Gheorghe Florian Borlea

SCHIMBARI CLIMATICE

NOTE DE CURS

Timisoara

2009

1/147

CURS 1: Introducere – conceptele de schimb ări globale şi schimb ări climatice 1.INTRODUCERE Schimbarile climatice reprezinta o problema actuala prioritara, intrucat atat sistemul natural cat si cel socio-economic sunt sensibile la schimbari ale climei, iar amploarea si viteza prognozate pentru acestea vor avea un impact semnificativ, care va ameninta durabilitatea acestor sisteme. Ecosistemele, viata salbatica si oamenii sunt in general capabili sa se adapteze schimbarilor climatice care apar de-a lungul unor perioade mari de timp. Pana acum, cercetatorii nu au cazut de acord in privinta rapiditatii cu care vor avea loc schimbarile. Totusi, impactul activitatilor umane asupra climei va putea fi masurat peste cateva decenii, si nu secole sau milenii. Motivatia de a actiona in legatura cu schimbarile climatice nu trebuie neaparat gasita in ceea ce omenirea a observat pana acum, ci in ceea ce anticipeaza modelele stiintifice pentru viitorul apropiat. Daca procesul de incalzire va continua in ritmul prognozat astazi, lumea va intra intr-o perioada de schimbari climatice fara precedent in istoria umanitatii. Activitatile umane determina cresterea concentratiilor gazelor cu efect de sera, care tind sa incalzeasca atmosfera si sa induca modificari climatice regionale si globale. ►Defini Ńii:

• Clima care este definita ca o sinteza a vremii pe o perioda de timp suficient de lunga care sa permita determinarea unor anumite caracteristici statistice ale acesteia. (Organizatia Meteorologica Mondiala). In climatologie, conform acordurilor internationale, perioada de 30 de ani (1961-1990) este denumita perioada de referinta.

• Sistem climatic – un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interacŃiunile lor,( notiune introdusa la inceputul anilor ’70);

• Emisii – eliberarea în atmosferă de GES sau de precursori ai unor asemenea gaze dinr-o anumită zonă şi în cursul unei perioade date;

• Gaze cu efect de ser ă ( GES )- constituenŃi gazoşi ai atmosferei, atât naturali cât şi antropici, care absorb şi remit radiaŃia infraroşie;

• Rezervor – unul sau mai mulŃi constituenŃi ai sistemului climatic care reŃin un GES sau un precursor de GES;

• Absorbant – orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariŃia din atmosferă a unui GES, a unui aerosol sau un precursor de GES.

• Sursă – orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă un GES un aerosol sau un precursor de GES.

Natura diferita a acestor subsisteme care interactioneaza intre ele genereaza variabilitatea climatica. Complexitatea sistemului climatic face ca variabilitatea climatica sa se manifeste intr-un domeniu larg de frecvente, incempand cu variabilitatea pe termen scurt (pana la cativa ani) si continuand cu variabilitatea pe termen lung (pana la secole, milenii) iar suprapunerea acestora conduce la variabilitatea climatica observata.Variatiile pe termen scurt sunt cunoscute sub denumirea de fluctuatii/oscilatii care sunt foarte frecvente, in timp ce variatiile pe termen lung sunt associate cu schimbarile climatice.

2/147

• Schimb ări climatice – schimb ări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activit ăŃi omene şti care altereaz ă compozi Ńia atmosferei la nivel global şi care se adaug ă variabilit ăŃii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;( Conventia Cad ru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatic-UNFCCC).

Elemente climatice Soarele este principalul actor in sistemul climatic, emitand radiatia solara care incalzeste Pamantul. Energia solara este mai puternica in regiunile ecuatoriale, intensitatea radiatiilor solare scazand catre poli. Acest fapt determina tipurile de circulatie a vanturilor si a curentilor oceanici, care influenteaza dezvoltarea sistemelor climatice. Atmosfera actioneaza ca o patura protectoare, mentinand o temperatura propice vietii pe Pamant si ecranand razele daunatoare ale Soarelui. Formata din mai multe straturi distincte, atmosfera actioneaza ca un "depozit" pentru diverse gaze si particule. Atat structura atmosferei cat si modul in care se realizeaza circulatia aerului au un efect considerabil asupra climei si a sistemelor climatice, inclusiv asupra regimului precipitatiilor. Atmosfera Pamantului este formata din 78% azot (N2), 21% oxigen (O2) si 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezinta 0,03-0,04%, in timp ce vaporii de apa (H2O) variaza intre 0 si 2%. Oceanele acopera aproximativ trei sferturi din suprafata Pamantului. Apa se raceste si se incalzeste mai incet decat aerul, moderand in acest fel climatul din zonele de coasta. Curentii oceanici ajuta la distribuirea caldurii pe glob, punand in miscare apele tropicale catre poli si apele mai reci catre ecuator; astfel, oceanele influenteaza puternic climatele regionale. Oceanele sunt si un depozit important de carbon si joaca un rol deosebit in absorbtia unei parti a dioxidului de carbon antropogenic. Apa, sub toate formele ei, are un rol important si complex in procesele climatice. Cantitatea medie de precipitatii (ploaie sau zapada) pe care o primeste o zona este o componenta climatica importanta. Apa ajuta la racirea suprafetei terestre (prin evaporare), reflecta energia solara (apa sub forma de nori sau straturi de gheata) si mentine Pamantul cald (prin vaporii de apa). Structurile terestre si caracteristicile lor - de exemplu padurile, deserturile si muntii - pot influenta atat clima globala cat si pe cea regionala. Solul se incalzeste si se raceste mai repede decat apa, afectand cursul curentilor de aer si formarea sistemelor climatice. Tipul de suprafata terestra influenteaza cantitatea de energie solara care este reflectata sau absorbita de Pamant. Zonele albe, precum cele inzapezite, reflecta razele solare, in timp ce zonele intunecate absorb mai multa caldura. Efectul de sera natural “Efectul de sera” este termenul popular folosit pentru a descrie modul in care atmosfera Pamantului asigura o temperatura propice vietii pe planeta. Aproximativ jumatate din radiatia solara trece prin atmosfera. Restul este reflectat de nori, este imprastiat de vaporii de apa si de particulele din atmosfera sau este absorbit de aceasta. O parte din radiatia solara care atinge Pamantul este reflectata inapoi in spatiu (in medie aproximativ o treime). Din ceea ce ramane, o parte e absorbita de atmosfera, insa majoritatea este absorbita de sol si oceane. Suprafata Pamantului se incalzeste si, ca rezultat, emite radiatie infrarosie (caldura). O parte din aceasta radiatie este trimisa in spatiu, insa majoritatea ramane in atmosfera. Unele gaze din atmosfera constituie un strat izolator al Pamantului si impiedica caldura sa iasa in spatiu; acestea sunt asa-numitele gaze cu efect de sera (GES). Ele actioneaza ca o patura, absorbind caldura si reflectand-o inapoi catre suprafata Pamantului, incalzind atmosfera si provocand ceea ce este cunoscut sub numele de efect de sera natural. Fara acest efect, Pamantul ar fi mult mai rece decat acum (temperatura sa medie

3/147

globala ar fi de cca -18 grade C, fata de cea actuala de cca +15 grade C) si neospitalier pentru viata. Gazele cu efect de sera Cinci gaze care apar in mod natural provoaca in principal efectul de sera: vaporii de apa, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot si ozonul. Concentratia in atmosfera a acestor gaze este influentata de activitatile umane. O alta categorie de gaze cu efect de sera este alcatuita din componente chimice create de oameni (halocarburile). Vaporii de apa (H2O) sunt cele mai cunoscute GES, contribuind cel mai mult la efectul natural de sera. Cantitatea de vapori de apa din atmosfera creste odata cu temperaturile de la suprafata Pamantului, dat fiind ca temperaturi mai ridicate maresc atat evaporarea cat si capacitatea aerului de a ingloba vapori de apa (vaporii de apa executa un ciclu complet prin atmosfera destul de repede, aproximativ o data la opt zile in medie). Astfel, chiar daca oamenii nu influenteaza direct si semnificativ cantitatea de vapori de apa din atmosfera, temperaturile in crestere (datorate si activitatilor umane) vor determina marirea concentratiei vaporilor de apa in atmosfera. Pe de alta parte, trebuie tinut cont si de faptul ca suprafata norilor reflecta radiatia solara inapoi in spatiu. In acest sens, albedoul - reflectarea radiatiilor solare de catre sistemul Pamant plus atmosfera sa - creeaza dificultati in efectuarea unor calcule exacte. Daca, spre exemplu, calota glaciara s-ar topi, albedoul s-ar reduce semnificativ. Intinderile de apa si vaporii de apa absorb caldura, in timp ce gheata si zapada o reflecta. Dioxidul de carbon (CO2) este degajat in atmosfera prin procesul de putrezire, procesele naturale ale vietii vegetale si animale si prin arderea combustibililor fosili si a altor materiale. El este partial indepartat din atmosfera prin fotosinteza plantelor si prin absorbtia in oceane. Cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera este considerata determinanta pentru tendinta actuala de incalzire. Metanul (CH4) nu este la fel de abundent ca H2O sau CO2, insa este mai eficient in procesul de retinere a caldurii, ceea ce il face un GES foarteputernic. Este degajat atunci cand materia organica putrezeste intr-un mediu lipsit de oxigen. Principalele surse de metan sunt mlastinile, campurile de orez, procesele digestive animale, extractia de combustibili fosili si deseurile putrezite. Protoxidul de azot (N2O) provine in principal din soluri si oceane. O parte este degajata de arderea combustibililor fosili si a materialului organic. Cultivarea terenurilor si utilizarea ingrasamintelor contribuie la cresterea cantitatii de N2O din atmosfera. Este un GES puternic, prezent insa in concentratii foarte mici. Ozonul (O3 ) exista in stare naturala in atmosfera superioara (stratosfera) unde joaca un rol important in protejarea Pamantului de razele ultraviolete (UV), daunatoare, ale Soarelui. Cea mai mare parte a ozonului din atmosfera inferioara (troposfera) este rezultatul reactiilor chimice implicand agenti poluanti. De fapt, ozonul este produs prin reactii fotochimice ce au loc intre substante emise direct - asa - numitii "precursori". Rolul sau in schimbarile climatice este semnificativ, complex si dificil de cuantificat. Halocarburile sunt un grup de substante chimice, produse de oameni, care contin halogeni (bromura, clorura sau fluorura) si carbon. Multe dintre ele sunt GES foarte puternice (precum CFC-12, HCFC-22, CF4, SF6). Fenomenul de subtiere a stratului de ozon (care filtreaza radiatiile nocive ultraviolete ale Soarelui) din stratosfera este

4/147

deseori asociat cu incalzirea globala. Legatura intre acestea este faptul ca ambele fenomene sunt consecinte ale activitatii umane si ca substantele care provoaca gaura in stratul de ozon (de ex. clorofluorocarburile, CFC, folosite la refrigerare) au si un insemnat efect de sera. Desi producerea si utilizarea CFC a fost oprita - in urma Protocolului de la Montreal din 1986 -, efectele lor negative vor persista datorita perioadei lor indelungate de viata in atmosfera, de 60 pana la 120 de ani. Mai mult, generatia urmatoare de substante refrigeratoare, conceputa astfel incat sa nu mai dauneze stratului de ozon are, din nefericire, un efect de sera inca pronuntat. Vaporii de apa sunt de multa vreme recunoscuti ca fiind cel mai abundent gaz cu efect de sera din atmosfera terestra, dar contributia lor la incalzirea globala a fost abia recent dezbatuta . Folosind datele colectate de la satelitii NASA, cercetatorii au confirmat cu exactitate efectul de retinere a caldurii pe care il are apa din atmosfera, validand rolul critic al gazului in schimbarea climatica. Andrew Dessler si colegii sai de la Unversitatea A&M din Texas au demonstrat ca efectul de incalzire al vaporilor de apa este suficient de intens incat sa dubleze amenintarea incalzirii climatice cauzata de emisiile de dioxid de carbon din atmosfera. Echipa de cercetare a folosit datele obtinute de la satelitii NASA pentru a masura cu precizie umiditatea primilor 15 kilometri de atmosfera terestra. Informatiile au fost corelate cu observarile schimbarilor temperaturii globale, permitandu-le cercetatorilor sa realizeze o imagine clara a interactiunii dintre vaporii de apa, dioxidul de carbon si alte gaze care incing atmosfera Efectul de sera intensificat Efectul natural de sera regleaza temperatura Pamantului, mentinand conditiile de viata. Totusi, cand cantitatile de GES se modifica, capacitatea atmosferei de a inmagazina caldura este, si ea, afectata. Activitatile umane determina degajarea unor cantitati semnificative de GES, care raman in atmosfera pe termen lung. Cel mai important impact al activitatilor umane moderne este degajarea unor mari cantitati de dioxid de carbon si metan - in primul rand ca urmare a utilizarii combustibililor fosili - responsabila de cresterea cu 50% a concentratiilor GES in atmosfera. Alte 20% din emisiile globale de GES provin din industria chimica, inclusiv CFC-urile, care sunt extrem de rezistente. O alta sursa importanta este folosirea pe o scara din ce in ce mai larga a agriculturii intensive (sursa de CO2, CH4 si N2O), care este responsabila pentru 15% din emisiile GES. Distrugerea padurilor genereaza alte 15 procente din totalul emisiilor de GES. Dioxidul de carbon, mai abundent de aproximativ 200 de ori decat metanul, absoarbe radiatia infrarosie de 20 de ori mai putin. CO2 ramane aproximativ un secol in atmosfera, iar metanul 10 ani. Per total, contributia CO2 la efectul de sera global este de trei ori mai mare decat cea a metanului. Emisiile de CO2 corespunzatoare activitatilor umane actuale se datoreaza: 35% productiei si distributiei de energie (incluzand arderea combustibililor fosili - carbune, gaz si petrol, cat si extragerea lor, rafinarea si transportul); 30% industriilor; 20% transporturilor; 15% sectorului rezidential si altor activitati. Informatiile extrase din datele referitoare la temperatura si la concentratia de CO2 din atmosfera din ultimii 400 000 de ani (sursa: Vital Climate Graphics - The Impacts of Climate Change, UNEP/GRID-Arendal) arata ca exista o stransa legatura intre continutul de dioxid de carbon din atmosfera si temperatura. CO2 din atmosfera a crescut de la o concentratie de aproximativ 280 ppmv (ppmv = parti pe milion din volum) in perioada preindustriala la aproximativ 367 ppmv in prezent (conform masuratorilor efectuate asupra blocurilor de gheata in Antarctica si in cadrul

5/147

Observatorului Mauna Loa, Hawaii). Incepand cu revolutia industriala (1860), concentratiile de CO2 au crescut cu 30%, iar cele de CH4 cu 145%. Incepand cu secolul al XVIII-lea, omenirea a devenit din ce in ce mai dependenta de combustibilii fosili pentru a obtine caldura si electricitate si pentru a transporta bunuri si persoane. Extractia combustibililor fosili determina aparitia emisiilor de metan si dioxid de carbon, in timp ce arderea lor degaja in atmosfera dioxid de carbon si protoxid de azot. Continutul de carbon al combustibililor fosili este oxidat la ardere si degajat ca dioxid de carbon; fiecare tona de carbon arsa produce 3,7 tone de dioxid de carbon. Se observa o crestere relativ permanenta a temperaturii, in special dupa anul 1900, cu cel mai mare salt dupa 1980. Din figurile 5-7 se poate observa o corelatie intre datele prezentate: concentratiile de CO2 si CH4 cresc continuu pe perioada considerata, la fel si temperatura; cresterea cea mai rapida a acestor marimi are loc dupa mijlocul secolului al XX-lea. Situatia actuala O prognoza realista asupra schimbarilor viitoare ale climei nu este fezabila in lipsa cunostintelor despre istoria climatica. Caracteristicile climei din trecut sunt inscrise in sedimentele terestre si marine, in calotele glaciare intinse din Antarctica si Groenlanda, cat si in inregistrari biologice precum cele din polen, inelele copacilor sau recifele de corali. In plus, omul a consemnat in ultima vreme numeroase date privind clima. Clima Pamantului este variabila in mod natural, tendintele de incalzire si racire fiind un aspect normal al ciclurilor climatice. De aceea, este destul de dificil sa distingem intre fenomenele naturale si rezultatele activitatilor umane. Este recunoscut faptul ca Pamantul trece in prezent printr-o perioada de incalzire, dar nu este clar daca fortele naturale contribuie la aceasta tendinta sau actioneaza impotriva ei. Cu alte cuvinte, o tendinta naturala de racire ar masca unele dintre efectele incalzirii provocate de oameni; o tendinta naturala de incalzire ar amplifica efectele. Cercetarile continua pentru a intelege mai bine factorii care contribuie la tendintele deja identificate. Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, clima a inregistrat o tendinta de incalzire, insa aceasta faza a fost precedata de asa-numita “mica glaciatiune” care a inceput in secolele XIII-XIV. Temperatura medie globala la suprafata Pamantului a crescut cu aproximativ 0,3 pana la 0,6 grade C de la sfarsitul secolului al XIX-lea si cu aproximativ 0,2 pana la 0,3 grade C in ultimii 40 de ani, aceasta din urma reprezentand perioada cu datele cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douazecilea an consecutiv in care temperature s-a ridicat peste limita normala. Sapte din cei mai calzi zece ani au fost in perioada 1990-2000. Toate continentele lumii au inregistrat temperaturi peste medie in ultimii ani. Cea mai puternica incalzire a fost observata in ariile continentale aflate intre 400 si 600 latitudine nordica (intre centrul Spaniei si nordul Norvegiei), in timpul iernii si al primaverii. Incalzirea este evidenta prin valorile temperaturilor aerului atat pe suprafetele oceanice cat si terestre. Indicatori indirecti precum micsorarea suprafetei ghetarilor sustin incalzirea observata. Zonele cu o tendinta de crestere a temperaturii se afla in nord-vestul Oceanului Atlantic si la latitudinile medii ale Oceanului Pacific de Nord. O incalzire generala a intregii troposfere a fost evidentiata prin analiza profilelor de temperatura din atmosfera. Precipitatiile au crescut in Emisfera nordica la altitudini mari, in special in timpul sezonului rece. In zonele subtropicale si tropicale, din Africa pana in Indonezia, precipitatiile au scazut in trepte dupa 1960. Aceste schimbari sunt in concordanta cu datele despre schimbarile in sistemul de curenti, nivelul lacurilor si suprafata solurilor. Media precipitatiilor la nivelul uscatului a crescut de la inceputul secolului XX pana in jurul

6/147

anului 1960, scazand apoi pana in anul 1980. Lipsesc date despre precipitatiile la nivelul suprafetelor oceanice. In ultimii 100 de ani, nivelul global al marii a crescut cu 10 pana la 25 de cm. Incalzirea globala nu s-a produs in aceeasi masura peste tot. In unele regiuni, precum nord-vestul Canadei, Siberia si in Alpi, cresterea temperaturii a fost mult mai mare decat media globala. In Alpi (Elvetia) s-a inregistrat o crestere de 1 grad C, iar in anumite locatii chiar de 2 grade C. Cercetari din Austria si sudul Germaniei au dus la rezultate similare. Regiunile montane joaca un rol important in ciclul hidrologic; datorita pantelor abrupte si a eroziunii puternice, muntii sunt foarte sensibili la variatii climatice. Ghetarii montani reactioneaza mai repede la schimbarile climatice decat calotele intinse de gheata, fiind, din acest motiv, foarte buni indicatori pentru modificarea bilantului energetic. Nu numai ghetarii din Alpi, ci si cei din Anzi si Muntii Stancosi s-au diminuat considerabil, in timp ce unii ghetari din Norvegia au crescut masiv datorita cresterii cantitatii de precipitatii in timpul iernii. Intre anii 1850 si 1970, in Alpi s-a redus suprafata acoperita de gheata cu o treime si masa ghetarilor la jumatate. Din 1980, alte 10 pana la 20 de procente din suprafata acoperita cu gheata au fost pierdute. O variatie climatica neregulata si pe termen scurt este fenomenul El Nino, care apare in medie o data la sapte ani si este cauzat in primul rand de interactiunile din sistemul climatic. Timp de un an sau doi, cat dureaza un eveniment El Nino, se produce o incalzire masiva a zonei tropicale din estul Oceanului Pacific. Aceasta cauzeaza anomalii de circulatie in atmosfera si o serie de schimbari climatice in multe regiuni tropicale, dar si temperate. Schimbarea temperaturii globale a Terrei Datele estimative oferite in raportul IPCC din 1995 sugereaza ca este posibil ca temperatura medie globala sa creasca cu 1 pana la 3,5 grade Celsius in secolul XXI (cu o rata medie acceptata estimata la 2 grade Celsius). Estimarile bazate pe modele mai recente sugereaza ca rata de crestere ar putea fi mai mare. Regiunile globului nu vor fi afectate in mod egal. Diferentele se refera la magnitudinea prognozata a schimbarilor climatice, ca si la vulnerabilitatea si capacitatea de adaptare a regiunilor Terrei. Cercetatorii prevad ca incalzirea va fi mai accentuata in regiunile polare decat in cele ecuatoriale. Aceasta are implicatii considerabile asupra ecosistemelor polare, asupra vietii salbatice din zona si a locuitorilor. In acelasi timp, prognozele arata ca in interiorul continentelor se va produce o incalzire mai puternica decat in zonele costiere. Regiunile din interiorul continentelor ar putea fi confruntate cu valuri de caldura mai frecvente si mai intense. Se presupune ca in prima parte a secolului XXI se va produce topirea foarte accelerata a ghetarilor din Alpi. Pana in jurul anului 2035, jumatate din ghetarii existenti ar putea disparea si, pana la mijlocul secolului XXI, pierderile ar putea ajunge la trei sferturi. In cazul unei incalziri generale, in Antarctica ar putea cadea mai multa zapada, iar calota de gheata ar putea creste. Cresterea nivelului marii Temperaturile mai ridicate vor duce la expansiunea termica a oceanelor si la topirea ghetarilor si a calotei glaciare. Acestea vor determina cresterea suplimentara a volumului de apa din oceanele lumii si a nivelului marii. Estimari pe termen mediu arata ca nivelul marii va creste cu o medie de 5 cm pe deceniu. In zonele costiere se gasesc nu numai ecosisteme valoroase, dar si peste 50% din populatia globului. Acestea vor fi expuse la dezastre naturale precum furtuni, inundatii, eroziunea coastei si incursiuni ale apei sarate. Nu toate tarile costiere si insulele vor putea sa isi protejeze eficient zonele costiere. Impact asupra agriculturii

7/147

Dintre toate segmentele economiei, agricultura este cea mai sensibila la clima. Se estimeaza ca, daca dioxidul de carbon atmosferic atinge concentratii duble fata de cele preindustriale - ceea ce este asteptat sa se intample pana la jumatatea secolului XXI daca nu sunt luate masuri de prevenire -, media globala de productie a plantelor cultivate va ramane aproximativ aceeasi. Totusi, modificarile in dispunerea zonelor climatice si de vegetatie catre latitudini si altitudini mai mari vor necesita adaptari regionale considerabile, in special in zonele de tranzitie. In zonele aride ale Pamantului, riscul de malnutritie va creste probabil, dat fiind ca necesitatile de adaptare, cum ar fi schimbarea culturilor, a irigatiilor si utilizarii solului nu sunt intrunite. Perioadele de crestere pentru anumite culturi se vor scurta cu trei pana la patru saptamani in unele zone, dar vor creste in altele. Atat perioada de recolta cat si perioadele corespunzand stagiilor individuale ale dezvoltarii recoltelor se vor schimba. Schimbari globale ale vegetatiei Calculele au aratat ca dublarea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera va determina deplasarea taigalei, a tundrei, a padurilor de foioase din zonele calde si a padurilor de conifere din zona temperata calda cu pana la 600 de km catre poli. Padurea tropicala ar putea acoperi o zona mai mare decat acum. Daca incalzirea accelerata cauzeaza o deplasare prea rapida a zonelor de vegetatie, atunci plantele nu vor avea timp sa se adapteze, iar structura comunitatilor de plante se va schimba. Structura si dispunerea multor ecosisteme se vor modifica, in functie de modul de raspuns al speciilor individuale la clima in schimbare, unele ecosisteme devenind instabile pentru mai multe secole. Oamenii trebuie sa actioneze pentru a proteja habitatele, de pilda prin construirea unor structuri fizice pentru a proteja zonele umede costiere, rezervarea unor terenuri suplimentare, eventual la nordul celor existente, pentru migratia speciilor. De asemenea, se pot crea "coridoare de migratie" care sa lege zonele protejate pentru diverse specii de plante si animale. Expansiunea deserturilor Viitoarele schimbari ale climei vor accelera probabil extinderea deserturilor, datorita cresterii temperaturii, ceea ce va antrena o scadere a precipitatiilor in aceste zone. Pana acum, datorita in primul rand practicilor nepotrivite de inginerie agricola si irigatii, o suprafata de circa 20 de milioane km2 a fost transformata in desert. Intensificarea ciclului hidrologic Evaporarea si precipitatiile vor creste cu circa 3 pana la 15%, ceea ce va conduce la o intensificare considerabila a ciclului hidrologic. Conform rezultatelor modelelor utilizate, surplusul de precipitatii va fi diferit in diversele regiuni ale lumii. Cresterea precipitatiilor este asteptata in principal in zone tropicale si la latitudini inalte, unde se inregistreaza deja cantitati considerabile de precipitatii. In alte regiuni, precum unele zone subtropicale aride, precipitatiile vor scadea, amplificand contrastul dintre regiunile climatice aride si cele umede. Pe areale mari din Europa se vor putea inregistra mai multe precipitatii iarna si mai putine vara. Frecventa ploilor abundente si a zilelor fara precipitatii va creste, creand o tendinta de crestere a frecventei fenomenelor meteorologice extreme. Disponibilitatea si lipsa apei Variatiile alarmante ale climei globale vor influenta rezervele de apa prin modificarea regimului precipitatiilor si a evapotranspiratiei (evaporarea solului plus cea provenita din vegetatie). Totusi, consecintele la nivel regional nu pot fi inca prevazute cu o precizie ridicata. In unele parti ale lumii, oamenii sufera deja de o lipsa acuta a apei, fenomen care va fi intensificat de clima viitoare si care se va extinde catre mai multe

8/147

regiuni. Influenta asupra sanatatii umane Se asteapta ca schimbarile climatice sa aiba consecinte negative semnificative asupra sanatatii oamenilor. Valuri de caldura mai frecvente si mai intense, in special in “insulele urbane de caldura” ale oraselor mari, impreuna cu alte fenomene meteorologice extreme, au fost deja identificate drept o cauza pentru cresterea mortalitatii. Transmiterea unor numeroase boli infectioase este influentata de factorii climatici. Agentii infectiosi si organismele purtatoare sunt sensibili la factori ca temperatura, apa de suprafata, umiditatea aerului si a solului si schimbari in distributia padurilor. Malaria este un exemplu de astfel de boala care se poate extinde pe arii mai mari datorita cresterii temperaturii si umiditatii, in special in zonele din sud-estul Asiei, America de Sud si anumite parti din Africa. In tarile tropicale, boli ca malaria reprezinta deja o cauza importanta de imbolnaviri si decese. Impact economic In perioada 1990-2000, numarul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decat in anii 1960-1970. Marea majoritate a acestor dezastre si daunele pe care le-au produs au fost cauzate de fenomene meteorologice extreme. Exista semne ca incalzirea globala si consecintele sale, cresterea nivelului marii, intensificarea furtunilor si cresterea frecventei ploilor puternice contribuie deja considerabil la catastrofe, pe langa alti factori precum cresterea populatiei, urbanizarea si vulnerabilitatea in crestere. Domeniile economice bazate pe resurse - cum ar fi industria energetica, turismul - pot intampina provocari majore. Infrastructura urbana actuala, coridoarele de transport si de utilitati, sistemul public de sanatate si capacitatile de raspuns la urgente pot necesita un proces de extindere si actualizare pentru a putea face fata efectelor provocate de schimbarile climatice. Schimbarile climatice ar putea conduce la probleme pentru mediul construit existent (cladirile, soselele, caile ferate si alte structuri). Spre deosebire de fenomenele meteorologice extreme, caz in care daunele sunt provocate in cateva secunde, minute sau zile, deteriorarea indusa de elementele meteorologice ar putea deveni evidenta in cateva luni sau chiar ani (ex.: deteriorarea accelerata a caramizilor si a materialelor de beton armat). Trebuie sa dezvoltam deja acum actiuni preventive pentru ca infrastructura sa nu devina mai vulnerabila in viitorul apropiat. In toate sectoarele economice majore trebuie elaborate studii de impact, de analiza a riscurilor si oportunitatilor si trebuie dezvoltata constientizarea in privinta acestor probleme, in scopul planificarii afacerilor, dezvoltarii politicilor, ca si pentru populatie. Adaptarea la noile sisteme climatice va fi dificila si, in unele cazuri, foarte costisitoare. Principalele acorduri internationale cu privire la atenuarea efectelor schimbarilor climatice Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimb arile climatice Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice, UNFCCC, a fost semnata la Summit-ul Pamantului de la Rio de Janeiro in iunie 1992 de catre 154 de state. Ea a luat fiinta in urma semnalarii unor motive de ingrijorare la sfarsitul anilor 1980 legate de cresterea gradului de constientizare la nivel politic si public asupra problematicii de schimbari climatice. Conventia furnizeaza un cadru legal international si un set de principii acceptabil pentru aproape toate tarile implicate. Conventia accepta faptul ca schimbarile climatice reprezinta o problema serioasa si asigura tarile in curs de dezvoltare ca abordarea acesteia este in prezent responsabilitatea in primul rand a tarilor industrializate. UNFCCC a intrat in vigoare in martie 1994 dupa ratificarea de catre 50 de semnatari si a fost ratificata de 181 de

9/147

state, numite “Parti ale Conventiei”. Statutul sau de conventie cadru inseamna ca asa-numite protocoluri pot fi adaugate pentru a preciza obiectivele de reducere sau masuri speciale pentru reducerea emisiilor de GES. Articolul 2 al UNFCCC stabileste obiectivul general al Conventiei: “Obiectivul fundamental al acestei Conventii este sa realizeze stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera la un nivel care sa previna interferenta antropogenica periculoasa cu sistemul climatic. Un astfel de nivel trebuie atins intr-o perioada de timp adecvata pentru a permite ecosistemelor sa se adapteze in mod natural la schimbarile climatice, sa asigure ca productia alimentara nu este amenintata si sa permita dezvoltarea economica intr-un mod durabil.” UNFCCC se bazeaza pe patru principii majore: 1) Echitatea - modul echitabil de distribuire intre state a sarcinii de reducere a emisiilor de GES, avand in vedere faptul ca, pana acum, emisiile au provenit, in principal, din statele industrializate ale Europei si Americii de Nord; 2) Actiunea preventiva - climatologia foloseste prognoze ce presupun anumite nivele de incertitudine. Partile, insa, trebuie sa actioneze acum pentru a proteja clima si nu pot astepta pana la aparitia unei dovezi stiintifice absolute asupra impactului schimbarilor climatice. 3) Eficienta - politicile si masurile de abordare a schimbarilor climatice trebuie sa fie eficiente in ceea ce priveste costurile, pentru a asigura beneficii globale la cel mai mic cost posibil. 4) Dezvoltarea durabila - definita ca “dezvoltarea care satisface toate necesitatile prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a si le satisface pe ale lor.” Conventia presupune angajamentul tuturor Partilor: - sa dezvolte, sa aduca la zi periodic, sa publice si sa puna la dispozitia Conferintei Partilor inventare nationale de surse si bazine de absorbtie de emisii de GES; - sa formuleze, sa implementeze, sa publice si sa aduca la zi in mod regulat programele nationale sau, acolo unde este cazul, regionale, continand masuri de limitare a schimbarilor climatice si de facilitare a adaptarii corespunzatoare la schimbarile climatice; sa promoveze managementul durabil; - sa promoveze si sa coopereze in dezvoltarea, aplicarea si difuzarea problematicii de schimbari climatice, inclusiv a transferului de tehnologii, practici si procese, educatie, instruire si constientizare publica; - sa coopereze in pregatirea pentru adaptarea la impactul schimbarilor climatice; sa dezvolte si sa elaboreze planuri integrate corespunzatoare pentru managementul zonelor de coasta, al resurselor de apa si activitatilor agricole si pentru protectia si reabilitarea ariilor afectate de seceta si desertificare, in special din Africa, precum si a celor afectate de inundatii; - sa transmita Conferintei Partilor informatii legate de implementare. In plus, Conventia angajeaza Partile - tari dezvoltate si alte Parti incluse in Anexa I sa ia mai multe masuri specifice, si anume sa adopte politici si masuri care sa demonstreze ca statele dezvoltate sunt intr-o pozitie de frunte in modificarea tendintelor pe termen lung ale emisiilor antropogenice, conform obiectivului Conventiei. Conventia stabileste, de asemenea, responsabilitatile financiare ale tarilor din Anexa II - in principal tari ale OECD - pentru asistarea tarilor in curs de dezvoltare in respectarea obligatiilor din cadrul Conventiei si sprijinirea tarilor vulnerabile in mod deosebit, in adaptarea la schimbarile climatice, printre altele si prin transferul/accesul la tehnologii nepoluante si “knowhow”. Organismul central infiintat prin Conventie este Conferinta Partilor (Conference of the Parties - CoP), ce se intruneste anual.

10/147

Secretariatul se ocupa cu desfasurarea de zi cu zi a activitatilor Conventiei si eforturile asociate, transmiterea rapoartelor si pregatirea pentru intalnirile CoP. Organismul subsidiar pentru consultanta stiintifica si tehnologica (“Subsidiary Body for Scientific and Technological Advice” - SBSTA), cuprinzand reprezentanti guvernamentali cu competenta in domeniile relevante de expertiza, este un forum de negociere ce se intruneste intre Conferintele anuale. In paralel, Organismul subsidiar pentru implementare (“Subsidiary Body for Implementation” - SBI) - cuprinzand in mod similar reprezentanti guvernamentali - asista CoP in evaluari si revizuiri. Conventia defineste, de asemenea, un mecanism pentru asigurarea resurselor financiare pe o baza concesionala sau de granturi, inclusiv pentru transferul de tehnologii. Fondul Global de Mediu (“Global Environmental Facility” - GEF), gazduit de Banca Mondiala si supervizat in comun cu Programul de mediu al Natiunilor Unite a fost acceptat ca agentie interimara. Protocolul de la Kyoto La prima Conferinta a Partilor, de la Berlin, 1995, Partile au decis ca angajamentele UNFCCC pentru Partile din Anexa 1 nu erau “corespunzatoare” si au lansat o noua runda de discutii pentru a se decide asupra unor angajamente mai stricte si mai detaliate pentru acele tari. Dupa doi ani de negocieri, a fost adoptat Protocolul de la Kyoto, la CoP 3, in decembrie 1997. Conferinta de la Kyoto a fost evenimentul cel mai mare si cu cel mai mare impact asupra problematicii de mediu de dupa Summit-ul Pamantului de la Rio de Janeiro. Infiintat in contextul constrangerilor substantiale ale negocierilor globale, Protocolul de la Kyoto este o realizare remarcabila. Realizarea centrala a Protocolului este definirea unor constrangeri legale si cuantificate a emisiilor de GES pentru fiecare tara industrializata. Protocolul de la Kyoto defineste emisiile de GES permise pentru fiecare Parte in termeni de cantitati alocate pentru perioada de angajament 2008-2012. Anexa A a Protocolului specifica gazele cu efect de sera si sursele lor. Angajamentele se aplica tarilor industrializate din Anexa 1 a Conventiei, iar angajamentele numerice sunt specificate in Anexa B a Protocolului. Angajamentele insumeaza o reducere de 5,2% fata de emisiile GES din anul 1990, iar angajamentul general este urmatorul: “Partile incluse in Anexa 1 vor asigura, individual sau in comun, ca emisiile lor antropogenice totale de dioxid de carbon echivalent (CO2e) pentru gazele cu efect de sera specificate in Anexa A sa nu depaseasca cantitatile alocate conform limitarii cuantificate de emisii si angajamentelor de reducere inscrise in Anexa B […], avand in vedere reducerea emisiilor totale ale acestor gaze cu cel putin 5% fata de nivelul anului 1990 in perioada de angajament 2008-2012.” Protocolul introduce trei mecanisme flexibile pentru transferul international (implementarea in comun, mecanismul de dezvoltare curata, comertul cu credite de emisii). Daca o tara emite mai mult decat cantitatea alocata ei sub Protocol, ea poate folosi aceste mecanisme pentru a achizitiona fie unitati de cantitate alocata ("Assigned Amount Units" - AAU) prin comercializarea acestora, fie unitati de reducere a emisiilor ("Emission Reduction Units" - ERU) obtinute in urma proiectelor implementate in comun, fie reduceri certificate de emisii ("Certified Emission Reductions - CER) prin mecanismul de dezvoltare curata. Mecanisme de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera Pe langa politicile si masurile interne de care statele vor avea nevoie pentru a-si indeplini obiectivele, Protocolul de la Kyoto stabileste urmatoarele mecanisme flexibile internationale, bazate pe principiile pietei: - Implementarea in comun (“Joint Implementation” - JI); - Mecanismul de dezvoltare curata (“Clean Development Mechanism” - CDM); - Comertul cu credite de emisii (“Emissions Trading” - ET).

11/147

Mecanismele flexibile au drept scop sa asiste tarile din Anexa 1 in atingerea obiectivelor, permitand reducerea emisiilor acolo unde aceasta se face cu cel mai mic cost posibil. In acelasi timp, aceste mecanisme pot facilita transferul de tehnologii sau fluxurile financiare spre tarile in curs de dezvoltare sau cu economiile in tranzitie. Participarea in aceste mecanisme este voluntara. Cu alte cuvinte, prin aceste mecanisme, Protocolul creeaza stimulente pentru tarile industrializate sa investeasca in tehnologii curate, ecologice in tarile cu economie in tranzitie (“Economies in Transition” - EIT), precum si in tarile in curs de dezvoltare. JI si CDM sunt instrumente bazate pe proiecte. Spre deosebire de ET, JI si CDM asigura reduceri reale ale emisiilor prin investitii si, se spera, inovatii tehnologice si dezvoltare durabila in tarile in curs de dezvoltare si economiile in tranzitie. In prezent avem la nivelul Comisiei Europene o intensa activitate pentru realizarea unor astfel de acorduri la nivel european in regim de urgenta. România ca parte a IPCCC a dezvoltat o Startegie NaŃională in domeniu. Problema principala a acestor acorduri este aceea ca se refera la probleme globale si pentru a fi eficiente ele trebuie aplicate la scara planetara. Simpla aplicare a lor al scara regionala nu este eficienta. Cuvinte cheie: Clima, Gaze cu efect de ser ă (GES), Schimb ări climatice, UNFCCC, Protocolul de la Kyoto. http://terraiii.ngo.ro/index.stm?apc=ci-r0x1--&x=26390 Intrebari:

1. Care sunt principalele elemente climatice ? 2. Descrieti efectul de sera natural. 3. Care sunt gazele cu efect de sera ? 4. Ce este efectul de sera intensificat ? 5. Conventii si acorduri internationale referitoare la atenuarea efectelor

schimbarilor climatice.

12/147

CURS II

Istoricul problematicii schimbarilor climatice

In planul istoriei natural-sociale, daca veacurile XIX si XX au fost cele ale nasterii si conceptualizarii ideii ecologice, precum si ale afirmarii actiunii sistematice de protejare a mediului, secolul XXI va fi dominat, fara îndoiala, de confruntarea cu si preocuparea de a solutiona problemele existential-naturale globale, în frunte cu schimbarile climatice. Generate prin amplificarea unor daturi obiective de “amprenta” umana, acestea au ajuns, în evolutia lor, la punctul nevralgic al ruperii echilibrului si al trecerii la o noua stare, devastatoare pentru civilizatia umana. Atingerea punctului de alarma este dovedita de frecventa si periculozitatea sporite ale fenomenelor meteorologice extreme, cu caracter dezastruos; daca între 1950 si 1959 s-au produs 13 catastrofe provocate de clima, în perioada 1990-1999 s-a ajuns la 74, iar în deceniul în curs ne asteptam ca numarul lor sa fie de ordinul sutelor. Aceste realitati au generat la nivel mondial, mai întai, îngrijorarea cercurilor stiintifice responsabile, fapt care a condus la crearea de catre ONU, în 1988, a Grupului interguvernamental de experti privind evolutia climatului (IPCC), devenit principalul centru de gestionare a problemei din perspectiva informational-predictiva, urmata de o actiune politico-diplomatica semnificativa, desfasurata pe acest suport si cu importante efecte în planul cooperarii internationale.

Ipoteza unei schimbări climatice favorizate de factorul antropic a apărut de fapt în anul 1880. În acea perioadă, ea era considerată o curiozitate.

Calculele ulterioare, realizate înainte de 1980 au evidenŃiat faptul că temperatura medie globală ar fi trebuit să crească cu peste 1°C pân ă în anul 1940 dar nu s-a

13/147

manifestat acest eveniment, dar s-a observat o crestere a temperaturii in ritm alert, in anii ce au urmat. În anul 1979, doamna Margaret Thatcher a fost aleasă Prim Ministru al Marii Britanii şi a propus această ipoteză la rangul de problematică principală de politică internaŃională.

La începutul campaniei încălzirii globale a fost înfiinŃat Centrul Hadley De Cercetare şi ProtecŃie Climatică. Centrul Hadley este si azi o agentie de bază a grupului de lucru ştiinŃific (Grupul de lucru 1) din cadrul I.P.C.C.

Domeniile conexe unde preocuparile privind schimbarile climatice au luat amploare au fost: biologia, meteorologia, informatica, fizica, chimia, climatologia, oceanografia, ingineria civică, silvicultura, astronomia, etc. În prezent, astfel de cercetări sunt efectuate de majoritatea UniversităŃilor din Marea Britanie cât şi unele instituŃii comerciale de cercetare.

În anul 1992 Greenpeace International a întocmit un sondaj ai opiniei celor mai importanŃi 400 climatologi din întreaga lume. Publicarea rezultatelor sondajului va ajuge la întâlnirea de la nivel înalt care s-a desfăşurat la Rio de Janeiro.

Au fost diverse intalniri internationale ce au generat documente cum ar fi DeclaraŃia de la Leipzig care pune sub semnul întrebării evaluările I.P.C.C. în ceea ce priveşte încălzirea globală generată nemijlocit şi exclusiv de om. Aceasta a fost redactată în urma ConferinŃei Climatice care a avut loc la Leipzig în anul 1995 şi a fost semnată de peste 1.500 de oameni de ştiinŃă din întreaga lume. Între timp, datele problemei s-au schimbat.

După întalnirea de la Rio de Janeiro, din iunie 1992, numită şi Summit-ul Pământului, a urmat întâlnirea la nivel înalt de la Kyoto, Japonia, în luna decembrie 1997, unde s-a decis adoptarea universală a “taxelor pentru emisiile de dioxid de carbon în atmosferă” sau alte reduceri în activităŃile industriale.

Recenta reuniune din ianuarie 2007 a I.P.C.C. a stabilit o influenŃă antropică asupra climei de 90% şi se vor impune măsuri severe în legislaŃie şi economie.

Problema încălzirii globale are un important caracter politic, mai ales în domeniul politicii economice.

Multe Ńări au adoptat o politică clară a încălzirii globale, 122 dintre acestea semnând Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimb arile climatice(UNFCCC) , la întâlnirea de la Rio de Janeiro. Marea Britanie era, la acea vreme, una dintre puŃinele Ńări care a redus emisiile de dioxid de carbon în atmosferă, conform declaraŃiei de la nivel înalt de la Rio de Janeiro, deoarece au fost înlocuite generatoarele pe bază de cărbuni cu generatoare pe bază de gaze naturale.

Dacă summit-ul de la Rio de Janeiro din anul 1992 a propus adoptarea măsurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, Protocolul de la Kyoto din luna decembrie 1997, a avut drept obiectiv stabilirea acordurilor prin care statele lumii să se angajeze ferm la îndeplinirea urgentă şi necondiŃionată a acestor cerinŃe.

Deja Ńările OECD (Europa, Japonia şi SUA) au fost de acord, dar numai în principiu, să adopte “mandatul de la Berlin” care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 15% sub nivelul celor din anul 1990 activitate ce trebuie îndeplinită până, cel târziu, în anul 2010.

14/147

Atât în România, cât şi în celelalte Ńări, mass media prezintă inundaŃii masive, care vor avea loc în urma topirii calotelor polare, iar un anumit post TV din Marea Britanie, redactorii au afirmat că urşii polari vor muri din cauza topirii habitatului în care trăiesc.

Problema secundară care ar apare ca urmare a implementării a taxelor pentru emisiile de dioxid de carbon în atmosferă sau alte reduceri în activităŃile industriale ar fi creşterea exagerată a costurilor în domeniile industriei, transporturilor şi energiei. Astfel, toate costurile vieŃii cetăŃenilor s-ar dubla sau chiar tripla. łările în curs de dezvoltare (inclusiv România), nu îşi pot permite îmbunătăŃiri tehnologice costisitoare.Cele mai afectate vor fi tarile din lumea a treia.

Modelele climatice actuale, luand in considerare efectul de sera, prevad o crestere substantia a temperaturii medii globale la suprafata globului cu 1°C pana in 2100 si crestere asociata a nivelului marii cu aproape 15-95 cm (Sathaye 2000). Exista de asemenea, posibilitatea utilizarii unor organisme, de exemplu a _pasarilor (Reynaud si Thoulouse - 2000), sau a fluturilor (Oostermayer si Swaay 1988), cu markeri biologici eficienti tehnic si economic, pentru a studia impactul in care schimbarile globale influenteaza ecosistemele actuale.

Pivotul actualelor schimbari climatice este reprezentat de un proces tot mai accentuat si mai rapid de încalzire a atmosferei. Astfel, daca între 1910 si 2000 temperatura medie la suprafata Terrei a sporit cu circa 0,7°C, pana în 2100 cresterea se va situa între 1,4°C si 5,8°C; acceptand o medie de 4°C , numai în decursul unui secol se va înregistra un veritabil soc caloric, de amploarea încalzirii care a pus capat ultimei perioade glaciare si a modificat radical harta lumii, dar care s-a produs de-a lungul unor mii de ani. In acelasi timp, daca nivelul mediu al marilor si oceanelor a crescut, în secolul XX, cu 10-20 cm, previziunile pana în 2100 variaza între 20 si 88 cm. Acest fapt va depinde, în mare parte, de topirea calotei glaciare si crearea a noi uriase suprafete acoperite cu apa în stare lichida si care va afecta major sistemul climatic. Dintre continente, Europa va fi afectata printre primele si cel mai sever, ultimii trei ani caracterizandu-se prin secete si canicula, inundatii si ploi diluviene, previziunile indicand, de exemplu, desertificarea unei suprafete de circa 300.000 de km2 pe coasta Mediteranei ori cresterea temperaturii medii din marile orase cu pana la 7°C în acest veac. Este vorba de un fenomen inev itabil de încalzire a climei, care a început deja si care va dura cel putin un secol. Asemenea proiectii corespund diferitelor scenarii legate de evolutia emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) si estimarilor aferente ale încalzirii, plecand de la diverse modele ale climatului.

Dincolo de configuratii predictive si speculatii teoretice, o concluzie este clara: o schimbare climatica majora este pe cale sa se produca, printr-o încalzire ampla si în ritm rapid, punand sub semnul întrebarii capacitatea omului (societatii) de a se adapta în mod corespunzator, ca specie între specii. Implicatiile de ordin meteorologic se manifesta deja prin fenomene extreme precum: alternanta rapida între precipitatii abundente si inundatii, canicula severa si seceta accentuata, alterarea semnificatiilor anotimpurilor traditionale, într-un cuvant, un viitor care se anunta mai cald si dominat de evenimente naturale extreme. Consecintele directe si indirecte asupra agriculturii, a starii generale a mediului, a cadrului de viata al omului sunt si ele deosebit de importante. Cifrele pierderilor de vieti umane si cuantumul prejudiciilor cauzate (numai uraganul Katrina a provocat sute de morti si pagube de 200 de miliarde de dolari) sunt edificatoare în acest sens. Globalitatea cauzelor si a efectelor presupune, în mod corespunzator, strategii mondiale de diminuare a intensitatii si (partial) a posibilelor consecinte, cu implicatiile aferente de ordin

15/147

institutional si conceptual. Suntem în prezenta, poate, a celui mai mare si mai rapid efort de adaptare a speciei umane la schimbarea brusca a conditiilor climatice de mediu din istoria sa si de al carui succes depinde însasi existenta omului, ca fiinta pe planeta noastra.

Exista dovezi substantiale care indica faptul ca in secolul XXI va avea loc o etapa semnificativa a procesului de incalzire globala. Deoarece schimbarile s-au produs gradat pana acum si se pare ca se vor produce tot gradat si pe viitor, majoritatea natiunilor din lume pot face fata efectelor incalzirii globale. Cercetarile recente arata insa ca exista posibilitatea ca aceasta incalzire globala gradata sa duca la o incetinire relativ brusca a curentului oceanic termosalin, care – la randul sau – ar putea duce la conditii climatice mai aspre pe timp de iarna, reducerea umiditatii solului si vanturi mult mai intense in anumite regiuni ale globului care in prezent furnizeaza o parte importanta din hrana planetei. Cu o pregatire inadecvata, rezultatul ar putea fi o scadere semnificativa a capacitatii planetei de a gazdui fiinte umane.

Cercetarile arata ca odata ce temperatura va depasi un anumit prag, se pot forma brusc conditii meteorologice adverse, provocand modificari persistente in circulatia atmosferica ducand la scaderi ale temperaturii, in unele regiuni, de pana la 5-10 grade F intr-un singur deceniu. Dovezile paleoclimatice arata ca modelele climatice modificate s-ar putea intinde pe o durata de pana la un secol, asa cum s-a intamplat si atunci cand curentul oceanic a cazut in urma cu 8200 de ani sau – in cel mai rau caz – ar putea dura 1000 de ani, asa cum s-a intamplat cu aproximativ 12000 de ani in urma.

In raportul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) – ca o alternativa la scenariile referitoare la incalzirea climatica graduala care sunt atat de des intalnite – vom prezenta un scenariu al schimbarilor climatice abrupte care a avut loc la 100 de ani dupa evenimentul petrecut cu 8200 de ani in urma si la care inregistrarile din ghetarul din Groenlanda Scenariul schimbarilor climatice abrupte este caracterizat de urmatoarele conditii meteorologice:

• Temperaturile anuale medii in Groenlanda au scazut cu pana la 5 grade Fahrenheit.

• Temperaturile medii anuale cresc cu pana la 4 grade Fahrenheit in zone de importanta majora din Australia, America de Sud si sudul Africii;

• Seceta se mentine in cea mai mare parte a deceniului in regiuni agricole importante si in zonele unde exista resurse importante de apa pentru centrele demografice importante din Europa si zona de est a Americii de Nord;

• Furtunile si vanturile pe timp de iarna se intensifica, amplificand astfel impactul schimbarilor. Europa Apuseana si Nordul Pacificului vor fi scena unor vanturi puternice.

Prezentul raport exploreaza modul in care un astfel de scenariu al schimbarilor climatice abrupte ar putea destabiliza mediul geopolitic, ducand astfel la tulburari si chiar razboaie, datorate unor constrangeri referitoare la resursele principale, cum ar fi:

1. Criza de hrana datorata diminuarii productiei agricole globale; 2. Disponibilitate si calitate scazuta a apei potabile in regiuni cheie, datorate tiparelor modificate de precipitatii, care sunt cauza fenomenelor frecvente de inundatii si seceta. 3. Acces intrerupt la sursele de energie, datorate marilor inghetate si lipsei ploilor.

16/147

Pe masura ce capacitatile locale si globale de trai decent se reduc, tensiunile ar putea cuprinde intreaga lume. Acest scenariu da nastere la noi provocari pentru Statele Unite si sugereaza mai multi pasi de urmat:

● Imbunatatirea modelelor climaterice predictive pentru a permite investigarea unei game mai ample de scenarii si a anticipa timpul si locul cand vor avea loc aceste schimbari. ● Asamblarea unor modele predictive comprehensibile referitoare la impactul potential al schimbarilor climatice abrupte, pentru a imbunatati proiectarea modului in care clima poate influenta hrana, apa si energia; ● Crearea unei matrici a vulnerabilitatii pentru a anticipa care tari sunt cele mai vulnerabile in fata schimbarilor climatice si – prin urmare – ar putea contribui din punct de vedere material la o lume dezordonata si potential violenta; ● Identificarea unor strategii, cum ar fi sporirea capacitatilor in ceea ce priveste managementul apei; ● Repetarea raspunsurilor adaptative; ● Explorarea implicatiilor locale; ● Explotarea optiunilor de geo-inginerie care controleaza climatul.

Exista astazi unele semne care arata ca incalzirea globala a atins un prag la care la care circulatia termosalina ar putea fi foarte grav afectata. Aceste implicatii includ observatii potrivit carora Atlanticul de Nord gazduieste din ce in ce mai multi ghetari aflati in stadiul de topire, precipitatii sporite si jeturi de apa proapata care il fac sa fie mult mai putin sarat decat era cu 40 de ani in urma. Raportul de fata arata ca – din cauza acestor potentiale consecinte – riscul unor schimbari climatice abrupte - desi incert si chiar foarte redus - ar trebui dus dincolo de o dezbatere stiintifica.

Racirea de acum 8200 de ani

Un alt scenariu afirma ca imediat dupa o perioada indelungata de incalzire – asemanatoare cu faza in care ne aflam astazi – a urmat o racire brusca. Temperaturile anuale medii in Groenlanda au scazut cu pana la 5 grade Fahrenheit si se pare ca scaderi de temperatura la fel de mari au avut loc in intreaga regiune nord-atlantica. In timpul evenimentului climatic care a avut loc cu 8200 de ani in urma, iernile severe din Europa si alte regiuni au dus la avasarea ghetarilor, inghetarea raurilor si scaderea productivitatii terenurilor agricole. Dovezile stiintifice arata ca acest eveniment a fost asociat cu si – probabil – cauzat de o diminuarea a curentului oceanic in urma perioadei de incalzire. Alti ghetari si alte inregistrari oceanice arata ca ar fi putut sa existe pana la opt episoade de racire rapida in ultimii 730.000 de ani si diminuarile drastice ale curentului oceanic – fenomen care se situeaza astazi la orizont – se numara printre “suspectii” care cauzeaza astfel de modificari ale climei.

17/147

“The Younger Dryas”

In urma cu aproximativ 12700 de ani, (fenomen asociat si cu o prabusire a circulatiei termosaline) a existat o racire cu cel putin 27 grade Fahrenheit a temperaturii in Groenlanda, si s-au produs – se asemenea – schimbari climatice majore in regiunea Atlanticului de Nord, de data aceasta cu o durata de 1300 de ani. Caracteristica remarcabila a acestui eveniment (cunoscut in comunitatea stiintifica sub numele de Younger Dryas) a fost aceea ca s-a petrecut intr-o serie de scaderi din 10 in 10 ani de pana la 5 grade, iar apoi iarna rece si cetoasa a durat peste 1000 de ani. In vreme ce acest eveniment a avut un efect major asupra oceanului si a pamanturilor care inconjurau Europa (facand ca ghetarii sa fie intalniti pana in zona de coasta a Portugaliei), impactul sau ar fi mult mai sever astazi – in societatea atat de populata si cu o densitate atat de mare a populatiei, in care traim. Cele mai recente perioade de racire par sa fie strans legate de schimbarile in ceea ce priveste civilizatia, depopularea unor regiuni si chiar disparitia anumitor populatii.

Mica Era Glaciara

Incepand cu secolul XIV, in regiunea Nord-Atlantica s-a produs o racire care a durat pana la jumatatea secolului XIX. S-ar putea ca aceasta racire sa fi fost cauzata de o incetinire semnificativa a curentului oceanic, desi se considera in general ca emisiile solare reduse si/sau eruptiile vulcanice sunt cele care au dus la schimbarile oceanice.

Aceasta perioada, cunoscuta ca “Mica Era Glaciara”, a durat intre anii 1300 si 1850 si a adus ierni severe, schimbari climatice bruste, cu impacte politice, economice si sociale majore in Europa.

Aceasta perioada a fost marcata de reducerea recoltelor, foamete, boli si migrarea populatiei, poate cea mai acut simtita fiind cea a Norşilor, cunoscuti sub numele de Vikingi, care au locuit in Islanda si – mai tarziu – in Groenlanda. Formatiunile de gheata de-a lungul coastei Groenlandei au impiedicat comerciantii sa-si duca barcile in Groenlanda si pescarii – sa pescuiasca ierni intregi. Drept urmare, fermierii au fost obligati sa isi sacrifice pasarile si asa slab hranite; insa fara peste, legume si grane, nu era destula hrana pentru alimentarea intregii populatii.

18/147

Foamea – cauzata in parte de conditiile climatice mult mai severe – se spune ca a dus la moartea a zeci de mii de oameni numai intre anii 1315-1319. Racirea generala a dus la plecarea vikingilor din Groenlanda – iar unii spun ca a fost chiar un factor care a contribuit la disparitia acelei societati.

Trecutul arata ca este prudent sa luam ca plauzibil un scenariu al schimbarilor climatice, in special pentru ca unele decoperiri stiintifice recente arata ca am putea fi martorii unui astfel de eveniment. Scenariul construit are la baza evenimentul de acum 8200 de ani, care a fost mult mai cald si cu mult mai scurt decat Young Dryas, insa mult mai sever decat Mica era glaciara. Acest scenariu face plauzibile prezumptiile referitoare la faptul ca unele zone vor fi mai friguroase, mai secetoase sau cu vanturi mai puternice. Desi cercetarile intensificate ar putea ajuta la rafinarea acestor teorii, nu exista nici o modalitate de confirmare pornind de la modelele actuale.

