Românii din Balcani. Scurte consideraþii

Românii din Balcani. Scurte consideraþii*

Radu BaltasiuEmil ÞîrcomnicuUniversitatea din Bucureºti

Aromanians are part of the Romanic territory in the Balkans and the Romanians are theRomanic area over the Danube. Romanians and Aromanians are two branches of thesame people called Romanians. In order to theoretically distinguish between them, theRomanic population over the North of the Danube will be referred as Daco-Romanians.The article describes the actual statistics for the Romanians around the Danube onsome of the major indicators such as: demography, economics, education, humanrights and the main historical patterns of these.The main conclusion is that the investigated population is at the point of the lowestidentity survivability, mostly on demographic and human rights terms.

Populaþia româneascã se împarte, în pre-zent, în mai multe ramuri: daco-romanã �la nord de munþii Balcani, macedo-români(aromâni ºi meglenoromâni) la sud de munþiiBalcani, istroromâni în peninsula Istria. Ra-mura daco-romanã este cunoscutã sub denu-mirea de români, la nordul Dunãrii, respectivvlahi (rumâni) la sud (zona Timoc, valeaDunãrii). ªi celelalte ramuri româneºti aumultiple denumiri etnice. Populaþia romanitãþiinordice se întinde de la Dunãre pânã la Nistru,cu ramificaþii pânã în zona Bugului ºi aCrimeii. Existã populaþie daco-romanã ºi înafara graniþelor, în jurul României, în zonaVidinului (Bulgaria), Timocului (la graniþadintre Bulgaria ºi Serbia), în zona Vârºeþ(Banatul sârbesc), pe Tisa (Ungaria), Rutenia �Ucraina subcarpaticã (Maramureºul istoric),Bucovina de Nord (zona Cernãuþi � dupã 1944la URSS, acum în Ucraina), între Prut ºi Bug(Republica Moldova � parte din regiuneainterbelicã a Basarabiei ºi respectiv, în Ucraina),la Nord de Braþul Chilia (zona Ismail � CetateaAlbã � sudul Basarabiei � actualmente în

Ucraina). În cele ce urmeazã ne vom ocupade romanitatea cea mai importantã, dinsudul Dunãrii, cunoscutã sub denumirea demacedo-români sau de aromâni.

Cert este cã aceste populaþii constituieceea ce din punct de vedere antropologic,lingvistic ºi istoric se numeºte români, cuprecizarea cã diferenþa dintre cele patru ramurieste de tip lingvistic dialectal. Aceste ramuriale romanitãþii orientale au avut un destinistoric comun pânã târziu dupã aºezarea sla-vilor în Peninsula Balcanicã. Atestat de dife-renþierile de limbã, acest destin comun s-astins treptat în perioada cuprinsã între secoleleVI-X, deºi contacte mai mult sau mai puþinextinse s-au menþinut încã o mie de ani dupãaceea � dacã avem în vedere numai contribuþiaintelectualilor ºi bancherilor aromâni la renaº-terea românismului în veacul al XIX-lea înÞãrile române, în special în Transilvania.Pe lângã aromâni, care compun majoritateapopulaþiei romanice din sudul Dunãrii, maiavem ºi istroromâni, în Croaþia, în peninsulaIstria ºi megleno-români, în zona Meglen

*. Extrase. CD-Rom în curs de apariþie cu sprijinul CNCSIS, Aromânii � parcurs istoric ºi prezent.

Keywords: Aromanians, minorities, the Roman World, ethnic space, Balcans, local elites(Gojdu, Sina), ethnogenesisCuvinte-cheie: aromâni, minoritã]i, lumea romanã, spaþiu etnic, Balcani, elite locale (Gojdu,Sina), genezã etnograficã

41Românii din Balcani. Scurte consideraþii

(câmpia Caragiova) la graniþa dintreMacedonia, Bulgaria, Grecia. Dintre acestetrei ramuri istroromânii ºi meglenoromâniisunt pe cale de dispariþie, numãrul lor fiindde câteva mii de persoane în prezent. Croaþianu recunoaºte dreptul la învãþãturã în limbamaternã a istro-românilor, pecetluindu-le des-tinul, Bulgaria abia dacã recunoaºte cã româ-nofonii din Vidin sunt minoritari români ºicu atât mai puþin pe macedo-români, iarGrecia nu recunoaºte pe români ca minoritate,singura concesie fiind teoria cã latinofoniidin Grecia sunt greci latinizaþi, care, printradiþie, se numesc vlahi. De altfel, Greciaare cea mai consistentã politicã de control aminoritãþilor din Balcani, dincolo de fron-tierele sale, în special în Albania ºi Macedonia.Harta de faþã înfãþiºeazã situaþia romanitãþiiorientale la începutul celui de-al doilea rãzboimondial, dupã �Spaþiul istoric ºi etnic româ-nesc�. În prezent, arealul rãspândirii estemult diminuat atât la est de Nistru, cât ºi laTisa ºi la sud de Dunãre. Uniunea Sovieticãnu a tolerat existenþa unor mase compacteromâneºti, pe care le-a deportat în masã în

timpul rãzboiului ºi dupã. Elementul românescare, în continuare, grave dificultãþi de afirmarela nivelul celor mai elementare drepturi, iarîn state ca Republica Moldova ºi Ucrainaetnicii români sunt artificiali împãrþiþi în�moldoveni� ºi �români�. În Ungaria s-auînregistrat diminuãri etnice cu intensitãþi deneimaginat pentru statele civilizate, în maipuþin de patruzeci de ani numãrul românilordin Câmpia Tisei înjumãtãþindu-se.

Comunitatea macedoromânã parcurge înprezent, un moment destul greu, de stag-nare-restrângere. Principala problemã are ocauzã pe termen lung � anume educaþia pre-ºcolarã ºi ºcolarã care, dupã 1944, se face înlimba statelor pe teritoriile cãrora trãiesc.Tot mai puþine persoane care se declarãaromâni, nãscute dupã 1944, vorbesc în pre-zent dialectul. Cea de a doua problemã estede tip politic ºi se referã la strãduinþa unorgrupãri din Balcani de a impune ideea cãmacedoromânii constituie o minoritate etnicãde sine stãtãtoare în ansamblul romanitãþii,fãrã legãturi speciale cu masa româneascãpropriu-zisã. Din nefericire, aceastã idee

Sursa: Din lucrarea Spaþiul istoric ºi etnic românesc, Editura Militarã, 1992.

Harta 1 Spaþiul etnic românesc � rãspândirea elementului românescdupã Iorga, Capidan, Jinga.

42 Radu Baltasiu, Emil Þîrcomnicu

nefiind tratatã cu suficientã fermitate de cãtreautoritãþile române, a prins suficiente rãdãciniºi în România, unde, pe bani publici, seduce o campanie sistematicã de intoxicare apublicului ºi a Parlamentului pe aceastã temã.De altfel, autoritãþile ºi media din Românianu au manifestat suficientã preocupare pentruca publicul din România sã conºtientizezeideea cã România, ca ºi Ungaria, are o masãimportantã a comunitãþii sale peste graniþe,cã o bunã parte a acesteia, în special dinþãrile înconjurãtoare, este într-un puternicproces de erodare, cã nu se bucurã de drepturielementare, nici de reprezentare politicã ºicu atât mai puþin de susþinere financiarã saude participare la guvernare.

