Selectii Doc

8/19/2019 Selectii Doc

1/30

Selectii doc

Parintii nu le acorda copiilor nici macar respectul aratat unui strain

Ce se întâmplă atunci când vezi un străin sau un coleg că se împiedică şi cade? Îl ajuţi să se ridice, îi

scuturi hainele, îl întrebi dacă a păţit ceva şi dacă are nevoie de ajutor. u ţi!ai permite să!i tragi una

după cea"ă, să!i spui că este căscat şi că nu se uită pe unde merge, dar e#act aşa reacţionează "oarte

mulţi părinţi în privinţa copiilor lor$..

%ărinţii sunt primii care îşi hărţuiesc şi îşi agresează copiii, acasă, apoi se miră că la şcoală ori se

trans"ormă în victimele altor copii, ori devin la rândul lor hărţuitorii altor copii, chiar dacă adesea nu este

vorba despre violenţă "izică din partea adultului, ci de violenţă emoţională, de tipul interzicerii anumitor

lucruri care îi "ac plăcere copilului sau de a"işarea ostentativă a dezamăgirii atunci când copilul nu se

ridică la nivelul aşteptărilor părintelui.

&'audele nu construiesc încrederea în sine, ci tras"ormă copiii în dependenţi de laude(

naştere &părinţilor!telecomandă(, obsedaţi să!şi controleze copiii nu numai în tot ceea "ac, de lamodul în care se îmbracă şi dorm, până la ceea ce mănâncă, dar şi "elul în care gândesc şi, mai ales,

simt. u este de mirare în aceste condiţii că părinţii le ignoră copiilor sentimentele şi ajung să le spună

inclusiv ceea ce trebuie să simtă. &)e e#emplu, atunci când "ratele mai mare izbucneşte supărat şi

spune că îşi urăşte "ratele mai mic, părintele încearcă să!l convingă de "aptul că nu are cum să simtă

aşa ceva pentru că este "ratele lui şi trebuie să!l iubească, în loc să discute cu copilul despre motivul

care îl determină să spună ceva atât de radical(, e#plică *ohn modul în care părinţii reuşesc, "ără să

realizeze, să minimalizeze emoţiile şi sentimentele copiilor lor.

+rice proaspăt părinte îţi va spune că îşi doreşte să crească un copil independent, sigur pe el, liber îngândire şi acţiune, creativ şi curajos, dar parado#ul este că, în timp, reuşeşte să acţioneze în aşa "el încât rezultatul va "i un adult manipulabil, lipsit de iniţiativă, temător şi obedient în "aţa celor mai autoritaridecât el. u spun că acest lucru se întâmplă în -- din situaţii, pentru că sunt o mulţime de "actoricare pot înclina balanţa într!un sens sau altul. În proporţie copleşitoare, avem însă de!a "ace cu copiicare ori devin adulţi nesiguri, care aşteaptă să primească ordine de la alţii /ideea de &0es man(1 ori ajung"iri tiranice, care îi manipulează pe cei din jur, în opinia lui 2l"ie *ohn.

&2tunci când copilul a "ăcut ceva bine lăsaţi!l să se bucure de reuşita sa şi să înţelegă e#act de

ce este de admirat ceea ce a "ăcut. 3#plicaţi!i, de e#emplu, că desenul său este reuşit pentru că pentru

prima dată i!a adăugat nas şi urechi omului creionat, nu!i spuneţi doar că este e#traordinar ceea ce a

"ăcut şi că sunteţi mândru de el "ără să ştie e#act de ce(, e#plică 2l"ie *ohn.

4n alt aspect important, copilul nu-şi manipulează părinţii şi nu le testează

răbdarea cu zecile de moduri în care îi scot din sărite, ci le testează limitele

dragostei. Copilul vrea să simtă că este iubit şi acceptat indiferent de

greşelile pe care le face, nu să fie iubit pentru că face ceea ce i se spune.


2/30

. Pedeapsa înfurie copilul pentru că nu are cum să riposteze, îl transformă în victimă, iar la

rândul său, victima va învăţa cum să-i victimizeze pe alţii sau să se comporte ca o victimă.

5. 2tunci când este obligat să "acă lucruri pe care nu vrea să le "acă, copilul pedepsit înţelege că omul

care îl "orţează are o problemă pe care încearcă să o rezolve apelând la putere.

6. 2meninţările reprezintă o bombă cu ceas care, mai devreme sau mai târziu, ajunge să!i e#plodeze în

"aţă iniţiatorului. 3#istă un principiu al parado#ului, dezvoltat de 7homas 8ordon, con"orm căruia cu cât

te bazezi mai mult pe puterea pe care o ai asupra celorlalţi, cu atât vei avea mai puţină influenţă

asupra vieţii lor .

9. Pedeapsa erodează relaţia dintre copil şi părinte. Copilul de vârstă mică vede în părintele care

îl pedepseşte „uriaşul care mă face nefericit şi de care mi-e teamă, ciar dacă tot el este cel care

mă îngri!eşte, îmi şterge lacrimile, mă apără de ce este rău". 2ceastă atitudine duală a părintelui

este "oarte derutantă pentru copil, iar în timp acesta învaţă că tocmai atunci când are mai mare nevoie

de sprijinul părintelui /când "ace greşeli grave1 trebuie să se "erească de el şi de reacţiile sale negative.

:. Pedeapsa distrage copiii de la lucruri importante, cum ar fi să înţeleagă şi să-şi însuşească

valori importante, cum ar fi compasiunea şi gri!a faţă de ceilalţi. #n copil care va fi certat şipedepsit de părinte pentru că şi-a lovit fratele mai mic sau prietenul de !oacă nu va înţelege că a

greşit, ci că data viitoare va face acelaşi lucru, dar fără să fie prins, plus că va învăţa să

acumuleze resentimente şi să se răzbune. $e aceea, părintele trebuie să se concentreze nu în a-l

învinovăţi şi pe tipul de pedeapsă, ci pe înţelegerea modului în care se simte victima sa. Cu alte

cuvinte, pedeapsa îl face pe copil să se concentreze pe propria persoană la modul în care se

întreabă ce i se poate întâmpla lui dacă nu se supune şi îi făce rău altui copil. Îl învaţă că dacă este

prins, i se va întâmpla lui ceva rău. Copiii pedepsiţi dobândesc o capacitate incredibilă de a "ace o

analiză cost!bene"icii atunci când au de gând să iniţieze ceva ce ştiu că este greşit, pentru care vor "iaspru ta#aţi de părinţi, dacă va "i prins. ;ar acest lucru se vede cel mai bine în cazul adolescentului care

"ace alegeri greşite, deşi ştie care vor "i consecinţele din direcţia părintelui. &ă analizăm dacă ceea

ce le cerem copiilor noştri este vital, rezonabil şi potrivit într!o anumită împrejurare.5. Părintele nu trebuie să piardă din vedere niciodată, cu niciun preţ, că relaţia cu copilul este cea

mai importantă, nu ca adultul să aibă mereu dreptate. iciun părinte nu ar trebui să vrea ca copilul său

să se teamă de el şi să înţepenească atunci când îl vede. 4n e#emplu comun este cât de multă

importanţă dau părinţii unui lucru atât de banal cum ar "i ordinea pe care copilul o menţine în camera sa.

2tâta timp cât siguranţa şi sănătatea copilului nu sunt puse în pericol de "aptul că este dezordine la el în

cameră, de ce ar trebui obligat şi ameninţat ca sanctuarul său, singurul loc din lume care ar trebui să

arate aşa cum îşi doreşte, să "ie aşa cum vrea adultul?(


3/30

6. Părintele trebuie să înveţe să se pună în locul copilului pentru a înţelege dacă este bine sau nu

modul în care procedează. 'ă nu-l mai intereseze că cei din !ur îl !udecă aspru dacă nu arată că

îşi stăpâneşte copilul şi că l-a dresat aşa cum societatea consideră că un copil trebuie să se

comporte. Cine vrea un copil cuminte şi obedient, care nu ridică niciun fel de probleme, ar trebui

să se mulţumească mai degrabă cu un acvariu cu peşti, în opinia lui (on.

9. %ărinţii nu ar trebui să pretindă că sunt mai competenţi în rol de părinte decât sunt cu adevărat. )ar

acest lucru se întâmplă pentru că părinţilor le este teamă să le arate copiilor că sunt şi ei vulnerabili, căşi ei greşesc sau că pot "i răniţi de o acţiune a copilului.

)imite *ficiente Cum impunem limite e+ciente . ncepe prin a avea o legatura puternica , cu copilul, ofera-i spri!inul tau. 2s"el va stii ca esti de partea lui siva dori sa!ti "aca pe plac. 5. u incepe sa vorbesti pana nu sunteti "conectati$ ! atinge!l ptr a!i atrage atentia, priveste!l in ochi. 6. a-i partea atunci cand impui limita (%are "oarte distractiv@insa eu ma tem ca cineva se va lovi$

9. mpune limita cu calm, cu blandete si cu empatie autentica (2uA 3u nu tip la tine, asadar te rog sa nu tipi lamineA 7rebuie sa Bi "oarte suparat ca sa "olosesti tonul astaA Ce s!a intamplat, dragul meu?$ :. /ecunoaste-i punctul de vedere in timp ce impui limita & (3 greu sa te opresti din joaca si sa vii inauntru. 2cum e timpul pentru baieA $ . 0!uta-l sa se simta mai stapan pe propriul destin dandu-i de ales (Drei sa plecam acum sau in : minute?$ E.1btine un acord, astfel incat copilul sa-si "insuseasca2 limita (Fun, inca : minute, insa peste : minuteplecam "ara smiorcaieliA Gai sa batem palmaA$ H.mpune limita cu blandete 3 mult mai usor sa ramai calm atunci cand impui limita inainte de!ati pierderabdareaA 3 si mai usor sa obtii cooperarea copilului atunci cand stie ca nu vei tot amana termenul!limita daca se

impotriveste. )e cele mai multe ori va B nevoie sa te apropii Bzic si sa stabilesti contact vizual pentru ca el sa ialimita in seriosI e mult mai eBcient decat sa ridici tonul. (2u trecut : minute. 2cum e timpul sa mergem.$ J. /amai aliatul lui si empatizeaza in permanenta (7e distrezi atat de bine aici, insa acum e vremea pentrubaieA$ -. )imiteaza negocierea (>tiu ca e "oarte greu sa te opresti din joaca insa am batut palma inca : minute, apoiplecam "ara smiorcaieli. au trecut : minute. Dino.$ . u te astepta sa-i placa . iciun copil nu se va supune intotdeauna voios, si e oK asaA %oti sa empatizezi cu elsi sa!i arati intelegere pentru ne"ericirea lui "ara sa!ti modiBci limita. (Dad ca n!ai niciun che" sa vii in casa candceilalti copii raman a"ara pana mai tarziu. 7rebuie sa Be "oarte greuA 2i insa nevoie de o baie in seara asta si euvreau sa ma asigur ca mai avem timp de o poveste inainte de culcareA$ 5. Cand nu-i poti indeplini o dorinta in realitate, indeplineste-io in imaginatie (%un pariu ca atunci cand veicreste mare vei sta a"ara toata noaptea, in Becare noapte, nu!i asa?$ 6. $aca copilul plange si se revolta, asculta-i sentimentele . odata ce se simt ascultati, copii devin mult maicooperanti. (2i vrea bomboanele@acum plangi@sunt aici, dragule, te imbratisez cand esti pregatit.$ 9. /aspunde nevoii sau sentimentelor care genereaza comportamentul (;l bazai pe "ratele tau pentru ca vreisa te joci cu el, nu!i asa? ;n loc sa!i distrugi jocul, hai sa mergem sa!l intreabam daca vrea sa se joace cu tine$ :. /ezista ispitei de a deveni punitiv . ;mpunerea limitei e suBcienta pentru a tranmite mesajul, copii vorinternaliza la un moment dat regulile si rutinele noastre ca Bind ale lor. Critica sporeste sansele ca copilul sa ti seimpotriveasca.


