semiologia sistemului osos 2

8/4/2019 semiologia sistemului osos 2

1/28

Semiologia aparatului osteoarticular

Referat

Semiologia aparatului osteoarticular se ocup cu studiulsimptomelor i semnelordiferitelor boli specifice, precum i al metodelor de a le pune n eviden.

Morfologia tesutului osos

a) Osteogeneza. Tesutul osos este o forma specializata a tesutului conjunctiv din care

provine prin metaplazie osoasa, fenomen prin care se defineste ' osteogeneza ' - proces

in care matricea conjunctiva ( sub influente de ordin general - neurohormonal si chimic

-, precum si sub influente de ordin local, mecanice ) se impregneaza cu un complex

proteino-mineral, dupa o anumita dispozitie structurala. Macrostructura tesutului osos,

definita de legile osteogenezei, include intre trabeculele formate de intretaierea lamelor

osoase, niste spatii, comunicante intre ele, in care ramane tesut conjunctiv

netransformat sau metaplaziat in forme intermediare, si in care patrund vase limfatice,

nervi, tesut grasos, reticulo-endotelial, etc., fara a mai vorbi de maduva osoasa, in mare

cantitate si cu o deosebita importanta. Histologic, tesutul osos este caracterizat prin

prezenta ' osteocitelor ', celule osoase ramificate, asezate in osteoplaste, cavitati in

matricea dura osoasa formata dintr-o retea de fibre colagene si substanta amorfa,

organica impregnata cu saruri minerale fosfocalcice. Tesutul osos, odata format, nu

este static; el este sediul unor remanieri contunue, in care se intrica procesul

de ' osteoformare ' si ' osteodisparitie '. Raportul echilibrat dintre continua

distrugere si refacere osoasa determina structura si forma tesutului osos, cu anumitecaractere particulare pentru fiecare din cele trei perioade ale vietii: de crestere, de

maturitate si senescenta.

b) Fiziologia tasutului ososeste, in principal, determinata de cele doua procese care

se exercita continuu, concomitent si intricat: distrugerea - rezorbtia - si crearea de

substanta osoasa. Procesul de distrugere se poate referi numai la componenta

minerala, numai la cea organica sau la ambele. In conditii normale, aceste modificari

sunt un proces fiziologic continu si echilibrat. In conditii patologice, distrugerea sau

producerea de os poate predomina iar ruperea echilibrului determina aparitia unei

patologii morfofunctionale a tesutului osos. Procesele de formare sau distructie osoasasunt dirijate de factori complecsi neurohormonali, vitaminici si enzimatici.

B.Morfofiziologia osteoarticulara

a) Organogeneza osteoarticulara este expresia ultima a procesului de osteogeneza

normala. Din punctul de vedere al organogenezei osoase, cu exceptia oaselor de
http://dex.infoportal.realitatea.net/~cuvant-simptom.htmlhttp://dex.infoportal.realitatea.net/~cuvant-simptom.htmlhttp://www.esanatos.com/nutritie/alimentatie/alimentele/triasc-fibrele-diete-ep-baza-d55433.phphttp://www.esanatos.com/nutritie/alimentatie/alimentele/triasc-fibrele-diete-ep-baza-d55433.phphttp://www.esanatos.com/nutritie/alimentatie/alimentele/triasc-fibrele-diete-ep-baza-d55433.phphttp://dex.infoportal.realitatea.net/~cuvant-simptom.html


2/28

membrana, ce provin din tesutul fibros prin metaplazie osoasa, piesele scheletice sunt

precedate si iau nastere prin transformarea in tesut osos a unui model cartilaginos.

Primul nucleu osos al osificarii encondrale apare la sfarsitul primei luni a embrionului in

clavicula. Nucleii ososi apar in epifizele si diafizele oaselor lungi, in corpul oaselor

scurte, cate unul sau mai multe pentru un segment osos. La oasele lungi, pe langa

mecanismul encondral care determina procesul de crestere in lungime, se mai adauga

mecanismul de crestere periostal, crestere in grosime, prin care se produce

transformarea directa a tesutului conjunctiv periostal in os, fara preexistenta cartilajului.

La adulti, periostul este o membrana fibroasa in care osificarea nu mai este posibila in

conditii normale. In ceea ce priveste cartilajul de crestere care asigura dezvoltarea in

lungime a osului pana la terminarea cresterii, el difera esential, ca functie si structura,

de un nucleu de osificare. Osul cuprinde 4 ordine de structuri morfofunctionale. Din

structurile de prim ordin fac parte: periostul, macrostructura compactei si a spongioasei,

cartilajul articular si cel de crestere, canalul medular. Din structurile de ordinul doi fac

parte: sistemele hawersiene, lamelele circumferentiale, vasele si nervii. Din structurilede ordinul trei fac parte: fibrele colagene, osteocitii, osteoblastul si osteoclastul,

substanta fundamentala, fibrele elastice,sarurile minerale, apa si grasimea. Structurile

de ordinul al patrulea sunt constituite de dispozitia in spatiu molecular a substantelor

organice si anorganice. Din punct de vedere macroscopic, deci si radiologic, pot fi

studiate: arhitectura compactei si spongioasei, canalul medular, periostul, cartilajul

articular si cartilajul de crestere. Functia principala, de miscare, a aparatului locomotor

este posibila gratie articulatiilor. Indiferent de tipul morfofunctional, elementele

componente ale unei articulatii sunt aceleasi - extremitatile osoase ale articulatiei

acoperite sau nu de cartilajul diartrodial, delimitand sau nu intre ele un spatiu articular

virtual, captusit de seroasa sinoviala si umectat de lichidul sinovial, elaborat de aceastaseroasa. Extremitatile osoase sunt tinute in contentie de un manson fibros, capsula

articulara, continuare a periostului, intarite de ligamentele articulare fibroase, organizate

pe traiectele liniilor de forta si de muschi care uneori trec peste articulatie. Unele

articulatii mai au in alcatuirea lor discuri sau meniscuri articulare, formatiuni

fibrocartilaginoase care maresc congruenta extremitatilor osoase si permit suportarea

unor mari presiuni tocmai datorita compresibilitatii elastice de care dispun. Din punct de

vedere radiologic nu se evidentiaza decat extremitatile osoase deoarece celelalte

componente ale articulatiei nu au corespondet radiologic. ' Spatiul articular ' radiologic

nu reprezinta cavitatea articulara anatomica ci numai stratul de tesut fibrocartilaginos

sau cartilaginos care separa suprafetele articulare sau care imbraca aceste suprafete.

b) Structura functionala a scheletului.Intre forma unui os si macrostructura sa interioara

exista relatii de conditionare reciproca, de interdependenta de asemenea natura incat

se poate spune ca modificarile de structura interioara aduc modificari ale formei

exterioare si ca orice modificare in silueta osului atrage dupa sine si remanieri ale

structurii interne. Forma exterioara si structura interioara a osului sunt materializarea
http://www.esanatos.com/nutritie/mineralele/saruri-minerale-metale-oligoel45188.phphttp://www.esanatos.com/nutritie/mineralele/saruri-minerale-metale-oligoel45188.phphttp://www.esanatos.com/nutritie/mineralele/saruri-minerale-metale-oligoel45188.phphttp://www.esanatos.com/nutritie/mineralele/saruri-minerale-metale-oligoel45188.php


3/28

principalei functiuni a osului. Unde sarcinade presiune este principala, osul este mic,

scurt, cu fete cu o suprafata sensibil egala intre ele avand o structura interioara care

creeaza arcuri de bolta cu directia trabeculelor spongioase orientate dupa cea mai

adaptabila traectorie pentru a da, cu cea mai mare economie de substanta, rezistenta

cea mai ridicata.

