România 8 Jude]ean Albaromlit.romanialiterara.com/uploads_ro/Pdf/19748/08.pdf · România literar\ Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV

$Page 1: România 8 Jude]ean Albaromlit.romanialiterara.com/uploads_ro/Pdf/19748/08.pdf · România literar\ Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV$
Românialiterar\

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 24 februarie 2012 24 de pagini 2,5 lei

®Finan]at\ de

ConsiliulJude]ean Alba8

In memoriam

CONSTANTIN BLENDEA(1929 - 2012)

NICOLAE MANOLESCU: Problema istoriei literareUn poem de IOAN PINTEA

LUCIAN-VASILE SZABO: Ioan Slavici – „spion“ [i „tr\d\tor“Comentarii critice de PAUL CERNAT

Elegie valaisan\ a lui Paul Celan [i România

~N CRAIOVA DE ALT|DAT|

O evocare de Alexandru Niculescu

România lliterar\ ®Revist\ eeditat\ dde

Uniunea SScriitorilor ddin RRomânia [i Funda]ia RRomânia lliterar\

Redac]ia: NICOLAE MMANOLESCU – directorGABRIEL CCHIFU – ddirector eexecutiv IONELA SSTANCIU – ssecretar ggeneral dde rredac]ieMARINA CCONSTANTINESCU – rredactorSORIN LLAVRIC – rredactorANA CCHIRI}OIU – rredactorCOSMIN CCIOTLO{ – rredactor aasociatANGELO MMITCHIEVICI – rredactor aasociat

Corectur\: SIMONA GALA}CHI (pag. 22, 33, 44, 55, 66, 77, 88, 99, 110, 111, 112, 113), NINA PPRUTEANU (pag. 11, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 220, 221, 222, 223, 224).

Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU(varia]iuni ppe ttema „mm\[ti””)Fotoreporter: ION CCUCUTehnoredactare ccomputerizat\: IONELA SSTANCIU GEORGE MMAXIMILIAN IIONESCU Prelucrare iimagine: VALENTINA VVL|DANCoresponden]i `̀n sstr\in\tate: RODICA BBINDER(Germania), GABRIELA MMELINESCU (Suedia),LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)

Funda]ia România lliterar\, CCalea VVictoriei133, ssector 11, ccod 0010071, BBucure[ti.Director aadministrativ: VALENTINA VVL|DANSecretariat: SOFIA VVL|DAN, GHEORGHEVL|DANCont `̀n llei: BBRD-GGSG AAgen]ia {{incai,RO91BRDE441SV59488894410. CCont `̀n vvalut\:BRD-GGSG AAgen]ia {{incaiRO87BRDE441SV59488974410 ((USD),RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)

Conform pprevederilor SStatutului, UUniuneaScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rresponsabil\pentru ppolitica eeditorial\ aa ppublica]iei [[i nnicipentru ccon]inutul mmaterialelor ppublicate.

România lliterar\ este mmembr\ aa AAsocia]ieiRevistelor, IImprimeriilor [[i EEditurilor LLiterare(A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccu sstatut jjuridic, rrecunoscut\

de cc\tre MMinisterul CCulturii [[i PPatrimoniului NNa]ional.

ISSN 11220-66318

Din ddecembrie 22010, rrevista Românialiterar\ apare ccu ssprijinul ffinanciaral MMinisterului CCulturii [[i PPatrimoniu-lui NNa]ional.

e-mmail: [email protected]; [email protected];

http://www.romlit.ro; tel.: 021-2212.79.86; ffax: 0021-2212.79.81

Imprimat lla FED PPRINT

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: [email protected]

Premiile Romââniei llitterare,

de ddebut [[i „„Cartea aanului”, ssunt

accordate ccu ssprijinul

FFunda]iei AAnonimul

2.......................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

Editorial de Nicolae Manolescu – p. 3

Problema istoriei literare

Poemul s\pt\mânii de Anton Jurebie – p. 3

valizaDan H\ulic\ –

p. 4

Dor de înalt [i zbatere spre et

er, Constantin Blendea

Contrafort de Mircea Mih\ie[ – p. 5

Vechimea, adâncul (2)

Gabriela Gheorghi[or: Cartea

de poezie – p. 6

Lirism multiform

Iulia Iarca: Cartea de critic\

– p. 6

O analiz\ obiectiv\ [i profes

ionist\

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7

Analiz\ spectral\

Poem de Ioan Pintea – p. 8

Cronica ideilor de Sorin Lavr

ic – p. 9

Cunabula verborum

Lucian-Vasile Szabo

Ioan Slavici – „Spion” [i „Tr

\d\tor” – pp. 10-11

Alexandru Niculescu – pp. 12-13

În Craiova de alt\dat\

Comentarii critice de Paul Cernat

– p. 14

Sociologia lui Dimitrie Gusti

Cronica edi]iilor de R\zvan Voncu –

p. 15

Iorga feminist

P\catele limbii de Rodica Zafiu – p. 16

DestoinicPo[ta redac]ie

i de Horia Gârbea – p. 16

Femela demn\ cu coad\ f\r\ vertebre

Tropice sur`z\toare de Mihai Zamfir – p. 17

Lumini [i umbre (final)

Lecturi libere de Gabriel Dim

isianu – p. 17

O retraversare a infernului (

II)

Cartea de art\ de Petre T\n

\soaica

Un punct al modernit\]ii– p. 18

Cronica filmului de Angelo Mitchievici – p. 19

{ah-MatC\t\lin Davides

cu

Mihail Trifan, bucuria inocent\

a jocului – p. 20

Gérard Delaloye – p. 21

Elegie valaisan\ a lui Paul C

elan [i România

Grete Tartler – p. 22

S.C. Lewis [i literatura pentru copii

Meridiane – p. 23

-

actualitateaeditorial de nicolae manolescu

Problema istorieiliterare

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012..............................................................................................................................................................................................................................................3

aarr ttrreebbuuii ccaa mmaarriinnuu[[ ccooppiilluull,,

ssppuunnee eevvaanngghheelliissttuull,, ss\\ nnuu ssccîînncceesscc\\

îînnttrree ppaacchheetteellee ddee ]]iigg\\rrii ccaarrppaa]]ii

[[ii ssttiicclleellee ddee ccoonniiaacc dduunn\\rreeaa

îînnttrree mmuunnttee [[ii mmaarree

aarr ttrreebbuuii ss\\ ssee ssiimmtt\\ bbiinnee..

iiaarr ddaacc\\ ssee ddeedd\\ llaa vviicciiii

ee ppeennttrruu cc\\ aarree

pprreeaa mmuulltt\\ lliibbeerrttaattee îînn vvaalliizzaa aaiiaa

ppee ccaarree uumm 0011225566 ccaarraaccaall

îînncc\\ mmaaii aarree ssiiggiilliiuull..

ssîînntt mmiilliiooaannee ddee bbeeccuullee]]ee ssttiinnssee

îînn ccaappuull tt\\uu,, ppeennttrruu ffiieeccaarree ddoorriinn]]\\

aapprriinnddee ccîîttee uunnuull.. cchhiiaarr [[ii aa[[aa

vviiaa]]aa aabbiiaa mmaaii ppîîllppîîiiee..

îînncchhiiss îînn ssiiccrriiuull ccuu mmîînneerr –– vvaalliizzaa aaiiaa

aarree [[aannssaa uunnuuii ssiinngguurr dduummnneezzeeuu..

ddaarr nniiccii nnuu ssee dd\\ îînnaappooii

ss\\ pprriivveeaasscc\\ pprriinn oorriiffiicciiuull ff\\ccuutt ddee-oo mmoolliiee

sscceennee ddiinn cciinnaa cceeaa ddee ttaaiinn\\

ccuu vvaannggeelliiss ppiinnkk ffllooiidd ppaalleessttrriinnaa

ssiimmoonn ggaarrffuunnkkeell ccaatt sstteevveennss rroodd sstteewwaarrtt [[..aa..

valizapoemul s\pt\mânii de anton jurebie

Nu sunt prea deseinterven]iile pe otem\ precum aceeaa editorialului meude azi. N-au fost,de altfel, nici înainte.Un studiu [i o anto-

logie, ap\rute cu decenii înurm\, consacrate problemelorteoretice ale istoriei literare,au ar\tat pu]ina preocuparea criticilor români din toatetimpurile pentru tema cupricina.

Rezulta limpede c\ singurulcare avusese un punct de vedereconsistent [i original fusese,paradoxal, „impresionistul”G.C\linescu în studiile sale dinanii 1930-1940. Nu numai modelullui de critic\ va fi preluat degenera]ia mea, dar [i ideile lui înmaterie de istorie literar\. Criticiitineri actuali îl privesc cu un zâmbetsub]ire pe cel dintâi, iar fa]\ decele din urm\, ricaneaz\ de-abinelea. {i, dac\ nu propun nimicîn schimb, este pentru c\, în ochiilor, ideea îns\[i de istorie literar\pare perimat\. Nu e neap\rat vinalor. S-a produs în ultimele dou\decenii o alterare profund\ a însu[isim]ului istoric. Dezinteresul fa]\de trecut, nu o dat\ remarcat, edoar un aspect al acestei st\ride lucruri. În definitiv, ceea ce sepetrece este o „citire” a istorieipe orizontal\ [i nu, cum s-ar cuveni,pe vertical\. Cu alte cuvinte,evenimentele [i personalit\]iledin toate epocile tr\iesc într–un fel de mirabil\ simultaneitate.Nu spun contemporaneitate, carear presupune c\ trecutul e adusîn prezent. E vorba, din contr\,de excluderea complet\ a trecutuluidin preocup\rile contemporane[i de perceperea tuturorevenimentelor [i personalit\]ilornecontemporane ca [i cum ar fifost concomitente. Unii dintre ceicare au g\sit de cuviin]\ s\-micomenteze Istoria critic\ mi-auspus-o de la obraz: în zilele noastre(ale lor, de fapt) nu se mai scriuistorii literare! {i, mai ales, dinperspectiv\ estetic\. Din momentce nu se mai scriu, este evident\inutilitatea preocup\rii pentruprobleme teoretice. Cercul seînchide cu aceast\ constatarepesimist\.

Dar iat\ chiar prima problem\

important\ a unei discipline care,la fel ca [i istoria general\ sau caistoria artei, muzicii [i teatrului,n-are cum s\ dispar\, cu toat\încrâncenarea unora împotriv\.Istoria literaturii, [i de altfel toatecelelalte, este un capitol din istoriacunoa[terii umane, din acea –când lent\, când precipitat\, cândezitant\, când decis\, – înaintarea min]ii omene[ti pe calea descopeririilumii din noi [i din afara noastr\,[i, nu în ultimul rând, a capacit\]ilornoastre creatoare. Putem discuta,cel mult, dac\ mai e posibil\ oistorie global\ precum a luiG.C\linescu sau a mea, sau e cazuls\ schi]\m o teorie a unor istoriipar]iale, pe genuri, pe curente[i epoci sau pe mai [tiu eu ce. Dar,orice am face, ne întoarcem laproblema pus\ de mine [i evitat\scrupulos de majoritatea tinerilorcritici din noile genera]ii. O problem\din care se nasc alte câteva, decare m\ voi ocupa s\pt\mânaurm\toare. Deocamdat\ vreau s\spun dou\ lucruri generale.

Refuzul discu]iei, sub cuvântc\ istoriile literare nu mai suntde actualitate (îndeosebi celeglobale [i estetice), e un semn decomoditate intelectual\, în m\suraîn care nu pretinde decât o negaref\r\ alte urm\ri, [i unul de sl\biciune,în m\sura în care evit\ confruntareape baz\ de argumente. Am maiavut nepl\cerea unui refuz de felulacesta, cu ocazia unei dezbateri(finalmente, redus\ la întreb\rif\r\ r\spuns), organizat\ deRomânia literar\ în leg\tur\cu elitele intelectuale [i rolul lor.Adversarii ideii de elit\ n-au fostcapabili s\ produc\ nici un argument.Nici m\car s\ explice de ce temaca atare ar fi altceva decât unarezervat\ elitelor! Al doilea lucrueste încercarea de a face un pasmai departe în l\murirea cauzelorrefuzului cu pricina, dincolo defaptul c\ noile genera]ii sufer\,dup\ cum am sugerat în Istoriacritic\, de un sindrom pe carel-am numit prezenteism. În definitiv,mi-am spus, nu cred c\ tineriicritici nu sunt în stare s\ fac\deosebirea dintre o problem\intelectual\ real\ [i un simplureflex al modei. Nu de aerul timpuluie, în fond vorba, ci de adoptareaunei pozi]ii intelectuale [i moraletemeinic meditat\. Lua]i-o cape o invita]ie!

Mihai Sin, Andrei Ionescu – 1997Foto: Ion Cucufot

oteca

român

iei li

terare

C aut un sunet, ca un vaier ce s-ar potrivi împrejur\rii, aprig[ i t o t u [ i r e s p e c t u o s f a ] \ d einexorabilul rostindu-se într-oatare dispari]ie. Cum oare, înalt[i vrednic de privit, cum se a[ternusedintr-odat\, f\r\ ap\rare, subsecerea nemiloas\?

La cele 9 capitole cîte îmi pl\cusea-i dedica, într-un m\nunchi de Limpezimi,pe care, nu-s nici doi ani de atunci, ile atîrnam în cunun\, se adaug\, iat\,pentru a le împlini fatidic, o mi[careultim\, – un fel arioso dolente – , unde,nemijlocit, vibra]ia luminoas\ e somat\s\ devin\ destin.

Talent neîmp\cat, Constantin Blendeanu f\cuse din Zbor un înv\] al suficien]eitriumfale. M\ oprise, cu o aten]ie aplicat\,cînd rînduiam pe simez\, în 2010, vasta

expozi]ie de la s\lile Parlamentului,s\-mi arate un pîlc de lucr\ri ce d\deautîrcoale stingerii patetice a unei înaripate.Zvîcnirea de suflet, ghicit\ în acel umilepilog, tres\rea pe albul hîrtiei, întîimai direct, realistic, apoi sublimat\,aripile c\zute sus]ineau un evenimentauster, de axe în r\scruce.

Despre el însu[i, artistul se ferea s\livreze confesiuni explicite, s\ aluneceîn ispita dezinvolt\ a vreunui narcisism.Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui,de o dreptate pe care [i-o cuno[tealegitim\, inatacabil\, Constantin Blendeanu-[i abandona o sfial\ tenace, o cuviin]\major\, mai presus de virulen]e.

~n materii unde se v\dise magistral,ca un vraci miraculos [tiind s\ ascultesalvator respira]ia secret\ ce anima

trupul rece al zidurilor uitate, ConstantinBlendea nu contenea s\-[i reprime oriceaplecare spre parad\. R\mînea sever,f\r\ emfaz\, de[i îmbog\]it din comuniuneacu vocile din frescele str\vechi r\sunîndacum, prin el, sagace emergente, dintaina peretelui care le con]inea, - înparaclisul bolni]ei de la Cozia, bun\oar\.

Asemenea izbînzi, de ordinul restaur\rii,omologate la nivelul celei mai riguroasecalific\ri interna]ionale, ConstantinBlendea le-a înscris firesc între achizi]iilecare apar]ineau unui context european.~n propriul s\u atelier, pictorul în]elegeas\ parcurg\, la [evalet, itinerare împ\rt\[inddeopotriv\ dimensiuni ale unui rodnicdialog, cu me[teri de nobil\ referin]\modern\, de stringent\ expresivitate,printre care am fost bucuros s\-i identificpe Georges Bracques, « le patron », cumîi spunea Jean Paulhan –, pe GiorgioMorandi sau Ben Nicholson. Obiecte [ifiin]e în ascetic\ epur\, limbajul luiBlendea î[i decanta biruitor esen]ele,degajînd o impresie de calm, dublat\de tensiuni prielnice.

Cer lini[tit se chema, de pild\, olucrare din 1997, cu semne pestecare fulguie o ninsoare de albastruri, –semne interogative parc\, tot maiestompate. Iar în centru, ca un mînernegru lansat privitorului, sedila ampl\a unui accent ferm ritmeaz\ f\r\ gre[imaginea, ruptur\ calculat\ ca s\ adunemagnetic aten]ia. Calmul maiestuos,stîrne[te l\untrice f\g\duin]e de mi[care,tot ce e disimilaritate se mîntuie învîlvoarea unui dor de înalt [i absolut,care unific\ existen]a. « Totu[i, gînde[teHölderlin, prin glasul lui Hyperion, -iubim cu to]ii eterul, [i-n intimitateanoastr\ cea mai tainic\ ne asem\n\m».

Obiectele – palete f\r\ nume, plutindîn infinit, se pot rotunji uneori, înpictura lui Blendea, ca ni[te jum\t\]ide clepsidr\, care se caut\ [i se ]infragil suspendate. Poate c\ ele, acestejum\t\]i gemene, îl vestiser\ pe artistîn pragul sfîr[itului, c\ nisipul lor astrals-a scurs implacabil [i c\ sun\ mat,f\r\ de r\gaz, ora plec\rii.