Astfel, în Macedonia, unde minoritãþile auprintre cele mai largi drepturi, aromânii suntreprezentaþi în Parlament însã drepturile lorculturale sunt foarte limitate. Cei doi factoriesenþiali ai pãstrãrii identitãþii: învãþãmântulºi limba liturghiei sunt foarte restrânse sau nuexistã. Învãþãmântul în limba maternã estelimitat la câteva ºcoli (sub zece) ºi, acolo, esteopþional ºi redus la câteva ore, iar bisericile

din interiorul comunitãþilor aromâne încã nuau dreptul la liturghie în limba românã sauîn dialect, în ciuda nenumãratelor cererifãcute, în acest sens, atât de comunitatealocalã, cât ºi de statul român. Situaþia esteexplicatã prin disensiunile dintre EpiscopiaOhridului, Biserica Sârbã ºi Patriarhia de laConstantinopol. În Macedonia mai trãiesc înprezent circa 180 0001 de aromâni, dar vorbi-tori ai dialectului mai sunt doar cca. 30 000de oameni. Aceasta faþã de anul 1945, cândnumãrul acestora era de 400 000.

La Skopje, unde se aflã cea mai marecomunitate de aromâni, nu existã decât douãºcoli unde se predã facultativ limba românã,douã ore pe sãptãmânã. În toatã Macedonia, înanul 2001, existau doar patru ºcoli gimnazialeîn care se preda doar facultativ limba românã.

Conform datelor documentate în teren(interviuri cu reprezentanþi ai statului român înþãrile respective ºi cu lideri locali aromâni etc.),pânã la 1913 românii au dominat economiaregiunii, deþinând ponderea în conducereabãncilor, a afacerilor comerciale. Centruleconomic al Macedoniei era Scopie (Skopje �

Sursa: Din lucrarea Spaþiul istoric ºi etnic românesc, Editura Militarã, 1992.

Harta 2. Populaþii româneºti dispãrute pânã la mijlocul sec. XX ºi rãspândirea la 1940a macedoromânilor (aromâni în Albania, Tesalia, Epir, respectiv meglenoromâni,

în Nordul Greciei)


actualmente capitala Fostei Republici Iugo-slave a Macedoniei). Mãrturie stã ºi faptulcã astãzi, dupã douã rãzboaie mondiale, dupã50 de ani comunism ºi 10 de rãzboi civil,circa 10% dintre proprietãþile din Skopjesunt deþinute de etnici aromâni, iar o bunãparte dintre afacerile prospere (hoteliere ºicomerciale) sunt încã deþinute de aromâni.

Deºi Maica Tereza are origini aromâneºti(Gondgea Boiagiu), aromânii nu au bisericã,iar liturghia se þine în limba greacã sau mace-doneanã. Ultima bisericã aromâneascã a fostdistrusã de marele cutremur din 1963 (bisericanu a fost refãcutã deºi România a avut o contri-buþie importantã la reconstrucþia oraºuluiSkopje).

mamã�). Comunitatea aromâneascã din Bitola,pe lângã biserici, era suficient de activã ºide numeroasã sã se bucure de existenþa unuiliceu românesc, susþinut de cãtre statul român,inclusiv cu profesori. Situaþia juridicã actualãa liceului este încã neclarã, întrucât autoritãþiledeclarã cã documentele care atestã proprietateastatului român asupra clãdirii au fost pierdutede cãtre autoritãþile de la Belgrad în perioadacomunistã. Clãdirea liceului este în prezentpãrãsitã.

Figura 1. Placa comemorativã pentru MaicaTereza (nãscutã Gondgea Boiagiu) în centrul

oraºului Skopje � Macedonia

Un alt centru important al românitãþii afost oraºul Bitola, unde astãzi, elementul viuaromânesc este aproape absent. Au mai rãmaspietrele funerare, elemente de arhitecturã ºifoste instituþii care amintesc de aromâni ºide legãturile lor cu România (cu �patria

Figura 2. Liceul românesc din Bitola �Macedonia (nefuncþional) în anul 2003

Bitola se aflã în prelungirea arealuluiaromânesc cu centrul la Ohrid, pe malullacului cu acelaºi nume. Dacã Bitola a fostîn primul rând un centru comercial, Ohridula fost centrul religios pentru românitatea dinzonã. Cei mai mulþi aromâni din Macedoniase aflã pe linia localitãþilor Struga-Ohrid--Bitola, pe un perimetru de aproximativ 60kilometri pãtraþi. De altfel, Ohrid are foartemulte biserici, mãnãstiri ºi catedrale bizantine,anterioare stabilizãrii slavilor ºi bulgarilorîn regiune. De altfel, în secolul al XI-lea,probabil pentru a contracara ofensiva bul-garã asupra Macedoniei, Vasile al II-leaBulgaroctonul are grijã ca românii sã aibã ooarecare autonomie bisericeascã, trecând toþivlahii din Macedonia sub jurisdicþia mitro-poliei din Ohrid, unde românii aveau o epis-copie a lor. ªi astãzi existã în Ohrid �bisericaaromâneascã�, însã liturghia se þine mai alesîn limba macedoneanã. Aromânii din Ohridsunt prosperi oameni de afaceri ºi deþin poziþii


importante în conducerea oraºului. Majoritateacopiilor lor au studiat sau studiazã în România,ca bursieri ai statului român, sau prin resurseproprii.

În aceeaºi regiune din Macedonia se aflão constelaþie de sate, acum parþial pãrãsite,care conservã o arhitecturã cu totul deose-bitã. Cel mai important dintre ele se numeºteMaloviºte care, în secolele al XVIII-lea-al XIX-lea, avea o infrastructurã cvasi-urbanã, casele fiind construite din piatrã ºifier forjat, drumurile pavate, apã curentã ºicanalizare, beneficiind de o bisericã monu-mentalã. Maloviºte a decãzut puternic odatãcu primul rãzboi mondial, când linia frontuluia trecut prin apropierea satului iar dupã confla-graþie, Iugoslavia a refuzat sã mai acordedrepturi importante aromânilor.

douã comunitãþi aromânã ºi macedoneanã.Deºi punem aceastã �discreþie� pe seamasituaþiei delicate din Macedonia, al cãreiguvern încearcã sã prezinte cât mai uniformãcompoziþia etnicã a pãrþii �creºtine� a þãrii,nu putem sã nu remarcãm trecerea sistematicãsub tãcere a contribuþiei aromânilor la istoriaacestei þãri. Imaginile din Cruºeva sunt repre-zentative, pentru a ne da seama de amploareavieþii economice, spirituale a regiunii. Cruºevaa fost un centru comercial ºi industrial alMacedoniei. Casele mai pãstreazã încã am-prenta breslelor prin motive votive deosebite.

