Serviciul Comunitar Nr3-Libre

British Embassy

Bucharest

Proiect finanYat de Uniunea European< Oct. 2005/Sept. 2006

Cu sprijinul financiar al:

Septembrie 2006

PENAL REFORM INTERNATIONAL

Parteneri

Ministerul JustiYiei - DirecYia de ProbaYiune AsociaYia Alternative Sociale

AsociaYia Târgovişte spre Europa Centrul Român pentru EducaYie şi Dezvoltare Uman<

FundaYia Sf. împ. Constantin şi Elena FundaYia Prison Fellowship România

FundaYia Pro ProbaYiune AsociaYia Stil Alter-Nativ

AsociaYia MagistraYilor din România FundaYia elveYian< VEBO

Community Service

by Ioan Durnescu, Diana Florea, Anamaria Szabo, Silviu Dumitru

FundaYia Nonprofit Organization Penal Reform International Romania

SERVICIUL COMUNITAR

Coordonator proiect: Silviu DUMITRU

Autori:

Silviu DUMITRU Ioan DURNESCU Diana FLOREA

Anamaria SZABO

BUCUREŞTI Septembrie 2006

© Penal Reform International, 2006, Bucureşti

Proiectul „Dezvoltarea democraYiei participative prin munca în folosul comunit<Yii” este finanYat de UNIUNEA EUROPEAN;

prin Programul Phare „Consolidarea societ<Yii civile în România”

PRI România – Septembrie 2006

ConYinutul acestui material nu reprezint< în mod necesar poziYia oficial< a Uniunii Europene.

Îngrijire editorial<: AGIR

Bun de tipar: 16.10.2006

ISBN 973-720-052-5

Imprimat în România

Cuprins

Cuvânt înainte (Silviu Dumitru) ............................................................... 7

Munca în folosul comunităţii – repere europene (Ioan Durnescu) ........ 9

Munca în folosul comunităţii – legislaţie naţională şi reglementări

internaţionale (Diana Florea) .................................................................... 17

Studiu asupra opiniilor judecătorilor privind aplicarea muncii

în folosul comunităţii în justiţia penală (Anamaria Szabo) .................... 33

Recomandări pentru dezvoltarea programelor de muncă în folosul comunităţii în România (Silviu Dumitru)................................ 55

Summary of the research ............................................................................. 65

Cuvânt înainte

Reformatorii din domeniul legislaţiei penale ar trebui să ţină seama că sancţiunile şi măsurile comunitare sunt o componentă importantă a politicii penale, care poate aduce importante beneficii sociale şi financiare, contribuind direct la reducerea sărăciei.

Astfel, munca în folosul comunităţii: presupune costuri economice mai reduse comparativ cu închisoarea; oferă posibilitatea ca infractorul să muncească pentru beneficiul victimei sau al comunităţii în contul prejudiciului cauzat; oferă şanse mai mari de reintegrare socială a persoanelor condamnate şi de evitare a recidivei; favorizează un sistem de justiţie care este atent la drepturile omului şi care răspunde necesităţilor reale ale comunităţilor şi nu unor interese economice sau politice.

Munca în folosul comunităţii creează premisele dezvoltării legăturilor dintre individul care execută sancţiunea şi reţelele comunitare, dintre diferiţi actori instituţionali la nivel de comunitate locală, contribuind şi la promovarea implicării comunităţii în actul de justiţie.

Penal Reform International a promovat munca în folosul comunităţii, ca sancţiune viabilă pentru infractori care nu reprezintă un risc pentru societate, încă de la înfiinţarea sa în 1989. Implicarea substanţială a PRI în acest domeniu a început în Africa în 1994, cu asistenţa acordată Comitetului Naţional pentru Munca în Folosul Comunităţii din Zimbabwe. Odată cu încheierea sa în 1997, programul din Zimbabwe a devenit un model care a fost adoptat în sisteme de justiţie din Africa şi din alte părţi ale lumii. Din 1997, PRI şi partenerii săi locali au dezvoltat programe legate de munca în folosul comunităţii în peste 10 ţări din Africa, Europa Centrală şi de Est şi Asia Centrală1.

În ce priveşte România, ca urmare a Conferinţei Internaţionale „Alternative la Detenţie în Europa Centrală şi de Est”, organizată de PRI la Bucureşti, 9 – 11 septembrie 2001, şi la care au participat experţi şi reprezentanţi ai ministerelor de justiţie din 12 ţări, au fost iniţiate o serie de proiecte care au urmărit promovarea muncii în folosul comunităţii la nivel de practică a instanţelor şi la nivel legislativ, căutând în acelaşi timp să identifice şi să dezvolte resursele disponibile în comunităţile locale la nivel de autorităţi publice şi ONG.

Astfel, în cursul anului 2002, PRI România a desfăşurat un proiect care a avut ca scop dezvoltarea capacităţii unui grup de experţi români de a promova utilizarea muncii în folosul comunităţii în practica instanţelor de judecată. Experţi PRI au lucrat împreună cu judecători, procurori şi consilieri de reintegrare socială şi supraveghere din Argeş şi Dâmboviţa. Specialiştii români au făcut o vizită de studiu în Letonia, au participat la o sesiune de formare şi, în urma unei perioade de practică, au elaborat un set de recomandări pentru adaptarea modelului propus de PRI la mediul social şi legal românesc. Recomandările au fost publicate şi distribuite tuturor judecătoriilor din România, Ministerului de Justiţie şi Institutului Naţional de Magistratură.

În anul 2004, PRI România, în parteneriat cu Ministerul Justiţiei şi 6 ONG-uri, a desfăşurat un proiect prin care a promovat munca în folosul comunităţii ca parte a unei politici penale eficiente

1 Penal Reform International (2006). Newsletter No. 54. April

SERVICIUL COMUNITAR 8

în reintegrarea socială a infractorilor (în special minori şi tineri). Un grup de lucru format din reprezentanţi ai instituţiilor implicate în definirea politicilor penale a fost sprijinit prin acces la expertiza internaţională şi la rezultatele unui amplu proces de consultare în comunităţi locale din 6 judeţe şi din municipiul Bucureşti. Sesiunile de formare, dezvoltarea de servicii sociale, informarea, monitorizarea şi evaluarea au avut ca scop creşterea capacităţii ONG-urilor româneşti de a reduce excluderea socială a persoanelor care execută muncă în folosul comunităţii şi a familiilor lor.

Din octombrie, PRI desfăşoară un proiect care urmăreşte să cultive mecanisme democratice participative prin sprijinirea comunităţilor, în cadrul unei politici penale restaurative, pentru punerea în executare a sentinţelor cu muncă în folosul comunităţii. Judecători, consilieri de probaţiune, potenţiali angajatori, reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor şi ziarişti participă, în cadrul unor reţele de expertiză, la dezvoltarea de programe de muncă în folosul comunităţii. Prin sesiuni de formare pentru facilitatori de reţea, o sesiune de informare pentru ziarişti, sesiuni locale de informare şi întâlniri ale grupurilor locale formate în cele 41 de judeţe, se iniţiază un proces de consultare amplu care are ca rezultate standarde şi proceduri şi identificarea şi promovarea de programe eficiente de muncă în folosul comunităţii. Reţelele sunt susţinute la nivel naţional de o bază de date comună, accesibilă prin internet, şi de un buletin informativ.

Publicaţia de faţă este un rezultat al acestui din urmă proiect şi se adresează atât specialiştilor implicaţi în procesul de elaborare a noii legislaţii penale, cât şi judecătorilor şi reprezentanţilor instituţiilor publice sau private care participă la nivel local la iniţierea, dezvoltarea şi punerea în practică a programelor de muncă în folosul comunităţii. Materialul prezintă sistemul românesc actual raportat la standardele internaţionale în materie, oferă detalii despre situaţia din alte ţări din regiunea Europei Centrale şi de Est, care au mai multă experienţă şi rezultate vizibile şi propune câteva repere pentru dezvoltarea programelor de muncă în folosul comunităţii în România.

Doresc să mulţumesc pentru contribuţia lor la formularea ideilor cuprinse în acest material experţilor implicaţi, ONG partenere în proiect, Direcţiei de Probaţiune şi, în mod special, serviciilor de probaţiune care au trimis observaţiile partenerilor lor locali de la nivel de judeţ.

Silviu DUMITRU,

Coordonator de Proiect

Penal Reform International Romania

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII –

REPERE EUROPENE

Drd. Ioan Durnescu

Universitatea din Bucureşti

Pedeapsa de munc< neremunerat< în folosul comunit<Yii – cunoscut< şi sub denumirea de serviciu comunitar (community service) sau munc< de interes general (travail d’interet general) – a ap<rut în Europa în contextul creşterii ratei infracYionalit<Yii din anii ’60, datorat< industrializ<rii masive din acea perioad<. Creşterea num<rului de deYinuYi şi concluziile unor cercet<ri care au demonstrat efectele deconstructive ale încarcer<rii au determinat guvernele occidentale s< caute soluYii alternative mai ieftine şi mai eficiente pentru a r<spunde adecvat la aceast< problem<.

În 1976, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat prima rezoluYie, R (76) 10, care se referea la introducerea unor m<suri penale alternative la închisoare în legislaYii penale din statele membre. În aceast< rezoluYie li se cerea statelor membre s< dezvolte alternativele existente şi s< studieze şi posibilitatea introducerii de noi alternative, cum ar fi munca neremunerat< în folosul comunit<Yii, medierea etc.

CâYiva ani mai târziu, OrganizaYia NaYiunilor Unite a promovat aceleaşi recomand<ri de introducere şi dezvoltare a sancYiunilor alternative la detenYie, concretizate, în 1990, de Regulile minime pentru m<surile non-custodiale (Regulile de la Tokyo).

Cu toate acestea, în anii ’80 – ’90 s-au înregistrat cote alarmante ale ratei încarcer<rii în statele occidentale. În 1993, rata medie de încarcerare în Y<rile Uniunii Europene era de 90 de deYinuYi la 100 000 locuitori. În 1996, aceast< rat< era de 113 în Spania, iar în Anglia a ajuns la 117 în 1997 şi chiar la 125 în 1999 (sursa : Consiliul Europei).

Consiliul Europei a reacYionat la aceast< creştere a ratei încarcer<rii în 1992, prin Recomandarea R 16 / 1992 privind regulile europene asupra m<surilor şi sancYiunilor comunitare. În acel document nu se mai vorbea despre alternative la detenYie, ci despre m<suri şi sancYiuni comunitare care trebuiau s< devin< sancYiuni de sine st<t<toare, „cu drepturi egale” în raport cu închisoarea. La nivelul limbajului, cel puYin, se realiza o distanYare faY< de percepYia promovat< de Regulile de la Tokyo, c< sancYiunile neprivative de libertate nu pot fi definite decât prin raportare la adev<rata pedeaps<, şi anume închisoarea. M<surile şi sancYiunile comunitare nu mai sunt alternative la o pedeaps<, ci sunt chiar pedepse ce ar trebui promovate în legislaYiile interne ale statelor membre.

Ca urmare a succesului parYial în efortul de reducere a populaYiei carcerale, Consiliul Europei revine în 2000, prin Recomandarea R 22 / 2000 pentru îmbun<t<Yirea implement<rii regulilor europene cu privire la m<surile şi sancYiunile comunitare.

În linii generale, aceste recomand<ri definesc conceptul de m<sur< sau sancYiune comunitar< şi schiYeaz< modalit<Yile de includere a acestuia în legislaYiile naYionale.

Astfel, în glosarul Recomand<rii R nr. 16 / 1992 se arat< c< „termenul de sancţiune sau

măsură comunitară se referă la măsuri şi sancţiuni care menţin infractorul în comunitate şi îi


limitează acestuia libertatea prin impunerea unor condiţii şi/sau obligaţii de implementarea

cărora răspund organisme stabilite prin lege. Termenul desemnează orice sancţiune impusă de

instanţă şi orice măsură luată înainte sau în locul unei sancţiuni, precum şi modalităţi de

executare a pedepsei cu închisoarea în afara stabilimentului penitenciar.”

Dup< cum se desprinde din aceast< definiYie, aspectul esenYial prin care se poate defini o sancYiune comunitar< este tocmai executarea acesteia în mediul deschis şi nu în închisoare. În acest mod, infractorul este pedepsit pentru fapta comis<, îns< „efectele perverse” ale închisorii sunt evitate. Astfel, infractorul r<mâne în familie, îşi poate p<stra locul de munc< sau îşi poate continua studiile. În acelaşi timp, îns<, libertatea sa de mişcare şi acYiune este restrâns< pân< la limita riscului de recidiv<. Dac< riscul de recidiv< al unui condamnat este ridicat, frecvenYa întâlnirilor cu consilierul de probaYiune, precum şi intensitatea şi complexitatea programelor în care este inclus subiectul cresc direct proporYional.

Regula 23 a aceluiaşi document se refer< la natura, conYinutul sau metoda de implementare a sancYiunilor comunitare, care nu trebuie s< aduc< atingere vieYii private sau demnit<Yii persoanei condamnate sau s< conduc< la h<rYuirea acestuia. De asemenea, se recomand< ca respectul de sine, relaYiile de familie şi leg<turile cu comunitatea s< nu fie puse în pericol.

Regulile 30, 31 şi 32 se refer< la efortul autorit<Yilor de a îi cultiva infractorului sentimentul de responsabilitate faY< de comunitate şi victim<, în special. O m<sur< sau o sancYiune comunitar< nu ar trebui impus< decât atunci când sunt cunoscute condiYiile sau obligaYiile adecvate pentru infractor, iar acesta este preg<tit s< coopereze şi s< se supun< acestora.

Apar aici dou< aspecte deosebit de importante în ceea ce priveşte executarea muncii neremunerate în folosul comunit<Yii: implicarea comunit<Yii în justiYie şi acordul condamnatului de a executa o astfel de pedeaps<.

Munca neremunerat< în folosul comunit<Yii se înscrie, astfel, într-un curent general de opinie care susYine apropierea justiYiei de treburile cet<Yii. Pentru mult timp, ca urmare a aplic<rii dreptului roman, justiYia a fost dominat< de principiul oficialit<Yii, care considera c< justiYia este o îndeletnicire sacr< pentru care se impune o anumit< iniYiere, iar vulgul nu poate şi nu trebuie s< înYeleag< modul de organizare şi înf<ptuire a acesteia. S-a creat, astfel, o pr<pastie între cet<Yeanul de rând şi magistrat. În acest scenariu, magistratul nu mai era v<zut ca membru al comunit<Yii, ci ca un arbitru total independent al drept<Yii. Pe continentul european, anii ’80 şi ’90 au adus o schimbare a acestei paradigme, iar justiYia a început s< ias< de sub clopotul de cristal, valorificând din ce în ce mai multe cutume sau tradiYii locale. Au fost promovate în acest context noi modalit<Yi de intervenYie, cum ar fi: împ<carea p<rYilor prin mediere, prestarea unor activit<Yi neremunerate în favoarea comunit<Yii sau a victimei etc. Toate aceste intervenYii erau, anterior, specifice doar unor colectivit<Yi arhaice şi au fost consacrate legislativ în dreptul penal modern. Prin aplicarea şi executarea acestor pedepse, comunitatea este chemat< s< propun< modalit<Yi de sancYionare, este implicat< sau chiar beneficiar< a execut<rii pedepsei.

Acordul condamnatului cu privire la aplicarea şi executarea pedepsei de munc< neremunerat< în folosul comunit<Yii este important nu numai prin prisma reglement<rilor internaYionale referitoare la munca forYat<, ci şi dintr-o perspectiv< motivaYional<. Din acest punct de vedere poate fi sancYionat astfel numai condamnatul care înYelege c< fapta pe care a comis-o reprezint< un prejudiciu adus comunit<Yii, iar executarea acestei pedepse poate aduce cu sine o reparare a acestui prejudiciu. Este vorba, desigur, de o reparaYie simbolic<. Spre exemplu, în cazul în care infractorul a comis o fapt< de furt în dauna unei persoane în vârst<, acesta poate s< fie sancYionat cu prestarea unor

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII – REPERE EUROPENE 13

activit<Yi neremunerate în cadrul unui c<min de b<trâni. Valorile lezate – prin furtul şi tratamentul necorespunz<tor aplicat persoanelor în vârst< – sunt astfel reparate în plan simbolic.

Aceeaşi Recomandare a Consiliului Europei nr. 16 / 1992 prevede c< orice condiYie sau obligaYie impuse infractorului condamnat în baza unei sancYiuni comunitare ar trebui s< fie determinate având în vedere nevoile sale individuale, posibilit<Yile, drepturile şi responsabilit<Yile sale sociale.

Pe scurt, munca în folosul comunit<Yii este o sancYiune ce const< în efectuarea unor ore de munc< nepl<tit< în folosul unei instituYii publice sau organizaYii neguvernamentale.

Regula 67 defineşte în mod explicit care sunt condiYiile pe care activitatea în cadrul muncii neremunerate trebuie s< le respecte: „sarcinile pe care le execută condamnatul în cadrul muncii

neremunerate în folosul comunităţii nu trebuie să fie fără sens, ci să fie utile din punct de vedere

social, să aibă sens şi să-i dezvolte condamnatului abilităţile într-o măsură cât mai mare.”

În continuare, Recomandarea R 16 / 1996 se refer< la garanYiile judiciare, procedurile de contestare, respectarea drepturilor fundamentale, personalul agenYiilor de implementare, implicarea şi participarea comunit<Yii, condiYiile de implementare, metodele de lucru, condiYiile revoc<rii etc.

Aşa cum s-a ar<tat mai sus, scopul pedepsei de munc< neremunerat< în folosul comunit<Yii este unul multiplu:

1) pedepsirea infractorului prin privarea de timp liber şi prestarea unor reparaYii comunit<Yii faY< de care a greşit;

2) implicarea comunit<Yii în justiYie;

3) apropierea infractorului de valorile muncii: disciplin<, regulament, r<bdare etc. şi dezvoltarea abilit<Yilor de obYinere şi p<strare a unui loc de munc<.

Pe lâng< aspectul punitiv, specific fiec<rei pedepse penale, munca neremunerat< în folosul comunit<Yii mai prezint< un element esenYial – cel de implicare comunitar< şi reabilitare comportamental<. S-a observat c< eficacitatea acestei pedepse, m<surat< ca rat< a recidivei dup< executare, este cu atât mai mare cu cât componenta de resocializare are o pondere mai important<.

Din evoluYia istoric< şi din practica statelor cu experienY< în aplicarea pedepsei cu munc< neremunerat< în folosul comunit<Yii, precum şi din recomand<rile Consiliului Europei, rezult< c< principalele coordonate ale filosofiei acestei sancYiuni sunt: non-custodialismul, apropierea justiYiei de comunitate şi stimularea interesului pentru munc<. Un alt pilon important al acestui edificiu este reprezentat de colaborarea interagenYii. Numai o bun< colaborare între autorit<Yile locale, organele judiciare, organizaYiile neguvernamentale şi serviciile sociale ar putea conduce la un succes pe termen lung.

Toate dezideratele funcYionale ale acestei pedepse nu vor putea fi atinse decât cu o atitudine specific<, construit< pe valori umaniste, cum ar fi: tratarea tuturor oamenilor cu respect, accentuarea punctelor tari şi a resurselor din fiecare persoan<, reconcilierea dintre comunitate şi infractor prin recunoaşterea responsabilit<Yilor ambelor p<rYi.

