SECŢIUNEA 2 

Periegheze liniare  

Deşi  lipseşte din  toate dicţionarele  limbii  române  la  care  avem  acces1, dar  –  surprinzător  –  şi din Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României (vol. 3, 2000), „periegheză” este un cuvânt care vine din greaca veche,  fiind traductibil, aproximativ, „plimbare  (umblare)  în  jurul” unui obiectiv. Ca termen  tehnic,  în  arheologia  românească,  el  desemnează  (de  multe  decenii)  o  cercetare  de suprafaţă, adică fără săpătură. 

În ultimele trei‐patru decenii,  în  literatura  internaţională este tot mai  întâlnit conceptul  (şi practica conexă) a „perieghezei sistematice” (systematic survey), care înseamnă o încercare de a documenta cât mai  complet  un  teritoriu  bine  definit,  folosind  tehnici  complementare  (recoltare  de materiale arheologice într‐un sistem tip grid, colectarea de date, precum cele despre materialele de construcţii, studiul  fotografiilor aeriene, geofizică, sondaje geologice). Nu vom dezvolta mai mult problematica perieghezei sistematice aici, fiindcă va face obiectul unei secţiuni distincte a raportului de la etapa a doua de execuţie a proiectului2. 

Conceptul de „periegheză liniară” nu există în terminologia consacrată de specialitate; l‐am creat noi, încă de la faza iniţială de proiectare, pentru a răspunde unei nevoi certe. Acest proiect de cercetare, dedicat unui limes, este un proiect liniar prin chiar obiectul său de studiu. Principala problemă care se ridică  în faţa micului colectiv de cercetare este dimensiunea obiectului de studiu: cca 150 de km,  la care  se  adaugă  variante  şi  racorduri  (precum  la  autostrăzi!). Dacă  tehnicile  asociate  „perieghezei sistematice”  sunt necesare pentru  a putea măsura  cât mai exact  intensitatea  locuirii  în perimetre bine delimitate (mici, prin natura detaliată a studiului!), „periegheza liniară” este destinată a produce date pentru toată lungimea frontierei romane, inclusiv identificarea zonelor pentru care ar exista un interes  particular  de  a  organiza  o  „periegheză  sistematică”.  Desigur,  nivelul  de  detaliere  al documentării prin periegheză liniară este mult inferior celui realizat prin periegheză sistematică. 

Toate  ieşirile din Bucureşti, pe direcţia  frontierei  romane, au  fost numite „misiuni”  (aşa cum  toate decolările  de  dronă  poartă  acelaşi  nume),  fiind  particularizate  de  un  nume  propriu,  de  un determinativ,  care  se  să  coreleze unor activităţi anume; avem deci,  „Misiunea  Slatina”,  „Misiunea Turnu Măgurele”, etc. Expunerea – rezumativă – a acţiunilor în teren este structurată în acest fel. 

 

 

                                                            1  Am  găsit  doar  forma  „periegeză”,  care  ar  însemna  „călătorie”  („lungă”,  după  MDN  2000;  „în  jurul pământului”, cf. DN 1986) şi ar veni din limba franceză; desigur, ca termen tehnic provine din franceză. 2 Nu putem să nu facem observaţia, fie şi într‐o notă de subsol, că în România lipsesc programele de cercetare dedicate perieghezelor, respectiv fondurile orientate spre cercetarea de suprafaţă. În condiţiile în care, astăzi, cel mai  redutabil  adversar  al monumentelor  istorice  a  devenit…  dezvoltarea,  respectiv  investiţiile  de  toate soiurile, de  la cele de transport, sau energetice,  la marile proiecte  imobiliare,  instituţiile sistemului arheologic naţional  (Ministerul  Culturii, Ministerul  Educaţiei  şi  Academia  Română)  nu  au  nici  o  strategie  de  apărare. Recent,  la  probleme  vechi  s‐au  adăugat  cele  noi,  aduse  de  invazia  detectoarelor  de  metale.  Nu  putem nominaliza nici un proiect de cercetare orientat spre  teren, pe suprafeţe mari  (deci periegheză), cu excepţia acţiunii unor colective străine, aşa cum a fost misiunea britanică de la Noviodunum (Isaccea; v. pagina dedicată http://www.ucl.ac.uk/archaeology/research/projects/noviodunum;  v.  şi  Lockyear  et  al.  2006),  sau  proiectul internaţional  de  la  Troesmis  (Igliţa),  condus  de  Cristina  Alexandrescu  (www.troesmis.arheomedia.ro,  v.  şi ALEXANDRESCU, GUGL, 2014), care însă are echipă străină în totalitate (ceea ce se reflectă, inevitabil în modul de  abordare  a  cercetării),  chiar  dacă  conducătorul  acestui  proiect  este  astăzi  şeful  secţiei  de  Istorie  şi Arheologie Clasică de la Institutul de Arheologie V. Pârvan.  

2.1. Mis

Traseul Cooperaproiectustăm domalului evestic (S

Deşi studproiectupreocupfi însemnce  ar  fi oricărei poate  fiamenajaorice pro

Principainformaţde Jos. 

2.1.1. M 

 

               3  ProtocoMinisteru(riscând  spentru  adespre sit

iunea Slatin

esenţial  a are3 cu muzeul de cercetauă nopţi în zestic al Oltullăveni, Romu

diul comunicul  nostru  deat de frontienat creştereafost  compleoportunităţi  decât  în  bare militară, oiect militar.

lele câştigurţiile despre p

ărunţei 

                      oalele  de  coul Culturii. Astsă  primim  au  încerca  perftuaţia din tere

a 

fost  Piteştieele judeţenere. Am profzona Slatina,lui, căutând ula, Acidava,

caţiilor între e  activitate, era secoluluia zonei de ceet  nefezabil i de  informabeneficiul  cunu are doar   

ri ale scurtei punctele de 

                       ooperare  sunttfel de autoriutorizaţiile mufectarea  uneien, sau accesu

LIMES

‐Slatina‐Alexe (respectiv itat de aceas, pentru a foreleele de co, Rusidava), c

limes‐ul alutproblema  al III‐lea, diercetare de lpe  actualeleare asupra cnoaşterii  câcomponenta

investigaţii la Mărunţei,

t  aproape  obizaţii se pot oult  prea  târzi  înţelegeri  cuul la materiale

ES TRANSALUT

xandria,  avâArgeş, Olt, Tstă  împrejurolosi timpul omunicaţii încu linia trans

tan (al Oltulunu  are  cumn vestul Mula cca. 1000 e  resurse  (inăilor de comât  mai  compa defensivă, 

pe malul es, Drăgăneşti

bligatorii  penobţine  şi  în abu;  şi  aşa  se  eu  autorităţileele arheologic

TANUS 

ând  ca  scopTeleorman) prare, mai alerămas pentrntre fortificasalutană. 

ui) şi cel tranm  scăpa  atenteniei. Inclukm2 (în actunclusiv  de  timunicaţie  întplete  a  Limeci şi pe cea d

stic al Oltulu, Zănoaga‐no

 

Figu

Saturestde a

Orto(SRT

ntru  obţinerebsenţa protoceliberează  gre  teritoriale,  dce din depozit

p  perfectarepe teritoriul es de faptul cru cercetări daţiile frontier

nsalutan nu fnţiei  pentruuderea acestala formă) lamp);  pe  de tre cele doues  Transalutde logistică, v

i,  la sud de ord şi zona S

ura 2.1. 

ul Mărunţei (tabilit al uneiapă. 

ofotografie (20TM), cote între

a  Autorizaţiilcoalelor, dar deu…).  Există  îde  exemplu  se.  

ea  Protocoacărora se decă am fost nde suprafaţărei vechi, de 

face parte exu  nici  un  cetei teme în pa cca. 5000 kaltă  parte, ă  linii de aptanus,  care, vitală, în fap

Slatina, se rSprâncenata‐

(jud. Olt) şi ti aducţiuni ro

012) cu modee 75 şi 125 m.

lor  de  Evaluadurează multînsă multe  alschimbul  de 

alelor  de esfăşoară nevoiţi să ă  în zona pe malul 

xplicit din ercetător proiect ar km2, ceea folosirea 

părare nu ca  orice 

pt, pentru 

ezumă  la ‐Bârseştii 

traseul omane 

el teren  

are  de  la  mai mult te motive informaţii 

Raport ştiinţific Etapa 1 (iulie‐decembrie 2014) 

Unul  dintre membri  echipei  Limes  Transalutanus, Alexandru  Bădescu,  este  originar  din Mărunţei, judeţul  Olt,  casa  părintească  fiind  de  altfel  locul  de  înnoptare.  Alexandru  a  evocat  amintiri  din tinereţe,  despre  legendele  privitoare  la  un  izvor  captat.  Plecând  de  la  datele  existente,  inclusiv amintiri  asupra  zonei  în  care  izvorul  ar  trebui  să  se  afle  (extremitatea nord‐vestică  a  satului),  am reuşit întâi să găsim, în arătură, resturi ale unei conducte de apă de mari dimensiuni (diametrul a fost estimat  la 20 de cm!),  în punctele GPS 46‐48, pentru ca ulterior, ghidaţi de  localnici, să ajungem  la izvorul  captat.  Am  parcurs  apoi  traseul  înapoi,  spre  sud‐est,  direcţia  în  care  duceau,  fără  dubii, resturile identificate ale conductei romane; traseul – incomplet, la acest moment – măsoară 1860 m (fig. 2.1.). Desigur,  ţinând  cont  şi de diametrul  conductei, dar  şi de  lungimea aducţiunii,  la capătul acestui traseu ar trebui să se afle un obiectiv important, de pildă o villa rustica. La sud‐est de punctul GPS 64 nu au mai fost găsite fragmente de tubuli, însă nici timpul avut la dispoziţie nu a mai permis aprofundarea căutărilor. 

