unică măsură, ci &şi



&mparte lucrarea după măsura credinţei». i iarăşi: «Cel ne&ncăput de lume,cum tre*uie să socotim că se face !ăzut numai sfinţilor pentru curăţia inimii sau c%te cinstiri corespunzătoare I se cu!in ui+». i iarăşi: «$omnul asigur%ndu-le ucenicilor ăi curăţia !ieţii prin &n!ăţăturile ale, le dă să fie şi

primitori şi !ăzători ai $u"ului». i iarăşi: «Cei ce au călcat peste cele păm%nteşti şi s-au ridicat mai presus de ele, au fost recunoscuţi !rednici de"arul f%ntului $u"».

%ar să-ţi +nfăţişăm deose8irea acestor +mpărtăşiri şi prin pilde, ca prin niştec1ipuri o8scure! Vasul de pământ se +mpărtăşeşte de foc şi după ce, intrând +n+ntre8uinţare, s-a depărtat de focul din cuptor) căci păstrea.ă urmele focului!#ăci culoarea, densitatea şi tăria netedă a materiei o are din foc) pentru că foculuscând ume.eală şi +ntărindu-& şi +nnegrindu-& prin ardere, culoarea gal8enă a

focului se +mpleteşte cu al8ul pământesc natural şi aşa din gal8en şi al8 şi negruse iveşte prin amestecarea lor culoarea frământării arse şi moliciunea pămân-tului se strânge, căci porii se +nc1id din adânc su8 puterea focului +n aşa fel, că+ngroşându-se nu mai +ngăduie pătrunderea apei! $stfel ceea ce se desfăcea prinapă, de aici +nainte rămâne de nedesfăcut şi ne+nmuiat! Ba devine şi mult maiuşor şi mai cald decât piatra sau decât pământul de măsură egală, prin faptul căau fost apropiate de foc! #ăci vasul se +mpărtăşeşte de foc şi când e confecţionatspre +ntre8uinţare! %ar se +mpărtăşeşte şi când e pus pe so8a aprinsă şi e +ncăl.itde foc sau lipit de foc! %ar atunci se +mpărtăşeşte nu numai de re.ultatelefocului, ci +n oarecare măsură şi de toate lucrările lui, nelipsindu-se nici decăldura şi de puterea lui ar.ătoare, 8a şi transmite cu uşurinţă din lucrarea lui, decare se +mpărtăşeşte, tot celui ce se apropie, dacă acela e +n stare să se+mpărtăşească, deşi după fire nu se +mpărtăşeşte şi e prin sine pământ! Iar luat de

pe so8ă spre +ntre8uinţare, se +mpărtăşeşte de re.ultatele focului, dar de lucrărilelui nu!

%eci ia, pe cât e cu putinţă, prin asemănare, din vase cele de folos spre+nţelegerea temei de faţă! Viaţa şi existenţa, cunoştinţa naturală şi toate celeasemenea acestora sunt re.ultatele lucrărilor dumne.eieşti, dar nu lucrări +n

sensul propriu! Viaţa +ndumne.eită şi 1arul celor ce există şi vieţuiescdumne.eieşte şi mai presus de fire sunt +nsă o lucrare cu adevărat dumne.eiascăşi mai presus de fire, prin care se +nfăptuieşte unirea lui %umne.eu cu ceivrednici de %umne.eu! %eci toate câte au fost aduse la existenţă din cele ce nusunt, prin porunca dumne.eiască, sunt create şi re.ultate ale lucrărilor dumne.eieşti, dar nu şi lucrări! Iar %omnul, făcându-i +mpreună cu 0atăl sălaş+n cei vrednici 7Ioan KIV, "*=, săvârşeşte cele ce se ivesc +n purtătorii de%umne.eu, nu prin porunca creatoare, ci prin unirea şi sălăşluireadumne.eiască, prin puterea +ndumne.eitoare şi prin 1arul +ndumne.eitor,

comunicând celor uniţi cu 4l din cele ce-I sunt proprii 9ui prin fire! %eci sfinţiise +mpărtăşesc nu numai din re.ultate, ci şi din +nseşi lucrările lui %umne.eu,



imitând pe +ngeri şi vrednicia lor! Căci aceasta zice marele 3asile că edeose*irea &ngerilor faţă de $u"ul f%nt, «că Acesta este sfinţenia prin fire,iar acelora le e propriu a se sfinţi prin &mpărtăşire».

$stfel drepţii vor străluci cum a strălucit %omnul pe munte! i vor avea nu o+mpărăţie creată, nici deose8ită +n vreun fel de a 9ui, ci aceeaşi cu a 9ui! $stfel5ristos trăieşte şi grăieşte şi aici 7alat! II, "2 ) " #or! KIII, *=, deşi Pavel estecel ce trăieşte şi grăieşte! $stfel Petru omoară 7Fapte V, &-&2= şi +nvie 7FapteIK, *'-A"=, deşi singur %umne.eu este #el ce omoară şi +nvie! $stfel +mpreunăcu el Iaco8 şi Ioan văd pe munte şi cu oc1ii trupeşti lumina ne+nserată şineurmată de altele 7<atei KKVII, &- ) <arcu IK, "- ) 9uca IK, "-*;=, care l-a +nvăluit şi pe Pavel mai pe urmă, +ntunecându-i simţirea vă.ului, care nu puteasuporta covârşirea strălucirii 7Fapte IK, * ) KKII, ;-&& ) KKVI, &*=! #ăci firea

trupului nu are putere să vadă lumina aceea! $stfel tefan priveşte de pe pământla cer şi cu trupul 7Fapte VII, 3;=! Iar dăruirea Sfântului %u1 se face prinatingerea mâinilor trupeşti 7Fapte VIII, &'=, care transmite, celui ce se apropiecu sinceritate şi cu adevărat, lucrarea dumne.eiască şi 1arul dumne.eiesc, carela rândul ei se transmite prin aceasta iarăşi altuia şi prin el iarăşi altuia şi trece

prin succesiune, +ntin.ându-se +mpreună cu tot timpul!

6, cine ar putea lăuda, #uvinte al lui %umne.eu, Onule-@ăscut, puterea pre.enţei 0ale pe pământ @u se aprinde niciodată >ertfelnicul 0ău dumne.eiesc prin foc străin şi pământesc! #ăci e un foc străin şi ceresc de alt mod, păstrat prin transmiterea focului nestins, pe care ai venit să-l arunci pe pământ 79ucaKII, A/=, ca pe un ocean nemărginit, prin iu8irea 0a de oameni! %e acesta se+mpărtăşesc şi du1urile 0ale slu>itoare 7Ps! #III, A=, prin care demonii sunt puşi

pe fugă! 4 focul pe care <oise l-a vă.ut +n rug 7Ieşire III, "= şi prin care Ilie afost răpit de pe pământ 7A Hegi II, &&=! 4 focul pe care l-a vă.ut şi ceataapostolilor 0ăi, pornind din %u1ul 0ău şi de care Pavel a fost +nvăluit cu luminăşi prigonitorul a fost presc1im8at +n ucenic 7Fapte IK, *, ş!u!=! 4l este puterea+nvierii şi lucrarea nemuririi, luminarea sufletelor sfinte şi susţinerea tuturor

puterilor raţionale!

%ar pentru dovedirea celor spuse tre8uie să amintim şi semnele vădite arătate prin simţuri, care au fost lăsate pentru o vreme la o parte! $ceasta pentru aconvinge şi pe cei cu totul +nvârtoşaţi +n părerile lor! #ăci s-a +mpărtăşit de viaţăsluga mai-marelui sinagogii 7<atei IK, "3) <arcu V, A&) 9uca VIII, 3A-33= şifiul văduvei 79uca VII, &A-&3=, prin atingerea şi glasul Stăpânului) s-a +mpărtăşit0avita din Iope şi tânărul 4uti1 din 0roa, acesta prin atingerea lui Pavel 7FapteKK, &2=, aceia prin glasul lui Petru 7Fapte IK, A2=! %e ce viaţă s-au +mpărtăşitaceştia @u de cea de viaţă făcătoare pe care o primim şi noi, dar de care nu s-a

+mpărtăşit Stăpânul 6are mai e cineva care să spună că nu de lucrarea naturalăşi necreată dumne.eiască se +mpărtăşesc toţi sfinţii #ăci aceştia lipsindu-se,



prin li8eră 1otărâre de lucrarea firii lor, se fac cunoscuţi numai din 1ar şi se vor arăta atât de mult ca fiind din $cela, pe cât de mult S-a +mpărtăşit, +ntrupându-Se, %umne.eu #el prin fire, de slă8iciunea noastră, măsurând, cum singur 4lştie, cu golirea Sa 7c1eno.a= +ndumne.eirea prin 1ar a celor mântuiţi!

#ăci cum vom moşteni altfel +mpărăţia lui %umne.eu, care Deste transmiterea prin 1ar a 8unătăţilor pe care le are 4l prin fireE! $vându-i adunaţi +ntregi +nSine, le +mparte şi le transmite slava şi strălucirea Sa, +ncât nu se vor mai puteacunoaşte din ei +nşişi, ca un aer luminat cu totul de lumină sau ca un aur inteligi8il nepătat, ars +n focul nematerial şi dumne.eiesc! $stfel Dau devenitdumne.ei prin +ndumne.eire şi sunt plini de lucrarea dumne.eiască din pricina1arului covârşitor al %u1ului, aşa +ncât prin toţi e o singură lucrare a lui%umne.eu şi a celor vrednici de %umne.euE, după dumne.eiasca grăire a lui

<axim, %umne.eu Dstră8ătându-i cu 8unătate, +ntreg, pe cei vrednici, +ntregiE!Precum toate +ntipăririle se +mpărtăşesc de sigiliu, dar se mişcă fiecaredespărţită, +nsă dacă luând una din ele ai lipi-o de sigiliu, nu mai are unde să semişte, ci va avea aceeaşi mişcare ca şi ar1ietipul, devenind una şi aceeaşi cu el,dar materia ei rămânând deose8ită, aşa c1ipul dumne.eiesc din noi, urcând laar1ietip 7la modelul prim=, se +mplineşte rugăciunea aceea dumne.eiască pentrunoi( %ă-le lor, Dca să fie toţi una, precum 4u, Părinte, +ntru 0ine şi 0u +ntru<ine, ca şi ei să fie unaE 7Ioan KVII, "&= +n adevăr! $stfel Dcel ce se lipeşte de%omnul este un du1E 7& #or! VI, &'=! $stfel taina unirii +ntr-un trup prinatingerea trupurilor este cu adevărat Dmare, dar +n 5ristos şi +n BisericăE 74fes!V, *"=! Sigiliul se dă pe sine +ntreg fiecărei 8ucăţi de ceară, dar fiecare dinacestea se +mpărtăşeşte pe cât e cu putinţă, pe măsura puterii ei proprii, nunumai de trăsături, ci şi de unire, pentru a se +ntipări!

%e ce te mai temi de compo.iţie la %umne.eu, pentru faptul că şi lucrările suntşi se numesc necreate 0eme-te mai mult să nu faci pe %umne.eu creatură,socotind lucrările 9ui naturale, create! Căci f%ntul Ioan $amasc"in, !or*ind despre cele două lucrări &n =ristos, spune că «cea creată !a arăta firea

creată, iar cea necreată !a caracteriza fiinţa necreată. Căci cele naturaletre*uie să fie corespunzătoare firii lor». Iar &n acord cu aceasta, f%ntul

Maim spune: «$acă se desfiinţează !oia naturală şi lucrarea fiinţială a fiinţei dumnezeieşti şi omeneşti, cum !a fi $umnezeu şi om+». %ar oare nu şicaracterele ipostatice ale Prea +naltei 0reimi, deşi sunt multe, sunt necreate#um deci nu sunt mai mulţi dumne.ei sau cum de nu e compus #el Onul dincau.a lor Sau vei spune că şi acelea sunt una +n toate şi acelaşi lucru cu fiinţadumne.eiască şi cu totul nedeose8ite, ca şi lucrarea <ă tem că ne introduci un%umne.eu cu totul lipsit de fiinţă şi neipostatic! #ăci toate acestea sunt prin ele

cu totul neipostatice! 0u +nsă +n toate spui că acestea sunt aceleaşi cu fiinţa lui%umne.eu şi pe %umne.eu +l socoteşti unul şi ne+mpărţit +n tot c1ipul,



ne+nţelegând că Se +nmulţeşte rămânând Onul şi Se +mparte ne+mpărţit şi Se+mpărţeşte +n mod felurit, fiind cu totul netăiat şi rămânând neieşit din unitatea9ui, printr-o putere mai presus de fiinţă!

Spune-mi mie( nu are şi fiecare ipostas mai multe caractere ipostatice #ăci0atăl este necau.at şi cau.ator, purce.ător şi născător! %ar acestea toate le are0atăl +n c1ip necreat! Socoteşti deci caracterele ipostatice cu totul unul şi acelaşilucru cu ipostasul, precum nu admiţi nici o deose8ire +ntre 7lucrările= celenaturale şi natură 7şi lucrările= cele esenţiale şi esenţă Vei numi deci ipostas7caracterele= cele ipostatice, precum ai numit fire 7lucrările= cele naturale, +nc1ip sinonim, nu omonim %ar părinţii Bisericii nu fac aşa! 4i le numesc peacelea enipostatice 7aflătoare +n ipostas=, dar nu ipostas, precum pe acestea nu lenumesc fiinţă, ci +n sens propriu +n fiinţă! %ealtfel, odată ce +n >urul fiecăruia

dintre ipostasuri există multe şi felurite 7caractere= ipostatice, cum va fiipostasul şi ipostaticul 7caracterul ipostatic= unul şi acelaşi lucru %eci, odată cese arată multe şi felurite 7caractere= ipostatice, după +nţelegerea ta prea sucită şinestatornică, vor fi mulţi dumne.ei şi fiecare ipostas +n cele dumne.eieşti va ficompus! $stfel, tu care te-ai auto1irotonit apărătorul simplităţii mai presus deminte, ne-ai arătat pe %umne.eu compus!

%ar dacă lucrările componente ale celor ce su8sistă +n ele +nseşi nu suntcontemplate +n altul - aceasta e o dogmă comună şi a filo.ofilor din afară şi dela +nceput - nimic din cele ce există nu se spune vreodată că se compune culucrarea proprie! #ăci nici puterea ar.ătoare nu face compus pe cel ce+ncăl.eşte, nici ra.ă nu face compusă lumina! $ceastă fante.ie +ţi aparţine ţie,care propovăduieşti totala indistincţie a #elui necreat, +ntreit +n ipostasuri! #ăcicele necreate, fiind multe, sunt totodată una şi fiecare din ele este enipostatică7su8.istă +n ipostas= şi +n acest sens autoipostatică! Iar lucrările naturale şicaracterele ipostatice, fiind multe, converg +ntr-una, căci nici una din ele nu este+n ipostas ca de sine ipostatică, nici nu era mai +nainte nici nu va fi după aceea,nici nu e cu putinţă să su8.iste +n altă esenţă oarecare, ca ţinând de natura ei!%ar tot ce e compus e din diferite esenţe, fie prin contopire, fie prin unire

neamestecată, +n care se contemplă mai multe caractere ipostatice ale unuiipostas, dar +n fiecare nu ca mai multe ipostasuri depline decât unul, pentru căaltfel n-ar mai fi unul şi pentru că nu se compune! Iar acesta e deose8it prinacestea, fie că e din diferite esenţe, fie dintr-o esenţă şi din cele ce se contemplă+n 4l ca +ntr-un suport şi prin aceasta sunt deose8iri esenţiale şi opuse! %ar nunumai prin aceasta, ci şi prin faptul că sunt +nnăscute unor esenţe diferite, iar datorită lor toate cele create vor suporta şi sc1im8ări prin creştere şi micşorare,

prin asimilare şi lepădare, lucrând şi pătimind şi astfel suferă şi pierderea unoradin cele ce existau +mpreună! ?n felul acesta se dovedesc supuse şi unei depline

descompuneri! Iar tot ce se descompune este +n c1ip necesar şi compus!



%ar la %umne.eu, existând o singură esenţă ne+mpărţită, nu este micşorare, nicicreştere, nici adaos, nici pierdere) deci nici +mpărţire, care ne-ar face vădităcompo.iţia de mai +nainte! i Dcâte le are %umne.euE ca să spun cu $tanasiecel <are, Dle are prin Sine şi nu do8ânditeE! i numai ca lucrând, nu pătimind

prin ele! %e aceea este cu totul +n afară de opo.iţie, care i-ar pricinui vreo prefacere! 4l singur dintre toate nu are deose8iri esenţiale, dar are lucrări, precum a arătat mai +nainte cuvântul! %in cau.a lor toate +i sunt supuse camaterie şi +nsăşi cele +nţelegătoare +i sunt supuse #elui ce le poartă toate cucuvântul, mai 8ine .is cu voinţa, adică #elui ce le poartă prin lucrareanetemporală, neo8osită şi nepătimitiare! %ar nici n-ai putea vedea vreodată cevadin cele ce aparţin 9ui, aparţinând prin fire altcuiva din toate celelalte! iaceasta pentru că +i aparţine ca #elui ce lucrea.ă singur prin ele! D#ăci nimeni,.ice, nu e 8un, fără numai %umne.euE 7<arcu K, &=, Dfericitul şi singurul

Stăpânitor, singurul care are nemurire, locuind +n lumina neapropiatăE 7& 0im!VI, &3, &;=!

%e unde scoţi 8ănuiala despre compo.iţia lui %umne.eu din firi deose8ite,odată ce se manifestă totdeauna +n mod unitar Iar dintre cele trei ipostasurifiecare este desăvârşit şi deose8it, +n unirea negrăită mai presus de toată minteaşi cuvântul! @u va putea născoci cineva că fiecare stă de sine, fără celelalte, cade aici să urme.e o compo.iţie! D#ăci nu a>ung, .ice, să +nţeleg cu mintea, cumsunt luminat de Onul prin 0reiE! %eci unirea şi desăvârşirea celor trei ipostasurirespinge şi aici compo.iţia!

rin urmare, &nţelege şi păzeşte simplitatea dumnezeiască, dar să nudesfiinţezi ieşirile ui naturale, ca şi c%nd n-ar fi, nici să nu socoteşti luminane&nserată şi !eşnică, &ncepută, nici să nu afirmi două dumnezeiri şi douăo*%rşii dumnezeieşti ale *inelui, adică create şi necreate. Căci numai aşa ar fi două propriu-zis. Căci fiind am%ndouă necreate, at%t fiinţa c%t şi lucrarea, nue nici o piedică să fie una, cum e raza şi soarele o singură lumină.

⇒ :ici să nu socoteşti că dumnezeirea şi împărăţia lui Dumnezeu e creată.

&ăci acestea sunt lucrări ale lui Dumnezeu.⇒ :ici să nu co$ori harul îndumnezeitor la treapta de creatură ca să nu

co$orî împreună cu "l şi pe &el ce are din fire şi procură acest har.⇒ :ici să nu arăţi ca pe ceva mincinos faptul că iul lui Dumnezeu 0-a

făcut ca noi. &ăci cum ar fi $inevoit să se facă pentru noi ca noi dacă nune-ar fi împărtăşit pe Duhul 0fânt ci o creatură mai $ine zis dacă nu ne-ar fi dat duhul înfierii în schim$ul trupului pe care luându-( din

ecioară 0-a făcut om<⇒ :ici să nu faci locaşuri ale făpturilor pe cei ce sunt $iserici ale lui

Dumnezeu adică pe sfinţi; nici pe tine să nu te faci atât de nefericit



încât nu numai să te a$ţii de la împărtăşirea dumnezeiască şiîndumnezeitoare ci să respingi năde=dea în ea.

⇒ :ici să nu faci pe Dumnezeu atât de neputincios încât să nu poată dărui sfânta ui împărtăşire făpturilor ui raţionale curăţite. 1ai $ine zis să

nu- faci pe "l lipsit de fiinţă şi de ipostasuri spunând că "l este în toate privinţele una şi aceeaşi cu lucrările ui care prin ele sunt nefiinţiale şineipostatice adică nici esenţe nici ipostasuri.

⇒ :ici să nu faci împărtăşi$ilă esenţa lui Dumnezeu cea mai presus deesenţă şi de nume şi în sine neîmpărtăşi$ilă şi nemanifestată numind tot ce e necreat esenţă.

⇒ :ici să nu apari ca un alt "unomiu numind ca acela toate /caracterele)cele ipostatice ca necreate fiinţa lui Dumnezeu su$ prete#tul simplităţiidumnezeieşti.

⇒ :ici să nu te faci monotelit făcând firea dumnezeiască din !ristos lipsităde lucrare.

⇒ :ici alt 0a$eliu socotind în alt chip numirile lui Dumnezeu goale derealităţi ca unele ce ar însemna toate acelaşi lucru adică numai esenţă.

ă nu păţeşti toate acestea, numind lucrările lui $umnezeu create şi prin plăsmuiri goale &nfăţiş%nd simplitatea a ca ne mai fiind nimic. i crede &nacelaşi $umnezeu &mpărţit şi ne&mpărţit, unit &n &mpărţire şi distinct &n unire,neieşit din ine &n ieşiri şi pururea mişc%ndu-e &n nemişcare, &m- părţindu-

e ne&mpărţit şi &mpărtăşindu-e &ntreg după c"ipul razei solare.

%ar trecând iarăşi la mie.ul lucrurilor, cel ce propovăduieşte pe %umne.eu caunul şi simplu să se arate limpede ca Vasile cel <are care .ice( D#um nu va finecompus #el simplu după fiinţă #ăci nu modurile care arată ce este 4l

propriu-.is alterea.ă raţiunea simplităţii 9ui! Fiindcă +n felul acesta toate câte sespun despre %umne.eu ne vor arăta pe %umne.eu compus! i de aici ar urma cădacă am vrea să salvăm ideea simplităţii şi a ne+mpărţirii, ar tre8ui sau să nuspunem nimic despre %umne.eu, decât că e nefăcut şi să ne a8ţinem să-9

numim nestricăcios, nesc1im8at, creator, >udecător şi toate câte le primim acum+n teologie sau, primind numirile, ce vom face 6are le vom face toate fiinţă%ar atunci nu-9 vom arăta numai compus, ci şi constând din părţineasemănătoare, pentru motivul că prin fiecare nume se indică altceva şialtcevaE!

#ând deci ne au.i spunând că altceva e fiinţa şi altceva lucrarea, +nţelege căaltceva şi altceva numim ceea ce e semnificat +n fiecare din acestea, cum a spusşi marele Vasile! i iarăşi( D%acă am lua ca parte a fiinţei nenaşterea, ar avea loc

cuvântul că compo.iţia constă din părţi diferite! %ar dacă +nţelegem prin fiinţalui %umne.eu lumina sau viaţa sau 8inele, +ntregul care este fiind viaţa şi



+ntregul lumină şi +ntregul 8ine, deci viaţa având nenaşterea, cum nu va finecompus #el simplu după fiinţăE!

i iarăşi .ice către ereticii care .iceau către el atunci ceea ce ne spui nouă acum

că %umne.eu e simplu şi tot ce numeri din 4l e parte cunoscută a fiinţei(Daceasta e o sofismă ce cuprinde .eci de mii de ne8unii! %acă sunt atâteanumărări, oare aceste numiri sunt ale fiinţei şi au acelaşi +nţelesE! i iarăşi(D0re8uie ştiut că numim mărirea lui %umne.eu şi puterea şi +nţelepciunea, dar nu fiinţa +nsăşiE!

$ar c%nd ne auzi pe noi zic%nd că altce!a este fiinţa şi altce!a puterea saulucrarea lui $umnezeu, cunoaşte că de aceea zicem noi aceasta, pentru că

puterea şi lucrarea lui $umnezeu se cunosc &n oarecare fel, dar fiinţa nu se

cunoaşte de nimeni.%ar %omnul cunoaşterii, #are +nvaţă pe om cunoştinţa, #are dăruieşte+nţelepciunea şi +ndreaptă pe +nţelept, «&n Care sunt ascunse toate comorile&nţelepciunii şi ale cunoştinţei» '6 Colos. II, 0(, «să !ă dea !ouă $u"ul &nţelepciunii şi al descoperirii &n cunoştinţa ui, lumin%nd oc"ii inimii !oastre, ca să !edeţi care e năde2dea c"emării ui şi care e *ogăţia sla!ei moştenirii ui &ntru sfinţi şi care e mărimea co!%rşitoare a puterii ui către!oi cei ce credeţi după lucrarea puterii ui, pe care a lucrat-o &n =ristos»'1fes. I, 64-;7(, «&n Cel ce poate să facă prin puterea ui cea lucrătoare &nnoi cu mult mai mult dec%t cele ce le cerem sau le g%ndim» '1fes. III, ;7(.#ăruia se cuvine slava +n vecii vecilor! $min!

*omul aghioritic

Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în linişte. Pentru lămurirea celor ce dinlipsa de cercare a lor şi de neascultare de sfinţi nesocotesc lucrurile tainice ale

Duhului care sunt lucrate în cei ce vieţuiesc după Duh într-un chip mai presusde cuvânt şi sunt arătate prin fapte nu dovedite prin cuvânt.

%ogmele ce se grăiesc astă.i şi sunt cunoscute +ndeo8şte tuturor au fost taine ale9egii date prin <oise, mai +nainte vă.ute numai de prooroci +n %u1! Iar



8unătăţile făgăduite sfinţilor pentru veacul viitor sunt taine ale vieţuiriievang1elice, date şi arătate mai +nainte celor ce s-au +nvrednicit să le vadă +n%u1 şi acestora cu măsură, ca o arvună! %ar precum atunci, dacă vreun iudeu nuasculta cu mulţumire pe proorocii care spuneau că #uvântul şi %u1ul lui

%umne.eu sunt +mpreună veşnice şi +nainte de veci, +şi astupa urec1ile socotindcă aude cuvinte oprite de dreapta credinţă şi potrivnice credinţei mărturisite de 8inecinstitori, care .icea( D%omnul %umne.eul tău este un %omnE, tot aşa ar pătimi şi acum cineva neascult+nd cu evlavie când se vor8eşte despre tainele%u1ului, cunoscute numai celor curăţiţi prin virtute!

%ar iarăşi - precum sfârşitul acelor +nainte vestiri arăta tainele de atunci ca potrivindu-se cu cele descoperite pe urmă şi acum credem +n 0atăl, +n Fiul şi +n%u1ul Sfânt, o %umne.eire +n trei ipostasuri, o singură fire, simplă, necompusă,

necreată, nevă.ută, mai presus de cugetare - aşa şi când se vor descoperi, lavremea sa, +n veacul viitor, la arătarea negrăită a lui %umne.eu, #el unul +n treiipostasuri, desăvârşite, tainele propovăduite acum se vor arăta tuturor +n c1ipvădit!

0re8uie +nsă să avem +n vedere şi aceea că, deşi 0reimea +ntreit ipostatică adumne.eirii, neslă8ită de raţiunea unităţii s-a arătat pământului +ntreg mai peurmă, proorocilor le-a fost cunoscută +ntocmai +ncă +nainte de +mplinirea vremii!Iar cei ce ascultau de ei au primit-o cu uşurinţă! 0ot aşa nu ne rămân nici nouănecunoscute +nţelesurile mărturisirii celor propovăduite cu +ndră.neală şi alecelor arătate mai +nainte tainic +n %u1, dacă suntem vrednici! #ăci unii le-aucunoscut prin cercarea +nsăşi şi anume toţi câţi s-au lepădat, de dragul vieţiievang1elice, de avuţia 8unurilor, de slava oamenilor şi de plăcerile lipsite defrumuseţe ale trupului) 8a nu numai atât, ci au şi +ntărit această lepădare prinascultarea de cei ce au a>uns la plinirea vârstei lui 5ristos 74fes! IV, &*=! #ei dinurmă ocupându-se prin liniştire, fără gri>i, de ei +nşişi şi de %umne.eu şi prinrugăciune curată a>ungând mai presus de ei +nşişi şi prin unirea tainică, cea mai

presus de minte, cu %umne.eu, ridicându-se +n 4l, au cunoscut cele mai presusde minte! Iar cei dintâi le-au cunoscut prin +ncredere şi prin dragostea faţă de

aceştia!$stfel şi noi, ascultând de marele %ionisie care grăieşte +n 4pistola a doua cătreaius, credem că Ddarul +ndumne.eitor al lui %umne.eu este +ndumne.eire,o8ârşie dumne.eiască şi o8ârşia 8inelui, dar că %umne.eu, #are dăruieşte acest1ar celor vrednici, este mai presus de această dumne.eireE! #ăci %umne.eu nu

pătimeşte +nmulţire, nici nu afirmă cineva prin aceasta două dumne.eiri!

%ar dumne.eiescul <axim scriind despre <elc1isedec spune că 1arul acesta+ndumne.eitor al lui %umne.eu este necreat şi pururea existent din %umne.eu

cel pururea existent! Iar +n alte părţi de multe ori +l numeşte lumină nenăscută şienipostatică 7su8.istentă +n ipostas=, arătându-se celor vrednici, când se fac



vrednici dar nu ca venind atunci la existenţă! $cest sfânt numeşte acea lumină şilumina slavei negrăite şi curăţia +ngerilor!

Iar <acarie cel <are o numeşte 1rana celor netrupeşti, slava firii dumne.eieşti,

frumuseţea veacului viitor, foc dumne.eiesc şi ceresc, lumină negrăită şimintală, arvuna %u1ului Sfânt 7" #or! I, ""=, untdelemn sfinţitor al veseliei 7Ps!K9IV, =!

%eci tot cel ce pune +n rând cu masalienii şi numeşte diteişti 7+nc1inători la doidumne.ei= pe cei ce socotesc acest 1ar +ndumne.eitor al lui %umne.eu, necreat,nenăscut şi enipostatic, să ştie că este potrivnic sfinţilor lui %umne.eu şi sescoate pe sine din ceata celor ce se mântuiesc, de nu se va căi) 8a e că.ut de la%umne.eu #el unul şi singur prin fire al sfinţilor! Iar tot cel ce crede şi ascultă

şi glăsuieşte +mpreună cu sfinţii şi nu născoceşte pricini din păcate şi nu leapădăca necunoscător ceea ce se spune +n c1ip descoperit, dar nu cunoaşte felul tainei,să nu nesocotească a căuta şi a +nvăţa de la cei ce ştiu! #ăci va afla că nimic nueste potrivnic cuvintelor şi lucrurilor dumne.eieşti şi aceasta +n cele necesare,fără de care nimic n-ar putea să fiinţe.e, nici n-ar fi taină dumne.eiască!

0ot cel ce susţine că unirea desăvârşită cu %umne.eu se +nfăptuieşte numai prinimitare şi prin pornire naturală, fără 1arul +ndumne.eitor al %u1ului, ca +ntre ceice au aceleaşi o8işnuinţe şi se iu8esc unii pe alţii, iar 1arul +ndumne.eitor al lui%umne.eu +l socotesc o deprindere a firii raţionale, do8ândită numai prinimitare dar nu luminare mai presus de fire şi tainică şi lucrare dumne.eiascăvă.ută nevă.ut de cei +nvredniciţi şi +nţeleasă ne+nţeles, acela să ştie că a că.ut+n rătăcirea masalienilor, fără să-şi dea seama! #ăci cel +ndumne.eit ar fi +n c1ipnecesar dumne.eu prin fire, dacă +ndumne.eirea s-ar face, printr-o puterefirească şi s-ar cuprinde +ntre 1otarele firii!

