8
SEMANTICA – STUDIUL SENSULUI NOŢIUNI INTRODUCTIVE. CONCEPTUL DE „SENS” Încă din antichitate s-au semnalat preocupări de semantică: studii pe marginea tropilor, a sinonimelor, a omonimelor. Semantica ştiinţifică s-a constituit, însă, ca ramură lingvistică de sine stătătoare abia la sfârşitul secolului trecut. Părinte al ei este considerat lingvistul francez Michel Bréal, autor al lucrării Essai de sémantique. Science des significations, apărută la Paris, în 1897. Cu zece ani înaintea lui Bréal, Lazăr Şăineanu publica la Bucureşti lucrarea Încercare asupra semasiologiei limbei române. Studii istorice despre tranziţiunea sensurilor, lucrare care nu a fost cunoscută, probabil, de Bréal, nici de majoritatea cercetătorilor străini de atunci. Obiectul de studiu al semanticii (sau semasiologiei) este sensul cuvintelor. Întâlnit uneori sub numele de înţeles, semnificaţie, valoare, funcţie, accepţie ş.a., sensul a acumulat, în timp, definiţii a căror varietate „e fără doar şi poate descurajantă” afirmă Sorin Stati, care realizează o trecere în revistă a celor mai reprezentative încercări de caracterizare a termenului (Stati, p.7-10). O vom reţine, dintre toate aceste definiţii, pe cea care vede în sens „însuşirea obiectelor reflectată în mintea noastră” (Hristea, coord., p.14). Nu de puţine ori sensul este considerat a fi identic cu noţiunea, pornindu-se de la natura generalizatoare a celui dintâi şi apropiindu-l de caracterul sintetizant al celei de-a doua. Deşi sensul şi noţiunea coincid la mai toate cuvintele

Semantic A

Embed Size (px)

