Să nu'ţi fie cu Banat, pierduşi bunătate de vânat! — Ce sunt eu de vină, Românie, dacă javrele astea în

loc să se ia după el s'au luat între ele?

F U R N I C A Anul XIV, No. 47, Vineri 11 Iulie 1919

r° H A U nJ i \

Binecuvântat fie războiul, pentrucă clin cauza lui se simte pe piaţă mare lipsă de muşama. E un mic neajuns pentnî gospodari şi birtaşi cari ar fi putut întrebuinţa muşamaua în loc de feţe de masă de Olanda. Dar, în schimb, este un mare câştig pentru moralita­tea publică, de oarece numai prin lipsa muşamalei ne explicăm că au început dela o vieme să se descopere o sumă de fraude în averea Statului şi pe spi­narea contribuabililor.

Ziarul '«Dimineaţa», publicând amă­nunte despre una din seria numeroa­selor fraude, anume despre aceea ce se comitea în Mehedinţi în jurul per­miselor pentru eliberarea cerealelor din judeţele în cari acestea lipsesc, scrie între altele următoarele:

«Cazul cel mai interesant îl prezintă personalul întreg al staţiei ferate Tâmna. Începând dela şeful staţiei, până la cel mai umil funcţionar, uugătorul de va­goane,—toţi laolaltă erau uniţi într'un fel de societate, care îşi împărţea pro­centual sumele ce se luau pentru a se manipula vagoanele după interesele celor ce dădeau mită.»

Tipărind această informaţie, ziarul «Dimineaţa» are aerul că e scandali-" zată. De ce? Din contră, noi ne bu­curăm. Intr'o ţară ca a noastră care a suferit atât de pe urma lipsei spiritului de organizare, în pregătirea militară a războiului, în administraţie, în aprovi­zionarea populaţiei, etc, este o plăcere să constatăm că este bine organizată măcar pungăşia română.

Şi încă pe ce baze democratice po­trivite timpului de azi! Vedeţi, că şe­ful de gară dela Tâmna, ţinând seamă de sufragiul universal, nu căuta că el e gogeamite şef şi nu neglija la îm­părţeala mitei nici chiar pe modestul ungător de vagoane. Bravo şefule! Şefii partidelor politice se poartă mult mai despotic cu partizanii lor. Dealt-1 minteri, asemenea conduită era şi l o - l gică: fiind vorba de mită, adică de • «ungere», se putea oare să fie exclus tocmai ungătorul de vagoane ?!

Repetăm, suntem mulţumiţi că cel puţin hoţia este bine organizată în România cea nouă. D'un singur lucru ne pare rău : că cu toată buna lor or­ganizaţie de breaslă, fraudatorii nu se pun şi ei odată în grevă, încetând să mai făptuiască matrapazlâcuri.

Un prilej de satisfacţie, alături de noi, va avea şi d. C. Stere care pro-poveduia, subt ocupaţia nemţească, în­globarea României într'o confederaţie germano-maghiară poreclită Mittel-Eu-ropa.

Insfârşit, 'şi-a realizat şi d. Stere idealul său naţional special. Avem a-cum Jtfiiiei-Europa, de oarece Româ­

nia a ţara din Europa unde mita, se practică pe scară mai întinsă!

Tarascon

Post scriptura. Cuvântul frauda ce se găseşte acum zilnic prin gazete este de genul fem:nin. Dar nu e ro­mânesc, fiind un rezultat al invaziei, el e nemţesc. Feminitatea şi germa­nismul substantivului 1 runda se poate neconiestabil dovedi imediat redându'i adevărata sa ortografie: F r â u Da. Pe nemţeşte F r â u înseamnă femee, iar pe româneşte da este verbul a da-dare, sau mai corect a da... mită funcţiona­rilor, când vrei să faci o afacere.

M U S I C A PROHIBITA Aş vrea să cânt, mi-e plină gura De fel de fel de melodii Picante, vesele, sglobii.,. Dar m'ar lăsa oare Censura ?

Eu aş dori' să câni bravura Lui Maltezeanu în râzboiu, Azi ginerele lui Văitoiu... Dar m'ar lăsa oare Censura f

Aş vrea să cânt şi să strig „ura" Lui Take, care la Paris Să luăm Banalul o decis... Dar m'ar'lăsă oare Censura?

Aş vrea în slăvi să 'nnalţ figura Unui Conslantinescu ce Simbol în ţară-al cinslei e... Dar m'ar lăsa oare Censura ?

A.ş vrea să câni literatura, Patriotismul unui Herl, Ce face artă, nu 'comerţ... Dar m'ar lăsa oare Censura 9

Că mâncărica, băutura, — Aş vrea să cânt,-la Bucureşti, E-un chilipir cum nu găseşti... Dar m'ar lăsa oare 'Censura ?