4......................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

CALENDAR20.02.1901 - s-a n\scut Radu Cioculescu(m. 1961) 20.02.1924 - s-a n\scut Eugen Barbu(m. 1993) 20.02.1924 - s-a n\scut Radu Albala(m. 1994) 20.02.1927 - a murit Constantin Mille(n. 1861) 20.02.1927 - s-a n\scut Mircea Mali]a 20.02.1935 - s-a n\scut Arhip Cibotaru 20.02.1938 - s-a n\scut AnnemariePodlipny 20.02.1938 - s-a n\scut Doina Ciurea(m. 1999) 20.02.1945 - s-a n\scut Doina FloreaCovaci 20.02.1948 - s-a n\scut GeorgePopescu 20.02.1949 - s-a n\scut Lucia Olaru-Nenati 20.02.1951 - s-a n\scut Petru Iamandi 20.02.1955 - s-a n\scut Gelu Bir\u 20.02.1956 - s-a n\scut Breda FranciscFerenc 20.02.1960 - s-a n\scut Sever Negrescu 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag(n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion }ugui (n.1933)

21.02.1805 - s-a n\scut TimoteiCipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n\scut Anton Bacalba[a(m. 1899) 21.02.1887 - s-a n\scut ClaudiaMillian (m. 1961) 21.02.1939 - s-a n\scut EleonoraC\rc\leanu 21.02.1940 - s-a n\scut Marcu MihailDeleanu 21.02.1943 - s-a n\scut Lumini]aPetru 21.02.1950 - s-a n\scut OvidiuDun\reanu 21.02.1995 - a murit Cristian Popescu(n. 1959) 21.02.1960 - s-a n\scut NicoletaS\lcudeanu

22.02.1814 - s-a n\scut GrigoreAlexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n\scut B. Jordan (m. 1962) 22.02.1903 - s-a n\scut TudorMu[atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n\scut Nagy István(m. 1977) 22.02.1928 - s-a n\scut Eduard Jurist(m. 2004) 22.02.1949 - s-a n\scut DumitruAndreca 22.02.1950 - s-a n\scut Pavel Lic\ 22.02.1961 - s-a n\scut Nicolae Panea 22.02.1967 - s-a n\scut SavianaSt\nescu 22.02.1976 - s-a n\scut Rodica Grigore 22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931)

23.02.1888 - s-a n\scut Mihail S\ulescu(m. 1916) 23.02.1892 - s-a n\scut Const.T.Stoika (m. 1916) 23.02.1892 - s-a n\scut Tudor M\inescu(m. 1977) 23.02.1923 - s-a n\scut Eta Boeriu (m. 1984) 23.02.1937 - s-a n\scut Mihail IonCibotaru 23.02.1943 - s-a n\scut Anatol Gavrilov 23.02.1950 - s-a n\scut HaralambieMoraru 23.02.1976 - a murit Florin Iord\chescu(n. 1899)

24.02.1870 - s-a n\scut IzabelaSadoveanu (m. 1941)

actualitatea

Dor de înalt [i zbatere spre eter,CONSTATIN BLENDEA

dan h\ulic\

DialogAripi ale speran]ei

Dinamica spa]ial\ Geometrie `n spa]iu vertical

Un critic muzical englez,prezentând discul OldIdeas, emite câtevaobserva]ii importantedespre recentul album:„Nu idei noi a[tep]i de laLeonard Cohen. Ce a[tep]i

e s\ te adânce[ti în întunecimeaunei voci [i s\ contempli lucrurileesen]iale: dorin]a [i pierderea;e[ecul [i mântuirea; comediaînsp\imânt\toare a existen]ei [iinevitabilul ei sfâr[it.” Aceste frazese potrivesc la fel de bine atâtprimului disc al lui Cohen, cât [icelui mai recent.

Continuitatea, unitatea, fascinantamonotonie a melodiei sunt probe derezisten]\, nu semne ale atingerii limitelorcrea]iei. Cohen n-a dorit s\ fac\ altcevadecât a f\cut. Profet melancolic [i ironical unei lumi superficiale, n-a pretins [inu pretinde s\ fie luat în serios. El e „thefool on the hill”, dintr-una din baladelepesimiste ale Beatles-ilor, vizionarul carepune distan]\ între sine [i lume, dar [iîntre sine [i propriile profe]ii.

Leonard Cohen nu s-a gr\bit niciodat\s\-[i fac\ publice crea]iile. Anii scur[iîntre un volum [i altul, între un disc[i altul nu diminueaz\ îns\ filonul comun,amprenta puternic individualizat\ amuzicii [i calit\]ii textului. Cu ocazialans\rii oficiale a discului, la New York,i s-a confesat unui ziarist care se plângeac\ scrie mereu sub presiunea pred\riimaterialelor la o or\ precis\: „Am [i eupropria mea dat\-limit\: moartea. Oinclud din ce în ce mai mult întrepreocup\rile mele.” Ce aduce nou acestalbum e imaginea unei autopsii f\cutepe un corp înc\ viu — o vivisec]iemetafizic\ n\scut\ din nelini[teaexisten]ial\ stârnit\ de iminen]a sfâr[itului.„Moartea e prezent\ în fiecare din acestecântece. Ea se manifest\ ca absen]\ adorin]ei de a te risipi [i de a fi agresiv.Nu mai vrei s\ faci anumite lucruripentru c\ exist\ ceva important în ideeade bun\ dispozi]ie [i demnitate.”

Dac\ ad\ug\m [i discre]ia, ob]inemo triad\ temeinic a[ezat\ în spa]iulmelancoliei pe care Leonard Cohen [il-a apropriat înc\ de la primele compozi]ii.Cu toate acestea, nu exist\ nimiciremediabil în cântecele sale actuale.Exist\, în schimb, un luciu mat alresemn\rii, o virilitate în înfrângere[i o tandr\ jubila]ie în resemnare.Demnitatea rostirii instituie o tonalitategeneral\ aproape biblic\, o gesticula]iecvasi liturgic\, desf\[urat\ îns\ într-un loc din care valorile spiritului par s\fi disp\rut. E o lume a unui Dumnezeucare a devenit în]elept tocmai pentru

c\ a [tiut s\ renun]e la mândria de afi atotputernic [i la harul de a schimbadestinul indivizilor umili. E un demiurgpostmodern, pentru care indiferen]ae o form\ de exprimare a ironiei divine.

Primul cântec, Going Home, fixeaz\tonul [i intensitatea întregului album.Intim, asemeni unui dialog cu glas stins,el stabile[te [i acutele [i joasele discursuluipe care, de altfel, nu ezit\ s\-l rosteasc\pân\ la cap\t. Ca adeseori în compozi]iilelui Cohen, suntem avertiza]i c\ lucrurilenu trebuie, totu[i, luate prea în serios,de[i sunt grave [i dureroase. Un bun-sim] al relativiz\rii men]ine textul [imelodia între grani]ele controlabilului,accesibilului [i calmului: „I love to speakwith Leonard/ He’s a sportsman anda shepherd/ He’s a lazy bastrad/ Livingin a suit.” Tripla identitate a personajuluiinvocat (aproape impersonalul Leonard)]inte[te la stabilirea unei rela]ii cât sepoate de relaxate. În fond, eroul liricmerit\ batjocorit, în ciuda faptului c\„tr\ie[te într-un costum”. E un individcomod, un lene[ gata s\ accepte, penemestecate, p\rerea celuilalt, ba chiars-o reproduc\. Pur [i simplu, „nu arelibertatea s\ refuze”!

De[i coborât\ în zona derizoriului,imaginea omului-paia]\ e mai apropiat\decât pare de cea a filozofului. A unuianumit tip de filozof, ini]iatul budhist:cel pentru care nu exist\ reguli [i norme,ci doar consecin]e. De[i însu[irilesale sunt vizibile din prima clip\, cuvintelerostite au un efect magic: „He will speakthese words of wisdom/ Like a sage, aman of vision/ Though he knows he’sreally nothing/ But the brief elaborationof a tube.” Aceast\ non-entitate(„neînsemnata crea]ie a unui tub”) areîns\ for]a de a modifica destine [i dea transmite individului starea de gra]iesau de trans\. În ciuda acestor atuuri,miza filozofului improvizat e, simultan,[i m\runt\, [i de neatins: „He wants towrite a love song/ An anthem of forgiving/A manual for living with defeat/ A cryabove the suffering/ A sacrifice recovering.”

O astfel de fiin]\ devine primejdioas\tocmai pentru c\ datele imediate alecon[tiin]ei sale sfideaz\ ordinea lumii.E lumea profe]ilor mici, a în]elep]ilorce se hr\nesc din mimarea comporta-

mentului obi[nuit, din aparen]a lipseide consisten]\. Influen]a lor e îns\covâr[itoare: ea nelini[te[te [i stârne[teo contra-reac]ie. Vocea omului banaldevine intolerant\, agresiv\. Ea nudore[te s\ sporeasc\ spa]iul cunoa[terii,ci s\-l multiplice pe cel meschin al deja-[tiutului: „I want to make him certain/That he doesn’t have a burden/ Thathe doesn’t need a vision/ That heonly has permission/ To do my instantbidding/ Which is to SAY what I havetold him/ To repeat...”

Exist\ în textul cântecului o subtil\subminare a ambi]iilor gnoseologice aleunei lumi care, de fapt, refuz\ cunoa[terea.Autolimita]i la sfera micimii personale,nu mai vrem s\ tr\im, ci s\ imit\mgesturile mecanice ale unui ritualgolit de con]inut. „Casa” noastr\,nou\ [i veche totodat\, e un refugiu precar,o form\ de a accepta c\ suntem vulnerabili,deoarece refuz\m s\ transgres\m teritoriilemicului infern pe care ne-am obi[nuits\-l numim via]\. Cântecul e scrisîmpreun\ cu Patrick Leonard, „faimosulanonim” în discografia c\ruia figureaz\colabor\ri cu Pink Floyd, Peter Cetera,Elton John, Rod Stewart [i mai alesMadonna, despre care se spune c\ esteîn mare m\sur\ „crea]ia” lui.

Insidios, cu o sec]ie ritmic\ discret\,de plan îndep\rtat, cântecul începe într-un recitativ retractil, în care vocea [optit\a lui Cohen e dublat\ de aceea, multiplicat\,a Danei Glover (binecunoscut\ pentrucântecele de pe coloana sonor\ aunor filme precum Shrek, Two WeeksNotice [i serialul Desperate Housewives).Oricât\ candoare ar exista în liniamelodic\, cântecul transmite un sentimentde nelini[te difuz\, aproape disperat\.Cuvintele sunt rostite rar, iar bateriaamplific\ angoasant spa]iul a[tept\rii.Contrapunctic, vioara lui Bela Santellisugereaz\ apari]ia unei note întunecate,amenin]\toare. La rândul lor, veninddin zona melodic\ extrem\, instrumentelecu clape ale lui Neil Larsen îngroap\întregul edificiu muzical într-un v\lcatifelat, eliptic, semi-tonal.

Simplitatea construc]iei nu dilueaz\îns\ impactul emo]ional. Going Homee un cântec de ghea]\, o vibra]ie venit\din Nordul ce]os, asemeni unei premoni]iia c\rei fascina]ie te subjug\. Într-unfel, piesa care deschide albumul constituieun pod de leg\tur\ cu discul anterior,Dear Heather (2004). Acela[i sentimental extinc]iei, acela[i minimalism alorchestra]iei, aceea[i miz\ pe efectulhipnotic al repeti]iei. Cele trei temesunt reluate identic, doar cu o u[ormarcat\ amplificare la fiecare nou\revenire. Circularitatea confer\ consisten]\,pentru c\ în loc s\ dilueze efectul, îispore[te intensitatea.

contrafort de mircea mih\ie[

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012...........................................................................................................................................................................................................................................5

Vechimea, adâncul (2)

actualitatea24.02.1926 - s-a n\scut Ovidiu Cotru[(m. 1977) 24.02.1932 - s-a n\scut Eugen Cizek(m. 2008) 24.02.1938 - s-a n\scut AlexandruSurdu 24.02.1940 - s-a n\scut Virgil Bulat(m. 2010) 24.02.1943 - s-a n\scut Horia B\descu 24.02.1949 - s-a n\scut {tefan Damian 24.02.1956 - s-a n\scut ConstantinArcu 24.02.1968 - a murit Al. DuiliuZamfirescu (n. 1892)

25.02.1881 - a murit Cezar Bolliac(n. 1813) 25.02.1896 - s-a n\scut Iosif CassianM\t\saru(m.1981) 25.02.1897 - s-a n\scut N.I. Popa(m. 1982) 25.02.1899 - s-a n\scut Erwin Wittstock(m. 1962) 25.02.1901 - s-a n\scut Al. Tudor-Miu (m. 1961) 25.02.1925 - s-a n\scut EugeniaBusuioceanu 25.02.1928 - s-a n\scut Al. DuiliuZamfirescu (m. 1968) 25.02.1934 - s-a n\scut Al. Dep\r\]eanu(m. 1865) 25.02.1937 - s-a n\scut CorneliuBuzinschi (m. 2001) 25.02.1939 - s-a n\scut Virgil Duda 25.02.1941 - s-a n\scut Mihai Elin (m. 2010) 25.02.1946 - s-a n\scut Iulia Cuble[an 25.02.1948 - s-a n\scut Irina Grigorescu 25.02.1951 - s-a n\scut Ioan G\budean 25.02.1953 - s-a n\scut MarianDr\ghici

26.02.1919 - s-a n\scut ConstantTonegaru (m. 1952) 26.02.1942 - s-a n\scut AlexandruZotta 26.02.1946 - s-a n\scut NicolaeB\b\l\u 26.02.1948 - s-a n\scut Nicolae Rusu 26.02.1948 - s-a n\scut ValeriaVictoria Ciobanu 26.02.1949 - s-a n\scut Dan Petrescu 26.02.1951 - s-a n\scut {tefan Amari]ei 26.02.1952 - s-a n\scut Kiss Janos 26.02.1953 - s-a n\scut ViorelSâmpetrean 26.02.1955 - s-a n\scut Martin Culcea 26.02.1956 - s-a n\scut AurelianZisu

27.02.1943 - a murit SalamonErnö (n. 1912) 27.02.1955 - a murit Alexandru Marcu(n. 1894) 27.02.1960 - s-a n\scut George Achim 27.02.1975 - a murit Eugen Constant(n. 1890) 27.02.1982 - a murit Mihail Drume[(n. 1901) 27.02.1990 - a murit Al. Rosetti (n. 1895)

28.02.1754 - s-a n\scut Gheorghe{incai (m. 1816) 28.02.1937 - s-a n\scut MagdalenaBrauch 28.02.1941 - s-a n\scut Mircea {tefanBelu (m. 2002) 28.02.1944 - s-a n\scut Elena Gronov-Marinescu 28.02.1947 - s-a n\scut Vasile Bardan 28.02.1949 - a murit C. S\teanu (n. 1878) 28.02.1950 - a murit {tefan Ciobanu(n. 1883)

29.02.1928 - s-a n\scut Albert Kovács

Rubric\ rrealizat\ dde NNiiccoollaaee OOpprreeaa

actualitatea

6........................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

Din poemul ce d\ titlul celui mairecent volum de versuri al luiIon Mircea, se re]ine ideeatraducerii unui vechi manuscris.Unul care ar con]ine un anun]de logodn\. Altfel, nicio trimiterela papirusurile coloniei de iudei

din Insula Elefantina. Într-un mod vag,se prefigureaz\, de fapt, o tem\ [i ometod\. Tema iubirii, anun]at\ [i deProlog, [i metoda rescrierii (dac\ negândim c\ orice transpunere textual\dintr-o alt\ limb\ înseamn\ [i recreare).

Nu este îns\ vorba la Ion Mirceade o rescriere parodic\ postmodernist\,[i nici de o desf\[urare hipertextual\sistematic\. Exist\, totu[i, câtevapoeme în palimpsest, cu hipotexteexplicite (La Marienbad, anul acesta,Dejun pe iarb\, Traversarea), ca ni[testânci în\l]ate pe o larg\ plaj\ intertextual\deschis\. Mai ales poemele în proz\se dezvolt\ plecând de la „relicve”istorice, culturale, livre[ti (Sora luiShakespeare, Final târziu al Luptei dela Borodino, Un cadavru irascibil,Edelweiss H., Biblioteca de praf, Rusaalb\, Dup\ moartea fra]ilor Lumière),dar ele nu dep\[esc, în general, nivelulunor reverii de slab\ tensiune poetic\.Oricum, volumul este destul de eteroclit,atât tematic, cât [i din punctul devedere al formulelor poetice. G\sim[i lirism cvasi oracular (Culpa de-afi, Din]ii, Ursprache), [i mici „scenarii“suprarealiste (Arborii sculpta]i nuau fo[net, Ecranul de lân\, T\cere înNeuenstadt), [i poeme tranzitive (1999.Trecerea oficial\ la ora de var\), [ipoezie de atmosfer\ ({ah în trei, cuaer mirceaiv\nescian), ba chiar [i jocurilingvistice (abrevierea cuvintelordin Murder & blues) sau propensiuniludico-ironice (Bicicleta lui Socrate).Numitorul comun îl reprezint\ narativitatea.Ambiguitatea poetic\ este, de regul\,un efect al imagina]iei epice, „anecdotice“,iar nu al stilului, care nu ocole[te tropii,dar nici nu-i privilegiaz\.

