Upload
others
View
14
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ŞI UMANISTE
DOMENIUL: SOCIOLOGIE
TEZĂ DE DOCTORAT
ROMÂNII DIN AUSTRIA
REZUMAT
COORDONATOR:
PROF. UNIV. DR. DUMITRU OTOVESCU
DOCTORAND:
ROȘU CĂLIN
Craiova
2019
2
Abordând problematica complexă a migrației românești actuale în Europa, studiul
comunității românilor din Austria a fost gândit ca o necesară completare a cunoașterii
diasporei românești de mobilitate, înscriindu-se în demersul școlii craiovene de sociologie ce
şi-a asumat în ultimele două decade misiunea realizării unor ample cercetări sociologice
dedicate migraţiei românilor în statele lumii.
Înțelegând dimensiunea fenomenului emigrației din România și importanța
demersurilor sociologice necesare documentării acestor comunități, cercetarea doctorală
vizând românii din Austria se circumscrie preocupărilor sociologiei românești în domeniul
migrației. Caracterul novator al cercetării doctorale rezidă rezidătοсmai țara dе dеstinaţiе supusă
analizеi, tocmai pentru că, în urma сοnsultării unοr luсrări dе spесialitatе şi oa сеrсеtărilοr
întrеprinsе dе spесialişti rοmâni, am сοnstatat oсă nu ехistă un studiu sociologic dеdiсat
ехсlusiv migraţiеi rοmânilοr oîn Austria.
Demersul de factură teoretică, ce a vizat aprofundarea cunoaşterii proceselor complexe
ale migraţiei, a presupus o succintă trecere în revistă a multiplelor teorii sociologice ce
încearcă definirea, analiza și descrierea exhaustivă a fenomenului migrației. Gândit ca etapă
esenţială ce fundamentează abordarea metodologică a dimensiunii empirice, aplicative a
cercetării sociologice, studiul teoriilor, conceptelor şi noţiunilor cardinale în înţelegerea
fenomenului migraţiei – a permis individualizarea aspectelor definitorii, a specificităților
migrației românilor din spațiul austriac. Dincolo de coordonatele de ordin istoric care definesc
tradițional migrația românilor în spațiul geopolitic austriac, actualitatea fenomenului aduce în
discuție aspecte noi, dictate de contextul globalizării și de specificități care configurează
profiluri ale comunităților de români din Austria.
Lucrarea este structurată în șase capitole, după cum urmează:
NOTE INTRODUCTIVE Importanța temei şi rațiunile abordării acesteia
Obiectivele generale ale cerecetării. Obiectivele cercetării de teren
Scopul cercetării. Ipotezele cercetării
Definirea universului cercetării de teren. Tehnica de eşantionare
Structurarea tezei. Sinteza datelor de ordin teoretic ce fundamentează abordarea subiectului
Aprofundarea stadiul actual al cunoaşterii
Originalitatea cercetării şi contribuţiile la cunoașterea fenomenului migrației
CAPITOLUL I - MIGRAŢIA INTERNAŢIONALĂ
1.1.Migraţia - recurs la istorie
1.1.1 Migrația în epoca premodernă
1.1.2 Migrația în epoca modernă
1.1.3. Migrația în contemporaneitate
1.2. Migrația internațională – fundament teoretic și metodologic
1.2.1. Concepte esențiale în studiul migrației
1.2.2. Teorii ale migrației
3
1.2.3.Câmpul cunoașterii empririce – cercetarea sociologică
CAPITOLUL II - DESPRE MULTUCULTURALISM ŞI IDENTITATE 2.1. Definire conceptuală a identității
2.2. Identitatea națională
2.3. Identitatea etnică
2.4. Identitate europeană
2.5. Identitatea culturală
2.6. Multiculturalismul – concept, teorie, ideologie
CAPITOLUL III - ACTUALITATEA MIGRAŢIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 3.1. Cadrul normativ-legislativ actual al migrației în Uniunea Europeană
3.2 . Profiluri și trenduri actuale ale migrației în țările UE
3.3. Dobândirea cetățeniei- rata naturalizărilor în Uniunea Europeană
3.4. Obstacole în calea migraţiei