%e aceea unul ca acesta să nu +ncerce să-şi +ntipărească cugetarea lui strâm8ă +ncei ce cugetă drept şi să sădească +ntinăciunea +n cei ne+ntinaţi +n credinţă, ci, le-

pădând cugetul său, să +nveţe de la cei cercaţi sau de la cei +nvăţaţi de aceia, că

1arul dumne.eirii este cu totul nelegat 7de cele create=, neavând +n fire nici o putere capa8ilă să-l producă, fiindcă +n acest ca. n-ar mai fi 1ar, ci o arătate alucrării unei puteri naturale! Pe de altă parte, ceea ce s-ar săvârşi n-ar mai fi unlucru minunat, dacă +ndumne.eirea s-ar produce printr-o putere a firii capa8ilăde +ndumne.eire! ?ndumne.eirea ar fi atunci un re.ultat al firii, nu un dar al lui%umne.eu! Iar unul ca acesta ar putea fi şi s-ar putea numi +n +nţeles propriu şidumne.eu prin fire!

%ar puterea cea după fire a fiecăreia dintre existenţe nu este altceva decât o

mişcare nea8ătută a firii spre lucrare! ?nsă cum l-ar mai scoate +n acest ca.



+ndumne.eirea pe cel +ndumne.eit din sine, dacă ea s-ar cuprinde +n marginilefirii, nu pot să +nţeleg!

%rept aceea 1arul +ndumne.eirii e mai presus de fire, de virtute şi de cunoştinţă,

şi toate acestea sunt, după dumne.eiescul <axim, nesfârşit mai pre>os de el!#ăci toată virtutea şi imitarea lui %umne.eu prin puterile noastre face pe cel cele are apt pentru unirea dumne.eiască! %ar numai 1arul +nfăptuieşte +n c1iptainic +nsăşi această unire negrăită! #ăci prin el %umne.eu +nsuşi pătrunde+ntreg, +n cei vrednici +ntregi şi sfinţii pătrund +ntregi +n %umne.eu +ntreg, luând+n ei +nşişi pe %umne.eu +ntreg şi do8ândind numai pe %umne.eu, ca un fel derăsplată a urcuşului lor spre 4l! #ăci %umne.eu stră8ate +n ei asemeneasufletului +n trup, ca +n mădularele Sale, şi-i +nvredniceşte să fie +n 4l!

0ot cel ce susţine că sunt masalieni cei ce spun că mintea e aşe.ată +n inimă sau+n creier, să ştie că se ră.8oieşte +n c1ip păcătos cu sfinţii! Căci Atanasie cel mare zice că partea raţională a sufletului se află &n creier. Iar Macarie,căruia nu-i lipseşte nimic din mărime, pune lucrarea minţii &n inimă. Cuaceştia conglăsuiesc aproape toţi sfinţii. Căci ceea ce spune dumnezeiescul @rigorie al isei, că mintea nu este nici &năuntru, nici &n afara trupului, cauna ce e netrupească, nu se &mpotri!eşte acelor sfinţi. entru că aceia spuncă mintea este &nlăuntrul trupului, ca una ce e unită cu el. $eci spun%nd aceasta &n alt &nţeles, nu se deose*esc c%tuşi de puţin de acela. Căci nici cel ce

zice de Cu!%ntul lui $umnezeu că -a sălăşluit odinioară &nlăuntrul p%ntecelui feciorelnic şi nepri"ănit nu se &mpotri!eşte celui ce zice cădumnezeirea nu se află &ntr-un loc sau că e netrupească. Căci acela cugetădespre Cu!%ntul că -a unit mai presus de cu!%nt cu frăm%ntătura noastră,

pentru negrăita a iu*ire de oameni.

0ot cel ce .ice că lumina care a strălucit ucenicilor +n 0a8or este o nălucă şi unsim8ol ce se face şi se desface şi nu există cu adevărat şi susţine că nu este olucrare mai presus de toată +nţelegerea, ci mai pre>os de +nţelegere, se+mpotriveşte sigur mărturisirii sfinţilor! #ăci aceştia, fie +n cuvântări, fie +n

scrieri, o numesc negrăită, necreată, veşnică, netemporală, neapropiată,nemăsurată, nesfârşită, ne1otărnicită, nevă.ută de +ngeri şi de oameni,frumuseţea ar1ietipică şi nesc1im8ată, slava lui %umne.eu, slava lui 5ristos,slava %u1ului, ra.a dumne.eirii şi cele asemenea! #ăci se slăveşte, .ice, trupuldeodată cu primirea lui şi slava dumne.eirii se face slava trupului! %ar slava eranearătată +n trupul vă.ut pentru cei ce nu puteau primi cele ce sunt nevă.ute şi+ngerilor! %rept aceea se sc1im8ă la faţă nu primind ceea ce nu avea, nici

presc1im8ându-se +n ceea ce nu era, ci descoperindu-se ucenicilor Săi ca ceeace era, desc1i.ând oc1ii lor şi făcându-i din or8i, vă.ători! #ăci rămânând

$celaşi S-a făcut vă.ut acum ucenicilor, arătându-Se altfel de cum Se arăta+nainte! #ăci 4l este lumina cea adevărată 7Ioan I, /=, frumuseţea slavei! Di a



strălucit ca soareleE! Icoana este ştearsă, căci e cu nepuţintă să se răsfrângănecreatul +n +ntregime +n creatură!

5ot cel ce zice că numai fiinţa lui $umnezeu este necreată, dar nu şi lucrările

ui !eşnice, pe care le depăşeşte pe toate, ca ceea ce lucrează pe cele ce lelucrează, să audă pe f%ntul Maim zic%nd: «5oate cele nemuritoare şi &nsăşi nemurirea, toate cele !ii şi &nsăşi !iaţa, toate cele sfinte şi &nsăşi sfinţenia,toate cele !irtuoase şi &nsăşi !irtutea, toate cele *une şi &nsăşi *unătatea, toatecele ce sunt şi &nsăşi eistenţa, sunt &n c"ip !ădit lucruri ale lui $umnezeu.

$ar unele au &nceput să eiste &n timp 'căci era odată c%nd nu erau(, iar altele n-au &nceput să eiste &n timp. Căci n-a fost !reodată c%nd n-a fost !irtute, *unătate, sfinţenie şi nemurire». i iarăşi: «>unătatea şi tot ce secuprinde &n &nţelesul *unătăţii şi simplu, toată !iaţa, nemurirea, simplitatea,

nesc"im*area, nemărginirea şi toate c%te se contemplă fiinţial &n 2urul lui $umnezeu, sunt lucruri ale lui $umnezeu, dar nu &ncepute &n timp. Căci nu a fost !reodată ce!a mai stră!ec"i ca !irtutea, nici ca alta oarecare din celespuse, c"iar dacă cele ce se &mpărtăşesc de ele au &nceput să eiste &n timp.Căci orice !irtute este fără de &nceput, nea!%nd !remea mai *ătr%nă ca ea, cauna ce are pe $umnezeu din !eci, ca singur iz!or al eistenţei ale. $ar

$umnezeu e ridicat de infinite ori infinit deasupra tuturor eistenţelor, fie căse &mpărtăşesc, fie că se lasă &mpărtăşite».

?nveţe aşadar din acestea că nu toate cele ce su8.istă din %umne.eu sunt şi su8vreme! #ăci sunt unele care sunt fără de +nceput şi nu se desfiinţea.ă din pricinaunităţii treimice, singura fără de +nceput prin fire şi din pricina simplităţii mai

presus de fire a ei! $şa cum, +n acelaşi fel, mintea ca o icoană ştearsă a aceleine+mpărţiri covârşitoare, nu e nicidecum compusă, din pricina +nţelegerilor salefireşti!

0ot cel ce nu primeşte stările du1ovniceşti +ntipărite +n trup de darurile %u1uluiaflătoare +n sufletul celor ce au sporit +n viaţa după %umne.eu şi numeştenepătimire omorârea prin deprindere a părţii pătimitoare şi nu deprinderea

lucrării spre cele 8une, a celui ce s-a +ntors cu totul de la cele rele şi s-a+ndreptat spre cele 8une, ca unul ce a lepădat deprinderile rele şi s-a +m8ogăţit +ncele 8une, tăgăduieşte, ca urmare a acestor păreri şi petrecerea cu trupul +nveacul nestricăcios a celor ce sunt 7a celor creaţi=! #ăci dacă se va +mpărtăşiatunci şi trupul +mpreună cu sufletul de 8unătăţile tainice, se +mpărtăşeşte şiacum, după putere, de 1arul dăruit +n c1ip tainic şi negrăit de %umne.eu minţiicurăţite, şi-şi +nsuşeşte şi el cele dumne.eieşti potrivit cu sine! $stfel se

presc1im8ă şi se sfinţeşte, dar nu se omoară prin deprindere partea pătimitoare asufletului! Iar aceasta, fiind comună sufletului şi trupului, se sfinţesc şi

+nclinările şi lucrările trupului! Căci desfăc%ndu-se de *unătăţile !ieţii de aici pentru năde2dea *unătăţilor !iitoare şi mişc%ndu-se &n c"ip sănătos prin lipsa



de gri2i, mintea simte, după sf%ntul $iadoc", *unătatea dumnezeiascănegrăită şi transmite şi trupului, pe măsura &naintării sale, *unătatea sa. Iar această 8ucurie, ivită +n suflet şi +n trup, este o dovadă nemincinoasă a vieţuiriinestricăcioase!

<intea percepe 7prinde= o lumină, simţirea alta! Simţirea percepe, 7prinde=,lumina supusă simţurilor, care arată lucrurile supuse simţurilor ca supusesimţurilor! Iar lumina minţii este cunoştinţa aflătoare +n +nţelesuri! Prin urmarevederea şi mintea nu percep 7prind= aceeaşi lumină) dar numai câtă vremelucrea.ă fiecare după firea sa şi +n cele după fire! ?nsă când se +mpărtăşesc de un1ar şi de o putere du1ovnicească mai presus de fire, cei +nvredniciţi văd şi cusimţirea şi cu mintea cele mai presus de toată simţirea şi de toată mintea, ca săspunem cu marele rigorie #uvântătorul de %umne.eu, +ntr-un fel cum numai

%umne.eu ştie şi cei ce lucrea.ă acestea!$cestea le-am +nvăţat din Scripturi) acestea le-am primit de la părinţii noştri)acestea le-am cunoscut prin puţina noastră cercare! $cestea ştim că le-a scris şi

prea-cinstitul +ntre ieromona1i cuviosul rigorie 7Palama=, pentru cei ce trăiesccu sfinţenie o viaţă de liniştire, urmând +ntocmai predaniile sfinţilor! $cestea le-am semnat spre +ncredinţarea cititorilor(&!Ieromona1ul Isaac, protosul cinstitelor mânăstiri din Sfântul <unte!"!0eodosie Ieromona1ul, egumenul cinstitei şi +mpărăteştii 9avre!*!4gumenul mânăstirii Ivirilor 7+n dialectul său=!A!Ieromona1ul Ioanic1ie, egumenul cinstitei şi +mpărăteştii mânăstiri Vatoped!3!4gumenul mânăstirii Sâr8ilor 7+n dialectul său=!;!Filotei, cel mai mic +ntre ieromona1i, am iscălit cugetând aceleaşi!'!$mfilo1ie, cel mai mic +ntre ieromona1i şi du1ovnicul cinstitei mânăstiri a4sfigmenului!!0eodosie, cel mai mic +ntre ieromona1i şi du1ovnicul Vatopedului!/!Ieromona1ul 0eostirict, egumenul sfinţitei mânăstiri #ultumuş!&2!1erontie <aruli, păcătosul, aflător +ntre 8ătrânii cinstitei 9avre, cugetândaceleaşi, am iscălit!

&&!#alist <u.arul, cel mai mic +ntre mona1i!&"!1erasim, ne+nsemnatul +ntre mona1i, vă.ând şi citind cele scrise cu iu8irede adevăr şi primindu-le, am iscălit!&*!<oise, ne+nsemnatul 8ătrân, cel mai mic +ntre mona1i, cugetând aceleaşi, amsu8scris!&A!rigorie Stavrolangaditis, cel mai mic şi mai ne+nsemnat +ntre mona1i, poateşi isi1ast, cugetând şi +nţelegând acestea, am su8scris!&3!Isaia, 8ătrânul de la sc1itul <agula şi cel mai mic +ntre ieromona1i, cugetândaceleaşi, am su8scris!

&;!<arcu al lui Sinaitul, cel mai mic +ntre mona1i!&'!#alist, din sc1itul <agula şi cel mai mic dintre mona1i!



&!On 8ătrân isi1ast de la mânăstirea Sirienilor, +n dialectul său!&/!Sofronie, cel mai mic dintre mona1i!"2!Smeritul episcop Iaco8 al Ierisonului şi al Sfântului <unte, 1rănit +n

predaniile Sfântului <unte şi ale părinţilor, mărturisind că prin fruntaşii care au

iscălit aicea, a su8scris cugetând la fel tot <untele $t1os, conglăsuind şi eu, amsu8scris, punând pecetea!

Iar după toate am adăugat şi aceasta că pe cel ce nu conglăsuieşte cu sfinţii, canoi şi ca părinţii cei cu puţin mai +nainte de noi, nu-& primim la +mpărtăşire cunoi!

#le aceluiaşi - +, Capete despre cunoştin!a naturală. despre cunoaşterealui $umneeu. despre via!a morală şi despre făptuire

&! #ă lumea a +nceput, ne +nvaţă şi firea, ne +ncredinţea.ă şi istoria şi ne+nfăţişea.ă limpede şi invenţiile meşteşugurilor, aşe.ările legilor şi rânduielilestatelor! #ăci ştim pe inventatorii aproape ai tuturor meşteşugurilor şi pedătătorii legilor, pe +ntemeietorii de la +nceput ai statelor! %ar şi pe cei ce auscris prima dată despre ceva!



?nsă pe nici unul dintre aceştia nu-i vedem trăind +nainte de facerea lumii şi atimpului, pe care ne-a istorisit-o <oise! i +nsuşi <oise, care a descris +nceputulfacerii lumii, ne-a dat prin atâtea lucruri şi cuvinte minunate, dove.i de neclintitdespre adevărul +nfăţişat de el, +ncât aproape tot neamul omenesc l-a socotit pe

el vrednic de cre.are şi vrednici de râs pe cei ce au cugetat cele potrivnice! %ar şi firea lumii acesteia, având totdeauna tre8uinţă de un +nceput nou pentrufiecare lucru din ea, şi neputând dăinui nicidecum fără el, ne +nfăţişea.ă c1iar

prin lucruri primul +nceput al ei care nu a fost din alt +nceput!

"! #ă lumea nu numai a +nceput, ci va avea şi un sfârşit, ne +nfăţişea.ă firea ei,ca una ce e dintre cele +ntâmplătoare! #ăci mereu sfârşeşte +n părţile ei! %ar +ncredinţarea sigură şi neclintită despre aceasta ne-o dă proorocia tuturor celor insuflaţi de %umne.eu şi a lui 5ristos, care e %umne.eu peste toţi! $ crede

acestora, ca unora ce au spus adevărul, se cuvine nu numai celor evlavioşi,odată ce văd că au spus adevărul şi +n privinţa tuturor celorlalte pe care aceia le-au prevestit! %e la ei se poate afla nu că lumea această +ntreagă +naintea.ă sprenefiinţă, ci că precum se vor preface trupurile noastre, aşa se va desface şi se varealcătui şi ea din puterea %u1ului dumne.eiesc +ntr-o formă mai dumne.eiascăspre a fi pe măsura noastră!

*! ?nţelepţii elinilor .ic că cerul se +ntoarce prin firea sufletului lumii şi că +nsăşi >udecata dreaptă şi raţiunea ne +nvaţă aceasta! #are >udecată dreaptă #areraţiune #ăci dacă cerul se +ntoarce nu prin firea lui, ci prin puterea lumii căreia+i .ic suflet, iar sufletul acesta e al +ntregii lumi, cum de nu se +ntoarce şi

pământul şi apa şi aerul, mai ales că după ei sufletul e pururea +n mişcare @oi+nsă vedem că pământul stă prin firea sa, asemenea şi apa, ţinând locul de >os!$stfel şi cerul se mişcă pururea prin firea lui şi se mişcă +n cerc, ţinând locul desus! $poi cum ar fi acest suflet al lumii, prin a cărui fire s-ar mişca cerul 4steoare raţional %ar atunci ar fi cu voie li8eră şi nu ar mişca corpul ceresc cuaceleaşi mişcări! #ăci cele cu voie li8eră se mişcă odată +ntr-un fel, altădată +naltfel! i apoi ce urmă de suflet raţional vedem +n sfera cea mai de >os a lumii,adică +n pământ, sau +n cele care sunt mai aproape de el, +n apă, +n aer sau c1iar

+n foc #ăci sufletul lumii tre8uie să fie şi al acestora! #um ar fi apoi unele+nsufleţite, iar altele ne+nsufleţite $ceasta o recunosc şi ei! Iar cele din urmă nusunt aşa +n parte, ci piatra e toată piatră, metalul tot metal, ţărână toată ţărână,apa, aerul, focul, la fel! Iar de foc .ic tot ei că se mişcă prin firea sa şi nu prinsuflet! %eci dacă sufletul e comun, cum se mişcă numai cerul singur prin fireasufletului şi nu prin a lui +nsuşi %ar poate .ic că sufletul, care, după ei, mişcăcorpul ceresc, nu e raţional! ?nsă cum poate fi aşa, dacă acel suflet este, după ei,i.vorul sufletelor noastre %acă nu e raţional, tre8uie să fie măcar sensi8il saunatural 7vegetal=! %ar nici una din aceste calităţi nu vedem cum ar mişca un trup

fără mădulare! Iar vreun mădular organic nu vedem să ai8ă nici pământul, nici



cerul, nici alta dintre sti1iile ei! Fiindcă tot organul e compus din diferitesu8stanţe, +nsă fiecare dintre sti1ii are o su8stanţă simplă şi mai ales cerul!

Sufletul este entele1ia trupului organic ce are viaţa +n potenţă! #erul +nsă,

neavând nici un mădular sau parte organică, nici nu poate vieţui! #um ar aveadeci peste tot suflet ceea ce nu poate vieţui %ar cei ce s-au făcut deşerţi +ncugetările lor au plăsmuit cu inimă ne+nţeleaptă un suflet care nici nu este, nicinu va fi, şi pe acesta l-au făcut .iditorul, cârmuitorul şi proniatorul +ntregii lumivă.ute! %e asemenea l-au +nfăţişat ca pe un fel de rădăcină şi i.vor al tuturor sufletelor noastre, el +nsuşi avându-şi naşterea din minte! Iar această minte .iccă este altceva după fiinţă decât ceea ce spun că este %umne.eu, care se aflădeasupra tuturor! $şa le dogmati.ea.ă pe acestea cei mai de frunte +n+nţelepciunea şi teologia elinilor, nefiind cu nimic mai 8uni ca cei ce +n-

dumne.eiesc animalele şi pietrele, 8a, dimpotrivă, fiind cu mult mai răi +n privinţa credinţei! #ăci do8itoacele, aurul, piatra, arama sunt ceva, c1iar dacă seaflă printre cele din urmă dintre făpturi! %ar un suflet al lumii, purtător de stelenu există şi nu este câtuşi de puţin ceva din câte sunt, decât o plăsmuire a uneicugetări diavoleşti!

A! <ai .ic aceia( +ntrucât corpul ceresc tre8uie să se mişte, dar mai +ncolo nueste nici un loc spre care ar +nainta, el se +ntoarce la sine +nsuşi şi +naintarea luinu e decât o +nvârtire! Foarte 8ine! %eci dacă ar fi loc, ar fi purtat +n sus ca şifocul, 8a c1iar mai mult decât focul, fiindcă e şi mai uşor decât firea focului!%ar această mişcare nu este a firii sufletului, ci a uşurătăţii firii! %acă deci+naintarea cerului +nseamnă +nvârtire, iar aceasta o are prin firea sa şi nu prinfirea sufletului, corpul ceresc se +nvârteşte nu prin firea sufletului, ci prin a sa!%eci nu are suflet, nici nu există vreun suflet ceresc, sau al lumii +ntregi!Singurul suflet raţional este cel omenesc care nu e ceresc şi nu se cuprinde +ntr-un loc, ci prin firea sa este esenţă +nţelegătoare!

3!Iar corpul ceresc nu are puterea să +nainte.e sau să se +ntindă +n sus! i aceastanu fiindcă nu mai este loc mai +ncolo, ci pentru că şi sfera eterului de după el

este +nvăluită de cer! %e aceea nu +naintea.ă +n sus nu fiindcă nu este nici un locspre care să +nainte.e, căci lărgimea cerului se acoperă cu sfera eterului! @u se+ntinde mai sus de ea, deoarece, fiind mai su8ţire, este mai sus prin firea sa!$şadar nu fiindcă nu are loc mai sus decât sine, nu se +nalţă cerul mai sus, cifiindcă nu este nici un corp mai su8ţire şi mai uşor ca el!

;! @u este nici un corp mai +nalt decât corpul ceresc! %ar nu din cau.a aceasta eincapa8il să se +nalţe mai sus, ci fiindcă cerul cuprinde orice corp şi nici un corpnu este şi n-a fost dincolo de el ca să-l stră8ată! %ar nouă, 8ine cinstitorilor şi

credincioşilor, nu ne este oprit să a>ungem deasupra cerului! #ăci %umne.eu,care umple toate, Se +ntinde şi dincolo de cer, la nesfârşit, şi a fost şi +nainte de



lume, umplând, cum umple şi acuma, tot locul din lume şi nimic nu I s-aadăugat 9ui ca să se ivească +n 4l vreun corp! Prin urmare nici +n afară de cer nu este vreo piedică, spre a nu fi loc, cum este cel din >urul lumii, sau cel care s-a ivit +nlăuntrul lumii, ca să fie corpuri +n el!

'! #um deci, odată ce nu e nici o piedică, nu se +ndreaptă +n sus mişcareacorpului ceresc, ci se mişcă +n cerc, +ntorcându-se la sine +nsuşi Fiindcă stânddeasupra ca cel mai su8ţire dintre toate, e mai presus decât orice corp, dar şi maiager la mişcare! Precum ceea ce e cuprins de el e cât se poate de greu şi de >os,aşa el e cel mai uşor, cel mai +nalt şi cel mai ager la mişcare! %acă se mişcă prinfire, rămânând sus la suprafaţă, dar ceea ce rămâne la suprafaţă nu se poatedespărţi prin fire de acelea la a căror suprafaţă stă, iar acelea la a căror suprafaţăstă corpul ceresc sunt sferice, +n c1ip necesar el se mişcă ne+ncetat +n >urul lor)

nu printr-o fire sufletească, ci printr-una corporală şi proprie, fiindcă sc1im8ă unloc cu altul pe rând! Iar mişcarea este proprie corpurilor, precum starea po-trivnică e opusă corpurilor!

! #ineva poate vedea şi +n apropierea noastră vânturile care nete.escsuprafeţele, nedespărţindu-se de acestea când se mişcă şi neridicându-se maisus, nu fiindcă nu este loc, ci fiindcă sunt mai uşoare cele de deasupra lor! %ecirămân la suprafaţa celor pe care le ating, fiind după fire mai uşoare ca acelea! ise mişcă +n >urul lor, nu printr-o fire sufletească, ci prin firea lor! Socotesc căaceastă asemănare din parte voind s-o arate şi +nţeleptul Solomon, a numitcorpul ceresc cu numele vânturilor, scriind despre el( DVântul um8lă +n cerc şise +ntoarce +n cercurile luiE 74ccl! I, ;=! %ar firea vânturilor din >urul nostru eatât de departe de a celor mai +nalte şi de mişcarea cât se poate de iute a acelora,

pe cât de departe e şi uşurimea acelora!

/! %upă +nţelepţii elinilor, sunt două .one ale pământului temperate şi locuite!%intre acestea, fiecare se +mparte +n câte două lumi locuite, dând patru lumi deacestea! %e aceea susţin că sunt patru neamuri de oameni, care nu pot trece unulla altul! #ăci după ei, unii locuiesc +n .ona noastră, alăturea de noi, fiind

despărţiţi de noi de .ona ar.ătoare a pământului! 6pus lor, sunt cei ce, priviţidin punctul lor de vedere, locuiesc dedesu8tul .onei acesteia, precum nouă nesunt opuşi cei ce au acelaşi tropic ca şi noi! %intre aceştia, unii sunt opuşi,ceilalţi antipo.i şi +ntorşi faţă de noi! 4i nu ştiau că afară de a .ecea parte dinsfera pământului, aproape toată cealaltă parte e acoperită de ape!

&2! 6ricine poate cunoaşte că afară de lumea locuită de noi, nici o altă parte a pământului nu e locuită, fiind acoperită de mări! Să ia aminte de asemenea că



cele patru sti1ii din care constă lumea, sunt părţi egale &! Iar datorită stării salerarefiate şi sferei fiecăreia din ele, are un volum +nmulţit faţă de al altuia, cum ise pare şi lui $ristotel! $cesta .ice că sunt cinci sti1ii, aşe.ate sferic +n cincistraturi, stratul mai mic fiind totdeauna cuprins de cel mai mare, pământul de

apă, apa de aer, aerul de foc, focul de eter! i aceasta este lumea!

&&! 4terul este cu mult mai limpede ca focul şi se numeşte şi materie ar.ătoare!Focul are volumul +nmulţit al sferei aerului, aerul al apei, apa al pământului,care având cea mai mare desime, are volumul cel mai mic dintre cele patru sti1iide su8 cer! %eci sfera apei având mărimea +nmulţită a pământului, dacă ar firevărsată peste toată suprafaţa pământului, amândouă sferele s-ar mişca +n >urulaceluiaşi centru, al pământului şi al apei! $pa n-ar +ngădui do8itoacelor de peuscat să se folosească de nici o parte a pământului, +ntrucât l-ar acoperi +ntreg şi

s-ar +ntinde +n mare măsură peste toată suprafaţa lui! %ar +ntrucât nu cuprindetoată suprafaţa pământului, căci uscatul locuit de noi este neacoperit, sfera apeieste +n c1ip necesar nelegată de centrul pământului! Prin urmare tre8uie căutatcât de mult e ea +n afară de centrul pământului! 4 mai >os sau mai sus de noi<ai sus nu poate să fie, căci vedem că suprafaţa apei este, +n parte, su8 noi!$şadar centrul sferei apei este mai >os, +n raport cu noi, c1iar şi de centrul

pământului! Hămâne de cercetat cât este de departe acest centru de centrul pământului!

&"! $r putea cunoaşte cineva cât de departe, adică cât de >os, din punctul nostrude vedere, este centrul sferei apei, de centrul pământului, luând seamă căsuprafeţei sferei pământeşti, care e locuită de noi +i corespunde suprafaţa apeivă.ută de noi şi aflată su8 noi, su8 pământul pe care-& călcăm! Partea

pământului locuită de noi e o .ecime din suprafaţa lui! #ăci pământul are cinci.one, iar noi locuim o >umătate a uneia din aceste cinci! %eci dacă ar vreacineva să aplice acestei .ecimi de suprafaţă o sferă +n >urul pământului, va aflasfera care i se potriveşte! 4a va avea +ndoit diametrul sferei căreia i se aplică

1 "ra pe atunci ideea că lumea materială se compune din patru stihii sau elemente+ pământapă aer şi foc iar pe deasupra ei este eterul ca al cincilea element. >deea aceasta simplistădespre cele cinci stihii despre proporţiile lor neschim$ate despre aşezarea lor în cercuri totmai largi care se cuprind e inferioară intuiţiei $i$lice despre măreaţa comple#itate a lumiiintuiţie cale e proprie şi sfinţilor părinţi. "a era proprie ştiinţei şi unei părţi a filozofiei eline

şi $izantine pe care ştiinţa modernă a depăşit-o. 0fântul 2rigorie Palama a făcut uz încapitolele de până aci şi în alte câteva următoare de acea 8ştiinţă9 urmărindu-şi scopul săude a arăta că sufletul nu poate fi prezent ca forţă de mişcare în tot acest cosmos el nu edecât în organismele umane aşezate pe pământ care formează numai a zecea parte din

întinderea apei şi nici pe pământul întreg ci numai în anumite zone din el cu o climătemperată nu şi în cele fier$inţi care sunt nelocuite.



din afară şi pe care o cuprinde, iar mărimea ei e de opt ori mai mare şi centrul +lare la marginea pământului, care ni se pare cea mai >os! $cest lucru e limpededin desen!

&*! Să .icem că sfera pământului este un cerc +năuntru căruia e scrie $, B, #, %,iar +n >urul lui e desenat +n loc de sfera apei un alt cerc, care e tangent cu supra-faţa .ecimei de sus a cercului din el! ?n cercul acesta e scris 4, F, , 5!<arginea cercului dinlăuntru, care din punctul nostru de vedere este cel mai de

>os, va fi centrul cercului exterior! $cesta având diametrul +ndoit, se arată prindemonstraţii geometrice că sfera al cărei diametru este +ndoit faţă de al sfereicare are diametrul pe >umătate, este de opt ori mai mare! $ceastă sferă lic1idă,care e de opt ori mai mare, e amestecată cu pământul! %e aceea ţâşnesc din elnumeroase i.voare şi răsar apele 8ogate şi nesecate ale râurilor şi se varsă +nsânurile nu puţinelor mări) mulţime de lacuri sunt răspândite şi aproape nu esteloc pe pământ, unde, săpând cineva, să nu afle curgând pe dedesu8t apă! &A! #ă afară de partea locuită de noi, nu mai este nici o alta locuită, arată şidesenul şi raţiunea! #ăci precum, dacă centrul pământului şi al apei ar fi acelaşi,

pământul ar fi cu totul nelocuit, tot aşa, 8a cu mult mai vârtos, dacă apa are cacentru partea cea mai de >os a pământului, din punctul nostru de vedere, afară de

partea locuită de noi, care se atinge cu partea de sus a sferei apei, toate celelaltefiind acoperite de multa apă, nu pot fi locuite! i fiindcă s-a spus mai +nainte cănumai +n partea de pământ locuită există suflet raţional +ncorporat, iar aceastaeste una singură, urmea.ă că numai +n această parte locuiesc şi do8itoacelenecuvântătoare de uscat!

&3! Vederea ia naştere din culori şi figuri com8inate +n multe feluri) mirosul din

a8uri) gustul din ume.eli) au.ul din .gomote) pipăitul din asprimi sau din



nete.imi, prin atingerea cu ele! Iar conţinuturile care se alcătuiesc +n simţurisunt de la corpuri, dar nu sunt corpuri, deşi sunt corporale! #ăci nu sunt simplude la corpuri, ci din formele corpurilor! @u sunt nici +nseşi formele corpurilor, ci+ntipăririle lor, un fel de c1ipuri nedespărţit despărţite de formele corpurilor!

$ceasta se constată mai ales din vedere şi +n c1ip deose8it din cele ce nu se văd+n oglindă!

&;! ?ntipăririle acestea din simţuri, +nsuşindu-şi-le puterea de imaginaţie7+nc1ipuirea= a sufletului, desparte deplin nu simţurile +nseşi, ci, precum amspus, c1ipurile din ele, de corpuri şi de formele lor! i avându-le adunate ca pe ovistierie, aduce la +ntre8uinţare dinlăuntru când una când alta, c1iar când nu e defaţă corpul, făcându-şi-le pe toate vă.ute, şi pe cele au.ite şi pe cele gustate şi

pe cele mirosite şi pe cele pipăite !

&'! $ceastă putere de imaginaţie 7de +nc1ipuire= a sufletului se găseşte +nfăptura raţională, la mi>loc +ntre minte şi simţuri! <intea privind şi +ntorcând +nsine imagini primite de către simţuri, ca despărţite de corpuri şi ca c1ipurinecorporale, +nfăptuieşte feluritele +nţelesuri, deose8indu-le, asemănându-le şi

>udecându-le +n mod felurit, pătimaş, nepătimaş, mi>locit, +n c1ip greşit sau fărăgreşală! %in acestea se nasc apoi cele mai multe virtuţi şi păcate, păreri 8une şirele! Fiindcă nu tot +nţelesul minţii vine din acestea şi e despre acestea, ci suntunele pe care nu le poate afla cineva ca venind prin simţuri, ci sunt date deminte, de aceea am .is că nu tot adevărul şi amăgirea, virtutea şi răutatea dingânduri +şi au +nceputul de la imaginaţie 7+nc1ipuire=!