Multi oameni de stiinta ar cataloga acest scenariu ca avand un caracter extrem, atat in ceea ce priveste modul de desfasurare, precum si din punctul de vedere al marimii, repeziciunii si omnprezentei schimbarilor climatice. Insa istoria ne confirma faptul ca uneori cazuri extreme se intampla, exista dovezi referitoare la acest aspect. Durata acestui eveniment s-ar putea masura in decenii, secole sau chiar milenii, si s-ar putea declansa in acest an sau in anii care vor urma.

CUVINTE CHEIE : Incalzire globala, problematica sch imbarilor climatice, fenomene meteorologice extreme, raportul IPCC, Mode le predictive. INTREBARI :

1. Cine a fost politicianul care a ridicat problematica schimbarilor climatice la rang de problema globală si in ce context?

2. Care au fost principalele evenimente internationale unde s-a discutat problematica schimbarilor climatice si cand?

3. Cum ar putea destabiliza schimbarile climatice mediul geopolitic, ducand astfel la tulburari ?

4. Care sunt organismele ce pot fi markeri biologici eficienti tehnic si economic, pentru a studia impactul in care schimbarile globale influenteaza ecosistemele actuale?

5. In ce a constat mica era glaciară?

19/147

CURS III

Interac Ńiunea ecosistemelor terestre cu schimb ările globale

Elemente de func Ńionalitate a ecosistemelor terestre

În cele de mai jos se prezintă în sinteză Rapoartele privind Schimbările Globale şi Ecosistemele Terestre (GCTE) prezentate în cadrul întâlnirilor Consiliului Interguvernamental pentru Schimbări Globale organizat sub egida ONU şi a Cadrul General pentru ConvenŃia privind Schimbările climatice (FCCC).

Schimbările globale afectează în diferite moduri funcŃiile ecosistemului terestru, dată fiind creşterea de CO2 din atmosferă şi influenta sa asupra creşterii şi dezvoltării vegetaŃiei. Aproape toate ecosistemele expuse la o creştere a CO2 dublă faŃă de concentraŃia din perioada preindustrială, arată o creştere a perioadei totale a sezonului de cules faŃă de plantele crescute la un nivel normal de CO2. Pentru păşuni, productivitatea a crescut cu o medie de 15 % cu toate că au existat şi rezultate negative. Varietatea de răspunsuri dintr-un ecosistem se datorează variaŃiei de specii care îl compun, efectului de interacŃiune al CO2 cu factorii mediului înconjurător cum ar fi apa, nutrienŃii disponibili şi temperatura. De exemplu sistemele cu temperaturi scăzute cum ar fi tundra şi păşunile de munte răspund foarte slab la concentraŃia mare de CO2.

20/147

IniŃial s-a sugerat că ar exista două reacŃii la creşterea de CO2: prima reacŃie: speciile cu C4 vor răspunde mai greu la creştere decât speciile cu C3 datorită componentei fotosintetizante diferite; a doua reacŃie: speciile care fixează nitrogen vor acumula mai multă biomasă. Nici una din cele două variante nu a fost confirmată de studierea ecosistemelor. Contrar previziunilor avansate, resturile plantelor crescute la o concentraŃie mare de CO2 nu se descompun neapărat mai lent. Raportul Carbon/Nitrogen, nu este, în general mai crescut la acest gen de resturi vegetale. Plantele erbacee expuse la concentraŃie mare de CO2 arată o scădere în capacitatea de dirijare a stomatelor, fapt ce se reflectă în scăderea pierderilor de apă disponibilă din sol. Această creştere a cantităŃii de apă disponibilă din sol este motivul principal pentru creşterea cantităŃii de CO2 reŃinută în ecosistemele de păşune. Efectele directe ale creşterii temperaturii asupra creşterii plantelor pot fi mai mici decât este de aşteptat datorită aclimatizării. Totuşi va apărea o descompunere mai rapidă a resturilor. Efectele imediate ale temperaturii sunt în principal asociate cu încălzirea permafrostului care poate duce la formarea de lacuri prin topirea acestuia, schimbări substanŃiale în componenŃa de specii a ecosistemelor şi creşterea cantităŃii de nutrienŃi disponibili. În unele păduri depozitele de azot sunt asociate cu creşterea producŃiei primare. Totuşi acumularea continuă de azot asociat cu alŃi poluanŃi duce la acidifierea solului . Modelele realizate pînă în prezent, sugerează că efectul combinat al creşterii CO2, al temperaturilor crescute şi al depozitelor de azot, va fi: - creşterea mineralizării azotului, - creşterea producŃiei primare, Scăderea depozitelor de carbon se va realiza prin creşterea temperaturii solului. Ozonul din troposferă, are efect negativ asupra producŃiei primare a ecosistemelor, dar creşterea cantităŃii de CO2 ar putea ameliora pagubele la speciile care suferă scăderi ale activităŃii stomatelor la creşterea concentraŃiei de CO2. La scăderea producŃiei primare ar mai putea contribui şi creşterea radiaŃiei UV. În general, acolo unde activitatea umană are un impact semnificativ asupra ciclului apei sau al nitraŃilor, acest impact va controla efectul CO2 asupra funcŃionării ecosistemelor. Programele realizate pînă în prezent au demonstrat că extrapolarea experimentelor realizate numai la nivel de plante pentru un întreg ecosistem, cu privire la schimbările globale, trebuie făcute cu foarte mare grijă. FuncŃionarea şi structura ecosistemelor domină răspunsul la modificarea compoziŃiei atmosferei şi modificarea climei. Pe termen lung, schimbările în compoziŃia şi structura ecosistemelor asociate cu schimbările proprietăŃilor fiziologice vor determina major răspunsul la schema globală privind scimbările climatice.

21/147

4.2. Schimb ări în structura şi compozi Ńia vegeta Ńiei

Prima generaŃie de modele privind schimbările vegetaŃiei la nivel regional şi global se baza pe presupunerea că vegetaŃia se află în echilibru cu mediul abiotic înconjurător.

Aceste modele de echilibru şi-au găsit foarte repede aplicaŃie într-o arie largă, cea a studiilor de impact, dar această utilizare a dus adesea la un concept eronat conform căruia schimbările vegetaŃiei se bazează pe rearanjarea biomasei deja existente; rezultând o tranziŃie dură de la o distribuŃie echilibrată a biomasei la alt tip de distribuŃie. Realitatea este alta: impactul asupra compoziŃiei şi structurii vegetaŃiei la scări diferite este continuu şi se va accelera ajungându-se la un final imprevizibil. Această lipsă de echilibru se materializează prin câteva trăsături: -biomasa nu se va transforma ca entitate intactă; speciile răspund diferit la capacităŃi competitive cum ar fi: rata migraŃiei, refacerea după tulburări climatice etc. De aceea vor apărea noi combinaŃii de specii, -schimbările vegetaŃiei în următorii 100 de ani proiectate prin cel mai recent Model al Dinamicii Globale a VegetaŃiei prezentat către ONU, sunt semnificativ diferite de cele sugerate de modelul de echilibru anterior, -studiile şi modelele de simulare a evoluŃiei anterioare a plantelor sugerează că multe specii au capacitatea de a migra suficient de rapid pentru a Ńine pasul cu schimbările climatice dar numai dacă migrează prin ecosisteme naturale relativ nederanjate. Aceasta evidenŃiază consecinŃele importante ale fragmentării ecosistemelor naturale ca fenomen global, -invazia unor specii noi într-un ecosistem natural reprezintă o problemă în continuă creştere. Ea va fi exacerbată prin tendinŃele existente în utilizarea terenurilor, prin creşterea tulburărilor şi prin globalizarea în creştere a comerŃului, -tulburările (incendiile, invaziile de insecte) pot să crească în unele regiuni (pădurea de conifere boreală) ducând la apariŃia a tot mai multe ecosisteme în faze iniŃiale în timp ce în alte regiuni (Europa de Nord) schimbările de management (administrare) au luat tendinŃe de creştere a suprafeŃelor forestiere, -la peisaje, luate individual, efectele locale ale schimbărilor climatice pot fi foarte diferite atât datorită efectelor solului, utilizării terenurilor cât şi datorită variaŃiei topografiei. Luând în considerare toŃi aceşti factori se pot face nişte generalizări referitoare la dinamica vegetaŃiei în secolul următor (Jekerman 2000):

1. Dată fiind continua creştere a cererii de hrană şi lemn şi a consecinŃelor acestora asupra utilizării terenurilor, biosfera terestră a secolului XXI va fi mai

22/147

mult ca sigur sărăcită de specii şi reorganizată substanŃial în ceea ce priveşte compoziŃia speciilor, cu consecinŃe încă necunoscute asupra funcŃionării ecosistemelor. 2. Tulburările şi distrugerile vor creşte pe măsură ce organismele longevive (arborii) sunt tot mai departe de mediul lor optim de dezvoltare şi sunt supuse la tot mai multe presiunii crescânde datorate schimbărilor în utilizarea terenurilor. 3. Tot mai multe ecosisteme naturale vor fi afectate datorită creşterii tulburărilor generale, sau se vor transforma în ecosisteme terestre de producŃie dominate de om. Aceste tendinŃe vor avea ca rezultat înŃelenirea terenurilor, o biosferă mai simplă structural cu mai puŃine sisteme într-o stare mai complexă de dezvoltare. 4. Recunoaşterea faptului că fiecare biom de pe Glob nu se va fragmenta ca entitate omogenă ca răspuns la schimbările globale şi la schimbrea folosinŃei terenurilor a condus la dezvoltarea unei noi clase de modele teoretice globale ale Biosferei, care au ca scop să surprindă dinamica vegetaŃiei uscatului de la scări de timp de decade până la secole. Această scară de timp este critică, deoarece rezultatele mai recente au arătat cum competiŃia dintre elementele ce alcătuiesc vegetaŃia, regimurile modificate ale perturbărilor (de exemplu incendii, furtuni) şi migraŃia speciilor au condus toate la o întârziere semnificativă de timp în răspunsurile Biosferei. Dacă, de pildă, mortalitatea datorită perturbărilor crescute ar apărea mai repede decât refacerea altei vegetaŃii, atunci rezultatul ar putea fi o creştere a carbonului în atmosferă.

Pentru a cuantifica acest proces sunt necesare modele de simulare bazate pe:

BilanŃul carbonului. Fotosinteza şi respiraŃia covorului vegetal sunt sub influenŃa condiŃiilor meteo pe durate scurte de timp (cuplate potenŃial interactiv cu un model al climei); rezultatele nete sunt apoi însumate pentru principalele tipuri funcŃionale de plante printr-un model anual de creştere.

Dinamica vegetaŃiei. Tipurile de plante sunt în competiŃie pentru resursele de bază necesare creşterii, ca lumina şi apa. Deoarece biomasa se acumulează în timp, în funcŃie de capacităŃile diferite ale tipurilor de plante pentru a atinge anumite înălŃimi, relaŃiile de competiŃie între ele pot fi evaluate în paşi, la intervale de l an. CompetiŃia inhibă creşterea unor tipuri şi rezultatul se reflectă în structura generală a covorului vegetal inclusiv în biomasa totală. Fenologia. Diferite modele actuale simulează dezvoltările sezoniere foliare în diverse moduri. Indicele de suprafaŃă foliară este o variabilă importantă pentru estimarea răspunsurilor la factorii din atmosferă, deoarece ea influenŃează albedoul şi implicit fluxul de energie întors în atmosferă. Indicele de suprafaŃă foliară sezonier este de asemenea important pentru calcularea bilanŃului apei.

23/147

Rezultatele simulărilor recente, folosind produsul modelului climatic ca variabile de comandă pentru 4 modele prototip au fost comparate şi au arătat că procesele generale ale dinamicii vegetaŃiei, ca înlocuirea speciilor pe durata condiŃiilor schimbătoare de mediu, sunt modele adecvate de lucru. Aceste rezultate trebuie să fie considerate ca o fază de început. Pentru analize cantitative mai bune sunt necesare, totuşi, formulări îmbunătăŃite ale perturbărilor actuale, competiŃiei existente şi ale migraŃiilor. Atunci, modelele climatice ar putea fi utilizate în conexiune cu scenariile sau modelele de schimbare antropică a folosinŃei terenurilor, pentru a furniza o componentă interactivă în modele realiste ale sistemului global terestru. 4.3. Sisteme amenajate de produc Ńie

Conversia sistemelor naturale în sisteme amenajate pentru producerea de alimente şi fibre şi intensificarea producŃiei în sistemele amenajate existente vor cunoaşte o tendinŃă crescătoare în următoarele câteva decade.

Conversia pădurilor tropicale naturale în sisteme de producŃie sălbatice şi conversia lor în plantaŃii pentru ulei de palmier în provincia Jambi din Sumatra reprezintă un exemplu al unei astfel de conversii. Procese similare de modificare, conversii şi intensificări a exploatării ecosistemelor naturale pentru producŃie se ivesc peste tot în lume şi mai ales în Ńările în curs de dezvoltare (conversia unor păduri de mangrove în ferme de creveŃi este un exemplu larg răspândit pe zonele de coastă ale Asiei de SE). Aceste procese conduc aproape întotdeauna la o pierdere drastică a biodiversităŃii, cel puŃin la nivel local şi foarte adesea reclamă introducerea uneia sau mai multor specii străine ca părŃi ale sistemului de producŃie (de ex., arborii de cauciuc, care sunt nativi în America de Sud). Date fiind scara şi rata unor astfel de conversii şi exploatări intensive, biosfera terestră a secolului următor se pare că va fi în continuare sărăcită de bogăŃia de specii şi „reorganizată" substanŃial în privinŃa compoziŃiei specifice.

4.3.1. Produc Ńia agricol ă

ProducŃia agricolă va fi afectată de schimbările globale în mod foarte diferit, în diferite părŃi ale lumii. Estimările recente indică creşteri ale recoltei la altitudini medii şi înalte, dar indică descreşteri la altitudini mai joase, acolo fiind cele mai mari cereri de hrană:

a) în condiŃii ideale de câmp, recoltele de grâu par să crească ceva mai mult de 10% la o concentraŃie dublată a CO2; o creştere de 5-7% este mai realistă în condiŃii medii de gospodărire (Pinter şi al., 1996),

b) principalele modele privind producŃia de grâu se perfecŃionează repede însă este nevoie de foarte multă atenŃie când se fac extrapolări în spaŃiu folosind un singur model,

c) temperaturile peste 32°C reduc recoltele de orez d atorită sterilizării spicului. Acesta nu are legătură cu sporirea CO2. Cele mai multe modele privind producŃia de orez cad de acord asupra potenŃialului mare de recoltă; şi sugerează o reducere de cca. 5% în producŃie la ridicări de temperaturi peste 32°C,

24/147

d) Schimbarile climatice globale vor exacerba impactul deja semnificativ al dăunătorilor, bolilor şi buruienilor asupra producŃiei agricole.

4.3.2. Păşuni şi zone împ ădurite

Limita între terenul agricol şi zona împădurită se va modifica în favoarea terenurilor agricole şi pentru păsunat în Ńările în curs de dezvoltare în primul rând datorită presiunii demografice. Schimbările producŃiei de şeptel în zonele împădurite vor fi dominate de o reducere a suprafeŃei terenurilor datorită cultivării lor şi schimbărilor care vor interveni în evapotranspiraŃie şi precipitaŃii. O cantitate dublă de CO2 faŃă de cantitatea actuală va spori producŃia pe diferite pajişti şi terenuri împădurite cu până la 20%, depinzând de limitările de temperatură, apă şi nutrienŃi. O analiză a efctelor pentru păşunile subtropicale indică faptul că o creştere cu 5% în producŃia păşunii datorită CO2, va conduce la o creştere cu 3% în medie pe termen lung a numărului bovinelor, prin reducerea variabilităŃii producŃiei primare nete de la un an la altul.

4.3.3. Pădurile gospod ărite pe baz ă de planuri de amenajare

Studiile pe termen scurt ale creşterii CO2 în pădurile amenajate arată o creştere de producŃie a biomasei pentru arborii tineri crescuŃi în condiŃii de fertilitate.

Această creştere va fi totuşi redusă pe termen mai lung ca urmare a efectului unei respiraŃii mai intense a arborilor.

Această reducere poate fi substanŃial compensată prin efectele interactive ale CO2 şi depunerea atmosferică a azotului; efectul net fiind incert (Jekerman 2000).

4.3.4. Soluri

Controlul principal asupra nivelurilor de materie organică din sol şi controlul eroziunii vor continua să fie obiective prioritare în următoarele câteva decade în managementul resurselor terestre.

Schimbările în covorul vegetal datorate modificărilor pe termen scurt în variabilitatea climei vor fi din ce în ce mai semnificative, mai ales în regiunile semiaride.

25/147

O creştere pe termen lung a temperaturii medii va accelera oxidarea materiei organice din sol mai ales dacă ea va permite ca noi terenuri să fie transformate în culturi.

Schimbarea climei va afecta de asemenea eroziunea solului care creşte liniar cu precipitaŃiile medii, dar neliniar cu viteza vântului, cu un prag pentru o creştere rapidă şi semnificativă a eroziunii eoliene la o viteză a vântului de aprox. 5,5m/s.

Localizarea geografica a principalele fenomene mete orologice care sunt asociate schimbarilor climatice si vor afecta princ ipalele ecosisteme in deceniul 2010-2020 conform scenariilor actuale pesimiste

- Seceta va persista pentru intregul deceniu in regiuni agricole cheie si in zonele din vecinatatea centrelor populate din Europa si estul Americii de Nord - Temperaturile medii anuale vor scadea cu pana la 5 grade F in Asia si America de Nord si cu pana la 6 grade F in Europa - Se vor inregistra cresteri de temperatura cu pana la 4 grade F in zone cheie din Australia, America de sud si sudul Africii - Furtunile de zapada si vanturile se vor intensifica, amplificand impactul modificarilor climatice. Europa occidentala si Pacificul de nord se vor confrunta cu vanturi intensificate dinspre vest.

Fiecare an din deceniul 2010-2020 va inregistra scaderi ale temperaturii medii in Nordul Europei, ducand la o scadere cu pana la 6 grade Fahrenheit in 10 ani. Media precipitatilor anuale in aceasta regiune va scadea cu pana la 30%, iar vanturile se vor inteti cu 15% in medie. Conditiile climatice vor deveni mult mai severe in regiunile continentale interioare din Nordul Asiei si din America de Nord.

Efectele secetei vor fi mult mai devastatoare decat disconfortul produs de scaderea temperaturilor in zonele agricole populate. Cu reducerea dramatica a precipitatiilor in aceste zone, lacurile vor seca, regimul de curgere al raurilor va cadea iar rezervele de apa potabila se vor imputina, coplesind disponibilitatile si secand rezervele. Se vor inregistra mega-secete in regiuni cheie din sudul Chinei si nordul Europei in jurul anului 2010 si vor dura de-a lungul intregului deceniu. In acelasi timp, zone care erau relativ uscate de cateva decenii vor trece prin ani intregi de ploi torentiale, cu rauri care vor iesi din matca ducand la inundatii si in regiuni care se bazau pe agricultura pe pamant uscat.

In regiunea nord-atlantica si in nordul Asiei, se vor inregistra cele mai pronuntate raciri in miezul iernii – lunile decembrie, ianuarie, februarie – desi efectele sale se vor face simtite si in celelalte anotimpuri, racirea va deveni foarte intensa si mult mai putin predictibila. Pe masura ce se va acumula zapada in regiunile de munte, racirea se va intinde si pe perioadele de vara. Pe langa racirea si seceta pe timp de vara, viteza vantului se va inteti pe masura ce circulatia atmosferica va avea un caracter zonal. In vreme ce tiparele meteorologice vor fi perturbate pe intreg mapamondul, efectele schimbarilor vor fi mult mai pronuntate in nordul Europei in primii 5 ani de

26/147

dupa colapsul circulatiei termosaline. Pana in a doua jumatate a acestui deceniu, conditiile meteorologice aspre si friguroase se vor raspandi spre sudul Europei, America de Nord si chiar mai departe. Nordul Europei se va raci pe masura ce tiparul de vreme rece va prelungi persistenta ghetii in partea de nord a nord-Atlanticului, creand astfel o racire si mai accentuata si marind perioadele cu temperaturi de iarna. Vanturile se vor inteti, pe masura ce atmosfera va incerca sa faca fata gradientului de temperatura si mai puternic pe linia pol-ecuator. Aerul rece care va circula pe continentul european va determina in special conditii aspre pentru agricultura. Combinatia vantului cu seceta va duce la raspandirea furtunilor de nisip si alunecarilor de teren.

Un scenariu alternativ pentru emisfera sudica

Exista o mare incertitudine in ceea ce prinveste dinamica climatului din emisfera sudica, in special din cauza lipsei de date paleoclimatice, care nu sunt disponibile decat in ceea ce priveste emisfera nordica. Tiparele meteorologice pentru regiuni cheie din emisfera sudica le-ar putea imita pe cele din emisfera nordica, devenind mai reci, mai secetoase si mai severe pe masura ce valul de caldura va “calatori” din tropice spre emisfera nordica, incercand sa echilibreze din punct de vedere termodinamic sistemul climatic. Ca o alternativa, racirea emisferei nordice ar putea duce la cresterea incalzirii, regimului de precipitatii si furtunilor din sud, pe masura ce caldura transportata in mod normal din regiunile ecuatoriale de catre curentii oceanici va fi blocata, iar incalzirea pe baza gazelor de sera va continua sa se accelereze.

In orice caz, nu este implauzibil ca schimbarile climatice sa aduce situatii extreme in multe regiuni cheie populate si zone agricole agricole – afectand resursele de hrana, apa si energie.

REGIUNILE AFECTATE: 2010-2020

27/147

EUROPA. Afectata cel mai mult de schimbarile climatice, temperaturile medii anuale vor scadea cu 6 grade F intr-o perioada mai mica de un deceniu, schimbari mult mai dramatice inregistrandu-se de-a lungul coastei nord-vestice. Climatul din N-V Europei va fi mai racoros, mai secetos, cu vanturi mai puternice, asemanator cu cel din Siberia. Partea de sud a Europei va resimti mai putin aceste schimbari, insa tot va trece prin perioade intermitente de racire brusca si schimbari rapide ale temperaturii. Precipitatiile reduse vor face ca pierderile/alunecarile de teren sa devina o problema pe intreg continentul, contribuind astfel la epuizarea resurselor de hrana. Europa se va lupta pentru a stavili emigrarea populatiilor din nord si din Peninsula scandinava, care se afla in cautarea tarilor calde, precum si imigrarea populatiilor din Africa si din orice alta regiune.

STATELE UNITE . Vremea mai rece, mai secetoasa si cu vanturi puternice va duce la scurtarea anotimpurilor si la scaderea productivitatii in partea de N-E a Statelor Unite si la prelungirea lor, coroborata cu seceta, in partea de S-V. Zonele de desert se vor confrunta cu zapada. Zonele agricole vor suferi de pe urma pierderii terenurilor, datorata cresterii vitezei vanturilor si umiditatii reduse a solului. Trecerea spre un climat mai uscat va fi deosebit de pronuntata in statele din S-E.

Zonele de coasta care au fost supuse riscului pe timpul perioadei de incalzire, se vor afla in continuare in pericol, pe masura ce de-a lungul tarmurilor se va inregistra o crestere si mai mare a nivelului oceanelor. Statele Unite isi vor indrepta atentia catre interiorul federatiei, utilizandu-si resursele pentru hranirea populatiei, stavilirea imigratiei si contracararea tensiunilor globale crescande.

CHINA. Aceasta tara – cu nevoia sa sporita hrana – va fi lovita puternic de diminuarea ploilor musonice. Musonii ocazionali din timpul perioadelor de vara vor constitui o binecuvantare prin precipitatiile pe care le vor aduce, insa vor avea efecte devastatoare – cum ar fi inundarea pamanturilor despadurite. Se vor inregistra ierni mai lungi si mai reci, temperature va scadea prin evaporarea apei din tot mai putinele precipitatii, afectand astfel resursele de apa si energie. Verile vor fi mai calde. Foametea raspandita va cauza haos si tulburari interne, pe masura ce populatia infrigurata si flamanda a Chinei va trece granitele Rusiei in cautare de resurse energetice.

BANGLADESH . Taifunurile persistente si nivelurile ridicate ale marii vor da nastere unor furtuni care vor eroda semnificativ coasta, facand ca mare parte din tara sa devina nelocuibila. Mai mult, nivelurile ridicate ale marii vor contamina resursele de apa potabila aflate in interiorul tarii, dand nastere la crize umanitare. Va avea loc un fenomen de emigrare in masa, cu consecinta unor tensiuni intre statele vecine.

ESTUL AFRICII . Kenya, Tasmania si Mozambicul se vor confrunta cu conditii meteorologice usor mai blande, insa vor fi puse la incercare de secetele persistente. Obisnuite cu seceta, aceste tari vor fi cel mai putin influentate de schimbarile meteorologice, insa va fi afectata rezerva lor de hrana, pe masura ce vor fi atinse regiunile producatoare de grane.

AUSTRALIA . Ca mare exportator de hrana, Australia se va lupta sa furnizeze alimente pentru regiuni de pe intregul glob, deoarece agricultura sa nu va fi foarte grav afectata de schimbarile mult mai subtile ale climatului. Insa, marea incertitudine in ceea ce privese modificarile climatice din emisfera sudica, vor pune sub semnul intrebarii aceasta asertiune.

28/147

Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina N ord-Atlantic)

Una din acele aluzii ca ceva ar putea fi altfel decat ni s-a spus a fost prima data publicata în revista Discovery Magazine în septembrie 2002, sub titlul - usor mascat - al articolului “Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara” în care se spunea printre altele: ”oceanografii au descoperit un rau urias de apa dulce în Atlantic, care s-a format din topirea calotei polare. Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii grave a Gulf Stream-ului, ceea ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere nordice într-o iarna vesnica, deosebit de rece.”

Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic), este un curent de apa calda care se deplaseaza dinspre ecuator la suprafata oceanului si se indreapta spre zonele nordice unde are loc schimbul de caldura, prevenind racirea excesiva a Europei de vest si a Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura climatica de anotimpuri cu care suntem obisnuiti. Cind curentul începe sa se raceasca, el se lasa în adincurile oceanului si îsi schimba directia de deplasare (sub forma unui riu), spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat la suprafata intorcandu-se la cursul initial.

“Motorul Termosalin” care face posibila aceasta miscare a curentului se afla în nord, unde el intilneste diferenta de salinitate dintre apa sarata a ecuatorului si cea dulce de la pol. Aceasta diferenta face ca riul sa se scufunde în adancuri dupa ce a eliberat în prealabil o anumita cantitate de caldura în atmosfera si astfel apa este “impinsa” intr-un proces continuu de convectie. Pozitia ocupata de curent în volumul oceanic depinde de diferenta de temperatura. Apa calda urca, iar cea rece coboara.

Sa privim acest fenomen în conditiile actuale. Calotele se topesc si cantitati uriase de apa dulce ajung în Atlantic amestecindu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul este ca diferenta de salinitate scade dramatic. Astfel “Motorul Termosalin” care mentine curentul în miscare perpetua a scazut în putere si desi s-a constatat acest lucru de peste 10 ani, nu s-a acordat atentie suficienta. Pe masura ce Gulf Stream-ul îsi incetineste mersul, schimbul de caldura în regiunile nord-atlantice a incetinit, iar

29/147

structurile anotimpurilor au suferit modificari, pentru ca ele sunt strict dependente de aceste schimburi calorice. S-a aflat ca, de cîteva sute de ori Gulf Stream-ul s-a oprit sau s-a incetinit extrem de mult curgerea Gulf Stream-ului în ultimii 100 de milioane de ani, dar în ultimii 10.000 de ani ai istoriei umane acest lucru s-a intimplat numai de doua ori.

De fapt, cea mai recenta schimbare a fost în anul 1300 i.C., cind curentul doar si-a incetinit curgerea rezultind o perioada de 550 de ani care se numeste “era glaciara usoara”. Pentagonul a constatat insa ca în acea perioada a “erei glaciare usoare” coasta de est a SUA a devenit extrem de rece iar Anglia avea clima din Siberia de azi, în timp ce coasta de vest a SUA si zona centrala au avut o clima atit de uscata, incit padurile au ars în totalitate. Si deja acest curent a ajuns la 1/3 din viteza sa normala de convectie termosalina începind cu 1990. Puteti usor observa ca în ultimii 10-14 ani clima Europei s-a schimbat dramatic. Un studiu recent legat de indienii Anasazi este edificator. In secolul 14, Anasazii au disparut complet din Canionul Chaco din New Mexico si nu se stie daca au apucat sa ajunga prin alte locuri, deoarece nu exista nici un fel de urme. Dar daca ne intoarcem la anul 1300 în care a început sa incetineasca Gulf Stream-ul, aflam ca Chaco Canyon a stat 47 de ani continuu fara nici o picatura de ploaie. Arheologii care au prezentat acest studiu nu au stiut ce a provocat aceasta seceta, dar din informatiile Pentagonului rezulta clar ca a fost vorba de o “mica” incetinire a Gulf Stream-ului. Toate aceste lucruri se repeta în Canada, Europa si SUA deja. Acum probabil va ginditi ca acest curent a carui viteza este în continua incetinire, s-ar putea chiar opri în curind, dar din istoria Terrei tragem concluzia ca acest proces de inrautatire va continua înca cel putin 40 de ani mai inainte de orice alta posibilitate de reechilibrare.

Se crede ca Gulf Stream-ul nu numai ca îsi va continua incetinirea, dar chiar se va opri.

Ultima perioada în care aceasta s-a intamplat a fost în urma cu 8200 de ani. Conform cercetarilor efectuate, acum 8200 de ani “defectarea” GS-ului a lasat Nordul Europei sub o gheata de 800 de metri grosime, iar New York-ul si Anglia au avut cea mai aspra clima posibila din Siberia de azi.Mai mult decît atit, aceasta “mica glaciatiune” a durat cam 100 de ani.

Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti, al caror rol este de a studia Incalzirea Globala. Satelitii vor studia stratul de ozon (care e o alta problema), salinitatea si temperatura oceanelor. Probabil aceste studii vor putea calcula în cit timp se vor manifesta evenimentele.

TOPIREA GHETII DIN ANTARCTICA

In zona Polului Sud, cu citiva ani în urma ghetarul Larsen A s-a spart în bucati, ceea ce a surprins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de catre personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca “nu e mare scofala”, deoarece ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de cîteva zeci de mii de ani, asa ca era “normal” sa se rupa. Aceiasi oameni de stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, din spatele lui Larsen A, în nici un caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta era bine ancorat în masa de gheata a Arcticii.

Cu toate acestea, in anul 2003 Larsen B se sparge în bucati si se raspîndeste în ocean. National Geografic a publicat fotografii senzationale ale acestui eveniment.

30/147

Aceias oameni de stiinta au venit atunci sa dea alte explicatii, de fapt ghetarul s-a topit intr-o perioada de 6 luni din cauza dimensiunilor sale uriase.

Fotografiile succesive luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit în 35 de zile si mai mult decît atit, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm. Dupa ce ambele sectiuni polare Larsen A si B au disparut în ocean, constatam cu stupoare ca este expus topirii si uriasul numit Ross, si ca singura “piesa” care ar fi putut preveni ruperea în bucati a acestui colos era (culmea) Larsen B.

Dupa toate sursele Ross se afla într-un proces de farimitare. Daca acest colos se va rupe si va aluneca în ocean, va elibera atit de multa apa, incit nivelul oceanic planetar ar putea creste cu 20 de picioare. Iar asta ar putea scufunda multe insule si orase aflate în apropierea tarmurilor.

Ce este si cum apare fenomenul El Niño-Oscilatia S udica - ENSO? Fenomenul ENSO face parte din variabilitatea naturala a sistemului climatic. Este, mai precis, o manifestare a cuplajului ocean-atmosfera în zona ecuatoriala a Pacificului. Variatiile circulatiei atmosferice deasupra oceanului determina incetiniri sau accelerari ale ventilarii straturilor oceanice, mai ales in regiunile estice, diminuand sau accentuand contrastele termice la suprafata Pacificului, care la randul lor modifica circulatia maselor de aer. Aceste perturbatii se propaga de-a lungul regiunii ecuatoriale a Pacificului, ajungand sa determine fluctuatii ale temperaturii apei de suprafata a oceanului, ale precipitatiilor, presiunii si vanturilor cu o periodicitate cuprinsa intre 2 si 7 ani. Pentru anul 2009, prognozele climatologilor americani de la National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) indica probabilitati egale pentru aparitia unei stari neutre sau a unei faze negative a fenomenului ENSO. La nivel global, acest lucru inseamna o stopare a cresterii temperaturii medii sau chiar un usor regres, in comparatie cu primele pozitii din topul celor mai “calzi” ani, inregistrati pe intreaga perioada de observatii instrumentale (incepand cam de la 1850). La nivel regional, in functie de anotimp, pot aparea anomalii de temperatura si precipitatii, mai ales in bazinul Pacificului, dar si in cele doua Americi si Africa de Sud. Influenta fenomenului ENSO asupra Europei este, comparativ, mult mai slaba. Dupa Met Office Hadley Centre (Marea Britanie), pe primele pozitii ale acestei ierarhii se situeaza, in ordine, anii: 1998, 2005, 2003. Este interesant de notat ca anul 1998 a fost “beneficiarul” unei puternice faze pozitive a fenomenului ENSO, ceea ce n-a fost cazul anului 2005, foarte aproape si el de recordul absolut ale celei mai mari temperaturi medii globale inregistrate. Anul 2008 este pe pozitia a X-a in aceasta ierahie. Este un exemplu relevant al felului in care semnalul incalzirii globale se suprapune peste fluctuatiile naturale ale sistemului climatic, acestea din urma putand, pe scari de timp interanuale, sa-l intensifice sau sa-l mascheze.

31/147

CUVINTE CHEIE : Rapoartele privind Schimb ările Globale şi Ecosistemele Terestre (GCTE), Consiliului Interguvernamental pen tru Schimb ări Globale, Cadrul General pentru Conven Ńia privind Schimb ările climatice (FCCC), Sistemele ecologice, Topirea calotei polare, Nivelu lui marii, Impactul schimbarilor. INTREBARI : 1. Care este efectul combinat al creşterii CO2, al temperaturilor crescute şi al

depozitelor de azot ? 2. Generalizări referitoare la dinamica vegetaŃiei în secolul următor conform lui

Jekerman (2000) ? 3. Pe ce sunt bazate modelele de simulare folosite pentru a cuantifica dinamica

vegetatiei? 4. Cum se estimează că va fi afectată productia agricola de schimbările globale în

mod diferit, în diferite părŃi ale lumii ? 5. Cum se estimează că va fi afectată productia forestiera de schimbările globale ?

CURS IV :

Estimarea ameninŃărilor globale pentru natur ă şi mediu: Articolul 2 al ConvenŃiei cadru privind schimbarile climatice (UNFCCC), confirma in mod explicit importanta ecosistemelor naturale, a productiei de hrana si a dezvoltarii economice durabile. Raportul se refera la sensibilitatea, adaptabilitatea si vulnerabilitatea sistemelor ecologice si economice: -schimbarile climatice determinate in continuare de om reprezinta un stress suplimentar cu efect aditiv fata de sistemele ecologice si socio-economice deja

32/147

afectate de poluarea industriala din trecut. Cele mai vulnerabile sisteme sunt acelea cu cea mai mare sensibilitate la schimbarile climatice si cea mai slaba adaptabilitate. -majoritatea sistemelor globale sunt foarte sensibile la schimbarile climatice, sistemele ecologice naturale, sistemele economice si sistemele societatii umane sunt sensibile atat la magnitudinea cat si la ritmul acestor schimbari. -impactul schimbarilor climatice este greu de cuantificat: studiile existente sunt incomplete, intelegerea curenta a multor procese critice este nesigura; schimbarile climatice la scara regionala sunt dificil de prevazut cu exactitate si la fel estimarea cantitativa a impactului schimbarilor climatice asupra unui anume sistem bine localizat; sistemele sunt subiectul a multiple stressuri climatice, sau non-climatice, caror interactiune este dificil de estimat si evaluat. Majoritatea studiilor de impact actuale, au luat in considerare raspunsul posibil al sistemelor in fata unor schimbari climatice rezultate doar din dublarea concentratiilor dioxidului de carbon atmosferic. Foarte putine studii dintre cele efectuate recent, au avut in vedere raspunsurile dinamice la crestera continua a concentratiilor gazelor cu efect de sera si doar cateva studii au examinat consecintele unei cresteri peste dublul echivalentului de CO2 atmosferic. Avansul tehnologic a sporit in general optiunile de adaptare a sistemelor organizate ca cele din agricultura si aprovizionarea cu apa; multe regiuni ale lumii au insa un acces limitat la aceste tehnologii si la informatiile necesare. Eficienta si costul efectiv de utilizare al strategiilor de adaptare vor depinde de disponibilitatea resurselor financiare re, de transfer de tehnologie si practicile specifice (culturale, educationale, manageriale, institutionale legale). Adaptarea va putea fi facilitata prin introducerea problemelor schimbarilor climatice in deciziile privind utilizarea resurselor si dezvoltarea, si in planurile de planificare a investitiilor. Vulnerabilitatea sanatatii umane si a sistemelor socio-economice depinde de circumstantele economice si de infrastructura institutionala; aceasta implica de fapt ca sistemele tarilor in curs de dezvoltareu sunt mai vulnerabile deoarece circumstantele economice si institutionale sunt mai putin favorabile. Locuitorii tinuturilor aride sau semi-aride ale zonelor din insulele mai sunt in mod deosebit vulnerabili la schimbarile climatice. Unele regiuni au devenit mai vulnerabile la furtuni, inundatii sau secete, ca rezultat al cresterii densitatii populatiei in arii sensibile ca bazinele raurilor sau campiile costiere. Activitatile umane, care fragmenteaza multe peisaje, au sporit vulnerabilitatea sistemelor slab organizate sau neorganizate. In concluzie vulnerabilitatea creste pe masura ce capacitatea de adaptare scade, iar reusita adaptarii, depinde de evolutia tehnologica, de organizarea institutionala, de posibilitatile de finantare si schimbul de informatic.

Schimbări privind biodiversitatea Biodiversitatea reprezintă totalitatea genelor, speciilor şi ecosistemelor dintr-o regiune (WRI, IUCN, UNEP). Biodiversitatea poate fi divizată în trei categorii ierarhice mari: gene, specii, şi ecosisteme şi poate fi analizată din punct de vedere structural, compoziŃional şi funcŃional. În general, la ora actuală, pentru analiza

33/147

biodiversităŃii se descriu aspecte diferite ale sistemelor vii şi pe care oamenii de ştiinŃă le măsoară în diferite moduri: diversitate genetică, diversitatea speciilor, diversitatea ecosistemelor şi mai nou diversitatea peisajului. Pe lângă acestea, sunt considerate importante şi alte expresii ale biodiversităŃii: abundenŃa relativă a speciilor, structura de vârstă a populaŃiilor, schimbările compoziŃionale şi structurale în timp şi chiar unele procese ecologice ca predatorismul, parazitismul şi mutualismul. Pentru scopul ConvenŃiei pentru Diversitate Biologică (CBD), biodiversitatea este definită ca variabilitatea dintre organismele vii, variabilitate generată de toate sursele, inter alia terestre, marine şi alte ecosisteme acvatice şi variabilitatea din complexele ecologice şi care include variabilitatea în interiorul speciilor, între specii şi variabilitatea ecosistemelor (UNEP, CBD). O definiŃie interesantă a biodiversităŃii este dată de Faith-1992 şi Baker-2002 (din Clausen 2003): lungimea cumulată a ramurii filogenetice. West (1993) consideră biodiversitatea ca un concept cluster, foarte greu de definit, iar speciile pot servi ca o măsură surogat a biodiversităŃii. Diversitatea Alpha reprezintă diversitatea măsurată ca număr de specii ce apar pe o suprafaŃă bine delimitată (Huston 1944). Diversitatea Beta caracterizează diversitatea unei specii într-o arie dată şi a fost definită de către Whittaker în 1960, ca reprezentând gradul în care se schimbă speciile de-a lungul unui gradient fiziogeografic sau habitat (Kimmins, 1997) sau ca diversitatea speciilor şi complexitatea comunităŃiilor structurale într-un tip de pădure sau ecosistem local. Diversitatea Gamma a fost definită de către Cornell (1985) şi caracterizează diversitatea pe o arie foarte largă, având conotaŃii directe legate de diversitatea peisajului. Astfel diversitatea speciilor poate fi asimilată cu bogăŃia de specii (numărul de specii), cu diverse măsurări pentru abundenŃa relativă a speciilor, sau cu un indice ce combină bogăŃia de specii cu raritatea sau abundenŃa speciilor respective pe teritoriul dat. Principalele niveluri ale biodiversităŃii Diversitatea genetică intraspecifică Variabilitatea inter şi intrapopulaŃională a unei specii, determinată de variaŃia informaŃiei genetice înscrisă în secvenŃele celor patru perechi de baze, care constituie codul genetic reprezintă diversitatea genetică intraspecifică. Groonbridge (1992) apreciază cantitativ diversitatea genetică a speciilor ca practic infinită şi precizează că numărul posibil de combinaŃii ale diferitelor forme ale fiecărei secvenŃe de genă depăşeşte numărul de atomi existent în univers. Diversitate genetică poate fi identificată la diferite

34/147

niveluri de organizare, ADN total celular, ADN mitocondrial, numărul cromozomilor, structura cromozomilor ş.a.. Cercetări recente apreciază că doar 1% din diversitatea genetică, îşi găseşte expresia în controlul unor caractere şi însuşiri ale organismului; restul rămâne necunoscut în ceea ce priveşte rolul şi semnificaŃia (informaŃie redundantă). Există astăzi colective de specialişti care lucrează la decodificarea genomului la unele specii. Pentru speciile de arbori există programul de cercetare pentru decodificarea genomului principalelor specii forestiere DENDROME în S.U.A. şi programul EUFORGEN în Europa. Stabilitatea caracterelor la speciile actuale este dată de faptul că genele care controlează procese biochimice fundamentale sunt puternic conservate şi în general au o variaŃie redusă care exercită un puternic efect asupra viabilităŃii organismului respectiv. Factorii determinanŃi ai diversităŃii genetice Factorii determinanŃi ai diversităŃii genetice sunt (Stănescu 1992, Enescu 1996): -recombinările şi schimburile de gene, se realizează în populaŃiile panmictice, în timpul gametogenezei şi determină o reaşezare a informaŃiei genetice într-un număr practic infinit de combinaŃii genetice după legi probabilistice. -interacŃiunile între gene: principale (care au ca efect apariŃia unui caracter) şi/ sau între gene modificatoare (inhibează sau intensifică efectele altor gene). Majoritatea caracterelor şi însuşirilor cantitative sunt rezultatul acŃiunii genelor cu efect aditiv, variabilitatea lor fiind direct proporŃională cu numărul de gene aditive care le controlează. -mutaŃiile sunt modificări genetice întâmplătoare care determină variaŃii prin apariŃia bruscă de noi caractere ce se transmit ereditar dar pot fi reversibile. -migraŃia, este fenomenul prin care o populaŃie primeşte gene noi care combinându-se cu genele autohtone amplifică patrimoniul ereditar prin apariŃia de combinaŃii genetice noi. Migrarea se realizează între populaŃii adiacente sau îndepărtate, dar include şi transferul interspecific de gene între populaŃii. Diversitatea speciilor Diversitatea speciilor trebuie privită ca suma diversităŃii totale a speciile care trăiesc pe Pământ. O specie poate fi definită astfel: -din punct de vedere morfologic: grup de indivizi distincŃi morfologic, fiziologic, biochimic. -din punct de vedere biologic: grupuri distincte de indivizi care se pot împerechea numai între ei astfel încât dau naştere la organisme viabile sau grup de populaŃii naturale izolate reproductiv de alte asemenea grupuri (Maximilian şi Ioan, 1984).

35/147

Specia este considerată astăzi un element central al biodiversităŃii, dar definirea acestui concept variază în limite foarte largi. Mettler şi Gregg (1969), considerau următoarele definiŃii:

• conceptul evolutiv (Simpson 1961) care consideră specia ca o succesiune de populaŃii strămoş-urmaş care evoluează separat de celelalte specii,

• conceptul tipologic (specia morfologică), bazat pe diferenŃele morfologice, fiziologice sau biochimice între specii,

• conceptul nondimensional ce consideră ca specii, populaŃiile care nu schimbă între ele gene prin fecundare încrucişată, chiar dacă ocupă acelaşi teritoriu geografic sau biotic (trăind în nişe diferite). Lipsa fertilităŃii la încrucişarea a două populaŃii diferite denotă că avem de a face cu specii diferite,

• conceptul multidimensional consideră specia ca un sistem multidimensional răspândit pe un spaŃiu geografic definit prin totalitatea relaŃiilor reproductive dintre populaŃii.

• conceptul de specie biologică se referă numai la speciile cu sistem de reproducere sexuată şi incude un grup de populaŃii efectiv sau potenŃial izolate reproductiv de alte populaŃii (Mayr, 1963).

În literatură mai există şi alte concepte pentru definirea speciei: specie nominalistă (Robinet citat de Ceapoiu 1988), specie evolutivă (Simpson, 1961), specie genetică (Ceapoiu 1988)...

Diversitatea comunităŃilor sau a ecosistemelor

Conceptul de ecosistem şi comunitate Ecologia modernă este o disciplină de natură holistică, care are ca obiect studierea structurii şi funcŃionării ecosistemelor, iar termenul ecologie a fost creat de Haeckel (1866) (ştiinŃa globală al cărei obiect este studiul interrelaŃiilor dintre organisme şi mediul lor de viaŃă). Biosfera, în intregul ei, este organizată într-o reŃea complexă de ecosisteme colective în care viaŃă vegetală şi animală sunt armonice dar şi antagonice (ChiriŃă, 1974; Stugren, 1975). Ecosistemul este casa comună a numeroaselor specii de organisme convieŃuitoare (DoniŃă din Vald et al. 1997). Primele studii detaliate asupra distribuŃiei ecologice a plantelor au condus la clasificarea comunităŃilor biologice. Abia apoi s-a realizat că

36/147

organismele sunt legate direct şi indirect, prin relaŃiile trofice şi că aceste relaŃii unesc speciile în unităŃi funcŃionale. După ce Clements (1935) a studiat asociaŃiile de plante ca sisteme de organizare, iar Gleason (1939) a considerat asociaŃiile ca suma proprietăŃilor părŃilor lor componente, s-a înŃeles că sistemele care exprimă numai proprietăŃile de organizare sau regularizare nu constitue o abordare corespunzătoare. Cel care a folosit termenul ecosistem pentru a desemna sistemul, mai mult sau mai puŃin stabil, compus din biocenoză şi biotop a fost Tansley, în 1935 (Enescu et al., 1997). Mediul fizic împreună cu comunitatea biologică poartă numele de ecosistem. Ecosistemul este considerat astăzi un sistem informaŃional deschis, cu capacitate de autoconservare, autoregenerare, autoreproducere şi de dezvoltare de la forme simple la forme complexe de organisme şi stabilitate în relaŃie cu alte sisteme. Unii autori definesc conceptul de comunitate biologică: speciile care ocupă un anumit teritoriu şi interacŃiunile dintre ele (Primack et al, 2003). Exemple de comunităŃi ar putea fi: tipurile de pădure, stepa, recifii de corali, mlaştinile. ComunităŃile biologice astfel definite pot altera mediul fizic caracteristic unui ecosistem, într-un ecosistem terestru de exemplu, viteza vântului, umiditatea, temperatura şi caracteristicile solului pot fi influenŃate local, de plantele şi animalele prezente. Biotopul sau habitatul este o arie geografică de întindere şi volum variabile, supusă unor condiŃii de mediu, dintre care cele dominante sunt omogene. Biotopul sau staŃiunea-biotop este considerat în ecologie ca mediul intern sau micromediul ecosistemului în opoziŃie cu mediul său exterm şi cu macromediul acestuia, din afara limitelor convenŃionale ale ecosistemului (DoniŃă din Vald et al. 1997). Astfel definit, biotopul este o întindere geografică, mai mult sau mai puŃin bine delimitată, care înglobează resurse suficiente pentru a putea asigura menŃinerea vieŃii; el poate fi de natură organică sau anorganică (Enescu et al. 1997). Biocenoza este o comunitate de microorganisme, plante şi animale, care se formează sub influenŃa unui complex de factori de mediu şi a relaŃiilor dintre acestea şi mediu. Aceste comunităŃi convieŃuiesc în aceeaşi arie geografică (habitat), între ele având loc o diviziune a activităŃilor şi funcŃiilor prin care se realizează integrarea comunităŃii biologice. Biocenoza are drept trăsătură caracteristică, determinantă pentru existenŃa ei, relaŃiile contradictorii şi totodată unitare dintre populaŃiile (speciile) componente (Botnariuc, 1979). Nişa ecologică reprezintă setul unic de resurse utilizate de către o specie într-o comunitate biologică. Fiecare componentă a nişei poate însă deveni factor limitativ şi poate restricŃiona mărimea populaŃiei. Clasificarea ecosistemelor din această imensă amplitudine de variaŃie şi integrarea lor în sisteme manageriale este o problemă actuală majoră a biologiei iar dificultatea principală este dată de terminologia diversă folosită de diverşi autori (comunitate, habitat, ecosistem, biom) care nu a reuşit până în prezent să fie general acceptată. Prin lucrarea Tipuri de ecosisteme forestiere din România, (DoniŃă, N.; ChriŃă, C.; Stănescu, V., 1990) s-a reuşit o clasificare care este considerată deosebit de interesantă de specialişti din diverse Ńări. Există

37/147

procupări majore actuale care clasifică vegetaŃia forestieră europeană în 30 de tipuri pentru a avea astfel baza unui sistem de evaluare integrat al biodiversiŃăŃii ecosistemelor forestiere. Şi în cazurile de mai sus, şi în alte cazuri, încercările de clasificare a unităŃilor ecologice se bazează în primul rând pe identificarea speciilor care se întâlnesc în ele, a relaŃiilor între ele şi pe o descriere a caracteristicilor fizice ale suprafeŃelor pe care le ocupă. În mare măsură, în practică, diversitatea ecosistemelor este adesea evaluată după diversitatea speciilor componente, abundenŃa relativă a diferitelor specii şi uneori după tipologia speciilor. Ca prime realizări în domeniu, s-au realizat hărŃi globale sau regionale ale ecosistemelor utilizând tehnologii clasice sau de ultimă oră (GIS) : - Clasificarea biogeografică a vegetaŃiei pe harta lumii (The Classification of Biogeographical Biomass of the World Map), bazată în principal pe date geografice şi vegetaŃie şi propusă de către Udvardy (1975) având ca unităŃi de clasificare „bionii", -Ecoregiunile continentelor ( The Ecoregions of the Continents. Map) descrisă de catre Bailey (1989) prezintă distribuŃia ecosistemelor la scară regională bazată pe climă şi vegetaŃie şi divizează globul în patru domenii mari: polar, temperat umed, temperat uscat şi tropical umed şi în subunităŃi (divizii, provincii), -Harta mondială a ecosistemelor majore (Major World Ecosistems Map) este o hartă ecologică globală ce prezintă ecosistemele primare din lume (Olson et al., 1983), -Harta de clasificare a zonală a potenŃialului de viaŃă (The Holdridge Life Zone Clasifîcation Map) este o schemă de previziune a potenŃialului vegetaŃiei pe baza efectelor temperaturii, ale ploilor şi ale evapotranspiraŃiei (Holdridge, 1967), Aceste sisteme de clasificare a ecosistemelor sunt de mare importanŃă pentru elaborarea unei politici raŃionale de ocrotire a naturii şi conservare a biodiversităŃii. Variabilitatea locală este determinată nu numai de capacitatea de support a mediului ci şi de accesul la o regiune pentru a o coloniza, sau de abilitatea organismelor componente de a suporta variaŃia condiŃiilor de mediu. Ocrotirea naturii este un proces care trebuie îmbrăŃişat global şi istoric. O asemenea abordare ar putea conduce la conservarea dinamică a biodiversităŃii şi a resurselor genetice (Stănescu, 1997; Enescu et al, 1997, Borlea 2004). RelaŃii în ecosisteme Pentru studiul ecosistemelor, ecologia contemporană ia în considerare :

• evaluarea interacŃiunii dintre organisme şi mediul lor (habitatul) ce foloseşte amprenta ecologică ca indicator adecvat pentru evaluarea de mediu (Opschoor 2000).

• evaluarea gradului de adaptare al speciilor, populaŃiilor şi comunităŃilor dintr-un ecosistem la schimbările din mediul lor de viaŃă, utilizând uneori la elaborarea modelelor teoretice şi a prognozelor, pe lîngă datele recente, şi date istorice.

Cele două componente ale ecosistemului sunt biocenoza şi habitatul. Literatura de specialitate (Stugren, 1982) evidenŃiază lipsa de unitate în tratarea conceptului de biocenoză, existând abordări specializate din punct de vedere taxonomic, autecologic, sinecologic şi

38/147

altele. Nu se insistă asupra lor pentru că sunt mai importante relaŃiile directe şi indirecte dintre factorii componenŃi, esenŃiali pentru înŃelegerea procesului evoluŃiei. Rezultatul acestor relaŃii este selecŃia naturală şi deci procesul transformării adaptive a populaŃiilor şi speciilor. InteracŃiunea dintre organisme şi mediul lor (habitatul) include:

1. relaŃiile cu factorii mediului abiotic, care condiŃionează dezvoltarea sau chiar existenŃa populaŃiei

2. relaŃiile cu factorii biologici :

o relaŃii intraspecifice : interacŃiunile cu alŃi indivizi ai aceleiaşi populaŃii sau specii, care au forme diferite, dar sunt vitale populaŃiei date,

o relaŃii interspecifice, care însumează totalitatea dependenŃelor directe şi indirecte dintre specii:

• neutralism - nu există relaŃii între două populaŃii (specii),

• competiŃie (concurenŃă), ce se realizează între două populaŃii care ocupă aceeaşi nişă ecologică (cu aceleaşi cerinŃe faŃă de mediu),

• mutualism, când populaŃiile sunt dependente una faŃa de alta sau au cerinŃe complementare faŃă de factorii de mediu; mutualismul este larg răspândit în natură,

• protocooperare, când ambele specii profită de pe urma convieŃuirii, dar relaŃia nu este obligatorie, ca o condiŃie a existenŃei,

• comensalism, când relaŃia este obligatorie pentru comensal în timp ce „gazda" nu este afectată de această convieŃuire,

• predatorism, cu rol major în selecŃia naturală şi de control al efectivelor speciei pradă,

• parazitism, ca relaŃie obligatorie, cu efect pozitiv pentru parazit şi negativ pentru gazdă,

• relaŃiile interspecifice legate de reproducere, în situaŃia în care o specie este mediu pentru depunerea ouălor la insecte, cuiburilor de păsări etc. sau prezenŃa unor specii de insecte sau păsări pentru polenizarea (agent vector) altor specii,

• relaŃii interspecifice legate de apărare, care pot fi de mai multe feluri : individuală pasivă şi activă, electivă, mimetism, homocromie, imitaŃie,

• relaŃii interspecifice legate de răspândirea speciilor, care îmbracă forme foarte variate, de la transportul întâmplător de seminŃe, ouă etc. până la forme mai com- plexe interferate cu relaŃii trofice.

3. succesiunea este o caracteristică majoră a ecosistemelor forestiere adică procesul gradual sau brutal de schimbare a compoziŃiei de specii, a structurii comunităŃii şi

39/147

caracteristicilor fizice ce apar în urma evoluŃiei naturale sau sub influenŃa activităŃilor antropice. Există o succesiune naturală în general graduală şi o posibilă succesiune brutal ă determinată de om sau de dezastre naturale,

4. capacitatea de suport exprimată ca număr de indivizi ai speciilor care utilizează resursele ecosistemului şi în relaŃie directă cu predatorismul,

RelaŃiile trofice sunt în dinamica lor sunt cele mai importante într-un ecosistem. LanŃurile trofice reprezintă căile esenŃiale prin care se face transferul de energie, materie şi informaŃie în ecosistem. Între populaŃiile diferitelor specii ce compun acelaşi nivel trofic, adesea are loc competiŃia. Rezultatul ei duce, prin acŃiunea selecŃiei, la diferite adaptări ale populaŃiilor, la separări parŃiale sau totale a nişelor ecologice. În funcŃionarea lanŃurilor trofice sunt importante şi fluxul de energie şi circuitul materiei. Cunoaşterea acestor relaŃii din ecosistem este de reală valoare pentru stabilirea unei strategii eficiente pe termen lung de ocrotire a naturii prin conservarea ecosistemelor.

O analiză recentă a tendinŃelor privind biodiversitatea în principalele ecosisteme terestre a identificat că principalele cauze de pierdere a biodiversităŃii în viitorul apropiat vor fi schimbările în folosinŃa terenului, în special transformări de habitate şi fragmentarea complexelor de ecosisteme. Al doilea factor important identificat a fost invazia speciilor străine, deşi tendinŃele sunt mai puŃin sigure aici, concluzia generală este că speciile străine vor reprezenta o problemă din ce în ce mai mare în viitor datorită:

a) globalizării economiei şi în consecinŃă, mobilităŃii persoanelor şi materialelor; b) vulnerabilităŃii ecosistemelor perturbate la invazii de specii străine.

Schimbările în compoziŃia atmosferei şi clima sunt privite ca factori pe termen lung, dar cu o sporire a importanŃei relative în timp. Cu toate acestea schimbările în fixarea azotului au impact important pe termen scurt asupra diversităŃii speciilor mai ales în Ńările dezvoltate.