Lui Luca, cu toată căldura, •.Cânt Magazinu'i General, ÎOnest şi eflin, ideal... 'Dar m'-ar lăsa oare Censura f

Aş vrea să proslăvesc armura Nobleţii lui Griguţă, şi Să cânt pe nemţi cum birui... Dar m'ar lăsa oare Censura ?

Aş vrea să cânt sfânta,şi pura Origine-a unor averi Ce-au făcut mulţi calici de eri... Dar m'ar lăsa oare Censura ?

K̂iriak Napadarjgrr

Ni se aduce Sa cunoştinţă că 'n multe localităţi din provincie ..Furnica" es te vândută 75 bani foaea. Rugăm cititorii de-a tT plăti numai cu 50 bani şi a ne înştiinţa imediat, printr'o carte poş­tală, când li se cere mai mult, spre a lua cuvenitele măsuri.

A d e v ă r u r i c r u d e .

—Cine are cărbuni, poate să le frigă.—

hi România lipsesc multe şi li se zice <de prima necesitate». Lipseşte, de exemplu, făină albă pentru pâine; dar se găseşte, plătind preţ- înzecit, aceeaşi făină care, tot trecând din mână 'n mână, se murdăreşte, deve­nind făină neagră, integrală. Lipsesc braţe de lucru; în schimb s'au în­mulţit îngrozitor picioarele... alergă­toare după gheşeft. Aproape cu desă­vârşire lipsesc oameni cinstiţi... şi cu ţoale acestea penetenciarele sunt goa­le ! Pe strade, mai la fiecare pas auzi < N'are obraz!» Ei bine, niciodată nu s'au vândut mai multe alifii, sulime-nele şi alte dresuri ca după război. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi farma­ciştii şi droghiştii... la ce sunt între­buinţate. La hale nu se găseşte peşte; ceeace nu împiedică deloc ca «bode-gele» şi cârciumile vecine lor să fie pline, în zilele când se dă peşte popu-îaţiii, de agenţi, subcomisari şi alte orătănii în uniformă, veniţi să'şi facă poftă de mâncare sugând fiecare două trei litre de ţuică (cinci lei litra) înna-inte de masă. Când nu-i peşte, ioc aperitiv. Cine ar fi crezut: aquaticul peşte încurajator al alcoolismului! Nu se găsesc servitoare — lumea cu dare de mână, ca să zic aşa, fiind servită la domiciliu de cocote... «chemate printr'o carte poştală». Vehiculele au ajuns mai rare ca fetele mari — sin­gurul mijloc de transport... până 'n al noulea cer... fiind mijlocul legitimei sau al damei întâlnită în primul hotel pe stânga (partea inimei). Oamenii să­racii suferă de lipsă de higiena: n'au cu ce să se spele, Am văzut la ma­halale vitrine de băcănii pline cu ca­lupuri de săpun pe care purecii să­reau, să dădeau tumba ca nişte clovni în arena circului. Credinţa s'a dus... la biserică şi iese să se plimbe în per­soana lui «taica popa» la care nimeni nu se mai repede să'i pupe mâna... tot din cauza scumpetei săpunului. Sus şi jos — vorbesc de aşa porecli­tele «clase sociale» — acelaş trist con­trast: boerul crapă fiindcă are prea mult din ceeace-i lipseşte săracului care, la rândul său, crapă, fiindcă n'are aproape deloc din ceeace are prea mult boerul: boerul crapă de îmbui­bare, săracul crapă de... foame. Şi să nu vă miraţi dacă într'o zi însuşi Pă­mântul va crăpa... înghiţindu-ne pe toţi. Prea suntem lichele !

Qepe stradă. Cine ar fi crezut ? Scumpirea traiu­

lui a avut de efect sporirea demnită-ţei personale, articol de prima nece­sitate civică, foarte rar înainte de in­trarea României în război. Astăzi, când democraţia mondială ţine cu ori ce preţ să niveleze... mormintele eroilor căzuţi în marele război, dela marii dem­nitari, demnitatea a trecut din mână 'n mână, ajungând chiar în mâna întinsă a 'milogului care 'şi cerşeşte zilnic e-xistenţa dela trecători.

— Faceţi-vă milă şi pomană, boe-rule... dă'mi şi mie ceva!

Mitică, boemi, numai la gândul că din lipsă de monedă măruntă va tre­bui să se execute cu minimum două­zeci şi cinci de bani, se opreşte indignat:

— Tu ai dat vreodată cuiva ceva? — Cum hu, boerule: chiar azi di­

mineaţă am dat rîe unei cocoane care mi-a pus cincizeci de bani în palmă, — răspunde demn ultimul demnitar al demnităţei.

Ea e cocotă şi nu se fereşte; din contră: reclama e sufletul comerţului!

A plecat pe jos, să'şi vază familia. Autoarea zilelor ei — tatăl s'a suit de mult la cer, unde, probabil, continuă să'şi încaseze drepturile de autor — stă la mahala. Nici un birjar n'a con­simţit s'o ducă până acolo, lângă ba­rieră, pretextând lipsa complectă de comunicaţie... cu cârciumile murdare regionale, în cari ţuica se vinde tot aşa de scump ca şi la > bodegele lu­xoase depe calea Victoriei.