Figura 3. Maloviºte (2004)

O altã regiune importantã pentru româ-nitatea balcanicã ca ºi pentru istoria mace-donenilor este Cruºeva (circa 10 000 locuitori),în zona centralã a Macedoniei. La 1903,Cruºeva era prima regiune din Macedoniacare ºi-a declarat independenþa faþã de ImperiulOtoman, proclamând Republica de la Cruºeva.Deºi nu a durat decât câteva zile, revoltaaromânilor ºi macedonenilor a marcat înce-putul miºcãrii de eliberare a popoarelor dinregiune în secolul XX. Miºcarea de eliberaredin 1903 a fost condusã de un aromân, PituGuli. Interesant este cã, deºi are piatrã funerarãºi monument marcat de statul macedonean,nu se pomeneºte nicãieri originea etnicã aeroului ºi nici de frãþia de arme dintre cele

Figura 4. Locuinþã de negustor aromân �Cruºeva, Macedonia, 2004

Figura 5. Bisericã aromânã din Cruºeva �Macedonia (sec. al XIX-lea-XX). Conþine

donaþii de la meºteri din Maramureº,în perioada interbelicã


Figura 6. Monumentul eroilor Republiciide la Cruºeva conduºi de Pitu Guli, 1903

Cea mai mare concentrare macedoromânã,dupã Grecia, avem în Albania. Nefiind recu-noscuþi ca minoritate în Grecia (sunt con-sideraþi greci latinizaþi), autoritãþile statuluiromân nu s-au putut implica dupã 1990 înreluarea legãturilor coerente cu minoritateaaromânã de acolo, deºi numãrul lor este celmai mare (peste 500 000 de oameni), iarreþeaua ºcolarã interbelicã susþinutã de statulromân a fost cea mai dezvoltatã (aproape înfiecare sat din Tesalia, Epir ºi Macedoniagreacã statul român a subvenþionat o ºcoalã,a trimis profesori ºi preoþi etc.). Populaþiaaromânã din Albania se ridicã, la circa 400000 de oameni, dar vorbitori ai dialectuluimai sunt circa 100 000 de oameni. Restulsunt în curs de asimilare, prin grecizare ºialbanizare. Aromânii nu au reprezentare înParlamentul albanez, aceasta în timp ce mino-ritatea greacã, de circa 50 000 de oameni arepartid reprezentat în parlament ºi reþea ºcolarãsusþinutã din fonduri publice ºi de cãtre statulgrec, la toate nivelurile de învãþãmânt.

Deºi în perioada interbelicã, dupã Grecia,Albania a avut cea mai extinsã reþea ºcolarãºi bisericeascã susþinutã de statul român, înprezent statul român nu a reuºit decât sub-venþionarea a douã ºcoli, nici una în Tirana,la Corcea (într-o anexã a Bisericii vechi) ºila Deviaca (în sud). La Deviaca, cu sprijindin România, comunitatea localã a reuºit sãdeschidã unica grãdiniþã din regiune cu predareîn dialect.

Figura 7. ªcoala primarã româneascãdin Deviaca (Albania, 2003)

Centrele aromâneºti cele mai importantesunt la Corcea � pe vechiul drum roman alBalcanilor � Via Egnatia � ºi în sud, De-viaca-Saranda (Saranda, unde statul româneste pe punctul de a recupera în instanþã casalui Nicolae Iorga). Corcea, vechi centru deculturã ºi civilizaþie romanã, ulterior româ-neascã, este ºi în prezent un difuzor importantde culturã macedoromânã, unde trãiesc circa10 000 de aromâni. Corcea a constituit unloc de intersectare a intereselor austriece,franceze, italiene ºi greceºti în Balcani. AiciFranþa a avut un liceu în perioada interbelicã,deºi nu existã comunitate francezã, iar încriza din 1997 a avut trupe. Grecia dominãînsã regiunea prin ajutoare consistente ºi prinintermediul Bisericii, al cãrui cler se opunecu vehemenþã oricãrei încercãri de dimi-nuare a statutului limbii greceºti în liturghiaortodoxã. Din Corcea s-au înãlþat o serieîntreagã de intelectuali ºi politicieni de frunteai României de astãzi. Tot la Corcea, înperioada interbelicã, România a avut consulatºi a susþinut o reþea bisericeascã ºi ºcolarãextinsã. Corcea este singura localitate undeRomânia postdecembristã a reuºit sã demarezeconstruirea unei biserici ortodoxe pentru co-munitatea macedoromânã � Schimbarea laFaþã, în 1994. În prezent, în Albania liturghianu se oficiazã în dialect decât în douã biserici� cea veche ºi cea nouã din Corcea.

Un punct de maxim interes pentru oricecercetare privind macedoromânii este


Figura 8. Corcea � casã veche negustoreascãpeste drum de vechea Bisericã (2004)

Figura 9. Corcea � intrarea în vecheaBisericã (2003)

Figura 10. Corcea � Biserica nouã,în construcþie (2003)

Figura 11. Corcea � Consulatul Regalal României în Albania

Moscopole, unul dintre cele mai mari centreeconomice ºi culturale din Imperiul Otoman,pânã la dispariþia sa violentã la sfârºitul seco-lului al XVIII-lea. În momentul lichidãriisale de cãtre interesele unei facþiuni turcedin Ianina, la 1788, Moscopole avea circa70 000 de locuitori, în marea lor majoritatearomâni, o Academie, tipografie, 40 de bise-rici din care multe în configuraþii monumentaleºi domina comerþul dintre Occident (prinItalia ºi Viena) cu spaþiul grecesc ºi Turcia.

Din Moscopole ºi din zona adiacentã auemigrat marile familii aromâne care au con-tribuit decisiv la cristalizarea activitãþilorcomerciale ºi bancare din Belgrad ºi Budapestaºi, în ultimã instanþã la renaºterea sentimentuluinaþional românesc din Austro-Ungaria ºi

Transilvania. Familiile ªaguna, ªina, Ucuta,Darvari, Caracaº, Mocioni, Gojdu etc. auadus contribuþii majore atât pentru cultura ºicivilizaþia popoarelor în mijlocul unde s-austabilit, cât ºi ideii naþionale române.

Emanoil Gojdu, pilon al culturii ºi spiri-tualitãþii române din Transilvania ºi Ungaria,s-a nãscut la 9 februarie 1802, într-o familie


de aromâni originari din Moscopole, stabiliþiîn Oradea. Dupã terminarea magna cumlaudae a liceului în oraºul natal, Gojdu aurmat studii universitare juridice la Budapesta,Bratislava ºi Viena. În 1824 ºi-a începutcariera de avocat la Budapesta, ca stagiar înbiroul unui avocat sârb. S-a afirmat în mediilejuridice din Budapesta, înfiinþându-ºi propriulbirou de avocatura ºi devenind celebru pentrupledoariile sale.

Îmbrãþiºând treptat cariera politica,Emanoil Gojdu a fost semnatar al ProgramuluiPolitic al Revoluþiei din 1848 de la Pesta, încare se stipula necesitatea folosirii neîngrãditea limbii române în ºcoli. Pe parcursul întregiisale cariere politice, a fost un susþinãtorfervent al drepturilor comunitãþii române dinTransilvania ºi Ungaria ºi al creãrii uneirelaþii speciale româno-maghiare. În mediilepolitice ungare era foarte apreciat pentrucompetenþa sa, spiritul sãu deschis ºi aptitu-dinile sale cãtre inter-culturalitate, deºi eracunoscut ca un promotor consecvent al inte-reselor româneºti. În acest sens, este relevantfaptul ca, în perioada în care a deþinut funcþiade Comite Suprem de Lugoj � reprezentantal administraþiei centrale ungare � a alocatfonduri importante pentru construirea unuiliceu românesc. De asemenea, în calitate dedeputat de Tinca � Bihor, a susþinut în Parla-mentul de la Budapesta recunoaºtereadrepturilor comunitãþii româneºti, în specialcu privire la învãþãmântul în limba maternã.