4/30

. Cand copilul te s+deaza, concentreaza-te pe relatie in loc de disciplina . 4n copil "oarte nepoliticos este ori"oarte suparat ori isi e#prima nevoia unei relatii ma bune cu tine. ;n oricare dintre situatii pedeapsa va inrautatilucrurile. u sugerez sa tolerezi neobrazarea ci doar sa vezi un semnal de alarma care iti arata ca relatia voastraare nevoie de reparatii. E. Cand toate celelate dau gres, incearca o imbratisare. u, nu rasplatesti comportamentul nesu"eritA Copii sepoarta urat cand se simt (deconectati$ de noi. ;mbratisandu!l va reconectati si ii dai motive sa se poarte "rumos. ;;o"eri siguranta de care are nevoie pentru a trece mai rapid prin (tornada$ de sentimente care il coplesesc. >i il ajutisa se rela#eze, sa redevina (cea mai buna varianta a sa$.

3)0$*4* 5 6*/7404*./*C#1'440 C0 70 P#4*7 '40 C0 1 8 )090 *), C# *).* # P/:)*9# '0 ) C/*'4*7.

>peranta Larca

Copilul îşi aruncă jucăria acolo unde el însuşi ar vrea să "ie. 3ste o modalitate de înstăpânire a spaţiului podelei încă inaccesibil.

M )e ce e bine să!ti recuno ti limitările si problemele personale si nu să le ascunzi si să le tii secret "a ă de copil? @ș țpentru că le preia copilul?

M )e ce înlocuirea e#perientei cu e#plica ia nu aduce lămurire si păstrează con"uzia?ț

ar trebui să se faca în ritmul copilului, respectându-i individualitatea si preferin ele.ț 2utoarea e#plică pe de ce poate "i dezastruos să obligăm copiii să mănânce când, ce si cât ni se pare nouă că artrebui.

>peranta Larca Copiii simt ce ne implica bucurosi si re"uza ceea ce "acem din obligatie N nu le trebuie sacri"iciulnostru, lor le trebuie o viata "ericita impreuna. 2r "i bine insa sa distingem intre nevoile copilului si dorintele lui. 4neori aceasta distinctie este di"icil de descoperit,dar este "oarte importanta. evoile copilului trebuie musai satisfacute, neconditionat si fara a cere nimic inscimb. Copilul are nevoie de rana, odina, educatie, viata sanatoasa, dar mai ales de libertate, sigurantasi respect. >unt nevoi cu care nu putem glumi.)orintele insa nu trebuie implinite in niciun caz. 3le ii apartincopilului care si le implineste singur, si le amana, isi "antasmeaza o implinire, nu e treaba noastra, noi nu suntemOana cea Funa. $orintele implinite sunt coplesitoare, leaga nefiresc si se opun formarii independenteicopilului. e putem imagina ca este per"ect normal ca un copil sa!si doreasca luna de pe cer, dar daca i!amaduce!o, aceasta l!ar strivi pe el si ar distruge intreaga lume@ meta"oric vorbind, asa se intimpla cu orice dorinta.

Copilul.ro Care crezi ca sunt instrumetele necesare in educatia copiilor nostri? 'a ce ar "i bine si la ce esteobligatoriu sa apelam?

>peranta Larca *ducatie inseamna pregatirea copilului pentru a fi liber . *l nu este liber atata vreme cat nupoate sa anticipeze consecintele actelor sale. Prin urmare, rolul nostru ca parinti este de a-l a!uta sa vadacare sunt consecintele firesti ale faptelor. 0cele consecinte pe care si le poate asuma, le va e;perimenta pepropria-i piele, de la altele il vom opri noi bland, dar ferm, daca il pun in pericol pe el sau ii pun in pericolpecei din !urul lui.#n copil trebuie crescut intru libertate cu a!utorul a patru pargii principale& iubirea,respectul, autoritatea blanda si adevarul , nimic nu ne poate face sa renuntam la acestea. *ducatie nu inseamna in niciun caz conditionare, pacalire,recompensa sau pedeapsa, supunere sau obligare < toate acestea sunt lanturi ale dresa!ului care ii leagape copii de noi si le obtureaza devenirea libera,independenta.

2lt"el, nu vreau multe schimbari in viata mea, caci "etele mele au nevoie de un mediu stabil pentru a putea sa "acaele schimbari pentru propria devenire


5/30

METODA E S P E R E EXTRAS

2 )2P2 te pune la dispoziţia celuilaltP 2 o"eri gratuit, "ără aşteptări ulterioare, "ără contrapartidăP 2!l aproba sau con"rima pe celălalt în raport cu el însuşi

4 )2= C+);7;+27 3>73 4 7=+C =3'27;+2'

2 %=;resimţită ca o ameninţare?, de a fi descalificat, de a fidependent sau indatorat=evoile mele& de recunoaştere, de aprobare, de a menţine o distanţă optimă cu e;teriorul

P)e a nu accepta acordarea cererilor celuilalt, daca simt că generează în mine un resentiment4N


6/30

E. u con"unda subiectul si obiectul subiect cel care vorbesteI obiect despre ceea ce se vorbeste.

Cateva directii, puncte de reper pt a face posibila predarea comunicarii non-violente inscoli&

evoia de a vorbi despre sine /cu propriile tale cuvinte1 evoia de a "i ascultat /in registrul in care te e#primi1

evoia de a "i recunoscut /asa cum esti si nu asa cum ar vrea ceilalti sa "ii1 evoia de a "i valorizat /prin recunoasterea propriei tale valori, prin grati"icari si con"irmari1 evoia de a e#ercita o in"luenta /asupra anturajului meu apropiat, nevoia de a ma simti parte

componenta in ceea ce mi se intampla1.

Copiii sa "ie 2>C4'727;, sa "ie =3C4+>C47;, sa >3 %+O;7;+3O3, sa L;3 D2'+=;O27;, sa "ie%=;; 2CC3%727;, sa %2=7;C;%3 la dialoguri etc, sa ;32>C2 ceea ce traiesc etc.

;R4C7;;'3! prin "olosirea abuziva a relatiei de tip cla#on 7u, 7u, 7u

! tu ar trebui sa mananci "rumos! tu nu te mai saturi s te uiti la tv in loc sa!ti "aci lectiile@

2


7/30

Consecintele sistemului >.2.%.%.3. lipsa de incredere in sine indoiala, suspiciunea intarirea dependentei sau a ambivalentei comportamente de supunere sau de revolta, de seductie sau de agresivitate dezvoltarea unor relatii bazate pe in"runtarea /pierderea energiei1 in detrimentul con"runtarii /care

este mai constructiva1 atitudini violente "ata de celalalt

comportamente autodistructive /auto!violente1 prin somatizari, accidente, sinucidere@ lipsa iubirii de sine ceea ce mentine o cautare a aprobarii sau o practica a revendicarii /pe baza unor

e#igente 1, a iubirii celuilalt.

Cand primesc un mesaj negativ care nu este bun pt mine, il restitui spunand acesta este p tau d v , itapartine, este violenta ta, ti!o las tie$

4/1$#C*/* 7*41$0 *.'.P.*./.*.

sa il atentionam pe "iecare copil atunci cand "oloseste injunctiile, amenintarile, devalorizarea

comparatia negativa, culpabilizarea sau raporturile de "orte. >i, evident, sa nu le mai "ol nici noi sa invatam sa comunicam nonviolent

celuilalt sa "aca ceva pt mine, sa se ocupe de ele in locul meu si voi risca sa "iu si mai dezamagit. 2 lasatoata deceptia mea pe umerii celuilalt si il, impovarez cu sentimentele mele negative in ceea ce ilpriveste pe el.

=estituirea mesajelor otrava sau a violentei primite, care sunt energetivore, agresand vitalitatea sducand la pierderea iubirii de sine /la indoiala, neancredere si o imagine negativa1

renuntarea la victimizare & nu fol nici acuzatia, nici auto-acuzarea prin scuza, ciresponsabilizarea prin propriile atitudini si comportamente

nu vorbim despre celalalt ci despre noi celuilalt

>a "im atenti sa nu poluam relatiile, sa nu le deterioram, cerand, dand prea putin sau prea mult,nestiind sa primim sau ne"iind su"icient de clari pt a re"uza

Constientizarea "aptului ca in spatele "iecarei temeri se a"la o dorinta >a nu con"undam nevoia si dorinta, stiind ca, in calitate de adult trebuie sa raspund nevoilor copiilor

si nu dorintelor lor. 3#plicarea di"erentei dintre dorinta si realizarea ei.

=enuntarea la reactional si trecerea la relational >a acceptam sa consideram comportamentele atipice ca "iind limbaje.

evoia tine de supravietuire /trebuie sa "ie satis"acuta intr!un termen mai lung sau mai scurt1.)orinta se situeaza la nivelul placerii, care are nevoie sa "ie inteleasa si recunoscuta.

AE. Pot sa detin o multime de cunostiinte, dar nu pot sa stiu ceva pt celalalt, pot saimpartasesc ceea ce stiu, fara sa incerc sa impun ceva.


8/30

56. ;ncerc sa practic o comunicare directa. u vorbesc despre cineva in absenta acelei persone si re"uzsa ascult pe cineva care vorbeste despre o persoana care nu este de "ata.