O rochie străvezie p 'o câmaşe dia­fană se lipesc una pe corpul decoltat pâri'ia genuchi cu ciorapi â jour, spa­ţiul dintre subţioare şi gât fiind aş­ternut c'o piele fină, pudrată alb. Şi pe deasupra, o pânză neagră de pă­ianjen închipue «pardesiul» menit s'o apere contra prafului.

Două leliţe, întâmplător ia poartă, au rămas cu ochii blojdiţi spre trupul cocotei ale cărei forme ondulează ar­monios la fiece pas, laţurile mătăsoase ale pardesiului dându'i aspectul unui şearpe (revanşa Evei!) ieşit să se plimbe.

— ia uită-te soro, — face cu ocbiu cea mai tânără spre pardesiul cocotei: ciece nu 'şi-o fi scoţând perdeaua?

— Fiindcă e goală... odaea ! — îşi dă părerea cea mai în vârstă, ştiut fiind că înţelepciunea musai trebue să consfitue apanajui bătrâneţei.

Nae D. Ţăranu.

Căutăm depozitari de ziare în ora­şele : PEoeştî , F o c ş a n i , B r ă i l a , T e c u c i , l-aşi, şi B r a ş o v , Amatorii trebue să depue o cauţ iune egală cu costul foilor de care au nevoe lunar, .

LIBERTATEA PRESE!

Censura face progrese în ofensivă-Pînă aci, se mărginea pur şi simplu să şteargă numele pungaşilor, starea civilă a dezertorilor sau numărul şle­purilor cu zahăr lunecate la mal. Acuma, cu apropierea praşilei, . Ştefăneasca, cum 'i se zice în unele cercuri insti­tuţiei de unde a plecat d. Cătuneanu ca să intre în slujbă mai mare drept sancţiune pentru indulgenţa cu care a lăsat pe Epoca să facă, d-lui Mal-tezeanu, urări de «călătorie bună», a-cuma Censura a făcut un pas uriaş în direcţia moravurilor de pe vremea lui Pobyedononzeff. Anume, ca să în­vedereze ce înţeleg liberalii prin «de­mocraţie», a trimis câte o adresă fie­cărei gazete, adresă prin care, textual, porunceşte: «Binevoiţi a lua notă că orice comunicai trebue publicat în prima pagină a ziarului, cu titlul pre-citat şi cu litere groase. Vă amintim că aceasta constitue o datorie pentru dumneavoastră şi, dacă nu v'o înde­pliniţi, fapta poate să atragă suspen­darea gazetei.»

Aţi înţeles ? Vorbeşti de zaharicale, spre pildă, de flotila dunăreană, de ca­zul d-h.'i Ulvineanu ori de comediile comisiei de aprovizionare. Ştefăneasca şterge ce şterge — şi, pentru partea pe care n'a prididit s'o facă albă, îţi trîn-teşte un comunicat: «Mint gazetele cari trăncănesc că zahărul se vinde cu 40 de Iei kilogramul — la toate băcă­niile se găseşte acest articol de lux cu 2 coroane, ceeace face o rublă şi jumătate. Şlepurile dela Caracal, ca şi corăbiile dela Brăila, precum şi caicele dela Buzău, ori luntrea dela Piteşti, măcar şi lotca dela Slatina ori cargo-botul dela Severin, despre cari a spus opoziţia că au fost pline cu pradă de răsboi iar acum sunt prădate de amicii noştri politici, sunt o farsă macabră pe care o joacă opinai publice epa­vele de partide, cari, neîndrăsnind să se prezinte în faţa alegătorilor, întreţin, în presă, zîzania în scop de a creia guvernului dificultăţi în chestia Toron-talului. Cît despre cazul onor. nostru prieten politic, d. V. Ulvineanu, cleve­tirea este aşa de ineptă încît ar fi să facem neleaiilor adversari o cinste ne­meritată dacă arn sta s'o desminţim — cîinii latră, democraţia 'şi vede de treabă. Ce mai rămîne, dar, din inven-ţiunile cu cari partizanii d-lui Take lonescu otrăvesc sufletul Romîniei Mari de cînd au văzut situaţia prepon­derentă pe care a reuşit să 'şi-o facă, la Paris, şeful nostru, cu creditul per­sonal, cu energia şi cu competinţa pe cari Ie-a învederat? Ce? Chestia co­misiei de aprovizionare? Dar ciocoii, vânzătorii de neam, cei cari se bucură de durerea ţârei, nici nu cunosc orga­nizaţia perfectă, serviciile uriaşe şi co­

rectitudinea ideală ale acestei instituţii, cea mai fericită creaţiuhe cu care se va mîndri în viitor d. lonescu-Dofiana, sufletul dregătoriei căreia d. Gîrbovi-ceanu 'i slujeşte numai de trup.»