Metode standard - Rgr.standardRgr.= document obiectiv ce ofera informatii detaliate seefectueaza usor cu iradiere mica:

- reguli: - distanta focus-film = 1-1,2 mreguli:focus-- segment de radiografiat aproape de film

- regim cu raze potrivite - grila Buky- se radiografiaza segmente limitate de 20-40cm pt ca20-40cm

razele periferice sa nu deformeze imaginea- se fac 2 incidente perpendiculare- Rgr comparativa la elementele scheletale perechi- pe Rgr. sa fie prezente si zone de tes. sanatos si parti Rgr.tes.moi

Metode imagistice- Ecografia - mod B si Doppler- CT nativ si cu substanta de contrast- Artrografia cu substanta de

hidrosolubila sau aer - pt spatiul sinovial- Arteriografia- Arterioscintigrafia- Xeroradiografia- RMN nativ si cu subst. de contrastsubst.

- Scintigrafia cu Tc- delimitarea extinderii neoplasmelor- detectarea metastazelor- dg.precoce in PR si SAdg.

- urmarirea evolutiei proceselor inflamatorii

Sistemul osos cuprinde oase, organe dure sirezistentadatorita compozitiei chimice cat si arhitecturii sistemului osos.

Osteogeneza:

Procesul de formare a osului se numeste osteogenoza.Pentru a ajunge lascheletul cartilaginos si conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos aladultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce incepe inca din a patrasaptamana a vietiia vietii embrionare si se incheie in jurul varstei de 25 de ani.

Cand osteogeneza se realizeaza prin inlocuirea unui tesut conjunctiv senumeste endoconjunctiva sau de mmembrana,iar cand se realizeaza prinosificarea unui tesut cartilaginos se numeste endocondrala sau de cartilagiu.
http://www.esanatos.com/ghid-medical/obstetrica/afectiunile-tiroidiene-si-sarc35412.phphttp://www.esanatos.com/ghid-medical/obstetrica/afectiunile-tiroidiene-si-sarc35412.phphttp://www.esanatos.com/ghid-medical/obstetrica/afectiunile-tiroidiene-si-sarc35412.php


4/28

Osteogeneza are loc sub influenta sistemului nervos ,care coordoneaza actiuneamai multor 22422s1824w factori :mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari,tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine (mai ales D si A),enzime si alti factorimetabolici.

Osificarea endocondrala: da nastere majoritatii oaselor lungi ale corpului. Eadetermina cresterea in lungime a osului la locul cartilajului de crestere diafizo-epifizar.

Osificarea desmala: formeaza oasele late numite si oase de membrana. Prin ease osifica oasele boltii cutiei craniene ,o parte din oasele fetei si formeaza calusulin cazul fracturilor.

Forma oaselor:

Forma oaselor este adaptata functiei lor:

- Oasele lungi-sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea sigrosimea.Ele formeaza in cea mai mare parte scheletul membrelor. Unui os lung ise descriu mai multe parti: un corp sau diafiza (format din tesut osos compact )care prezinta in interior canalul medular ce adaposteste maduva osoasa, douaextremitati sau epifize (formate din tesut spongios si metafiza care este parteainterpusa intre diafiza si epifiza ce corespunde cartilajului de crestere al osului ).

- Oase late -sunt acele oase la care latimea este mai mare decat lungimea sigrosimea . Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene ,scapula,sternul,coxalul.Eleparticipa la formarea cavitatilor de protectie (craniul,toracele,bazinul osos). Lasuprafata sunt formate din tesut osos compact ,iar in interior din tesut spongios .

- Oasele scurte - au cele trei dimensiuni aproape egale .Se gasesc in regiuni cumiscari variate ,dar mai putin ample,unde este mai mare solidaritate. Astfel deoase sunt oasele tarsiene, carpiene, vertebrele. In interior ele sunt formate dintesut spongios iar la suprafata din tesut compact.

Maduva osoasa:

Se gaseste in interiorul canalului medular si in areolele tesutului osos spongios.Culoarea,structura si functiile maduvei corespund varstei osului,astfel se poateimparti in trei varietati:rosie,galbena,cenusie.

a)maduva rosie sau hematogena :se intalneste in oasele fatului si la adult inoasele scurte si late (stern,vertebre,coxal,coaste,oasele bazei craniului). Are rol informarea globulelor sangelui si in procesul de osteogeneza ,de aceea mai estedenumita si osteogena. In fracturi ,are rol in formarea calusului.


5/28

b)maduva galbena: se gaseste in oasele lungi ale adultului si este formata dincelule adipoase ce dau si culoarea carateristica. Se mai numeste si maduva grasasi constituie un depozit de grasimi al organismului.

c)maduva cenusie: se gaseste in oasele batranilor si contine mult tesut

conjunctiv cu rol de umplutura. Maduva cenusie nu indeplineste nici un rol inorganism.

Periostul:

Periostul este o membrana conjunctiva ce inveleste suprafata osului,cu exceptiasuprafetelor articulare .Este alcatuit din fibre conjunctive si elastice ,din celuleconjunctive si este foarte bogat in vase si nervi. Datorita stratului osteogen alperiostului se produce cresterea in grosime a oaselor.

Rolurile functionale ale oaselor

Prin duritatea si rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpuluisi reprezinta suportul partilor moi. Ele formeaza cavitatile de protectie ,in caresunt adapostite organele, de exemplu: cutia craniana, canalul vertebral,cutiatoracica si bazinul osos. Sunt organe ale miscarii ,pentru ca iau parte la formareaarticulatiilor si dau insertii muschilor.

Prin componenta lor minerala ,oasele constituie un depozit de substantefosfocalcice pe care organismul le poate mobiliza la nevoie.

Cresterea oaselor:

Procesul de crestere a osului are loc in lungime si in grosime.Cresterea inlungime se face la nivelul cartilajelor de crestere(metafiza)prin osificareaendocondrala.

Cresterea osului este influentata de factori endocrini si vitamine,astfel intervinhormonul de crestere hipofizar, hormonii paratiroidieni si tiroidieni precum sihormonii sexuali. Alaturi de hormoni intervin si vitaminele A ,B si in specialvitamina D ,ce favorizeaza depunerea calciului in oase.

Metabolismul oaselor:

Metabolismul este cu atat mai activ cu cat organismul executa mai multe miscariprin acesta,oasele angajate direct in actiune sunt mai dezvoltate ,iar in lipsa deactivitate duce la suptierea lor,metabolismul sarurilor minerale este strans legatde asa numitul echilibru fosfocalcic.


6/28

Fosorul si calciul sunt elemente indispensabile organismului si se gasesc inorganism sub forma de saruri insolubile ,depuse in mare cantitate in oase si dintisi in mica masura dizolvate in lichidele mediului intern(sange,lichidinterstitial,limfa).

Concentratia in saruri de calciu din sange poarta denumirea de calcemie(normal9-11mg %)iar cea de fosfor- fosfatemie .Echilibrul dintre cantitatea de fosfor sicalciu in organism (echilibrul fosfocalcic)este pastrat printr-un auto-controlexercitat pe cale umorala. Atunci cand prin ingestie nu sunt asigurate cantitatinecesare de calciu si fosfor, sau acestea sunt eliminate prin urina in cantitati mariare loc o intensificare a proceselor de demineralizare a oaselor,conpletanduseastfel concentratia din lichidele organismului si invers.Hormonii care regleazaechilibrul fosfocalcic sunt parathormonul , secretat de glandele paratiroide sicalcitonina secretata de glanda tiroida.

Parathormonul mobilizeaza calciul din oase si face totodata sa creasca eliminarea

sarurilor de fosfor prin urina ,iar calcitonina are actiune inversa ,coboara nivelulcalciului sangvin si micsoreaza eliminarea fosfatilor prin urana.Exista si altihormoni ce influenteza intr-un sens sau altul in mineralizarea osului.Actiuneamineralizanta a hormonilor sexuali, somatotropul ,hormonii timici si epifizari,iaractiune demineralizanta au ACTH-ul si glucocorticoizii.

