ÎN BALCANI

RĂZBOI&PACE

PLANURIDE LECȚIE

EXPOZIȚIA Primul Război Mondial este asociat cu milioanele de oameni care au murit pe Frontul de Vest. În Balcani însă, războiul nu a fost purtat în tranșee, ci s-a dezlănțuit în sate și orașe, schimbând radical viețile oamenilor.

Expoziția Război & Pace în Balcani prezintă lucrările a cinci fotografi care au surprins realitățile vieții și ale războiului în Balcani, în perioada 1914-1918 – fotografiile acestora prezintând imaginea unui teatru de război aproape necunoscut până acum.

Fotografiile expoziției sunt însoțite de filme de scurt metraj care combină imagini și filme rare din Europa și din Balcani, interviuri cu istorici renumiți, precum Mark Mazower (Universitatea Columbia), Christina Koulouri (Universitatea Panteion, Atena), Christopher Clark (Universitatea Cambridge), Mischa Glenny (autor), Ian Beckett (Universitatea Kent), Vesna Goldsworthy (Universitatea Kingston), Ulf Brunnbauer (Universitatea Regensburg), Jay M. Winter (Universitatea Yale), Erik-Jan Zürcher (Universitatea Leiden), Ayhan Aktar (Universitatea Bilgi, Istanbul), Edhem Eldem (Universitatea Bogaziçi, Istanbul) și Dubravka Stojanovic (Universitatea Belgrad).

PLANUL LECȚIEI Următoarele fișe de lucru sunt potrivite pentru elevi începând cu clasa a 6-a primară și pentru elevii de Liceu.

Aceste exerciții își propun să ajute elevii:

• să înțeleagă schimbarea istorică care a avut loc în timpul Primului Război Mondial, în Balcani

• să se familiarizeze și să învețe să interpreteze texte și diferite surse istorice, cum ar fi fotografiile sau filmele

• să faciliteze schimbul de opinii și formularea argumentelor

Structura: Planul lecției este compus din două părți, fiecare având nevoie de minimum o oră academică. Printați și distribuiți BROȘURA ELEVULUI înainte de începerea lecției.

Echipament: PARTEA 1 va avea loc în clasă, utilizând un TV/proiector conectat la un DVD player sau internet, pentru ecranizarea fragmentelor video.

PARTEA 2 poate avea loc în expoziție sau în clasă, folosind pagina web.

Simboluri:

1

PARTEA 1 Durată/timp: o oră academică / înainte de expoziție

Urmăriți fragmentul 1A al documentarului ‘Război & Pace în Balcani’, în clasă: 4:50 – 9:15 (4’25’)

FRAGMENTUL DOCUMENTAR 1A Imperiile

NARATORUL: Pentru a înțelege mai bine cauzele izbucnirii Marelui Război, trebuie să ne întoarcem la lumea modelată de imperii. La începutul sec. XX, lumea era încă împărțită între Imperiile Austro-Ungar, German, Francez, Britanic, Imperiul Otoman și Imperiul Rus.

Lupta acestor imperii pentru pământ și putere a creat premizele izbucnirii Primului Război Mondial în Balcani, în anul 1914.

CHRISTINA KOULOURI: Perioada cuprinsă între 1870 și 1914 a fost epoca imperiilor, epoca expansiunii imperiale, coloniale a Europei de Vest în toată lumea, dar în special în Asia și Africa. Primul Război Mondial a fost un război imperialist.

CHRISTOPHER CLARK: Izbucnirea Primului Război Mondial plasează monarhii – regele Angliei, împărații Austro-Ungariei, Germaniei și, desigur, pe țarul Rusiei – într-o situație complicată. Deoarece întreg sistemul diplomatic era structurat în jurul acestor figuri-simbol, nimeni nu știa exact cine și câtă influență deținea în cadrul acestor sisteme de putere. Această incertitudine a crescut riscul izbucnirii unei crize.

MARK MAZOWER: Una dintre dificultățile cu care ne confruntăm azi constă în a înțelege cum anume funcționa lumea în perioada imperiilor. Unele dintre condițiile de atunci nu mai există azi: un împărat sau un sultan, în care să se încreadă un număr mare de oameni. O societate lipsită, de fapt, de o politică clar structurată. Rămâne, totuși, un exemplu de regim politic care a funcționat sute de ani la rând, în care popoare diferite, cu credințe diferite au coexistat fără să ajungă decât rareori la confruntări directe – lucru remarcabil dacă ținem cont de standardele sec. XX și începutului de sec. XXI.