CAPITOLUL IV - AUSTRIA – DESTINAŢIE A IMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI –
REPERE DEMOGRAFICE, POLITICE, ECONOMICE
4.1. Repere demografice
4.2 Analiza tendinţelor demografice
4.3. Particularităţi al imigraţiei în Austria
4.4. Austria - o radiografie a economiei actuale
4.5. Dezvoltarea regională – particularităţi economice şi sociale ale landurilor austriece
4.6. Austria –indicatorii strategiei Europa 2020
4.7. Austria în Uniunea Europeană şi sfera relaţiilor internaţionale
CAPITOLUL V - INSTITUŢII, ORGANIZAŢII ŞI PROGRAME DE PROMOVARE A
IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI ÎN AUSTRIA 5.1.. Strategia și programele guvernamentale – Ministerul pentru Românii de
pretutindeni
5.2.Institutul Cultural Român
5.3.Institutul Cultural Român VIENA – ambasador al culturii și identității românești
5.4. Limba română – componentă cardinală a identității românești
5.5 Ministerul Afacerilor Externe – misiunea identitară
5.6. Asociații și parohii ale românilor din afara granițelor
CAPITOLUL VI - ASPECTE PRIVIND CONSERVAREA IDENTITĂŢII
CULTURALE ROMÂNEŞTI ÎN AUSTRIA. CERCETARE DE TEREN 6.1. Ipotezele cercetării
6.2. Obiectivele cercetării
6.3. Metodologia cercetării
6.4. Rezultatele cercetării
CONCLUZII
Bibliografie
Anexe
Notele introductive ce prefaţează lucrarea sunt menite să sintetizeze raţiunile care au
stat la baza alegerii temei, la definirea scopului şi la construcţia obiectivelor specifice ale
cercetării, la alegerea metodologiei adecvate atingerii acestora. Au fost enunţate relevanţa,
complexitatea şi actualitatea temei - Austria ca destinaţie a migraţiei românilor având
particularităţi şi specificitaţi de ordin istoric, economic, cultural, social. Contextualizarea
migraţiei românești în Austria în peisajul complex și dinamic al migraţiei in Europa vizeză
completarea cunoașterii dimensiunilor actuale ale migrației. Cele patru obiective principale
ale tezei, abordate în capitole distincte sunt: aprofundarea dimensiunilor, dinamicii şi
4
particularităţilor procesului de migraţie, analizat din perspectivă mondială; identificarea
aspectelor specifice emigrației românilor și studiul comunităţii acestora cu analiza condiţiilor
socio-economice și particularităților integrării precum și identificarea unor pattern-uri sau
profiluri culturale precum și a unor caracteristici ale procesului de valorizare și conservare a
identității culturale în comunitatea imigranţilor români din Austria.
În Capitolul I - Migraţia internaţională – sunt abordate aspectele de factură teoretică
ce fundamentează tema lucrării, fiind apreciată ca necesară şi utilă o incursiune pornind de la
originile migrației, mergând până în actualitate, pentru a identifica particularități evolutive.
Fenomenul migraţionist a fost analizat din perspectiva istorică în epoca premodernă şi
modernă, fiind subliniate coordonatele spaţiale şi temporale ale migraţiei ancestrale, Sunt
identificate 3 pattern-uri ale migrației – migrația pentru muncă, migrația dictată de urbanizare
și migrația refugiaților – care au generat fluxuri majore de migrație. Din perspectivă istorică și
sociologică, studiul migrației internaționale în perioada modernă obligă la considerarea a două
direcții majore de abordare: atlantocentrism, respectiv eurocentrism. Accentul este pus însă pe
analiza spaţiului fostului imperiu Austro-ungar, prefigurând abordarea migraţiei româneşti în
Austria. Am identificat particularităţi ale perioadelor interbelică şi postbelică, dar mai ales ale
migraţiei în contemporaneitate care, după anii 2000 înregistrează dinamică ascendentă, cu
accelerare în ultima decadă.