59. )aca gandesc in locul celuilalt /consider ca acesta este prea mic, nu poate intelege sau riscsa il ranesc@1, daca "ac ceva in locul celuilalt /deoarece acestra este prea slab, cred ca nu este capabilsau nu va reusi@1 risc sa in"antilizez acea persoana /indi"erent ce varsta are1 si sa ii intretindependenta "ata de mine.

@F. 0 iesi dintr-o relatie de supunere sau de dependenta inseamna a-ti asuma riscul de aspune nu.

@. Cum sa obtinem mai multa autonomie si mai multa reciprocitate & sa facem din ce in cemai putine lucruri in locul celuilalt, pt a face tot mai multe lucruri impreuna cu el.

5E. >a observ daca "olosesc injunctii sau il de"inesc prea mult pe celalalt. 2tunci cand dictezceva, propun, ii sugerez celuilalt ceea ce trebuie sa spuna, sa simta sau sa "aca , adopt o pozitie dein"luenta si de putere prin care vreau sa il de"inesc.

5J. Cand il las pe celalalt sa vorbeasca deespre mine, sa imi dicteze sau sa imi sugereze ceea cetrebuie sa "ac sau sa simt

B@. Cand vorbesc despre un anumit fapt, spun in primul rand cum am vazut eu acel lucru, cum l-am traitG lasand astfel loc si pt o alta viziune asupra lucrurilor

66. 3vitand devalorizarile, "ara sa scot mereu in evidenta ceea ce nu a spus celalalt, ceea ce ar "i trebuitsa aspuna sau sa "aca, ma respect pe mine si il respect pe celalalt.

6:. Cand evit sa "olosesc santajul, amenintarile reale sau imaginare, presiunile "izice sau morale@ marespect pe mine si il respect pe celalalt.

6. u voi permite culpabilizarea, daca cellalt este dezamagit, "rustrat, el este cel care va trebusa se ocupe de deceptia sa, de "rustrarea sa "ara a ma "ace responsabil pt ceea ce simte el.

6H. Cand "ormulez o cerere deschisa, imi asum riscul raspunsului celuilalt. 2lt"el, cererea mea setrans"orma intr!o e#igenta mascata

H@. 4rairile celuilalt mi se pot parea e;cesive, nedrepte, gresite, dar acestea ii apartin doar luiI0ltfel spus, acesta trebuie sa fie inteles cu trairile pe care le are.

HH. 0 raspunde prea repede la o intrebare inseamna sa iti asumi riscul de a nu fi intelesintrebarea , interogatia reala din spatele intrebarii formulate.

H. Pt a nu intretine pseudo-ascultarea si nereceptarea mesa!ului, nu voi uita faptul ca celcare vorbeste vrea sa fie inteles in ceea ce a trait si simtit el.

HJ.0tunci cand evit proiectele in gol >tot ceea ce nu voi putea face cu celalalt?, pot sa maconcentrez pe proiectele cu sansa de reusita >tot ceea ce vreau sau ceea ce as putea face cucelalalt?.

HE. Doi renunta la victimizare, la acuzatii, la scuze.nterogatoriul este de obicei intruziv sau prea directional.

FB. ;n spatele oricarei intrebari e#ista o interogatie, mai importanta. ;nterogatia este adeseorisemnul unui schimb@mai important decat subiectul abordat la inceput.


9/30

FH. Persoana care vorbeste este mai importanta decat problema, care adeseori este unecran in spatele caruia acea persoana se poate adaposti si ascunde.

FE. 0tunci cand ma stradui sa indeplinesc dorintele celuilalt, fara ca acesta sa fi e;primato cerere clara, nu inseamna neaparat ca ii fac acestuia un serviciu.

K. Cel mai "rumos cadou pe care il putem "ace cuiva, nu este neaparat sa il iubim, ci sa ii permitem sase iubesca pe el insusi.

A. )aca sunt parinte, rolul meu este de a raspunde nevoilor copiilor mei si nu dorintelor lor.>tiind ca o dorinta are nevoie de a "i recunoscuta, inteleasa si uneori@ valorizata, ceea ce nu inseamnasa "ie realizata.%ot sa invat sa devin mai autonom prin a"irmare, pozitionare, respectarea nevoilor mele, "ara ca acesteasa depinda de raspunsul celuilalt.

B. Cand celalalt enunta o intentie, o dorinta, pot sa il intreb ( ce crezi ca poti sa "aci tu singur pt a!tirealiza intentia sau a!ti indeplini dorinta?$

J. )aca vreau sa ma respect, eu sunt cel care poate re"uza un mesaj, un gest sau o propunere, atuncicand ceea ce mi se transmite nu este bun pt mine. %ot chiar sa restitui acel lucru /gest sau mesaj1celuilalt .

E. =isc sa nu imi "iu "idel mie insumi cand accept ceva ce nu corespunde sensibilitatii mele,asteptarilor sau valorilor mele, pt a!; "ace pe plac celuilalt, pt a nu!; produce su"erinta sau din teama dereactia lui.

JK. Cand indraznesc sa spun un (nu$ de a"irmare, nu con"und acest nu cu unul de opozitie, derespingere, de incertitudine sau de asteptare.

J@. *u trebuie sa fiu atent si sa nu il consider pe celalalt o pubela relationala, in care imi potvarsa temerile, "antasmele si emotiile, crezand ca ast"el ma voi elibera de ele.

JB. *u singur sunt capabil sa imi respect propriul ritm si sa il respect si pe al celuilalt.

EB. u pot sa il "ac pe celalalt responsabil de su"erinta mea, deoarece eu singur am produs!o plecandde la activarea unei rani vechi sau a unei situatii neterminate.

LK. Cand il invit pe celalalt sa nu mai vorbeasca despre mine si ii propun sa vorbeasca despre el, imiasum riscul de a reactiva la acesta sistemul >.2.%.%.3. sau de a intrerupe comunicarea si chiar de apune in pericol relatia noastra@ daca el va continua sa vorbeasca despre mine.

LH. u pun in practica asa!numitele pseudo!acorduri, nu cedez pt a avea pace, nu con"und compromisu

cu compromiterea si oricum pot sa continui o relatie prin di"erentiere.

LF. Cand renunt la opozitie sau la supunere, pot sa ma pozitionez mai bine si sa fiu astfelrecunoscut pt ceea ce sunt.

L. Promisiunile si anga!amentele nu sunt niciodata definitive, se revizuiesc mereu, maialers ca nu as mai fi fidel fata de mine insumi daca le-as mai pastra. >ramane sa ma confrunt cusecelele iluziei atotputerniciei infantile care persista uneori mult timp in mine si sunt reactivatede anumite intalniri si situatii.

• 2m o autoritate cand il in"luentez pe celalalt@. pt a!; permite sa "ie mai mult el insusi.


10/30

LE. Cand sunt descis pt 0 primi, nu mai am nevoie sa descalific darul primit si sa nuvalorizez sacrificiul si privatiunile in care as putea sa ma incid.

LL. Cand este atins pragul meu de toleranta, nu am nevoie sa pun in practica respingerea saure"uzul, ci doar sa imi "ormulez pozitia si propriile limite.

AKH. Cand pot sa imi e#prim dorintele "ara sa "ormulez o e#igenta, imi sporesc libertatea de a "i si maales ampli"ic libertatea celullalt.

AKF. Cand di"erentiez ceea ce "ac pentru celalalt de ceea ce "ac pentru a alimenta imaginea meade persoana buna, pot sa ii daruiesc ceva cu adevarat.

F@. Cand il con"und pe celalalt cu comportamentul sau cu "unctia lui, imi asum riscul de a nu!l intalniniciodata.JJ. 0scultand limba!ul inconstientului meu < vise- lapsus < acte ratate- somatizariG pot sa-miinteleg mai bine conflictele intrapersonale

EE. Cand renunt sa ma mai !ustific

;'4O;2 27+7%473=;C;3;;L27;'3

)aca iluzia lui de copil atotputernic este prea mare%ragul sau de "rustrare va "i "oarte jos>i va actiona violent;mediat ce nu va primi ceea ce vreaA

2sadar, mami si tati,3 bine sa!i ascultati dorintele)ar nu si sa le impliniti@

+


11/30

414#) '* %4M7P)M %04* $* 0

%n momentul în care copilul atinge vârsta de ani, structurile esenţiale ale personalităţii sale suntde!a formate. 0ceastă personalitate pe care o va avea toată viaţa. *a va determina, în mare parte,reuşita şcolară şi cea a vieţii adulteD comportamentul în societate, atitudinea vis-N-vis de

problemele se;uale, cum îi va fi tinereţea, cu ce fel de persoană se va căsători şi cum va reuşiaceastă căsnicie.

Încă de la naştere este timpul să-i respectăm individualitatea. )acă ştiţi să acceptaţi felul în caremănâncă, felul în care doarme, temperamentul şi umorul său, vă va "i mult mai uşor să acceptaţistilul său de viaţă în etapele ulterioare ale dezvoltării sale. +ricum, copilul va "i unic, "ie că vreţi acestlucru, "ie că nu. u veţi putea să!l împiedicaţi să rămână ceea ce este. 'a ce bun să încercaţi?

PRIMA COPILĂRIE

Încrederea sau neîncrederea, sentimentul pro"und care se va stabili la copil, este determinată de mediupe care i!l o"eriţi. 2cest mediu va constitui un element al sistemului optic al conştiinţei de sine, prin careva vedea lumea. $acă i se dă, în această perioadă, o perece de "ocelari optimişti2, va deveni unadult optimist. $acă nu, atunci copilul va deveni un adult pesimist.

+ altă nevoie "undamentală a unui nou!născut este aceea de a "i mângâiat, sau ceea ce numeşte )r. Garr0 GarloT(recom"ortul contactului "izic$. Copilul nu poate şti că este iubit, dacă această dragoste nu este demonstrată

într!o manieră "izică, de e#emplu, copilul trebuie să "ie luat deseori în braţe, trebuie alintat, legănat,trebuie să!i vorbiţi şi să!i cântaţi.'uaţi!l în braţe, sărutaţi!l.

C1C)#8 :'-O-:' $* P/70 :/'4M

Ce a învăţat?$acă l-aţi rănit de câte ori i-a fost foame, ştie că lumea este un loc unde este bine să te

afli < un loc în care apetitul este satisfăcut rapid.$acă l-aţi mângâiat, ştie că este iubit în unicul fel care îi este la îndemână& prin reconfortulcontactului fizic.

$acă aţi răspuns lacrimilor sale ca la un mesa! urget pe care vi-l adresează, ştie că îi săriţ în a!utor ori de câte ori are nevoie.