Cel mai  frapant  lucru,  la Mărunţei,  este  faptul  că  linia de  aducţiune  traversează  cursul  inferior  al Iminogului  (inclusiv o  ruptură de nivel de 5‐6 m),  sugerând  cu  claritate  că  în  antichitate  Iminogul curgea undeva mai la est.  

2.1.2. Drăgăneşti‐Olt În această  localitate am vizitat muzeul orăşenesc amenajat prin entuziasmul unui arheolog amator, Traian Zorzoliu, care, între altele, a avut amabilitatea să ne arate, din colecţia sa, fragmente ceramice romane culese din zona străzii Sălişte, de la marginea nordică a oraşului, respectiv drumul care duce spre  replica  turistică a cetăţii dacice de  la Sprâncenata. Diversitatea  tipologiei ceramice  şi calitatea materialului arheologic,  colectat de pe o  suprafaţă apreciabilă, ne‐au  convins asupra existenţei,  la nord de Drăgăneşti, a unei importante aşezări romane.  

2.1.3. Zănoaga Tot  la sugestia d‐lui Zorzoliu am vizitat o poziţie aflată  la cca 1 km NV de satul Zănoaga  (jud. Olt), imediat la nord de şoseaua care merge la Turnu Măgurele. Am găsit o mare aşezare romană, posibil fortificată,  dezvoltată  pe  o  suprafaţă  de  peste  57  de  hectare.  După  factura materialului  ceramic răspândit  în  arătură,  aşezarea  a  funcţionat  probabil  tot  secolul  III,  inclusiv  după  retragerea administraţiei romane din provincie; dacă cea mai mare parte a ceramicii este absolut tipică pentru siturile  romane de  secol  III, o parte  a materialului  ceramic  – de  culoare  cenuşie,  cu decor parţial lustruit – sugerează că aşezarea a continuat (sau a fost, oricum, reocupată) până undeva la trecerea dintre secolele III şi IV. 

2.1.4. Bârseştii de Sus ‐ Cotu Morii (com. Sprâncenata, jud. Olt) Am căutat,  în  lunca Oltului, situl clasat monument  istoric, din Lista Monumentelor  Istorice  (2010 – OT‐I‐s‐B‐08534), dar nu  l‐am  găsit,  în  ciuda  insitenţelor  şi  a  ajutorului  acordat de  localnici pentru găsirea  toponimului.  Monumentul  a  fost  documentat  înainte  de  marile  lucrări  de  îndiguire  şi amenajare a râului Olt, din anii 70, şi este probabil acoperit de aluviuni. 

2.1.5. Scurte concluzii asupra perieghezelor de la terasa estică a Oltului Rezultatele documentării  în  judeţul Olt, pe malul răsăritean al Oltului, au adus  importate  informaţii suplimentare în privinţa stabilirii conexiunilor între cele două linii fortificate – Limes Alutanus şi Limes Transalutanus (vezi fig. 2.2).  

Satul Mărunţei se află exact în faţa capitalei Daciei inferioare (Romula). Documentarea unei aducţiuni lungi de peste 2 km, cu un diametru atât de mare  (20 cm)  sugerează o  importantă nevoie de apă potabilă.  Deocamdată  nu  se  cunoaşte  poziţia  obiectivului  ţintă,  el  putând  să  se  afle  sub  satulul modern.  Ipoteza  cea  mai  probabibilă  ar  fi  aceea  a  unei  villa  rustica,  în  primul  rând  datorită dimensiunilor relativ mici (ceea ce ar explica, oarecum, de ce este necunoscută).  

Cinci kilometri mai  în aval există aşezarea romană de  la Drăgăneşti, descoperită de Traian Zorzoliu, ceramica recuperată dovedind funcţionarea ei în timpul provinciei romane.  

Având înpresupuprintre  vdrumulufinal era(TEODORzonă, a u

AproximtransalutfortificatLa  est  dRadomirrăsăriteatimp, exipoteza.  

F

Legenda:negruparte

               4 De undînsumând(BICHIR 15  Cercetă(http://crMihaiesti6 LMI 201

n vedere că as  că  drumuvilla  rustica ui spre Limes undeva în zR 2013, 146unui obiectiv

mativ 10 km mtană.  El  esttă) de la Zănde  Zănoaga reşti5, şi o vilan, poziţia oistenţa unui  

Figura 2.2. H

: stea – oraş (cu – puncte de ia estică a Oltu

                      de,  curios, prod 7 monede d1984, 76, cu bări  preventivronica.cimec.ri‐Caracal‐Drag10, OT‐I‐s‐A‐085

astfel de obil  pornea  spde  la Măruns Transalutanona satului M‐147)  rămăşv mult mai im

mai la sud sete  marcat,  pnoaga, care sexistă  douălla rustica la oraşului modfort. Sugest

Harta posibile

capitala Dacieinteres ale Limului; punct ve

                       ovin mai multde la Vespasiaibliografia). ve  legate  dero/detail.asp?ghiceni‐2012)519. 

LIMES

ective ruralere  est  dintrnţei  şi aşezanus este de gMândra, de şiţele unui  tumportant.  

e profilează upe  prima  tese află exact   alte  repereMihăeşti6. Dern Roşiorii ia puternică 

elor conexiun

ei inferioare, Rmes Transalutarde – situri ar

te descoperirn la Severus A

modernizare?k=5034&d=R. Ortografia co

ES TRANSALUT

e se aflau der‐o  poziţie  aarea de  la Dgăsit la Stoicpe Vedea. Înurn de  semn

un al doilea cerasă  (inferiîn faţa celue  arheologicDirecţia pe cade Vede, pe pe care ace

ni între cele d

Romula); pătranus; punct rorheologice de s

ri numismaticAlexander şi 3

ea  şoselei  Aadomiresti‐Oorectă a satul

TANUS 

e o parte şi daflată  undevrăgăneşti. Rcăneşti (pe Cn zona acestunalizare, dar 

canal de comoară)  a  Olti mai mare fce  clare  –  aşare se dezvoe  teritoriul cest drum o of

două frontier

rat roşu – prinoşu – situri pesecol III din ev

e  izolate  (aso3 monede de l

Alexandria‐Carlt‐DN6/E70‐Loui este „Mihă

e alta a druma  în  faţa  caeperel arheoCălmăţui)4, suui sat au fostnu ar  trebu

municaţie întului,  de  mafort al Dacieişezarea  de  eltă acest drucăruia s‐a prferă nu face 

re, în zona O

cipalul fort al e care s‐au reavidenţa arheo

ociate  „cerama Constantin 

racal‐Craiova, ot‐2‐Alexandreşti”.  

mului militarapitalei,  trecologic  intermugerând că ot identificateui exclusă ap

re linia alutaarea  aşezarei inferioare –epocă  romaum are, la caresupus, de decât să con

Oltului inferio

l Limes Alutanalizat periegheologică preexis

micii dacice  şi cel Mare la V

  2012,  Mircria‐Craiova‐se

r, este de când  deci mediar al obiectivul e anterior pariţia,  în 

ană şi cea e  (posibil – Slăveni. ană  de  la pătul său mai mult nsolideze 

 r. 

nus; pătrat eze, pe stentă. 

romane”) alentinian 

ea  Negru ctorul‐

 

2.2. Mis

2.2.1. Lu

Deplasar

Recunoadigul rid

Zona  foDunării, când  s‐ainundabpractic  iBogdan respectiv

Singura mai  puţprelucra

O  situaţvalul  anDrumeagagricol gnu mai necesită

Din nefeapropiervalului înînălţime care  ducnealteradrumul f 

 

Figur 

În  primăperimetr 

2.2.2. Tr

Imediat luncă şi t

               7 Aşa cum

iunea Turnu

unca Dunării 

rea s‐a desfă

aşterea de teicat în anii 70

rtului  pare aşa cum de au desfăşurailă (la sud deimposibilă  oCătăniciu, v incinta de e

soluţie aparin  frunze,  rrea datelor a

ie  la  fel de  jntic  care  înagul  folosit pgreu, inclusiveste  drept  (ţii de a evita

ericire, zona re a satului ensă se profil de 1,4 m,  înce  spre  câmtă (fig. 2.3), fiind amenaj

ra 2.3. Secţiu

ăvară  vom rele satelor P

aversarea Câ

la nord de vterasă fiind d

                      m este el cuno

Rap

u Măgurele 

ăşurat între 1

eren a încep0, construit i

complet  coaltfel susţin

at acolo ultime dig) a fost observaţia  adar  nimic  aest a fortulu

rentă, astăzi,espectiv  în aeriene, prin

jalnică  se găaintează  sprpe  vremuri dv de camioan(aşa  cum  esa zonele mai 

de luncă a liexistă o scurează. Este unsă, oricum,mp.  Partea  sape o  lungimat la lamă, ia

une topograf

relua  însă Poiana şi Tra

âmpiei Burna

vatra satuluide 50 m. Spr

                       oscut în literat

port ştiinţific E

10‐12 octom

ut din satul inclusiv pest

mpromisă  dnea şi literatumele  cercetăplantată o prheologică. altceva,  fiindi. Zona sudic