Şi după ce'ţi trudeşte tartina, adaugă, afară din text: s'o pui în prima co­loană din pagina întîia, cu litere de afiş. — Ei, şi? zice Mache. O pui pe a lui— şi pe toate coloanele din paginele cele­lalte, pui de ale dumifale, în care o faci harţa-parţa pe Ştefăneasca!

•-- Eşti prost, dragă Mache, 1 răs­punzi rîtanului.

— Care? — Păi...

- Ce «păi», domnule? Cît loc o-cupă comunicatul lui? O juma'de co­loană, o coloană să zicem — o pagină, bre ! Ei, dar p'ale-lalie ?

— Vezi, Mache, că eşti timpit ? — De ce, monşer ? — Fiindcă pe celelalte, 'ţi le şterge

Ştefăneasca. — Şi'ţi lasă gazeta albă? — Nu. îngăduie să reproduci cursu­

rile dela Bursă, ca să arăţi Europei că acţiunile Băncei Naţionale au trecut de 10.000; te îngăduie să vesteşti că, de cînd s'a întreit taxa la tramcarul comunal, acţiunile S. T. Fi. aleargă după ale Băncei; şi, în fine, consimte să scrii că Durnitrescu-Militari vinde cartofii şi fasolea cu preţ de fabrică — iar Banca Romînească desface şo­colata în cost dînd-o cu de douăspre­zece ori preţul.

— Şi încolo ? — încolo, îţi lasă hîrtia imaculată,

Mache, ca să nu împiedici idealul na­ţional denumind la Versaiiles daravera cu ceapa depe maidaiuiri.

-— Eeeei, păi aşa, vorba ţiganului cu cocoana: aşa pot şi eu... să fac de­mocraţie ! icneşte Mache, aiurit, şi se duce să felicite pe d. Mîrzescu, care, de cînd bate la poarta socialiştilor, dă cu piciorul în libertatea presei.

Zeţar

;vhi . r»/f*NICA" P r o p r i e t a r : N. D ŢĂRANU

âpsra da tai eri pa săptămâna i lunea şj Vinerea Preţul: 50 bani foaea

A b o n a m e n t u l : 50 ie! 'pe an ; 25 lei pe şase Iun!; 12.50 pe trei luni , plătit înainte prin

mandat poştal . âdr&sai Revista . F U R N I C A " - . . Bucureşt i

Co labora to r i i permanenţ i aî „Furnice!" sunt: George Ranett i ( K i r i a k f v ' a p a d a r j a n » Contate d e T e k i r g h i o l , J o r j D e l a m i z i l , G h e o r g h e B i c i u ş c a , etc.) Ghiţă Rădulescu ( fe l d e f e l d o p s e u d o n i m e ) , Ion Gorun (Son G r ă m ă t i c i i ) , A l . A. Hodoş ( S a n d y ) , I. Botez ( A u g u s t P r o s t i i ) şi N. D. Ţăranu ( N i c o f o M a s o a l z z o n l , N a e S a i t i m b a n o u , N ă i ţ ă i d i o t a ) .

Car ica tu r is t ! : A . Murnu şi F. Slrăto

Teatru de vara.— Rezolvarea crizei alimentare

Regizorul.— Onorabilul public e rugat să fie indulgent: ban­chetul care trebuia să aibă loc în actul al Il-lea a fost rechiziţionat de Serviciul Aprovizionărei!

Desen de F.. Ş i r a t o

- O vezi?.., Mâine pleacă la băi, plec şi eu : o iubesc la nebunie? Ah, sânul ei de zăpadă î...

— .Mişule, ai uitat un lucru: când e zăpadă pe munţi, în vale degeri! Desen de F. Ş i r a t o

- - Adaptări

H e d i o e r a ţ l a .

Populaţia a suferit mult depe urma războiului. Repopulaţia e la modă: să punem la loc ce-am pierdut pe câmpul de luptă. Cu o condiţie: să nu ne grăbim. Inchipuiţi-vă c'ar trăi încă cei 800.000 morţi de glonţ sau boale în ul­timii trei ani. Dacă aşa, cu opt sute mii de guri mai puţine, plătim carnea 12-20 lei ehiio... Mai bine să nu mai facem socoteala: să facem... Nu, cum vă spu­sei, să nu ne grăbim: chilu de lapte costă tot patru lei. Ar muri bieţii copii de foame!

Şi pentrucă veni vorba, să vă isto­risesc o mică scenă la care, cel care mi-a povestit-o, pretinde c'a fost faţă cu dosul spre fereastra biroului în care s'a petrecut. Ofiţerul stărei civile» e titlul piesei din care am extras urmă­torul dialog:

D-nul ofiţer, în persoană, intră zdrăn­gănind... «placheurile» cu care şi-a gar­nisit tălpile ghetelor ca să nu se roadă.

