Scari seismice

Scara Richter Scara Richter a fost creata in 1935 de seismologul

american Charles F Richter. Aceasta masoara cat de ampla este miscarea pamantului si permite stabilirea epicentrului unui seism. Masuratorile sunt facute cu ajutorul seismografelor

Scara Richter este logaritmica, aceasta insemnand ca salturile numerelor intregi indica o marire inzecita. In acest caz, marirea consta in amplitudinea undei. Cu alte cuvinte, amplitudinea undei intr-un cutremur de nivelul 6 este de 10 ori mai mare decat cea a unui cutremur de nivelul 5, iar amplitudinea se mareste de 100 de ori intre un cutremur de nivelul 7 si unul de nivel 9. Cantitatea de energie eliberata se mareste de 31,7 ori intre valorile constand in numere intregi.

Prin intermediul magnitudinii, notată cu M, se pot obţine informaţii cantitative cu privire la energia şocurilor seismice declanşată în focar.

Prin definiţie, magnitudinea M a unui cutremur reprezintă logaritmul în baza 10 a amplitudinii maxime măsurată în microni şi înregistrată la 100 km de la epicentru cu un seismometru de torsiune având perioada To = 0,8 s.

Diagrama scarii Richter

Scara Richter este gradata de la 1 la 9. Magnitudine 1 : În mod normal nu este simţit. Magnitudine 2 : În mod normal nu este simţit. Magnitudine 3 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune

materiale. Magnitudine 4 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune

materiale. Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simţit bine. Mici

daune la clădirile din apropierea epicentrului. Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt

rezistente se distrug pe o rază de câţiva kilometri de la epicentru.

Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează multe daune importante pe câteva sute de kilometri de la epicentru.

Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale, numeroase decese şi mulţi răniţi pe sute de kilometri.

Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona epicentrului cât şi într-o arie de mii de km² în jurul acestuia.

Cel mai puternic cutremur inregistrat a avut o magnitudine 9.5 grade pe scara Richter, insa au existat cu siguranta cutremure chiar si mai puternice in istoria Planetei noastre. Majoritatea cutremurelor prezinta o magnitudine sub 3 grade pe scara Richter. Aceste cutremure, care de obicie nu sunt simtite de oameni, sunt denumite microcutremure.

Evaluarile facute pe baza scarii Richter nu dau decat o idee generala despre impactul real al unui cutremur. Forta de distrugere a unui cutremur variaza in functie de compozitia solului dintr-o anumita zona si in functie de arhitectura, respectiv localizarea structurilor realizate de om.

Evaluarea numarului de grade pe scara Richter se face imediat dupa un cutremur, de indata ce seismologii pot compara datele din diferite locatii ale seismografelor.

Scara Mercalli Scara Mercalli, inventată de seismologul

italian Giuseppe Mercalli, este o scară care stabileşte intensitatea unui cutremur pe baza observaţiilor personale, subiective, din timpul cutremurului.

Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcţiilor, după tipul şi amploarea deformărilor suprafeţei terestre şi după reacţiile populaţiei la şocul seismic. Efectele şocului se diminuează proporţional cu creşterea distanţei faţă de epicentru. Cea mai utilizată scară de intensitate este scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM)

Efectele unui cutremur (adica valoarea pe scara Mercalli) nu depind insa de valoarea magnitudinii (Richter) ci de mai multi parametri: adancimea cutremurului (un cutremur de suprafata este mult mai distrugator decat unul de adancime), calitatea materialelor de constructii folosite in regiunea in care are loc seismul, etc.

Explicatia scarii Mercalli (a intensitatii) I-Instrumental Nu este simţit, păsările şi animalele sunt neliniştite. Înregistrat

doar de seismografe. Magnitudine(pe scara Richter)-intre 1 si 2 grade .

• II-Slab sesizabil Este simţit numai de către puţine persoane care se găsesc în

repaus, în special la etajele superioare. Magnitudine(pe scara Richter)-intre 2 si 3 grade

III-Perceptibil Este simţit de către unele persoane din interiorul clădirilor. Magnitudine(pe scara Richter)-intre 3 si 4 grade

• IV-Moderat Este simţit de către mai multe persoane din interiorul clădirilor şi

de unele aflate în exterior. Magnitudinea pe scara Richter-4 grade

• V-Serios Este simţit de către aproape de toată lumea, mulţi sunt sculaţi din

somn. Magnitudinea pe scara Richter-intre 4 si 5 grade

VI-Puternic Este simţit de către toată lumea, mulţi se sperie şi fug din

locuinţe, unele mobile grele se deplasează. Magnitudinea pe scara Richter-intre 5 si 6 grade.