Vitamina D determina crestrea concentratiei plasmatice a calciului.Ea actioneazadirect pe os: creste moblizarea calciului si fosfatului din os,activeaza proteina delegare a calciului din os,are efect antirahitic ,actioneaza sinergic cuparathormonul pentru a determina demineralizarea osoasa prin proliferareaosteoclastelor.Crestrea actvitalor osteoclastelor de catre parathormon necesita

prezenta vitaminei D3.

Calciul de schimb :osul ca si alte tesuturi ale organismului contine un tip decalciu de schimb care este intotdeauna in echilibru cu ionii de calciu din lichidulextracelulelor.Calciul de schimb de la nivelul osului reprezinta pana la 1%dincalciul osos total,fiind reprezentat de saruri usor mobilizabile .Acest tip de calciurealizeaza un mecanism rapid de tampon care impiedica concentratia calciului dinlichidul celular sa varieze foarte mult .

Osteoliza:

Osul este in permanenta format de catre osteoblaste si este continuu lizat acolounde sunt active osteoclastele.Osteblastele se gasesc si pe suprafeteleexterioare ale oaselor si in cavitatile osoase .In toate oasele vii se desfasoara ooarecare activitate osteoblastica.

Osteoliza are loc in imediata vecinatate a osteoclastelor.Acestea emit catre osprelungiri similare vilozitatilor si secreta din aceste vilozitati doua tipuri desubstante :enzime proteolitice si cativa acizi ,incluzand acidul citric si cel


7/28

lactic.Enzimele digera sau dezorganizeaza matricea organica a osului iar acizisolubilizeaza sarurile minerale.

Echilibrul intre osteogeneza si osteoliza:

In mod normal ,excpetand oasele de crestere ,rata osteogenezei si ce a osteolizeisunt egale ,astfel incat masa toatala a osului ramane constanta .De obiceiosteoclastele existand sub forma unor mici populatii ,si odata ce o populatie deosteoclaste incepe sa se dezvolte, ea consuma din os vreme de aproximativ treisaptamani ,sapand un tunel ce poate avea 1mm diametru si o lungime de maimulti milimetri.La sfarsitul acestei perioade osteoclastele dispar si tunelul esteinvadat de osteoblaste.Urmeaza apoi osteogeneza,vreme de cateva luni osul noufiid depus in straturi succesive pe suprafata interna a cavitatii pana ce tuneluleste umplut.Osteogeneza inceteaza cand osul incepe sa stanjeneasca vasele ceiriga zona.Canalul prin care trec aceste vase,numit canalul hawersian,estedeci,tot ce ramane in cavitatea initiala.Fiecare teritoriu osos nou format in acest

mod se numeste osteon.Formarea si liza osoasa continua au cateva functiifizologice importante:

a) Osul isi ajusteaza rezistenta,de obicei proportional cu gradul de solicitare alui.Prin urmare,oasele se ingrasa cand sunt supuse la incarcari mari.

b) Forma osului poate fi remodelata pentru a sustine adecvat fortelemecanice,prin osteoliza si osteogeneza,conform modelului sarcinilor la care estesupus.

c) Pe masura ce matricea organica batrana degenereaza,este nevoie de matricea

organica noua.Pe aceasta cale se mentine consistenta normala a osului.

Osul este format in raport cu solicitarea compresiva pe care trebuie sa osuporte.Solicitarea fizica continua stimuleaza depunerea osteoblastica a osului.S-a presupus ca osteogeneza in punctele de solicitare compresiva este determinatade un efect piezoelectric,astfel:compresiunea osului produce un potential negativla locul compresiei si un potential pozitiv in alta parte in os.S-a demonstrat caminime cantitati de curent ce trec prin os determina activitatea osteoblastica lapolul negativ al fluxului de curent,ceea ce ar putea explica osteogeneza crescutala locurile de compresiune.

Scheletul toracelui:

Toracele osos este format anterior de catre stern,posterior de catre coloanavertebrala,iar lateral de coaste.

Sternul:

Este un os lat,alungit,situat in partea anterioara si mediana a toracelui.


8/28

Orientare :Cu baza superioara si fata convexa anterior.El este format din 3 parti:

a) baza sau mambriul sternal

b) corpul

c) varful sau procesul xifoid

In ansamblu el prezinta o fata anterioara,una posterioara,doua margini laterale,obaza si un varf.

Fata anterioara este convexa si situata subcutanat.Pe ea se observa unghiulmambriosternal(deschis posterior)format intre mambriu si corpul sternului.Elcorespunde lateral articulatiei intre coasta a doua si stern.

Fata posterioara,concava si neteda vine in raport cu viscerele

toracelui.Baza,situata superior,prezinta pe linia mediana incizura jugurala,iarlateral de ea,incizura claviculara pentru articulatia cu clavicula.Varful,numitproces xifoid,este mic,poate avea forme variate si poate sa ramana cartilaginospana la varste inaintate.

Marginile laterale:sunt neregulate si pe ele se gasesc incizurile costale,dispuseastfel:prima pereche de coaste la nivelul mambriului,a doua pereche,la nivelulunghiului mambriosternal,perechile trei pana la sapte inclusiv,pe corpul sternului.

Coastele:

Costele sunt 12 perechi de arcuri osoase care unesc coloana vertebrala custernul.Ele sunt formate din osul costal si anterior,o mica parte din cartilajulcostal.Dupa modul cum se prind de stern,coastele se impart in:coasteadevarate,reprezentate de primele 7 perechi(ce se articuleaza direct custernul),coastele false reprezentate de perechile 8-10(ce se articuleaza cu sternulprin intermediul cartilajului coastei 7) si coastei flotante reprezentate de perechile11 si 12(ce nu se articluleaza cu sternul si raman in peretele postero-lateral alabdomenului).

Coasta prezinta:capul,colul si corpul acesteia.

Capul coastei se gaseste posterior,la nivelul discurilor intervertebrale si esteimpartit de creasta capului costei in doua fatete articulare(superioara siinferioara),prin care capul se articuleaza cu fetele costale corespunzatoare alecelor doua vertebre vecine.

Colul coastei face legatura intre cap si corp.El prezinta o proeminenta osoasanumita tuberculul coastei ce are o fata articulara pentru fata costala de pe


9/28

procesul transvers al vertebrelor toracale.Pe col se prind mai multeligamente.Intre col si capul coastei se formeaza un unghi numit unghiul coasta.

Corpul coastei prezinta o fata externa(convexa),una interna(concava),o margineinferioara ce prezinta in plus santul coastei in care se afla manunchiul

vasculonervos intercostal.

Sternul,coastele si coloana toracala formeaza toracele osos,ce circumscriecavitatea toracica.Aceasta comunica superior cu gatul prin apertura toracicasuperioara,iar inferior prezinta baza sau apertura toracica inferioara,inchisa demuschiul diafragm.

Articulatia toracelui:

Articulatiile costovertebrale:coastele se articuleaza cu vertebrele toracice princapul si tuberculului coastei ce prezinta articulatia capului coastei si articulatia

costotransversala.1. Articulatia capului coastei:este formata din fata articulara a capului si fetelecostale corespunzatoare(superioara si inferioara)a doua vertebre toracicevecine,acoperite cartilaj articular.

Mijloace de unire:

- capsula articulara,se insera la periferia fetelor articulare

- ligamentul radiat al capului coastei,ce se prinde cu un capat pe capul coastei sicu altul pe cele doua vertebre si discul intervertebral corespunzator

- ligamentul intraarticular al capului coastei ce uneste creasta capului coastei cudiscul intervertebral

2. Articulatia costotransversala:este o diartroza planiforma ce prezinta fete

articulare situate pe procesul transvers al vertebrei si de pe tuberculul

coastei.