&! 4 vrednic de mirare şi de cercetare, cum de la lucrurile vremelnice şi supusesimţurilor, poate să se nască +n suflet o frumuseţe sau o urâciune statornică, o

8ogăţie sau o sărăcie, o slavă sau o lipsă de slavă, şi, simplu vor8ind, o luminămintală 7inteligi8ilă= pricinuitoare de viaţă veşnică, sau un +ntuneric mintal7inteligi8il= şi c1inuitor!

&/! <intea, purtată de imaginaţia sufletului şi +mpreunată prin aceasta cu

simţurile, naşte o cunoştinţă +m8inată! %e pildă priveşte cineva cu simţurile lasoarele care apune, dar totodată şi la luna apropiată care stă cu partea 8om8atăspre soare, până ce +ncet, +ncet se depărtea.ă +n .ilele următoare şi e tot mailuminată, până ce a>unge la partea opusă, apoi se apropie iarăşi câte puţin cu

partea cealaltă micşorându-şi lumina tot mai mult, până şi-o pierde, a>ungândiarăşi acolo de unde a +nceput să lumine.e! $ceste vederi +nsemnându-şi-lemintea una ce ţine pe cele de mai +nainte +n imaginaţie, iar pe cea mereu

pre.entă +n simţ, +şi dă seama din simţ, din imaginaţie şi din +nţelegere că luna+şi are lumina de la soare şi că osia acesteia este mai aproape de pământ şi cu

mult mai >os decât soarele!



"2! %ar nu numai datele ce privesc luna, ci şi cele ce privesc soarele, eclipselelui şi con>uncţiile din vremea lor, sc1im8ările şi distanţele celorlalte planete de

pe cer, formaţiile felurite ce le alcătuiesc +ntre ele, şi pe scurt, toate câte le ştimdespre cer, apoi raţiunile firii, toate artele, meşteşugurile şi, simplu vor8ind,

+ntreaga cunoştinţă a tuturor adunate din o8servări parţiale, le-am câştigat dinsimţuri şi din imaginaţie, prin minte! @ici una din acestea nu se poate numidu1ovnicească, ci mai degra8ă naturală, fiindcă nu cuprinde cele ale %u1ului!

"&! %e unde am aflat ceva sigur şi nemincinos despre %umne.eu, de undedespre lumea +ntreagă, de unde despre noi +nşine @u din +nvăţătura %u1ului#ăci %u1ul ne-a +nvăţat că numai %umne.eu este #el ce este cu adevărat şi este

pururea şi este nesc1im8at, neprimindu-şi existenţa din cele ce nu sunt şinemergând spre nefiinţă) că este +n trei ipostasuri şi atotputernic) că 4l a adus +n

şase .ile cu cuvântul la existenţă cele ce sunt din cele ce nu sunt, mai 8ine .isle-a dat fiinţă deodată tuturor, cum .ice <oise! #ăci +l au.im pe acesta .icând(D9a +nceput a făcut %umne.eu cerul şi pământulE 7Facere I, A=, nu ca pe un gol,desigur, nici fără cele dintre ele! #ăci pământul era amestecat cu apă şi fiecaredintre ele purta +n sine ca o sarcină aerul şi do8itoacele şi plantele după felul lor Iar cerul cuprindea feluritele lumini şi luminători, +n care su8.ista totul! $stfel afăcut %umne.eu la +nceput cerul şi pământul ca pe o su8stanţă care cuprindeatotul şi purta +n potenţă toate, de.apro8ând de departe, precum se cuvine, pe ceice socotesc +n c1ip greşit că materia a preexistat de la sine!

""! %upă aceea, +nfrumuseţând oarecum şi +mpodo8ind lumea, #el ce a adustoate la existenţă din cele ce nu sunt, a +mpărţit fiecăruia rânduiala proprie şicuvenită a +nsuşirilor sale, +ntregind lumea +n şase .ile, deose8ind pe fiecarenumai cu poruncă şi scoţând ca din nişte vistierii ascunse la forma lor vă.utăcele puse +n ea, aşe.ând şi +m8inând +n c1ipul cel mai armonios şi mai potrivitun lucru cu altul şi pe fiecare cu toate şi pe toate cu fiecare! Iar pământul celnemişcat, l-a +ncon>urat ca pe un centru oarecare, cu un cerc foarte +nalt şi l-alegat prea +nţelept, prin cele din mi>loc cu cerul pururea +n mişcare, +ncât aceeaşilume se află şi stând şi mişcându-se!

"*! %ând <arele <eşter o astfel de rânduială fiecăreia din marginile +ntregului,a fixat +n nemişcare şi a pus totodată +n mişcare acest +ntreg, făcându-& o lume

8ine +ntocmită! Iar celor aflătoare +ntre aceste margini, le-a +mpărţit iarăşi lafiecare, ceea ce i se cuvine! Pe unele le pune sus şi le porunceşte să se+nvârtească +n +nălţime şi să se mişte +mpreună cu 1otarul cel mai de sus al+ntregului, cu c1i8.uială şi rânduială +n toată vremea! Pe cele uşoare şi rodnice+n lucrare şi uşor de prelucrat le-a pus +n folosul oamenilor! Pe cele ce se+ncăl.esc peste temperatura de mi>loc le-a pus să se ridice, cu 8un rost, peste

celelalte, ca să potolească frigul prea mare, iar căldura lor prea mare să fie potolită de frig! 9ipsa de măsură +n pornirea marginilor celor mai de sus, e



+nfrânată de mişcarea +ntoarsă a unora dintre ele! Prin acestea ne-a datdeose8irile de mult folos ale anilor, ale ceasurilor şi măsurile distanţelor de timpşi celor ce pricep cunoştinţa lui %umne.eu, care a .idit, a rânduit şi a +mpodo8ittoate! %eci pe cele de sus şi de la +nălţime le-a lăsat să se +nvârtească +n c1ipul

acesta felurit şi +ndoit, de dragul frumuseţii lumii şi al folosului de multe feluri!Iar pe altele le-a aşe.at >os şi la mi>loc, şi anume pe acelea care sunt mai grele şisunt pasive după fire, care se fac şi se presc1im8ă, care pot fi deose8ite şiasemănate şi suportă mai uşor prefacerile, spre 8ună +ntre8uinţare! Pe toate le-arânduit ca pe o podoa8ă şi după legătura raţiunilor lor, ca să se poată numi pedrept cuvânt, +ntregul, podoa8ă 7cosmos=!

"A! $stfel la facere s-a .idit +ntâi un lucru dintre făpturi, după cel dintâi altul,după acesta iarăşi altul, iar după toate, omul! $cesta s-a +nvrednicit de atâta

cinste şi gri>ă din partea lui %umne.eu, +ncât toată lumea aceasta vă.ută a fostfăcută +nainte de el pentru el! Iar ?mpărăţia #erurilor a fost gătită +ndată după+ntemeierea lumii, tot pentru el 7<atei KKV, *A=, +nainte de el! %ar şi sfat a

premers despre el şi a fost plăsmuit de mâna lui %umne.eu şi după c1ipul lui%umne.eu şi n-a primit totul din materia aceasta din lumea supusă simţurilor, cacelelalte vieţuitoare, ci numai trupul, iar sufletul din cele mai presus de lume,mai 8ine .is de la %umne.eu +nsuşi, prin suflare negrăită! $ceasta, pentru că eceva mare şi minunat şi +ntrece totul şi priveşte totul şi cârmuieşte toate ) iar, pede altă parte, cunoaşte pe %umne.eu şi-9 poate primi pe 4l şi se dovedeşte maimult decât orice re.ultatul măririi mai presus de toate a <eşterului! Ba nunumai că poate primi pe %umne.eu prin osteneala nevoitoare şi prin 1ar, ci se şi

poate uni cu 4l +ntr-un singur ipostas!

"3! ?n acestea şi +n cele ca acestea se află +nţelepciunea adevărată şi cunoştinţamântuitoare, care pricinuieşte fericirea de sus! %ar care 4uclid, care <arin, carePtolemeu a putut să le vadă #are 4mpedocle, care Socrate, $ristotel şi Platon a

putut să le cunoască acestea prin metodele logicii şi ale celorlalte cunoştinţenaturale <ai 8ine .is, care simţ a perceput unele ca acestea 6are s-a pututapropia de ele mintea Iar dacă acelora, care filo.ofau prin fire şi celor

asemenea lor li s-a părut umilită +nţelepciunea din acestea, nu mai puţin sevădeşte astă.i măreţia ei covârşitoare! #ăci stau aproape ca nişte vieţuitoarenecuvântătoare faţă de +nţelepciunea din acestea 7iar de voieşti, ca nişte sclavi,decât care mai 8uni s-ar socoti cei ce făuresc diadema +mpărătească=! $şa suntacestea faţă de +nţelepciunea adevărată şi mai presus de toate şi faţă de+nvăţătura %u1ului!";! @u numai a cunoaşte pe %umne.eu cu adevărat, pe cât e cu putinţă, +ntrecefără asemănare filo.ofia elinilor, ci şi numai a şti ce loc are omul +naintea lui%umne.eu +ntrece toată +nţelepciunea acelora! #ăci singur omul dintre cele

toate păm%nteşti şi cereşti a fost zidit după c"ipul iditorului, ca să pri!eascăspre 1l şi să- iu*ească şi să fie cunoscătorul singur Aceluia, iar prin



credinţa, prin &nclinarea şi dragostea faţă de 1l, să-şi păstreze frumuseţea sa9iar toate celelalte c%te le poartă păm%ntul şi cerul acesta, să le !adă mai

pre2os de sine şi cu totul nepărtaşe de minte . $ceasta neputând-o vedeanicidecum +nţelepţii elinilor, au necinstit firea noastră, n-au slu>it lui %umne.eu,

ci au slu>it făpturii +n locul Făcătorului 7Hom! I, "3=, +nvăluindu-şi mintea cusfere sensi8ile şi nesensi8ile şi socotind că fiecare din acestea are putere şi+nsemnătate pe măsura mărimii corpurilor lor! #instindu-le pe acestea +n c1ipnetre8nic, numindu-le dumne.ei mai mici şi mai mari, le-au dat lor stăpânireatuturor! %in cele supuse simţurilor şi din filo.ofia despre ele şi-au adunaturâciune, necinste şi sărăcia cea mai de pe urmă +n sufletele lor, ca şi mult+ntuneric inteligi8il şi c1inuitor!

"'! Faptul că ştim că suntem făcuţi după c1ipul Făcătorului nu ne +ngăduie să

+ndumne.eim lumea inteligi8ilă! #ăci nu +n +ntocmirea trupului stă acest c1ip, ci+n firea minţii, decât care nimic nu este mai 8un după fire! #ăci dacă ar fi cevamai 8un, s-ar afla +n aceea Ddupă c1ipulE! %ar fiindcă ceea ce e mai 8un +n noieste mintea, iar aceasta este după c1ipul dumne.eiesc şi a fost .idită de%umne.eu, ce greutate este să vedem, sau mai 8ine .is, cum nu e vădit prinaceasta că Făcătorul laturii noastre +nţelegătoare este şi Făcătorul a tot ce este+nţelegător $şadar +ntreaga fire +nţelegătoare este +mpreună slu>itoare cu noi şidupă c1ipul iditorului " , c1iar dacă sunt mai cinstite decât noi, ca fiind +n afarăde trupuri şi mai aproape de firea cea cu totul netrupească şi necreată! <ai 8ine.is pe unii dintre ei, care şi-au pă.it treapta lor şi tind spre ceea ce au fost făcuţi,c1iar dacă sunt slu>itori ca şi noi, +i cinstim şi sunt cu mult mai cinstiţi decât noi

prin treapta lor! Iar alţii, nepă.indu-şi treapta lor şi ră.vrătindu-se şi nesocotindţinta pentru care au fost făcuţi, depărtându-se cât mai mult de cei ce suntaproape de %umne.eu, au că.ut şi din cinste! i fiindcă +ncearcă să ne atragă şi

pe noi la cădere, nu numai că sunt netre8nici şi necinstiţi, ci şi vră>maşi lui%umne.eu, iar neamului nostru omenesc pricinuitor de +ntinăciune, ră.8oindu-ne cât se poate de mult!

"! %ar +nvăţaţii +n ale naturii şi cercetătorii de stele, care se laudă că ştiu toate,

neputând cunoaşte prin filo.ofia lor nimic din cele spuse mai sus, nu numai căau ridicat şi pe stăpânitorul +ntunericului inteligi8il şi toate puterile ră.vrătite desu8 el deasupra lor, ci le-au numit şi dumne.ei 7.ei=, le-au cinstit +n temple, le-au adus >ertfe şi s-au supus rânduielilor atât de stricăcioase ale acelora, lăsându-se 8at>ocoriţi multă vreme prin preoţi fără sfinţenie şi prin curăţiri care spurcă şisporesc ticăloasa părere de sine şi prin prooroci şi proorociţe care au alunecatatât de departe de adevăr!

2

Deci şi îngerii sunt după chipul lui Dumnezeu deşi altfel co oamenii neavând un trup princare să stăpânească peste lume şi să spritualizeze materia.



"/! $m spus că a cunoaşte omul pe %umne.eu şi a se cunoaşte pe sine şi treaptasa 7pe care le au acum şi creştinii socotiţi simpli=, +ntrece puterea cunoaşteriifirii şi a astronomiei şi a toată filo.ofia +n legătură cu ele! $dăugăm acum căc1iar cunoaşterea de către minte a neputinţei sale şi străduinţa de a şi-o tămădui

e ceva neasemănat mai +nalt decât a cunoaşte şi a cerceta mărimile stelelor,raţiunile lucrurilor, naşterile celor de >os şi perioadele celor de sus, devierile şi perioadele, constantele şi +nvârtirile, despărţirile şi +ntâlnirile şi - +ntr-un cuvânt- toate feluritele relaţii ale mulţimii mişcărilor! #ăci mintea care şi-a cunoscutneputinţa sa a aflat pe unde poate să intre la mântuire, să se apropie de luminacunoştinţei şi să primească +nţelepciunea adevărată, care nu se destramă odatăcu veacul acesta!

*2! 0oată firea raţională şi +nţelegătoare, fie că-i spune cineva fiinţă +ngerească,

fie fiinţă omenească, are viaţă, pentru care şi rămâne, prin existenţă,nemuritoare, neprimind stricăciune! %ar firea +nţelegătoare şi raţională din noinu are numai viaţa prin fiinţă, ci şi lucrarea! #ăci face viu trupul unit cu ea,

pentru care pricină se numeşte şi viaţa lui! Se numeşte +nsă viaţă şi pentru altul!%ar aceasta e lucrarea ei! #ăci ceea ce e pentru altul nu e niciodată fiinţa +n sine!Firea +nţelegătoare a +ngerilor +nsă, nu are viaţa şi ca o asemenea lucrare! #ăcinu a primit de la %umne.eu un trup unit cu ea, ca să primească spre aceasta şi o

putere de viaţă făcătoare! 4 +n stare şi firea aceasta de cele potrivnice, adică derăutate şi de 8unătate! $ceasta o arată +ngerii răi, suferind cădere din pricinamândriei! $şadar şi +ngerii sunt compuşi +n oarecare fel, din fiinţa lor şi dintr-una din +nsuşirile ce-şi sunt potrivnice, adică din virtute sau din răutate! %e aicise arată că nici ei nu au 8unătatea ca fiinţă!

*&! Sufletul fiecăruia din do8itoacele cuvântătoare este viaţa trupului +nsufleţit prin el! 4le au viaţa nu ca fiinţă, ci ca lucrare, nefiind +n sine, ci pentru altul!#ăci această viaţă nu se vede să ai8ă nimic altceva, decât cele ce le lucrea.ă

prin trup! %e aceea desfăcându-se acesta, se desface numaidecât şi ea! #ăci estenu mai puţin muritoare ca trupul! Fiindcă tot ce este ea, este şi se .ice spremoarte! %e aceea moare +mpreună cu cel ce moare!

*"! Sufletul fiecăruia dintre oameni este şi viaţa trupului +nsufleţit prin el şi arelucrare de viaţă făcătoare pentru altul, lucrare ce se arată adică +n trupul+nsufleţit de el! %ar are viaţă nu numai ca lucrare, ci şi ca fiinţă, +ntrucât sufletule viu prin el şi pentru el +nsuşi! #ăci se arată având viaţă raţională şi+nţelegătoare, ca una ce e +n c1ip vădit alta decât viaţa trupului şi a celor ce sunt

prin trup! %e aceea, c1iar desfăcându-se trupul, sufletul nu se destramă! Iar pelângă faptul că nu se destramă, mai rămâne şi nemuritor, +ntrucât nu se arată săfie pentru altul, ci are viaţa prin sine ca fiinţă!



**! Sufletul raţional şi +nţelegător are viaţa ca fiinţă, dar +n stare să primeascăcele ce sunt potrivnice, adică răutatea şi 8unătatea! %e aici se arată că nu are

8unătatea ca fiinţă, precum nici răutatea, ci o oarecare +nsuşire +n stare să se+ndrepte şi spre o parte şi spre alta când e lăsată! $cestea nu sunt de faţă +ntr-un

spaţiu, ci sufletul +nţelegător, primind de la iditor puterea de a se 1otăr+ li8er, poate să +ncline spre una sau alta şi să vieţuiască potrivit cu ea! %e aceeasufletul raţional şi +nţelegător este oarecum şi compus, datorită lucrării mai sus

pomenite! $ceasta fiind pentru altul, nu pricinuieşte singură compo.iţia, ci dinfiinţa lui şi dintr-o oarecare dintre +nsuşirile pomenite ce-şi pot fi potrivnice,adică din virtute şi răutate!

*A! <intea cea mai de sus, 8inele cel mai +nalt, firea mai presus de viaţă şisupradumne.eiască, neputând primi +n nici un c1ip cele ce sunt potrivnice, e

vădit că are 8unătatea nu ca +nsuşire, ci ca fiinţă! %e aceea tot 8inele pe care l-ar putea cugeta cineva se află +n acea <inte) mai 8ine .is, acea <inte este mai presus de 8ine! i tot ce ar putea cugeta cineva ca aflându-se +n acea <inte, e 8ine) mai 8ine .is e 8unătate şi 8unătate mai presus de 8ine! i viaţă este +n acea<inte, mai 8ine .is ea +nsăşi este viaţa! #ăci viaţa este un 8ine şi viaţa +n acea<inte este 8unătate! ?n ea este şi +nţelepciunea, mai 8ine .is ea este +nţele-

pciunea! #ăci +nţelepciunea este un 8ine, şi +nţelepciunea +n ea este 8unătatea!0ot aşa veşnicia, fericirea şi, simplu, tot 8inele care ar putea să fie cugetat! i nueste acolo deose8ire +ntre viaţă, +nţelepciune, 8unătate şi cele asemenea! #ăci petoate le cuprinde 8unătatea aceea adunate +n c1ip concentrat şi unitar şi cât se

poate de simplu) şi din toate 8unătăţile se +nţelege şi se numeşte! 0ot 8inele pecare l-ar putea cugeta şi l-ar .ice cineva despre ea este unul şi simplu! %ar nueste numai aceea ce se cugetă adevărat de către cei ce +nţeleg cu o minte+nţelepţită de %umne.eu şi grăiesc cu o lim8ă mişcată de %u1ul! #i este mai

presus şi de acestea, ca negrăită şi ne+nţeleasă) şi nu lipseşte nimic unităţii şisimplităţii ei mai presus de fire, fiind o unică 8unătate atot8ună şi supra8ună!

@umai atâta se +nţelege şi se numeşte - iar aceasta numai din lucrările Sale careco8oară la .idire - că Făcătorul şi Stăpânul .idirii este 8unătatea atot8ună şisupra8ună, având 8unătatea drept fiinţă! %e aceea nu poate primi +n nici un fel

ceea ce e potrivnic 8unătăţii! #ăci nici nu este potrivnic nici unei fiinţe!

*3! $ceastă 8unătate atot8ună şi supra8ună 7mai presus de 8unătate= este şii.vorul 8unătăţii! i aceasta este un 8ine şi cel mai +nalt 8ine, care nu poate lipsi

8unătăţii desăvârşite! Iar fiindcă 8unătatea desăvârşită şi mai presus dedesăvârşire este <inte, ce ar putea fi altceva ceea ce iese din ea ca dintr-uni.vor decât #uvânt şi un #uvânt nu asemenea cuvântului nostru rostit #ăciacesta nu e al minţii, ci al trupului mişcat de minte! @ici asemenea cuvântuluinostru lăuntric! #ăci şi acesta se face sunet, organi.ându-se ca prin nişte c1ipuri!

%ar nici asemenea cuvântului din cugetarea noastră, c1iar dacă aceasta e fărăsunet, +mplinindu-se prin mişcări netrupeşti! #ăci şi acesta e după noi şi are



nevoie de +ntreruperi, de nu puţine pau.e temporare, desfăşurându-se pe larg dela un +nceput nedesăvârşit spre o +nc1eiere desăvârşită! #i e asemeneacuvântului ce se află sădit +n firea şi aşe.at +n mintea noastră, de când am fostfăcuţi de #el ce ne-a .idit după c1ipul Său, adică asemenea cunoştinţei care

există pururea +mpreună cu mintea!

#ăci această cunoştinţă se află şi acolo +n <intea cea mai +naltă a 8unătăţiidesăvârşite şi mai presus de desăvârşire, la care nimic nu e nedesăvârşit, ci afarăde faptul că acea cunoştinţă e din acea <inte, ea e fără ştir8ire tot ce este şiaceea! %e aceea #uvântul cel mai +nalt este şi se numeşte de către noi şi Fiu, casă-9 recunoaştem pe 4l ca fiind desăvârşit, +n ipostas desăvârşit şi propriu, ca#el ce e din 0atăl şi nu-I lipseşte nimic din fiinţa 0atălui, ci este fără ştir8ire unacu $cela, deşi nu după ipostas! $ceasta +nfăţişea.ă pe #uvântul ca fiind din

$cela prin naştere +n c1ip dumne.eiesc!*;! Fiindcă 8unătatea ce provine prin naştere din 8unătatea +nţelegătoare cadintr-un i.vor este #uvânt, iar #uvânt fără %u1 nu ar putea să-şi +nc1ipuiecineva care are minte, de aceea %umne.eu-#uvântul, #are e din %umne.eu, are+mpreună provenind din 0atăl şi pe %u1ul Sfânt! Iar acest %u1 nu e ca cel ce+nsoţeşte cuvântul nostru rostit cu 8u.ele, dar nici ca cel care +nsoţeşte, c1iar netrupeşte, cuvântul nostru lăuntric, sau cel din cugetare! #ăci şi acela e ooarecare pornire a minţii, +ntin.ându-se +n timp şi având nevoie de aceleaşi+ntreruperi şi pornind de la ceea ce e nedesăvârşit spre desăvârşire! %u1ul acelaal #uvântului celui mai +nalt, e ca o dragoste negrăită a @ăscătorului faţă de#uvântul născut +n c1ip negrăit! %e $cesta se foloseşte faţă de @ăscătorul şi#uvântul şi Fiul prea iu8it, dar ca unul ce-9 are +mpreună ieşit cu Sine din 0atălşi odi1nindu-Se +n 4l, prin unitatea fiinţei! %e la acest #uvânt, #are ne-a grăit

prin trup, am +nvăţat şi numele ipostasului deose8it de 0atăl, al %u1ului, precumşi că nu este numai al 0atălui, ci şi al Său! #ăci .ice( D%u1ul adevărului, #are dela 0atăl purcedeE 7Ioan KV, "3= $ceasta, ca să +nvăţăm că nu numai #uvântul, cişi %u1ul este de la 0atăl, nu născut, ci purces, dar fiind şi al Fiului, #are-& arede la 0atăl, ca %u1 al $devărului, al +nţelepciunii şi al #uvântului! #ăci

$devărul şi +nţelepciunea sunt #uvântul potrivit al @ăscătorului, #uvânt #are se 8ucură +mpreună cu 0atăl, #el ce se 8ucură de 4l, după +nsăşi spusa 9ui prinSolomon( D4u am fost cea care m-am 8ucurat +mpreună cu 4lE! @u m-am

8ucurat, .ice, ci m-am +mpreună 8ucurat! $ceastă 8ucurie dinainte de veci a0atălui şi a Fiului este %u1ul Sfânt, ca unul ce e comun amânduora +n ce

priveşte +ntre8uinţarea 7de aceea se trimite de amândoi la cei vrednici=, dar numai al 0atălui +n ce priveşte existenţa) din care pricină numai de la 0atăl

purcede ca existenţă!*'! #1ipul acestei iu8iri supreme faţă de cunoştinţa care există de la ea şi +n ea

ne+ntrerupt +l are şi mintea noastră .idită după c1ipul lui %umne.eu! #ăci şiaceastă iu8ire e de la ea şi +n ea şi +mpreună ieşind din ea cu cuvântul cel mai



lăuntric! Semnul cel mai limpede al acestei iu8iri, c1iar pentru cei ce nu pot săvadă cele mai dinlăuntru ale lor, este dorinţa nesăturată a oamenilor de a şti! %ar +n ar1ietipul acela, +n 8unătatea aceea desăvârşită, mai presus de desăvârşire,nimic nu e nedesăvârşit, căci +n afară de faptul că e ca şi cunoştinţa din sine,

dragostea dumne.eiască e, fără ştir8ire, toate câte este acea 8unătate! %e aceea,această dragoste este şi se numeşte de noi %u1 Sfânt şi alt <ângâietor, ca una ce+nsoţeşte #uv+ntul! Prin aceasta noi ştim că este desăvârşit +n ipostas desăvârşitşi propriu, nelipsindu-i nimic din fiinţa 0atălui, ci fiind fără ştir8ire una cu Fiulşi cu 0atăl, deşi nu după ipostas, care ni-9 +nfăţişea.ă pe $cesta ca fiind de la0atăl prin purcedere +n c1ip dumne.eiesc! Să luăm deci seama că este un singur %umne.eu adevărat şi desăvârşit +n trei ipostasuri adevărate şi desăvârşite, nu+ntreit, să nu fie, ci simplu! #ăci 8unătatea nu este +ntreită, nici o treime de

8unătăţi, ci 8unătatea cea mai +naltă este o 0reime Sfântă, prea cinstită şi prea

+nc1inată, revărsându-Se din Sine spre Sine fără să curgă din Sine, 8a.ându-Se pe Sine dinainte de veacuri +n c1ip dumne.eiesc) şi fiind ne1otărnicită şi1otărnicindu-Se singură pe Sine şi toate 1otărnicindu-le şi peste toate+ntin.ându-Se, nelăsând nici una dintre existenţe +n afară de Sine!

*! Firea +nţelegătoare şi raţională a +ngerilor are şi ea minte, cuvânt din minte şidragostea minţii faţă de cuvânt! %ragostea aceasta fiind de asemenea din minte,şi aflându-se pururea +mpreună cu cuvântul şi cu mintea, s-ar putea numi şi eadu1, ca una ce +nsoţeşte prin fire cuvântul! %ar acest du1 nu este de viaţăfăcător! #ăci +ngerul nu a primit de la %umne.eu trupul din pământ unit cu sine,ca să primească pentru el şi o putere de viaţă făcătoare şi susţinătoare! %ar firea+nţelegătoare şi raţională a sufletului, fiind .idită +mpreună cu trupul pământesc,a primit de la %umne.eu du1ul de viaţă făcător prin care ţine la un loc şi faceviu trupul unit cu el! Prin acesta se arată celor ce +nţeleg că du1ul omului, celcare face trupul viu, este o dragoste +nţelegătoare şi că el este din minte şi alcuvântului şi se află +n cuvânt şi +n minte) şi că omul are cuvântul şi mintea +ndu1! #ăci sufletul are +n c1ip firesc prin du1 aşa de mare legătură iu8itoare cutrupul său, +ncât niciodată nu vrea să-l părăsească şi nu l-ar părăsi nicidecumdacă n-ar veni sila adusă de vreo 8oală foarte mare, sau de vreo lovitură din

afară!

*/! Firea +nţelegătoare şi cuvântătoare a sufletului, având numai ea singurăminte, cuvânt şi du1 de viaţă făcător, numai ea singură a fost şi .idită, mai multdecât a +ngerilor netrupeşti, după c1ipul lui %umne.eu, de către 4l! Iar pe acesta+l menţine neprefăcut, c1iar dacă nu-şi cunoaşte vrednicia sa şi c1iar dacă nucugetă şi nu se poartă potrivit cu c1ipul iditorului! Pe acesta +l păstrea.ă şidupă căderea lui $dam +n Hai prin acel pom, când am suferit +nainte de moarteatrupească, moartea sufletului, care este despărţirea sufletului de %umne.eu!

$tunci am lepădat asemănarea dumne.eiască, dar c1ipul nu l-am pierdut!%esfăcându-se deci sufletul de aplecarea spre cele rele şi alipindu-se prin



dragoste de #el 8un şi supunându-se 9ui prin fapte şi prin purtări virtuoase, eluminat de 4l şi +nfrumuseţat, făcându-se 8un şi ascultător de sfaturile şi de+ndemnurile 9ui, de la #are primeşte iarăşi viaţa cea cu adevărat veşnică! Prinaceasta face nemuritor şi trupul unit cu 4l, având să se +mpărtăşească la vremea

sa de +nvierea făgăduită şi de slava veşnică! %ar nelepădând aplecarea spre celerele şi supunerea su8 ele, care aduce c1ipului lui %umne.eu urâciune pricinuitoare de necinste, se +nstrăinea.ă, se depărtea.ă de %umne.eu şi defericirea şi viaţa cea adevărată! %upă ce l-a părăsit el pe $cela mai +nainte, e

părăsit şi el cu dreptate de #el 8un!

A2! Firea treimică de după 0reimea supremă, fiind făcută de aceea după c1ipulei, adică mai mult decât altele ca mintală 7+nţelegătoare=, cuvântătoare şidu1ovnicească 7iar aşa este sufletul omenesc=, tre8uie să-şi pă.ească treapta ei,

adică să fie numai după %umne.eu, să se alipească numai de 4l şi să I se supunăşi să-9 asculte numai pe 4l) numai spre 4l să privească şi să se +mpodo8ească cuamintirea şi cu contemplarea ne+ntreruptă şi cu dragostea cea mai caldă şi mai+nfocată faţă de 4l! Prin aceasta atrage la sine +nsăşi, mai 8ine .is atrăgeaodinioară strălucirea tainică şi negrăită a firii aceleia! $tunci are cu adevăratc1ipul şi asemănarea lui %umne.eu, făcându-se plină de 1ar, +nţeleaptă şidumne.eiască prin acea strălucire! #ăci prin ea +nvaţă, fie că e de faţă +n c1iparătat, fie că e aproape +n c1ip ascuns, cum e mai ales acum, să iu8ească pe%umne.eu mai mult decât pe sine, iar pe aproapele ca pe sine +nsăşi) iar caurmare, să-şi cunoască şi să-şi pă.ească vrednicia şi treapta sa şi să se iu8ească

pe sine cu adevărat! #ăci Dcel ce iu8eşte nedreptatea urăşte sufletul săuE 7Ps! K,3=! $cela, rupând şi stricând c1ipul lui %umne.eu, se +mpovărea.ă cu o patimăasemănătoare cu a acelora care-şi sfâşie +n c1ip >alnic trupurile lor şi de one8unie care-i face nesimţitori! #ăci şi el +şi surpă fără să simtă şi-şi sfâşie +nc1ip >alnic frumuseţea lui firească, sfârtecând ne8uneşte podoa8a treimică şimai presus de lume a sufletului său, podoa8ă +ntregită prin dragostea lăuntrică!#ăci ce este mai nedrept, ce este mai pier.ător decât a nu pomeni cineva şi a nu

privi ne+ntrerupt pe #el ce l-a .idit şi l-a +mpodo8it după c1ipul Său, pe #el ce prin aceasta i-a dăruit puterea cunoştinţei şi a dragostei, iar celor ce se folosesc

8ine de ea le revarsă din 8elşug darurile negrăite şi viaţa veşnică!

