UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

STUDENTE:INDRE Daniela LuminitaBANICI Mirela DenisaLEUCA Monica

COORDONATOR:BORMA AFRODITA

ORADEA 2014

ȘCOALA CLASICĂ

Procesul de formare a economiei ca ştiinţă a avut loc într-o perioadă îndelungată a evoluţieisocietăţii omeneşti. Idei şi chiar teorii economice au apărut încă dinAntichitate, în special înGrecia antică (Xenofon,Platon, Aristotel), apoi, o lungă perioadă de timp, inclusiv în EvulMediu, a avut loc o evoluţie lentă a gândirii economice.O dată cuEpoca modernăapar noi curente de gândire economică:mercantilismul(Antoine deMontchrètien) şifiziocratismul(Fr. Quesney, Turgot ş.a.). Un moment deosebit în evoluţiaştiinţei economice îl reprezintăŞcoala clasică engleză, în frunte cuAdam Smith, părintelemicroeconomiei, a cărui carte 'Avuţia naţiunilor' (1776), pune bazele economiei politice caştiinţă. Alţi reprezentanţi sunt:David Ricardo, Malthus,John Stuart Mill.•

PentruJohn Stuart Mill, economiei politice îi este caracteristică metodaa priori[1]

: se porneşte de la ipoteze, şi nu de la fapte. Mill consideră că: "economia politică raţioneazădin premise asumate - din premise ce ar putea fi lipsite de orice temei factual şi desprecare nu se pretinde că în mod universal concordă cu faptele",iar concluziile sunt adevăratein abstracto[2]

.•

Conform luiJohn Maynard Keynes: economiei politice îi este caracteristică metodadeductivă [3]

, dar această metodă este totuşi "ajutată şi controlată de inducţie; iar despreeconomia politică se afirmă de obicei că are un caracter esenţialmente ipotetic".Scoala clasica:are ca data de aparitie si durata perioada cuprinsa de la inceputul sec. xx pana indeceniul al cincilea. Ca reprezentanti putem aminti: Henry Mayol, Frederick Taylor, JaklesMooney, iar in meritul acestei scoli este in primul rand contributia decisiva la consitutiaStiintelor Managementului, precum si la implantarea unei optici economice managementului.Şcoala raţională de gândire managerială a apărut în primele decenii ale secolului alXX-lea şi a fost condusă de francezul Henri Fayol, care în 1916 a publicatManagementul general şi industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistemraţional şi considera că în orice afacere este nevoie ca activităţile, fie ele tehnice,comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, să fie conduse pe bazaunor principii elementare ale managementului.

sCOALA CLASICĂReprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pemetode inductive , promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei managementului.Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol care,

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    

Procesul de formare a economiei ca ştiinţă a avut loc într-o perioadă îndelungată a evoluţiei societăţii omeneşti. Idei şi chiar teorii economice au apărut încă din Antichitate, în special în Grecia antică (Xenofon, Platon, Aristotel), apoi, o lungă perioadă de timp, inclusiv în Evul Mediu, a avut o evolutie lenta a gandirii economice.

O data cu EPOCA MODERNA apar noi curente de gandire economica: Mercantilismul Fiziocratismul

Un moment deosebit in evolutia stiintei economice il reprezinta Scoala clasica engleza in frunte cu Adam Smith.

Şcoala clasică are un sistem teoretic unitar, structurat, caracterizat în linii generale prin:1. o concepţie fundamentală despre organizarea economiei având ca

şi coordonate - capacitatea de autoreglatoare a pieţei pe baza liberei iniţiative şi liberei concurenţe

2. ştiinţa economică devine ştiinţă autonomă cu un obiect de studiu propriu - îmbogăţirea naţiunii

3. metoda clasicilor este cea a abstracţiei ştiinţifice şi a deducţiei.4. universul ideatic preferat este microanaliza – întreprinzătorul

individual este mereu în căutarea propriului interes5. aria problematică a preocupărilor clasicilor s-a circumscris unor

probleme de fond ale economiei: valoare, preţ, producţie, repartiţie, creştere, echilibru, comerţ internaţional.

Adam Smith David Ricardo Thomas Malthus

Jean Baptiste Say Frederic Bastiat

Şcoala clasică a fost reprezentată de:

S-a născut în oraşul Kirkcaldy, în iunie 1723 si este mentorul Scolii Clasice, a cărui lucrare apăruta în1776 - “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” va marca naşterea economiei politice clasice şi fundamentarea teoretică a sistemului economic liberal.

Adam Smith (1723-1790) este considerat părintele economiei politice şi un autor important în domeniul moralei creştine.

Principalele coordonateale

concepţiei economice a lui Adam Smith

sunt:

Concepţia cu privire la bogăţia naţiunii şi factorii creşterii ei

teoria ,,mâinii invizibile’’

• teoria valorii• teoria banilor• teoria capitalului• teoria repartiţiei• teoria avantajului

absolut în comerţul internaţional

Bogatia in conceptia lui A. Smith:bogăţia nu se limitează doar la bani sau pământ se extinde la toate bunurile necesare traiuluimunca şi capitalul sunt factori creatori de bogăţie sporirea bogăţiei depinde de creşterea numărului de muncitori productivi şi de creşterea productivităţii muncii

Concepţie cu privire la bogăţia naţiuniiObiectivul central al lucrării lui A. Smith a fost: cercetarea avuţiei naţiunii şi a căilor de sporire a acesteia

Optimismul liberal al lui Adam Smith poate fi exprimat simplificat prin “teoria mâinii invizibile” conform căreia fără preocuparea deliberată a indivizilor, economia se autoreglează în mod spontan, făcând inutilă orice interventie a statului în mecanismul economic, în afara unor situaţii strict delimitate.