Migrația este influențată de o combinație complexă de factori economici, sociali și
politici, provenind deopotrivă din țările de origine cât și în cele de destinație, antrenând un
vast şi dinamic concert de fenomene sociale, ce implică prin corelaţii şi complexitate o
abordare multidisciplinară. Sunt trecute în revistă conceptele esenţiale precum şi cele mai
reprezentative teorii cu care operează cercetarea fenomenului migrației. Acestea sunt analizate
critic, cu sublinierea atributelor de progres în cunoştere dar şi limite ale acestora.
În Capitolul II - Despre multiculturalism şi identitate, sunt abordate aspecte
definitorii ale conceptului de identitate ce subsumează sensuri și conotații specifice ariilor
cunoașterii în care este folosit - antropologie, psihologie, filozofie, sociologie, geografie și
urbanism. Analiza detaliată a abordărilor sociologice ale identității implică concepte distincte
precum identitatea națională, europeană, etnică, culturală. Identitatea naţională presupune o
complexitate de valențe și dimensiuni în care este înțeles conceptul – fiind incluse detalii
despre structura socială a națiunii (dimensiunea demografică), teritorialitate (dimensiunea
fizică, geografică), perspectiva istorică de evoluție a națiunii (dimensiunea istorică), limba și
lexicul comune ale națiunii, dar şi dimensiunea educațională, economică, culturală – materială
și spirituală inclusiv cu valoare de simbol național, populară (tradiții și obiceiuri specifice
5
unei națiuni), dimensiunea politică, toponimia specifică precum și galeria de personalități ce
au marcat evoluția spirituală a națiunii. Putem vorbi însă și de o dimensiune psihologică a
identității naționale, caracterizată de conștiința apartenenței și loialitatea față de națiune.
Derivând din conceptul de identitate națională sunt emblematice patriotismul și naționalismul,
cu rol central în procesul de identificare cu o națiune. Chiar dacă există o istorie îndelungată a
raportării culturale la spațiul european, în condițiile geografice indubitabile de apartenență –
este esențial de subliniat că prin filiația culturală, lingvistică, religioasă, românii au avut
permanent conștința identității europene. În contextul realităţilor istorice, socio-politice
contemporane definite de existenţa spaţiului Uniunii Europene, іԁеntіtаtеа еurοреаnă оѕе oοрοаtе
fοrmа doar în contextul contextuіԁеntіtăţіlοr nаţіοnаlе аlе оѕtаtеlοr oοmеmƅrе аlе оUЕ.
Μultісulturalіѕmul – acceptat deopotrivă ca teorie politică, ideologie şi practică
culturală - desemnează dіvеrѕіtatеa οсulturală οa grupurilor sociale și implicit efectele de factură
politică antrenate, asumând atribute de οdіfеrеnțіеrе și heterogenitate culturală.
Multісulturalіѕmul prezumă existența οdіfеrеnțelor оșі implicit a implicrealităților hеtеrοgеnіtăților
sociale, cu recunoaşterea a trеі pattern-uri - multісulturalіѕmul ѕіmbοlіс, ideologic şi
structural. Conceptul de multiculturalism este abordat şi din perspectiva globalizării culturale
dar şi a discursului politic al ultimilor ani, ce tinde să-l înlocuiască cu termeni precum
diversitate culturală, managementul diversităţii sau cu cel de interculturalism.
În Capitolul al III-lea – “Actualitatea migraţiei în Uniunea Europeană” este
analizat cadrul normativ-legislativ actual al fenomenului migraţionist în spaţiul comunitar, cu
accent pe cele mai recente documente precum Agenda Europeană privind migrația din 2017
şi Raportul de progres privind punerea în aplicare a Agendei Europene pentru Migrație,
publicat în 2018. Presiunea migratorie, consecinţă a factorilor de ordin economic, la care se
sumează dinamica demografică și chiar schimbările de ordin climatic, precum și configurația
politico-militară și strategică la nivel mondial – sunt premize ale actualității migrației.
În 2017, ponderea relativă a imigranților naționali – cu cetățenia statului membru UE
către care au migrat – din numărul total al imigranților a fost dominată de România – cu
82% din totalul imigranților. Topul european al statelor ca număr de emigranți este deschis
de Germania – 560.700, urmată de Spania, cu 368.000, Marea Britanie 359.700, Franța – cu
312.600 emigranți, România ocupând poziția a cincea cu un număr de 242.200 de cetaățeni
ce au emigrat pe parcursul lui 2017. Austria și România, se plasează în zona medie a
clasamentului ratelor imigrației.