Mijloace de unire:

- capsula articulara este subtire

- ligament costo-transvers,ce uneste fata posterioara a colului coastei deprocesul transvers al vertebrei corespunzatoare.

- ligament costo-transvers superior ce leaga colul costei de procesul transvers alvertebrei superioare.


10/28

- ligament costo-tranvers lateral ce leaga varful procesului transvers detuberculul coastei.

Articulatiile sternului cu coastele:

Datorita interpunerii cartilajului costal intre stern si coaste se disting douatipuri de articulatii:dintre cartilaj si coasta(costocondrale)si dintre cartilaj sistern(sternocostale).

Sincondrozele sternale:

Se realizeaza intre mambriu si corpul sternului si intre corp si procesul xifoid(seosifica la o varsta inaintata).

Muschii trunchiului

Muschii anterolaterali ai toracelui:

Se impart dupa origine,actiune si asezare in doua planuri:superficial siprofund.

Planul superficial:este format de muschii ce leaga membrul superior de trunchi.

a) Pectoralul mare:are originea pe jumatatea mediala a marginii anterioare aclaviculei,fata anterioara a sternului in dreptul primelor 6 cartilaje costale si pe

teaca muschiului drept abdominal.Insertia se gaseste pe creasta tubercululuimare al humerusului.Vascularizatia este data de ramurile pectorale ale arterelortoracoacromiala toracica suprema si toracica interna .Inervatia provine din plexulbrahial prin nervii pectorali.Actiunea lui este de adductie ,rotatie mediala si flexiabratului .Este si un muschi inspirator accesor.

b) Pectoralul mic are originea pe fetele antero-laterale ale coastelor 3-5.Insertiaeste pe procesul coracoid.Vascularizatia este data de ramuri ale artereiaxilare:toracica suprema si toracica laterala.Inervatia este data de nerviipectorali,ramuri ale plexului brahial.Actiune :intervine in miscarea de basculelaterala a scapulei,si este un muschi inspirator accesor.

c) Subclavicular:are originea pe fata superioara a primei coaste ,iar insertia pefata inferioara a claviculei.Vascularizatia este data de ramuri ale artereitoracoacromiale.Inervatia este data de nervii subclaviculari ai plexuluibrahial.Actiune:inspirator accesor.

d) Dintat anterior:are originea pe fetele laterale ale primelor 10 coaste.Isertia seafla pe marginea mediala a scapulei.Vascularizatia din artera toracica laterala si


11/28

toraco-dorsala.Inervatia este data de nervul toracic lung.Actiune:intervine inmiscarea de bascula a scapulei si secundare in abductie.

Planul profund :

Contine muschii ce intervin in mecanismele respiratiei ,reprezentati de muschiiintercostali externi ,intercostali interni ,ridicator al coastelor ,subcostali,intercostali intimi ,transvers toracic.Vascularizatia lor provine din artereleintercostale,iar inervatia din nervii intercostali.

Muschii spatelui:

Se impart in muschii migrati si muschii erectori.

Muschii migrati:

Muschii migrati sunt dispusi superficial reprezentati de:

1) trapez: are originea pe protuberanta occipitala externa si procesele spinoaseale vertebrelor C1-T12.Insertia este pe marginea posterioara a claviculei,margineamedial a acromiomului si pe buza superioara a spinei scapulei.Vascularizatiaprovine din artele suprascapulara,occipitala si transversa a gatului.Inervatia prinnervul accesor si ramuri ale plexului cervical. Actiune:mobilizeaza umarul siintervine in miscarea de bascula a scapulei.

2) Latissimus dorsi:are originea pe procesele spinoase T7-L5,pe creasta sacralamediana ,pe buza lateral a crestei iliace si pe ultimele 4 coaste.Insertia serealizeaza pe santul intertubercular.Vascularizatia provine din arterasubscapulara,ultima intercostala si arterele lombare.Inervatia este asigurata denervul toracodorsal .Actiune:extensia, adductia si rotatia mediala a bratului.

3) Romboid mare:are originea pe procesele spinoase T2-T5.Insertia este pemarginea mediala a scapulei .Vascularizatia provine din artera transversa agatului si arterele intercostale.Inervatia provine din nervul dorsal al scapulei.Actiune:apropie scapula de planul median.

4) Romboid mic: are originea pe procesele sipnoase C6-T1. Vascularizatia provinedin artera transversa a gatului si artera intercostala .Inervatia din nervul dorsal alscapulei.Actiune:la fel ca romboidul mare.

5)Ridicator al scapulei: are originea pe procesele transverse C1-C4.Insertia seafla pe unghiul superior al scapulei.Inervatia este data de ramurile plexuluicervical. Actiune: ridica umarul si face inclinatia laterala a gatului .


12/28

6)Dintatul posterosuperior: Originea este pe procesele spinoase C6-T2.Insertiaeste pe coastele 2-5.Vascularizatia este asigurata de arterele intercostale.Inervatia este data de nervii intercostali 1-5. Actiune:muschi inspirator.

7)Dintatul posteroinferior: originea este pe procesele spinoase T10-L2.Insertia

este pe ultimile coaste .Vascularizatia provine din artera intercostala .Inervatia dinnervii intercostali 9-11.Actiune:muschi expirator.

Muschii erectori:

Muschii erectori spinali sunt reprezentati de muschii jgheaburilor vertebrale sisunt impartiti in 2 grupe :superficiali si profunzi.

1)Muschii superficiali : au originea intr-o masa comuna ,numita muschiulsacrospinal ,ce are originea pe fata posterioara a sacrului ,creasta iliaca,procesele spinoase ale vertebrelor lombare.Din el pleaca muschii

:spinal,longissimus si iliocostal.

2)Muschii profunzi: trec peste un numar mic de vertebre si sunt reprezentati de:semispinali,multifizi,rotatori,intertransversari,interspinosi ,muschii profunzi aicapului si sacrococcigieni.

Avand in vedere numarul mare de afectiuni specific sistemuluiosteoarticular(osteoporoza;boala Paget,tumorile osoase,necroza vasculara aosului,osteoartrita,poliartrita reomatoida,bolile autoimmune ale tesutuluiconjunctiv;vasculite cauzate de afectarea tesutului conjuctuv,guta si pseudoguta;bolilemainii;afectiunile piciorului,distrofia musculara si bolile similar,afectiunile

muchilor,burselor si tendoanelor,vom analiza patologia fracturilor.

II. Patologia

Fracturile:

Definitie: prin fractura se intelege intreuperea totala sau partiala al continuitatiiunui os .

Etiologie:in marea majoritate a cazurilor ,intensitatea agentului traumatictrebuie sa fie foarte violenta pentru a produce o fractura.La persoanele in varsta,

la care exista un proces de rarefiere si deci o slabire a structurii

osoase -osteoporoza-rezistenta osului scade foarte mult ,astfel incat , poate luanastere o fractura si dupa traumatisme mici.

Oasele patologice ,care au in ele abcese sau formatiuni tumuorale sefractureaza cu usurinta.La nivelul leziunii ,structura osoasa nu mai exista ,fiindinlocuita de abces sau de masa tumorala care este complet lipsita de rezistenta.


13/28

Fracturile sunt mai numeroase la barbati deoarece ,prin natura muncii lor, suntmai expusii accidentarilor.In aceleasi conditii de actiune a agentului traumatic,procesul fracturilor este egal la barbati si femei.