DESCRIPTION

b

Citation preview

SEMANTICA STUDIUL SENSULUINOIUNI INTRODUCTIVE. CONCEPTUL DE SENS

nc din antichitate s-au semnalat preocupri de semantic: studii pe marginea tropilor, a sinonimelor, a omonimelor. Semantica tiinific s-a constituit, ns, ca ramur lingvistic de sine stttoare abia la sfritul secolului trecut. Printe al ei este considerat lingvistul francez Michel Bral, autor al lucrrii Essai de smantique. Science des significations, aprut la Paris, n 1897. Cu zece ani naintea lui Bral, Lazr ineanu publica la Bucureti lucrarea ncercare asupra semasiologiei limbei romne. Studii istorice despre tranziiunea sensurilor, lucrare care nu a fost cunoscut, probabil, de Bral, nici de majoritatea cercettorilor strini de atunci. Obiectul de studiu al semanticii (sau semasiologiei) este sensul cuvintelor. ntlnit uneori sub numele de neles, semnificaie, valoare, funcie, accepie .a., sensul a acumulat, n timp, definiii a cror varietate e fr doar i poate descurajant afirm Sorin Stati, carerealizeaz o trecere n revist a celor mai reprezentative ncercri de caracterizare a termenului (Stati, p.7-10). O vom reine, dintre toate aceste definiii, pe cea care vede n sens nsuirea obiectelor reflectat n mintea noastr (Hristea, coord., p.14).Nu de puine ori sensul este considerat a fi identic cu noiunea, pornindu-se de la natura generalizatoare a celui dinti i apropiindu-l de caracterul sintetizant al celei de-a doua. Dei sensul i noiunea coincid la mai toate cuvintele formnd o semnificaie unitar, fenomenul nu este general-valabil (T.L.G., p.27). O perfect identitate sens-noiune se ntlnete la termenii tiinifici i tehnici: elipsoid, xenon, tungsten, naftol, galvanocauter, pereu, antimoniu, fonem, colodiu etc. Toate cuvintele au sens; nu toate exprim ns i denumesc noiuni. Fac acest lucru substantivele, adjectivele, pronumele, numeralele, verbele cu sens lexical i adverbele. Interjeciile exprim dar nu denumesc emoii, sentimente, imit zgomote sau strigte. Alte cuvinte (prepoziiile i conjunciile, articolele, verbele auxiliare) exprim raporturi ntre noiuni i marcheaz diferite raporturi gramaticale ntre cuvinte. Unele dintre ele cumuleaz numeroase valori, care se precizeaz numai n context: pe mas (spaial), pe sear (temporal), pe furi (modal), pe Ioana (obiect direct).Noiunile, pe de alt parte, pot fi exprimate nu numai printr-unsingur cuvnt, ci i prin mbinri de cuvinte: schimbtor de vitez, plac fotografic, energie cinetic. Dac noiunile exprim nsuirile cele mai generale, eseniale i necesare, preponderent obiective, colective ale obiectelor i fenomenelor, sensul se poate referi i la trsturi particulare fiind marcat, uneori, de factori de natur individual, subiectivi sau aparintori unei colectiviti limitate. Noiunea este mai rece, mai impersonal, maiprecis, mai puin cuprinztoare, n timp ce sensul i poate lrgi coninutul prin nuanele personale, afective pe care, uneori, le aduce.Aadar, de multe ori nelesul cuvintelor nu exprim noiuni ca atare,el subliniaz anumite laturi ale noiunii, la care adaug nuane afectivecare depesc cadrul logic propriu-zis (T.L.G., p.271).n literatura de specialitate se vorbete despre un sens denotativ (noional, conceptual) al cuvntului, care are valoare obiectiv i exist independent de intenia vorbitorului, despre un sens conotativ, reprezentat de valoarea suplimentar sugestiv, afectiv, atmosfera etc. care nsoete un anumit cuvnt (un termen cum este cafelu, de pild, se refer nu neaprat la o cantitate mic de cafea, ci poart n el asemenea valori) i despre un sens referenial, care este dat de raportarea cuvntului la realitatea concret, la desemnat. La un numrmare de cuvinte el trezete n plus imaginea concret a obiectului la care se refer. Aici generalul se exprim direct prin individual (T.L.G., p.277).Unele cuvinte puine la numr sunt monosemantice. Au un singur sens, n general, termenii tehnici i cei tiinifici: cuant, perigon, oxidril, diedru, plesiozaur, taliu, ignitron. Majoritatea cuvintelor sunt ns polisemantice (au dou sau mai multe sensuri). Sensurilecuvintelor polisemantice sunt legate ntre ele, fapt simit nu numai de ctre lingviti, ci i de ctre simplii vorbitori. Astfel, un cuvnt cum este, de pild, colone poate avea urmtoarele sensuri: 1) cetate sau ora ntemeiat de vechii fenicieni sau greci pe teritorii strine; 2) regiune sau ar aflat sub dominaia unei puteri strine; 3) grup de oameni de aceeai naionalitate, aezai ntr-o alt ar sau n ora strin; 4) grup de copii aflai ntr-o staiune; 5) grup de animale din aceeai specie care triesc n comun. Arcada desemneaz att un element arhitectural format dintr-un arc i elementele care l susin, ct i o formaie anatomic n form de arc (arcada ochiului). n structura unui cuvnt polisemantic exist un sens ctre care converg toate celelalte, pe baza unei asemnri oarecare a nsuirilor pe care lensumeaz (Diaconescu, p.140).Cuvintele pot avea sensuri diferite de la un domeniu de activitate la altul: perioad, de exemplu, are un sens n domeniul fizicii, altul n cel al muzicii, altul n geologie; termenii sincop, acord, predicat au un sens pentru lingvist i un altul pentru muzician (primele dou),jurist (cel de-al doilea) sau logician (al treilea).