NARATORUL: Cu mai puțin de doi ani înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, fotograful francez August Léon călătorea de-a lungul Imperiilor Austro-Ungar și Otoman cu scopul de a documenta viața din Balcani. El a ajuns în Bosnia-Herțegovina în toamna anului 1912.

Trei fete tinere în Jajce, 13 octombrie 1912 Doi sârbi din Sarajevo, 15 octombrie O femeie catolică cu tatuaj, Sarajevo, 16 octombrie O fetiță turcă și un băiețel creștin în Mostar, 19 octombrie

CHRISTINA KOULOURI: Oameni care vorbeau limbi diferite, aveau tradiții, obiceiuri și, mai ales, religii diferite, dar trăiau împreună. Acest lucru a fost între timp complet uitat, de parcă nici nu ar fi existat vreodată.

2

Cereți studenților să utilizeze BROȘURA ELEVULUI partea 1A. ■ Studenții privesc harta 1 care prezintă marile imperii în anul 1914.

■ Studenții răspund la întrebările următoare din broșura elevului 1A:

- Indicați ce imperiu corespunde fiecarui tip de hașură. ..…………………………………………

- De ce credeți că Primul Război Mondial a fost numit un război "imperialist”? …………………......................................................................................................

- În toamna anului 1912, fotograful francez Auguste Léon călătorește din Franța în Balcani.

Ce imperii străbate în timpul acestei călătorii? …......………………………………………

Ce naționalități și religii întâlnește în Bosnia-Herțegovina în 1912? …………………...…

Știți din care țară făcea parte Bosnia-Herțegovina înainte de Primul Război Mondial? Care era capitala țării? ………………………………………………………..………………

3

Priviți fragmentul 1B al documentarului ‘Război & Pace în Balcani’, în clasă:

32:03 – 37:26 (5’23’’)

FRAGMENT DOCUMENTAR 1B NARATORUL: În Balcani, numărul de victime provenite din rândul populației civile în timpul Primului Război Mondial a fost șocant de mare. În Germania și Franța au murit aproape patru procente din populație. Numai în Serbia au murit mai mult de șapte sute de mii de oameni, ceea ce reprezenta aproape 16 % din totalul populației.

DUBRAVKA STOJANOVIĆ: Un aspect foarte important a fost epidemia de tifos. Nu știm cu exactitate numărul, dar bună parte dintre cele 700.000 de victime ale Serbiei a murit de pe urma epidemiei din timpul ocupației.

NARRATOR: M. Tatham, soră de caritate, și-a făcut serviciul în unitatea umanitară sârbă: “Epidemia de tifos s-a răspândit până în cele mai îndepărtate colțuri ale Serbiei, din cauza soldaților care se duceau acasă în permisie. Aproape o treime din populația totală a cedat în fața epidemiei. Până în octombrie 1915 epidemia de tifos a fost depășită, după care țara a fost invadată de inamicul uman. Bulgarii au declarat război la începutul lunii octombrie. În același timp, austriecii au atacat pe la nord, iar spitalul de campanie a trebuit să se retragă împreună cu armata. Noi ne-am pornit cu căruțele și în trei săptămâni am mers către sud… Fluxul de refugiați creștea pe zi ce trece – mame, copii, alimente și furaje, soldați răniți, epuizați, înfometați și fără speranță. NARATORUL: În iarna anului 1915, Bulgaria s-a alăturat Austro-Ungariei și Germaniei, în lupta contra Serbiei.

E-J ZÜRCHER: Armata Bulgară a recrutat practic toți bărbații, 900.000 în total. Primul Război Mondial a

fost un război industrial, un război total, ceea ce înseamnă că statele beligerante au fost nevoite să-și

exploateze la maximum societățile. Afirmația este valabilă și din punct de vedere material – armele, bombele, uniformele, alimentele produse în masă – toate acestea au forțat statele beligerante să își folosească toate resursele.

NARATORUL: Femei și copii au rămas să supraviețuiască într-o lume definită de lipsuri și foamete. După ce armata a confiscat animalele și stocurile de hrană, femeile au organizat proteste violente în toată Bulgaria.

SNEZHANA DIMITROVA: În timpul războiului, au fost o mulțime de proteste organizate de femei, așa-numitele “revolte ale foamei”. Ele cereau întoarcerea acasă a bărbaților și încetarea războiului – a fost revolta femeilor împotriva războiului.