, este o  ridicluna martie

n pădurea de

ăseşte de‐a re  nord)  pe doar de  cărune de mare tte  reprezentmoi. Traseu

mes‐ului romrtă  lungime –nicul loc de şi aici el a fa  vestică  pame de aproapar pământul î

fică prin val î

activitatea aian.  

asului 

 Traian valure deosebire

ură, după num

Etapa 1 (iulie‐

brie, începân

Poiana, avante incinta de 

de  lucrările ura de speciări arheologpădure, încăAu  putut  fi d  distrus,  ccă a fortului e

care de droe,  dacă  tereeasă de creng

lungul „Drumtoată  lung

uţe  sau  tracttonaj (ne‐amtat  de  hărţil monument

man pare co– de cca 100pe Limes Trafost reamenaare  a  se  conpe 10 m,  însîmpins spre 

în satul Traia

pentru  ide

ul urcă pe te de cele con

mele de la fina

‐decembrie 20

nd la malul D

nsând spre fnord a fortif

repetate  dealitate mai vice  (Ioana B tânără, dar identificateu  ocazia  luera acoperit

nă deasupraenul  dificil  vgi, pare foart

mului  lui Tragimea  travertoare mici em întâlnit cu ),  ci  este  plitului nu se m

mplet pierdu0 de m – pe ansalutanusajat (cu buldnserva  într‐osă partea sa est.  

an, la cca 76 

ntificarea  u

rasa  înaltă astatate în lu

alul veacului X

014) 

Dunării şi pro

fortul (mare)ficaţiei. 

e  apărare  îmveche. Spre dogdan Cătănsuficient de

e  doar  douăcrărilor  amiă de apă. 

a  fortificaţieia  permite  ate problemat

aian”  (aşa cursării  luncii ste astăzi  foun… tir). Actin  de  oscilaţ

mai distinge în

ută pentru ccare o parteunde valul s

dozerul!) peno  formă mai estică nu m

m sud de şo

nor  elemen

a Dunării, difnca Dunării, 

XIX a actualulu

ogresând spr

) de la Flămâ

mpotriva  inudeosebire deniciu),  în  toae deasă pentă  secţiuni  trintite,  inclus

i,  într‐un anaccesul;  chiatică. 

um  figureazăDunării  (ccaolosit  intens tualul drum ţii,  datorate n câmp. 

cercetare. În e a elevaţiei se mai consentru a primi  mult  sau mai poate fi m

oseaua judeţe

nte  suplime

ferenţa de caici valul nu

ui sat Poiana. 

re nord.  

ânda7, pe 

undaţiilor e anii 70, ată  lunca tru a face rasate  de siv  valul, 

otimp  cu ar  şi  aşa, 

ă  în hărţi a  2  km). de utilaj de câmp probabil 

imediata şi  lăţimii ervă pe o un drum mai  puţin măsurată, 

 

eană. 

ntare,  în 

cotă  între u este nici 

complet aplatizatdiscret înimediatanici nu pviziunile Adâncă avea  unîntunecafenomen

O altă camai  vechvalului); interpretobservatsupraviear puteaunele aupare să f 

 

 

Singura marginepăstreaz

               8 „Val arseste cunoici‐acolo, evident (9 Aceastaterenului10 Norma

 distrus, dart, având o pn peisaj, praa apropiere aprezintă urmla  distanţă(fig. 2.4). Un  şanţ  între at  la  culoarnul aici, mulţ

aracteristică hi  sau mai npoziţionaretarea lor drete pe alte zoeţuiesc nici caa fi interpretau fost incendfacă parte o 

Săg

excepţie  dea  terasei  înază  ceva prof

                      s” este trăsătuoscut din literpractic oriunpământ de cua conform prai mai deschis ll, fiindcă mas

r nici conservrofilare de cctic de negăa următoareme vizibile de  prilejuite  dn fapt frapandouă  valuri9

e!)  între  doţumindu‐ne 

a acestui vanoi)  imediatea  lor  totdeaept ruine aleone ale valula profil10, nicate, cel puţiniate (cel puţbună parte a

Figura 2.4

geţile reprezin

e  la  aceastăalte a Dunărfil  (aproxima

                       ura definitorieatură; iată, înde, însă densuloare roşiaticcticilor celor mla culoare ca fa de materiale

LIMES

vat pe înălţimcca 1% (0.5 msit fără ajutoi localităţi spe arsură8, aşde  traversărint, în acel caz9;  ajunşi  la ouă  zone  mdeocamdată

allum este pr  în  spatele  vauna  la  veste unor turnuui de graniţăci ca materian deocamdain turnurile la traseului de

4. „Drumul lu

ntă o aproxima

  regulă  genrii, desupra  stiv 0,5 m). C

e cea mai frapsă, că acest lusitatea fenomă). La sud de smai obişnuite fiind mai înalt,e prăbuşite al

ES TRANSALUT

mi apreciabim  înălţime porul GPS‐uluipre nord, Putşa că este grile  unor  văiz, este colorfaţa  locului,

mai  deschiseă a‐l semnala

rezenţa unorvalului  (undt,  ca  şi  distari de supravă (precum Scale arheologiată, ca o istolor de observe la Dunăre 

ui Traian”la n

are a dispersie

nerală  o  repsatului TraiaCentrul mov

pantă a acestuucru nu este venului are limsatul Putineiude interpreta, fiindcă el estle turnului era

TANUS 

le. Monumepe o disiparei. De aici, de tineiu, valul reu de găsit.  (de  torent)aţia terenulu,  devine  foae  la  culoarea.  

r movile (aşaeva  la  15‐20anţa  regulatăveghere (TEOcrioaştea saice recuperarie distinctă vaţie), altelespre Vedea. 

nord de Vale

ei, prin arătur

prezintă  movan. Ea nu prvilei nu era 

ui vallum al Limvalabil peste tomite foarte laru valul este foaare a fotografite primul carea mult mai mi

ntul poate fe de cca 50 mpe coasta denu este doar. Excepţiile s),  cum  este,ui, care sugerte  evident e.  Nu  vom  î

a sunt marca0 de m mai ă  până  la  axODOR 2013, u Urlueni), abile din arăta respectivenu. Din acea 

ea Adâncă. 

ră, a valului an

vila  Traian  Nezintă urmearat,  iar mo

mes Transalutot. Urme de prgi, de la foartarte discret.  iei aeriene, ree îşi pierde umcă decât cea a

fi descris drem), fiind adie la Traian, şr foarte aplasunt  repreze,  de  exemperează – falscă  este  un încerca  să 

ate pe hărţile  la  vest  faţăxul  valului, 22‐24). Contaceste turnuură. Aceste elor segmentastă a doua c

ntic. 

Nord,  aflatăe de ardere, otivul  zăcea 

tanus, sau celpământ ars pote discret, la e

espectiv interpmiditatea.  a valului. 

ept foarte că foarte şi până în atizat, dar entate de lu,  Valea ! – că am val  (mai explicăm 

e militare ă de  axul a  permis trar celor ri nu mai diferenţe te de val: categorie 

 

  chiar  la însă mai pe  jos: o 

l puţin aşa ot fi găsite, extrem de 

pretarea 

piatră camai sus Oricum, semnificdincolo d

Nu existpeste  vamonumecm înălţi

La figuramaşină dPutineiuinundată  

 

Am ajunhărţi  ca semnific

               11 Am reuîncercat s(estimare

alcar paralelisunt cele tippoziţionare

caţie,  câtă  vrde Dunăre.  

ă variaţii semal,  într‐o  poentul se conime, la o disp

a 2.5 este dede oraş pe d, unde ne‐amă, mlăştinoas

ns pe versantavând  o m

cativă de ma

                      uşit să degajăsă o  întoarceea de greutate

Rap

pipedică, depice unei borea  ei,  imedreme piatra 

mnificative loziţie  aflată servă ceva mpersare de 4

escris, cu liniidrumuri de m oprit la Vasă). 

tul nordic alovilă  în  spataterial ceram

                       ăm relativ comm,  fiindcă ar e este de 570 

port ştiinţific E

e 130 x 60 x 5rne miliare, diat  în  spatelipseşte  cu 

a descrierilela  2  km  no

mai bine. Mă0 de m, repr

i întrerupte, tractor. Acealea Totiţa, p

 văii Totiţa dtele  valului, mic  (dar  şi m

mplet doar dofi presupus okg). 

Etapa 1 (iulie‐

54 cm, cioplidar secţiuneele  valului, desăvârşire 

e de mai sus.ord  de  DN ăsurătorile arezentând o 

traseul urmest  lucru  a  fopeste care n

 

FigurCălm

Legelocallinie ppuncEU‐D

după un  lundar  şi  în  ju

materiale cer

ouă  feţe ale po săpătură ma

‐decembrie 20

tă, dar aparea pietrei – narată  o  acdin  zonă  şi 

. O nouă sec52,  tocmai u confirmat profilare de 

at, de‐a lungost posibil pnici un drum 

ra 2.5. Trasemăţui. 

nda: linie roşuizarea „movilepunctată – fişct – şosele impDEM (cote într

g ocol pe DNur  (mai  ales amice de co

pietrei, pentruai adâncă şi, o

014) 

ent anepigrau (ar fi trebucţiune  delibfoarte prob

ţiune topogrpentru  că  nimpresia, va1,5%.  

gul a două zipână  în aprode câmp nu

eul valului de

u închis – val; elor” poziţionaşierul Tracklogportante; haşue 20 şi 120 m)

N 65A. Aici,  îspre  vale), 

onstrucţie),  î

u a putea  facoricum, nu am

afă11. Dimensuit să fie elipberată,  un  sbabil a  fost a

rafică a fost ni  se  părut alul având în

ile, în plin câopierea  fortuu traversa (v

e la Dunăre la

roşu deschis –ate în spateleg (rute GPS); liură – localităţ). 