Munca în folosul comunităţii în Estonia, Ungaria, Cehia şi Moldova

Pornind de la realit<Yi sociale, politice şi juridice apropiate, Y<rile din regiunea central şi est-european< au imaginat şi implementat munca în folosul comunit<Yii în funcYie de scopul atribuit acesteia în ansamblul instituYiilor penale. Modul de consacrare legislativ< a muncii în folosul


comunit<Yii a parcurs, în cele mai multe dintre aceste state, mai multe etape. În Estonia, spre exemplu, înainte s< devin< principala alternativ< la închisoare, munca în folosul comunit<Yii a fost o obligaYie ce putea fi impus< în sarcina condamnatului pe perioada de prob<. În Republica Moldova, înainte de a fi pedeaps< principal< în Codul penal din 2002, munca în folosul comunit<Yii a constituit obiectul multor experimente şi conferinYe regionale. Munca în folosul comunit<Yii este prev<zut< în legislaYia penal< a Ungariei înc< din 1979, devenind pedeaps< principal< ca urmare a unor modific<ri recente la Codul penal. Acelaşi traseu a fost urmat şi în Cehia, unde munca în folosul comunit<Yii a devenit m<sur< şi sancYiune de sine st<t<toare dup< modific<rile din 2002 la Codul penal şi la cel de procedura penal<.

În regiune, munca în folosul comunit<Yii a devenit principala alternativ< la detenYie sau chiar pedeaps< principal< la începutul anilor 2000. În toate cazurile scopul acesteia este de a înlocui pedeapsa cu închisoarea pe termen scurt, adic< a închisorii de pân< la 2 ani (Estonia) sau chiar a închisorii de pân< la 5 ani (Cehia). ExcepYie de la aceast< regul< fac Estonia şi Cehia, unde munca în folosul comunit<Yii poate fi şi o m<sur< impus< de procuror pe parcursul urm<ririi penale. În cazul în care persoana execut< cu succes num<rul de ore impus, cazul se închide şi se consider< c< infracYiunea nici nu a existat. În Cehia, m<sura muncii în folosul comunit<Yii poate fi impus< de c<tre procuror dac<, pe lâng< consimY<mântul învinuitului, mai exist< şi acordul victimei.

Pe lâng< aceast< condiYie, ce Yine de aplicarea pedepsei în concret, instanYa mai trebuie, uneori, s< verifice îndeplinirea altor condiYii pentru a aplica aceast< pedeaps<. Astfel, în anumite state aceasta se poate aplica cu prioritate minorilor sau aşa-numiYilor „infractori primari”. În legislaYia Republicii Moldova se prevede explicit c< munca în folosul comunit<Yii nu se poate aplica persoanelor invalide de gradul 1 sau 2, militarilor, femeilor gravide, femeilor care au copii în vârst< de pân< la 8 ani, persoanelor care nu au atins vârsta de 16 ani şi persoanelor care au atins vârsta de pensionare.

O alt< condiYie esenYial< ce trebuie s< fie îndeplinit< anterior pronunY<rii unei pedepse de munc< în folosul comunit<Yii este cea a consimY<mântului persoanei inculpate de a executa o astfel de sancYiune. În Estonia şi Cehia, consimY<mântul persoanei este solicitat explicit înainte de aplicarea pedepsei. În alte jurisdicYii, cum ar fi cea din Ungaria, consimY<mântul este implicit, adic< instanYa aplic< pedeapsa cu munc< în folosul comunit<Yii, iar, în situaYia în care condamnatul nu execut< num<rul de ore, instanYa revoc< şi înlocuieşte cu pedeapsa închisorii. Desigur c< aceast< practic< comport< unele discuYii pe marginea înlocuirii automate a unei m<suri sau sancYiuni comunitare cu închisoarea (a se vedea aici Regula 10 din Rec. R. (1992)16).

Num<rul de ore de munc< în folosul comunit<Yii ce pot fi impuse persoanelor condamnate variaz< de la minimum 60 de ore la maximum 400 de ore (în Cehia). În cazul Ungariei, munca în folosul comunit<Yii este cuantificat< nu în ore, ci în zile. În toate cazurile, regimul aplicat minorilor este diferit de cel al adulYilor în sensul c< atât num<rul minim, cât şi cel maxim de ore sunt înjum<t<Yite.

În toate cazurile analizate, orele de munc< în folosul comunit<Yii se pot executa în timpul liber, în vacanY< sau în week-end. Principiul potrivit c<ruia munca în folosul comunit<Yii reprezint< o privare a individului de timpul s<u liber pare a fi respectat. Mai mult, executarea unei pedepse de acest tip nu afecteaz< programul obişnuit de lucru sau de studiu al condamnatului.

Perioada în care condamnatul trebuie s< execute num<rul de ore stabilit de instanY< este bine delimitat în toate legislaYiile Y<rilor prezentate. Spre exemplu, în Republica Moldova orele de munc< neremunerat< în folosul comunit<Yii trebuie s< fie executate pe parcursul a 18 luni. În Cehia, perioada în care orele de munc< în folosul comunit<Yii trebuie s< fie executate este de doar 12 luni.

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII – REPERE EUROPENE 15

Deşi pare a fi necesar, referatul de evaluare întocmit de c<tre serviciul de probaYiune nu este prev<zut de lege ca obligatoriu, cu excepYia cauzelor cu minori (Estonia). Totuşi, pentru a compensa aceast< absenY<, serviciile de probaYiune din Estonia au dezvoltat pentru procurori un scurt chestionar de evaluare a eligibilit<Yii anumitor persoane pentru munca în folosul comunit<Yii. În Cehia, instanYele solicit< un astfel de referat de evaluare pentru a evalua consimY<mântul, starea de s<n<tate, abilit<Yile, calific<rile, interesele persoanei etc. şi pentru a determina natura şi locul implement<rii sancYiunii sau m<surii.

În privinYa deciziei referitoare la natura şi locul prest<rii activit<Yii neremunerate, se pot întâlni trei opYiuni. În prima opYiune, instanYa ce soluYioneaz< fondul sau judec<torul delegat cu executarea pedepselor stabilesc şi natura şi locul de executare a pedepsei (Ungaria, Cehia), dup< ce în prealabil se consult< cu serviciul de probaYiune. În a doua opYiune, serviciul de probaYiune, ca instituYie de executare a pedepsei, este cel care stabileşte aceste detalii (Estonia). În Republica Moldova se poate întâlni cea de-a treia situaYie, în care Departamentul de executare a deciziilor penale (un fel de serviciu de probaYiune) stabileşte natura şi locul de executare a pedepsei dup< consultarea prim<riei.

În determinarea acestor aspecte de executare, toate serviciile de probaYiune au în vedere şi programul, abilit<Yile, calific<rile şi interesele persoanelor condamnate. Modalitatea concret< în care sunt evaluate toate aceste aspecte este destul de neclar<, îns< existenYa unei preocup<ri în acest sens reprezint< o bun< premis<.

Locul de executare a pedepsei este, în general, o instituYie public< sau una de interes public. O alt< destinaYie posibil< sunt organizaYiile neguvernamentale. În stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunit<Yii, un principiu de baz< este acela ca instituYia sau organizaYia s< fie non-profit.

Ca procedur< de punere în executare, în toate cazurile se observ< c< momentul de început al execut<rii este localizat cât mai devreme dup< r<mânerea definitiv< a hot<rârii judec<toreşti (în maximum 5-10 zile). Deşi serviciul de probaYiune este cel care asigur< coordonarea şi controlul modului în care se execut< pedeapsa, reprezentantul angajatorului este cel care Yine evidenYa strict< a orelor executate. Tot angajatorul este cel care îşi asum< responsabilitatea ce rezult< din legislaYia de protecYie a muncii. În nici unul dintre sistemele prezentate, serviciul de probaYiune nu compenseaz< financiar angajatorul pentru acceptarea unui condamnat. Participarea angajatorului la programul de munc< în folosul comunit<Yii este una voluntar< şi Yine de implicarea acestuia în viaYa comunit<Yii.

Toate deciziile legate de suspendarea execut<rii, amânarea execut<rii, liberarea de executare a pedepsei (Republica Moldova) etc. sunt adoptate de c<tre o instanY< judec<toreasc<, reprezentat< de judec<torul delegat cu executarea pedepsei sau de judec<torul de instrucYie.

Revocarea muncii în folosul comunit<Yii are loc, în general, dup< aplicarea unor avertismente (de obicei dou< la num<r) şi este determinat< de sustragerea cu rea-voinY< a condamnatului de la executarea pedepsei. Revocarea pedepsei cu munc< în folosul comunit<Yii duce, de cele mai multe ori la închisoare.

Transformarea orelor sau zilelor de munc< în folosul comunit<Yii r<mase neexecutate ca urmare a revoc<rii urmeaz<, de cele mai multe ori, un algoritm de calcul. În Republica Moldova, Cehia şi Estonia, dou< ore de munc< în folosul comunit<Yii se transform< într-o zi de închisoare. În Ungaria, îns<, o zi de munc< în folosul comunit<Yii (adic< 6 ore) se transform< într-o zi de închisoare. În toate sistemele analizate, revocarea muncii în folosul comunit<Yii Yine seama de partea de pedeaps< executat<.


Deşi este recunoscut< ca fiind necesar<, intervenYia de reintegrare social< pe durata execut<rii muncii în folosul comunit<Yii nu reprezint< o prioritate pentru cele patru sisteme supuse comparaYiei. Estonia este singura Yar< în care se precizeaz< c<, dac< este necesar< asistenYa persoanei condamnate, acest serviciu poate fi acordat.

În toate sistemele prezentate, succesul acestei sancYiuni, m<surat în frecvenYa cu care instanYele o aplic<, este unul evident. În Estonia, spre exemplu, frecvenYa aplic<rii muncii în folosul comunit<Yii creşte în progresie geometric< de la an la an. În 2003, sancYiunea a fost pronunYat< în 130 de cazuri, iar în 2004 în 349 de cazuri, urmând ca în anul 2005 s< se ajung< la 918 astfel de soluYii. În ansamblul pedepselor pronunYate în perioada 2003-2005 în Estonia, singura sancYiune care înregistreaz< o pondere în creştere este cea de munc< în folosul comunit<Yii. În mod asem<n<tor se prezint< situaYia statistic< şi în Republica Moldova. Dac< în 2004 instanYele moldovene au pronunYat doar în proporYie de 1,2 % pedepse de munc< în folosul comunit<Yii, în 2005 acestea au reprezentat 12,7 % din totalul pedepselor aplicate adulYilor. O creştere identic< s-a înregistrat şi în privinYa sancYiunilor aplicate minorilor care au comis fapte penale.

În general, munca în folosul comunit<Yii se aplic< în cazul comiterii unor infracYiuni patrimoniale (distrugere, furturi etc.), dar şi în cazul unor infracYiuni de contact (jaf, lovire, v<t<mare corporal< etc.). De asemenea, pedeapsa se aplic< într-o m<sur< important< în cazul infracYiunilor care aduc atingere liniştii şi ordinii publice (huliganism, vagabondaj etc.). Un aspect inedit poate fi sesizat în cazul Republicii Moldova, unde munca în folosul comunit<Yii se aplic< cu o incidenY< din ce în ce mai mare în cazul accidentelor rutiere.

Natura muncii prestate de c<tre condamnaYi este în general necalificat< şi vizeaz< îngrijirea spaYiilor verzi, a stabilimentelor speciale pentru persoanele cu dizabilit<Yi sau de vârsta a III-a. Din acest punct de vedere, în nici unul dintre exemplele prezentate nu se poate constata o practic< creativ< şi apropiat< de interesele şi abilit<Yile persoanelor condamnate.

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII –

LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ

ŞI REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE

Jud. Diana Florea

Institutul Naţional al Magistraturii

1. DISPOZIXIILE CODULUI PENAL ÎN VIGOARE ....................................................... 19

1.1. Suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere .................................................. 19

1.2. Libertatea supravegheat< .......................................................................................... 20

1.3. Suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere sau sub control .......................................................................................................... 21

2. ACTE INTERNAXIONALE ........................................................................................... 22

2.1. RezoluYia Adun<rii Generale a OrganizaYiei NaYiunilor Unite din 14 decembrie 1990 – Reguli standard minime asupra m<surilor non-custodiale, cunoscute sub numele de Regulile de la Tokyo............................... 22

2.2. RezoluYia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (76) 10 adoptat< la 9 martie 1976.......................................................................................... 22

2.3. Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (92) 16 adoptat< la 19 octombrie 1992 – Reguli europene asupra sancYiunilor şi m<surilor comunitare............................................................................................. 23

3. PRELUAREA REGLEMENT;RILOR INTERNAXIONALE

ÎN LEGISLAXIA ROMÂN; .......................................................................................... 23

3.1. Cadrul legal............................................................................................................... 23

3.2. GaranYii procesuale şi procedurile pentru soluYionarea plângerilor........................... 26

3.3. Respectul drepturilor fundamentale .......................................................................... 28

3.4. Cooperarea şi consimY<mântul condamnatului ......................................................... 30

Munca în folosul comunit<Yii este o pedeaps< principal< care se preconizeaz< s< poat< fi aplicat< unei persoane ce a comis o infracYiune de gravitate redus< şi care const< în obligarea condamnatului la prestarea unei munci în folosul comunit<Yii, neremunerat<, pe parcursul unui num<r de ore stabilit în hot<rârea judec<toreasc<2. În prezent, munca în folosul comunit<Yii constituie o sancYiune contravenYional<, al c<rei regim juridic este reglementat prin OrdonanYa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenYiilor, cu modific<rile ulterioare şi prin OrdonanYa de urgenY< nr. 108/2003 pentru desfiinYarea închisorii contravenYionale, care modific< OrdonanYa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancYiunilor prest<rii unei activit<Yi în folosul comunit<Yii şi închisorii contravenYionale, publicat< în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, aprobat< prin Legea nr. 641/2002.

1. Dispoziţiile Codului penal în vigoare

Cadrul general de pedepse reglementat prin dispoziYiile art. 53 din Codul penal este destul de restrâns, fiind instituite trei categorii de pedepse: principale (detenYiunea pe viaY<, închisoarea şi amenda), complementare (interzicerea unor drepturi, degradarea militar<) şi accesorii (care însoYesc de drept pedeapsa principal<). Munca în folosul comunit<Yii nu se reg<seşte între pedepsele instituite prin Codul penal în vigoare, aceast< sancYiune urmând a fi introdus< ca pedeaps< principal< pentru delicte, prin noul cod penal, pentru persoanele fizice. De asemenea, noul cod penal va conYine dispoziYii care reglementeaz< regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunit<Yii.

În reglementarea actual<, munca în folosul comunit<Yii poate fi dispus< de c<tre instanYa judec<toreasc< în trei cazuri: în cazul suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere (art. 863 C.pen.), în cazul libert<Yii supravegheate (art. 103 C.pen.) şi în cazul suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere sau sub control (art. 1101 C.pen.). În toate aceste cazuri, munca în folosul comunit<Yii este impus< de instanYa judec<toreasc< cu titlu de obligaYie, pe lâng< o pedeaps< principal<, sau, respectiv, m<sur< educativ<, şi nu constituie o sancYiune de sine-st<t<toare.

1.1. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Prin hot<rârea de condamnare la pedeapsa închisorii, instanYa judec<toreasc< poate dispune suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere, în cazul în care sunt întrunite condiYiile

2 Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu, Dicţionar de drept penal, Editura All Beck, 2004, p. 275, 276.


prev<zute de lege, iar instanYa apreciaz< c< scopul pedepsei poate fi atins şi f<r< executarea pedepsei în penitenciar.

Astfel, executarea pedepsei cu închisoarea aplicat< persoanei fizice poate fi suspendat< sub supraveghere de c<tre instanYa judec<toreasc< doar în cazul în care sunt îndeplinite condiYiile prev<zute de art. 861 C.pen. şi anume: pedeapsa aplicat< este închisoarea de cel mult 4 ani (în cazul concursului de infracYiuni, dac< pedeapsa aplicat< este închisoarea de cel mult 3 ani), infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afar< de cazurile când condamnarea intr< în vreunul dintre cazurile prev<zute în art. 38 (hot<rârile de condamnare privitoare la anumite infracYiuni de care nu se Yine seama la stabilirea st<rii de recidiv<). De asemenea, instanYa va dispune suspendarea execut<rii pedepsei doar dac< apreciaz<, Yinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul s<u dup< comiterea faptei, c< pronunYarea condamn<rii constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar f<r< executarea pedepsei, condamnatul nu va mai s<vârşi infracYiuni.

În Codul penal în vigoare, în cazul suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere, instanYa judec<toreasc< poate s< impun< condamnatului respectarea uneia sau mai multor obligaYii, printre care şi aceea de a desfăşura o activitate, în baza art. 86

3 lit. a C.pen. Se poate observa c< textul

de lege nu se refer< în mod expres la munca în folosul comunit<Yii, care poate totuşi s< fie impus< de instanY< în baza acestui text de lege.

Supravegherea execut<rii obligaYiilor stabilite de instanY< se face de judec<tor sau de Serviciul de protecYie a victimelor şi reintegrare social< a infractorilor. În cazul în care cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinY<, m<surile de supraveghere prev<zute de lege ori obligaYiile stabilite de instanY<, judec<torul sau Serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizeaz< instanYa pentru luarea m<surii prev<zute în art. 864 alin. 2, şi anume revocarea suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

1.2. Libertatea supravegheată

În cazul în care persoana care a s<vârşit o infracYiune este minor<, devin aplicabile dispoziYiile Titlului V din Codul penal, art. 99 – 1101, care stabilesc limitele r<spunderii şi consecinYele r<spunderii penale pentru minori. Conform Codului penal român, regimul de sancYionare a minorilor are un caracter mixt, cuprinzând m<suri educative şi pedepse. Se aplic< cu prioritate m<surile educative şi, numai în cazul în care instanYa apreciaz< c< acestea nu sunt suficiente pentru reeducarea minorului, se va aplica o pedeaps<.

Astfel, faY< de minorul care r<spunde penal se poate lua o m<sur< educativ< sau i se poate aplica o pedeaps<. La alegerea sancYiunii se Yine seama de gradul de pericol social al faptei s<vârşite, de starea fizic<, de dezvoltarea intelectual< şi moral<, de comportarea lui, de condiYiile în care a fost crescut şi în care a tr<it şi de orice alte elemente de natur< s< caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplic< numai dac< se apreciaz< c< luarea unei masuri educative nu este suficient< pentru îndreptarea minorului.

M<surile educative care se pot lua faY< de minor sunt: mustrarea; libertatea supravegheat<; internarea într-un centru de reeducare; internarea într-un institut medical-educativ.

În cadrul acestor m<suri, doar în cazul m<surii educative prev<zute de art. 103 C.pen., libertatea supravegheat<, instanYa poate dispune obligarea minorului la efectuarea unei munci în folosul comunit<Yii.

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII – LEGISLAXIE NAXIONAL; ŞI REGLEMENT;RI INTERNAXIONALE 21

M<sura educativ< a libert<Yii supravegheate const< în l<sarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebit<. Supravegherea poate fi încredinYat<, dup< caz, p<rinYilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dac< aceştia nu pot asigura supravegherea în condiYii satisf<c<toare, instanYa dispune încredinYarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinY< unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituYii legal îns<rcinate cu supravegherea minorilor. InstanYa poate s< impun< minorului respectarea unor obligaYii, printre care aceea de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de

instanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de

şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. Dup< luarea m<surii libert<Yii supravegheate, instanYa încunoştinYeaz< şcoala unde minorul învaY<

sau unitatea la care este angajat şi, dup< caz, instituYia la care presteaz< activitatea stabilit< de instanY<. Dac< în<untrul termenului prev<zut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea care se exercit< asupra lui sau are purt<ri rele, ori s<vârşeşte o fapt< prev<zut< de legea penal<, instanYa revoc< libertatea supravegheat< şi ia faY< de minor m<sura intern<rii într-un centru de reeducare. Dac< fapta prev<zut< de legea penal< constituie infracYiune, instanYa ia m<sura intern<rii sau aplic< o pedeaps<.