FIKRET ADANIR: Aș putea spune că populația civilă a suferit teribil. În comparație cu celelalte țări beligerante, raportat la totalul populației, cele mai multe victime s-au înregistrat în Imperiul Otoman.

NARATORUL: Observatorii din Balcani și din Imperiul Otoman au descris sate a căror populație masculină era în totalitate dispărută.

E-J ZÜRCHER: Foarte mulți bărbați au fost recrutați în armată; sate întregi au rămas fără vreun bărbat adult. Caii, cât și boii, căruțele, totul a fost confiscat pentru armată.

4

Cereți studenților să se utilizeze de BROȘURA ELEVULUI partea 1B.

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din broșura elevului:

- Ce motive sunt menționate în film drept cauze ale numărului mare de pierderi omenești în rândul populației civile în Balcani? De ce credeți că pierderile au fost mai mari în Serbia decât în Franța și Germania?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Cu ce situații s-au confruntat femeile și copiii în timpul Primului Război Mondial? Fragmentul video ne arată că femeile din Bulgaria s-au revoltat. Notați două dintre motivele protestelor.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

5

Urmăriți fragmentul 1C al documentarului ‘Război & Pace în Balcani’ în clasă: 51:21 – 55:12 (3’51’’)

FRAGMENTUL DOCUMENTAR 1C NARATORUL: Aceasta este Europa de Sud-Est în 1914, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Patru ani mai târziu, marile imperii s-au prăbușit și noi state naționale le-au luat locul. IAN BECKETT: Războiul, desigur, a zdruncinat Marile Puteri. A distrus Imperiul Rus, pe cel Austro-Ungar, Imperiul Otoman și, de asemenea, Germania imperială.

CHRISTINA KOULOURI: Primul Război Mondial a dus nu doar la prăbușirea societăților multietnice, dar și la colapsul unui sistem politic și al unui model de guvernare.

JAY WINTER: Primul Război Mondial a creat condiții care au făcut pacea imposibilă. Toate statele eșuate ale Orientului Mijlociu sunt o dovadă în acest sens. Dar se poate merge și mai departe: sistemul imperial, cel care a intrat în război, a fost transformat în așa fel, încât pacea să nu fie posibilă.

IAN BECKETT: Desigur, actuala divizare a Orientului Mijlociu poate fi atribuită direct dezmembrării Imperiului Otoman – ignorăm însă, în acest fel, promisiunile făcute de Marea Britanie și Franța arabilor sau evreilor în timpul războiului.

E-J ZÜRCHER: Toate aceste țări – Siria, Irak, Iordania, Liban – au fost create după război. Azi se pune din nou problema frontierelor, mai ales în Siria și Irak. Moștenirea este încă vie.

MISHA GLENNY: Întregul edificiu construit la Paris ascunde riscuri majore. Unele țări primesc dreptul la autodeterminare, altora li se spune că trebuie să fie multietnice, iar altele trebuie să accepte faptul că nu pot avea și nu vor avea niciodată teritorii locuite majoritar de populații cu care au în comun aceeași limbă și aceeași etnie.

EDHEM ELDEM: În frumoasa lume nouă a începutului de secol XX, coexistența nu este posibilă. Ceilalți sunt alungați, iar propriului popor i se dictează cum trebuie să fie – inclusiv în ceea ce privește religia, identitatea și limba. Este vorba, până la urmă, de ingineria națiunilor, de construirea, inventarea națiunilor, care începe, de fapt, odată cu războiul.

MISHA GLENNY: Soluțiile diplomatice pentru Balcani în sec. XIX și XX nu au fost bazate niciodată pe principii. Fără vreun principiu clar după care să te poți ghida, cu excepția celor care susțin interesele Marilor Puteri în această regiune, orice soluție diplomatică va conține și germenii conflictelor care vor apărea mai târziu.

6

Cereți studenților să folosească BROȘURA ELEVULUI partea 1C.

■ Studenții privesc hărțile 2 și 3 din Broșura Elevului, care arată Europa înainte și după Primul Război Mondial.