Cercetarea consecinŃelor acestor schimbări ale diversităŃii biologice pentru funcŃionarea ecosistemelor terestre este încă în faza pionieratului. Totuşi câteva tendinŃe se desprind din rezultatele cercetătorilor actuale:

a) experimente efectuate pe termen relativ scurt şi raportate catre organismele ONU şi CBD arată o relaŃie pozitivă între productivitatea primară şi bogăŃia de specii: creşterea numărului de specii creşte probabilitatea de a avea cel puŃin una din speciile prezente productivă în condiŃiile de mediu variabile ca urmare a schimbărilor climatice; speciile suplimentare pot fi capabile să-şi însuşească resurse care nu sunt folosite de alte specii (datorită diferenŃelor legate de adâncimea înrădăcinării, fenologie, forma azotului utilizat etc…).

b) pe lungi perioade de timp bogăŃia de specii poate tampona funcŃionarea defectuoasă a ecosistemului în cazul evenimentelor extreme sau efectelor ne-anticipate ale schimbărilor climatice globale. Un ecosistem se poate menŃine funcŃional prin răspunsuri de funcŃionare diferite ale speciilor asemănătoare existente la

40/147

variaŃiile din mediu. Astfel, diversitatea genetică mare în interiorul speciilor şi diversitatea funcŃională între specii asemănătoare creează o siguranŃă mare faŃă de schimbările mari în funcŃionarea ecosistemului.

c) speciile care au impact puternic asupra funcŃionării ecosistemului (cele care modifică disponibilitatea resurselor; structura trofică; regimul de perturbare) fac ca introducerea sau pierderea unei singure astfel de specii în ecosistem să aibă efecte profunde asupra ecosistemului.

d) probabilitatea dispariŃiei speciilor în complexele de ecosisteme fragmentate este în creştere, ca o consecinŃă a scăderii mărimii populaŃiei şi descreşterii legăturilor între subpopulaŃii.

Ciclul carbonului

PotenŃialul ecosistemelor terestre de a absorbi cantităŃi importante de CO2, încetinind astfel acumularea de CO2 în atmosferă şi reducând ritmul de schimbare al climei, reprezintă un aspect major în dezbaterile privind controlul emisiilor de CO2 , iar înŃelegerea actuală a ciclului global al carbonului se bazează pe un bilanŃ constituit de surse şi asimilatori de CO2. Sursele principale de CO2 în atmosferă sunt: - emisii din combustia combustibililor fosili şi producŃia de ciment; - emisii rezultate din modificări în utilizarea terenurilor din zonele tropicale; - emisiile rezultate în urma activităŃilor umane. Asimilatori principali de CO2 din atmosferă sunt: - înmagazinarea în diverse componente din atmosferă; - absorbŃia oceanică; - absorbŃia datorită revigorării pădurii din emisfera nordică; - fertilizarea cu CO2; - depunerea de azot. Analizele făcute între 1980 - 1989, arată că în această perioadă, biosfera terestră a fost în echilibru în ceea ce priveşte emisia şi absorbŃia de CO2. Prin utilizarea terenurilor din zonele tropicale s-au eliminat cca 16 milioane tone de CO2 ce au fost absorbite de ecosistemele terestre prin efectul combinat al refacerii pădurii, fertilizare cu CO2 şi acumularea azotului. Dimensiunea acestor bazine de absorbŃie terestre a carbonului a fost demonstrată pentru unele zone, dar nu la scară globală. Este posibil ca această creştere să fie împărŃită între foarte multe ecosisteme, fiind astfel dificil de detectat. Problema este dacă această capacitate curentă a biosferei terestre de a absorbi CO2 poate fi menŃinută sau sporită în viitor. Prognoza unor scenarii viitoare este dificilă, deoarece factorii implicaŃi nu pot fi prevăzuŃi şi consideraŃi ca atare cu prea multă siguranŃă pentru viitor.

41/147

Estimările anuale medii ale cantităŃii totale de carbon pot fluctua datorită variabilităŃii climatice interanuale. BilanŃul este în cele din urmă echilibrat spre 0. În ciuda acestor incertitudini, pot fi estimate însă, tendinŃele (direcŃiile) de evoluŃie, o creştere sau o descreştere a cantităŃii totale de carbon, prin urmărirea tendinŃelor a trei procese principale: - utilizarea terenurilor, - schimbări structurale ale ecosistemelor, - fiziologia ecosistemelor.

Schimbări în utilizarea şi ocuparea terenurilor

O creştere a populaŃiei de aproape l miliard pentru un deceniu impune o creştere susŃinută a producŃiei alimentare, în conformitate cu estimările Modelelor Integrate de Apreciere a Efectelor Gazelor de Seră (IMAGE model) şi cu alte analize (Sathaye , 2000), această creştere va cauza continua conversie a ecosistemelor naturale în sisteme agricole, în special în Africa şi Asia şi intensificarea producŃiei terenurilor agricole actuale. Aceste două procese accelerează aproape întotdeauna eliminarea de carbon în atmosferă, astfel încât ritmul emisiilor din aceste surse va fi menŃinut la nivelul actual sau chiar va spori. În plus, pe măsură ce tot mai mult teren forestier sau de altă natură este transformat în teren agricol, rămân tot mai puŃine zone cu ecosisteme naturale apte să asimileze carbonul, reducându-se astfel puterea de asimilare a biosferei terestre.

Schimbarea structurală a ecosistemelor

Schimbările în compoziŃia şi structura ecosistemelor sunt realizate de o combinaŃie între practicile de gospodărire şi schimbare în compoziŃia atmosferei. Creşterea biomasei ce poate fi observată în mod curent pe multe suprafeŃe împădurite, reflectă schimbări succesive datorate modificărilor anterioare în cadrul gospodăririi pădurilor. Efectele viitoarelor schimbării globale, se vor suprapune tendinŃelor din prezent, în particular, tendinŃa actuală de creştere a biomasei în anumite zone poate fi reversul schimbărilor globale cu efecte de importanŃă sporită. Datorită schimbărilor globale, ansamblul vegetaŃiei prezente este posibil să se modifice, prin creşterea mortalităŃii unora dintre componente, urmată de stabilizarea şi creşterea unor noi ansambluri. Mortalitatea vegetaŃiei actuale, care elimină carbon în atmosferă, este un proces rapid, în timp ce absorbŃia de carbon din atmosferă este un proces mult mai lent (Jekerman 2000).

Factori fiziologici care pot afecta ecosistemul

42/147

Printre factorii fiziologici specifici care pot afecta echilibrul carbonului pe termen lung în cadrul ecosistemelor terestre sunt:

Emisiile din sol

Creşterea temperaturilor presupune şi creşterea oxidării materiei organice din sol. ObservaŃii de la latitudini mari, unde ariile continentale au fost supuse unei creşteri a temperaturii în ultimile trei decenii, arată că unele ecosisteme de tundră din Alaska şi Siberia au ajuns din "receptoare" de carbon, "surse" de carbon, sau ambele în aceeaşi măsură, datorită creşterii descompunerii carbonului din sol. Rămân însă numeroase experimente de realizat în vederea stabilirii solului ca sursă importantă de CO2.

Fertilizarea cu CO2 şi acumularea azotului

Cercetări recente ale nivelului CO2 în ecosisteme indică un efect al acestuia asupra funcŃionării ecosistemelor îndeajuns de semnificativ, dar nu pe măsura efectelor majore relevate de analizele biogeochimice globale. Efectele interactive ale modificărilor privind utilizarea terenurilor (abandonarea agriculturii în favoarea pădurilor), creşterea depunerilor de azot şi fertilizarea cu CO2 au condus la înregistarea unei creşteri (acumulări de biomasă) superioare ale unor păduri din Europa, ca dovada că acumularea azotului a avut un rol major.

Limitarea nutrienŃilor

Ciclul carbonului este legat, la multiple scări ale timpului, de ciclurile altor nutrienŃi, în special al azotului, fosforului şi sulfului. Aprovizionarea insuficientă cu nutrienŃi, limitează nivelul carbonului în ecosisteme. În unele ecosisteme, creşterea temperaturilor va spori mineralizarea azotului care sigur, va conduce la un nivel crescut de CO2 pe termen scurt.

«Saturarea» fiziologică

Acumularea carbonului în atmosferă prin fiziologia ecosistemelor este rezultatul asimilării CO2 prin fotosinteză şi eliminării CO2 prin respiraŃie şi descompunere. Aceste procese se realizează cu viteze diferite. Asimilarea carbonului răspunde pozitiv şi aproape instantaneu la creşterea CO2 atmosferic, în timp ce procesul de descompunere răspunde doar indirect, prin schimbări ale temperaturii, umezelii şi calităŃii deşeurilor.

TendinŃele generale

43/147

CondiŃiile în care se dezvoltă cantitatea de carbon terestră nu sunt îndeplinite uniform şi nici nu operează la aceeaşi scară a timpului în consecinŃă estimarea tendinŃelor pe termen lung privind condiŃiile şi dinamica acumulării carbonului este dificil ă. CondiŃiile acestei acumulări a cantităŃii de carbon diferă ca intensitate în regiunile lumii, în unele zone, ca Africa sub-sahariană şi părŃi întinse ale Asiei; schimbarea modului de utilizare a terenurilor reprezintă componenta dominantă, iar aceste regiuni vor fi, cu siguranŃă, surse de carbon. Pentru alte zone, precum părŃi ale Americii de Nord şi Europa, dominante pot fi procesele de reŃinere a carbonului, devenind asimilatoare semnificative, dacă nu sunt dereglate, pentru decenii sau chiar secole. Dată fiind dificultatea estimării amplorii proceselor de reŃinere a carbonului (depunerea azotului, fertilizarea cu CO2), în comparaŃie cu cele de eliminare a carbonului (oxidarea materiei organice din sol, schimbarea structurală a ecosistemelor), sunt posibile numeroase scenarii pentru ciclul terestru al carbonului la scară globală pentru următorii 100 de ani. Există însă certitudinea că, cel puŃin pentru următoarele decenii, suprafeŃe importante cu ecosisteme naturale vor fi transformate în terenuri agricole, emiŃând în acelaşi timp carbon şi reducând cantitatea de pământ în care ar putea fi reŃinute cantităŃi importante de carbon. Concluzia generală a sintezelor Schimbărilor Globale şi Ecosistemelor Terestre (GCTE) este aceea că ritmul prezent al absorbŃiei carbonului din atmosferă va fi dificil de menŃinut la scară globală. Este posibil ca biosfera întreagă (incluzând şi terenul transformat sau modificat pentru producŃia de hrană şi fibre) să devină o sursă majoră de CO2. Această proiecŃie are implicaŃii semnificative în dezvoltarea strategiilor de stabilizare a concentraŃiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă. Hazarde naturale Una dintre cele mai periculoase tendinŃe ale epocii contemporane este creş terea frecvenŃei, intensităŃii şi a consecinŃelor hazardele naturale. Conform aprecierilor, în timpul de faŃă pierderile directe şi indirecte în urma acestora con stituie 250 000 de victime anual, iar pre judiciul economic - de la 50 pînă la 100 milioane de dolari SUA. Peste 80% din aceste pierderi se datorează hazardurilor determinate de vreme, climă şi apă, adică de furtuni, inundaŃii, secete etc. În perioada anilor 1992-2001 nu mai hazardele determinate de vre me, climă şi apă au generat peste 622 000 de victime şi au influenŃat asupra existenŃei a două miliarde de oameni, de asemenea, au lăsat milioane de oa meni fără adăpost, au adus boli, sărăcie şi multe suferinŃe. Numărul acestor fenomene creşte. Conform cercetărilor efectuate numărul hazardurilor hidro meteorologice în ultimii 30 de ani s-a mărit de trei ori. Hazardele naturale constituie nişte manifestări extreme ale unor fe nomene naturale, cum ar fi cutremure le, furtunile, inundaŃiile, alunecările de teren, secetele, care au o influenŃă directă asupra vieŃii fiecărei persoane, asupra societăŃii şi a mediului înconju rător în ansamblu. În cazurile în care hazardurile creează distrugeri de amploare şi pierderi de vieŃi omeneşti, ele sînt denumite dezastre sau catastrofe naturale. Efectele acestor

44/147

fenomene sînt atît de mari, încît efortul de depăşire a aces tora doar cu resurse locale este insu ficient. În aceste situaŃii sînt necesare intervenŃii rapide din partea unor echi pe speciale de nivel naŃional şi inter naŃional. Se consideră că un fenomen natural extrem poate fi numit dezastru în cazul în care sînt înregistrate cel pu Ńin 10 pierderi de vieŃi omeneşti sau 50 de persoane rănite şi dacă pagubele materiale se evaluează la peste un mi lion de dolari. Reducerea efectelor acestor dezastre implică studierea interdisciplinară a hazardurilor, a vulnerabilităŃii, riscului şi, în mod deosebit,desfăşurarea unor ample acŃiuni de informare şi educare a populaŃiei. Vulnerabilitatea pune în evidenŃă gradul de expunere a omului şi a bunurilor sale diferitelor tipuri de hazarduri, indicînd nivelul pagubelor pe care le cauzează un anumit fenomen. A fi vulnerabil înseamnă a fi expus unor pericole potenŃiale care pot să afecteze sănătatea, să pericliteze viaŃa şi să producă pagube. Vulnerabilitatea este gradul de expunere a omului şi a bunurilor sale diferitelor tipuri de ha zarduri, indicînd nivelul pagubelor pe care le cauzează un anumit fenomen. Hazardele naturale pot fi clasificate, în funcŃie de diferite criterii, între care modul de formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc. În funcŃie de geneză, hazardurile naturale se diferenŃiază în:

- hazarde endogene, a căror acŃiune este generată de energia provenită din interiorul planetei, în această categorie fiindincluse cutremurele şi erupŃiile vulcanice;

- hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde categoriile de: hazarduri climatice, hidrologice, geomorfologice, oceanografice,biologice,biofiziceşi astrofizice.

CUVINTE CHEIE: amenintarea schimbarilor climatice, ecosisteme terestre si acvatice, efecte adverse, sistemelor globale, sistemele ecologice naturale, sistemele economice, sistemele societatii umane, hazarde climatice INTREBARI: 1. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru biodiversitate? 2. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru specii? 3. Care sunt principalii factori fiziologice care pot afecta ecosistemul recunoscuti ca amenintari ale schimbarilor climatice? 4. Care sunt principalele amenintari ale schimbarilor climatice pentru ecosisteme? 5. Care sunt principalele hazarde recunoscute ca ameninŃări ale schimbarilor climatice?

45/147

CURS V

VULNERABILITATEA ECOSISTEMELOR TERESTRE SI ACVATICE Efectul schimbarilor majore asupra ecosistenielor terestre si acvatice va fi dificil de detectat, iar schimbarile bruste, neasteptate sunt greu de masurat din cauza faptului ca sistemele complexe si multe feed-back-uri sunt neliniare, cercetarea si monitoringul lor sunt si raman in continuare esentiale. Ecosistemele contin intregul rezervor genetic al Pamantului, rezervor al diversitatii speciilor si furnizori de ” bunuri si servicii" de importanta majora societatii umane: furnizeaza hrana, fibre, substante cu proprietati medicinale si energie; transforma si depoziteaza carbonul si alti nutrienti, asimileaza deseuri, purifica aerul, regularizeaza scurgerea apelor si controleaza inundatiile, degradarea solului si erodarea plajelor; ofera oportunitati de recreere si activitati economice. Aceste sisteme si functionarea lor s-au dovedit sensibile la ritmul si extinderea schimbarilor climatice. Daca speciile indiv iduale raspund acestor schimbari, compozitia si distributia geografica a multor sisteme se va schimba, fiind posibile modificari ale diversitatii biologice si a “bunurilor si serviciilor” pe care acestea le ofera societatii. Dezechilibrele unor sisteme ecologice ar putea fi ireversibile chiar daca climatul va atinge din nou echilibrul in viitor. În Europa, sunt vulnerabile în mod special regiunile muntoase, zonele de coastă, regiunile umede şi zona mediteraneană. Deşi s-ar putea înregistra unele efecte pozitive, multe dintre consecinŃe sunt cel mai probabil negative. Măsurile de adaptare existente se concentrează în domeniul prevenirii inundaŃiilor, prin urmare, planificarea şi implementarea măsurilor de adaptare trebuie abordate în mod considerabil şi în alte domenii, precum sănătatea publică, resursele hidrologice şi gestionarea ecosistemelor. Sud-estul Europei, regiunile mediteraneene şi cele din Europa Centrală sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice. Aici, se prognozează că efecte negative considerabile se vor reflecta asupra sistemelor naturale şi umane care se află deja sub presiunea factorilor socio-economici, ca de exemplu, modificările survenite în utilizarea teritoriului. Pe de altă parte, este posibil ca regiunile nordice şi anumite regiuni din vestul Europei să poată beneficia, pentru un timp, de efecte favorabile, mai ales în ce priveşte agricultura. Zonele impadurite

46/147

Scenariile actuale (Sathaye 2000) prevad o crestere cu 1°C a temperaturii medii globale, crestere constanta si suficienta sa afecteze capacitatea de crestere si regenerare a padurilor din multe regiuni precum si compozitia acestora. Ca o consecinta a modificarii regimului termic si pluvial, detenninate de cresterea cantitatii de CO 2 atmosferic, o fractiune importanta din suprafetele impadurite existente azi in lume, vor suferi schimbari majore in tipurile vegetale predominante; cele mai largi schimbari sunt preconizate la latitudini inalte si cele mai putin la tropice. Schimbarile climatice se vor face simple cu o viteza mai mare decat viteza si ritmul cresteri speciilor din paduri, capacitatea de crestere, de reproducere si refacere fiind depasita. Este posibila o schimbare a compozitiei de specii din paduri in timp; tipuri intregi de asociatii pot disparea iar noi ansambluri de specii, noi ecosisteme se pot stabili in viitor (Jekerman 2000).

In conditile cresterii cantitatii de CO2 , desi productivitatea. primara neta ar putea spori, nu acelasi lucru s-ar intarnpla si cu biomasa. totala, din cauza frecventelor si din ce in ce mai extinselor epidemi si incendii. Cantitanti mari de carbon ar putea fi eliberate in atmosfera in timpul trecerii de la un tip de padure 1a altul, pentru ca ritmul cu care si pierde carbonul prin mortalitatea mare a padurilor depaseste ritmul de captare si asimilare a carbonului prin crestere si maturizare. In zonele tropicale cresterea temperaturilor medii nu ar trebui sa determine alterari majore in compozitia si productivitatea speciilor, dar modificarea cantitatii de precipitatii, a duratei anotimpurilor si cresterea evapotranspiratiei ar putea conduce la schimbari de compozitie. Cresterea concentratie de CO2 atmosferic ar putea ridica raportul carbon/azot din nutretul ierbivorelor, reducandu-i valoarea nutritiva. Pentru regiunile temperate, modificarile acelorasi parametri ar implica modificari ale sezoanelor de vegetate si implicit a limitelor dintre asociatile vegetale caracteristice. Criosfera Exista scenarii care prevad ca 1/3 pana la 1/2 din masa ghetarilor montani existenti putea disparea in urmatorii 100 de ani (Keer 2000). Extinderea redusa a ghetarilor si reducerea stratului de zapada ar putea de asemenea afecta distributia sezoniera a scurgerii raurilor si a rezervelor de apa pentru agriculture. Reducerea arealului

speciilor, ar putea duce la un flux suplimentar de CO2 in atmosfera, la schimbari in

procesul ci contribuire la fluxul de CH4 in atmosfera si la dereglari de infrastructuri la scara larga. Reducerea duratei si grosimii ghetarilor marini ar conduce la cresterea duratei de navigatie pe mari sau in zonele de coasta, ce sunt in prezent afectate de gheata sezoniera si in Oceanul Artic. In urmatorii 50-100 ani sunt asteptat mici modificari in extinderea invelisului de gheata din Groelanda si Antartica. Roxana Bojariu, seful Grupului de Cercetari Climatice din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie ne informeaza: „Gheata ocupa cam 7% din suprafata oceanului planetar. Rolul ei in sistemul climatic este legat, pe de-o parte, de faptul ca reflecta cea mai mare parte a radiatiei solare incidente pe suprafata sa. Pe de alta parte, stratul de gheata izoleaza oceanul de atmosfera, impiedicand schimbul de caldura si umiditate dintre cele doua medii. Analiza recenta a datelor satelitare, realizata de cercetatorii britanici de la University College din Londra, a aratat ca fata de iernile din perioada 2002-2007, cand grosimea

47/147

a ramas constanta, in iarna anului 2008 gheata oceanica din Arctica s-a subtiat foarte mult. Aceasta diminuare dramatica a grosimii vine dupa recordul inregistrat in septembrie 2007, cand suprafata ghetii arctice a atins un minimum absolut pentru intreaga perioada de observatii satelitare, incepand din anul 1978. Anul 2007 a fost, climatic vorbind, unul exceptional, la nivel global, dar si in Romania. Dupa una dintre cele mai calde ierni ale ultimelor secole, inregistrate in Emisfera Nordica, secete intense si persistente au fost prezente in regiuni din Europa, America de Nord, Asia si Australia. Masuratorile au fost realizate cu un altimetru de tip radar, plasat la bordul satelitului Envisat al Agentiei Spatiale Europene. Semnalul electromagnetic emis de aparat este reflectat inapoi de suprafata ghetii arctice si receptionat de dispozitivul special instalat pe satelit. In functie de timpul necesar semnalului emis si apoi reflectat sa se intoarca la satelit, se poate calcula grosimea ghetii fata de nivelul marii. Cum se stie ca aproximativ o zecime din volumul de gheata se afla deasupra nivelului marii, se pot mai departe calcula grosimea si volumul total de gheata dintr-un anumit loc. Principalul avantaj al datelor satelitare este acoperirea spatiala foarte buna. Observatiile cuprind, practic, intreaga regiune arctica, cu exceptia unei zone limitate aflate in vecinatatea Polului Nord geografic. Avem astfel o imagine clara asupra unei suprafete enorme, foarte greu de supravegheat in alt fel. Totusi, trebuie mentionat ca datele satelitare se calibreaza folosind si masuratori efectuate la suprafata, in anumite regiuni arctice: asa-numitele inregistrari “in situ”, adica direct in masa de gheata. Acest lucru creaza astfel o mult mai clara imagine tridimensionala care completeaza ce se stia pana acum despre diminuarea totala a suprafetei acesteia. Este, astfel, primul studiu care probeaza foarte clar faptul ca volumul total al ghetii arctice se reduce. In anotimpul cald, suprafata fara gheata a oceanului absoarbe o cantitate sporita de energie. Acest fenomen duce la o crestere suplimentara a temperaturii locale in aer si in ocean. Aceasta crestere, la randul ei, face ca grosimea ghetii nou formate in anotimpul rece sa fie din ce in ce mai mica. Acest lucru, la randul sau, favorizeaza topirea ghetii in regiuni din ce in ce mai extinse ale oceanului arctic, in urmatorul sezon cald. Este vorba, prin urmare, de o accelerare accentuata a fenomenului de topire a ghetii arctice. Pana nu demult estimarile sugerau ca Oceanul Inghetat ar putea deveni, vara, Oceanul Albastru (adica fara gheata), in jurul anului 2080. Rezultatele cercetatorilor britanici corecteaza aceasta estimare. Rezultatele intaresc ideea posibilei disparitii estivale a ghetii oceanice din zona arctica in intervalul 2030 – 2040. Gheata oceanica din zona Polului Nord este o componenta a sistemului climatic a carei reducere poate amplifica, in cascada, semnalul incalzirii globale. Intrebarea cheie, pe care si aceste rezultate ale cercetatorilor britanici ne-o impun, este daca deja am atins acel punct critic, dincolo de care bucla amplificatoare a schimbarilor climatice poate provoca efecte care sa depaseasca capacitatea noastra de adaptare.” Regiunile montane Proiectarea scadere in extinderea ghetarilor montani si a stratului de zapada datorita incalzirii climei va afecta sistemul hidrologic, stabilitatea solului si sistemele socio-

48/147

economice aferente. Distributia altitudinala a vegetatiei se va schimba spre inaltimi mai mari; unele specii cu areal climatic limitat la varfurile muntilor ar putea disparea datorita disparitiei habitatului si reducerii potentialui de migrare. Multele resuse inclusive lemnului si cele privind hrana populatiilor specifice montane pot fi reduse. Industria turismului si cea recreativa, de importanta economica sporita in multe regiuni vor scadea.(Jekerman 2000). Lacuri, fluvii si mlastini Ecosistele acvatice vor fi influentate prin modificari ale temperaturii apei, ale regimului de scurgere si ale nivelurilor apei. Pentru lacuri si fluvii, incalzirea ar aveamari efecte biologice la schimbari mari, unde productivitatea biologica ar creste si la limitele latitudinilor scazute ale domeniilor speciilor de apa rece, unde extinctia ar fi cea mai mare. Incalzirea lacurilor mari si adanci din zonele temperate le-ar spori productivitatea; in lacurile si raurile putin adanci incalzirea ar putea creea favorabilitate pentru conditiile anoxice. Cresterea variabilitatii scurgerii, in special a frecventei si duratei inunatiilor mari si a secetelor, ar duce la scaderea calitatii apei si a productivitatii biologice a habitatelor de pe rauri. Declinul nivelului apei va fi cel mai puternic in lacuri si rauri cu un drenaj evaporator mai mare si in bazinele cu captari mici. Se va modifica si distributia zonelor umede in general si a mlastinilor in special odata cu modificarile

temperaturilor si precipitatiilor; eliberarea de gaze (CH4 ) din mlastinile de langa mare va avea un impact asupra schimbarii climatice iar efectele vor varia de la o zona la alta. "Incalzirea globala provoaca extinderea lacurilor glaciare existente in muntii Himalaya din Nepal. Acestea ar putea apoi sa se reverse", a declarat Purusottam Ghimire, secretar in cadrul Ministerului Stiintei si Tehnologiei din Nepal. Cercetatorii sustin ca ghetarii se micsoreaza cu aproximativ 10 metri pe an. In Nepal exista peste 3.000 de ghetari si 2.323 de lacuri glaciare.Oamenii din Nepal depind de ghetarii din muntii Himalaya, atat pentru furnizarea apei potabile si cat si pentru irigat. Lacul Ciad si-a redus dimensiunile cu peste 90% din 1987 si pana in prezent, ducand la disparitia aproape totala a unui intreg ecosistem. Si asta in timp ce ghetarii de pe Kilimadjaro si Rwenzori, s-au topit aproape in totalitate. Ca un singur exemplu, ghetarul de pe Rwenzori si-a redus suprafata cu aproape 6 kilometri numai in ultimii ani. Cele mai amenintate fluvii din lume sunt pe continentul asiatic: Yangtze, Mekong, Salween, Gange si Indus. In America, raportul mentioneaza fluviile La Plata si Rio Grande / Rio Bravo, in Africa Nilul-Lacul Victoria, iar pe continentul australian Murray-Darling.

Fie că vorbim despre mlaştini, turbării, lacuri, estuare şi zone costale, recife de corali sau culturi de orez, trebuie să înŃelegem că zonele umede joacă roluri cruciale în furnizarea de apă dulce, menŃinerea unei biodiversităŃi bogate, atenuarea efectelor schimbărilor climatice, realimentarea acviferelor subterane, controlul inundaŃiilor, precum şi în asigurarea multor alte servicii în folosul populaŃiei umane.

49/147

Sistemele din zona de coasta a marilor si oceanelor Aceste ecosisteme cu o importanta deosebita ecologica si economica, se asteapta sa raspunda variat la schimbarile climei si ale nivelului marii. Rezultatele pot fi :

• eroziunea tarmurilor si a habitatelor asociate. • cresterea salinitatii estuarelor si acviferelor cu apa dulce • modificarea domeniilor afectate de maree din golfuri si rauri • modificari in transportul nutrietilor si sedimentelor, in modelul contaminarii

microbiologice si chimice din zonele de coasta si cresterea inundatiilor frecventa si marime.

Unele ecosisteme costiere sunt in mod deosebit in pericol cum sunt: mlastinile cu apa sarata, mangrovele, recifii de corali si atoli, zonele de delta a unor rauri. Schimbari ale acestora ar avea efect asupra turismului, provizionarii cu apa dulce, pescuitului si biodiversitatii. Toate acestea s-ar adauga la problemele deja existente cauzate de poluare, modificarile fizice si "intrarile" matarialelor determinate de activitatea umana. Schimbările climatice in Europa ar putea avea efecte majore asupra zonelor de coastă, efecte provocate de creşterea nivelului mării şi de modificările survenite în frecvenŃa şi/sau intensitatea furtunilor. Acesta ar reprezenta o ameninŃare la adresa ecosistemelor, infrastructurii şi aşezărilor umane, la adresa turismului ca industrie şi a sănătăŃii umane. Sunt expuse riscului habitatele şi ecosistemele de coastă, în special de la Marea Baltică, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Previziunile indică faptul că zonele de coastă ale Mării Mediterane şi Marii Baltice vor suferi o pierdere considerabilă a zonelor umede. Oceanele

Efectul ar fi cresterea peste medie al nivelului vertical, al climatului oceanic si al reducerii stratului de gheata pe mare. Ca rezultat ar fi afectate disponibilitatea nutrientilor, productivitatea biologica si structura si functionarea ecosistemelor marine, capacitatea acumularii de caldura si carbon ca importante raspunsuri asupra sistemului climatic. Aceste schimbari climatice ar avea implicatii pentru reginnile de coasta pescuit, transport, comunicatie si structurile de langa tarm. Date paleoclimatice si experimente sugereaza ca pot aparea schimbari climatice bruste daca influxul de apa dulce rezultat din topirea ghetarilor si a scuturilor de gheata ar slabi circulatia globala termohialina.

Dupa nici 60 de ani de indulcire lenta, colapsul termosalin va incepe in 2010, afectand climatul Europei, fapt ce este cu putinta din cauza fluxurilor calde ale curentului oceanic abisal (gulf stream – bratul nord-atlantic al curentului termosalin global). Tiparele circulatiilor oceanice se vor modifica, aducand mai putina apa calda in nord si determinand o schimbare imediata a vremii in partea de Nord a Europei si in partea de est a Americii de Nord. Atlanticul de nord va continua sa fie afectat de apa dulce care vine din ghetarii care se topesc, din patura de gheata a Groenlandei si probabil cel mai important din precipitatii. Deceniile de incalzire ale zonelor cu altitudini inalte, vor determina precipitatii sporite si vor duce la acumularea de apa dulce in detrimentul celei sarate, dense, din nord, care va fi afectata in mod normal de apa mai calda si mai sarata a curentului oceanic abisal.

50/147

Acest curent masiv de apa calda nu mai ajunge foarte departe in Atlanticul de nord. Efectul climatic imediat va consta in temperaturi mai reci in Europa si in cea mai mare parte a emisferei de nord si o scadere dramatica a precipitatiilor in multe zone agricole si piopulate foarte importante. Insa efectele acestui colaps vor fi simtite incetul cu incetul, pe bucati, pe masura ce tiparele obisnuite de apa re-nasc doar pentru a fi perturbate din nou – timp de un deceniu intreg.

Incetinirea dramatica a circulatiei termosaline este anticipata de cativa cercetatori oceanografi, insa lumea nu este suficient de pregatita pentru a face fata efectelor sale. Modelele computerizate ale sistemelor climatice si oceanice – desi imbunatatite – nu au fost capabile sa ofere informatii suficient de consistente si limpezi in acest sens.

Conditii meteorologice mai reci, mai secetoase, cu vanturi mai puternice in zonele continentale ale emisferei de nord .

Pana in prezent rata cresterii acestor zone moarte este ingrijoratoare pentru situatia generala a biodiversitatii oceanelor Terrei. “Nivelul oxigenului din aceste ape este sub nivelul critic la care poate trai un peste sau un mamifer marin de talie mare, practic putem spune despre aceste ape ca sunt moarte la propriu si la figurat”, afirma Lothar Stramma, conducatorul echipei de cercetatori de la Institutul Leibniz de Stiinte Marine din cadrul Universitatii din Kiel, Germania. Echipa a masurat concentratia oxigenului la adancimi intre 300-700 de metri, si a comparat rezultatele cu cele obtinute in decursul ultimilor 50 de ani, de cand se masoara sistematic procentul oxigenului din apele oceanice. Rezultatul a fost o noua dovada in sprijinul efectelor distrugatoare ale accelerarii incalzirii globale. In Oceanul Atlantic, spre exemplu, straturile de ape sarace in oxgen s-au diminuat cu circa 85% scazand de la adancimea de 370 metri pana la 690 metri. Rezultatele au mai aratat ca temperatura apelor oceanelor a crescut semnificativ in ultimii 50 de ani, iar aceasta crestere impiedica apele bogate in oxigen de la suprafata sa circule la adancimi, odata ce curentii marini devin mai putin densi. “In acest caz apele oceanelor sunt mai putin ventilate in straturile de adancime medie si mare, ceea ce inseamna ca apele de suprafata aduc mai putin oxigen in straturile adanci. Aceasta duce la probleme pentru speciile de pesti mari care au o nevoie sporita de oxigen”

Deserturile Ca rezultat al schimbarilor climatice se prevede o extindere a deserturilor, aridizarea lor in continuare fara o intensificare in regimul precipitafiilor.

Desertificarea are loc in zonele de uscat in care pamantul este deosebit de fragil, unde caderile de ploaie sunt rare si climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil urmata de pierderea capacitatii solului de a sustine recolte, pasuni sau alte activitati umane. Desertificarea creaza conditii ce intensifica incendierile si vanturile puternice, adaugandu-se presiunii imense asupra celei mai pretioase resurse a pamantului, apa, si bineinteles asupra animalelor ce depind de ea. Praful din desert si pamanturile uscate

51/147

sunt suflate in orase sin toata lumea. Praf din Africa ajunge in Europa cu vantul Pasat, si chiar in orase americane. Particule de praf, care sunt mai mici de 2,5 milionimi dintr-un metru, sunt inhalate, cauzand probleme de sanatate si s-a dovedit ca maresc rata mortalitatii.

Cresterea temperaturilor ar putca fi o amenintare serioasa pentru organismele care exista la marginea deserturilor, la limitele de toleranta termica. Impactul asupra bilanturilor hidrologice, asupra hidrologiei si vegetatiei sunt incerte. Conform Conventiei ONU pentru combaterea desertificarii - desertificarea reprezinta degradarea pamanturilor in zone aride si semiaride depinzand de factori variati incluzand variatiile climatice si activitatile umane. Desertificarea poate deveni ireversibila daca mediul devine din ce in ce mai uscat si solul se degradeaza permanent prin eroziune si compactare. Adaptarea la seceta si desertificare se poate baza pe dezvoltarea sistemelor de productie diversificate. Hidrologia si managementul resurselor de apa Schimbarile climatice vor conduce la intensificarea ciclului hidrologic global si pot avea un impact major asupra resurselor regionale de apa. O schimbare in volumul si distribufia apei va afecta atat rezervele de apa subterane cat cele de suprafata utilizabile in industrie, activitati menajere, irigatii, hidroenergie, navigatie, ecosistemele acvatice si unele activitati recreative. Schimbari in cantitatea totala de precipitati, in frecventa si intensitatea acestora, afecteaza direct marimea si momentele aparitiei inundatiilor, dar si a secetelor. In prezent, efectele regionale specifice nu sunt bine determinate. Schimbari relativ mici ale temperaturii si precipitatiilor cumulate cu efectele asupra evapotranspiraplei si umezelii solului pot cauza modificari ample in scurgerea precipitatiilor, mai ales in regiunile aride si semi-aride. In regiunile de la latitudini mari, cresterea precipitatiilor va determina cresterea volurnului de apa scurs, in timp ce la latitudini mai mici va scadea datorita efectului combinat al cresterii evapotranspiratiei si scaderii precipitatiilor. Ploile mai intense vor spori riscul inundatiilor, desi acestea nu depind doar de modificarea cantitatii precipitatiilor cazute ci si de caracteristicile captarii fizice si biologice. Un climat cald ar determina scaderea proportiei precipitatiilor cazute sub forma de zapada si implicit reducerea scurgerii primavara si cresterea celei din iarna. Cantitatea si calitatea rezervelor de apa constituie probleme serioase in multe regiuni incluzand unele arii joase de coasta, delte si insule mici, facand aceste regiuni vulnerabile. In mod deosebit la orice reducere aditionala a resurselor de apa. Apa curenta disponibila a scazut sub 1000 m3/persoana/an intr-un numar de tari (Kuweit, lordania, Israel, Rwanda, Somalia, Algeria, Kenya) si se asteapta sa scada si dramatic in urmatoarele decenii in altele (Libia. Egipt, Africa de Sud, Iran, Etiopia). Numeroase tari din zone dc conflict sunt in mare masura dependente de apa provenind din afara granitelor (Cambogia, Siria, Egipt, Irak). Impactul schimbarilor climatice va depinde si de conditiile de baza si de abilitatea cu vor raspunde managerii resurselor de apa, pe langa modificarile climatice, cresterii populatiei si schimbarilor cererii si conditiilor tehnologice, economice, sociale si legislative. In unele cazuri, in special in tarile bogate cu sisteme integrate de management al apei - o organizare si gospodarire mai buna pot duce la costuri minime pentru utilizatori, in multe altele insa costurile ar putea fi mari, din punct de vedere al

52/147

masurilor economice, sociale si cu privire la mediu, in special in regiuni unde apa este foarte limitata si exista o competitie serioasa intre utilizatori. Parerile expertilor sunt impartite asupra perspectivei evolutiei sistemului de aprovizionare cu apa in directia compensarii impacturilor negative ale schimbarilor climatice asupra rezervelor de apa si satisfacerii nevoilor crescande. Astfel optiunile includ:

• un management mai eficient al rezervelor existente si al infrastructurii, • aranjamente institutionale de limitare a cererii in viitor si de

promovare a conservarii resurselor de apa, • monitorizarea imbunatajita si perfectionarea sistemelor de prevedere a

inundatiilor si secetelor, • reabilitarea versanfilor, in special la tropice, • constructia de noi rezervoare cu o capacitate mai mare de a stoca excesul de

apa provenit din ploi si topirea zapezilor, etc. Agricultura Productia agricola si schimbarile de productivitate datorate schimbarii climatice vor varia considerabil pentiu regiuni si loculitati, generand modificarea modelelor de productie. Productia va creste in unele regiuni si va descreste in altele, in special la tropice. Studiile existente arata ca productia agricola globala s-ar putea mentine relativ in aceleasi limite de baza in conditiile dublarii cantitatii de CO2, dar modificari in tipul bolilor agricole si in varibilitatea climatutui vor determina schimbari importante. Concentrarea asupra productiei agricole globale nu ia in calcul consecintele serioase posibile, mult diferite la scara locala si regionala, chiar la latitudini medii. Multe dintre cele mai sarace populatii ale lumii si mai ales cele din zonele tropicale si subtropicale si cele dependente de sistemele agricole izolate in zone aride si semi-aride sunt supuse riscului de seceta si foamete: populatii din Africa Sub-Sahariana, Asia de Sud si Est; zonele tropicale din America Latina sau din insulele Pacificului. Pentru a limita efectele negative si a beneficia in acelasi timp de avantajele schimbarilor climatice sunt necesare luarea unor masuri de adaptare ca: -modificari ale marimii recoltelor si ale varietatii acestora, - imbunatatirea managementului apei si sistemelor de irigatii, - modificari in planificarea semanatului sau in tehnicile de cules etc. Extinderea adaptabilitatii depinde de : -disponibilitatile materiale in special in tarile in curs de dezvoltare, - de accesul la tehnologie si cunoastere, - de ritmul schimbarilor climatice, - de constrangerile bio- fizice cu ar fi disponibilitatea resurselor de apa, caracteristicile solului, caracteristicile genetice ale plantelor. Costurile de impleme ntare a strategiilor de adaptare ar putea constitui o povara serioasa pentru aceste tari in curs de dezvoltare; pe de alta parte, strategiile de adaptare ar putea economisi bani in unele tari, existand in prezent si incertitudini importante privind capacitatea diferitelor regiuni de a se adapta cu succes la schimbarile climatice proiectate (Jekerman 2000). O posibilitate interesanta este cea oferita de schimbarea folosintei terenurilor degradate in terenuri forestiere prin impadurire utilizand o serie defacilitafi financiare existente (Borlea 2002). Extinderea si intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminueaza anual productia agricola cu cel putin 30-50%, iar pentru conservarea durabila a resurselor

53/147

naturale în agricultura este necesara asigurarea unei fundamentari stiintifice a tuturor actiunilor si masurilor de prevenire si diminuare a consecintelor. Recoltele – afectate de temperaturi si de regimul apelor, precum si de lungimea sezonului de recoltare vor fi mai putin predictibile pe masura ce regiunile cheie vor trece printr-o suita de incalziri si raciri. Pe masura ce daunatorii agricoli actuali vor disparea, se vor inmulti alte specii datorita secetei si prezentei intesificate a vanturilor – necesitand pesticide alternative sau chiar tratamente noi. Se estimeaza doar 5 sau 6 regiuni cheie unde se vor mai cultiva grane in intreaga lume (SUA, Australia, Argentina, Rusia, China si India). Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) sustine ca amenintarea schimbarilor climatice gradate si impactul asupra rezervelor de hrana si a altor resurse de importanta majora pentru oameni nu va avea un caracter atat de grav incat sa creeze probleme de securitate nationala. Cei optimisti estimeaza ca beneficiile venite din partea inovatiilor tehnologice vor fi capabile sa depaseasca efectele negative ale schimbarilor climatice. Sub aspect climatic, perspectiva schimbarilor gradate care vor avea loc in viitor estimeaza ca agricultura va continua sa prospere, iar sezoanele de cultivare se vor consolida. Nordul Europei, Rusia si America de Nord vor fi prospere din punctul de vedere al agriculturii, in vreme ce sudul Europei, Africa, America Centrala si de Sud vor suferi de seceta sporita, arsita, lipsa apei potabile si un procent scazut de productie. Per ansamblu, productia globala de hrana obtinuta in diferite scenarii de schimbari climatice va spori. Perspectiva schimbarilor climatice poate reprezenta un act periculos de auto-deceptie, pe masura ce ne confruntam din ce in ce mai mult cu dezastre meteorologice – mai multe uragane, musoni, inundatii si perioade secetoase – pe intregul mapamond. Evenimentele meteorologice au un impact semnificativ asupra societatii, influentand rezervele de hrana, conditiile din diferite orase si comunitati, precum si accesul la apa curata si energie. De exemplu, un raport recent al Retelei pentru Actiuni Climatice din Australia sustine ca este posibil ca schimbarile climatice sa duca la o scadere a cantitatii de precipitatii in zonele impadurite, ceea ce ar provoca o scadere cu 15 procente a volumului de iarba. Prin urmare, acest lucru ar duce la scaderea greutatii medii a vitelor cu 12 procente, reducand semnificativ rezervele de carne de vita. In astfel de conditii, se estimeaza ca vacile datatoare de lapte vor produce cu 30% mai putin lapte, si este posibila raspandirea unor noi epidemii in zonele unde se cultiva pomi fructiferi. In plus, astfel de conditii ar avea ca rezultat imputinarea apei potabile. Pornind de la modelele predictive referitoare la schimbarile climatice ce vor veni, ele ar putea aparea in mai multe regiuni producatoare de hrana de pe intregul glob in acelasi timp in urmatorii 15-30 de ani, capacitatea de adaptare a societatii facand schimbarile climatice acceptabile.

Productia forestiera Productia forestiera ar putea deveni insuficienta pentru satisfacerea consumurilor proiectate, datorita atat factorilor climatici, cat si celor ne-climatici. Padurile boreal vor suferi pierderi variate datorita incalzirii climei, reducand stocurile si disponibilitatea producerii de lemn pe termen lung. Padurile temperate vor suferi mai putin, dar in cele tropicale, se prevede scaderea productiei forestiere la jumatate din cauze ne-climati legate de activitatea umana (Jekerman 2000). Padurea boreala sau taigaua Siberiei singura reprezinta 57% din volumul padurii conifere a pamantului. Ecosistemele si solurile din aceasta regiune pastreaza o

54/147

cantitate semnificativa de carbon a pamantului in forma moarta dar nedescompus sau doar partial descompus. Efectul de sera sau schimbarile facute de om pot spori descompunerea, ducand la eliberarea unei cantitati crescande de carbon in atmosfera sub forma de dioxid de carbon gaz de sera. Ca urmare a lãrgirii intervalului cu temperaturi ridicate care avantajeazã speciile arborescente, vegetatia caracteristicã zonelor alpine si subalpine se va reduce, datoritã migrãrii pe verticalã a speciilor de arbori (în principal a molidului). Se preconizeazã cã în câteva secole de invazie a pãdurii în zona alpinã, suprafata ocupatã de habitatele actuale se va reduce cu cu mai mult de 40-60%, conform unor studii realizate în Scandinavia (Holten, 1990; Holten & Carey, 1992). Studiile realizate în zonele muntoase din Italia, aratã cã habitatele cele mai vulnerabile în condiþiile schimbãri climatice, sunt jnepenisurile din Apenini (Vaccinio-Piceetalia). Acestea se dezvoltã la 1.500 - 2.300 m, fiind strâns dependente de existenþa unui climat rece. Datele obtinute din cercetãrile având ca subiect schimbãrile climatice,aratã cã speciile de plante rãspund la aceste schimbãri prin migratie mai degrabã decât prin adaptarea la noile conditii de mediu. Dupã Scharfetter (1938), perioada cãlduroasã intergalaciarã a permis pãdurii sã avanseze pe crestele muntilor mai putin înalti (1.800–2.300 m), eliminând speciile alpine caracteristice altitudinilor înalte (teorie sprijinitã de existenta a numeroase refugii de specii alpine în anumite zone din masivele muntoase cu înãltimi mai mici din Alpi). În aceste zone izolate, speciile alpine nu vor mai avea posibilitatea sã migreze pe altitudine, fie datoritã imposibilitãtii de a migra suficient de rapid, fie datoritã disparitiei zonelor cu climat alpin (Gottfried & al., 1994; Grabherr & al., 1994, 1995). Oricare ar fi însã teoriile enunþate, specialistii sunt de comun acord cã aceste schimbãri climatice vor duce la modificãri severe ale habitatelor subalpine si alpine, probabil chiar la dispariþia habitatelor caracteristice, asa cum le cunoastem noi. Oricum, schimbãrile climatice vor afecta în primul rând speciile ierboase, speciile lemnoase arãtând o inertie mai mare. Unii cercetãtori considerã cã pentru ca speciile lemnoase sã evolueze pe verticalã, este necesarã o încãlzire semnificativã a climatului pentru o perioada de cel putin 100 de ani (Holtmeier, 1994). Se preconizeazã cã, în Alpi, o încãlzire a climatului cu o medie anualã de 1-2°C nu va duce la o evolutie pe altitudine a limitei pãdurii cu mai mult de 100-200 m. Studiile realizate de Dullinger & al. (2004) aratã cã habitatele cu Pinus mugo vor fi afectate mai lent de schimbãrile climatice preconizate, decât habitatele de pajiste. Asa cum considerã unii autori, o crestere de 1-2°C este posibil sã se încadreze în limitele tolerantei majoritãtii speciilor alpine si nivale (Körner, 1995; Theurillat, 1995), în timp ce o crestere mai mare de 3-4°C poate sã nu se încadreze în aceste limite de tolerantã (Theurillat, 1995; Lischke & al., 1998). Aceste amenintãri sunt prezentate, tinând cont de suprafata extreme de restrânsã pe care o ocupã acest habitat în starea lui naturalã, nedegradat antropic. Comparativ cu jnepenisurile, schimbarea compozitiei vegetale a pajistilor se realizaeazã mult mai rapid, datoritã migrãrii speciilor de la altitudini mai joase, odatã cu încãlzirea climei. Pescuitul

55/147

Reducerea pescuitului si diminuarea zonelor cu puiet ca si poluarea din zonele coasta si din larg se vor adauga la efectele schimbarilor climatice. La nivel glob productia de peste oceanic se estimeaza sa ramana constanta. Principalele efecte se vor simti la nivel local si national prin schimbarea locului centrelor de productie a speciilor de pesti. Efectele pozitive, ca prelungirea sezonului favorabil cresterii, mortalitatea mai scazuta pe timpul iernii si ritmuri mai rapide de crestere la latitudini mai mari, pot fi echilibrate prin factorii negativi cum ar fi : modificari in rutele migrate, in modelele reproductive si in relatiile dintre ecosisteme.

Conform OrganizaŃiei, deşi există mari diferenŃe regionale, sectorul pescuitului, care asigură traiul a câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume, ar putea fi profund bulversat. În jur de 42 de milioane de oameni lucrează direct în acest sector, marea majoritate dintre ei aflându-se în Ńările în curs de dezvoltare.

După FAO, schimbările climatice ameninŃă pescuitul şi acvacultura datorită creşterii temperaturii apelor mărilor şi a nivelului acestora, topirea gheŃarilor, modificările survenite în salinitatea şi aciditatea oceanelor, recrudescenŃa cicloanelor în anumite regiuni, reducerea ploilor în altele, şi schimbările în repartiŃia şi abundenŃa stocurilor ihtiologice.

ComunităŃile de pescari, aflate la latitudini mai ridicate, şi cei care depind de sistemele susceptibile de a evolua sub influenŃa climatului, precum recifele de corali sau sistemele dependente de fenomenul upwelling (ridicarea apelor reci, bogate în substanŃe hrănitoare, de la fundul către suprafaŃa oceanelor), sunt cele mai expuse.

De fapt, recifele de corali care adăpostesc numeroase specii marine sunt ameninŃate de schimbările climatice în două moduri: pe de o parte, prin albirea şi distrugerea recifelor, şi pe de altă parte prin întreruperea calcificării în urma acidificării oceanelor. “Coralii nu se pot deplasa la latitudini mai ridicate unde nu pot găsi suprafeŃe adaptate supravieŃuirii lor”, explică FAO. Aproape 500 de milioane de persoane la nivel mondial ar depinde atunci de recifele sănătoase de corali pentru traiul lor, protecŃia coastelor, a resurselor regenerabile şi a turismului.

ComunităŃile de pescari situate în delte, deasupra atolilor şi pe coastele acoperite de gheaŃă vor fi de asemenea “vulnerabile” la ridicarea nivelului mării şi la riscurile asociate cu inundaŃiile, eroziunea salină şi cea costieră.

În urma raportului FAO, Ńările cele mai expuse la schimbările climatice care pot influenŃa pescuitul şi acvacultura sunt cele din Africa de Vest şi Centrală, din nord-vestul Americii de Sud şi din Asia de Sud-Est.

Ecosistemele marine, de care depinde pescuitul, se schimbă şi pot suferi schimbări majore, odată cu evoluŃia climei. MigraŃia speciilor marine constituie deja o realitate. Consolidarea stocurilor este aşadar esenŃială pentru a face faŃă acestei schimbări. Mai mult ca niciodată, trebuie oprită epuizarea acestora şi pus capăt, aşadar, pescuitului excesiv. Concluziile raportului prezintă o serie de fenomene generale alarmante. GIEC afirmă că numeroasele ecosisteme sunt ameninŃate de o combinaŃie fără precedent între perturbările asociate schimbărilor de climă, cum ar fi creşterea acidităŃii apei oceanelor, şi alŃi factori, cum ar fi poluarea şi supraexploatarea resurselor. Există probabilitatea ca aproximativ 20-30% din speciile vegetale şi

56/147

animale să se confrunte cu un risc crescut de dispariŃie, dacă creşterea temperaturii medii a atmosferei depăşeşte valorile evaluate de 1,5-2,5 °C, în condiŃiile în care toate scenariile studiate. Evident, aceste evoluŃii vor afecta şi ecosistemele marine care suferă deja de pe urma unor efecte ale schimbării climei. Iată câteva dintre efectele principale:

• Încălzirea marină – Creşterea temperaturii atmosferice are repercusiuni şi asupra maselor de apă. Începând cu anii ’60, temperatura apelor de suprafaŃă a crescut cu aproximativ 1,5 °C. Studii recente au permis să se constate că încălzirea marină se manifestă până la o adâncime de 3.000 de metri.

Spre exemplu, în ultimii 30 de ani, temperatura Mării Nordului a crescut cu 1,1 °C. • Creşterea acidităŃii apelor de suprafaŃă – Mările şi oceanele au capacitatea de

absorbi CO2 din atmosferă. Creşterea permanentă a concentraŃiilor de gaz a dus şi la creşterea

cantităŃilor absorbite, având drept rezultat creşterea acidităŃii apei. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului 19, pH-ul oceanic a scăzut de la 8,2 la 8,12.