Personalul, emoţionat, s'apleacă d'a-supra registrelor, uscând cerneala scri­sului proaspăt cu respiraţia lor caldă (economie de... sugătoare).

D-nul ofiţer descliide gura uscată... de alcool, şueră ca un coş de fabrică:

— Sunteţi nişte leneşi! D ersonalul, indignat se scoală'n pi­

cioare, tremură... ca să nu fie dat afară. Un copist, pe care medicul I-a asigurat că peste cinci zile moare sigur de oftică, îndrăzneşte:

— De ce suntem leneşi, d-le ofiţer? — Păi eu .nu văd ce faceţi voi aci ?...

la deschide registrul stărei civile»... La toţi morţii le puneţi vârsta, născu- * ţilor la nici unu !

D-nul ofiţer a plecat solemn, lăsând în urmă-i un cataclism de râs înăbuşit gata să sară'n ţăndări.

AZI NU PRIMESC VISITE

Drept-credinciosulf bagă la cap şi ţine minte : să nu te pue dracu să mori în noaptea asta, că risci să dormi p'a-fară !

Când nu primeşti vizite, faci vizite. Sf. Petru a luat-o prin vecini. Primul

la care s'a scoborât a fost Pământul. Lumină multă; sgomot. Tot trecând din apartament în apartament, a ne-merit în România.

O familie de oameni scăpătaţi sta la masă şi vorbia... în Ioc de cafea.

— Tată, adevărat că Sf. Petre păzeşte Raiul?

— Da, puiule: se zice că-i omu de încredere al lui Dumnezeu. _ —- Bravo lui!... ştiu că trăieşte bine.

— Vorba vine că ştii-: de unde să ştii ? Până acum nimeni nu s'a întors depe lumea cealaltă ca să ne cum e'n Rai.

— Tocmai d'aia: de dacă li-e bine ?

Sf. Petre a lăcrămat, a sburat şi-a jurat, în drumul spre casă, că'n viaţa Iui n'are să'şi mai părăsească culcuşul, cătând prin vecini ceeace el are din

în cer. Nae D

ierechet şl Sărăcie

spue

ce să plece,

belşug

CRONICI l C EE $

i i—a W 5-T. 8

Ţăranw.

Ic

M o d a .

Cauze celebre.

Auzit la Palatul Justiţiei, Secţia... respectivă.

Magistratul, ad resându şe unui in­divid învinuit de excrocher i i :

— Acuzat, ai mai avut ai'ace cu Justiţia'.'

— Da, d-le preşedinte : înainte de război am fost jurat.

Mâ<ne...

... 29 Iunie stil vechi, e unica zi de repaus duminical anual — dacă e posi­bil — când Sf. Petru, cel pentru care nu există lacăte Wertheim, încue poarta Raiului, după ce mai întâi a avut gri-jea să lipească'deasitpra ghişeului un bilet cu următorul conţinut:

După ce, o ploue mare hi sfârşeşte Ioanele, Ies, în Pială% la plimbare Felele, cucoanele...

Armonia de daniele Depăşeşte normele; Prin mătăsuri subţirele Vezi ispita : formele.

Strâmte şi impedecale Iar se poartă poalele — Vântul, care le străbate, Le umflă că jofdele.

Gingaşe şi ondulate Valuri curg volanele... Şi pe străzi, nenumărate, Mişună turbanele'.

încât cela ce le vede Cum trec cârduri zânele, Ca trimis la Iaşi, el crede, Vre-un sultan cadânele.

Să le pol şopti'la toate La ureche tainele, Penlru-un... fes mi-aşi da, mă frate, De pe mine, hainele...

UZ.

N u m ă r u l v i i t o r v a îi p u s în vân­zare- L u n i 14 Iu l ie ,

O să ne ia Europa la ochi. Toată ziulica ne văităm: că murim de foame; " că n'avem cămaşă pe no i ; că nu ni se întîmplă gologan ; că ne decimează tifosul: şi

că mizeria a luat aşa proporţii, în cîf automobilele ministerului de războiu, fiindcă vitele de tracţiune au fost luate de nemţi, tîrăsc, ziua şi noaptea, ui sus şi în jos, de la şi spre toate punctele cardinale ale capitalei, fan­tome descărnate, cadavre vii cărora numai pe buze le mai zăreşti cîte o pată de sînge —şi aia artificială.