ÎNAINTEA PRIMULUI RĂZBOI - 1914 DUPĂ PRIMUL RĂZBOI - 1919

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din broșura elevului:

- Identificați pe hartă trei dintre Puterile Centrale care au pierdut războiul. Ce observații puteți face despre felul în care s-au schimbat acestea?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Care sunt noile țări care s-au creat în Europa?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Care este cea mai mare schimbare pe care o observați în Balcani?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Care este cea mai mare schimbare pe care o observați în Grecia?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

7

PARTEA 2 Durată/timp: 1-2 ore academice la expoziție

Studenții pot vedea fotografiile și citi textele în expoziție sau online, accesând link-ul următor:

http://www.goethe.de/ins/gr/lp/prj/eri/wap/enindex.htm

■ Studenții citesc un fragment din jurnalul criminalistului elvețian Rudolph Reiss, din perioada în care a fost delegat în Monastir (Bitola), la sfârșitul anului 1916 – din SURSELE (vezi pag. 12). De asemenea, citesc o scurtă biografie a scriitorului.

■ Studenții merg prin zona de expoziție (sau navighează pe pagina web) și identifică seria de fotografii din Monastir care corespunde textului lui Reiss. Studenții privesc fotografiile și citesc informațiile despre fotografi (fotograf francez anonim, sfrârșitul 1916/ începutul 1917).

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din Broșura Elevului 2A:

- Ce rol credeți că a jucat Reiss în război? Care este părerea lui despre Primul Război Mondial?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Cum descrie Reiss populația civilă și copiii din Monastir? Ce fac aceștia pentru a supraviețui?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Alegeți una dintre fotografii și descrieți ce anume prezintă, ca și cum ați fi un martor ocular.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Reiss și fotograful din Monastir constituie două surse diferite de informații pentru noi. Observați diferențe sau asemănări între cele două surse? Mărturiile lor coincid în mare?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Reiss menționează faptul că mulți dintre locuitorii orașului Monastir se refugiau în biserici. Există vreo fotografie în expoziție care să confirme acest lucru? Descrieți ce observați în această fotografie.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

8

■ Studenții merg prin zona de expoziție (sau navighează pe pagina web) și găsesc secțiunea constituită în întregime din fotografii ale unor copii. Ei privesc fotografiile, citesc informațiile, își notează numele fotografului și citesc scurta lui biografie.

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din broșura elevului 2B:

- Descrieți pe scurt cum arată și ce anume fac copiii din aceste imagini.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Încercați să vă imaginați că sunteți un copil al cărui oraș a luat parte la război. Descrieți, în 10 rânduri, o zi din viața voastră în timpul războiului.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- În textul biografic, curatorii expoziției menționează faptul că fotograful își folosește aparatul de fotografiat pe post de “armă” în lupta pentru schimbare socială. Credeți că încearcă să ne

transmită un “mesaj” prin fotografiile lui, în caz că da, care este mesajul? Vi se pare eficientă metoda aleasă (atât fotografiile pe care le-a făcut, cât și informațiile aferente)?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

■ Studenții merg în zona de expoziție sau navighează pe pagina web și găsesc secțiunea cu

imagini din Salonic. Ei privesc fotografiile, citesc informațiile, își notează numele fotografului și citesc scurta lui biografie.

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din broșura elevului 2C:

- Notați naționalitățile soldaților prezentați în fotografii. Cărei alianțe credeți că aparțin?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

- Găsiți fotografia care prezintă trupe armate provenind dintr-o țară din afara Europei. Ce naționalitate au acești soldați și cum se justifică participarea lor la un război care are loc pe teritoriul Europei?

9

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

CONCLUZIE

■ Studenții răspund la următoarele întrebări din broșura elevului 2D:

- Notați ce surse de informații ați folosit în aceste exerciții:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

UN ALT EXERCIȚIU POSIBIL:

■ Studenții citesc atent următoarele fragmente literare:

“Era noapte când am intrat în Monastir și tot noapte, când am plecat. Străzile acestui mare oraș din Serbia erau neiluminate, casele întunecate, fără nicio lumină aprinsă. Locuitorii – orașul este populat de greci – merg pe furiș, ca hoții; vorbesc în șoaptă, tremură de frică când privesc spre cer și locuiesc în beciurile caselor sau în găuri făcute pe sub case. […] Noi am folosit piața publică drept loc de popas temporar. Orașul se află chiar în zona de luptă. Francezii, care s-au oferit să ne fie ghizi, ne-au arătat clădiri distruse de bombardamente, care arătau de parcă ar fi fost lovite de fulger, […] clădiri ce trebuie să fi fost cândva niște locuințe impozante. Locuitorii, toți cu măști atârnându-le de gât – purtau măștile zi și noapte ca să se apere de gaz.”