Din mai multe poeme se revars\spaima de timp („timpul ca la[itate ave[niciei“, „ceasul/ care continua s\m\soare ireversibilul“, „timpul e otoxin\“). În La Marienbad, anul acestaapare chiar [i o viziune expresionist\:„se însereaz\ de patru ori mai repede/în noiembrie, anul acesta, la Marienbad/(...)/ [i apa lagunei a disp\rut/ cât aibate din palme/ trosnind din toate

încheieturile ora[ul s-a în\l]at în v\zduh/un cadavru-mpietrit cu t\lpile perforatede lacrimi/ nici în Vene]ia lucrurile nustau pe roze“. Moartea bântuie înFiguran]ii, în Oglinda cu fermoar („doliulnen\scutului“, „mor]ii cei mult preab\trâni// strân[i la o ber\rie pe col]/taie frunz\ la câini/ [i urm\resc cupriviri de ciment femeile tinere/ cumintr\ [i ies din oglinda cu fermoar“),în Sesiunea de autografe („Între istoriat\cerii [i t\cerea istoriei ca s\ spunema[a/ moartea ne umbl\ pe limb\furnicându-ne cu pa[ii ei mici [i ]epo[ica boabele de piper“). Nucleul cel maiînchegat al c\r]ii este îns\ compus din„piesele“ erotice. Doar la Gabriel Chifu(în Însemn\ri din ]inutul misterios) ammai citit în ultima vreme versuri dedragoste atât de frumoase ca ale luiIon Mircea: majoritatea în tonuri imnice,de adora]ie a femeii, cu imagini plastice[i cu un aproape feti[ al p\rului, caremi-a amintit cumva de nichitast\nescianul„p\r negru sup\rat“ din De dragoste.Cu p\rere de r\u c\ trebuie s\ selectez,citez Lan de grâu în b\taia lunii:„Din aproape-n aproape noaptea epe sfâr[ite/ doar p\rul t\u pare un lucruf\r\ sfâr[it/ palmele [tiu ele sunt dedeparte/ afluen]ii cei mai controversa]iai exodului în afara materiei.// am degând s\-i pun cap\t/ dar unde e cap\tulunde-ar putea fi ultimul punct alatingerii?// suntem un singur corp lung[i sub]ire/ de parc\ l-am lega peDumnezeu de p\mânt cu un fir de p\r.//nu mai am bra]e/ p\rul t\u mi se revars\din umeri/ ca un [ef de orchestr\ caredirijeaz\ un lan de grâu b\tut devânt în lumina lunii./ din aproape-naproape noaptea e pe sfâr[ite.// iubito,/dintre to]i cei pe care-i visezi/ suntsingurul care a[teapt\ s\ te treze[ti.“

Manuscrisul din Insula Elefantinaare diversitatea unei biblioteci în care,printre tomurile valoroase, se maistrecoar\ [i câte-un volum doar pasabil.Dar, din aceast\ bibliotec\ nu ie[inemul]umit. Iar gândul înc\ îmbr\]i[eaz\,[i dup\ plecare, vreo fil\ poroas\,tandr\ sau crepuscular\, îmbibat\ deemo]ie poetic\.

GGaabbrriieellaa GGhheeoorrgghhii[[oorr

Cartea de poezie

Lirism multiform

IIoonn MMiirrcceeaa,,MMaannuussccrriissuull ddiinn

IInnssuullaa EElleeffaannttiinnaa,,BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa

AAssaa,, 22001111,, 8855 pp..

Alex Goldi[ public\ un studiuimportant în receptarea criticiipostbelice: Critica în tran[ee.De la realismul socialist laautonomia esteticului. Tân\rulcercet\tor descrie în peisajulcritic al celor aproximativ trei

decenii inventariate un r\zboi întredirectivele comuniste oficiale (careprescriu realismul socialist ca unic\re]et\ în literatur\) [i gruparea criticilor[aizeci[ti cu promovarea r\bd\toare[i agil\ a unei direc]ii opuse, autonomiaesteticului. Povestea se termin\, a[acum [tim cu to]ii, cu happy end.

Pozi]ia combativ\ este vizibil\ înc\de la început, iar inten]ia lui Goldi[pare s\ fie aceea de a face ordine înliteratur\, cu orice pre]. Într-adev\r,îndelung preg\tit\, lucrarea se sprijin\pe numeroase trimiteri critice (o bun\lec]ie înv\]at\ de la Nicolae Manolescu,de la care preia pe alocuri, asumat saunu, modelul de a reface imaginea uneiperioade [i a unor scriitori ]inândseama de p\rerile critice anterioare,pe tiparul Istoriei critice). Aparatulteoretic nu este nici el neglijat, punândîn discu]ie principalele curente careau ordonat critica european\ [i modulîn care acestea s-au oglindit, distorsionat,în literatura român\ începând cu 1949.Structuralismul, formalismul, le NouveauRoman français, Noua Critic\ francez\,New Criticism-ul american etc. suntdiscutate de teoreticienii, criticii români[i adaptate spa]iului opresiv princompromisuri care, nu de pu]ineori, au dat na[tere unor conceptecontradictorii cu ele însele.

Un alt pas important pe care îl facevolumul Critica în tran[ee. De larealismul socialist la autonomia esteticuluieste tendin]a de renun]are la discursul

p\tima[, care ocup\ paginile volumelorde istorie literar\ din 1990 pân\ ast\zi,cu o critic\ de tip moralizator, resen-timentar fa]\ de faptele comunismului.{i avantajarea unei analize obiective[i profesioniste. Îns\ nu în întregime.Goldi[ înc\ mai alunec\ uneori înbra]ele tenta]iei considera]iilor moraleîndârjite. Dar în linii mari, tonul pecare îl adopt\ nu mai are aerul ofensat[i angajat subiectiv, ci doar dezaprobator.

Personajele principale ale acesteic\r]i sunt criticii anilor ’60: „La mijloce o efervescen]\ general\ a criticiiromâne[ti care se îmbog\]e[te lamijlocul deceniului nu numai cu tineridebutan]i, ci [i cu autori maturi ceredobândiser\ recent drept de semn\tur\.Într-un mic bilan] de etap\, GeorgeMunteanu poate s\ contabilizeze nuf\r\ satisfac]ie o lung\ list\ de numeactive în literatura contemporan\:«Al\turi de mae[tri ai disciplinei precumPerpessicius, {erban Cioculescu,Vladimir Streinu, î[i fac sim]it\ prezen]a[i emuli de-ai lor din toate genera]iile– de la Al. Piru, Adrian Marino, PaulGeorgescu, Cornel Regman, DumitruMicu, Ion Negoi]escu la Matei C\linescu,Eugen Simion, Virgil Ardeleanu, D.Costea, Ovidiu Cotru[». Multe numede tineri foiletoni[ti dau deja identitaterevistelor unde oficiaz\ […]: NicolaeManolescu la Contemporanul, EugenSimion la Gazeta literar\, Mircea Martinla Amfiteatru, Mihai Ungheanu laRamuri, Gheorghe Grigurcu la Familiaetc.” Dincolo de a descrie fenomenulliterar critic, Goldi[ propune [i interpretareplus judecat\ de valoare. {i vedeimperfec]iunile sistemelor teoretice,uneori mult tenden]ioase de dragulcombativit\]ii. Ultimii critici desprecare se poate spune c\ „tr\deaz\confuzii mai serioase de concep]ie”,sau c\ produc analize „cu nimic maiconving\toare”, sunt Sorin Alexandrescu,Virgil Nemoianu [i Toma Pavel. Teoriileacestora, tributare perspectivei organiciste,sunt situate în antitez\ cu direc]iageneral\, c\linescian\, a criticii epocii.Nici nume precum Adrian Marino,Nicolae Manolescu, Nicolae Balot\,Lucian Raicu etc. nu ies ne[ifonate dinproiectul lui Goldi[.

Aparatul argumentativ asamblat]inte[te, a[a cum era de a[teptat dinpartea temperamentalului cronicar, olupt\ corp la corp cu ideile, care austructurat critica [aizecist\ pân\ înzilele noastre. Înarmat cu ambi]ie,luându-l pe „nu” în bra]e, Alex Goldi[ofer\ perspective interesante. Înc\ odoz\ în plus de impar]ialitate, iarrezultatul poate fi excelent.

IIuulliiaa IIaarrccaa

Cartea de critic\

O analiz\ obiectiv\ [i profesionist\

AAlleexx GGoollddii[[,, CCrriittiiccaaîînn ttrraann[[eeee.. DDee llaa

rreeaalliissmmuull ssoocciiaalliisstt llaaaauuttoonnoommiiaaeesstteettiiccuulluuii,,

BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraaCCaarrtteeaa RRoommâânneeaasscc\\,,

22001111,, 228888 ppaagg..

s

N-am s\ încep, cum seobi[nuie[te, cu înce-putul. Din contra. Înultimul set de eseurial c\r]ii sale, Umbrepe pânza vremii, IoanStanomir î[i declar\

explicit preferin]a aproapenativ\ pentru gândireaconservatoare. Adic\ pentrumodera]ie, pentru luciditate,pentru pruden]\, pentruechilibru, pentru aurita calede mijloc.

Lucrul nu constituie, în ce-l prive[tepe autor, tocmai o surpriz\. Stanomira publicat pân\ acum destul de mult,oricum suficient cât s\ ne putem faceo idee asupra profilului s\u intelectual.(Dac\ ar fi s\ contabiliz\m numailucr\rile semnificative din acest punctde vedere, tot s-ar aduna câteva,începând cu antologia A fi conservator,din 2002.)

Noutatea vine din tipul de argumentepe care Stanomir le aduce în discu]ie.{i care sunt, nu o dat\, emo]ionale,intime chiar. Iat\ un e[antion decupatdin Patriotism [i solitudine, eseulcare deschide sec]iunea:

„Invariabil, atunci când regândescîn ace[ti ani din urm\ patriotismul,acest concept mai degrab\ abstractse leag\, ca într-o cosmogoniedelicat\ [i personal\, de conturulunui loc din Foc[ani – stând în fa]amormântului bunicilor mei,contemplând strada pe care amcrescut, parcurgând drumurile pecare le str\b\team cu ani înainte,retrezesc acel patriotism al memorieipe care educa]ia mea în comunisml-a n\scut [i înt\rit. Refugiul însolitudinea protectoare a caseibunicilor este reflexul replierii înfa]a unei istorii ce strive[te [i distrugeîn numele progresului traductibilîn uitare, praf [i moarte. {i poatec\ o înclina]ie conservatoare,ra]ionalizat\ mult mai târziu prinlecturi [i traseu profesional, s-an\scut prin aceast\ frecventare aunei lumi care se stinge” (p. 292).

Aproape prozastic în substan]alui, fragmentul aminte[te de succinteleamintiri din copil\rie pe care acela[iIoan Stanomir le-a publicat înTeodoreanu reloaded (studiul scrisîn colaborare cu Angelo Mitchievici).Acolo, îns\, rolul confesiunii era dea justifica o op]iune mult maiu[or de transpus în astfel de registresubiective. În definitiv, fervoareapentru un scriitor de felul luiIonel Teodoreanu poate fi foartebine justificat\ a[a.

Dar de ce [i aici, în Umbre pepânza vremii, Ioan Stanomir recurgela acela[i efect de internalizare?

Dup\ p\rerea mea, tocmai pentruc\ el însu[i nu-l percepe ca efect.Dac-ar fi f\cut-o dintr-un calcul(oricât de sumar), [i-ar fi dat imediatseama c\, tactic, o asemenea deschidereîl expune. Eficace în context literar,recursul la biografia afectiv\ devine,în mediu ideologic, o sl\biciune. Întâifa]\ de stânga intelectual\ româneasc\(în rândul c\reia se num\r\ [i câ]ivatineri critici demni de apreciere), adoua oar\ fa]\ de o mul]ime (în sensmatematic) amorf\, lipsit\ de orientareclar\, dar fascinat\ de anumite pulsiuniinerent anticonservatoare.

Altminteri, Stanomir î[i construie[tebine pledoaria. Punctul cel maide sus al acesteia se ilustreaz\ prindistan]a sceptic\ pe care autorulo ia fa]\ de aureola actualului regimnord-american. Ferm, dar nu incisiv,Stanomir e, aici, mandatarul uneielocin]e exemplare:

„R\spunsul conservator, ast\zi,va recupera setul de valori ce define[tenumitorul comun al modera]iei [ilibert\]ii. Transformarea pre[edinteluiObama într-un brand global traduceexisten]a afinit\]ilor între stângaamerican\ [i cea european\. Omal p\cii, dialogului [i ap\r\tor al celors\raci [i oprima]i, pre[edintele Obamaîntruchipeaz\ acea fantasm\ înc\utarea c\reia se afl\ o întreag\stâng\, de o parte [i de alta a Atlanticului.Rezisten]a în fa]a acestui nou avansal utopiei este delicat\, în m\suraîn care demonizarea este arma depredilec]ie a ap\r\torilor progresului.Criticii conservatori ai administra]ieivor fi, invariabil, «reac]ionari» [i«rasi[ti». Ei nu vor avea acces laîn\l]imea unui ideal [i vor fi întotdeaunamarca]i de rapacitatea capitalist\.”

Pentru a continua, un rând maijos:

„Ceea ce face din reflec]iaconservatoare american\ elementulcentral în canonul libert\]ii contemporaneste îns\[i pasiunea cu care va ap\rainstitu]iile pe care se fondeaz\

Republica – constitu]ionalism,guvernare limitat\, egalitate în fa]alegii, modera]ie. R\t\cirilor progresiste,memoria conservatoare le opuneperenitatea edificiului constitu]ieiamericane înse[i. Sacrificiul celorcare urmeaz\, ast\zi, linia libert\]iieste omagiul adus de prezent trecutuluide la care se revendic\” (p. 312).

Caden]a frazei devine, dintr-odat\, memorabil\.

Aici voiam s-ajung. La problema,a[a-zicând, literar\. C\ci, dincolode discu]ia în termeni strict ideologici,asta e, pân\ la urm\, obliga]ia uneicronici. F\r\ s\ for]ez interpretarea,cred c\ pentru Ioan Stanomir aceast\sec]iune ultim\ a c\r]ii, mai înc\rcat\sub raport politic, reprezint\ un patgerminativ (de natur\ stilistic\)pentru timbrul celorlalte eseuri (dinsec]iunile intitulate Fic]iuni &himere,C\r]i, imagini & canon, Fi[e pentrubiografia unui secol [i chiar, însfâr[it, Împ\r\]ia lumii acesteia).

Astfel se rezolv\ [i aparentulparadox al primei p\r]i din Umbrepe pânza vremii, care con]ine eseuridedicate unor iconuri marginalesau, în tot cazul, ]inând mai degrab\de cultura pop (cum ar fi benziledesenate ale lui Hugo Pratt, p\rintelelui Corto Maltese, romanele luiConan Doyle sau acelea ale lui JulesVerne). De fapt, cum ar\tam maisus, Ioan Stanomir forjeaz\, peterenul unui conservatorism emergent,un model mai amplu, cu consecin]einclusiv estetice. Spre deosebire deIon Manolescu (alt partizan decisal BD-ului, care îns\ îi justific\ rolulcanonic folosind construc]ii teoreticesolide), Stanomir î[i întemeiaz\preferin]a pe un alt resort.

Exact ca în volumul despreTeodoreanu, el îmbr\]i[eaz\ unconcept destul de difuz, dar, f\r\t\gad\, memorabil. Spectralitate.(A se vedea, tot aici, [i titlul, care nue doar o metafor\ a marelui film alistoriei). Din câte în]eleg, acesteiconuri se încarc\ de o vitalitate nou\,care nu mai e, în mod fundamental,uman\, ci fantomatic\. Dar, chiara[a stând lucrurile, tot vitalitatese cheam\ c\ e. De sorginte decadent\.N-a[ merge îns\ pân\-ntr-acoloîncât s\ invoc o „revr\jire” a lumii(dup\ „dezvr\jirea” de care vorbeaMarcel Gauchet). În cadrele ei,aceasta r\mâne cât se poate desecular\. Dar misterul, atunci cândacesta e implicit [i atunci când nupune probleme de realizare formal\,conduce, în viziunea lui Ioan Stanomir,la o automat\ poten]are valoric\.

Este cel mai bun argument înfavoarea paraliteraturii din câtecunosc. (De[i, admit, e la rândul luiu[or spectral). Iat\ cum e recuperatdetectivul Sherlock Holmes:

„Elegante [i scrise cu o preciziece sfideaz\ prejudecata acreditândprecaritatea stilistic\ a nara]iuniipoli]iste, aventurile lui Holmes suntparte din acest efort modern deîn]elegere a lumii. Izolarea,excentricitatea, refuzul încadr\rilortradi]ionale sunt elemente romanticeasociate geniului. În definitiv,

povestirile lui Arthur Conan Doylese cer redate unui context responsabilpentru cristalizarea canonului umanal detectivului. Ie[ind din gramaticacotidian\, el este animat adeseoride o energie infernal\ afin\ cucea pe care o posed\/ etaleaz\inamicii s\i implacabili. Viciile luiHolmes sunt stigmatul geniuluiînsu[i” (p. 72). Pentru ca, altundeva,despre Jules Verne, Stanomir s\afirme tran[ant: „Ambiguitatea luiVerne decurge din ambiguitateamateriei himerice înse[i” (p. 78).

Dac\ de inedita analiz\ spectral\beneficiaz\, în primul rând, marginalii,nu înseamn\ c\ autorii majori ar fi,în vreun fel prejudicia]i. În exactacela[i spirit sunt scrise, aici, paginipercutante despre Buzzati, Céline,Borges sau Kurt Vonnegut. (Cât îiprive[te pe autorii români, ace[tiasunt cu predilec]ie critici literari.Mai mult cita]i decât citi]i, deci,comentatorii au, în sfâr[it, parte derecunoa[terea uman\ pe care, deobicei, recunoa[terea profesional\le-a cam obturat-o, vrând, nevrând.Prin c\r]ile lor [i dincolo de ele, PaulCornea, Nicolae Manolescu, VirgilNemoianu [i Ioana Pârvulescu,confirm\, ca modele intelectuale,arta de fin portretist a lui Stanomir.)