Figura 12. Moscopole. Una din cele douãbiserici care mai existã în prezent (Sf.

Nicolae, 2004)

Figura 13. Moscopole mai are astãzi doarcâteva case. Pavaj de secol XVIII

În testamentul sãu, redactat în anul 1869,Emanoil Gojdu a �lãsat moºtenire averea sanaþiunii române din Transilvania ºi Ungaria�,care urma a fi administratã în cadrul uneiFundaþii. Fundaþia a funcþionat efectiv între1870 (decesul lui Emanoil Gojdu intervenindla 3 februarie 1870) ºi 1917, acordând bursede studiu pentru tinerii români. Între 1870 ºi1917 au fost acordate 3 327 burse pentrustudenþi ºi doctoranzi, 928 ajutoare pentrustudenþi ºi doctoranzi ºi 1 128 burse pentruelevi, bursele vizând specializarea în impor-tante domenii ºtiinþifice: drept (42,39%),medicinã (27,30%), studii tehnice (18,30%),litere ºi filosofie (8,16%), comerþ (1,65%).Bursierii Gojdu beneficiau de studii în pres-tigioase universitãþi europene: Berlin, Graz,Heidelberg, Innsbruck, Munchen, Budapesta,Lausanne, Lemberg, Paris, Tubingen,Schemnitz, Cernãuþi, Cluj. Mari personalitãþiromâne au beneficiat de burse acordate dinbanii Fundaþiei ºi unii chiar de cazare înimobilele Fundaþiei pe parcursul studiilor.Printre aceºtia pot fi menþionaþi OctavianGoga, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia,Victor Babeº. Veniturile Fundaþiei au crescutconsiderabil datoritã abilitãþii cu care patri-moniul sãu a fost gestionat, Fundaþia devenind,în preajma primului rãzboi mondial, cea maiimportantã fundaþie privatã din ImperiulAustro-Ungar (patrimoniul sãu sporind de la178 000 florini în 1870 la 8 milioane coroaneîn 1917). Numai partea imobiliarã a activelor


Fundaþiei este reprezentatã de un complexde 8 corpuri de clãdire, situate în centrulBudapestei (între strãzile Dob, Kiraly ºiHallo), evaluate în prezent la peste 12 mi-lioane USD. De asemenea, Fundaþia deþineaacþiuni cu valoare importantã la bãncile PestiHazai Elso Takarekpenztar ºi Hazai Bankdin Budapesta.

Dupã 1918, sediul Fundaþiei s-a mutat laSibiu, însã majoritatea bunurilor acesteia aurãmas pe teritoriul Ungariei. În ciuda faptuluicã articolul 247 din Tratatul de Pace de laTrianon prevedea obligaþia statului ungar dea �restitui bunurile fundaþiilor proprietariloracestora� ºi în pofida angajamentelor Ungarieide a reglementa situaþia Fundaþiei Gojdu,asumate prin Acordul provizoriu româno-un-gar din 1924, Acordul româno-ungar semnatla Paris la 28 aprilie 1930 ºi a Acorduluiprivind reglementarea definitivã a afacerilorFundaþiei Gojdu, semnat la 27 octombrie1937 prin care statul ungar se obligã �sãremitã bunurile Fundaþiei Gojdu în termende 30 de zile de la intrarea în vigoare aAcordului� bunurile Fundaþiei (reînfiinþatãîn 1996, la Sibiu) nu au fost restituite nicipânã în prezent.

În momentul de faþã imobilele FundaþieiGojdu din centrul Budapestei se aflã într-ostare de degradare continuã. În urma uneilicitaþii organizate în decembrie 1999, Primãriasectorului VII din Budapesta a decis ca osocietate comercialã ungaro-cipriotã sã preiaîn concesiune imobilele Fundaþiei Gojdu.

Dupã 1990, retrocedarea bunurilor Fun-daþiei Gojdu a fost inclusã pe agenda politicãbilateralã, �poziþiile celor douã pãrþi fiind înmod sensibil diferite în ceea ce priveºte solu-þionarea acestei probleme.� (Comunicat MAEromân, din 8 februarie 2002).

Vom încheia scurta noastrã trecere înrevistã a chestiunii aromâne printr-un citatdin Th. Capidan privind cealaltã mare familiearomâneascã, Sina, ºi contribuþiile sale lacivilizaþia popoarelor grec, austriac ºi maghiar.

�În fruntea tuturor acestor [familii aro-mâne emigrate în urma dezastrului din se-colul al XVIII-lea] stãtea vestita familieSimeo Sina, originarã din Moscopole, care,

în scurtã vreme de stabilirea ei în Viena, aajuns celebrã în lumea financiarã europeanã,prin varietatea întreprinderilor ºi crearea uneimari instituþii financiare. Ea este, poate,singura care, de la începuturi pânã în zilelenoastre, a lãsat cea mai adâncã impresie înamintirea Românilor din Macedonia.�

Figura 14. Podul cu Lanþuri din Budapesta.O contribuþie majorã la finanþarealui a avut-o familia aromânã ªina

Figura 15. Podul cu lanþuri din Budapesta

Într-adevãr, dacã Simeon Sina, tatãl, adat comerþului din Monarhie cu Orientul oextensiune extraordinarã, prin importul ce-l


Note:

1. Date rezultate din documentarea pe teren în cursul anilor 2001-2004. Toate datele privindperioada contemporanã au surse directe din teren (discuþii ºi interviuri cu responsabili locali,oficialitãþi române, ai statelor respective, ai comunitãþilor româneºti etc.).

Bibliografie

Abeleanu, Dem. (1916). Neamul românesc din Macedonia. Bucureºti: Institutul de Arte GraficeC. Sfetea.

Adamescu, Gheorghe. (1900). ªtefan Mihãileanu. În Alb., anul III, 45-46, 6-13, august, 1201-1202.Arginteanu, Ion. (1904). Istoria românilor macedoneni din timpurile cele mai vechi ºi pânã în

zilele noastre. Bucureºti: Tipografia L�Indépendance Roumaine.Apostolescu, Gussy. (1899). Datini de a-le Românilor Macedoneni. În Alb., anul II, 52, 26,

septembrie, 1639-1640.Atanasov, Petar. (2002). Meglenoromâna astãzi. Bucureºti: Editura Academiei.Bãdescu, Ilie. (1997). Teoria latenþelor. Bucureºti: Editura ISOGEP-EUXIN.Bãdescu, Ilie. (2002). Noologia, Cunoaºterea ordinii spirituale a lumii. Sistem de sociologie

noologicã. Bucureºti: Editura Valahia.Bãdescu, Ilie. (2003). Poporul aromânesc între catastrofã ºi genocid. În PVB, 79-92.Bãrbulescu, Ilie. (1905). Românii faþã de Sârbi ºi Bulgari, mai ales cu privire la chestia

Macedo-Românã. Bucureºti: Tipografia Universitarã A.G. Brãtescu.Belkis, Dominique, Mihãilescu, Vintilã. (2000). Lecþia megleno-românã. În Balcani dupã Balcani.