A&! Onul din relele cele mai mari pe care le suferă sufletul nostru, sau mai 8ine.is cel mai mare rău dintre toate relele, este unirea cu şarpele inteligi8il * şi

pricinuitor al răului, care s-a făcut vestitor 7+nger= al răutăţii sale prin +ndemnulrău ce l-a dat oamenilor! 4l e cu atât mai >os şi mai rău decât toate, cu cât a

poftit din mândrie să se asemene +n putere cu iditorul! 4l a fost părăsit de$cela, după dreptate, atâta cât 9-a părăsit el pe $cela! i 9-a părăsit atâta, +ncât

3

8?arpele inteligi$il9 adică cel cugetat de minte spre deose$ire de cel sensi$il saucunoscut cu simţurile.



a a>uns potrivnic şi vră>maş pe faţă al $celuia! %acă deci, $cela este 8unătatevie, de viaţă făcătoare a celor vii, fără +ndoială că acesta este răutatea moartă A

şi de moarte făcătoare! $cela, având 8unătatea ca fiinţă şi fiind prin fireneprimitor a ceea ce e potrivnic ei, adică al răutăţii, şi ca urmare neputându-se

nici măcar apropia de 4l ceea ce e părtaş de oarecare răutate, cu cât mai mult nuva respinge de la 4l pe făcătorul şi căpetenia răutăţii şi pricinuitorul ei +n el şi +nalţii %ar cel rău nu are răutatea, ci viaţa ca fiinţă! %e aceea rămâne nemuritor

prin aceasta! ?nsă având-o pe aceasta +n stare să primească şi răutatea şi fiindcinstit cu voie li8eră, ar fi putut să se supună şi să se lipească de la sine dei.vorul veşnic al 8unătăţii şi să se facă părtaş de viaţa adevărată! %ar fiindcă s-arostogolit de 8ună voie spre răutate, s-a păgu8it de viaţa adevărată, fiind respinsde la aceasta cu dreptate, după ce fugise el de la ea! $stfel a>unge du1 mort, nu

prin fiinţă 7căci nu este o fiinţă a morţii=, ci prin lepădarea vieţii adevărate! %ar

nesăturându-se de pornirea spre răutate şi sporind-o pe ea cu cea mai mareticăloşie, se face pe sine du1 de moarte făcător, silindu-se să atragă şi pe om la+mpărtăşirea sa de moarte!

A"! erpuitor +n purtări şi tare +n vicleşuguri, mi>locitorul şi pricinuitorul morţii,s-a +m8răcat +n şarpele cel viclean +n Haiul lui %umne.eu de odinioară, fără săse facă el +nsuşi şarpe, 7căci nici nu putea decât prin nălucire, de care nu asocotit atunci că tre8uie să se folosească, temându-se să nu fie descoperit=!

@ecute.ând să +nceapă o convor8ire desc1isă, alege pe cea vicleană, şi anume pe aceea prin care se putea ascunde mai 8ine! $ceasta, pentru ca, arătându-se ca prieten, să strecoare pe nevă.ute +ndemnurile cele mai ruşinoase şi princonvor8irea străină, 7căci nu era şarpele sensi8il cuvântător, nici nu se arătase+nainte că poate să vor8ească=, să scoată din minţi pe cea care asculta şi s-oatragă +ntreagă la sine şi să o facă roa8ă uşor de manevrat de uneltirile sale!%e.armând-o astfel +ndată, a făcut-o să se supună celor rele şi să slu>eascăacelora peste care primise cu dreptate puterea să +mpărăţească, cu ceea cesingură fusese cinstită de mâna şi de cuvântul lui %umne.eu dintre toate cele cevieţuesc +n lumea supusă simţurilor şi fusese făcută după c1ipul iditorului! Iar %umne.eu +ngăduie aceasta, ca vă.ând omul sfatul la care este +m8iat de cel

rău, 7căci cu cât mai rău este şarpele decât omul C=, să +nţeleagă limpede că nueste folositor şi să se +mpotrivească supunerii faţă de ceea ce e vădit mai rău, şisă pă.ească credinţa către iditor, +mplinind porunca 9ui! i aşa să se facă cuuşurinţă 8iruitor al celui ce a că.ut de la adevărata viaţă şi să primească cudreptate nemurirea fericită şi să rămână vieţuind după %umne.eu +n veci!

4 "ste numit 8răutatea moartă9 pentru că nu se poate mişca spre nimic $un e încremenită

în neiputinţa şi nefericirea ei. " încapă$ilă de ceva nou se otrăveşte în monotonie. :u poatevedea nici un orizont nou.



A*! @imic nu e mai +nalt +n om decât să cumpănească şi să-şi dea cu socoteala,iar prin aceasta să cunoască şi să facă ceea ce e folositor) să pă.ească treapta lui,să se cunoască pe sine şi pe Singurul #are este mai mare decât el! %e asemeneasă pă.ească toate câte le-a +nvăţat de la $cela, iar +n privinţa celor pe care nu le-

a +nvăţat de la $cela, să vrea să-9 ia numai pe 4l de sfătuitor! #ăci şi +ngerii,deşi sunt mai presus de noi după vrednicie, slu>esc voilor $celuia pentru noi,fiind trimişi pentru cei ce vor avea să moştenească mântuirea 74vrei I, &A=) mai

8ine .is nu toţi, ci şi dintre aceia numai cei mai 8uni şi care şi-au pă.it treaptalor! #ăci şi aceia au de la %umne.eu minte, cuvânt şi du1, toate trei concrescute!%e aceea, sunt datori să asculte atât de <intea creatoare, cât şi de #uvântul şi%u1ul, ca şi noi! Fiindcă deşi ne +ntrec pe noi +n multe privinţe, dar +n unele sunt+n urma noastră, cum am .is şi vom .ice, +ntrucât suntem după c1ipuliditorului! ?n aceste privinţe, noi am fost făcuţi mai mult ca ei după c1ipul lui

%umne.eu!AA! ?ngerii au fost rânduiţi să slu>ească cu tărie iditorului şi au primit rostul săfie stăpâniţi! @u au fost puşi +nsă să stăpânească peste cei de după ei, decât dacăsunt trimişi la aceasta de #el ce ţine toate! Satana a poftit +nsă să stăpânească cumândrie +mpotriva 1otărârii iditorului! %e aceea, părăsindu-şi treapta sa+mpreună cu +ngerii care s-au ră.vrătit +mpreună cu el, e părăsit pe dreptate dei.vorul vieţii şi luminii adevărate şi se scufundă +n moarte şi +n +ntunericulveşnic! Iar fiindcă omul a fost rânduit nu numai să fie stăpânit, ci şi săstăpânească peste toate cele de pe pământ, +ncepătorul răului, pi.muindu-&, sefoloseşte de toată uneltirea ca să-l răstoarne din stăpânire! %ar neavând putereasă-l silească, fiind +mpiedicat de Stăpânitorul tuturor, #are a .idit firea noastrăcuvântătoare, li8eră şi de sine stăpânitoare, +i +m8ie cu viclenie sfatul care-&+nlătură de la stăp+nire! $stfel +i +nşeală, mai 8ine .is +i +nduplecă pe oameni sănu ia +n seamă şi să nu dea nici un preţ, 8a c1iar să nesocotească şi să se+mpotrivească şi să facă cele contrare poruncii şi sfatului dat de #el prea 8un!$stfel +mpărtăşindu-se de ră.vrătirea aceluia, se +mpărtăşeşte şi de +ntunericul şide moartea veşnică!

A3! #ă şi sufletul cuvântător e omorât uneori, cu toate că are existenţa ca viaţă,ne-a +nvăţat marele Pavel, scriind( DVăduva care petrece +n desfătări, deşi e vie,e moartăE 7& 0im! V, ;=! #ă a .is aceasta şi despre pricina de faţă, adică despresufletul cuvântător, nu e rău să o spunem! #ăci sufletul lipsit de <ireledu1ovnicesc, dacă nu se +ntristea.ă şi nu plânge şi nu-şi alege viaţa strâmtă şianevoioasă a pocăinţei, ci se revarsă +n desfătări, petrecând cu poftă +n ele, deşie viu 7căci după fiinţă este nemuritor=, a murit! Fiindcă el este +n stare şi demoartea care e mai rea, şi de viaţa care e mai 8ună! #1iar dacă apostolul .ice devăduva lipsită de mirele trupesc, că petrece şi trăieşte după trup, el +nţelege,

desigur, că ea a murit după suflet! %ar şi +n alt loc .ice acelaşi( D#ă fiind noimorţi prin păcate, ne-a făcut %umne.eu vii +mpreună cu 5ristosE 74fes! II, 3=!



#e altceva spune şi cel ce .ice( D4ste păcat spre moarteE 7& Ioan V, &;=! %ar şi%omnul poruncind unuia să lase Dmorţii să-şi +ngroape morţiiE 7<atei IK, ""=, aarătat pe +ngropătorii care trăiesc după trup, ca fiind morţi după suflet!

A;! Scoţându-se protopărinţii neamului omenesc pe ei +nşişi de 8unăvoie de la pomenirea şi vederea lui %umne.eu şi nesocotind porunca 9ui, pe de altă parteunindu-se +n cuget cu du1ul cel mort al satanei şi mâncând din pomul opritcontrar voii iditorului, au fost de.8răcaţi de veşmintele luminoase şi de viaţăfăcătoare ale strălucirii de sus şi s-au făcut, vai şi ei ca şi satana, morţi cu du1ul!Iar fiindcă satana nu e numai du1 mort, ci şi du1 care omoară pe cei ce seapropie de el, iar cei ce s-au +mpărtăşit de moartea lui aveau şi trup, prin care s-a+mplinit cu fapta sfatul de moarte făcător, aceştia trec, vai şi +n trupurile lor acele du1uri moarte şi de moarte făcătoare ale omorârii! #a urmare s-ar fi

desfăcut +ndată şi trupul omenesc, +ntorcându-se +n pământul din care a fost luat,dacă nu l-ar fi reţinut printr-o gri>ă şi putere mai mare #el ce poate toate numaicu cuvântul, prin acea putere fără de care nimic nu se săvârşeşte din cele ce sesăvârşesc! %ar 1otărârea aceea se +mplineşte totuşi, cu dreptate, +n c1ipcontinuu! #ăci Ddrept este %omnul, cum .ice dumne.eiescul psalmist, şi a iu8itdreptateaE 7Ps! K, '=!

A'! %umne.eu n-a făcut moartea, după cum s-a scris 7Pilde I, =, 8a c1iar a+mpiedicat-o să apară, pe cât tre8uia şi cât era cu dreptate să o +mpiedice de lacei făcuţi de 4l cu voie li8eră! #ăci a dat mai +nainte un sfat pricinuitor denemurire şi o poruncă prin care asigura de mai +nainte sfatul Său de viaţăfăcător! #ăci a vestit de mai +nainte +n c1ip vădit şi a ameninţat, declarând cănesocotirea poruncii care dă viaţă va fi moartea! $ceasta, ca să fie pă.iţi deexperienţa morţii, fie prin dragoste, fie prin cunoştinţă, fie prin frică! #ăci

$umnezeu iu*eşte, cunoaşte şi poate &mplini tot ce e de folos fiecăreia dintre făpturi. $acă ar cunoaşte numai, dar nu ar şi iu*i, poate n-ar &mplini, ci ar lăsa nedesă!%rşit ceea ce a cunoscut ca *ine. Iar dacă iu*ind nu ar cunoaşte,sau nu ar putea &mplini, poate că c"iar fără să !rea 1l, ceea ce iu*eşte şi cunoaşte ar răm%nea ne&mplinit. $ar fiindcă şi iu*eşte şi cunoaşte şi poate

&mplini ceea ce ne este de folos, ceea ce ne !ine de la 1l, c"iar fără !oianoastră, ne !ine spre folosul nostru. Bn ce pri!eşte aceea spre ce ne gră*im de*ună !oie, ca unii ce ne-am &mpărtăşit de fire li*eră, să fim cu multă gri2ă canu cum!a să ne fie fără de folos. Mai ales &nsă c%nd prin gri2a lui $umnezeu,un lucru este oprit, ca de pildă &n #ai sau &n 1!ang"elia $omnului prin 1l &nsuşi, sau &ntre urmaşii lui Israel prin prooroci, sau &n legea "arului prinapostolii ăi şi prin urmaşii acestora, e !ădit că este spre tot ce poate fi mai nefolositor şi mai stricăcios să-l dorim şi să ne gră*im spre el. Iar dacă cine!ani l-ar &m*ia şi ne-ar &ndemna să ne gră*im spre el, &nduplec%ndu-ne prin

cu!inte, sau atrăg%ndu-ne printr-o &nfăţişare iu*itoare, e limpede că acesta e potri!nic şi duşman al !ieţii noastre.



A! $r fi tre8uit, deci, ca - fie prin dorul de a trăi, sădit de 4l +n noi, 7căci de cene-a făcut vii, dacă n-ar fi iu8it aceasta +n c1ip deose8it =, fie prin cunoştinţa că$cela ştie mai 8ine ce ne foloseşte, 7căci cum n-ar şti aceasta neasemănat mai

mult %omnul cunoştinţei, #are ne-a +mpărtăşit nouă cunoştinţa=, fie prin fricade stăpânirea 9ui atotputernică - să nu ne fi lăsat atunci furaţi, nici vră>iţi, nici+nduplecaţi, ca să nesocotim porunca şi sfatul 9ui, cum n-ar tre8ui nici acum sănesocotim poruncile şi sfaturile mântuitoare date după porunca aceea! #ăci

precum a.i cei ce nu se 1otărăsc să se +mpotrivească vite>eşte păcatului,nesocotind poruncile dumne.eieşti, merg spre ceea ce a potrivnic, adică spremoartea lăuntrică şi veşnică, dacă nu-şi recâştigă sufletul lor prin pocăinţă, lafel protopărinţii, ne+mpotrivindu-se celor ce-I +ndemnau să nu asculte, aunesocotit porunca şi ca urmare +ndată a trecut +n faptă 1otărârea vestită de mai

+nainte a #elui ce >udecă cu dreptate! i potrivit cu ea, +ndată au murit cei ce aumâncat din pom! $stfel au cunoscut cu lucrul, +n ce constă porunca uitată de ei,a adevărului, a dragostei, a +nţelepciunii şi a puterii, şi de ruşine s-au ascuns,fiind de.8răcaţi de slava care face vii +n c1ip mai +nalt şi du1urile nemuritoare,slavă fără de care viaţa du1urilor este şi se socoteşte cu mult mai rea decâtmulte morţi!

A/! #ă +ncă nu era folositor să mănânce protopărinţii din acel pom arată cel ce.ice( D#ăci era numai o vedere cu mintea acel pom, cum socotesc eu! Iar de ease pot apropia fără prime>die numai cei desăvârşiţi +n deprindere! @u e 8ine săse apropie de ea cei ce sunt +ncă mai simpli şi lacomi cu pofta) precum nici1rana deplină nu le este de folos celor +ncă frage.i şi care au tre8uinţă de lapteE!%ar c1iar dacă n-ar vrea cineva să strămute la un +nţeles mai +nalt acel pom şimâncarea din el, nu e prea greu, cum socotesc eu, să se vadă că +ncă nu le erafolositoare acea 1rană protopărinţilor, care erau nedesăvârşiţi! #ăci mie mi se

pare că ei au privit cu simţurile la acel pom şi au mâncat din el, pentru că era celmai dulce dintre toţi pomii din Hai! Iar mâncarea care este cea mai dulce lasimţire, nu este dintre cele cu adevărat 8une, nici dintre cele totdeauna 8une, sau

pentru toţi 8une! #i e 8ună numai pentru cei ce pot să se folosească de ea astfel

ca să nu fie 8iruiţi şi atunci când tre8uie şi +n măsura +n care tre8uie şi spre slavacelui ce a făcut-o! Iar pentru cei ce nu pot să o folosească astfel, nu e 8ună! %eaceea, socotesc că s-a şi numit pomul acela, pomul cunoştinţei 8inelui şi răului!#ăci e propriu celor desăvârşiţi +n deprinderea contemplaţiei dumne.eieşti şi avirtuţii, să privească la cele plăcute simţurilor fără să-şi depărte.e mintea de lacontemplarea lui %umne.eu şi de la laudele şi rugăciunile către $cela, ci să-şifacă din acestea materie şi punct de plecare al +ntinderii spre %umne.eu,stăpânind plăcerea cea după simţuri până la sfârşit prin mişcarea minţii spre celemai +nalte! $ceştia, c1iar dacă plăcerea aceea este neo8işnuită, mare şi

surprin.ătoare pentru neo8işnuinţa ei, nu-şi deşartă gândul sufletului către răulacela, care e socotit 8un de cel 8iruit şi răpus cu totul de el!



32! 9e-ar fi fost de folos, prin urmare, protopărinţilor, care tre8uiau să petreacă+n locul acela sfânt, să nu uite nicidecum de %umne.eu, ci să se deprindă şi maimult şi să se +ndeletnicească +ndelung cu cele simple şi cu adevărat 8une şi să se

desăvârşească +n deprinderea vederii sufleteşti! Fiind +ncă nedesăvârşiţi şiaflându-se la mi>loc şi fiind ispitiţi cu uşurinţă de puterea dată lor spre+ntre8uinţare când spre 8ine când spre rău, nu tre8uiau să treacă la cercareacelor ce prin fire pot să atragă la ele şi să pună stăpânire peste ei prin simţuri şisă câştige mintea lor +ntreagă şi să-i ducă la faptele rele şi să le +nfăţişe.e cavrednic de cre.are pe căpetenia şi pricinuitorul unor astfel de patimi, al căror +nceput, după el, este 1rănirea pătimaşă cu mâncările dulci! #ăci dacă singurăvederea pomului aceluia, potrivit istoriei, a făcut pe şarpe sfătuitor vrednic de

primire şi de cre.are, cu cât mai mult mâncarea +nsăşi până la săturare @u e

deci limpede că nu era +ncă folositor ca să mănânce proto-părinţii din acela prinsimţuri i nu tre8uia deci, ca urmare, să fie scoşi din Haiul lui %umne.eu, caunii ce au mâncat +nainte de vreme din el, ca să nu facă locul aceladumne.eiesc, loc de sfat +n vederea răului şi de +mplinire a lui 6are nu tre8uiausă primească +ndată şi moartea trupului cei ce au călcat porunca %ar Stăpânula avut +ndelungă ră8dare!

3&! 5otărârea cu privire la moartea sufletului, care a venit la +ndeplinire princălcarea poruncii, potrivit cu dreptatea iditorului, 7căci părăsindu-9 noi, ne-a

părăsit şi 4l, fără să ne silească, ca pe unii ce aveam voie li8eră=, a fost vestităde mai +nainte de către %umne.eu cu iu8ire de oameni, pentru pricinile pe carele-am spus! 9a ea a adăugat şi a pus pe deasupra 1otărârea cu privire la moarteatrupului! %ar rostind-o pe aceasta, a +ntâr.iat trecerea ei la +ndeplinire, dinadâncul +nţelepciunii şi din prisosinţa iu8irii Sale de oameni, pentru viitor! 4l n-a .is către $dam( D+ntoarce-te de unde ai fost luatE, ci( Dpământ eşti şi +n

pământ te vei +ntoarceE! #ei ce ascultă cu pricepere, pot vedea şi +n acestecuvinte, că %umne.eu n-a făcut moartea sufletului, nici a trupului! #ăci n-a .isnici mai +nainte poruncind( Dmuriţi +n .iua +n care veţi mâncaCE, ci( Dveţi muri+n .iua +n care veţi mâncaE! @ici acum n-a .is( D+ntoarce-te +n pământ CE, ci Dte

vei +ntoarceE, prevestind şi +ngăduind ceea ce avea să se +ntâmple şine+mpiedecând, din pricina dreptăţii!

3"! %eci protopărinţii aveau să a>ungă la moarte, precum ne aşteaptă aceasta şi pe noi, care trăim +ncă! 0rupul nostru s-a făcut muritor! $ceasta este ca o moarte+ndelungată, mai 8ine .is că nenumărate morţi, una urmând alteia, până ce voma>unge toţi la moartea cea una şi ultimă şi care dăinuieşte! #ăci ne naştem şispre stricăciune) şi apărând +n viaţă ne destrămăm până ce vom +nceta săfim'&! @iciodată nu suntem cu adevărat aceiaşi, c1iar dacă părem să fim celor

ce nu iau aminte! Precum focul, apucând trestia su8ţire de la un capăt, şi fiind



mereu altul, are ca măsură a existenţei sale lungimea trestiei, asemenea şi noicare ne sc1im8ăm avem ca măsură fiecare porţia de viaţă ce ne este dată!

3*! Iar ca să nu fim cu totul neştiutori ai covârşitoarei Sale iu8iri de oameni şi ai

adâncului său de +nţelepciune, deci ai pricinei pentru care a adăugat %umne.eusfârşitul prin moarte, i-a dăruit omului să mai trăiască nu puţin timp! $stfel aarătat că ne educă cu milă, mai 8ine .is a rânduit educarea noastră prin dreptate,ca să nu de.nădă>duim cu desăvârşire! Prin aceasta ne-a dat vreme de pocăinţăşi de a ne face 8ineplăcuţi 9ui printr-o vieţuire pentru care ne lasă să existăm! $mângâiat apoi tristeţea morţii cu naşterile necontenite! $ +nmulţit neamul prinurmaşi, ca mulţimea celor ce se nasc să +ntreacă +ntr-o mare măsură numărulcelor ce mor! ?n locul unui $dam a>uns necă>it şi sărman prin frumuseţea unui

pom sensi8il, a arătat pe mulţi +m8ogăţiţi +n c1ip fericit din cele supuse

simţurilor cu cunoştinţa de %umne.eu, prin virtute şi prin 8unăvoinţădumne.eiască! <artori sunt( Set, 4nos, 4noc1, @oe, <elc1isedec şi $vraam şitoţi cei ce dintre ei, dinainte de ei şi de după ei, s-au dovedit ca ei sau aproapede ei! %ar, fiindcă oricât de mari şi de mulţi au fost aceştia, nici unul n-a vieţuitcu desăvârşire fără de păcat, ca să poată 8irui +nfrângerea aceea a protopărinţilor şi să vindece rana rădăcinii neamului şi să fie tuturor celor de după aceia spresfinţenie, spre 8inecuvântare şi spre redo8ândirea vieţii, lucru pe care l-a vă.ut4l de mai +nainte, a ales +n cursul timpului neamurile şi seminţiile din care să seridice tulpina prea lăudată 7@umeri KVII, "*=, din care să răsară floarea princare avea să se +nfăptuiască iconomia mântuitoare a +ntregului neam omenesc!

3A! ), ad%ncul *ogăţiei, al &nţelepciunii '#om. /I, 00( şi al iu*irii de oameni a lui $umnezeu8 $acă n-ar fi fost moartea aceea 'a lui =ristos( şi &nainte deea n-ar fi fost muritor neamul nostru ieşit dintr-o astfel de rădăcină, nu ne-am fi &m*ogăţit &n fapt cu p%rga nemuririi şi nu am fi fost c"emaţi la cer9 nus-ar fi &nscăunat firea noastră la dreapta măririi cerului, mai presus de toatăstăp%nirea şi puterea '1!rei 3III, 6(. Aşa a ştiut $umnezeu să presc"im*e cuiu*ire de oameni lunecările noastre din a*aterea cea de *ună !oie, spre mai *ine, prin &nţelepciunea şi puterea a.

33! <ulţi +nvinuiesc poate pe $dam că, lăsându-se cu uşurinţă +nduplecat desfătuitorul cel rău, a călcat porunca dumne.eiască şi prin această călcare ne-a

pricinuit nouă moartea! %ar nu e tot una a vrea cineva să guste +nainte decercare dintr-o 8uruiană aducătoare de moarte şi a dori să mănânce din ea dupăce a cunoscut din cercare că e aducătoare de moarte! 4 mai de ocară acela careia otravă şi-şi atrage moartea după cercare, decât cel care face şi pătimeşteaceasta +nainte de cercare!

%e aceea fiecare dintre noi e mai de ocară şi mai de osândă decât $dam! $ar se!a zice poate că nu este &n faţa noastră acel pom, nici porunca lui $umnezeu,



care opreşte gustarea din el, nu ne este dată nouă. oate că acel pom nu este&naintea noastră. $ar porunca lui $umnezeu ne este şi acuma &n faţă şi pe cei ce ascultă de ea şi !oiesc să trăiască potri!it cu ea, &i dezleagă de !ina tuturor

păcatelor lor şi de *lestemul şi de os%nda strămoşească9 dar cei ce o

nesocotesc şi aleg &n locul ei momeala şi sfatul celui rău, nu pot să nu cadădin !iaţa aceea şi de la petrecerea &n #ai şi să nu a2ungă &n g"eena focului !eşnic, cu care au fost ameninţaţi.

3;! Care este deci porunca lui $umnezeu, care ne stă &n faţă+ Pocăinţa, carene cere +n primul rând să nu ne mai atingem de cele oprite! Fiindcă am fostaruncaţi din locul desfătării dumne.eieşti şi scoşi, cu dreptate, din Haiul lui%umne.eu şi fiindcă am că.ut +n această prăpastie şi am fost osândiţi să locuimşi să petrecem +mpreună cu do8itoacele necuvântătoare şi am pierdut năde>dea

de a ne mai +ntoarce prin puterea noastră +n Hai, +nsuşi #el ce a adus atunciosânda asupra noastră, mai 8ine .is a +ngăduit-o cu dreptate să vie asupranoastră, S-a co8orât acum până la noi, pentru noi, din prisosinţa covârşitoare aiu8irii de oameni şi a 8unătăţii Sale, din +ndurarea milei Sale şi 8inevoind să sefacă om ca noi, +n c1ip nepăcătos, ca să +nveţe şi să mântuiască pe acelaşi prinacelaşi, ne-a adus nouă sfatul şi porunca mântuitoare a pocăinţei .icând(DPocăiţi-vă că s-a apropiat ?mpărăţia #erurilorE 7<arcu I, &3=! #ăci +nainte de+ntruparea #uvântului lui %umne.eu, ?mpărăţia #erurilor era atât de departe denoi, cât e de departe cerul de pământ! %ar venind la noi ?mpăratul cerurilor şi

8inevoind să primească unirea cu noi, s-a apropiat de noi toţi ?mpărăţia#erurilor!

3'! 6dată ce s-a apropiat de noi ?mpărăţia #erurilor prin co8orârea lui%umne.eu-#uvântul la noi, să nu ne depărtăm pe noi +nşine de ea, vieţuind fărăcăinţă! Să fugim mai degra8ă de nefericirea celor ce şed +n +ntunericul şi +num8ra morţii 7Isaia IK, "= ) să ne agonisim faptele pocăinţei, cugetare smerită,umilinţă şi plâns du1ovnicesc, inimă 8lândă şi plină de milă, iu8itoare dedreptate, de curăţie, paşnică, făcătoare de pace, ră8dătoare de osteneli, 8ucu-roasă de prigoniri, păgu8iri, ocări, 8ârfeli şi pătimiri pentru adevăr şi dreptate!

#ăci ?mpărăţia #erurilor, mai 8ine .is ?mpăratul #erurilor, o, negrăită şi maredărnicie, este +nlăuntrul nostru 79uca KVII, "&=! %e 4l suntem datori să ne lipim

pururea prin faptele pocăinţei, iu8ind, pe cât e cu putinţă pe #el ce ne-a iu8it penoi aşa de mult!

3! Iu8irea de %umne.eu e susţinută de lipsa de patimi şi de 8ogăţia virtuţilor!#ăci ura faţă de cele rele, de la care vine lipsa patimilor, aduce +n sc1im8 dorulşi 8ogăţia 8unătăţilor! Iar cel ce iu8eşte şi do8ândeşte virtuţile 78unătăţile=, cumnu va iu8i mai ales pe Stăpânul, #are e prin Sine 8un şi singurul dătător şi



pă.itor a tot 8inele, +n care este 4l, +ntr-un c1ip deose8it 3 ! #ăci +nsuşi Iisus a.is( D#el ce rămâne +n iu8ire, rămâne +n %umne.eu şi %umne.eu rămâne +n 4lE7& Ioan IV, &=! %ar nu numai din virtuţi se naşte dragostea de %umne.eu, ci şidin dragoste virtuţile ;! %e aceea şi %omnul .ice o dată +n 4vang1elie( D#el ce

are poruncile <ele şi le pă.eşte pe ele, acela este cel ce mă iu8eşte pe <ineE7Ioan KIV, "&= ) iar altă dată( -D#el ce <ă iu8eşte pe <ine, va pă.i poruncile<eleE 7Ioan KIV, "*=! %e aceea nici faptele virtuţilor nu sunt vrednice de laudăşi folositoare celor ce le fac fără dragoste, nici dragostea fără fapte '"3'! %intreacestea, cel dintâi lucru +l arată pe larg Pavel scriind către #orinteni( D%acă facacestea şi acestea, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşteE 7& #or! KIII, *=!Iar celălalt +l arată +nvăţăcelul cu deose8ire iu8it, .icând( DSă nu iu8im numai cucuvântul, nici numai cu lim8a, ci cu fapta şi cu adevărulE 7& Ioan III, &=!

3/! 0atăl suprem şi prea+nc1inat este 0atăl $devărului prin Sine, adică al Fiuluicel unul @ăscut! Iar ca %u1 al $devărului are pe %u1ul Sfânt, precum a şi arătatmai +nainte #uvântul adevărului! Prin urmare cei ce cinstesc +n aceştia pe 0atălşi cred aşa, stând su8 lucrarea acestora, 7căci D%u1ul este - .ice apostolul - cel

prin care ne +nc1inăm şi ne rugămE 7& #or! KII, *= şi D@imeni nu vine la 0atălfără numai prin <ineE 7Ioan KII, ;=, .ice Fiul Onul-@ăscut al lui %umne.eu=,adică cei ce cinstesc astfel +n %u1 şi $devăr pe 0atăl #el prea ?nalt, aceştia sunt+nc1inătorii adevăraţi 7Ioan IV, "A=!

5 @unurile sau $unătăţile duhovniceşti sunt una cu virtuţile adică cu deprinderile şidiferitele feluri de $ine. De aceea când se vor$eşte de $unătăţi se înţeleg virtuţile şiviceversa. &ăci $unătăţile duhovniceşti devin cu adevărat ale noastre când le asimilăm cadeprinderi statornice prin ostenelile noastre. Dar în ele este !ristos însuşi. &ăci "l le are înmod culminant asimilate cu "l şi deci din "l iradiază în noi puterea lor sau puterea pentruele iar puterea aceasta este şi dulceaţă spirituală şi fericire pentru noi şi pentru alţii.

Persoana $ună în mod statornic sau întărită în virtute îşi arată $unătatea prin iradierea$unătăţii sale spre alţii. %irtutea e modul e#istenţei generoase al e#istenţei deschise pentrualţii spre deose$ire de patimă care e modul e#istenţei egoiste. Prin $inele ce iradiază dincineva spre altul el însuşi pătrunde în acela. Prin virtuţile 0ale care devin izvor de putere

pentru ale noastre însuşi !ristos stră$ate şi 0e sălăşluieşte în noi.