Pentru cititorii subtili, cartea luiIoan Stanomir va fi electrizant\.Dar numai pentru ei.

MIERCURI, 229 ffebruarie,va ap\rea cel de-al 150-lea volumdin colec]ia Biblioteca ppentru tto]i

editat\ de Jurnalul NNa]ional,volumul Spovedanie pentru `nvin[i.

Trecut [i viitor de Panait IIstrati.„Toate aceste «pagini autobiografice», asumat «neli-terare», dar con]inând o literatur\ confesiv\ de cea

mai bun\ calitate, vin s\ configureze datele unui pro-fil existen]ial neobi[nuit [i ale unei atitudini etice,

ideologice [i artistice. Ele alc\tuiesc, de asemenea,un segment distinct al literaturii istratiene - o lite-ratur\ a r\zvr\tirii generoase - având în centru un

protagonist identificat f\r\ rest autorului de pe copert\. Nu mai avem de-a face nici cu autobiografia

mascat\ din ciclul Via]a lui Adrian Zografi , nici cueposul eroic al romanelor despre haiduci sau cu

fabulosul oriental din Chira Chiralina [i Neran]ula, cicu un Panait Istrati ce-[i rememoreaz\, cu onestitate

[i autenticitate, traseul picaresc al «orm\rii» perso-nalit\]ii sale de autodidact: de la anii petre cu]i

«la st\pân» sau în porturi pân\ la debutul publicistic[i literar. {i, mai departe, pân\ la eliberarea de iluziile

Revolu]iei mondiale. Un credo exemplar, plin de vitalitatea s\lbatic\, rebel\ a Orientului balcanic, [i

animat de aspira]ia nelimitat\ c\tre eliberarea oprima]ilor de pretutindeni.”,

scrie PAUL CCERNAT în Prefa]\.

Coperta Coad\ la pâine(detaliu), de Nicolae TTonitza.

cronica literar\ de cosmin ciotlo[

Analiz\ spectral\

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012...........................................................................................................................................................................................................................................7

tanomir a publicat pân\ acum

destul de mult, oricum suficient

cât s\ ne putem face o idee asupra

profilului s\u intelectual.

actualitatea

IIooaann SSttaannoommiirr,, UUmmbbrree ppee ppâânnzzaavvrreemmiiii.. SSeeccvveenn]]ee ddee iissttoorriiee

iinntteelleeccttuuaall\\,, BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraaHHuummaanniittaass,, 22001111,, 332244 pp..

omul cu telescopul(varia]iunile hharms)

a început ca o poveste din cehovc\l\toream împreun\ cu vasiliu spre tecuciîn peugeot-ul ro[u aprins 307ascultam muzic\ de leonard cohen[i admiram o pietricic\ alb\ oprit\ între [terg\tor [i parbrizcare sem\na izbitor cu un vers din poetul american john berryman

în crasnaam întâlnit un om cu un contrabasst\tea pu]in aplecat pe stânga (în direc]ia de mers)

[i f\cea autostopuln-am oprit am condus mai departe [tiam de ast\ var\ câte ceva

despre elmi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu a[teapt\

automobile[i nici nu st\ la ocazie [i nici nu intr\ în ma[ini [ofate de

necunoscu]iel îl a[teapt\ întotdeauna în crasnapu]in aplecat pe stânga (în direc]ia de mers)pe colegul s\u de orchestr\, flautistul jucikov”

la intrare în vaslui l-am z\rit tras pe dreapta de poli]iepe magistrul ursachiîmbr\cat în costum alb cu papion în mâna dreapt\ cu o floret\

de argint str\lucitoareprezenta cu aceea[i mân\ actele la controll-am salutatne-a salutat [i el[i am trecut mai departese pare c\ a avut explozie pe roata din fa]\ma[ina era l\sat\ pu]in într-o parte era galben\ [i p\rea un jil]

auritmi-a spus a doua zi , vizionar, la hotel vasiliuam trecut cu 130 la or\prin comuna tutovala ie[ire pe o b\ncu]\ de lemnst\tea un om cu o vioar\dar nu cântao ]inea a[a pe genunchi vis\torde fapt era trist [i t\cutam crezut c\ e george enescunu cred, m-am contrazis imediat, cred c\ e ciprian porumbescunu, nici vorb\ , mi-a zis vasiliu, e cel\lalt vasiliu, poetul din bac\u

în localitatea zorleni am dat peste radar a[a c\ am traversat-o cu vitez\ regulamentar\pe un stâlp de înalt\ tensiunel-am observat pe venedikt erofeevinstala un becdin p\cate el nu ne-a v\zutera slab tras la fa]\ [i sem\na cu un stâlpnic

am oprit la pensiunea julieta în speran]a c\ îl vom întâlni pe tristan tzara

am mâncat tochitur\ moldoveneasc\în schimbul unui bac[i[ de 30 de lei chelneri]a ne-a spus totabsolut tot„tristan tzara a trecut pe aici pe la ora 10 [i un sfert era cu înc\

trei in[is-a dat jos dintr-o ma[in\ galben\ ca un jil] aurit unul dintre ei

era [ofersem\na leit cu un pelicanaltul ducea în spate un contrabas [i-a spus [i numele s-a prezentat:

smîcikovaltul avea în mân\ o vioar\tr\nc\nea tot timpulau mâncat câteva por]ii de crenvur[ticel cu ochelari a achitat nota de plat\ a l\sat deasupra ei ca

pe-o floare zece franci elve]ienila urm\ le-a spus celor trei c\ trece prin moine[ti„iar peste cinci zile”, l-am auzit strigând, „ne vedem la zürich”,

„la cafeneaua voltaire”,a mai zis cel cu vioara, ascunzându-[i arcu[ul sub o pelerin\ de docoh! nu! celor patru le-a zis pentru c\ mai era unulfuma extrem de multcred c\ era din [coala ie[ean\ de poeziei-am re]inut doar numele mic: „ioanid”

fix la kilometrul 45 în centrul municipiului bârlad l-am v\zut pe cezar iv\nescust\tea de vorb\ cu fratele s\u gheorghepe trecerea de pietoni [i vorbea foarte tare[i cânta mai frumos decât leonard cohenam încetinit ma[ina am oprit aparatul de radione-a v\zut [i el a z\rit [i pietricica dintre parbriz [i [terg\toare [i a atins-o cu mânadintr-o dat\ pietricica a str\lucit [i a devenit instantaneu piatr\

pre]ioas\a întrebat scurt, nu [tiu dac\ pe mine sau pe vasiliu, „ce mai face

pivni]a din quintelnic?”„bine”, am zis [i eu [i vasiliu, [i ne-am v\zut mai departe de drum

la intrare în sole[ti am oprit pentru a doua oar\am tras pe dreaptapeugeot-ul ro[u aprins 307[i am urcat pe jos sus pe deal la movila lui burcel la m\n\stireîn sfâr[it am ajunsera vânt [i cea]\la un moment dat a început s\ ning\prive[te! mi-a zis vasiliuîn fa]a noastr\st\ Necunoscutul!avea dreptate

rezemat de bustul lui [tefan cel mare [i sfântst\tea Necunoscutulera chiar în fa]a noastr\sem\na cu un mare strategsem\na cu un ilustru savantl-am privit cu admira]ie îndelungfoarte aten]i s\ nu-l tulbur\mdeodat\ în spatele nostru am sim]it un fo[netpa[i u[ori ca ni[te aripi de rândunicio mi[care brusc\ a cerului [i a p\mântului[i când ne-am întors pu]in foarte pu]in privirea înapoiceva s-a cutremurat din temelienu eram singuriîl priveau împreun\ cu noi pe Necunoscutto]i cei pe care îi întâlnisem – într-un fel sau altul – pe drum:omul cu contrabasul, omul cu vioara, fra]ii iv\nescu, cel\lalt

vasiliu, venedikt erofeev, mihai ursachi[i chiar tristan tzara cu un tablou de marcel duchamp în bra]e

ne aflam în anul 1833Necunoscutul se uita nestingherit prin telescopun instrument vienez pe care era trecut pre]ul: 1000 de galbeniunii, mai credincio[i, spun c\ îl privea pe Dumnezeual]ii, mai politici, c\ privea spre evropacei din spatele nostru, mai cârcota[i, spun c\ o privea pe zulnia,

femeia iubit\ast\zi nu este u[or s\ [tim ce priveasunt dovezi în acest sensstare]ul m\n\stirii a declarat c\ privea pur [i simplu în gol

vasiliu mai îndr\zne] s-a apropiat cu mare grij\ de elca de ceva feeric [i extrem de fragili-a [optit cu voce joas\ ca [i cum ai sufla într-o taraxacum

officinale„dumneavoastr\ trebuie s\ fi]i costache conachi, v-am

recunoscut dup\ telescop”„Ihî”, a zis Necunoscutul încet[i mi s-a adresat, tot [optit, ca [i cum ai sufla într-o taraxacumofficinale, de data asta mie„cât de mult m\ bucur c\, în sfâr[it, am fost recunoscut, am orug\minte”, a mai zis, „s\ m\ lua]i cu peugeot-ul ro[u aprins 307 pân\ la tecuci”

s-a sfâr[it ca o poveste din cehovdiminea]a ziarele din moldova au scrisc\ pe drumul dintre bârlad [i vasluis-a g\sit o ma[in\ abandonat\ galben\ ca un jil] aurit[i pentru c\ nimeni nu a revendicat-oa fost ridicat\ de societatea particular\ de ridic\ri auto

„conachi & comp.”[i parcat\ în ora[ul ia[itocmai în fa]a casei primarului vasile pogor.

poezie

IOAN

PINTE

A

8.......................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

Sunt oameni cu u[urin]\verbal\ care resimtscrisul ca pe un supliciude con]opist. A buchisicuvinte pentru a leîntinde sintactic de-a lungul paragra-

felor li se pare o cazn\ stearp\,a c\rei corvoad\ prefer\ s-olase în seama scribilor. Dinaceast\ categorie f\cea parteEugen Co[eriu: o natur\eminamente oral\ c\reiaredactarea unui text i se p\reao pritocire silnic\ de vocabulemoarte.

Cu excep]ia c\r]ilor din tinere]e,pe care a trebuit s\ le scrie dinambi]ia unui palmares cultural,grosul operei îi st\ în litera unorprelegeri universitare de a c\rortranscriere s-au ocupat al]ii. EugenCo[eriu nu a avut niciodat\ o ma[in\de scris [i, atunci cînd avea deîntocmit repede un articol menitpublic\rii, prefera s\-l dicteze.Genul acesta de autori care nu potcompune decît raportîndu-se laun auditoriu reprezint\ o specieaparte. La mijloc nu e doar o bizareriede comportament, ci chiar formulalor intim\ de crea]ie. Pentru ei,limba e un fenomen viu a c\ruimenire e s\ circule între persoane,de aceea modul cel mai sigur dea omorî o limb\ e s-o reduci la ogramatic\ pe care s-o folose[tica o norm\ de întrebuin]are. Olimb\ nu st\ în morfologie [i însintax\, ci în spiritul care o mi[c\,numai c\ spiritul nu e al omului.

Pentru Co[eriu, limba nu e doarun instrument de cunoa[tere [i cuatît mai pu]in un simplu mijloc decomunicare. Mai mult, limba nicim\car nu e crea]ia oamenilor, ciun fenomen care se petrececoncomitent cu specia uman\.Detaliul c\ suntem înso]i]i de logosîn periplul nostru prin via]\ nu ned\ dreptul de a ne crede creatoriilui. Tocmai de aceea diversitatealimbilor nu poate fi redus\ la unitateaunei gramatici universale din careputem deduce apoi structuraparticular\ a fiec\rei limbi. Logosulnu provine din creier, ci creieruls-a format sub influen]a logosului.

Iat\, într-o singur\ nuan]\,esen]a gîndirii lui Co[eriu în marginealimbilor omene[ti. Volumul de fa]\cuprinde prelegerile pe care profesorulle-a ]inut la Tübingen în anii 1968-1969 [i 1970 [i 1971. Doi dintrestuden]ii lui Co[eriu, Rudolf Windisch

[i Günther Narr, le-au consemnatsub forma unor noti]e de curs,publicîndu-le apoi în grab\, cugre[eli [i lipsuri, în dou\ volumecare au ap\rut în 1969 [i 1972(vol. I: De la antici pîn\ la Leibniz,vol. II: De la Leibniz pîn\ la Rousseau).Cum îns\ destinul unei c\r]i nu seîmpiedic\ în detalii redac]ionale,cele dou\ volume de Istoria filozofieilimbajului au exercitat o influen]\pe care nici o alt\ carte semnat\de Co[eriu nu a mai atins-o. Încîteva decenii, Istoria filosofieilimbajului a dat na[tere uneirespectabile preocup\ri interna]ionale:lingvistica privit\ din unghiul istorieifilosofiei. Peste treizeci de ani dela edi]ia princeps, doi filologi germaniforma]i la [coala lui Co[eriu (JörnAlbrecht [i Jürgen Trabant) aurevizuit prelegerile, corectîndu-le, completîndu-le [i punîndu-lesub ochii profesorului. Savantul[i-a dat acordul în privin]a varianteifinale, dar nu a mai apucat s\ levad\ în form\ tip\rit\, murindpe 7 septembrie 2002. Edi]ia defa]\, ap\rut\ în limba german\ în2003, con]ine ambele volume [iacoper\ o perioad\ de dou\ milenii,de la greci la iluminismul francez(Condillac, Diderot [i Rousseau).Punctul culminant al expunerilore atins în dou\ locuri: filosofialui Aristotel [i cea a lui Vico, pecare lingvistul român îi cuno[teafoarte bine.

Dincolo de am\nuntele dedoctrin\ ale lui Co[eriu (unul dinele, privitor la esen]a poeziei, fiindatins de Nicolae Manolescu înnr. 1 al României literare), sunttrei tr\s\turi care sar în ochi la

volum. Mai întîi, fiind vorba decapitole care odat\ au fost vorbite,ele nu au monotonia placid\ atextelor academice. În generecursurile universitare sunt de ogalimatie compact\, care la lectur\î]i dau un gust de pustiu spiritual:lespezi inerte sub care informa]iase tîr\[te solemn. Aici, alura seac\a plictico[eniei de catedr\ nu exist\.Co[eriu se exprim\ clar, doct [inuan]at, folosind drept [antier delucru trei limbi: greaca veche, latina[i germana, adic\ tocmai aceleidioame pe care le consider\ „limbide profunzime”, în contrast cu„limbile de circula]ie”, engleza[i franceza.

În al doilea rînd, [i aici se simtestofa savantului, oralitatea prelegerilornu d\uneaz\ erudi]iei, c\ci Istoriafilozofiei limbajului nu e un tompe care s\-l parcurgi cap-coad\,ci o lucrare pe care o consul]i pesec]iuni. E o panoram\ cronologic\în care fiec\rui gînditor i se punîn lumin\ ideile pe care le-a rostitîn problema limbii. Vrei s\ [tii cumgîndea Leibniz rela]ia dintre„abstrac]iune” [i „limbaj” sau dintre„esen]\” [i „defini]ie”? Mergi lacuprins [i cau]i paginile respective.E[ti preocupat de „teoria semnelor”la stoici în contrast cu cea a SfîntuluiAugustin? Cercetezi sumarul [ite duci la locul cu pricina. Cumspune Jürgen Trabant în prefa]\:„În fa]a ta vorbe[te nu doar cinevacare cunoa[te infinit de multe lucruri[i care, prin urmare, poate s\-[iexpun\, cu o impresionant\ autoritate,interpret\rile [i judec\]ile. În fa]ata vorbe[te cineva care este sigurde ceea ce spune [i pentru carelucrurile omene[ti [i cele cosmice,[i mai ales cele care ]in de erudi]ie,au o anumit\ ordine.” (p. 8)

{i astfel ajungem la cea de-atreia tr\s\tur\: Co[eriu nu e colportorinert al ideilor altora, ci gînditorcu preferin]e proprii. De fapt, înpeisajul filologiei germane, EugeniuCo[eriu s-a ivit ca o reac]ie defrond\ fa]\ de valul mimetic alfilozofiei analitice, acea patologiespeculativ\ potrivit c\reia o limb\are sens numai dac\ e redus\ laun set de formaliz\ri seci. Potrivitacestei optici, limba oamenilortrebuie epurat\ de orice tent\literar\, adic\ de orice impreciziesemantic\. A te exprima cu adev\ratînseamn\ a te exprima logic, numaic\ logica nu face cas\ bun\ cus\lb\ticia polisemantic\ a limbilorvii. Prin urmare, ambiguit\]ilelexicale trebuie stîrpite în numeleclarit\]ii univoce, ideal pe carenu-l putem atinge decît dac\construim un dialect artificial,pe care s\-l folosim apoi cu senin\tateasatisf\cut\ a robo]ilor. Iar la unasemenea dialect putem ajungedac\ admitem c\ exist\ o gramatic\simpl\, care st\ la originea tuturorlimbilor, o gramatic\ care a luatna[tere, de-a lungul evolu]iei, dinstructura creierului uman. Gramaticaaceasta e prelungirea zestrei noastre

genetice. Dac\ g\sim gramaticagenerativ\, suntem mîntui]i,c\ci din matri]a ei vom putea scoateapoi, prin deduc]ie logic\, toatelimbile planetei.