Bucureºti: Editura Paideia, 23-32.

fãcea cu tot felul de produse, dar mai ales cututun � urmaºul sãu Gheorghe Simeon Sina,fiul, întrecând pe tatãl sãu, prin dezvoltareaafacerilor cu industrializarea bumbacului pecare îl importa din Orient, a reuºit în scurtãvreme sã domine aproape toatã industria, totcomerþul ºi mai ales finanþele din monarhie.Tot Gheorghe Simeon Sina, care întreþinearelaþii cu Ungaria, a luat parte activã laridicarea podului cu lanþuri din Budapesta,înscriindu-se ca acþionar principal. Apreciindaceste mari merite, împãratul i-a conferittitlul de «cavaler» pentru serviciile aduseStatului austriac ºi rangul de «baron» pentruserviciile aduse Statului maghiar.

Simeon Gheorghe Sina, nepotul, care amoºtenit o avere formidabilã, a continuatafacerile pãrinþilor sãi, luând parte activã laorice operã de reorganizare economicã saufinanciarã a þãrii în care trãia. Contribuþiaacestei faimoase familii macedoromâne întoate aceste opere a fost atât de hotãrâtoarepentru interesele Statului austro-ungar, încâtrãmânem într-adevãr uimiþi, când cetim în

enciclopedia maghiarã «Revai» realizãrileaduse numai în interesul Statului ungar. Astfel,ea a contribuit «la înfãptuirea Creditului agrarungar, la întemeierea Societãþii de asiguraremaghiare, la promovarea cãilor ferate ºi anavigaþiei, la canalizarea fluviilor, la ridicareaagriculturii, ºcoalei ºi educaþiei poporului, acreat spitale ºi orfelinate, institutul orbilor,Academia Comercialã, Teatrul Naþional, Con-servatorul, Corpul pompierilor, Casina Naþio-nalã, Basilica din cartierul Lepold, Casaartelor frumoase ºi, mai presus de toate, palatulAcademiei de ºtiinþe maghiare. Toate acestea �adaugã autorul din enciclopedia maghiarã �îi vestesc numele ca unui întemeietor». ...

Ea [familia Sina] a restaurat biserica Sf.Treime din Viena, împodobind-o cu operede artã de mare valoare. Crescutã în spiri-tualitatea elenã, care, pe vremea aceea, dãinuiaºi în Principate, unde înfloreau cele douãacademii greceºti, familia Sina, pe lângã altemulte opere de binefacere, a ridicat la Atenao clãdire monumentalã pentru AcademiaGreacã.� (Capidan, 1942, 208-209).


Belimace, Constantin. (1906). Credinþe populare din luna lui Decembrie (Muloviºte). În L, an IV,11-12, noiembrie-decembrie, 343-345.

Bello, Pandi. (2000). Folclorul aromân. În CA 4, 450-486.Berenyi, Maria. (2000). Culturã româneascã la Budapesta în secolul al XIX-lea. Giula.Beza, Marcu. (1909). Observaþiuni asupra poeziei populare la aromâni. În CL, an XLIII, 8,

august, 811-823.Bianu, Ion. (1888). Notiþe bibliografice. În RN, anul I, 15 noiembrie, 439.Bolintineanu, Dimitrie. (1863). Cãlãtorii la Românii din Macedonia ºi Muntele Atos. Bucureºti.Bolintineanu, Dumitru. (1898). Din obiceiurile Românilor din Macedonia. În Alb., anul II,

12-13, 20-27 decembrie, 389-390.Brezeanu, Stelian, Zbuchea, Gheorghe. (1997). Românii de la sud de Dunãre. Documente.

Bucureºti: Arhivele naþionale ale României.Brãtianu, Gheorghe I. (1940). O enigmã ºi un miracol istoric: poporul român. Bucureºti.Brãtianu, Gheorghe I. (1945). Tradiþia istoricã despre întemeierea statelor româneºti, Bucureºti:

reeditare la Editura Eminescu, 1980, ediþie îngrijitã de Valeriu Râpeanu.Budiº, Monica. (2001). Comunitatea românilor de pe Valea Timocului bulgãresc, Bucureºti:

Editura Militarã.Bujduveanu, Tãnase. (2003). Saracaciani, în Balc., 38-39, Bucureºti, 18-19.Burada, Theodor. (1883). Datinile la nunþi ale poporului român din Macedonia, în RIAF, an. V,

vol. II, 417-425.Burada, Theodor. (1883). Cântece de Miriologhi, în revista CL, an XVI, 12, 1 martie, 487-492.Burada, Theodor. (1883). Poesii populare adunate în Macedonia, în RIAF, anul III, vol. V, fasc.

I, 175-182.Burada, Theodor. (1887). ªcoalele româneºti din Macedonia, în CL, an XXI, 1, 1 aprilie, 72-83.Burada, Theodor. (1890). Cercetãri despre ºcoalele româneºti din Turcia, Bucureºti.Burada, Theodor. (1892). Obiceiurile la naºterea copiilor poporului român din Macedonia, în CL,

an XXVI, 2, 1 mai, 39-50.Cancel, P. (1913). Pãstoritul la poporul român. Precizãri etnografico-istorice, cu prilejul apariþiei

studiului d. O. Densuºianu: «Pãstoritul la popoarele romanice», în CL, an XLVII, 9,septembrie, 851-875.

Candrea I. A. (1923). Vieaþa pãstoreascã la megleniþi, în GS., vol. I, fasc. 1, Bucureºti, 23-38.Candrea I. A. (1924). Texte meglenite, în GS., vol. I, fasc. 2, Bucureºti, 261-285.Candrea I. A. (1925). Texte meglenite, în GS., vol. II, fasc. 1, , Bucureºti, 100-128.Canianu, N. (1894). Din psicologia poporanã. Descântece, farmece ºi vrãji, în RIAF, vol. II,

fasc. I, 116-191.Capidan, Theodor. (1911). Chestiunea Aromâneascã dupã constituþie, în CL, an XLV, 8, 1

august, 841-856.Capidan, Theodor. (1924). Românii din Peninsula Balcanicã, Câteva consideraþiuni asupra

trecutului lor, Bucureºti: Cartea Româneascã.Capidan, Theodor. (1924-26). Sãrãcãcianii. Studiu din viaþa românilor din sudul Peninsulei

Balcanice, în DR, 4.Capidan, Theodor. (1925). Meglenoromânii, Istoria ºi graiul lor, vol. I, Bucureºti: Cultura Naþionalã.Capidan, Theodor. (1926). Românii nomazi. Studiu din viaþa românilor din sudul Peninsulei

Balcanice, Cluj: Institutul de Arte Grafice Ardealul.Capidan, Theodor. (1928). Meglenoromânii, Literatura popularã la megleno-români, vol. II,

Bucureºti: Cultura Naþionalã.Capidan, Theodor. (1932). Aromânii. Dialectul aromân, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile

Statului, Bucureºti: Imprimeria Naþionalã.Capidan, Theodor. (1939). Originea macedoromânilor (Rãspuns d-lui Keramopulos de la Academia

Greacã din Atena, referitor la originea greacã a macedoromânilor), Bucureºti: Cultura Naþionalã.Capidan, Theodor. (1942). Macedoromânii. Etnografie, Istorie, Limbã. Bucureºti: Fundaþia

regalã pentru literaturã ºi artã.