Clasificarea fracturilor:

Fracturile se clasifica in functie de:

1) Mecanismul de producere al fracturilor

2) Aspectul anatomo-patologic al fracturilor

1)Mecanismul de producere al fracturilor:

In functie de mecanismul care actioneazapt a se produce o fractura,se deosebesc2 tipuri de fracturi :

a) fracturi directe ,produse la locul de impact al agentului vulnerant cu osul .

b) fracturi indirecte ,produse la distanta de sediul traumatismului.

a) Fracturi directe : sunt mai frecvente in zonele unde oasle sunt acoperitenumai cu piele. Intr-o astfel de zona,agentul traumatic (un corpcontondent),fractureaza mai usor osul,decat acolo unde acesta este acoperit de omasa musculara bine dezvoltata.

Fractura directa se produce strict la locul unde a actionat agentul traumatic.

b) fracturi indirecte: se produc la distanta de locul de actiune al forteitraumatice. Ele iau nastere prin:

- indoire ,tip de producere,care actioneaza atunci cand traumatismul se exercitape o anumita zona a osului ,iar fractura se produce in alta parte si anume acolounde arhitectura sa are zone mai slabe sau la punctul de curbura maxima

- rasucire,daca un segment de membru este prins de un agent traumatic si

rasucit, situatie in care fractura are loc la distanta si in general ,helicoidal -spiroidal.Asa se produce de exexmplu,fractura oaselor gambei atunci cand intimpul unei miscari puternice de rasucire a corpului,calcaiul ramane fixat peloc,iar corpul continua actiunea de rasucire

- smulgeri,care produc si ele fracturi la distanta.


14/28

Este bine de retinut ca fracturile prin smulgere pot aparea si in afaratraumatismului provocat de accident si anume prin contractii musculareputernice determinate de tetanos epilepsie,intoxicatii cu strictina,electrosoc. Prinsmulgere sau tractiune se produc de obicei fracturi parcelare ale epifizelordatorita tractiunilor executate de tendoane si ligamente.

2.Aspectul anatomo-patologic al fracturilor

Exista nenumarate aspecte anatomo-patologice ale oaselor fracturate:fracturiinchise,deschise,fracturi complete,fracturi incomplete.

a) Fractura inchisa: este orice fractura in care segmentele osoase suntacoperite integral de partile moi din jur ( muschi,fascii, vase si nervi. )

b) Fracturile deschise: sunt acelea in care pielea a fost lezata(de agentultraumatic sau de un segmen al osului fracturat)si osul ajunge in contact cu

exteriorul.Deosebirea dintre aceste doua tipuri de facturi este extrem deimportanta deoarece in cazul fracturilor deschise,osul se poate infecta,poateaparea un proces septic de osteita sau de osteomielita,care intarzie vindecareasau poate da nastere unor alte complicatii: distrugeri osoase,calusvicios,pseudoartrite.

Sediul fracturii:

Acestea pot fi pentru oasele lungi:la extremitatea osului(epifizar),la mijloculacestuia(diafizar)sau in zonele intermediare(diafizo-epifizar).

Fracturile epifizelor pot fi adesea interarticulare,eventualitate grava intrucatprezenta de fragmente osoase interarticular tulbura structura si integralitateaarticulatiei creand dificultati de functionare chiar daca s-a produs o vindecarecorecta a facturii.

Tipul fracturii:

c)Fracturi incomplete(in care linia de fractura nu intereseaza toata circumferintaosului).Se mai numesc si fracturi in "lemn verde",deoarece seamana cu modulincomplet in care se rupe o creanga verde atunci cand este sudata puternic.Acesttip de fractura apare la copii la care oasele sunt foarte elastice.Se vindeca rapid si

fara tulburari functionale ulterioare.O forma si mai simpla a acestui tip de fracturaeste fisura,care este o simpla plesnitura, foarte limitata, a osului.

d) Fracturi complete,care sunt fracturi grave,pentru ca de cele mai multeori,segmentele oaselor sunt mai mult sau mai putin,indepartate intre ele.

In consecinta,pentru ca segmentele oaselor sa fie repuse si mentinute in pozitienormala,trebuie sa se aplice o terapeutica foarte activa.


15/28

Se descriu mai multe tipuri de astfel de fracturi complete ,cu diferentieri degravitate intre ele: fracturi transversale,oblice,in varf de clarinet ,longitudinal,spiroide, in forma de fluture etc.

Fracturile complete au cel mai frecvent doua segmente dar pot avea mai multe

fragmente rezultate dintr-o zdrobire a osului.O astfel de fractura,cu mai multefragmente ,fragmente mari sau fragmente mici,se numeste fracturacominutiva.Este o forma grava de fractura ,pe de o parte pentru ca de obiceiaxul si forma osului sunt deranjate, iar pe de alta parte ,pt ca aceste numeroasefragmente micii ,osoase nu sunt capabile in totdeauna de a se integra in procesulde vindecare si ele se elimina pe rand ca niste formatiuni inutile,intarziind multvindecarea.

Fracturi cu si fara deplasare

Deplasarea oaselor se face atat prin actiunea agentului traumatic ,cat si prin

forta musculara care deplaseaza fragmentele osoase in directii diferite. Conformactiunii specifice muschilor cand fragmentele sunt inca bine angrenate intre ele sinu s-a produs deplasarea lor, spunem ca avem de-a face cu fracturi faradeplasare,posibilitate de vindecare si de refacere functionala este mult mai mare.

Cand fragmentele osoase sunt deplasate intre ele,avem de-a face cu o fracturacu deplasare.Aici posibilitatile de vindecare corecta sunt mult mai mici si ptrealizarea vindecarii este necesar un tratament ortopedic sau chirurgical foartecorect ,care are tocmai scopul de a reface aceasta deplasare si de a repunefragmentele osaoase ,dar nu in pozitia lor initiala cel putin intr-o pozitie cat maicorecta asa numita "fiziologica"o pozitie care permite miscarea normala

fiziologica in segmentul respectiv al corpului.

Leziunile partilor moi:

Adeseori ,in timpul sau dupa fracturarea unor oase se produc leziuni ale partilormoi,fie prin agentul cauzal ,fie prin segmentele ascutite ale oaselor fracturate.Potfi leziuni ale muchiilor,tendoanelor,oaselor,nervilor pielii.Lezarea muschilor si atendoanelor duce la tulburari extrem grave,intrucat daca sunt lezate oase mari sepot produce hematoane locale;uneori pot lua nastere chiar necroze sigangrene,prin neingrijirea teritoriilor asgigurate de oasele respective.Leziunilenervoase pot provoca o aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona

respectiva.Lezarea pielii creaza o fractura deschisa.

Simtomatologia fracturilor:

Fractura,impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi inclusiv hematomullocal sau difuz-la distanta-constituie focarul de fractura.Acest focar de fracturaeste centrul (locul)de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic alfracturii.


16/28

Deosebim in acest tablou clinic ,semne generale si locale.

Semne generale:

Semnele generale constau in tahicardie ,modificari tensionale,reflexe ,stare de

agitatie,uneori subfebrilitate.

Semne locale:

Semnele locale se impart in:

1.Semnele locale de propabilitate reprezentate de:

a) durere spontana in punct fix exacerbata de palpare sau mobilizare;

b) impotenta functionala a membrului afectat;

c) deformarea si scurtarea regiunii ;

d) echimoze tardive(uneori la distanta de focarul de fractura)

e) tumefactie;

f) edem;

g) cresterea temperaturii locale;

2) Semnele locale de certitudine:

a) mobilitate anormala in focar(existenata unei miscari unde aceasta nuexista in mod normal)

b) perceperea palpatorie de crepitatii osoase (frecatura osoasa)

c) netransmisibilitatea miscarilor

d) intreruperea evidenta a continuitatii osului(la palpare)

e) examenul radiologic de fata si profil este absolut indispensabil pentrucertificarea diagnosticului de fractura precum si precizarea timpului acesteia

Durerea este un semn constant si valoros fara sa fie patognomonic .Ea poate saapara si dupa un traumatism care nu a produs fractura.Se datoreste excitariiproprioreceptorilor existenti in focarul de fractura. La examenul bolnavului,durerea poate localiza destul de exact locul fracturii. Durerea poate fi unelement socogen important care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.