Pentru Co[eriu, concep]ia aceastast\ pe o premis\ fals\: aceea c\limbajul ar fi o facultate auxiliar\care a ap\rut la un moment dat înevolu]ia omului. Odat\ ap\rut\facultatea, omul s-a folosit de eaca s\ descrie lumea [i ca s\ comunicecu semenii. Potrivit lui Co[eriu, nuexist\ un stadiu în evolu]ia omuluiîn care cuvintele s\ nu fi existat,ceea ce înseamn\ c\ limba are celpu]in aceea[i vîrst\ cu omul. În aldoilea rînd, nu exist\ o realitatea lumii independent\ de limb\. Cenoi numim univers e imaginea pecare ne-o facem sub influen]a limbii.Prin urmare, structura universuluilui e pendinte de structura logosuluiuman. Codul genetic e tot un limbaja c\rui structur\ e condi]ionat\ delimba cu care îl descriem. De aceeanoi nu [tim cum ar\ta realitateaîn afara limbajului. Dependen]ade limb\ nu ne permite s\ scoatemdin ea o gramatic\ universal\.Idiomurile nu pot fi traduse integralunul în altul, a[a cum un poetnu poate fi mutat dintr-o limb\ înalta. Ideea c\ partea inefabil\ aunei limbi e insignifiant\ [i lesnede înl\turat nu o poate aveadecît un logician sau un adept alfilosofiei analitice. Logosul e cunabulaverborum (leag\nul cuvintelor),vorba lui Augustin, [i nu o unealt\sintactic\ cu care construim silogisme.

Francezii spun la sertar tiroir(cutia de care tragi, de la tirer =a trage), iar nem]ii spun Schublade(cutia pe care o împingi, de laschieben = a împinge). Diferen]adenot\ un anumit raport pragmaticcu lucrurile, o anume orientare,pe care o pierzi de îndat\ ce traduciun termen prin cel\lalt. Iar înspatele lor nu st\ nici o gramatic\generativ\. Iat\ unul din exemplelecu care autorul pledeaz\ pentruunicitatea fiec\rei cunabula verborum.

În concluzie, o istorie original\purtînd amprenta unui spiritautentic.

cronica ideilor de sorin lavric

EEuuggeenniiuu CCoo[[eerriiuu,, IIssttoorriiaaffiilloozzooffiieeii lliimmbbaajjuulluuii.. DDee llaa

îînncceeppuuttuurrii ppâânn\\ llaa RRoouusssseeaauu,, ttrraadd..[[ii iinnddiiccee ddee EEuuggeenn MMuunntteeaannuu [[ii

MM\\dd\\lliinnaa UUnngguurreeaannuu,, EEddiittuurraaHHuummaanniittaass,, BBuuccuurree[[ttii,, 22001111,, 552200 pp..

pactualitatea

Cunabula verborum

Bogdan MMihai MMandache, Filoosooffia, aaveentuurauunuui ddisccuurs (vol. IIV), EEditura CCronica,Ia[i, 22012, 2270 pp. Un volum de interviuri cu profesori de filosofiedin Paris sau provincie, menit a da conturprincipalelor preocup\ri pe care le are actuala[coal\ de filosofie din Fran]a.

Nicolae SScurtu, Coontribuu]ii ddee iistooriee lliteerar\,vol. 11, pprefa]\ dde IIlie RRad [Cu uun pportretde MMircea PPopa], BBucure[ti, EEditura AArsDocendi, 22011, 2246 pp.Rezultat al cercet\rii ̀ n fonduri de bibliotec\,arhive, manuscrise [i c\r]i, volumul ̀ ntrege[telocuri mai mult sau mai pu]in cunoscute dinistoria literaturii.

otrivit lui Co[eriu, nu exist\ un stadiu în

evolu]ia omului în care cuvintele s\ nu fi

existat, ceea ce înseamn\ c\ limba are cel

pu]in aceea[i vîrst\ cu omul.

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012............................................................................................................................................................................................................................................9

au mai ap\rut

Atac f\r\... plat\!Destinul lui Ioan Slavici a fost unul

complicat. A fost acuzat de tr\dare deputerea politic\ [i de reprezentan]iiguvernamentali din Cluj, Budapesta [iBucure[ti, din Transilvania, Austro-Ungaria [i România, „patriile” ap\ratede el cu vigoare în sute [i mii de articolede gazet\ (de publicistic\ generalist\,nu literar\!), într-o carier\ jurnalistic\de 55 de ani. A intrat în dispute cu oamenipolitici, dar [i cu scriitori, Ion I. C. Br\tianu,Octavian Goga sau Nicolae Iorgadesemnându-se printre adeversari. I-aufost aproape Mihai Eminescu [i TudorArghezi, cu acesta din urm\ stând înpu[c\ria V\c\re[ti, în 1919, 11 luniîncheiate. Slavici avea 71 de ani [i unstagiu de un an (1888-1889) în temni]adin Va] (Vác) de lâng\ Budapesta. Orecitire a publicisticii sale se impune,precum [i o reevaluare în contextulepocilor.

Acuzele de tr\dare, de punere înslujba celorlal]i, vor veni repede în carierade jurnalist a lui Ioan Slavici. Prima dat\va fi luat la ochi de administra]ia maghiar\din Transilvania, în prim\vara anului1873. A fost revolta de la P\uli[, soldat\cu fuga oficialilor pe una din ferestelecl\dirii asaltate de mul]ime. Câ]iva s\tenivor fi condamna]i, iar tân\rul gazetar [ijurist Slavici, devenit un fel de avocatal r\scula]ilor, va fi doar avertizat. Dela acest episod, reluat de scriitor înRevolu]ia de la Pârle[ti, va primi titulaturade „agitator daco-român”.

Pleac\ de la Arad [i se stabile[te laOradea. În polemica declan[at\ aici,în toamna lui 1873, Slavici se define[teca jurnalist politic. Avea s\ trimit\ articoluls\u Ad rem publica]iei „Lumina” dinArad1. Ad rem este o expresie juridic\,cu în]elesul „la obiect”. {i referin]aera una direct\: „Voim un episcop potrivitcu credin]a noastr\ str\mo[easc\: iardac\ acest episcop va umbla pe c\i r\t\citeîn lucrarea politic\, dac\ nu v-a fi de-op\rere cu noi îi vom s\ruta mâinile înbiseric\, dar nu-l vom urma, îl vomcombate, îl vom face imposibil în lucrareapolitic\”. Miron Romanul, vicarul ortodoxde Oradea, candida pentru scaunul deepiscop de Arad, func]ie important\.„Albina” lui Vicen]iu Babe[ îl acuz\ îns\pe Slavici de faptul c\ este pl\tit de Poli]ieca s\-i atace pe frunta[ii români dinTransilvania. Era o minciun\. Autorulcomenteaz\ c\ pro[ti ar fi unii s\-lpl\teasc\, deoarece el face ce facef\r\ plat\, deoarece a[a crede2.

O activitate important\ în cariera luiSlavici va fi pe când edita copiilef\cute cu mult\ trud\ de EudoxiuHurmuzachi dup\ documente ale ImperiuluiHabsburgic. Se ia decizia ca publicareas\ înceap\ cu volumul al VII-lea, celce dezv\luia condi]iile alipirii Bucovinei

la Imperiul chesaro-cr\iesc, dar serealizeaz\ [i o bro[ur\ pentru difuzarerapid\. Titlul ei va fi R\pirea Bucovineidup\ documente autentice. Este publicat\,în mare grab\, c\ci era nevoie de ea încontextul (geo)politic al vremii. Se decides\ fie dat\... anonim\. Nu-[i asum\nimeni r\spunderea, deci Slavici îi cerelui Iacob Negruzzi s\ fie discret: „Bro[urava ap\rea în aprilie, dar nu oficios, cianonim. Te rog dar – este zis între noi”3.Apare [i o variant\ în francez\, limbacu cea mai larg\ circula]ie (diplomatic\)în epoc\. Efectul este puternic, cu ecouriatât în Austro-Ungaria sau în alte state,cât [i la fa]a locului, în Bucovina.

Geografia sa publicistic\ se va vedeaalimentat\ [i de alte suferin]e, c\ciaustriecii vor fi cu ochii pe el. Un cercet\torne d\ o imagine de pe harta um\riririisale: „B\nuit de agita]ie este [i IoanSlavici, din Vilagos, comitatul Arad, 36-38 de ani, din 1874 în România, publicist,scriitor [i profesor la Elena Doamna.De]ine circa 40.000 de franci avere [ieste prieten cu Maiorescu. Cu toateacestea, a fost redactor la „Timpul”.Tendin]a sa este eliberarea românilordin Ardeal [i Banat”. Aceste date figurauîntr-un raport înaintat de un agentbaronului von Teschenberg la biroul s\ude la Viena4.

Cump\rarea de informa]iiMai târziu, la „Tribuna” din Sibiu

(1884-1890), Slavici va avea o preocuparecontinu\ pentru a dezv\lui lucruri ascunse[i de a se asigura c\ are probe. Într-oscrisoare (nedatat\, dar care provine dinperioada 1886-1887), c\tre Dimitrie A.Sturdza, Slavici aminte[te clar acestaspect al procur\rii de informa]ii contracost, mai ales cu fonduri proprii, c\cibugetul „Tribunei” nu suporta astfel decheltuieli: „Suntem înainte de toates\raci. În timp de un an, „Tribuna” aavut un deficit de 5.000 fl[orini]., fondurila dispozi]iune nu avem [i eu a trebuits\ cheltuiesc din proprii mei bani aproape1.000 fl., dac-am voit s\ câ[tig informa]iuni”5.

În disputele publica]iei sibiene cu„Lumin\toriul”, gazet\ ce ap\rea laTimi[oara, afl\m mai multe despreresurse, dar [i noi „probe ale tr\d\rii”.Gazetarul face o sintez\ a acuzelor celi se aduce, lui [i colaboratorilor s\i:„Acum, „Lumin\toriul” public\, în nr. 87,

un articol pe care te rog s\-l cite[ti cutoat\ luarea aminte. Suntem, a[a zicedl Babe[, fiin]e catilinare (s.a.), specul\mprin servicii secrete (s.a.) pe banii str\inului(s.a.), simul\m, am\gim etc. Dta [tiice bani ai «str\inului» (s.a.) se în]elegaici”6. Gazetarul ardelean îl va suspectape Vicen]iu Babe[ c\ ar fi scris aceast\coresponden]\ din Cluj. „Str\inul” erauoameni politici [i personalit\]i din România.Scrisoarea îi era adresat\ lui Ioan Bianu,omul forte a lui Dimitrie A. Sturdza,viitor pre[edinte al Partidului Na]ionalLiberal [i viitor premier.

Vin jandarmii !Despre ac]iunile concrete ale for]elor

de ordine în redac]ia „Tribunei” sibieneafl\m am\nunte de la Co[buc. Tân\rulpoet î[i f\cea stagiul de gazetar subochiul atent al lui Slavici. Tracas\rilela care a fost supus\ publica]ia în aceaperioad\ îl f\ceau s\ nu se simt\ înelementul s\u. Prefera s\ le ocoleasc\,dup\ cum rezult\ dintr-o scrisoare. Eo radiografie succint\ [i în ceea ce prive[temodul cum sensibilul poet recepteaz\situa]ia, dar [i starea jurnali[tilor delimba român\ din Ardeal. Co[buc,cam speriat [i într-un limbaj colorat,depune m\rturie: „Eu, dac\ am v\zutc\ e mult\ politic\ la „Tribuna” [i c\în redac]ie colaboratorii stau tot cu fricaîn oase c\ vin geandarmii s\ le cautemanuscriptele, am zis: eu v\ dau draculuicu politic\ cu tot, eu nu vreau s\ m\amestec în ispr\vi cu geandarmii” .

For]ele de ordine ac]ionau pe dou\fronturi. Primul vizat, ni se spune înscrisoare, era redactorul responsabil,c\ci de aceea era... responsabil: „Dac\i se inten]ioneaz\ (intenteaz\, n.n.)proces, redactorul r\spunde, [i de-l afl\vinovat îl închid”. Sunt îns\ m\suri decercetare ce sunt cuprinse în al doileaplan, c\ci „se poate c\ vicecomitele vreas\ vad\ (manuscrisul cronicii, n.n.),r\stoarn\ tot, [i dac\-l afl\ [i se cunoa[tec\ eu am scris-o m\ chiam\ înainteacur]ii cu jura]i [i m\ dojenesc: atât etoat\ pedeapsa, c\ci de-a[ scrie ori[icea[ scrie n-au dreptul s\ m\ închid\ cât\vreme redactorul responsabil r\spunde”.O m\sur\ s\n\toas\ în redac]ia „Tribunei”,pentru ca jandarmii s\ nu g\seasc\manuscrisele, deci abaterile de la legisla]iapresei, o reprezenta activitatea periodic\de ardere a foilor cu textele respective.

Dou\ elemente mai sunt de precizatîn context: „Pentru cronici [i coresponden]\nu este proces de pres\, ci proces dev\t\mare de onoare (s.a.), proces depres\ numai pentru articol de fond sed\”. Co[buc nu va scrie articole de fond,dar Slavici o va face în permanen]\. Aldoilea aspect de subliniat e cel cu privirela evitarea r\spunderii prin citarea oripreluarea din alte gazete. Spune cronicarul

„Tribunei”: „De persoane nu m\ ac\],f\r\ când am de baz\ alt\ gazet\, c\ciatunci r\spunde gazeta aceea, presa demai înainte r\spunde de presa posterioar\,spune paragraful (s.a.)”7. De asemenea,pedeapsa era mai u[oar\ pentru luareaîn zeflemea.

Onoarea de a fi... înjositC\ Slavici a fost prigonit pentru ideile

promovate de el în articole de gazet\sau în volume atât de unguri, cât [i deromâni nu mai e urm\ de îndoial\. Autorula îndurat greu nu suferin]a, încarcerarea,ci înjosirea. O va denun]a cu obid\[i... curaj. Exist\ în geografia sa publicistic\momente când compar\ situa]iile. Maghiariil-au b\gat la pu[c\rie, dar l-au tratat aiciomene[te. De partea cealalt\ situa]ia secomplic\: „Du[manii români ai neamuluiromânesc n-au îndr\znit s\ m\ trag\ înjudecat\, ci m-au osândit în tain\.{i-au dat silin]a s\ m\ despoaie piti[[i pe [optite de onorabilitatea meapersonal\, mi-au insultat [i prigonit so]ia[i copiii [i au n\scocit fel de fel de apuc\turi,ca s\ m\ ruineze [i s\-mi fac\ via]a pesteputin]\”8. Suntem în 1911. Peste doarcinci ani îl vor închide [i românii...

Ca editor al „Tribunei”, Slavici a avutde suportat multe presiuni, ba chiar [imizerii. Cine crede c\ via]a unui director(conduc\tor) de publica]ie (de redac]ie,în general) e u[oar\ se în[eal\. Înseamn\mult\ munc\, iar dificult\]ile nu lipsescnici m\car în democra]iile profunde.Suntem acum la începutul anului 1888,atunci când editorul Slavici se afla lacap\tul unui [ir lung de petract\ri [inegocieri din anul anterior. Acum eraaproape decis s\ p\r\seasc\ Sibiul [i s\accepte îns\rcin\ri la Bucure[ti. Nu aplecat. Noteaz\ amar într-o scrisoare:„De vreo [ase luni, de când a mers vesteac\ tot r\mân aici, s-a produs o adev\rat\goan\ asupra mea. S-au pus în mi[caretoate mijloacele spre a m\ face s\ m\satur, s\ m\ dizgust, spre a-mi face via]anesuferit\, pentru ca s\-mi adun «catrafusele»[i s\ plec. Chiar pe nevast\-mea s-auîncercat s-o monteze ca s\-mi fac\ [imizerii casnice, din care nu pot sc\padecât plecând de aici. Denun]uri s-auf\cut contra mea, insinu\ri s-au pusîn circula]iune, cele mai infame insultela adresa nevestei mele s-au colportat,ba chiar [i scrisorile ni s-au desf\cutla po[t\, ca s\ deie pe fa]\ secretele,pe care nu le am”. Cine se ocupa delucrurile murdare? Nu doar administra]iamaghiar\, ci [i unii reprezentan]i airomânilor: „În acela[i timp, de la Metropolie,de la „Albina” [i din Budapesta, Babe[[i Gall au lucrat ca s\ uneasc\ toateelementele contra mea, încât au adusîn cele din urm\ [i pe b\trânul Bari]iu,bietul de el, s\ le fac\ treburi contramea, insinuând în „Transilvania” c\vreau s\ propag între români «spiritulnem]esc»”9.