6 %irtuţile culminează în iu$ire ca treapta culminantă a generozităţii. Dar virtuţile însele ca forme ale generozităţii n-ar putea să crească în noi dacă n-ar fi susţinute de pornirea generozităţii.

7 Dragostea fără fapte statornice întărite în virtuţi nu e dragoste adevărată dar nici faptele fără dragoste nu sunt fapte capa$ile să ne transforme pe noi ci rămân aparenţe sau gesturi sporadice fără su$stanţă interioară fără căldura consistentă dura$ilă fără alipirea la cel

căruia i se adresează. "le lasă pe cel ce le săvârşeşte izolat şi rece.



;2! %u1 este %umne.eu şi cei ce se +nc1ină 9ui, se cade să I se +nc1ine +n %u1şi $devăr 7Ioan IV, "*=, adică +nţelegând netrupeşte pe #el netrupesc! #ăci aşa +lvor vedea cu adevărat pe $cela pretutindeni, +n %u1ul şi $devărul 9ui! #ăci%umne.eu existând ca %u1, este netrupesc ) iar ceea ce e netrupesc nu se află +n

spaţiu, nici nu e +ngrădit de 1otare spaţiale! %eci cel ce .ice că lui %umne.eutre8uie să I ne +nc1inăm +ntr-un loc anumit dintre toate locurile pământului şi alecerului, nu grăieşte adevărat şi nici nu se +nc1ină cu adevărat! #ă netrupesc%umne.eu nu e nicăieri, dar că %umne.eu e pretutindeni! #ăci dacă este un1otar sau un loc, sau o făptură unde nu este %umne.eu, se va afla +ngrădit 4l+nsuşi +ntr-un loc anumit! %eci este pretutindeni, căci e ne1otărnicit! #um este

pretutindeni #a #el ce nu este cuprins de o parte, ci de totul @u, căci şiatunci ar fi trup! $şadar că #el ce ţine şi cuprinde totul, se află +n Sine +nsuşi,

pretutindeni şi peste toate, +nc1inat de adevăraţii +nc1inători +n %u1ul şi

$devărul 9ui!;&! ?ngerul şi sufletul, fiind netrupeşti, nu sunt +ntr-un loc, dar nici pretutindeni!#ăci nu ţin totul, ci şi ei au tre8uinţă de #el ce-i susţine! Prin urmare şi ei sunt+n #el ce susţine şi cuprinde totul, fiind 1otărniciţi de 4l +ntr-un c1ipcorespun.ător! Sufletul, susţinând trupul +n care a fost .idit, e pretutindeni +ntrup, nu ca +n spaţiu, nici ca cel ce e cuprins, ci ca cel ce +l susţine, +l cuprinde şi+l face viu, fiind şi +n această privinţă după c1ipul lui %umne.eu!

;"! 6mul a fost făcut după c1ipul lui %umne.eu mai mult decât +ngerii, nunumai pentru că are +n sine o putere susţinătoare şi de viaţă făcătoare, ci şi

pentru că stăpâneşte! #ăci +n firea sufletului nostru este pe de o parte laturastăpânitoare şi conducătoare, iar pe de altă parte cea slu>itoare şi ascultătoare şianume( voinţa, pofta, simţirea şi, simplu, toate câte au fost +mpreună .idite de%umne.eu cu mintea după <inte, c1iar dacă noi, printr-o socotinţă păcătoasă,ne +mpotrivim nu numai %umne.eului-$totţiitorul, ci şi Stăpânitorului sădit +nfirea noastră! %umne.eu, pentru puterea stăpânitoare din noi, ne-a dat şistăpânirea pământului +ntreg! +ngerii +nsă nu au trup +n>ugat, ca să-l ai8ăsu8>ugat minţii! Voinţa minţii 7+nţelegătoare= a a>uns +n cei ce au că.ut, ne+ncetat

rea ) iar +n cei 8uni, ne+ncetat 8ună, neavând nicidecum tre8uinţă de un vi.itiucare să ţină frânele! Stăpânire pământească n-a avut-o cel rău dar a răpit-o! %eaici e vădit că nu a fost făcut ca stăpânitor al pământului! Iar +ngerii 8uni au fostrânduiţi de $totţiitorul să supraveg1e.e cele de pe pământ după căderea noastrădin această stăpânire şi din pricina ei, deşi aceasta nu ni s-a luat deplin, din

pricina iu8irii de oameni a lui %umne.eu! #ăci 1otarele +ngerilor, cum .ice<oise +n cântarea lui, le-a aşe.at %umne.eu după ce a +mpărţit neamurile 7%eut!KKKII, =! Iar +mpărăţia aceasta s-a făcut după #ain şi Set, cei din #ainnumindu-se oameni, iar cei co8orâtori din Set c1emându-se fii ai lui %umne.eu

7Fac! VI, "=! Iar mie mi se pare că de atunci s-a ales numele şi s-a prevestitneamul din care avea să ia trup Fiul Onul-@ăscut al lui %umne.eu!



;*! $r putea spune cineva că, pe lângă multe altele, şi felul +ntreit al cunoştinţeinoastre ne arată mai mult decât pe +ngeri, după c1ipul lui %umne.eu, nu numai

pentru că e +ntreită, ci şi pentru că cuprinde tot felul de cunoaşteri! #ăci numainoi dintre toate făpturile avem pe lângă cunoştinţa mintală 7+nţelegătoare= şi

raţională şi pe cea prin simţuri! Propriu raţiunii a fost să născocească mulţimeameşteşugurilor, a ştiinţelor şi a cunoştinţelor, să lucre.e pământul, să clădeascăşi să scoată la iveală lucruri noi din cele ce sunt, nu din cele ce nu sunt deloc!#ăci aceasta ţine numai de %umne.eu! @umai această lucrare a dăruit-o%umne.eu oamenilor şi numai lor! #ăci aproape nimic nu face omul cu totul dinnou, dar nici nu se strică ceva din cele făcute de %umne.eu! ?nsă, amestecând eaun lucru cu altul din cele ce sunt +n >urul nostru, scoate la iveală altă formă! %easemenea %umne.eu a dăruit numai oamenilor ca nevă.utul cuvânt al minţii nunumai să se facă simţit de au. ca +mpreunarea cu aerul, ci şi să se scrie şi să se

vadă ca trup prin trup! Prin aceasta a dat asigurare dura8ilă despre venirea şiarătarea #uvântului #elui mai +nalt prin trup! %intre acestea nici una nu s-a dat+ngerilor!

D. $ar deşi c"ipul lui $umnezeu &l a!em noi p%nă azi mai mult dec%t &ngerii,&n asemănarea cu $umnezeu am rămas, mai ales acum, cu mult mai pre2osdec%t &ngerii *uni. Ca să las acum celelalte, desă!%rşirea &ntru asemănareacu $umnezeu se &nfăptuieşte prin iluminarea dumnezeiască de la $umnezeu,de care sunt lipsiţi &ngerii cei răi, din care pricină au a2uns su* &ntunerec'Iuda I, D(, dar sunt pline minţile dumnezeieşti '&ngerii *uni(, din care pricinăse numesc şi lumina cea de a doua şi iradierea din prima lumină. Aceastasocotesc că o ştie oricine dintre cei ce citesc cu s%rguinţă şi cu pricepere

cripturile de $umnezeu insuflate. Ca urmare, &ngerii *uni au şi cunoştinţacelor supuse simţurilor, dar nu le percep printr-o putere a simţurilor şi naturală, ci printr-o putere dumne-zeiască, căreia nu i se poate ascundenimic din cele, &n orice fel, prezente, trecute şi !iitoare E .

;3! #ei ce se +mpărtăşesc de această iluminare şi o au +ntr-o anumită măsură, potrivit cu această măsură au şi cunoştinţa făpturilor /! #ă şi +ngerii se

+mpărtăşesc de ea şi că este necreată, precum şi că ea nu e fiinţă dumne.eiască,ştiu toţi cei ce citesc cu sârguinţă pe apostolii şi cuvântătorii de %umne.eu,+nţelepţii de %umne.eu! %ar cei ce cugetă cele potrivnice 1ulesc această

8mpluţi de iluminarea dumnezeiască îngerii văd şi cele sensi$ile. De asemenea ei au primit de la Dumnezeu prin har şi o stăpânire peste cele pământeşti după ce au pierdut-o în parte oamenii.

9 >luminarea dumnezeiască nu dă numai cunoştinţa celor cereşti ci şi a făpturilor făcând

transparentă temelia lor dumnezeiască sensurile lor nesfârşite aflate din veci în Dumnezeu.



iluminare dumne.eiască, susţinând fie că e făptură, fie că e fiinţă a lui%umne.eu! #ând .ic că e făptură, nu admit că ea e lumina +ngerilor &2 ! Să viede faţă cuvântătorul de %umne.eu din $reopag, care lămureşte pe scurt acesteatrei &&( D<işcându-se +n cerc, minţile dumne.eieşti se unesc cu iluminările fără

de +nceput ale frumosului şi 8ineluiE! #ă Dminţi dumne.eieştiE numeşte pe+ngerii cei 8uni, e vădit tuturor! Iar vor8ind la plural despre iluminări, le-adeose8it de fiinţa lui %umne.eu, căci aceea este una şi cu totul nedeose8ită! ?nsfârşit, spunându-le Dfără de +nceput şi fără de sfârşitE, ce a arătat altceva decâtcă sunt necreate

;;! #uvântul lui %umne.eu, milostivindu-Se de firea noastră de.8răcată deaceastă iluminare şi strălucire dumne.eiască prin urâciunea căderii, şi luând-oasupra Sa pentru adânca 9ui milă, a arătat-o ucenicilor fruntaşi pe 0a8or iarăşi

şi mai frumoas +m8răcată! 4l a +nfăţişat atunci ce eram odinioară şi ce vom fi +nveacul viitor prin 4l, dacă ne vom 1otăr+ să vieţuim aici, pe cât e cu putinţă, ca4l, cum .ice Ioan cel cu lim8ă de aur!

;'! %e această iluminare şi strălucire fiind părtaş şi $dam +nainte de cădere, nuse află gol, ca unul ce era +m8răcat +ntr-un veşmânt de adevărată slavă! Ba nu se

poate spune cu cât era mai +mpodo8it decât cei ce +şi acoperă capul cu diademe+mpodo8ite cu mult aur şi cu pietre scumpe! $ceastă iluminare şi acest 1ar dumne.eiesc le numeşte şi marele Pavel, locuinţa noastră cea cerească, .icând(D%e aceea suspinând, dorim să ne +m8răcăm +n locuinţa noastră cea din ceruri,că doar vom fi găsiţi +m8răcaţi, iar nu goiE 7" #or! V, "-*=! $rvuna acesteiiluminări dumne.eieşti şi a veşmântului ei a primit-o şi Pavel +nsuşi de la%umne.eu pe când mergea de la Ierusalim spre %amasc, ca să spun ca rigorie0eologul, +n clipa +n care, +nainte de a se curăţi de prigoniri, a grăit cu #el

prigonit! <ai 8ine .is, a primit candela mică a marii lumini!

;! Suprafiinţa dumne.eiască niciodată nu se numeşte la plural) dar 1arul şilucrarea dumne.eiască a lui %umne.eu, +mpărţindu-se ne+mpărţit, e după c1ipulra.ei solare care luminea.ă, +ncăl.eşte, dă viaţă şi creştere, +şi trimite strălucirea

sa celor luminaţi de ea şi se arată oc1ilor celor ce privesc! Potrivit cuasemănarea aceasta depărtată, lucrarea dumne.eiască e numită şi ea de

10 Dacă singura lumină dumnezeiască e cunoştinţa creată a făpturilor ea nu poate fi şi olumină a îngerilor. &ăci pe aceasta o avem noi în mod direct mai mult decât îngerii. Atunciîngerii vieţuiesc în întuneric.

11 &ele trei lucruri arătate de Dionisie Areopagitul constau în faptul că lumina văzută deîngeri a) nu e creatură $) nu e fiinţa lui Dumnezeu c) e o lumină necreată nedespărţită de

fiinţa lui Dumnezeu.



cuvântătorii de %umne.eu nu una singură, ci multe! $şa .ice marele Vasile( DIar lucrările %u1ului, care sunt Sunt negrăite pentru mărimea lor şi nenumărate

pentru mulţimea lor! #ăci cum vom +nţelege cele ce sunt dincolo de veacuri#are erau lucrările 9ui dinainte de creaţia cunoscută cu gândul 7inteligi8ilă=

%esigur, +nainte de creaţia cunoscută cu gândul şi dincolo de veacuri 7căci şiveacurile sunt făpturi cunoscute cu gândul=, nimenea n-a spus vreodată nici n-acugetat că a fost ceva creatE! $şadar puterile şi lucrările %u1ului dumne.eiescsunt necreate, deose8indu-se ne+mpărţit de fiinţa cea una şi cu totul ne+mpărţităa %u1ului!

;/! 9ucrarea necreată a lui %umne.eu, +mpărţită ne+mpărţit, e +nfăţişată la pluralde cuvântătorii de %umne.eu, cum a arătat mai +nainte şi marele Vasile! %ecifiindcă nici iluminarea şi 1arul dumne.eiesc nu sunt fiinţă, ci lucrare a lui

%umne.eu, de aceea şi ea e comunicată nu numai +n timp, ci şi la plural, fiinddăruită pe măsura celor ce se +mpărtăşesc de ea şi aducând cu ea, după vredniciacelor ce primesc, mai mult sau mai puţin, strălucirea +ndumne.eitoare!

'2! $ceste lucrări Isaia le-a numit şapte, iar la evrei, şapte +nseamnă multe! DSeva ridica, .ice, toiag din rădăcina lui Iesei şi floare va răsări din el) şi se vor odi1ni asupra 9ui şapte du1uri( du1ul +nţelepciunii, al +nţelegerii, al cunoştinţei,al 8inecredincioşiei, al sfatului, al tăriei şi al temeriiE 7Isaia KI, "-*=! $cesteşapte du1uri cei ce cugetă ca ereticii susţin ne8uneşte că sunt create! Pe aceştiai-am com8ătut +ndea>uns şi +n D$ntireticeleE alcătuite pe larg +mpotriva lor ! %ar şi rigorie 0eologul, pomenind de aceste lucrări dumne.eieşti ale %u1ului, .icecă lui Isaia +i place să numească lucrările %u1ului, du1uri! %e altfel +nsuşi celmai cu glas dintre prooroci a arătat limpede nu numai deose8irea acestor lucrăridumne.eieşti de fiinţa dumne.eiască, folosindu-se de număr, ci a +nfăţişat şi+nsuşirea lor de necreate, spunând că se odi1nesc! #ăci a se odi1ni e propriuunei demnităţi mai +nalte! %eci cum ar fi făpturi cele ce se odi1nesc peste trupul%omnului luat de la noi

'&! %omnul nostru Iisus 5ristos, după 9uca, scotea dracii cu degetul lui

%umne.eu 79uca KI, "2=, iar după <atei, +n %u1ul lui %umne.eu 7<atei KII,"=! Iar Vasile cel mare spune că degetul lui %umne.eu e una dintre lucrările%u1ului! %acă deci una dintre ele este %u1ul Sfânt, fără +ndoială că şi celelalte,cum ne-a +nvăţat pe noi tot acelaşi! %ar pentru aceasta nu sunt mulţi dumne.ei,sau multe %u1uri! #ăci acestea sunt ieşiri, arătări şi lucrări fireşti ale unuia şiaceluiaşi %u1! Prin fiecare, Onul este #el ce lucrea.ă! %eci cei rătăciţinumindu-le pe acestea făpturi, co8oară %u1ul dumne.eiesc +n c1ip +nşeptit latreapta de făptură! Huşine.e-se pentru aceasta de şapte ori! #ăci un alt prooroc,grăind despre acestea, .ice că sunt şapte oc1i ai %omnului, care privesc peste tot

pământul 7a1! IV, &=! Iar cel ce scrie +n $pocalipsă .ice( D5ar vouă şi pace dela %umne.eu şi de la şapte du1uri, care sunt +naintea tronului lui %umne.eu şi



de la 5ristosE 7$poc! V, A, 3=! 4l +nfăţişea.ă aici lămurit credincioşilor căacestea sunt %u1ul Sfânt!

'"! %umne.eu şi 0atăl, vestind de mai +nainte prin <i1eea Proorocul naşterea

după trup a #eluia Onuia @ăscut şi vrând să arate şi lipsa de +nceput adumne.eirii 9ui, .ice că şi ieşirile 9ui sunt de la +nceputul .ilelor veacului 7V,&=! Ieşirile acestea le-au tălmăcit dumne.eieştii părinţi ca lucrări ale lui%umne.eu! #ăci acestea sunt lucrări şi puteri ale 0atălui, ale Fiului şi aleSfântului %u1, pe care cei ce se silesc să cugete şi să susţină părerile celor rătăciţi +n credinţă, le +nfăţişea.ă ca create! %ar să ia +n sfârşit aminte şi să nespună cine este D#el ce e de la +nceputE #ine e #el către #are .ice %avid( D%inveac şi până +n veac 0u eştiE 7Ps! 9KKKIK, "= i să +nţeleagă cu +nţelepciune,dacă voiesc, că %umne.eu, spunând prin proorocul că aceste ieşiri sunt de la

+nceput, nicidecum n-a spus că au fost făcute sau create! Vasile, cuvântătorul de%umne.eu, de asemenea nu a .is că au fost făcute, ci că erau lucrările %u1uluidinainte de .idirea lumii inteligi8ile şi de dincolo de veacuri! #ăci numai%umne.eu este lucrător şi atotputernic din veac, ca unul ce are puteri şi lucrăridinainte de veci!

'*! %ar +ntâistătătorii părerii potrivnice, +mpotrivindu-se +n c1ip vădit sfinţilor,.ic că un singur lucru este necreat( firea dumne.eiască, iar tot ce se deose8eştede ea +n orice fel e creat! 4i fac prin această făptură şi pe 0atăl şi pe Fiul şi peSfântul %u1! #ăci una este şi lucrarea celor trei! Iar $cela a #ărui lucrare estecreată, nu poate fi necreat! %e aceea nu lucrarea lui %umne.eu, ci ceea ce efăcut de ea şi re.ultatul ei este făptură! %e aceia dumne.eiescul %amasc1in a+nvăţat că lucrarea ce se deose8eşte de firea dumne.eiască este mişcareafiinţială, adică naturală! 6dată ce este propriu lucrării dumne.eieşti să facă ceva,.ice dumne.eiescul #1iril, ea nu poate fi făptură, decât dacă va fi făcute de altălucrare, şi aceea iarăşi de alta şi aşa la nesfârşit) şi lucrarea necreată se va căutala nesfârşit!

'A! Fiinţa şi lucrarea dumne.eiască, fiind pretutindenea de faţă +n c1ip

nedespărţit, lucrarea lui %umne.eu +ncepe şi +n noi cei creaţi, fiindcă ea se şi+mparte +n c1ip ne+mpărţit, cum .ic cuvântătorii de %umne.eu, fireadumne.eiască rămânând, după ei, cu totul ne+mpărţită! %e aceia şi părinteleură de $ur, după ce .ice şi de picătura 1arului că a umplut toate de cunoştinţă,că prin ea s-au făcut minunile şi s-au de.legat păcatele, şi că această picătură a1arului este necreată, se gră8eşte să arate că e lucrare, iar nu fiinţă! Pe urmăarată şi deose8irea lucrării dumne.eieşti de fiinţa dumne.eiască şi de ipostasul%u1ului, scriind ( Dic că e o parte a lucrării, căci <ângâietorul nu se +mparte!%eci 1arul dumne.eiesc şi lucrarea +ncape +n fiecare din noi, căci se +mparte +n

c1ip ne+mpărţit! %ar fiinţa lui %umne.eu, fiind +n sine cu totul ne+mpărţită, cumar +ncăpea +n ceva din cele createE



'3! 0rei lucruri sunt +n %umne.eu( fiinţa, lucrarea şi ipostasurile dumne.eieştiale 0reimii! #ei ce se +nvrednicesc să se unească cu %umne.eu, făcându-se un%u1 cu 4l 7aşa .ice marele Pavel( D#el ce se lipeşte de %omnul este un %u1 cu

4lE & #or! VI, &'=, precum s-a arătat mai sus, nu se unesc după fiinţă! #ăci toţicuvântătorii de %umne.eu mărturisesc că %umne.eu nu Se poate +mpărtăşi dupăfiinţă ) iar unirea după ipostas e proprie numai #uvântului %umne.eu-6mului!Hămâne deci că cei ce se +nvrednicesc să se unească cu %umne.eu, se unescdupă lucrare! %eci %u1ul, prin #are cel ce se lipeşte de %umne.eu este una cu%umne.eu, este şi se numeşte lucrarea necreată a %u1ului, dar nu fiinţă a lui%umne.eu, c1iar dacă nu le place celor potrivnici! #ăci şi prin prooroc a pre.is%umne.eu nu că Dvoi vărsa %u1ul <euE, ci Ddin %u1ul <euE peste ceicredincioşi 7Ioil, III, &=!

';! #u 8unăvoirea lui %umne.eu, .ice, se mişcă şi <oise şi %avid şi toţi cei +ncare s-a sălăşluit lucrarea dumne.eiască prin lepădarea +nsuşirilor trupeşti, şi s-au făcut c1ipuri vii ale lui 5ristos şi mai degra8ă una cu 4l după 1ar, decâtnumai asemenea! #ăci una este curăţia cea din 5ristos şi din sfinţi, iar slava%omnului peste noi a strălucit 7Ps! 9KKKIK, &'=, spune cântăreţul cel preadumne.eiesc! Fiindcă sufletele purtătoare de %u1, cum .ice Vasile cel mare,fiind luminate de %u1ul, se fac ele +nseşi du1ovniceşti şi răspândesc 1arul laalţii! %e aci cunoştinţa de mai +nainte a celor viitoare, +nţelegerea tainelor,

pătrunderea celor ascunse, +mpărţirile darurilor, vieţuirea cerească, cântarea cu+ngerii, veselia fără de sfârşit, sălăşluirea lui %umne.eu, asemănarea cu%umne.eu şi cel mai +nalt dintre lucrurile dorite, prefacerea +n dumne.eu!

''! ?ngerii +ntrec pe oameni prin 1arul şi strălucirea aceasta şi prin unirea cu%umne.eu! %e aceea puterile +nţelegătoare şi du1urile slu>itoare sunt luminilecele de al doilea, slu>itori ai luminii de sus şi ca lumini de al doilea, răsfrângeriale primei lumini! ?ngerul este cea dintâi fire luminoasă după cea dintâi,răsfrângând-o pe aceea! 4ste lumina a doua, o iradiere sau o +mpărtăşire a celeidintâi lumini! i mişcându-se +n cerc, minţile +ndumne.eite, se unesc cu ra.ele

fără de +nceput şi fără de sfârşit ale frumosului şi 8inelui! #ăci +nsuşi %umne.eueste lumină celor veşnici şi nu altceva! i ceea ce este soarele pentru celesensi8ile, aceia este %umne.eu pentru cele inteligi8ile! 4l este lumina cea dintâişi cea mai culminantă, care luminea.ă +ntreaga fire raţională! %ar dacă, spune

părintele ură de $ur, au.i pe prooroc .icând( D$m vă.ut pe %omnul şe.ând petronE 7Isaia VI, &=, să nu socoteşti că a vă.ut fiinţa 9ui, ci pogorârea, şi peaceasta +n c1ip mai um8rit decât puterile de sus!

'!0oată firea este cât se poate de departe şi cu totul străină de firea

dumne.eiască! #ăci dacă %umne.eu este fire, celelalte nu sunt fire, precumdacă fiecare din celelalte este fire, 4l nu este fire! 9a fel nu este existenţă, dacă



celelalte sunt existenţe( dar dacă $cela este existent, celelalte nu sunt existente!#ugetă aşa şi despre +nţelepciune, despre 8unătate, despre toate celelalte din

>urul lui %umne.eu şi despre %umne.eu şi vei teolog1isi 8ine şi +n acord cusfinţii! %ar %umne.eu este şi se .ice firea tuturor celor existente, +ntrucât toate

se +mpărtăşesc de 4l şi su8.istă prin +mpărtăşirea de 4l) aceasta nu +nseamnă+nsă că prin +mpărăşirea de firea 9ui, %oamne fereşte, ci prin +mpărtăşirea delucrarea 9ui! ?n acest +nţeles este 4l şi existenţa celor ce sunt +n forme, căo8ârşia formelor, şi +nţelepciunea celor +nţelepţi şi simplu, toate ale tuturor!0otod ată el nu este fire, ca fiind mai presus de toată firea şi nu este, ca fiindmai presus de toate cele ce sunt) şi nu este şi nici nu are formă, ca unul ce e mai

presus de formă! #um vom a>unge deci noi aproape de %umne.eu 6are apropiindu-ne de firea 9ui %ar nici una dintre toate cele create nu are şi nu va aveanici o +mpărtăşire sau apropiere cu firea supremă! %eci dacă a a>uns cineva

aproape de %umne.eu, desigur s-a apropiat de lucrarea 9ui! #um #a unul ce se+mpărtăşeşte de ea +n c1ip firesc %ar acest lucru e propriu tuturor făpturilor!Prin urmare nu prin puterile fireşti, ci prin cele primite pe urmă, cu voia li8eră,a>unge cineva aproape sau departe de %umne.eu, apropiindu-se sau depărtându-se prin virtute sau răutate! @umai acestea deci sunt şi +n stare de nefericire saude fericire! %ar noi să credem că vom do8ândi fericirea!

'/! #omparând o făptură cu alta, .icem că una e apropiată de %umne.eu dupăfire, iar alta străină! $propiate de %umne.eu se numesc fiinţele inteligi8ile, caresunt cunoscute numai cu mintea! Iar străine cu totul sunt cele ce cad su8 simţuri!Iar dintre acestea, mai departe +ncă sunt cele cu totul ne+nsufleţite şi nemişcate!$şadar fiind asemănate +ntre ele, făpturile se socotesc sau apropiate de%umne.eu după fire, sau străine! %ar ele, prin ele, după fire, sunt toate străinede %umne.eu! <ai mult c1iar, nici nu se poate spune cât e de departe de%umne.eu firea inteligi8ilă şi cât sunt de departe lucrările simţurilor şi cele desu8 simţuri, de cele inteligi8ile! %eci fiind atât de departe prin fire de%umne.eu, vai nouă, de nu ne vom face aproape de 4l prin fapte şi prin purtări

8une, i.vorâte dintr-o 1otărâre 8ună!

2! @lasul comun şi &ndumnezeit al dumnezeieştilor cu!%ntători de $umnezeu, purtătorul de $umnezeu $amasc"in zice &n al doilea dintrecapetele lui teologice: «Cel ce !rea să grăiască, sau să audă ce!a despre

$umnezeu, tre*uie să ştie limpede că nu toate sunt de negrăit, nici toate de grăit, fie ale teologiei, fie ale iconomiei9 nici toate cunoscute, nici toatenecunoscute. tim că sunt mai presus de cu!%nt şi cele care dorim să le grăimdintre cele dumnezeieşti, dat fiindcă sunt ale unui Cu!%nt care le &ntrece petoate. Căci nu sunt &n afară de cu!%nt prin !reo scădere a lor, ci &n afară decu!%ntul nostru, pe care-6 a!eam &nlăuntrul nostru şi pe care-6 rostim la

auzul altora. Căci nici cel rostit n-ar putea să tălmăcească acelea, nici cel dinăuntru n-ar putea să a2ungă la ele, oric%t se sileşte. $eci nu tre*uie să ne



&ngăduim a !or*i despre $umnezeu de la noi, ci să ne &ntoarcem către cei ce grăiesc &n $u" cele ale $u"ului9 şi c%nd ne cer cu!%nt cei potri!nici».&! Se spune că pe uşile şcolii lui Platon era scris că nimenea să nu intre dacă nuştie geometria! %ar nu ştie deloc geometrie cel ce nu poate cugeta şi grăi despre

cele nedespărţite ca despărţite! #ăci a exista o margine fără ceea ce e mărginit ecu neputinţă! Iar geometria grăieşte aproape numai despre margini, care sedetermină şi se +nfăţişea.ă fără cele mărginite de ele, uneori ca fiind de sine!<intea desparte cele nedespărţite! Iar cel ce n-a +nvăţat +ncă să despartă cumintea trupul de cele din >urul lui, cum va vrea să audă despre o fire +n sine,care nu numai că e nedespărţită de cele fireşti ale ei, aflându-se +n ele, dar nicinu poate să fie fără de ele #um va vrea să audă despre +ntreguri ca +ntreguri,care se află +n părţi, că numai prin minte şi cuvânt se deose8esc de acelea şi secugetă +nainte de cele multe, neputând fi, pentru raţiunea cea adevărată, fără de

cele multe #um va vrea să audă despre cele inteligi8ile şi despre cele+nţelegătoare #um va vrea să audă pe cei ce .ic că fiecare dintre noi are minteşi +nţelegere şi că fiecare dintre cugetările noastre este minte @u va râde şi nuva striga +nvinovăţindu-ne că .icem că fiecare om are două şi mai multe minţiIar cel ce nu poate au.i sau grăi despre unele ca acestea că sunt nedespărţite şideose8ite, cum va putea grăi sau au.i aşa ceva despre %umne.eu #ăci la%umne.eu sunt şi se .ic multe uniri şi deose8iri, după cuvântătorii de%umne.eu! %ar unirile predomină şi stau +naintea deose8irilor, nedesfiinţându-le pe acestea şi nefiind +mpiedicate de acestea +ntru nimic! %eci potrivnicii nu

primesc şi nu pot cunoaşte deose8irea +n nedespărţire la %umne.eu! $u.indu-ne pe noi grăind +ntr-un glas cu sfinţii despre o unire +n deose8ire, şi că ceva a lui%umne.eu este de necuprins, iar altceva poate +ncăpea, dar %umne.eu esteunul, acelaşi fiind necuprins după fiinţă, dar +ncăput de către făpturi dupălucrările Sale dumne.eieşti, adică după voia 9ui dinainte de veci cu privire lanoi, după pronia 9ui dinainte de veci pentru noi, după +nţelepciunea 9ui dinaintede veci cu privire la noi şi, ca să .ic ca dumne.eiescul <axim, după puterea+nţelepciunea şi 8unătatea 9ui nemărginită) au.indu-le de la noi acestea, cei

potrivnici, ca pe unele ce suntem siliţi să le spunem, ei şi cei ca dânşii ne+nvinovăţesc că vor8im de mulţi dumne.ei şi de multe lucruri necreate şi că

facem pe %umne.eu compus! 4i nu ştiu că %umne.eu Se +mparte +n c1ipne+mpărţit şi e unit +n deose8ire) iar aceasta nu aduce +n 4l nici +nmulţire, nicicompunere!