• Resursele destabilizate aflate în pericol Aceste efecte, constatate deja pe scară largă, au consecinŃe vizibile asupra anumitor specii. Încălzirea poate, spre exemplu, să joace un rol în diminuarea stocurilor de cod din Marea Nordului şi din Marea Baltică. Iar aceasta din motive diferite, dată fiind complexitatea extremă a interacŃiunii climatului cu ecosistemele. În Marea Nordului, această diminuare pare a fi cauzată de deplasarea populaŃiilor de planctoni. Calanus finmarchicus, specia dominantă din care se hrănesc larvele de cod, s-a deplasat din Marea Nordului spre Oceanul Arctic, în căutarea unor ape mai reci. Începând cu anii ’60, biomasa sa din Marea Nordului a scăzut cu 70%. Speciile de planctoni venite din sud, care le înlocuiesc, sunt mai puŃin abundente şi nu par să convină stadiului larvar al codului. Prin urmare, diminuarea prăzii preferate a larvelor de cod ar explica parŃial problemele codului în Marea Nordului. În Marea Baltică, iernile blânde, diminuarea fluxului apei mării în Skagerrak şi creşterea nivelului pluvial şi a debitelor fluviale au dus la o desalinizare progresivă. De aceea, apa sărată, mai grea decât apa dulce, trebuie căutată mai în profunzime. Ouăle de cod, care se scufundă înainte de a găsi o anumită densitate de sare care să le permită să rămână în suspensie, coboară mai mult către fund, la adâncimi unde lipsa de oxigen le face supravieŃuirea mai dificilă. Dacă adăugăm la acest fenomen şi poluarea, deplasarea planctonilor şi pescuitul excesiv, ne putem imagina greutatea enormă care apasă asupra acestei populaŃii aflate în dificultate. Deplasarea speciilor Aşa cum am văzut în cazul planctonilor, manifestarea curentă cea mai vizibilă a schimbării climei este deplasarea speciilor. Peşti, moluşte, crustacee urcă spre nord în căutarea unor ape mai reci, fie pentru că organismul lor are nevoie de valori de temperatură specifice, pe care habitatul lor obişnuit, devenit prea cald, nu le mai asigură, fie pentru că urmăresc plante, planctoni şi alte organisme marine cu care se hrănesc şi care migrează spre nord. Aşa se explică faptul că barbunul, rar întâlnit în nordul Mării Mânecii, a devenit, la începutul acestui secol, o specie comercială în Marea Nordului: de la 10 tone în 1985, capturile au crescut la 700 tone în 2005. Lupul de mare urmează aceeaşi tendinŃă: într-o

57/147

perioadă de douăzeci de ani, capturile au crescut de la 31 la 558 tone în Marea Nordului şi de la 694 la 2.429 tone în vestul insulelor britanice. Fără să atingă rezultate atât de spectaculoase, alte specii, altădată cunoscute ca trăind la latitudini mai joase, se răspândesc dincolo de paralela 50°, cum ar fi sardeaua, sardina, tonul roşu, porcul de mare, pisica de mare, rechinul-vulpe, rechinul albastru. Un fenomen similar există, de asemenea, mai spre sud. Specii care trăiesc în mod obişnuit de-a lungul coastelor africane urcă spre nord. Specii tropicale de cod (Physiculus dalwigki), de Ńipar (Gaidropsarus granti) şi de şarpe de mare (Pisodonophis semicinctus) sunt în prezent repertoriate ca fiind răspândite până în Galicia. De asemenea, Atlasul CIESM3 al speciilor exotice îşi completează neîncetat lista de peşti tropicali veniŃi să se instaleze pe termen lung în Mediterană prin Canalul Suez sau prin Strâmtoarea Gibraltar; printre acestea, rechinul mătăsos şi limba de mare, două specii cu un potenŃial comercial interesant. Aceste schimbări nu sunt negative în sine, ducând uneori la dezvoltarea unor noi activităŃi de pescuit. Totuşi, efectele lor indirecte asupra echilibrului fragil al ecosistemelor marine şi asupra speciilor prezente care trăiesc în aceste ecosisteme, nu sunt încă bine cunoscute. De aceea, se impune o vigilenŃăpermanentă. Efectele multiple În afară de deplasarea speciilor, schimbarea climei aduce cu sine şi alte greutăŃi care apasă asupra ecosistemelor acvatice. Hrănindu-se din poluarea agricolă şi din apele reziduale netratate, vegetaŃia acvatică se dezvoltă în mod exagerat, provocând o scădere a oxigenului din apă. Este ceea ce se numeşte eutrofizare, o formă de poluare care afectează de mai multă vreme toate apele costale europene. De vreo treizeci de ani încoace însă, eutrofizarea s-a amplificat din cauza creşterii temperaturii apei şi a aportului materiilor terestre erodate de creşterea nivelului mării. Acest fenomen se află la originea creşterii numărului de mare verzi, roşii sau brune şi a producŃiilor planctonice pe coastele europene. Aceste manifestări periclitează viaŃa submarină, privând-o de oxigen şi, eliberând uneori substanŃe toxice. În afară de efectele negative produse asupra acvaculturii, ele provoacă o mortalitate importantă a juvenililor în rândul organismelor marine care trăiesc de-a lungul coastelor. De asemenea, de mai multe decenii şi pretutindeni în lume, asistăm la un proces de albire a coralilor. Este vorba despre una din primele manifestări ale creşterii acidităŃii apei mării care afectează aceste organisme deosebit de fragile. Oamenii de ştiinŃă sunt preocupaŃi de efectele creşterii acidităŃii asupra sistemului respirator al animalelor acvatice şi, de asemenea, asupra dezvoltării acelor specii al căror schelet sau cochilie conŃine calcar, cum ar fi majoritatea moluştelor. O situaŃie de care cultivatorii de fructe de mare trebuie să Ńină cont. Aşa cum am putut vedea în cazul deplasării speciilor, marea este un ecosistem complex cu ramificaŃii insuficient cunoscute. LanŃul trofic este lung şi sinuos, iar fenomene atât de strict localizate ca mareele verzi sau dispariŃia coralilor au în mod inevitabil consecinŃe asupra întregului ecosistem. În ceea ce priveşte mediile marine, diferitele forme de poluare a apelor şi supraexploatarea anumitor stocuri de peşti creează o situaŃie în care adaptarea speciilor la noile condiŃii poate deveni dificilă, ba chiar imposibilă. Observarea

58/147

paralelă, în acelaşi habitat, a speciilor neexploatate şi a speciilor comerciale tinde să arate că cele dintâi se adaptează mai bine şi mai rapid decât cele din urmă la noile condiŃii impuse de climă. Este deci dificilă stabilirea unor scheme de deplasare şi de înlocuire a speciilor. „Spre exemplu, este greu de spus dacă codul va fi înlocuit în Marea Nordului, căci, în calitate de generalist la nivel trofic, el ocupă un loc extrem de bine definit, continuă Keith Brander. Barbunul şi merluciul ar putea să îi ia locul, dar barbunul este un peşte mult mai mic, iar merluciul are un regim alimentar mai specific… " Pe termen mai lung, şi alte efecte ale schimbărilor de climă riscă să ia o şi mai mare amploare. „Creşterea acidităŃii constituie o mare problemă. Este o schimbare majoră, căci prognozele anunŃă un nivel de aciditate a oceanelor care n-a mai fost atins de milioane de ani. Fenomenul nu este studiat decât de doi sau trei ani, iar consecinŃele sale nu sunt suficient de bine cunoscute. Ele vor fi suportate însă de animalele cu schelet calcaros. Se ştie de asemenea cât de sensibili sunt calmarii la valorile ridicate de aciditate şi cât de slabă este capacitatea lor de adaptare. ConsecinŃele s-ar putea face simŃite în câteva decenii." afirma Keith Brander, cercetător la Consiliul internaŃional pentru explorarea mării. Infrastructurile socio-economice Schimbarile climatice si efectul de ridicare nivelului marii pot avea consecinte negative asupra infrastructurii energetice si a trasporturilor, asupra industriei, asezarilor umane, companiilor de asigurare a proprietarilor, turismului si sistemelor culturale si valorice. In general, sensibilitatea sectoarelor energetice, industriale si de transport este relativ scazuta daca o comparam cu cea a ecosistemelor agricole sau naturale, iar capacitatea de adaptare prin management si inlocuirea naturala de capital se asteapta sa ramana ridicata. Este de presupus ca infrastructura si activitatile din aceste sectoare trebuie sa faca fata unor schimbari neasteptate, bruste, de frecventa si intensitati ridicate. Subsectoarele si activitatile cele mai sensibile la schimbarile climatice include agroindustria, cererea dc energie, productia de energie regenerabila ca hidroelectricitatea si biomasa, domeniul constructiilor, unele activitati de transport, structurile existente de prevenire a inundatiilor si infrastructura de loculizata in zone vulnerable (zone de coasta). Schimbarile climatice vor spori in mod cert vulnerabilitatea la inundatii si vor conduce la pierderea de teren prin eroziune, in special in zonele de coasta. Se estimeaza ca aproape 40 milioane de oameni/an sunt expusi la riscul inundatiilor (aceasta estimare prin multiplicarea numarului actual de oameni ce traiesc in zonele de coasta, neprotejate impotriva inundatiilor si cu deplasari mari de populate). In lipsa masurilor de adaptare, o crestere cu 50 cm a nivelului marii ar spori acest numar la 92 milioane; o crestere cu un metru 1-ar ridica la 118 milioane. Daca se iau in calcul si cresterile numerice populatiilor, estimarile continua sa ia amploare substantial. Unele populatii din insule mai mici sau din alte tari se vor confrunta cu probleme mari,

59/147

datorita faptului ca sistemele lor de aparare costiere si spre larg sunt firave; vulnerabilitatea creste in tarile cu o densitate populatiei mai mare. Pentru aceste tari, cresterea nivelului marii ar putea determina migratii interne si transfrontaliere intinse. Numeroase studii au evaluat vulnerabilitatea la o crestere cu 1 m a nivelului marii, estimata ca varf in 2100 desi se are in vedere proiectarea unei cresteri si dupa 2100. Aceste studii evidentiaza un risc deosebit pentru insulele mici si delte. Pierderile de teren sunt estimate la 0,05% pentru Uruguay, 1% pentru Egipt, 6% pentru Olanda si 17,5% pentru Bangladesh, iar pentru Atolul Majuro din Arhipelagul Marshal pina la 80%, date fiind sistemele de prolecfie; peste 70 milioane de oameni din China si Bangladesh sunt afectati de asemenea. Multe natiuni se confrunta cu pierderi de pana la 10% din produsul intern brut; datorita costurilor de protectie anuale si programelor inregistrate. Cele mai vulnerabilc asezari urnane sunt localizate in zone sau inclinate si degradate ale tarilor in curs de dezvoltare care nu dispun de resursele necesare pentru a face fata impactului. Managementul efectiv al zonelor de coasta si organizarea utilizarii terenurilor pe baza principiului precautei, ar putea ajuta direct locuitorii acestor zone ( campii inundabile, dealuri cu pante abrupte, zone joase de coasta). Efectul mai evident si distructiv asupra populatiilor ar fi migratia fortata. Schimbarile in variabilitatea climatului si riscul evenimentelor extreme pot fi dificil de prevazut si chiar detectat, cea ce duce la dificultatea companiilor de asigurari in a evalua cat mai acceptabil compensatiile cat mai potrivit; un risc mai mare va determina fie cresterea valorii asigurarilor fie imposibilitatea acoperirii unei zone vulnenerabile intregi. Dacaastfel de dificultati nu vor fi rezolvate, companiile nu vor putea sa-si onoreze contractile de asigurare, fapt c ear determina slabirea unor sectoare economice, cum este cel bancar.

Astazi, peste 400 de milioane de oameni traiesc in regiuni mai uscate, subtropicale, mai austere din punct de vedere economic, iar schimbarile climatice si efectele lor reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii politice, economice si sociale. In regiunile mai putin prospere, unde tarilor respective le lipsesc resursele si capacitatile necesare pentru a se adapta rapid la conditii climatice mai severe, se pare ca aceasta problema se va extinde. Pentru unele tari, modificarile climatice pot deveni o provocare atat de mare incat disperarea oamenilor sa duca la fenomene de imigrare in masa in zone precum Statele Unite, care dispun de resursele necesare adaptarii.

Deoarece scenariile predominante referitoare la incalzirea globala gradata ar putea cauza efecte precum cele descrise mai sus, un numar sporit de oameni de afaceri, economisti si politicieni sunt ingrijorati in ceea ce priveste proiectarea schimbarilor viitoare si lucreaza pentru a limita influenta oamenilor supra climei.

Acesta este si motivul pentru care Global Business Network lucreaza pentru a dezvolta un scenariu plauzibil al schimbarilor climatice abrupte, care sa poata fi utilizat in explorarea implicatiilor acestora in ceea ce priveste rezervele de hrana, sanatate si boala, comert si consecintele lor in ceea ce priveste securitatea nationala

Sanatatea umana Schimbarile climatice se asteapta sa aiba efecte adverse semnificative asupra sanatii umane. Impactul se va manifesta direct (prin expunerea la temperaturi extreme si prin dereglarea frecventei si intensitatii cu care apar evenimente extreme) si indirect, prin consecintele acestor schimbari asupra infrastructurii, asupra sistemelor biologice,

60/147

asupra atmosferei, asupra resurselor etc., fiind destul de probabil ca, termen lung, sa predomine aceste efecte indirecte. Efectele directe asupra sanatatii includ cresterea mortalitatii (predomina cardiorespiratorie, de exemplu , in 2003 valurile de temperaturi extreme au cauzat decesul a peste 20.000 de persoane in Europa si a peste 1500 in India ) si morbiditatii datorate unei cresteri anticipate a intensitatii duratei valurilor de caldura. Efectele indirecte se refera la sporirea potentialul de transmitere a bolilor infectioase (malaria, febra galbena, encefalita virala etc.), rezultand din extinderea domeniu geografic si a sezoanelor favorabile organismelor vector ale bolilor. Spre exemp potentialul de trai nsmitere al malariei la o crestere cu 2 - 3° C a temperaturii, ar spori la 45% din populafia lumii la 60% pana in ultima jumatate a secolului urmator. Aceasta ar putea conduce la o crestere a incidentei malariei de la aproximativ 50 - 80 milioane de cazuri anuale pana la aproximativ 500 milioane cazuri anual, la nivel global, precadere in cadrul populatiilor tropicale, subtropicale sau celor mai putin protejate din zonele temperate. Alte boli infectioase isi pot spori incidenta ca rezultat temperaturilor ridicate, al inundatiilor tot mai dese si al cresterii densitatii populatiei. Temperaturile mai calde permit miscarea mai usoara a insectelor purtatoare de boli si traiul animalelor si microbilor in zone care o data nu permiteau acest lucru (de exemplu, răspândirea bolilor transmise de căpuşe). Îndeosebi persoanele în vârstă, cu acces limitat la serviciile de sănătate, ar reprezenta un segment vulnerabil al populaŃiei.Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca in anul 2000 schimbarile climatice au produs decesul a circa 150.000 persoane si statueaza ca in viitor procentul va creste. Efecte indirecte aditionale includ anifestari respiratorii si alergice datorita cresterii concentratiilor poluantilor in atmosfera. Expunerea la un aer poluat si la evenimen atmosferice stresante sporesc gradul de mortalitate si de morbiditate. Unele regiuni se confrunfrunta cu un declin al caracteristicilor nutritionale ca rezultat al impactului negativ asupra productivitatii agricole si a productiei de peste. Consecinte majore asupra sanatatii umane vor avea si limitarea sau poluarea rezervelor de apa dulce. Extinderea tulburarilor de sanatate determinate de schimbarile climatice depinde de numerosi factori, coexistenti si in interactiune, factori ce caracterizeaza vulnerabilitatea unei populatii, inclusiv de circumstantele de mediu si socio-economice, de starea imunitara si nutritionala, densitatea populatiei si accesul la servicii de asistenta sociala de calitate incluzand o tehnologie de protectie (purificarea aerului, aerul condifionat, vaccinarea etc), pregatirea pentru dezastre si ingrijirea potrivita. Cuvinte cheie: agricultura, productia forestiera, criosfera, regiuni montane, hidrologia si managemntul resurselor de apa, pescuitul, deplasarea speciilor, efecte multiple, infrastructuri socio-economice, sanatate umana. Intrebari:

1. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra sistemelor din zona de coasta a marilor si oceanelor.

2. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra hidrologiei si managementului resurselor de apa.

3. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra productiei padurilor.

4. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra deserturilor.

61/147

5. Principalele amenintari cauzate de schimbarile climatice asupra pescuitului.

CURS VI

Schimbari ale mediului la nivel global; tendinte actuale in utilizarea si structura terenurilor;

Principalele tendinte in utilizarea terenurilor in Europa

UTILIZAREA SOLURILOR DETERMIN Ă SCHIMBĂRI FĂRĂ PRECEDENT ÎN PEISAJE, ECOSISTEME ŞI MEDIU . ZONELE URBANE ŞI INFRASTRUCTURA AFERENT Ă SUNT

UTILIZATORII DE SOLURI CU CEA MAI RAPID Ă CREŞTERE, ÎN PRINCIPAL PENTRU

TERENURILE AGRICOLE PRODUCTIVE . PEISAJELE RURALE SUNT ÎN SCHIMBARE

DATORIT Ă INTENSIFIC ĂRII AGRICULTURII , ABANDONĂRII TERENURILOR ŞI

EXPLOAT ĂRII FORESTIERE . ZONELE DE COASTĂ ŞI DE MUNTE SUNT SUPUSE UNUI

PROCES DE REORGANIZARE SPAłIAL Ă PROFUNDĂ PENTRU INTEGRAREA TURISMULUI

INTENSIV ŞI A ACTIVIT ĂłILOR DE RECREARE .

ACTIVIT ĂłI PRECUM AGRICULTURA , SILVICULTURA , TRANSPORTURILE ŞI

LOCUIN łELE UTILIZEAZ Ă SOL, SCHIMBÂNDU -I STAREA NATURAL Ă ŞI FUNCłIILE . M ULTE PROBLEME DE MEDIU SE NASC DIN UTILIZAREA TEREN URILOR ; ACEST

LUCRU DUCE LA SCHIMB ĂRI CLIMATICE , PIERDEREA BIODIVERSIT ĂłII ŞI POLUAREA

APEI , A SOLURILOR ŞI A AERULUI . I MPACTURILE POT FI DIRECTE , DE EXEMPLU

DETERIORAREA HABITATELOR NATURALE ŞI A PEISAJELOR , SAU INDIRECTE , DE

EXEMPLU IZOLAREA SOLULUI ŞI DEFRI ŞAREA, SPORIND RISCURILE DE INUNDA łII .

62/147

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE DUC LA DE ŞERTIFICARE , LA SCHIMB ĂRI ÎN ÎNVELI ŞUL

TERESTRU ŞI VIITURI , PRINTRE ALTELE .

PENTRU CĂ 75% DIN POPULAłIA EUROPEI TRĂIEŞTE ÎN ORAŞE, PROBLEMELE

UTILIZ ĂRII TERENURILOR URBANE SUNT , ÎN PREZENT, DE O IMPORTANłĂ MAJORĂ. TOTUŞI , GESTIONAREA TERENURILOR AGRICOLE ŞI A MULTIPLELOR FUNC łII ALE

ACESTORA - PRODUCłIA ALIMENTAR Ă, CONSERVAREA NATURII , RECREARE ŞI

LOCUIN łE - ESTE LA FEL DE IMPORTANT Ă.

OCUPAREA CRESCUTĂ A TERENURILOR PENTRU URBANIZARE ARE LOC ÎN PRINCIPAL

PENTRU TERENURI AGRICOLE . Î N PERIOADA 1990-2000, DIN TOATE SUPRAFEłELE

TRANSFORMATE ÎN TERENURI ARTIFICIALE , 48% AU FOST TERENURI ARABILE SAU

SUB CULTURI PERMANENTE ŞI 36% AU FOST PĂŞUNI SAU TERENURI AGRICOLE

MIXTE .

CREŞTEREA ÎN TRANSPORTURI A AMPLIFICAT OCUPAREA TERENURILOR DE C ĂTRE

INFRASTRUCTURA TRANSPORTURILOR .

M UNłII ŞI REGIUNILE ÎNALTE , REZERVOARELE DE APĂ ALE EUROPEI, SUNT

ABANDONATE DE UTILIZATORII TRADI łIONALI PRECUM CIOBANII , CARE SUNT

ÎNLOCUI łI DE SCHIORI .

GESTIONAREA PĂDURILOR A TREBUIT S Ă SE ADAPTEZE LA CEREREA ECONOMIC Ă

GLOBAL Ă PENTRU PRODUCłIA DE CHERESTEA .

ZONELE DE COASTĂ SUNT TRANSFORMATE ÎN SUPRAFEłE ARTIFICIALE CREATE DE

OAMENI ÎNTR -UN RITM ŞI MAI ACCELERAT . NUMĂRUL POPULAłIEI DE -A LUNGUL

COASTELOR EUROPEI ESTE ÎN CONTINUĂ CREŞTERE, UNEORI CHIAR MAI RAPID

DECÂT ÎN ZONELE CONTINENTALE . TURISMUL PARE A FI CEA MAI IMPORTANT Ă

ACTIVITATE MARITIM Ă, ÎN SPECIAL ÎN łĂRILE DE SUD ŞI , DE ASEMENEA, ÎN CELE DE

LA MAREA BALTIC Ă, PRECUM POLONIA ŞI FINLANDA . ACEASTĂ ACTIVITATE ARE

UN IMPACT SEZONIER ŞI SPAłIAL FOARTE RIDICAT ; FLUXURILE DE TURISM

AFECTEAZ Ă ÎNTREAGA EUROPĂ.

ZONELE DE COASTĂ SUNT URBANIZATE CU O VITEZ Ă ACCELERAT Ă. DENSITĂłILE

POPULAłIEI ÎN REGIUNILE DE COAST Ă SUNT, ÎN MEDIE , CU 10% MAI MARI DECÂT

ECHIVALENTUL CONTINENTAL AL ACESTORA . PROCESUL DE TRANSFORMARE A

ZONELOR NATURALE DE PE COAST Ă ÎN SUPRAFEłE ARTIFICIALE CRE ŞTE ÎNTR -UN

RITM CHIAR MAI ACCELERAT DECÂT DENSITATEA POPULA łIEI . PRINCIPALELE

CAUZE SUNT LOCUIN łELE (ÎN PRINCIPAL LOCUIN łE SECUNDARE ÎN MULTE ZONE ), SERVICIILE , RECREAREA ŞI INFRASTRUCTURA TRANSPORTURILOR .

63/147

Fig. 1: Contributia relativa (%) a dezvoltarii categoriilor de utilizare urbana si alte utilizari artificiale din totalul terenurilor utilizate in Europa.

-48,4% teren arabil si recolte permanente,

-35,7% pasuni amenajate si ferme mixte,

-9% paduri si tufisuri de tranzitie,

-5,7% pasuni naturale, vegetatie sclerofila.

-0,4% spatii deschise cu vegetatie marunta sau lipsa

-0,3% terenuri mlastinoase,

-0,5% cursuri de apa.

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

Europa

Cea mai importanta categorie de utilizare a terenurilor in Europa este cea pentru agricultura. Intre 1990-2000, 48% din suprafata totala care a suferit schimbari catre suprafete artificiale a fost terenul arabil si recoltele permanente, in special in:

- Danemarca (80 %) ,

- Germania (72 %).

Pasunile si fermele mixte reprezinta 36% din total. (Irlanada 80% si Olanda 60%). Proportia suprafetelor de plantatii forestiere si alte suprafete pentru dezvoltari de

64/147

utilizari artificiale sunt importante in Portugalia (35%), Spania (31%) si Grecia (23%).

Fig. 2: Suparafete pe tipuri de activitati antropice /an in 23 de tari Europene, 1990-2000 (Ver. 1.00).

-verde inchis : mine si exploatari de suprafata,

-verde deschis: retele de transport si infrastructure,

-albastru: locatii comerciale si industriale,

-rosu : case, servicii si recreere.

Data source: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

EVALUARE SPECIFICA

Dezvoltarea imobiliara, casele, serviciile si recreeerea au reprezentat 50% din dezvoltarea urbana intre 1990-2000.

Situatia variaza de la tara la tara:

-70% (Luxemburg and Irlanda),

-16% Grecia,

-22% Polonia (majoritate dezvoltarea industriala si comerciala).

65/147

Fig. 3: Media anuala urbana a dezvoltarii urbane intre 1990-2000 (% din dezvoltarea urbana la nivelul a 23-tari din UE).

Cele mai improtante dezvoltari europene ale zonei urbane intre 1990-2000 sunt in Germania, Franta si Spania, Italia.

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB)

Fig. 4: Media anuala urbana a dezvoltarii urbane intre 1990-2000 (% din dezvoltarea urbana la nivelul anului 1990).

Sursa: LEAC DB (based on CLC CHANGE DB), Corine Land Cover (CLC) 1990 and 2000, ETC/TE

EVALUAREA SPECIFICA

Terenul detinut de catre dezvoltarea urbana si alte dezvoltari artifdiciale in 23 de tari europene analizate de Corine Land Cover 2000 a crescut cu 917 224 hectares in 10 ani ( 0.3% din teritoriul total al acestor tari).

Contributia fiecarei tari la dezvoltarea totala europeana urbana si de infrastructura:

-22% (Germania),

-0.02% (Letonia),

66/147

- Franta (15%),

-Spania (13.3%) ,

-Italia (9.1%).

B. EVALUAREA RESURSELOR FORESTIERE GLOBALE

InstituŃiile internaŃionale au pus la punct o metodologie de evaluare şi

inventariere a resurselor forestiere, care a luat în considerare progresul înregistrat în evaluările făcute până în anul 2000 şi care este compatibilă diverselor situaŃii existente la nivel global, în prezent, metodologie folosită la elaborarea studiului OrganizaŃiei pentru AlimentaŃie şi Agricultură (FAO): „Global Forest Resources Assessement 2000” – FRA 2000 (Evaluarea resurselor forestiere globale 2000). De asemenea, pentru evaluarea globală a pădurilor în cadrul Intergovernmental Panel on Forests (IPF) s-a luat în consens decizia de a se folosi un procent minim de 10% de acoperire cu vegetaŃie forestieră, ca o definitie obişnuită pentru pădurile din toate Ńările. Astfel, datele globale furnizate de FRA 2000 au fost omogene. Acest lucru s-a realizat în cadrul programului „Global Forest Resources Assessement 2000’’ al FAO, program considerat cel mai cuprinzător dintre rapoartele FAO de la înfiinŃarea organizaŃiei. Evaluarea resurselor forestiere pentru zona temperată şi boreală s-a realizat într-un subprogram al Comisiei Economice pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (UN-ECE/FAO), intitulat ”Resursele forestiere pentru Europa, CIS, America de Nord, Australia, Japonia, si Noua Zeelanda” (TBFRA 2000). Evaluarea resurselor forestiere prin programul FRA 2000 s-a făcut pentru următoarele caracteristici: suprafaŃa pădurilor şi modificările de suprafaŃă, volumul de lemn şi volumul de biomasă, plantaŃiile forestiere, vegetaŃia forestieră din afara fondului forestier, diversitatea biologică, managementul forestier, arii protejate forestiere FRA 2000, incendii, aprovizionarea cu lemn, produse forestiere nelemnoase.

Evaluarea suprafeŃei pădurilor şi a modificărilor de suprafaŃă

CONFORM ESTIM ĂRILOR FAO/FRA 2000, PĂDURILE LUMII ACOPEREAU ÎN

2000 O SUPRAFAłĂ DE 3.869.455.000 HECTARE , ADICĂ APROXIMATIV 30% DIN

SUPRAFAłA USCATULUI PE GLOB (13.063.900.000 HA). CELE MAI MARI SUPRAFE łE

CU PĂDURI LE GĂSIM ÎN EUROPA CU FEDERATIA RUSA (1.039.251.000 HA, RESPECTIV 46%), AMERICA DE SUD (885.618.000 HA, RESPECTIV 50,5%) ŞI

AMERICA DE NORD ŞI CENTRAL Ă (549.304.000 HA, RESPECTIV 25,7%). łĂRILE CU

SUPRAFEłELE CELE MAI MARI DE P ĂDURI SUNT: FEDERAłIA RUSĂ (851.392.000 HA, RESPECTIV 5,8 HA/LOCUITOR ), BRAZILIA (543.905.000 HA, RESPECTIV 3,2

HA/LOCUITOR ), CANADA (244.551.000 HA, RESPECTIV 7,9 HA/LOCUITOR ), STATELE

UNITE (225.993.000 HA, RESPECTIV 0,8 HA/LOCUITOR ), CHINA (163.480.000, RESPECTIV 0,1 HA/LOCUITOR ), AUSTRALIA (154.539.000 HA, RESPECTIV 8,3%

HA/LOCUITOR ), INDONEZIA (104.986.000 HA, RESPECTIV 0,5 HA/LOCUITOR ).

67/147

M ODIFICAREA NET Ă ÎN SUPRAFAłA GLOBAL Ă A PĂDURILOR , A FOST DE – 9.4

MILIOANE HECTARE /AN, REPREZENTÂND DIFERENłA DINTRE RATA

DESPĂDURIRILOR ÎN P ĂDURILE NATURALE (14.6 MILIOANE HECTARE /AN) ŞI

EXPANSIUNEA PĂDURILOR NATURALE ŞI A PLANTA łIILOR FORESTIERE (5.2

MILIOANE HECTARE /AN) (FAO-2000). CELE MAI MARI PIERDERI DE P ĂDURE AU

FOST LA TROPICE . RATA MODIFICARII NETE A FOST MAI REDUS Ă ÎN ANII ‘90

COMPARATIV CU ANII ‘80. PlantaŃiile forestiere PlantaŃiile forestiere acopereau la nivel global 187 000 000 ha in 2000 (62% in Asia), având în medie o rată a creşterii anuale în suprafaŃă de 4,5 milioane mc faŃa de 1995. 89% din plantaŃiile recente se înregistrează în Asia şi America de Sud, unde se plantează în special specii repede crescătoare ca şi Eucalyptus sp. şi Accacia sp. În zonele temperate şi boreale se plantează în general pini, alte conifere şi plopi. PlantaŃiile furnizează circa 35% din lemnul rotund pus in circuit comercial la nivel global. În viitor cre;te interesul pentru plantaŃiile forestiere făcute în contextul evaluării comerciale a carbonului atmosferic stocat.

VegetaŃia forestieră din afara fondului forestier

Exista studii făcute în unele Ńări pentru evaluarea vegetaŃiei din afara fondului forestier, dar o evaluare la nivel global nu s-a facut încă.

Cuvinte cheie: DEZVOLTARE URBANA, UTILIZAREA TERENURILOR , AGRICULTURA, PADURI

UNIUNEA EUROPEANA, RESURSE FORESTIERE GLOBALE, FAO-ORGANIZTIA PENTRU ALIMENTATIE SI AGRICULTURA , PLANTATII FORESTIERE, DEFRISARI, VEGETATIE DIN AFARA FONDULUI FORESTIER.

INTREBARI :

1. CARE SUNT ELEMNTELE DETERMINANTE ALE DEZVOLTARII URB ANE SI ALE

DEZVOLTARII UTILIZARII ARTIFICIALE A TERENURILOR ? 2. UNDE AU APARUT CELE MAI INTENSE DEZVOLTARI URBANE DI N EUROPA

INTRE 1990-2000? 3. UNDE AU APARUT CELE MAI INTENSE DEZVOLTARI COMERCIAL E SI

INDUSTRIUALE DIN EUROPA INTRE 1990-2000? 4. CARE SUNT PRINCIPALELE ZONE CU SCADEREA A SUPAFETEI DE PADURE PE

GLOB? 5. CARE SUNT PRINCIPALELE ZONE CU CRESTERE A SUPAFETEI DE PADURE PE

GLOB?

68/147

CURS VII

Schimbari ale mediului la nivel global; Monitorizarea biodiversitatii.

evoluŃii recente: schimbări privind diversitatea biologică, specii invazive

ORGANIZA łIA PENTRU ALIMENTA łIE ŞI AGRICULTUR Ă (FAO) DEFINEŞTE

DIVERSITATEA BIOLOGIC Ă CA: VARIETATEA FORMELOR DE VIA łĂ, ROLUL

ECOLOGIC PE CARE ÎL JOAC Ă ŞI DIVERSITATEA GENETIC Ă PE CARE O CONłIN. EVALUĂRILE FĂCUTE łIN CONT DE ANUMI łI INDICATORI CE DEFINESC STAREA

ACTUAL Ă ŞI TENDIN łELE DIVERSIT ĂłII BIOLOGICE : NATURALITATEA , STATUS-UL

ACTUAL (CATEGORIA IUCN), GRADUL DE FRAGMENTARE ŞI INFORMA łII CE

DEFINESC ZONA ECOLOGIC Ă ÎN CARE SE AFLĂ PĂDUREA RESPECTIVĂ. DATORIT Ă

CONFUZIILOR LEGATE DE TERMINOLOGIE ŞI TRADUCEREA TERMENILOR , STATISTICILE GLOBALE SUNT NERELEVANTE . EXISTĂ LA ORA ACTUAL Ă DOUĂ EVALUĂRI : CENTRUL MONDIAL DE MONITORIZARE ŞI CONSERVARE AL UNEP - UNITED

NATIONS ENVIRONMENT PROGRAMME -WORLD CONSERVATION MONITORING

CENTRE UNEP-WCMC) A EFECTUAT O EVALUARE PENTRU FAO. CONFORM

ACESTEI EVALU ĂRI 12,4% DIN PĂDURI SUNT PROTEJATE ÎN CONFORMITATE CU

CLASIFIC ĂRILE IUCN. UNECE-FAO A FĂCUT O EVALUARE ÎN łĂRILE INDUSTRIALIZATE , BAZATĂ PE UN

CHESTIONAR . CU TOATE CĂ DEłINE VALORI DEOSEBITE ÎN CEEA CE PRIVESTE

BIODIVERSITATEA ŞI ARIILE PROTEJATE FORESTIERE , łARA NOASTRĂ NU ESTE

PREZENTATĂ ÎN DATE REALE ŞI RELEVANTE ÎN STATISTICI , SAU CHIAR LIPSEŞTE

ATÂT LA NIVEL GLOBAL (FRA 2000), CÂT ŞI LA NIVEL EUROPEAN (RAPORTUL

„STATE OF EUROPE`S FORESTS 2003”- M INISTERIAL CONFRENCE ON THE

PROTECTION OF FOREST IN EUROPE-MCPFE, VIENNA ). Î N CONTINUARE TREBUIE

DEPUSE EFORTURI ÎN ACEST DOMENIU , ÎNTRUCÂT STAREA ACTUAL Ă A LUCRURILOR

POATE FI MULT ÎMBUN ĂTĂłITĂ CU OCAZIA IMPLEMENT ĂRII DIRECTIVELOR

EUROPENE (FOREST FOCUS, PASĂRI ŞI HABITATE ) LA NOI ÎN łARĂ. PROPUNERE PENTRU MĂSURAREA ŞI MONITORIZAREA DIVERSIT ĂłII

ECOSISTEMELOR FORESTIERE EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA DIVERSIT ĂłII ECOSISTEMELOR ŞI COMUNIT ĂłILOR

ESTE CEA MAI DE INTERES ACTIVITATE ACTUAL Ă PRIVIND OCORTIREA NATURII . PENTRU ACEST LUCRU TREBUIE SĂ SE DEZVOLTE ŞI METODOLOGII DE EVALUARE ŞI

MONITORIZARE A UNOR SETURI DE DATE -CHEIE PE SUBDOMENII ŞI SĂ SE

69/147

URMĂREASCĂ INCLUDEREA LOR ÎNTR -UN SISTEM DE LUCRU INTEGRAT CU TOATE

SISTEMELE EXISTENTE DE MONITORIZARE A MEDIULUI ÎNCO NJURĂTOR. ORICE SISTEM DE MĂSURARE ŞI MONITORIZARE TREBUIE S Ă POATĂ DETERMINA

URMĂTOARELE CARACTERISTICI (BORLEA ET AL .- 2005): • STAREA ACTUAL Ă, • EFECTELE STĂRII ACTUALE , • TENDINłELE PE TERMEN SCURT ŞI PROGNOZA PE TERMEN LUNG .

ALTE CERIN łE ALE SISTEMELOR DE MONITORIZAREA DIVERSIT ĂłII

ECOSISTEMELOR ŞI COMUNIT ĂłILOR SUNT : • EVALUAREA CERIN łELOR SPECIFICE DE MONITORIZARE , • PROMOVAREA UNEI RELA łII COMPREHENSIVE A RELA łIEI ECOSISTEMULUI

CU MEDIUL ÎNCONJUR ĂTOR, • EFICIEN łĂ SPORITĂ, • FLEXIBILITATE ÎN IMPLEMENTARE , • COSTURI MINIMALE , • ARMONIZAREA GENERAL Ă A CULEGERII DATELOR , • COMPATIBILITATE CU NECESIT ĂłILE CURENTE DE RAPORTARE PENTRU

CONVENłIILE ŞI PROTOCOALELE INTERNA łIONALE , • PROMOVAREA OCROTIRII NATURII ÎN SCOPUL DEZVOLT ĂRII DURABILE A

SOCIETĂłII . SISTEMUL DE M ĂSURARE ŞI MONITORIZARE AL BIODIVERSIT ĂłII PĂDURILOR

TREBUIE : SĂ CONTINUE MUNCA DEPUSĂ ANTERIOR ŞI SĂ VALORIFICE LA MAXIMUM

REZULTATELE POZITIVE DEJA ÎNREGISTRATE , SĂ DEZVOLTE MIJLOACE DE STUDIU , EXPERIMENTE , PROIECTE PILOT ŞI

DEMONSTRATIVE , SĂ ADÂNCEASCĂ CERCETĂRILE PRIVIND INFLUEN łA ANTROPICĂ ASUPRA NATURII , SĂ EVALUEZE IMPACTUL SCHIMB ĂRILOR GLOBALE ASUPRA DIVERSIT ĂłII

ECOSISTEMELOR ŞI A COMUNIT ĂłILOR , SĂ IDENTIFICE ELEMENTELE STRUCTURALE ŞI FUNCłIONALE ALE ELEMENTELOR

ECOSISTEMELOR CA INDICATORI AI EVALU ĂRII STĂRII ACTUALE ŞI A TENDIN łELOR. PRINCIPALELE AMENIN łĂRI IDENTIFICATE DE C ĂTRE COMISIA EUROPEANĂ

(DIRECTIVA 2152/2003 A CE) LA ADRESA BIODIVERSIT ĂłII PĂDURILOR ŞI A NATURII

ÎN GENERAL PE CONTINENTUL EUROPEAN SUNT : • CONDIłIILE CLIMATICE EXTREME , • BOLILE ŞI DĂUNĂTORII , • SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE , • INCENDIILE , • POLUAREA , • FRAGMENTAREA AREALELOR .

PENTRU A APRECIA ÎN CE M ĂSURĂ UN ECOSISTEM ESTE PERTURBAT EL TREBUIE

RAPORTAT LA UN UN ECOSISTEM NEPERTURBAT , CONSIDERAT STANDARD , FAłĂ DE

CARE SĂ SE APRECIEZE GRADUL DE PERTURBARE . ACEST LUCRU SE POATE APRECIA

PRIN EFECTUAREA UNOR M ĂSURĂTORI ALE UNOR CARCTERISTICI CUM ESTE RATA

PIERDERILOR SAU SCHIMB ĂRILOR ŞI COMPARAREA LOR CU SITUA łIA CONSIDERAT Ă

STANDARD. PENTRU CĂ MEDIUL NATURAL ESTE DINAMIC ACEST LUCRU ESTE

DEOSEBIT DE DIFICIL DE REALIZAT .

70/147

LA SCARA GLOBULUI , IMPRESIA GENERAL Ă ESTE CĂ SUPRAFAłA CULTURILOR

AGRICOLE CRE ŞTE ŞI SUPRAFEłELE OCUPATE DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI SCAD. CONCLUZIA SE BAZEAZ Ă PE EVOLUłIA UTILIZ ĂRII PĂMÂNTULUI ÎN PERIOADA 1700-1980 (WORLD CONSERVATION M ONITORING CENTER, 1992). Î N PRINCIPAL , PĂDURILE AU FOST TRANSFORMATE ÎN CULTURI AGRICOLE . TOTUŞI ÎN EUROPA, DE

EXEMPLU , SUPRAFAłA PĂDURILOR A CRESCUT ÎN SECOLUL XX, DAR ACESTA ESTE

REZULTATUL SUPRAPRODUC łIEI AGRICOLE , CARE A DISPONIBILIZAT TERENURI

AGRICOLE PENTRU ALTE UTILIZ ĂRI . Î N GENERAL PLANTA łIILE DE ARBORI AU FOST

FĂCUTE CU MONOCULTURI DE R ĂŞINOASE, SALCÂM SAU PLOPI . ÎN ROMÂNIA

SUPRAFAłA TERENURILOR ACOPERITE CU VEGETA łIE FORESTIERĂ CREŞTE ÎN

SPECIAL ÎN ZONA PĂŞUNILOR DE DEAL ŞI MUNTE ŞI DE ASEMENEA TREBUIE

SUBLINIAT C Ă EXISTĂ CADRUL LEGAL ÎN CEEA CE PRIVE ŞTE PLANTAREA CU

VEGETAłIE FORESTIERĂ A TERENURILOR AGRICOLE ABANDONATE PRECUM ŞI A

TERENURILOR DEGRADATE . ASTĂZI ACESTE SCHIMB ĂRI SUNT ANALIZATE CU

TEHNICA GIS, SUNT CARTOGRAFIATE ŞI EFECTELE LOR SUNT M ĂSURATE. PÂNĂ ÎN

ANUL 2050 TEMPERATURA GLOBAL Ă VA CREŞTE SEMNIFICATIV ŞI VOR FI AFECTATE

ORGANISMELE INDIVIDUALE , COMUNIT ĂłILE , ECOSISTEMELE NATURALE , CICLURILE BIOCHIMICE GLOBALE ŞI , ÎN GENERAL VA FI MODIFCAT Ă

BIODIVERSITATEA . PRINCIPALA CAUZ Ă A PIERDERII BIODIVERSIT ĂłII ESTE

CONSIDERATĂ ASTĂZI FRAGMENTAREA ECOSISTEMELOR NATURALE . ÎN GENERAL MONITORIZAREA BIODIVERSIT ĂłII ARE CA SCOP EVALUAREA ST ĂRII ŞI

DEZVOLT ĂRII BIODIVERSIT ĂłII PENTRU O PERIOAD Ă DE TIMP CU DEFINI łII ŞI

METODOLOGII BINE STABILITE ŞI REPETABILE PENTRU SECURIZAREA DATELOR PE

PERIOADA MONITORIZ ĂRII . ÎN GENERAL TOATE MONITORIZ ĂRILE FĂCUTE PÂNĂ

ACUM NU AU FOST ADRESATE LA MODUL GENERAL CI AU SER VIT NEVOILOR

SPECIFICE CUM AR FI MONITORIZAREA UNOR GRUPURI SAU HABITATE

SELECłIONATE . ETAPELE METODOLOGICE PENTRU MONITORIZAREA BIODIVERSI TĂłII SUNT :

• STABILIREA DOMENIULUI DE MONITORIZARE (DEFINIREA LIMITELOR

GEOGRAFICE ALE DOMENIULUI ), • STABILIREA BAZEI DE REFERIN łĂ PENTRU MONITORIZARE

(BIODIVERSITATEA NATURAL Ă), • STABILIREA METODELOR DE EVALUARE ŞI MONITORIZARE : • ANALIZA DATELOR ISTORICE , • OBSERVAłII ŞI MĂSURĂTORI ÎN SUPRAFEłE EXPERIMENTALE PERMANENTE , • OBSERVAłII ŞI MĂSURĂTORI ÎN SUPRAFEłE EXPERIMENTALE (HABITATE )

SELECłIONATE , • FOLOSIREA ELEMENTELOR DE SINERGIE CU SISTEMELE DE M ONITORIZARE

EXISTENTE : PROIECTE, REłELE, INVENTARE NA łIONALE , RAPOARTE

INTERNA łIONALE , CLASIFIC ĂRI ŞI HĂRłI EXISTENTE , • UTILIZAREA TEHNICILOR SATELITARE . • STABILIREA SETURILOR DE DATE CHEIE PENTRU URM ĂTOARELE NIVELURI :

- INDIVIDUAL : - STRUCTURAL , - COMPOZI łIONAL , - FUNCłIONAL . - SUPRAFAłĂ DE PROBĂ: - STRUCTURAL , - COMPOZI łIONAL , - FUNCłIONAL . - ECOSISTEM: - STRUCTURAL , - COMPOZI łIONAL ,

71/147

- FUNCłIONAL . - NAłIONAL : - STRUCTURAL , - COMPOZI łIONAL , - FUNCłIONAL . MANAGEMENTUL DATELOR : DEZVOLTAREA UNEI BAZE DE DATE CUPRINZ ĂTOARE CARE SĂ INCLUDĂ ŞI SĂ PROCE-SEZE INFORMAłII DINTR -O PERIOADĂ ISTORICĂ LARGĂ, ATÂT DIN SURSE CURENTE

CÂT ŞI DIN CERCET ĂRI MAI VECHI , REEVALUAREA DAC Ă ESTE CAZUL A MATERIALELOR DIN MUZEE , REINTERPRETAREA DATELOR ISTORICE ÎN CONTEXT ACTUALI ZAT , SUPRAVEGHEREA PERMANENTĂ ŞI REANALIZAREA SUPRAFE łELOR PERMANENTE

DIN TEREN , INTEGRAREA CULEGERII DE INFORMA łII DESPRE BIODIVERSITATEA CU A

PROGRAMELOR DE INVENTARIERE MULTI -RESURSE. ORICE SISTEM DE MĂSURARE ŞI MONITORIZARE A DIVERSIT ĂłII TREBUIE SĂ

ACłIONEZE SINERGIC CU CELELALTE ORGANISME DE MONITORIZ ARE EXISTENTE LA

NIVEL INTERNA łIONAL , PAN-EUROPEAN SAU NAłIONAL . SPECII INVAZIVE IN ULTIMELE DECENII , MARCATE DE ACCENTUAREA PROCESULUI DE GLOBALIZARE

SUB TOATE FORMELE SALE , PROBLEMA SPECIILOR STRAINE INVAZIVE A CUNOSCUT

O EXACERBARE FARA PRECEDENT LA SCARA MONDIALA . I NTENSIFICAREA

SCHIMBURILOR COMERCIALE PE CALE ACVATICA – MARITIME SAU PRIN UTILIZAREA

CURSURILOR DE APA INTERIOARE (INCLUSIV PRIN DESCHIDEREA UNOR CANALE DE

NAVIGATIE INTRACONTINENTALE ), INTENSIFICAREA FARA PRECEDENT A

TURISMULUI CA SI SCHIMBARILE CLIMATICE GLOBALE S -AU CONSTITUIT IN TOT

ATATEA CATEGORII MAJORE DE FACTORI CARE FAVORIZEAZA PATRUNDEREA

SPECIILOR STRAINE INVAZIVE . DIN ACESTE MOTIVE , SPECIILE STRAINE INVAZIVE AU DEVENIT UN SUBIECT

IMPORTANT ABORDAT DE COMUNITATEA INTERNATIONALA , RELEVANDU -SE

NECESITATEA UNEI COLABORARI LA DIFERITE NIVELURI PR ECUM SI O ABORDARE

PLURIDISCIPLINARA LA NIVELUL STRUCTURILOR ADMINISTR ATIVE , ACADEMICE SI A

COMUNITATILOR LOCALE . ADOPTAREA DE MASURI PENTRU A LIMITA IMPACTUL

SPECIILOR STRAINE INVAZIVE ESTE O OBLIGATIVITATE AS UMATA PRIN SEMNAREA

CONVENłIEI PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGIC Ă (RATIFICATA PRIN L EGEA NR.58

DIN 13 IULIE 1994) SI A CONVENTIEI PRIVIND CONSERVAREA VIE łII SĂLBATICE SI A

HABITATELOR NATURALE DIN EUROPA (CONVENTIA DE LA BERNA), LA CARE

ROMANIA A ADERAT PRIN LEGEA NR.13/1993. DEZVOLTAREA UNOR PROGRAME SI STRATEGII LA NIVEL INTE RNATIONAL A

REPREZENTAT REZULTANTA FIREASCA A ACESTUI MOD DE AB ORDARE. PROGRAMUL

GLOBAL PRIVIND SPECIILE STRAINE INVAZIVE - GLOBAL I NVASIVE SPECIES

PROGRAMME (GISP) - PROMOVEAZA COOPERAREA INTERREGIONALA CU PRIVIRE

LA SPECIILE STRAINE INVAZIVE , PUBLICAND TOTODATA O STRATEGIE GLOBALA

PRIVIND SPECIILE STRAINE INVAZIVE (GLOBAL STRATEGY ON INVASIVE ALIEN

SPECIES) SI UN PROTOCOL PRIVIND CELE MAI BUNE PRACTICE DE P REVENIRE SI

MANAGEMENT AL SITUATILOR CREATE DE NOILE SPECII INV AZIVE (TOOLKIT OF

72/147

BEST PREVENTION AND MANAGEMENT PRACTICES). CONVENłIA ASUPRA

DIVERSIT ĂłII BIOLOGICE (CDB) IDENTIFIC Ă SPECIILE STRAINE INVAZIVE CA UNA

DIN PROBLEMELE INTERDISCIPLINARE DE MAXIM Ă IMPORTAN łĂ. ACEASTĂ

CONVENłIE INTERNA łIONAL Ă CERE PĂRłILOR COSEMNATARE S Ă PREVINĂ

INTRODUCEREA , SĂ TINĂ SUB CONTROL IAR IN MASURA POSIBILITATILOR SA

REALIZEZE ERADICAREA SPECIILOR INVASIVE CU IMPACT M AJOR ASUPRA

ECOSISTEMELOR , HABITATELOR SAU SPECIILOR INDIGENE (ART. 8 H). IN ANUL 2002 A FOST ADOPTATA LA CONFERINTA PARTILOR SEMNATARE A CDB A DAT

PUBLICITATII O DECIZIE SI O SERIE DE PRINCIPII DE B AZA . ACEASTA DECIZIE CERE

PARTILOR SEMNATARE SA TRATEZE CU PRIORITATE PROBLEM A SPECIILOR STRAINE

INVAZIVE SI SA ELABOREZE STRATEGII SI PANURI DE ACT IUNE NATIONALE SI

REGIONALE IN IDEEA DE A IMPLEMENTA PRINCIPIILE PROM OVATE DE CDB. PRINCIPIILE ADOPTATE DE CDB IAU IN CALCUL O STRATEGIE BAZATA PE

PRINCIPIUL PRECAUTIEI , CARE CONSIDERA IN PRIMUL RAND ASPECTUL PREVENIRII : ESTE MULT MAI EFICIENTA DIN PUNCT DE VEDERE AL COST URILOR SI AL

PROBLEMELOR DE MEDIU PREVENIREA PATRUNDERII UNOR SP ECII STRAINE

INVAZIVE DECAT ORICE MASURA ULTERIOARA . I N CAZUL IN CARE SPECIILE STRAINE

INVAZIVE AU PATRUNS TOTUSI , O IDENTIFICARE RAPIDA SI LUAREA DE MASURI

PREVENTIVE RADICALE SUNT ESENTIALE SI DE PREFERAT O RICAROR MASURI CARE

AR FI LUATE DUPA CE SPECIILE STRAINE INVAZI VE SE INSTALEAZA IN NOILE HABITATE . IN CAZUL ÎN CARE SPECIILE STRAINE INVAZIVE S -AU ACLIMATIZAT ŞI INSTALAT , TREBUIE AVUTE IN VEDERE MASURI DE CONTROL PE TERMEN LUNG .

Conventia de la Berna, ratificata de 38 de state europene cere statelor cosemnatare sa controleze strict introducerea de specii straine invazive (Art. 11.2.b). O serie de masuri in vederea unai implementari accelerate a acestui articol au fost luate, acestea incluzand adoptarea de catre Comitetul Director a unor recomandari de ordin general privind speciile straine invazive si problemele specifice ridicate de acestea, editarea de rapoarte pe aceasta tema, organizarea de intalniri de lucru pe aceasta tema sau crearea unor grupe de experti in domeniul speciilor invasive. Cu toate aceste masuri de ordin administrative, atat la nivel European cat si la nivel national, masurile luate in ceea ce priveste speciile straine invazive sunt mult in urma altor regiuni ale globului unde au fost dezvoltate strategii de abordare a problemelor produse de speciile straine invazive in mod holistic. Cu toate ca Europa in sine are o serie de caracteristici specifice de natura sa produca dificultati in modul de abordare a problemei speciilor invasive, aceasta nu ar trebui sa fie un motiv pentru amanarea masurilor care trebuiesc luate.

Impactul multor specii straine invazive ar putea fi redus daca statele europene ar aplica in mod uniform masurile de prevenire si control a speciilor straine invazive. Multe din problemele acute create de unele specii straine invazive la nivel european fi putut fi prevenite daca la nivel European ar fi existat o abordare unitara si rapida in ceea ce priveste avertizarea si prevenirea impactului speciilor invasive.

Starea actuala de inactivitate fata de situatia speciilor straine invazive din marea majoritate a statelor europene reprezinta o amenintare pentru biodiversitatea regionala, sanatatea publica si economie. In perioada actuala, este esentiala dezvoltarea unei cooperari eficiente la nivel national si regional in idea de a preveni si diminua impactul speciilor straine invasive.

73/147

IN ROMANIA, IN CONFORMITATE CU CEL DE-AL TREILEA RAPORT NATIONAL PENTRU CONVENTIA PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSIUTATII CBD,DIN 2005, SUNT INREGISTRATE UN NUMAR DESTUL DE IMPORTANT DE SPECII STRAINE INVAZIVE .

PRIN SPECII STRĂINE CONSIDERĂM (CONFORM DEFINIłIEI DIN CDB) TOATE SPECIILE ŞI SUBSPECIILE INTRODUSE ÎN AFARA AREALULUI LOR NATURA L TRECUT SAU PREZENT DIN TOATE GRUPELE TAXONOMICE . TERMENUL INCLUDE ORICE PARTE A ORGANISMULUI : GAMEłI, SEMINłE, OUĂ SAU PROPAGULE CARE AR PUTEA SUPRAVIE łUI ŞI ULTERIOR REPRODUCE .

ASTFEL, IN RAPORT SUNT MENTIONATE 112 SPECII DE ARBORI EXOTICI DINTRE CARE INSA DOAR 6 SUNT CONSIDERATE SPECII STRAINE INVAZIVE - ACER NEGUNDO, AILANTHUS ALTISIMA , AMORPHA FRUTICOSA , CYTISUS SCOPARIUS, FRAXINUS AMERICANA SI FRAXINUS PENNSYLVANICA . INTERESANT CĂ DIN ACEST RAPORT LISPESTE SALCAMUL – ROBINIA PSEUDACACIA – SPECIE STRAINE INVAZIVA DE ASEMENEA .

PENTRU ECOSISTEMELE ACVATICE , RATA DE PATRUNDERE DE SPECII STRAINE INVAZIVE INCEPAND CU FINELE SECOLULUI XIX ESTE ESTIMATA A FI DE 3 – 4 ANI PENTRU APELE COSTIERE ALE MĂRII NEGRE SI DE 4 – 5 ANI PENTRU APELE DULCI . IN TOTAL SUNT INVENTARIATE 67 DE SPECII STRAINE INVAZIVE IN ECOSISTEMELE ACVATIC E DIN ROMANIA, DINTRE CARE 60% SUNT MARINE SI 40% DULCICOLE (GOMOIU ET AL ., 2002).

IMPACTUL UNORA DINTRE SPECIILE STRAINE INVAZIVE IN MAREA NEAGRA - RAPANA THOMASIANA , MNEMIOPSIS LEIDYI, MYA ARENARIA - ESTE EXTREM DE BINE DOCUMENTAT, CA SI EFECTELE ACLIMATIZARII ACESTOR SPECII ASUPRA HABITATELOR (GOMOIU ET AL . 2002).

IMPACTUL INTRODUCERII DE SALMONIDE – CUM ESTE CAZUL PĂSTRĂVULUI CURCUBEU – IN LACURI ALPINE SITUATE IN ARII PROTEJATE ESTE DE ASEMENEA DOCUMENTAT , FIIND REMARCATE DE SPECIALISTI DECLINUL POPULATIILOR DE A MFIBIENI SI CRUSTACEE .

PLANTATIILE DE SALCAM – EL INSASI O SPECIE INVAZIVA – AU FOST AFECTATE DESTUL DE GRAV IN ULTIMII 5 ANI DE DOUA SPECII DE LEPIDOPTERE MINIERE ORIGINAR E DIN AMERICA DE NORD, IAR CASTANUL ORNAMENTAL ESTE PROFOUND AFECTAT PEST E TOT IN TARA DE LARVELE MICROLEPIDOPTERULUI GRACILARIID CAMERARIA OHRIDELLA , ORIGINAR DIN ZONA FOSTEI IUGOSLAVII .

LA NIVEL NATIONAL , MASURILE EXISTENTE SUNT INSUFICIENTE, LIMITATE CA SCOP SI SECTORIALE . ASTFEL, EXISTA IN PORTURILE MARITIME UN CONTROL FORMAL AL APELOR DE BALLAST SI A FOULINGULUI DE PE NAVE . INSTITUTUL DE CERCETARI AGRO-SILVICE (ICAS) ARE IN COMPONENTA LABORATOARE CE PERMIT IDENTIFICA REA UNOR SPEII INVASIVE, CU PRECADERE INSECTE MINIERE SAU DEFOLIATORI . DE ASEMENEA, LA NIVEL NATIONAL EXISTA UN LABORATOR DE CARANTINA FITOSANIT ARA, CU REGLEMENTARI STRICTE IN DOMENIU.

IN CONCLUZIE, SITUATIA ACTUALA IN ROMANIA POATE FI CARACTERIZATA PRIN:

- UN GRAD REDUS DE CONSTIENTIZARE AL OPINIEI PUBLICE SI IN CONSECINTA O OPOZITIE A SOCIETATII CIVILE LA INTERVENTIILE ADMINISTRATIEI GUVERNAMENTALE ; - GRAD EXTREM DE REDUS DE ACCESIBILITATE A INFORMATI ILOR STIINTIFICE, MAI ALES IN LEGATURA CU IDENTIFICAREA SPECIILOR , ANALIZA DE RISC , ETC; - ABSENTA UNEI ABORDARI PRIORITARE A ACTIUNILOR PRIV IND CONTROLUL SPECIILOR INVAZIVE;

74/147

- INTRODUCERE NESTANJENITA A SPECIILOR INVAZIVE – ADESEA PE CALEA POSTEI – CA SI MASURI INADECVATE DE INSPECTIE SI CARANTINA ; - CAPACITATE DE MONITORIZARE INADECVATA ; - LIPSA UNOR MASURI DE URGENTA EFECTIVE ; - LEGISLATIE DEPASITA SAU INADCVATA ;

- SLABA COORDONARE INTRE AGENTIILE GUVERNAMENTALE , AUTORITATILE LOCALE SI COMUNITATILE LOCALE . Caracteristicile unei specii invazive de succes Analize asupra speciilor invazive s-au efectuat la început pentru mediul terestru, unde efectele erau mai cunoscute iar căror impactul ecologic şi economic era mult mai evident. Analiza speciilor invazive permite gruparea lor în mai multe categorii, în funcŃie de zona de origine, de rolul ecologic, de grupul taxonomic, etc aspecte discutate anterior.

Analizând impactul ecologic al speciilor imigrate în Marea Neagră poate releva unele aspecte extrem de interesante din punct de vedere ştiinŃific. Marea Neagră, ca bazin unic prin caracterele sale hidrobiologice reprezintă un laborator natural în care s-au selectat de-a lungul timpului o serie de specii ce au format asociaŃii caracteristice. Stabilirea speciilor mediteraneene într-un habitat cu caracteristici diferite de cele ale bazinului de origine la sfârşitul erei glaciare şi procesul de selecŃie naturală a transformat treptat acest bazin marin într-o adevărată „mare a speciilor imigrante”, ca şi Marea Baltică. Insuşi procesul de adaptare al acestor specii mediteraneene – proces desfăşurat cu relativ puŃin timp în urmă la scară geologică şi care continuă şi în prezent – poate oferi date interesante despre adaptabilitate în sine.

Pătrunderea de specii exotice în aceste asociaŃii caracterizate prin relativ putine specii reprezintă o oportunitate unică de a observa mecanismele aclimatizării, ca şi răspunsul speciilor autohtone. Problemele ridicate de pătrunderea unor specii ca Rapana venosa, Mya arenaria, Mnemiopsis leidyi şi mai nou Beroe ovata reprezintă o oportunitate unică sub aspect ştiinŃific pentru a descifra mecanismele aclimatizării.

In lumina datelor acumulate până în prezent, nu orice specie care patrunde accidental intr-un nou habitat poate avea un succes ecologic, şi cu atât mai puŃin unul rapid. Trebuie să Ńinem cont ca în apa de balast sau pe coca navelor, lunar sunt transportate la mii de kilometri distanŃă de locul de origine mii de specii de organisme marine. Insă, extrem de puŃine reuşesc să se menŃină în noile habitate, şi şi mai puŃine au succes evolutiv. Acestea sunt specii cu mare capacitate de adaptare, care cel mai adesea modifică în mod ireversibil comunităŃile de organisme autohtone.

132 Pentru a se integra rapid în noul habitat, o specie imigrata trebuie sa indeplineasca anumite conditii, în lipsa carora, chiar daca reuseste sa se mentina câtva timp, în final va fi eliminata de conjunctura factorilor de mediu din noul habitat.

Câteva caracteristici esenŃiale ale unor specii imigrante au fost astfel stabilite (Ehrilch, 1989). Astfel, este esenŃial ca o specie invazivă să posede câteva din trăsăturile de mai jos pentru a se dovedi o specie invazivă de succes: - să aibă un areal larg; - să fie abundentă în zonele de origine; - să fie o specie vagilă; - să prezinte un spectru trofic larg; - să fie capabilă de a dezvolta atât strategii de tip r cât şi de tip k; - să posede o largă variabilitate genetică; - să posede instinct gregar; - femelele unor astfel de specii să fie capabile să colonizeze singure; - să aibă talia mai mare decât a speciilor înrudite din ecosistemul invadat; - să fie asociat cu omul; - să posede o largă plasticitate ecologic. Cu toate că aceste caracteristici au fost stabilite iniŃial pentru speciile terestre, ele se aplică de regulă şi speciilor acvatice, cu unele amendamente. Exemple de specii invazive GINDACUL DE COLORADO , PLANTA "M ARITA-MA, MAMA", MURGOIUL BALTAT , SACALUL ,

BIBANUL SOARE SI BIZAMUL AU CEL PUTIN UN LUCRU IN C OMUN: SINT TOATE SPECII

INVAZIVE, CARE AU AJUNS IN ROMANIA, S-AU ACLIMATIZAT AICI SI AU PUS O AMPRENTA

EVIDENTA ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR . NEGATIVA, IN MAJORITATEA CAZURILOR .