$acă a cunoscut dragostea caldă a unei mame care a răspuns tuturor necesităţilor salefundamentale, a putut face e;perienţa primelor contacte afective profunde cu o altă fiinţă umană.0ceasta îl pregăteşte pentru raporturi sociale satisfăcătoare.)acă mama şi alţi adulţi l!au supus unor stimulări senzoriale şi intelectuale variate, atunci a descoperitcă lumea este un loc minunat şi "ascinant şi nu o închisoare tristă şi lugubră

PRIMII PAŞI

%rimele lentile ale acestui sistem optic care este încrederea în sine sunt plasate în primacopilărie, în momentul în care copilul a învăţat să "ie încrezător sau din contră, neîncrezător în lume.

2cum, a"lat la vârsta la care va dori să meargă, va mai adăuga o lentilă acestui sistem ori va "i sigur deel însuşi, ori va avea îndoieli.

copilul trebuie să!şi construiască şi "orti"ice încrederea în sine. 7rebuie să înveţe să "ie mîndru deaptitudinile pe care le capătă pe parcurs mersul, alergatul, căţăratul, săritul, construitul, jucatul cumaşinile, cu nisipul, cu apa şi pământul, cu păpuşi, etc. )acă îi dăm posibilitatea de a e#plora tot acest univers în mod liber, în acest "el, deschisstimulărilor, îşi va putea clădi încrederea în el însuşi. 2ceste sentimente vor "orma cea de!a doua lentilă


12/30

în optica egoului său. )ar dacă, dimpotrivă, drumul este blocat cu un flu; constant de interdicţii,aceasta va constitui ruina spiritului său de iniţiativă şi a dinamismului său la vârsta adultă.

PRIMA ADOLOESCENĂ !partea I"

)ezvoltarea unui copil trece prin perioade de echilibru, urmate de perioade de dezechilibru. )ee#emplu, stadiul primilor paşi reprezintă o perioadă de echilbru, urmat de stadiul primei adolescenţe /în

jurul vârstei de doi N trei ani1, care este o perioadă de total dezechilibru. 2poi urmează stadiul de trei ani,perioadă de echilibru, îar apoi pe la patru ani, iarăşi dezechilibru. %erioadele de echilibru sunt marcatede numere impare / ,6,: ani1 şi perioadele de dezechilibru sunt marcate de numere pare /5, 9 ani1.

Când prezenţa copilului lângă dumneavoastră este o plăcere, acesta se a"lă într!o perioadă deechilibru. 2tunci când se comportă ca un mic monstru / la doi ani, de e#emplu1, se a"lă într!o perioadă dedezechilibru. 3ste destul de clar?

Înainte de 6 ani, copilul acţionează între limitele impuse de părinţi. u este încă destul de copt încât săacţioneze pe cont propriu şi să se situeze între propriile limite şi legi. )ar, în interiorul limitelor impuse decătre părinţi, preadolescentul a atins un oarecare echilibru psihologic. %entru a atinge echilibrul superioral unui adult, trebuie să înceapă să (spargă$ echilibrul copilăriei. 4 n adolescent e#perimentează o nevoiepsihologică să iubească un alt gen de muzică, să aibă o altă "rizură, să se îmbrace în mod di"erit şi îngeneral, să aibă un comportament di"erit celui aprobat de către adulţi.

2ceste etape, "ormate din "urtuni şi tensiuni, implică negarea şi rebeliunea. În ciuda di"icultăţilor pe care atitudinea negativă, de opoziţie, a copilului de doi ani vi le cauzează,

amintiţi!vă de "aptul că este vorba de o "ază pozitivă a dezvoltării sale, "ără de care ar rămâne blocat înechilibrul de bebeluş.

În general este încăpăţânat şi in"le#ibil. Cere ca dorinţele sale să "ie satis"ăcute pe moment. 3ste"oarte puţin dispus către compromis şi se adaptează rău realităţii.

3ste dominator. Îi place să dea ordine. >e poartă ca un mic rege, ca stăpânul absolut al casei.

3ste de asemenea o "ază a emoţiilor violente, a "urtunilor şi tensiunilor, câteodată pline de umor. 3stevârsta e#tremelor. Copilul găseşte di"icil să "acă o alegere simplă şi să o respecte. Da ezita, prins întresentimente contradictorii. )ecizia dacă vrea sau nu îngeţată, de e#emplu, poate provoca un violentacces de indecizie.'a această vârstă copilul are nevoie de multă răbdare din partea noastră. 2ptitudinea de a împărţi, de a

aştepta, de a ceda, este "oarte redusă.

să înţelegeţi că micuţul este pe cale să-şi descopere individualitatea în opoziţie cu conformismulsocial.

4nul dintre lucrurile pe care trebuie să!l "acă în mod absolut necesar pentru a!şi stabilizasentimentul identităţii este să se opună părinţilor, adoptând o atitudine negativă. %entru ca să poatăde"ini "aptul că el este ceea ce doreşte, trebuie să treacă printr!o "ază de negare şi de respingere.

Copilul a"lat la prima adolescenţă simte în interiorul său puternice "orţe contradictorii.unt eu, eu, de"apt?$

Copilul de doi ani este (plimbat$ înainte şi înapoi, de la o oră la alta, de la o zi la alta, între dorinţa deindependenţă şi dorinţa de a se menţine în acea in"antilă dependenţă maternală. )e aceea regulile şrestricţiile impuse unui copil de doi ani trebuie să "ie suple. 3ste o greşeală să aveţi principii prea strictecu privire la îmbrăcare, la ora de baie, etc. În general, este bine ca părinţii să nu aplice reguli şi să nu"i#eze limite precise şi coerente până ce copilul nu ajunge la vârsta de apro#imativ trei ani.

)eci, noua misiune desemnată copilului a"lat în acest stadiu de dezvoltare este de a dezvolta înmod "erm sensul individualităţii sale, sentimentul pro"und că stie cine este. În acelaşi timp, trebuie să

înveţe a se com"orma la ceea ce societatea aşteaptă de la el. 2ici, lucrurile pot "i stricate în două "eluri. În primul rând, părinţii pot e#ercita un control mult prea

strict şi pot impune o supunere prea mare, iar în acest caz, copilul riscă să devină prea docil.


13/30

2cest "el de educaţie risca să!l trans"orme într!un adult timid şi lipsit de agresivitate, ezitant în a se lansa în viaţă şi în a încerca ceva nou.

u toţi copiii acceptă aşa de uşor ca acest băieţel, e#cesul de autoritate din partea părinţilor. %rinnatura lor, unii sunt mai combativi ca alţii. În acest caz, e#cesul de autoritate se va lovi de rezistenţa"eroce a copilului gata să meargă până la capăt înainte de a ceda. Întreaga perioadă a primeadolescenţe devine în acest "el un con"lict în care se luptă opoziţia părinţilor cu cea a copilului. Conteazămai puţin cine câştigă această luptă, deoarece, pe parcurs copilul capătă tot ce trebuia căpătat înaceastă perioadă.

>e poate întâmpla deasemenea, ca în "aţa autorităţii e#cesive din partea părinţilor, copilul săpară că se supune, în timp ce în interiorul său îşi reprimă ostilitatea. )e "iecare dată când va aveaocazia, "ără a "i văzut, va elibera câte puţin din ostilitatea pe care o simte, răzbunându!se pe anturaj,spărgând obiecte, sau comiţînd tot "elul de acte distructive. 3ste "oarte posibil, ca odată devenit adult, săajungă un moralist virtuos şi intolerant, în aparenţă plin de principii pioase, dar în su"let plin deanimozităţi.

'a acest stadiu mai poate interveni o problemă acea a mamei căreia îi este "rică să îşi e#erciteautoritatea. Cedează la toate e#igenţele copilului. Când copilul re"uză limitele impuse, mama împingeimediat înapoi aceste limite, şi copilul are ulimul cuvânt. 2cest "el de copii, ast"el "ormaţi, nu vor învăţa săse com"ormeze realităţii în timpul primei adolescenţe, ceea ce le va creea di"icultăţi în momentul cândvor ajunge la grădiniţă şi când vor descoperii că educatoarea şi ceilalţi copii îi vor cere să respecteregulile elementare de comportament în societate. u vor "i în stare să o "acă deoarece mama nu l!aajutat să înveţe acest respect elementar al regulilor.

%riviţi în jurul dumneavoastră la adulţii pe care îi cunoaşteţi. >unt convinsă că aveţi printrecunoştinţe oameni teribil de timizi ca şi oameni mai com"ormişti decât alţii. 2m spune că aceştia nu!şpermit niciodată să se destindă. >unt plini de prejudecăţi. *;istă alţii care sunt mereu în opoziţie.Puteţi fi siguri că vor fi în contratimp cu orice. %n cluburi şi asociaţii, ei sunt aceea care creeazăprobleme. Pe plan psiologic le trebuie mereu ceva sau pe cineva pe care să combată. 0ceştia aufost, în cea mai mare parte a cazurilor, copii "rău educaţi2 la vârsta primei adolescenţe.

un copil poate învăţa să-şi controleze acţiunileD nu poate în scimb să-şi controleze sentimentele

Pentru a avea copii sănătoşi din punct de vedere psiologic, dotaţi cu un robust concept despresine, trebuie ca părinţii să-i lase să-şi e;prime sentimentele .

0r trebui să dăm copiilor toată libertatea pentru a-şi e;prima sentimentele, atât cele rele, cât şicele bune. $acă nu-i lăsăm să se elibereze de furie şi ostilitate, nu va mai rămâne loc pentrudragoste şi afecţiune.

2dulţii care au probleme psihologice, învaţă graţie psihoterapiei, înainte de orice alt ceva, să-şie;prime normal sentimentele. $acă ar fi învăţat asta de când erau copii, nu ar mai fi a!uns să aibăprobleme la vârsta adultă.

$acă îi învăţăm pe copii să-şi reprime teama sau mânia, vom sfârşi prin a-i învăţa, în modinconştient, să-şi reprime si sentimentele de dragoste şi afecţiune.

Copiilor nu le este su"icient să poată e#plica ce se întâmplă cu ei. 7rebuie deasemenea să "ie

convinşi că părinţii înţeleg întradevăr a"ectivitatea lor. Când sunt ne"ericiţi, nervoşi sau ve#aţi, ei dorescsă "ie înţeleşi. Ui cum arătăm unui copil că înţelegem prin ce trece?