6
Profilurile și trendurile actuale ale migrației în țările UE, pe baza ultimelor actualizări
ale datelor publicate de EUROSTAT – valabile la 1 ianuarie 2018 reliefează fluxurile
migratorii raportate pentru România şi Austria, cu specificităţi de gen, vârstă, rata
naturalizărilor, precum şi obstacolele în calea migraţiei - atât obstacole “tradiționale” pe piața
muncii, cât şi obstacole specifice migrației cum sunt: barierele de limbă și comunicare,
drepturile mai restrânse pe piața muncii, discriminarea pe motive de ordin religios, rasial și
social precum și deficiențe în recunoașterea identității și experiențelor sau background-ului
imigranților.
În Capitolul IV - Austria – destinație a imigrației românești - repere geografice,
demografice, politice, economice, sunt identificate specificităţi ale Austriei ca destinaţie a
imigraţiei românilor, cu detalierea structurii adminstrativ-teritoriale, a dinamicii demografice,
cu o necesară analiză a tendinţelor demografice prin prisma ultimelor date statistice oficiale la
nivelul anului 2018 precum şi a impactului migraţiei şi naturalizărilor. Analiza structurii
actuale a comunităților de imigranți din Austria obiectivează locul comunităţii româneşti -
românii continuând şi în 2018 să reprezinte a doua comunitate ca mărime a cetățenilor străini
provenind din alte țări UE-28, numeric comunitatea crescând pe parcursul a 3 ani. Radiografia
la zi a economiei austriece pune în evidență o rată înaltă a ocupării forței de muncă, cu o
remarcabilă constanță a acestui indicator pe parcursul ultimei decade, Austria rămânând
atractivă pentru imigranți. Analiza economică este particularizată pentru fiecare dintre
landurile austriece. Strategia Europa 2020 este analizată din perspectiva austriacă a stadiului
actual al îndeplinirii obiectivelor. Am considerat esenţial de studiat şi rolul de actor al Austriei
în spaţiul UE şi în sfera relaţiilor internaționale. Sinteza datelor statistice relevante pentru
profilul economic, social, demografic, politic, sublinierea tendințelor evolutive – sunt
necesare pentru cunoașterea și înțelegerea contextului complex, a provocărilor și
oportunităților pe care Austria le rezervă conaționalilor noștri care au emigrat din România.
Capitolul V - Instituții, organizații și programe de promovare a identității românești
în Austria – este destinat prezentării unor structuri instituționale și organizaționale –
guvernamentale și nonguvernamentale – care sunt chemate să dezvolte programe specifice
cerințelor identitare ale comunităților de români, să asume misiunea de promovare a limbii,
culturii și civilizației românești, de creștere a coeziunii comunităților de români. Misiunile
Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Strategia națională pentru românii de
pretutindeni pentru perioada 2017 – 2020, cu domenii precum cultură, educație, spritualitate
și tradiție, societate civilă, mass media, apărarea drepturilor și libertăților românilor – sunt
destinate coagulării resurselor și inițiativelor, deopotrivă ale structurilor instituționale din
7
România dar și ale mediilor asociative ale comunităților de români din afara granițelor,
constituindu-se într-un reviriment al implicării statului în problematica complexă a acestora.
Promovarea identității – lingvistice, etnice, culturale – revine, firesc, instituțiilor
emblematice pentru afirmarea și conservarea spriritualității românești – Institutul Cultural
Român, Institutul Limbii Române, Ministerul Afacerilor Externe prin misiunile diplomatice și
consulate - contribuie la consolidarea coordonatei identitare culturale în comunitățile de
români din spațiul austriac.
Capitolul VI este rezervat cercetării propriu-zise de teren, fiind definite clar
obiectivele, ipotezele și metodologia cercetării. Obiectivele cercetării de teren vizează:
identificarea aspectelor specifice emigrației românilor și studiul comunităţii acestora cu
analiza condiţiilor socio-economice și particularităților integrării precum și identificarea
unor pattern-uri sau profiluri culturale precum și a unor caracteristici ale procesului de
valorizare și conservare a identității culturale în comunitatea imigranţilor români din
Austria.