Şi francezii, englezii, americanii, sc-negalezii, ceho-slovacii, jugo-slavii, ukrainienii şi ovreii, populaţie devenită băştinaşă în capitală, văd, aruneîndu-şi ochii peste Rominia Mare:

trei sute cincisprezece cofetării, nu­mai în Bucureşti, pline cu dulceţuri, cu bonboane, cu prăjituri şi cu cozo­naci ; •

cafenelele, dese ca spuza, gemuid de franzele, de chifle, de torturi şi dc pateuri;

băcăniile, încărcate de făină ca zăpada; pe Ionescu Doftana, schimbînd trei do­care pe zi şi patru cinci hîrtii de cîte o mie, ca sâ tîrguiască: păuni, colibri, struţi şi crocodili împăiaţi;

femei, cari au într'un deget o avere — şi, în picioare, cîte o pereche de bo­tine plăîite cu, exact, leafa pe o lună a unui ofiţer de artilerie grea;

golanii deveniţi, în timpul chesatului, aşa de paralii, în cît, niţel dacă no'i băga de seamă, îi confunzi cu prensul; flămînzi suprahrăniţi a căror circom-ferinţă .se apropie de a graţiosului ministru de industrie;

şi vagoane cu hrană aruncate pc maidanuri; şi şlepuri cu zahăr înnecate pe uscat; %

şi milionari, prin toate porturile; şi vagoane cu bani pă'ăsite prin

gări; şi un traiu, şi o risipă, şi un chef,

de zici că suntem la Alaska, unde aurul slujeşte de pardoseală pentru străzi — nu în Bucureşti, unde mamele, de pe obiceiul pelicanilor, îşi sfîşie tailleur-ul ca să'şi hrănească proge­nitura, ajunsă, de foame, în stare de schelet ambulant.

Toate acestea se văd, zilnic, cu ochii liberi, de către Europa întreagă, la Bucureşti, în Galaţi, la Brăila, iaBuzeu, în toată Oltenia — şi presa, aici, o ţine înfr'una, cu autorizaţia Censurei, că romînul, uscat de inaniţie, nu mai poate sta în picioare — şi că e de grabnică necesitate ca Banca Romînească să aducă un nou şi cît mai mare trans­port de ţîri, de lămîi şi de pomăda, căci, altfel, mizeria cme ştie ce îndem­nuri poate să dea lihniţilor de Romîni.

Faţă, dar, cu contrastul scandalos

F U R N I C A

pe Mrt'l văd străinii, Intre ceea ce li se perindă pe subt ochi şi ceea ce afirmă presa cu îngăduiala Censurei, e datorie capitală pentru guvern să desluşească continentul cum ca în Romînia sunt două popoare : unii, că-

. rora, subt oblăduirea părintească a dre­gătorilor publice, li se răstoarnă rînza de berechet şi de huzur — şi alţii, cari, birnici fie cărui pirat care are cîte ceva de vîndut, îşi sug, drept hrană, băgaiul lulelei, ca să nu li se lipească inima de coaste.

Fără această explicaţie, Conferinţa de la Paris e în stare ca, atunci cînd va fi să motiveze prietenia cu care ne tratează, să răspunză că, după informa­ţiile ce-a primit în toată vremea tratative­lor, s'a încredinţat că Romînii sunt nişte ipocriţi cari plîng fără să-i doară — şi că, prin urmare, n'au dreptul să fie băgaţi în seamă la premiul unde se croiesc haine noui pentru hoitul vechiu al Europei.

Aşteptăm şi, cum zic confraţii cînd îşi anunţă şantagiul — vom reveni.

Alchimist

CUSUTE C U AŢA ALBA I a r se v o r b e ş t e , şi încă în m o d se r ios ,

de în f i in ţa rea unei Un ive r s i t ă ţ i p e n t r u zia­r i ş t i . (Bineînţeles ' p e n t r u cei cari au cel pu ţ in p a t r u clase p r i m a r e ) . I d c e a e a d-lui cir. C. Angelescu , cunoscu tu l c h i r u r g şi m i n i s t r u al Şcoale lor c a r e a r e logica am­biţie ca şi „ope ra to r i i " de c inema tog ra f să fie cel puţin. . . doc to r i în c h i r u r g i e , . iar can­tonier i i cel pu ţ i n abso lven ţ i ai şcoalei de p o d u r i şi... şosele .

I n s p i r a t de aceste m a r i ambi ţ iun i d idac­tice, s impa t i cu l fost m i n i s t r u al R o m â n i e i la W a s h i n g t o n , vrea^să-1 ţ r i m e a t ă pe H o -n i g m a n pe bănci le şcoalei. (Deşi p â n ă a-cum, z iar iş t i i n o ş t r i a v e a u mai mul t de-a-i'ace cu „bănci le" de credi t , care ob i şnu i au să le p ro t e s t eze , d in c â n d în când , pol i ţele în res tan ţă . )

Fer ic i t ă i d e e ! P e n t r u c ă , d u p ă cum şti ţ i şi d -voas t ră , p â n ă acum, v o r b a lui Gam-bet ta , z iar i s t ica te ducea ori u n d e , cu con­diţie.., să ieşi d in ea. (Excep ţ i e a făcut n u m a i Bogdan-P i t e ş l i , pe care z iar is t ica , fără să iasă d in ea, l 'a d u s d e - a d r e p t u l la Văcăreşti. ')

Ziar i ş t i i n u e r a u p â n ă a c u m nici m ă c a r doc tor i , i a r clacă e r a u câteodată . . . l icen­ţiaţi , de-abia li se p lă tea leafa pe cinci­sprezece zile î na in t e . I n ceeace p r i v e ş t e t i t lur i le , ei n u s 'au folosit n ic iodată decâ t n u m a i d e „ti t luri le". . . z i a re lo r la care scr iau , căci t i t lu r i l e de ren tă , acelea n u s 'au ră­tăcit p r i n b u z u n a r e l e de ţ i nă to r i l o r celei de a p a t r a p u t e r i în 'Stat, decâ t poa t e n u m a i pe v r e m e a lui P o k l e w s k y şi a lui H e n n e n -vogel .