+ri eu nu cred că posibilitatea de a!ţi e#prima în mod liber sentimentele are vreo legătură cu respectusau cu lipsa acestuia . #n copil îşi va respecta părinţii dacă simte că aceştia ştiu mai multe decât el,dacă îl tratează corect şi respectuos. )in când în când acest copil va "i supărat pe părinţi. )acă aşase întâmplă, iar părinţii nu îl lasă să se e#prime, oricum va "i supărat pe ei. 2şa că de ce să nu îl lăsămsă!şi e#teriorizeze mânia? $acă îl împiedicăm îi va fi mult mai greu sa-şi controlezecomportamentul. u e;istă nimic mai periculos decât de a împiedica vaporii să iasă dintr-o oalăde presiuneG


14/30

%nsă, orice copil sănătos şi normal trebuie să manifeste o doză de negativism şi de rebeliune întimpul acestui stadiu.

unaţi de la spital şi spuneţi!i undepoate găsi o surpriză. >e va simţi mai puţin abandonat. Da simţi că vă gândiţi întradevăr la el, chiar dacăsunteţi departe. 'a întoarcere, pregătiţi!vă , atât dumneavoastră cât şi soţul, să nu vă arătaţi preaimpresionaţi de noul!născut şi nu neglijaţi copilul mai mare. Laceţi!vă timp să îi dovediţi dragoste şiatenţie.

Liul sau "iica dumneavoastră mai mare vor simţi iniţial ură "aţă de noul născut


15/30

%ărinţii se întreabă mereu de ce copiii se ceartă şi se bat atâta între ei, când uneori se joacă atât deliniştiţi împreună, "ără ceartă cu un alt copil. =ăspunsul este că vecinul nu le "ace concurenţă vis!V!vis deaceeaşi mamă.

Încercaţi să petreceţi în "iecare zi câteva momente singuri cu "iecare copil. Lăceţi!l să înţeleagăcă acela este timpul pe care nici un alt copil nu i!l poate răpi. >puneţi că nu aveţi timp?


16/30

Cine nu poate vedea opoziţia sa viguroasă în faţa constrângerii, bucuria sa de a trăi, e;uberanţa,senzualitatea, e;igenţa pentru satisfacţia imediată, anga!amentul total şi entuziast faţă de lumeape care tocmai o descoperă 4oate activităţile care fac din el o fiinţă autentică se manifestăpornind de la acest elan dinamic. 6ără el, nu ar fi învăţat să se aşeze, să se caţere, să meargă sausă vorbească. 0ceastă calitate dinamică este o mare sursă de ecilibru psiologic, şi nu trebuiepierdută. 4rebuie întreţinută această forţă vitală şi considerată ca pe un atu, nu ca pe un defectde care trebuie să ferim copilul.

%n acest stadiu al primei adolescenţe trebuie să-i dăm copilului trei lucruri& respect faţă dedinamismul său vital, reguli adaptate acestui dinamism şi supleţea noastră de adaptare . În acest"el îl vom ajuta să completeze sistemul optic al conceptului despre sine, adăugându!i lentila specialăpentru această etapă

COPIL#L LA &REI ANI

COPIL#L LA PA&R# ANI

Pentru a descrie în câteva cuvinte copilul la patru ani, aş spune că seamănă cu cel de doi ani şi !umătate, dar că este ceva mai matur şi deci mai uşor de stăpânit.

0ceastă v â rstă este marcată de dezecilibru, insecuritate şi lipsa de coordonare înaproape orice act comportamental.

)inamismul său este e#traordinar iar viteza de propulsie este ridicată. 4rcă şi coboară scările în "ugă,aleargă prin apartament sau prin casă, trânteşte uşile. %i place în mod special umorul şi e;agerările. $acă intraţi în !oc, copilul va aprecia întrebări degenul& "u-i aşa că ai un elefant în buzunar2

Îi place să dramatizeze, jocul scenic şi ştie să se "olosească de marionete. Da organiza în jurulsău o punere în scenă interminabilă, atât în casă cât şi a"ară, cu ajutorul cuburilor, maşinilor, trenurilorvapoarelor, păpuşilor.

copiii de patru ani trebuie trataţi cu "ermitate. %ărinţii slabi sau ezitanţi au mult de "urcă cu ei. Copilul de

patru ani se complace în variaţie.

.


17/30

acţioneze pentru şi cu ea. Îi place s!o asculte, deşi cu câteva luni în urmă i!ar "i rezistat ostentativ. Ca latrei ani, îi place să i se spună ce trebuie să "acă şi ce poate să "acă.

În ciuda dragostei sale marii "aţă de casă şi pentru casă şi pentru mamă, acest loc nu îi mai estesu"icient. 3ste destul de matur pentru o e#perienţă comunitară lărgită. Îi place să se joace cu prietenii dincartier. 3ste pregătit pentru grădiniţă şi "oarte nerăbdător de a merge la şcoală. 8rădiniţa este pentru elactivitatea ideală, deoarece o educatoare competentă îi poate permite să!şi dezvolte imensele aptitudiniintelectuale. )acă nu aveţi o grădiniţă în apropiere, va trebui să vă ocupaţi cu multă grijă de jocurile sale.

)r. 8esell descrie în "elul următor, copilul de cinci ani ( %rezintă un echilibru remarcabil decalităţi şi de obiceiuri de independenţă şi sociabilitate, de încredere în sine şi de con"ormism, deserenitate şi seriozitate, de prudenţă şi logică, de politeţe şi simpatie.$

e o"eră totodată un remarcabil dozaj de calităţi. 2!l avea alături este o adevărată plăcere. )inpunct de vedere "izic, a căpătat echilibru şi siguranţă musculară. %e plan a"ectiv, este per"ect echilibrat.%e plan intelectual este plin de curiozitate şi dorinţă de a învăţa. 'a această vârstă copilul acceptă viaţaaşa cum este şi o găseşte bună.

)upă cum v!aţi dat seama e#istă enorme di"erenţe psihologice între copii de trei, patru, respectivcinci ani. Cei care participă în viaţa lor şi îi educă trebuie să ţină cont de acest lucru. u vă aşteptaţi caun copil de patru ani să vă asculte ca unul de cinci. În ciuda acestor di"erenţe, aceste trei vârste aumulte lucruri în comun şi de aceea le!am inclus în acelaşi stadiu de dezvoltare.

%entru educator sarcini urgente apar tot timpul variind ca temele unei bucăţi muzicale. 7ema estedi"erită în "uncţie de vârsta copilului, dar putem regăsi acelaşi motiv. Care sunt aceste laitmotivuri, acestesarcini urgente ale vârstei preşcolare? Ce trebuie să înveţe copilul în timpul acestor trei ani pentrua-şi completa conceptul despre sine şi structura fundamentală a personalităţii sale?

Copiii au nevoie să alerge, să sară şi să ţipe. 1ricum, dacă nu îi vom permite să elibereze toatăaceastă energie în mod constructiv, cu siguranţă că o va face în mod destructiv. )acă i!am impusunui copil să "ie prea liniştit în anii preşcolari, va "i dezavantajat mai târziu vis!V!vis de prietenii săi. Îi vor lipsi bazele esenţiale ale coordonării musculare necesară pentru a mani"esta o abilitate normală încadrul jocurilor şi sporturilor /şi în consecinţă în relaţiile sociale1 de la şcoală.

În plus, abilitatea motrice reprezintă "undamentul aptitudinilor intelectuale, care se vor mani"estaprin lectură, de e#emplu, mai mult decât îşi pot imagina părinţii. Dă puneţi desigur întrebarea ce raporte#istă între toate acestea şi activităţile intelectuale cum ar "i lectura. )acă un copil nu a deprins o bunălateralizare, va citi literele şi cuvintele invers. =emarcaţi, de e#emplu că singura di"erenţă între (b$ şi (d$este una de lateralitate. )acă la cinci sau şase ani copilul nu posedă o bună conştiinţă a lateralităţii, va

avea di"icultăţi în a distinge aceste două litere.)aţi!i copilului toate ocaziile pentru a se căţăra, a construi, a alerga şi a cădea. În acest "el nu va

mai trebui să vă "aceţi probleme pentru dezvoltarea simţului lateralităţii şi direcţiei.

)acă un alt copil îi ia o jucărie, probabil că îl va lovi pentru a o recupera. )ar, între cel de!al treilea şi alcincilea an de viaţă, copilul va lucra în mod activ pentru a!şi impune un sistem de control al impulsurilor.3ineînţeles că aceasta nu se poate produce într-o singură zi. $acă îl a!utaţi în mod abil şirezonabil în cursul acestor ani preşcolari, în momentul în care se va apropia de cea de-a şaseaaniversare, copilul va avea toate şansele de a fi pus la punct un control satisfăcător alimpulsurilor . 2ceasta înseamnă că va "i dezvoltat aptitudinea de a se împiedica în mod e"ectiv sălovească, să "ure, sau să mani"este orice alt tip de comportament asocial, susceptibil de a!i aducenecazuri la şcoală. 2ceasta înseamnă deasemenea că după vârsta de şase ani va trebui să vă întâlniţi

rar cu ocazia de a mai administra pedepse.4nii părinţi nu par să înţeleagă "aptul că instaurarea acestui control de sine presupune timp. 3

cred că o dată ce am spus (nu$ unui copil, acesta trebuie să se supună imediat. Copilul ştie ce înseamnă(nu$, dar sistemul său de contol nu este încă su"icient de sigur pentru a putea "ace "aţă acestei negaţiiPărinţii ar trebui să fie înţelegători cu dezvoltarea aptitudinii de control al impulsurilor .

%ărinţii pot comite două greşeli majore în timp ce îi învaţă pe copii să se controleze. %e de!o parteputem să nu le cerem nimic şi în acest caz copilul va rămâne la vârsta de şase ani la nivelul vârstei dedoi ani. Da "i incapabil să!şi controleze instinctele asociale. Cea mai mare parte a părinţilor însă, autendinţa să împingă copilul spre a învăţa totul prea repede. Da trebui să ne ajustăm e#igenţele în raport


18/30

cu ceea ce poate "ace copilul în mod rezonabil, la o anumită vârstă. Presiunea părinţilor pentru camicuţul să se controleze prea devreme poate antrena numeroase probleme& refuzul de a mânca,rosul ungiilor, temeri, coşmaruri, toate acestea ascunzând răspunsul copilului la o presiuneprea mare, la constrângerea de a învăţa repede. *;igenta manifestată de părinţi trebuie aplicată

în mod gradual. Cea mai bună vârstă pentru a începe este la trei ani, deoarece este o vârstă echilibratăşi cooperantă. În acest moment copilul stăpâneste destul de bine limbajul, pentru a putea asimilacontrolul instinctiv. )ăsând un copil să-şi e;prime sentimentele în cuvinte, îl a!utăm să devinăcapabil de a controla instinctele şi actele asociale. $acă îi permitem să-i spună surioarei lui că odetestă, îi uşurăm efortul de a-şi reprima pofta de a o lovi sau de a-i sparge !ucăriile.