[…]

“O femeie cu un batic negru pe cap n-a ezitat să ne dea câteva sfaturi. “Să aveți măștile mereu la îndemână, fraților”, ne-a spus ea îngrijorată. “Zilele trecute bulgarii ne-au bombardat cu gaz și au omorât șase copii – stăteau în cerc și-și spuneau povești (erau vecini de-ai mei). Francezii i-au așezat în rând pe marginea drumului și i-au ținut acolo toată ziua, i-au filmat și fotografiat, chiar și pentru cărți poștale!”

Stratis Myrivilis., Viața în mormânt traducere de Peter Bien, Universitatea de Presă din New England, editura Quartet Encounters, Cosmos

Publishers (“ Orașul Fantomă” Capitol), 1977.

■ Discutați/cercetați cu studenții următoarele teme:

- Ce fel de sursă reprezintă fragmentul de mai sus? Poate fi folosită literatura ca sursă istorică?

10

- Căutați informații biografice despre Stratis Myrivilis și explicați în ce împrejurări a aflat scriitorul despre cele întâmplate atunci în Monastir.

- Căutați elemente similare în fragmentul din cartea lui Myrivilis și jurnalul lui Reiss.

- Treceți la cel de-al doilea paragraf și căutați fotografia din expoziție care se potrivește descrierii scriitorului. Discutați rolul fotografiei și al cinematografiei în propaganda de război.

11

SURSE ■ Fragment din «Regatul Serbiei; încălcări de reguli și legi de război comise de austro-bulgaro-germani» (1919) de către criminalistul elvețian Rudolph Reiss.

12 decembrie, 1916

Sunt în Bitolj-Monastir, oraș pe care Aliații l-au recucerit de la bulgari și germani pe 19 noiembrie. Este un oraș expus, deloc protejat, toate posturile militare fiind cu mult în afara orașului. Și totuși, de când au pierdut acest oraș, bulgarii și germanii îl bombardează în continuu de pe sol și din avioane. Este adevărat că țintesc anume periferia și intrările în oraș, unde presupun ei că se află taberele de soldați și artileria. Acum câteva zile și-au schimbat însă tactica. Au început să atace centrul orașului, pe care-l mitraliază de ieri cu proiectile de calibru 210.

Locuitorii "au intrat în pământ", în pivnițe, sau în ceea ce ei numesc pivniță, i. e. beciuri simple, nearcuite, improvizate. Proiectilele mari, de 210, cum folosesc bulgarii și germanii în Bitolj, pătrund ca prin unt prin zidurile caselor de aici, din est. “Pivnițele” le dau măcar senzația de protecție acestor oameni îngroziți, femei, bătrâni, copii. Ceea ce nu e deloc puțin.

Mulți dintre locuitorii Monastirului s-au refugiat în biserici, pe care le cred ferite de proiectilele inamice. Zi și noapte aceste locuri divine sunt pline de oameni care cred că pot scăpa de moarte făcându-se cât mai mici posibil.

[...]

Bombardamentul începe din nou. Puținii care ieșiseră din case se întorc rapid în beciurile lor. […] E amiază; trebuie să ies să mănânc ceva. Străzile sunt pustii, nu văd picior de om, cu excepția unui băiețel, care, în mijlocul exploziilor, încerca să vândă ziare sârbești unor trecători inexistenți.

‘’Pravda," "Velika Srbija”, strigă ștrengarul, înfruntând gloanțele pentru câțiva bănuți pe care să-i ducă acasă mamei bolnave.

[…]

Faza a doua a bombardamentului a încetat. Un popă, urmat de un bărbat care ducea un sicriu alb, a venit să înmormânteze în grabă o bătrână ucisă chiar în casa de lângă noi.

[…]

Bilanțul zilei: un soldat italian, mort; un soldat sârb, rănit; în jur de 20 de femei și copii morți. Oricât de neutru ai fi, n-ai cum să nu te îngrozești. Războiul nu este făcut pentru a extermina oameni nevinovați, războiul înseamnă lupte între armate.

