CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU DE LA BASARABI

Sfântul Dumitru

VIAŢA SFÂNTULUI DUMITRU, IZVORÂTORUL DE MIR

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximilian Galeriu (284 – 311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Și îl învățau părinții în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci, săvârșind adică faceri de bine celor ce trebuiau. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Și tânărul creștea cu anii și cu înțelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor nu numai al multor averi, ci și al bunului lor nume.

Maximilian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia și, cunoscându-i înțelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Și a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetățeni, iar el cârmuia cu multa vrednicie poporul, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos.

Nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creștin și s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciții, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate în cinstea zeilor și a venit împăratul și la Tesalonic. Și Dimitrie fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre dânsul a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin și a defăimat închinarea păgânească. Și îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniță până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.

Și se bucură împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit, pe nume Lie, vandal de neam, înalt, puternic și înfricoșător la chip, că se lupta cu cei viteji și-i ucidea, aruncându-i în sulițe. Deci, era acolo un tânăr creștin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruțare pe oameni, mai cu seamă pe creștini, s-a aprins de râvnă. Și vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul în temniță, cerând de la dânsul rugăciuni și binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Și, însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: "Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!"

Deci, intrând în lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!" Și îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Și s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostași, poruncindu-le să-l străpungă cu sulițele pe Sfântul în temniță, că a fost pricina morții lui Lie. Și aceasta, făcându-se îndată, marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Și s-au făcut la moaștele lui multe minuni și prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul și Sfântului Nestor.

Cuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabi

Cuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabi a fost proclamat ocrotitor al Bucureştiului în anul 1792, în vremea păstoririi Mitropolitului Filaret al II-lea. Sfântul Dimitrie cel Nou a săvârşit numeroase minuni şi a fost venerat de credincioşii din întreaga ţară. A fost canonizat  în anul 1955, când i s-a acordat ca zi de prăznuire data de 27 octombrie.

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, păstrate în Catedrala Patriarhală, sunt pregătite în fiecare an cu ocazia sărbătorii sale, de pe 27 octombrie, pentru a fi cinstite de miile de închinători care participă la pelerinajul din Capitală. Şi anul acesta, cinstitele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie au fost acoperite cu veşminte noi, luminoase, împodobite şi brodate cu chipul sfântului din icoană.

Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, sărbătorit de creştinii ortodocşi la 27 octombrie, este unul dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine. S-a născut în satul Basarabov, în Sudul Dunării, într-o familie săracă. Educaţia creştină primită de la părinţi şi învăţăturile primite la slujbele duminicale, i-au influenţat destinul: era blând şi milostiv cu semenii săi. A fost păstor şi modestele venituri le împărţea cu săracii. A vieţuit într-o peşteră, şi, prin rugăciune şi post, a primit harul de a face minuni.

În tradiţia populară, românii îl sărbătoresc pe Sânmedru timp de trei zile. Se spune că Sânmedru, un bătrân plăcut lui Dumnezeu, este şi patronul caselor pe care le protejează de pagubă, de furtuni şi de furia animalelor sălbatice. De aceea, o icoană a sfântului Dimitrie este de folos fiecărui creştin.

În ziua de prăznuire a Cuviosului, tinerii aprind din nou focul viu a lui Sânmedru în curtea gospodăriei şi-l întreţin cu vreascuri şi cu cetină de brad: Focul arde pe parcursul nopţii, iar cei care-l veghează îl roagă pe un bunic sau pe cel mai vârstnic din comunitatea respectivă să povestească despre minunile săvârşite de cei doi sfinţi Dimitrie. Acele întâmplări sunt transmise din moşi-strămoşi în familiile sătenilor din localităţile rurale.

Practicile de venerare a morţilor se continuă şi în această zi. Credincioşii merg la cimitir cu ofrande sfinţite la biserică şi le împart la mormântul rudelor decedate în famillia lor. În acelaşi timp, există obiceiul să se aprindă câte zece lumânări la mormintele celor care au murit fără lumânare. Fiecate mormânt este împodobit cu flori de toamnă.

Cine are un mare necaz trebuie să-l mărturisească Cuviosului Dimitrie. Tradiţia spune că, îndeosebi în această zi, la slujba de prăznuire, Dumnezeu ne trimite darurile sale şi împlineşte rugile noastre prin intermediul Cuviosului Dimitrie cel Nou.

Acum ofrandele cu fructe - mere, nuci, struguri şi cu miere se dăruiesc bătrânilor singuri, neajutoraţi, îndeosebi celor care trăiesc în azile care, în tradiţia populară, sunt ca şi „pusnicii".

Dacă nu s-au încheiat vechile înţelegeri între stăpânii oilor şi ciobani în ziua de 26, considerată ziua socotelilor sau a soroacelor, acest lucru se poate finaliza în ziua de prăznuire a Cuviosului Dimitrie cel Nou.

Urmând această rânduială, creştinii ortodocşi cinstesc şi veşmintele care au acoperit sfintele moaşte ale sfinţilor, aşa cum se întâmplă în România cu veşmintele Sfântului Cuvios Dimitrie, ale Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi ale Sfintei Mucenice Filofteea de la Curtea de Argeş, precum şi ale altor sfinţi.