NOIUNI DE SEMANTIC ISTORIC (DIACRONIC)Termenul de semantic se suprapune, pn prin anii 50, cu cel de semantic istoric. Obiectul ei de studiu l reprezint schimbrile de sens ale cuvintelor de-a lungul existenei lor. Lazr ineanu, Michel Bral, Antoine Meillet, A. Darmesteter, St. Ullmannsunt nume de referin ale domeniului, care au cutat s explice factorii i mecanismele ce stau la baza mutaiilor de sens, direciile dup care sensul se modific.CAUZELE SCHIMBRILOR DE SENSCAUZE EXTRALINGVISTICECuvintele i pot schimba sensul odat cu schimbarea realitii pe care o denumesc. n vechime se scria cu pan de gsc, termenul actual peni nefiind altceva dect diminutivul cuvntului pan. Printr-un transfer de sens termenul a trecut asupra obiectului metalicmontat la un toc i utilizat pentru a scrie cu cerneal.Termenul francez galrien i desemna, cu secole n urm, pe criminalii trimii s vsleasc pe galerele regelui. Cu toate c s-a renunat, cu timpul, la aceast pedeaps, criminalii fiind trimii n temnie aflate pe uscat, termenul a continuat s existe pentru a-idenumi pe cei condamnai.O dat cu evoluia gndirii se poate schimba i sensul unor cuvinte. Dei atomul se tie c nu mai reprezint componenta cea mai mic a materiei (gr. a-tomos indivizibil), cuvntul s-a pstrat.Cauze extralingvistice stau la baza schimbrilor de sens la trecerea cuvintelor dintr-un mediu social n altul. Astfel, cuvntul latinesc iecur (ficat) a disprut din toate limbile romanice, locul lui fiind luat de un cuvnt utilizat n limbajul buctarilor i format dup unmodel grec: ficatum (ficat) umplut cu smochine. Denumirea unui fel de mncare a devenit, prin trecere n limba comun, nume al unui organ. A. Meillet nota c verbul quiper la origini era un termen marinresc i nsemna a echipa o nav cu ceea ce e necesar, i,ntruct n limbajul tehnic ideea de nav se subnelegea, nsemna a nzestra cu ceea ce e necesar. Anticiparea fcut de cunoscutul lingvist francez n urm cu circa 100 de ani, conform creia dac va trece n limba comun cuvntul nu va mai pstra dect ultimul sens, s-a adeverit.Tot la cauze extralingvistice semnalm interdiciile de vocabular. Unele cuvinte sunt nlocuite cu altele mai puin periculoase, mai blnde, mai decente. Numele unui mamifer carnivor, nevstuica, obiect de team superstiioas i de interdicii corespunztoare de tabu (Antologie de semantic, St.Ullmann, p.142), are nume dintre cele mai alese: fr. belette frumuica, it. donnola i port. doninha domni, sued. lilla snlla feti drgu, jungfru domnioar, v. engl. fairy zn, dan. kjonne frumoasa, bruden mireasa, bavar. Schntierlein, Schndinglein animlu drgu.CAUZE LINGVISTICELa cuvintele care pierd legtura cu familia din care provin se constat schimbri de sens care nu s-ar realiza dac etimologia s-ar mai simi. Cuvntul virtus virtute, derivat de la vir brbat, avea sensul brbie, curaj, fel de a fi al brbatului. Cum vir n-a fost motenit n limba romn, virtute nseamn acum atitudine moral exemplar, fr a se mai referi la ideea de brbat. n limba francez particulele ntrebuinate pentru exprimarea negaiei point, pas sunt, la origine, substantive (punct, pas), iar reflexivul on provine dinsubstantivul homme (om). Cuvntul Mann din german (om) se folosete, i el, n construcii impersonale.Unele schimbri de sens se datoreaz contextului. Datorit desei ntrebuinri n anumite mbinri, unele cuvinte preiau sensul cuvntului alturat. Astfel, fr. fromage brnz e motenit din lat. Caseus formaticus brnz pus n form; pche piersic provine din lat. malum persicum mr din Persia; substantivul romnesc roieeste i el, la origine, un atribut provenit din sintagma ptlgea roie. Sensul sintagmelor a fost, deci, preluat numai de epitete.O alt cauz a schimbrilor de sens este aceea a apropierii formale dintre cuvinte: fortuit, de pild, care nseamn, de fapt, ntmpltor, pus n legtur cu forat, este utilizat uneori cu sensul fcut sau impus cu fora, prin constrngere; mutual care se face n mod reciproc i simultan este raportat greit la cuvntul mut i se folosete cu sensul de pe tcute.CILE DE REALIZARE A SCHIMBRILOR DE SENSAceste ci sunt variate i corespund, n general, figurilor de stil. Des ntlnit este metafora, o comparaie subneleas sau prescurtat, n virtutea creia cuvntul-imagine nlocuiete cuvntulobiect. Numeroase metafore au intrat n limbajul cotidian: poalele muntelui, gura vii, piciorul patului, gura tunului, buza paharului,aripa podului, i rareori mai sunt recunoscute ca figuri de stil. Nu puine sunt denumiri de plante: gura-leului, sngele-voinicului, piciorul-caprei, laba-gtei, cinci-degete, talpa-ursului, ochiul-boului, limba-soacrei, limba-petelui etc.Metonimia marcheaz nlocuirea efectului cu cauza, a cauzei cu efectul, a coninutului cu conintorul, a operei cu autorul, a autorului cu opera .a.: a bea toat sticla (tot paharul), a avea condei, a cumpra un Pallady, clasa se foia, a ciocni un Murfatlar.Sinecdoca este o figur de stil prin intermediul creia genul se substituie, uneori, prin specie, ntregul prin parte, pluralul prin singular: acoperi n loc de cas, pnz n loc de corabie, americanul n loc de americanii.Hiperbola marcheaz o exagerare, prin mrirea sau micorarea obiectului. Este des ntlnit n vorbirea curent n construcii de tipul: a fugi mncnd pmntul, cu inima ct un purice, a arde de nerbdare, mai iute ca vntul i ca gndul, mort de spaim.