4 aprilie, 1917

În spital doctorul mi-a arătat câteva victime ale bombelor cu gaz bulgaro-barbare. Oamenii sunt încă foarte slăbiți, iar fețele lor sunt atinse de cianoză. Se plâng de dureri în gât, amețeli și nu pot respira. Câțiva spuneau că gazul avea un gust amar de migdale. Asta ar însemna că proiectile conțin acid prusic. Dar acest gaz omoară aproape instantaneu, în timp ce victimele din Monastir, victimele cruzimei Puterilor Centrale și ale vasalilor lor, trec prin chinuri cumplite 30-35 de minute înainte de a-și da duhul.

Bombardamentele cu gaz au loc mai mult noaptea, când oamenii dorm în pivnițele lor, sau în ceea ce ei numesc pivnițe. Aceste proiectile fac mai puțin zgomot când explodează.

12

De la eliberarea Monastirului de către de forțele aliate, autoritățile sârbe au raportat 764 de victime în rândul populației civile, și anume: 399 morți și 365 răniți. Uciși: 81 bărbați, 92 femei, 115 copii. Răniți: 75 bărbați, 88 femei și niciun copil. Ar mai fi în plus 111 morți și 92 răniți, pentru care este precizat sexul.

5 aprilie, 1917.

Locuitorii își văd de treburile lor. Gospodinele ies să cumpere puținele legume aduse în oraș de către țărănci. Oamenii își spală rufele în Dragor, iar copiii se joacă pe străzi. Câteva magazine sunt deschise.

Poți cumpăra vechituri care au scăpat de jafurile bulgarilor sau tutun și brelocuri filigranate, cum se fac în zonă. Obloanele magazinelor sunt ridicate doar pe jumătate, ca să poată fi rapid trase când încep bombardamentele. Câțiva băiețași vând ziare franceze și sârbești. Micii lustragii fac câțiva gologani lustruind cizmele prăfuite ale soldaților.

Toată populația orașului, de 20.000-25.000 de locuitori, e deprimată și nervoasă. Până și copiii au uitat să zâmbească. E prea multă tristețe, prea multe distrugeri, prea multă suferință. Mai mult de 1.000 de civili au căzut victime în urma bombardamentului. Faptul că oamenii stau de-atâta timp în beciuri fără instalații sanitare a dus la creșterea alarmantă a cazurilor de boli tuberculoase, precum ftizia* în Monastir.

* un tip de tuberculoză

13

■ Text introductiv despre Bitola (Monastir) Bitola (Monastir) a aparținut Imperiului Otoman din 1382 până în 1912. La sfârșitul sec. XIX devine al doilea cel mai mare oraș din regiune (după Salonic) și se dezvoltă rapid. 12 țări aveau consulate în acest oraș care, de asemenea, era gazda multor școli importante, inclusiv academia militară frecventată de Kemal Ataturk.

În 1910, Monastir avea aproximativ 50.000 de locuitori, de diferite religii și etnii: musulmani, creștini-ortodocși și evrei, care vorbeau greacă, vlahă, bulgară, turcă, macedoneană, sârbă. Odată cu creșterea naționalismului în Balcani, Monastirul a fost prins între revendicările rivalilor și activitățile partizanilor. În 1912, în timpul războaielor balcanice, orașul a fost pus sub controlul armatei sârbe și alipit statului sârb.

După izbucnirea Primului Război Mondial și înfrângerea armatei sârbe, în 1915, Monastirul a trecut sub ocupația Germaniei și Bulgariei. În noiembrie 1916, orașul a fost reocupat de forțele Antantei. Forțele armate germane și bulgare s-au retras pe dealurile din împrejurimi, de unde au ținut sub asediu întregul oraș, atacând neîncetat până în septembrie 1918. Atacurile cu gaz toxic au provocat însemnate pierderi de vieți omenești în rândul populației civile.

■ Scurtă biografie R. Reiss Rudolph Archibald Reiss (Germania 1875 – Iugoslavia 1929) a fost publicist, chimist, profesor la Universitatea din Lausanne și celebru om de știință în medicină judiciară. După absolvirea liceului din Germania, Reiss pleacă în Elveția pentru a-și continua studiile.