Ipotezele cercetării au fost definite astfel – existența unei puternice amprente de
ordin istoric şi geografic care individualizează pattern-uri specifice ale migrației românilor
în Austria; definirea unor particularități de ordin socio-economice, identificarea barierelor și
dificultăților integrării precum și a impactului asupra evoluției comunității; existența unor
aspectele identitare sociale și culturale ale comunității românilor din Austria, cu accent pe
dinamica patrimoniului identitar.
Cercetarea de teren porneşte de la delimitări de ordin geografic – cu precizarea
arealelor de rezidență a migranților, de identificare a structurii demografice a comunității
românești, a identificării motivațiilor de ordin economic, social, ocupațional ale imigrării,
raportarea la repere multiple de ordin identitar, măsura în care se realizează coeziunea,
interrelația individ-comunitate, relația cu țara de destinație, respectiv de origine.
Metodele de cercetare utilizate în studiul migrației românești în Austria au fost
analiza, sinteza, metoda statistică. Am apelat la metode cantitative - ancheta de opinie prin
chestionar administrat sau auto-administrat, cu rezultate ce pot avea și valențe calitative.
La constituirea eșantionului de studiu am pornit de la dimensiunea numerică actuală a
comunității românești din Austria. Eșantionul de studiu se dorește a fi unul exploratoriu, cele
150 de persoane care au constituit grupul ţintă, acceptând să fie intervievate. De menționat că,
fără a verifica exigențele cercetării sociologice pentru un eșantion reprezentativ – am asumat
că unele dintre prezumtivele concluzii ale studiului nu vor putea fi a priori extrapolate întregii
comunități românești din Austria.
8
Demersul de tip cantitativ adoptat în cercetarea de teren se dovedește adecvat
intenției de cunoaștere aprofundată a comunității românilor din Austria, inclusiv din
perspectiva identitară. Particularitățile identificate și analizate după prelucrarea datelor
cercetării de teren au fost detaliate în capitolul special destinat. Se impune prezentarea
sintetică a câtorva dintre caracteristicile care pot fi definitorii pentru comunitatea românilor
din Austria pe care am studiat-o, chiar fără pretenția de a reprezentativitate.
Rezultatele au validat prima ipoteză a cercetării, aceea că migrația românilor în
Austria are o puternică amprentă de ordin istoric si geografic care individualizează pattern-uri
specifice, românii ce au compus eșantionul studiat provenind mai ales din mediul urban,
arealul transilvan fiind dominant. Este validată așadar și prezumția că spațiul ardelean și
banațean este potențial cel mai bogat „ rezervor” de emigrați spre Austria, o posibilă motivație
fiind cea istorică, de spațiu austro-ungar dar și de poziționare geografică în proximitatea
granițelor vestice ale României.
Identificarea motivelor ce au determinat emigrarea și alegerea Austriei ca destinație a
obiectivat că motivația economică a migrației dar și valorizarea expertizei profesionale sunt
cel mai frecvent invocate – ceea ce, implicit, echivalează cu sentimentul că în Austria este un
mediu optim de afirmare profesională, acceptând că există contextul socio-economic mai
propice în comparaţie cu mediul social şi economic românesc. Pentru românii din Austria,
apar ca esențiale deopotrivă coordonate de factură financiară dar și eșecul societății românești
în a asigura cadrul de afirmare plenară în plan profesional. Ca urmare a experienței migrației
în Austria, mai mult de jumătate din românii chestionați apreciază decizia de a părăsi
România ca fiind corectă, în această categorie regăsindu-se cei fără experiențe anterioare ca
imigranți, cei veniți pentru aprofundarea studiilor, cei ce declară scopuri personale de factură
medicală, dar și o parte dintre cei cu durată mai îndelungată de ședere în Austria. De remarcat
că eșantionul studiat a fost unul „tânăr”, majoritatea românilor trăind experiența austriacă de
imigrant de mai puțin de 5 ani, ceeace se poate constitui într-o „vulnerabilitate” în demersul
ulterior de definire a percepțiilor individuale privind integrarea, sentimentul de dezrădăcinare,
în aprecierea interacțiunilor sociale.