Necrolog cu 15 ani înainte de moarte

Gazetarul Octavian Goga avea s\anun]e moartea lui Slavici în 1910, deci

enun]uri s-au f\cut contra mea, insinu\ri

s-au pus în circula]iune, cele mai infame

insulte la adresa nevestei mele s-au

colportat.”

istorie literar\

10........................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

lucian-vasile szabo

„dIoan Slavici – „spion” [i „tr\d\tor”

m supt oarecum cu laptele

mamei sim]\mântul de

devotament fa]\ de

Împ\ratul.”„aistorie literar\

cu 15 ani înainte ca decesul s\ survin\cu adev\rat. Episodul este cunoscut,îns\ dedesubtul lui se împiedic\ denedumeriri. C\ci este evident c\ poetulnu în]elegea gestul marelui prozator.Slavici a refuzat, în vara anului 1910,s\ se dezic\ de Vasile Mangra. Viitorulmitropolit ortodox al Ardealului dintimpul Primului R\zboi Mondial ie[isedin Partidul Na]ional Român [i devenisedeputat pe lista guvernamental\. Actula fost calificat de mul]i ca o tr\dare.Poate c\ a[a [i era. Doar c\ noii [i mul]iidu[mani ai lui Mangra f\ceau presiuniasupra lui Slavici s\ ia atitudine. Contra,desigur. Cum p\rea c\ ezit\, a fostcatalogat [i el în tab\ra tr\d\torilor.Gazetarul a r\spuns, dar pentru c\ arefuzat s\ se dezic\ de prietenul s\u,publicarea textului a fost întârziat\.Scrisoarea a ap\rut în „Telegraful român”10.

E o pozi]ionare pe harta activit\]iisale publicistice care îl face suspect înochii lui Goga. Acesta î[i intituleaz\articolul-replic\ A murit un om: IoanSlavici. Recunoa[te marile merite dintrecut ale gazetarului, dar nu-i poateierta ac]iunile din prezent: „A muritun om. Me[terul Ioan Slavici, p\rintelenostru literar, nu mai este. Plânge]i-l,c\ci merit\. El a plâns doar atât de frumosdurerile noastre”11. Textul este publicat,dup\ cum vedem, în „Tribuna” (de laArad), gazet\ ce-i devenise ostil\ luiSlavici. Via]a ziarului devine [i maizbuciumat\. Conduc\torii PartiduluiNa]ional Român î[i pierde încrederea înaceast\ publica]ie, considerat\ preaintransigent\, iar gruparea din jurul eiincapabil\ s\ fac\ acele compromisuripentru câ[tigarea de pozi]ii politice. Unuldintre gesturile demonstrative ale luiGoga în aceast\ perioad\ va fi cel de„cur\]are” a redac]iei „Tribunei” decolaboratorii... colabora]ioni[ti. Într-unr\spuns dat lui Alexandru Vaida-Voievod,unul dintre cei cinci deputa]i români dinDieta budapestan\, poetul-gazetar seva f\li cu acest\ execu]ie: „Acest ziara renun]at în cele dintâi momente aleschimb\rii de front la colaborarea domnilorEugen Brote [i I. Slavici, lovindu-i f\r\mil\, cu toat\ justa comp\timire ceinspira r\t\cirea acestui din urm\”12.

„A fost propria lui linie”Într-un rând, amintind de ziua de

3 mai 1848, data marii adun\ri de peCâmpia Libert\]ii de la Blaj, ziaristulSlavici, aflat acum la Bucure[ti, constat\incapacitatea kaiserului de a-i mai ocrotipe români. Chiar crede c\ nu mai voias\ o fac\: „În trecerea vremurilorgrele care au urmat a str\b\tut temereac\ acea Împ\r\]ie Habsburgic\, încare e loc [i pentru români, nu se maireive[te. Ba nu sunt pu]ini nici cei ispiti]ide gândul c\ împ\ratul s-a unit cu maghiarii,vrea ca ei s\ sting\ pe români de pe fa]ap\mântului ungar [i-i ajut\ în lucrarealor de distrugere”13. {i, totu[i, peste doar[apte ani, atunci când ziaristul esteîncarcerat (România intrase în r\zboi,iar „agen]ii” austro-ungari trebuiauneutraliza]i!), vine un moment în geografiasa publicistic\ când l\mure[te autorit\]ilece este cu acest ata[ament al s\u fa]\

de kaiser. Lucian Boia a descoperitMemoriul asupra faptelor de care suntînvinov\]it, scris în timpul anchetei [idatat 15 septembrie 1916. Istoriculprecizeaz\: „Î[i declar\ f\r\ înconjurconvingerile prohabsburgice. «Am suptoarecum cu laptele mamei sim]\mântulde devotament fa]\ de Împ\ratul». Esigur c\ vederile sale politice «suntpotrivite nu numai cu tradi]iunile poporuluiromânesc, ci [i cu interesele lui actuale».Nu i s-a impus în niciun fel la ziar o liniepolitic\: a fost propria lui linie”14.

Delimit\rile sunt complicate. Suntpozi]ii inflamate de realit\]ile aceluiprezent, sunt fierbin]i, greu de analizatla rece. Unele demersuri au mobilepropagandistice ascunse, c\ci doar maitârziu vom afla (doar despre unele!) c\au existat planuri ascunse, manuale deinterven]ie [i manipulare coerente.Istoricul Ioan Bulei aminte[te existen]avolumului A magyarországi románok(Românii din Ungaria), avându-l ca autorpe Huszár Antal, traduc\tor în Ministerulde Interne de la Budapesta. Huszár,originar din Beiu[ (Bihor), cunosc\tor allimbii române, a adunat contribu]iiale altor persoane [i a redactat aceast\lucrare, veritabil ghid pentru serviciilesecrete [i pentru membrii guvernului15.Aceasta era „patria” descris\ de Slavici,cel care era considerat în manualul luiHuszár „cel mai fanatic du[man al statuluiungar [i al na]iunii maghiare”.

Se va fi schimbat gazetarul atât demult în convingeri într-un deceniu, cândî[i va promova ideile în „Ziua” [i „GazetaBucure[tilor”, încât s\ fie judecat [iînchis, în 1919, de români? Nu maiera fanatic antimaghiar, ci fanatic antiromânîn doar 10-12 ani? Acuzarea întocmit\de comisarul regal Niculescu-Bolintina[a îl va cataloga... Un ap\r\tor tenaceva avea gazetarul ardelean în ElisaBr\tianu, nimeni alta decât so]ia premieruluiI. C. Br\tianu, marele prigonitor al luiSlavici! În notele de jurnal, Elisa Br\tianu,fost\ elev\ a scriitorului [i jurnalistului,va ar\ta c\ s-a gândit la el chiar înziua Armisti]iului, pe când era la Ia[i, [ic\ a refuzat mereu s\ cread\ în acuzelede tr\dare ce i s-au adus!16.

Repudierea c\pitanului KremnitzA colaborat sau nu cu autorit\]ile

germane de la Bucure[ti, Slavici trebuies\ sufere. Pentru c\ s-a sim]it umilit(când cu intrarea în r\zboi), premierulIon I. C. Br\tianu dispune anchetarea„tr\d\torilor”. Când este adus în fa]aCur]ii mar]iale, Slavici are suficienteargumente. A refuzat s\ colaborezeinclusiv cu oameni pe care îi cuno[teabine: „Eu v\ spun un lucru. {eful cenzuriiera, într-un timp, fiul r\posatului dr.Kremnitz, un bun prieten al meu, [i alMitei Kremnitz, care a tradus câteva dinnovelele mele. Am purtat în bra]e pec\pitanul Kremnitz când era copil, l-amînv\]at s\ citeasc\ [i s\ scrie române[te,dar dup\ ce a venit la Bucure[ti cu o[tirilegermane, nu ne-am întâlnit niciodat\.Pot s\ dovedesc c\ mi-a trimis prin al]iivorb\ c\ s-ar bucura dac\ ne-am întâlni,dar i-am r\spuns: «Cât\ vreme e [efulcenzurii, eu n-am a face cu el, e mai bine

s\ nu ne vedem»”17. Trebuie s\ neînchipuim surprinderea tân\rului Kremnitzfa]\ de cel pe care îl putea consideradrept bunic. Poate c\ nu ar fi ob]inutavantaje doar în plan personal, ci [i înceea ce prive[te starea general\ a preseide limba român\, pentru c\ nu trebuies\ ne scape nuan]a: Slavici nu are cediscuta cu [eful... cenzurii!

Cu privire la rela]ia cu c\pitanulManoli Kremnitz merit\ dezvoltat contextul.Imaginea c\pitanului cenzor este diferit\de cea f\cut\ lui chiar de mama sa, cu13 ani mai înainte. Este în discu]ie oscrisoare c\tre Nicu Gane, în careMite Kremnitz invoc\ Bucure[tiul [iRomânia ca adev\rata patrie pentruea [i fiul ei. So]ul s\u murise, iar ei seretr\seser\ în Germania. Nu se sim]eaubine la Berlin: „Totu[i, fiul meu Manoli[i eu vis\m zi [i noapte «]ara» noastr\,dorul, mai tare decât o simpl\ nostalgie,ne devor\. {i dac\ v-a[ trimite poeziilefiului meu închinate «patriei sale»,]ara sa de na[tere, a]i g\si în ele tonurilearmonioase ale Carpa]ilor. Noi suntemaici ca ni[te exila]i [i murim cu binecuvântareape buze pentru ]ara în care fericireanoastr\ a fost înmormântat\”18. B\iatulva cre[te, va fi militar, iar sentimentelelui se vor nuan]a...

Permisie din pu[c\rieVa veni o vreme, în 1919, când Ioan

Slavici va fi închis la V\c\re[ti. Va primio permisie din penitenciar cu scopul dea merge la nunta fiicei Fulvia. Învoireaeste mult mai scurt\ decât cea primit\la Vác, când a ie[it dou\ s\pt\mâni [ia s\rb\torit na[terea unui alt copil. Acumnici nu se poate mi[ca liber. Umilin]aeste de necuprins, c\ci b\trânul scriitormerge la nunt\ având permanent înpreajma sa un agent al Siguran]ei. Acestaa fost discret, iar Slavici se simte dators\ aduc\ mul]umiri: „Ei, bine! Dl Buzdugannu era numai ministru, ci totodat\ [iom: ziua urm\toare la oara trei dup\-ameaz\zi a venit un agent al Siguran]ei[i m-a înso]it pân-acas\, ca s\ m\ g\tescde nunt\. M-a înso]it apoi [i la biseric\[i de acolo la casa unde urma s\ se ]ienunta, iar în ziua urm\toare, la oara [aptediminea]a, m-a dus la V\c\re[ti”19.

Vine evocarea f\cut\ de Tudor Arghezi,surprinzând acela[i sistem represiv [irepetitiv. E contemporanul lui Slavici laV\c\re[ti. Au colaborat la gazete dedinainte de Primul R\zboi Mondial [ila cele din timpul ocupa]iei germane laBucure[ti. Parcursul este identic [i înuniversul carceral: „Am fost în tine unlocuitor sup\r\tor [i m-ai trimis întrepu[ti, cu ordinul ca s\ m\ gândesc latrecutul meu ca la o gre[eal\ [i la visurilemele, ce te priveau, ca la o crim\”20.Repro[ul este f\cut chiar Bucure[tiului,ora[ul în sine. Poetul, dar [i marele gazetarArghezi, denun]\, a[a cum o f\cea [iziaristul ardelean, arestarea con[tiin]ei.Poarta neagr\, volumul de memorialistic\al poetului, din vremea cât s-a aflat laV\c\re[ti, e o oglind\ pentru Închisorilemele. În alt stil [i cu o alt\ abordare,Arghezi denun]\, la fel de direct, actulbrutal de a aresta idei, de a-l face pejurnalist s\ cread\ c\ a gre[it când a

gândit când a gândit. Mult va suferi Slavici dup\ încheierea

Procesului ziari[tilor din 1919, pentruc\ nu a putut s\ spun\ completului dejudecat\ [i lumii întregi ce crede el cuadev\rat. O va face în paginile dememorialistic\, unde se mai simte înc\încrâncenarea [i orgoliul r\nit al unuimare caracter: „M\ [tii c\ eu n-amfost niciodat\ germanofil, nici maghiarofil,ba nici chiar românofil; este iubirea deoameni [i de pace ceea ce a hot\râtfaptele mele. Pornind din convingereac\ bine din punctul de vedere socialnu poate fi decât ceea ce rezult\ dinfireasca desf\[urare a lucrurilor, eu amfost totdeauna de p\rere c\ r\zboiul eîmpotriva firii omene[ti, o-njosire moral\,care nu li se poate ierta decât celor nevoi]ia-[i ap\ra via]a. Vei întreba, poate, dece n-am spus-o aceasta în fa]a Cur]iimar]iale. Pentru c\ eram cu minte.Dac-o f\ceam, eram osândit la moarte”21.

1. „Lumina”, II, nr. 64, 18 (30) octombrie1873.2. Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici [ilumea prin care a trecut, Ed. Academiei,Bucure[ti, 1968, p. 161.3. Ioan Slavici, op. cit., p. 274. De remarcatfaptul c\ editorul volumului, ConstantinMohanu, va transcrie Kog\lniceanu nuCog\lniceanu, cum scria Slavici, dar Hâ[deu[i nu Hasdeu, cum este forma cea mai uzitat\în prezent.4. Mircea Herman, în „Cumidava”, nr. 10,1977.5. „Manuscriptum”, VIII, nr. 2, 1977. Vicen]iuBabe[ a fost lider al românilor b\n\]eni,tat\l savantului Victor Babe[.6. În Scrisori c\tre Ioan Bianu, IV, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1978, p. 355.7. Citatele sunt dup\ Lucian Valea, Pe urmelelui George Co[buc, Ed. Sport-Turism,Bucure[ti, 1985, pp. 93-94.8. Zbucium\ri politice la românii din Ungaria,reeditat în Opere, VIII, Academia Român\[i Univers enciclopedic, Bucure[ti, 2007,pp. 427-428.9. În Scrisori c\tre Ioan Bianu, vol. IV, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1978, p. 293.10. „Telegraful român”, LVIII, nr. 73, 10(23) iulie 1910.11. „Tribuna”, XV, nr.149, 16 (29) iulie1910.12. Octavian Goga, Ce e „Tribuna” zilelornoastre. R\spuns la bro[ura Mangra, Tisza[i „Tribuna”, Tribuna, Institut tipografic,Nichin [i cons., Arad, 1911, p. 22.13. „Minerva”, I, nr. 137, 4 (17) mai1909.14. Lucian Boia, „Germanofilii”, Ed. Humanitas,Bucure[ti, 2009, p. 309.15. Ioan Bulei, Via]a în vremea lui CarolI, Ed. Tritonic, Bucure[ti, 2005, pp. 138-139.16. A se vedea [i interesanta trecere înrevist\ f\cut\ de Ileana Florea, în Ioan Slavici– un spirit european, „Studii de [tiin]\ [icultur\”, IV, nr. 4 (15), decembrie 2008.17. Ioan Slavici, Amintiri, Închisorile mele,Lumea prin care am trecut, Ed. Albatros,Bucure[ti, 1998, p. 139.18. În I. E. Torou]iu, Studii [i documenteliterare, vol. III, Institutul de Arte graficeBucovina, Bucure[ti, 1932, p. 304.19. Ioan Slavici, op. cit., p. 174.20. Tudor Arghezi, Poarta neagr\, în Scrieri13, Proze, Ed. pentru Literatur\, Bucure[ti,1967, p. 7.21. Ioan Slavici, op. cit., p. 122.

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012..........................................................................................................................................................................................................................................11

a doua zi, dis-de-diminea]\, imaginea

Craiovei se schimbase. Autocamioane

militare ale Wehrmacht-ului patrulau pe

str\zile f\r\ pietoni.

„spre nneuitare”(Virgil IIerunca)

Dac\ nu ar fi fost, atunci, o perioad\grea, agitat\ din istoria României,poate c\ nu a[ fi scris aceste rînduri.

Dar însemn\tatea [i consecin]eleevenimentelor care se petreceau prinanii 1944-1947 în ]ara noastr\ – [i înCraiova noastr\ – le-am cunoscut cuto]ii – a[ spune chiar, le-am înduratmult\ vreme, zeci de ani.

Craiova adolescen]ei mele. Eramelev în ultimele dou\ clase („cursulsuperior”) ale Colegiului Na]ionalCarol I („seria B, [tiin]ific\”) [i începusema în]elege ce se petrecea în Româniaintrat\ într-un r\zboi „sfînt”, antibol[evic,care nu se mai termina, care se dovedisea fi o înfrîngere [i un dezastru, care neadusese din ce în ce mai mul]i mor]i [ir\ni]i. Oricît de pl\cut r\suna melodialui Ion Vasilescu, „La Crimeea, pestemare / M\i dorule], s\ duci o s\rutare”sau a Lilianei Deleanu, „Mo[ Cr\ciune,Mo[ Cr\ciune / S\-mi aduci pe t\ticu’înapoi”, triste]ea îndoliat\ cuprindeatot mai multe familii. Este drept, laBucure[ti (ca [i în Parisul ocupat denazi[tii germani) teatrele, via]a sanssouci nu se oprise. Nici Teatrul „C\r\bu[”al lui Constantin T\nase nu-[i încetaseturneele prin ]ar\ (noi îl „prindeam”,la Craiova, intrînd prin mansardelecl\dirii Colegiului nostru, direct îngaleriile de sus ale „Teatrului Na]ional”care func]iona în sala vast\ de spectacolea liceului). Dar era un divertisment careacoperea drame [i dureri. Pe fronturiler\zboiului care-[i apropia focul [idestruc]ia din ce în ce mai mult deNistru, se murea. La Bucure[ti, SergiuMalagamba lansa îns\ mode [i dansurimoderne – ca [i cum nu ar fi fost ]arasupus\ înaint\rii armatelor sovietice,pe de o parte, [i pe de alt\ parte, zdrobit\de bombardamentele „fort\re]elorzbur\toare” americane care sclipeauîn soare, la mii de metri în\l]ime, precumalbi licurici ai cerului (avertismenteprin Luftlagemeldungen) le anun]au,cînd porneau din Italia, pe la Belgrad,c\tre noi). La Craiova, împreun\ cu aimei, intram [i ie[eam dintr-o tran[ees\pat\ într-o curte „din dos” – care,chipurile, ne era „ad\post antiaerian”.{i pe deasupra Craiovei zburau „fort\re]ele”cu zumzetul lor specific, în drumspre Bucure[ti [i Ploie[ti, pentru a lebombarda.