)r. =uth


19/30

Făieţeii provoacă încurcături, "ac mai mult zgomot, îşi asumă mai multe riscuri, au o gândire maiindependentă, sunt mai di"icil de educat şi contituie elementul mai "ragil al celor două se#e@ e poate să nu a"laţi niciodată nimic despre jocurile se#uale cu alţi copii de vârsta lui. 2şa e celmai bine. $acă micuţul creşte într-o atmosferă sănătoasă în ceea ce priveşte se;ualitatea, !oculse;ual nu va deveni niciodată o obsesie pentru el.


20/30

Cred că pâna ce copilul a!unge la şase ani, este de dorit o politică foarte liberală în ceea cepriveşte nuditatea în casă. $upă şase ani, cred că lucrurile ar trebui să se scimbe. %n modobişnuit, până la vârsta de şapte sau opt ani, copiii manifestă un soi de pudoare instinctivă, pecare noi, părinţii, ar trebui să o încura!ăm. 0tunci, un copil ar putea să ceară ca uşa de la baie săfie încuiată când face duş. 'ă respectăm dreptul său la intimitate. $in acest moment părinţii artrebui să fie atenţi şi să se acopere suficient când îşi fac toaleta.


21/30

care să corespundă aceluia care se găseşte pe foaie. 0cestea sunt e;emple de aptitudini de bazăpe care un copil trebuie să le aibă între trei şi şase ani. 'unt anii în care "învaţă să înveţe2.

'uaţi ca e#emplu următoarea scenă observată într!un magazin 4n copil cere ceva pe un toncalm.


22/30

. %ncura!aţi-vă copilul în tot ceea ce doriţi să-l vedeţi făcând şi nu acordaţi atenţie lucrurilor pecare le face şi nu vă plac.

=ezultatul acestui e"ort critic "oarte serios, a "ost că "ata nu a mai scris niciodată o poezie. )e ce?)eoarece a "ost descurajată la prima încercare, prin toate criticile negative pe care le primise.

Cum ar fi trebuit să reacţioneze, urmând principiile psiologiei stimulării 0r fi trebuit să-iscrie tot ce îi plăcea la această primă poezie. 0r fi fost perfect cinstit. Poezia avea de fapt multelucruri bune. 0r fi trebuit să treacă sub tăcere lucrurile care nu îi plăceau şi să nu facă nici uncomentariu asupra lucrurilor ce trebuiau ameliorate. $acă ar fi făcut acest lucru, ideea de a scriepoezii ar fi fost încura!ată prin interes şi complimente, iar fata ar fi continuat să scrie .

3ste dramatic de constatat că dresorii de animale sunt pedagogi mai buni decât pro"esorii dinşcoli. )e aceea mulţi părinţi au di"icultăţi în a!şi învăţa copiii să atingă scopurile dorite.E.H. %ncura!aţi orice progres. u aşteptaţi ca micuţul să reuşască în totalitate pentru a-l încura!a.

2ceasta este o metodă "oarte stângace de a reacţiona. %ro"esoara îi spunea (+livier, nu te potrecompensa cu o notă mai bună înainte de a nu ajunge să nu mai baţi nici un copil. %ro"esoara nu ştiacă în acest "el nu "ăcea nimic pentru a recompensa această ameliorare lentă. Făiatul a "ost "urios şi a abandonat. Lăcuse un e"ort sincer, cu ajutorul meu, pentru a nu!şi malovi colegii. ('a ce bun d!le )octor? u am lovit decât trei copii luna asta , şi încă am aceeaşi notăproastăA$ )in punct de vedere psihologic, avea dreptate. u a primit nici un "el de încurajare din parteapro"esoarei, în timp ce el "ăcea un e"ort meritoriu.

$acă copilul dumneavoastră învaţă să citească, să meargă pe bicicletă, să cânte la uninstrument, să-şi îmbunătăţească manierele sau să înceteze să-i lovească pe alţii, oricare ar fiscopul care se vrea atins, încura!aţi-l la fiecare pas. nteresaţi-vă şi de cel mai mic efort pozitivdin partea sa.

%utem găsi mereu un motiv să!i complimentăm pe copiii noştrii, dacă vom căuta cu atenţie. 4nbăieţel de grădiniţă era o adevărată teroare pentru educatoare şi pentru colegii săiI ne!am străduit "oartemult să găsim un lucru pentru care să îl "elicităm şi în acest "el să îl încurajăm să adopte o atitudinepozitivă.

Într!un târziu am găsit. Într!o zi, în timpul siestei, am constatat că se odihnea liniştit /probabi"oarte obosit de a "i "ăcut pe nebunul cu o seară înainte1. 3ducatoarea a prins ocazia, o dată cu acestcomportament neaşteptat de liniştit din partea lui şi i!a spus (Rean, azi eşti cel mai cuminte copil din

clasăA$ Când mama a venit să!l ia acasă în acea zi, el i!a spus plin de mândrie (3ducatoarea a spus căeu am "ost cel mai cuminte în timpul siesteiA$ Ui în ziua următoare şi!a "ăcut siesta la "el de liniştit.

/emediul constă în a ne face timp pentru a încura!a comportamentul dorit, în loc să ignorămcopilul când se poartă bine. *ste foarte important, dacă aveţi un băieţel turbulent, dificil, careface tot felul de mofturi. Când vedeţi că se !oacă liniştit, mergeţi la el, mângâiaţi-i părul sausărutaţi-l şi spuneţi-i ceva de genul& "Câte-odată este atât de bine să te !oci liniştit, nu2

J. %n prima perioadă, este important să încura!ăm orice reacţie pozitivă. 1 dată ce progresul seaflă pe calea cea bună, putem să mai rărim încura!ările.

u este neapărat nevoie să încurajaţi "iecare mişcare pozitivă. 2r "i prea greu pentru o mamă săgăsească atâta timp. )acă răreşte încurajările, oricum va ajuta copilul de a se orienta către

comportamentul dorit.

-. 6aceţi în aşa fel încât eventualul debutant să reuşască în primele etape ale activităţii care i-afost încredinţată.

Începeţi cu sarcini uşoare şi apoi treceţi la cele mai di"icile. Într!o seară, jucam cărţi cu băiatul meu dezece ani, când, celălalt băiat de patru ani şi!a mani"estat intenţia de a juca şi el. ;!am promis, bineînţelescă voi juca cu el după aceea. 2ţi încercat vreodată să jucaţi cărţi cu un copil de patru ani? 2 juca dupăreguli, reprezenta un e"ort prea mare la această vârstă, deoarece aceasta cerea prea mult la nivelul săude maturitate. 3l voia doar să joace cărţi. Care a fost soluţia Cum să fac ca el să câştige, !ucând cu mine #şor. 0m adaptatregulile la nivelul său de patru ani. 0m "!ucat2 dând cărţi la întâmplare. *l dădea o carte, eu alta.


23/30

6oarte repede !ocul a fost terminat. 0 "câştigat2. 0 anunţat pe un ton triumfător& "0m câştigat lacărţiI2. )-am a!utat astfel să reuşească în primele etape, pentru a-l învăţa să iubească !ocul. $acă părinţii ar putea aplica toate aceste nouă principii ar avea mai puţin senzaţia de eşec în educarea copilului. 0r fi mai uşor să crească copii mai fericiţi şi mai încrezători în ei înşişi.

0 permite unui copil să acţioneze singur, presupune din partea noastră că suntem otărâţi caacesta să crească. Când aud o mamă numind bebeluş copilul său de doi ani, sunt convins că înmod inconştient ea nu vrea ca acesta să crească. $eseori ezităm să ne lăsăm copiii să sedescurce singuri, deoarece în străfundul nostru, undeva, nu ne dorim să-l vedem scimbându-se.Qi totuşi putem aduce multe lucruri bune copiilor dacă le respectăm dorinţa instinctivă delibertate şi dacă le lăsăm posibilitatea de a se dezvolta.

)acă putem o"eri modele vii ale unei personalităţi cu trăsături pozitive, copiii noştri vor învăţa printr!oimitare inconştientă.$acă le arătăm bunele maiere la masă, oferind propriul e;emplu, mai târziu ne vor imita. ici ladoi nici la patru ani, dar ne vor imita. $acă perseverăm în aceste încercări şi nu abandonăm laprimele semne de dificultate, copiii vor imita şi această perseverenţă. $acă dorim ca ei sărespecte drepturile altora, ar trebui să începem prin a le respecta noi pe ale lor. Funul e#emplueste cea mai e"icientă "ormă de învăţare pe care le!o putem o"eriI dacă îl certăm pentru "aptul că nurespectă sentimentele celorlalţi, prin aceasta îi arătăm că noi nu le respectăm pe ale sale. 2cţiunilenoastre reprezintă un mijloc educativ mult mai vast decât cuvintele noastre.u numai că micuţul imită în mod inconştient comportamentul părinţilor săi, dar impregnează şatmos"era din casă amicală şi cooperantă, ostilă, sau de convenienţă. 2tmos"era căminului este baza atot ceea ce încercăm să!l învăţăm prin disciplină.

• 'usţinerea afectivă a părinţilor a!ută copilul să învingă sentimentul de inadaptare şi să-şiconstruiască un ego solid.

7oţi copiii se simt inadaptaţi din cauza dimensiunilor şi lipsei de e#perienţă în contactul lor cu lumea.Copiii sunt mici, neputincioşi şi in"eriori părinţilor şi altor adulţi în în"runtarea cu lumea înconjurătoare. )eaceea au nevoie de susţinere a"ectivă şi de încurajări din partea părinţilor pentru a putea depăşi acestsentiment.)upă cum am mai arătat, putem o"eri acest tip de ajutor copilului prin tehnica re"lectării sentimentelorarătându!i că înţelegem într!adevăr ceea ce simt. 3ste singurul gest pe care îl putem "ace pentru a

îndepărta acest sentiment. Laptul că un adult îi arată că înţelege ceea ce simte îl "ace într!un modsurprinzător să se simtă mai sigur.Când un copil este confruntat cu o sarcină nouă care antrenează un sentiment de inadaptare,putem să îl facem să înţeleagă că suntem conştienţi şi că înţelegem foarte bine acest lucru. %iputem acorda un a!utor afectiv arătându-i că avem încredere în el şi suntem aliaţii lui. Cel maiimportant este să înţeleagă că nu este singur. $e fiecare dată când are nevoie de dumneavoastrătrebuie să vă poată cere a!utorul. 0ceastă problemă de disponibilitate nu trebuire tratată cuuşurinţă de către părinţi. 4atăl sau mama pot fi prezenţi fizic în casă, dar copilul poate simţi căaceştia nu sunt cu adevărat acolo, în sensul de a fi disponibili dacă are nevoie de a!utor sau

înţelegere.