În privința destinațiilor anterioare ale imigranților am regăsit țări predilecte pentru
români cum este Spania, însă poziția secundă ocupată de Germania are drept argument,
probabil decisiv, comunitatea lingvistică germană care facilitează accesul pe piața muncii și
asigură premizele unor interacțiuni sociale mai naturale.
Din perspectivă economică, accesul pe piața muncii a fost relativ rapid, în mai puțin
de 2 luni, imigranții români sosind mai ales însoțiți de rude sau prieteni și fiind mai ales cei cu
9
profesii din domeniul educațional. În Austria, ierarhia profesiilor românilor rămâne dominată
de lucrătorii în servicii – incluzând și tinerii sosiți la studii ce au și job-uri part-time, urmați de
profesiile cu specializări de inginer, medic, profesor, abia apoi cei ce lucrează ca muncitori.
Această distibuție respectă caracteristica economiei austriece, dominată de sectorul terțiar.
Există câteva particularități de distribuție a imigranților români la nivelul landurilor
austriece. Viena, veritabilă metropolă a migrației, cu mai mult de o treime dintre locitori
rezidenți de alte origini decât cea austriacă - rămâne principala atracție pentru cei veniți la
studii și pentru valorizarea expertizei profesionale, urmată în ierarhia preferințelor de Austria
Inferioară, Salzburg și Austria Superioară. În Burgenland sunt majoritari cei ce vizează
câștigurile materiale, Tirolul și landul Vorarlberg fiind preferate de imigranți români cu
motivație economică, în timp ce Austria Superioară este aleasă mai ales pentru stabilitate
familială și câștiguri materiale.
Am constatat o tendință de stabilitate pe locul de muncă inițial, mai ales a celor veniți
pentru valorizarea profesională și respectiv a celor cu motivație de factură economică care,
tradițional sunt tentați să caute un job mai bine plătit dar care în eșantionul studiat este
majoritar reprezentat de persoane cu durată redusă de ședere în Austria. Relativa stabilitate
este explicată și de nivelul venitului lunar declarat care, pentru mai mult de două treimi,
depășește 1000 de euro echivalând cu venituri medii și înalte.
În privința relațiilor sociale în cadrul comunității imigranților români din Austria cei
ce relaționează constant cu alți români sunt mai ales etnici români, se află de dată relativ
recentă în Austria și, de asemenea mai aveau experiențe anterioare ca imigranți și deci cu
exerciții de relaționare în comunitățile românești. Pe măsura unui istoric mai îndelungat de
ședere în noul stat de adopție, scade disponibilitatea acestora pentru interacțiune în cadrul
comunității conaționalilor, constatare ce contravine tendinței naturale de coeziune internă a
unei comunități supuse unor provocări de factură competitivă și potențial conflictuală.
A fost validate cea de-a doua ipoteză a cercetării - aceea că migrația în Austria are
particularități de ordin socio-economic specifice comunității românești, cu sublinierea
existenței unei tendințe de atenuare a fenomenului de coeziune comunitară, substituită doar
parţial de intenţia de integrare în comunitatea de adopţie.
Totuși, caracterul adaptabil și comunicativ al românilor face ca aceștia să declare că au
relații de prietenie atât cu români cât și cu austrieci, reflectând dorința de integrare în noul
mediu social. Comunicarea se realizează predilect prin internet, urmată întâlnirile directe și
comunicarea telefonică. Relațiile complexe cu mediul social de origine sunt păstrate prin
revenirea în țară de minim o dată pe an, unde petrec cel puțin o lună, cu ocazia sărbătorilor
10
religioase majore sau în perioada concediilor, fiind însă aparent surprinzător de mare numărul
celor care declară că nu revin deloc, însă aceștia sunt rezidenți de mai puțin de un an.
Legăturile afective cu România, percepția sentimentului intraductibil de „dor de țară”
sunt comune majorității imigranților români din Austria. Cei ce declară că nu trăiesc
sentimentul de dor de țară aparțin mai ales categoriilor ce nu revin anual în țară, celor cu
durată de ședere scurtă în Austria precum și celor aflați la studii. Cel mai frecvent românii
invocă sentimentul acut de lipsă a familiei și prietenilor. Nu se constată corelații semnificative
cu vârsta, genul, mediul de proveniență sau nivelul veniturilor.