A primit titlul de doctor în chimie la vârsta de 22 ani și a devenit expert în fotografie și medicină judiciară. În 1906, a fost numit profesor de medicină legală la Universitatea din Lausanne. În 1909, a devenit fondatorul primului program academic de medicină judiciară și al Institutului de Poliție Științifică (Institutul de medicină legală) aparținând Universității din Lausanne.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Reiss a fost delegat de către guvernul Serbiei să investigheze atrocitățile de război comise în timpul ocupației Puterilor Centrale. Dr. Reiss și-a documentat concluziile în două rapoarte. Primul raport, "Raportul despre Atrocitățile Comise de Armata Austro-Ungară în timpul primei invazii a Serbiei”, a fost finalizat în 1915 și publicat în 1916. Raportul descrie crimele comise de austro-ungari contra sârbilor în timpul invaziei și ocupației Serbiei, în primele luni ale Primului Război Mondial, în 1914. În al doilea raport, Reiss descrie a doua invazie și ocupație a Serbiei și crimele comise împotriva sârbilor începând din 1915, de această dată de către forțele Austro-Ungariei, Bulgariei și Germaniei. Cel de-al doilea raport, "Încălcarea legilor de război comise de către austro-bulgaro-germani: Scrisorile unui criminalist despre frontul sârbo-macedonean", a fost publicat în 1919 și a inclus, în detaliu, probele strânse de Reiss în timpul vizitelor în Monastir, din decembrie 1916 și aprilie 1917.

După război, Reiss a ajutat la fondarea primei academii de poliție din Serbia și predarea medicinei legale. A murit în Iugoslavia în 1929.

14

MATERIALE SUPLIMENTARE/ BIBLIOGRAFIE

INTERVIURI & FILME DIN ARHIVĂ Război și Pace, părerile istoricilor În cele douăsprezece filme de scurt metraj, ascultați 12 istorici din opt țări, care ne însoțesc într-

o călătorie prin istoria Primului Război Mondial. Filmele ne ajută să explorăm modul în care războiul a afectat Europa de Sud-Est. Interviurile sunt însoțite de materiale rare, de arhivă, și fotografii din perioada respectivă. http://www.goethe.de/ins/gr/lp/prj/eri/wap/enindex.htm

FILME DIN ARHIVĂ Arhivele din Gaumont Pathe Arhiva conține o colecție bogată de filme de scurt metraj despre Primul Război Mondial. http://www.gaumontpathearchives.com

CĂRȚI

- Salonic, Orașul Fantomă, Mark Mazower - Marele Război: 1914-1918, Marc Ferro - Somnambulii, Christopher Clark Π - Imperiile în Război 1911-1923, Robert Gerwarth & Erez Manela - Viața în Mormânt, Stratis Myrivilis, tradusă de Peter Bien, Universitatea de Presă din New England, editura Quartet Encounters, editura Cosmos Publishers (“Orașul Fantomă” Capitol), 1977.

15

CONTRIBUITORI

Desig Designul ghidului educațional al profesorului

ANGELIKI VOULTEPSI este profesoară de ciclu primar. A fost profesor suplinitor în cadrul programului de sprijin al elevilor cu tulburare de dezvoltare, destinat imigranților care învață limba greacă ca limbă străină, precum și în educația interculturală. A luat parte la seminarii de muzeologie, iar în prezent participă la seminarul “Educația în Muzee”, în vederea creării și implementării unui program educațional în muzee.

Consultat istoric

Prof. CHRISTINA KOULOURI, Departmentul de Științe Politice și Istorie, Universitatea de Științe Sociale și Politice Panteion, Atena. Este profesoară de Istorie Modernă și Contemporană la Universitatea Panteion și Președintele Comitetului de Educație Istorică al Centrului pentru Democrație și Reconciliere în Europa de Sud-Est. A scris câteva că rți și articole despre predarea istoriei, istoria istoriografiei, manuale școlare, identitatea națională și istoria sportului. De asemenea, este editoarea a patru c ă rți (materiale educaționale suplimentare) pentru predarea istoriei moderne și contemporane în Europa de Sud-Est.

C Crea Crearea documentarului “Război & Pace în Balcani”

ANEMON PRODUCTIONS este o organizație non-profit cu sediul în centrul Atenei, care susține crearea și difuzarea documentarelor inovatoare, a proiectelor educaționale și web, cu scopul de a informa și de a inspira acțiuni atât în Grecia, cât și în afara ei. Anemon este de părere că filmul și alte mijloace media pot depune mărturie, într-un mod unic, în privința provocărilor cu care se confruntă oamenii, familiile și comunitățile. Campaniile media bine structurate pot ajuta la schimbarea opiniei publice, pot inspira unele acțiuni concrete și pot atrage atenția către soluții inovatoare. De asemenea, Anemon își propune promovarea unei alianțe strategice între realizatori de film, artiști, activiști, educatori și organizații comunitare.

16