în poziţia mam  găsit  o în cantităţi  s

ce măsurătorim  fi putut să 

siunile de psoidală). semn  cu adusă de 

realizată că  acolo ncă 60 de 

âmp, cu o ului de  la alea este 

a 

– e valului; inie şi ţi actuale. 

marcată  în cantitate suficiente 

le. Nu am o ridicăm 

pentru aprobabil

Următoaarată, pâziuda fapmare  intVNV de fde fort, doar fre(care lipsdistinctemuros ede cca. 3

Cercetarfortului. de acestde la Put

În dreptal arăturuşor de cca 200 este pra

Cu acelape cele noastre,Aveam s

2.2.3. Ob

La nord se datornu  se  codrumuri  

Înălţimadăugau

a  sugera o p pod peste v

area oprire aână la data vptului că aveteres; au fosfort, şi o a doîntinzându‐scvenţa ceramseşte cu dese, ele nu potste simetrică37 de metri, 

rea de supraDupă cum st tip, consactineiu aveam

ul fortului varilor vechi şi văzut. Am rm  sud, urmctic nulă. 

aşi prilej am îmai  recente pe un terensă revenim şi

bservaţii la n

de râul Călmrează, în primonfunda  cu de ogor (pri

F

mea reală a obu cei 8 m ai tur

nu 

poziţie permvalea mlăştin

a fost la fortuvizitei, aşa căeam în GPS cst sesizate dooua, separatse pe cca 10micii, dar şi săvârşire din t  fi decât o ă cu fortul, ccf BOGDAN 

afaţă de  la Pse ştie, cercerând  ideea am să revenim

alul este prarepetate dine‐identificat

mărind  traseu

încercat să ge ortofografin foarte grei aici, în urmă

nord de Călm

măţui cercetamul rând, unTraian):  penimul km de la

Figura 2.6. V

bservatorului mrnului de obsea fost constru

LIMES

manentă a arnoasă. 

ul aflat la suă fortul propcoordonateleouă areale ctă (zona inter00 de metri, a materialelzonă!), semmică aşezarcare este unCĂTĂNICIU 1

Putineiu aduetarea arheoabsenţei ace în misiunea

ctic invizibil;n preajma sa totuşi valulul după  repe

găsim, la nori,  în zona deu, nu am reuătoarea misi

măţui 

area  liniei vaei particularntru  11  km a sud) şi de D

Vedere de pe 

militar era, în ervaţie. În dreauit pe val (cum

ES TRANSALUT

rmatei  roma

d de satul Ppriu‐zis nu a e exacte. Au cu urme certrmediară nupe un ax nolor de const

mn al amenajre  civilă  şi oul dintre cel1997, fig. 76

ce un elemeologică anteestor aşezări a următoare 

; el era astfeatului, dar şi (poziţionat erele GPS. P

rdul satului, e  la margineuşit să ajungiune. 

alului a avutrităţi a segmvalul  este  sDN 65A, ceea

 

Movila Mar

realitate, muapta‐jos – o cm sugera Polo

 

TANUS 

ne, probabi

utineiu, lângputut fi inspputut fi realte de activită are urme coord‐sud.  În arucţie, cel mării unui druo necropolă. e mai mici d). 

ent mult aştrioară nu a d(ceea ce es(vezi mai jos

l, deja, pe vri a faptului cla 125 m esrofilarea sa,

poziţia unuiea  luncii Călmgem  la  locaţ

t un caracterentului de lauprapus  de a ce ne prive

re de la Băne

lt mai favorabută a terenuluonic), ci în mar

l un post de

gă cimitir. Zopectat de o mizate însă altăţi umane, uonsistente), aambele zonemai remarcabm. Fiind vorDimensiune

de pe graniţă

eptat: aşezadezvăluit nicte uşor absus). 

remea lui Pacă nu conţinest de fort),  înîn acest  loc

 turn de supmăţuiului.  Înia propusă, 

r mai puţin sa Călmăţui pdrumuri mo

ează de obse

easa, spre est

bilă, fiindcă laui care sugererginea lui vest

e pază al un

ona fortului nmanieră utilite observaţiiuna  la cca 18aflată la 50 de a fost remabil fiind piatrrba despre dea obiectivelă (un pătrat 

area civilă paci un fel de eurd). Pe  locu

amfil Polonice materiale ntr‐o poziţiec,  în preajma

praveghere, n ciuda perselunca fiind  i

sistematic. Apână la gara oderne,  respervaţii de cali

t. 

a cei 6 m al moează că drumutică. 

nui  foarte 

nu fusese izabilă, în i utile, de 80‐190 m de m vest arcată nu ra de râu ouă zone or extra‐cu latura 

andant al elemente ul fortului 

c, rezultat arse, mai e aflată  la a  satului, 

remarcat everenţei nundată. 

Acest fapt Troian (a pectiv  de tate.  

 

ovilei se ul naţional 

O  primăcircumfe„naturaldubiu, mCâmpie fost confNord, reregulatăfost folounde va 

O ultimăfost vizitCălmăţuo  înălţimeste sepvizibil peMaterialpantele civilă, sapoziţia c

Subliniemo investi 

 

Figura 2

               12 Uitândfaptul că Troianul)

ă  oprire  amerinţă  de  cc” (este totuşmovila  ar  trea Burnasulufirmate de oespectiv 90 x , adusă de  laosită de romatrebui căuta

ă acţiune de ta  în zona foi şi Vedea, fo

me dominantparat şi de doe teren,  în plul  arheologde  la est deau sunt matecea mai îndep

m aici faptuligaţie arheol

2.7. Detaliu d

                      u‐ne rapid la la  finalul vea, sugerează o 

Rap

m  efectuat‐o a  45 m  şi  oşi antropică!ebui  să  apari movila esteo altă piatră c28 x 28 cm,a sudul Dunani. Poziţionat drumul rom

amploare, îortului de  la ormând astătă, relativ biouă văi. Deşrimul rând dic  se  găseşte fort, respeceriale curse părtată). 

l că fortul deogică. 

de pe valul dşi com

                       alte date, preacului XVIII  (cvale cu resur

port ştiinţific E

pe  Movila o  înălţime  d), imposibil srţină  unor  ce o excelentăcu secţiune rde asemeneării (este surarea ei, pe fman. 

n cadrul aceValea Urlui. zi un lanţ dene protejatăşi arat sistemdeoarece  la ce  în  cantităţctiv pe direcpe pantă  (ca

e la Valea Ur

de la Valea Upoziţia, care

ecum număruf. hărţii Spechse de trai sufi

Etapa 1 (iulie‐

Mare  de  lade  6 m),  carsă nu fi fost culturi  preistă oportunitarectangularăea anepigrafrsa cea mai faţa vestică a

estei misiuni Pârâul Urlu

e lacuri artifică natural, şi matic, fortul construcţia ţi  relativ macţia apei, daram departe,

lui este sing

Urlui, ilustrâne cuprinde pe

ul de localităţiht) existau asciente şi în tre

‐decembrie 20

a  Băneasa, re  o  transfosesizat (şi fotorice  (epocte de observ, ceva mai mfă. Şi aceastaapropiată dea movilei (su

(numită, coni este cea mciale12. Fortuse află  la pepare relativ paramenţiloari, mai  alesr nu este cla, totuşi  , res

urul care nu 

d mărimea fete evidente 

 înşirate de‐astfel de acumecut, în ciuda 

014) 

impresionaţormă  într‐unolosit) de roma  bronzului?vaţie la distamică decât cea este o piatre piatră!), şi b cota vârfu

nvenţional, „mai  importantul se află pe meste 300 de bine conserr săi s‐a folope  suprafaţr dacă ele sepectiv 91 de

a avut parte

fragmentelorde var. 

lungul cursululări de apă, climei şi aspe

ţi  de  mărimn  post  de  omani. Chiar d?),  în  aceastanţă. Bănuieea de la Movră fasonată,  care, neîndului), indică ş

„Turnu Măgută sursă de malul sudic am de troianrvat, fiind foosit mult pămţa  fortului, emnalează oe metri exac

e, până astăz

r de pământ

lui de apă, prde pildă  la Bectului stepic. 

mea  ei  (o bservaţie dacă, fără tă  întinsă lile ne‐au ila Traian cu formă oielnic, a şi direcţia 

urele”), a apă  între al văii, pe , de care arte bine mânt ars. dar  şi pe o aşezare t, pentru 

zi, de nici 

 

ars, dar 

ecum şi la elitori  (azi  

 

Deloc  susemnificmaterialstudiate 

A  fost  cterenuluîntindeasupraveg 

 