Relativ la aprecierile și opțiunile valorice, se poate afirma că românii din Austria se
apreciază mai ales ca fiind inteligenți, harnici și abia mai apoi ca ospitalieri, cinstiți sau
păstrători ai spiritualității creștin-ortodoxe.Ierarhia valorilor apreciate de români la
concetățenii austrieci este dominată de corectitudine, responsabilitate, sobrietate.
Percepția subiectivă a imigranților români asupra imaginii pe care o au în comunitatea
de adopție este dominată de indiferență și ostilitate, ce pot fi asociate sentimentelor de
dezrădăcinare, discriminare și unui grad redus de integrare în societatea de adopție. Opiniile și
aprecierile valorice ale românilor din Austria sunt elemente ce fundamentează inclusiv
percepția sentimentului/stării de fericire, imigranții din comunitatea românească declarându-
se în proporții egale fericiți, respectiv nefericiți. Tind să se considere nefericiți mai ales cei ce
resimt lipsa familiei, cei fără ocupație, cei care petrec doar 2 săptămâni pe an în România, cei
cu venituri de sub 1000 euro lunar și cei ce se simt discriminați în comunitatea de adopție.
Astfel se poate afirma că a treia ipoteză de lucru - analiza aspectelor integrării
diasporei românești în Austria, cu identificarea barierelor și dificultăților precum și a
impactului asupra evoluției comunității – a fost confirmată parţial - analiza datelor obținute
relevând că mai mult de jumătate dintre cei chestionați se percep ca integrați, în categoria
celor veniți pentru câștiguri materiale fiind regăsiţi majoritatea celor integrați – total și în
mare măsură. Această constatare vine în contradicţie cu faptul că mai mult de jumătate dintre
cei chestionaţi mărturisesc sentimente de dezrădăcinare, marginalizare sau discriminare,
reliefând în fapt, dificultăți de integrare. Aceștia provindin categorii cu rezidență de origine
în mediul rural şi a celor aflați în Austria de mai puțin de 1 an. Sentimente pozitive, cum este
cel de mândrie sunt mult mai rar mărturisite. În privința sentimentului că sunt discriminați,
românii rămân polarizați, admițând în proporții egale că resimt, respectiv că nu au sentimentul
că sunt discriminați. Bariera lingvistică rămâne dificultatea cea mai frecvent invocată, urmată
de lipsa celor apropiați și, la distanță, de lipsa prietenilor, de eforturile de integrare în
condițiile societății de adopție.
11
Una dintre constatările cele mai neaşteptate a fost că românii din Austria tind să nu
mai considere conservarea identității naționale drept una dintre priorități. Ei continuă să se
identifice într-o mare măsură în societatea austriacă ca români, cu tendințe de diluare
identitară sub conceptul cetățeni europeni.
Păstrarea tradițiilor românești, componentă cardianală a identității culturale rămâne o
necesitate resimțită și mărturisită însă doar de o parte dintre români, majoritatea apreciind că
nu mai păstrează valorile culturale, proporție ce coincide cu cea a celor ce recunosc
sentimentul de dezrădăcinare. Tind să păstreze zestrea culturală cei recent stabiliți în Austria,
provenind mai ales din mediul urban, de gen feminin și interval de vârstă 36-45 ani.
De altfel, românii din comunitatea din Austria se simt abandonați, percepând în
proporție covârșitoare neimplicarea statului român în conservarea identității culturale. Ei
resimt în egală măsură dezinteresul autorităților austriece în privința implementărilor unor
politici menite să sprijine conservarea specificului cultural. Ei recunosc însă că au un grad
redus de cunoaștere a cadrului legal ce asigură interculturalitatea, multiculturalismul, cu
păstrarea unor dimensiuni identitare.