17/28

Echimoza apare la scurt timp dupa ce sa produs fractura ,in cazul fracturiloroaselor superficiale si mult mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-unsegment de os acoperit de mase musculare puternice(difuzarea sangelui se facemai greu)

Hematomul este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare.Poate fi insaextrem de voluminos declansand un soc hemoragic .

Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa decontinuitate normala a celor doua fragmente osoase.Aceasta deformare estefoarte usor vizibila la oasele care se gasesc in contact cu pielea ,cum ar ficlavicula,cubitusul .Deformarile iau uneori aspecte tipice pe baza carora se punecu usurinta ,diagnosticul de fractura .Spre exemplu ,fractura extremitatii distale aoaselor antebratului ,deschisa de Potteau si Colles se numeste "fractura in dosde furculita". Prezenta unui hematon determinat de traumatism sau de o luxatiearticulara poate provoca de asemena o deformatie locala ,astfel incat este indicat

sa se efectueze un examen atent ,pentru a face distinctie intre aceste afectiuni sifractura.

Scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabila .Pentru unele oaselungi unice ,cum ar fi femurul sau humerusul , cu deosbire in cazul dintai daca seproduce o fractura oblica, scurtarea poate fi evidenta.Exista scuratare si in cazulunei luxactii ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura aacestui simtom.Impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate aparghiei osoase .Uneori impotenta functionala este detrminata numai de dureredupa cum in cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate ea este mai putinevidenta .Trebuie bine cunoscut aceste aspect pentru ca un accident de fractura

angrenata (fractura care are mari sanse de a se vindeca repede si corect)sa nu fielasata sa faca miscari care pot dezangrena fragmentele osoase si in consecintasa inrautatiasca starea fracturii.

Mobilitatea anormala .Atunci cand executand manevre asupra oaselor pe carele banuim fracturate ,constatam mobilitatea anormala a acestora,avem certitudinede fractura.Manevrele pentru depistarea fracturii pe aceasta cale trebuie sa fieextrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem dedureroasa.Semnul acesta este insa ,uneori,greu de pus in evident (in cazulfragmentelor angrenate sau ale oaselor invelite de mase mari muscular) si decele mai multe ori neindicat.

Frecatura osoasa :miscarea fragmentelor osoase produce un zgomotcaracteristic -o fractura - crepitatie care ,daca se poate percepe poate fi ca sisemnul precedent ,un indiciu foarte important. Frecatura e un semn usor de pusin evidenta si extrem de util in cazul fracturilor costale.

Flictenele provin din decolarea epidermei de catre plasma sau sange careprovin focarul de fractura .Constituie un semn aproape constant ,dar tardiv.


18/28

Temperatura ridicata locala.Tegumentele din jurul focarului de fractura localaau o temperatura mai ridicata,semn al vasodilatatiei locale crescute.

Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburaricirculatorii locale care apar fie reflex fie determinate de modificari patologice

locale: compresini pe vasele de intoarcere.

Examenul radiologic. In orice suspiciune de fractura este obligatoriu sa seexecute un examen radiologic care precizeaza diagnosticul ,arata cu exactitatesediul si aspectul fracturii,daca exista sau nu deplasare a fragmentelor osoase,daca fractura este cominutiva,daca exista scurtare osoasa .Pe baza radiografieise poate face si prognosticul fracturii si mai ales se poate stabili atitudineaterapeutica .Este un examen care confirma sau infirma existenta unei fracturi.

Leziuni concomitente cu fracturile :

Trebuie sa se faca o anamneza corecta intotdeauna a acelui accidentat ,sau safie luate datele suplimentare necesare de la cei care au vazut cum s-a produsaccidentul,pentru ca aceste date pot face sa se suspicioneze o fractura ,chiardaca nu exista semne foarte evidente si totodata obliga sa se urmareasca dacanu sunt sau urmeaza sa apara unele leziuni concomitente cu fracturile altororgane situate in intima apropiere a oaselor fracturate sau protejate de oaselefracturate.

Trebuie stiut ca pentru producerea unei fracturi este nevoie ,in marea majoritatea cazurilor ,de un traumatism puternic.Acesta poate fi simplu,un corp contondent,care a actionat direct asupra unui os si l-a fracturat,dar poate fi si foarte complex

,un accident de circulati,o explozie ,daramarea unui zid etc,care pe langa fracturaexistenta la prima vedere sa fi produs fractura si in alt segment al corpului saualta afectiune traumatica ,spre exemplu o ruptura de splina ,o perforatie de organcavitar, o rupture de vas abdominal.

Tot anameza si examinarea atenta a bolnavului pot arata ca traumatismul a fostapt de a declansa o stare iminenta de soc indica luarea din timp a masurilorterapeutice tipice necesare.

Evolutia fracturilor:

Evolutia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie detip osos care se numeste calus si care va suda intre ele fragmentele osoaserealizand refacerea continuitatii osului,deci vindecarea biologica sifunctionala.Pentru a ajunge la vindecare ,se trece prin faza de calus osos si fazade calus conjunctiv (calus fibros).

Calusul conjunctiv sau fibros.Imediat dupa fractura se produce un revarsatsangvin care ,impreuna cu fragmentele osoase din focarul de fractura creaza


19/28

calusul conjunctiv(fibros).Este vorba de un calus moale,care se formeaza in circa15-20 de zile de la aparitia fracturii si care duce la unirea fragmentelorosoase,unire care este insa laxa ,fara o existenta deosebita.

Calusul osos.Reteaua de fibrina din calusul fibros se transforma in fibrile

colagene pe care le depune oseina.Aceasta sufera un proces de calcifiere,setransforma la randul ei in lamele osoase si deci intrun calus osos care refacesolida continuitatea osului.La proces participa nenumarati factori comandati defenomenele locale(excitatiile care pornesc din focarul defractura)care,receptionate de sistemul nervos central dau nastere la reflexecorticosubcorticale ce pun in actiune factorii reparatori:vasodilatatie,aportvitaminic de fosfor,calciu ,oseina,aport proteic.

Constituirea calusului osos si consolidrarea definitiva se face intre 30-90 dezile.El se modeleaza cu timpul si ia aproape aspectul osului normal,astfel incatuneori nu se poate pune in evidenta prin palpare sau radiografic locul unde a

existat fractura.

Constituirea calusului osos si consolidarea definitiva depinde de:

- Varsta bolnavului-cu cat bolnavul cu fractura este mai in varsta ,cu atat procesuleste mai lent,iar cu cat bolnavul este mai tanar cu atat procesul este mai rapid.

- Dimensiunile osului,durata de consolidare a oaselor groase fiind mai lungadecat cea a oaselor subtiri.

- Modul de asezare a fragmentelor osoase ,fragmentele osoase care se gasesc in

contact intimp formand calus osos mult mai repede decat cele care suntdistantate ,cu atat mai mult daca intre ele se gaseste un fragment de muschi.

- Numarul total al fracturilor concomitente -accidentatii cu mai multe fracturiconcomitente videcandu-se mai greu decat cei cu o singura fractura.

- Starea biologica generala-accidentatii cu stare generala buna ,in perfecteconditii biologice ,se vindeca mai usor decat cei cu boli cronice ,in covalescentadiabetica,cei care au tulburari hormonale.

- Calitatea tratamentului care se efectueaza.