"! <arele Pavel, gura lui 5ristos, vasul alegerii 7Fapte IK, &3=, purtătorul prealuminat al numelui dumne.eiesc, .ice că Dcele nevă.ute ale lui %umne.eu de la+ntemeierea lumii din făpturi fiind +nţelese se văd, veşnica 9ui putere şidumne.eireE 7Hom! I, "2=! 6are fiinţa lui %umne.eu e cea care se vede, fiind+nţeleasă din făpturi @icidecum! @umai ne8unia celor rătăciţi - şi +nainte de ei

sminteala lui 4unomie, căci şi acela .icea ca aceştia +nainte de aceştia - scrie cădin făpturi nu se +nţelege nimic altceva dec+t fiinţa lui %umne.eu! %ar dumne-



.eiescul apostol e departe de a susţine unele ca acestea! #ăci +nvăţând mai+nainte că ceea ce e cunoscut din %umne.eu e arătat 7Hom! I, &/= şi arătând căeste şi altceva mai presus de ceea ce e cunoscut din %umne.eu, pe #are 9-adescoperit tuturor celor ce au minte, a adaus pe urmă( D#ăci cele nevă.ute ale

lui %umne.eu de la +ntemeierea lumii din făpturi fiind +nţelse se vădE! Iar ceeste cunoscut din %umne.eu poţi să afli de la purtătorii de %umne.eu părinţicare +nfăţişea.ă lucrurile astfel( ceva al lui %umne.eu este necunoscut) aceastaeste fiinţa 9ui) iar altceva este cunoscut) acestea sunt, adică toate cele din >urulfiinţei, sau 8unătatea, +nţelepciunea, puterea, dumne.eirea sau mărirea! Peacestea Pavel le numeşte şi nevă.ute, fiind +nţelese din făpturi! Iar dacă acestea,care se +nţeleg din făpturi, sunt +n >urul fiinţei lui %umne.eu, cum ar fi şi elefăpturi rin urmare lucrarea lui $umnezeu &nţeleasă din făpturi pe de o

parte e necreată, iar pe de alta nu e fiinţă, fiindcă nu e &nfăţişată numai la

singular, ci şi la plural.*! Făpturile sunt arătătoare ale +nţelepciunii, ale măiestriei şi ale puterii, dar nuale fiinţei, .ice Vasile cel mare, +mpotrivindu-se lui 4unomie, care spunea că dinfăpturi se arată fiinţa lui %umne.eu! rin urmare lucrarea lui $umnezeu, care

poate fi &nţeleasă din făpturi, este pe de o parte necreată, iar pe de alta nu este fiinţă. Iar cei ce .ic că lucrarea dumne.eiască nu se deose8eşte +ntru nimic defiinţa dumne.eiască sunt vădit eunomieni!

A! Bine .ice, deci, +n D$ntireticeE fratele aceluia, care cugetă cele frăţeşti, că+nţelegând frumuseţea şi măreţia minunilor din creaţie şi do8ândind alte şi alte+nţelesuri cu privire la %umne.eu, tălmăcind pe fiecare din aceste +nţelesuri carese nasc +n noi, cu nume deose8it! #ăci din măreţia şi frumuseţea făpturilor secontemplă prin asemănare Făcătorul şi de la ele numim Făcător pe .iditorul lor 7căci e cu putinţă #elui care are puterea să dea +nfăptuire voinţei= şi >udecător drept şi nepărtinitor! %ar şi cuvântul D%umne.euE am +nvăţat să-l ţinem de lalucrarea vă.ătoare a 9ui! %eci nici prin acest cuvânt, +nvăţând despre o anumitălucrare parţială a firii dumne.eieşti, nu cugetăm fiinţa dumne.eiască!

3! %ionisie $reopagitul, cel mai +nalt dintre cuvântătorii de %umne.eu, dupădumne.eieştii apostoli, după ce a lămurit deose8irea privitoare la ipostasurile lui%umne.eu, .ice( DIeşirea 8inefăcătoare este o distingere dumne.eiască, unitateadumne.eiască +nmulţindu-se pe Sine +nsăşi +n c1ip mai presus de unitate, prin

8unătateE! Iar după puţin( DIeşirile 8inefăcătoare ale i.vorului dumne.eiesc .i-cem că sunt distingere dumne.eiască! #ăci dăruind tuturor celor ce sunt şirevărsând +mpărtăşirile tuturor 8unătăţilor, se distinge rămânând unită şi se+nmulţeşte unitar fără să iasă din OnulE! Iar după puţin( D$ceste distingericomu-ne şi unite ale +ntregii dumne.eiri sau ieşirile 8inefăcătoare, vom +ncerca

să le şi prea mărim după putinţăE! 4l arată limpede că este şi o altă deose8ire la%umne.eu, nu numai cea privitoare la ipostasuri! Pe aceasta altă deose8ire decât



cea ipostatică, o numeşte şi deose8irea dumne.eirii! #ăci deose8irea privitoarela ipostasuri nu este deose8irea dumne.eirii! 4l .ice că %umne.eu se +nmulţeşteşi prin ieşirile şi lucrările dumne.eieşti! i pe aceasta o numeşte acum ieşiri, iar altădată .ice ( D%umne.eirea nu Se +nmulţeşte, %oamne fereşteE, şi D%umne.eu

ca %umne.eu nu Se deose8eşte #ăci %umne.eu este 0reime, dar nu triplatE! 4larată şi caracterul necreat al acestor ieşiri şi lucrări! #ăci le numeştedumne.eieşti, şi .ice că sunt deose8iri ale +ntregii dumne.eiri! %e asemeneaspune că +nsuşi i.vorul dumne.eiesc se +nmulţeşte prin aceste ieşiri şi lucrări,neprimind ceva din afară! Ba făgăduieşte să şi prea mărească aceste +nsuşiri,adăugând(Ddupă putinţăE! Prin aceasta cel mai +nalt dintre slăvitorii lui%umne.eu ni le +nfăţişea.ă pe acestea ca mai presus de orice prea mărire!

;! $celaşi cuvântător de %umne.eu, spunând mai sus că ieşirea 8inefăcătoare

este o distingere dumne.eească, adaugă( D#ăci cele din urmă +mpărtăşiri suntunite +n distingerea dumne.eieascăE! ?mpărtăşiri a numit aici la un loc toateieşirile şi lucrările lui %umne.eu! %ar a adăugat că acestea nu se lasă +ncadrate+n lume, ca să nu socotească cineva că acestea sunt re.ultatele lucrării, ca de

pildă fiinţa fiecărei existenţe sau viaţa sensi8ilă +n cele vii, sau raţiunea şimintea aflătoare +n cele raţionale şi +nţelegătoare! #ăci cum ar fi acestea +n%umne.eu şi ne+ncadrate +n creaţie, odată ce sunt create Sau cum ar fi ieşirileşi +mpărtăşirile ne+ncadrate +n lume ale lui %umne.eu făpturi, odată ce+mpărtăşirea ne+ncadrată se află +n c1ip firesc +n #el ce +mpărtăşeşte, cum nearată lumina

'! #eva mai departe, acest mare 7%ionisie= prea măreşte ieşirile şi lucrările defelul acesta ale lui %umne.eu cu alte nume potrivite lui %umne.eu, şi lenumeşte +mpărtăşiri şi +mpărtăşiri de Sine! Ba le arată +n multe părţi alescrierilor sale ca fiind mai presus de cele ce sunt 7de făpturi= şi fiind modele7paradigme= prime ale celor ce sunt, ca existând de mai +nainte +n %umne.eu,+ntr-o unitate mai presus de fiinţă! %eci cum ar fi acestea făpturi ?n celeurmătoare, adaugă să ne +nveţe şi ce sunt aceste paradigme( DParadigme .icemcă sunt raţiunile de fiinţă făcătoare ale lucrurilor, care preexistă +n %umne.eu +n

c1ip unitar şi pe care teologia le numeşte predefiniri şi voiri dumne.eieşti şi 8une, definitorii şi făcătoare ale lucrurilor! %upă ele a predefinit şi a adus laexistenţă de #el mai presus de fiinţă toate lucrurileE! #um vor fi deci create predefiniţiile şi voirile dumne.eieşti făcătoare ale lucrurilor #um nu se vădesc caco8orând providenţa lui %umne.eu la treapta de făptură, când se socotesc acesteieşiri şi lucrări, create #ăci voirile dumne.eieşti şi aceste +mpărtăşiri şi daruridumne.eieşti ale 8unătăţii pricinuitoare a tuturor nu sunt decât lucrarea de fiinţăfăcătoare, de viaţă făcătoare, de +nţelepciune făcătoare şi simplu, lucrareafăcătoare şi susţinătoare a celor create!



! ?mpărtăşirea existenţei de sine nu se mai +mpărtăşeşte, la rândul ei, de nimic,cum .ice şi marele %ionisie! Iar celelalte +mpărtăşiri, +ntrucât sunt +mpărtăşiri

prin care se produc făpturile şi-şi iau +nceputurile făpturile, nu se mai +mpăr-tăşesc nici ele câtuşi de puţin de nimic) căci nici pronia nu se +mpărtăşeşte de

pronie, nici viaţa de viaţă! %ar +ntrucât au existenţa, se .ice că se +mpărtăşesc de+nsăşi existenţa, dat fiind că fără ea nu sunt nici nu se lasă +mpărtăşite, precumnici preştiinţa fără ştiinţă! %e aceea ca +mpărtăşiri de sine nu sunt nicidecumcreate! i tot de aceia, după dumne.eiescul <axim, niciodată n-au +nceput săexiste) şi sunt contemplate ca aflându-se fiinţial +n >urul lui %umne.eu) şi nu afost cândva când nu erau! %ar potrivnicii, socotind fără evlavie viaţa de sine,

8unătatea de sine şi cele asemenea, create, fiindcă se +mpărtăşesc de numelecomun al celor ce există, nu văd că deşi se numesc existenţe, sunt mai presus deexistenţe, cum .ice marele %ionisie! $ceştia, punând +mpartăşirile de sine +n

rând cu făpturile, lesne ar putea socoti şi pe %u1ul Sfânt, creat, odată ce mareleVasile .ice că şi 4l Se +mpărtăşeşte de numirile vrednice de %umne.eu!

/! Iar dacă ar .ice cineva că numai existenţa de sine este +mpărtăşire, +ntrucâtnumai ea nu primeşte prin +mpărtăşire, ci se lasă +mpărtăşită, căci celelalte

primesc prin +mpărtăşire de la ea, să ştie că nu cugetă +nţelept despre celelalte+mpărtăşiri! Fiindcă cele vieţuitoare, sau cele sfinte, sau cele 8une, nu se .ice căvieţuiesc, se sfinţesc şi se +m8unătăţesc pentru simplul fapt că sunt şi că se+mpărtăşesc de existenţa de sine, ci prin faptul că se +mpărtăşesc de viaţa desine, de sfinţenia de sine şi de 8unătatea de sine! Iar 8unătatea de sine saucelelalte asemenea nu prin +mpărtăşire de altă viaţă de sine se face viaţă de sine!%e aceea şi ea, +ntrucât este viaţă de sine, este dintre cele ce se dau prin +mpărtă-şire, nu dintre cele ce primesc prin +mpărtăşire! Iar ceea ce nu se primeşte prin+mpărtăşire, ci se dă prin +mpărtăşire şi face vii pe cele ce vieţuiesc, cum ar fifăptura i la fel stă lucrul şi cu celelalte +mpărtăşiri!

/2! ?ntărire cuvântului nostru dă şi dumne.eiescul <axim, care socoteşte acesteieşiri ale lui %umne.eu, pronia făcătoare a lucrurilor! 4l scrie +n colii(DProniile şi 8unătăţile creatoare, adică cele de fiinţă, de viaţă şi de +nţelepciune

făcătoare, sunt comune unimii deose8ite +n trei ipostasuriE! icând deci că suntmulte şi deose8ite, a arătat că nu sunt fiinţe ale lui %umne.eu, căci aceasta esteuna cu totul ne+mpărtăşită! Iar spunând că sunt comune unimii deose8ite +n treiipostasuri, ne-a arătat că nu sunt nici Fiul, nici Sfântul %u1! #ăci nici unuldintre $ceştia nu e lucrarea comună a celor trei! ?n sfârşit, .icând despre acesteacă sunt pronii şi 8unătăţi, dar şi creatoare, le-a arătat ca fiind necreate! #ăci dacăn-ar fi aşa, ceea ce crea.ă ar fi creat) prin urmare ar exista prin altă lucrarecreatoare şi aceasta iarăşi ar fi creată de alta! #ine ar face aşa, s-ar arunca spreultima ne8unie, fără să +nainte.e spre infinit! $şadar ieşirile şi lucrările lui

%umne.eu sunt necreate, dar nici una dintre ele nu este fiinţă, nici ipostas!



/&! #reatorul şi orânduitorul +ntregii lumi, dându-i acesteia o +nfăţişare multfelurită prin covârşirea neasemănată a 8unătăţii Sale, pe unele le-a voit numai săfie, pe altele să ai8ă şi viaţă pe lângă existenţă) şi dintre acestea a voit ca unelesă se +mpărtăşească de viaţa +nţelegătoare! Pe unele le-a voit să ai8ă viaţa

+m8inată din amândouă acestea! Pe cele care au luat viaţă raţională şi+nţelegătoare de la 4l, le-a voit ca prin +nclinarea de 8ună voie spre 4l să a>ungăla unirea cu 4l şi astfel să vieţuiască dumne.eieşte şi mai presus de fire, +nvre-dnicindu-se de 1arul şi lucrarea +ndumne.eitoare! #ăci voia 9ui e creatoare

pentru cele ce sunt 7făpturi=, fie că sunt scoase din neexistenţă, fie că sunt şi+m8unătăţite! Iar aceasta, +n c1ip felurit! Pentru această deose8ire a voiidumne.eieşti cu privire la lucruri, pronia şi 8unătatea cea una, adică +ntoarcerealui %umne.eu prin 8unătate spre cele de >os, este socotită de +nţelepţiicuvântători de %umne.eu ca fiind multe pronii şi 8unătăţi care se +mpart şi se

fac felurite +n c1ip ne+mpărţit +n cele +mpărţite! $stfel una e numită puterea preştiutoare a lui %umne.eu) alta puterea creatoare şi susţinătoare! %intreacestea iarăşi, după marele %ionisie, unele sunt puteri de fiinţă făcătoare, altelede viaţă şi altele de +nţelepciune făcătoare! %ar fiecare dintre ele e comună0atălui şi Fiului şi Sfântului %u1! i prin fiecare, voirea cea 8ună şidumne.eiească cu privire la noi a 0atălui, a Fiului şi a Sfântului %u1 e lucrare şi

putere de fiinţă, de viaţă şi de +nţelepciune făcătoare! $cestora le-a mai .is şi+mpărtăşiri ne+ncadrate şi nemicşorate, ridicându-le peste toate cele create şi +nacelaşi timp +nvăţând că sălăşluiesc +n c1ip firesc +n #el ce le dăruieşte!

/"! Precum soarele, dăruind fără să se micşore.e căldură şi lumină celor ce se+mpărtăşesc de el, are aceste lucrări naturale şi fiinţiale +n sine, aşa daruriledumne.eieşti, aflându-se fără micşorare +n #el ce le răspândeşte, sunt lucrărifireşti şi fiinţiale ale 9ui, prin urmare şi necreate! %e lumina soarelui nu rămâne+nsă nici urmă când soarele se află su8 pământ şi părăseşte pe cei de pe pământ,şi nu e cu putinţă ca cineva să se 8ucure de ra.a lui fără să se unească cu ea şi

prin ea să se unească cu soarele din care porneşte lumina! Iar căldura de la el şitoate câte vin din el şi a>ută la naşterea şi creşterea celor sensi8ile şi la+nmulţirea felurită a sucurilor şi a +nsuşirilor, le vor lipsi acestora dacă nu au

prin ra.ă unirea cu soarele! ?n acelaşi fel, cum ne arată această icoană ştearsădin cele sensi8ile, numai cei ce se +ntâlnesc cu lumina mai presus de fire şi atot-dumne.eiască se +mpărtăşesc de 1arul +ndumne.eitor şi prin el se unesc cu%umne.eu! 0oate celelalte sunt re.ultatele 7efectele= lucrării creatoare! $cesteasunt aduse la existenţă din cele ce nu sunt, adică +n dar, +nsă nu sunt luminate de1ar, care este un alt nume al strălucirii lui %umne.eu!

/*! Strălucirea şi lucrarea aceasta +ndumne.eitoare a lui %umne.eu, prin care se+ndumne.eiesc cele ce se +mpărtăşesc de ea, este un oarecare 1ar dumne.eiesc,

dar nu firea lui %umne.eu! @u fiindcă aceasta lipseşte din cei dăruiţi cu 1ar,după 8ârfeala ne8unească a celor potrivnici, căci firea lui %umne.eu este



pretutindenea! #i ca una ce nu e +mpărtăşi8ilă, neexistând nimic creat care să se poată +mpărtăşi de ea precum s-a arătat mai +nainte! %e altfel şi lucrareadumnezeiască şi "arul $u"ului afl%ndu-se pretutindenea de faţă şi fiind nedespărţite de Acela, celor ce din pricina necurăţiei sunt incapa*ili de a se

&mpărtăşi le sunt ne&mpărtăşi*ile, ca şi c%nd n-ar fi de faţă. Căci zice care!acă «precum &ntipăririle c"ipurilor nu se fac &n toate materiile, ci numai &ncele care au anumită frăgezime şi transparenţă, aşa şi lucrarea $u"ului nuse arată &n toate sufletele, ci numai &n cele care nu au &n ele nimic !iclean'şerpuitor( şi &ntortoc"iat». i iarăşi: «$u"ul f%nt e de faţă tuturor. $ar celor ce s-au curăţit de patimi li se arată puterea a, &nsă celor ce-şi au parteastăp%nitoare tul*urată de petele păcatului, nu le este &ncă».

/A! 9umina soarelui e nedespărţită de ra.a şi de căldura dăruite de ea! %ar

lumina nu se +mpărtăşeşte acelora care nu au oc1i, deşi sunt atinşi de ra.ă!$ceştia primesc numai căldura de la ra.ă! #ăci nu e cu putinţă celor lipsiţi deoc1i să a>ungă la cunoaşterea luminii! 0ot aşa, 8a cu mult mai vârtos nimenidintre cei ce se 8ucură de strălucirea dumne.eiască nu se poate +mpărtăşi defiinţa #reeatorului! #ăci nu este nici o făptură +n stare să primească fiinţa#reeatorului!

/3! ?mpreună mărturie că lucrarea ce se dă spre +mpărtăşire nu e nici creată, nicifiinţă a lui %umne.eu, ne este Ioan Bote.ătorul lui 5ristos, +mpreună cu Ioan,cel mai iu8it dintre ucenicii lui 5ristos, ca şi Ioan cel cu lim8ă de aur! Onulistorisind şi scriind) ?naintemergătorul şi Bote.ătorul lui 5ristos .icând că%u1ul nu I s-a dat de către %umne.eu 0atăl, cu măsură 7Ioan III, *A=) iar #uvântătorul de $ur explicând şi scriind că %u1ul +nseamnă aici lucrarea( D#ăcinoi toţi luăm lucrarea %u1ului cu măsură) $cela, +nsă are toată lucrareanemăsurată şi +ntreagă! Iar dacă lucrarea $celuia e nemăsurată, cu atât maivârtos fiinţaE! %eci numind lucrarea %u1, mai 8ine .is +nsuşi %u1ul lui %umne-.eu, cum a făcut Bote.ătorul şi mai spunând că aceasta este nemăsurată, a arătatcă este necreată! Iar spunând că noi o primim cu măsură, a arătat deose8irealucrării necreate de fiinţa necreată! #ăci nimenea nu primeşte niciodată fiinţa

dumne.eiască! %ar nu poţi spune nici că toţi la un loc, căci aceasta ar +nsemnacă fiecare o primeşte +n c1ip +mpărţit pe măsura curăţiei sale! #ăci mergând maideparte părintele ură de $ur, arată şi o altă deose8ire +ntre fiinţa necreată şilucrarea necreată, .icând( DIar dacă lucrarea %u1ului este nemăsurată, cu atâtmai vârtos fiinţaE!

/;! %acă după aiurelile celor potrivnici şi după cei ce cugetă asemenea lor,lucrarea şi facerea, care ţine de lucrare, nu se deose8eşte +ntru nimic de fiinţadumne.eiască, ele nu se vor deose8i +ntru nimic nici de a naşte şi a purcede,

care sunt ale fiinţei, iar dacă a face nu se deose8eşte de a naşte şi a purcede, nicifăpturile nu se vor deose8i +ntru nimic de #el născut şi de #el purces! i dacă e



aşa, după ei, Fiul lui %umne.eu şi %u1ul Sfânt nu Se vor deose8i +ntru nimic defăpturi! i toate făpturile vor fi născute şi purcese de %umne.eu şi 0atăl, şi toatăcreatura va fi făcută dumne.eu) iar %umne.eu va fi pus +n rând cu făpturile! %eaceea dumne.eiescul #1iril, arătând deose8irea +ntre fiinţa şi lucrarea lui

%umne.eu, spune că Da naşte e propriu firii dumne.eieşti) iar a face, lucrăriidumne.eieşti! Iar pe urmă adaugă, .icând limpede( DFirea şi lucrarea nu suntunul şi acelaşi lucruE!

/'! %acă fiinţa dumne.eiască nu se deose8eşte +ntru nimic de lucrarea dumne-.eiască, nici a naşte şi a purcede nu se vor deose8i +ntru nimic de a face!%umne.eu +nsă şi 0atăl crea.ă prin Fiul +n %u1ul Sfânt! Prin urmare 4l şi naşteşi purcede, după părerea potrivnicilor şi a celor ca ei, prin Fiul +n %u1ul Sfânt!

/!%acă fiinţa dumne.eiască nu se deose8eşte +ntru nimic de lucrarea dumne-.eiască, nu se deose8eşte nici de voinţă! i atunci #el Onul @ăscut din fiinţa0atălui va fi creat, după el, de voinţa 9ui!

//! %acă fiinţa lui %umne.eu nu se deose8eşte +ntru nimic de lucrarea dumne-.eiască, iar purtătorii de %umne.eu mărturisesc că %umne.eu are multe lucrări,

precum are şi multe pronii şi 8unătăţi creatoare, cum s-a arătat mai sus, atunci%umne.eu are şi multe fiinţe, ceea ce nimenea din neamul cu nume creştinescn-a spus-o şi n-a gândit-o vreodată!

&22! %acă lucrările lui %umne.eu nu se deose8esc +ntru nimic de fiinţa dumne-.eiască, atunci nu se vor deose8i nici +ntre ele! Prin urmare voinţa lui %umne.eunu se va deose8i +ntru nimic de preştiinţa 9ui! %ar atunci sau %umne.eu nu

preştie toate, odată ce nu vrea toate cele ce se fac, sau voieşte şi cele rele,+ntrucât pe toate le preştie! Iar dacă nu le preştie pe toate, nici nu este%umne.eu! Prin urmare se deose8eşte preştiinţa de voinţa dumne.eiască şi decifiecare din acestea de fiinţa dumne.eiască!

&2&! %acă lucrările dumne.eieşti nu se deose8esc +ntre ele, atunci nici lucrarea

creatoare nu se deose8eşte de cea preştiutoare! %eci, fiindcă %umne.eu a+nceput odată să cree.e, a +nceput şi să preştie! i cum mai este %umne.eu #elce nu preştie toate mai +nainte de veci

&2"! %acă lucrarea creatoare a lui %umne.eu nu se deose8eşte +ntru nimic de preştiinţa dumne.eiască, atunci creaturile sunt deodată cu preştiinţa lui %umne-.eu! 4le sunt creaturi fără de +nceput, +ntrucât le creea.ă fără de +nceput, odatăce şi preştie fără de +nceput şi cele preştiute sunt preştiute fără de +nceput! %ar atunci cum mai este 4l %umne.eu, dacă făpturile 9ui nu sunt venite la existenţă

+n urma 9ui



&2*! %acă lucrarea creatoare nu se deose8eşte +ntru nimic de preştiinţa lui%umne.eu, această lucrare nu e supusă voinţei) nici nu crea.ă %umne.eu prinaceea că vrea, ci prin aceea că există! %ar cum mai e %umne.eu, cel ce creea.ăfără să vrea

&2A! %umne.eu este 4l +nsuşi +n Sine +nsuşi, +ntrucât eele trei ipostasuridumne.eieşti se află unul +ntr-altul, consu8stanţial şi veşnic, cuprin.ându-seneamestecat unul pe altul! %ar %umne.eu este şi +n lumea +ntreagă şi lumea+ntreagă +n %umne.eu, 4l ca #el ce o susţine, iar ea ca cea susţinută de 4l!$şadar toate se +mpărtăşesc de lucrarea susţinătoare, dar nu de fiinţa lui%umne.eu! %e aceea cuvântătorii de %umne.eu spun că este o lucrare a lui%umne.eu faptul că este pretutindenea de faţă!

&23! #ei ce au plăcut lui %umne.eu şi au a>uns la ţinta pentru care au fost făcuţi,adică la +ndumne.eire 7căci pentru aceasta .ic părinţii că ne-a făcut %umne.eu,ca să ne facă părtaşi de dumne.eirea Sa, " Petru I, A=, sunt +n %umne.eu, ca ceice sunt +ndumne.eiţi de 4l, şi %umne.eu +n ei, ca #el ce +i +ndumne.eieşte pe ei!%rept aceea şi aceştia se +mpărtăşesc de lucrarea dumne.eiască, măcar că +n altc1ip, dar nu de fiinţa lui %umne.eu! %e aceea şi cuvântătorii de %umne.eu spuncă +ndumne.eirea este un nume al lucrării dumne.eieşti!

&2;! Firea cea mai presus de fiinţă şi de viaţă, mai presus de %umne.eu 7calucrare= şi mai presus de 8ine, dacă e mai presus de 8ine şi de %umne.eu, şi aşamai departe, e de negrăit şi de negândit, şi peste tot de necontemplat, pentrufaptul că se află deasupra tuturor şi e supranecunoscută şi aşe.ată mai presus deminţile cele mai presus de ceruri printr-o putere de necuprins, fiind pururea cutotul necuprinsă şi de negrăit! #ăci nu este vreun nume numit +n veacul acesta şi+n cel viitor care să fie al ei) nu e cuvânt aflător +n suflet sau rostit de grai

potrivit ei) nu este vreo atingere, vreo +mpărtăşire sensi8ilă sau +nţelegătoare deea, nici +nc1ipuire care să se ridice la ea! %e aceia cuvântătorii de %umne.eusocotesc mai apropiată de ea neştiinţa cea mai totală, prin negaţii, care neagă,

prin depăşire, toate câte sunt sau se grăesc! Prin urmare nu e +ngăduit celui ce

cunoaşte adevărul cel mai presus de orice adevăr să o numească pe aceea nicifiinţă, nici fire, +n +nţeles propriu-.is! Pe de altă parte +nsă, fiindcă ea este cau.atuturor şi +n >urul ei sunt toate şi pentru ea sunt toate şi ea este +naintea tuturor şile-a cuprins simplu şi nemărginit +n sine pe toate, de mai +nainte, ea tre8uienumită din toate, dar nu +n +nţeles propriu, ci impropriu! %eci poate fi numită şifiinţă şi fire! %ar +n +nţeles propriu se numeşte aşa ieşirea şi lucrarea de fiinţăfăcătoare a lui %umne.eu! $cesta e, după marele %ionisie, +nţelesul teologic alnumirii de fiinţă, dat #elui cu adevărat existent!

&2'! #ineva ar putea afla numele de fire dat şi +nsuşirilor fireşti, fie că e vor8ade existenţele create, fie că e vor8a de %umne.eu! $stfel cel atotteolog dintre



cei doi rigorie, .ice undeva +n poe.iile sale( D$ceastă fire a Stăpânului meuaduce fericire! #ăci a da nu este numai decât una cu firea, ci e o +nsuşire fireascăa BinefăcătoruluiE! $r putea .ice cineva şi de foc, că are firea de a tinde +n susşi de a pătrunde +n privitor! %ar - mi se pare - aceasta nu e firea lui, cum nu e

nici stră8aterea! Firea lui e i.vorul mişcării! Prin urmare se numesc şi celefireşti, fire! $şa .ice şi marele %ionisie +n alt loc, scriind că firea 8inelui este săaducă la existenţă şi să mântuiască, +nţelegând că aceasta este o +nsuşire fireascăa lui! Prin urmare când au.i pe părinţi numind fiinţa lui %umne.eune+mpărtăşi8ilă, +nţelege pe cea care nu iese din sine şi nu se descoperă! %ar când au.i iarăşi că +i .ic +mpărtăşi8ilă, +nţelege că e vor8a de ieşirea şi dearătarea şi de lucrarea ce ţin firesc de %umne.eu! i aşa cinstindu-le peamândouă, vei mărturisi la fel cu părinţii!

&2! #1iar şi cea mai mică parte a fiinţei are toate puterile ei, aşa cum şiscânteia e strălucitoare şi luminoasă şi deose8eşte şi arde pe cei ce se apropie, semişcă de la sine prin fire, se +nalţă +n sus şi are, simplu grăind, toate câte le arefocul a cărui părticică este! %e asemenea picătura are toate câte le are apa acărei picătură este! 9a fel fărâma de metal le are pe toate câte le are metalul dincare este luată! Prin urmare, dacă ne-am +mpărtăşi de fiinţa nedescoperită a lui%umne.eu, fie că ne-am +mpărtăşit de toată, fie numai de părticica ei, am fiatotputernici şi fiecare dintre existenţe ar fi atotputernică! %ar aceasta nu oavem nici toţi la un loc, nici toată creaţia! $ceasta arătând-o Pavel cu prisosinţă,mărturiseşte că nici cei ce au parte de darurile +ndumne.eitoare ale %u1ului nu

primesc fiecare toate darurile %u1ului! D#i unuia i se dă, .ice, cuvânt de+nţelepciune, altuia cuvânt de cunoştinţă, altuia iarăşi altceva +ntru acelaşi %u1E7& #or! KII, =! Iar părintele cu @ură de Aur, resping%nd de mai &nainterătăcirea potri!nicilor de acum, zice: «u are cine!a toate, ca să nu socoteşti că "arul este fire». $ar să nu socotească cine!a, dacă are minte, creat, "arul,

pe care-6 deose*eşte aici de firea dumnezeiască. $ar iarăşi să nu se teamăcine!a că ne&nţeleg%nd prin "ar firea lui $umnezeu, &l socoteşte creatură.

=arul $u"ului nu se desparte de firea dumnezeiască, ci mai degra*ă &i atrage pe cei &n!redniciţi la unirea cu $u"ul dumnezeiesc.

&2/! Fiinţa are atâtea ipostasuri de câte este +mpărtăşită! #ăci câte sfeşniceaprinde cineva de la unul, atâtea ipostasuri ale focului ar alcătui! %eci dacă,după potrivnicii noştri, fiinţa lui %umne.eu se lasă +mpărtăşită, şi +ncă de toţi,urmea.ă că ea nu mai este +n trei ipostasuri, ci +n nenumărate ipostasuri! %ar cine din cei 1răniţi cu dogmele dumne.eieşti nu ştie că aceasta este aiurealamasalienilor #ăci după aceştia cei ce au a>uns la culmea virtuţii se +mpărtăşescde fiinţa lui %umne.eu! Potrivnicii noştri, râvnind să +ntreacă 1ulirea acelora,susţin că nu numai aceia dintre oameni care strălucesc prin virtute, ci toţi se

+mpărtăşesc de fiinţa dumne.eiască! $ceasta o susţin pe motiv că fireadumne.eiască e de faţă pretutindeni! %ar rigorie cel mare +n teologie, răstur-



nând părerile ne8uneşti ale acestora şi ale acelora, .ice( D5ristos se numeşte aşadin pricina dumne.eirii Sale! #ăci ea este ungerea omenităţii, care nu o sfinţeşte

pe aceasta numai prin lucrare ca +n alţi unşi, ci prin pre.enţa +ntreagă a #elui ceungeE! Iar părinţii &nţelepţi de $umnezeu, &nt%lniţi &ntr-un cuget, au declarat

că dumnezeirea a sălăşluieşte &n cei curăţiţi cum se cu!ine, dar nu după firea ei. rin urmare nu după fiinţă, nici după !reun ipostas se face cine!a părtaş al lui $umnezeu. Căci nici una dintre acestea nu se dă spre&mpărtăşire &n nici un fel, nici nu se &mparte nici una din ele c%tuşi de puţinnimănui. $e aceea, prin acestea, $umnezeu nu &ncape deloc &n nimeni şi &nnimic, deşi este prin ele pretutindeni de faţă. $ar lucrarea şi puterea comunăa firii celei &n trei ipostasuri se &mparte &n c"ip felurit şi potri!it cu cei ce se&mpărtăşesc de ea. $e aceea se face &ncăpută de cei cu "ar dăruiţi. Căci

$u"ul f%nt, ca să !or*im cu marele 3asile, nu e &mpărtăşeşte celor !rednici

&ntr-o singură măsură, ci-i &mparte lucrarea pe măsura credinţei. Căci fiind simplu &n fiinţă, e felurit &n puteri.