FAZANII

"A TUNCI CIND AJUNG INTR-UN NOU AREAL , ELE FIIND SPECII ALOHTONE , DECI STRAINE, N-

AU DUSMANI NATURALI . SI ATUNCI SE DEZVOLTA EXPLOZIV SI POT PRODUCE PAGUBE .

76/147

PASARILE NU FAC STRICACIUNI . CELE INVAZIVE AR FI GUGUSTIUCUL , VRABIA SPANIOLA ,

STURZUL DE VARA , SPECII CARE SI-AU EXTINS AREALUL SI AU AJUNS LA NOI ", DETALIAZA

BIOLOGUL MIRCEA GOGU BOGDAN. SI TOTUSI, EL MENTIONEAZA O EXCEPTIE : "F AZANUL

ESTE O SPECIE INDIANA, CARE A FOST ADUSA DE OM PENTRU A FI VINATA . DAR EL FACE

EXTRAORDINAR DE MULT RAU NATURII DIN ROMANIA. IN DELTA, EXISTA DOUA SPECII

FOARTE RARE , VIPERA DE STEPA SI O SOPIRLA DE DESERT , ALE CAROR POPULATII SINT

APROAPE IN EXTINCTIE DIN CAUZA FAZANULUI , CARE LE CONSUMA CU PREDILECTIE ".

INSECTE

LA CAPITOLUL ENTOMOLOGIC , SE MENTIONEAZA CA S -AU INREGISTRAT 98 DE SPECII

STRAINE DE INSECTE.

DEPARTAMENTUL DE ECOLOGIE SISTEMICA AL UNIVERSITATII BUCURESTI, SE INTREABA

RETORIC: "CARE AR PUTEA FI PAGUBELE REALE PRODUSE DE GINDACUL DIN COLORADO

(SEMNALAT PENTRU PRIMA DATA IN 1952, LA SAPINTA), PRIN PIERDERILE DE RECOLTA ,

VALOAREA PESTICIDELOR FOLOSITE IN COMBATERE SI AFEC TAREA SANATATII

OAMENILOR DIN CAUZA REZIDUURILOR DE PESTICIDE DIN T UBERCULI?". SI

CONFERENTIARUL IOAN COROIU, DE LA CATEDRA DE ZOOLOGIE A UNIVERSITATII

"B ABES-BOLYAI" DIN CLUJ, INVINOVATESTE ACELASI GINDAC , NUMINDU-L " BLESTEMUL

EUROPEI IMEDIAT DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL". CONFERENTIARUL CLUJEAN

ACUZA SI O ALTA INSECTA : "OMIDA PAROASA A DUDULUI ", UN FLUTURE DIN AMERICA DE

NORD, ADUS ACCIDENTAL IN EUROPA. ESTE POLIFAG, CONSUMIND PESTE 130 DE SPECII

DE PLANTE (IERBURI SI FRUNZELE UNOR ARBORI ).

MARMOTA SAU MARUL DISCORDIEI

NICI MAMIFERELE LOCALE NU DUC LIPSA DE CONCURENTA ST RAINA. COROIU INVOCA

BIZAMUL , "UN SOBOLAN MARE , DE APA, ORIGINAR DIN AMERICA DE NORD. IN 1905, UN

NOBIL SCAPATAT DIN CEHIA A ADUS SASE EXEMPLARE CA SA FACA O CRESCATORIE

(PENTRU BLANA ) SI SA ISI DREAGA AVEREA . S-

A PLICTISIT REPEDE , SI BIZAMII AU AJUNS IN

NATURA. IN 1924 SINT SEMNALATI LA PERIAM

(BANAT ) SI IN 1954, IN DELTA DUNARII. APOI

AU IMPINZIT TOATE ZONELE MLASTINOASE DE

SES DIN TARA. AU DEVENIT O PACOSTE,

PENTRU CA AU INTRE 3 SI 10 PUI PE CICLU SI

TREI-PATRU CICLURI DE REPRODUCERE PE AN .

IN ULTIMA VREME , PAGUBELE NU MAI SINT ASA

DE MARI, CEEA CE INSEAMNA CA BIZAMUL SE

" INTEGREAZA"". DE LEPADAT NU E NICI MARMOTA . CONFERENTIARUL CLUJEAN

DETALIAZA : "M ARMOTA A FOST ADUSA DIN ALPI, IN RETEZAT, APOI IN PIETROSUL

RODNEI, IN ANII ?70. TRAIESTE IN GOLUL ALPIN , DEASUPRA PADURII , ASA CA NU -I

PERICOL DE INVAZIE . UNII SUSTIN CA NU E INTRODUSA, PENTRU CA TRAIA LA NOI PINA IN

SECOLUL XVIII, DAR NU SINT DOVEZI CONCLUDENTE".

77/147

SACALUL

URMATOAREA E PILDA SACALULUI . COROIU PRECIZEAZA CA E ORIGINAR DIN "INDIA SI

CEYLON, VENIT NATURAL SPRE VEST SI INTRODUS IN PENINSULA BALCANICA , PROBABIL ,

DE CATRE OM. ESTE O SPECIE TOT MAI FRECVENTA IN DOBROGEA SI LUNCA DUNARII SI

FACE PAGUBE LA IEPURI , IEZI DE CAPRIOARA , VITEI DE CERB SI CHIAR PURCEI DE

MISTRET. SE CREDE CA EXTINDEREA SACALULUI A FOST CONSECINTA E XTIRPARII LUPULUI

DIN EUROPA CENTRALA SI DE VEST". DELTA DUNARII SE CONFRUNTA DE CEVA TIMP CU

PREZENTA CIINELUI-ENOT, " ORIGINAR DIN USSURI (ESTUL ASIEI SEPTENTRIONALE). A

FOST ADUS DE SOVIETICI IN UCRAINA PENTRU BLANA , DE AICI A EVADAT PE CALE

NATURALA SPRE VEST . LA NOI A PATRUNS PE DOUA CAI : IN NORD IN JUDETUL SUCEAVA SI

MARAMURES , IN SUD, IN DELTA SI APOI PE DUNARE IN SUS. CRED CA A AJUNS PINA IN

AUSTRIA", BANUIESTE CONFERENTIARUL CLUJEAN .

.

SALCIMUL INFECTIOS

PROF. DR. STEFAN NECULAI, DE LA CATEDRA DE BIOLOGIE VEGETALA A UNIVERSITATII

"A LEXANDRU IOAN CUZA" DIN IASI, PRECIZEAZA CA SPECIILE DE PLANTE RECENT VENITE

LE-AU ELIMINAT UNEORI SAU MACAR LE -AU RARIT PE CELE AUTOHTONE . "UN EXEMPLU IN

ACEST SENS ESTE PLANTA NUMITA POPULAR BUSUIOCUL DRA CULUI. PROVINE DIN PERU

SI A APARUT IN EUROPA LA SFIRSITUL SECOLULUI XVIII, CA PLANTA ORNAMENTALA , DAR

S-A SALBATICIT REPEDE . ESTE COMUNA PENTRU CULTURILE DE PRASITOARE , PRECUM

PORUMBUL , ABUNDENTA SI FACE CAM PATRU -CINCI GENERATII DE INDIVIZI PE AN . CEEA

CE O FACE FOARTE GREU DE COMBATUT , EA ATACIND IN SPECIAL CULTURILE DE

LEGUME", EXPLICA NECULAI . PROFESORUL IESEAN ADAUGA PE LISTA SI "SALCIMUL MIC

CARE A INVADAT DELTA DUNARII SI FACE PROBLEME IN REZERVATIA BIOSFEREI, FIIND

DIN CE IN CE MAI RASPINDIT SI ASTFEL CONCURIND CU Z ALOGUL ". CIT DESPRE PLANTELE

ACVATICE , NECULAI DA PILDA "CIUMEI APELOR , CU FRUNZE MICI, PROBABIL A VENIT IN

ROMANIA LIPITA DE VASE SI DE CORABII . ESTE DAUNATOARE MAI ALES PENTRU

PISCICULTURA". COROIU ESTIMEAZA NUMARUL PLANTELOR INTRODUSE IN ROMANIA LA

435, DIN CARE "38 SINT INVAZIVE SAU FOARTE INVAZIVE ". CONFERENTIARUL CLUJEAN

COMPLETEAZA LISTA CU "M ARITA-MA MAMA ", O PLANTA IERBOASA DE 2-2,5 METRI, CU

FLORI GALBENE , ADUSA DIN AMERICA DE NORD CA PLANTA DECORATIVA . A SCAPAT DIN

PARCURI SI GRADINI SI A DEVENIT O PACOSTE PENTRU CA FORMEAZA COVOARE

COMPACTE (PETE GALBENE ), UNDE NU MAI CRESTE NIMIC. IN CIRCA ZECE ANI , DINTR-UN

PARC DENDROLOGIC DIN JUDETUL BISTRITA-NASAUD A EVADAT PE MARGINEA PADURII

PINA LA O DISTANTA DE CIRCA OPT KILOMETRI .

STATISTICA DAUNELOR

78/147

IN TOTAL , NUMARUL DE SPECII INVAZIVE SE RIDICA IN ZILELE NOA STRE LA 500.000,

DUBLU FATA DE CITE EXISTAU IN URMA CU 60 DE ANI, ESTIMEAZA DAVID PIMENTEL,

EXPERTUL IN ACEST SUBIECT DE LA CORNELL UNIVERSITY, CITAT DE "NEWSWEEK". IN

PLUS, ACADEMIA NATIONALA DE STIINTE DE PE NOUL CONTINENT A RAPORTAT ANUL

TRECUT CA APROXIMATIV 13.000 DE BOLI ALE PLANTELOR SINT " INTERCEPTATE" ANUAL

LA PUNCTELE DE INTRARE ALE AMERICII. CIT DESPRE PAGUBELE MATERIALE , OMUL DE

STIINTA LE SITUEAZA PE LA 120 DE MILIARDE DE DOLARI , SI ASTA NUMAI IN CEEA CE

PRIVESTE SUA. DACA E SA ADAUGAM INDIA, MAREA BRITANIE, AUSTRALIA , AFRICA DE

SUD SI BRAZILIA , DAUNELE AJUNG CU USURINTA

LA 228 DE MILIARDE DE DOLARI .

•

PESTI ASIATICI VERSUS PESTI AMERICANI

DINTRE VIETUITOARELE ACVATICE STRAINE , DAR

BINE ACLIMATIZATE AICI , SE DISTING PATRU

SPECII EST-ASIATICE : AMURUL , NOVACUL ,

SINGERUL SI SCOICARUL . TOT CVARTETUL A FOST ADUS LA NOI IN PERIOADA 1955 ?

1960, POTRIVIT BIOLOGULUI ADRIAN IONASCU. DAR O DATA CU PUIETUL LOR , S-A

IMPORTAT DIN CHINA SI MURGOIUL BALTAT , FARA VALOARE ECONOMICA , POLIFAG SI DE

TALIE MICA . A EVADAT DIN CRESCATORIE SI A AJUNS PE ILFOV, PE ARGES, IALOMITA SI

DUNAREA INFERIOARA. ACESTE SPECII FAC INSA CONCURENTA CELOR LOCALE , PRECUM

CRAPUL , CARACUDA , LINUL , ROSIOARA SI PLATICA . MAI MULT , CEL MAI RASPINDIT

CIPRINID ASIATIC , SI ANUME CARASUL AURIU , A PRELUAT NISA ECOLOGICA A CARACUDEI ,

FAPT CARE A DUS LA DISPARITIA EI IN MAJORITATEA BAL TILOR SI A LACURILOR . TOT IN

DOMENIUL PESTILOR ACLIMATIZATI LA NOI SE OBSERVA SI NISCAIVA IMIGRANTI

AMERICANI , MAI PRECIS SOMNUL PITIC , CARE SE REPRODUCE PE CRISUL NEGRU, SI

BIBANUL SOARE , MARE AMATOR DE PRODUS DAUNE , DEOARECE SE HRANESTE CU ICRELE

SI PUIETUL UNOR SPECII VALOROASE . "E XISTA SI UN PESTISOR, INITIAL DE ACVARIU , I SE

SPUNE RECHIN. E UN PESTE OVOIDAL , O SPECIE AMERICANA CARE A FOST ADUSA IN

ROMANIA PENTRU A FI TINUT IN ACVARIU . SI A SCAPAT IN MEDIUL NATURAL . FACE

FOARTE RAU , PENTRU CA MANINCA ICRELE DE CRAP , DE CARAS .. IN MAREA NEAGRA, SE

MAI GASESTE SI MOLUSCA RAPANA TOMASIANA , CARE ARATA CA UN MELC MARE . A FOST

ADUSA DIN MAREA JAPONIEI PE CALEA VAPOARELOR . ARE CITEVA ZECI BUNE DE ANI DE

CIND ESTE IN ROMANIA. ESTE DE FAPT UN MELC RAPITOR CARE MANINCA SCOICILE

ROMANESTI DE MARE .

Cuvinte cheie: specii invazive, monitorizarea biodiversitatii, Centrul Mondial de Monitorizare şi Conservare al UNEP - United Nations Environment Programme, world Conservation Monitoring Centre UNEP-WCMC , pagube materiale

79/147

Intrebari:

1. care sunt principalele specii invasive de plante din Romania_ 2. care sunt principalele specii de mamifere din Romania 3. care sunt principalele specii invasive de pesti din romania 4. descrieti metoda de monitorizare a biodiversitatii 5. principalele institutii care monitorizeaza biodiversitatea la nivel global.

CURS VIII

Schimbari ale mediului la nivel global; evolu Ńii recente: schimb ări privind diversitatea biologic ă, declinul unor specii

Schimbari privind biodiversitatea

80/147

Raspandirea naturala a speciilor pe glob Biogeografia, ca ştiinŃă, furnizează informaŃia cu privire la bogăŃia şi distribuŃia geografică a diferitelor grupe de organisme. De regulă, distribuŃia locală şi regională a speciilor este legată de:

• factori istorici, • gradienŃi ecologici: • altitudine (corelaŃie negativă), • latitudine (corelaŃie pozitivă), • cantitatea de precipitaŃii (corelaŃie pozitivă), • apropierea sau depărtarea de mări şi oceane etc.

De exemplu, la tropice, numărul mediu pe 10 mii km2 este de 79,5 specii, pe câtă vreme în regiunile temperate, media este de numai 38,8 specii pe 10 mii km2. Danemarca posedă de două ori mai puŃine specii de arbori decât există pe un hectar în pădurile Malaeziei (Reid şi Miller, 1989 din Enescu et al 1997). În America Latină, există 40 până la 100 specii pe hectar în comparaŃie cu partea de est a Americii de Nord, unde pe aceeaşi suprafaŃă se găsesc numai 10 până la 30 de specii. Un petic de pădure tropicală din Peru are aproximativ 300 de specii de arbori mai groşi de 10 cm în diametru pe un hectar; în Malaezia, în partea joasă a regiunii Kuala-Lumpur, există 570 de specii de plante cu diametru mai mare de 2 cm pe hectar (Enescu et al., 1997). Speciile marine au o distribuŃie aproape continuă în areal şi au lanŃuri trofice simple. Speciile terestre şi marine existente în zona tropicală ating maximul numeric. Acestea conŃin mai mult de jumătate din speciile de pe glob, deşi aceste zone ocupă numai 7% din suprafaŃa globului. BogăŃia relativă a speciilor din pădurile tropicale variază cu grupul de specii considerate deoarece cunoştinŃele ştiinŃifice despre abundenŃa speciilor sunt limitate.

Numărul de specii cunoscute creşte pe măsură ce cercetările din domeniu se intensifică, existând încă zone neexplorate datorită lipsei accesibilităŃii în condiŃiile actuale.

Principalele pericole ce amenin Ńă biodiversitatea: Cele mai importante pericole actuale ce pot afecta biodiversitatea sunt:

• schimbările climatice globale : - încălzirea globală are efecte potenŃiale asupra biodiversităŃii; ea poate produce schimbări în mărimea populaŃiilor şi în distribuŃia speciilor, modificarea compoziŃiei specifice a cenozelor, habitatelor şi ecosistemelor şi poate creşte rata de dispariŃie a speciilor în condiŃiile încălzirii globale a climatului se schimbă regimul precipitaŃiilor, evaporaŃiei şi vântului, ca şi frecvenŃa furtunilor - cicloanelor, incendiilor şi alte perturbări ale habitatelor,

81/147

• restrângerea suprafeŃelor de vegetaŃie naturală şi fragmentarea şi alterarea habitatelor: aproximativ 67% din totalul speciilor periclitate, vulnerabile şi specii rare de vertebrate, inclusiv peşti, sunt ameninŃate de degradarea sau pierderea habitatelor,

• supraexploatarea capacităŃii reproductive naturale a populaŃiilor: numeroase specii, mai ales de animale şi cele de arbori, au fost şi sunt încă supraexploatate. DispariŃia din ecosisteme a unor specii, producători primari şi secundari sau prădători, afectează mai mult sau mai puŃin serios speciile care rămân, structura şi dinamica sistemului biologic. Se produce „efectul - cascadă" atunci când se pierd „specii cheie", mai ales în cazul carnivorelor mari care devin specii cheie în ecosistemele forestiere europene. Adesea, supraexploatarea pădurilor sub toate aspectele, acŃionează sinergic cu pierderea habitatului sau fragmentarea acestuia prin construcŃia de drumuri, ducând la dispariŃia de specii (Borlea, 2004),

• poluarea chimică ca fenomen complex : poluarea mediului devine o

ameninŃare din ce în ce mai mare pentru diversitatea biologică în viitoarele decenii, în special în condiŃiile schimbării climatului. Declinul pădurilor din Europa, anomaliile păsărilor sau naşterea prematură la foci sunt fenomene direct legate de poluarea chimică,

• speciile introduse, care modifică structura biodiversităŃii : introducerea de specii exotice ameninŃă flora nativă şi fauna, direct prin competiŃie şi ca prădători sau, indirect, alterând habitatele naturale,

• creşterea populaŃiei însoŃită de dezvoltarea economică necontrolată,

• comerŃul global, • exploatarea combustibililor fosili, • efecte cumulate.

Rareori, perturbările care au loc într-un ecosistem sunt rezultatul unui singur impact. De regulă, acŃionează simultan sau repetat mai mulŃi factori. De exemplu, fragmentarea unei păduri produce dispariŃia de specii, schimbă regimul hidrologic, modifică mărimea populaŃiei şi alterează modelul migrator, în acelaşi timp, pădurea poate fi perturbată independent de ploi acide şi de schimbarea climatului. În mod similar, supraexploatarea unei specii va modifica interrelaŃiile în ecosistem, cu consecinŃe imprevizibile. Efectul cumulat al diferitelor perturbări poate ameninŃa serios biodiversitatea regională. De aceea, managementul resurselor şi planificarea utilizării terenului trebuie să ia în considerare efectele cumulative. Impactul antropic poate duce la creşterea sau descreşterea diversităŃii genetice a speciilor sau habitatelor într-o anume regiune, dar cel mai profund şi ireversibil impact al activităŃii umane este accelerarea substanŃială a dispariŃei speciilor. Spre deosebire de situaŃia actuală, când un sfert din diversitatea biologică totală a globului se află într-un serios risc de dispariŃie, în trecut, dispariŃia speciilor era provocată excusiv de factorii naturali (12% în Orto-vicianul târziu, 14% în Devonianul târziu, 52% în Permianul târziu, 12% în Triasic şi 11 % în Cretacicul târziu - Willson, 1988 ; din Enescu et al., 1997). Calculele au aratat ca dublarea concentratiei de dioxid de carbon din

82/147

atmosfera va determina deplasarea taigalei, a tundrei, a padurilor de foioase din zonele calde si a padurilor de conifere din zona temperata calda cu pana la 600 de km catre poli. Padurea tropicala ar putea acoperi o zona mai mare decat acum. Daca incalzirea accelerata cauzeaza o deplasare prea rapida a zonelor de vegetatie, atunci plantele nu vor avea timp sa se adapteze, iar structura comunitatilor de plante se va schimba. Structura si dispunerea multor ecosisteme se vor modifica, in functie de modul de raspuns al speciilor individuale la clima in schimbare, unele ecosisteme devenind instabile pentru mai multe secole. Oamenii trebuie sa actioneze pentru a proteja habitatele, de pilda prin construirea unor structuri fizice pentru a proteja zonele umede costiere, rezervarea unor terenuri suplimentare, eventual la nordul celor existente, pentru migratia speciilor. De asemenea, se pot crea "coridoare de migratie" care sa lege zonele protejate pentru diverse specii de plante si animale. Cercetarea consecintelor acestor schimbari ale diversitatii biologice pentru functionarea ecosistemelor terestre este inca in faza pionieratului. Totusi cateva tendinte se desprind din rezultatele cercetatorilor actuale: a) experimente efectuate pe termen relaliv scurt si raportate catre organismele ONU si CBD arata o relativ pozitiva intre productivitatea primara si bogatia de specii: cresterea numarului de specii creste probabilitatea de a avea cel putin una din .speciile prezente productiva in conditiile de mediu variabile ca urmare a schimbarilor climatice; speciile suplimentare pot fi capabile sa si insuseasca resurse care nu sunt folosite de alte specii (datorita diferentelor legate de adancimea inradacinarii, fenologie, forma azotului utilizat etc...). b) pe lungi perioade de timp bogatia de specii poate tampona functionarea defectuoasa a ecosistemului in cazul evenimentelor extreme sau efectelor neanticipate ale schimbarilor climatice globale. Un ecosistem se poate mentine functional prin raspunsuri de functionare diferite ale speciilor asemanatoare existente la variatiile din mediu. Astfel, diversitatea genetica mare in interiorul speciilor si diversitatea functionala intre specii asemanatoare creeaza o siguranta mare fata de schimbarile mari in functionarea ecosistemului. c) speciile care au impact puternic asupra functionarii ecosistemului (cele care modifica disponibilitatea resurselor; structura trofica; regimul de perturbare) fac ca introducerea sau pierderea unei singure astfel de specii in ecosistem sa aiba efecte profunde asupra ecosistemului. d) probabilitatea disparitiei speciilor in complexele de ecosisteme fragmentate este in crestere, ca o consecinta a scaderii marimii populatiei si descresterii legaturilor intre subpopulatii.

83/147

Exemple:

Incalzirea globala ameninta si reptilele, si broastele din zonele secetoase Insectele nu se pot adapta la schimbarile climatice.

Speciile din zonele tropicale sunt in pericol de disparitie din cauza cresterilor de temperatura.

Incalzirea globala pune in pericol anumite specii de insecte tropicale, fenomen care ar avea efecte greu de cuantificat in acest moment, avertizeaza cercetatorii americani. Acestia sustin, de asemenea, ca ritmul accelerat de crestere a temperaturii globale reprezinta o amenintare si pentru anumite specii de broaste, reptile si testoase care traiesc in tinuturile tropicale.

Zonele tropicale, cele mai afectate

Potrivit ultimelor estimari, ritmul de crestere a temperaturilor va fi unul mai accentuat in zonele cu clima temperata si polara decat la tropice. Dar nimeni nu a evaluat pana in prezent efectele incalzirii globale asupra insectelor si a altor specii de animale care traiesc in regiunile tropicale, cu variatii reduse de temperatura. O echipa de cercetatori de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA) au realizat un studiu privind capacitatea de supravietuire si reproducere la insecte, bazat pe analiza a 38 de specii care s-au dezvoltat in diferite ecosisteme.

Broscutele si reptilele se usuca si mor din In baza datelor obtinute, acestia au estimat care va fi evolutia respectivelor specii in conditiile cresterilor de temperatura prognozate pentru secolul XXI. Concluzia cercetatorilor arata ca rata reproducerii la insectele din regiunile tropicale tinde sa se mentina in limite normale la cresteri nesemnificative de temperatura. Insa atunci cand valorile termice cresc cu 2-4 grade Celsius, rata de reproducere scade pana la pericolul de disparitie a respectivelor specii. Toate insectele pot trai la anumite niveluri de temperatura, dar cercetatorii spun ca temperatura optima pentru insecte se situeaza undeva cu putin sub nivelul maxim pe care il pot tolera.

Insectele din zonele cu clima temperata se pot reproduce cu succes chiar si atunci cand clima se incalzeste mai mult decat la tropice. Pentru insectele din zona tropicala insa, temperaturile mai mari decat valorile termice de la tropice le pot fi fatale.

Cercetatorii spun, de asemenea, ca aceleasi probleme sunt semnalate si in ceea ce priveste broastele, reptilele si testoasele, desi, in cazul acestora, nu exista suficiente date pentru a se putea realiza o evaluare a tolerantei acestor specii la schimbarile de temperatura.

84/147

Speciile din regiunile joase, primele expuse

Aceasta toleranta la temperatura, spun cercetatorii, reprezinta elementul-cheie pentru supravietuirea insectelor.

"In timp ce speciile din zonele temperate se adapteaza mult mai usor schimbarilor climatice, pentru cele din zonele tropicale cresterile de temperatura afecteaza insasi supravietuirea lor", spune unul din specialistii de la UCLA.

Potrivit acestuia, efectul se manifesta si mai acut in cazul animalelor care traiesc in regiunile mai joase ale padurilor tropicale.

"Daca reptilele din zonele tropicale isi pot gasi racoarea la umbra, pentru cele care traiesc in padure efectele cresterilor de temperatura nu pot fi atenuate pentru ca ele sunt obisnuite cu umbra si nu gasesc locuri mai racoroase", spune un alt cercetator

Disparitia viespilor a ucis productia de smochine

Echipa de cercetatori de la UCLA isi popune ca, pe viitor, sa evalueze efectele incalzirii globale asupra interactiunii insectelor cu alte specii de animale, precum si asupra culturilor. Potrivit specialistilor, polenizarea pe care o asigura insectele pentru anumite culturi ar putea afecta productia. Astfel, s-a constatat ca productia de smochine a scazut considerabil din cauza disparitiei viespilor care polenizau arbustii. Recolta scazuta a fost cauzata, pe de o parte, de seceta, iar, pe de alta parte, de disparitia viespilor. Cercetatorii sustin ca acestea au disparut ca urmare a cresterilor de temperatura Sub impactul diferitelor căi de deteriorare (poluarea şi supraexploatarea solului, pădurilor, păşunilor, speciilor, combustibililor fosili, resurselor miniere, înlocuirea sistemelor ecologice naturale prin sisteme ecologice antropizate) au loc schimbări ale hidrosferei, ale reŃelei hidrografice şi pânzei freatice, ale compoziŃiei apelor dulci şi oceanice, ale atmosferei (temperatura, compoziŃia chimică, conŃinutul în suspensii, gaze), ale litosferei (introducerea de pesticide, fertilizanŃi, epuizarea rezervelor de combustibili fosili şi minereuri), modificarea circuitelor biogeochimice prin introducerea unor substanŃe noi, inexistente în natură (pesticide, diferite deşeuri, materiale plastice), schimbări climatice. Ca urmare a lãrgirii intervalului cu temperaturi ridicate care avantajeazã speciile arborescente, vegetatia caracteristicã zonelor alpine si subalpine se va reduce, datoritã migrãrii pe verticalã a speciilor de arbori (în principal a molidului). Se preconizeazã cã în câteva secole de invazie a pãdurii în zona alpinã, suprafata ocupatã de habitatele actuale se va reduce cu cu mai mult de 40-60%, conform unor studii realizate în Scandinavia (Holten, 1990; Holten & Carey, 1992). Studiile realizate în zonele muntoase din Italia, aratã cã habitatele cele mai vulnerabile în condiþiile schimbãri climatice, sunt jnepenisurile din Apenini (Vaccinio-Piceetalia). Acestea se dezvoltã la 1.500 - 2.300 m, fiind strâns dependente de existenþa unui climat rece. Datele obtinute din cercetãrile având ca subiect schimbãrile climatice,aratã cã speciile de plante rãspund la aceste schimbãri prin migratie mai degrabã decât prin adaptarea la noile conditii de mediu. Dupã Scharfetter (1938), perioada cãlduroasã intergalaciarã a permis pãdurii sã avanseze

85/147

pe crestele muntilor mai putin înalti (1.800–2.300 m), eliminând speciile alpine caracteristice altitudinilor înalte (teorie sprijinitã de existenta a numeroase refugii de specii alpine în anumite zone din masivele muntoase cu înãltimi mai mici din Alpi). În aceste zone izolate, speciile alpine nu vor mai avea posibilitatea sã migreze pe altitudine, fie datoritã imposibilitãtii de a migra suficient de rapid, fie datoritã disparitiei zonelor cu climat alpin (Gottfried & al., 1994; Grabherr & al., 1994, 1995). Oricare ar fi însã teoriile enunþate, specialistii sunt de comun acord cã aceste schimbãri climatice vor duce la modificãri severe ale habitatelor subalpine si alpine, probabil chiar la dispariþia habitatelor caracteristice, asa cum le cunoastem noi. Oricum, schimbãrile climatice vor afecta în primul rând speciile ierboase, speciile lemnoase arãtând o inertie mai mare. Unii cercetãtori considerã cã pentru ca speciile lemnoase sã evolueze pe verticalã, este necesarã o încãlzire semnificativã a climatului pentru o perioada de cel putin 100 de ani (Holtmeier, 1994). Se preconizeazã cã, în Alpi, o încãlzire a climatului cu o medie anualã de 1-2°C nu va duce la o evolutie pe altitudine a limitei pãdurii cu mai mult de 100-200 m. Studiile realizate de Dullinger & al. (2004) aratã cã habitatele cu Pinus mugo vor fi afectate mai lent de schimbãrile climatice preconizate, decât habitatele de pajiste. Asa cum considerã unii autori, o crestere de 1-2°C este posibil sã se încadreze în limitele tolerantei majoritãtii speciilor alpine si nivale (Körner, 1995; Theurillat, 1995), în timp ce o crestere mai mare de 3-4°C poate sã nu se încadreze în aceste limite de tolerantã (Theurillat, 1995; Lischke & al., 1998). Oceanele

Incetinirea dramatica a circulatiei termosaline este anticipata de cativa cercetatori oceanografi, insa lumea nu este suficient de pregatita pentru a face fata efectelor sale. Modelele computerizate ale sistemelor climatice si oceanice – desi imbunatatite – nu au fost capabile sa ofere informatii suficient de consistente si limpezi in acest sens.

Conditii meteorologice mai reci, mai secetoase, cu vanturi mai puternice in zonele continentale ale emisferei de nord .

Pana in prezent rata cresterii acestor zone moarte este ingrijoratoare pentru situatia generala a biodiversitatii oceanelor Terrei. “Nivelul oxigenului din aceste ape este sub nivelul critic la care poate trai un peste sau un mamifer marin de talie mare, practic putem spune despre aceste ape ca sunt moarte la propriu si la figurat”, afirma Lothar Stramma, conducatorul echipei de cercetatori de la Institutul Leibniz de Stiinte Marine din cadrul Universitatii din Kiel, Germania. Echipa a masurat concentratia oxigenului la adancimi intre 300-700 de metri, si a comparat rezultatele cu cele obtinute in decursul ultimilor 50 de ani, de cand se masoara sistematic procentul oxigenului din apele oceanice. Rezultatul a fost o noua dovada in sprijinul efectelor distrugatoare ale accelerarii incalzirii globale. In Oceanul Atlantic, spre exemplu, straturile de ape sarace in oxgen s-au diminuat cu circa 85% scazand de la adancimea de

86/147

370 metri pana la 690 metri. Rezultatele au mai aratat ca temperatura apelor oceanelor a crescut semnificativ in ultimii 50 de ani, iar aceasta crestere impiedica apele bogate in oxigen de la suprafata sa circule la adancimi, odata ce curentii marini devin mai putin densi. “In acest caz apele oceanelor sunt mai putin ventilate in straturile de adancime medie si mare, ceea ce inseamna ca apele de suprafata aduc mai putin oxigen in straturile adanci. Aceasta duce la probleme pentru speciile de pesti mari care au o nevoie sporita de oxigen”

Regiunea montana Proiectarea scadere in extinderea ghetarilor montani si a stratului de zapada datorita incalzirii climei va afecta sistemul hidrologic, stabilitatea solului si sistemele socio- economice aferente. Distributia altitudinala a vegetatiei se va schimba spre inaltimi mai mari; unele specii cu areal climatic limitat la varfurile muntilor ar putea disparea datorita disparitiei habitatului si reducerii potentialui de migrare.

Reducerea pescuitului si diminuarea zonelor cu puiet ca si poluarea din zonele coasta si din larg se vor adauga la efectele schimbarilor climatice. La nivel glob productia de peste oceanic se estimeaza sa ramana constanta. Principalele efecte se vor simti la nivel local si national prin schimbarea locului centrelor de productie a speciilor de pesti. Efectele pozitive, ca prelungirea sezonului favorabil cresterii, mortalitatea mai scazuta pe timpul iernii si ritmuri mai rapide de crestere la latitudini mai mari, pot fi echilibrate prin factorii negativi cum ar fi : modificari in rutele migrate, in modelele reproductive si in relatiile dintre ecosisteme.

Conform OrganizaŃiei, deşi există mari diferenŃe regionale, sectorul pescuitului, care asigură traiul a câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume, ar putea fi profund bulversat. În jur de 42 de milioane de oameni lucrează direct în acest sector, marea majoritate dintre ei aflându-se în Ńările în curs de dezvoltare.

După FAO, schimbările climatice ameninŃă pescuitul şi acvacultura datorită creşterii temperaturii apelor mărilor şi a nivelului acestora, topirea gheŃarilor, modificările survenite în salinitatea şi aciditatea oceanelor, recrudescenŃa cicloanelor în anumite regiuni, reducerea ploilor în altele, şi schimbările în repartiŃia şi abundenŃa stocurilor ihtiologice.

ComunităŃile de pescari, aflate la latitudini mai ridicate, şi cei care depind de sistemele susceptibile de a evolua sub influenŃa climatului, precum recifele de corali sau sistemele dependente de fenomenul upwelling (ridicarea apelor reci, bogate în substanŃe hrănitoare, de la fundul către suprafaŃa oceanelor), sunt cele mai expuse.

87/147

De fapt, recifele de corali care adăpostesc numeroase specii marine sunt ameninŃate de schimbările climatice în două moduri: pe de o parte, prin albirea şi distrugerea recifelor, şi pe de altă parte prin întreruperea calcificării în urma acidificării oceanelor. “Coralii nu se pot deplasa la latitudini mai ridicate unde nu pot găsi suprafeŃe adaptate supravieŃuirii lor”, explică FAO. Aproape 500 de milioane de persoane la nivel mondial ar depinde atunci de recifele sănătoase de corali pentru traiul lor, protecŃia coastelor, a resurselor regenerabile şi a turismului.

ComunităŃile de pescari situate în delte, deasupra atolilor şi pe coastele acoperite de gheaŃă vor fi de asemenea “vulnerabile” la ridicarea nivelului mării şi la riscurile asociate cu inundaŃiile, eroziunea salină şi cea costieră.

În urma raportului FAO, Ńările cele mai expuse la schimbările climatice care pot influenŃa pescuitul şi acvacultura sunt cele din Africa de Vest şi Centrală, din nord-vestul Americii de Sud şi din Asia de Sud-Est.

Ecosistemele marine, de care depinde pescuitul, se schimbă şi pot suferi schimbări majore, odată cu evoluŃia climei. MigraŃia speciilor marine constituie deja o realitate. Consolidarea stocurilor este aşadar esenŃială pentru a face faŃă acestei schimbări. Mai mult ca niciodată, trebuie oprită epuizarea acestora şi pus capăt, aşadar, pescuitului excesiv. Concluziile raportului prezintă o serie de fenomene generale alarmante. GIEC afirmă că numeroasele ecosisteme sunt ameninŃate de o combinaŃie fără precedent între perturbările asociate schimbărilor de climă, cum ar fi creşterea acidităŃii apei oceanelor, şi alŃi factori, cum ar fi poluarea şi supraexploatarea resurselor. Există probabilitatea ca aproximativ 20-30% din speciile vegetale şi animale să se confrunte cu un risc crescut de dispariŃie, dacă creşterea temperaturii medii a atmosferei depăşeşte valorile evaluate de 1,5-2,5 °C, în condi Ńiile în care toate scenariile studiate. Evident, aceste evoluŃii vor afecta şi ecosistemele marine care suferă deja de pe urma unor efecte ale schimbării climei. Iată câteva dintre efectele principale:

• Încălzirea marină – Creşterea temperaturii atmosferice are repercusiuni şi asupra maselor de apă. Începând cu anii ’60, temperatura apelor de suprafaŃă a crescut cu aproximativ 1,5 °C. Studii recente au permis să se constate că încălzirea marină se manifestă până la o adâncime de 3.000 de metri.

Spre exemplu, în ultimii 30 de ani, temperatura Mării Nordului a crescut cu 1,1 °C.

• Creşterea acidităŃii apelor de suprafaŃă – Mările şi oceanele au capacitatea de absorbi CO2 din atmosferă. Creşterea permanentă a concentraŃiilor de gaz a dus şi la creşterea

cantităŃilor absorbite, având drept rezultat creşterea acidităŃii apei. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului 19, pH-ul oceanic a scăzut de la 8,2 la 8,12.

• Resursele destabilizate aflate în pericol Aceste efecte, constatate deja pe scară largă, au consecinŃe vizibile asupra anumitor specii. Încălzirea poate, spre exemplu, să joace un rol în diminuarea

88/147

stocurilor de cod din Marea Nordului şi din Marea Baltică. Iar aceasta din motive diferite, dată fiind complexitatea extremă a interacŃiunii climatului cu ecosistemele. În Marea Nordului, această diminuare pare a fi cauzată de deplasarea populaŃiilor de planctoni. Calanus finmarchicus, specia dominantă din care se hrănesc larvele de cod, s-a deplasat din Marea Nordului spre Oceanul Arctic, în căutarea unor ape mai reci. Începând cu anii ’60, biomasa sa din Marea Nordului a scăzut cu 70%. Speciile de planctoni venite din sud, care le înlocuiesc, sunt mai puŃin abundente şi nu par să convină stadiului larvar al codului. Prin urmare, diminuarea prăzii preferate a larvelor de cod ar explica parŃial problemele codului în Marea Nordului. În Marea Baltică, iernile blânde, diminuarea fluxului apei mării în Skagerrak şi creşterea nivelului pluvial şi a debitelor fluviale au dus la o desalinizare progresivă. De aceea, apa sărată, mai grea decât apa dulce, trebuie căutată mai în profunzime. Ouăle de cod, care se scufundă înainte de a găsi o anumită densitate de sare care să le permită să rămână în suspensie, coboară mai mult către fund, la adâncimi unde lipsa de oxigen le face supravieŃuirea mai dificilă. Dacă adăugăm la acest fenomen şi poluarea, deplasarea planctonilor şi pescuitul excesiv, ne putem imagina greutatea enormă care apasă asupra acestei populaŃii aflate în dificultate. Deplasarea speciilor Aşa cum am văzut în cazul planctonilor, manifestarea curentă cea mai vizibilă a schimbării climei este deplasarea speciilor. Peşti, moluşte, crustacee urcă spre nord în căutarea unor ape mai reci, fie pentru că organismul lor are nevoie de valori de temperatură specifice, pe care habitatul lor obişnuit, devenit prea cald, nu le mai asigură, fie pentru că urmăresc plante, planctoni şi alte organisme marine cu care se hrănesc şi care migrează spre nord. Aşa se explică faptul că barbunul, rar întâlnit în nordul Mării Mânecii, a devenit, la începutul acestui secol, o specie comercială în Marea Nordului: de la 10 tone în 1985, capturile au crescut la 700 tone în 2005. Lupul de mare urmează aceeaşi tendinŃă: într-o perioadă de douăzeci de ani, capturile au crescut de la 31 la 558 tone în Marea Nordului şi de la 694 la 2.429 tone în vestul insulelor britanice. Fără să atingă rezultate atât de spectaculoase, alte specii, altădată cunoscute ca trăind la latitudini mai joase, se răspândesc dincolo de paralela 50°, cum ar fi sardeaua, sardin a, tonul roşu, porcul de mare, pisica de mare, rechinul-vulpe, rechinul albastru. Un fenomen similar există, de asemenea, mai spre sud. Specii care trăiesc în mod obişnuit de-a lungul coastelor africane urcă spre nord. Specii tropicale de cod (Physiculus dalwigki), de Ńipar (Gaidropsarus granti) şi de şarpe de mare (Pisodonophis semicinctus) sunt în prezent repertoriate ca fiind răspândite până în Galicia. De asemenea, Atlasul CIESM3 al speciilor exotice îşi completează neîncetat lista de peşti tropicali veniŃi să se instaleze pe termen lung în Mediterană prin Canalul Suez sau prin Strâmtoarea Gibraltar; printre acestea, rechinul mătăsos şi limba de mare, două specii cu un potenŃial comercial interesant. Aceste schimbări nu sunt negative în sine, ducând uneori la dezvoltarea unor noi activităŃi de pescuit. Totuşi, efectele lor indirecte asupra echilibrului fragil al ecosistemelor marine şi asupra speciilor prezente care trăiesc în aceste

89/147

ecosisteme, nu sunt încă bine cunoscute. De aceea, se impune o vigilenŃăpermanentă. Efectele multiple În afară de deplasarea speciilor, schimbarea climei aduce cu sine şi alte greutăŃi care apasă asupra ecosistemelor acvatice. Hrănindu-se din poluarea agricolă şi din apele reziduale netratate, vegetaŃia acvatică se dezvoltă în mod exagerat, provocând o scădere a oxigenului din apă. Este ceea ce se numeşte eutrofizare, o formă de poluare care afectează de mai multă vreme toate apele costale europene. De vreo treizeci de ani încoace însă, eutrofizarea s-a amplificat din cauza creşterii temperaturii apei şi a aportului materiilor terestre erodate de creşterea nivelului mării. Acest fenomen se află la originea creşterii numărului de mare verzi, roşii sau brune şi a producŃiilor planctonice pe coastele europene. Aceste manifestări periclitează viaŃa submarină, privând-o de oxigen şi, eliberând uneori substanŃe toxice. În afară de efectele negative produse asupra acvaculturii, ele provoacă o mortalitate importantă a juvenililor în rândul organismelor marine care trăiesc de-a lungul coastelor. De asemenea, de mai multe decenii şi pretutindeni în lume, asistăm la un proces de albire a coralilor. Este vorba despre una din primele manifestări ale creşterii acidităŃii apei mării care afectează aceste organisme deosebit de fragile. Oamenii de ştiinŃă sunt preocupaŃi de efectele creşterii acidităŃii asupra sistemului respirator al animalelor acvatice şi, de asemenea, asupra dezvoltării acelor specii al căror schelet sau cochilie conŃine calcar, cum ar fi majoritatea moluştelor. O situaŃie de care cultivatorii de fructe de mare trebuie să Ńină cont. Aşa cum am putut vedea în cazul deplasării speciilor, marea este un ecosistem complex cu ramificaŃii insuficient cunoscute. LanŃul trofic este lung şi sinuos, iar fenomene atât de strict localizate ca mareele verzi sau dispariŃia coralilor au în mod inevitabil consecinŃe asupra întregului ecosistem. În ceea ce priveşte mediile marine, diferitele forme de poluare a apelor şi supraexploatarea anumitor stocuri de peşti creează o situaŃie în care adaptarea speciilor la noile condiŃii poate deveni dificilă, ba chiar imposibilă. Observarea paralelă, în acelaşi habitat, a speciilor neexploatate şi a speciilor comerciale tinde să arate că cele dintâi se adaptează mai bine şi mai rapid decât cele din urmă la noile condiŃii impuse de climă. Este deci dificilă stabilirea unor scheme de deplasare şi de înlocuire a speciilor. „Spre exemplu, este greu de spus dacă codul va fi înlocuit în Marea Nordului, căci, în calitate de generalist la nivel trofic, el ocupă un loc extrem de bine definit, continuă Keith Brander. Barbunul şi merluciul ar putea să îi ia locul, dar barbunul este un peşte mult mai mic, iar merluciul are un regim alimentar mai specific… ". Pe termen mai lung, şi alte efecte ale schimbărilor de climă riscă să ia o şi mai mare amploare. „Creşterea acidităŃii constituie o mare problemă, continuă omul de ştiinŃă. Este o schimbare majoră, căci prognozele anunŃă un nivel de aciditate a oceanelor care n-a mai fost atins de milioane de ani. Fenomenul nu este studiat decât de doi sau trei ani, iar consecinŃele sale nu sunt suficient de bine cunoscute. Ele vor fi suportate însă de animalele cu schelet calcaros. Se ştie de asemenea cât de sensibili sunt calmarii la valorile ridicate de aciditate şi cât de slabă este capacitatea lor de adaptare. ConsecinŃele s-ar putea face

90/147

simŃite în câteva decenii." afirma Keith Brander, cercetător la Consiliul internaŃional pentru explorarea mării

Speciile salbatice in pericol

Cresterea temperaturilor schimba vremea si modelele de vegetatie peste tot pe glob , fortand animalele salbatice sa migreze inspre zone mai reci pentru a putea supravietui. Este posibil ca schimbarile rapide in natura si clima sa depaseasca abilitatile de deplasare si acomodare a multor specii. Expertii afirma ca pana in 2050 o patrime din speciile de pe terra vor putea disparea, daca incalzirea globala continua tot asa. Multe specii deja resimt incalzirea globala: • In 1999 a murit ultimul exemplar de broscoi auriu din America Centrala. Acest moment a marcat prima disparitie a unei specii datorata incalzirii globale • Datorita topirii gheturilor in zona arctica se preconizeaza disparitia ursilor polari de pe planeta in urmatorii o suta de ani . • La tropice datorita cresteri temperaturii marilor se produce o decolorare a recifurilor de corali prin uciderea unor alge care servesc la pastrarea sanatatii coralilor . • Mai multe state din USA isi pot pierde pasarile oficiale prin migrarea lor spre zone mai racoroase.

72% dintre speciile de p ăsări in pericol !

72% dintre speciile de păsări ar putea dispărea în următorii ani, din cauza încălzirii globale. Vestea bună este că ar mai fi timp pentru a preveni asta, spun reprezentanŃi ai World Wildlife Fund (WWF), în raportul emis în cadrul conferinŃei internaŃionale de la Nairobi. “O serie extinsă de indicii duc la concluzia că modificările climaterice duc la schimbarea comportamentală a păsărilor, unele păsări migratoare refuzând să mai migreze”, arată raportul.

Deja în scădere în Europa şi Statele Unite ale Americii, multe specii de păsări migratoare rămân fără surse de hrană din cauza încălzirii globale. Efecte dezastruoase se găsesc şi asupra coastelor mediterane ale Europei - habitate specifice păsărilor migratoare. Într-un scenariu pesimist, aceste coaste ar putea fi total distruse până în anul 2080, se mai spune în raport. Creşterea temperaturilor va afecta şi speciile de păsări non-migratoare, deoarece va duce la modificarea arealului.

În SUA, modificările climatice au dus la reducerea cu aproximativ o treime din speciile de păsări în zona Marilor Lacuri, în timp ce aproape trei sferturi din păsările ce trăiesc în zona de nord-vest a pădurilor tropicale din Australia sunt ameninŃate cu dispariŃia.

De asemenea, în Europa, şoimul imperial spaniol îşi poate pierde în totalitate habitatul natural. Aceasta este o specie aflată pe cale de dispariŃie, care

91/147

trăieşte doar în rezervaŃii naturale În pericol sunt şi păsările din specia Morus bassanus.

Până acum se ştia că păsările din această specie sunt numeroase şi că au o populaŃie stabilă. Însă, din cauza încălzirii temperaturii apei mării, peştii, principala lor sursă de hrană, se găsesc tot mai rar. În plus, păsările de munte sau cele care locuiesc pe insule sunt în pericol să rămână fără locuri de refugiu.

Copacii din vestul Statelor Unite si Canada mor de doua ori mai repede decat in urma cu 30 de ani, principalul vinovat pentru aceasta situatie fiind temperaturile medii tot mai ridicate, potrivit unui studiu publicat in revista Science, citat de Reuters. Padurile, tot mai firave, vor deveni din ce in ce mai vulnerabile la incendii si ar putea absorbi tot mai putin dioxid de carbon, accelerand astfel procesul de incalzire globala. Cercetatorii americani si canadieni studiaza copacii din padurile mature de peste 50 de ani pentru a strange informatii cu privire la moartea lor. Potrivit acestora, distrugerea padurilor depaseste nasterea altora noi. Temperaturile ridicate incurajeaza gandacii de pin si alte organisme care ataca pomii, au spus cercetatorii. Aceasta, alaturi de perioadele de seceta prelungita, ar putea accelera rata disparitiei copacilor, relateaza Reuters. "Temperatura medie in vest a crescut cu jumatate de grad in ultimele decenii", a spus Philip van Mantgem, din partea Geological Survey. "In timp ce asta ar putea sa nu sune foarte grav, a fost de ajuns sa micsoreze cantitatea de zapada, sa o topeasca timpuriu si sa prelungeasca seceta din timpul verii." Cuvinte cheie: schimb ări privind diversitatea biologic ă, declinul speciilor, raspandirea naturala, impactul antropic , specii invazive 1. Care sunt principalelii factori ce determina ras pandirea speciilor pe glob si cum actioneaza ei? 2. Care sunt principalele pericole actuale privind biodiversitatea? 3. Cum actioneaza principalele pericole privind bio diversitatea? 4. Care sunt zonele in care speciile actuale sunt c el mai efectate de schimbarile globale? 5. Care sunt specii ce pot fi favorizate de schimba rile globale si cum ?

92/147

CURS IX

Schimbările climatice şi elemente de productivitate ale sistemelor amenajate; agricultura şi silvicultura sisteme amenajate de productie

CONVERSIA SISTEMELOR NATURALE IN SISTEME AMENAJATE P ENTRU PRODUCEREA

DE ALIMENTE SI FIBRE SI INTENSIFICAREA PRODUCTIEI IN SISTEMELE AME NAJATE EXISTENTE VOR

CUNOASTE TENDINTA CRESCATOARE IN URMATOARELE CATEVA DECADE . CONVERSIA

PADURILOR TROPICALE NATURALE IN SISTEME DE PRODUCTIE SALBATICE SI CONVE RSIA LOR IN PLANTATII

PENTRU ULEI DE PALMIER IN PROVINCIA JAMBI DIN SUMATRA REPREZINTA UN EXEMPLU AL UNEI

ASTFEL CONVERSII . PROCESE SIMILARE DE MODIFICARE , CONVERSII SI INTENSIFICARI A

EXPLOATARE A ECOSISTEMELOR NATURALE PENTRU PRODUCTIE SE IVESC PE STE TOT IN LUME SI

MAI ALE TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE (CONVERSIA UNOR PADURI DE MANGROVE IN

FERINE DE CREVETI UN EXEMPLU LARG RASPANDIT PE ZONELE DE COASTA ALE ASIEI DE SE). ACESTE

PROCESE CONDUC APROAPE INTOTDEAUNA LA O PIERDERE DR ASTICA A

BIODIVERSITATII , CEL PUTIN LA NIVEL LOCAL FOARTE ADESEA RECLAMA

INTRODUCEREA UNEIA SAU MAI MULTOR SPECII STRAINE CA PARTI ALE SISTEMULUI

DE PRODUCTIE (DE EX., ARBORII DE CAUCIUC , CARE SUNT NATIVI IN AMERICA DE

SE) DATE FIIND SCARA SI RATA UNOR ASTFEL DE CONVERSII SI EXPLOATARI

INTENSIVE , BIOSFERA TERESTRA A SECOLULUI URMATOR SE PARE CA V A FI IN

CONTINUARE SARACITA DC BOGATIA DE SPECII „ REORGANIZATA " SUBSTANTIAL IN PRIVINTA COMPOZITIEI SPECIFICE . PRODUCTIA AGRICOLA VA FI AFECTATA DE SCHIMBARILE GLO BALE IN MOD FOARTE

DIFERIT , IN DIFERITE PARTI ALE LUMII . ESTIMARILE RECENTE INDICA CRESTERI

ALE RECOLTEI LA ALTITUDINI MEDII SI INALTE , DAR INDICA DESCRESTERI LA

ALTITUDINI MAI JOASE , ACOLO FIIND CELE MAI MARI CERERI DE HRANA :

93/147

A) IN CONDITII IDEALE DE CAMP , RECOLTELE DE GRAU PAR SA CREASCA CEVA MAI

MULT DE 10% LA O CONCENTRATE DUBLATA A CO2; O CRESTERE DE 5-7% ESTE MAI

REALISTA IN CONDITII MEDII DE GOSPODARIRE (PINTER SI AL ., 1996), B) PRINCIPALELE MODELE PRIVIND PRODUCTIA DE GRAU SE PERFECTIONEAZA

REPEDE INSA ESTE NEVOIE DE FOARTE MULTA ATENTIE CAND SE FAC EXTRAPOL ARI IN SPAFIU

FOLOSIND UN SINGUR MODEL , C) TEMPERATURILE PESTE 32°C REDUC RECOLTELE DE OREZ DATORITA

STERILIZARII SPICULUI . ACESTA NU ARE LEGATURI CU SPORIREA C02. CELE MAI

MULTE MODELE PRIVIND PRODUCTIE (IA DE OREZ CAD DE ACORD ASUPRA

POTENTIALULUI MARE DE RECOLTA ; SI SUGEREAZA O REDUCERE DE CCA. 5% IN

PRODUCFIE LA RIDICARI DE TEMPERATURI PESTE 32°C. D) SCHIMBARILE CLIMATICE GLOBALE VOR EXACERBA IMPACTU L DEJA

SEMNIFICATIV AL DAUNATORILOR , BOLILOR SI BURUIENILOR ASUPRA PRODUCTIEI

AGRICOLE . Agricultura

Misiunea principală a agriculturii viitorului este de a asigura securitatea şi siguranŃa alimentară a populaŃiei globale (în creştere spre 9 miliarde de locuitori, în 2050), de a corela armonios măsurile de creştere cantitativă şi calitativă a producŃiei agricole destinate alimentaŃiei, cu cerinŃele de dezvoltare ale producŃiei de biocombustibili concomitent cu protejarea ecosistemelor şi decuplarea creşterii economice de degradarea mediului.

Atingerea dezideratului de dezvoltare durabilă – dar şi din ce în ce mai performantă a agriculturii – este realizabilă în condiŃiile contracarării marilor provocări globale actuale care se potenŃează reciproc: schimbările climatice globale, restrângerea drastică a biodiversităŃii speciilor de organisme, implicit a resurselor genetice de valoare, încă neexploatate pe deplin, procesele de degradare, erodare şi poluare a solului, suportul perenităŃii vieŃii pe pământ, generatorul universal de hrană pentru toate vieŃuitoarele, diminuarea resurselor de apă dulce.

Lipsade precipitaŃii este marcată de temperaturi crescute peste media multianuală, lipsă de apă, vântul, căldura, care exercită influenŃe negative asupra solului, asupra apei din sol, de la suprafaŃa solului şi a celei freatice, cu consecinŃe asupra vegetaŃiei spontane, păşunilor şi fâneŃelor, plantaŃiilor de pomi şi viŃă-de-vie, pădurilor şi, mai ales, asupra recoltelor plantelor de câmp. Creşterea frecvenŃei şi duratei secetei determină nu numai diminuarea zonelor favorabile şi schimbarea locaŃiilor acestora, ci şi a sistemelor de exploataŃie agricolă şi a tehnologiilor implicate, a sortimentelor de genotipuri de plante şi animale, a sistemelor de asigurare a protecŃiei organismelor vii şi a mediului.

Principalul mijloc de contracarare a secetei şi a fenomenului de deşertificare, care se extinde global, în prezent pe 6.200 milioane ha, este reprezentat de irigaŃii, dar, din păcate, aplicate numai pe 330 milioane ha şi nu cu cele mai eficiente tehnici.

94/147

Apa va deveni „cheia de boltă“ a dezvoltării durabile şi a prezentului şi viitorului omenirii. Deşi suprafaŃa globului pământesc acoperită de ape este de 71%, numai 2,5% din volumul total revin apei dulci. Ca urmare a exploziei demografice, a intensificării utilizării apei la nivel mondial în tot mai multe domenii de activitate, precum şi a încălzirii globale planetare, resursele de apă dulce disponibile scad treptat şi substanŃial. Astfel, de la 7.000 m3 ce reveneau în anul 2000 per an per cap de locuitor, se estimează o diminuare de până la 5.100 m3/an/cap de locuitor în anul 2025.

Dintre principalele sectoare care folosesc cantităŃi mari de apă, agricultura se detaşează ca cel mai mare utilizator de apă dulce, o evaluare făcută în anul 2000 indicând că aceasta a folosit 67% din totalul apei dulci disponibile. Pentru anul 2025 se prevede o creştere a cerinŃelor de apă ale agriculturii de 1,2 ori, ale industriei de 1,5 ori, iar a consumului casnic de 1,8 ori.

Lester Brown, coordonatorul Institutului Mondial de Politică Planetară, autorul Planului B.3.0 „Mobilizare pentru Salvarea CivilizaŃiei“, consideră că „ceea ce ne trebuie în prezent este un nou concept, un nou mod de gândire asupra utilizării apei“, şi anume „o trecere la culturi agricole apte de a folosi mai eficient apa, precum şi orice măsuri care cresc productivitatea apei, în special a apei de irigaŃii, orice măsuri care transformă grânele în proteină animală, mai eficientă în efectul de creştere a productivităŃii apei“.

În Planul B.3.0, Lester Brown, având în vedere faptul că „scala şi urgenŃa provocărilor pe care le avem în faŃă sunt fără precedent“, declară că depinde de fiecare dintre noi să modificăm tendinŃele de declin şi colaps ale civilizaŃiei, întrucât „salvarea civilizaŃiei noastre nu este un sport pentru spectatori“.