In cazul in care repararea fracturii s- a facut in conditii bune ,refacereaintegrala a capacitatii functionale la parametri anteriori are loc intr-o periodatace poate sa se prelungeasca de la 3 la 18 luni.Pentru a afirma ca o fractura s-avindecat este nevoie de multa experienta.

Semnele sunt:disparitia durerii in focarul de fractura (spontana,la palpare,laefort) ,revenirea la normal a temperaturii locale ,disparitia edemului ,disparitiamobilitatii anormale,disparitia impotentei functionale.


20/28

De o majora utilitate este examenul radiografic care da informatii asupramodului de constituire a calusului si a calitatii acestuia asa incat niciodata nutrebuie afirmat ca o fractura este pe cale de consolidare sau s-a consolidat dacanu s-a facut in prealabil un examen radiografic.

Comlicatiile fracturilor:

- socul traumatic si socul hemoragic ;

- flebita ,care este o complicatie frecventa si adeseori grava .Ea apare datoritatulburarilor circulatorii si de coagubilitate cu punct de plecare din focarul defractura.

- embolia ,care se datoreaza plecarii unui embol din focarul de fractura .Acestembol ajunge la plamani dand o embolie pulmonara sau poate depasi plamanul sisa dea o embolie cerebrala sau o embolie pe vasele coronare, cardice.

- congestia pulmonara este un accident frecvent la batrani.Se instaleaza foarteprecoce si daca nu se iau masuri terapeutice,accidentatul poate muri.

- retentia de urina care apare fie reflex ,fie la cei predispusi la aceasta(bolnaviiprostatici.

- diabetul si uremia,care daca existau,latente sau fara mare importanta inainte potsa apara sau sa se accentueze ulterior dupa fracture.

- hemartroza poate apare in cazul fracturilor din vecinatatea articulatiilor.Incorect

tratata,o hemartroza poate duce la artroza.

- interpunerea de parti moi intre fragmentele osoase care poate duce laintarzierea(sau neefectuarea)formarii calusului.

- compresiunea sau lezarea unor vase importante sau a nervilor,cu urmarigrave,importante.

- fractura deschisa.

- calusul intarziat:uneori consolidarea poate dura mai mult decat

normal.Important este sa se observe la timp aceasta eventualitate si sa secontinue tratamentul pana la formarea unui calus bun si deci pana la o vindecarecorecta.In caz contrar,calusul se poate refractura,ceea ce duce la o consolidare simai tardiva sau poate chiar la o pseudoartroza.

- calusul vicios:daca fractura nu a fost redusa correct(in axul osului)sau daca infocarul de fractura nu s-a produs o supuratie,apare un asa numit calus vicioscare depaseste mult limitele(suprafata)osului si care este neregulat.Calusurile


21/28

vicioase care se formeaza pe oasele superficial,se pot palpa si aspectul lorneregulat se poate vedea.Segmentul de corp brat,gamba etc,pe care s-a produsun calus vicios nu mai poate executa miscari normale,putandu-se ajunge uneorila invaliditati grave.

- pseudoartroza apare atunci cand intre fragmentele osoase fracturate,nu seformeaza-nici dupa o perioada de tratament-un calus osos,dur care permite celordoua fragmente osoase sa aiba miscari intre ele ca sic and acolo ar exista oarticulatie.Miscarile pe care le face bolnavul in regiunea cu pseudoartroza iiprovoaca dureri uneori foarte vii.

Pseudoartroza poate aparea atunci cand intre segmentele fracturii se interpunpartile moi,cand a existat o infectie locala prelungita(frecventa in cazul fracturilordeschise)la unele cazuri in care s-a facut osteosinteza,in cazul fracturilorcominutive,in deficiente hormonale ,leziuni nervoase si muscular,la batrani saubolnavii cu unele boli cronice.

III Fracturi Costale

DEFINITIE:Fracturile costale reprezinta ruperea sau aparitia unei fisuri lanivelul unui os ce formeaza cutia toracica.Cauza cea mai frecventa de fracturacostala este prin lovitura directa In torace,adesea in urma unui accident demasina sau in urma unei cazaturi .Fracturile costale se mai pot produce de

asemenea in timpul unor accese puternice de tuse,mai ales in prezenta unor bolicare scad rezistenta oaselo ,ca de exemplu in osteoroporoza sau in neoplasmiteosoase(cancer osos).

MECANISM FIZIOPATOGENIC

Coastele cu 2 functii:una dintre ele este de a proteja organele interne,iar cea dea doua de a oferi suport pt muschii respiratorii.Coastele mentin de asemeneacutia toracica deschisa pentru a permite intrarea aerului in plaman.In cazul incare coastele sunt fracturate respiratia devine foarte dureroasa,deoarece muschiirespiratoriii care in mod obisnuit se fixeaza pe coaste,vor trage de portiunea

fracturata.In cazul in care trei sau mai multe coaste vecine sunt fracturate in maimulte puncte,se va forma o portiune de torace care nu-si v-a mai mentine formanormala in timpul inspiratiei(in momentul in care tragem aer in plaman).Acestlucru v-a determina scaderea volulmului cutiei toracice si a plamanului,deci orespiratiei,insuficinta.De asemenea,musculatura va fii afectata,iar in acest lucruinfluenteaza suplimentar respiratia.

SIMPTOME


22/28

Durerea la locul fracturiii are grade variate ,de la usoara la severa.Respiratiaeste ingreunata .La apasarea sternului,cu pacientul in pozitie orizontala ,acestava simtii durere la locul de fractura .In cazul in care fractura afecteaza procesulrespirator,pot sa apara dispneea (respiratie grea,senzatie de sete de aer)sautahipneea (respiratia rapida)fie datorita durerii,fie afectarii cutiei toracice.

In cazul in care fractura este destul de grava ,incat sa produca tulburarii majoreale respiratiei,apar ameteli cefalee(durere de cap)si senzatie de somnolenta saude oboseala.Aceste simtone reflecta o afectare grava si indruma pacientul catremedicul specialist.O lovitura care este destul de puternica pentru a producefractura costala,poate de asemenea sa produca alte leziuni la nivelulplamanilor,splinei ,ficatului ,vaselor mari de sange.Din cauza acestor leziuni ce sepot asocia cu fracturile costale si care nu sunt cu usurinta diagnosticate inprimele momente,este necesara o evaluare completa a pacientului.

INVESTIGATII

Diagnosticarea include anamneza(intrebari in legatura cu motivul produceriifracturii)si examninarea fizica. Aceasta poate sa implice aplicarea unei presiuni lanivelul toracelui,pentru a determina locul dureros;inspectia(observarea)toracelui, a miscarilor respiratorii si auscultatiaplamanilor.De asemenea,se inspecteaza capul si gatul ,se ausculta inima,pentru ase diagnostica eventuale leziuni. In functie de suspiciunile clinice ,se poate saunu efectua o radiografie sau alte teste imagistice.In cazul in care fractura nu esteinsotita de alte leziuni,radiografia nici nu este obligatorie.Sunt cazuri in carefractura costala nu se evidentiaza la radiografie,de aceea se face tratamentasemanator cu cel pentru fractura in cazul unei lovituri puternice costale,chiardaca diagnosticul nu este confirmat.

Diagnosticul diferential-se face cu luxatia si entorsa.

TRATAMENT

In marea majoritate a cazurilor ,terapia consta in ameliorarea durerii.Eliminareaacesteia creste confortul pacientului si permite efectuarea de respiratiieficiente.Pentru scaderea durerii sunt indicate:comprese cu gheata la loculfracturii,medicamente antiinflamatoare nesteroideine de tipul Ibuprofenului saumedicamente antialgice de tipul Algolcaminului sau Tylenol cu Codeina.

Este indicat ,ca cel putin o data pe ora,pacientul sa tuseasca sau sa efectueze oinsiratie profunda pentru a permite oxigenare a plamanilor.Acest lucru va reduceriscul aparitiei pneumoniei sau a atelectaziei(colaps al tesutului pulmonar).