Pîn\ cînd a venit seara zilei de 23august 1944. Declara]ia scurt\, darcu deplin\ demnitate na]ional\ a

regelui Mihai I, anun]a ie[irea Românieidin r\zboiul antisovietic [i trecerea eide partea alia]ilor tradi]ionali franco-anglo-americani. Erau, dac\ îmi aducbine aminte, ore tîrzii de noapte. Darpe str\zile Craiovei se adunau cet\]eniînsufle]i]i de bucurie [i de admira]iepentru Regele nostru tîn\r [i curajos,care în]elesese – în sfîr[it – ce î[i doreapoporul român. „Tr\iasc\ Regele / înpace [i onor” se auzeau din cînd în cîndîn mul]ime vocile celor ce – în euforie– intonau imnul regal. {tirile radiofonicesoseau, acum, de la agen]ii de pres\engleze, americane, chiar franceze

(Reuter [i Havas – îmi aduc aminte).Eram din nou cu cei din Apusul Europei,alia]ii no[tri tradi]ionali (cei c\roratrebuia s\ le fi r\mas fideli!).

A doua zi, dis-de-diminea]\, imagineaCraiovei se schimbase. Autocamioanemilitare ale Wehrmacht-ului patrulaupe str\zile f\r\ pietoni. Mai ap\reau[i ma[ini blindate cu nem]i încrunta]iîn uniformele lor verzulii, dar cu armeleîndreptate spre exterior, spre trotuarelestr\zilor pe care treceau, amenin]\tori.Era în 24 august: dup\ bucuriile dinajun, intervenise teama: nem]ii, prietenipîn\ ieri, ne deveniser\ du[mani! Noitrecusem în tab\ra de r\zboi advers\,ei se g\seau în ]ar\ inamic\. Nu eramult\ armat\ german\ în Craiova (credc\ era cantonat\ prin împrejurimilerurale ale ora[ului) [i presupun c\ seîndreptau spre Vest, ca s\ se retrag\din România spre nord-vest (Ungaria,Cehoslovacia). Dar frica ne era mare– mai ales în reac]ia celor în vîrst\.Pe noi, cei tineri, nu ne prea înfrico[asitua]ia cea nou\: mai mult, ne stîrneacuriozitatea. Adio Luftlagemeldungen-ele de noapte de la Radio Belgrad, dar…adio [i lui Lili Marleen, cîntecul militaren vogue al armatei naziste! Puteams\ ascultam în voie, [i liberi, RadioLondra (cu specificul sau „bubuit”,extras din simfonia lui Beethoven).Ascultam jazz-ul american, ChattanoogaChoo Choo [i In the Mood ale celebrelororchestre de peste ocean etc. etc.

Începea alt\ via]\ în România! {i înCraiova, de asemeni!

Dar [i aceast\ perioad\ a luat, repede,sfîr[it. Începînd de prin 30 august,p\trunseser\, adînc, în Moldova,

trupele sovietice. Bol[evicii de ieri,pe care noi ne for]am a-i considera„prieteni”. „Hara[o tov\r\[ie” auzeam

mai departe de noi, în alte regiuni ale]\rii. Ocupau România. Aflam de jafuri[i omoruri, de prizonieri români lua]ide ru[i, dup\ 23 august [i armisti]iu,de violuri la sate [i la ora[e, de femeicare se ascundeau în p\duri la trecereaarmatei „alia]ilor” sovietici. Ceea ce nise p\rea barbar [i ciudat era pasiuneaacestor militari troglodi]i pentru ceasurile-br\]ar\ de mîn\. „Davai ceas” era unfel de slogan general românesc, carecaracteriza pe solda]ii ru[i care smulgeau,cînd aveau ocazia, ceasurile de la mînafemeilor. Marele actor de comedierevuistic\, Constantin T\nase, ie[ise,odat\, pe scena teatrului „C\r\bu[”,purtînd sumedenie de ceasuri – de lade[tept\toare atîrnate de gît [i ceasuride buzunar, pîn\ la ceasuri de mîn\în jurul bra]elor, cu un cuplet ad-hoc:„Greu era cu der-die-das / Dar mai greucu davai ceas!”. Rezultatul: teatrul,închis, Constantin T\nase, anchetat,h\r]uit [i suspendat (ceea ce nu l-aîmpiedicat, tîrziu, dup\ „suspendare”,s\ apar\, din nou, pe scen\ în aceea[i]inut\ cu ceasornice, [i s\ rosteasc\numai: Am zis ceva? / N-am zis nimic!Dup\ aceast\ ie[ire a urmat închisoarea.

Toate aceste ve[ti ajungeau pîn\ înCraiova noastr\. Veselia încetase. Curînd,str\zile Craiovei s-au umplut de Ru[icare, nestruni]i de comandan]ii lor,se dedau la furturi, la jafuri, la violuri(iar se ascundeau fetele în casele lor),chiar la ucideri. Eram într-o Craiov\ocupat\! Nem]ii nu ne ocupaser\, nune tulburau via]a zilnic\. Ru[ii ne striveauautonomia unei existen]e lini[tite. Neinstilau teama, frica fa]\ de ceea cese petrecea în ]ara noastr\. Conflictearmate între ru[i [i coloane civile saumilitare care p\r\seau Craiova, dup\ce fuseser\ „dispersate” din Bucure[ti(eram, acum, în… pace) aveau uneori

loc pe bulevardele c\tre gar\ ale Craiovei.Treptat, în pofida celor 16-17 ani – cî]iaveam atunci – începeam s\ în]elegtragedia României: eram nu cu ru[ii,ci sub ru[i, eram ocupa]i! Iar la postulde radio Bucure[ti ni se vorbea, min]indu-ne, de „puternicii no[tri alia]i”, de „fr\]iade arme româno-sovietic\” etc. – încare nimeni nu mai credea. Nici noi,cei mai tineri. Cît despre cîntecele noi,ale Ru[ilor, îmi aduc aminte de surprizadecep]ionat\ cu care ascultam, pentruîntîia oar\, Malinka, malinka maia (euo în]elegeam cu K în loc de M!) dup\ce, cu numai cîteva luni în urm\, ascultamsentimentala melodie Oci ciornîie, pemandolinele ru[ilor „albi” refugia]i înRomânia. {i muzica „u[oar\” lua altec\i (ruse[ti!).

{i totu[i, în acest imediat post-23august 1944, începînd de prinseptembrie-octombrie via]a cultural\

din România începea s\ se reconstituieprintre dezastre. Ap\reau iar\[i ziarenecenzurate – Adev\rul, Timpul, Ecoul,Jurnalul de diminea]\ [i altele – editatesau redactate de oameni de cultur\ [ipersonalit\]i politice de notorietate:Tudor Teodorescu Brani[te, AntonDumitriu, N. Carandino, Mihail F\rc\[ianu,Al. Cior\nescu, Grigore Gafencu – printrecei de care îmi mai aduc aminte [i pecare îi citeam. Via]a literar\ lua, treptat,amploare. Nume noi de scriitori, pîn\atunci mai pu]in cunoscu]i (Geo Dumitrescu,Virgil Ierunca, Geo Bogza, Ion Caraion)semnau articole în pagina (literar\)„a doua” a acestor ziare. Al\turi de carecontinuau s\ apar\, în condi]ii noi, cunoi colaboratori, revistele Universulliterar [i Adev\rul literar [i artistic (subegida unor directori [i redactori de carenu-mi amintesc a le fi cunoscut numele).În schimb, în Universul literar am întîlnit

12........................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

evoc\ri

În Craiova de alt\dat\– 1944-1947 –

Alexandru Niculescu

n orice caz, în ]ar\, comuni[tii se str\duiau prin toate

mijloacele s\ provoace dezordini sociale, sabot\ri,

împotriviri f\]i[e fa]\ de guvernele ad-hoc pluri-

partinice conduse de generalii desemna]i de Rege.

pentru prima oar\, într-o cronic\permanent\ (pag. 3), pe un anume Al.Rosetti! Îl citeam cu aviditate (deunde s\ [tiu c\, peste 3-4 ani, el urmas\-mi fie profesor, protector [i maestru,în Facultatea de litere din Bucure[ti!).În acela[i timp, cu oarecare discre]ie,disp\rea din via]\ Liviu Rebreanu, mareleromancier, fost director al teatrelor înepoca precedent\ – un om care, ulterior,ar fi putut avea nepl\ceri politice (chiarnevinovat fiind). Mai ales cînd urca pescena oficial\ a literaturii române MihailSadoveanu… Reveneau de asemeniîn actualitatea literar\ scriitori injustostraciza]i pîn\ atunci: Mihail Sebastian[i F. Aderca, Ion C\lug\ru, Sa[a Pan\[i chiar, din Fran]a, Ilarie Voronca –alt proscris.

Asemenea turbulen]e culturale sepetreceau la Bucure[ti. Noi, cei maitineri, în Craiova noastr\ provincial\,

dar intrat\ [i ea în efervescen]a vremii,le resim]eam mai pu]in. Eram elevide liceu, citeam [i noi literatur\ (CezarPetrescu, R\zboiul lui Ion S\racu, GeoDumitrescu, Libertatea de a trage cupu[ca, iar libr\riile de pe Calea Uniriine atr\geau cu vitrinele pline de nout\]i.Erau cîteva libr\rii pe care le frecventammai ales. Una, în Pia]a Prefecturii, laînceputul C\ii Unirii, în col] cu o strad\care cobora – pe atunci – spre uncinematograf (Rio!), se numea Socec,de fapt cea mai mare libr\rie din ora[.Alta, mai cochet\, era chiar pe CaleaUnirii, pe partea stîng\, înainte de stradaLipscani: era libr\ria Sanft, a unui libraractiv [i serviabil, care în vremea legilorrasiale fusese „preluat\” (adic\ acoperit\)de un mare intelectual craiovean,profesorul C.D. Fortunescu, [i care,acum, revenea proprietarului de drept.{i, în sfîr[it, mai era o libr\rie, lîng\celebra Minerva: se intitula Casa {coalelor[i avea, îndeosebi, c\r]i (mai ieftine)destinate „[colarilor”, adic\ nou\ (nupot exclude s\ mai fi fost [i alte librarii,pe str\zi mai l\turalnice). Aceste treilibr\rii, într-un ora[ precum Craiova,arat\ c\ via]a cultural\ a urbei era înplin\ desf\[urare – atît în timpul r\zboiuluicît [i dup\ aceea.

Craiova a fost un însemnat ora[ decultur\. Oameni boga]i, mul]i proprietariagricoli – mo[ieri, dar [i vestigii istoriceinteresante (sec. XVII-XVIII), legate deMihai Viteazul [i boierii Buze[ti, deTudor Vladimirescu [i de „pandurii” s\i,de Alexandru Ioan Cuza [i de regeleCarol I, ale c\ror statui str\juiau încentrul citadin, pe str\zi [i în parcuri.Pe lîng\ acestea, trei licee importante(Colegiul Carol I, Liceul Fra]ii Buze[ti,Liceul „de fete” Elena Cuza), institu]ii[colare private, pentru copiii celor dinelita urbei (Urziceanu, Jaret), dar [i cudou\ severe „[coli normale” (de înv\]\tori)care trimiteau în Oltenia serii întregi de„institutori”. Teatrul Na]ional din Craiova(g\zduit, a[a cum ar\tam mai înainte,în cl\direa Colegiului Carol I) î[i cuceriseo binemeritat\ faim\ na]ional\, curepertorii [i actori celebri în toat\ România– iar teatrele bucure[tene obi[nuiau s\fac\ popas în „ora[ul Banilor” (sau „albanilor”?), reu[ind aproape întotdeauna

a avea succes, în s\li pline cu un publiccultivat, doritor de a fi à la page cuCapitala. În definitiv, nu era Craiovaora[ul cel mai apropiat de Bucure[ti?

În aceast\ pa[nic luminat\ de cultur\[i de bun\stare (a[ zice, ca englezii,welfare) se instala, cu tot cortegiul de

suferin]e [i destruc]ii, comunismul. Îmiaduc aminte c\, la început, în primeleluni dup\ 23 august 1944, nici nupricepeam lozincile afi[ate pe ziduri culitere negre, mari care ne vorbeau deo „for]\ conduc\toare”, partidul comunist(cum o s\ fie un partid, gîndeam eu, ofor]\ conduc\toare? Nu avem [i altepartide? etc.).

Intram în alt\ er\ – [i nu ne d\deamseama, noi, cei mai tineri!

Pîn\ cînd am început s\ constat\mc\ ora s\pt\mînal\ de religie era abolit\(bietul preot-profesor „popa” Zamfirescu,cu lec]iile lui „de briliant”!), c\ profesoribuni – precum Ion B\luic\, care înpreceden]ii ani, se înscrisese în partidullegionar – disp\reau (Ion B\luic\, severlatinist, s-a sinucis!), al]ii erau muta]ide la catedrele lor (precum profesoriide Istorie). În schimb, ap\reau profesorinoi, un anume Constantin Dr\gulescu,profesor de latin\, Hera Bucur, profesorde filosofie [i al]ii. Despre cel dintîi,devenit director al prestigiosului nostruColegiu Na]ional, aflasem c\ este cumnatullui {tefan Voitec, ministru al ~nv\]\mîntului[i deputat de Craiova (un social-democratcare trecuse în tab\ra lui Lothar R\d\ceanu,aliat la putere cu comuni[tii), iar despreHera Bucur, care în reuniuni colegialesau familiale ap\ra ac]iunile partiduluicomunist cu invective violente la adresa„exploatatorilor burghezo-mo[iere[ti”.(Despre el, existau b\nuieli c\ serveainteresele Securit\]ii [i denun]a pepropriii s\i elevi.)

Ceilal]i profesori, vrînd-nevrînd sevedeau implica]i în vîltoarea politic\ [iîncercau s\-[i aleag\ o pozi]ie convenabil\politic. Un profesor de geografie, MihaiGhenescu, scriitor [i el, afi[a cu non[alan]\convingeri liberal-]\r\niste (ce-o fi devenit?),altul, Ion Giurc\, se str\duia a ne ]ine orede teorie marxist-leninist\. C\utau [iei, bie]ii dasc\li, s\ se adapteze timpurilor!

Dar mai erau [i al]ii care sus]ineau– cu entuziasm – regimul comunist.Erau intelectualii „de elit\” de la revista„democratic\” Meridian: profesoriiTiberiu Iliescu, Marcel Sara[, Ion Schinteie.Primul, se pare, a participat la violen]elesocial-politice comandate de partidulcomunist. Iar ultimul, profesorul IonSchinteie (un exeget al lui Jean Gionoîn România) a profitat de ascensiuneasa politic\ pentru a elimina din înv\]\mînt

pe colegul s\u C.D. Papastate (1907-1992), profesor de francez\ [i el, darapreciat [i cunoscut prin scrierile saleliterare. Invidie, intrigi, înv\luite înacuza]ii social-politice (Papastate erac\s\torit cu o fiic\ de „mo[ier”!) începeaus\ apar\ în rîndul oamenilor [colii!

Situa]ia din ]ar\ se agrava din zi înzi. Vedeam pe str\zi [i prin caselenoastre solda]i ru[i be]i care jefuiau

[i terorizau pe concet\]enii no[tri.Începusem [i noi, adolescen]ii elevi, s\în]elegem gravitatea momentului.

Dar toate acestea nu ne stingeaubucuriile tinere]ii.

Anii 1945-1946 ne-au fost plini demici evenimente pl\cute, de iubiriadolescentine plimbate „în parc” (ParculRomanescu) sau la „lunc\”, pe drumuri[i în col]uri pitite unde ne îmbr\]i[amDulcineele, eleve [i ele – ca [i noi – laliceul „Elena Cuza” sau la liceul „ReginaElisabeta” (azi disp\rut). Ne duceamcîteodat\ la vreunul dintre noi [i dansamconga, pe atunci la mod\. Tr\iam, înacei ani în care democra]ia pluralist\disp\rea sub ochii no[tri, o via]\ tinereasc\relativ normal\... Chiar dac\ ajunseser\la noi, în Craiova, refugia]ii din Basarabia(care se temeau, bie]ii, de a nu fi trimi[iînapoi, peste Prut, de c\tre noile autorit\]icomuniste din România) [i odat\ cuei, tinerele lor odrasle, fete frumu[ele,cald ata[ante, cu „[arm slav”, pe carenoi, oltenii tineri, nu-l întîlnisem pîn\atunci. În general erau fiicele unor familiide intelectuali (avoca]i, medici, profesori),iar numele lor adesea distonau cu numelenoastre autohtone. Se numeau Mireillesau Nancy, Lucy (Liusea) sau Lydia, Alasau Ara (Ariadna), Tania. Nu [tiamnoi atunci prea multe despre rezisten]anoastr\, a autohtonilor, de a-i acceptape „basarabeni”. Paul Goma, pesteani [i ani, în romanele sale publicate înFran]a, a dezv\luit toat\ aceast\ trist\respingere a românilor basarabeni dec\tre fra]ii lor din România „spa]iuluimioritic”. În acela[i timp, în liceul nostruse crease, pentru basarabeni, o sec]iespecial\, „seria C” – cu profesori noi,nou\, elevilor vechi, complet necunoscu]i.