1.3. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

sau sub control

Pedepsele care se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prev<zute de lege pentru infracYiunea s<vârşit<, îns< limitele pedepselor sunt reduse la jum<tate, f<r< ca minimul pedepsei s< dep<şeasc< 5 ani în urma reducerii. Când legea prevede pentru infracYiunea s<vârşit< pedeapsa detenYiunii pe viaY<, minorului i se aplic< pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Suspendarea execut<rii pedepsei poate interveni şi în cazul minorilor, în condiYiile art. 110 din Codul penal (suspendarea condiYionat< a execut<rii pedepsei) sau art. 1101 din Codul penal (suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere sau control).

Conform art. 1101 din Codul penal, odat< cu suspendarea condiYionat< a execut<rii pedepsei închisorii aplicate minorului în condiYiile art. 110, instanYa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pân< la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinYarea supravegherii minorului unei persoane sau instituYii legal îns<rcinate cu supravegherea minorilor, putând stabili, totodat<, pentru minor, una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, printre care şi aceea de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o

durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele

nelucrătoare şi în vacanţă. De asemenea, instanYa poate dispune, dup< împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de c<tre minor a m<surilor de supraveghere ori a obligaYiilor prev<zute în art. 863, printre care şi aceea de a desfăşura o activitate, în baza art. 86

3 lit. a C.pen.

Executarea muncii în folosul comunit<Yii nu trebuie s< afecteze educaYia minorului, activit<Yile pe care aceasta le presupune urmând a se desf<şura în afara programului de la şcoal<.

Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaYiilor prev<zute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspend<rii condiYionate. În cazul neîndeplinirii m<surilor de supraveghere ori a obligaYiilor stabilite de instanY<, potrivit art. 863, se aplic< în mod corespunz<tor dispoziYiile art. 864 alin. 2, şi anume se dispune revocarea suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.


2. Acte internaţionale

2.1. Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite

din 14 decembrie 1990 – Reguli standard minime asupra măsurilor

non-custodiale, cunoscute sub numele de Regulile de la Tokyo

La elaborarea rezoluYiei au fost avute în vedere o serie de acte internaYionale, cum ar fi: DeclaraYia Universal< a Drepturilor Omului; ConvenYia internaYional< asupra drepturilor civile şi politice şi alte acte despre drepturile persoanelor în conflict cu legea; Regulile standard minime pentru tratamentul prizonierilor, adoptate de primul congres al NaYiunilor Unite asupra prevenirii infracYiunilor şi tratamentului infractorilor, care a avut o contribuYie important< la politicile şi practicile naYionale; RezoluYia 8 a celui de-al şaselea Congres al NaYiunilor Unite asupra Prevenirii InfracYiunilor şi Tratamentului Infractorilor, despre alternativele la închisoare; RezoluYia 16 a celui de-al şaptelea Congres al NaYiunilor Unite asupra Prevenirii InfracYiunilor şi Tratamentului Infractorilor despre alternativele la închisoare, despre reducerea populaYiei în închisoare şi integrarea social< a infractorilor.

Creşterea populaYiei în închisori şi suprapopularea închisorilor reprezint< un factor care creeaz< dificult<Yi în implementarea adecvat< Regulilor-standard minime pentru tratamentul deYinuYilor, situaYie în care alternativele la închisoare pot fi un mijloc eficient de tratare a infractorilor în cadrul comunit<Yii, c<tre avantajul comun al infractorilor şi al societ<Yii.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul c< restrângerea libert<Yii este justificat< de siguranYa public< şi prevenirea infracYiunilor, precum şi de realizarea unei represiunii drepte, iar principalul scop al sistemului de justiYie penal< este reintegrarea infractorului în societate.

Aceste reguli au fost recomandate pentru a fi implementate la nivel naYional şi regional, cu luarea în considerare a circumstanYelor şi tradiYiilor politice, economice, sociale şi culturale ale Y<rilor respective.

2.2. Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (76) 10

adoptată la 9 martie 1976

Interesul statelor membre ale Consiliului Europei este s< se stabileasc< principii comune de politic< penal<, conforme cu tendinYa de a evita pe cât posibil sentinYele cu închisoare, şi promovând respectul pentru libertatea individual<. S-a considerat c< acest proces poate fi dus mai departe f<r< s< se pun< în pericol siguranYa public<.

Dezvoltarea m<surilor alternative existente (suspendarea sentinYelor şi probaYiunea) este necesar<, dar, în egal< m<sur<, trebuie încurajat< instituirea noilor m<suri alternative, pentru a oferi instanYelor posibilitatea de a alege, dintre diferite forme de sancYiuni, pe cea adecvat< cazului individual. Alternativele la închisoare servesc scopului reabilit<rii infractorului, iar costul execut<rii acestor m<suri este mai sc<zut decât costul pe care îl presupune încarcerarea individului.

S-a recomandat guvernelor statelor membre s< studieze diferitele noi alternative la sentinYele cu închisoare şi posibilitatea încorpor<rii lor în legislaYia naYional<. În acest sens, statele membre trebuie s< cerceteze avantajele muncii în folosul comunit<Yii şi ocazia pe care o ofer<, pe de o parte – infractorului – de a realiza o just< reparaYie prin executarea unei munci în folosul comunit<Yii, şi pe


de alt< parte – comunit<Yii – de a contribui activ la reintegrarea infractorului, acceptând cooperarea acestuia la munc< voluntar<.

De asemenea, pentru a se asigura acceptarea unor asemenea m<suri, publicul trebuie informat asupra avantajelor m<surilor alternative.

2.3. Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (92) 16

adoptată la 19 octombrie 1992 – Reguli europene asupra sancţiunilor

şi măsurilor comunitare

Dup< 16 ani de la adoptarea rezoluYiei menYionate anterior, s-a remarcat dezvoltarea considerabil< pe care a avut-o, în statele membre, utilizarea sancYiunilor şi m<surilor a c<ror executare are loc în cadrul comunit<Yii.

Astfel, s-a constatat c< aceste sancYiuni constituie un mijloc important pentru combaterea infracYionalit<Yii şi evit< efectele negative ale închisorii.

Recomandarea cuprinde principii generale – reguli privind cadrul legislativ, garanYiile în cadrul procedurilor judiciare, respectarea drepturilor fundamentale, cooperarea şi consimY<mântul infractorului.

Regulile stabilite prin aceast< Recomandare trebuie s< asigure o aplicare eficient< a sancYiunilor comunitare, s< menYin< un echilibru între nevoia de a proteja societatea, atât din punctul de vedere al menYinerii ordinii legale şi aplic<rii normelor prin care se repar< prejudiciul cauzat victimelor, cât şi din punctul de vedere al recunoaşterii nevoilor infractorului, al reintegr<rii sale în societate.

3. Preluarea reglementărilor internaţionale în legislaţia română

Conform Recomand<rii Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (92) 16, termenul de sancYiuni sau m<suri comunitare se refer< la sancYiuni sau m<suri care menYin infractorul în comunitate şi implic< anumite restricYii ale libert<Yii sale prin impunerea unor condiYii şi / sau obligaYii, şi care sunt implementate de organisme desemnate de lege în acest scop. Termenul menYionat desemneaz< orice sancYiune impus< de o instanY< şi orice m<sur< luat< înainte sau în locul unei hot<râri de condamnare, precum şi modalit<Yile de a executa o sentinY< cu închisoarea în afara stabilimentului penitenciar.

3.1. Cadrul legal

● Definirea, adoptarea şi aplicarea sancţiunilor comunitare trebuie să fie stabilite prin lege (regula 3 din Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (92) 16).

Noul Cod penal, în art. 58, prevede o împ<rYire a pedepselor principale aplicabile persoanei fizice în pedepse principale pentru crime şi pedepse principale pentru delicte. Alineatul 4 lit. d) din articolul menYionat instituie munca în folosul comunit<Yii, între 100 şi 500 de ore ca pedeaps< principal< pentru delicte.

De asemenea, art. 70 stabileşte situaYia în care se poate aplica aceast< pedeaps<: dac< legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani, instanYa poate


dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunit<Yii, pe o durat< de cel puYin 100 de ore.

Alineatul 5 al art. 70 precizeaz< c< modul de executare a muncii în folosul comunit<Yii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.

De asemenea, conform art. 19 din Legea nr. 294/2004, dispoziYiile din aceast< lege care reglementeaz< modul de executare a pedepsei muncii în folosul comunit<Yii se aplic< în mod corespunz<tor în cazul înlocuirii pedepsei amenzii sub forma zilelor-amend< cu munca în folosul comunit<Yii şi în cazul suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere cu obligaYia condamnatului de a efectua o munc< în folosul comunit<Yii.

● Condiţiile şi obligaţiile presupuse de sancţiunile comunitare, stabilite de autoritatea judiciară, precum şi consecinţele nerespectării acestor condiţii sau obligaţii trebuie definite prin dispoziţii legale clare şi explicite (regula 4).

Art. 70 alin. 7 din noul Cod penal prevede c< în cazul în care persoana condamnat< nu execut< aceast< pedeaps< sau, în timpul execut<rii ei, nu îndeplineşte obligaYiile care-i revin ori le îndeplineşte în mod defectuos, instanYa poate dispune, dac< legea nu prevede alt mod de sancYionare, revocarea muncii în folosul comunit<Yii, înlocuind-o, integral sau parYial, dup< caz, cu închisoarea sau cu închisoarea strict< de cel mult 3 ani.

În cazul în care s-a aplicat pedeapsa cu munc< în folosul comunit<Yii, persoana condamnat< este obligat< s< se prezinte la judec<torul delegat pentru executarea pedepselor de la judec<toria în circumscripYia c<reia persoana condamnat< are domiciliul, în termen de 3 zile de la primirea încheierii prin care judec<torul delegat a stabilit locul, natura muncii şi programul de executare. Aceast< obligaYie este prev<zut< de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a m<surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Judec<torul delegat pentru executarea pedepselor comunic< persoanei condamnate data şi ora la care aceasta trebuie s< înceap< executarea muncii în folosul comunit<Yii, precum şi numele şi datele de identificare ale persoanei la care persoana condamnat< trebuie s< se prezinte pentru începerea execut<rii muncii în folosul comunit<Yii (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 294/2004).

Înainte de a începe executarea pedepsei muncii în folosul comunit<Yii, persoana condamnat< efectueaz< un examen medical, pentru a se stabili dac< este apt<, din punct de vedere medical, s< execute munca în folosul comunit<Yii stabilit< de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor şi dac< nu sufer< de o boal< care pune în pericol s<n<tatea persoanelor la locul unde urmeaz< s< fie executat< munca în folosul comunit<Yii (art. 12 din Legea nr. 294/2004).

● Sancţiunile comunitare nu vor avea o durată nedeterminată. Durata sancţiunii comunitare va fi stabilită de autoritatea judiciară, în cadrul limitelor stabilite de lege (regula 5).

Conform art. 70 din noul Cod penal, durata maxim< a muncii în folosul comunit<Yii este de 300 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, şi de 500 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.

Munca în folosul comunit<Yii se execut< într-un interval de cel mult 180 de zile, în cazul condamnaYilor majori şi de cel mult 120 de zile, în cazul condamnaYilor minori, potrivit art. 13 din Legea nr. 294/2004. Programul zilnic de munc<, în zilele lucr<toare, nu poate dep<şi 3 ore pe zi, în cazul condamnaYilor majori care desf<şoar< o activitate remunerat< sau urmeaz< cursuri de înv<Y<mânt


ori de calificare profesional< şi 2 ore pe zi, în cazul condamnaYilor minori care desf<şoar< o activitate remunerat< sau urmeaz< cursuri de înv<Y<mânt ori de calificare profesional<.

Munca în folosul comunit<Yii se execut< dup< programul zilnic al activit<Yii remunerate, al cursurilor de înv<Y<mânt sau de calificare profesional< ale persoanei condamnate.

Programul zilnic de munc< în zilele nelucr<toare sau în cazul persoanelor care nu desf<şoar< o activitate remunerat< ori nu urmeaz< cursuri de înv<Y<mânt sau de calificare profesional< nu poate dep<şi 8 ore, în cazul condamnaYilor majori, şi 6 ore, în cazul condamnaYilor minori. Munca în folosul comunit<Yii nu poate fi executat< în zilele de duminic< şi în zilele declarate s<rb<tori legale.

● Natura şi durata sancţiunii comunitare vor fi proporţionale cu gravitatea infracţiunii pentru care a intervenit condamnarea; pentru stabilirea acestora se iau în considerare circumstanţele personale ale condamnatului (regula 6).

Judec<torul delegat pentru executarea pedepselor de la judec<toria în circumscripYia c<reia persoana condamnat< are domiciliul stabileşte, prin încheiere, atât locul unde persoana condamnat< urmeaz< s< execute munca în folosul comunit<Yii, cât şi natura muncii pe aceasta trebuie s< o execute, Yinând seama de aptitudinile, starea de s<n<tate şi preg<tirea profesional< a acesteia. De asemenea, judec<torul delegat stabileşte programul de executare a muncii în folosul comunit<Yii în baza aceloraşi considerente (art. 10 din Legea nr. 294/2004).

● Autorităţile responsabile pentru executarea sancţiunii comunitare vor fi stabilite de lege; obligaţiile şi responsabilităţile autorităţilor de executare vor fi de asemenea stabilite de lege (regula 7).

Conform art. 7 din Legea nr. 294/2004, munca în folosul comunit<Yii se execut< în domeniul serviciilor publice gestionate de autorit<Yile administraYiei publice locale, în cadrul instituYiilor publice la nivel local sau în cadrul asociaYiilor şi fundaYiilor, abilitate în acest scop de instanYa de judecat<.

Judec<torul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte anual lista activit<Yilor în folosul comunit<Yii care pot fi executate în circumscripYia în care îşi exercit< competenYa teritorial<, pe baza comunic<rilor efectuate de autorit<Yile administraYiei publice locale şi instituYiile publice de la nivel local, precum şi a cererilor formulate de asociaYiile şi fundaYiile abilitate.

Abilitarea asociaYiilor şi fundaYiilor se acord< de instanYa de judecat< în circumscripYia c<reia asociaYia sau fundaYia are sediul, la cerere, pe baza raportului judec<torului delegat pentru executarea pedepselor şi a documentelor prev<zute de lege. Abilitarea se acord< prin încheiere, pe o perioad< de 3 ani. Abilitarea poate fi retras< de instanYa de judecat<, din oficiu sau la sesizarea judec<torului delegat pentru executarea pedepselor, astfel cum prevede art. 8 din Legea nr. 294/2004.

Dup< executarea pedepsei muncii în folosul comunit<Yii, autoritatea administraYiei publice locale care gestioneaz< serviciul public, instituYia public< de la nivel local, asociaYia sau fundaYia unde persoana condamnat< a executat munca în folosul comunit<Yii are obligaYia, în baza art. 18 din Legea nr. 294/2004, de a comunica judec<torului delegat pentru executarea pedepselor şi persoanei condamnate un document care atest< c< munca în folosul comunit<Yii a fost executat<.

Persoanele desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunit<Yii de fiecare autoritate a administraYiei publice locale, de fiecare instituYie public< la nivel local, de fiecare asociaYie şi fundaYie abilitat< au obligaYia de a informa de îndat< judec<torul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunit<Yii potrivit


Codului penal şi de a-i comunica datele şi informaYiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunit<Yii.

● Puterile autorităţilor de implementare de a decide asupra metodelor de implementare, de a delega obligaţiile lor de implementare către terţe părţi, dacă este necesar, sau să încheie contracte privind implementarea cu infractorul, alte autorităţi sau terţe părţi vor fi stabilite de lege (regula 8).

Legea nr. 294/2004 nu conYine dispoziYii speciale în acest sens.

● În cazul în care infractorul nu respectă condiţiile sau obligaţiile stabilite în decizia prin care a fost condamnat la o sancţiune comunitară, recurgerea la arestare şi deţinere în timpul executării va fi reglementată de lege (regula 9).

● Legea nu va cuprinde dispoziţii pentru conversia automată a sancţiunii comunitare în închisoare în cazul încălcării condiţiilor sau obligaţiilor ataşate unei asemenea sancţiuni (regula 10).

Dac< persoana condamnat< la pedeapsa muncii în folosul comunit<Yii nu execut< aceast< pedeaps< sau, în timpul execut<rii, are o conduit< necorespunz<toare prin neîndeplinirea obligaYiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoas<, judec<torul delegat pentru executarea pedepselor sesizeaz< de îndat< instanYa de judecat<, pentru revocarea muncii în folosul comunit<Yii.

● Supravegherea regulată şi externă a muncii autorităţii de implementare trebuie să fie prevăzută de lege. Această supraveghere va fi efectuată de persoane calificate şi experimentate (regula 11).

Conform art. 9 din Legea nr. 294/2004, supravegherea şi controlul execut<rii muncii în folosul comunit<Yii se efectueaz< de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare social< şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unit<Yile de poliYie în a c<ror circumscripYie se execut< munca în folosul comunit<Yii. Supravegherea şi controlul execut<rii muncii în folosul comunit<Yii se realizeaz< pe baza programului de supraveghere şi control întocmit de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor.

3.2. Garanţii procesuale şi procedurile pentru soluţionarea plângerilor

● Decizia de a impune sau revoca o sancţiune comunitară trebuie luată de o autoritate judiciară (regula 12).

Astfel cum am ar<tat, în concepYia noului Cod penal, atât pronunYarea unei hot<râri de condamnare la pedeapsa cu munc< în folosul comunit<Yii, cât şi revocarea acesteia intr< în competenYa instanYei de judecat<.

● Infractorul va avea dreptul de a formula plângere către o autoritate de decizie superioară împotriva unei decizii care îl supune unei sancţiuni comunitare, modifică sau revocă o asemenea sancţiune (regula 13).

Hot<rârea pronunYat< de prima instanY< prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa cu munc< în folosul comunit<Yii este supus< c<ilor de atac prev<zute de Codul de procedur< penal<.

● Un apel împotriva unei decizii care priveşte executarea sancţiunii comunitare va fi supus unei autorităţi judiciare oricând infractorul doreşte să se plângă că o restricţie a libertăţii sale este nelegală ori contrară conţinutului sancţiunii impuse (regula 14).


Împotriva încheierilor judec<torului delegat pentru executarea pedepselor, pronunYate în temeiul art. 16 din Legea nr. 294/2004, persoana condamnat< poate face plângere la judec<toria în a c<rei circumscripYie se afl< locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii. În soluYionarea plângerii, instanYa poate admite plângerea şi, dup< caz, poate modifica încheierea judec<torului delegat pentru executarea pedepselor sau poate dispune anularea, revocarea sau modificarea m<surii privitoare la condiYiile de executare a muncii în folosul comunit<Yii. InstanYa poate respinge plângerea, dac< aceasta este nefondat<. Hot<rârea instanYei poate fi atacat< cu recurs.