Capidan, Theodor. (1943). Limbã ºi culturã. Bucureºti: Fundaþia regalã pentru literaturã ºi artã.Capidan, Theodor. (1944). Macedonenii din Principatele Române, Transilvania ºi Ungaria. În

Calendarul Românilor de pretutindeni, 89-103.Caragiani, Ioan. (1929). Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanicã. Bucureºti:

Cultura Naþionalã.Caragiu-Marioþeanu, Matilda. (2003). Identitate ºi identificare în problema aromânilor. În PVB, 1-16.Caragiu-Marioþeanu, Matilda. (2005). Aromânii � o crizã identitarã. În Acad., 36, martie, anul

XV, 6-11.Caraiani, Gh. Nicolae, Saramandu Nicolae; (1982). Folclor aromân grãmostean. Bucureºti:

Editura Minerva.Caraman, Petru. (1997). Descolindatul în orientul ºi sud-estul Europei. Iaºi: Editura Universitãþii

Al. Ioan Cuza, 1927, reeditare 1997.Caranica, Ioan. (1937). 130 de melodii populare aromâneºti. Bucureºti: Tipografia Ziarului

Universul S.A.Cardaº Gh. (1930). Cãlãtori apuseni la Românii din Peninsula balcanicã. În RM, anul II, 1, 48-60.Cândroveanu, Hristu.(1995). Aromânii ieri ºi azi. Craiova: Editura Scrisul Românesc.Cernea, M. (1938). Atmageaua-Tãtãreascã. O colonie de megleniþi din Cadrilater. În SR, aprilie-iunie,

181-189.Constantinescu-Mirceºti, C.D. (1934). Un sat dobrogean: Ezibei. În BG, anul V, 9, 591-608.Cosmulei, Dumitru. (1903). Din credinþele ºi obiceiurile Romanilor în legãturã cu ale Românilor.

În Lum., an I, 9, septembrie, 219-220.Cosmulei, Dumitru. (1909). Datini, credinþe ºi superstiþii aromâneºti. Bucureºti.Datcu, Iordan. (2000). Datini ºi credinþe aromâne de Crãciun ºi Anul Nou. În CA4, 435-443.Densusianu, Ovid. (1901). Histoire de la langue roumaine. Paris.Densusianu, Ovid, (1925). Semantism anterior despãrþirii dialectelor române. În GS, vol. II, fasc.

1, 1-21.Densusianu, Ovid. (1926). Semantism anterior despãrþirii dialectelor române. În GS, vol. II, fasc.

2, 310-327.Diamandi-Aminceanu, Vasile. (1938). Românii din Peninsula Balcanicã. Institutul de Arte Grafice

�Tiparul universitar�.Diamandi, Sterie. (1940). Oameni ºi aspecte din istoria aromânilor. Bucureºti: Editura Cugetarea.Djuvara, Neagu. (1996). Diaspora aromânã în secolele XVIII ºi XIX. În Neagu Djuvara (coord.)

Aromânii. Istorie. Limbã. Destin. Bucureºti: Editura Fundaþiei Culturale Române, 99-131.Dragomir, Silviu. (1924). Vlahii ºi Morlacii. Studiu din viaþa românismului balcanic. Cluj:

Imprimeria Bornemisa.Dragomir, Silviu. (1959). Aºezãrile Vlahilor din jumãtatea nordicã a Peninsulei Balcanice în

Evul Mediu.Drãgãnescu, Constantin, Aromânii � vectori ai unei vechi culturi pastorale. În PVB, 133-146.La via Egnatia I. Da Apollonia e Dyrrachium ad Herakleia Lynkestidos, Roma. (2003). 288,

http://www.viaegnatia.net/Gennep, Arnold Van. (1996). Rituri de trecere. Iaºi: Editura Polirom.Gherghel, I. (1920). Câteva contribuþiuni la cuprinsul noþiunei cuvântului �Vlach�. În CL, an

LII, 5-6, mai-iunie, 335-348.Ghinoiu, Ion. (1997). Obiceiuri populare de peste an. Dicþionar. Bucureºti: Editura Fundaþiei

Culturale Române.Ghinoiu, Ion. (1999). Lumea de aici, lumea de dincolo. Bucureºti: Editura Fundaþiei Culturale

Române.Ghinoiu, Ion. (2001). Panteonul românesc. Bucureºti: Editura Enciclopedicã.Ghinoiu, Ion. (2002). Sãrbãtori ºi obiceiuri româneºti. Bucureºti: Editura Elion.Ghinoiu, Ion. (2004). Cãrãrile sufletului, Bucureºti: Editura etnologicã.Giurescu, C. Constantin. (1946). Istoria românilor, ediþia a V-a, Bucureºti: Fundaþia Regalã

pentru Literaturã ºi Artã.


Grandea, Grigore H. (1868). Despre Români de la Emu, în AP, 5, 15 august, 105-108.Ghica, Ion. (1967). Opere, vol. I, Bucureºti: Editura pentru literaturã, Dascãli greci ºi dascãli

români, 254-262, Din timpul zaverei, 162-188, ªcoala acum cincizeci de ani, 151-161.Hagigogu, Sterie T. (1927). Emigrarea aromânilor ºi colonizarea Cadrila-terului, Bucureºti:

Tipografiile Române Unite.Hâciu, Anastase. (1936). Aromânii. Comerþ, industrie, arte, expansiune, civilizaþie, Focºani:

Tipografia Cartea Putnei.Iliescu, Taºcu. (1880). Pirpirunele sau paparudele în Macedonia, în AMR.Iliescu, Taºcu. (1903). Credinþe ºi superstiþii din Cruºova, în Lum., an I, 9, septembrie, 210-211.Ionescu, Gheorghe. (2000) Tradiþiile ºi ocupaþiile aromânilor, atestate de istoriografia românã ºi

strãinã, în CA4, 491-503.Ionnescu-Gion, G.I. (1888). Câteva pagine din istoria fanarioþilor în România. Alexandru Ipsilanti

ºi fii sãi, în RN, anul I, 2, 15 ianuarie, 22-30.Ionnescu-Gion, G.I. (1890). Doctorul Constantin Carataºi, în RN, anul III, 8, 15 noiembrie, 281-288.Ionnescu-Gion, G.I. (1891). Bucurescii în timpul revoluþiei francese, în RN, 9-10, anul III,

decembrie 1890 � ianuarie, 343-359.Ionnescu-Gion, G.I. (1891). Doftoricescul meºteºug în trecutul þãrilor române, în RN, anul IV,

8-9, 15 noiembrie, 489-507.Iorga, Nicolae (1912). Românii, vecinii sãi ºi chestiunea orientului, în NR.Iorga, Nicolae. (1916).Ce înseamnã popoare balcanice, în NR.Iorga, Nicolae. (1922). Romîni ºi slavi, Romîni ºi unguri, Douã conferinþe ale Institutului pentru

studiul Europei sud-orientale, Bucureºti: Editura Institutului Sud-Est-European.Iorga, Nicolae. (1996). Afirmarea vitalitãþii româneºti, (1939) în Hotare ºi spaþii naþionale,

Galaþi: Editura Porto-Franco.Iorga, Nicolae. (1992) Istoria Românilor, Oamenii pãmântului (pânã la anul 1000), vol. II,

coord. ediþie Gheorghe Buzatu ºi Victor Spinei, Bucureºti: Editura Enciclopedicã.Istrate, C.I. (1911). Cãlãtorie la Românii din Macedonia, Bucureºti: extras din Analele Academiei