PRODUCTIA AGRICOLA SI SCHIMBARILE DE PRODUCTIVITATE DATORATE

SCHIMBARII CLIMATICE VOR VARIA CONSIDERABIL PENTIU REGIUNI SI LOCULITATI , GENERAND MODIFICAREA

MODELELOR DE PRODUCTIE. PRODUCTIA VA CRESTE IN UNELE REGIUNI SI VA DESCRESTE IN ALTELE , IN SPECIAL LA TROPICE . STUDIILE EXISTENTE ARATA CA PRODUCTIA AGRICOLA

GLOBALA S -AR PUTEA MENTINE RELATIV IN ACELEASI LIMITE DE BAZ A IN

CONDITIILE DUBLARII CANTITATII DE CO2, DAR MODIFICARI IN TIPUL BOLILOR

AGRICOLE SI IN VARIBILITATEA CLIMATUTUI VOR DETERMI NA SCHIMBARI

IMPORTANTE . CONCENTRAREA ASUPRA PRODUCTIEI AGRICOLE GLOBALE NU I A IN CALCUL

CONSECINTELE SERIOASE POSIBILE , MULT DIFERITE LA SCARA LOCALA SI

REGIONALA , CHIAR LA LATITUDINI MEDII . M ULTE DINTRE CELE MAI SARACE

POPULATII ALE LUMII SI MAI ALES CELE DIN ZONELE TRO PICALE SI SUBTROPICALE

SI CELE DEPENDENTE DE SISTEMELE AGRICOLE IZOLATE IN ZONE ARIDE SI SEMI -ARIDE SUNT SUPUSE RISCULUI DE SECETA SI FOAMETE: POPULATII DIN AFRICA SUB-SAHARIANA , ASIA DE SUD SI EST; ZONELE TROPICALE DIN AMERICA L ATINA SAU

DIN INSULELE PACIFICULUI . PENTRU A LIMITA EFECTELE NEGATIVE SI A BENEFICIA

IN ACELASI TIMP DE AVANTAJELE SCHIMBARILOR CLIMATIC E SUNT NECESARE

LUAREA UNOR MASURI DE ADAPTARE CA : -MODIFICARI ALE MARIMII RECOLTELOR SI ALE VARIETATII ACESTORA, - IMBUNATATIREA MANAGEMENTULUI APEI SI SISTEMELOR DE IRIGATII ,

95/147

- MODIFICARI IN PLANIFICAREA SEMANATULUI SAU IN TEHN ICILE DE CULES ETC . EXTINDEREA ADAPTABILITATII DEPINDE DE : -DISPONIBILITATILE MATERIALE IN SPECIAL IN TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE , - DE ACCESUL LA TEHNOLOGIE SI CUNOASTERE , - DE RITMUL SCHIMBARILOR CLIMATICE , - DE CONSTRANGERILE BIO - FIZICE CU AR FI DISPONIBILITATEA RESURSELOR DE

APA, CARACTERISTICILE SOLULUI , CARACTERISTICILE GENETICE ALE PLANTELOR . COSTURILE DE IMPLEME NTARE A STRATEGIILOR DE ADAPTAR E AR PUTEA

CONSTITUI O POVARA SERIOASA PENTRU ACESTE TARI IN C URS DE DEZVOLTARE ; PE

DE ALTA PARTE , STRATEGIILE DE ADAPTARE AR PUTEA ECONOMISI BANI IN UNELE

TARI , EXISTAND IN PREZENT SI INCERTITUDINI IMPORTANTE PR IVIND CAPACITATEA

DIFERITELOR REGIUNI DE A SE ADAPTA CU SUCCES LA SCH IMBARILE CLIMATICE

PROIECTATE (JEKERMAN 2000). O POSIBILITATE INTERESANTA ESTE CEA OFERITA

DE SCHIMBAREA FOLOSINTEI TERENURILOR DEGRADATE IN TERENURI FOREST IERE PRIN IMPADURIRE

UTILIZAND O SERIE DEFACILITAFI FINANCIARE EXISTENTE (BORLEA 2002). EXTINDEREA SI INTENSITATEA FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME

DIMINUEAZA ANUAL PRODUCTIA AGRICOLA CU CEL PUTIN 30-50%, IAR PENTRU

CONSERVAREA DURABILA A RESURSELOR NATURALE ÎN AGRIC ULTURA ESTE

NECESARA ASIGURAREA UNEI FUNDAMENTARI STIINTIFICE A TUTUROR ACTIUNILOR

SI MASURILOR DE PREVENIRE SI DIMINUARE A CONSECINTE LOR. RECOLTELE –

AFECTATE DE TEMPERATURI SI DE REGIMUL APELOR , PRECUM SI DE LUNGIMEA

SEZONULUI DE RECOLTARE VOR FI MAI PUTIN PREDICTIBIL E PE MASURA CE

REGIUNILE CHEIE VOR TRECE PRINTR -O SUITA DE INCALZIRI SI RACIRI . PE MASURA

CE DAUNATORII AGRICOLI ACTUALI VOR DISPAREA , SE VOR INMULTI ALTE SPECII

DATORITA SECETEI SI PREZENTEI INTESIFICATE A VANTUR ILOR – NECESITAND

PESTICIDE ALTERNATIVE SAU CHIAR TRATAMENTE NOI . SE ESTIMEAZA DOAR 5 SAU 6 REGIUNI CHEIE UNDE SE VOR MAI CULTIVA GRANE IN

INTREAGA LUME (SUA, AUSTRALIA , ARGENTINA , RUSIA, CHINA SI INDIA ). INTERGOVERNMENTAL PANEL ON CLIMATE CHANGE (IPCC) SUSTINE CA

AMENINTAREA SCHIMBARILOR CLIMATICE GRADATE SI IMPAC TUL ASUPRA

REZERVELOR DE HRANA SI A ALTOR RESURSE DE IMPORTANT A MAJORA PENTRU

OAMENI NU VA AVEA UN CARACTER ATAT DE GRAV INCAT SA CREEZE PROBLEME DE

SECURITATE NATIONALA . CEI OPTIMISTI ESTIMEAZA CA BENEFICIILE VENITE DIN

PARTEA INOVATIILOR TEHNOLOGICE VOR FI CAPABILE SA D EPASEASCA EFECTELE

NEGATIVE ALE SCHIMBARILOR CLIMATICE . SUB ASPECT CLIMATIC , PERSPECTIVA

SCHIMBARILOR GRADATE CARE VOR AVEA LOC IN VIITOR ES TIMEAZA CA

AGRICULTURA VA CONTINUA SA PROSPERE , IAR SEZOANELE DE CULTIVARE SE VOR

CONSOLIDA . NORDUL EUROPEI, RUSIA SI AMERICA DE NORD VOR FI PROSPERE DIN

PUNCTUL DE VEDERE AL AGRICULTURII , IN VREME CE SUDUL EUROPEI, AFRICA , AMERICA CENTRALA SI DE SUD VOR SUFERI DE SECETA SPORITA, ARSITA , LIPSA

APEI POTABILE SI UN PROCENT SCAZUT DE PRODUCTIE . PER ANSAMBLU , PRODUCTIA

GLOBALA DE HRANA OBTINUTA IN DIFERITE SCENARII DE S CHIMBARI CLIMATICE VA

SPORI. PERSPECTIVA SCHIMBARILOR CLIMATICE POATE REPREZENTA UN ACT

PERICULOS DE AUTO-DECEPTIE, PE MASURA CE NE CONFRUNTAM DIN CE IN CE MAI

MULT CU DEZASTRE METEOROLOGICE – MAI MULTE URAGANE , MUSONI, INUNDATII

SI PERIOADE SECETOASE – PE INTREGUL MAPAMOND . EVENIMENTELE METEOROLOGICE AU UN IMPACT SEMNIFICATIV ASUPRA

SOCIETATII , INFLUENTAND REZERVELE DE HRANA , CONDITIILE DIN DIFERITE ORASE

96/147

SI COMUNITATI , PRECUM SI ACCESUL LA APA CURATA SI ENERGIE . DE EXEMPLU , UN

RAPORT RECENT AL RETELEI PENTRU ACTIUNI CLIMATICE DIN AUSTRALIA SUSTINE

CA ESTE POSIBIL CA SCHIMBARILE CLIMATICE SA DUCA LA O SCADERE A CANTITATII

DE PRECIPITATII IN ZONELE IMPADURITE , CEEA CE AR PROVOCA O SCADERE CU 15

PROCENTE A VOLUMULUI DE IARBA . PRIN URMARE , ACEST LUCRU AR DUCE LA

SCADEREA GREUTATII MEDII A VITELOR CU 12 PROCENTE, REDUCAND SEMNIFICATIV

REZERVELE DE CARNE DE VITA . I N ASTFEL DE CONDITII , SE ESTIMEAZA CA VACILE

DATATOARE DE LAPTE VOR PRODUCE CU 30% MAI PUTIN LAPTE , SI ESTE POSIBILA

RASPANDIREA UNOR NOI EPIDEMII IN ZONELE UNDE SE CUL TIVA POMI FRUCTIFERI . IN PLUS, ASTFEL DE CONDITII AR AVEA CA REZULTAT IMPUTINAREA APEI POTABILE . PORNIND DE LA MODELELE PREDICTIVE REFERITOARE LA SCH IMBARILE CLIMATICE

CE VOR VENI , ELE AR PUTEA APAREA IN MAI MULTE REGIUNI PRODUCATO ARE DE

HRANA DE PE INTREGUL GLOB IN ACELASI TIMP IN URMATO RII 15-30 DE ANI , CAPACITATEA DE ADAPTARE A SOCIETATII FACAND SCHIMBA RILE CLIMATICE

ACCEPTABILE . ZONELE IMPADURITE SCENARIILE ACTUALE (SATHAYE 2000) PREVAD O CRESTERE CU 1°C A

TEMPERATURII MEDII GLOBALE , CRESTERE CONSTANTA SI SUFICIENTA SA AFECTEZE

CAPACITATEA DE CRESTERE SI REGENERARE A PADURILOR D IN MULTE REGIUNI

PRECUM SI COMPOZITIA ACESTORA . CA O CONSECINTA A MODIFICARII REGIMULUI

TERMIC SI PLUVIAL , DETENNINATE DE CRESTEREA CANTITATII DE CO 2

ATMOSFERIC , O FRACTIUNE IMPORTANTA DIN SUPRAFETELE IMPADURITE

EXISTENTE AZI IN LUME , VOR SUFERI SCHIMBARI MAJORE IN TIPURILE VEGETALE

PREDOMINANTE ; CELE MAI LARGI SCHIMBARI SUNT PRECONIZATE LA LATIT UDINI

INALTE SI CELE MAI PUTIN LA TROPICE . SCHIMBARILE CLIMATICE SE VOR FACE

SIMPLE CU O VITEZA MAI MARE DECAT VITEZA SI RITMUL CRESTERI SPECIILOR DIN

PADURI , CAPACITATEA DE CRESTERE , DE REPRODUCERE SI REFACERE FIIND

DEPASITA. ESTE POSIBILA O SCHIMBARE A COMPOZITIEI DE SPECII DI N PADURI IN

TIMP ; TIPURI INTREGI DE ASOCIATII POT DISPAREA IAR NOI A NSAMBLURI DE SPECII , NOI ECOSISTEME SE POT STABILI IN VIITOR (JEKERMAN 2000).

IN CONDITILE CRESTERII CANTITATII DE CO 2 , DESI PRODUCTIVITATEA . PRIMARA

NETA AR PUTEA SPORI , NU ACELASI LUCRU S-AR INTARNPLA SI CU BIOMASA . TOTALA , DIN CAUZA FRECVENTELOR SI DIN CE IN CE MAI EXTINSE LOR EPIDEMI SI

INCENDII . CANTITANTI MARI DE CARBON AR PUTEA FI ELIBERATE IN A TMOSFERA IN

TIMPUL TRECERII DE LA UN TIP DE PADURE 1A ALTUL , PENTRU CA RITMUL CU CARE

SI PIERDE CARBONUL PRIN MORTALITATEA MARE A PADURIL OR DEPASESTE RITMUL

DE CAPTARE SI ASIMILARE A CARBONULUI PRIN CRESTERE SI MATURIZARE . IN ZONELE TROPICALE CRESTEREA TEMPERATURILOR MEDII N U AR TREBUI SA

DETERMINE ALTERARI MAJORE IN COMPOZITIA SI PRODUCTI VITATEA SPECIILOR , DAR MODIFICAREA CANTITATII DE PRECIPITATII , A DURATEI ANOTIMPURILOR SI

CRESTEREA EVAPOTRANSPIRATIEI AR PUTEA CONDUCE LA SC HIMBARI DE

COMPOZITIE . CRESTEREA CONCENTRATIE DE CO2 ATMOSFERIC AR PUTEA RIDICA

RAPORTUL CARBON /AZOT DIN NUTRETUL IERBIVORELOR , REDUCANDU-I VALOAREA

NUTRITIVA . PENTRU REGIUNILE TEMPERATE , MODIFICARILE ACELORASI PARAMETRI AR

IMPLICA MODIFICARI ALE SEZOANELOR DE VEGETATE SI IM PLICIT A LIMITELOR

DINTRE ASOCIATILE VEGETALE CARACTERISTICE .

97/147

PRODUCTIA FORESTIERA PRODUCTIA FORESTIERA AR PUTEA DEVENI INSUFICIENTA PE NTRU SATISFACEREA

CONSUMURILOR PROIECTATE , DATORITA ATAT FACTORILOR CLIMATICI , CAT SI CELOR NE-CLIMATICI . PADURILE BOREAL VOR SUFERI PIERDERI VARIATE DATORITA

INCALZIRII CLIMEI , REDUCAND STOCURILE SI DISPONIBILITATEA PRODUCERII DE

LEMN PE TERMEN LUNG . PADURILE TEMPERATE VOR SUFERI MAI PUTIN , DAR IN

CELE TROPICALE , SE PREVEDE SCADEREA PRODUCTIEI FORESTIERE LA JUMAT ATE

DIN CAUZE NE -CLIMATI LEGATE DE ACTIVITATEA UMANA (JEKERMAN 2000). PADUREA BOREALA SAU TAIGAUA SIBERIEI SINGURA REPREZINTA 57% DIN

VOLUMUL PADURII CONIFERE A PAMANTULUI . ECOSISTEMELE SI SOLURILE DIN

ACEASTA REGIUNE PASTREAZA O CANTITATE SEMNIFICATIVA DE CARBON A

PAMANTULUI IN FORMA MOARTA DAR NEDESCOMPUS SAU DOAR PARTIAL

DESCOMPUS. EFECTUL DE SERA SAU SCHIMBARILE FACUTE DE OM POT SPO RI

DESCOMPUNEREA, DUCAND LA ELIBERAREA UNEI CANTITATI CRESCANDE DE

CARBON IN ATMOSFERA SUB FORMA DE DIOXID DE CARBON G AZ DE SERA. CA URMARE A LÃRGIRII INTERVALULUI CU TEMPERATURI RID ICATE CARE

AVANTAJEAZÃ SPECIILE ARBORESCENTE , VEGETATIA CARACTERISTICÃ ZONELOR

ALPINE SI SUBALPINE SE VA REDUCE , DATORITÃ MIGRÃRII PE VERTICALÃ A

SPECIILOR DE ARBORI (ÎN PRINCIPAL A MOLIDULUI ). SE PRECONIZEAZÃ CÃ ÎN

CÂTEVA SECOLE DE INVAZIE A PÃDURII ÎN ZONA ALPINÃ , SUPRAFATA OCUPATÃ DE

HABITATELE ACTUALE SE VA REDUCE CU CU MAI MULT DE 40-60%, CONFORM UNOR

STUDII REALIZATE ÎN SCANDINAVIA (HOLTEN , 1990; HOLTEN & CAREY , 1992). STUDIILE REALIZATE ÎN ZONELE MUNTOASE DIN I TALIA , ARATÃ CÃ HABITATELE

CELE MAI VULNERABILE ÎN CONDIÞIILE SCHIMBÃRI CLIMAT ICE, SUNT

JNEPENISURILE DIN APENINI (VACCINIO-PICEETALIA ). ACESTEA SE DEZVOLTÃ LA

1.500 - 2.300 M, FIIND STRÂNS DEPENDENTE DE EXISTENÞA UNUI CLIMAT R ECE. DATELE OBTINUTE DIN CERCETÃRILE AVÂND CA SUBIECT SCH IMBÃRILE

CLIMATICE ,ARATÃ CÃ SPECIILE DE PLANTE RÃSPUND LA ACESTE SCHIM BÃRI PRIN

MIGRATIE MAI DEGRABÃ DECÂT PRIN ADAPTAREA LA NOILE CONDITII DE MEDIU . DUPÃ SCHARFETTER (1938), PERIOADA CÃLDUROASÃ INTERGALACIARÃ A PERMIS

PÃDURII SÃ AVANSEZE PE CRESTELE MUNTILOR MAI PUTIN ÎNALTI (1.800–2.300 M), ELIMINÂND SPECIILE ALPINE CARACTERISTICE ALTITUDINI LOR ÎNALTE (TEORIE

SPRIJINITÃ DE EXISTENTA A NUMEROASE REFUGII DE SPEC II ALPINE ÎN ANUMITE

ZONE DIN MASIVELE MUNTOASE CU ÎNÃLTIMI MAI MICI DIN ALPI ). ÎN ACESTE ZONE

IZOLATE , SPECIILE ALPINE NU VOR MAI AVEA POSIBILITATEA SÃ MIGREZE PE ALTITUDINE , FIE DATORITÃ IMPOSIBILITÃTII DE A

MIGRA SUFICIENT DE RAPID , FIE DATORITÃ DISPARITIEI ZONELOR CU CLIMAT ALPIN

(GOTTFRIED & AL ., 1994; GRABHERR & AL ., 1994, 1995). ORICARE AR FI ÎNSÃ TEORIILE ENUNÞATE , SPECIALISTII SUNT DE COMUN ACORD CÃ

ACESTE SCHIMBÃRI CLIMATICE VOR DUCE LA MODIFICÃRI S EVERE ALE

HABITATELOR SUBALPINE SI ALPINE , PROBABIL CHIAR LA DISPARIÞIA HABITATELOR

CARACTERISTICE , ASA CUM LE CUNOASTEM NOI . ORICUM , SCHIMBÃRILE CLIMATICE VOR AFECTA ÎN PRIMUL RÂND SP ECIILE

IERBOASE, SPECIILE LEMNOASE ARÃTÂND O INERTIE MAI MARE . UNII CERCETÃTORI

CONSIDERÃ CÃ PENTRU CA SPECIILE LEMNOASE SÃ EVOLUEZ E PE VERTICALÃ , ESTE

NECESARÃ O ÎNCÃLZIRE SEMNIFICATIVÃ A CLIMATULUI PEN TRU O PERIOADA DE CEL

PUTIN 100 DE ANI (HOLTMEIER , 1994). SE PRECONIZEAZÃ CÃ , ÎN ALPI , O ÎNCÃLZIRE

98/147

A CLIMATULUI CU O MEDIE ANUALÃ DE 1-2°C NU VA DUCE LA O EVOLUTIE PE

ALTITUDINE A LIMITEI PÃDURII CU MAI MULT DE 100-200 M. STUDIILE REALIZATE DE DULLINGER & AL . (2004) ARATÃ CÃ HABITATELE CU PINUS

MUGO VOR FI AFECTATE MAI LENT DE SCHIMBÃRILE CLIMAT ICE PRECONIZATE , DECÂT HABITATELE DE PAJISTE . ASA CUM CONSIDERÃ UNII AUTORI , O CRESTERE DE 1-2°C ESTE POSIBIL SÃ SE

ÎNCADREZE ÎN LIMITELE TOLERANTEI MAJORITÃTII SPECII LOR ALPINE SI NIVALE

(KÖRNER, 1995; THEURILLAT , 1995), ÎN TIMP CE O CRESTERE MAI MARE DE 3-4°C

POATE SÃ NU SE ÎNCADREZE ÎN ACESTE LIMITE DE TOLERA NTÃ (THEURILLAT , 1995; L ISCHKE & AL ., 1998). ACESTE AMENINTÃRI SUNT PREZENTATE , TINÂND CONT DE SUPRAFATA EXTREME DE

RESTRÂNSÃ PE CARE O OCUPÃ ACEST HABITAT ÎN STAREA L UI NATURALÃ , NEDEGRADAT ANTROPIC . COMPARATIV CU JNEPENISURILE , SCHIMBAREA COMPOZITIEI VEGETALE A

PAJISTILOR SE REALIZAEAZÃ MULT MAI RAPID , DATORITÃ MIGRÃRII SPECIILOR DE

LA ALTITUDINI MAI JOASE , ODATÃ CU ÎNCÃLZIREA CLIMEI . PASUNI SI ZONE IMPADURITE L IMITA INTRE TERENUL AGRICOL SI ZONA IMPADURITA SE V A MODIFICA IN

FAVOAREA TERENURILOR PENTRU PASUNAT IN TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE IN PRIMUL RAND DATORITA

PRESIUNII DEMOGRAFICE . SCHIMBARILE PRODUCTIEI DE SEPTEL IN ZONELE

IMPADURITE VOR FI DOMINATE DE O REDUCERE A SUPRAFETEI TERENURILOR DATORITA CULTI VARII LOR SI

SCHIMBARILOR CARE VOR INTERVENI IN EVAPOTRANSPIRATIE SI PRECIPITATII . O CANTITATE DUBLA DE CO2

FATA DE CANTITATEA ACTUALA VA SPORI PRODUCTIA PE DI FERITE PAJISTI SI

TERENURI IMPADURITE CU PANA LA 20%, DEPINZAND DE LIMITARILE DE

TEMPERATURA , APA SI NUTRIENTI . O ANALIZA A EFECTELOR PENTRU PASUNILE

SUBTROPICALE INDICA FAPTUL CA O CRESTERE CU 5% IN PRODUCTIA PASUNII

DATORITA CO2,VA CONDUCE LA O CRESTERE CU 3% IN MEDIE PE TERMEN LUNG A

NUMARULUI BOVINELOR , PRIN REDUCEREA VARIABILITATII PRODUCTIEI PRIMARE

NETE DE LA UN AN LA ALTUL . PADURILE SUNT NUMITE , DE OBICEI , " BURETI DE CARBON " FIINDCA , PRIN

FOTOSINTEZA , PLANTELE ABSORB DIOXIDUL DE CARBON DIN ATMOSFERA S I IL

TRANSFORMA IN OXIGEN . DISPARITIA PADURILOR DUCE , DECI, LA PASTRAREA UNUI

NIVEL RIDICAT DE CARBON IN AER , CARE AJUTA LA INCALZIREA SUPRAFETEI

TERESTRE. THOMAS VEBLEN, DE LA UNIVERSITATEA DIN COLORADO , A SPUS CA PROBABIL VA

FI NEVOIE DE NOI LEGI PENTRU A AJUTA PADURILE SA SU PRAVIETUIASCA . "I NCEDIILE FORESTIERE SAU INVAZIILE DE INSECTE CARE O MOARA UN NUMAR

MARE DE COPACI TIND SA DOMINE . CEEA CE STUDIEM SUNT SCHIMBARI MULT MAI

LENTE SI MAI GREU DE MODIFICA , DAR ESTREM DE IMPORTANTE PE TERMEN LUNG ",

A DECLARAT M ARK HARMON , PROFESOR DE ECOLOGIE FORESTIERA LA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN OREGON

99/147

PADURILE GOSPODARITE PE BAZA DE PLANURI DE AMENAJARE STUDIILE PE TERMEN SCURT ALE CRESTERII CO2 IN PADURILE AMENAJATE ARATA

O CRESTERE DE PRODUCTIE A BIOMASEI PENTRU ARBORII T INERI CRESCUTI IN

CONDITII DE FERTILITATE . ACEASTA CRESTERE VA FI TOTUSI REDUSA PE TERMEN MAI LUNG CA URMARC A EFECTULUI

UNEI RESPIRATII MAI INTENSE A ARBORILOR . ACEASTA REDUCERE POATE FI

SUBSTANTIAL COMPENSATA PRIN EFECTELE INTERACTIVE AL E CO2 SI DEPUNEREA

ATMOSFERICA A AZOTULUI ; EFECTUL NET FIIND INCERT (JEKERMAN 2000). CUVINTE CHEIE: CONVERSIA SISTEMELOR NATURALE, SISTEME AMENAJATE, AGRICULTURA, SILVICULTURA, PADURI GOISPODARITE, PASUNI SI PADURI, PLANURI DE AMENAJARE

1. CARE SUNT PRINCIPALELE SISTEME AMENAJATE DE PRODUCTIE VEGETALA? 2. CARE SUNT PRINCIPALELE TENDINTE DE CONVERSIE A SISTEMELOR NATURALE IN

SISTEME AMENAJATE? 3. CARE ESTE PRINCIPALUL ORGANISM INTERNATIONAL CARE ACTIONEAZA SUB

EGIDA ONU IN VEDEREA COMBATERII SCHIMABARILOR CLIMATICE? 4. CUM VOR EVOLUA IN VIITOR PASUNILE SI PADURILE CA SISTEME AMENAJATE

SUB INFLUENTA SCHIMBARILOR CLIMATICE? 5. CARE SUNT PRINCIPALELE MASURI DE AQDAPTARE CARE SE POT LUA PENTRU A

LIMITA EFECTELE NEGATIVE SI A BENEFICIA IN ACELASI TIMP DE AVANTAJELE

SCHIMBARILOR CLIMATICE ?

Curs x : Măsuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice convenŃiile globale.

100/147

Desi primele programe nationale de cercetare privind schimbarile climatice, generate de emisiile de gaze poluante, dateaza înca din 1975 (SUA), comunitatea internationala a început sa manifeste interes pentru problema schimbarilor climatice abia între 1985 si 1987. Reactia institutional-reglementara a fost pregatita de constientizarea tulburarilor majore ale sistemului ecologic planetar pe care le pot genera actiunile umane, intentionate sau accidentale, în primul rand de sfidarea nucleara, atasata Razboiului Rece. Savanti din randurile marilor blocuri militare, atunci în confruntare, precum americanul Carl Sagan si sovieticul Vladimir Alexandrov (disparut în circumstante misterioase în 1985), au avertizat ca un conflict nuclear, chiar limitat, ar risca sa afunde întreaga emisfera nordica si chiar întreaga planeta într-o “iarna nucleara”. Previziunile si îngrijorarile oamenilor de stiinta au fost confirmate, din fericire într-un cadru relativ limitat, de accidentul de la centrala nucleara de la Cernobil (Ucraina), din 26 aprilie 1986. Catastrofa ecologica a constientizat pericolul aferent utilizarii, indiferent de scopuri, a energiei nucleare, alertand si amplificand preocuparile de sporire a desfasurarii în siguranta a activitatilor aferente (soldate cu încheierea unor conventii internationale notabile în domeniu). In acelasi timp, experienta pozitiva în gestionarea unei alte probleme ecologice globale, oarecum similara si aflata în relatii de interconditionare cu cea a efectului de sera, respectiv cea a paturii de ozon stratosferic, amenintat cu distrugerea, astazi pe cale sa se rezolve, prin Conventia de la Viena (1985) si Protocolul de la Montréal (1987), a oferit importante sugestii si precedente semnificative de urmat. Sub aceste auspicii s-a declansat un proces de negocieri si aranjamente politico-diplomatice, pe baza datelor si evaluarilor periodice ale IPCC. Prin Rezolutia 43/53 a Adunarii Generale a ONU s-a declarat ca pastrarea climatului mondial pentru generatiile prezente si viitoare constituie interesul general al umanitatii; UNEP a creat, împreuna cu OMM, grupul interguvernamental de experti privind evolutia climatului, însarcinat cu studierea problemei. Aceste demersuri internationale au avut ca prim rezultat Conventia-cadru privind schimbarile climatice (semnata, în iunie 1992, la Rio de Janeiro, ratificata în prezent de 189 state). Chiar daca titlul documentului sugereaza ca acesta ar viza toate schimbarile climatice, în realitate el priveste numai încalzirea climei mondiale, generata direct sau indirect de activitati umane. Dominata de conceptia dezvoltarii durabile (în sensul definitiei Brundtland, o dezvoltare care sa satisfaca nevoile generatiilor prezente, fara a compromite capacitatea de a le îndeplini pe cele ale generatiilor viitoare), Conventia consacra, pentru prima data, dar în acelasi spirit solidarist, principiul raspunderii comune, dar diferentiate a statelor-parti, stabilind, în consecinta, obligatii specifice pentru cele 36 de state industrializate si UE privind reducerea gazelor cu efect de sera, în timp ce statele Lumii a Treia, desi unele dintre ele puternic poluante (China, India, Brazilia), nu-si asuma ca îndatoriri, în acest sens, decat pe aceea de inventariere a emisiilor. In aplicarea si concretizarea sa, Protocolul de la Kyoto din 10 decembrie 1997 a stabilit, pe de o parte, ca obiectiv reducerea emisiilor de GES în medie cu 5,2% în perioada 2008- 2012, în raport cu nivelul anului 1990, iar pe de alta, un mecanism special si inedit (piata drepturilor de poluare) de gestionare a modului de înfaptuire si respectare a angajamentelor asumate de statele-parti. Pretul aplicarii acestor prevederi nu ar fi unul exorbitant, întrucat impactul respectarii lor asupra PIB-ului tarilor implicate nu ar trebui sa duca la o scadere a acestuia decat cu 0,1%, în medie, pe an. Asteptarile opiniei publice si ale ecologistilor au fost înselate si de Summit-ul G-8 de la Gleneagles (iulie 2005). Participantii s-au angajat “sa ia masuri novatoare” pentru a promova folosirea energiilor fosile mai

101/147

putin poluante, conform unui plan de actiune; printre acestea se numara: “schimbarea manierei de a consuma energia”, “a actiona pentru un viitor mai curat”, promovarea cercetarii si dezvoltarii, finantarea tranzitiei catre o energie mai curata, lupta împotriva exploatarilor forestiere ilegale s.a. Constrangerile de ordin economic astfel determinate si inegalitatile de fapt care s-ar fi nascut în aplicarea principiului responsabilitatii comune, dar diferentiate (justificat etic, dar greu de acceptat practic) au generat o disputa reflectata mai ales între SUA si UE. Totodata, s-au afirmat doua strategii internationale, cu obiective si parteneri diferiti, în realizarea scopului comun si prioritar al reducerii ritmului si amplorii schimbarilor climatice. Intr-adevar, încheierea la 28 iulie la Vientiane (Laos) de catre 6 state ASEAN, în frunte cu SUA, Australia, China si India, adica tarile care produc aproape jumatate din GES, a Acordului privind dezvoltarea curata si clima cu o filozofie diferita de cea a Protocolului de la Kyoto, în sensul ca vizeaza tinte liber alese de parti si tactica promovarii unor tehnologii mai putin poluante (“carbunele curat”, energia eoliana si cea nucleara s.a.), a oferit o alternativa. Prin aceasta replica, se ajunge la subzistarea a doua strategii internationale diferite în privinta combaterii efectului de sera si a reducerii schimbarilor climatice: pe de o parte, cea stabilita si promovata prin Protocolul de la Kyoto, sustinuta de peste 132 de state, care emit mai bine de 55% din GES la nivel mondial, avand ca promotor UE, si, pe de alta parte, noua perspectiva formulata de Acordul de la Vientiane, promovata de SUA si aliatii sai, care produc aproape 45% din GES, bazata pe ideea liberei optiuni si a autoreglarii acestei probleme ecologice globale. Din pacate, cele doua viziuni nu numai ca nu sunt complementare, dar, într-o anumita masura, se exclud reciproc.

POLITICA ECOLOGIC Ă SE IMPUNE DIN CE ÎN CE MAI MULT ÎN TOATE łĂRILE

LUMII , DINAMIZÂND REÎNNOIREA ŞI DIVERSIFICAREA INSTITU łIILOR ŞI

ORGANIZA łIILOR POLITICE NA łIONALE DAR ŞI A CELOR ŞI LA NIVEL

INTERNA łIONAL , PENTRU APĂRAREA INTERESELOR GENERALE COMUNE TUTUROR

OAMENILOR . NUMAI DUPĂ AGRAVAREA CRIZEI ECOLOGICE , GUVERNELE AU SIM łIT

NECESITATEA UNEI AC łIUNI INSTITU łIONALE MAI SISTEMATICE ŞI MAI COERENTE , FAPT CE A DETERMINAT CA DUP Ă 1970, MAREA MAJORITATE A łĂRILOR

INDUSTRIALIZATE , DAR ŞI UNELE łĂRI MAI PU łIN DEZVOLTATE , SĂ CREEZE LA

NIVEL NA łIONAL INSTITU łII SPECIFICE ACESTUI DOMENIU . PRIMA CONFERINłĂ

ONU PRIVIND MEDIUL ÎNCONJURĂTOR A EVALUAT NUMAI 10 STATE CARE AVEAU

ADMINISTRA łII CORESPUNZĂTOARE DE PROTECłIA NATURII , IAR ASTĂZI , DUPĂ

CÂTEVA DECENII , PESTE 170 DE łĂRI DISPUN DE ASTEFEL DE INSTITU łII SPECIFICE

CARE ASIGURĂ CETĂłENILOR ACCESUL DIRECT LA PROCESUL DE ELABORARE ŞI

APLICARE A POLITICII ÎN MATERIE DE PROTEC łIA NATURII . PRIN OBSERVAłII , STUDII SAU MECANISME DE MONITORIZARE SE IDENTIFIC Ă

STAREA ACTUAL Ă A SPECIILOR DINTR -O ANUMIT Ă ZONĂ GEOGRAFICĂ. DUPĂ

IDENTIFICAREA SPECIILOR CARE AU NEVOIE DE PROTEC łIE, SE STABILESC NEVOILE DE

CONSERVARE ŞI APOI POT FI ADOPTATE LEGI NA łIONALE SAU CONVEN łII

INTERNA łIONALE CARE SĂ IMPLEMENTEZE M ĂSURILE DE CONSERVARE PENTRU

SPECIILE ÎN CAUZ Ă. L EGILE NA łIONALE PROTEJEAZ Ă SPECIILE ÎN INTERIORUL

STATELOR , ÎN TIMP CE ACORDURILE INTERNA łIONALE LEGIFEREAZ Ă ÎN SPECIAL

COMERłUL ÎNTRE STATE CU ACESTE SPECII SAU M ĂSURI LA NIVEL GLOBAL SAU

REGIONAL CARE SĂ ASIGURE REALIZAREA CERIN łELOR PENTRU NEVOILE DE

CONSERVARE ALE SPECIILOR RESPECTIV

102/147

X.1. STRATEGII PENTRU AMELIORAREA EFECTELOR SCHIMBARILOR

CLIMATICE

RAPORTUL STERN1 PRIVIND ASPECTELE ECONOMICE ALE SCHIMB ĂRILOR

CLIMATICE CONCLUZIONEAZ Ă CĂ ADAPTAREA AR PUTEA REDUCE COSTURILE , CU

CONDIłIA SĂ EXISTE POLITICI CARE S Ă ELIMINE OBSTACOLELE DIN CALEA AC łIUNII

PRIVATE . ESTE PUłIN PROBABIL CA FOR łELE DE PIAłĂ SĂ DUCĂ LA O ADAPTARE

EFICIENT Ă, DIN CAUZA UNUI ANUMIT GRAD DE INCERTITUDINE AFEREN T

PREVIZIUNILOR CLIMATICE ŞI ABSENłEI RESURSELOR FINANCIARE . PRIN URMARE , MĂSURILE DE ADAPTARE RENTABILE APAR DREPT CEA MAI ADE CVATĂ SOLUłIE.

ESTIMĂRILE PRELIMINARE ALE RAPORTULUI STERN SUGEREAZĂ CĂ, ÎN

CAZUL UNEI CRE ŞTERI CU 3-4°C A TEMPERATURII MEDII GLOBALE , COSTURILE

SUPLIMENTARE DE ADAPTARE A INFRASTRUCTURII ŞI CLĂDIRILOR AR PUTEA

REPREZENTA ÎNTRE 1 ŞI 10% DIN COSTURILE TOTALE ALE INVESTI łIILOR

EFECTUATE ÎN SECTORUL CONSTRUCłIILOR DE łĂRILE MEMBRE ALE OCDE. DUPĂ

CUM ILUSTREAZ Ă FIGURA , PAGUBELE CAUZATE DE CRE ŞTEREA NIVELULUI M ĂRII AR

PUTEA FI , ÎN LIPSA UNOR M ĂSURI DE ADAPTARE, DE PÂNĂ LA PATRU ORI MAI MARI

DECÂT COSTURILE UNOR DIGURI SUPLIMENTARE DE PROTEC łIE ÎMPOTRIVA

INUNDAłIILOR . ÎN CAZUL ÎN CARE NU SE IA NICIO M ĂSURĂ, COSTUL PAGUBELOR VA

CREŞTE CONSIDERABIL DIN ANII 2020 PÂNĂ ÎN ANII 2080.

O ACłIUNE TIMPURIE VA ADUCE BENEFICII ECONOMICE CERTE , DATORIT Ă

ANTICIP ĂRII PAGUBELOR POTEN łIALE ŞI REDUCERII LA MINIMUM A RISCURILOR

PENTRU ECOSISTEME, SĂNĂTATEA UMAN Ă, DEZVOLTAREA ECONOMIC Ă, BUNURI ŞI

INFRASTRUCTURI .

PENTRU STABILIREA PRIORIT ĂłILOR , ESTE NECESAR SĂ EXISTE SUFICIENTE

CUNOŞTINłE PRIVIND DIMENSIUNEA TEMPORAL Ă A EFECTELOR SCHIMB ĂRILOR

CLIMATICE . NIVELUL EXACT AL CRE ŞTERII TEMPERATURII NU ESTE CUNOSCUT CU

CERTITUDINE ŞI VA DEPINDE ŞI DE MĂSURILE DE ATENUARE ÎNTREPRINSE LA NIVEL

MONDIAL ÎN URM ĂTOARELE DECENII . ACEASTĂ AFIRMA łIE ESTE ÎN SPECIAL

VALABIL Ă PENTRU INTERVALELE DE TIMP MAI LUNGI , PENTRU CARE

INCERTITUDINILE SUNT MAI MARI .

ÎN ABSENłA UNEI STRATEGII TIMPURII PENTRU A R ĂSPUNDE SCHIMBĂRILOR

CLIMATICE , ESTE POSIBIL CA STATELE SĂ FIE OBLIGATE S Ă SE ADAPTEZE FĂRĂ

NICIO PLANIFICARE , ADESEORI ÎN MOD BRUSC, CA RĂSPUNS LA CRIZE ŞI DEZASTRE

DIN CE ÎN CE MAI FRECVENTE , CEEA CE SE VA DOVEDI A FI MULT MAI COSTISITOR ŞI

VA PUNE ÎN PERICOL SISTEMELE SOCIALE ŞI ECONOMICE , PRECUM ŞI SECURITATEA

ACESTORA. AŞADAR , ÎN CEEA CE PRIVEŞTE EFECTELE PENTRU CARE PREVIZIUNILE

SUNT SUFICIENT DE CREDIBILE , MĂSURILE DE ADAPTARE TREBUIE S Ă ÎNCEAPĂ ÎNCĂ DE ACUM .

103/147

0,00

2,00

4,00

6,00

8,00

10,00

12,00

14,00

16,00

18,00

20,00

fără cu fără cu fără cu fără cu

Creşterea nivelului mării cu 25,3cm

Creşterea nivelului mării cu 56,4cm

€

billi

on p

er y

ear

Cost total al pagubelor reziduale Costuri de adaptare

2020s

2080s

2020s

2080s

2020s 2080s 2020s

2080s

IMPACTUL M ĂSURILOR DE ADAPTARE ASUPRA PAGUBELOR CAUZATE DE O CRE ŞTERE PUTERNICĂ ŞI O CREŞTERE MAI SLAB Ă A NIVELULUI M ĂRII . COSTURI CU ŞI FĂRĂ MĂSURI DE ADAPTARE

SECTORUL PRIVAT , ÎNTREPRINDERILE , SECTOARELE INDUSTRIEI ŞI SERVICIILOR , PRECUM ŞI CETĂłENII , SE VOR CONFRUNTA CU CONSECINłELE SCHIMB ĂRILOR

CLIMATICE ŞI POT JUCA UN ROL IMPORTANT ÎN CADRUL M ĂSURILOR DE ADAPTARE . ACłIUNILE CONCRETE POT FI FOARTE VARIATE , CUPRINZÂND , DE EXEMPLU :

• măsuri blânde, relativ necostisitoare, cum ar fi raŃionalizarea apei, modificarea rotaŃiei culturilor, a datelor de semănat şi utilizarea de culturi rezistente la secetă, planificarea publică şi sensibilizarea populaŃiei;

• măsuri costisitoare de protecŃie şi strămutare, cum ar fi creşterea înălŃimii digurilor, relocalizarea unor porturi, întreprinderi industriale şi chiar oraşe şi sate întregi din zonele joase de coastă şi văile de inundare şi construcŃia de noi centrale electrice din cauza defectării unor centrale hidroelectrice.

ESTE NECESARĂ LUAREA DE M ĂSURI DE ADAPTARE DIN PARTEA AUTORIT ĂłILOR

PUBLICE , CUM AR FI ADAPTAREA AMENAJ ĂRII TERITORIALE ŞI A PLANIFIC ĂRII

SPAłIALE LA RISCURILE DE VIITURI , ADAPTAREA CODURILOR DE CONSTRUC łIE

EXISTENTE PENTRU A GARANTA REZISTEN łA INFRASTRUCTURII CU DURAT Ă LUNGĂ

DE VIAłĂ LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VIITOARE , ACTUALIZAREA STRATEGIILOR DE

GESTIONARE A DEZASTRELOR ŞI A SISTEMELOR DE AVERTIZARE RAPID Ă ÎN CAZ DE

INUNDAłIE SAU INCENDIU FORESTIER .

ADAPTAREA VA DA NA ŞTERE UNOR NOI OPORTUNIT ĂłI ECONOMICE , PRINTRE CARE

CREAREA DE LOCURI DE MUNC Ă ŞI DE PIEłE PENTRU PRODUSE ŞI SERVICII

INOVATOARE , CUM SUNT:

• noi pieŃe pentru tehnici, materiale şi produse de construcŃie rezistente la schimbările climatice;

104/147

• turismul litoral din Ńările mediteraneene, care în mod probabil se va intensifica în perioada de primăvară şi toamnă, deoarece temperaturile din staŃiunile turistice pot deveni prea ridicate în perioada verii, în timp ce condiŃiile climatice favorabile din perioada verii pot transforma zonele de la Atlantic şi Marea Nordului în potenŃiale destinaŃii turistice pentru sejururile litorale;

• adaptarea practicilor locale de management agricol din Scandinavia la perioade de vegetaŃie mai lungi;

• sectorul asigurărilor ar putea elabora noi produse de asigurare în vederea reducerii riscurilor şi a vulnerabilităŃii în faŃa dezastrelor. Primele de asigurare care anticipează schimbările climatice ar putea constitui un stimulent pentru măsurile de adaptare din sectorul privat.

ADAPTAREA ESTE UN PROCES COMPLEX DATORIT Ă FAPTULUI C Ă GRAVITATEA

EFECTELOR VARIAZ Ă DE LA O REGIUNE LA ALTA , DEPINZÂND DE

VULNERABILITATEA FIZIC Ă, DE GRADUL DE DEZVOLTARE SOCIO -ECONOMIC Ă, DE

CAPACITATEA DE ADAPTARE NATURAL Ă ŞI UMAN Ă, DE SERVICIILE DE SĂNĂTATE ŞI

DE MECANISMELE DE SUPRAVEGHERE A DEZASTRELOR .

ÎN CONSECINłĂ, SE CONTUREAZĂ O GUVERNANłĂ PE MAI MULTE NIVELURI ÎN

DOMENIUL ADAPT ĂRII LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE , LA CARE PARTICIP Ă TOATE

PĂRłILE INTERESATE , DE LA SIMPLII CET ĂłENI LA AUTORIT ĂłILE PUBLICE ŞI

COMUNITARE . MĂSURILE TREBUIE ÎNTREPRINSE LA CEL MAI ADECVAT NIVEL ŞI

TREBUIE SĂ FIE COMPLEMENTARE , BAZATE PE PARTENERIATE .

• Nivelul naŃional

ÎMBUNĂTĂłIREA GESTIONĂRII DEZASTRELOR ŞI A CRIZELOR VOR CREŞTE FRECVENłA ŞI INTENSITATEA DEZASTRELOR DE MARE AMPLOARE , CUM SUNT INCENDIILE , ALUNECĂRILE DE PĂMÂNT , SECETA, VALURILE DE

CANICUL Ă, INUNDAłIILE SAU IZBUCNIREA EPIDEMIILOR . PREVENIREA , PREGĂTIREA , REACłIA ŞI REABILITAREA ÎN CAZ DE DEZASTRU AR TREBUI S Ă DEVINĂ O

PRIORITATE ŞI MAI ÎNALT Ă. INSTRUMENTELE DE MANAGEMENT AL RISCULUI AR PUTEA FI ÎMBUN ĂTĂłITE ŞI NOI

INSTRUMENTE AR PUTEA FI CREATE : DE EXEMPLU , CARTOGRAFIEREA ZONELOR

VULNERABILE DUP Ă TIPUL DE EFECTE , DEZVOLTAREA DE METODE ŞI MODELE , EVALUAREA ŞI PROGNOZAREA DEZASTRELOR , EVALUAREA EFECTELOR ASUPRA

SĂNĂTĂłII , MEDIULUI , ECONOMIEI ŞI SOCIETĂłII , OBSERVAREA PĂMÂNTULUI PRIN

SATELIT , ÎN SPRIJINUL TEHNOLOGIILOR DE MANAGEMENT AL RISCUL UI . SE POATE

INSTITUI UN SCHIMB DE EXPERIEN łĂ ŞI DE BUNE PRACTICI , INCLUSIV PENTRU

PLANIFICAREA DE URGEN łĂ. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ADAPTARE EXPERIENłA ŞI COMPETENłELE DE ELABORARE A UNOR STRATEGII DE ADAPTARE ŞI

DISPOZIłII DE APLICARE EFICIENTE SUNT ÎNC Ă LIMITATE . SCHIMBUL DE

INFORMA łII PRIVIND STRATEGIILE DE ADAPTARE AR PUTEA REDUCE CONSIDERABIL

COSTURILE DE INSTRUIRE DIN STATELE , REGIUNI , MUNICIPALIT ĂłI ŞI COMUNIT ĂłI .

Segmentele mai puŃin înstărite ale societăŃii vor fi mai vulnerabile la schimbări. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenŃie deosebită aspectelor sociale ale adaptării, inclusiv riscurilor legate de ocuparea locurilor de muncă şi efectele asupra condiŃiilor

105/147

de trai şi de locuit. De exemplu, copiii de vârstă fragedă şi persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la valurile de căldură.

Adaptarea este un proces prin care societatile invata sa reactioneze la riscurile asociate schimbarilor climatice. Aceste riscuri sunt reale, actionand deja in multe sisteme si sectoare esentiale ale existentei umane - resursele hidrologice, securitatea alimentara si sanatatea. Optiunile de adaptare sunt multiple si variaza de la cele tehnice - protejarea nivelului crescut al apelor sau case protejate de pericolul inundatiilor prin suspendarea pe pontoane, pana la schimbarea de tip comportamental la nivel individual, precum reducerea consumului de apa sau a consumului energetic si/sau un consum mai eficient. Alte strategii includ: sisteme de avertizare a fenomenelor meteo extreme, imbunatatirea managementului riscului, optiuni de asigurare si conservare a biodiversitatii pentru reducerea impactului schimbarilor climatice asupra oamenilor, conservarea si restaurarea adaposturilor subterane pentru oameni pentru a-i proteja de furtuni.

IPCC sugereaza faptul ca o posibila vulnerabilitate viitoare va depinde nu numai de schimbarile climatice, ci si de modalitatile de dezvoltare ale acestora. Dezvoltarea durabila poate reduce vulnerabilitatea. Pentru a avea efecte pozitive, adaptarea trebuie

directionata catre prioritatile dezvoltarii durabile la nivel national si international prin programele sectorale. Politicile ce vizeaza schimbarile climatice pot promova activitati care au beneficii multiple asupra indeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului concomitent cu obiectivele ce vizeaza adaptarea.

Strategiile nationale de adaptare pot include:

1. MASURI DE INTARIRE A BAZEI STIINTIFICE IN PROCESUL DECISIONAL 2. METODE SI INSTRUMENTE PENTRU EVALUAREA ADAPTARII 3. EDUCAREA , FORMAREA SI CONSTIENTIZAREA DIN PARTEA PUBLICULUI A

ADAPTARII , INCLUZAND IN ACEST PUBLIC SI TINERII 4. PROMOVAREA CAPACITATII DE GANDIRE INDIVIDUALA SI IN STITUTIONALA 5. TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE SI DEZVOLTAREA 6. PROMOVAREA STRATEGIILOR DE ADAPTARE LOCALE 7. CADRU LEGISLATIV SI NORME CARE PROMOVEAZA ACTIUNI U SOR

ADAPTATIVE .

Programele nationale de actiune reprezinta o optiune pentru tarile cel mai putin dezvoltate, oferind o evaluare riguroasa a nevoilor urgente de adaptare. Scopul lor este acela de a extinde capacitatile de adaptare ale comunitatilor. In plus, programul "Nairobi" pentru impact, vulnerabilitate si adaptare la schimbarile climatice asista toate tarile in intelegerea si evaluarea impactului, vulnerabilitatii si adaptarii lor. Este permis astfel un proces decizional bazat pe informatii despre actiunile si masurile practice de adaptare, oferind un cadru structural pentru cooperare. Sistemul Natiunilor Unite, agentiile sale specializate si alte organizatii internationale vizeaza adaptarea in programele lor de munca.

Asigurarea fondurilor necesare derularii pe termen mediu si lung a initiativelor de adaptare este un aspect extrem de important. Fara suficienti bani, adaptarea poate prezenta riscul de a nu putea fi pusa in practica. Finantarea "reactiva" sau pe termen scurt, este si mai costisitoare, si mai greu de sustinut pe termen lung. Adaptarea nu

106/147

previne insa nevoia de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Atat strategiile de adaptare, cat si cele de reducere sunt nu doar necesare, ci si complementare.

Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (una dintre principalele prioritati ale tarilor in curs de dezvoltare) din moment ce cresterea economica presupune o aprovizionare si un consum energetic mai eficient.

Conform scenariului de referinta al Agentiei Internationale pentru Energie (IEA), cererea globala de energie va creste cu 60% pana in 2030. Modalitatea in care sunt satisfacute aceste nevoi energetice va afecta posibilitatea de a controla schimbarile climatice. Politicile climatice si actiunile la nivel national si international sunt necesare in "ecologizarea" aprovizionarii cu energie si a dezvoltarii economice. De asemenea, este extrem de important ca cresterea emisiilor sa fie rupta de cresterea economica. Eforturile de temperare a acestora din urmatoarele doua, trei decenii vor determina in mare parte cresterea mediei temperaturii globale si schimbarile climatice aferente, care pot fi astfel evitate.

Conform IPCC exista potential pentru temperare, incluzand aici folosirea pe scara larga a tehnologiilor curate si imbunatatirea eficientei consumatorului final. Exista un enorm potential economic in urmatoarele decenii in toate sectoarele implicate in reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Acest potential este suficient pentru a compensa cresterea prevazuta a emisiilor globale si chiar pentru a reduce aceste emisii sub nivelul actual. IPCC sugereaza faptul ca efectele macro-economice ale reducerii sau stabilizarii emisiilor in limitele 445 - 710 particule la million de CO2e pentru anul 2030 variaza de la o usoara crestere in PIB-ul global la o scadere de 3%, in functie de tinta de stabilizare. Stern Review sugereaza ca anual costul de reducere a emisiilor, de aproape 1% din PIB-ul mondial, poate conduce la o stabilizare a CO2e la 550 de particule la million pana in 2050.

Guvernele pot juca un rol major in motivarea sectorului privat pentru a investi in tehnologiile inovatoare, oferindu-le stimulente clare, previzibile, durabile si consistente. Guvernele folosesc o gama larga de politici si metode pentru a combate schimbarile climatice, inculzand aici regulamente si standarde, taxe si accize, licente comerciale, acorduri voluntare, subventii, stimulente financiare, programe de cercetare si dezvoltare si instrumente de informare.

Aproximativ 30% dintre emisiile prognozate pentru sectoarele rezidentiale si comerciale (cea mai ridicata cota dintre toate sectoarele studiata de catre IPCC) pot fi reduse pana in 2030 cu un beneficiu economic net. Modificari ale obisnuintei de transport, cum ar fi imbunatatirea transportului public, a infrastructurii si promovarea mijloacelor de transport nemotorizate, pot reduce si mai mult emisiile. Cel mai ridicat potential pentru reducerea emisiilor industriale este ascuns in industria metalurgica, mare consumatoare de energie, inciment si in productia de hartie. Optiunile de reducere a emisiilor din agricultura sunt si ele competitive si pot contribui la indeplinirea obiectivelor de combatere a schimbarilor climatice pe termen lung.

Gradul actual de defrisare contribuie cu peste 20% din emisiile de gaze cu efect de sera avand ca si cauza factorul uman, facand din defrisarea la nivel mondial una dintre

107/147

principalele cauze ale schimbarilor climatice datorate omului. Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a Natiunilor Unite estimeaza ca in 2000- 2005 au fost pierdute, in medie,12.9 milioane hectare de paduri, in special in America de Sud, Africa si Asia. Stoparea ratelor atat de ridicate de defrisare, promovarea managementului durabil al padurilor si plantarea unor noi paduri ar putea reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de sera.

Schimbarile climatice prevazute pot duce la cresterea accentuata a gradului de saracie si la subminarea dezvoltarii durabile, in special in tarile cel mai putin dezvoltate. Eforturile de reducere a efectelor schimbarilor climatice la nivel global pot intari partial perspectivele de dezvoltare globala prin scaderea riscului de impact negativ al schimbarilor climatice. Cooperarea multilaterala efectiva reduce substantial costul global al schimbarilor climatice comparativ cu costurile pe care fiecare tara le-ar suporta daca ar actiona exclusiv la nivel national. Piata de carbon generata de semnarea Protocolului de la Kyoto este o ilustrare a felului in care stimulentele pot fi folosite pentru a indeplini obiectivele stabilite printr-un acord international.

Rolul sectorului privat in conturarea solutiilor

Rolul sectorului privat ca si sursa a solutiilor pentru combaterea schimbarilor climatice la nivel global este de acum recunoscut universal, iar interactiunea acestuia cu agenda publica este tot mai ampla. Comunitatea de afaceri poate oferi optiuni noi si inovatoare, poate aplica cunostintele si tehnologia in sectoare-problema pe care apoi le poate transforma in oportunitati. Esential in stabilirea acestui rol este numarul tot mai mare al corporatiilor care au inteles importanta programelor de responsabilitate sociala de tip corporatist (CSR), al reducerii riscurilor si dinamicii performantelor asociate cu productia durabila si folosirea eficienta a energiei. Actiunile care combat schimbarile climatice pot constitui o baza pentru noi cresteri economice, noi locuri de munca, noi sectoare de productie, noi servicii industriale si noi roluri in sectoare precum agricultura sau silvicultura.

Multe dintre afacerile de top incep sa paseasca in problematica schimbarilor climatice tocmai pentru ca oamenii de afaceri inteleg riscurile si recunosc ca este nevoie sa actioneze pe linia reducerii acestora. Tot ei vad si oportunitatile imense care se nasc din dezvoltarea unor tehnologii prietenoase sau verzi, tehnologii care apoi vor contribui la progresul economic si la dezvoltare. Fara acest tip de tehnologii insa, amenintarea la adresa climei mondiale va fi una permanenta. Aceeasi oameni de afaceri doresc, fireste, sa-si consolideze pozitia competitiva pe piata si sa obtina un avantaj in dezvoltarea tehnologiilor si strategiilor ce vor contribui la reducerea emisiilor in anii urmatori.

Exista o gama variata de actiuni pe care companiile le pot derula pentru a-si reduce contributia la schimbarile climatice. Pot implementa programe de energie verde si proiecte co-generare, pot dezvolta procese si produse de economisire a energiei, pot produce combustibili "curati", energie biomasa, motoare cu ardere redusa si multe altele. Cu asistenta din partea guvernelor, sectorul privat poate juca un rol major in eforturile climatice prin intermediul parteneriatelor. Atat parteneriatele de cercetare, cat si cele pentru dezvoltarea unor politici climatice, pot asigura crearea unei baze

108/147

reale despre ceea ce poate fi atins, dar si modalitati si termene de indeplinire a acestor obiective.

La nivel international si national, guvernele trebuie sa asigure mediului de afaceri anumite directii de actiune. Provocarea consta in continuitatea asigurarii unor cadre legale si a unor parteneriate care vor pemite corporatiilor sa-si asume rolul vital in protejarea climei. Acestea trebuie sa inteleaga ca schimbarile climatice sunt o prioritate, dar si sa prevada directia si scopul final al politicilor internationale si nationale in domeniu. Pe baza unor astfel de directii, mediul de afaceri va investi cu incredere in tehnologiile si strategiile necesare.

• Nivelul regional

ADAPTAREA LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE CONSTITUIE O PROVOCARE PENTRU

AUTORIT ĂłILE DIN EUROPA ÎNSĂRCINATE CU PLANIFICAREA , ÎN SPECIAL LA NIVEL

REGIONAL . PLANIFICAREA SPA łIAL Ă ESTE O CHESTIUNE TRANSSECTORIALĂ, AŞADAR ACEASTA CONSTITUIE UN INSTRUMENT ADECVAT PENTR U DEFINIREA UNOR

MĂSURI DE ADAPTARE RENTABILE . CERINłELE MINIME PENTRU PLANIFICAREA

SPAłIAL Ă, UTILIZAREA TERENURILOR ŞI MODIFICAREA UTILIZ ĂRII TERENURILOR , LUÂND ÎN CALCUL ADAPTAREA , AR PUTEA JUCA UN ROL ESENłIAL PENTRU

SENSIBILIZAREA PUBLICULUI , A FACTORILOR DE DECIZIE ŞI A PROFESIONI ŞTILOR ŞI

PENTRU INI łIEREA UNEI ABORD ĂRI MAI ACTIVE LA TOATE NIVELURILE . S-AR PUTEA

LUA ÎN CALCUL ELABORAREA UNOR DOCUMENTE SPECIALE CU INSTRUCłIUNI

TEHNICE , STUDII DE CAZ ŞI BUNE PRACTICI .