● O procedură de plângere va fi accesibilă infractorului care doreşte să se plângă împotriva unei decizii care priveşte executarea luată de autoritatea de executare sau împotriva refuzului de a lua o astfel de decizie (regula 15).

Împotriva m<surilor privitoare la condiYiile de executare a muncii în folosul comunit<Yii, persoana condamnat< poate face plângere la judec<torul delegat pentru executarea pedepselor, posibilitate prev<zut< de art. 16 din Legea nr. 294/2004. Judec<torul delegat soluYioneaz< plângerea prin încheiere, dup< ascultarea persoanei condamnate, având posibilitatea de a admite plângerea şi a dispune anularea, revocarea sau modificarea m<surii privitoare la condiYiile de executare a muncii în folosul comunit<Yii, sau de a respinge plângerea, dac< aceasta este nefondat<.

● Procedura de iniţiere a plângerilor va fi simplă. Plângerile vor fi analizate prompt şi decizia asupra acestora va fi luată fără întârziere (regula 16).

Plângerea se judec< potrivit dispoziYiilor din Codul de procedur< penal< referitoare la contestaYia la executare.

Preşedintele dispune citarea p<rtilor interesate şi ia m<suri pentru desemnarea unui ap<r<tor din oficiu, în cazurile prev<zute în art. 171 din Codul de procedur< penal<. Participarea procurorului este obligatorie. Dup< concluziile procurorului şi ascultarea p<rYilor, instanYa se pronunY< prin sentinY<.

● Autoritatea care rezolvă plângerea va obţine toate informaţiile necesare pentru a decide asupra plângerii. Se va acorda o atenţie deosebită dezideratului de a se audia persoana petentului, mai ales atunci când acesta şi-a exprimat dorinţa în acest sens (regula 17).

Persoana condamnat< este ascultat<, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii formulate împotriva m<surilor privitoare la condiYiile de executare a muncii în folosul comunit<Yii, precum şi la judecarea c<ii de atac, astfel cum prevede art. 16 din Legea nr. 294/2004.

● Decizia autorităţii şi motivarea acesteia vor fi comunicate în scris petentului şi autorităţii de implementare (regula 18).

Având în vedere faptul c< petentul, condamnat la pedeapsa muncii în folosul comunit<Yii, este în stare de libertate, acestuia nu i se comunic< o copie a hot<rârii instanYei prin care s-a soluYionat plângerea formulat<. Astfel, potrivit art. 360 din Codul de procedur< penal<, copii de pe dispozitivul hot<rârii se comunic< doar p<rYilor care au lipsit atât la judecat<, cât şi la pronunYare. Copii ale dispozitivului şi ale hot<rârii se comunic< doar inculpatului deYinut sau aflat în vreuna dintre situaYiile prev<zute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedur< penal<, care a lipsit de la pronunYarea hot<rârii (art. 171 alin. 2 se refer< la situaYiile când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reYinut sau arestat chiar în alt< cauz<, când faY< de acesta a fost dispus< m<sura de siguranY< a intern<rii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alt< cauz< ori când organul de urm<rire penal< sau instanYa apreciaz< c< învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur ap<rarea). În cazul în care instanYa a


dispus suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hot<rârii se comunic< serviciului de protecYie a victimelor şi reintegrare social< a infractorilor.

● Permisiunea de a fi asistat de o persoană aleasă de el sau dacă este necesar de către un avocat, atunci când prevederile legale presupun o astfel de asistenţă, nu poate fi refuzată condamnatului care doreşte să-şi exercite dreptul la plângere împotriva unei decizii care priveşte impunerea, modificarea sau revocarea unei sancţiuni comunitare sau împotriva unei decizii care priveşte implementarea unei asemenea sancţiuni (regula 19).

Conform art. 171 din Codul de procedur< penal<, învinuitul sau inculpatul are dreptul s< fie asistat de ap<r<tor în tot cursul urm<ririi penale şi al judec<Yii, iar organele judiciare sunt obligate s<-i aduc< la cunoştinY< acest drept.

Ap<r<torul din oficiu este desemnat în mod obligatoriu numai în cazurile prev<zute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedur< penal<, care prevede c< asistenYa juridic< este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reYinut sau arestat chiar în alt< cauz<, când faY< de acesta a fost dispus< m<sura de siguranY< a intern<rii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alt< cauz< ori când organul de urm<rire penal< sau instanYa apreciaz< c< învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur ap<rarea, precum şi în alte cazuri prev<zute de lege. În aceste cazuri, dac< învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un ap<r<tor, se iau m<suri pentru desemnarea unui ap<r<tor din oficiu.

3.3. Respectul drepturilor fundamentale

● Nu va exista discriminare în impunerea şi implementarea sancţiunilor comunitare pe motiv de rasă, origine etnică, naţionalitate, sex, limbă, religie, opinie politică sau de alt fel, statut economic, social sau condiţie fizică sau mentală (regula 20).

Principiul nediscrimin<rii este consacrat cu titlu general în ConstituYia României, care în art. 16 alin. 1 prevede c< cet<Yenii sunt egali în faYa legii şi a autorit<Yilor publice, f<r< privilegii şi f<r< discrimin<ri.

De asemenea, art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar< dispune c< toate persoanele sunt egale în faYa legii, f<r< privilegii şi f<r< discrimin<ri. JustiYia se realizeaz< în mod egal pentru toYi, f<r< deosebire de ras<, naYionalitate, origine etnic<, limba, religie, sex, orientare sexual<, opinie, apartenenY< politic<, avere, origine ori condiYie social< sau de orice alte criterii discriminatorii.

● Nu va fi creată sau impusă nici o sancţiune comunitară care restrânge drepturile civile sau politice ale infractorului, dacă este contrară normelor acceptate de comunitatea internaţională în privinţa drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Aceste drepturi nu vor fi restrânse în executarea sancţiunii comunitare într-o măsură mai mare decât cea care decurge în mod necesar din decizia care impune această măsură (regula 21).

● Natura tuturor sancţiunilor comunitare şi maniera de implementare vor fi în concordanţă cu drepturile omului garantate la nivel internaţional pentru un infractor (regula 22).

Conform ConstituYiei României, drepturile şi libert<Yile cet<Yenilor consacrate prin dispoziYiile constituYionale vor fi interpretate şi aplicate în concordanY< cu DeclaraYia Universal< a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dac< exist< neconcordanYe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi


legile interne, au prioritate reglement<rile internaYionale, cu excepYia cazului în care ConstituYia sau legile interne conYin dispoziYii mai favorabile (art. 20 din ConstituYia României).

● Natura, conţinutul şi metodele de implementare a sancţiunilor comunitare nu vor afecta intimitatea sau demnitatea infractorilor sau ale familiilor acestora şi nici nu vor conduce la hărţuirea acestora. Respectul de sine, relaţiile familiale, legăturile cu comunitatea şi abilitatea de a funcţiona în societate nu trebuie să fie afectate. Vor fi adoptate garanţii pentru a proteja infractorul de insultă şi curiozitate sau publicitate nedorită (regula 23).

ViaYa intim<, familial< şi privat< trebuie respectat< şi ocrotit< de autorit<Yile publice, obligaYie instituit< în sarcina acestora prin art. 26 din ConstituYia României.

● Orice instrucţiuni ale autorităţii de executare, în special acelea care privesc cerinţe de control, vor fi practice, precise şi limitate la ceea ce este necesar pentru eficienta aplicare a sancţiunii (regula 24).

Supravegherea şi controlul execut<rii muncii în folosul comunit<Yii se realizeaz< pe baza programului de supraveghere şi control întocmit de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor.

● O sancţiune comunitară nu va implica niciodată tratamente medicale sau psihologice sau proceduri care nu sunt în conformitate cu standardele etice adoptate la nivel internaţional (regula 25).

● Natura, conţinutul şi metodele de implementare a sancţiunilor comunitare nu va implica un risc de vătămare fizică sau mentală care nu este necesar (regula 26).

Legea nr. 294/2004 prevede, în art. 15, c< munca în folosul comunit<Yii se execut< cu respectarea normelor de protecYie a muncii. Munca în folosul comunit<Yii nu poate fi executat< în timpul nopYii sau în locuri v<t<m<toare, periculoase ori care prezint< un grad de risc pentru s<n<tatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaYi.

De asemenea, art. 57 alin. 2 din noul Cod penal prevede c< executarea pedepsei nu trebuie s< cauzeze suferinYe fizice şi nici s< înjoseasc< persoana condamnatului, dispoziYie existent< şi în actualul cod penal.

● Sancţiunile comunitare vor fi executate într-un mod care să nu agraveze caracterul represiv al acestora (regula 27).

Modalitatea de executare a sancYiunii este impus< de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor, care, prin încheiere, stabileşte locul unde se va executa munca, natura muncii, programul de executare, acesta din urm< în condiYiile prescrise de art. 13 din Legea nr. 294/2004.

De asemenea, pentru a nu agrava situaYia persoanei condamnate, art. 14 din Legea nr. 294/2004 stabileşte c< locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii trebuie s< fie situat în circumscripYia judec<toriei unde persoana condamnat< are domiciliul. La stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunit<Yii, judec<torul delegat pentru executarea pedepselor Yine seama de distanYa între domiciliul persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii, de distanYa între locul de munc<, instituYia de înv<Y<mânt sau de calificare profesional< a persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii şi de posibilit<Yile de asigurare a transportului între aceste locuri.

● Dreptul de a beneficia de sistemul de asigurări sociale nu va fi limitat prin impunerea sau implementarea unei sancţiuni comunitare (regula 28).

Legea nr. 294/2004 nu conYine dispoziYii speciale în acest sens.


● Autoritatea de executare poate beneficia de ajutor în ceea ce priveşte activităţile de supraveghere, din partea unor organizaţii sau persoane fizice, care sunt plătite pentru acest serviciu. Responsabilitatea de a se asigura că serviciile oferite de aceştia întrunesc cerinţele prezentelor reguli va fi în sarcina autorităţilor de executare. Autoritatea de executare va decide asupra acţiunii de întreprins dacă activităţile de supraveghere relevă că condamnatul nu se conformează cu o condiţie, obligaţie sau instrucţie presupusă de sancţiunea comunitară (regula 29).

În sistemul legii nr. 294/2004, munca în folosul comunit<Yii se execut< în domeniul serviciilor publice gestionate de autorit<Yile administraYiei publice locale, în cadrul instituYiilor publice de la nivel local sau în cadrul asociaYiilor şi fundaYiilor, abilitate în acest scop de instanYa de judecat<. Astfel cum am ar<tat, supravegherea şi controlul execut<rii muncii în folosul comunit<Yii se efectueaz< de judec<torul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare social< şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unit<Yile de poliYie în a c<ror circumscripYie se execut< munca în folosul comunit<Yii.

Persoanele desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunit<Yii de fiecare autoritate a administraYiei publice locale, de fiecare instituYie public< de la nivel local, de fiecare asociaYie şi fundaYie abilitate au obligaYia de a informa de îndat< judec<torul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunit<Yii potrivit Codului penal şi de a-i comunica datele şi informaYiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunit<Yii.

Dac< persoana condamnat< la pedeapsa muncii în folosul comunit<Yii nu execut< aceast< pedeaps< sau, în timpul execut<rii, are o conduit< necorespunz<toare prin neîndeplinirea obligaYiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoas<, judec<torul delegat pentru executarea pedepselor sesizeaz< de îndat< instanYa de judecat<, pentru revocarea muncii în folosul comunit<Yii.

3.4. Cooperarea şi consimţământul condamnatului

● Impunerea şi executarea sancţiunii comunitare vor căuta să dezvolte simţul de responsabilitate al condamnatului faţă de comunitate, în general, şi faţă de victimă, în special (regula 30).

● O sancţiune comunitară va fi impusă doar atunci când se cunoaşte care anume condiţii şi obligaţii ar putea fi adecvate şi dacă condamnatul este pregătit să coopereze şi să se conformeze lor (regula 31).

Conform art. 70 din noul Cod penal, munca în folosul comunit<Yii poate fi dispus< numai cu consimY<mântul inculpatului. În aceast< situaYie, este de presupus c< acesta va coopera, iar pedeapsa îşi va atinge scopul. Programul concret de executare a muncii este stabilit de judec<torul delegat, prin încheiere, care se comunic< persoanei condamnate.

● Orice condiţii sau obligaţii care trebuie respectate de condamnatul căruia i s-a aplicat o sancţiune comunitară vor fi stabilite luându-se în considerare nevoile sale personale relevante pentru implementare, posibilităţile şi drepturile sale, precum şi responsabilităţile sale sociale (regula 32).

Judec<torul delegat stabileşte natura muncii în folosul comunit<Yii pe care persoana condamnat< trebuie s< o execute, Yinând seama de aptitudinile, starea de s<n<tate şi preg<tirea profesional< a acesteia.


● Condamnatul va fi informat în mod clar înainte de începerea executării, într-o limbă pe care o înţelege şi, dacă este necesar, în scris, despre natura şi scopul sancţiunii şi condiţiile şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte (regula 33).

Încheierea judec<torului delegat pentru executarea pedepselor, prin care acesta stabileşte locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii, natura muncii şi programul de executare, se comunic< persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunit<Yii. De asemenea, când persoana condamnat< se prezint< la judec<torul delegat pentru executarea pedepselor, acesta comunic< persoanei condamnate data şi ora la care aceasta trebuie s< înceap< executarea muncii în folosul comunit<Yii, precum şi numele şi datele de identificare ale persoanei la care condamnatul trebuie s< se prezinte pentru începerea execut<rii muncii.

● Având în vedere faptul că executarea sancţiunii comunitare trebuie să asigure cooperarea condamnatului şi să-i permită acestuia să privească sancţiunea ca o reacţie dreaptă şi rezonabilă la infracţiunea comisă, condamnatul ar trebui să participe, pe cât posibil, în luarea deciziilor în probleme de implementare (regula 34).

Persoana condamnat< poate s< solicite modificarea încheierii prin care judec<torul delegat a stabilit locul de executare a muncii în folosul comunit<Yii, natura muncii şi programul de executare.

● Consimţământul persoanei acuzate ar trebui obţinut înainte de impunerea unei măsuri comunitare (regula 35). Atunci când se cere consimţământul condamnatului, acesta va fi dat în cunoştinţă de cauză şi explicit. Un astfel de consimţământ nu va avea consecinţa privării condamnatului de drepturile sale fundamentale (regula 36).

Astfel cum am ar<tat, conform art. 70 din noul cod penal, munca în folosul comunit<Yii poate fi dispus< numai cu consimY<mântul inculpatului, ceea ce presupune c<, în lipsa acestui consimY<mânt, persoana respectiv< nu va putea fi condamnat< la pedeapsa cu munc< în folosul comunit<Yii.

Analiza sistemului pedepselor în vigoare evidenYiaz< num<rul redus al pedepselor principale şi caracterul lor accentuat represiv. Apar ca necesare introducerea unor sancYiuni alternative şi diversificarea mijloacelor de individualizare şi de executare a pedepselor3. Noul Cod penal şi Legea nr. 294/2004, privind executarea pedepselor şi a m<surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, vor intra în vigoare, conform O.U.G. nr. 56/2006, la 1 ianuarie 2008.

3 Ştefan Daneş, Vasile Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, EdiYia a II-a, Editura Juridic<, p. 9.

STUDIU ASUPRA OPINIILOR

JUDECĂTORILOR PRIVIND APLICAREA

MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

ÎN JUSTIŢIA PENALĂ

Coordonator studiu: Penal Reform International România

Parteneri: AsociaYia MagistraYilor din România FundaYia elveYiana VEBO

Drd. Anamaria Szabo

Cercet<tor ştiinYific

Universitatea din Bucureşti

1. METODOLOGIA CERCET;RII ................................................................................... 35 2. DELIMIT;RI CONCEPTUALE ......................................................................................... 36 3. REZULTATELE CERCET;RII .......................................................................................... 37

3.1. Aspecte demografice ...................................................................................................... 37

3.2. Auto-percepYia cunoştinYelor despre noYiunea de munc< în folosul comunit<Yii............... 39

3.3. Forme de aplicare a muncii în folosul comunit<Yii ca sancYiune penal< ....................... 39

3.4. Forme de executare a muncii în folosul comunit<Yii ................................................ 46

3.5. Avantajele şi dezavantajele muncii în folosul comunit<Yii........................................ 49 4. CONCLUZII.................................................................................................................... 49 Bibliografie .......................................................................................................................... 53

OrganizaYia Penal Reform International România, în parteneriat cu AsociaYia MagistraYilor din România, a realizat în perioada iunie-iulie 2006 un studiu de opinie la nivel naYional în rândul judec<torilor, privind aplicarea muncii în folosul comunităţii în justiYia penal<.

Studiul a fost finanYat de fundaYia elveYian< VEBO4 şi a fost realizat în cadrul proiectului „Dezvoltarea democraYiei participative prin munca în folosul comunit<Yii”, proiect iniYiat de PRI România, finanYat de Uniunea European< prin programul Phare „Consolidarea societ<Yii civile în România” şi desf<şurat în parteneriat cu DirecYia de ProbaYiune din Ministerul JustiYiei, AsociaYia „Alternative Sociale”, AsociaYia „Târgovişte spre Europa”, Centrul Român pentru EducaYie şi Dezvoltare Uman<, FundaYia „Sf. Împ. Constantin şi Elena”, FundaYia „Prison Fellowship România”, FundaYia „Pro ProbaYiune” şi AsociaYia „Stil Alter-Nativ”.

În contextul schimb<rii legislaYiei penale din Yara noastr<, opiniile judec<torilor în aceast< privinY< reprezint< o parte esenYial< a procesului de identificare a elementelor de practic< necesare pentru implementarea cu succes a instituYiei muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal<. Rezultatele acestei cercet<ri urmeaz< s< fie promovate de iniYiatorii s<i în dezbaterea public< pe marginea noilor reglement<ri.

1. Metodologia cercetării

Studiul a presupus parcurgerea mai multor etape:

a) Documentarea pe marginea reglement<rilor internaYionale, a legislaYiei naYionale în vigoare şi a proiectelor de legi care reglementeaz< aplicarea muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal<. În aceast< privinY<, repere fundamentale au constituit Codul penal în vigoare, Legea nr. 301/2004 privind noul Cod penal şi Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a m<surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. MenYion<m c< termenele de intrare în vigoare ale Legii nr. 301/2004 şi Legii nr. 294/2004 au fost prorogate prin OUG nr. 50/2006 pentru 1 septembrie 2008. De asemenea, pentru c< aceste dou< reglement<ri sunt înc< supuse unor modific<ri substanYiale înainte de intrarea în vigoare, le consider<m doar o baz< de pornire pentru dezbaterea public<.

b) Construirea instrumentului de lucru şi testarea acestuia. Au existat dou< considerente care au influenYat alegerea tipului de cercetare: dorinYa ca studiul s< fie realizat la nivel naYional şi natura elementelor cercetate. Acestea ne-au determinat s< opt<m pentru o cercetare de tip cantitativ realizat<

4 VEBO - Verein zur Entwicklung der Bewährungshilfe in Osteuropa, CH-8090 Zürich


pe baz< de chestionar autoadministrat. Pentru a împiedica erori în etapa cercet<rii propriu-zise, instrumentul a fost testat în rândul judec<torilor din Tribunalul Bucureşti, SecYia Penal<.

c) Eşantionarea s-a bazat pe dou< criterii de stratificare: împ<rYirea administrativ-teritorial< a Y<rii pe judeYe şi împ<rYirea pe instanYe judec<toreşti a sistemului judiciar român (curYi de apel, tribunale şi judec<torii). PopulaYia general< cercetat< a fost compus< din 2193 judec<tori care rezolv< cauze penale. Volumul eşantionului a fost de 785 persoane. Cu o rat< de r<spuns de 63,18%, volumul final al respondenYilor a num<rat 496 de judec<tori care rezolv< cauze penale, distribuiYi proporYional pe cele trei nivele de instanYe judec<toreşti. Eroarea calculat< de eşantion pentru volumul respondenYilor este de ± 3,9%.

d) Cercetarea propriu-zis<, crearea bazei de date şi interpretarea rezultatelor. Distribuirea şi colectarea chestionarelor au fost realizate prin intermediul AsociaYiei MagistraYilor din România. Crearea bazei de date şi analiza statistic< a datelor au fost realizate în programul SPSS.