&&2! $ se +mpărtăşi cineva de ceva +nseamnă a avea parte din ceea ce se+mpărtăşeşte! Iar dacă nu se +mpartăşeşte de o parte, ci de +ntreg, se spune

propriu-.is că-& are pe acela) iar nu că se +mpărtăşeşte de el! $şadar, ceea ce sedă spre +mpărtăşire se +mparte dacă cel ce primeşte prin +mpărtăşire se+mpărtăşeşte numai decât de o parte! %ar fiinţa lui %umne.eu este cu totul dene+mpărţit, deci şi cu totul de ne+mpărtăşit! #ă +mpărtăşirea e proprie lucrăriidumne.eieşti o spune +n multe locuri ale scrierilor sale părintele ură de $ur!Prin urmare aceasta este cea care se dă spre +mpărtăşire celor ce s-au +nvrednicitde 1arul +ndumne.eitor! $scultă +n acest sens iarăşi pe cel cu ură de $ur, care+nvaţă cât se poate de limpede amândouă lucrurile( că pe de o parte lucrarea esteaceea care se +mparte ne+mpărţit, dar nu fiinţa, pe de alta că ea se dă spre+mpărtăşire, dar nu fiinţa ne+mpărtăşi8ilă din care i.vorăşte lucrarea dumne-.eiască! #ăci adăugând cuvântul evang1elic că Ddin plinirea 9ui noi toţi amluatE 7Ioan I, &;=, .ice ( Ddacă +n ca.ul focului, unde cel ce se +mparte e fiinţă şicorp, +l şi +mpărţim şi nici nu-& +mpărţim, cu cât mai vârtos +n ca.ul lucrării şi+ncă al unei lucrări ce vine dintr-o fiinţă netrupească!

&&&! A te &mpărtăşi de ce!a după fiinţă, &nseamnă neapărat a a!ea &n comun fiinţa celui ce se dă spre &mpărtăşire, şi &ntr-o anumită pri!inţă aceeaşi. $ar cine a auzit !reodată că fiinţa lui $umnezeu şi a noastră este &ntr-o anumită

pri!inţă una+ Aceasta mai ales că 3asile cel mare zice: «ucrările lui $umnezeu co*oară la noi, dar fiinţa ui răm%ne neapropiată». Aşadar de fiinţa dumnezeiască nu e cu putinţă să se &mpărtăşească nici măcar cei &ndumnezeiţi prin "arul dumnezeiesc. $ar de lucrarea lui $umnezeu este cu

putinţă să se &mpărtăşească. Iar @rigorie Cu!%ntătorul de $umnezeu zice:

«a aceasta mă duce aici lumina ne&nserată a ade!ărului, să !ăd şi să pătimesc strălucirea lui $umnezeu. Iar strălucirea $umnezeului nostru este



peste noi», după roorocul psalmist 's. ///I/, 64( . «i una este lucrarealui $umnezeu şi a sfinţilor», scrie limpede Maim, cel ce se numără &ntre ei.

>a mai spune că ei sunt c"ipuri !ii ale lui =ristos şi sunt mai degra*ă una cu 1l prin "ar, dec%t numai asemănări ale ui.

&&"! %umne.eu este 4l +nsuşi +n Sine +nsuşi, #ele trei Ipostasuri dumne.eieştiavându-Se şi +ncon>urându-Se +ntre 4le +n c1ip firesc, +ntreg, veşnic, fără ieşire+n afară, dar şi neamestecat şi 8ine orânduit, aşa +ncât 4le şi au o singură lucrare,ceea ce nu ar putea afla cineva la nici una dintre făpturi! #ăci la cele de ospecie, lucrarea este de acelaşi fel, dar fiecare ipostas lucrând de sine, are şilucrarea proprie a sa! %ar la #ele trei ipostasuri dumne.eieşti şi prea +nc1inatenu este aşa! #u adevărat acolo este una şi aceeaşi lucrare! #ăci una estemişcarea voinţei dumne.eieşti, pornind din cau.a +ncepătoare care este 0atăl,

+naintând prin Fiul şi arătându-se +n %u1ul Sfânt! $ceasta se vădeşte dinre.ultatele ei! #ăci de aici se face cunoscută toată lucrarea firească a lui%umne.eu! #ăci nu vedem că fiecare ipostas, adică 0atăl, Fiul şi %u1ul Sfânt săai8ă fiecare un re.ultat propriu al lucrării sale, cum +şi face fiecare rândunicăcui8ul ei, de acelaşi fel,Sau cum se scrie fiecare pagină de altscriitor, deşi cu aceleaşi litere! i toatăcreaţia este un singur lucru al #elor 0rei &") şi de la această creaţie am fost+nvăţaţi de sfinţii părinţi să +nţelegem că lucrarea #elor trei Persoane

prea+nc1inate este una şi aceeaşi, dar nu despărţită +ntre #ele trei Persoane şi deacelaşi fel!

&&*! 0atăl, Fiul şi Sfântul %u1 sunt unul +ntr-altul +n c1ip 8ine orânduit şineamestecat şi de aici ştim că mişcarea şi lucrarea 9or este una! %e aceea viaţasau puterea pe care o are 0atăl +ntru Sine nu este alta decât a Fiului, #are areaceeaşi viaţă şi putere ca şi $cela! 9a fel şi Fiul şi Sfântul %u1! Iar cei cesocotesc că lucrarea dumne.eiască nu se deose8eşte deloc de fiinţa dumne-.eiască, fiindcă nu este altul, ci Onul şi $celaşi %umne.eu - viaţa noastră, şi$celaşi este viaţa dinainte de veci, nu pentru altul, ci +n Sine +nsuşi, sunt rătăciţi+n credinţă şi ne+nvăţaţi! @e+nvăţaţi, fiindcă n-au aflat că 0reimea supremă nu

este altceva decât +nsuşi %umne.eu, dar aceasta nu e o piedică să sedeose8ească unitatea de 0reime! Hătăciţi +n credinţă, fiindcă desfiinţea.ă una

12 ucrarea izvorăşte din fiinţă dar fiinţa este ipostasiată în &ele trei Persoane. Deci Acestea lucrează prin lucrarea aceleiaşi fiinţe adică prin lucrarea lor comună. Bn fiecarelucrare ce vine la noi vin &ele trei Persoane. "le ne înalţă ne îm$unătăţesc ne $ucură prin$ucuria or comună. De aceea lucrarea or este totdeauna o lucrare a iu$irii având în eaaceastă comuniune a iu$irii. De aceea cei cu o sensi$ilitate duhovnicească simt în acestelucrări pe &ele trei Persoane atât distincte cât şi unite. Altfel este cu lucrările indivizilorîndreptate spre alţii. &hiar când lucrează în comun ei nu formează un întreg pluripersonal

ci se adaugă lucrările lor.



prin alta atât fiinţa cât şi lucrarea! #ăci ceea ce e pentru altul nu e fiinţă) şi ceeace e pentru sine +nsăşi nu este pentru altul! %acă deci acestea nu se deose8esc+ntru nimic +ntre ele, se desfiinţea.ă una prin alta! <ai 8ine .is +i şterg din carteacinstitorilor de %umne.eu pe cei ce .ic că acestea nu se deose8esc +ntru nimic!

&&A! $ar noi mărturisim că ?iul lui $umnezeu este şi !iaţa noastră, dupăcauză şi lucrare, &nsă zicem că este şi !iaţa prin sine şi &n sine, neţinută &nnici o legătură şi desfăcută de toate. i zicem că le are pe am%ndouă acestea&n c"ip necreat. a fel zicem şi de 5atăl şi de $u"ul f%nt. $eci zicem că şi !iaţa noastră, prin care suntem făcuţi !ii, ca printr-o cauză a celor ce!ieţuiesc, nu este nimic altce!a, dec%t 5atăl, ?iul şi f%ntul $u". Căci

$umnezeul nostru Cel &n trei ipostasuri se numeşte !iaţa noastră după cauză. Iar c%nd !iaţa dumnezeiască este g%ndită nu din punctul de !edere al cauzei,

nici ca pentru altul, ci &n afară de !reo legătură silită şi prin ea &nsăşi, aceastanu este altce!a dec%t 5atăl, ?iul şi f%ntul $u". $eci acestea nu sunt o piedică pentru cei ce cred, ca să &nţeleagă că $umnezeu este necreat nunumai după fiinţă şi după ipostasuri, ci şi după lucrarea dumnezeiască aCelor 5rei. Căci noi mărturisim un singur $umnezeu &n trei ipostasuri, a!%nd o singură fiinţă şi putere şi lucrare şi toate celelalte c%te se contemplă &n 2urul

fiinţei. Iar Acestora i se zice, după criptură, şi totalitatea şi plinătateadumnezeirii 'Colos. II, <(, fiind contemplate şi cugetate la fel &n fiecare dinCele trei sfinte ipostasuri.

&&3! #ei ce nesocotesc această lucrare şi aici .ic că e creată, aici .ic că nu sedeose8eşte +ntru nimic de fiinţa dumne.eiască, născocind apoi altă rătăcire,dogmati.ea.ă ca singura lucrare necreată pe Fiul Onul @ăscut al 0atălui! ivrând să-şi +ntemeie.e această părere, aduc mărturie cuvintele prea cinstitului#1iril( DViaţa pe care 0atăl o are +n Sine nu este alta decât Fiul, şi viaţa din Fiulnu este alta decât 0atăl! i aşa se adevereşte cel ce .ice( D4u sunt +n 0atăl şi0atăl +ntru <ineE 7Ioan KIV, &&=! @oi +nsă vom arăta pe scurt, după putere,+nţelesul cuvintelor acestora ale sfântului şi vom vădi rătăcirea celor ce ni se+mpotrivesc dintr-un +ntuneric +n care nu se poate deose8i nimic! %umne.eiescul

#1iril se +mpotriveşte celor ce .ic +n c1ip greşit de Fiul că nu e numai nease-menea cu 0atăl, ci şi după 0atăl, pentru că are viaţa nu după fire, ci o do8ândeşte

prin participare şi adaos, ca unul ce a primit-o pe aceasta de la 0atăl, potrivit cucuvântul scris( DPrecum are 0atăl viaţă +ntru Sine, aşa a dat şi Fiului să ai8ăviaţă +ntru SineE 7Ioan V, &;=! #1iril se +mpotriveşte celor ce +nţeleg +n c1iprătăcit acest loc al 4vang1eliei! Fiindcă %umne.eu e numit viaţă şi după lu-crare, ca unul ce dă viaţă celor vieţuitoare, 7căci 4l este viaţa celor ce vieţuiescdupă fire, ca iditor al firii, dar şi al celor ce vieţuiesc dumne.eieşte, ca dătător al 1arului=, dar se numeşte viaţă şi privită +n sine nu pentru altul, ci +n mod

desfăcut şi de.legat cu totul, dumne.eiescul #1iril vrea să arate că Fiul nu Sedeose8eşte de 0atăl prin nici una din acestea două şi că dacă Fiul primeşte ceva



de la 0atăl, aceasta nu +nsemnea.ă că e după 0atăl, nici că 4l e al doilea +n timpdupă fiinţă! %e aceea, pe lângă alte multe, .ice şi aceasta( D@u prin faptul că

primeşte ceva are existenţă,ci existând primeşte cevaE! Iar +nc1eind adaugă(D$şadar faptul că primeşte ceva de la 0atăl nu sileşte pe Fiul să fie al doilea +n

timp după fiinţăE! #1iril nu +nţelege aici, prin viaţa pe care o are 0atăl şi pe careFiul o primeşte de la 0atăl, fiinţa!

&&;! %umne.eiescul #1iril arată apoi că deşi Fiul lui %umne.eu se numeşte +nlegătură cu cele ce vieţuiesc viaţa după lucrare ca #el ce le face pe acestea vii,numindu-se viaţa lor, nu este neasemenea cu 0atăl nici prin aceasta, ci are dupăfire faptul de a fi viaţa lor şi a le face vii pe acestea ca şi 0atăl! %e aceea scriemai departe( D%acă Fiul nu este viaţă după fire, cum va spune adevărul #el ce.ice( D#el ce crede +n <ine are viaţă veşnică E 7Ioan VI, A;, A'= şi iarăşi( 6ile

<ele ascultă glasul <eu şi 4u voi da lor viaţă veşnicăE 7Ioan K, "'-"=! Iar după puţin ( D4l făgăduieşte să dea, celor ce cred, viaţă, ca una care se află +n 4l prin fire şi sălăşluieşte +n 4l fiinţialE! #um mai poate deci gândi cineva că Fiul a primit-o de la 0atăl, deoarece nu o are Să se ruşine.e deci cei rătăciţi să spună,când aud că viaţa o are %umne.eu prin fire, că aceasta este fiinţa 9ui! #ăci nufiinţa 9ui ne-o dăruieşte nouă celor credincioşi, 0atăl sau Fiul sau %u1ul Sfânt!%eparte de noi să cugetăm o asemenea rătăcireC

&&'! ?n cele următoare marele #1iril +mpotrivindu-se nu mai puţin celor cecugetă cele contrarii, .ice( DVenind Fiul din 0atăl, +şi atrage toate ale $celuiadupă fire! Iar una dintre +nsuşirile fiinţiale ale 0atălui este şi viaţaE! %ar numinduna din +nsuşirile fiinţiale ale 0atălui, a arătat limpede că +nsuşirile $celuia suntmulte! %acă deci viaţa aceasta este fiinţa lui %umne.eu, după cei ce cugetăastfel %umne.eu are multe fiinţe! %ar pe lângă rătăcire mai suferă şi de cea maimare neştiinţă, spunând că existenţa şi +nsuşirea sunt acelaşi lucru! Iar o ne8unieşi mai mare este să spună că existenţa şi +nsuşirile, sunt una şi cele multe nu sedeose8esc +ntru nimic! #ăci e cu totul cu neputinţă şi lipsit de raţiune ca ceva săfie unul şi totodată mai multe!

&&! $şadar dumne.eiescul #1iril, c1iar numai spunând că şi viaţa este una din+nsuşirile 0atălui, a arătat aici că prin viaţă nu +nţelege fiinţa lui %umne.eu! %ar să +nfăţişăm cuvânt de cuvânt spusele lui, prin care spune că sunt multe+nsuşirile lui %umne.eu! #ăci continuând despre aceeaşi temă, spune că Dmulte+nsuşiri se dau 0atălui, dar Fiul nu este lipsit de eleE! #um ar fi deci acestemulte +nsuşiri ale lui %umne.eu, fiinţă dumne.eiască Iar voind să şi arate uneledintre aceste +nsuşiri ale 0atălui, a adus pe Pavel care .ice( D%umne.eu estenestricăcios, nevă.ut şi singur +nţeleptE 7& 0im! I, &'=! %e aici se vede şi maimult că nici una dintre +nsuşirile lui %umne.eu nu este fiinţa 9ui! #ăci cum ar fi

nestricăciunea, invi.i8ilitatea şi simplu, toate +nsuşirile negative la un loc, saufiecare +n parte, fiinţă @u este nici una fiinţă căci nu este aceasta sau acestea!



%ar teologii, punând +n rând cu acestea şi +nsuşirile afirmative ale lui%umne.eu, arată că nici una din ele nu +nfăţişea.ă fiinţa lui %umne.eu, deşicând e nevoie ne folosim pentru ea de toate aceste nume, odată ce aceasuprafiinţă este cu totul fără nume!

&&/! Fiind vor8a de +nsuşiri, ne +ntre8ăm +n c1ip necesar( căreia +i aparţin %acănici uneia, nici nu sunt +nsuşiri! Iar dacă aparţine vreuneia, dar aceasta estefiinţa, nu se deose8eşte, după ei, fiinţa de nici una dintre +nsuşiri, ci este afiecăreia şi a tuturor +nsuşirilor! %ar +nsuşirile fiind multe, fiinţa cea una va fimulte fiinţe! i $cel unul după fiinţă va fi multe după fiinţă şi deci are multefiinţe! Iar dacă este unul şi are multe fiinţe, este numaidecât compus! $eci dumnezeiescul C"iril, ridic%nd pe ascultători peste aceste păreri at%t derătăcite, zice &n «5ezaurele» sale: «$acă tot ce are numai $umnezeu este şi

fiinţa ui, se !a compune din multe fiinţe. Căci sunt multe cele ce aparţinnumai ui după fire şi nici uneia dintre făpturi. $umnezeieştile cripturi spun despre 1l că este &mpărat, $omn, nestricăcios şi ne!ăzut şi pe l%ngăacestea &ncă nenumărate altele. $acă fiecare din &nsuşirile ui ar a!ea rang de fiinţă, cum nu !a fi compus Cel simplu+ $ar a cugeta aceasta este tot ce

poate fi mai fără 2udecată».

&"2! #1iril, cel +nţelept +n cele dumne.eieşti, arată pe larg că deşi Fiul este dupălucrare viaţă şi se .ice că are viaţă ca unul ce ne face vii şi este viaţa celor vii,nu este neasemenea cu 0atăl nici +n această privinţă, căci şi $cesta dă viaţă! %ar el voind, pe lângă aceasta, să mai arate că deşi Fiul este şi se spune că are viaţănu pentru altul, ci +n c1ip cu totul desfăcut şi de.legat, nici +n această privinţă nueste neasemenea cu 0atăl! #ăci când nu numim pe %umne.eu viaţă, ca pe #el cene face vii, ci cu totul de.legat şi desfăcut, atunci numim fiinţa 9ui, plecând dela lucrarea care-I aparţine 9ui după fire! 9a fel face cu +nţelepciunea, cu

8unătatea şi cu toate celelalte! %eci voind să arate aceasta, #1iril .ice( D#ăciatunci când spunem că 0atăl are viaţă +ntru Sine 7Ioan KIV= numim viaţă peFiul, #are e altul decât 0atăl numai după ipostas, dar nu şi după viaţă! %e aceeanici nu se cugetă vreo compunere sau vreo du8lare +n legătură cu 4l! i când

.icem iarăşi că Fiul are viaţă +ntru Sine, +nţelegând viaţa cea de.legată, numim pe 0atăl! #ăci fiind viaţă nu pentru altul, ci +n c1ip de.legat, +n Sine, 0atăl şiFiul sunt Onul +ntr-$ltul! Pentru că +nsuşi Fiul a .is( D4u sunt +ntru 0atăl şi 0atăl+ntru <ineE 7Ioan KIV, &2=! Prin acestea dumne.eiescul #1iril a arătat că viaţadin 0atăl, adică Fiul, este şi nu este altceva decât 0atăl! %ar cei ce .ic că viaţadin Fiul nu este nimic altceva decât +nsuşi 0atăl, şi aceeaşi +ntru toate cu 4l,nedeose8indu-se +ntru nimic de 4l, şi aduc +n spri>in aceste cuvinte ale lui#1iril, se alipesc nu de dogmele cuviosului #1iril, ci de cele ale lui Sa8elie,când susţin că această viaţă este #el Onul-@ăscut din 0atăl!



&"&! %ar a aduce pe dumne.eiescul #1iril +mpotriva lui +nsuşi, când el scriecontra celor potrivnici, cum nu le va prile>ui cea mai mare osândă #ăci a spuneacum aceasta, acum aceea şi amândouă lucrurile a le socoti adevărate e propriuoricărui teolog 8ine cinstitor! %ar a grăi cele potrivnice sie +nsuşi nu face nimeni

dintre cei ce au minte! Sfântul #1iril a .is +ntâi cu dreptate că Fiul are viaţă dupăfire şi pe ea o dă celor ce cred +n 4l, arătând prin aceasta că nu numai fiinţa lui%umne.eu, pe care nu o primeşte nimeni, dar şi lucrarea după fire se .ice viaţa9ui şi pe aceasta au primit-o după 1ar cei ce au fost făcuţi vii de 4l! Iar prinaceasta se şi mântuiesc prin 4l, adică se fac nemuritori după %u1 cei ce nuvieţuiau +nainte după %u1! 7#ăci pot fi +nviaţi unii care au a>uns morţi cu unmădular, sau cu tot trupul=! %acă e aşa, cum ar putea, după aceea, cel ce a arătatacestea aşa de 8ine şi de limpede să desfiinţe.e această lucrare dumne.eiască şisă numească viaţă, fiinţa lui %umne.eu @umai cei ce forţea.ă cuvintele

sfântului pot susţine aceasta, 8ârfindu-& fără minte!&""! @u numai #el Onul-@ăscut al lui %umne.eu, ci şi %u1ul Sfânt e numit desfinţi lucrare şi putere, dar ca unul ce are nesc1im8at aceleaşi puteri şi lucrări caşi 0atăl! Fiindcă %umne.eu se numeşte, după marele %ionisie, şi putere, ca unulce are de mai +nainte +n Sine şi +ntrece toată puterea! %e aceea când unul dinaceştia doi se numeşte putere sau lucrare, avea să su8+nţelegem că sunt +nipostas! $şa .ice şi Vasile cel mare +ntru toate( D%u1ul Sfânt este puteresfinţitoare +n fiinţă, +n existenţă şi +n ipostasE! %ar spunând +n 0ratatul despre%u1ul Sfânt că nu toate lucrările sunt +n ipostas, e vădit că le-a deose8it peacestea şi de făpturi! #ăci cele ce sunt de la %u1ul Sfânt că ipostatice, suntfăpturi! Fiindcă %umne.eu a creat fiinţe cu +nsuşiri!

&"*! 0eologia negativă nu se +mpotriveşte celei afirmative şi nu o desfiinţea.ă,ci arată că cele spuse afirmativ despre %umne.eu sunt adevărate şi evlaviosspuse! %ar %umne.eu nu le are pe acestea ca noi! %e pildă %umne.eu arecunoştinţa celor ce sunt 7a făpturilor=! @oi de asemenea o avem pe a unora! %ar noi, ca a acelor ce sunt şi au fost făcute! %umne.eu +nsă nu ca a celor ce sunt şiau fost făcute! #ăci le-a cunoscut nu mai puţin şi +nainte de facerea lor! %rept

aceea cel ce spune despre %umne.eu că nu cunoaşte cele ce sunt ca cele ce sunt,nu se +mpotriveşte celui ce .ice că %umne.eu cunoaşte cele ce sunt, şi +ntrucâtsunt le cunoaşte! 4ste +nsă şi +n teologia afirmativă un +nţeles propriu teologieinegative! %e pildă când .ice cineva că toată cunoştinţa se +ndreaptă spre uno8iect oarecare, sau spre un conţinut de cunoscut, dar cunoştinţa lui %umne.eunu se +ndreaptă spre nici un o8iect, nu neagă primul lucru, +ntrucât %umne.eunu cunoaşte cele ce sunt 7făpturile= ca cele ce sunt, şi nu are cunoştinţa celor cesunt 7a făpturilor=, ca noi! ?n felul acesta se spune despre %umne.eu şi că nueste, dar +n +nţeles de depăşire! Iar cel ce .ice aceasta, o face ca să arate că cei ce

.ic că %umne.eu este nu .ic 8ine, se dă pe faţă că nu se foloseşte +n +nţeles dedepăşire de teologia negativă, ci +n +nţeles de lipsă, adică +n +nţelesul că



%umne.eu nu există nicidecum! %e acest prisos de necredinţă pătimesc şi cei ce+ncearcă, vai, prin teologia negativă să arate că %umne.eu nu are şi fiinţă şilucrare necreată! @oi +nsă le primim cu dragoste pe amândouă ca pe unele ce nuse desfiinţea.ă +ntre ele, +ntărind pe fiecare din ele prin cealaltă +n +nţelesul

8inecredincios!

&"A! Pentru a surpa desăvârşit toate aiurelile potrivnicilor şi a dovedi lărgimeane8uniei lor, socotesc că a>unge un scurt cuvânt de la părinţi( D4 fără de +nceput,.ice, şi +nceputE sau( D4ste un %umne.eu +mpreună cu +nceputul şi nu se+nlătură +nceputul prin aceea că e +nceput al ne+nceputuluiE! #ăci nu este fire a$cestuia +nceputul, precum nici a $celuia ne+ncepătoria! #ăci acestea sunt +n

>urul firii, nu firea +nsăşi! $şadar ce urmea.ă Fiindcă +nceputul şi ne+ncepătorianu sunt firea, ci +n >urul firii, va .ice cineva că acestea sunt tăiate Va spune

aceasta numai dacă a +nne8unit! Iar dacă acestea sunt necreate, fiind +nsuşiri alefirii lui %umne.eu, urmea.ă că %umne.eu este compus @icidecum! #ăci nu sedespart de firea dumne.eiască! %ar dacă +nsuşirile fireşti ale lui %umne.eu suntfire, atunci, pe lângă alţi părinţi, şi marele #1iril ne +nvaţă că %umne.eirea estecompusă! 0u +nsă citeşte cele ale marelui Vasile şi cele scrise de fratele său, carecugetă frăţeşte cu acela, +mpotriva lui 4unomie! #ăci acolo vei afla cum sunt deun cuget cu 4unomie potrivnicii şi vei avea limpede dove.ile +mpotriva lor!

&"3! 4unomienii socotesc că fiinţa 0atălui şi a Fiului nu este aceeaşi! #ăcisocotind că tot ce se .ice despre %umne.eu se .ice după fiinţă, ei susţin cădeoarece +ntre a naşte şi a se naşte este deose8ire, şi fiinţele lor sunt deose8ite!Iar potrivnicii de acum susţin că nu este $celaşi %umne.eu, #are are şi fiinţădumne.eiască şi lucrare dumne.eiască! #ăci socotind că tot ce se .ice despre%umne.eu este fiinţă şi negând orice deose8ire +ntre fiinţă şi lucrarea dumne-.eiască, prin aceasta socotesc că sunt mulţi şi feluriţi dumne.ei! i pentru unii şi

pentru alţii s-a arătat +nsă că nu tot ce se .ice despre %umne.eu se .ice dupăfiinţă, ci se .ice şi despre raportul 9ui cu altceva, adică cu ceva ce nu este 4l+nsuşi! %e pildă numele de 0ată I se dă +n raport cu Fiul! #ăci Fiul nu este 0ată!Iar %omn, +n raport cu creaţia slu>itoare! #ăci %umne.eu stăpâneşte peste cele

din timp şi din veac şi peste veacurile +nseşi! Iar a stăpâni este o lucrare necreatăa lui %umne.eu ce se deose8eşte de fiinţă, ca una ce este numită +n raport cualtceva, care nu este 4l +nsuşi!

&";! 4unomienii .ic că tot ce se spune despre %umne.eu este fiinţă, ca sădogmati.e.e că faptul nenaşterii este fiinţă şi ca +n felul acesta pe Fiul +ntrupatce se deose8eşte de 0atăl, să-9 co8oare, după părerea lor, la treapta de făptură!Iar pricina pentru o astfel de faptă .ic că este aceea ca să nu fie doi dumne.ei,

primul, cel nenăscut, iar al doilea, cel născut! Ormând acelora şi potrivnicii de

acum spun că tot ce se .ice despre %umne.eu este fiinţă ca să co8oare la făptură+n c1ip necredincios lucrarea nedespărţită, dar deose8ită de fiinţa lui %umne.eu,



ca una ce e din aceea, dar se dă spre +mpărtăşire făpturilor! 7#ăci toate se+mpărtăşesc de pronia ce i.vorăşte din dumne.eire a toate cau.atoare=! Iar

pricina faptei acesteia .ic că este aceea ca să nu fie două dumne.eiri( fiinţa+ntreit ipostatică, mai presus de nume, de cau.ă şi de +mpărtăşire, şi lucrarea lui

%umne.eu care vine din aceea şi se lasă +mpărtăşită şi numită! $ceştia nu văd că precum %umne.eu şi 0atăl se .ice 0ată +n raport cu Fiul Său şi are +n c1ipnecreat +nsuşirea de a fi 0ată, c1iar dacă 0ată nu +nseamnă fiinţa, aşa are%umne.eu +n c1ip necreat şi lucrarea, deşi lucrarea se deose8eşte de fiinţă! @oicând .icem o singură %umne.eire, .icem toate câte este %umne.eu, deci şifiinţa şi lucrarea! Prin urmare aceia sunt cei ce taie cu necredinţă %umne.eireacea una a lui %umne.eu +n create şi necreate!

&"'! $ccident este ceea ce se iveşte şi dispare! $stfel vedem şi accidente

nedespărţite! $ccident este şi ceea ce aparţine cuiva +n c1ip firesc, +ntrucât sescade! %e pildă cunoştinţa +n sufletul raţional! %ar +n %umne.eu nu este nimicde felul acesta, fiindcă 4l rămâne cu totul nesc1im8at, din care pricină nimic nuse socoteşte la 4l accident! #u toate acestea nu tot ce se .ice despre %umne.eu+nseamnă fiinţă! #ăci se .ic şi cele +n raport cu altceva! $cestea arată raportulfaţă de altceva, dar nu fiinţa! %e felul acesta este la %umne.eu şi lucrareadumne.eiască! %eci ea nu e nici fiinţă, nici accident, deşi e numită accident deteologii care arată numai aceea că ea este +n %umne.eu, dar nu este fiinţă!

&"! <ai e de spus că lucrarea dumne.eiască, deşi e accident, cum se .ice, econtemplată +n %umne.eu şi nu dă naştere compo.iţiei! $ceasta ne +nvaţă şirigorie cel cu numele de 0eologul, scriind despre %u1ul Sfânt( D%u1ul Sfânt esau din cele ce stau de sine, sau din cele contemplate +n altceva! %intre acestea,cele dintâi sunt numite fiinţă de cei pricepuţi +n acestea, iar cele de al doilea,accident! %acă ar fi accident, ar fi lucrarea lui %umne.eu! #ăci ce ar fi altcevaSau a cui #ăci $cesta nu primeşte compo.iţie! %eci .ice făţiş că dacă estedintre cele contemplate +n %umne.eu şi de aceea nu e fiinţă, ci e accident, şi senumeşte %u1, nu poate să fie altceva decât lucrarea lui %umne.eu! #ăci aceastaa arătat-o .icând( D#ăci ce ar fi altceva, sau al cuiE! Pregătind de mai +nainte

pe cititori să +nţeleagă că nu e nimic altceva, nici calitate, nici cantitate, nicialtceva din cele asemenea care pot fi contemplate +n %umne.eu, ci numailucrare, adaugă( D#ăci $cesta nu primeşte compo.iţieE! #um nu primeştecompo.iţie lucrarea contemplată +n %umne.eu Fiindcă singur 4l are lucrareadesăvârşit nepasivă, lucrând numai, dar nu şi pătimind +n ea, nici devenind, nicisc1im8ându-se!

&"/! Puţin mai sus 0eologul a +nfăţişat această lucrare şi ca necreată, deose8ind-o şi opunând-o făpturii! #ăci .ice( D%intre +nţelepţii din vremea noastră, unii au

socotit %u1ul făptură, alţii lucrare, iar alţii %umne.euE! 4l numeşte aici%umne.eu ipostasul +nsuşi! ?nfăţişând apoi lucrarea ca opusă făpturii, a arătat



limpede că nu este făptură! Iar mergând ceva mai departe, a .is de aceastălucrare că este mişcarea lui %umne.eu! #um nu va fi deci necreată mişcarea lui%umne.eu #ăci despre ea scrie şi purtătorul de %umne.eu %amasc1in, +ncapitolul 3/( D9ucrarea este, .ice, mişcarea +nfăptuitoare şi fiinţială a firii!