Condiţiile funcţionării “mâinii invizibile” sunt: libertatea economică concurenţa perfectă.

Teoria “mâinii invizibile”

Teoria valoriiFolosind cuvintele lui Smith, munca este “măsura reală a valorii de schimb a tuturor mărfurilor” reprezentand cantitatea de muncă vie cu care poate fi cumpărată.

Teoria banilorBanii reprezintă o marfă specială cu rolul de echivalent general al tuturor celorlalte mărfuri.

Teoria repartitieiÎn elaborarea teoriei sale despre repartiţie, Smith porneşte de laurmătoarea structură socială: muncitori, capitalişti, proprietari de pământ.

Fiecărei categorii sociale îi corespunde o categorie specifică de venitprimar: salariu, profit, respectiv rentă.

A fost preocupat de studiul economiei politice şi de cercetarea ştiinţifică în urma lecturii “Avuţieinaţiunilor”.Pentru Ricardo, obiectul economiei politice este explicarea legilor care reglementează repartiţia sau distribuirea avuţiei.

David Ricardo

Meritele lui David Ricardo la îmbogăţirea patrimoniului gândiriieconomice sunt legate de:

teoria valorii teoria rentei funciare teoria repartiţiei teoria comerţului internaţional.

Teoria valoriiCa şi Smith, Ricardo considera că izvorul valorii este munca productivă. Elaborează o teorie unitară a valorii - muncă, în care mărimea valorii este determinată de munca socialmente necesară pentru producerea ei şi de raritatea,observand că există mărfuri a căror valoare este determinată exclusiv de raritatea lor: sculpturi, tablouri rare, cărţi, monede rare, vinuri de calitate specială etc.

Teoria renteiRicardo defineşte renta ca acea parte din produsul pământului

care se plăteşte land-lordului pentru folosinţa forţelor originale şi indestructibile ale solului. Analizând renta pe baza teoriei valorii - muncă,fiziocrații o consideră ca “un dar al naturii”.

Astfel, renta apare ca o parte de profit pe care arendaşul o plăteşte proprietarului funciar, fără a reduce propriul său profit sub nivelul pe care l-ar fi obţinut investind în altă ramură.

Renta funciară este determinată de 2 condiţii:1. pământul apt pentru agricultură să fie limitat2. să existe diferenţe între terenuri, din punct de vedere al fertilităţii şi al localizării faţă de căile de comunicaţie şi pieţele de desfacere.

Teoria comerțului internaționalPrincipala contribuţie a lui Ricardo în acest domeniu estefundamentarea teoriei costurilor comparative şi a avantajului relativ.Potrivit acestei teorii, necesitatea comerţului exterior este determinată de deosebirile dintre costurile de producţie comparative ale diverselor mărfuri în diferite ţări.

Exemplu:Anglia produce vinul cu 120 ore de muncă, iar în Portugalia costurile sunt de 80; înseamnă că Portugalia are un avantaj absolut faţă de Anglia şi un avantaj relativ mai mare la vin (40 ore muncă).În acest caz, Portugalia va trebui să se specializeze în producţia de vin pentru că are superioritatea cea mai mare.

Jean Baptiste Say

Este considerat cel mai reprezentativ economist al liberalismului clasic francez. În “Tratat de economie politică” (1803) – Jean Baptiste Say, apare ca un bun cunoscător şi admirator al lui Adam Smith, întreprinde o sistematizare şi ordonare a ideilor apărute în “Avuţia naţiunilor”.

Principala contribuţie a lui J. B. Say la gândirea economică este elaborarea “Legii debuşeelor” sau “Legea Say” exprimă acelaşi optimism liberal ca şi “teoria mâinii invizibile” a lui Smith. Ea a fost interpretată ca o garanţie a existenţei continue a unui echilibru economic general, pentru că cererea totală este suma veniturilor factorilor de producţie care, reprezintă valoarea produselor, deci oferta totală. Prin urmare, cererea totală este întotdeauna egală cu oferta totală; crizele de supraproducţie, şomajul nu pot fi decât fenomene trecătoare.

John Stuart Mill

(1806-1873), este considerat ultimul dintre liberalii clasici, este influenţat de opiniile primilor socialişti francezi, ceea ce-l va determina să-şi pună serioase întrebări în privinţa ordinii economice liberale şi alternativei socialiste.

Coordonatele concepţiei economice a lui Mill conturată înPrincipiile economiei politice (1848) sunt: analiza mecanismelor economice studiul transformărilor pe care le poate cunoaşte economia în timp principiile acţiunii statului.

În domeniul politicii fiscale, Mill se pronunţă pentru egalitatea sacrificiilor implicate de plata taxelor, recomandând taxe progresive asupra veniturilor. În acest domeniu, Mill va pune bazele “teoriei sacrificiului”, conform căreia statul prelevă o parte din veniturile contribuabilului, determinându-l la un sacrificiu pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Implicarea statului în economie este legitimă, pentru Mill, doar în acele situaţii în care nu intră în discuţie superioritatea interesului personal.

Tot cu privire la legitimitatea implicării statului în economie, Mill aduce în discuţie două concepte noi: “efecte exterioare” şi “bunuri publice”, concepte ce vor fi preluate de şcoala neoclasică.

BIBLIOGRAFIEGheorghe Popescu " Evoluția gândirii economice’’