2. Delimitări conceptuale

Într-un sens larg, prin muncă în folosul comunităţii se poate înYelege o sancYiune neprivativ< de libertate, dispus< de instanY< unei persoane condamnate pentru o infracYiune cu un grad redus de pericol social, prin care se impune prestarea unei munci în comunitate ca alternativ< la pedeapsa cu închisoarea5.

Conceptul de munc< în folosul comunit<Yii a fost consemnat în reglement<rile internaYionale în materie de drepturile omului, pentru prima oar<, la data de 14 decembrie 1990, în momentul în care Adunarea General< a NaYiunilor Unite a adoptat Regulile şi standardele minime pentru măsuri neprivative de libertate, pe scurt Regulile de la Tokyo. Munca în folosul comunit<Yii este enunYat< la pct. 8.2 al<turi de alte m<suri neprivative de libertate, reglementarea internaYional< încurajând statele membre ale NaYiunilor Unite s< dezvolte astfel de m<suri în sistemele lor de drept, cu scopul de a reduce folosirea pedepsei cu închisoarea şi de a raYionaliza politicile de justiYie penal<.

Conceptul de munc< în folosul comunit<Yii se reg<seşte şi în instrumentele regionale în materie de drepturile omului, cel mai relevant pentru România fiind Recomandarea R (92) 16 referitoare la Regulile europene cu privire la sancţiunile şi măsurile comunitare, adoptat< de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la data de 19 octombrie 1992. Deşi Regulile Europene nu definesc ca atare munca în folosul comunit<Yii, acestea descriu o serie de condiYii pe care ar trebui s< le îndeplineasc<:

Ü munca nu trebuie s< fie f<r< sens, ci trebuie s< fie util< social, s< aib< o semnificaYie şi s< dezvolte pe cât posibil abilit<Yile condamnatului (pct. 66);

Ü munca nu trebuie întreprins< cu scopul realiz<rii de profit (pct. 66);

Ü condiYiile de munc< trebuie s< fie conforme cu reglement<rile privind s<n<tatea şi securitatea la locul de munc< (pct. 67);

Ü condamnaYii la munc< în folosul comunit<Yii trebuie asiguraYi împotriva accidentelor şi a prejudiciilor care rezult< din executarea sancYiunii, precum şi în materie de responsabilitate civil< (pct. 67).

5 Penal Reform International. (2006). Newsletter No. 54. April. Website: http://www.penalreform.org/publications/

PRI-NEWSLETTER-APRIL-2006.pdf [accesat la data de 1 august 2006].

STUDIU ASUPRA OPINIILOR JUDEC;TORILOR PRIVIND APLICAREA MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII 37

În cadrul studiului, conceptul de munc< în folosul comunit<Yii a luat mai multe forme, pornind de la prevederile Codului penal în vigoare, Legii nr. 301/2004 privind noul Cod penal şi Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor:

Ü pedeapsă principală: prin care se înYelege o pedeaps< de sine st<t<toare, cu rol principal în sancYionarea infractorului, care poate fi aplicat< singur<, f<r< s< fie condiYionat< de aplicarea altor sancYiuni de drept penal;

Ü modalitate distinctă de executare a pedepsei: prin care se înYelege o m<sur< de individualizare judiciar< a execut<rii pedepsei penale, condiYionat< de impunerea prealabil< a unei pedepse principale, prin care instanYa de judecat< poate dispune ca pedeapsa principal< s< se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia; exemple de modalit<Yi de individualizare a execut<rii pedepsei din Codul penal în vigoare: suspendarea condiYionat< a execut<rii pedepsei, suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de munc<, executarea pedepsei într-o închisoare militar<, liberarea condiYionat<, înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea;

Ü obligaţie pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: obligaYie pe care instanYa de judecat< o poate impune condamnatului pe durata termenului de încercare al suspend<rii execut<rii pedepsei sub supraveghere;

Ü măsură educativă: care reprezint< o sancYiune penal< special< pentru infractorii minori, care spre deosebire de pedeapsa principal< nu situeaz< în prim plan caracterul coercitiv, ci pe cel educativ; de asemenea, spre deosebire de pedeapsa principal<, m<sura educativ< nu creeaz< consecinYe penale sub forma antecedentelor;

Ü obligaţie pentru măsura educativă a libertăţii supravegheate: obligaYie pe care instanYa de judecat< o poate impune condamnatului minor pe durata termenului de încercare al libert<Yii supravegheate.

3. Rezultatele cercetării

În continuare prezent<m rezultatele empirice obYinute în urma analizei datelor colectate. Acestea au permis configurarea unui câmp relativ larg de interpretare în ceea ce priveşte modalitatea în care judec<torii v<d implementarea muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal<.

3.1. Aspecte demografice

Xinând cont de faptul c< judec<torii reprezint< o categorie profesional< relativ omogen<, analiza demografic< a respondenYilor a urm<rit dou< criterii considerate a fi relevante pentru populaYia cercetat<: distribuYia pe categorii de vârste şi pe sexe.

În ceea ce priveşte distribuţia pe categorii de vârstă (vezi Tabelul 1), se observ< faptul c< aproximativ 50% dintre respondenYi au vârsta mai mic< de 35 de ani. Xinând cont c< durata vieYii profesionale a unui judec<tor poate atinge 40 de ani este de remarcat faptul c< aproximativ jum<tate dintre judec<torii care rezolv< cauze penale se afl< în primii 10 ani ai vieYii lor profesionale.

Pe de alt< parte, faptul c< procentul de judec<tori cu vârste cuprinse între 31 şi 35 de este mai mare decât cel al judec<torilor cu vârste între 25 şi 30 de ani arat< un proces mai puYin accelerat de întinerire a populaYiei cercetate.


Tabelul 1

Distribuţia respondenţilor pe vârste

Vârsta N.a. %

25-30 ani 100 20,16

31-35 ani 146 29,44

36-40 ani 72 14,52

41-45 ani 39 7,86

46-50 ani 40 8,06

51-55 ani 57 11,49

> 56 ani 26 5,24

NR 16 3,23

Total respondenţi 496 100,00

În privinYa distribuţiei pe sexe se observ< faptul c< un procent de peste 65% din respondenYi este reprezentat de populaYia feminin< (vezi Tabelul 2), posibile explicaYii putând fi identificate fie în structura demografic< a populaYiei Y<rii, fie în natura intelectual< a profesiei.

Tabelul 2

Distribuţia respondenţilor pe sexe

Sexul N.a. %

Femei 325 65,52

B<rbaYi 155 31,25

NR 16 3,23


În strâns< relaYie cu acestea se afl< distribuYia respondenYilor pe instanYe, procentele ilustrate în Tabelul 3 relevând o stare de fapt natural< a organiz<rii sistemului judiciar, cea mai mare parte a cauzelor penale fiind de competenYa judec<toriilor.

Tabelul 3

Distribuţia respondenţilor pe instanţe

Instanţa N.a. %

Judec<torie 362 72,98

Tribunal 90 18,15

Curte Apel 44 8,87



3.2. Auto-percepţia cunoştinţelor despre noţiunea de muncă în folosul comunităţii

În urma analizei frecvenYei auto-percepţiei cunoştinţelor despre noţiunea de muncă în folosul comunităţii (MFC) cea mai mare parte a respondenYilor (40,52%) s-au situat în sfera opYiunii „Relativ bune”. Acest rezultat este unul aşteptat datorit< faptului c< întrebarea a fost construit< folosind o scal< Likert cu 5 variante de r<spuns.

Tabelul 4

Autopercepţia cunoştinţelor despre noţiunea de MFC

Cunoştinţe N.a. %

Foarte slabe 6 1,21

Slabe 68 13,71

Relativ bune 201 40,52

Bune 180 36,29

Foarte bune 31 6,25

NR 10 2,02


ExperienYa altor cercet<ri a evidenYiat c< acest tip de scalare predispune la o aglomerare a r<spunsurilor în zona central< a scalei, cea mai mare parte a respondenYilor preferând luarea unei atitudini neutre. De aceea, relevante pentru determinarea cu o mai mare fidelitate a orient<rii r<spunsurilor sunt procentele înregistrate la extreme. În cazul de faY<, acestea indic< o orientare clar< c<tre polul pozitiv, suma procentelor pentru variantele de r<spuns „Foarte bune” şi „Bune” fiind mai mare decât cea a procentelor pentru variantele „Foarte slabe” şi „Slabe”.

3.3. Forme de aplicare a muncii în folosul comunităţii ca sancţiune penală

O problematic< important< pe care cercetarea de faY< a dorit s< o analizeze este opinia judec<torilor privind forma pe care munca în folosul comunit<Yii ar trebui s< o ia în legislaYia penal<. La o astfel de întrebare, 52,22% dintre judec<tori au fost de p<rere c< MFC ar trebui introdus< în Codul penal ca „modalitate distinct< de executare a pedepsei penale”, iar 41,33%, ca „pedeaps< principal<” (vezi Tabelul 5).

Judec<torii au avut posibilitatea s< opteze pentru mai multe variante de r<spuns. În urma analizei structurii r<spunsurilor „modalitate distinct< de executare a pedepsei penale” şi „pedeaps< principal<” a reieşit c< acestea se suprapun în doar 8,47% din cazuri, ceea ce arat< c<, în ceea ce priveşte forma, de aplicare a muncii în folosul comunit<Yii exist< dou< grupuri de judec<tori cu opinii distincte – aceasta poate lua fie forma unei modalit<Yi distincte de executare a pedepsei penale, fie a unei pedepse principale.


Tabelul 5

Forma sub care ar trebui introdusă MFC în Codul penal

Forma de introducere N.a. %

Modalitate distinct< de executare a pedepsei penale 259 52,22

Pedeaps< principal< 205 41,33

ObligaYie pentru suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere 169 34,07

M<sur< educativ< 116 23,39

ObligaYie pentru m<sura educativ< a libert<Yii supravegheate 107 21,57

Alt< form< 9 1,81

Total respondenţi 496 –

Un alt element important este faptul c<, deşi judec<torii au avut posibilitatea s< opteze pentru mai multe variante de r<spuns, 53,43% (vezi Tabelul 6) au optat pentru o variant< unic< de r<spuns, fapt care arat< c< cei mai mulYi dintre aceştia au deja o opinie clar conturat< despre forma sub care MFC ar trebui introdus< în Codul penal.

Tabelul 6

Structura răspunsurilor unice – forma de aplicare a MFC

Forma de aplicare N.a %

Modalitate distinct< de executare a pedepsei penale 126 47,55

Pedeaps< principal< 101 38,11

ObligaYie pentru suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere 22 8,30

M<sur< educativ< 9 3,40

ObligaYie pentru m<sura educativ< a libert<Yii supravegheate 5 1,89

Alt< form< 2 0,75

Total răspunsuri unice 265 53,43

Total respondenţi 496

Aşa cum reiese din tabelul de mai sus, structura răspunsurilor unice menYine aceeaşi ordine a variantelor de r<spuns ca şi cea din Tabelul 5. Cei mai mulYi judec<tori care au dat r<spunsuri unice (47,55%) sunt de p<rere c< MFC ar trebui introdus< în Codul penal sub forma unei modalit<Yi distincte de executare a pedepsei penale, în timp ce un procent apropiat dintre aceştia (38,11%) sunt de p<rere c< MFC ar trebui s< fie introdus< ca pedeaps< principal<. De asemenea, menYion<m c< aceste dou< forme de aplicare a MFC au reYinut atenYia unui procent extrem de mare dintre judec<torii care au dat r<spunsuri unice, numai 14,34% optând, cumulativ, pentru celelalte patru variante de r<spuns, respectiv obligaYie pentru suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere, m<sur< educativ<, obligaYie pentru m<sura educativ< a libert<Yii supravegheate şi alt< form<.


Un alt element care se afl< în strâns< leg<tur< cu opinia privind modalitatea de aplicare a MFC este pronunţarea de facto a unei sentinţe care s< includ< aceast< form< de sancYionare penal<. Un procent de peste 85% din judec<torii respondenYi nu au pronunYat o sancYiune care s< includ< MFC (vezi Tabelul 7).

Tabelul 7

„Aţi pronunţat vreo sentinţă care să includă MFC?”

Răspunsul N.a. %

Nu 426 85,89

Da 39 7,86

NR 31 6,25


MenYion<m faptul c<, la momentul cercet<rii se afla în vigoare Codul penal de la 1969, care prevede ca posibil< form< a MFC obligaYia minorului de a presta o activitate neremunerată pe perioada m<surii educative a libert<Yii supravegheate. Dintre cei peste 7% care au r<spuns afirmativ, 61,54% au pronunYat o sentinY< cu MFC pentru infracYiunea de furt, iar 48,72% pentru cea de furt calificat. Printre alte tipuri de infracYiuni menYionate se afl< tâlh<ria, lovirea, distrugerea de bunuri, violul, v<t<marea corporal<, uciderea din culp< şi alte infracYiuni pentru care se pot aplica suspendarea condiYionat< a execut<rii pedepsei ori suspendarea execut<rii pedepsei sub supraveghere.

O alt< perspectiv< de analiz< este modalitatea în care judecătorii echivalează orele de MFC cu o zi de închisoare (vezi Tabelul 8). Aproximativ 60% dintre respondenYi sunt de opinie c< pentru infractorii minori o zi de închisoare ar trebui s< echivaleze cu mai puYin de 5 ore de munc< în folosul comunit<Yii, iar mai mult de 27%, cu 6-10 ore.

Tabelul 8

Echivalarea orelor de MFC cu 1 zi de închisoare

Infractori minori Infractori adulţi Ore echivalate

N.A. % N.a. %

1-5 ore 296 59,68 47 9,48

6-10 ore 136 27,42 325 65,52

11-15 ore 19 3,83 27 5,44

16-20 ore 14 2,82 39 7,86

21-25 ore 6 1,21 21 4,23

> 26 ore 9 1,81 22 4,44

NR 16 3,23 15 3,02

Total 496 100,00 496 100,00


În cazul infractorilor adulYi se observ< c< peste 65% dintre respondenYi sunt de p<rere c< o zi de închisoare ar echivala cu 6-10 ore de MFC. De asemenea, procentul celor care echivaleaz< o zi de închisoare cu mai mult de 10 ore de MFC este mai mare în cazul infractorilor adulYi decât în cazul celor minori.

În ceea ce priveşte limitele de ore între care un judec<tor poate impune o sancYiune de munc< în folosul comunit<Yii, au fost identificate dou< tendinYe distincte (vezi Tabelul 9). În timp ce limita minim< se situeaz< în procent de aproximativ 53% sub 100 de ore, limita maxim< înregistreaz< o distribuYie sinusoidal<, respondenYii considerând c< aceasta ar trebuie s< se situeze astfel: pân< în 300 ore – 16,13%; între 300 şi 500 de ore – 21,57%; între 500 şi 900 de ore – 17, 54%; peste 900 de ore – 27,22% (limita maxim< atinge şi peste 5000 de ore).

Tabelul 9

Limitele de ore pe care Codul penal ar trebui să le prevadă pentru MFC

Minim Maxim Intervalul de timp

N.A. % N.a. %

< 50 ore 133 26,81 0 0,00 51-100 ore 131 26,41 3 0,60 101-200 ore 96 19,35 21 4,23 201-300 ore 33 6,65 56 11,29 301-400 ore 5 1,01 25 5,04 401-500 ore 4 0,81 82 16,53 501-600 ore 1 0,20 45 9,07 601-700 ore 0 0,00 5 1,01 701-800 ore 2 0,40 33 6,65 801-900 ore 0 0,00 4 0,81 901-1000 ore 4 0,81 42 8,47 1001-1500 ore 2 0,40 33 6,65 1501-2000 ore 1 0,20 22 4,44 2001-3000 ore 0 0,00 16 3,23 3001-4000 ore 0 0,00 3 0,60 4001-5000 ore 0 0,00 4 0,81 > 5000 ore 0 0,00 15 3,02 NR 84 16,94 87 17,54

Total respondenţi 496 100,00 496 100,00

Prin corelarea limitei maxime a MFC cu alte variabile, precum vârsta respondenYilor, sexul acestora ori instanYele unde soluYioneaz< cauzele, s-a putut crea un tablou care s< explice aceast< distribuYie. Astfel, s-a observat un raport invers proporYional între severitatea pedepsei şi vârsta respondenYilor. Persoanele mai înaintate în vârst< tind s< situeze limita maxim< a MFC mai aproape de limita minim<, în timp ce persoanele mai tinere par s< fie mai punitive, în sensul creşterii limitei maxime. De asemenea, persoanele de sex feminin tind s< fie mai severe decât persoanele de sex


masculin, prin creşterea limitei maxime a MFC c<tre limita de 800 ore. În ceea ce priveşte corelaYia limitei maxime cu distribuYia pe instanYe, s-a observat c< judec<torii din tribunale tind s< fie mai puYini severi decât cei din judec<torii ori curYi de apel.

Principalele criterii de care judecătorii ţin cont în momentul pronunţării unei sentinţe cu munca în folosul comunit<Yii (vezi Tabelul 10) sunt pericolul social al faptei (45,16%) şi natura infracYiunii (34,68%).

Tabelul 10

Criterii în pronunţarea unei sentinţe cu MFC (opţiunea 1)

Criterii N.a. %

Pericolul social al faptei 224 45,16 Natura infracYiunii 172 34,68 SituaYia juridic< a inculpatului (antecedente penale, recidiv<) 26 5,24 Posibilit<Yile de punere în executare a MFC 21 4,23 Vârsta inculpatului 9 1,81 Contextul în care a fost s<vârşit< fapta 7 1,41 SituaYia familial< a inculpatului 3 0,60 SituaYia socio-profesional< a inculpatului 2 0,40 Alt criteriu 2 0,40 NR 30 6,05 Total respondenţi 496 100,00

Acest fapt arat< c<, în luarea unei decizii de condamnare, mai important< este fapta decât persoana ori contextul în care a fost s<vârşit< fapta.

În privinYa vârstei minime de la care ar trebui introdus< munca în folosul comunit<Yii în Codul penal (vezi Tabelul 11) judec<torii au o opinie foarte clar formulat<. Un procent de peste 76% dintre aceştia sunt de p<rere c< vârsta minim< ar trebui s< fie 16 ani şi doar 5,65% – 14 ani, 6,85% – 15 ani, 1,01% – 17 ani şi 6,05% – peste 18 ani.