I.vorul lucrării este firea, este firea de unde este lucrarea! 9ucrul +nfăptuit estelucrarea! Iar cel ce lucrea.ă este $cel ce se foloseşte de lucrare, sau ipostasulE

&*2! 0eologul .ice aici ( D%acă e lucrare, va fi lucrată şi nu va lucra, şi +ndată ceva fi lucrată 7isprăvită=, o va opriE ! Potrivnicii au +nţeles şi au susţinut de aici călucrarea dumne.eiască este creată! #ăci n-au ştiut că şi despre cele necreate sespune că sunt lucrate, precum arată şi 0eologul +n altă parte scriind( D%acă 0atăleste nume de lucrare, lucrătorul ei ar fi deofiinţimeaE! Iar purtătorul de%umne.eu %amasc1in .ice( D5ristos a şe.ut de-a dreapta 0atălui, lucrând

dumne.eieşte purtarea de gri>ă a tuturorE! %ar nici faptul de Da fi oprităE nu seopune ca lucrarea să fie necreată! #ăci lucrarea creatoare a lui %umne.eu +ncepeşi +ncetea.ă, cum .ice şi <oise că D%umne.eu S-a odi1nit de toate lucrurile pecare a +nceput să le facăE! %ar lucrarea creatoare pe care o +ncepe şi o +ncetea.ă%umne.eu este o lucrare naturală şi necreată a lui %umne.eu!

&*&! %umne.eiescul %amasc1in, după ce a .is că lucrarea este o mişcare+nfăptuitoare şi fiinţială a firii, voind să arate că de o asemenea lucrare a .is0eologul, că e lucrată şi oprită, a adaus( D0re8uie să se ştie că lucrarea este omişcare, şi ea e mai mult lucrată decât lucrea.ă, cum .ice rigorie 0eologul +nD#uvântul despre %u1ul SfântE( DIar dacă este lucrare, e vădit că va fi lucrată şinu va lucra, şi +ndată după ce a fost lucrată o va opriE! 4 vădit aşadar că cei cecugetă cele potrivnice, dogmati.ând că lucrarea de care a vor8it aici rigorie ecreată, co8oară ne8uneşte la treapta de făptură +nsăşi lucrarea firească şi fiinţialăa lui %umne.eu, pe care Sfântul %amasc1in, arătând-o nu numai ca lucrată, ci şica lucrând, a +nfăţişat-o ca fiind necreată! Iar că acesta nu se deose8eşte aici decel cu numele de 0eologul, am arătat +n D#uvinteleE mele pe larg &*!

&*"!?nsuşirile ipostatice sunt indicate +n %umne.eu fiind +ntr-un raport unele cu

altele, căci ipostasurile se deose8esc +ntre ele, dar nu după fiinţă! %ar uneori enumit ca fiind +n raport şi cu creaţia! #ăci nu se poate numi Prea Sfânta 0reimeşi 0ată, precum se numeşte %umne.eu mai +nainte de veci, fără de +nceput, mareşi 8un! #ăci nu fiecare dintre ipostasuri, ci numai unul dintre cele trei este 0atăldin #are sunt şi la #are se referă celelalte! %ar +n raport cu creaţia, fiindcă

13 aptul că lucrarea dumnezeiască are ipostasul ca lucrător nu înseamnă că ea e pasivă. Bn lucrarea lucrată se arată însuşi su$iectul ca lucrător. Dacă ea ar fi pasivă ar fi despărţităde su$iect. în realitatenu se poate despărţi între su$iectul lucrător şi lucrarea ui. 'ocmai deaceea a declara lucrarea su$iectului dumnezeiesc creată înseamnă a- face pe "l însuşi

creat.



aceasta este un lucru al celor 0rei, adus la fiinţă din nimic, şi pentru cei făcuţi fii prin 1arul comun dăruit de cei 0rei, se numeşte 0ată şi 0reimea! %e pildă(D%omnul %umne.eul tău este un %omnE 7%eut! VI, A=, sau( D0atăl nostru celdin ceruriE +nfăţişea.ă Sfânta 0reime, ca un %omn şi %umne.eu al nostru şi ca

0ată al nostru, #are ne naşte prin 1arul Său! %ar +n raport cu Fiul cel de o fiinţă,numai 0atălui i se .ice 0ată! i 9ui i se .ice şi +nceput, +n raport cu Fiul şi cu%u1ul! %ar 0atăl e numit şi +n raport cu .idirea +ncepută, dar ca Stăpân şi#reator al tuturor! #ând deci 0atăl este numit +nceput +n raport cu creaţia,+nceput este şi Fiul) dar nu sunt două +nceputuri 7principii=, ci unul! %eci +n sensde relaţie i se .ice şi Fiului +nceput 7principiu= +n raport cu creaţia, precum i se.ice şi Stăpân faţă de cele slu>itoare! Prin urmare 0atăl şi Fiul cu %u1ul sunt faţăde creaţie un singur +nceput 7principiu= şi un singur Stăpân, un singur #reator,un singur %umne.eu şi 0ată, un singur #ârmuitor, Supraveg1etor şi toate cele-

lalte! Iar dintre toate acestea, nici una nu este fiinţă! #ăci nu s-ar .ice +n raportcu altceva dacă ar fi fiinţa 9ui &A!

&**! Po.iţii, deprinderi, locuri şi timpuri şi tot ce e de felul acesta nu se spun la%umne.eu +n +nţeles propriu, ci +n +nţeles +mprumutat 7metaforic=! %ar a face şia lucra, numai despre %umne.eu se poate spune +n c1ipul cel mai adevărat! #ăcinumai %umne.eu face! Iar 4l nu devine şi nu pătimeşte cât priveşte fiinţa 9ui!

14 0e pare că 0fântul 2rigorie Palama consideră că ţine de însăşi fiinţa lui Dumnezeu să fie spre ceva dar spre ceva în interiorul ei interpersonal. &ăci altfel n-ar e#ista ca 'ată ca iu şi ca Duhul 0fânt. ?i pe această structură a ei de a fi spre ceva în ea însăşi se întemeiază faptul de a putea fi şi spre ceva din afară de ea /dar acest ceva din afară devine prin faptulcă Dumnezeu intră în relaţie cu el într-o anumită măsură interior ui) se întemeiază faptulde a putea crea adică de a crea şi desăvârşi o creatură realizând şi cealaltă formă posi$ilăa capacităţii ui de a fi 8spre ceva9. Altfel ar rămâne închis într-un fel de e#istenţă

panteistă. *ealitatea creaturii e deci semnul doveditor al faptului că Dumnezeu are caracter personal fără ca acest caracter să il dea creatura însăşi. aptul de a putea crea înseamnăcă Dumnezeu are un caracter personal. &reatura îşi are temeiul în caracterul trinitar al lui

Dumnezeu. De aceea spune 0fântul 2rigorie Palama că dacă Dumnezeu nu e în treiipostasuri nu e nici &reator şi 0tăpân al tuturor. rcând până la fiinţa lui Dumnezeu

categoria lui 8spre ceva9 0fântul 2rigorie Palama vede în faptul că chiar în interiorul fiinţei divine e#istă acest 8spre ceva9 un temei suprem pentru faptul că nimeni şi nimic nu e pentru sine ci pentru altele şi pentru alţii. iinţa divină nu e pentru nimic altceva din afarădecât datorită faptului că e tripersonală că e deci pentru altul în interiorul ei. Datorităacestui fapt şi creaturile sunt unele pentru altele dar şi pentru &ineva care e mai presus deele anume pentru &el care creându-le a realizat 8spre ceva9 al 0ău cu ele şi le-a imprimat

prin aceasta şi lor un 8spre ceva9 cu "l. Dacă Dumnezeu numai realizând şi cu creaturile al0ău 8spre ceva9 îl realizează pe acesta în am$ele forme posi$ile creaturile numai realizândal lor 8spre ceva9 şi cu ceea ce e în afară de cercul lor realizează în mod perfect al lor 8spreceva9 depăşind închisoarea cercului lor în mod real.&eea ce a spus 0fântul 2rigorie Palamaaci e ultima întemeiere a relaţiei între persoane şi între ele şi orice altceva chiar în fiinţa

divină.



i singur face fiecare lucru prin toate! Singur creea.ă din cele ce nu suntnicidecum, având lucrarea cea atotputernică, prin care e şi numit un raport culumea şi are lucrările +n puterea Sa! #ăci 4l nu poate pătimi nicidecum ceva +nfirea Sa! %ar poate adăuga ceva făpturilor dacă vrea! $ avea +n potenţă pătimirea

şi tre8uinţa de a primi ceva după fiinţă, ţine de neputinţă! %ar a avea puterea dea face şi a adăuga făpturilor ceva când vrea, ţine de tăria dumne.eiască şiatotţiitoare!

&*A! 0oate cele ce sunt 7creaturile= se recapitulea.ă +n .ece categorii( fiinţă,calitate, cantitate, spre ce 7relaţie=, unde 7locul=, când 7timpul=, a face, a pătimi,a avea, a .ăcea 7a sta=! #ele nouă din urmă sunt contemplate +n fiinţă 7+nsu8stanţă=! $şa fiind, %umne.eu este fiinţă mai presus de fiinţă, +n care singurăse contemplă numai faptul de a fi spre ceva şi a face, care nu aduc acesteia nici

o compunere sau sc1im8are! #ăci %umne.eu face toate, nepătimind nimic dupăfiinţă! #ăci este şi #reator faţă de creaţie şi +nceput 7principiu= şi Stăpân al.idirii căreia i-a dat +nceput şi care-I slu>eşte 9ui! Ba este şi 0atăl nostru,născându-ne din nou prin 1ar! 4ste +nsă şi 0atăl faţă de Fiul, #are nu a +nceputnicidecum +n timp şi e Fiu faţă de 0atăl) şi %u1ul este purcesul 0atălui, +m-

preună-veşnic cu 0atăl şi cu Fiul, fiind toţi trei de una şi aceeaşi fiinţă! Iar cei ce zic că $umnezeu este numai fiinţă, nea!%nd nimic ce se contemplă &n ea,

fac pe $umnezeu să nu ai*ă nici puterea de a crea şi de a lucra nici raportarea spre ce!a. $acă, deci, cel pe care-6 socotesc ei $umnezeu nu areacestea, nu e nici lucrare, nici ?ăcător şi nu are nici lucrare. i nu e nici &nceput 'o*%rşie(, nici Creator şi tăp%n 9 nu e nici 5atăl nostru după "ar.Căci cum ar fi acestea, odată ce nu sunt contemplate &n fiinţa ui şi odată ce

1l nu are puterea de a face şi de a se raporta la ce!a + >a se desfiinţează şi Cele trei ipostasuri ale 5reimii, dacă nu se contemplă &n fiinţa 5reimii raportarea spre ce!a. Iar dacă nu e &n trei ipostasuri, nu e nici tăp%n al tuturor, nici $umnezeu. Aşadar cei ce cugetă aşa, asemenea celor potri!nici,sunt şi fără $umnezeu.

&*3!%umne.eu are şi ceea ce nu este fiinţă! %ar dacă nu este fiinţă, nu +nseamnă

că este accident! #ăci ceea ce nu numai că nu dispare, dar nici măcar nu primeşte, sau suferă vreo oarecare creştere sau micşorare, nu poate fi numărat+ntre accidente! %ar dacă aceasta nu este nici accident nici fiinţă, nu +nseamnăcă nu este dintre cele ce nu sunt nicidecum, ci există şi există cu adevărat! @ueste accident, fiindcă este cu totul nesc1im8a8il! %ar nu este nici fiinţă, căci nueste dintre cele ce su8.istă de sine! %e aceea i se .ice de unii teologi şi accident,arătând numai atâta, că nu este fiinţă! %eci ce urmea.ă %acă fiecare dintre+nsuşirile ipostatice şi fiecare dintre ipostasuri nu e nici fiinţă nici accident la%umne.eu, pentru aceasta este oare dintre cele ce nu sunt nicidecum %oamne

fereşteC ?n acelaşi fel deci şi lucrarea dumne.eiască a lui %umne.eu nu e nicifiinţă, nici accident, dar pentru aceasta nu e dintre cele ce nu sunt nicidecum!



Sau ca să spun ceea ce socotesc toţi teologii( %acă %umne.eu face ceva prinaceea că voieşte, dar nu numai prin aceea că are o anumită fire, urmea.ă căaltceva este a voi şi altceva a avea o anumită fire! Iar dumne.eiască! %eci cevom .ice Fiindcă voia la %umne.eu dacă e aşa, voia dumne.eiască este altceva

decât firea şi nu este fiinţă, nu există ea nicidecum ?n nici un ca. nuC #i este, şieste a lui %umne.eu, #are nu are numai fiinţă, ci şi voinţă, după care face, fie căvrea cineva să o numească accident, ca una ce nu este fiinţă, fie nici accident, cauna ce nu suferă nici o compunere sau sc1im8are! $şadar %umne.eu are şi ceeace este fiinţă şi ceea ce nu este fiinţă, c1iar dacă aceasta nu e numită accident,adică are voinţă şi lucrare dumne.eiască!&*;!Fiinţa, dacă nu are o lucrare ce se deose8eşte de ea, va fi cu totulinconsistentă şi numai o plăsmuire a cugetării! #ăci omul, aşa .is +n genere, nucugetă, nu crede, nu vede, nu miroase, nu grăieşte, nu aude, nu se mişcă, nu

răsuflă, nu mănâncă, şi simplu grăind, nu are lucrare ce se deose8eşte de fiinţăşi nu se arată că este +n ipostas! %e aceea Domul +n genereE este cu desăvârşire+nconsistent 7inexistent=! %ar omul care are lucrare firească deose8ită de fiinţă,una sau mai multe, sau toate câte le-am .is, se cunoaşte din ele că este +n ipostasşi nu este inconsistent! Iar fiindcă aceste lucrări nu se văd numai la unul, ci ladoi, la trei sau mai mulţi, se arată că omul este +n nenumărate ipostasuri!

&*'! %umne.eu, după dreapta credinţă a noastră, adică a Bisericii, +ntemeiată prin 1arul Său, are o lucrare firească ce-9 arată pe 4l +nsuşi şi prin aceasta sedeose8eşte de fiinţa 9ui! #ăci 4l preştie şi poartă de gri>ă de cele de >os, lecrea.ă, le susţine, le stăpâneşte, le preface după voia Sa, precum ştie! Prinaceasta se arată că este +n ipostas, dar nu numai fiinţă neipostatică! Iar fiindcătoate aceste lucrări nu se contemplă numai +ntr-un ipostas, ci +n trei, %umne.euse cunoaşte prin ele ca existând +n trei ipostasuri! Potrivnicii +nsă, .icând că%umne.eu nu are o lucrare firească ce-9 arată pe 4l, şi prin această deose8ită defiinţa 9ui, .ic că %umne.eu nu este +n ipostas şi fac pe %omnul, #el +n treiipostasuri, cu desăvârşire neipostatic 7inconsistent=! $stfel covârşesc +ntr-atâta+n rătăcire pe Sa8elie 9i8ianul, pe cât +ntrece necredinţa +n răutate, dreaptacredinţă!

&*! #ele trei ipostasuri dumne.eieşti nu au numai o lucrare asemănătoare, cume la noi, ci cu adevărat una şi după număr! $ceasta nu pot să o spună cei cecugetă ale celor potrivnici! Fiindcă ei .ic că #ele trei Ipostasuri nu au o lucrarecomună necreată, ci că Ipostasurile sunt lucrări pe rând ale Onuea din 4le, +ncâtdupă ei, nu este o lucrare comună dumne.eiască! %eci nici astfel nu pot săspună că #ele trei Ipostasuri au o singură lucrare, ci desfiinţând pe rând alt şi altIpostas, se poate vedea că fac neipostatic pe %umne.eu, #el +n trei Ipostasuri!

&*/! #ei cu sufletul 8olnav de această opinie +nşelătoare, numind creată lucrareace se deose8eşte de fiinţa lui %umne.eu, socotesc că şi lucrarea creatoare a lui



%umne.eu, adică puterea 9ui creatoare este creată! %ar nu poate crea şi lucracineva fără lucrare, precum nici exista nu poate fără existenţă! %eci precum celce .ice că existenţa lui %umne.eu este creată nu poate .ice că %umne.eu există+n c1ip necreat, aşa nu poate socoti cel ce numeşte lucrarea lui %umne.eu

creată, că 4l poate lucra şi .idi +n c1ip necreat!

&A2!Făpturi ale lui %umne.eu sunt şi se numesc, de cei ce cugetă 8inecredincios, nu lucrarea lui %umne.eu, după aiurelile celor potrivnici 7vai cenecredinţă C=, ci re.ultatele lucrării dumne.eieşti! #ăci dacă făpturile ar filucrarea, ele ar fi sau necreate 7o, ce ne8unie C=, ca unele ce ar exista +nainte de ase fi creat, sau %umne.eu n-ar avea lucrare +nainte de făpturi 7o, ce credinţărătăcităC= %ar %umne.eu fiind lucrător şi atotputernic din veci, făpturile, oricum s-ar numi, nu sunt lucrarea lui %umne.eu, ci cele săvârşite sau re.ultatele

lucrării! Iar lucrarea lui %umne.eu este, după teologi, necreată şi +mpreună-veşnică cu %umne.eu!

&A&! @u lucrarea se cunoaşte din fiinţă, ci fiinţa se cunoaşte din lucrare! %ar secunoaşte că este, nu +nsă şi ce este! %e aceea şi %umne.eu se cunoaşte, dupăteologi că este, nu din fiinţă, ci din pronia Sa! %eci lucrarea se deose8eşte defiinţă şi prin aceasta, anume că lucrarea este ceea ce face cunoscut, iar fiinţa,ceea ce se cunoaşte prin lucrare că este! %ar apărătorii rătăcirii, silindu-se să neconvingă că lucrarea dumne.eiască nu se deose8eşte +ntru nimic de fiinţadumne.eiască, se silesc, desfiinţând aceea prin ce %umne.eu se cunoaşte, să neconvingă că nu cunoaştem că %umne.eu există, precum nu cunosc nici ei! Iar cel ce nu cunoaşte aceasta, este cel mai fără %umne.eu şi mai lipsit de minte!

&A"! #ând aceştia .ic că %umne.eu are lucrare, dar ea nu se deose8eşte nici-decum de fiinţa dumne.eiască, +ncearcă să-şi um8rească rătăcirea lor şi să.ăpăcească şi să amăgească +n c1ip +nşelător 7sofistic= pe ascultători! #ăci aşafăcea şi Sa8elie 9i8ianul, .icând că %umne.eu şi 0atăl are şi Fiu, dar $cesta nuse deose8eşte +ntru nimic de 4l! Precum deci acela a fost vădit .icând pe 0atăl,fără Fiu, +ntrucât nega deose8irea dintre 4i după ipostas, aşa aceştia, .icând că

lucrarea dumne.eiască nu se deose8eşte +ntru nimic de fiinţa dumne.eiască, sevădesc acum cugetând pe %umne.eu, ca neavând câtuşi de puţin lucrare! #ăcidacă acestea nu se deose8esc +ntru nimic, %umne.eu nu are nici pe Da faceE,nici pe Da lucraE! #ăci, după teologi, nu poate lucra cineva fără lucrare, precumtot după ei, nu poate exista fără existenţă! Iar că lucrarea dumne.eiască sedeose8eşte, pentru cei ce cugetă sănătos, de fiinţa dumne.eiască, e vădit şi prinaceasta! 9ucrarea săvârşeşte prin lucrare ceva ce nu este lucrătorul! #ăci%umne.eu lucrea.ă şi face făpturile! 4l +nsă e necreat! Iar a se raporta la ceva,+nsemnea.ă totdeauna a se raporta la altceva! #ăci Fiul se .ice +n raport cu 0atăl!

0atăl +nsă nu este niciodată Fiu al 0atălui! %eci precum raportarea la ceva nu se poate să nu se deose8ească de fiinţă, sau să nu se contemple +n fiinţă, ci să fie



fiinţă, aşa nici lucrarea nu e cu putinţă să nu se deose8ească de fiinţă, ci să fiefiinţă, c1iar dacă nu le place celor potrivnici!

&A*! 3asile cel mare, !or*ind &n capitolele lui silogistice despre $umnezeu,

zice că lucrarea nu e nici cel ce lucrează, nici ceea ce e lucrat 'să!%rşit(. Aşadar lucrarea nu este nedeose*ită de fiinţă. Iar dumnezeiescul C"iril,!or*ind şi el despre $umnezeu, zice că «a face» ţine de lucrare, iar «a naşte»de fire. Iar firea şi lucrarea nu sunt acelaşi lucru. a r%ndul său purtătorul de $umnezeu $amasc"in zice că naşterea este lucru al firii dumnezeieşti, iar creaţia, lucru al !oinţei dumnezeieşti. &n altă parte zice iarăşi tot el, &n c"iplămurit: «Altce!a este lucrarea şi altce!a iz!orul lucrării9 lucrarea estemişcarea fiinţială a firii, iar iz!orul lucrării, firea din care iese lucrarea».

Aşadar &n multe locuri dumnezeieştii părinţi, zic că lucrarea se deose*eşte de

fiinţa dumnezeiască.&AA! Fiinţa dumne.eiască este cu totul fără nume, fiindcă este mai presus decugetare! %ar se numeşte din toate lucrările Sale, nici unul din numenedeose8indu-se când e vor8a de ea, după +nţeles, de altul! #ăci prin fiecare şi

prin toate nu se numeşte nimic altceva decât ascunsul acela, care nu se cunoaştenicidecum ce este! %ar cu referire la lucrări, fiecare din aceste nume are un+nţeles deose8it! #ăci cine nu ştie că a crea, a stăpâni, a >udeca, a purta de gri>ă,a ne +nfiia %umne.eu prin 1arul Său se deose8esc +ntre ele %eci cei ce .ic căaceste lucrări dumne.eieşti naturale sunt create +ntrucât se deose8esc +ntre ele şide firea dumne.eiască, ce altceva fac decât co8oară pe %umne.eu la treapta defăptură #ăci cele create, cele stăpânite, cele >udecate şi, simplu, toate cele defelul acesta, sunt făpturile, iar nu #reatorul, Stăpânitorul şi Nudecătorul, nici

puterea de a >udeca, de a stăpâni şi de a crea, care se contemplă +n c1ip firesc +n4l!

&A3!?iinţa lui $umnezeu, precum este, după cu!%ntătorii de $umnezeu, cutotul fără nume, ca mai presus de nume, aşa este şi cu neputinţă de&mpărtăşit, fiind, după ei, mai presus de &mpărtăşire. $ar aceştia, care nu

ascultă acum de &n!ăţătura $u"ului, dăruit prin sfinţii noştri părinţi, ne*%rfesc pe noi, care mărturisim &mpreună cu aceia, zic%nd că, dacă lucrareadumnezeiască se deose*eşte de fiinţa dumnezeiască şi dacă se contemplă

peste tot ce!a &n fiinţa lui $umnezeu, se produc mulţi dumnezei, sau $umnezeu cel Hnul de!ine compus. 1i nu ştiu că nu puterea de «a lucra» şi lucrarea, ci &nsuşirea de «a pătimi» şi pătimirea pricinuiesc compunerea.

$umnezeu, &nsă, lucrează nepătimind nimic, nici sc"im*%ndu-e. Aşadar nue compus din pricina lucrării. e l%ngă aceea $umnezeu are şi referinţă faţăde ce!a şi faţă de creaţie, ca Cel ce este &nceputul 'rincipiul( şi tăp%nul ei.

$ar pentru aceasta nu se numără &mpreună cu cele ce s-au făcut. A spune căsunt mulţi dumnezei, pentru că $umnezeu are lucrare, c"iar şi dacă fiinţa



dumnezeiască şi lucrarea dumnezeiască sunt ale unui unic $umnezeu, mai *ine zis sunt Acelaşi $umnezeu, este cu ade!ărat o aiureală a ne*uniei lor.

&A;!%upă ce %omnul a spus către ucenicii Săi( DSunt unii dintre cei ce stau aici

care nu vor gusta moartea până nu vor vedea +mpărăţia lui %umne.eu venind+ntru putereE 7<arcu IK, &=, după şase .ile, luând pe Petru, pe Iaco8 şi pe Ioanşi urcându-se pe muntele 0a8orului, Dle-a strălucit ca soarele şi veşmintele 9uis-au făcut al8e ca luminaE 7<atei KVII, &-"=! #ăci aceia nu mai puteau privi)mai 8ine .is, ne mai fiind +n stare să caute la lumina aceea, au că.ut cu faţa la

pământ 7<atei KVII, ;=! 0otuşi, după făgăduinţa <ântuitorului, au vă.ut+mpărăţia lui %umne.eu, lumina aceea dumne.eiască şi tainică, pe care rigorieşi Vasile cel mare o numesc dumne.eire! #el dintâi .ice( D%umne.eirea ce s-aarătat pe munte ucenicilor este lumină şi frumuseţe a #elui cu adevărat puternic,

dumne.eirea inteligi8ilă şi contemplată a 9uiE! Vasile cel mare .ice( D$cealumină este şi frumuseţe a lui %umne.eu, contemplată numai de sfinţi +ntru puterea %u1ului dumne.eiescE! %e aceea şi .ice iarăşi( DPetru şi fiii tunetului auvă.ut frumuseţea 9ui +n munte, covârşind strălucirea soarelui şi s-au +nvrednicitsă vadă cu oc1ii arvuna pre.enţei 9uiE! Iar #uvântătorul de %umne.eu%amasc1in, +mpreună cu Ioan cel cu ură de $ur, au numit lumina aceea( ra.anaturală a dumne.eirii! #el dintâi scrie( DFiu născut fără de +nceput din 0atăl arera.a naturală fără de +nceput a dumne.eirii şi slava dumne.eirii se face slavatrupuluiE ! Iar #uvântătorul de $ur .ice( D%omnul S-a arătat pe munte maistrălucit decât Sine, dumne.eirea arătând ra.ele SaleE!

&A'! Această lumină dumnezeiască şi tainică, dumnezeirea şi &mpărăţia lui $umnezeu, frumuseţea şi strălucirea firii dumnezeieşti, !ederea şi *ucuriasfinţilor &n !eacul fără de sf%rşit, raza şi sla!a firească a dumnezeirii, ereticii cu m%ncărime de lim*ă o numesc nălucă şi făptură, iar pe cei ce nu pot suferi să "ulească asemenea lor această lumină dumnezeiască şi socotesc că

$umnezeu este necreat at%t după fiinţă c%t şi după lucrare, &i p%răsc,*%rfindu-i că cred &n doi dumnezei. $ar ruşineze-se8 Căci cu toate că enecreată şi lumina dumne-zeiască, unul este $umnezeul nostru &ntr-o

singură dumnezeire. Căci, precum s-a arătat pe larg mai sus, şi fiinţanecreată şi lucrarea necreată, adică "arul dumnezeiesc şi lumina lui sunt aleunui singur $umnezeu.

&A! 4reticii rătăciţi spunând, deci cu +ndră.neală la Sinod că socotesc nălucă şifăptură, şi +ncercând să stingă lumina dumne.eiască ce a strălucit din<ântuitorul pe 0a8or, şi fiind respinşi pe larg, dar nelăsându-se convinşi, au fostsupuşi afurisirii şi anatemei scrise &3! #ăci ei 1ulesc venirea +n trup a lui

15 " vor$a de 0inodul din (C(.



%umne.eu &; şi susţin ne8uneşte că dumne.eirea lui %umne.eu este creată, şicât +i priveşte, fac făptură pe 0atăl, pe Fiul şi pe Sfântul %u1! #ăci dumne.eirea#elor 0rei este una şi aceeaşi! Iar dacă .ic că cinstesc dumne.eirea necreată, evădit că susţin două dumne.eiri ale lui %umne.eu, una creată şi alta necreată!

$stfel râvnesc să +ntreacă pe toţi rătăciţii şi rău credincioşii din vec1ime!

&A/! $ltă dată, căutând să acopere rătăcirea lor, .ic că lumina care a strălucit pe0a8or, e şi necreată şi fiinţă a lui %umne.eu, 1ulind şi +n felul acesta +n multe

privinţe! Fiindcă acea lumină a fost vă.ută de apostoli, ei cugetă +n c1ip rătăcitcă fiinţa lui %umne.eu se poate vedea! %ar să audă pe cel ce .ice( D@imenea n-atrăit cu adevărat, care să fi vă.ut sau să fi arătat cu graiul fiinţa sau firea lui%umne.euE 7Ierem! KKIII, &=! i nu numai nimenea dintre oameni, dar nicidintre +ngeri! #ăci c1iar şi serafimii cu şase aripi +şi acopăr feţele cu aripile

+naintea luminii covârşitoare ce iese de acolo 7Isaia VI, "=! %eci odată cesuprafiinţă lui %umne.eu nu a fost vă.ută de nimeni niciodată, când ereticii .iccă lumina aceea este tocmai acea suprafiinţă, mărturisesc că şi lumina aceea estecu totul nevă.ută şi că nici fruntaşii apostolilor nu s-au +nvrednicit de vederea ei

pe munte, nici %omnul nu a făgăduit-o cu adevărat acelora, nici nu spuneadevărul cel ce .ice( D$m vă.ut slava 9uiE 7loan I, &A=! #ăci fiind cu 4l +nmuntele cel sfânt şi priveg1ind, DPetru şi cei +mpreună cu dânsul au vă.ut slava9uiE! Iar altul .ice despre Ioan, ucenicul cel cu deose8ire iu8it de 5ristos, că Davă.ut pe munte +nsăşi dumne.eirea #uvântului descoperităE! %eci au vă.ut, auvă.ut cu adevărat acea lumină necreată şi dumne.eiască, %umne.eu rămânândnevă.ut, după ascun.imea Sa mai presus de fiinţă, c1iar de-ar crăpa căpeteniileere.iei şi cei de un cuget cu ei!

&32! %ar când +i +ntrea8ă cineva pe aceşti eretici, care spun că lumina aceea estefiinţa dumne.eirii( D6are se vede fiinţa lui %umne.euE, fiind siliţi, +şi desco-

peră viclenia, .icând că au spus că acea lumină este fiinţă, fiindcă prin ea s-avă.ut fiinţa lui %umne.eu! #ăci Dfiinţa lui %umne.eu se vede prin făpturiE!$stfel nenorociţii prefac iarăşi +n făptură lumina Sc1im8ării la faţă a %omnului!%e altfel prin făpturi nu se vede fiinţa, ci lucrarea creatoare a lui %umne.eu!

%eci +n c1ip rătăcit şi +ntr-un glas cu 4unomie .ic şi aceştia că fiinţa lui%umne.eu se vede prin făpturi! $stfel aiureala necredinţei lor are multe c1ipuri!%rept aceea tre8uie să fugim de ei şi de +mpărtăşirea cu ei, ca de o 1idrăstricătoare de suflet şi cu multe capete, ca de o strâm8are cu multe c1ipuri adreptei credinţe!

16 0fântul 2rigorie Palama a remarcat în mai multe rânduri că negarea lucrării necreate alui Dumnezeu în făpturi implică în ea negarea întrupării. 'rupul lui !ristos rămâne în acest

caz alăturea de dumnezeirea ui dar nu e penetrat de ea.



'etras din ?ilocalia sau culegere din scrierile finţilor ărinţi care aratăcum se poate omul curăţi, lumina şi desă!%rşi L 3olumul 3II(

Documents

Sfântul Grigorie Palama (din Filocalie vol. VII) - Cuvinte pentru cei ce se liniştesc cu evlavie şi alte scrieri în apărarea isihasmului