               13 Acestaengleză  aconstrucţfiind umpdoar păm14 Ca o coRomanii sde adaptsugestii in15 Distanţînsă, ne a

urprinzător, cative  (fig.  2ului de consdoar pentru

ercetat  în dui  ars  (şi uşo  mai  mult, ghere (la dist

                       este  cuvântuacelaşi  cuvânţie antică; în aplut cu matermânt, respectivoncluzie prelisunt renumiţitare  la  resursenclusiv asupraţa uzuală, dinaflăm la doar 3

şi  valul  din2.7).  Aspectstrucţie,  în au prima şi a d

etaliu un  seor mai  ridicaîn  zona  d

tanţă recipro

                       ul  consacrat dt  a  dat  „wallacest caz, esteriale aflate  la v argile). minară, aceai nu doar penele  locale. Soa construcţiei n cercetările a300 de metri d

LIMES

n  faţa  fortuul  arsurii  nualt  loc decât doua epocă a

egment de 2at) este de 4in  spatele  vocă mai mică

din  limba  roml”,  care  se  trae un zid cu indispoziţie (pia

stă „inovaţie”ntru standardendajele sedimacestor valurnterioare, ar de fort, iar pa

ES TRANSALUT

ului  este  cou  recomandt construcţiaa fierului, ne

240 m de  va4‐5 m. Au  fovalului,  fiindă decât cea a

mână, venind aduce  „zid”  şfrastructură latră sau restu

” a romanilorele lor în consmentologice  (vri.  trebui să nu 

aza poate să fi

TANUS 

onstruit  cu dă  un  „ince. Menţionămexistând ana

l, aflat  imedost  sesizate d  –  posibil aşteptată)15.

direct din  latşi  care  este memnoasă, cu uri de cărămid

 s‐a datorat  lstrucţie, ci şi vezi Secţiune

fie mai mică  fost mai rigu

pământ  arsndiu”,  ci  o m că valuri13

alogii în lume

diat deasuprşi două poz–  resturile 

 

Fi

CesuVa

Leînvainsealprnetr

tinul vallum; mult mai  desdoi paramenţdă, acolo und

ipsei altor mapentru spiritua 8 a  raportu

de o jumătatroasă. 

s,  în  cantităardere  deli

3 de acest  tiea romană14.

ra Văii Urlui.ziţii  în  care  aa  două  tu

igura 2.8. 

Cercetare de uprafaţă în zValea Urlui. 

egenda: linienchis – traseualului; albastntermitent – egmentul idel unui drum (robabil romaegru intermiraseul urmat

de observat scriptiv  pentruţi solidarizaţi,de există, dar 

ateriale de coul practic şi caului) au dat  in

te de milă. În 

ăţi  foarte berată  a p au  fost .  

.  Lăţimea arsura  se urnuri  de 

zona 

e roşu ul tru 

entificat (foarte an); itent – t. 

însă  că  în u  tipul  de  interiorul aici exista 

onstrucţie. apacitatea nteresante 

acest caz, 

Am remavalul dacacesta dconţine poros;  acalcarul.2.7) – a imagine,a fost suvalului, cde mici sambele ecare  apapăturile distincte

Un  ultimanterior ales penpârâul Usegmentde const

Cercetărimportanperimetrdorind m(fig. 2.9)poate obmodul dmare deuşor de o 

 

 

 

               16  Vezi  TarheomeRomânia Chiar  dacilustreazăştiinţă, cenu vor fi, 17 La part

arcat şi antecic de  la Podin urmă au mult calciu, amestecul  e Apariţia acfost desigu, din două lourpriza să găsclar vizibilă îsăpături neaerau în vale,ar  la o  anumgeologice sue, respectiv „

m  episod  al (august 201

ntru maşină, Urlui; drumutului investigtrucţii prezum

rile  de  la  Vnt pentru  căru  relativ  remai ales să d); după cum bserva nici ude calcul,  întecât cea cunobservat, ch

Figura 2.9

                      TEODOR  et  atrică a maternu mai publică  înţelegem ă această înţeel puţin atuncdestul de sigutea superioară

Rap

erior urmele norici  (Munţconcluzionateste  foarteste  rezultateluiaşi aspecr de natură ovituri de bocsim, la baza n arătură, iautorizate (pr, dar am înţeme  adâncimeuperioare. Cl„misiunea Pu

„misiunii  T14) de dronă,vezi fig. 2.8)l a  fost  totugat, ca o foamtiv romane

alea  Urlui  să  este unicuestrâns.  În  acescriem – pese poate uş

un fel de alvere 0,86  şi 0,noscută  în aliar şi din şos

9. Ax topogra

                       al.  2013,  raprialelor arse. că rapoarte ncă  publicare

elegere), mai cci când vine vour, decât arheă a axei difere

port ştiinţific E

de var din aţii  „Orăştiei”t (Teodor, Pedur,  similarul  condiţiiloct – argilă asă ne  intrigcanc, a eşuatpantei, douăr o a doua mrobabil ale deles mai târze,  aflorimenarificări ale autineiu” şi „m

urnu Măgur, la nord de V). Am eşuat îuşi  identificatrte discretă îe (inclusiv un

s‐au  încheiatul pentru  carcest  punct  ae cea mai binor observa, îeolare, pe ni,75 m,  la o dte părţi,  ressea. 

afic (NV‐SE) p

port  (amplu) Raportul a  fonici o revistă cea  în  limbi  decredem că estorba despre raeologii româninţa de nivel e

Etapa 1 (iulie‐

amestecul ar”,  lângă  satueţan, Berzovr cu o cărămor  locale,  rorsă cu urmege;  încercaret, mărturisină bazine de vmai departe, detectoriştiloziu: acolo se tul  fiind maacestui aspemisiunea caro

rele”  a  consValea Urlui. în tentativa t pe câmp, încreţire a sn fragment d

t  în  puncture  cunoaştema  fost  realizane conservatîn ciuda faptci o parte a disipare de nspectiv 2,8%

peste valul r 

de  periegheost publicat pcare se… respe  circulaţie  ete important sapoarte de tei, singurii inteeste de 3.29 m

‐decembrie 20

s; ele sunt inul Cioclovinavan, 2013) cămidă,  în ciudca  prezentăe clare ale uea de a  spard astfel o duvar, una la nla 127 m VN

or), la baza pafla resursa,i uşor de găct aveau să fota”. 

stat  din  căuTraseul a fosde a găsi secu destulă golului, însoţe cărămidă).

l  aflat  la  vem două druată  un  nouătă secţiune –tului că terevalului. Înălţnumai 28,5 m. Simplu – a

roman în pun

eză  în  zona e  site‐ul perspectă, cu atât este  importansă apărăm „deren, câtă vremresaţi de deta

m, respectiv o 

014) 

nteresante, a)16. Studiile ă amestecul a  faptului  că  aproape  exnei materii age bolovanuuritate considnici 20 de m NV de acelaşantei. Nu am, respectiv coăsit  în  vale, fie aduse ulte

tarea  unui  dst lung şi neogmentul sudgreutate, pe ită, foarte sp 

est  de  Valemuri  romană  secţiune  to– relaţia valunul este în pţimea conserm; profilareacest  segmen

nctul Valea M

Ponorici,  cu onal al  lui E.Smai puţin un

ntă  (iar  listelereptul de cetame „beneficiaaliile de terenpantă de 2,32

având ca reprealizate pe de pământ ă este mai uxclusiv  în  zoalbicioase  (rul de pămânderabilă. Nu de capătul işi reper, decom înţeles atuoncreţiuni caunde  apa  aerior, în dou

drum  romanobişnuit de gdic al drumujumătatea nporadic, de m

ea  Mocanulune, plus  valuopografică  pului cu terenpantă uşoarărvată este, fua, aici, este nt de val est

Mocanului. 

  elemente  dS. Teodor, den text  în  limbae  noastre  bibate” al limbii rarii” unor astf. 2%. 

plică doar e  teren  la ars, care uşor, mai onă  fiind revezi  fig. nt ars din mică ne‐nferior al onspirată nci de ce alcaroase săpat  în ă misiuni 

n  relevat greu (mai lui, lângă nordică a materiale 

ui,  foarte l,  într‐un peste  val, ul din jur ă17, nu se uncţie de mult mai te  relativ 

 

de  analiză eoarece  în a română. bliografice române în el de note 

2.3. Mis

2.3.1. Ac

Activitatanterioalegate de 

 

Ne‐am  îpermite arată  (fifiind  cu arheologValea Urîntr‐o  mcompactmai  disccompozi

Troianulîntr‐o pofoarte pu

Al doileafacilitau Literaturcare spu               18 Deşi avreuşit pâ(care procentrul fo19 El dispăînsă,  câtăsegment 20 Este voAntichităreferitoar

iunea Putine

ctivităţi în raz

tea de teren are, inclusiv pe satul Putin

întors deci pobservaţii mg. 2.10). Pozaproape  u

gice  este  cerlui). Cea mamanieră  simtare; şi aici, îcrete. Demniţie pământ a

 este practicoziţie  aflată uţine artefac

a obiectiv peşi  supraveg

ra anterioarăune doar că                       vem patru setnă acum să loovine din TEOortului), dar acăruse din peisă  vreme el mde 600 de meorba despre cţi, la final de re la Limes Tra

eiu 

za satului Pu

s‐a desfăşuprin revenireneiu, dând as

Figura 2

pe  locul  fortmai detaliateziţia  în  terenn  metru  maa  normală  pai  important

milară  cu  ceînsă există o  de  semnalaars, păstrând

c invizibil în zla 700 m  SScte.  

e  raza satulugheau  traveă nu  s‐a exptroianul se                        turi de ortofoocalizăm fortuDOR 2013) focest fapt era msaj încă din vr

mai  figura pe etri nu este vizcaietele de noveac XIX), rămansalututanus

LIMES

utineiu 

rat în zilele dea în unele pstfel şi nume

2.10. Periegh

ului aflat  la e. Bănuiala sn a  fortului ai  sus  decâtpentru  un  fotă constatarele  constatao diferenţă caat,  troianul d caracteristi

zona din proxSE de  fort,  c

ui Putineiu aersarea  celuprimat asuprvede  în Lunc

otografii,  la caul „dincolo de ortul era  locamai degrabă rremea lui PamPlanurile Direzibil pe nici unotiţe ale topogmase însă neps). 