Tabelul 11

Vârsta minimă de aplicare a MFC

Vârsta N.a. %

14 ani 28 5,65 15 ani 34 6,85 16 ani 381 76,81 17 ani 5 1,01 >18 ani 30 6,05 NR 18 3,63 Total respondenţi 496 100,00


Xinând cont de faptul c< cea mai mare parte dintre judec<tori sunt de p<rere c< munca în folosul comunit<Yii ar trebui aplicat< de la vârsta de 16 ani, putem spune c< MFC este privit< ca o sancYiune cu rol educativ pronunYat, supoziYie confirmat< de analiza opiniilor judec<torilor privind avantajele MFC, rolul educativ al acesteia fiind adus în discuYie de peste 40% dintre respondenYi (vezi Graficul 3).

De asemenea, mai putem spune c< judec<torii privesc munca în folosul comunit<Yii şi ca o sancYiune cu un grad sc<zut de severitate. Graficul 1 evidenYiaz< faptul c< aproximativ 13% dintre judec<torii respondenYi sunt de p<rere c< MFC este aplicabil< în cazul infracYiunilor cu un grad de pericol social sc<zut, peste 7% – în cazul infracYiunilor s<vârşite din culp< şi peste 6% – în cazul acYiunilor directe (pentru care acYiunea penal< începe doar la plângerea prealabil< a p<rYilor).

În privinYa naturii tipurilor de infracYiuni, un procent de aproape 68% dintre judec<tori sunt de p<rere c< MFC ar trebui aplicat< pentru categoria infracYiunilor contra patrimoniului (vezi Graficul 1). Un procent la fel de ridicat (58,27%) re refer< la categoria infracYiunilor contra integrit<Yii corporale. Alte categorii de infracYiuni cu procente relativ ridicate pentru care judec<torii ar aplica o sancYiune cu MFC, sunt: 38,31% – infracYiuni contra libert<Yii persoanei, 25,81% – infracYiuni contra demnit<Yii, 23,59% – infracYiuni contra familiei şi 21,77% – infracYiuni care aduc atingere relaYiilor de convieYuire social<.

În privinYa infracYiunilor efective, peste 68% dintre judec<tori sunt de p<rere c< munca în folosul comunit<Yii ar trebui s< se aplice în cazul lovirilor sau al altor violenYe (vezi Tabelul 12). Dac< observ<m şi restul infracYiunilor, putem concluziona c< MFC reprezint<, în ochii judec<torilor, o sancYiune cu un grad relativ sc<zut de severitate.

Tabelul 12

Infracţiuni pentru care Codul penal ar trebui să prevadă MFC

Infracţiuni N.a. %

Lovirea sau alte violenYe 239 68,09 AmeninYarea 169 48,15 Abuzul de încredere 142 40,46 Furtul 136 38,75 Calomnia 100 28,49 Abandonul de familie 97 27,64 Insulta 92 26,21 Tulburarea de posesie 91 25,93 V<t<marea corporal< 90 25,64 V<t<marea corporal< din culp< 88 25,07 Distrugerea 84 23,93 Furt între rude 50 14,25 Furtul calificat 46 13,11 Însuşirea bunului g<sit 45 12,82 Cerşetoria 45 12,82 Violarea de domiciliu 42 11,97 Vagabondajul 39 11,11 Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice 38 10,83 Total respondenţi 351 –

67,94

58,27

38,31

25,81

23,59

21,77

9,27

8,87

8,06

4,03

4,03

3,02

2,82

2,42

2,42

1,81

1,21

0,40

13,10

7,86

6,85

1,81

0,00 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00 80,00

Inf. contra patrimoniului

Inf. contra vieţii integrităţii corporale şi sănătăţii

Inf. contra libertăţii persoanei

Inf. contra demnităţii

Inf. contra familiei

Inf. care aduc atingere relaţiilor de convieţuire socială

Inf. de fals

Inf. privind regimul de circulaţie pe drumurile publice

Inf. de serviciu sau în legatură cu serviciul

Inf. contra autorităţii

Inf. care împiedică înfăptuirea justiţiei

Inf. privitoare la viaţa sexuală

Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor

Inf. la regimul anumitor activităţi economice

Inf. privind regimul silvic

Inf. privitoare la asistenta celor în primejdie

Inf. contra sănătăţii publice

Inf. privind regimul drogurilor

Inf. cu pericol social redus

Inf. săvârşite din culpă

Acţiuni directe (plângere prealabilă)

Altele

Graficul 1. Tipuri de infracţiuni pentru care Codul penal ar trebui să prevadă MFC [%]


Aceast< afirmaYie este susYinut< şi de faptul c<, pentru infracYiunile cuprinse în Tabelul 12 (cu excepYia furtului şi furtului calificat), Codul penal în vigoare prevede limite minime cuprinse între o lun< şi 6 luni de închisoare şi limite maxime cuprinse între 3 luni şi 5 ani de închisoare.

3.4. Forme de executare a muncii în folosul comunităţii

Conform legii de executare a pedepselor care însoYeşte proiectul noului Cod penal, selectarea tipului de muncă în folosul comunităţii este o sarcin< care cade în responsabilitatea judec<torului delegat cu executarea pedepselor şi se realizeaz< dup< pronunYarea unei sentinYe. Pentru aproape 40% dintre respondenYi criteriul în funcYie de care aleg o anumit< activitate este pericolul social al faptei (vezi Tabelul 13). Alte criterii relativ bine conturate de care aceştia Yin cont în alegerea unui anumit tip de MFC sunt calificarea şi abilit<Yile condamnatului (15,32%), vârsta acestuia (12,50%) şi starea de s<n<tate (10,08%).

MenYion<m c< aceeaşi lege de executare a pedepselor prevede c< lista activit<Yilor în folosul comunit<Yii (ce conYine natura acestora şi num<rul de persoane care le pot executa) se stabileşte pe baza comunic<rilor serviciilor şi instituYiilor în care se presteaz< MFC. Cu toate acestea, doar 4,64% dintre judec<tori afirm< c< un criteriu pentru modalitatea de selecYionare a tipului de MFC este posibilitatea de punere în executare a acesteia.

Tabelul 13

Criterii de care ţin cont în selectarea tipului de MFC

Criterii N.a. %

Pericolul social al faptei 198 39,92

Calificarea profesional< şi abilit<Yile condamnatului 76 15,32

Vârsta condamnatului 62 12,50

Starea de s<n<tate a condamnatului 50 10,08

Contextul în care a fost s<vârşit< fapta 27 5,44

Posibilit<Yile de punere în executare a MFC 23 4,64

SituaYia juridic< a inculpatului (antecedente penale, recidiv<) 14 2,82

SituaYia familial< a condamnatului 4 0,81

Alt criteriu 3 0,60

NR 39 7,86


În privinYa domeniilor în care ar trebui s< se desf<şoare activit<Yile în folosul comunit<Yii, aproape 92% dintre judec<tori sunt de p<rere c< MFC ar trebui executat< în domeniul serviciilor publice gestionate de autorit<Yile administraYiei publice locale (vezi Tabelul 14). Procente relativ ridicate au fost înregistrate şi pentru domeniul instituYiilor publice la nivel local (69,76%), respectiv pentru cel al asociaYiilor şi fundaYiilor (53,43%). Un procent de peste 10% dintre respondenYi au considerat c< activit<Yile în folosul comunit<Yii ar putea fi prestate şi în domeniul societ<Yilor cu capital privat, ceea ce constituie un semnal în privinYa deschiderii judec<torilor.


Tabelul 14

Domenii în care ar trebui să se desfăşoare MFC

Domenii N.a. %

Servicii publice gestionate de administraYia public< local< 456 91,94 InstituYii publice la nivel local 346 69,76 AsociaYii şi fundaYii 265 53,43 Societ<Yi cu capital privat 53 10,69 Alt domeniu 12 2,42 Total respondenţi 496 –

Cât priveşte natura activităţilor în folosul comunităţii, exist< trei categorii clar delimitate pentru care judec<torii ar opta dac< ar pronunYa o sentinY< cu MFC (vezi Graficul 2): cur<Yenie în locuri publice / salubritate – 59,68%; amenajare şi întreYinere spaYii verzi – 47,58%; activit<Yi în folosul persoanelor aflate în dificultate – 35,89%.

Suntem de p<rere c< aceste trei tipuri de activit<Yi au un element comun – acela al nevoii sociale. Pe de o parte acoper< nevoia comunit<Yii prin realizarea unor munci mai puYin valorizate social ori chiar stigmatizante (vezi cur<Yenia stradal<), iar pe de alt< parte asigur< nevoile unor categorii sociale aflate în risc de excluziune social< (vezi activit<Yile în folosul persoanelor aflate în dificultate).

De asemenea, o parte a activit<Yilor în folosul comunit<Yii sunt munci necalificate ori care presupun un grad relativ sc<zut de cunoştinYe (vezi: munc< agricol< – 10,08%; amenaj<ri şi întreYinere a domeniului public – 11,29%; întreYinere şi reparaYii drumuri – 11,29%; cur<Yenie în instituYii publice – 6,05%). Cu toate acestea, alte activit<Yi presupun, prin natura lor o responsabilizare a infractorului faY< de viaYa în comunitate (vezi activit<Yi cu caracter gospod<resc – 6,05%) sau o îmbun<t<Yire a atitudini acestuia faY< de munc< (vezi: construcYii şi lucr<ri de interes public – 18,35%; activit<Yi cu caracter productiv – 4,84%).

În privinYa instituţiilor care ar trebui să supravegheze executarea MFC, 45,77% dintre judec<torii respondenYi sunt de p<rere c< aceast< atribuYie cade în responsabilitatea exclusiv< a Serviciului de probaYiune (vezi Tabelul 15). AlYi 40,73% consider< c< supravegherea MFC trebuie s< fie realizat< de Judec<torul delegat cu executarea pedepselor, îns< tot prin intermediul Serviciului de probaYiune.

Tabelul 15

Instituţii care ar trebui să supravegheze executarea MFC

Instituţia N.a. %

Judec<torul delegat pentru executarea pedepselor 44 8,87 Serviciul de probaYiune 227 45,77 Judec<torul delegat prin Serviciul de probaYiune 202 40,73 Alt< instituYie 13 2,62 NR 10 2,02 Total respondenţi 496 100,00

59,68

47,58

35,89

18,35

11,29

10,08

9,68

7,86

6,85

6,05

6,05

5,85

4,84

3,43

1,81

1,61

1,41

1,21

1,21

1,01

10,48

6,65

6,25

1,61

1,01

6,05

0,00 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00

Curăţenie locuri publice / salubritate

Amenajare şi întreţinere spaţii verzi

Activităţi în folosul persoanelor aflate în dificultate

Construcţii şi lucrări de interes public

Întreţinere şi reparaţii drumuri

Muncă agricolă

Amenajări şi întreţinere domeniul public

Întreţinere şi reparaţii intituţii publice

Diferite activităţi în spitale

Curăţenie în instituţii publice

Activităţi cu caracter gospodăresc

Activităţi de protecţie a mediului

Activităţi cu caracter productiv

Amenajare si întreţinere spaţii de agrement

Curierat

Activităţi utile comunităţii

Transport si servicii de incarcare-descarcare

Activităţi de supraveghere şi pază

Activităţi administrative

Activităţi în domeniul protecţiei animalelor

Muncă potrivit calificarii, stării fizice/psihice a condamnatului

Muncă necalificată

Muncă specifică instituţiei unde este repartizat

Activităţi care responsabilizează în raport cu fapta comisă

Muncă specifică pentru infractorii intelectuali

Altele

Graficul 2. Tip de MFC pe care o persoană condamnată ar trebui să o execute [%]


Astfel, am putea spune c< peste 86% dintre judec<tori cred c< supravegherea efectiv< a execut<rii MFC ar trebui realizat< de c<tre Serviciul de probaYiune, şi doar 8,87%, de judec<torul delegat cu executarea pedepselor. În ceea ce priveşte procentul de 2,62% care a ales o alt< instituYie, cei mai mulYi au dat ca exemplu instituYia în care se desf<şoar< munca în folosul comunit<Yii.

3.5. Avantajele şi dezavantajele muncii în folosul comunităţii

Punând în balanY< num<rul efectiv al r<spunsurilor pentru acest subiect s-a putut observa c< judec<torii respondenYi au enumerat mai multe avantaje decât dezavantaje ale muncii în folosul comunit<Yii. De asemenea, în urma analizei frecvenYelor s-a putut constata o palet< mai bine conturat< de opinii în ceea ce priveşte avantajele MFC (vezi Graficul 3), faY< de polarizarea opiniilor judec<torilor în jurul unui singur item în ceea ce priveşte dezavantajele MFC (vezi Graficul 4).

Astfel, în opinia judec<torilor respondenYi, principalele avantaje pe care MFC le are în comparaYie cu alte sancYiuni din Codul penal sunt: rolul educativ şi de resocializare – 40,73%; costurile reduse pentru sistem – 29,84%; menYinerea condamnatului în comunitate – 26,61%; activitate util< comunit<Yii – 22,78%; şanse mai mari de reintegrare social< – 22,38%; evitarea încarcer<rii şi a contactului cu deYinuYii – 21,37%.

În ceea ce priveşte dezavantajele MFC în comparaYie cu alte sancYiuni din Codul penal, opiniile judec<torilor polarizeaz< în jurul dificult<Yii de supraveghere şi de evaluare a execut<rii acesteia (32,46%).

4. Concluzii

Pe baza datelor prezentate mai sus pot fi conturate o serie de concluzii privind opiniile judec<torilor asupra aplic<rii muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal<.

Ca sancYiune penal<, judec<torii sunt de p<rere c< munca în folosul comunit<Yii poate fi aplicat< fie ca modalitate distinct< de executare a pedepsei penale, fie ca pedeaps< principal<. Este important de menYionat c< doar 8,47% dintre judec<tori au optat pentru ambele variante, ceea ce arat< dou< opinii clar conturate, îns< care nu se suprapun.

De asemenea, judec<torii sunt de p<rere c< munca în folosul comunit<Yii are un caracter punitiv relativ sc<zut în comparaYie cu alte sancYiuni penale, îns< suficient de ridicat pentru a fi considerat< o pedeaps< penal<. Aceast< concluzie reiese din faptul c< deşi vârsta minim< de la care munca în folosul comunit<Yii poate fi impus< este de 16 ani, iar infracYiunile pentru care ar trebui dat< sunt cu un grad sc<zut de pericol social, o mare parte a judec<torilor v<d aplicarea acesteia sub forma unei pedepse penale.

Procesul prin care judec<torii iau decizia de impunere a unei sancYiuni cu munca în folosul comunit<Yii se bazeaz< mai mult pe natura şi gradul de pericol social al faptei şi mai puYin pe persoana infractorului ori contextul în care a fost s<vârşit< fapta. În ceea ce priveşte procesul de selectare a tipului de activitate, judec<torii se bazeaz<, în principal, tot pe gradul de pericol social al faptei, îns< sunt luate în calcul şi criterii precum abilit<Yile, calificarea, vârsta şi starea de s<n<tate a condamnatului.

40,73

29,84

26,61

22,78

22,38

21,37

10,48

9,07

7,06

6,45

6,25

5,04

4,44

4,44

4,44

3,43

3,02

2,42

2,02

1,81

1,81

1,61

1,41

1,41

1,41

7,46

0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00 40,00 45,00

Rol educativ şi de resocializare

Costuri reduse pentru sistem

Menţinerea condamnatului în comunitate

Activitate utilă comunităţiiŞanse mai mari de reintegrare socială

Evitarea încarcerării şi a contactului cu deţinuţiiResponsabilizarea condamnatului

Formarea unei atitudini valorizatoare faţă de muncăFormare şi inserţie profesională

Rol de prevenire a recidivei

Posibilităţi mai largi de individualizare a pedepsei

Contribuie la scăderea numărului deţinuţilor

Conştientizarea valorilor sociale protejate de legea penalăConştientizarea consecinţelor faptei comise

Eficienţă în atingerea scopului pedepsei

Caracter represiv mai scăzut în comparaţie cu alte pedepse

Valorizarea, stimularea şi motivarea condamnatului

Alternativă la pedepsa cu amenda penalăContinuarea vieţii educativ-profesionale

Impunerea unui stil de viaţă ordonat, disciplinarea

Beneficii financiare pentru condamnat

Recuperarea prejudiciilor cauzate

Evitarea experienţelor traumatizante

Caracter de contrângere şi exemplaritate

Implicarea comunităţii în actul de justiţieAltele

Graficul 3. Avantaje ale MFC în comparaţie cu alte pedepse / măsuri / obligaţii din Codul penal [%]

32,46

14,52

11,69

11,09

10,89

9,68

8,87

6,85

5,24

4,44

4,23

4,03

3,02

2,82

2,42

2,02

2,02

1,61

1,41

1,21

1,21

1,21

4,03

4,03

0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00

Dificultate in supravegherea / evaluarea executarii pedepsei

Riscul comiterii de noi infractiuni

Riscul de neexecutare a pedepsei

Caracterul represiv diminuat al pedepsei

Necesitatea unui cadru institutional suplimentar / cheltuieli

Dificultate in punerea in aplicare a pedepsei

Riscul ineficientei pedepsei

Insuficienta locurilor de munca si a diversitatii acestora

Riscul ineficientei si lipsei calitatii muncii prestate

Reactie negativa din partea comunitatii

Reticenta in aplicare din partea angajatorilor

Riscul stigmatizarii si umilintei prin expunere sociala

Probleme legate de sanatate si securitate la locul de munca

Mentinerea contactului cu factorii criminogeni

Neremunerarea muncii prestate

Riscul perturbarii activitatii la locul de munca

Aplicabilitate redusa la anumite categorii de infractori

Necorelare intre calificarea condamnatului si nevoile angajatorilor

Riscul abuzului institutional

Reticenta din partea condamnatilor

Dispozitii legale inexistente ori lacunare

Nerecunoasterea activitatii ca vechime in munca

Altele

Nu are dezavantaje

Graficul 4. Dezavantaje ale MFC în comparaţie cu alte pedepse / măsuri / obligaţii din Codul penal [%]


Pentru judec<tori, munca în folosul comunit<Yii îndeplineşte mai multe funcYii penale:

Ü retributivă: prin accentul pe care îl pune pe proporYionalitatea dintre infracYiune şi pedeaps< (ex.: aproape 68% dintre judec<tori sunt de p<rere c< MFC ar trebui aplicat< în cazul infracYiunilor contra patrimoniului);

Ü de descurajare: în sensul c< efectul stigmatizator, de exemplaritate şi vizibilitate social< pe care îl au o parte din activit<Yile în folosul comunit<Yii (vezi salubritatea) ar putea împiedica comiterea de fapte penale de c<tre potenYiali infractori;

Ü de reeducare: prin efectul de responsabilizare al unor munci (vezi activit<Yile în spitale, de protecYie a mediului ori în folosul persoanelor aflate în dificultate);

Ü de reparare: prin recuperarea daunelor şi desp<gubirea prin munc<.

Munca în folosul comunit<Yii este v<zut< de judec<tori ca o alternativ< real< în beneficiul comunit<Yii (prin faptul c< se presteaz< o activitate util< acesteia), a sistemului penal (prin costurile reduse pe care le implic< şi impactul pe care îl poate avea asupra sc<derii num<rului de deYinuYi), precum şi al infractorului (prin menYinerea acestuia în comunitate, evitarea încarcer<rii şi încadrarea într-o activitate lucrativ<).

Cu toate acestea, dezavantajele pe care le implic< nu sunt ignorate, cei mai mulYi dintre judec<tori aducând în discuYie dificult<Yile care pot ap<rea în procesul de supraveghere şi evaluare a execut<rii muncii în folosul comunit<Yii ori necesitatea unui cadru instituYional specializat. De asemenea, ceea ce poate fi un beneficiu pentru condamnat poate reprezenta un risc pentru societate, menYinerea în comunitate implicând şi riscul de a comite alte infracYiuni ori de neexecutare a pedepsei.