• VII-Foarte puternic Cei mai mulţi oameni părăsesc locuinţele. Este perceput şi de

persoanele aflate la volan. Stricăciuni considerabile în clădiri prost construite.

Magnitudinea pe scara Richter-6 grade

VIII-Destructiv Casele se deplasează pe fundaţiile lor, pereţii uşori sunt aruncaţi

în afară, unii pereţi de cărămidă se prăbuşesc. Magnitudinea pe scara Richter-intre 6 si 7 grade.

• IX-Ruinator Panică generală, stricăciuni considerabile şi în structuri special

construite. Crăpături mari în teren. Magnitudinea pe scara Richter

• X-Dezastruos Sunt distruse cele mai multe structuri din cărămidă.

Mari alunecări de teren. Magnitudinea pe scar Richter-intre 7 si 8 grade

XI-Foarte dezastruos Puţine clădiri din cărămidă rămân în picioare. Sunt

distruse poduri. Şinele de cale ferată sunt îndoite puternic.

Magnitudinea pe scara Richter-8 grade.

• XII-Catastrofic Distrugerea este aproape totală. Obiectele sunt

azvârlite în sus. Au loc modificări ale reliefului. Magnitudinea pe scara Richter-mai mare de 8

grade.

O noua scara seismica

Nu doar Richter si Mercalli. Pentru evaluarea magnitudinii unui eveniment seismic, geologii vor dispune de-acum inainte de o noua scara a intensitatii.

Se numeste Esi 2007 (Environmental Sismic Intensity Scale) si a fost pusa la punct de cercetatorii italieni de la Consiglio Nazionale delle Ricerche (Cnr), Agentia pentru Protectia Mediului si servicii tehnice (APAT) si de la Universitatea Insubria din Varese. 

Noutatea sta in faptul ca acesta scara masoara exclusiv efectele unui cutremur asupra mediului, nu si cele asupra cladirilor si a infrastructurii. Scara Esi a fost validata in cursul lunii iulie de International Union for Quaternary Research si prevede 12 grade de intensitate, la fel ca Mercalli.

Seismograful

Principiul care sta la baza realizarii seismografului este un pendul cu frecventa proprie mai mare decat frecventa seismelor puternice (peste 4.8 grade Richter), pentru a putea permite o inregistrare fidela, nedistorsionata, a variatiei acceleratiei gravitationale din timpul seismelor. Seismograful functioneaza pe principiul inductiei magnetice. Astfel, un magnet, pozitionat pe o bara metalica (ansamblu ce formeaza de fapt pendulul), oscileaza in imediata apropiere a unei bobine fixe, inducand in aceasta un curent electric proportional cu variatia acceleratiei. Mai departe, semnalul este preluat din bobina prin intermediul unui cablu ecranat si inregistrat prin intrarea "line-in" a placii audio.

Vedere din fata

Cele doua resorturi au atat rolul de a mentine echilibrul, in stare de repaos, cat si de a amortiza oscilatiile proprii ale seismografului, dupa incetarea oscilatiilor de provenienta seismica. Sarmele verticale asigura echilibrul pe verticala, reducand la minim oscilatiile verticale ale ansamblului, in timpul unui cutremur, fiindca este conceput ca un seismograf pt. miscari orizontale (care reprezinta, de fapt, majoritatea undelor seismice). Un aspect important este modul de sprijin al pendulului pe suportul sau, fiind necesara o forta de frecare minima. Astfel, cea mai eficienta solutie este folosirea unei articulatii de tip "varf de ac", realizata practic printr-un cui bine ascutit, fixat de bara metalica a pendulului, care se sprijina, in varful sau, pe "gropita" rezultata in urma punctarii unei placute de metal cu un cui, printr-o lovitura usoara de ciocan. Seismograful este montat pe o placa de PAL, care, la randul ei, este fixata rigid de un perete de beton al cladirii, prin trei holtzsuruburi cu dibluri.

Vedere din lateral

Seismograful de mica velocitate Acesta este aproape identic cu seismograful de mare velocitate.

Singura diferenta consta in faptul ca frecventa sa proprie trebuie sa fie mai mica decat cea a seismelor de intensitate sub 4.8 grade Richter, pentru ca seismele mici au o frecventa mai mare. Acest fapt duce la posibilitatea unei realizari foarte simple, prin cresterea masei pendulului si folosirea unor arcuri mai slabe. Astfel, deasupra barei metalice se afla pozitionata o greutate (eu am folosit un transformator mai greoi, dar se poate folosi orice greutate), iar pe partea inferioara a barei, sub greutate, se afla fixat magnetul, bobina fiind pozitionata in partea de jos, sub acesta. In general, cu cat masa pendulului (denumita masa seismica) este mai mare, cu atat seismograma obtinuta este mai exacta. Principiul se poate folosi si pentru seismograful de mare velocitate, numai ca este nevoie de o greutate destul de mare pentru a se obtine o frecventa proprie cat de cat diferita de cea a seismelor puternice.