Este indicat ca dupa o lovitura a toracelui sau o cazatura urmata de durere lanivelul peretelui toracic,neinsotite de afectari ale capului sau gatului, pacientulsa fie asezat pe partea afectata.Acest lucru pemite portiunii neafectate aplamanului sa se extinda suplimentar in timpul inspiratiei.

In cazul pacientilor internatii,terapia poate fi facuta cu substante mai puternicesau pot fii facute infiltratii perinervoase pentru a deminua durerea.


23/28

In trecut,terapia includea bandajarii ale toracelui,chiar gips,dar acesteoptiunii,desi diminuau durerea ,scadeau capacitatea de extindere a plamanilor siastfel crestea ris cul aparitiei colapsului in tesutul pulmonar si riscul depneumonii .In momentul de fata,protocoalele terapeutice nu mai includ fixareatoracelui in gips sau corsete.

Leziunile cutiei toracice se vindeca greu,deoarece aceasta este tot timpul inmiscare datorita respiratie.Acest lucru incetineste procesul de vindecare.Fracturile costale se vindeca de obicei intr-un interval de 6 saptamani.

CAZ I

Prezentarea bolnavului

NUME: R

PRENUME: I

VARSTA: 69

OCUPATIA: PENSIONAR

DOMICILIU: BRAILA

Bolnavul declara ca locuieste cu familia la casa ,prezentand conditii de viatarelativ bune.Desi este pensionar, el efectueaza lucrari in particular in domeniul

constructiilor.

Datorita oboselii acumulate, pacientul a alunecat si a cazut ,astfel ca seara avenit insotit de familie la spital, in urgenta, acuzand dureri la baza hemitoraceluistang, tuse si disconfort la miscare.

In timp ce il inspectam, am observat in zona traumatizata edem si echimozalocala.

Tot el a declarat ca fumeaza, dar nu este consumator de alcool si cafea.Date obiective Date subiective

- stare generala influentata

- stare de nutritie buna

- stare de constienta pastrata

- tegumente normal colorate

- pensionar

- datorita caderii acuza durerila baza hemitoracelui stang,tuse si discomfort la miscare.

- desi este pensionar, ellucreaza in particular in


24/28

- mucoase normal colorate sitotodata prezinta edem siechimoza locala

- tesutul conjunctiv -adiposslab reprezentat

- sistemul ganglionar perifericnepalpabil

- tuse si secretii bronsice

- sistemul muscular normal

- sistemul osteoarticular -

fracturi C6,C7 stanga.

- aparat cardiovascular - socapexian in spatiul V intercostalstang - LME,zgomote cardiaceritmice

- A.V=82/min

- T.A=120/80mm Hg

- T=36C

- artere periferice pulsatile

- abdomen depresibil mobil cumiscarile respiratorii,nedureros la palpare

- tranzit intesitinal prezent

- ficat, splina in limite normale.

- loje renale nedureroase.

- ROT prezente bilateral,simetric

- orientat temporo-spatial

domeniul constructiilor pentrua-si ajuta familia.

- fumeza dar nu consumabauturi alcoolice si cafea


25/28

Analize de laborator

Hematologia - se face pentru evaluarea elementelor figurate ale sangelui.

Test Rezultat Unitate

masura

Valori

normale1. Eritrocite 4.09 10*10 /l 4.3-5.9

2.Hemoglobina

13.1 g/dL 13.0-17.0

3. Hematrocrit 39.8 % 40-52

4. Volumeritrocitarmediu

97.3 fL 80-98

5.Hemoglobinaeritrocitaramedie

32.0 pg 27-33

6.Concentratiadehemoglobinaeritrocitaramedie

32.9 g/dL 32.0-35.5

7. Latimeadistributieieritrocitelor

14.5 % 11.5-14.5

8. Leucocite 6.7 *10 /l 4.0-10.0

9. Granulocite 5.1 *10 /l 2.0-7.0

10. Limfocite 1.4 *10 /l 1.2-4.0

11. Monocite 0.2 *10 /l 0.1-0.8

12.Granulocite %

76.0 % 45.0-72.0

13. Limfocite%

20.4 % 25-40

14. Monocite%

3.6 % 2.0-9.0

15.Trombocite

166 *10 /l 150-450

16.Trombocitocrit

0.07 % 0.01-1.0


26/28

17. Volumtrombocitarmediu

4.6 fL 7.4-10.4

18. Latimeadistributieitrombocitelor

18.7 % 9.0-19.0

Medicatia bolnavului

Medicamentul Clasa Implicatii

nursing

De ce s-a indicat

1.Ampicilina1 g la 6 h

Antibiotic Se

administreaza

i.m

Pentru evitarea

infectiei

bronhopulmonare2.Gentamicina

1 fiola la 12h

Antibiotic Seadministreazai.m

Pentru evitarea

infectieibronhopulmonare

3.Piafen 2 fiole Analgezice Seadministreazai.m

Pentru calmareadurerii

4.Miofilin

1 fiola

Bronhodilatator Seadministreazai.v

Pentrucombatrerearespiratiei

Cheynne - Stokes

5.Bronhexim

3 cpr/zi

Antitusiv Seadministreazaper os

Pentrudiminuareasecretiilorbronsice

Investigatii

Datorita bolilor pe care le prezinta, bolnavului i s-au facut urmatoareleinvestigatii :recoltare de sange, Rx toracic.

Pentru recoltarea de sange am anuntat bolnavul cu o seara inainte sa numanance in dimineata urmatoare pentru a-i putea recolta sange .


27/28

Am pregatit psihic bolnavul, dupa care locul punctiei si anume vena radiala de laplica cotului.

Pentru recoltare am avut nevoie de un vacutainer de culoare albastra pentrurecoltarea hematocritului.

Dupa punctie ii explic bolnavului sa faca compresiune pe locul punctiei timp de5 minute.

Pentru radiografia toracica pregatesc pacientul indepartandu-i obiecteleradioopace

Datorita traumatismului pe care il prezinta, asez pacientul in decubit lateral dreptsi il instruiesc sa efectueze miscari de respiratie deoarece radiografia se face inapnee, dupa o inspiratie profunda.

La finalul examinarii, ajut pacientul sa se imbrace si il conduc la pat.

Notez in foaia de observatie examenul efectuat si data.

Analiza datelor pacientului pe nevoi

Nevoia Consideratia1. Nevoia de a comunica

2. Nevoia de miscare si dementinere a unei bune posturi

3. Nevoia de a se imbraca sidezbraca

4. Nevoia de a mentine corpulcurat si tegumentele integre

5. Nevoia de a respira si de aavea o buna circulatie

6. Nevoia de a mentine

temperatura corpului in limitenormale

7. Nevoia de a manca si a bea

8. Nevoia de a elimina

9. Nevoia de a evita pericole

Neafectata

Afectata

Afectata

Neafectata

Afectata

Neafectata

Neafectata

Neafectata

Afectata

Afectata

Neafectata

Afectata


28/28

10. Nevoia de a dormi, de a seodihni

11. Nevoia de a actiona

conform credintelor sivalorilor proprii

12. Nevoia de a fi util si ocupat

13. Nevoia de a se recrea

14. Nevoia de a invata despresanatate si boala

Afectata

Afectata

Intocmit,

Feraru stefana

Biliografie:

Manual medical Mark H. Beers si altii,Ed.All 2011

Reumatologie Eugen Popescu,Ed.Naional 1997

Anatomia si fiziologia omului,Victor Ranga 1976, EDITURA DIDACTICA SI

PEDAGOGICA

FIZIOLOGIE, I.BACIU,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA 1977

Documents

semiologia sistemului osos 2