ES TRANSALUT

de 16‐17 octpuncte şi obţle (convenţio

heză pe micu 

sud de  sat,s‐a confirmaa  fost pentrt  suprafeţelort  roman  (de este aceeate  la  Valeaantitativă, îndin  zona  foicile observa

ximitatea saca o extrem

a  fost  lunca i  mai  impora  subiectuluca Călmăţui

are se adaugă oricare urmălizat aproximarezultatul noromfil Polonic, cector de Tragna dintre fotografului  lui Grpublicate până

TANUS 

tombrie, avâţinerea unor onal) al misiu

ul fort de la P

  în  speranţat, suprafaţa ru prima date  împrejmudeşi,  de  pilda că paramea  Urlui,  resn sensul că lartului  (aflat ate pe tot tra

tului, în drepm de discretă

Călmăţului, rtant  curs  dui niciodată, ului,  fără a o

ă cele accesibiă de îndoială”ativ corect  (cocului decât acare menţionegere  (foaia 36grafiile accesirigore Tocilesă recent (TEO

ând ca scop cdetalii. Primunii. 

Putineiu. 

a  că  stadiul de  interes  ftă precizată itoare.  Densdă,  inferioarăntele  fortificpectiv  utiliza Putineiu acla  135 m  esseul de la Du

ptul fortului1

ă  încreţire  a 

căutând  instde  apă  întrcu excepţiaoferi  însă o 

ile pe Google . În documentu eroare de cal unei certitudează explicit a637 din 1930)ibile.  cu (DirectoruDOR 2013, An

completareamele obiectiv

lucrărilor agfiind parţial cu acurateţsitatea  de  mă  celor  conscaţiei au  foszând  pămânceste urme sst  de  fort)  nunăre până a19. El a putut câmpiei,  în

talaţiile militre  Dunăre  şa  lui Pamfil Pdescriere sa

e Earth sau Bintaţia noastră cca 15 m, discdini. acest lucru; N). Oricum,  ast

ul Muzeului Nnexa 1, pentr

a misiunii ve au fost 

 

gricole  va proaspăt e18,  locul materiale statate  la t ridicate nt  ars  la sunt ceva nu  are  în aici. 

fi sesizat soţită de 

tare care şi  Vedea. Polonic20, au  repere 

ng, nu am prealabilă cutând de 

u complet tăzi,  acest 

aţional de u pasajele 

topografPlanurilepârâu; cbeneficiiputut fo 

 

Aceasta supravegpresuputerenul f

În aceascunoscu

               21  Este  voprotocol 

fice. O  impoe Director deontinuarea cind – începârmula şi o ip

era,  de  fapghere  (are  ds – al valuluifiind extrem 

tă situaţie, at un pension

                      orba  despre dintre Ministe

Rap

ortantă  sugee Tragere (focea mai probnd cu apriliepoteză mai ex

pt,  a  doua  tedimensiuni  ti din luncă), fde moale şi 

am apelat  lanar, Sultan G

                       ediţia militarerele Apărării

port ştiinţific E

estie  asupra oaia citată subabilă, desige 2014 – şi dexactă asupra

entativă  de tipice,  ca  şi folosind o ruriscând, rea

a un  localnicGheorghe, ca

ă  (2012),  de  şi Culturii. 

Etapa 1 (iulie‐

locului  anuupra, din 19gur, ar fi între un ortofota traseului va

a  ajunge  la  o  localizareută nouă. Amlmente, să fi

c, solicitând aare ne‐a ofer

care Muzeul

‐decembrie 20

ume  unde  ac930),  indicân‐o poziţie faoplan mai balului prin lun

a  poziţia  pree  perfectă  fm eşuat şi a dm înghiţiţi d

ajutor pentrrit informaţii

 Naţional  de

014) 

cest  lucru  s‐d aliniamentţă‐în‐faţă. Înun21 decât encă (v. fig. 2.

Figu

SituPârnor

Legipotsupalinverncără

esupusă  a  apfaţă  de  alinioua oară, la e mlaştină. 

u a ne ating de tot inter

Istorie  benef

‐ar  întâmplatul valului  lan baza acestodiţiile anteri.11). 

ura 2.11. 

uaţia în Luncrâului Călmărd de satul P

genda: săgeatteza unui turnpraveghere; niamentul de snil – „drumul ămidă”. 

parţine  unuiiamentul  –  jumătatea d

ge obiectivulresul. Astfel,

ficiază  în  virt

a  o  oferă a nord de or indicii, oare, am 

ca ăţui, la utineiu. 

a roz – n de 

săgeţi de 

i  turn  de din  nou, drumului, 

l. Aşa am  am aflat 

utea  unui 

LIMES TRANSALUTANUS 

că nivelul de umiditate  în  luncă  este neobişnuit de mare,  informatorul punând  situaţia pe  seama ploilor  consistente  din  timpul  primăverii  şi  a  verii,  restul  făcând  numeroasele  izvoare  care  curg dinspre sat spre luncă22. La poziţia turnului nu aveam cum să ajungem, ea aflându‐se într‐o zonă greu accesibilă, deci  inaccesibilă  într‐un an ploios. Spre  luncă, pe direcţia  râului, există  totuşi un  soi de potecă, ceva mai  înaltă, pe care  informatorul o ştie din copilărie, şi care duce spre un vechi vad;  în anii  50  nu  mai  exista  un  pod,  însă  se  mai  vedeau,  în  apă,  stâlpii  unui  pod  de  lemn.  Cea  mai interesantă parte a  informaţiilor oferite se refereau  la alcătuirea acelei „poteci”, care ar  fi  fost „de cărămidă”;  chestionat  asupra  semnificaţiei  exacte  a  cuvântului  „cărămidă”,  subiectul  a  răspuns „pământ ars”, un indiciu extrem de puternic că este vorba despre un drum roman.23 Am şi mers vreo 200 de metri pe acea potecă mai ridicată, dar călăuza noastră ne‐a spus că nu vom ajuge departe, în condiţiile date de umiditate, aşa că am amânat, din nou, tentativa de a ajunge la râu.  

2.3.2. Activităţi în raza satului Băneasa 

După Putineiu am vizitat poziţia alăturată de  la nord, respectiv aliniamentul valului  la nord de valea Călmăţui,  cu  acces  din  şoseaua  dinspre  Băduleasa.  Am  detaliat  observaţiile  într‐o  poziţie  aflată aproximativ  la  jumătatea distanţei dintre amintita şosea şi Valea Călmăţui, acolo unde era notat pe GPS  un  tumul,  într‐o  poziţie  aflată  în  spatele  valului.  Tumulul,  ca  atare,  destul  de  aplatizat,  nu prezintă urme de activităţi în epocă romană şi, de altfel, se află relativ departe de aliniamentul valului (ocupat astăzi de un drum de ogor), respectiv  la 50 de metri. Urme de chirpic şi materiale mărunte apar pe măsură ce ne apropiem de val, respectiv de la o distanţă de 35 m de axul valului, densitatea acestora  crescând  în  proximitatea  valului. Nu  excludem  ca  în  acea  poziţie  să  fi  existat  amenajări legate de supravegherea fâşiei de frontieră. Cât despre val (mai exact lateralele valului, nesuprapuse de drum), el prezintă deja urme clare de pământ ars24. Se conturează tot mai clar că nu există două clase  de  construcţii  de  pământ,  respectiv  una  „cu  pământ  ars”  şi  una  „fără  pământ  ars”,  ci  doar diferenţe cantitative. Asupra acestor diferenţe vom reveni. 

Următoarea oprire am  făcut‐o 2,3 km mai spre nord, acolo unde se află  fortul mare de  la Băneasa (fig. 2.12). Materiale arheologice risipite în arătură au fost sesizate cu 70 de m înainte de a ajunge la fortificaţie, venind dinspre est. Ţinând cont de distanţă şi de configuraţia terenului – complet plan – dar  şi de densitatea mare a  rămăşiţelor de  locuire, putem  fi  siguri  că  în afara  fortificaţiei există  şi amenajări de altă natură. Am parcurs toată  latura de sud a fortului, constatând două  lucruri demne de reţinut:  în primul rând densitatea mare a materialelor ceramice şi de construcţii (inclusiv colţuri de  cărămidă  şi  ţiglă);  în al doilea  rând –  frecvenţa mare a pământului ars,  care  însoţeşte  conturul locului,  în dreptul paramenţilor. Este primul  loc, venind dinspre Dunăre, unde frecvenţa pământului ars  –  utilizat  ca material  de  construcţie  –  este  foarte mare,  fiind  un  lucru  frapant  şi  vizibil  de  la distanţă. Nu doar frecvenţa, dar şi mărimea unor fragmente de pământ ars este aici semnificativă, cu atât mai mult cu cât locul este teren arabil.  