De-acum încolo, luc ru r i l e au să se sch im­be. R e p o r t e r u l ca re v a fi î n s ă r c i n a t să scr ie „ î n t â m p l ă r i l e clin Capitală , va t r e b u i să aibă se r ioase s tudi i de d r e p t c r imina l , ca să n u confunde c u m v a c r i m a cu con t r a ­ven ţ ia sau s p a r g e r e a cu violul . C ron ica ru l t ea t ra l t r e b u e să fi u r m a t cel pu ţ i n con­s e r v a t o r u l do declamaţ ie , i a r r e d a c t o r u l politic n u va fi n ic ioda tă la î nă l ţ imea g re ­lei sale c h e m ă r i dacă n u va doved i că a absolv i t , cu succea cel pu ţ in , un c u r s spe­cial de g rama t i că şi or tograf ie . . ,

P a r ' c ă văd, la U n i v e r s i t a t e a prese i , p e d. Cons t . Miile ţ i n â n d c u r s u r i de Zoologie (în speeial d e s p r e spe ţ a şobolan i lor ) pe d.

I. L i t e i o u dftnd lecţii «le d ic ţ iune eau pe d. N. D. Cocea tăeftad pr»!«g*ri J ieore d-* es te t ică ţ i morală, . .

Să vezi a tunc i p r o g r e s u l p rese i r o m â u e ! Director i i de z ia re r id icaţ i la r a n g u l de p ro feso r i u n i v e r s i t a r i , p r i m - r e d a c t o r i i Ia acela de docenţ i , .secretarii de r edac ţ i e şefi de l a b o r a t o r (de ş t i r i minc inoase ) şi a şa mai d e p a r t e . î n s ă ş i corec tor i i v o r fi lau­reaţ i ai facul tă ţe i de... Per i i . (Căci ce s u n t g reşe le le d-lui T. B r ă t i a n u pe lângă g r e -şelele de t i pa r? )

Acum ş t i u - e u ce-o să-mi spui d u m n e a t a , iub i t e c i t i torule . Toa te b u n e , clar t a len tu l , ta lentul de u n d e o să-1 ia vi i tor i i gaze ta r i — d o c t o r i ? Căci d u p ă legea de mai s u s un al doi lea E m i n e s c u sau alt Anton Bacal-b a ş a a r fi nevo i t să m ă t u r e redacţ i i le , dacă n u c u m v a şi p e n t r u aceas tă s lu jbă s ' a r cere s tud i i speciale... de h ig i ena !

V o r b a m e ş t e r u l u i Caragia le , să rac i i ' Mare lucru, [cile şi învăţătura. Ţine loc de toate, chiar şi de talent Cu puţină carie, corijând Natura Din viţel poţi scoale un bou... eminent!'

Ziare le fac m a r e t ă m b ă l ă u în j u r u l ho-t ă r â r e i , ce o luase g u v e r n u l d-lui B r ă t i a n u de a opr i i m p o r t u l de lămâi , p â n ă c â n d au să le v â n d ă depozi te le Băncei Româ­neş t i , cu 3 lei buca ta , în loc d e douăzec i de bani , cât a r r even i pe ief t inăta tea p re ­ţ u r i l o r d in Capadochia .

T ă m b ă l ă u l s ' a r p ă r e a că e degeaba . Ce i m p o r t a n ţ ă au, la v r e m e a as ta , lămâi le ? Nu ni s'a... acr i t n o u ă des tu l cu s c u m p e -tea şi cu ope re t e l e în care tot mai cân tă L e o n a r d ?

Aşa s ' a r p ă r e a la p r i m a v e d e r e ; d a r ia gând i ţ i -vă în epoca aceas ta dc f l ămânz i r e obş tească , ce luc ru mai n e c e s a r decâ t o l ămâie c a r e ' s ă . . . taie pofta d e m â n c a r e ? (Mai a les când e „sol idă" , pofta de m â n ­ca re se taie î n t r ' a d e v ă r , foar te greu»)

C u m ? Nu-i a d e v ă r a t 9 Sandy

Asupra înţelepciunii în viaţi — Din corespondenta june lu i Guţ ju iă , cu

m u l t exper imenta tu l său păr inte şi bun sfă­t u i t o r Ciocan Nicovală —

— < Dragă tată, — eu am dreptul la o soma cu care xespectivul mă tot amână, de e cu ochi şi cu sprâncene că de bunăvoie nu-mi dă dreptul meu. Matale zici că să nu-i fac proces Da'ce să fac eu atuncea, că aşi avea mare nevoie de sus-zisa somă, cu care rămân al matale fiu pentru eternitate, Gucjuţă.