• NIVELUL LOCAL O MARE PARTE DIN DECIZIILE CARE INFLUEN łEAZĂ ÎN MOD DIRECT SAU INDIRECT

ADAPTAREA LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE SE IAU LA NIVEL LOCAL . TOT LA ACEST

NIVEL SUNT DISPONIBILE CUNO ŞTINłE DETALIATE REFERITOARE LA CONDI łIILE

NATURALE ŞI UMANE LOCALE . Î N CONSECINłĂ, UN ROL IMPORTANT ÎL DE łIN

AUTORIT ĂłILE LOCALE . SCHIMB ĂRILE DE COMPORTAMENT ÎN CADRUL

SOCIETĂłILOR ŞI COMUNIT ĂłILOR DEPIND ÎNTR -O MARE M ĂSURĂ DE GRADUL DE

CONŞTIENTIZARE A PROBLEMEI . CETĂłENII ŞI PĂRłILE INTERESATE NU SUNT

PROBABIL PE DEPLIN CON ŞTIENłI DE AMPLOAREA ŞI MAGNITUDINEA

EVENIMENTELOR CARE VOR URMA ŞI NICI DE EFECTELE ACESTORA ASUPRA

ACTIVIT ĂłILOR LOR . DE EXEMPLU , S-AR PUTEA EXPLORA PRACTICI DETALIATE DE GESTIONARE A

TERENURILOR ŞI DE UTILIZARE A TERENURILOR ÎN CADRUL UNOR PARTENE RIATE

CU AGRICULTORII , PENTRU A ÎMPIEDICA EROZIUNEA ŞI TORENTELE NOROIOASE SĂ

AJUNGĂ PÂNĂ LA LOCUIN łE ŞI AŞEZĂRI . Î N SUDUL EUROPEI, MAI MULTE

MUNICIPALIT ĂłI AU ELABORAT , ÎMPREUNĂ CU AGRICULTORII , INIłIATIVE PENTRU

ECONOMISIREA APEI PRIN UTILIZAREA UNOR SISTEME ELEC TRONICE DE

GESTIONARE ŞI DISTRIBU łIE A APEI PENTRU IRIGAREA CULTURILOR . ÎN REGIUNILE ÎN CARE INTENSITATEA ŞI FRECVENłA PRECIPITA łIILOR SUNT ÎN

CREŞTERE, S-AR PUTEA LUA ÎN CALCUL CREAREA UNOR SISTEME SEPARAT E DE

COLECTARE PENTRU APELE UZATE ŞI APELE PLUVIALE , PENTRU A NU FI NECESARĂ

CONSOLIDAREA CAPACIT ĂłILOR DE EVACUARE A APELOR UZATE .

109/147

ABORDAREA CHESTIUNII ADAPT ĂRII ÎN MOD INTEGRAT PREZINT Ă AVANTAJE

EVIDENTE . SISTEMELE FIZICE , BIOLOGICE ŞI UMANE SE CARACTERIZEAZ Ă PRINTR-O

BOGATĂ DIVERSITATE , CARE VA FI ACCENTUAT Ă DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE . DEŞI

O ABORDARE UNIFORMIZAT Ă A CHESTIUNII ADAPT ĂRII ESTE , ÎN MOD EVIDENT , INADECVAT Ă, SCHIMBĂRILE CLIMATICE VOR AVEA EFECTE PRETUTINDENI , IAR

ACESTEA NU VOR RESPECTA GRANIłELE ADMINISTRATIVE . Î N NUMEROASE ZONE, ADAPTAREA VA PRESUPUNE O ABORDARE TRANSFRONTALIER Ă, DE EXEMPLU ÎN

BAZINELE HIDROGRAFICE ŞI ZONELE BIOGEOGRAFICE . DEŞI VA TREBUI CA

MĂSURILE SĂ FIE ÎNTREPRINSE SAU APLICATE LA NIVEL NA łIONAL SAU LOCAL , ACOLO UNDE EXIST Ă CAPACITATEA OPERA łIONAL Ă, ESTE ESENłIAL CA EFORTURILE

SĂ FIE COORDONATE ÎNTR -UN MOD RENTABIL . VA TREBUI CA PĂRłILE IMPLICATE

DE LA TOATE NIVELURILE S Ă SE MOBILIZEZE .

M AI MULT , ANUMITE SECTOARE (AGRICULTUR Ă, APĂ, BIODIVERSITATE , PESCUIT ŞI

REłELE ENERGETICE ) SUNT ÎN MARE M ĂSURĂ INTEGRATE LA NIVEL COMUNITAR

PRIN INTERMEDIUL PIE łEI UNICE ŞI AL POLITICILOR COMUNE , ASTFEL CĂ

INTEGRAREA OBIECTIVELOR DE ADAPTARE DIRECT ÎN CADRU L ACESTORA PARE SĂ

FIE REZONABIL Ă

ÎN APROAPE TOATE STATELE MEMBRE SE CONTUREAZ Ă POLITICI DE ADAPTARE . ESTE ESENłIAL CA EXPERIEN łA DOBÂNDIT Ă PRIN APLICAREA PRIMELOR M ĂSURI DE

ADAPTARE ŞI REZULTATELE CERCET ĂRILOR SĂ FIE ÎMP ĂRTĂŞITE . Î N MOD

PROBABIL , ADAPTAREA LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VA AVEA DE CÂ ŞTIGAT DE PE

URMA EXPERIEN łEI DOBÂNDITE DIN CONFRUNTAREA FENOMENELOR

METEOROLOGICE EXTREME ŞI DIN PUNEREA ÎN APLICARE A UNOR PLANURI

SPECIFICE ŞI ACTIVE DE MANAGEMENT AL RISCULUI PREZENTAT DE SCH IMB ĂRILE

CLIMATICE .

ADAPTAREA ESTE ÎNTR -O MARE M ĂSURĂ O CHESTIUNE DE COERENłĂ POLITIC Ă, PLANIFICARE ŞI ACłIUNI CONSECVENTE ŞI COORDONATE . UNIUNEA EUROPEANĂ

TREBUIE SĂ ARATE MODUL ÎN CARE ADAPTAREA VA FI LUAT Ă ÎN CALCUL ÎN TOATE

POLITICILE SALE RELEVANTE . ASTFEL, EA VA OFERI UN EXEMPLU ŞI Î ŞI VA

INTENSIFICA COOPERAREA CU PARTENERII DIN ÎNTREAGA L UME ÎN VEDEREA

REUŞITEI ADAPT ĂRII LA ACEAST Ă AMENIN łARE MONDIAL Ă.

CARTE VERDE A UE SE CONCENTREAZĂ ASUPRA UNEI PRIME SERII DE POSIBILIT ĂłI

DE ACłIUNE PRIORITAR Ă LA NIVEL COMUNITAR , CARE INTRĂ ÎN SFERA DE

COMPETENłĂ A COMUNIT ĂłII . ÎN ACEST CONTEXT, POT FI LUATE IN CALCUL PATRU LINII DE ACTIUNE .

• În cazurile în care cunoştinŃele actuale sunt suficiente, trebuie elaborate strategii de adaptare pentru identificarea modului optim de alocare a resurselor şi a utilizării celei mai eficiente a acestora, care să ghideze acŃiunile, prin intermediul politicilor sectoriale şi de altă natură şi al fondurilor disponibile.

• Trebuie să recunoască dimensiunea externă a efectelor schimbărilor climatice şi a adaptării la acestea şi să formeze noi alianŃe cu parteneri din întreaga lume, în special din Ńările în curs de dezvoltare. Măsurile de adaptare trebuie coordonate cu Ńările învecinate, iar cooperarea cu organizaŃiile internaŃionale trebuie consolidată.

110/147

• Atunci când există importante lacune de cunoştinŃe, cercetarea, schimbul de informaŃii şi acŃiunile pregătitoare trebuie să reducă incertitudinile şi să extindă baza de cunoştinŃe. Integrarea rezultatelor cercetării în politici şi practici trebuie consolidată.

• Strategiile şi acŃiunile coordonate ar trebui să fie analizate şi discutate mai aprofundat, printre altele, în cadrul unui grup consultativ european privind adaptarea la schimbările climatice creat în cadrul Programului european privind schimbările climatice.

AcŃiunea imediată se referă la opŃiunile strategice din următoarele domenii:

– integrarea adaptării la schimbările climatice în momentul aplicării şi al modificării legislaŃiei şi politicilor actuale şi viitoare;

– integrarea adaptării în programele de finanŃare comunitară existente;

– elaborarea unor noi răspunsuri strategice.

Integrarea adaptării la schimbările climatice în momentul implementării legislaŃiei şi politicilor actuale şi viitoare

ADAPTAREA LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE Î ŞI VA FACE SIM łITE EFECTELE ASUPRA

UNUI MARE NUM ĂR DE DOMENII ALE POLITICII . ÎN CELE DE MAI JOS ESTE EXPUSĂ O

PREZENTARE GENERAL Ă INIłIAL Ă A MODULUI ÎN CARE ADAPTAREA LA

SCHIMBĂRILE CLIMATICE A FOST SAU AR PUTEA FI LUAT Ă ÎN CALCUL ÎN CADRUL

ACESTOR POLITICI . DEOARECE MULTE DINTRE ACESTE POLITICI SE BAZEAZ Ă PE

CADRUL LEGISLATIV , SUCCESUL ABORDĂRII PROBLEMEI ADAPT ĂRII DEPINDE DE

COOPERAREA CONSOLIDAT Ă DINTRE STATELE ÎN VEDEREA APLIC ĂRII ACESTORA .

Agricultura şi dezvoltarea rurală

AGRICULTURA SE VA CONFRUNTA CU NUMEROASE PROVOC ĂRI ÎN ANII URM ĂTORI , CUM AR FI CONCURENłA INTERNA łIONAL Ă, CONTINUAREA LIBERALIZ ĂRII POLITICII

COMERCIALE ŞI DECLINUL DEMOGRAFIC . SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VOR AGRAVA

ACESTE DIFICULT ĂłI ŞI VOR CREŞTE COMPLEXITATEA ŞI COSTURILE

PROVOCĂRILOR CU CARE NE VOM CONFRUNTA . SCHIMB ĂRILE CLIMATICE

PREVĂZUTE VOR AFECTA PRODUCłIA AGRICOL Ă, GESTIONAREA EFECTIVELOR DE

ANIMALE ŞI LOCALIZAREA CAPACIT ĂłILOR DE PRODUCłIE, ACESTEA CONSTITUIND

RISCURI IMPORTANTE PENTRU VENITURILE AGRICOLE ŞI DUCÂND LA ABANDONAREA

TERENURILOR ÎN ANUMITE P ĂRłI . DAT FIIND C Ă PRODUCłIA AGRICOL Ă ESTE DIN CE ÎN CE MAI VARIABIL Ă, SE VOR

AGRAVA RISCURILE PENTRU APROVIZIONAREA CU ALIMENTE LA NIVEL MONDIAL . ÎN

ACEST CONTEXT , ESTE NECESAR SĂ SE EVALUEZE EFECTELE POTEN łIALE ALE UNEI

EVENTUALE CRE ŞTERI A BIOMASEI PENTRU PRODUC łIA DE ENERGIE ASUPRA

REZERVELOR MONDIALE DE ALIMENTE . ODATĂ CU SCHIMBĂRILE CLIMATICE , ROLUL AGRICULTURII ŞI AL SILVICULTURII DE

FURNIZORI DE SERVICII ECOLOGICE ŞI ECOSISTEMICE VA AVEA O MAI MARE

IMPORTAN łĂ. M ANAGEMENTUL AGRICOL ŞI FORESTIER DEłIN UN ROL IMPORTANT ÎN CEEA CE

PRIVEŞTE, PRINTRE ALTELE , UTILIZAREA EFICIENT Ă A APEI ÎN ZONELE USCATE , PROTECłIA CURSURILOR DE APĂ ÎMPOTRIVA APORTURILOR EXCESIVE DE

111/147

SUBSTANłE NUTRITIVE , AMELIORAREA GESTION ĂRII INUNDA łIILOR , MENłINEREA ŞI

REABILITAREA PEISAJELOR MULTIFUNC łIONALE , CUM SUNT PAJIŞTILE CU O

IMPORTANT Ă VALOARE NATURAL Ă CARE OFERĂ UN HABITAT PENTRU NUMEROASE

SPECII, PERMIłÂND MIGRA łIA ACESTORA . PROMOVAREA UNOR TEHNICI DE MANAGEMENT FORESTIER CARE CONFERĂ

REZISTENłĂ LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE , A UNOR MĂSURI DE GESTIONARE A

SOLURILOR DESTINATE S Ă CONSERVE CARBONUL ORGANIC (CUM AR FI SISTEMELE

NO TILLAGE SAU MINIMUM TILLAGE ) ŞI PROTECłIA PAJI ŞTILOR PERMANENTE

REPREZINTĂ MĂSURI DE ATENUARE A EFECTELOR CARE AR TREBUI S Ă SPRIJINE, LA

RÂNDUL LOR , ADAPTAREA LA RISCURILE CARE DECURG DIN SCHIMB ĂRILE

CLIMATICE . RECENTELE REFORME ALE POLITICII AGRICOLE COMUNE (PAC) AU CONSTITUIT UN

PRIM PAS CĂTRE CREAREA UNUI CADRU PENTRU DEZVOLTAREA DURABIL Ă A

AGRICULTURII UNIUNII EUROPENE. ADAPTĂRILE ULTERIOARE ALE PAC ŞI

VERIFICAREA EFICIEN łEI ACESTEIA DIN 2008 AR PUTEA OFERI OCAZIA DE A

ANALIZA MODALIT ĂłILE OPTIME DE A INTEGRA MAI EFICIENT ADAPTAREA LA

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN PROGRAMELE DE SPRIJIN PENTRU AGRI CULTURĂ. INDUSTRIA ŞI SERVICIILE

SECTOARELE INDUSTRIEI ŞI SERVICIILOR SE VOR CONFRUNTA CU NECESITATEA DE A

SE ADAPTA LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ŞI VOR AVEA OPORTUNIT ĂłI DE A

INTRODUCE PE PIAłĂ PRODUSE ŞI SERVICII ÎN SPRIJINUL ACESTUI PROCES . SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VOR AFECTA SECTOARE ECONOMICE ŞI SERVICII CUM

SUNT CONSTRUCłIILE ŞI TURISMUL , POT DUCE LA RESTRUCTURĂRI ŞI POT CAUZA

PAGUBE INFRASTRUCTURII INDUSTRIALE . ÎNTREPRINDERILE VOR FI NEVOITE S Ă SE

ADAPTEZE LA NOILE CONDI łII , DE EXEMPLU PRIN INTEGRAREA NECESIT ĂłILOR DE

ADAPTARE LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ÎN PLANURILE DE AFACERI . Î N ACELA ŞI

TIMP , ESTE NECESAR SĂ SE EXPLOATEZE AVANTAJELE ASOCIATE ÎNTRE M ĂSURILE

DE ATENUARE ŞI CELE DE ADAPTARE . DE EXEMPLU , INVESTIłIILE ÎN DOMENIUL

IZOLA łIILOR REDUC , PE DE O PARTE, NEVOILE DE ÎNC ĂLZIRE ÎN TIMPUL IERNII ŞI ÎN

ACELA ŞI TIMP PROTEJEAZ Ă ÎMPOTRIVA C ĂLDURII EXCESIVE , REDUCÂND ASTFEL

CEREREA DE AER CONDIłIONAT ÎN VERILE MAI CALDE .

ENERGIA

EVOLUłIA CONDI łIILOR CLIMATICE VA DESCHIDE NOI POSIBILIT ĂłI , CUM SUNT

ENERGIA SOLARĂ ŞI ENERGIA FOTOVOLTAIC Ă. ÎN SCHIMB , VERILE MAI LUNGI ŞI MAI

USCATE AR PUTEA AFECTA ALTE SURSE DE ENERGIE , CA DE EXEMPLU ENERGIA

NUCLEARĂ ŞI HIDROENERGIA , DUCÂND ÎN ACELA ŞI TIMP LA CRE ŞTEREA CERERII DE

ELECTRICITATE PENTRU INSTALA łIILE DE AER CONDI łIONAT . ACEST FAPT

SUBLINIAZ Ă NECESITATEA DIVERSIFIC ĂRII SURSELOR DE ENERGIE , A DEZVOLT ĂRII

ENERGIILOR REGENERABILE , A UNEI MAI BUNE GESTION ĂRI A CERERII ŞI OFERTEI ŞI

A UNEI REłELE ELECTRICE CARE S Ă FACĂ FAłĂ FLUCTUAłIILOR MAI MARI ALE

CERERII ŞI ALE PRODUCłIEI DE ENERGIE ELECTRIC Ă. COMISIA PREGĂTEŞTE ÎN

PREZENT UN PLAN STRATEGIC PENTRU TEHNOLOGIILE ENERG ETICE , AL CĂRUI

OBIECTIV ESTE DE A ACCELERA INOVAREA ÎN ACEST DOMEN IU PENTRU A FACE FAłĂ

DUBLEI PROVOCĂRI A ATENU ĂRII EFECTELOR SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE ŞI A

112/147

ADAPTĂRII LA ACESTEA . CLĂDIRILE REPREZINT Ă UN ASPECT ESENłIAL . ACESTEA

CONSTITUIE EXEMPLE DE BAZ Ă ALE NECESITĂłII IMEDIATE DE ADAPTARE , PENTRU

A LE FACE MAI LOCUIBILE ÎNTR -UN CLIMAT MAI CALD ŞI PENTRU A REDUCE

CEREREA DE ENERGIE, CARE VA CONTRIBUI DE ASEMENEA LA ATENUAREA

EFECTELOR SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE . COMISIA VA ÎNCEPE , ÎN VIITORUL

APROPIAT , REVIZUIREA CADRULUI DE REGLEMENTARE RELEVANT , ÎN SPECIAL A

DIRECTIVEI PRIVIND PERFORMAN łA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR .

TRANSPORTURILE

ADAPTAREA INFRASTRUCTURII DE TRANSPORT EXISTENTE LA SCHIMBĂRILE

CLIMATICE , ASIGURÂND ÎN ACELA ŞI TIMP FUNC łIONAREA SA NEÎNTRERUPT Ă ŞI

SIGURĂ, VA PRESUPUNE INVESTIłII SUPLIMENTARE CONSIDERABILE . VA TREBUI CA

NOILE INFRASTRUCTURI DE TRANSPORT ŞI MIJLOACE DE TRANSPORT S Ă FIE

CONCEPUTE, ÎNCĂ DIN FAZA DE PROIECTARE , ÎN AŞA FEL ÎNCÂT SĂ REZISTE LA

SCHIMBĂRILE CLIMATICE . DE EXEMPLU , VARIA łIILE REGIMULUI HIDROLOGIC ŞI

ALE NIVELULUI APEI DE -A LUNGUL C ĂILOR FLUVIALE NAVIGABILE AU FOST DEJA

LUATE ÎN CONSIDERARE ÎN PROIECTAREA NAVELOR DE NAVI GAłIE INTERIOAR Ă. O

BUNĂ PLANIFICARE , CARE CUPRINDE ASPECTE LEGATE DE GESTIONAREA SPAłIULUI , CUM ESTE SELECłIA AMPLASAMENTELOR , AR TREBUI SĂ IA ÎN CALCUL EVOLU łIA

PRECONIZATĂ A SCHIMBĂRILOR CLIMATICE . DE ASEMENEA, AR FI UTIL Ă

ELABORAREA UNOR ORIENT ĂRI PRIVIND INTERPRETAREA LEGISLA łIEI

COMUNITARE ÎN VIGOARE , DESTINATE AUTORIT ĂłILOR PORTUARE ŞI

ADMINISTRATORILOR INFRASTRUCTURILOR DE NAVIGA łIE, ÎN SCOPUL ADAPTĂRII

ACESTOR INFRASTRUCTURI .

Sănătatea

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE , MANIFESTATE PRIN VALURI DE C ĂLDURĂ, DEZASTRE

NATURALE , POLUAREA AERULUI ŞI INFECłII TRANSMISE PRIN VECTORI AU , ÎN MOD

INCONTESTABIL , EFECTE NEGATIVE ASUPRA SĂNĂTĂłII . ACESTE EFECTE POT FI

AMPLIFICATE DE ALTI FACTORI DE STRES , DE EXEMPLU EXPUNEREA LA OZON SI

PARTICULE FINE DETERMINATA DE VALURILE DE CALDURA . DIVERSE PROIECTE

ELABORATE IN CADRUL PROGRAMELOR DE FINANTARE ALE UNIUNII EUROPENE (IN

SPECIAL PROGRAMUL COMUNITAR DIN DOMENIUL SANATATII PUBLICE SI

PROGRAMELE -CADRU DE CERCETARE) SE CONCENTREAZA ASUPRA EFECTELOR

VALURILOR DE CALDURA ASUPRA SANATATII UMANE , ASUPRA MASURILOR DE

SANATATE PUBLICA , PREVENIRII EFECTELOR ACUTE ASUPRA SANATATII DATORA TE

UNOR CONDITII METEOROLOGICE DIFERITE SI A STRATEGII LOR DE ADAPTARE DIN

DOMENIUL SANATATII . EVALUAREA INTERMEDIARA A PLANULUI DE ACTIUNE

EUROPEAN PENTRU MEDIU SI SANATATE (2004-2010) INCLUDE , DE ASEMENEA, RECOMANDARI PRIVIND MASURILE ADECVATE CARE AR TREBU I LUATE .

SANATATEA ANIMALA PREZINTA UN GRAD MARE DE PROBABILI TATE DE A FI

AFECTATA DE CONSECINTELE SCHIMBARILOR CLIMATICE ASU PRA CONDITIILOR DE

TRAI SI DE CRESTEREA POTENTIALA A BOLILOR INFECTIOA SE TRANSMISIBILE . SCHIMBARILE CLIMATICE POT AVEA CONSECINTE DIRECTE SA U INDIRECTE ASUPRA

BOLILOR ANIMALE TRANSMISE PRIN VECTORI .

113/147

ADAPTAREA REPREZINTA O STRATEGIE ESENTIALA PENTRU A ASIGURA FAPTUL CA

EVENTUALELE EFECTE ALE SCHIMBARILOR CLIMATICE ASUPR A SANATATII SUNT

REDUSE SI MENTINUTE LA UN NIVEL MINIM . FAPTUL CA ACESTE EFECTE SE

AMPLIFICA INTR -UN RITM RAPID SI PERICULOS , AR TREBUI SA EXAMINEZE DIVERSE

ASPECTE ALE MORTALITATII SI MORBIDITATII DATORATE S CHIMBARILOR

CLIMATICE , IN SPECIAL MODIFICARILOR MODURILOR DE TRANSMITERE A

ANUMITOR BOLI INFECTIOASE ALE OAMENILOR SI ANIMALEL OR, MODIFICARILOR

RASPANDIRII ALERGENILOR PE CALEA AERULUI DATORATE S CHIMBARILOR

ATMOSFERICE SI RISCURILOR PREZENTATE DE RADIATIILE ULTRAVIOLETE , IN

CONDITIILE IN CARE SCHIMBARILE CLIMATICE INTARZIE R EFACEREA STRATULUI DE

OZON STRATOSFERIC.

VA TREBUI CA REGLEMENTARILE DIN DOMENIUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI , AL SANATATII PUBLICE , AL ALIMENTELOR SI AL HRANEI PENTRU ANIMALE SA FIE

EXAMINATE SI ADAPTATE ASTFEL INCAT SA LIMITEZE VULN ERABILITATEA LA

SCHIMBARILE CLIMATICE . COMITETELE ŞTIIN łIFICE ŞI AGENłIILE SĂ FURNIZEZE

INFORMA łII REFERITOARE LA RISCURILE SPECIFICE PENTRU S ĂNĂTATE ASOCIATE

CU SCHIMBĂRILE CLIMATICE .

Apa

DIRECTIVA -CADRU PRIVIND APA STABILE ŞTE UN CADRU COERENT PENTRU

GESTIONAREA INTEGRAT Ă A RESURSELOR DE APĂ. ACEASTA NU ABORDEAZĂ ÎNSĂ

DIRECT CHESTIUNEA SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE . PROVOCAREA VA FI ACEEA DE A

ÎNCORPORA MĂSURILE REFERITOARE LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ÎN CADRUL

PUNERII ÎN APLICARE A ACESTEIA , ÎNCEPÂND CU PRIMUL CICLU DE PLANIFICARE

PENTRU 2009. M AI CONCRET , INSTRUMENTELE ECONOMICE ŞI PRINCIPIUL

„ UTILIZATORUL PL ĂTEŞTE” AR TREBUI APLICATE ÎN TOATE SECTOARELE , INCLUSIV

CEL AL LOCUIN łELOR, AL TRANSPORTURILOR , AL ENERGIEI , AL AGRICULTURII ŞI AL

TURISMULUI . ASTFEL SE VOR CREA STIMULENTE PUTERNICE PENTRU REDUC EREA

CONSUMULUI DE APĂ ŞI EFICIENTIZAREA UTILIZ ĂRII ACESTEIA .

ESTE EXTREM DE IMPORTANT S Ă EXISTE O GESTIONARE DURABIL Ă A CERERII . TARIFAREA INADECVAT Ă A APEI , AMENAJAREA INCOERENT Ă A TERITORIULUI ŞI O

DISTRIBUłIE NECORESPUNZĂTOARE A APEI DUC AUTOMAT LA O UTILIZARE

EXCESIVĂ. APLICAREA UNOR POLITICI TARIFARE EFICIENTE , STABILIREA UNEI

PRIORIT ĂłI PENTRU ECONOMISIREA APEI ŞI AMELIORAREA EFICIEN łEI ÎN TOATE

SECTOARELE CONSTITUIE DEJA ELEMENTELE ESEN łIALE ALE ABORD ĂRII ACESTEI

PROBLEME . Î N MOD SIMILAR , LEGISLA łIA PROPUSĂ PRIVIND EVALUAREA ŞI

GESTIONAREA INUNDA łIILOR SE VA CONCENTRA ASUPRA PREVENIRII , PROTECłIEI ŞI

PREGĂTIRII . PUNEREA ÎN APLICARE TREBUIE S Ă INCLUDĂ EVALUAREA AMPLORII

FENOMENELOR EXTREME CARE S -AR PUTEA PRODUCE ÎN VIITOR , ÎN SCOPUL

REDUCERII RISCURILOR . ESTE NECESAR SĂ SE ACORDE PRIORITATE M ĂSURILOR

„ BLÂNDE ” NESTRUCTURALE , ŞI ANUME UTILIZ ĂRII CÂT MAI LARGI A PROCESELOR

NATURALE PENTRU REDUCEREA RISCURILOR DE INUNDA łII , DE EXEMPLU

UTILIZAREA ZONELOR UMEDE , MAXIMIZAREA CAPACIT ĂłILOR DE RETEN łIE LA

SURSĂ, UTILIZAREA DURABIL Ă A TERENURILOR ŞI O PLANIFICARE SPA łIAL Ă CARE

SĂ LIMITEZE EXPUNEREA ŞI VULNERABILITATEA . DISPOZITIVELE STRUCTURALE

„ DURE” DE PROTECłIE VOR RĂMÂNE ÎNSĂ ELEMENTE IMPORTANTE ÎN LUPTA

ÎMPOTRIVA INUNDA łIILOR DE PROPORłII .

114/147

MEDIUL MARIN ŞI PESCUITUL

STRATEGIA PRIVIND MEDIUL MARIN ŞI LEGISLA łIA CONEXĂ, CARE VOR CONSTITUI

PILONUL DE MEDIU AL POLITICII MARITIME , VOR INTEGRA SCHIMB ĂRILE

CLIMATICE ŞI MĂSURILE DE ADAPTARE ÎN PROGRAMELE ŞI PLANURILE DE PUNERE

ÎN APLICARE .

ASIGURAREA DURABILIT ĂłII STOCURILOR DE PE ŞTE CONSTITUIE UN OBIECTIV

IMPORTANT AL POLITICII COMUNE ÎN DOMENIUL PESCUITUL UI . SCHIMB ĂRILE

CLIMATICE POT AFECTA TIPURILE DE DISTRIBU łIE ŞI ABUNDENłA SPECIILOR , DE LA

PLANCTON PÂNĂ LA ANIMALELE DE PRAD Ă, IAR ACEASTA AR PUTEA DUCE LA

MODIFIC ĂRI MAJORE ALE FUNC łIILOR ECOSISTEMELOR ŞI ALE DISTRIBU łIEI

GEOGRAFICE A STOCURILOR . M ODIFIC ĂRILE ÎNSEMNATE ALE TEMPERATURII APEI

AR PUTEA AVEA , DE ASEMENEA, UN IMPACT PUTERNIC ASUPRA ACVACULTURII . MĂSURILE DE ADAPTARE NECESARE AR TREBUI SĂ SE REFLECTE PE DEPLIN ÎN

IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR ACTUALE .

Ecosistemele şi biodiversitatea

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VOR AFECTA CONSIDERABIL ECONOMIILE ŞI SOCIETĂłILE

PRIN IMPACTUL PE CARE ÎL VOR AVEA ASUPRA ECOSISTEME LOR, MAI PRECIS

ASUPRA PATRIMONIULUI NATURAL , A BIODIVERSIT ĂłII ŞI A CONTINUIT ĂłII

SERVICIILOR FURNIZATE DE ECOSISTEMELE TERESTRE , DE APĂ DULCE ŞI MARINE . ACEST LUCRU SE DATOREAZĂ FAPTULUI C Ă O MARE PARTE A EFECTELOR

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA OMULUI SE PRODUC PRIN INTERM EDIUL

SISTEMELOR NATURALE . ECOSISTEMELE SĂNĂTOASE VOR FI MAI REZISTENTE LA

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI , PRIN URMARE , MAI CAPABILE DE A CONTINUA S Ă

FURNIZEZE SERVICIILE ECOSISTEMICE DE CARE DEPIND PR OSPERITATEA ŞI

BUNĂSTAREA NOASTRĂ. ELE SE AFLĂ ÎN CENTRUL ORIC ĂREI POLITICI DE ADAPTARE . ÎN CONSECINłĂ, PRESIUNILE „ CLASICE ” CARE PROVOACĂ FRAGMENTAREA , DEGRADAREA , SUPRAEXPLOATAREA ŞI POLUAREA ECOSISTEMELOR TREBUIE

REDUSE („ IMUNIZAREA ECOSISTEMELOR LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ”).

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VOR AVEA EFECTE PROFUNDE ASUPRA COMP ONENTELOR

FIZICE ŞI BIOLOGICE ALE ECOSISTEMELOR , ŞI ANUME APA , SOLUL, AERUL ŞI

BIODIVERSITATEA . PENTRU FIECARE DINTRE ACESTE DOMENII EXIST Ă SAU SE AFLĂ

ÎN PREGĂTIRE DISPOZI łII ŞI POLITICI COMUNITARE . VA TREBUI CA ACESTEA SĂ FIE

PUSE ÎN APLICARE ÎN TIMP UTIL PENTRU A PERMITE O AC łIUNE RAPIDĂ ÎN SCOPUL

CONSOLIDĂRII REZISTEN łEI ECOSISTEMELOR LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE . CONSERVAREA UNOR ECOSISTEME ÎN BUNĂ STARE DE SĂNĂTATE ŞI DE

FUNCłIONARE VA FI ÎNS Ă FOARTE DIFICIL Ă, DEOARECE SCHIMBĂRILE CLIMATICE

AR PUTEA ZĂDĂRNICI EFORTURILE TRECUTE ŞI ACTUALE . PRIN URMARE , ESTE

POSIBIL SĂ FIE NEVOIE DE ADAPTAREA ANUMITOR POLITICI .

APLICAREA EFICIENT Ă A COMUNICĂRII DIN 2006 PRIVIND BIODIVERSITATEA ŞI A

PLANULUI DE AC łIUNE AL UE PÂNĂ ÎN 2010 ŞI ULTERIOR VA CONTRIBUI ÎN MOD

SEMNIFICATIV LA CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA BIODIVERSIT ĂłII ŞI A

ECOSISTEMELOR . ACCENTUL TREBUIE PUS PE URMĂTOARELE OBIECTIVE : ASIGURAREA INTEGRIT ĂłII , COERENłEI ŞI CONECTIVIT ĂłII RE łELEI NATURA 2000,

115/147

CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA BIODIVERSIT ĂłII ŞI A SERVICIILOR ECOSISTEMICE

ÎN MEDIUL RURAL ÎN SENS LARG ŞI ÎN MEDIUL MARIN , ASIGURAREA

COMPATIBILIT ĂłII DEZVOLT ĂRII REGIONALE ŞI TERITORIALE CU BIODIVERSITATEA , REDUCEREA EFECTELOR NEDORITE ALE SPECIILOR EXOTICE INVADATOARE .

UTILIZAREA DURABIL Ă ÎNSEAMNĂ CĂ DEZVOLTAREA ŞI EXPLOATAREA NU TREBUIE

SĂ AIBĂ DREPT REZULTAT DIMINUAREA PATRIMONIULUI NATURAL SA U

DEGRADAREA SERVICIILOR ECOSISTEMICE . ÎN ACEST CONTEXT, ESTE IMPORTANT

SĂ EXISTE MĂSURI COMPENSATORII PENTRU A GARANTA FAPTUL C Ă PROIECTELE DE

DEZVOLTARE CONSERV Ă PATRIMONIUL NATURAL . ANALIZELE RAPORTULUI COST -BENEFICIU ŞI STUDIILE DE IMPACT AR TREBUI S Ă IA ÎN CALCUL ŞI SĂ INTERNALIZEZE

ÎN MOD PROGRESIV ŞI SISTEMATIC COSTURILE DE MEDIU AFERENTE DEGRAD ĂRII

ECOSISTEMELOR .

Alte resurse naturale

PROGRAMELE FOREST FOCUS 2003-2006 INCLUD REALIZAREA DE STUDII PRIVIND

ANTICIPAREA MODIFIC ĂRILOR ÎN CEEA CE PRIVE ŞTE CREŞTEREA PĂDURILOR , STOCURILE DE CARBON ŞI MIGRA łIA SPECIILOR DE COPACI . TREBUIE PROMOVATE

PROGRAMELE DE MONITORIZARE A P ĂDURILOR ŞI A SOLULUI LA NIVEL COMUNITAR , DEOARECE PE BAZA REZULTATELOR ACESTORA TREBUIE ELAB ORATE MĂSURILE DE

INTERVEN łIE NECESARE. PLANUL DE AC łIUNE PENTRU PĂDURI INCLUDE ACTIVIT ĂłI

DE CERCETARE ŞI FORMARE ÎN DOMENIUL ADAPT ĂRII , AL EVALU ĂRII EFECTELOR ŞI

AL SCHIMBULUI DE PRACTICI ŞI PROMOVEAZ Ă UN MANAGEMENT FORESTIER MAI

FAVORABIL CONSERV ĂRII CARBONULUI , SIMILAR GESTION ĂRII SOLURILOR ÎN CEEA

CE PRIVEŞTE ATENUAREA ŞI ADAPTAREA .

STRATEGIA REFERITOARE LA SOLURI ŞI LEGISLA łIA AFERENT Ă ACESTEIA AU DREPT

OBIECTIV PROTEJAREA FUNC łIILOR SOLULUI ÎN ÎNTREAGA UNIUNE EUROPEANĂ. ZONELE AFLATE ÎN PERICOL DE PIERDERE A MATERIEI ORGA NICE TREBUIE

IDENTIFICATE , ASTFEL ÎNCÂT SCHIMB ĂRILE CLIMATICE S Ă POATĂ FI LUATE ÎN

CALCUL ÎN PROGRAMELE DESTINATE ELIMIN ĂRII TENDIN łELOR CARE NU AU UN

CARACTER DURABIL . PIERDEREA NETĂ DE MATERIE ORGANIC Ă ÎN CONDIłII DE

ÎNCĂLZIRE A CLIMEI CONSTITUIE O PREOCUPARE MAJOR Ă, DAT FIIND C Ă SOLUL

REPREZINTĂ CEA MAI MARE REZERV Ă TERESTRĂ DE CARBON.

STRATEGIA TEMATIC Ă PRIVIND UTILIZAREA DURABIL Ă A RESURSELOR NATURALE

ARE OBIECTIVUL DE A REDUCE EFECTELE NEGATIVE ALE UT ILIZ ĂRII RESURSELOR

ÎNTR -O ECONOMIE ÎN CRE ŞTERE ŞI DE A AMELIORA EFICIENTIZAREA ACESTORA , PRINTR-O ABORDARE DIN PERSPECTIVA CICLULUI DE VIA łĂ. SCHIMB ĂRILE

CLIMATICE DUC LA SC ĂDEREA RESURSELOR NATURALE , AGRAVÂND ASTFEL

EFECTELE UTILIZ ĂRII RESURSELOR ASUPRA MEDIULUI . PLANUL DE AC łIUNE

PRIVIND CONSUMUL ŞI PRODUCłIA DURABILE , CARE URMEAZ Ă SĂ FIE ADOPTAT , VA

EXAMINA AC łIUNILE POSIBILE PENTRU AMELIORAREA COEREN łEI POLITICILOR ÎN

VIGOARE ŞI PENTRU REDUCEREA UTILIZ ĂRII DE RESURSE ŞI DE ENERGIE .

Chestiuni interdisciplinare

I MUNIZAREA ÎMPOTRIVA SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE („ CLIMATE PROOFING”)

TREBUIE INTEGRAT Ă ÎN DIRECTIVA PRIVIND EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA

116/147

MEDIULUI ŞI ÎN CEA PRIVIND EVALUAREA STRATEGIC Ă DE MEDIU . EVALUAREA

IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI , EVALUAREA STRATEGIC Ă DE MEDIU ŞI EVALUAREA

IMPACTULUI POLITICILOR TREBUIE S Ă ABORDEZE IMPACTUL ASUPRA

ECOSISTEMELOR CU AJUTORUL UNOR INSTRUMENTE CARE S Ă INTERNALIZEZE

COSTURILE PAGUBELOR SUFERITE DE PATRIMONIUL NATURAL ŞI DE SERVICIILE

ECOSISTEMICE .

RECOMANDAREA PRIVIND MANAGEMENTUL INTEGRAT AL ZONEI DE COASTĂ

(ICZM) INVIT Ă LA O ABORDARE STRATEGIC Ă A AMENAJ ĂRII ŞI MANAGEMENTULUI

ZONELOR DE COASTĂ. ZONELE DE COASTĂ SUNT DIN CE ÎN CE MAI EXPUSE

RISCURILOR AFERENTE SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE ŞI AR TREBUI SĂ SE AFLE ÎN

CENTRUL M ĂSURILOR DE ATENUARE ŞI ADAPTARE . O ABORDARE COERENTĂ ŞI

INTEGRAT Ă A AMENAJ ĂRII ŞI MANAGEMENTULUI ZONELOR DE COAST Ă AR TREBUI

SĂ OFERE UN CONTEXT PROPICE SINERGIILOR ŞI SĂ TRATEZE CHESTIUNEA

EVENTUALELOR INCONSECVEN łE DINTRE DEZVOLTAREA ECONOMIC Ă A ZONELOR

DE COASTĂ ŞI ADAPTAREA NECESAR Ă LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE . ESTE NECESAR

SĂ SE FURNIZEZE ORIENTĂRI ÎN MATERIE DE AMENAJARE ŞI MANAGEMENT ŞI SĂ SE

APLICE CELE MAI BUNE PRINCIPII ŞI PRACTICI PENTRU ELABORAREA ABORD ĂRILOR

ŞI A STRATEGIILOR .

Integrarea adaptării în programele de finanŃare comunitară existente

LA ELABORAREA PROGRAMELOR FINANTARE , STATELE TREBUIE SĂ IA ÎN CALCUL

ACTIVIT ĂłILE DE ADAPTARE . ACEST LUCRU ESTE IN SPECIAL VALABIL PENTRU

PROIECTELE DE INFRASTRUCTURA . M ARILE INFRASTRUCTURI CUM SUNT PODURILE , PORTURILE SI AUTOSTRAZILE AU O DURATA DE VIATA DE 80-100 DE ANI , DE ACEEA

INVESTITIILE EFECTUATE IN PREZENT TREBUIE SA TINA C ONT PE DEPLIN DE

CONDITIILE PREVAZUTE . CLĂDIRILE ŞI ALTE INFRASTRUCTURI CONCEPUTE S Ă

DUREZE 20-50 DE ANI VOR TREBUI SĂ REZISTE, DE ASEMENEA, ÎN CONDIłIILE

CLIMATICE DIN VIITOR . INVESTIłII CARE SUNT OPTIME ÎN CONDI łIILE ACTUALE NU

VOR FI ÎN MOD NECESAR VIABILE DIN PUNCT DE VEDERE E CONOMIC ÎN CONTEXTUL

CONDIłIILOR CLIMATICE VIITOARE SAU DAC Ă SE IAU ÎN CALCUL EFECTELE

ACESTORA ASUPRA ECOSISTEMELOR . DE ACEEA, INVESTI łIILE PE TERMEN MEDIU ŞI

LUNG AR TREBUI SĂ FIE IMUNE LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE . DE EXEMPLU , ÎN

łĂRILE DE JOS CUNOŞTINłELE CELE MAI RECENTE REFERITOARE LA EFECTELE

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA CURSURILOR DE AP Ă ŞI A CREŞTERII NIVELULUI

MĂRII SUNT LUATE DEJA ÎN CONSIDERARE LA PROIECTAREA I NFRASTRUCTURILOR . ÎN STATELE UNITE , ARHITEC łII INCLUD O CRE ŞTERE CU UN METRU A NIVELULUI

MĂRII PENTRU PROIECTAREA PODURILOR ÎN REGIUNILE DE CO ASTĂ.

Elaborarea unor noi răspunsuri strategice

EFECTELE SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE SE VOR FACE SIM łITE DIRECT SAU INDIRECT

ASUPRA UNEI SERII DE POLITICI . ESTE NECESAR SĂ SE EFECTUEZE O VERIFICARE

SISTEMATIC Ă A MODULUI ÎN CARE SCHIMB ĂRILE CLIMATICE VOR AFECTA TOATE

DOMENIILE DE AC łIUNE ŞI LEGISLA łIA COMUNITAR Ă, CARE SĂ FIE COMPLETAT Ă DE

ACłIUNI CONCRETE .

DE EXEMPLU , ESTE NEVOIE DE ACłIUNI SPECIFICE PRIVIND CODURILE ŞI METODELE

DE CONSTRUCłIE ŞI CULTURILE REZISTENTE LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE . ADAPTAREA CONSTITUIE DE ASEMENEA O OPORTUNITATE PENT RU INOVARE ŞI

117/147

NOILE TEHNOLOGII , PREZENTÂND UN POTENłIAL CRESCUT PENTRU EXPORTUL

SOLUłIILOR TEHNOLOGICE DEZVOLTATE . ACEST ASPECT TREBUIE EXAMINAT ÎN

STRÂNSĂ COOPERARE CU SECTORUL PRIVAT .

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ŞI EFECTELE ACESTORA , CUM AR FI PAGUBELE

MATERIALE , ÎNTRERUPEREA ACTIVIT ĂłII ÎNTREPRINDERILOR SAU INCENDIILE

FORESTIERE PREZINTĂ UN RISC FINANCIAR RIDICAT PENTRU PERSOANE FIZICE , ÎNTREPRINDERI ŞI SECTORUL FINANCIAR . SERVICIILE FINANCIARE ŞI PIEłELE DE

ASIGURĂRI VOR FI NEVOITE S Ă GĂSEASCĂ SOLUłII INOVATOARE PENTRU A

RĂSPUNDE ÎN MOD EFICIENT EXPUNERII DIN CE ÎN CE MAI M ARI LA RISCURILE

LEGATE DE SCHIMB ĂRILE CLIMATICE . Î N PREZENT EXISTĂ PE PIAłĂ NOI PRODUSE

FINANCIARE , CUM SUNT INSTRUMENTELE FINANCIARE DERIVATE CLIMATI CE SAU

OBLIGA łIUNILE PENTRU CATASTROF Ă; ESTE NECESAR CA ACEST TIP DE PRODUSE SĂ

FIE DEZVOLTATE . PRIN URMARE , ESTE NECESARĂ O INTEGRARE MAI PROFUND Ă A

PIEłELOR DE ASIGURĂRI ÎN CADRUL POLITICII PRIVIND SERVICIILE FINANCIA RE ŞI

AL DIRECTIVEI „SOLVABILITATE II”, DEOARECE ACEASTA OFERĂ MAI MULTE

POSIBILIT ĂłI , ATÂT ÎN CEEA CE PRIVE ŞTE OFERTA , CÂT ŞI ÎN CEEA CE PRIVE ŞTE

CEREREA DE PRODUSE DE ASIGURARE. Î N PLUS, ESTE NECESARĂ O ANALIZ Ă A

STRUCTURII VIITOARE A FONDURILOR PUBLICE ŞI PRIVATE EXISTENTE PENTRU

DEZASTRE NATURALE , INCLUSIV A FONDULUI DE SOLIDARITATE .

PLANIFICAREA SPA łIAL Ă A TERITORIULUI AR PUTEA OFERI UN CADRU INTEGRAT

PENTRU A FACE LEGĂTURA ÎNTRE EVALUAREA VULNERABILIT ĂłII ŞI A RISCULUI ŞI

CAPACIT ĂłILE ŞI STRATEGIILE DE ADAPTARE , FACILITÂND ASTFEL IDENTIFICAREA

OPłIUNILOR ÎN MATERIE DE POLITIC Ă ŞI A STRATEGIILOR RENTABILE . ESTE

INDICAT S Ă SE IA ÎN CONSIDERARE POSIBILITATEA DE A SE INTRODU CE FORMULE DE

FINANłARE INOVATOARE DEDICATE ADAPT ĂRII PENTRU A SPRIJINI

IMPLEMENTAREA STRATEGIILOR DE ADAPTARE COORDONATE , ÎN SPECIAL ÎN

REGIUNILE ŞI SEGMENTELE DE SOCIETATE CELE MAI VULNERABILE , STABILIREA ŞI

COORDONAREA UNOR CADRE ŞI PLATFORME DE EVALUARE SAU A UNOR RE łELE DE

SCHIMB DE INFORMA łII .

SCHIMB ĂRILE CLIMATICE REPREZINT Ă O PROVOCARE MAJORĂ PENTRU REDUCEREA

SĂRĂCIEI ÎN łĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI AMENIN łĂ SĂ DISTRUGĂ O MARE

PARTE DIN REALIZ ĂRILE ÎN MATERIE DE DEZVOLTARE . COMUNIT ĂłILE SĂRACE DIN

ACESTE łĂRI DEPIND ÎN MARE M ĂSURĂ DE UTILIZAREA DIRECT Ă A RESURSELOR

NATURALE LOCALE . ACESTEA DISPUN DE MIJLOACE REDUSE DE SUBZISTENłĂ ŞI DE

O CAPACITATE LIMITAT Ă DE A FACE FAłĂ VARIABILIT ĂłII CLIMATICE ŞI

DEZASTRELOR NATURALE . łĂRILE CELE MAI PU łIN DEZVOLTATE DIN AFRICA , ANUMITE REGIUNI ALE AMERICII LATINE ŞI ASIEI , PRECUM ŞI MICILE STATE

INSULARE , VOR FI AFECTATE CEL MAI PUTERNIC . SCHIMB ĂRILE CLIMATICE AR

PUTEA PROVOCA DISLOCĂRI MASIVE DE POPULA łII , INCLUSIV ÎN REGIUNI

ÎNVECINATE CU EUROPA.

FIIND RESPONSABILE DE CEA MAI MARE PARTE A EMISIILOR ANTROPICE DE GAZE CU

EFECT DE SERĂ ACUMULATE DE -A LUNGUL TIMPULUI ÎN ATMOSFER Ă, łĂRILE

DEZVOLTATE VOR FI NEVOITE S Ă SPRIJINE MĂSURILE DE ADAPTARE DIN łĂRILE ÎN

CURS DE DEZVOLTARE . ADAPTAREA VA FI FUNDAMENTAL Ă PENTRU A GARANTA

ÎNDEPLINIREA , DUPĂ ANUL 2015, A OBIECTIVELOR MILENIULUI PENTRU

118/147

DEZVOLTARE , DEFINITE DE ORGANIZA łIA NAłIUNILOR UNITE , ÎN SPECIAL ÎN

AFRICA SUBSAHARIAN Ă. TREBUIE SĂ ANALIZEZE MAI PROFUND MODALIT ĂłILE DE

INTEGRARE A ADAPT ĂRII LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ÎN POLITICILE EXTERNE ŞI ÎN

INSTRUMENTELE DE FINAN łARE ACTUALE ŞI , DACĂ ESTE CAZUL, SĂ ELABOREZE NOI

POLITICI . ESTE NECESAR CA UNIUNEA EUROPEANĂ SĂ ÎMPĂRTĂŞEASCĂ

EXPERIENłA SA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE MĂSURILE DE ADAPTARE CU GUVERNELE

łĂRILOR ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI SĂ LE OFERE ACESTORA ASISTENłĂ PENTRU

ELABORAREA UNOR STRATEGII PROPRII LA FEL DE CUPRINZ ĂTOARE. ADAPTAREA

AR TREBUI , DE ASEMENEA, SĂ FIE INCLUSĂ ÎN STRATEGIILE DE REDUCERE A

SĂRĂCIEI (DOCUMENTUL STRATEGIC PENTRU REDUCEREA S ĂRĂCIEI , DSRS), PRECUM ŞI ÎN PLANIFICAREA DEZVOLT ĂRII ŞI STABILIREA BUGETULUI . PARTENERIATELE EXISTENTE , CUM SUNT CELE ÎNCHEIATE CU CHINA , I NDIA ŞI

BRAZILIA , CONSTITUIE O BAZ Ă ADECVATĂ PENTRU LĂRGIREA COOPERĂRII UNIUNII

EUROPENE CU łĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE PE TEMA SCHIMB ĂRILOR

CLIMATICE .

POLITICILE ŞI PROGRAMELE DE ADAPTARE DIN łĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE SE

POT PREZENTA SUB DIVERSE FORME, ÎN FUNCłIE DE NEVOILE SPECIFICE ALE łĂRII

RESPECTIVE, CUM AR FI DIVERSIFICAREA AGRICULTURII SAU A MIJLOA CELOR DE

SUBZISTENłĂ, ÎMBUNĂTĂłIREA AMENAJ ĂRII TERITORIULUI ŞI REÎMP ĂDURIREA , CONSOLIDAREA PROTECłIEI ZONELOR DE COAST Ă ŞI A ZONELOR UMEDE ŞI

ECOSISTEMELOR COSTIERE , SAU CONSOLIDAREA MECANISMELOR DE PREVENIRE A

DEZASTRELOR . SUNT NECESARE MĂSURI ENERGICE, BAZATE PE REDUCEREA

PRESIUNILOR CONVENłIONALE ASUPRA ECOSISTEMELOR , PENTRU A LE FACE MAI

REZISTENTE LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE , ALĂTURI DE MĂSURI DE IMUNIZARE LA

SCHIMBĂRILE CLIMATICE , PENTRU A ASIGURA VIABILITATEA INVESTI łIILOR .

x.2. Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile ÎN CADRUL ACESTEI POLITICI DIN DOMENIUL ENERGIEI , SECTORUL ENERGIEI

REGENERABILE SE REMARCA PRIN CAPACITATEA SA DE A RE DUCE EMISIILE DE GAZE

CU EFECT DE SERA SI POLUAREA, DE A EXPLOATA SURSELE DE ENERGIE LOCALE SI

DESCENTRALIZATE SI DE A STIMULA INDUSTRIILE DE INAL TA TEHNOLOGIE LA NIVEL

MONDIAL . SURSELE DE ENERGIE REGENERABILE SUNT IN MARE MASURA INDIGENE , NU SE

BAZEAZA PE DISPONIBILITATEA IN VIITOR A SURSELOR CONVENTIONALE DE ENERGIE, IAR

NATURA LOR PREDOMINANT DESCENTRALIZATA FACE CA ECON OMIILE NOASTRE SA

FIE MAI PUTIN VULNERABILE IN FATA ALIMENTARII CU EN ERGIE VOLATILA . PRIN

URMARE , ELE CONSTITUIE UN ELEMENT CHEIE AL UNUI VIITOR ENE RGETIC

DURABIL . DEFINI łII A) „ ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE” INSEAMNA SURSE DE ENERGIE

REGENERABILE NONFOSILE : EOLIANA , SOLARA, GEOTERMALA , A VALURILOR , MAREMOTRICA , HIDROELECTRICA , BIOMASA , GAZ DE FERMENTARE A DESEURILOR , GAZ PROVENIT

DIN INSTALATIILE DE EPURARE A APELOR UZATE SI BIOGAZ ;

119/147

B) „ BIOMASA” INSEAMNA FRACTIUNEA BIODEGRADABILA A PRODUSELOR , DESEURILOR SI REZIDUURILOR DIN AGRICULTURA (INCLUSIV SUBSTANTE VEGETALE SI ANIMALE ), SILVICULTURA SI INDUSTRIILE CONEXE , PRECUM SI FRACTIUNEA BIODEGRADABILA A DESEURILOR INDUSTRIALE SI MUNICIPALE ; C) „ CONSUM FINAL DE ENERGIE” INSEAMNA PRODUSE ENERGETICE FURNIZATE IN

SCOPURI ENERGETICE INDUSTRIEI DE PRELUCRARE , TRANSPORTURILOR , GOSPODARIILOR , SERVICIILOR , AGRICULTURII , SILVICULTURII SI PESCUITULUI , INCLUSIV CONSUMUL DE ENERGIE SI

CALDURA REALIZAT DE CATRE SECTORUL ENERGETIC PENTRU PRODUCT IA DE ELECTRICITATE

SI CALDURA , INCLUSIV PIERDERILE DE ELECTRICITATE SI CALDURA PE PARCURSUL DISTRIBUTIEI ; D) „ INCALZIRE SAU RACIRE URBANA” INSEAMNA DISTRIBUTIA DE ENERGIE TERMICA

SUB FORMA DE ABUR , APA FIERBINTE SAU LICHIDE RACITE , DE LA O SURSA CENTRALA DE PRODUCłIE, PRINTR-O REłEA, CĂTRE MAI MULTE CL ĂDIRI , ÎN SCOPUL UTILIZ ĂRII

ACESTEIA PENTRU ÎNCĂLZIREA SAU R ĂCIREA SPAłIILOR SAU A PROCESELOR ; E) „ BIOLICHIDE ” ÎNSEAMNĂ COMBUSTIBIL LICHID UTILIZAT ÎN SCOPURI

ENERGETICE ŞI PRODUS DIN BIOMASĂ; F) „ BIOCOMBUSTIBILI ” ÎNSEAMNĂ COMBUSTIBIL LICHID SAU GAZOS PENTRU

TRANSPORT, PRODUS DIN BIOMASA; G) „ GARANTIE DE ORIGINE” INSEAMNA UN DOCUMENT ELECTRONIC CARE ARE

FUNCTIA DE A FURNIZA DOVADA C Ă O CANTITATE DE ENERGIE DAT Ă A FOST PRODUSĂ DIN SURSE REGENERABILE ; H) „ SISTEM DE SPRIJIN” ÎNSEAMNĂ UN SISTEM, DATORAT INTERVEN łIEI PE PIA łĂ A

UNUI STAT MEMBRU , DESTINAT SĂ AJUTE ENERGIA DIN SURSE REGENERABILE SĂ GĂSEASCĂ O

PIAłĂ PRIN REDUCEREA COSTURILOR DE PRODUCłIE ALE ACESTEI ENERGII , PRIN

CREŞTEREA PREłULUI LA CARE ACEASTA POATE FI VÂNDUT Ă SAU PRIN MĂRIREA , PRIN INTERMEDIUL UNOR

OBLIGA łII REFERITOARE LA ENERGIA REGENERABIL Ă SAU ÎN ALT MOD , A VOLUMULUI

ACHIZI łIONAT DE ACEST TIP DE ENERGIE ; I) „ OBLIGAłIE REFERITOARE LA ENERGIA REGENERABILĂ” ÎNSEAMNĂ UN SISTEM DE

SPRIJIN NAłIONAL CARE IMPUNE PRODUC ĂTORILOR DE ENERGIE SĂ INCLUDĂ ÎN PRODUCłIA

LOR O ANUMITA PROPORTIE DE ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE , CARE IMPUNE

FURNIZORILOR DE ENERGIE SA INCLUDA IN FURNIZAREA DE ENERGIE O AN UMITA PROPORTIE DE

ENERGIE

120/147

DIN SURSE REGENERABILE SAU CARE IMPUNE CONSUMATORIL OR DE ENERGIE SA

INCLUDA IN CONSUMUL LOR O ANUMITA PROPORTIE DE ENERGIE DIN SUR SE REGENERABILE . OBIECTIVE PRIVIND UTILIZAREA ENERGIEI DIN SURSE REGE NERABILE 1. FIECARE STAT SE ASIGURĂ CĂ PONDEREA ENERGIEI OBłINUTĂ DIN SURSE

REGENERABILE ÎN CADRUL CONSUMULUI FINAL DE ENERGIE ÎN 2020 REPREZINTĂ CEL PUłIN

OBIECTIVUL LOR GLOBAL PENTRU PONDEREA DE ENERGIE OB łINUTĂ DIN SURSE REGENERABILE ÎN

ANUL RESPECTIV . 2. STATELE INTRODUC M ĂSURI ADECVATE PENTRU A GARANTA C Ă PONDEREA DE

ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE ESTE EGALĂ SAU MAI MARE DECÂT SE ARAT Ă ÎN

TRAIECTORIA ORIENTATIV Ă STABILITA . 3. FIECARE SE ASIGURĂ CĂ PONDEREA ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE

UTILIZAT Ă ÎN TRANSPORTURI ÎN 2020 REPREZINTĂ CEL PUłIN 10% DIN CONSUMUL FINAL DE

ENERGIE ÎN TRANSPORTURI ÎN STATUL RESPECTIV . LA CALCULAREA ENERGIEI TOTALE CONSUMATE ÎN TRANSPORT URI NU SE IAU ÎN

CONSIDERARE ALTE PRODUSE PETROLIERE ÎN AFAR Ă DE BENZINĂ ŞI MOTORIN Ă. PENTRU CA SURSELE REGENERABILE SA DEVINA „ PIATRA DE TEMELIE ” PENTRU

REALIZAREA OBIECTIVULUI DUBLU DE CRESTERE A SIGURAN TEI IN APROVIZIONARE

SI DE REDUCERE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERA , ESTE NECESARA

MODIFICAREA MODULUI IN CARE SE PROMOVEAZA SURSELE D E ENERGIE

REGENERABILE . CALCULAREA PONDERII ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE 1. CONSUMUL FINAL DE ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE ÎN FIECARE STAT

MEMBRU SE CALCULEAZ Ă CA SUMA URMĂTOARELOR : (A) CONSUMUL FINAL DE ELECTRICITATE DIN SURSE DE ENERG IE REGENERABILE ; (B) CONSUMUL FINAL DE ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE P ENTRU ÎNCĂLZIRE ŞI

RĂCIRE ; ŞI (C) ENERGIA DIN SURSE REGENERABILE CONSUMAT Ă ÎN TRANSPORTURI . LA CALCULAREA PONDERII DE łINUTE ÎN CADRUL CONSUMULUI FINAL DE ENERGIE

DIN SURSE REGENERABILE , GAZUL , ELECTRICITATEA ŞI HIDROGENUL DIN SURSE DE ENERGIE

REGENERABILE SE IAU ÎN CONSIDERARE NUMAI O DAT Ă. BIOCOMBUSTIBILII ŞI ALTE BIOLICHIDE CARE NU RESPECT Ă CRITERIILE DE

DURABILITATE ECOLOGIC Ă NU SE IAU ÎN CONSIDERARE. CENTRALELE PENTRU PRODUCEREA ENERGIEI REGENERABILE T REBUIE SĂ DISPUNĂ

DE O CAPACITATE DE PRODUC łIE MAI MARE SAU EGAL Ă CU 5000 MW.