Alte opinii privind aplicarea muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal< s-au conturat în jurul urm<toarelor elemente:

Ü infractorii minori ar trebui s< execute mai puYine ore de munc< în folosul comunit<Yii (1-5 ore – 59%) decât infractorii adulYi (6-10 ore – 65,52%);

Ü limita minim< de la care un judec<tor poate impune munca în folosul comunit<Yii este de pân< în 100 de ore (aproximativ 53%), în timp ce limita maxim< poate atinge şi valori de peste 900 de ore (aproximativ 27%);

Ü vârsta minim< de la care ar trebui introdus< munca în folosul comunit<Yii în Codul penal este de 16 ani (aproape 77%);

Ü infracYiunile pentru care ar trebui aplicat< munca în folosul comunit<Yii sunt cele cu un grad de pericol social redus, precum tulburarea de posesie, lovirea şi v<t<marea corporal<, ameninYarea, insulta şi calomnia, abandonul de familie, cerşetoria ori vagabondajul;

Ü judec<torii au o grij< aparte pentru securitatea comunit<Yii, prin faptul c< atât în momentul pronunY<rii sentinYei, cât şi în momentul alegerii tipului de munc< în folosul comunit<Yii Yin seama în primul rând de pericolul social al faptei;

Ü activitatea în folosul comunit<Yii ar trebui executat< fie în domeniul serviciilor şi instituYiilor publice, fie în domeniul organizaYiilor non-profit şi implic< munci conforme cu calificarea condamnatului ori munci necalificate;

Ü supravegherea execut<rii muncii în folosul comunit<Yii ar trebui s< fie responsabilitatea Serviciului de probaYiune (45,77%) ori a judec<torului delegat cu executarea pedepselor, prin intermediul Serviciului de probaYiune (40,73%).


O concluzie major< care s-ar putea trage în urma analizei de faY< este c< exist< o relativ< omogenitate la nivel naYional în privinYa opiniilor judec<torilor asupra muncii în folosul comunit<Yii, atât în forma de aplicare ca sancYiune penal<, cât şi în modul de executare.

Bibliografie

Consiliul Superior al Magistraturii. EvidenYa nominal< a judec<torilor. Website: http://www.csm-just.ro/csm/ index.php?cmd=080101 [accesat la data de 10 iunie 2006].

Ministerul JustiYiei. Portalul instanYelor de judecat<. Website: http://portal.just.ro [accesat la data de 10 iunie 2006].

Penal Reform International. (2006). Newsletter No. 54. April. Website: http://www.penalreform.org/publications/PRI-NEWSLETTER-APRIL-2006.pdf [accesat la data de 1 august 2006].

Codul penal al României. Website: http://www.dsclex.ro/coduri/codpenal1.htm [accesat la data de 10 iunie 2006].

Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a m<surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicat< în Monitorul Oficial, Partea I nr. 591 din 1 iulie 2004.

Legea nr. 301/2004 privind noul Cod penal, publicat< în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29 iunie 2004.

Regulile şi standardele minime ale NaYiunilor Unite pentru m<suri neprivative de libertate, adoptate de Adunarea general< a NaYiunilor Unite prin rezoluYia 45/110 din 16 decembrie 1990 (Regulile de la Tokyo)

Recomandarea Nr. R (92) 16 privind Regulile Europene asupra sancYiunilor şi m<surilor comunitare, adoptat< de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la data de 19 octombrie 1992

RECOMANDĂRI PENTRU DEZVOLTAREA

PROGRAMELOR DE MUNCĂ ÎN FOLOSUL

COMUNITĂŢII ÎN ROMÂNIA

Dr. Silviu Dumitru

Penal Reform International

UTILIZAREA MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII ÎN ROMÂNIA ............................. 57

STANDARDE MINIMALE PENTRU PROGRAMELE DE MUNC; ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII............................................................................................................................. 58

Respectarea drepturilor omului şi a demnit<Yii umane....................................................... 58

Reintegrarea social< ........................................................................................................... 59

Capacitatea instituYional< ................................................................................................... 59

Colaborarea între parteneri................................................................................................. 61

Stabilirea unei sentinYe cu munca în folosul comunit<Yii ................................................... 62

Numirea locurilor de executare.......................................................................................... 62

Monitorizarea şi evaluarea execut<rii ................................................................................ 63

CONCLUZIE........................................................................................................................... 64

În procesul de modernizare a sistemului penal românesc se poate identifica, la nivel de politic< penal<, intenYia de a conferi o importanY< sporit< muncii în folosul comunit<Yii, ca sancYiune şi/sau m<sur< comunitar< care s< ofere o alternativ< real< la închisoare şi s< faciliteze reintegrarea social< a persoanelor care au comis fapte penale.

Munca în folosul comunit<Yii nu este o pedeaps< „uşoar<”, dat< de un judec<tor „indulgent”, ci este o sancYiune penal< prin care infractorul este obligat s< contribuie în mod real la bun<starea comunit<Yii.

Standardele şi recomand<rile internaYionale în domeniu acord< o atenYie deosebit< m<surilor şi sancYiunilor comunitare în cadrul politicilor penale. În acest sens, Recomandarea Rec(2000)22 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind optimizarea aplic<rii normelor europene referitoare la sancYiunile şi m<surile comunitare, afirm< principiul conform c<ruia, pentru a promova aplicarea pedepselor şi m<surilor neprivative de libertate, îndeosebi în cazul în care se elaboreaz< acte normative noi, legiuitorul trebuie s< ia în considerare reglementarea unei sancYiuni sau m<suri neprivative de libertate în locul pedepsei cu închisoarea, ca sancYiune de baz< pentru anumite fapte penale. De asemenea, recomandarea Comitetului de Miniştri arat< c< trebuie avute în vedere chiar şi revizuirea şi reducerea prevederilor ce interzic aplicarea sancYiunilor şi m<surilor comunitare în cazul infractorilor periculoşi sau al recidiviştilor.

Noua legislaYie penal< din România va reglementa mai clar munca în folosul comunit<Yii. Totuşi, datorit< experienYei limitate la nivel naYional în acest domeniu, prevederile introduse pân< în acest moment sunt mai degrab< timide şi conservatoare. Consider<m c< legiuitorul trebuie s< fructifice mai bine, printr-un proces de consultare eficient, experienYa dezvoltat< în anumite zone ale Y<rii de serviciile de probaYiune, autorit<Yi publice locale şi ONG în domeniul muncii în folosul comunit<Yii.

Utilizarea muncii în folosul comunităţii în România

În România, pedeapsa cu închisoarea este excesiv folosit< (pentru infracYiuni cu grad mic de periculozitate, pentru minori sau infractori primari care nu sunt violenYi şi nu prezint< un risc pentru societate) şi se asociaz< cu opinia dominant< c< persoanele care încalc< legea trebuie izolate de societate.

Sistemul actual de m<suri şi sancYiuni penale din România ofer< puYine opYiuni pentru sancYiuni şi m<suri comunitare, iar aplicarea acestora de c<tre instanYele de judecat< este greu de realizat datorit< faptului c< legea penal< este deosebit de rigid<.


Cadrul legislativ este insuficient pentru aplicarea eficient< a muncii în folosul comunit<Yii, ceea ce face dificil< pronunYarea sentinYelor de acest fel (mai ales pentru infractorii majori), dar şi punerea lor în executare.

Mai mult, schimbarea permanent< a ideilor în ceea ce priveşte filosofia penal<, precum şi permanentele modific<ri şi desele amân<ri ale intr<rii în vigoare a noului Cod Penal duc la sc<derea motivaYiei magistraYilor pentru a promova sentinYe care s< prevad< munca în folosul comunit<Yii.

Cu toate acestea, în practica judiciar< munca în folosul comunit<Yii este folosit<, meritul fiind în primul rând al judec<torilor care s-au ar<tat interesaYi de g<sirea şi promovarea unor soluYii care s< permit< o mai bun< reintegrare social< a persoanelor condamnate şi s< evite abuzurile şi riscurile presupuse de detenYie, mai ales pentru minori şi infractorii primari.

În ce priveşte num<rul de sentinYe care includ şi munca în folosul comunit<Yii, pentru perioada ianuarie – martie 2006, spre exemplu, în aproape jum<tate din judeYele Y<rii au existat în executare sentinYe cu munc< în folosul comunit<Yii.

Comparând datele de aici cu statistica anului 2005, observ<m c< tinde s< se menYin< nivelul foarte sc<zut de utilizare a acestei m<suri, cu un total de 49 de sentinYe în executare, dintre care 9 pronunYate în primele 3 luni ale anului 2006, faY< de un total de 68 de sentinYe aflate în executare în 2005.

Aceste date sunt confirmate de rezultatele studiului PRI asupra opiniilor judec<torilor privind aplicarea muncii în folosul comunit<Yii în justiYia penal<: un procent de peste 85% din judec<torii respondenYi nu au pronunYat o sancYiune care s< includ< MFC.

Standarde minimale pentru programele de muncă în folosul comunităţii

În paginile care urmeaz< am încercat s< realiz<m o sintez< a principalelor propuneri şi recomand<ri care au fost identificate în cadrul procesului de consultare pe tema muncii în folosul comunit<Yii iniYiat de PRI şi desf<şurat pe parcursul anului 2006. A fost un proces de consultare amplu, care a implicat, prin intermediul unor ateliere de lucru, reprezentanYi ai serviciilor de probaYiune, autorit<Yilor publice locale, ONG-urilor, şi judec<tori din toate judeYele Y<rii şi care a fost sprijinit şi de aportul unor experYi str<ini din Cehia, ElveYia, Estonia şi Ungaria.

Am încercat s< sistematiz<m rezultatele procesului de consultare pe câteva teme care s-au dovedit a fi de interes pentru participanYi, oferind un set de standarde şi proceduri minimale pentru programele de munc< în folosul comunit<Yii. Temele majore pe care le vom aborda în continuare includ aspecte legate de respectarea drepturilor omului, reintegrarea social< a persoanelor condamnate, creşterea capacit<Yii instituYiilor implicate şi cooperarea între partenerii de la nivel de comunitate local<. Am atins, de asemenea, şi diferite aspecte practice care au fost menYionate de grupurile de lucru referitor la etapa anterioar< pronunY<rii sentinYei, etapa iniYial< a execut<rii, monitorizarea şi evaluarea modului de executare.

Respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane

Tipul de munc< impus< ar trebui s< nu lezeze demnitatea uman< şi s< nu fie degradant, ci s< fie în acord cu personalitatea şi capacit<Yile infractorului şi, pe cât posibil, s< aib< leg<tur< cu infracYiunea comis<.

RECOMAND;RI PENTRU DEZVOLTAREA PROGRAMELOR DE MUNC; ÎN FOLOSUL COMUNIT;XII ÎN ROMÂNIA 59

O mare parte a persoanelor condamnate la munc< în folosul comunit<Yii pot aparYine unor categorii sociale vulnerabile, expuse riscului de stigmatizare şi excludere social< şi economic< (rromi, minori din familii dezorganizate sau defavorizate economic). Pentru acestea, protecYia drepturilor omului necesit< o atenYie special< si este nevoie a se pune accent pe sprijin pentru completarea studiilor, deprinderea unei meserii, obYinerea unui loc de munc<, pentru dobândirea unor comportamente prosociale şi pentru formarea unei reYele de suport social.

Trebuie cultivat< o atitudine nediscriminatorie faY< de persoanele condamnate, din partea personalului instituYiilor de plasament, dar şi a publicului larg, prin programe speciale de informare.

În acelaşi timp, trebuie asigurat< confidenYialitatea datelor personale ale persoanelor condamnate. Pentru aceasta este necesar a fi convenite clar limitele confidenYialit<Yii faY< de personalul instituYiei de plasament, dar şi faY< de publicul larg.

Reintegrarea socială

În scopul facilit<rii unei reale reintegr<ri sociale, este necesar< iniYierea şi dezvoltarea unor programe de asistenY< şi consiliere în vederea însuşirii unor comportamente şi pattern-uri de gândire non-infracYionale, astfel încât persoanele condamnate s< fie încurajate s< îşi asume responsabilitatea propriilor acYiuni, s< îşi formeze o atitudine corect< faY< de munc<, ordinea de drept şi regulile de convieYuire social<.

Astfel de programe pot include asistenY< juridic<, g<sirea unui loc de munc<, asistenY< şi consiliere psihosocial<, orientare profesional<, preg<tire profesional<, educaYie etc.

De asemenea, ar trebui oferit< posibilitatea, prin prestarea muncii în folosul comunit<Yii, de a obYine o calificare sau de a dobândi abilit<Yi profesionale sau sociale care s< sprijine persoana condamnat< în reintegrarea social<.

Pentru minori în special trebuie accentuat rolul educativ al activit<Yilor desf<şurate. Cel puYin în aceste cazuri o parte din orele de munc< în folosul comunit<Yii ar trebui s< fie reprezentate de programe de reabilitare.

Folosirea abilit<Yilor infractorului îi poate da acestuia o motivaYie în plus pentru a executa sentinYa în condiYii bune. Infractorul trebuie s< g<seasc< un sens în munca pe care o face, s< lucreze într-un mediu social suportiv, s< îşi dezvolte abilit<Yi profesionale şi comportamente prosociale. În acest sens, serviciile de probaYiune ar putea înfiinYa ateliere speciale care s< asigure un mediu favorabil de efectuare a muncii. Dezvoltarea unor abilit<Yi profesionale şi a unei experienYe practice în domeniul construcYiilor, spre exemplu, poate constitui ulterior un atu în g<sirea unui loc de munc<.

Munca în folosul comunit<Yii ar trebui s< limiteze timpul liber al infractorului şi nu s< îl împiedice s< desf<şoare o activitate legal< care îi aduce un venit. De aceea este de prev<zut c< vor trebui identificate multe locuri în care munca s< se poat< executa seara, sâmb<ta sau duminica.

Capacitatea instituţională

Având în vedere carenYele actualului cadru legal, în cursul procesului de consultare a fost subliniat< necesitatea ca noua legislaYie penal< s< fie însoYit< de o metodologie de lucru bine definit< care s< prevad< clar cazurile în care aceast< pedeaps< poate fi folosit<, cât şi modalit<Yile de executare. Judec<torii, spre exemplu, au exprimat necesitatea clarific<rii unor aspecte cum ar fi cele


legate de cui îi revine sarcina de a nominaliza instituYia de interes public în care persoanele condamnate s< execute munca, precizarea situaYiilor în care pot fi modificate prin încheiere judec<toreasc< instituYia de plasament, natura muncii sau programul de executare, sau de gradul de implicare a judec<torilor în supravegherea execut<rii (între realizarea unei supravegheri stricte şi primirea doar a unor inform<ri din partea serviciului de probaYiune, inform<ri actualizate periodic pe parcursul execut<rii pedepsei). Clarific<ri de aceast< natur< pot da posibilitatea utiliz<rii mai largi a muncii în folosul comunit<Yii ca alternativ< real< la detenYie şi pot duce la evitarea situaYiilor în care decizia unui judec<tor sau acYiunile consilierilor de probaYiune şi ale instituYiilor de plasament sunt puse sub semnul întreb<rii.

Pentru a asigura eficienYa sentinYei, procesul penal ar trebui s< fie cât mai scurt posibil astfel încât pedeapsa s< fie pus< în executare cât mai repede dup< comiterea infracYiunii. De aceea, trebuie prev<zute termene scurte pentru diferite etape şi o procedur< cât mai simpl< posibil. Elemente cum ar fi, spre exemplu, alegerea de c<tre judec<tor a locului de executare sau obligativitatea examenului medical înainte de pronunYarea unei sentinYe care presupune munc< în folosul comunit<Yii pot duce la o durat< mai mare a procesului penal.

Organizarea programelor de munc< în folosul comunit<Yii trebuie s< fie clar< şi simpl<, pentru a evita orice întârzieri în punerea în executare cauzate de suprapuneri de atribuYii sau un traseu instituYional prea lung.

Persoanele condamnate la munca în folosul comunit<Yii nu trebuie s< ocupe locuri de munc< pentru care alte persoane ar putea fi pl<tite.

Munca ar trebui s< produc< rezultate care s< reprezinte în mod evident un beneficiu pentru comunitate.

În condiYiile prezentului cadru legal şi administrativ, persoanele condamnate sunt uneori repartizate ca ajutoare ale personalului din instituYii, efectuând activit<Yi care nu implic< responsabilit<Yi prea mari, şi sunt privite cu suspiciune datorit< trecutului lor infracYional.

O list< de posibile locuri pentru munc< în folosul comunit<Yii ar include cantine de ajutor social, spitale, centre rezidenYiale pentru persoanele cu dizabilit<Yi, şantiere de construcYii, şcoli şi licee, stadioane, sere, gr<dini zoologice, cimitire sau parcuri.

Principalele tipuri de activit<Yi care au fost desf<şurate ca munc< în folosul comunit<Yii în primele 3 luni ale anului 2006 includ lucr<ri de salubrizare, activit<Yi gospod<reşti şi administrative. Persoane condamnate la munc< în folosul comunit<Yii au desf<şurat îns< şi alte tipuri de activit<Yi, în funcYie de necesit<Yile locale şi de capacit<Yile lor, ajutând persoanele sinistrate în urma inundaYiilor, reparând instalaYii sanitare şi mobilier, însoYind asistenYii sociali pe teren, f<când animaYie socio-cultural< pentru b<trâni sau activit<Yi educative cu copii din centre de plasament.

InstituYiilor care ofer< locuri pentru munca în folosul comunit<Yii trebuie s< li se ofere posibilitatea de a discuta şi eventualele riscuri care pot ap<rea (ex.: accidente, deterior<ri ale unor facilit<Yi) şi trebuie convenit de comun acord cu serviciul de probaYiune şi persoana condamnat< (şi familia acesteia pentru minori) care sunt responsabilit<Yile, sancYiunile şi cum se acoper< daunele materiale sau alte costuri.

În acelaşi timp, este necesar< comunicarea de c<tre instituYia de plasament, în cel mai scurt timp posibil (în nici un caz mai mult de 15 zile), c<tre judec<torul delegat cu executarea pedepselor, a informaYiilor referitoare la natura activit<Yilor care se pot desf<şura în instituYie, num<rul de persoane care pot executa simultan munca în folosul comunit<Yii în instituYia respectiv<, tipul de infractori care sunt sau nu sunt acceptaYi, persoana care se ocup< de organizarea şi supravegherea


activit<Yii. Dac< nu se respect< termenul pentru comunicarea acestor informaYii, s< existe posibilitatea aplic<rii unor sancYiuni (ex.: amend< judiciar<).

Pe lâng< faptul c< în instituYiile în care s-ar putea g<si plasamente pentru munca în folosul comunit<Yii, personalul instruit specific în acest sens este extrem de redus, administraYia local< (ca unul dintre principalii furnizori potenYiali de plasamente) se dovedeşte a fi unul dintre cei mai dificili parteneri comunitari, aparatul funcYion<resc extins f<când dificil< luarea deciziilor şi punerea lor în practic<, chiar în condiYiile în care acestea vizeaz< comunitatea îns<şi.