Latura de sud a fortului se sprijină pe o „ruscă”25 (Rusca Fundaţilor), indicând un posibil loc de pasaj peste pârâul Călmăţui. Aşezarea civilă, dacă ar fi să încercăm să‐i deducem poziţie, ar trebui să fie cât 

                                                            22 Izvoare care însă explică poziţia satului în poziţie relativ înaltă, la marginea terasei, dar şi relativ departe de Călmăţui. 23  Beneficiem  acum,  la  capătul  primei  etape  de  execuţie  a  proiectului  de  cercetare,  şi  de  alte  informaţii, respectiv cele furnizate de sondajele sedimentologice (vezi Secţiunea 8 a raportului), ceea ce conferă ipotezei formulate pe teren calitatea de cvasi‐certitudine. 24 Evităm noţiunea de „chirpic ars”, folosită uneori fără discernământ în limbajul arheologic uzual; chirpicul este un material de construcţie în care, alături de argile, se adaugă paie şi excremente de animale, care joacă rolul liantului. Nu există nici un fel de indiciu că pământul ars (găsit aici cu granulaţie fină, de dimensiunile unui bob de linte. 25 Regionalism denumind un pasaj (natural sau parţial amenajat) între o luncă şi o terasă înaltă. Numele apare în  numeroase  toponime  de  pe  malul  estic  al  Oltului  (care  este  înalt).  Acolo  unde  terasa  este  înaltă,  ele reprezintă  puncte  de  trecere  obligatorii,  adică  pasaje  de  interes  strategic.  Poziţionarea  fortului,  cu  latură 

mai aprobun de apoziţie mMergândNNE de faşteptat 

 

De la tumera proafortul  mconducâ

 

 

               sprijinită de apă se26  Laturaprecum c27 Teoria Urlueni, S

oape de teraaşezare ar fi mai puţin prod la o distanţfortificaţie; pt pentru nişte

mul ne‐am daspăt  arată mare,  aici  nând spre idee

                      de ruscă, esteemnificativ înt  vestică  a  focea de sud, deslujită de IoaSăpata) sunt m

Rap

asă – aşa cumpe partea suotejată militaţă de 100 m pe tot acest te canabae.  

deplasat spreşi perfect  viu  am  văzutea că incinta 

                      e semnificativtre limes şi linortului,  poziţiescrisă anteriona BOGDAN Cmai timpurii.  

port ştiinţific E

m şi fortul eudică a rampar. De aceea nord de forttraseu am gă

e fortul mic dzibilă,  ridicăt  deloc  păma fost folosit

                     vă pentru eforia Oltului.  onată  exact or. CĂTĂNICIU (1

Etapa 1 (iulie‐

este – şi evenpei naturale ne‐am încert26, ne‐am dăsit diverse u

de la Băneasaătura  fiind  vmânt  ars,  iată o perioad

                      rtul de a bloc

pe  marginea

1997) spune c

‐decembrie 20

ntual cât macare este Rurcat norocul eplasat pe durme materi

a, aflat la 22izibilă de  la r  rămăşiţeleă limitată de

                      a vadurile nat

  terasei,  are 

că forturile mi

014) 

ai aproape dusca Fundaţilîn direcţia oirecţia unei ale de locuir

 

Fig

Plde

0 m NE de fodistanţă.  Spe  arheologice timp27. 

                      turale ale Călm

aceleaşi  car

ci din perech

de acest pasalor; ar fi, în sopusă, la nordmovile aflat re, totuşi nu 

igura 2.12.  

lanul monume la Băneasa

ortul mare. Spre diferenţăce  sunt  foa

                      măţuiului, sin

racteristici  co

ile de forturi 

aj. Un  loc schimb, o d de fort. la 200 m la nivelul 

mentelor a. 

Suprafaţa ă  însă de rte  rare, 

                  gurul curs 

nstructive 

(Băneasa, 

2.3.3. Ce

Principacercetărindustria

Vom încprelungipe care oaccesibildatorită fâşii de profil made  la nomovilele 

 

Cel mai de PolonconsiderBratcovumerge plucrat, înPolonic, 

Pentru ca  deven               28 Comen

ercetări de su

lul  obiectiv ri  din  zonă, ală a oraşulu

epe prin a rrea sa spre vo oferă în orlă – deşi foarculturilor deteren cu vizai mic de 0,5ord de Stradae Traian Nord

important onic,  la final drabilă diferenului  la 2 km perpendiculancă din cartear fi în fapt d

clarificarea anit  o  resurs                      ntarii mai amp

uprafaţă la v

al  acestor  pcele  din  toai, apoi s‐au f

elata, sumarvest – str. Uzrtofotografierte aproape e porumb nezibilitate mai5 m), fără ura Oltului, sead şi Ciuperce

biectiv în zode secol XIX,nţă: în timp cvest de Roş

ar pe oraş, pea din 2013, două lucruri 

cestei ipotezsă  publică  (                       ple la TEODOR

LIMES

vest de Roşio

periegheze  lamna  anuluifăcut mai mu

r, vizita la aşzinei Electrice, care sugerede oraş – daerecoltate, di bună,  să  strme vizibile damănă destuni), descrisă 

nă a fost aşa şi ceea ce sce Polonic afşiori, urmeleputând  să  fiea fost că cee(variante) d

ze de lucru u(http://www

R 2013, 158‐16

ES TRANSALUT

orii de Vede.

iniare  a  fosi  2012.  A  foulte verificăr

şa‐numitul „vce, v. fig. 2.13ează prezenţatorită drumudar şi a pârlotabilim că esde şanţ, de oul de bine cu într‐o sub‐s

a‐numita „ipse poate obsfirmă că value astăzi  vizibe urmărit pâea ce vedemiferite.  

un pas imporw.charta1864

60. 

TANUS 

t  să  acoperost  vizat  „vai ale „ipoteze

val dublu”, a3). Numele i‐ţa unui şanţ urilor foarteoagelor sălbaste vorba deo parte sau du cea sesizatecţiune ante

oteză Polonserva pe ortul trece relatbile pe  fotogână  la  cimiti noi astăzi p

rtant a fost c4.ro/charta.h

e  zone  carelul  dublu”  aei Polonic”. 

aflat la nord ‐a fost atribuîntre două vproaste, daratice. Am reuespre un  singde cealaltă. Să  la nord deerioară (2.2.2

 

Fi

SiRo

SuHcoro

Le

‐ loborcaro

‐ lveco

‐ pGP

‐ hac

ic”28. Pe scurofotografiiletiv departe dgrafiile aerierul oraşului.e monitoare

consultarea hhtml)  în  iar

e  au  scăpat aflat  la  vest 

de strada Ouit datorită avaluri. Zona er şi dificil de uşit totuşi, pgur val, aplaSituaţia de lae Valea Adân2). 

igura 2.13. 

ituaţia la vesoşiorii de Ve

uport de harHarta Szathmolectate la 18oşu – viile or

egenda:  

linii roşu închibservabile pe rtofotoplan, ca lucrări liniaromane; 

linii întrerupteerde: căi de omunicaţie ac

puncte roşii – GPS; 

haşuri: localitctuale. 

rt, între notee disponibile,de oraş, trecâene arată un.  Ipoteza  cu e, şi traseul d

hărţii Szathmrna  2013‐20

primelor de  zona 

Oltului (cu aparenţei este greu cercetat, pe câteva atizat  (un a Roşiori, ncă (între 

st de de. 

rtă – mári (date 857); cu aşului. 

is: urme 

confirmate re 

e cu 

ctuale; 

marcaje 

ăţi 

ele lăsate , există o ând valea  val  care care am 

descris de 

mári, care 014,  care 

prezentaastăzi esîncepe ufig. 2.13)de pe or

Valul  an(Piteşti),fost  confost sesitoate  va2012). 

 

Cu săg

Odată cl„ipotezaîntinse  hpârâuluimerge psuprafaţurme eradistribuţrâului, sppantelor

               29 Funcţie(aflat  la industria30 La  fel d(Planurile

a la vest de oste un cătun2

un drum (car) acest drumrtofotografii 

ntic  iese  în  c fiind verificfirmate  în  cizate doar  foalurile de  lân

F

geţi este mar

larificată acea Polonic” săholde  nereco  Bratcov,  spparalel cu râuţa drumului: au distribuitţie  a  urmeloperând că vor de pe cele d

                      e de sursa de cca  2  km  veslă. de adevărat ce Director de T

Rap

oraş o situaţ29, dar la jumre nu vine dem suprapune este ceva ma

câmp deschicată exact în câmp,  constaoarte discretngă Roşiori, 

Figura 2.14. P

rcat traseul t

east  incertitu fie confirmaoltate  de  poperând  în  coul, dar la aprurme de păe mai degraor  unui  turn om beneficiadouă părţi al

                       informaţii cost),  fie  oraşul

că acest segmTragere). 

port ştiinţific E

ie cel puţin imătatea veace nicăieri!) şi urma valuluai îndoielnică

s  imediat  lazona acelei atându‐se o te  fragmentedar  şi de pe

Peisaj la sud 

troianului din

udine, mai răată. Cercetaorumb,  făcânondiţii mai  froximativ 200mânt ars, cebă radial, pede  observaa de un „efele unei văi; c

onsultată, grului  Roşiori  (af

ment de val, d

Etapa 1 (iulie‐

interesantă: cului XIX nu e merge sprei roman de pă30, aşa că ex

 nord de  intintersecţii, pdenivelare e de pământe Dealul  Scr

de cătunul M

ncolo de Valftiziologie.