— «Dragă fiule, — răspunsul meu prompt este acesta : dacă ai o nevoie atât de urgentă de sus-zisa somă, mai întâi să nu aştepţi moştenirea mea, cu pare şi cu 25 de bani vei putea cel mult să-ţi cumperi «Universul? în care vei citi biografia mea scrisă cu lacrămi de crocodil de vr'o puşlama care toată viaţa lui m'a bârfit — şi al doilea, zic şi repet: proces să nu faci, ci iată ce să faci: Aşteaptă până ce doctorul Creangă are să dea drumul iarăş Lotă-riei Statului, pentru ca să se cheme că nu ia leafa de geaba, de şi mai multă sau maî puţină treabă n'o să facă nici atuncea, —-. şi ascultă-tnă ce-ţi spun : cumpără şi tu un bilet.

Avantagiile acestui sistem asupra sis­temului de a face proces, dacă nu sunt numeroasa sunt însă. indubitabile. E

drágít că şi la tragerea loteriei te poţi aştept* la o eventuala amânare, dar aceasta, la loterie e excepţie, pe când la judecată, e regulă. Odată însă tra­gerea neamânată, nu ţi se pot întâm­pla, cu loteria, de cât două lucruri, sau ca să fiu cu totul exact, trei: ori că numărul tău nu iese, şi atunci pierzi, — ori că iese, şi atunci nu pierzi, sau poate chiar câştigi. Oricât de complicat ţi s'ar părea acest lucru, cl totuşi e de o simplitate ideală faţă de ceea ce.ţi se poate întâmpla la judecător. Aci, după 43 de amânări — acesta eterme-menul mijlociu de tergiversare ale părţii

• adverse — după ce însfârşit «se intră în fond», advocatul tău pledează cu mare năduşeală şi uneori chiar cu oarecare talent, clănţăul adversarului te face cu ou şi cu oţet, căutând să dovedească precum că datornicul tău mai întâiu nu ţi-a datorat niciodată nimic, al doilea că şi-a plătit de repeţite ori datoria, şi al treilea, că nu meriţi niciun creză-mânt deoarece e de notorietatea publi­că precum că eşti un om care ţi-ai asasinat soacra, aducând-o la exasperare cu ipocrizia răbdării tale,— îţi zici în­sfârşit : acuma, fie ce-o fi, nu mi se mai pot întâmpla decât două lucruri: ori pierd, ori câştig.... A ş ! întotdeauna se întâmplă altceva, ce nici tu. nici advo­catul tău, nici clănţăul adversarului, şi nici chiar medicul tău curant, care te caută dc neurastenie, n'ar fi putut să prevadă: ce ? nu-mi cere' volume şi enciclopedii aicea, dar rezultatul: odată, de doua ori, de trei ori, de co de ori aceiaşi judecători se adună la aceiaşi oră, în acelaş loealjfascultă aceleaşi ple-dări, moţăie cu aceiaşi convingere, fi­xează acelaş termen pentru «pronun­ţarea»... care iarăşi şi iarăşi nu te pro-, nuntă, fiindcă—vezi aceeaş enciclopedie: o nouă expertiză, admitere de noi mar­tori, colici subite ale d-lui judecător X, delegaţie intervenită în interval... şi la boite a surprises continuă să. funcţi­oneze, în vreme ce ţie continuă să-ţi crească cu exasperare părul prin căciulă.

Aşa, după vr'o şapte-optani de cio­rovăială, în care timp n'ai cheltuit decât de vr'o trei-patru ori suma pentru care te judeci, te pomeneşti mai la urmă cu trei sentinţe în trei istanţe, dintre care nici una nu se potriveşte cu cea­laltă. Căci de aceea sunt istanţele, ca să dovedească naivilor cari cred că " dreptatea e de un singur fel, precum că din potrivă, ea e întocmai de atâtea feluri de câte sunt instanţele. Dacă câştigi la întâia, pierzi la a doua şi vice-versa; cu alte cuvinte, e un joc la «soţ ori fâr'de», cu deosebirea că aici prin miza de zece ori, şi când câştigi, ai consolaţia d'a o fi pierdut numai de nouă ori.

Oficiul' distribuirii de hârtie îmi taie deocamdată piuitul şi nu-mi mai lasă decât locul strict necesar ca să iscălesc al tău părinte ca un tată.

Ciocan Nicovală

HÂRTIE. . . HIGIENICA Banca Naţională a fost autorizată de guvern să tipă­

rească încă un miliard şi jumătate hârtie monedă.

Brei bre! ce bogăţie!.,. Toate bune, vere Stane, ir când o să ne dea şi câte un clozet?

Desen de A. Mi irnv