Pentru creşterea capacit<Yii instituYiilor de plasament, membrii grupurilor de lucru au indicat ca necesare şi:

a) existenYa unor criterii clare pentru selectarea personalului care va organiza şi supraveghea activitatea;

b) instruirea personalului care realizeaz< supravegherea în instituYiile de plasament;

c) existenYa unor formulare de alocare şi urm<rire a cazurilor care s< permit< o evidenY< clar< a num<rului de ore de munc< efectuate şi a naturii activit<Yilor desf<şurate;

d) elaborarea unui set de proceduri pentru rezolvarea situaYiilor în care se produc pagube sau este afectat< s<n<tatea la locul de munc< (printr-un sistem de asigur<ri şi prin instruirea persoanei condamnate cu privire la responsabilitatea juridic< şi la protecYia muncii);

e) existenYa unor criterii de evaluare a instituYiilor de plasament cu posibilitatea de a retrage acreditarea acestora şi schimbare a locului de executare atunci când munca în folosul comunit<Yii este aplicat< în alt mod decât cel prov<zut de lege şi convenit prin protocoalele de colaborare dintre partenerii comunitari.

Pentru succesul programelor de munc< în folosul comunit<Yii este necesar<, de asemenea, şi o atitudine pozitiv< şi sprijin din partea comunit<Yii. Pentru aceasta este nevoie de acYiuni de promovare şi de informarea corect< a publicului cu privire la costurile şi beneficiile sociale şi economice ale muncii în folosul comunit<Yii, comparativ cu pedeapsa cu închisoarea, sau la m<surile luate de comunitate prin programele de supraveghere şi reeducare pentru reducerea riscului de recidiv<.

Colaborarea între parteneri

Pentru asigurarea eficienYei punerii în executare a sentinYelor cu munca în folosul comunit<Yii, experienYa PRI şi rezultatele procesului de consultare desf<şurat în cursul anului 2006 au relevat importanYa bunei colabor<ri între partenerii locali, ca şi atitudinea favorabil< a opiniei publice. Pentru facilitarea colabor<rii a fost identificat< necesitarea respect<rii urm<toarelor proceduri minimale:

a) crearea la nivel local a unei reYele interinstituYionale care s< consolideze cadrul necesar desf<şur<rii programelor de munc< în folosul comunit<Yii;

b) stabilirea clar< a limitelor pentru responsabilit<Yile şi autoritatea partenerilor, limite care s< fie precizate în protocoale de colaborare negociate şi acceptate de toYi cei implicaYi;

c) desemnarea unor persoane de contact din partea partenerilor;

d) stabilirea clar< a naturii schimburilor de informaYie dintre parteneri cu precizarea unor termene cât mai scurte şi a unor sancYiuni în cazul în care procedurile nu sunt respectate;


e) comunicarea rezultatelor aplic<rii muncii în folosul comunit<Yii şi reprezentanYilor parchetului pentru a susYine astfel de m<suri în instanY< şi chiar presei, pentru promovarea acestor m<suri în comunitate.

Stabilirea unei sentinţe cu munca în folosul comunităţii

Munca în folosul comunit<Yii trebuie s< fie folosit< efectiv ca alternativă la pedeapsa cu închisoarea. Deşi este posibil ca munca în folosul comunit<Yii s< fie dictat< şi pentru persoanele care nu pl<tesc amenda cu rea credinY< sau din lipsa posibilit<Yilor, folosirea unei astfel de soluYii trebuie reglementat< în aşa fel încât munca în folosul comunit<Yii s< nu devin< o alternativ< la amenda penal<, cu nici un efect asupra sc<derii populaYiei penitenciare.

De asemenea, munca în folosul comunit<Yii ar trebui folosit< şi ca o alternativă la trimiterea în judecată. Mai ales pentru minori, se subliniaz< importanYa menYinerii acestora în afara sistemului de justiYie penal<.

Un num<r prea mare de ore de munc< în folosul comunit<Yii şi/sau o perioad< prea lung< de executare (ex.: 8 ore pe s<pt<mân< pe o perioad< de 7 ani) nu asigur< eficienYa sentinYei. Infractorul prefer< mai degrab< s< mearg< la închisoare, nu mai percepe leg<tura dintre fapta sa şi pedeaps<.

În cazul minorilor care frecventeaz< şcoala sau muncesc, în special atunci când timpul pân< la împlinirea vârstei de 18 ani este de doar câteva luni, stabilirea unui num<r mare de ore de munc< poate face foarte dificil< executarea în condiYii bune a sentinYei. În aceste cazuri apare în timp o lips< de motivare a minorului şi scad calitatea muncii sau frecvenYa prezent<rilor la plasamentul de munc<

Având în vedere experienYa practic< din România şi din alte Y<ri europene, experYii proiectului recomand< un num<r de maximum 250 – 300 de ore de munc< (100 – 150 în cazul minorilor), iar durata maxim< pentru executarea sentinYei nu ar trebui s< fie mai mare de un an, pentru a asigura eficienYa acesteia. Aspecte particulare ale situaYiei fiec<rui infractor sunt îns< luate în considerare de judec<tori la individualizarea pedepselor.

A fost subliniat< în grupurile de lucru şi importanYa întocmirii de c<tre serviciul de probaYiune, la solicitarea instanYei, înainte de pronunYarea sentinYei, a referatului de evaluare. Pentru minori, acolo unde judec<torii vor considera oportun s< dicteze şi ore de munc< în folosul comunit<Yii, ar trebui s< fie obligatoriu raportul presentenYial, care include situaYia social<, familial<, şcolar<, medical< etc.

În prezent apar dificult<Yi la punerea în executare a muncii în folosul comunit<Yii în cazul minorilor pentru care nu s-a întocmit un referat de evaluare. Astfel de dificult<Yi sunt generate de faptul c< persoana condamnat< domiciliaz< în alt< parte decât adresa din sentinYa penal<, exist< rezistenY< faY< de respectarea obligaYiei sau neîncredere în serviciul de probaYiune.

Din referatul de evaluare trebuie s< rezulte dac< persoana este apt< din punct de vedere medical şi psihologic s< presteze o munc< şi s< se ofere o imagine asupra experienYei şi aptitudinilor profesionale ale persoanei condamnate, elemente care pot fi utile judec<torului în stabilirea şi individualizarea pedepsei.

Numirea locurilor de executare

La ora actual< nu putem vorbi efectiv de ofertanYi de locuri pentru munca în folosul comunit<Yii, ci mai degrab< de acceptarea din partea unor instituYii (cum ar fi, spre exemplu, prim<riile) de a participa la punerea în executare a unei sentinYe penale pronunYate de instanY<.


SentinYa se adreseaz< îns< infractorului, iar instituYiile (fie ele publice sau private) nu pot fi obligate de instanYe s< primeasc< în plasament persoane condamnate.

Stabilirea de c<tre instanY< a plasamentului de munc<, atunci când nu exist< un acord clar din partea instituYiei de plasament, face uneori foarte dificile punerea în aplicare a prevederilor sentinYei şi colaborarea cu instituYia respectiv<.

Pentru ca judec<torii s< poat< preciza în sentinY< şi locul în care urmeaz< a fi efectuat< munca în folosul comunit<Yii ar trebui s< existe protocoale de colaborare încheiate în prealabil între instanYe şi astfel de instituYii.

Pentru încheierea unui astfel de protocol, îns<, nu este suficient< doar o exprimare a interesului din partea potenYialilor ofertanYi de locuri pentru munca în folosul comunit<Yii. Este nevoie şi de o evaluare a capacit<Yii instituYiilor respective pentru a vedea exact ce fel de munc< ar urma s< execute persoana condamnat<, ce fel de infractori sunt acceptaYi de instituYia respectiv<, care ar fi programul de lucru, cine urmeaz< a asigura supravegherea persoanei condamnate.

În momentul de faY<, consider<m c< instanYele nu au capacitatea de a realiza astfel de evalu<ri, ceea ce poate face s< apar< riscul de eşec în executare; o mare parte din cazuri se pot întoarce în instanY<, ducând la creşterea duratei procesului penal.

Alegerea plasamentului este mult mai la îndemâna serviciilor de probaYiune care supravegheaz< executarea sentinYelor în comunitate, au relaYii mai apropiate cu instituYiile în care se poate efectua munca în folosul comunit<Yii şi fac evaluarea infractorului.

Serviciile de probaYiune au deja o oarecare experienY< şi expertiz< (desigur, limitate mai ales de num<rul mic de cazuri în care sentinYele prev<d obligaYia de munc< în folosul comunit<Yii) în a lucra cu parteneri din comunitate pe baza unor protocoale de colaborare în care sunt incluse detaliile organiza-torice ale execut<rii, supravegherii şi evalu<rii sentinYelor care presupun şi munca în folosul comunit<Yii.

Pentru aceasta, recomand<m ca g<sirea plasamentelor de munc< s< fie realizat< de serviciul de probaYiune, instanYa stabilind num<rul de ore de executat şi cine va supraveghea executarea sentinYei. Este nevoie, îns<, s< existe protocoale de colaborare încheiate între instituYiile în care se pot desf<şura activit<Yi neremunerate şi serviciile de probaYiune.

Locul, natura muncii şi programul de executare ar trebui s< fie stabilite împreun< de judec<tor, serviciul de probaYiune şi instituYiile de plasament, Yinându-se seama de abilit<Yile şi calificarea persoanei condamnate, ca şi de programul şi natura activit<Yilor din instituYia de plasament.

De asemenea, este necesar< crearea unei baze de date, actualizat< periodic, cu locurile acreditate pentru executarea muncii în folosul comunit<Yii, în care s< fie precizate şi tipurile de activit<Yi ce pot fi desf<şurate.

Monitorizarea şi evaluarea executării

Monitorizarea permanent< şi evaluarea persoanelor condamnate sunt necesare pentru a putea adapta programul la situaYiile ce pot ap<rea pe parcursul execut<rii, astfel încât s< scad< riscul de neexecutare a sentinYei. Pe de alt< parte, instanYele de judecat< trebuie s< fie asigurate c< serviciul de probaYiune şi reprezentantul unit<Yii de interes public în care presteaz< activitatea pot garanta efectiva punere în executare a sentinYei.

S-a constatat c< nu toYi magistraYii cunosc atribuYiile pe care serviciile de probaYiune le au în asigu-rarea execut<rii muncii în folosul comunit<Yii şi, chiar dac< le cunosc, nu au încredere în capacitatea acestor servicii sau a instituYiilor de plasament de a asigura supravegherea într-un mod eficient.


Sub acest aspect, o mai bun< mediatizare şi promovare a activit<Yii şi rezultatelor înregistrate de serviciile de probaYiune, ca şi un schimb permanent de informaYii între parteneri, sunt elemente importante în asigurarea eficienYei punerii în executare, prin supraveghere şi adaptare la situaYiile practice care pot ap<rea.

În actuala organizare a instanYelor, nu a putut fi identificat, îns<, un mod direct prin care un judec<tor delegat ar putea supraveghea eficient executarea muncii în folosul comunit<Yii. Pe de alt< parte, din analiza grupurilor locale de lucru a reieşit c< serviciilor de probaYiune, având competenY< teritorial< judeYean<, le va fi imposibil s< exercite supravegherea execut<rii f<r< o suplimentare corespunz<toare a personalului. De asemenea, s-a ridicat şi problema lipsei personalului instruit specific din partea instituYiilor de interes public, care s< efectueze supravegherea direct< a persoanelor condamnate.

La începerea execut<rii sentinYei, ar trebui organizat< o întâlnire la care s< participe reprezentantul serviciului de probaYiune, al instituYiei unde se execut< munca, a persoanei condamnate şi a familiei acesteia (obligatoriu pentru minori). Astfel de întâlniri trebuie organizate şi atunci când apar înc<lc<ri ale obligaYiei impuse de instanY<.

Pe parcursul perioadei de executare, personalul care asigur< supravegherea la locul de executare trebuie s< informeze consilierul de probaYiune atunci când persoana condamnat< nu respect< condiYiile şi programul stabilite împreun< cu instituYia de plasament. În acelaşi timp, consilierii de probaYiune trebuie s< anunYe în avans, dac< au la cunoştinY<, situaYiile în care persoana condamnat< nu se poate prezenta pentru realizarea orelor de munc< sau dac< au intervenit schimb<ri în situaYia acesteia. Con-silierul de probaYiune va pune la dispoziYia instanYei informaYie în leg<tur< cu desf<şurarea execut<rii.

Neefectuarea sau efectuarea defectuoas< a orelor de munc< ar trebui s< fie sancYionat< prima oar< cu avertisment scris şi apoi cu sesizarea instanYei, iar în caz de executare parYial<, în stabilirea noii pedepse trebuie s< se Yin< cont de orele executate.

În cazul minorilor este necesar< şi o implicare a p<rinYilor sau reprezentanYilor legali care trebuie s< îşi asume o serie de responsabilit<Yi în cadrul planului de supraveghere şi s< poat< fi sancYionaYi atunci când nu îşi respect< obligaYiile ce le revin. Au fost semnalate cazuri în care p<rinYii, deşi au un rol şi o autoritate majore în creşterea şi educarea copiilor, nu sprijin< executarea în bune condiYii a obligaYiilor impuse de instanYe (spre exemplu, munca în folosul comunit<Yii poate fi perceput< ca având un efect negativ asupra familiei prin lipsirea p<rinYilor de ajutorul copiilor, uneori aflaYi şi în situaYie de abandon şcolar, la muncile gospod<reşti).

Concluzie

ExperienYa PRI şi a partenerilor s<i, dezvoltat< în cadrul eforturilor de promovare a muncii în folosul comunit<Yii în România, a ar<tat c< munca în folosul comunit<Yii face necesar< cooperarea între judec<tori, consilieri de probaYiune, autorit<Yile publice sau ONG-uri care ofer< servicii de reintegrare social< a persoanelor condamnate şi a familiilor lor, potenYialii ofertanYi de plasamente (autorit<Yi publice, ONG-uri sau firme private), mass-media şi, nu în ultimul rând, persoana condamnat<, familia sa, victima şi comunitatea din care face parte. Pentru a funcYiona cu succes şi a se dezvolta, programele de munc< în folosul comunit<Yii au nevoie de contribuYia tuturor celor implicaYi în aplicarea justiYiei penale, dar şi de voinY< politic< în a forma un sistem penal care respect< demnitatea uman< şi satisface nevoia social< de justiYie şi securitate.

SUMMARY OF THE RESEARCH

The chapter on the Judges’ Opinions on the Implementation of Community Service in the

Criminal Justice System in Romania presents the results of a research at national level conducted by Penal Reform International in partnership with the Magistrates Association in Romania and funded by the Swiss foundation VEBO. The research was conducted in the period June-July 2006 and covers issues regarding the place of community service among the penal sanctions and measures and its possible ways of execution. The study is part of the project “The development of participatory democracy through community service” initiated by PRI Romania.

I. Methodology

The study was done in several phases:

1. The reference material on international rules, national legislation and law drafts which regulate the implementation of community work in the criminal justice system. Fundamental references were the Criminal Code presently in force, the draft of the new Penal Code and the Law regarding the execution of punishments.

2. The selection of the research instrument and its testing was influenced by two factors: the wish to conduct the study at national level and the nature of the issued researched. The research is quantitative. The instrument used was self-applied questionnaire.

3. The sampling was based on two stratification criteria: the territorial-administrative division of the country and the division of the courts. The total researched population was composed of 2193 judges and the sample included 718 judges. The rate of response was 63.18%, the final respondents amounted to 496 persons. The calculated sampling error for the final respondents is ± 3.9%.

4. The questionnaires were distributed and collected with the help of the Magistrates Association in Romania. The database and statistical analysis was made in SPSS.

II. Conceptual framework

In a broad sense, by community service we can understand “a non-custodial sanction passed by an order of the Court whereby a person convicted of a non-serious offence can be asked to undertake unpaid work in the community instead of being sent to a prison and thereby pay back and atone for offending society’s laws”6.

6 Penal Reform International. (2006). Newsletter No. 54. April. Website: http://www.penalreform.org/publications/

PRI-NEWSLETTER-APRIL-2006.pdf [accessed on August 1, 2006].


III. Some research results

The judges are of opinion that community service can be applied either as an alternative to imprisonment (52.22%), or as a main punishment (41.33%). It is important to mention that just 8.47% of the judges that opted for these two answers, chose both of them. This result shows that there are two clear outlined opinions, which don’t overlap.

Also, judges are of opinion that community service has a less punitive character in comparison with other penal sanctions, but high enough to be considered a penal sanction. This finding results from the fact that although it can be applied starting with the age of 16 and the crimes for which it should be given are of a low criminal risk, a large part of the judges see its implementation as a penal punishment.

The process through which the judges are taking the decision to impose a community service is based more on the nature and degree of criminal risk and less on the person or the context in which the offence was committed. In what concerns the process of selecting the type of community service, judges base their decision also mainly on the criminal risk of the crime, but take in consideration also other criteria such as the abilities, qualification, age and health status of the convicted.

For judges community service fulfils several penal functions:

Ü retributive: by the accent they pose on the proportionality between the crime and the punishment (e.g.: almost 68% of the judges are of opinion that community service should be applied to property crimes);

Ü general deterrence: meaning that the stigmatization and the exemplarity effects that some of the community services (e.g. sanitation) should prevent other criminal acts by potential criminals;

Ü rehabilitation: judges are of opinion that some community services should develop a sense of responsibility (e.g. hospital work, environment protection or services for the benefit of people in need);

Ü restoration: through the recovery of damages and compensation through the work conducted.

Judges see community service as a real alternative for the benefit of the community (by the fact that it provides useful activities – 22.78%), of the criminal justice system (by the low costs it implies – 29.84% and the impact it can have on the reduction of inmates number – 21.37%), as well as of the criminal (by maintaining him/her in the community – 26.61%, avoiding incarceration – 21.37% and doing a useful activity – 22.78%).

Despite all these positive aspects, judges don’t ignore the disadvantages community service involves. Most judges bring into discussion the difficulties that may appear in the surveillance and evaluation of the activity process (32.46%) or the need for a specialized institutional framework (10.89%). Also, judges are of opinion that what can be a benefit for the convicted, may represent a risk for the society, maintaining him/her in the community involving the risk of committing new crimes (14.52%) or non-execution of the punishment (11.69%).


Other opinions of the judges regarding the implementation of community service in the criminal justice system outline the following elements:

Ü young offenders should execute less hours of community work (1-5 hours - 59%) than adult offenders (6-10 hours – 65.52%);

Ü the minimum limit from which a judge should impose community service is of 100 hours (about 53%), while the maximum limit can reach values of over 900 (around 27%);

Ü the minimum age up to which community service can be imposed is 16 years (almost 77%);

Ü the crimes for which community service should be given are those with low criminal risk, such as hitting and bodily injuries (68.09%), threatening (48.15%), abuse of trust (40.46%), theft (38.75%), family abandonment (27.64%), property violation (25.93%) etc.;

Ü judges have a particular concern for the safety of the community though the fact that when they have to impose a sentence, as well as when they have to choose the type of community service, the main factor taken into consideration is the criminal risk of the offence;

Ü the community service should be executed either in the public sector (91.84%), or in the non-profit sector (53.43%) and it implies activities corresponding to the qualification of the convicted or which do not imply any qualification at all;

Ü judges are of opinion that the surveillance of the community service should be the responsibility of the probation service (45.77%) or of the judge delegated with the execution of punishment through the probation service (40.73%).

A major conclusion we can extract from the present analysis is that there is a relative homogeneity at national level of the judges’ opinion regarding the implementation of community service, both from the point of view of the form it should take and of its way of execution.

Documents

Serviciul Comunitar Nr3-Libre