Române.Jireèek, Constantin. (1876). Geschichte der Bulgaren, Verlag von F. Tempsky, Praga.Kahl, Thede. (1999). Ethnizität und räumliche Verteilung der Aromunen in Südosteuropa,

Westfälische Wilhelms-Universität Münster, Institut für Geographie.Lascu, Stoica. (2003). Contribuþii aromâneºti la spiritualitatea modernã est-europeanã: primul

ziar în dialectul aromân din Balcani (�Deºteptarea� � Salonic 1908-1909), în PVB, 405-414.Lascu, Stoica. (2004). Aromânii în România, în Românii balcanici. Aromânii. Meglenoromânii,

Bucureºti: Editura Mega, 9-34.Lugoºianu, O. (1894). Societatea femeilor române din anul 1815, în RN, 7, anul VII, aprilie, 278-284.Macedoneanul, Nicolae. (1904). Datine ºi obiceiuri din ajunul ºi din ziua Anului-Nou, în Lum.,

an II, 1, ianuarie, 17-19.Macedoneanul, Nicolae. (1904). Datine ºi credinþe din martie, în Lum., an II, 3, martie, 35-38.Macedoneanul, Nicolae. (1904). Credinþe ºi superstiþiuni din Februarie, în Lum., an II, 2,

februarie, 68-70.Magiru, Maria. (2004). Aromânii. Industria casnicã textilã. Þesãturi, în Românii balcanici.

Aromânii. Meglenoromânii, Bucureºti: Editura Mega, 41-50.Marian, Simion Florea. (1888). Datinile la nunþi, în RIAF, an I, vol II, Bucureºti.Marian, Simion Florea. (1890). Nunta la români, Studiu istorico-etnografic comparativ, Editura

Lito-Tipografia Carol Gobl.Marian, Simion Florea. (1892). Înmormântarea la români, Studiu etnografic, Editura Lito-Tipografia

Carol Gobl,.Martonne, Em de. (1912). Viaþa pãstoreascã în Carpaþii Români, în CL, an XLVI, 2, 1 februarie,

Bucureºti, 121-127.Moraru, Georgeta. (1973). Plugul de lemn în România la sfârºitul secolului XIX ºi în prima

jumãtate a secolului XX, extras din revista Terra Nostra, Bucureºti.


Murnu, George. (1913). Istoria românilor din Pind, Vlahia Mare 980-1259, Bucureºti: Minerva �Institut de arte grafice ºi editurã.

Muºi, Th. Vasile. (1935). Un deceniu de colonizare în Dobrogea-Noua, 1925-1935.Nãsturel, Petre ª. (1996). Vlahii din spaþiul bizantin ºi bulgãresc pânã la cucerirea otomanã, în

volumul Aromânii. Istorie. Limbã. Destin, coord. Neagu Djuvara, Bucureºti: Editura FundaþieiCulturale Române, 50-82.

Negulescu, Paul. (1898). Adopþiunea fraternã sau înfrãþirea, în CL, an XXXII, 3, 15 martie, 276-296.Neniþescu, Ioan. (1895). De la Românii din Turcia Europeanã, Studiu etnic ºi statistic asupra

armânilor, Bucureºti: Institutul de Arte Grafice Carol Gobl.Nistor, Ion. (1944). Originea Românilor din Balcani ºi Vlahiile din Tesalia ºi Epir, în Analele

Academiei Române, Bucureºti: Imprimeria Naþionalã.Noe, Constantin. (1910). Importanþa aromânilor pentru România, Bucureºti: Tipografia Dor. P.

Cucu.Noe, C. (1925). Meglenia «un þinut fermecãtor», în revista Tribuna românilor de peste hotare, 1-2.Noe, Constantin. (1938). Celnicii ºi Fâlcarea. O instituþie milenarã a aromâ-nilor nomazi, în SR,

1-3, anul III (ian.-mar.), 1-7.Noe, Constantin. (1938). Colonizerea Cadrilaterului, în SR, 4-6, anul III (apr.-iun.), 119-153.Odobescu, Alexandru. (1861). Rãsunete ale Pindului în Carpaþi, în Revista Românã, preluat din

Opere complete, vol. II, ediþia III-a, Bucureºti: Editura Cartea Româneascã, f.a.Olteanu, Sorin. (2006). Drumurile romane în Balcani. Partea a doua, http://soltdm.com/geo/

drumuri/drum2.htmPapahagi, Pericle. (1892). Cântece de légen, în RN, anul V, 8-9, 15 noiembrie-15 decembrie,

350-352.Papahagi, Pericle. (1900). Din literatura poporanã a aromânilor, vol. I, Bucureºti.Papahagi, Pericle. (1902). Meglenoromânii, Studiu etnografico-istoric, Bucureºti: Editura Institutului

de Arte Grafice Carol Gobl.Papahagi, Nicolas. (1905). Les roumains de Turquie, Bucarest: Imprimerie des Arts Graphiques

�Eminesco�.Papahagi, Pericle. (1909). Scriitori aromâni în secolul al XVIII-lea (Cavallioti, Ucuta, Daniil),

Bucureºti: Editura Institutului de Arte Grafice Carol Gobl.Papahagi, Tache. (1920). La românii din Albania, Bucureºti: Tipografia Nicolae Stroilã.Papahagi, Tache. (1923). O problemã de romanitate sud-iliricã, în GS, vol. 1, fasc. I, Bucureºti:

Atelierele Socec S.A., 72-99.Papahagi, Tache. (1924). Din epoca de formaþiune a limbei române, în revista Grai ºi Suflet, vol.

I, fasc. 2, Bucureºti, 201-234.Papahagi, Tache. (1925). Originea muloviºtenilor ºi gopeºenilor în lumina unor texte, Bucureºti.Papahagi, Tache. (1930). Originea muloviºtenilor ºi gopeºenilor în lumina unor texte, în GS, IV,

195-256.Papahagi, Tache. (1974). Dicþionarul dialectului aromân, Bucureºti: Editura Academiei, foto

40, 1420.Papahagi, Tache. (1979). Mic dicþionar folkloric, Bucureºti: Editura Minerva.Papahagi, Tache. (1981). Grai, folklor, etnografie, Bucureºti: Editura Minerva.Papahagi, Tache. (1992). Dansul, în REF, tom 37, 6, Bucureºti: Editura Academiei, 541-548.Papanace, Constantin. (1951). Studiu introductiv asupra Aromânilor ºi a dialectului lor, în Mica

antologie aromâneascã, 2001, Bucureºti: Editura Scara, 11-121.Peyfuss, Max Demeter. (1994). Chestiunea aromânescã, Bucureºti: Editura Enciclopedicã.Petrescu-Cruºoveanu, V. (1882). Mostre din dialectul macedo-român, Partea a II-a, Basme ºi

poezii populare, Bucureºti.Poghirc, Cicerone. (1996). Romanizarea lingvisticã ºi culturalã în Balcani. Supravieþuiri ºi

evoluþie, în volumul Aromânii. Istorie. Limbã. Destin, coord. Neagu Djuvara, Bucureºti:Editura Fundaþiei Culturale Române, 13-49.

Popa-Liseanu, G. (1907). Urme de sãrbãtori pãgâneºti. Brumariu, Brumãreli; Moºii, Rusaliile,în CL, an XLI, 6, iunie, 597-606; 7, iulie, 673-686.