%ărinţii pot o"erii un sprijin a"ectiv prin demonstrarea tangibilă a tandreţei lor. Copiii nu pierd niciodată,crescând, această nevoie a semnelor de dragoste. + mângâiere, un pupic, un braţ în jurul umerilor, suntmani"estări tăcute şi esenţiale prin care arătăm unui copil că (suntem acolo$, alături de el, de "iecaredată când are nevoie de noi. %ărinţii neglijază deseori acele cuvinte magice încărcate de conţinut a"ectivte iubesc. Îşi spun de multe ori că dragostea lor este e#primată prin "apte, aşa că ce nevoie mai este şide cuvinte?

$acă lăsaţi copilul să înveţe din consecinţele naturale ale faptelor sale , îl a!utaţi să-şi întăreascăegoul


24/30

4na dintre problemele destul de des semnalate de părinţi este aceea că copiii nu se prea înghesuie săse pregătească pentru a pleca la şcoală.


25/30

Când ne adresăm unui copil pentru a-i diri!a acţiunile, trebuie să-i spunem ceea ce trebuie să facăşi să ne abţinem de a-i spune ceea ce nu trebuie să facă.

'ăsaţi!l să înveţe cum să se servească de chibrituri pentru a aprinde un "oc. 3ste mult mai pre"erabilaşa, decât a!i interzice categoric orice contact cu chibriturile, lucru care ar "ace din "oc un subiect tabu.3ste posibil ca micuţul să vrea să se joace cu "ocul numai pentru că este interzis.

ată deci, cele A@ porunci ale părinţilor& R7oţi părinţii pe care îi cunosc, incluzându!mă pe mine, le!amutilizat, măcar în parte, la un moment dat şi că le vom mai utiliza încă /poate chiar mâine1, înainte camicuţii noştrii să "ie mari şi responsabili. X

A. u umiliţi copilul.)acă vi se întâmplă să spuneţi (Cum poţi să "i atât de idiot?$ sau ( 3şti un prost$, (u eşti bun denimicA$, puteţi leza egoul copilului.

@. u folosiţi ameninţări.0meninţările slăbesc conceptul despre sine. $e fiecare dată când ameninţăm un copil, îl învăţămsă se simtă rău în propria piele şi să-i fie teamă de noi sau să ne deteste.0meninţările au un efect psiologic negativ asupra copilului. Când un copil (o ia pe arătură$ şi dvs.

trebuie să!i impuneţi o limită, chiar dacă aceasta se va concretiza într!o bătăiţă, "aceţi!oA )ar nu îspuneţi dinainte copilului ceea ce îi veţi "ace dacă nu este cuminte. 2meninţările angajază viitorul, în timpce copiii trăiesc în prezent. )e aceea ameninţările nu au e"ect dacă este vorba de a amelioracomportamentul unui copil.

B. u faceţi copilului promisiuni disproporţionate.Cazul cel mai incredibil de (corupţie$ a copilului, pe care îl cunosc personal, este acela al unui tată care a promis "iului său de: ani că îi va cumpăra un %orsche la ieşirea din liceu

H. u smulgeţi promisiuni copilului


26/30

2 ceda la toate rugăminţile copilului constituie ceea ce mulţi părinţi numesc ( a răs"ăţa$. În "ond, a cedaprea uşor semni"ică "aptul că părinţilor le este teamă de a spune (nu$, de a "i "ermi, în limitele pe care le"i#ează, ceea ce dă copilului sentimentul că toate regulile sunt "le#ibile şi că este su"icientă o mică"orţare pentru a le depăşi. 2cest lucru poate merge în interiorul celulei "amiliale, dar pregăteşte copilupentru o "trezire2 teribilă la contactul cu lumea. 0 acorda prea mult unui copil, ecivalează cu a-isufoca şansele de a deveni indepentent şi autodisciplinat.

L. 4rebuie să vă arătaţi coerenţi vis-N-vis de reguli şi legi)acă în ziua de luni, mama, "oarte destinsă, lasă copilul să "acă tot ce doreşte şi trece cu vedereagreşelile, pe care marţi le pedepseşte aspru, e"ectul produs asupra copilului este acelaşi ca şi cândculoarea roşie a sema"orului ar arăta într!o zi >7+% şi în altă zi 7=3C3Y;. Copilul are nevoie de ooarecare uni"ormitate şi de un minimum de certitudine asupra aceea ce se aşteaptă de la el.

AK. u fi;aţi reguli inadaptate vârstei copilului$acă vă aşteptaţi din partea unui copil de doi ani să fie la fel de ascultător ca şi când ar aveacinci ani, nu veţi reuşi decât să-i treziţi răutatea si ura împotriva dvs . 2ceasta înseamnă a!i cere omaturitate şi o conduită de care nu este încă în stare, ceea ce are un e"ect ne"ast asupra dezvoltăriiconceptului despre sine.

AA. u folosiţi metode culpabilizante şi moralizatoare+ metodă de disciplină care inspiră un sentiment de culpabilitate este aceea care transmite copilului un mesaj de genul (3ste

"oarte rău ceea ce ai "ăcut. u eşti un copil cuminte. Cum ai putut să "aci aşa ceva mamei tale, după tot ce a "ăcut ea pentrutine?$ În orice caz acest lucru nu îl va "ace să înţeleagă că a greşit.

În "iecare zi, zeci de mii de reproşuri sunt pronunţate de către părinţi la adresa săracilor copii. )acă ar e#istamicro"oane ascunse care să înregistreze e#act "ocul care hrăneşte aceste reproşuri, mamele ar "i uimite ascultând ce spun în"iecare zi copiilor. Fenzile înregistrate constituie mici predici moralizatoare, ţipete, certuri, remarci umilitoare şi injurii.

4n "enomen interesant se mani"estă la copiii supuşi acestui tir de baraj verbal. 4rechile lor se închid. 3ste unicul mijlocde apărare pe care îl au contra acestui "lu# de cuvinte. Cum nu poate în mod natural să (taie sunetul$ în mod complet,

înregistrează oricum, şi chiar "oarte bine, breşele deschise în egoul său.=eprobarea verbală are "oarte mică in"luenţă asupra comportamentului copilului.

A@. $acă nu aveţi intenţia să le vedeţi e;ecutate, nu mai daţi ordineată o scenă clasică& o mamă spune copilului& "nu te mai căţăra pe scaunI2 Copilul continuă să

se caţere. "Si-am spus să nu te mai caţeri pe scaun, /icardI2 Copilul, fără a-i acorda atenţie,continuă. "/icard, 4u auzi bine Si-am spus să nu te mai caţeri pe scaunI2 Copilul încă nuacordă atenţie mamei, care nici nu mai încearcă să îl împiedice. %n acest fel îl învaţă să nu ţinăcont de ordine şi comenzi. Pentru a evita acest gen de formare negativă, nu-i cereţi nimic, nuordonaţi nimic din ceea ce nu sunteţi otărâţi să vedeţi pus în aplicare.

5. 1 altă modalitate de a învăţa un copil să fie violent este de a tolera violenţa lui,nepunând limite suficient de ferme actelor de ostilitate.

)e e#emplu, când un copil îi loveşte pe alţii, părinţii nu sunt prea "ermi.


27/30

părinţilor este în mod obişnuit semn că ei înşişi au avut în timpul copilăriei veleităţi de rebeliuneşi de atitudini antisociale, în acelaşi timp în care se arătau cuminţi. $eveniţi adulţi, aceştia

încura!ază în mod inconştient copilul spre e;teriorizarea actelor ostile şi antisociale pe care ei nuau îndrăznit să le pună în practică atunci când erau copii.

%n cazuri asemănătoare, mama îl învaţă să devină un copil model. )a e;terior, copilul esteun dulce, gentil şi politicos. %n adâncuri însă fierb sentimente de violenţă şi ostilitate. *ste ca ooală de presiune fără supapă de siguranţă. 0ceste sentimente reţinute mult timp vor duce în celedin urmă la o e;plozie.

2cum câţiva ani, un tânăr student care dorea să ajungă preot, şi!a omorât cu un pistol ambiipărinţi. Decinii au "ost scandalizaţi şi stupe"iaţi. 7ânărul avea reputaţia de a "i adolescentul ideal, liniştit,ascultător şi respectuos. Decinii nu!i cunoşteau decât "aţada. 3i nu puteau să vadă sentimentele demânie care "ierbeau sub această supra"aţă calmă.

0cordaţi-i copilului un mi!loc inofensiv pentru a-şi e;prima sentimentele de mânie. )ăsaţi-lsă le formuleze şi să le spună, sau înlocuiţi obiectul mâniei sale cu un substitut acceptabil& "Qtiucă eşti supărat pe fratele tău şi că ai cef să îl iei la palme. u pot să-ţi dau voie, dar poţi lovi înscimb sacul de bo;2

)upă această scurtă călătorie în ţara lui (nu trebuie$, începeţi deja, "ără îndoială să aveţi o ideedestul de precisă despre ceea ce ar trebui "ăcut pentru a evita ca micuţii să nu devină adulţi violenţi.

• u fiţi violenţi, sau copilul vă va imita.• 6aceţi diferenţa între acţiunile violente si sentimentele violente.• 6i;aţi limite acţiunilor copilului.• $aţi-i posibilitatea să-şi e;prime sentimentele ostile şi violente.• %ncura!aţi-l să-şi e;prime sentimentele prin cuvinte. 6olosiţi tenica descrisă în capitolul H

pentru a-l a!uta să-şi controleze sentimentele.

$e unde vine această tendinţă de a supra-prote!a copilul 7amei îi este teamă de propria eiirascibilitate. 'e teme că nu o va putea controla şi că este posibil să degenereze în acte violente.

*ste o greşeală. Copilul are nevoie de violenţa fictivă din desenele animate şi din !ocuri.$acă părinţii nu i-o oferă o va crea singur.

3ste important de a "ace di"erenţa între un copil violent şi un copil agresiv, lucruri pe care părinţii lecon"undă adesea. 2ntonimul cuvânului violent este pasibil. 2ntonimul cuvântului agresiv este pasiv.u trebuie ca micuţii noştrii să se trans"orme în bărbaţi violenţi. 3ste totuşi necesar să învăţăm

băieţii o anume doză de agresivitate, deoarece nu este de dorit ca un bărbat să "ie pasiv. 2r "i unhandicap al rolului său de bărbat. + mamă care protejază băieţelul într!un mod maladiv, contra tuturor"ormelor simulate de violenţă nu îi "ace nici un serviciu. )acă îi interzice soldaţii, pistoalele, deseneleanimate, "ilmele (cu violenţă$, îl v!a trans"orma într!o ("etiţă$ pasivă. u îl ajută să capete "orţa şiagresivitatea normală de care are nevoie în contactul cu ceilalţi copii de aceeaşi vârstă.