Măsura redusă în care românii aflați pe teritoriul austriac își afirmă disponibilitatea de
implicare activă în structuri asociative ale românilor reflectă pe de o parte precaritatea
informațiilor privind aceste organizații dar și o posibilă neîncredere în misiunea și rolul
proactiv al acestora. Rolul bisericii ca factor de coeziune în comunitățile de români este
reconsiderat de membrii diasporei românești de mobilitate din Austria, doar o parte dintre cei
ce își declară o apartenență religioasă, mergând frecvent la biserică. Biserica văzută ca loc
tradițional de întâlnire a membrilor comunității tinde să piardă teren în fața comunicării
online, ceea ce reprezintă un argument pentru regândirea strategiei de implicare a parohiilor
românești din Austria în menținerea coeziunii comunității. Cea de-a patra ipoteză a
cercetării, de delimitare a aspectelor identitare culturale specifice comunității românilor din
Austria, cu accent pe dinamica patrimoniului identitar este verificată, fiind identificate,
definite şi analizate particularităţi şi specificităţi de factură identitară.
Analiza intențiilor de revenire în România a relevat una dintre cele mai inechivoce
tendințe – aproape jumătate dintre cei chestionați declarând că deocamdată nu s-ar reîntoarce.
Cei indeciși fie că probabil nu atinseseră scopul pentru care au emigrat, fie admiteau că
situația socio-economică din România nu era în conformitate cu așteptările acestora.
Intenția de obiectivare a factorului determinant pentru migrația de reîntoarcere a
developat o dispersie a criteriilor apreciate ca esenţiale pentru revenirea în România - cel mai
frecvent invocată fiind achiziționarea unei locuințe în țară, un număr egal de imigranţi români
12
indicând siguranța unui loc de muncă și recunoașterea profesională drept argumente decisive
pentru revenirea în țară. A fost surprinzătoare proporţia redusă a celor ce declarau criteriul
venitului adecvat, constatare explicabilă prin posibilitea ca prin sintagma de “nevoi ale
familiei” să fie inclus şi înţeles şi venitul familial îndestulător. De asemenea, nu am
obiectivat diferențe notabile între numărul celor ce invocau ameliorarea condițiilor de muncă,
a celor de asistență medicală sau ale mediului şi politicilor educaționale, ca dealtfel şi a celor
ce au invocat stabilitatea de ordin politic sau economic – probabil şi pentru că acestea sunt
interpretate mai degrabă drept concepte abstracte.
Analiza modului de împlinire a scopurilor migrării și măsura în care acesta determină
intenția de revenire în țară - a reliefat că mai mult de trei sferturi dintre cei ce invocă un venit
adecvat ca argument de revenire definitivă în țară – sunt cei ce au ales Austria pentru raţiuni
de ordin material. Peste jumătate dintre cei ce aspiră la un loc de muncă sigur în ţară, sunt cei
sosiți în Austria pentru considerente financiare – ceea ce face posibil un raționament potrivit
căruia – venitul adecvat, siguranța locului de muncă implicit nevoile familiei și achiziționarea
unei locuințe – rămân dezideratele majore ale celor plecați din motive economice și care
intenţionează revenirea definitivă în România. Am consemnat și rezultate previzibile cum
este cel reieşit din analiza grupului de respondenți plecați la studii care, majoritar, recunosc că
ar reveni în ţară în condiţiile în care realităţile sistemului educaţional românesc ar satisface
nivelul exigenţelor şi aşteptărilor. De asemenea, mai mult de jumaătate dintre cei care au
părăsit ţara resimţind neîmpliniri de factură profesională, asimilează ameliorarea stabilităţii
politice din ţară printre altele, şi cu o mai adecvată recunoaştere profesională.
Românii continuă să reprezinte astăzi unul dintre segmentele cele mai numeroase ale
imigranților prezenți pe teritoriul austriac, astfel că, fie și din acest unic considerent, situația
acestei comunități trebuie să reprezinte o preocupare atât pentru autoritățile din Austria, cât
mai ales pentru statul român.
Rezultatele cercetării doctorale se constituie într-un aport la diagnoza fenomenului
migrației românești, inclusiv din perspectiva analizei sociologice comparative a diasporei de
mobilitate, fiind o contribuție utilă în elaborarea și adaptarea strategiilor și în promovarea
politicilor guvernamentale și nonguvernamentale destinate promovării identității culturale și
naționale românești în Austria. Concluziile cercetării se pot constitui în necesare contribuții la
optimizarea metodologiei analizei proceselor sociale de identificare.