 

ămânea de  lrea s‐a mutand  imposibilfavorabile.  În0 de m norderamică şi frae un diametrţie. Din  acect aerian” (veea ce s‐a şi

pul de case (îflat  la  2  km 

deşi greu de v

‐decembrie 20

imediat la nexistau decât nord; dincope ortofotogxistenţa valu

tersecţia  şospe o lungimede  formă  şi t ars,  în  lungrioaştea,  cf. 

Măldăeni, ve

ea Bratcov. Î

lămurit traseat la sudul clă  observaţianaintând  cătd de acesta, aagmente de ru de cca 40 st  punct  nevizibilitate la  întâmplat (v

în creştere raest),  de  care

văzut pe orto

014) 

ord de valeat nişte vii (invlo de linia căgrafii. La sud lui trebuia c

selelor E 70 e de cca 200amplitudinegul obiectivuconstatărilo

dere spre su

În fundal – Sp

eul spre valeătunului Măa. Am  căutatre  est,  pe  dam găsit ceemateriale dde metri, co‐am  îndreptdistanţă), dv. fig. 2.14). 

pidă) aparţineeste  totuşi  s

ofotografii, est

a Bratcov, acvocate şi de ăii ferate de de calea fer

confirmată pe

  (Craiova)  şi0 m. Reperele deja  cunosului  (notă coor din perieg

ud.  

pitalul de Pn

ea Bratcov, păldăeni. Acolat  ieşirea  cătdrumul  de  oea ce căutame construcţionstituind motat  direct  spatorită cont

e fie de satul separat  prin 

te document

colo unde Polonic), astăzi (v. ată urma e teren.  

i DN 65A e GPS au scute. Au omună cu gheza din 

 

neumo‐

pentru ca o existau tre  lunca ogor  care m pe chiar e. Aceste odelul de re  cursul rapunerii 

Măldăeni platforma 

at pe PDT 

LIMES TRANSALUTANUS 

Trecerea prin pârâul Bratcov este dificilă (deşi cursul de apă este mic), aşa că am oprit cercetarea pe malul nordic al râului. La întoarcere spre cătun, folosindu‐ne de faptul că ştiam capătul troianului de pe malul  sudic  al  văii,  am  reuşit  să  găsim  şi  continuarea  spre  nord,  închizând  observaţiile  în  faţa turnului  ars,  găsit  anterior.  Traseul  construcţiei  antice  este destul de  bine profilat,  însă numai pe prima  sută  de metri  la  nord  de  cursul  apei,  însă  restul  traseului  spre  sat  este marcat  de  diverse materiale de construcţii, inclusiv cărămidă şi ceramică romană. 

Rămânea de clarificat traseul acestei construcţii  între segmentul cunoscut de  la Valea Bratcovului şi traseul cunoscut – încă de mai multă vreme – de la sud de Spital. În această din urmă zonă drumurile romane  se despart, unul mergând direct  spre oraş,  iar altul  venind  spre  cătunul Măldăeni; primul este cel sesizat, încă cu ani în urmă, pe ortofotografii, cel de‐al doilea este cel atestat de Polonic, dar ne‐regăsit pe teren până acum. 

Mai  rămânea,  de  asemenea,  de  clarificat,  în  termeni  de  coordonate  geografice,  traseul monumentului din  zona de  la nord de  spital  (fiindcă nu  rezultă cu precizie din  fotografia de  la  fig. 2.14). 

Un alt aspect nu foarte clar este natura construcţiei care  leagă zona spitalului de cătunul Măldăeni. Acolo unde a putut fi observat în relief (de o parte şi de alta a pârâului Bratcov) el este bine profilat (are  cca 0,7 m  înălţime), dar are o  lăţime  foarte modestă, de  cca 4‐5 m,  ceea  ce este neobişnuit. Ipoteza noastră de lucru, la acest moment, este că aici vorbim despre un drum, nu despre un val de graniţă.  Într‐adevăr,  pentru  trupele  care  se mişcau  în  lungul  graniţei,  traseul  prin Măldăeni  este considerabil mai  scurt  decât  prin  Roşiori,  fiind  deci  preferabil.  Acesta  nu  este  deci  un  drum  de deservire a pazei de  frontieră  (acesta ar  trebui  să  se afle  imediat  lângă val),  ci un drum  strategic, pentru trupele care se deplasează la distanţă.  

Corelarea  planimetrică  între  traseul  de  la  vest  de  spital  şi  traseul  de  lângă  cătun  a  fost  parţial realizată ulterior, într‐o misiune de dronă. 

 

2.3.4. Misiunea dronă la vest de Spitalul de Pneumo‐ftiziologie 

În timpul execuţiei Misiunii Carota (6‐9 noiembrie 2014, vezi Secţiunea 8) s‐a  întâmplat să fie şi o zi cu  soare.  Am  chemat  echipa  „dronă”  de  la  Bucureşti,  special  pentru  a  realiza  a  doua misiune  a Experimentului în perimetrul Valea Mocanului, prognozele pentru restul lunii fiind pesimiste31. După executarea  acesteia,  fiindcă  tot  se  afla  acolo echipamentul,  am  cerut  survolul  zonei de  la  vest de Spital,  pentru  a  putea  face  legătura  dintre  cele  observate  în  cătunul Măldăeni  (v.  subsecţiunea precedentă) şi zona de experiment.  

Datorită luminozităţii mici (şi în scădere), ortofotografia a fost mai puţin expresivă decât speram, însă modelul  teren obţinut prin  fotogrametrie  (fig. 2.15)  a dat  satisfacţie,  relevând  traseul obiectivului roman  în  câmp  (nu  este  clar  acum  dacă  este  un  drum  sau  un  val). Menţionăm  că  la momentul respectiv drona era singurul mijloc posibil de folosit, câmpul fiind atât de înmuiat de ceaţa deasă din ziua anterioară, încât era imposibil de intrat32. 

Această ultimă misiune de dronă, pe 2014,  a permis  concretizarea  „ipotezei Polonic”33  (fig. 1.16), având acum un traseu concret a ramurii vestice a amenajărilor romane. După identificarea pe teren a celor două variante, vor mai rămâne însă multe de făcut pentru a defini fiecare dintre aceste trasee. Periegheza la sud de cătunul Măldăeni (sub‐secţiunea 2.3.3) a permis formularea ipotezei că această                                                             31 Şi nu ne referim la prognozele meteorologilor (români sau străini), care în cursul lunii s‐au răzgândit de multe ori,  ci  la avertismentul unui  localnic  (arheologul Pavel Mirea de  la Alexandria),  care a  spus  că  „dacă  s‐a pus ceaţa, aşa rămâne toată luna”. Din nefericire a avut dreptate. 32 Am testat în timpul ridicării ţintelor asociate zborului; o persoană care stătea în acelaşi loc mai mult de trei secunde se scufunda până la glezne! 33 Mai multe detalii despre aceasta în sub‐secţiunea anterioară a raportului. 

ramură vzona Vadiferenţe 

 

Rămân ortofotosugereazlucrurile 

vestică a amlea Mocanulele de gabar

de  asemenografia  militază că cele do necesită no

Rap

enajării ar fi lui atât prin rit a celor do

ea  lucruri  nară  (2012) ouă linii (valui analize în z

port ştiinţific E

un drum, baval, dar şi puă construcţ

neclare  în  znu  este,  în ul în est şi donă, inclusiv

Etapa 1 (iulie‐

azându‐ne peprin unul dintţii.  

 

zona  dintreacest  caz, rumul în vesv geofizice (p

‐decembrie 20

e lăţimea aptre drumuri 

Figura 2.15.fotogrametrSpitalul de PVede. 

Diferenţele dBratcovului (r20 de m (în re

Obiectele încînalte sau stâm. 

 

  cele  douăfoarte  feric

st) se interseprobabil kapa

014) 

arentă mică.(vezi Secţiun

 Model terenrie, via UAV, Pneumo‐ftizio

de cotă între câreprezentată peprezentare, a

hise la culoareâlpi. Lungimea

ortofotogracită,  iar  proectează, ceeaa‐metru). 

. Carotele renea 8), au a

n (DEM) obţi imediat la viologie, Roşio

âmpia înaltă şparţial, cu veraici, sub 10 m

re reprezintă ta modelului – 

afii  de  la  fodusul  Googa ce este ab

ealizate în rătat clar 

inut prin vest de orii de 

şi Valea rde) – cca ). 

tufişuri cca 800 

fig.  2.16; gle  Earth surd, dar 

 

LIMESES TRANSALUTTANUS 

Fig

MRoco

EUcu

Orob(nVaSp

igura 2.16. 

Model teren laoşiori. Fragmonstrucţii lini

U‐DEM (29 murbe de nivel

rtofotografiibţinute cu drnoiembrie) înalea Mocanupital‐vest. 

a vest de mente de iare. 

m) cu l la 5 m.  

i rona n zonele ului şi