121/147

CONSUMUL FINAL DE ELECTRICITATE DIN SURSE REGENERA BILE SE CALCULEAZ Ă

CA FIIND CANTITATEA DE ELECTRICITATE PRODUS Ă ÎNTR -UN STAT DIN SURSE DE

ENERGIE REGENERABILE , EXCLUZÂND PRODUCłIA DE ELECTRICITATE A

UNITĂłILOR DE STOCARE CU POMPE PE BAZĂ DE APĂ POMPATĂ ANTERIOR ÎN SENS

ASCENDENT. ÎN CAZUL CENTRALELOR MULTICOMBUSTIBIL CARE UTILIZEAZ Ă SURSE

REGENERABILE ŞI CONVENłIONALE , SE IA ÎN CONSIDERARE NUMAI ACEA PARTE DIN

ELECTRICITATE CARE ESTE PRODUSA DIN SURSE DE ENERGIE REGENERABILE. ÎN SCOPUL ACESTOR CALCULE , CONTRIBUTIA FIECAREI SURSE DE ENERGIE SE CALCULEAZA PE BAZA CON TINUTULUI SAU DE

ENERGIE. ELECTRICITATEA GENERAT Ă DE ENERGIA HIDROELECTRIC Ă SE IA ÎN CONSIDERARE

CONSUMUL FINAL DE ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE PE NTRU ÎNCĂLZIRE ŞI

RĂCIRE SE CALCULEAZ Ă CA FIIND CONSUMUL DE ENERGIE DIN SURSE

REGENERABILE FURNIZAT Ă INDUSTRIEI DE PRELUCRARE , TRANSPORTURILOR , GOSPODĂRIILOR , SERVICIILOR , AGRICULTURII , SILVICULTURII ŞI PESCUITULUI , ÎN

SCOPUL ÎNCĂLZIRII ŞI RĂCIRII , INCLUSIV CONSUMUL PENTRU ÎNC ĂLZIRE ŞI RĂCIRE

URBANĂ DE ORIGINE REGENERABIL Ă. ENERGIA TERMIC Ă GENERATĂ DE POMPELE DE CĂLDURĂ CARE UTILIZEAZ Ă

ENERGIA GEOTERMAL Ă DIN SOL SAU DIN APĂ ESTE LUATĂ ÎN CONSIDERARE. ENERGIA TERMIC Ă GENERATĂ

DE POMPELE DE CĂLDURĂ CARE UTILIZEAZ Ă CĂLDURA AMBIENTAL Ă DIN AER SE IA

ÎN CONSIDERARE , CU CONDIłIA CA EFICIEN łA ENERGETICĂ A POMPELOR DE CĂLDURĂ SĂ ÎNDEPLINEASCĂ

CERINłELE MINIME DE ETICHETARE ECOLOGIC Ă PREVĂZUTE DE REGULAMENTUL (CE) NR. 1980/2000, DUPĂ, ÎN SPECIAL COEFICIENTUL MINIM DE PERFORMAN łĂ PREVĂZUT

DE DECIZIA 2007/742/CE, ŞI REVIZUITE ÎN CONFORMITATE CU REGULAMENTUL MEN łIONAT ANTERIOR . ENERGIA TERMIC Ă GENERATĂ DE SISTEMELE ENERGETICE PASIVE , ÎN CARE SE

REALIZEAZ Ă UN CONSUM MAI MIC DE ENERGIE IN MOD PASIV PRIN PROIECT AREA CLADIRILOR SAU

PROVENIND DE LA CĂLDURA GENERAT Ă DE ENERGIA PRODUSĂ DIN SURSE NEREGENERABILE, NU SE

IA ÎN CONSIDERARE . CONłINUTUL ENERGETIC AL COMBUSTIBILILOR DESTINA łI TRANSPORTURILOR ŞI

ENUMERAłI ÎN ANEXA III SE IA ÎN CONSIDERARE CA FIIND CEL PREV ĂZUT ÎN RESPECTIVA ANEX Ă. PONDEREA ENERGIEI DIN SURSE DE ENERGIE REGENERABILE SE CALCULEAZ Ă CA

FIIND CONSUMUL FINAL DE ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE , ÎMPĂRłIT LA CONSUMUL FINAL DE

ENERGIE PROVENITA DIN TOATE SURSELE DE ENERGIE , EXPRIMAT CA PROCENT . GARANTII DE ORIGINE PENTRU ELECTRICITATEA, INCALZIREA SI RACIREA PRODUSE DIN

SURSE DE ENERGIE REGENERABILE ÎN ACEST SCOP, STATELE SE ASIGURĂ CĂ SE EMITE O GARANłIE DE ORIGINE CA

RĂSPUNS LA CEREREA UNUI PRODUCĂTOR DE ENERGIE REGENERABIL Ă. O GARANłIE

DE ORIGINE ARE M ĂRIMEA

122/147

STANDARD DE 1 MW H. PENTRU FIECARE MW H DE ENERGIE PRODUSA NU SE EMITE

MAI MULT DE O GARANTIE DE ORIGINE . ACESTE GARANTII TREBUIE SA FIE PRECISE , FIABILE SI SA

NU POATA FI FRAUDATE . O GARANłIE DE ORIGINE SPECIFIC Ă CEL PUłIN: (A) SURSA DE ENERGIE DIN CARE A FOST PRODUSĂ ENERGIA ŞI DATA INI łIAL Ă ŞI

FINAL Ă A PRODUCERII ACESTEIA ; (B) DACĂ GARANłIA DE ORIGINE SE REFERĂ LA – (I) ELECTRICITATE ; SAU – (II ) ÎNCĂLZIRE ŞI /SAU RĂCIRE ; (C) IDENTITATEA , AMPLASAREA , TIPUL ŞI CAPACITATEA INSTALA łIEI UNDE A FOST

PRODUSĂ ENERGIA ŞI DATA LA CARE INSTALA łIA A FOST DATĂ ÎN EXPLOATARE ; (D) DATA ŞI łARA EMITERII ŞI UN NUMĂR DE IDENTIFICARE UNIC ; (E) CUANTUMUL ŞI TIPUL EVENTUALELOR AJUTOARE DE INVESTI łII ACORDATE

PENTRU INSTALA łIE. STATELE TREBUIE SA RECUNOASCA GARAN łIILE DE ORIGINE EMISE DE ALTE STATE

MEMBRE ÎN CONFORMITATE CU PREZENTA DIRECTIV Ă. ORICE REFUZ AL UNUI STAT DE A

RECUNOAŞTE O GARANłIE DE ORIGINE TREBUIE S Ă SE ÎNTEMEIEZE PE CRITERII OBIECTIVE , TRANSPARENTE ŞI NEDISCRIMINATORII . CRITERII DE DURABILITATE ECOLOGIC Ă PENTRU BIOCOMBUSTIBILI ŞI ALTE

BIOLICHIDE -REDUCEREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SER Ă DATORATĂ UTILIZ ĂRII

BIOCOMBUSTIBILILOR ŞI A ALTOR BIOLICHIDE LUATE ÎN CONSIDERARE ÎN

SCOPURILE MENłIONATE , ESTE DE CEL PUłIN 35 %. -BIOCOMBUSTIBILII ŞI CELELALTE BIOLICHIDE CARE SUNT LUATE ÎN CONSIDERA RE

ÎN SCOPURILE MENłIONATE NU SE OBłIN DIN MATERII PRIME CE PROVIN DE PE TERENURI BOGAT E

ÎN BIODIVERSITATE , ADICĂ DE PE TERENURI CARE DEłINEAU UNUL DIN

URMĂTOARELE STATUTE , INDIFERENT DAC Ă ACEST STATUT MAI ESTE VALABIL SAU

NU: (A) PĂDURE NEAFECTATĂ DE ACTIVITATE UMAN Ă SEMNIFICATIV Ă, ADICĂ O

PĂDURE ÎN CARE NU A AVUT LOC NICIO INTERVEN łIE UMAN Ă SEMNIFICATIV Ă

CUNOSCUTĂ SAU UNDE ULTIMA INTERVENTIE UMANA SEMNIFICATIVA A AVUT LOC CU SUFIC IENT DE MULT TIMP IN

URMA , ASTFEL INCAT STRUCTURA SI PROCESELE SPECIILOR NATUR ALE SA SE FI PUTUT

RESTABILI ; (B) ZONE DESEMNATE IN SCOPUL PROTECTIEI NATURII , EXCEPTAND CAZUL IN

CARE SE FURNIZEAZA DOVEZI CONFORM CARORA PRODUCTIA DE MATER IE PRIMA

RESPECTIVA NU A ADUS ATINGERE ACESTUI SCOP. (C) PASUNE BOGATA IN BIODIVERSITATE , CU ALTE CUVINTE PASUNE BOGATA IN

SPECII,

123/147

NEFERTILIZAT Ă ŞI NEDEGRADAT Ă. - BIOCOMBUSTIBILII ŞI CELELALTE BIOLICHIDE CARE SUNT LUATE ÎN CONSIDERA RE

ÎN SCOPURILE MENłIONATE NU SE OBłIN DIN MATERII PRIME CE PROVIN DE PE TERENURI CU

STOCURI MARI DE CARBON , ADICĂ DE PE TERENURI CARE REPREZENTAU UNA DIN

URMATOARELE SI CARE NU MAI DETIN ACEST STATUT : (A) ZONE UMEDE, ADICĂ TERENURI ACOPERITE SAU SATURATE CU APĂ ÎN MOD

PERMANENT SAU PENTRU O PERIOADĂ SEMNIFICATIV Ă A ANULUI , INCLUSIV TURB ĂRII

NEEXPLOATATE ; (B) SUPRAFEłE DENS ÎMPĂDURITE , ADICĂ TERENURI CARE ACOPERĂ MAI MULT DE

1 HECTAR , CU COPACI MAI ÎNAL łI DE 5 METRI ŞI UN CORONAMENT DE PESTE 30%, SAU COPACI

CARE POT ATINGE ACESTE PRAGURI IN SITU; - M ATERIILE PRIME AGRICOLE CULTIVATE ŞI UTILIZATE PENTRU PRODUC łIA DE

BIOCOMBUSTIBILI ŞI ALTE BIOLICHIDE CARE SE IAU ÎN CONSIDERARE ÎN SCO PURILE

MENłIONATE , SE OBłIN ÎN CONFORMITATE CU CERIN łELE ŞI STANDARDELE

ENUMERATE ÎN ANEXA III PUNCTUL A LA REGULAMENTUL (CE) NR. 1782/2003 AL

CONSILIULUI LA RUBRICA „M EDIU” ŞI ÎN CONFORMITATE CU CERIN łELE MINIME PENTRU BUNELE CONDI łII AGRICOLE ŞI

DE MEDIU . CUVINTE CHEIE: STRATEGII PENTRU ATENUAREA EFECTELOR SCHIMBARILOR

CLIMATICE , ECOLOGIZAREA CAPITALULUI FIX , STABILIZAREA CONCENTRAłIILOR

ATMOSFERICE, ECHILIBRAREA SISTEMULUI CLIMATIC IN CONDI łIILE UNUI NIVEL

STABIL AL CONCENTRAłIILOR GAZELOR CU EFECT DE SERĂ, REFACEREA SISTEMELOR

AFECTATE, CONVENTIILE GLOBALE INTREBARI:

1. CARE SUNT PRINCIPALELE CONVENTII GLOBALE PRIVIND ATE NUAREA

EFECTELOR SCHIMBARILOR CLIMATICE ? 2. CARE SUNT PRINCIPALELE ORGANISME GLOBALE CU PREOCUP ARI PRIVIND

PROTECTIA NATURII SI ATENUAREA EFECTELOR SCHIMBARIL OR CLIMATICE 3. CARE SUNT CRITERIILE DE DURABILITATE ECOLOGIC Ă PENTRU

BIOCOMBUSTIBILI ŞI ALTE BIOLICHIDE ? 4. CARE SUNT PRINCIPALELE FORME ALE ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE ? 5. INTEGRAREA ADAPT ĂRII LA SCHIMB ĂRILE CLIMATICE ÎN MOMENTUL

IMPLEMENT ĂRII LEGISLA łIEI ŞI POLITICILOR ACTUALE ŞI VIITOARE

124/147

ANEXA I

PROPUNEREA DE DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A

CONSILIULUI PRIVIND PROMOVAREA UTILIZĂRII ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE

BRUXELLES, 23.1.2008 C. M ETODOLOGIE 1. EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SER Ă PROVENITE DIN PRODUCłIA ŞI UTILIZAREA

DE COMBUSTIBILI PENTRU TRANSPORTURI , BIOCOMBUSTIBILI ŞI ALTE BIOLICHIDE

SE CALCULEAZ Ă PRIN FORMULA URM ĂTOARE: E = EEC + EL + EP + ETD + EU – ECCS - ECCR – EEE, UNDE E = EMISIILE TOTALE PROVENITE DIN UTILIZAREA COMBUSTIB ILULUI ; EEC = EMISIILE PROVENITE DIN EXTRAC łIA SAU CULTIVAREA MATERIILOR PRIME ; EL = EMISIILE ANUALIZATE PROVENITE DIN VARIA łIA CANTIT ĂłII DE CARBON

PROVOCATĂ DE SCHIMBAREA UTILIZ ĂRII TERENULUI ; EP = EMISII PROVENITE DIN PRELUCRARE ; ETD = EMISII PROVENITE DIN TRANSPORT ŞI DISTRIBU łIE ; EU = EMISII PROVENITE DE LA COMBUSTIBILUL UTILIZAT ; ECCS = REDUCERI DE EMISII PRIN CAPTAREA ŞI REłINEREA CARBONULUI ; ECCR = REDUCERI DE EMISII PRIN CAPTAREA ŞI ÎNLOCUIREA CARBONULUI ; ŞI

125/147

EEE = REDUCERI DE EMISII OBTINUTE PRIN ELECTRICITATEA IN EXCES DE LA COGENERARE. EMISIILE REZULTATE DIN PRODUC łIA DE MA ŞINI ŞI ECHIPAMENTE NU SE IAU ÎN

CONSIDERARE. 2. EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERA PROVENITE DE LA CO MBUSTIBILI , E, SE

EXPRIMA IN GRAME DE ECHIVALENT DE CO2 PER MJ DE COMBUSTIBIL , GCO2EQ/MJ. 3. SPRE DEOSEBIRE DE ALINEATUL (2), PENTRU COMBUSTIBILII UTILIZA łI ÎN

TRANSPORTURI , VALORILE CALCULATE ÎN G CO2EQ/MJ SE POT ADAPTA PENTRU A LUA ÎN CONSIDERARE

DIFERENłELE DINTRE COMBUSTIBILI ÎN LUCRUL MECANIC UTIL EFECTUAT , EXPRIMAT ÎN KM /MJ. ACESTE

ADAPTĂRI SE EFECTUEAZĂ DOAR ÎN CAZUL ÎN CARE SE PREZINT Ă DOVEZI ALE DIFEREN łELOR ÎN

LUCRUL MECANIC UTIL . 4. REDUCERILE EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SER Ă DE LA BIOCOMBUSTIBILI ŞI

ALTE BIOLICHIDE SE CALCULEAZ Ă PRIN FORMULA URM ĂTOARE: REDUCERI = (EF – EB)/EF, UNDE EB = EMISIILE TOTALE PROVENITE DE LA BIOCOMBUSTIBIL ŞI ALT BIOLICHID ; ŞI EF = EMISIILE TOTALE PROVENITE DE LA COMBUSTIBILUL FOSI L OMOLOG 5. GAZELE CU EFECT DE SERĂ LUATE ÎN CONSIDERARE ÎN SENSUL ALINEATULUI (1) SUNT CO2, N2O ŞI CH4. PENTRU CALCULAREA ECHIVALEN łEI ÎN CO2, ACESTE

GAZE SE EVALUEAZ Ă DUPĂ CUM URMEAZ Ă: CO2: 1 N2O: 296 CH4: 23 6. EMISIILE PROVENITE DIN EXTRAC łIA SAU CULTIVAREA DE MATERII PRIME , EEC, INCLUD EMISII PROVENITE DIN ÎNS ĂŞI PROCESUL DE EXTRACłIE SAU CULTIVARE ; DIN COLECTAREA

DE MATERII PRIME ; DIN DEŞEURI ŞI SCURGERI; PRECUM ŞI DIN PRODUCEREA DE SUBSTANłE SAU

PRODUSE CHIMICE UTILIZATE IN PROCESUL DE EXTRACTIE SAU DE C ULTIVARE . SE EXCLUDE

CAPTAREA DE CO2 IN CADRUL CULTIVARII DE MATERII PRIME . SE SCAD REDUCERILE

CERTIFICATE DE EMISII DE GAZE CU EFECT DE SERA PROVENITE DE LA FLACARILE DIN SANTIERELE

PETROLIERE AMPLASATE PRETUTINDENI ÎN LUME . SE POT OBłINE ESTIM ĂRI ALE EMISIILOR REZULTATE PRIN

CULTURĂ PE BAZA MEDIILOR CALCULATE PENTRU ZONE GEOGRAFICE MAI MICI DECÂT CELE

UTILIZATE LA CALCULAREA VALORILOR PENTRU AVARII , CA ALTERNATIV Ă LA UTILIZAREA

VALORILOR EFECTIVE .

126/147

7. EMISIILE ANUALIZATE REZULTATE DIN VARIA łIA CANTIT ĂłII DE CARBON , SURVENITĂ CA URMARE A SCHIMBĂRII UTILIZ ĂRII TERENULUI , EL, SE CALCULEAZ Ă PRIN ÎMPĂRłIREA ÎN MOD

EGAL A EMISIILOR TOTALE LA O PERIOAD Ă DE 20 DE ANI . PENTRU CALCULUL ACESTOR EMISII SE

APLIC Ă FORMULA URMĂTOARE: EL = (CSR – CSA) X MWCO2/MWC X 1/20 X 1/P, UNDE EL = EMISIILE ANUALIZATE DE GAZE CU EFECT DE SER Ă REZULTATE DIN VARIA łIA

CANTIT ĂłII DE CARBON DUPĂ SCHIMBAREA UTILIZ ĂRII TERENULUI (MĂSURATĂ CA

MASĂ DE ECHIVALENT DE CO2 PER UNITATE DE ENERGIE GENERAT Ă DE

BIOCOMBUSTIBIL ); CSR = CANTITATEA DE C ĂRBUNE PER UNITATE DE SUPRAFAłĂ ASOCIATĂ UTILIZ ĂRII

TERENULUI DE REFERIN łĂ (MĂSURATĂ CA MASĂ DE CĂRBUNE PER UNITATE DE

SUPRAFAłĂ, CUPRINZÂND ATÂT SOLUL , CÂT ŞI VEGETA łIA ). UTILIZAREA

TERENURILOR DE REFERIN łĂ REPREZINTĂ UTILIZAREA TERENURILOR ÎN IANUARIE

2008 SAU CU 20 DE ANI ÎNAINTE DE OB łINEREA MATERIEI PRIME , ÎN FUNCłIE DE

CARE DATĂ ESTE MAI RECENTĂ; CSA = CANTITATEA DE C ĂRBUNE PER UNITATE DE SUPRAFAłĂ AFERENTĂ

UTILIZ ĂRII TERENULUI REAL (MĂSURATĂ CA MASĂ DE CARBON PER UNITATE DE

SUPRAFAłĂ, CUPRINZÂND ATÂT SOLUL , CÂT ŞI VEGETA łIA ); MWCO2 = MASA MOLECULARĂ DE CO2 = 44.010 G/MOL; MWC = MASA MOLECULARĂ DE CARBON = 12.011 G/MOL; ŞI P = PRODUCTIVITATEA RECOLTEI (MĂSURATĂ ÎN ENERGIA GENERAT Ă DE

BIOCOMBUSTIBIL SAU ALT BIOLICHID PER UNITATE DE SUPRAFA łĂ ÎNTR -UN AN). 8. ÎN SENSUL ALINEATULUI (7), PENTRU CSR ŞI CSA SE POT UTILIZA VALORILE

PREZENTATE ÎN CONTINUARE :

127/147

ALTERNATIV , SE POT UTILIZA VALORI REALE ATÂT PENTRU CSR, CÂT ŞI PENTRU

CSA. PENTRU CALCULAREA P SE POT UTILIZA VALORILE URM ĂTOARE :

ALTERNATIV , SE POT UTILIZA VALORI REALE . 9. EMISIILE REZULTATE ÎN URMA PRELUCR ĂRII , EP, INCLUDE EMISII PROVENITE DIN

ÎNSUŞI PROCESUL DE PRELUCRARE; DIN DEŞEURI ŞI SCURGERI; PRECUM ŞI DIN PRODUCEREA DE

SUBSTANłE SAU PRODUSE CHIMICE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PRELUCRARE . LA CALCULUL CONSUMULUI DE ELECTRICITATE CARE NU SE P RODUCE ÎN

INSTALA łIA DE PRODUCłIE A COMBUSTIBILULUI , SE CONSIDERĂ CĂ INTENSITATEA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT

DE SERĂ CARE CARACTERIZEAZ Ă PRODUCEREA ŞI DISTRIBU łIA ELECTRICIT ĂłII RESPECTIVE ESTE

EGALĂ CU INTENSITATEA MEDIE A EMISIILOR LA PRODUCEREA ŞI DISTRIBU łIA DE

ELECTRICITATE ÎNTR -O REGIUNE DEFINIT Ă. EXISTĂ EXCEPłII DE LA ACEAST Ă REGULĂ: (A) PRODUCĂTORII POT UTILIZA O VALOARE MEDIE PENTRU A CALCULA

ELECTRICITATEA PRODUS Ă DE O INSTALA łIE INDIVIDUAL Ă DE PRODUCERE A ELECTRICIT ĂłII , ÎN CAZUL ÎN

CARE INSTALA łIA NU ESTE CONECTATĂ LA REłEAUA DE ELECTRICITATE ; (B) PRODUCĂTORII POT ATRIBUI O INTENSITATE A EMISIILOR EGAL Ă CU ZERO

PENTRU FIECARE MW H DE ELECTRICITATE CONSUMAT Ă PENTRU CARE TRANSFERĂ O GARANłIE DE

ORIGINE UNUI ORGANISM COMPETENT , ÎN CONFORMITATE CU DISPOZI łIILE ARTICOLULUI 8

ALINEATUL (1) LITERA (C). 10. EMISIILE PROVENITE DIN TRANSPORT ŞI DISTRIBU łIE, ETD, INCLUD EMISII

REZULTATE DIN TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE SEMIFINITE ŞI DIN

DEPOZITAREA ŞI DISTRIBU łIA DE MATERIALE FINITE . 11. EMISIILE PROVENITE DE LA COMBUSTIBILUL UTILIZAT , EU, SE CONSIDERĂ CA

AVÂND VALOAREA ZERO PENTRU BIOCOMBUSTIBILI ŞI ALTE BIOLICHIDE . 12. REDUCEREA EMISIILOR PRIN CAPTAREA ŞI REłINEREA CARBONULUI , ECCS, SE

LIMITEAZ Ă LA EMISIILE EVITATE PRIN CAPTAREA ŞI REłINEREA DE CO2 EMIS ÎN

LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU EXTRACłIA , TRANSPORTUL, PRELUCRAREA ŞI DISTRIBU łIA COMBUSTIBILULUI .

128/147

13. REDUCEREA EMISIILOR PRIN CAPTAREA ŞI ÎNLOCUIREA CARBONULUI , ECCR, SE

LIMITEAZ Ă LA EMISIILE EVITATE PRIN CAPTAREA DE CO2 AL CĂRUI CARBON PROVINE DIN

BIOMASĂ ŞI CARE SE UTILIZEAZ Ă LA ÎNLOCUIREA CO2 DE ORIGINE FOSIL Ă, UTILIZAT ÎN PRODUSE ŞI

SERVICII COMERCIALE . 14. REDUCERILE DE EMISII OB łINUTE PRIN EXCESUL DE ELECTRICITATE DE LA

COGENERARE, EEE, SE IAU ÎN CONSIDERARE ÎN CAZUL EXCESULUI DE

ELECTRICITATE PRODUS DE SISTEMELE DE PRODUCERE A CO MBUSTIBILULUI CARE

UTILIZEAZ Ă COGENERAREA, CU EXCEPłIA CAZULUI ÎN CARE COMBUSTIBILUL

UTILIZAT PENTRU COGENERARE ESTE UN CO -PRODUS, ALTUL DECÂT UN REZIDUU DE

RECOLTĂ AGRICOL Ă. LA CALCULUL ACESTUI EXCES DE ELECTRICITATE SE

CONSIDERĂ CĂ DIMENSIUNEA UNITĂłII DE COGENERARE ESTE CEA MINIM Ă NECESARĂ PENTRU CA UNITATEA DE

COGENERARE SĂ FURNIZEZE CĂLDURA NECESARĂ PENTRU PRODUCEREA COMBUSTIBILULUI . SE

CONSIDERA CA REDUCEREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERA AFEREN TE ACESTUI EXCES DE

ELECTRICITATE ESTE EGALA CU CANTITATEA DE GAZE CU EFECT DE SERA C ARE AR FI EMISA LA

GENERAREA UNEI CANTITATI EGALE DE ELECTRICITATE INTR -O CENTRALA ELECTRICA CARE

UTILIZEAZA ACELASI COMBUSTIBIL CA ŞI UNITATEA DE COGENERARE . 15. ÎN CAZUL ÎN CARE , PRINTR-UN PROCES DE PRODUCłIE A COMBUSTIBILULUI , SE

OBłINE, ÎN COMBINA łIE, COMBUSTIBILUL PENTRU CARE SE CALCULEAZ Ă EMISIILE ŞI UNUL SAU

MAI MULTE ALTE PRODUSE („ CO-PRODUSE”), EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERA SE IMPART

INTRE COMBUSTIBIL SAU PRODUSUL SĂU INTERMEDIAR ŞI CO-PRODUSE, PROPORłIONAL CU

CONłINUTUL LOR ENERGETIC (DETERMINAT DE PUTEREA CALORIFIC Ă INFERIOAR Ă ÎN CAZUL

UNOR CO-PRODUSE ALTELE DECÂT ELECTRICITATEA ). 16. PENTRU CALCULUL MEN łIONAT LA ALINEATUL (15), EMISIILE CARE TREBUIE

ÎMPĂRłITE SUNT EEC +EL, + ACELE FRACłII ALE EP, ETD ŞI EEE CARE AU LOC PÂNĂ

LA FAZA ÎN CARE SE PRODUCE UN COPRODUS, INCLUSIV FAZA RESPECTIV Ă. ÎN CAZUL

ÎN CARE S-A ALOCAT ÎNTREAGA VALOARE COPRODUSELOR ÎNTR -O ETAPĂ DE

PRELUCRARE ANTERIOAR Ă DIN CICLUL DE VIA łĂ, FRACłIA DIN EMISIILE ATRIBUITE

PRODUSULUI COMBUSTIBIL INTERMEDIAR ÎN ULTIMA ETAP Ă A PRELUCRĂRII

RESPECTIVE SE UTILIZEAZ Ă ÎN ACEST SCOP ÎN LOCUL VALORII TOTALE A EMISIILOR . ÎN CAZUL BIOCOMBUSTIBILILOR ŞI AL ALTOR BIOLICHIDE , TOATE CO -PRODUSELE, INCLUSIV ELECTRICITATEA CARE NU SE ÎNCADREAZ Ă ÎN DOMENIUL DE APLICARE A

ALINEATULUI (14), SE IAU ÎN CONSIDERARE ÎN SENSUL ACESTUI CALCUL , CU EXCEPłIA REZIDUURILOR DE

RECOLTE AGRICOLE , INCLUSIV PAIE , RESTURI REZULTATE PRIN PRELUCRAREA TRESTIEI DE ZAH ĂR, PIELI łE, SÂMBURI DE

129/147

FRUCTE SI COJI DE NUCI . ÎN SCOPUL CALCULULUI RESPECTIV , SE ATRIBUIE UN

CONTINUT ENERGETIC EGAL CU ZERO CO -PRODUSELOR CU UN CONTINUT DE ENERGIE NEGATIV . SE CONSIDERĂ CĂ DEŞEURILE , REZIDUURILE DE RECOLTE AGRICOLE , INCLUSIV

PAIE, REZIDUURILE REZULTATE PRIN PRELUCRAREA TRESTIEI DE ZAH ĂR, PIELI łELE, SÂMBURII DE

FRUCTE ŞI COJI DE NUCI , PRECUM ŞI REZIDUURILE PROVENITE DE LA LAN łURILE DE PRELUCRARE , ALTELE

DECÂT LAN łURILE DE PRELUCRARE A BIOCOMBUSTIBILILOR , FĂRĂ POTENłIAL DE UTILIZARE ÎN

ALIMENTA łIE SAU CA HRANĂ, AU O VALOARE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SER Ă EGALĂ CU ZERO ÎN

DECURSUL CICLULUI LOR DE VIAłĂ PÂNĂ ÎN MOMENTUL PROCESULUI DE COLECTARE A ACESTORA . ÎN CAZUL COMBUSTIBILILOR PRODU ŞI ÎN RAFIN ĂRII , UNITATEA DE ANALIZ Ă PENTRU

CALCULUL MEN łIONAT LA ALINEATUL (15) ESTE RAFINĂRIA . 17. ÎN CAZUL BIOCOMBUSTIBILILOR , PENTRU CALCULUL MEN łIONAT LA ALINEATUL

(4), OMOLOGUL COMBUSTIBILULUI FOSIL EF ESTE REPREZENTAT DE ULTIMELE EMISII MEDII

EFECTIVE DISPONIBILE DIN BENZINA ŞI MOTORINA CONSUMATE ÎN COMUNITATE , ÎN CONFORMITATE CU

[DIRECTIVA 98/70/CE]. ÎN CAZUL IN CARE ACESTE DATE NU SUNT DISPONIBILE , VALOAREA UTILIZATA ESTE DE 83.8 GCO2EQ/MJ. ÎN CAZUL BIOLICHIDELOR UTILIZATE IN PRODUCEREA DE EL ECTRICITATE , PENTRU

CALCULUL MENTIONAT LA ALINEATUL (4), OMOLOGUL COMBUSTIBILULUI FOSIL EF ESTE 91

GCO2EQ/MJ. ÎN CAZUL BIOLICHIDELOR UTILIZATE IN PRODUCEREA DE CA LDURA , PENTRU

CALCULUL MENTIONAT LA ALINEATUL (4), OMOLOGUL COMBUSTIBILULUI FOSIL EF ESTE 77 GCO2EQ/MJ. ÎN CAZUL BIOLICHIDELOR UTILIZATE ÎN COGENERARE , PENTRU CALCULUL

MENłIONAT LA ALINEATUL (4), OMOLOGUL COMBUSTIBILULUI FOSIL EF ESTE 85

GCO2EQ/MJ. D. VALORI DETALIATE PENTRU BIOCOMBUSTIBILI ŞI BIOLICHIDE CULTURĂ: „ EEC” CONFORM DEFINI łIEI DIN PREZENTA ANEX Ă PARTEA C

130/147

PRELUCRARE (INCLUSIV ELECTRICITATE ÎN EXCES ): „ 'EP - EEE” CONFORM

DEFINI łIEI DIN PREZENTA ANEX Ă PARTEA C

131/147

TRANSPORT ŞI DISTRIBU łIE : „ ETD” CONFORM DEFINI łIEI DIN PREZENTA ANEX Ă

PARTEA C

132/147

133/147

TOTAL

E. ESTIMĂRI ALE VALORILOR DETALIATE AFERENTE VIITORILOR BIOC OMBUSTIBILI

ŞI BIOLICHIDE , INEXISTENłI SAU CARE SE AFLĂ ÎN CANTIT ĂłI NEGLIJABILE PE PIA łĂ

ÎN IANUARIE 2008

134/147

CULTURĂ: „ EEC” CONFORM DEFINI łIEI DIN PREZENTA ANEX Ă PARTEA C

135/147

ANEXA II

136/147

FORMULA DE STANDARDIZARE PENTRU CALCULUL ELECTRICIT ĂłII GENERATE DE

ENERGIA HIDROELECTRIC Ă PENTRU CALCULUL ELECTRICIT ĂłII GENERATE DE ENERGIA HIDROELECTRIC Ă

ÎNTR -UN STAT MEMBRU DAT SE APLIC Ă URMĂTOAREA FORMUL Ă:

UNDE N = AN DE REFERINłĂ; QN(NORM) = CANTITATE STANDARDIZAT Ă DE ELECTRICITATE GENERAT Ă DE TOATE

CENTRALELE HIDROELECTRICE DIN STATUL MEMBRU RESPECTIV ÎN ANUL N, ÎN SCOPUL

EFECTUĂRII DE CALCULE ; QI = CANTITATEA DE ELECTRICITATE GENERAT Ă EFECTIV ÎN ANUL I DE C ĂTRE

TOATE CENTRALELE DIN STATUL MEMBRU RESPECTIV M ĂSURATĂ ÎN GWH; CI = PUTEREA TOTAL Ă INSTALAT Ă A TUTUROR CENTRALELOR DIN STATUL MEMBRU

RESPECTIV ÎNREGISTRAT Ă ÎN ANUL I , MĂSURATĂ ÎN MW.

137/147

138/147

139/147

ANEXA IV

140/147

Masuri legislative si non-legislative existente la nivelul UE:

• DECIZIA CONSILIULUI DE M INISTRI DIN 2002 PRIVIND APROBAREA

PROTOCOLULUI DE LA KYOTO DE CATRE COMUNITATEA EUROPENA; • DIRECTIVA 20031871CE PRIVIND STABILIREA UNUI SISTEM DE

COMERCIALIZARE A COTELOR EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERA IN

CADRUL COMUNITATII ; • DECIZIA CONSILIULUI DE M INISTRI DIN 2004 PRIVIND STABILIREA

MECANISMULUI DE MONITORIRZARE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE

SERA LA NIVELUL COMUNITATII EUROPENE ; • COMUNICAREA CE "C ASTIAAREA BATALIEI PRIVIND SCHIMBARILE

CLIMATIE LOBAL LE " DIN 2005; • COMUNICAREA CE "L IMITAREA SCHIMBARILOR CLIMATICE GLOBALE LA 2

GRADE CELSIUS, CALEA DE URMAT PENTRU 2020 SI DUPA ACESTA DATA" DIN

2007; • COMUNICAREA CE "O POLITICA ENERNETICA PENTRU EUROPA" DIN 2007; • STRATEGIA REVIZUITA A UE PRIVIND "R EDUCEREA EMISIILOR DE CO2

PROVENITE DE LA AUTOTURISME SI VEHICULE UTILITARE U SOARE" DIN

2007; • CARTEA VERDE "A DAPTAREA LA SCHIMBARILE CLIMATICE IN EUROPA -

POSIBILITATILE DE ACTIUNE ALE UE" DIN 2007; • DIRECTIVA PRIVIND "P ERFORMANTA ENERGETICA A CLADIRILOR " DIN

2002, REVIZUITA ; • INITIATIVA "P ACTUL PRIMARILOR " DIN 2008; • NOILE REGLEMENTARI ALE COMISIEI PRIVIND "A JUTOARELE DE STAT DIN

DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI " DIN 2008. • CARTA ALBA A CE

ANEXA IX

LEGISLATIA PRIVIND SCHIMBARILE CLIMATICE IN ROMANIA

141/147

SCHIMBARILE CLIMATICE IN ULTIMII ANI AU FOST TRANSPU SE ŞI IMPLEMENTATE ÎN

ROMÂNIA DIRECTIVE UE CU UN IMPACT SUBSTANłIAL ASUPRA EMISIILOR DE GHG, INCLUSIV DIRECTIVA 2001/77/CE PRIVIND PROMOVAREA PRODUC łIEI DE

ELECTRICITATE DIN SURSE REGENERABILE PE PIA łA INTERNĂ A ENERGIEI , DIRECTIVA DEPOZITE DE DE ŞEURI , DIRECTIVA REVIZUIT Ă PRIVIND INSTALA łIILE

MARI DE ARDERE (2001/80/CE), DIRECTIVA IPPC (PREVENIREA ŞI CONTROLUL

INTEGRAT AL POLU ĂRII ) 96/61/EEC ŞI DIRECTIVA PRIVIND PERFORMAN łA

ENERGETICĂ ÎN CONSTRUCłII (2002/91/CE).SCHIMBARI CLIMATICE

Hotărâri Ministerul mediului

• LEGE NR. 24 DIN 6 MAI 1994 PENTRU RATIFICAREA CONVENTIEI - CADRU A

NATIUNILOR UNITE ASUPRA SCHIMBARILOR CLIMATICE , SEMNATA LA RIO

DE JANEIRO LA 5 IUNIE 1992 • LEGE NR. 3 DIN 2 FEBRUARIE 2001 PENTRU RATIFICAREA PROTOCOLULUI

DE LA K YOTO LA CONVENTIA -CADRU A NATIUNILOR UNITE ASUPRA

SCHIMBARILOR CLIMATICE , ADOPTAT LA 11 DECEMBRIE 1997 • HOTARARE NR. 645 DIN 7 IULIE 2005 PENTRU APROBAREA STRATEGIEI

NATIONALE A ROMANIEI PRIVIND SCHIMBARILE CLIMATICE - 2005-2007 • HOTARARE NR. 1877 DIN 22 DECEMBRIE 2005 PENTRU APROBAREA

PLANULUI NATIONAL DE ACTIUNE PRIVIND SCHIMBARILE CLI MATICE

(PNASC) • HOTARARE NR. 780 DIN 14 IUNIE 2006 PRIVIND STABILIREA SCHEMEI DE

COMERCIALIZARE A CERTIFICATELOR DE EMISII DE GAZE C U EFECT DE SERA

LegislaŃia în domeniul schimbărilor climatice

• LEGEA NR. 24/1994 PENTRU RATIFICAREA CONVENłIEI -CADRU A

NAłIUNILOR UNITE ASUPRA SCHIMB ĂRILOR CLIMATICE , SEMNATA LA RIO

DE JANEIRO LA 5 IUNIE 1992, PUBLICAT Ă ÎN M ONITORUL OFICIAL NR . 119

DIN 12 MAI 1994; • HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR . 1275/1996 DE ÎNFIIN łARE A COMISIEI

NATIONALE PENTRU SCHIMB ĂRI CLIMATICE (CNSC), PUBLICATA ÎN

MONITORUL OFICIAL NR . 336 DIN 6 DECEMBRIE 1996; • LEGEA NR. 3/2001 PENTRU RATIFICAREA PROTOCOLULUI DE LA KYOTO LA

CONVENłIA -CADRU A NAłIUNILOR UNITE ASUPRA SCHIMB ĂRILOR

CLIMATICE , ADOPTAT LA 11 DECEMBRIE 1997 PUBLICAT Ă ÎN MONITORUL

OFICIAL NR . 81 DIN 16 FEBRUARIE 2001; • LEGEA PROTECłIEI MEDIULUI 137/95, CU MODIFIC ĂRILE ŞI ADĂUGIRILE

ULTERIOARE ADUSE DE LEGEA 294/2003 ŞI LEGEA PROTECłIEI ATMOSFERE

655/2001 CONłIN PREVEDERI GENERALE REFERITOARE LA SCHIMB ĂRILE

CLIMATICE • HG 308/2005, HG 459/2003 SUNT ACTELE LEGISLATIVE DE REORGANIZARE

A MMGA, AGENłIEI NAłIONALE PENTRU PROTECłIA M EDIULUI -ANPM ŞI

RESPECTIV A CELOR 8 AGENłII REGIONAL PENTRU PROTECłIA MEDIULUI

(ARPM). ACESTE ACTE STABILESC RESPONSABILIT ĂłILE ACESTOR

INSTITU łII REFERITOARE LA UNELE ACTIVIT ĂłI LEGATE DE PROCESUL

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE .

142/147

• • HOTĂRAREA GUVERNULUI NR . 1877/2005 PENTRU APROBAREA PLANULUI

NAłIONAL DE AC łIUNE PRIVIND SCHIMB ĂRILE CLIMATICE (PNASC), PUBLICATA IN M ONITORUL OFICIAL NR . 110 DIN 6 FEBRUARIE 2006;

• HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR . 645/2005 PENTRU APROBAREA STRATEGIEI

NAłIONALE A ROMÂNIEI PRIVIND SCHIMB ĂRILE CLIMATICE - 2005-2007, PUBLICAT Ă ÎN M ONITORUL OFICIAL NR . 670 DIN 27 IULIE 2005;

• HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR . 658/2006 PRIVIND REORGANIZAREA

COMISIEI NATIONALE PENTRU SCHIMB ĂRI CLIMATICE , PUBLICAT Ă ÎN

MONITORUL OFICIAL NR . 465 DIN 30 MAI 2006; • HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR . 780/2006 PRIVIND STABILIREA SCHEMEI DE

COMERCIALIZARE A CERTIFICATELOR DE EMISII DE GAZE C U EFECT DE SERĂ, PUBLICAT Ă ÎN M ONITORUL OFICIAL NR . 554 DIN 27 IUNIE 2006;

• ORDINUL NR . 1122/2006 PENTRU APROBAREA GHIDULUI PRIVIND

UTILIZAREA MECANISMULUI IMPLEMENTARE ÎN COMUN (JI) PE BAZA

MODULULUI II (ART. 6 AL PROTOCOLULUI DE LA KYOTO ) PUBLICAT ÎN

MONITORUL OFICIAL NR . 957 DIN 28 NOIEMBRIE 2006; • HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR .1570/2007 PRIVIND ÎNFIINTAREA SISTEMULUI

NAłIONAL PENTRU ESTIMAREA NIVELULUI EMISIILOR ANTROPIC E DE GAZE

CU EFECT DE SERĂ REZULTATE DIN SURSE SAU DIN REłINEREA PRIN

SECHESTRARE A DIOXIDULUI DE CARBON , REGLEMENTATE PRIN

PROTOCOLUL DE LA KYOTO , PUBLICAT ÎN M ONITORUL OFICIAL NR . 26 DIN

14 IANUARIE 2008; • ORDINUL NR . 1897/2007 PENTRU APROBAREA PROCEDURII DE EMITERE A

AUTORIZA łEI PRIVIND EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SER Ă PENTRU

PERIOADA 2008-2012, PUBLICAT Ă ÎN M ONITORUL OFICIAL PARTEA I NR. 886

DIN 27 DECEMBRIE 2007; • ORDINUL NR . 85/2007 PENTRU APROBAREA METODOLOGIEI PRIVIND

ELABORAREA PLANULUI NAłIONAL DE ALOCARE , PUBLICAT ÎN MONITORUL

OFICIAL PARTEA I DIN 4 APRILIE 2008; • ORDINUL NR . 1474/2007 PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND

GESTIONAREA ŞI OPERAREA REGISTRULUI NA łIONAL AL EMISILOR DE GAZE

CU EFECT DE SERĂ, PUBLICAT ÎN M ONITORUL OFICIAL PARTEA I, NR. 680 5

OCTOMBRIE 2007; • ORDINUL NR . 296/2008 PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA

METODOLOGIEI PRIVIND ELABORAREA PLANULUI NAłIONAL DE ALOCARE , APROBAT PRIN ORDINUL 85/2007, PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR . 268 DIN 4 APRILIE 2008;

• HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR . 60/2008 PENTRU APROBAREA PLANULUI

NAłIONAL DE ALOCARE A CERTIFICATELOR DE EMISII DE GAZE CU EFECT DE

SERĂ PENTRU 2007 ŞI PERIOADA 2008-2012, PUBLICAT ÎN M ONITORUL

OFICIAL NR . 126 DIN 18 FEBRUARIE 2008; • ORDINUL NR . 297/2008 PENTRU APROBAREA PROCEDURII PRIVIND

UTILIZAREA MECANISMULUI "I MPLEMENTARE ÎN COMUN (JI)" PE BAZA

MODULULUI I, ÎN CONFORMITATE CU PREVEDERILE DIN ART . 6 DIN

PROTOCOLUL DE LA KYOTO , PUBLICAT ÎN M ONITORUL OFICIAL NR . 308 DIN

21 APRILIE 2008.

• SISTEMUL NA łIONAL PENTRU EVALUAREA ŞI GESTIONAREA INTEGRAT Ă A CALIT ĂłII AERULUI , ÎNFIIN łAT PRIN HG NR. 586 /2004, ASIGURĂ CADRUL

143/147

ORGANIZATORIC , INSTITU łIONAL ŞI JURIDIC PENTRU COOPERAREA DINTRE

AUTORIT ĂłI ŞI INSTITU łII PUBLICE CU COMPETEN łE ÎN DOMENIUL

PROTECłIEI ATMOSFEREI ŞI EVALU ĂRII ŞI GESTIONĂRII CALIT ĂłII AERULUI

DIN ROMÂNIA . CONFORM ART.3 AVEM : AUTORIT ĂłILE ÇI INTITUTIILE

PUBLICE CARE AU OBLIGA łIA SĂ FURNIZEZE , CONFORM LEGII , INFORMAÉIILE ŞI DATELE NECESARE EVALU ĂRII ŞI GESTIONĂRII INTEGRATE

A CALIT ĂłII AERULUI SUNT : 1. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ ŞI AUTORIT ĂłILE PUBLICE

TERITORIALE PENTRU PROTEC łIA MEDIULUI ; 2. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ ŞI AUTORIT ĂłILE PUBLICE

TERITORIALE PENTRU S ĂNĂTATE ; 3. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU TRANSPORTURI; 4. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU INDUSTRIE; 5. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU COMERł; 6. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU AGRICULTUR Ă, PĂDURI ŞI

DEZVOLTARE RURAL Ă ŞI AUTORIT ĂłILE PUBLICE TERITORIALE

PENTRU AGRICULTUR Ă ŞI DEZVOLTARE RURAL Ă; 7. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU COORDONAREA

ADMINISTRA łIEI PUBLICE ; 8. AUTORITATEA PUBLIC Ă CENTRALĂ PENTRU LUCRĂRI PUBLICE ; 9. INSTITUTUL NAłIONAL DE STATISTIC Ă ŞI DIRECłIILE REGIONALE DIN

SUBORDINE; 10. CONSILIILE JUDE łENE; 11. PRIMĂRIILE ŞI CONSILIILE LOCALE .

TITULARII DE ACTIVITATE AU OBLIGA łIA SĂ FURNIZEZE INFORMA łIILE ŞI

DATELE NECESARE EVALU ĂRII ŞI GESTIONĂRII INTEGRATE A CALIT ĂłII AERULUI .

UNELE ACTE NORMATIVE DE SECTOR SUNT DE ASEMENEA RELE VANTE PENTRU

POLITICILE SI MASURILE LEGATE DE REDUCEREA EMISIILO R DE GHG, RESPECTIV: ►ÎN SECTORUL ENERGIEI :

• LEGEA NR. 199/2000 PRIVIND UTILIZAREA EFICIENT Ă A ENERGIEI CREEAZ Ă CADRUL LEGAL DE ELABORARE ŞI IMPLEMENTARE A POLITICII NA łIONALE

PENTRU EFICIENłA ENERGETICĂ. HG 443/2003 TRANSPUNE DIRECTIVA

2001/77/CE PRIVIND PROMOVAREA PRODUC łIEI DE ELECTRICITATE DIN

SURSE REGENERABILE PE PIAłA INTERNĂ A ENERGIEI ELECTRICE . • HG 1892/2004 STABILE ŞTE UN SISTEM DE PROMOVARE A PRODUCłIEI DE

ELECTRICITATE DIN SURSE REGENERABILE DE ENERGIE . ►ÎN SECTORUL TRANSPORTURILOR :

• HG 343/2002, ÎN CARE PROBLEMA CALIT ĂłII AERULUI ESTE ABORDAT Ă PRIN

IMPUNEREA UTILIZ ĂRII UNOR CARBURAN łI MAI PU łIN POLUANłI ŞI

FURNIZAREA DE INFORMA łII PRIVIND CONSUMUL DE CARBURANT ŞI EMISIILE

DE CO2 PENTRU NOILE VEHICULE PRECUM ŞI PRIVIND REABILITAREA

DRUMURILOR TRANS -EUROPENE . ÎN ULTIMII ANI AU FOST TRANSPUSE ŞI IMPLEMENTATE ÎN ROMÂNIA DIRECTIVE

UE CU UN IMPACT SUBSTANłIAL ASUPRA EMISIILOR DE GHG, INCLUSIV DIRECTIVA

2001/77/CE PRIVIND PROMOVAREA PRODUC łIEI DE ELECTRICITATE DIN SURSE

REGENERABILE PE PIA łA INTERNĂ A ENERGIEI , DIRECTIVA DEPOZITE DE DE ŞEURI , DIRECTIVA REVIZUIT Ă PRIVIND INSTALA łIILE MARI DE ARDERE (2001/80/CE), DIRECTIVA IPPC (PREVENIREA ŞI CONTROLUL INTEGRAT AL POLU ĂRII ) 96/61/EEC

ŞI DIRECTIVA PRIVIND PERFORMAN łA ENERGETICĂ ÎN CONSTRUCłII (2002/91/CE).

144/147

ÎN 1994, ROMÂNIA A RATIFIAT UNFCCC PRIN LEGEA 24/1994. PRIN

SEMNAREA UNFCCC ŞI ADOPTAREA łINTEI DE REDUCERE , ROMÂNIA ŞI-A

MANIFESTAT ÎN MOD CLAR PREOCUPAREA FA łĂ DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE LA

NIVEL MONDIAL ŞI VOIN łA POLITIC Ă DE A ÎNDEPLINI ANGAJAMENTELE CE DERIV Ă

DIN ACEASTĂ CONVENłIE.

CONFORM CU ACEASTĂ LEGE: • SE PUNE LA DISPOZIłIA CONFERIN łEI PĂRłILOR , CONFORM ART .12,

INVENTARELE NA łIONALE ALE EMISIILOR ANTROPICE , PE BAZA SURSELOR

ACESTORA ŞI ALE ABSORBAN łILOR TUTUROR GES, NEREGLEMENTATE DE

PROTOCOLUL DE LA M ONTREAL , RECURGÂND LA METODE COMPARATE

CARE VOR FI APROBATE DE CONFERIN łA PĂRłILOR ; ABREVIERI IPCC - Grupul interguvernamental de experti la ONU privind evolutia climatului UNFCCC - Conventia - cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice BIBLIOGRAFIE

BORLEA GH F., 2006 –PROTECłIA NATURII ŞI CONSERVAREA BIODIVERSITĂłII, EDITURA EUROBIT

TIMIŞOARA, CURS. 171 P. OARCEA , Z., 1999 - OCROTIREA NATURII - FILOZOFIE SI IMPLINIRI, EDITURA PRESA UNIVERSITARĂ

ROMÂNĂ, TIMI ŞOARA PUUMALAINEN , J., 2001 - STRUCTURAL, COMPOSITIONAL AND FUNCTIONAL ASPECTS OF FOREST

BIODIVERSITY IN EUROPE – GENEVA TIMBER AND FOREST DISCUSSION PAPERS, GENEVA, ECE/UN-JRC/EC-FAO, NEW YORK AND GENEVA, 100 P ROBELDO ,CARMENZA 2000-CLIMATE CHANGE,WALD,UND ENTWICKLUNG: DAS KYOTO PROTOCOL UND

SEIN POTENTIAL ZUR UNTERSTUTZUNG DER NACHHALTINGEN ENTWICKLUNG IM WALDBEREICH. EMPA. ST

GALLEN UND DUBENDORF. WRI/IUCN/UNEP , 1992 - GLOBAL BIODIVERSITY STRATEGY. IN: KAPOOR ŞI WHITE (EDS) CONSERVATION BIODIVERSITY. COMMONWEALTH SECRETARIAT, PAG. 13-22 HTTP://WWW.CPC.NOAA.GOV WWW.ACTU-ENVIRONNEMENT.COM HTTP://WWW.DESCOPERA.RO

145/147

http://www.fonduri-structurale-europene.ro/pndr/analiza-swot.html

http://www.mmediu.ro/departament_mediu/schimbari_climatice/schimbari_climatice.htm http://www.rmri.ro/RMRI/InternationalPrograms/iasonRO.html

HTTP://SCHIMBARICLIMATICE.AMR.RO/INDEX.PHP?PAGINA=LEGISLATIE_SPECIFICA HTTP://WWW.ONUINFO.RO/MASS_MEDIA/BULETINE_INFORMATIVE/438/ HTTP://WWW.HMAREASURY.GOV.UK/INDEPENDENT_REVIEWS/STERN_REVIEW_ECONOMICS_CLIMATE_CH

ANGE/STERN_REVIEW_REPORT.CFM HTTP://RO.ALTERMEDIA .INFO/STIINTATEHNOLOGIE/INCALZIREA-GLOBALA-REVELATA_2099.HTML HTTP ://EC.EUROPA.EU/COMMISSION _BARROSO/BORG/INDEX _EN.HTM WWW.CIESM.ORG HTTP://WWW.DEVELOPPEMENT-DURABLE.GOUV.FR/IMG/PDF/RAPPORT_DEVELOPPEMENT_DURABLE_CLE05B337.PDF HTTP://WWW.EUROPARL.EUROPA.EU/ACTIVITIES/ HTTP://EC.EUROPA.EU/REGIONAL_POLICY/SOURCES/DOCOFFIC/OFFICIAL/REPORTS/COHESION4/INDEX_EN

.HTM HTTP://WWW.EEA.EUROPA.EU/RO/THEMES/BIODIVERSITY/POLICY-CONTEXT

http://www.erec-renewables.org/

HTTP://WWW.ENERGIE-CITES.ORG/. HTTP://WWW.FEDARENE.ORG/. HTTP://WWW.EUROPEANISLANDS.NET/ HTTP://WWW.HMTREASURY.GOV.UK/INDEPENDENT_REVIEWS/STERN_REVIEW_ECONOMICS_CLIMATE_CH

ANGE/STERN_REVIEW_REPORT.CFM HTTP://WWW.EPA.GOV/OZONE/ HTTP://EUROPA.EU.INT/COMM/ENVIRONMENT/CLIMAT /HOME_EN.HTM HTTP://EUROPA.EU.INT/COMM/ENVIRONMENT/CLIMAT /KYOTO.HTM

TEST SCHIMBARI CLIMATICE 1. Descrieti efectul de sera natural. Care sunt gaz ele cu efect de sera

? 2. Cum se estimeaz ă că va fi afectat ă productia agricola de

schimb ările globale în mod diferit, în diferite p ărŃi ale lumii ? Cum se estimeaz ă că va fi afectat ă productia forestiera de schimb ările globale?

3. Principalele amenintari cauzate de schimbarile c limatice asupra

hidrologiei si managementului resurselor de apa. 4. Care sunt elemntele determinante ale dezvoltarii urbane si ale

dezvoltarii utilizarii artificiale a terenurilor?

146/147

5. Care sunt principalele specii invasive de plante di n Romania? 6. Care sunt zonele in care speciile actuale sunt c el mai efectate de

schimbarile globale?

7. Care sunt specii ce pot fi favorizate de schimbaril e globale si cum? 8. Care sunt principalele masuri de adaptare care s e pot lua pentru a

limita efectele negative si a beneficia in acelasi timp de avantajele schimbarilor climatice ?

9. Care sunt principalele forme ale energiei din surse regenerabile?