0m văzut de-a lungul carierei mele, mulţi băieţei pasivi. 0veau nevoie de psioterapiedeoarece ceilaţi băieţi îi şicanau iar ei nu se puteau apăra singuri. *ste parado;al de constatat că,

în dorinţa e;cesivă de a-i prote!a de violenţă, părinţii au făcut din ei, fără să vrea, subiecţi pasivişi incapabili să-şi asume masculinitatea. Când constată rezultatele dezastruoase ale educaţiei lor,aduc copilul la psihoterapie şi îmi spun (Dă rog, doamnă psiholog, vindecaţi!mi copilul de ceea ce l!am

învăţatA$ 2tenţie să nu cădeţi în cealaltă e#tremă şi să permiteţi copilului să cumpere orice "el de armă de

jucărie. 3u nu aş cumpăra nici un "el de pistol sau puşcă capabile să lanseze vreun "el de proiectile,oricare ar "i acestea.1 opinie eronată care trebuie menţionată aici este aceea că micuţii învaţă violenţa văzând-oreprezentată la televizor. u e;istă nici o dovadă ştiinţifică pentru a spri!ini această afirmaţie.Copiii devin violenţi atunci când părinţii îi învaţă reacţionând aşa cum am descris în acestcapitol.

• Când părinţii nu ştiu să le satisfacă nevoile psiologice şi le inspiră furie şi violenţăinterioară.

• Când îi imită pe părinţii violenţi.


28/30

• Când părinţii îi încura!ază să comită acţiuni violente, nearătându-se suficient de fermicând copiii lovesc alţi copii sau distrug obiecte.

• Când nu sunt lăsaţi să elibereze sentimentele violente.)acă evitaţi aceste greşeli, nu va trebui să vă temeţi de micul!ecran.Copilul ştie "oarte bine să "acă di"erenţa între violenţa de la televizor sau de la cinema şi violenţa

e"ectivă, atunci când loveşte un alt copil, sau se arată crud cu un animal.

$in câte am auzit, e;istă un vaccin anti-violenţă&

acesta se numeşte dragoste. 'ă nu uităm că adulţiiviolenţi sunt persoane care au fost private deafecţiune în timpul copilăriei.:ârsta preşcolară este momentul propice pentru a-l a!uta pe copil să facă cunoştinţă cudiverse lucruri. 0 lua cunoştinţă de lumea sensibilă constituie pentru copil bazeleesenţiale ale gândirii sale. 4rebuie să oferim copiilor tot felul de materiale care pot fiutilizate ca stimulanţi ai gândirii între trei şi şase ani. 'ă aibă la dispoziţie câtă ârtie vor,culori, creioane şi vopseluri. 6oarfeci cu vârfurile rotun!ite, teancuri de reviste veci,cartoane de forme şi dimensiuni variate, lipici pentru a face cola!e, etc

;n remarcabila (autobiogra"ie$ a lui 'incoln >te""ens, celebrul jurnalist, acesta propune o metodă pentru adeveni un critic de artă original şi judicios. Ceea ce propune merge "oarte departe vă sugerează săvizitaţi un muzeu şi să alegeţi trei opere de artă pe care le pre"eraţi. Laceţi acelaşi lucru timp de şaseluni. 'a capătul acestei perioade, cu siguranţă nu veţi mai alege aceleaşi trei opere pe care le!aţiselectat iniţial. )e "apt, în acest timp, v!aţi supus unui (curs$ de critică a artei. Lorţându!vă să alegeţi treiopere de artă aţi îmbogăţit şi aţi "ăcut să evolueze bunul dvs. gust. 'a capătul a şase luni veţi "i capabilisă selectaţi aceleaşi trei opere de artă pe care le!ar "i ales un critic autentic.

;nteresant la această metodă este "aptul că aţi ales acele trei opere datorită aprecierii personaleşi nu pentru că altcineva v!a spus că ar "i "rumoase.

2ceastă sugestie reprezintă un model pe care îl putem aplica şi copiilor noştrii. $aţi-lenenumărate ocazii să e;perimenteze ei singuri lucrurile, mai degrabă decât prin ocii, gândurile

şi sentimentele altora. u trebuie să aibă numai e;perienţă "la prima mână2, trebuie ca aceastasă fie cât mai e;tinsă cu putinţă, pentru că gândirea este rezultatul e;perienţei.

*ste de asemenea important să lăsăm gândirea abstractă să se dezvolte la copil pornindde la e;perieţe concrete. Tucăriile educative sunt construite pe principiul de a lăsa copilul să descopere singurlucrurile. Ceea ce descoperă el însuşi se implantează cu mai multă forţă în spiritul său decât dacăi-ar fi fost e;plicat dinainte.

>ă luăm un e#emplu vă lăsaţi copilul să se joace pictând cu culori di"erite. -aţi putea e;plicacum să amestece galbenul şi albastrul pentru a obţine verde. $acă o faceţi, acest lucru îl priveazăde frisonul descoperirii personale. $e ce să nu procedaţi altfel& daţi-i vopseaua galenă şivopseaua albastră şi spuneţi-i& "de ce nu incerci să le amesteci ca să vezi ce se întâmplă2 :a

încerca şi faţa i se va lumina& "a uiteI ese verdeI2

3ste destul de greu pentru părinţi să aplice această metodă a descoperirii personale ca metodăpedagogică, pentru că sunt obişnuiţi să!i spună tot timpul ce trebuie să "acă. Îmi aduc aminte că la treiani, unul din copiii mei m!a întrebat (


29/30

structură materialelor informe. %i va creşte sensibilitatea , conştiinta realităţii, originalitatea şifacultăţile de adaptare. 2ceste calităţi ale spiritului creativ îi vor "i necesare în orice activitate umană.

2m semnalat de!a importanţa pentru sănătatea mentală a copilului de a-l lăsa să e;prime înmod liber sentimentele. 0cest lucru este foarte important pentru a atinge nivelul ma;im dedezvoltare al inteligenţei. Puteţi a!uta copilul să aibă acces mai uşor la subconştientul său

încura!ându-l să e;prime ceea ce simte. 7rebuie învăţat că nu e#istă nimic adevărat sau "als, bine saurău, când este vorba de sentimente sau de gânduri. 2devărul şi "alsul, binele şi răul rămân în s"eraacţiunilor, a comportamentului e#terior şi nu au nici o legătură cu sentimentele adânci . Cea mai bunămetodă de a interzice orice urmă de originalitate este de a învăţa pe cineva, în copilărie, că uneleidei şi sentimente sunt rele iar altele sunt bune. Ui totuşi, cu cât mai mult un adult este capabil de ideoriginale, noi şi revoluţionare, cu atât reuşita sa pro"esinală va "i mai mare.7area ma!oritate a oamenilor de afaceri sunt incapabili de idei originale, deoarece sunt incapabilisă se elibereze de sub tirania raţiunii. maginaţia lor este blocată.

G0m inventat metode de a păstra contactul cu subconştientul meu, în caz că aceastămagazie cu mărfuri vrac ar avea ceva să-mi comunice. 0scult multă muzicăG 6ac băi calde şilungiG7ă ocup de grădinăG7ă plimb mult pe la ţară. au pauze lungi pentru a-mi odini creierul,plimbându-mă cu bicicleta. n tot acest timp simt un flu; care vine din subconştient şi care estemateria primă a creaţiilor mele publicitare.

7odalitatea de a a!uta copilul să devină acest tip de om cu spirit creator, este de a-l încura!a să-şi e;prime sentimentele. Prin intermediul lor, un copil sau un adult accede lasubconştient, de unde îi vin elanuri creatoare şi idei mari. #n adult sec, pedant şi plicticos nu arenici un raport cu subconştientul său deoarece a încis uşa vieţii sentimentelor .

4rebuie să descidem aceste porţi ale vieţii afective ale copiilor şi să le menţinemdescise. *ste indispensabil să alimentăm imaginaţia copilului . 3poca noastră are tendinţa de a seorienta mai mult asupra "aptelor şi de a lăsa la o parte "antezia.

%utem de asemenea recurge la activităţi care nu "olosesc limbajul verbal muzica, dansul, arteleplastice. 0cest gen de activităţi dau copilului ocazia să e;prime sentimentele şi să dezvolteimaginaţie şi fantezie.

Îi putem spune poveşti şi încuraja în a povesti. 3#istă o mare di"erenţă între a citi copilului opoveste şi a!i povesti ceva. Când sunteţi dvs. acela care povesteşte îl "aceţi pe copil să creadă că poateinventa şi el o poveste.

Copiii se delectează în mod special cu poveştile în care descrieţi propriile dvs. e#perienţe

in"antile, mai ales cele (de când aveaţi vârsta lor$. 'uaţi!vă libertatea de a în"lori puţin şi de a construi opovestioară care să "ie cât mai interesantă.

Când povestiţi, aveţi gri!ă să variaţi ritmul. :orbiţi repede la un moment dat, iar alte orilent, pe un ton teatral. 'cimbati deasemenea şi volumul vocii& când puternică, când şoptită. $efiecare dată când este posibil utilizaţi sunete şi efecte sonore.

;ată o bună modalitate pentru a încuraja copilul să povestească serviţi!vă de o imagine ca punctde plecare. 8ăsiţi o imagine interesantă într!o revistă şi arătaţi!i cum să "acă povestindu!i o istorioară cupunctul de plecare acea imagine. 2rătaţi!i alta şi lăsaţi!l să încerce.

2ltă metodă povestiţi începutul şi lăsaţi!l să inventeze "inalul. Când sunt mai mulţi copii în"amilie, pot participa cu toţii, spunând "iecare câte o "rază.

%n final, pentru a dezvolta la copil o imaginaţie vie, este important ca părinţii să prezinteviaţa ca pe un !oc. %n acest sens atitudinile sunt foarte variabile. #nii sunt prea demni şi serioşi,

alţii sunt prea !ucăuşi şi farseuri. =ămâneţi dvs. înşivă. u încercaţi să "iţi altcineva, dar cu cât maibine veţi şti să "aceţi pe cloTnul, cu atât daţi curs mai liber imaginaţiei copilului.

Ochii dezvaluie problemele psihice

Persoanele care prezinta tulburari psihice prezinta alt tipar atunci cand privesc ceva anume. Spre eemplu! persoaneledepresive obisnuiesc sa se uite la o poza "oarte trista mai mult timp decat o persoana care nu su"era de depresie. A privi mai

mult timp sau prea putin timp anumite obiecte din #ur! asadar schimbarea tiparului este un indiciu "recvent al unor tulburari

psihice precum anietatea! schizo"renia sau tulburarea bipolara.


30/30

Documents

Selectii Doc