Cutremurele din Romania

Lista cutremurelor din Romania incepand din anul 1800 26 octombrei 1802, ora 10:55 Magnitudine:7,9 Adancime: 150 km

• 5 martie 1812, ora 12:30 Magnitudine:7,3 Adancime: 150 km

23 ianuarie 1835, ora 18:45 Magnitudine:7,5 Adancime: 150 km

6 octombrie 1910, ora 21:40 Magnitudine: 7,1 Adancime:125 km

10 noiembrie 1940, ora 01:39:07 Magnitudine: 7,4 Adancime: 94 km

4 martie 1977, ora 21:22:54 Magnitudine: 7,4 Adnacime: 94 km

31 august 1986, ora 00:28:37 Magnitudine: 7,1 Adancime: 131,4 km

30 mai 1990, ora 10:40:06 Magnitudine: 6,9 Adancime:90,9 km

31 mai 1990, ora 00:17:48 Magnitudine: 6,4 Adancime: 86,9 km

27 octombrie 2004, ora 20:34:36 Magnitudine: 6 Adancime: 98,6 km

Cutremurul din 1977 Cutremurul din 1977 (Cutremurul din '77) a fost un puternic

cutremur care s-a produs la ora 21:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o intensitate de 7,2 grade pe Scara Richter şi a făcut în timp de circa 55 de secunde, 1.578 de victime, din care 1.424 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

Tot oraşul Zimnicea a fost distrus, şi s-a trecut la reconstruirea sa din temelii.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din ţară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de şoc s-a simţit aproape în toţi Balcanii.

Monumente de arhitectură dispărute după cutremur

Cutremurul a afectat şi monumente de arhitectură. Din păcate, regimul trecut a folosit pretextul "cutremurului" pentru a demola o serie de clădiri care dintr-un motiv sau altul erau "incomode" pentru el. Astfel Biserica Ienei aflată în stânga blocului "Dunărea" , în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu şi vis a vis de hotelul Intercontinental şi Teatrul National, a fost pur şi simplu demolată pentru că prezenţa ei "deranja". În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului "Dunărea", turla bisericii a fost lovită intenţionat cu utilajul de demolare. Din acest moment a început o cursă în care pe de o parte oamenii de cultură (arhitecţi, artişti plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în acţiunea de înlaturare a urmelor cutremurului) se străduia sa facă să dispară cât mai repede acest monument şi lăcaş de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd şi picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca şi cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică.

De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă aceleiaşi acţiuni.

Odată pornită, acţiunea de înlăturare a cât mai multe monumente de arhitectură şi lăcaşe de cult s-a extins şi asupra colecţiilor şi colecţionarilor de artă. Sub pretextul "punerii la adăpost" a operelor de artă, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului Colecţiilor. Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au fost luate lucrările de artă şi depozitate "în siguranţă". Dupa multe presiuni făcute de doamna Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors in casa memorială.

Printre victimele cutremurului s-au

numărat şi câteva personaje marcante: Toma Caragiu-actor Anatol E.Baconski-poet Alexandru Ivasiuc-prozator Mihai Gafita-scriitor Corneliu M.Popescu-a tradus poemele lui Eminescu in limba

engleza Alexandru Bocanet-regizor Doina Badea-cantareata Savin Bratu-editor, critic, istoric Daniela Caurea-poeta Veronica Porumbacu-poeta, prozatoare Mihaela Maracineanu-solista a Operei Romane Tudor Stavru-cascador Florin Ciorascu-fizician

Cutremurul din 1940 Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu o

magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, produs la ora 3.39 din 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană.

Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morţi şi 4000 de răniţi, majoritatea în Moldova. Datorită contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au existat circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 8 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate. După cutremur Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, inca din primele momente, dintre care 6 au atins magnitudini de peste 5,0. Cea mai puternica replica s-a inregistrat in dimineata zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8h34min, avand magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maxima VI, adancimea focala 150 km, replica ce a fost, se pare, resimtita usor si la Bucuresti. Seria de replici a continuat pana la inceputul lunmii decembrie 1940, dupa care s-a stins treptat. Studiile ulterioare au ajuns la concluzia ca marele cutremur din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior, cel mai profund, al blocului litosferic, undeva intre 135-160 km adancime.