Popescu-Spineni, Marin. (1941). Românii din Balcani, Bucureºti: Tiparul Universitar.Puºcariu, Sextil. (1904). Studii ºi notiþe filologice, în CL, an XXXVIII, 3, 1 martie, 250-261.Puºchilã, D. (1914). Furca de tors, în CL, an XLVIII, mai, 5, 465-474.Rosetti, Al. (1929). Cercetãri asupra graiului romînilor din Albania, în GS, vol. 4, fasc. I, 1-83.Saramandu, Nicolae. (1979). Raporturile între romanitatea nord- ºi sud-dunãreanã în lumina

cercetãrilor recente, în BA, 99-108; AICED, 1979, 283-288.Saramandu, Nicolae. (1993). Din istoria raporturilor interdialectale (cu privire la originea

meglenoromânilor), în FD, XII, Bucureºti, 151-156.Saramandu, Nicolae. (1999). Despre coborârea aromânilor în sudul Peninsulei Balcanice. �Mãrturia

lui Kekaumenos�, în PVB, 39-56.Seiºanu, Romulus. (1996). Principiul Naþionalitãþilor, Bucureºti: Editura Albatros, reeditare din

1935.Stroescu, V. (1903). Legenda Scurtului (Februarie), în Lum., an. I, 2, februarie, 47-48.ªãineanu, Lazãr. (1887). Ielele. Dînsele.-Vîntoasele.-ªoimanele.-Frumoasele.-Mîiestre-

le.-Milostivele.-Zînele, Studiu de mitologie comparatã, în RIAF, vol. VI, fasc. II, 159-210.Tega, Vasile. (1998). Aromânii vãzuþi de cãlãtori englezi (pînã la 1900), Bucureºti: Editura

Fundaþiei Culturale Aromâne �Dimândarea Pãrinteascã�.Tega, Vasile. (2000). Sculptura pastoralã în lemn, în CA4, 397-410, Evoluþia contemporanã a vieþii

pastorale la aromânii din munþii Pindului, 411-423, Arta argintãriei la aromâni, 509-545.Tzigara-Samurcaº, Alexandru. (1926). Raporturile dintre artã ºi literaturã cu privire specialã la

români, în CL, an LXVII, martie,159-170.Þîrcomnicu, Emil. (2004). Meglenoromânii. Destin istoric ºi cultural, Bucureºti: Editura Etnologicã.Þîrcomnicu, Emil, Lucian David. (2004). Cercetãri de teren în Platforma Luncani � obiceiurile

din ciclul familial �, în AIEF, 367-394.Þîrcomnicu, Emil. (2004). Identitate româneascã sud-dunãreanã, Aromânii din Dobrogea,

Sãrbãtori, obiceiuri, credinþe, culturã ºi viaþã comunitarã, Bucureºti: Editura Etnologicã.Þîrcomnicu, Emil, Iulia Wisoºenschi. (2003). Românii de la sud de Dunãre, Mace-doromânii,

Obiceiuri tradiþionale de nuntã, Bucureºti: Editura Ziua.Iulia Wisoºenschi. (2003). Istoria filmului românesc în 7000 de cuvinte, www.cncinema.abt.ro/

Files/Documents/fls-258.docUngheanu, Mihai. (2003). Despre românii uitaþi sau despre identitate naþionalã, în PVB, 17-31.Weigand, Gustav. (1892). Vlacho-Meglen, Leipzig.Weigand, Gustav. (1894-1895). Die Aromunen, vol. I-II, Leipzig.Zbuchea Gheorghe. (2003). Aromânii dupã al doilea rãzboi mondial (aspecte istorice ºi politice),

în PVB, 103-116.Zdrulla N. (1930). Miºcarea Aromânilor din Pind, 1917, în RM, anul II, 1, 61-66.Zuca, G. (1903). Adeþi di facire, în Lum., an I, 1, ianuarie, 4-7.

Abrevieri

AER � Atlasul Etnografic Român. (2003). vol. I, Habitatul, Bucureºti: Editura AcademieiRomâne ºi regia Autonomã Monitorul Oficial.

AMR � Albumul Macedo-Român. (1880). Editura Socecu, Bucureºti: Sander & Teclu.CA4 � Caleidoscop aromân. (2000). Ediþie îngrijitã de Hristu Cândroveanu, Bucureºti: Editura

Fundaþiei Culturale Aromâne �Dimândarea Pãrinteascã�.DER1 � Sãrbãtori ºi obiceiur. (2001).Oltenia., coord. general Ion Ghinoiu, resp. volum Ofelia

Vãduva, Cornelia Pleºca, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, vol. I.DER2 � Sãrbãtori ºi obiceiuri. (2002). Banat, Criºana, Maramureº, coord. general Ion Ghinoiu,

resp. volum Cornelia Pleºca, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, vol. II.DER3 � Sãrbãtori ºi obiceiuri. (2003). Transilvania, coord. general Ion Ghinoiu, resp. volum

Cornelia Pleºca, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, vol. III.DER 4 � Sãrbãtori ºi obiceiuri. (2004): Moldova, coord. general Ion Ghinoiu, resp. volum

Cornelia Pleºca, Emil Þîrcomnicu, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, vol. IV.


DER5 � Sãrbãtori ºi obiceiuri. (2005). Muntenia, Dobrogea, coord. general Ion Ghinoiu, resp.volum Emil Þîrcomnicu, material manuscris, vol. V.

PVB � Perenitatea vlahilor în Balcani, Istorie ºi civilizaþie aromâneascã. (1999). Ediþia a V-a,28-29 august, Constanþa: Editura Fundaþiei Andrei ªaguna.

PVB � Perenitatea vlahilor în Balcani. (2003). Selecþie de comunicãri de la ediþiile I-IX (anii1995-2003), Constanþa: Editura Fundaþiei Andrei ªaguna.

Periodice consultate:

Academica. (2005). Revistã de ªtiinþã, Culturã ºi Artã, Bucureºti.Albina. (1898-1900). Bucureºti.Anuarul Institutului de Etnografie ºi Folclor �C. Brãiloiu�. (2004). Bucureºti: Editura Academiei

Române, tom 11-13, anii 2000-2002.Albina Pindului. (1868-1869). Bucureºti.Anuarul Institutului de Cercetãri Etnologice ºi Dialectologice. (1979). Bucureºti.Balcanii. (2003). Bucureºti.�Balkan-Archiv�, (1979). band 4.Boabe de Grâu. (1933, 1934). Bucureºti: Editura Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor Statului.Convorbiri Literare. (1883-1942). Iaºi, Bucureºti.Dimândarea, 2002.Dacoromania, 1920-1948.Gazeta Macedoniei.Grai ºi Suflet. (1923-1937). Bucureºti: Atelierele Socec S.A.Lumina, (1903, 1904, 1906, 1908). Bitolia.Neamul Românesc. (1912, 1916). Vãlenii-de-Munte.Revista de Etnografie ºi Folclor. (1990, 1992). Bucureºti.Revista pentru istorie, arheologie ºi filologie. (1883, 1885, 1887, 1894). Bucureºti: Tipografia

Academiei Române.Revista Macedoromânã, 1930.Revista Nouã, Bucuresci, 1888-1894.Sociologie Româneascã, (1938). Bucureºti: Institutul Social Român.

Primit la redacþie: noiembrie, 2007