Primejdiile politice ne pîndeau –românii basarabeni [i p\rin]ii no[tri leintuiau [i se temeau de ceea ce se petrecea,dar nou\, tinerilor nu ni le comunicau(ca s\ nu ne sperie?). În orice caz, în ]ar\,comuni[tii se str\duiau prin toate mijloaceles\ provoace dezordini sociale, sabot\ri,împotriviri f\]i[e fa]\ de guvernele ad-hoc pluri-partinice conduse de generaliidesemna]i de Rege. Voiau s\ ia putereaprin violen]e. Pîn\ cînd, în februarie1945, la un ordin, au dat asaltul prefecturilor,instalînd cu for]a oameni de-ai lor. Îmi

amintesc bine acel 24 februarie. De laferestrele Colegiului (eram la etajulIII) priveam ceea ce se întîmpla laPrefectur\. Unde, surpriz\!, cu armaîn mîn\ îl v\d [i pe un coleg al meu de[coal\ primar\ al\turi de... Tiberiu Iliescu[i Marcel Sara[! Îl însc\unau, prin violen]\,pe prefectul comunist Cump\na[u – unpreot r\spopit de prin Vîlcea, rud\ cupreotul Marina care ad\postise peGheorghiu-Dej atunci cînd acesta dinurm\ „evadase” din lag\rul de la Tîrgu-Jiu. (Preotul Marina a devenit, mai tîrziu,patriarhul Iustinian Marina al României!)Evenimentele rebele, precum cel dinCraiova, se repetau în mai multe ora[eprincipale ale ]\rii. Regimul î[i ar\tacol]ii otr\vi]i. Cu pu]in timp înainte, în11 februarie, la Bucure[ti, generalulNicolae R\descu, prim-ministru, voisea ]ine o cuvîntare într-o sal\ de cinematograf(Scala) pe care comuni[tii o umpluser\în prealabil cu partizani de-ai lor –„muncitori” – ca s\ împiedice manifestarea.Generalul [i cei ce-l urmau s-au mutatîn sala cinematografului vecin, Aro(azi Patria). Acolo, el a rostit celebrelecuvinte FND = F\r\ Neam [i Dumnezeu– referitor la partidul pro-sovietic comunistal Anei Pauker [i Vasile Luca (Gheorghiu-Dej era umbrit de ace[ti doi „conduc\toride partid [i de Stat”) [i la a[a-zisul FrontNa]ional Democrat. A fost ultimul discurspolitic al generalului. Pentru c\, aproapesimultan, în fa]a Palatului Regal avealoc o manifesta]ie anti-guvernamental\(anti-R\descu) în care, în mul]imea demuncitori adu[i s\ strige lozinci comuniste,din palatul Ministerului de Interne s-atras cu gloan]e... sovietice în manifestan]i[i au fost uci[i opt „muncitori”. Bineîn]eles,totul era „montat”, pentru ca vina mor]iiacestora s\ fie dat\ pe seama generaluluiR\descu. Atmosfera social-politic\ seînfierbînta zi de zi, comuni[tii voiauputerea.

{i au avut-o, dup\ oarecare tergivers\riimpuse Regelui Mihai, de Andrei IanuareviciVî[inski, celebrul procuror-criminal, trimisde Stalin [i sosit în Bucure[ti la 24 februarie.La 6 martie 1945, a fost instalat guvernulGroza. Acesta era în fond scopul agita]iilorviolente [i al uciderii unor bie]i oameninevinova]i. Ad\ugate la crimele [i jafurilecomise de solda]ii de ocupa]ie, „alia]ii”no[tri sovietici, peste tot în România.

Poate c\ de atunci, aflînd directsau indirect, de ceea ce se întîmpla înBucure[ti [i în ]ar\, a început [i dezmeticireanoastr\ politic\. Prin 1946, entuziasmul,speran]a [i încrederea noastr\ în viitorul]\rii se diminuau. Trebuia s\ t\cem.Începea s\ fie necesar\ o rezisten]\.

Se mai întîmplau, în 1945, [i alteevenimente surprinz\toare, deosebitde semnificative. Autorit\]ile jude]ene,nou [i samavolnic instalate, au demolat[i distrus statuia Regelui Carol I (dinpoarta Parcului Bibescu, unde se ]inea,de obicei, parada militar\ de 10 mai).Statuia (pentru cei care nu au cunoscut-o) reprezenta pe Regele Carol I, salutîndasaltul redutei Plevna cu vorbele: „Asta-imuzica ce-mi place!” Monumentul„disp\ruse” într-o noapte. Acest atentatla istoria noastr\ na]ional\ ne-a trezitla realitate.

((ccoontinuuaree `̀n ppagina 222)

evoc\ri`

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012..........................................................................................................................................................................................................................................13

Sociologul Antonio Momoc(n. 1978) e un tîn\r uni-versitar cu forma]ie mul-tipl\. Discipol de elit\ allui Zoltán Rostás, a publicatde curînd un studiu ex-cep]ional, aflat în siajul

vechilor [i sus]inutelor preocup\riale celui din urm\ pentru istoria[colii Gusti, iar background-ul multidisciplinar a prins binecercet\rii sale.

Cu un titlu acro[ant ce aminte[tecartea de succes a lui Lucian Boiadespre elitele intelectuale interbelice,volumul de fa]\ – la origine o tez\de doctorat – este prima istorie realizat\din unghiul condi]ion\rilor politice a[colii de la Bucure[ti [i a proiectuluigustian de modernizare a satului.{i, totodat\, o istorie institu]ional\ ainterbelicului autohton [i a derivelorsale autoritare. O carte în care claritatea[i senin\tatea discursului se aliaz\ cuo informa]ie de prim\ mîn\ [i cu odic]iune a ideilor ce indic\ nu doar unexpert, ci [i un autentic intelectualcritic.

Alegerea [colii gustiene se dovede[terelevant\ atît ca principal laboratorde formare a elitelor tehnocratice învederea reformei sociale, cît [i caindicator al evolu]iei politicilor publiceîn interiorul noului stat na]ional(e.g. „Gusti [i-a propus profesionalizareaclasei politice cu ajutorul speciali[tilorparticipan]i la prelegerile publice dela ISR, Institutul Social Român constitu-indu-se, în anii ’20, ca un «incubator»cu func]ii de formare [i modelare aoamenilor politici gata s\ preia în actuladministrativ sectoare din diferitedomenii [i s\ le reformeze”). Un statna]ional-liberal aflat, dup\ Marea Unire,în fa]a unor provoc\ri greu surmontabile:pe de o parte, nevoia unific\rii cultural-administrative a unor teritorii cu tradi]ii,compozi]ii etnice [i clivaje socialemajore; pe de alta – handicapul uneiclase ]\r\ne[ti în cea mai mareparte subdezvoltate [i analfabete, cared\dea majoritatea etnic\ româneasc\.Lucrurile se vor agrava dup\ MareaDepresiune din 1929 în condi]iileascensiunii fascismelor europene [iamenin]\rii pericolului sovietic depeste Nistru. Autorul observ\ c\, pefondul compromiterii democra]iei„plutocratice”, marea b\t\lie politic\din România anilor ’30 se va da nuîntre „na]ionali[ti” [i „interna]ionali[ti”,ci între na]ionali[tii „modera]i” [icei „radicali”, mai precis – între adep]iiSistemului (ai monarhiei constitu]ionale)[i cei antisistem ai „revolu]iei legionare”,între adep]ii „Salvatorului” Carol II [icei ai „Salvatorului” Codreanu. Mergîndînapoi pe firul istoriei ideilor, AntonioMomoc urm\re[te atent forma]iauniversitar\ a lui Gusti în Germaniaîmp\ratului Wilhelm al II-lea [i acancelarului Bismarck („inventatorul”statului social, conceput de el ca proiectconservator de sus]inere a Monarhieiîmpotriva sociali[tilor…) Atît mediulgerman de la finele secolului al XIX-lea, cît [i modelele intelectuale – dela Wundt [i Durkheim la scientismulmesianic al lui A. Comte [i Saint-Simon– î[i pun definitiv amprenta pe gîndireacelui care, în 1907, coresponda cu

prietenul s\u Caragiale pe tema r\s-coalelor ]\r\ne[ti, exilatul berlinezsf\tuindu-l – surprinz\tor? – s\ nu ac-cepte un post de docent la Universitateadin Berlin ci s\ se întoarc\ în ]ar\…Despre discreta „germanofilie” a luiGusti a scris, deja, Lucian Boia; Momocnu o exagereaz\, insistîndpe nonpar-tizanatul ecumenic al profesorului(apropiat ulterior de na]ional-]\r\ni[ti)[i pe indiferen]a programatic\ fa]\ deop]iunile politice ale colaboratorilor,cît\ vreme r\mîn fideli programuluide reform\ rural\. Pentru prima dat\,sistemul gustian este examinat în toatearticula]iile ideologice [i filozofice, ca„sociologia militans” [i „[tiin]\ a na-]iunii” animat\ de un ideal etic. Elitist[i de un interdisciplinarism totalizant,centrat pe „ridicarea ]\r\nimii” [i

orientat „de sus în jos”, dar f\r\ aexclude parteneriatul cu ]\ranii, el areun caracter iluminist-pedagogic marcat,rezultatele sale servind drept knowhow în vederea ac]iunii guvernamentale.Cu trecerea timpului, „voluntarismul”lui Gusti va c\p\ta un caracter tot maiconservator [i mai militarizat, orientatîn vederea ingineriei sociale prinoptimizarea fizico-moral\ a maselor]\r\ne[ti. Nu numai istoria [coliisociologice de la Bucure[ti [i a institu]iilorpendinte este îns\ studiat\ cu sagacitate[i acribie, de la „etapa cercet\rilormonografice [i a ajutorului social”,trecînd prin programele de „dezvoltarecomunitar\ [i interven]ie social\”inspirate de cooperatismul danez [iaustriac (anii ’20) spre „etapa unuicontrol din ce în ce mai centralizatal muncii culturale” (1934-1938) [i,în final, spre „ingineria social\” (1938-1939, o dat\ cu elaborarea LegiiServiciului Social), ci [i evolu]ia sistemuluipolitic românesc, pe urmele demersurilorlui Stelu {erban [i Irina Livezeanu.O men]iune special\ merit\ analizelestrategiilor de PR politic ale luiGusti [i Carol II, dar [i ale Mi[c\riiLegionare. Precaut în a da creditinterviurilor acordate lui Zoltán Rostásde supravie]uitorii [colii monografice(grijulii fa]\ de imaginea lor…), autorulle confrunt\ mereu cu articolele [iinterven]iile lor din epoc\, pe baza

unei defri[\ri laborioase a presei [iarhivelor interbelice. Comunicareapolitic\ se afl\, oricum, permanent înaten]ie, dat\ fiind competi]iapropagandistic\ dintre „tehnocra]ia”carlist\ [i „moralismul” mistic allegionarilor pentru cî[tigarea ]\r\nimii[i a tineretului na]ionalist. Potrivit luiMomoc, „Mijloacele de comunicarepolitic\ prin care Monarhia lui Wilhelmal II-lea – statul social german – selegitima ca asigurator al popula]ieidefavorizate ca urmare a procesuluimoderniz\rii îi servesc lui Gusti casurse de legitimitate a unei Monarhiicare intervine social. Monarhia luiCarol al II-lea în anii ’30 este construit\prin [coala gustian\ ca un regimabsolutist iluminat de autoritate social\,mai degrab\ decît un stat de drept

social cu regim democratic”. Impecabile prin acurate]ea

argumenta]iei neafectate de accentemoralizante sunt evalu\rile raporturilordintre [coala Gusti [i statul liberal (ycompris mo[tenirea haretist\, continuat\de ministrul Constantin Angelescu),dintre {coala Gusti [i grupul Criterionsau dintre [coala Gusti [i Mi[careaLegionar\, ca [i radiografia electoral\a votului „împotriva clasei politice”din 1937, toate – doldora de observa]iisociale relevante. Dar mai ales analizeleprivind istoricul rela]iilor dintre Gusti[i „monarhia social\” a lui Carol II,erijat drept „rege al ]\ranilor”. Pe odiagram\ ce m\soar\, la un cap\t,apropierea ideologic\ de Legiune, iarla cel\lalt – apropierea metodologic\de profesor sunt studiate „cazurile”principalilor reprezentan]i ai [coliigustiene: D. C. Amz\r (liderul grupuluilegionar antigustian de la revistaRînduiala), Ernest Bernea (adversaral monografismului de pe pozi]iileetnologiei [i legionarismului), TraianHerseni (legionarizat vremelnic, darf\r\ s\ tr\deze concep]ia sociologic\a lui Gusti), Mircea Vulc\nescu (aflatla jum\tatea distan]ei între Gusti [iNae Ionescu), Henri Stahl (austromarxistdebitor în tinere]e lui Iorga [i Gherea),Anton Golopen]ia (adept al unei socio-logii moderne, puse – neutru - în slujbastatului, nu a „na]iunii”) [i Octavian

Neam]u (cel mai fidel concep]ieigustiene). Urm\rindu-le traiectoriilepolitice, autorul insist\ oportun peeclectismul op]iunilor ideologice,subliniind c\ – excep]ie f\cînd ceide la Rînduiala – e impropriu s\ vorbimdespre grupuri constituite. I se poate,cel mult, repro[a lui Momoc, al\turide o supralicitare a influen]ei Legiunii,selectivitatea… elitist\, numai eleviigustieni de prim-plan beneficiind destudii de caz. Interesant\ e atitudinealui H.H. Stahl, rezervat în a vorbi, lab\trîne]e, despre implicarea sa vehe-ment\ în elaborarea [i implementareaLegii carliste a Serviciului Social…

Autorul are dreptate s\ observe c\Dimitrie Gusti – afin poporanismuluiantebelic [i conservatorismului social– nu s-a ar\tat interesat de stimulareaunei clase de mijloc urbane, ci doarde a uneia rurale, prin formarea uneielite devotate ]\r\nimii. De altfel,pentru cei mai mul]i intelectuali autoh-toni, na]iunea român\ era identificat\,romantic, cu satul. Elocvent în cel maiînalt grad este modul în care Gusti seva pune în slujba direct\ a lui Carol,devenind principalul s\u legitimatorintelectual [i beneficiar privilegiat alpoliticii „monarhiei sociale”. Privit\prin prisma experien]ei proiectelorceau[iste cu care se aseam\n\ în destuleprivin]e, Legea din 1938 prin care sa-tul era pus în slujba statului autoritarpare azi repulsiv\, în acord – inclusiv– cu bio-politica fascist\. Ea viza, întrealtele, „ridicarea” ]\r\nimii prindisciplinarea militar\ a popula]iei,inclusiv a intelectualilor [i func]ionarilortrimi[i s\ lucreze în folosul comunit\]ii.Nu-i mai pu]in adev\rat îns\ c\ areprezentat, în condi]iile date, [i unproiect articulat, generos [i ambi]iosde modernizare social\ a ruralului, oultim\ tentativ\ de a contracara, cuarmele na]ionalismului mesianic,extremismul xenofob al Legiunii.„Capcanele” în care ini]iatorul s\u ac\zut sunt „capacanele istoriei” înse[i,iar marile reu[ite ale [colii gustiene,ca [i e[ecurile sale ofer\ teme de re-flec]ie serioase, unele – de stringent\actualitate.

Novatoare ca perspectiv\, dar deun echibru clasic, Capcanele sociologieiinterbelice e o sintez\ de prim-plan,un must pentru oricine va dori s\reviziteze istoria cultural\ [i politic\a României interbelice.

comentarii critice de paul cernat

Sociologia luiDimitrie Gusti

entru prima dat\, sistemul gustian este

examinat în toate articula]iile ideologice [i

filozofice, ca „sociologia militans” [i „[tiin]\ a

na]iunii” animat\ de un ideal etic.pactualitatea

AAnnttoonniioo MMoommoocc,, CCaappccaanneellee ppoolliittiicceeaallee ssoocciioollooggiieeii iinntteerrbbeelliiccee.. {{ccooaallaa

gguussttiiaann\\ îînnttrree ccaarrlliissmm [[ii lleeggiioonnaarriissmm,,pprreeffaa]]\\ ddee ZZoollttáánn RRoossttááss,, BBuuccuurree[[ttii,,EEddiittuurraa CCuurrtteeaa VVeecchhee,, 22001122,, 441166 pp..

14.......................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

„Nu este cu putin]\s\-]i alegi un do-meniu oricât deîngust [i de umbritdin istoria român\f\r\ s\ consta]i c\N. Iorga a trecut

pe acolo [i a tratat temaîn fundamentul ei.

Mult\ vreme istoricul urm\torva fi osândit s\ corecteze, s\sporeasc\ sintezele lui N. Iorga (deunde [i critica tehnic\!), pl\cereade a intra într-o p\dure virgin\ îiva fi refuzat\. Cunoa[terea aproapemonstruoas\ a istoriei universale[i române în cele mai mici detalii,direct de la izvoare, i-a îng\duitistoricului s\ improvizeze la cerere[i în timp scurt istorii par]iale:monografii de ora[e, de domnii,de familii, istorii de rela]ii, istoriabisericii, istoria armatei, istoriacomer]ului, istoria literaturii, istoriac\l\torilor str\ini, a tip\riturilor.{i acestea nu sunt simple îndreptare,sunt sinteze complexe, exhaustive,uneori disperant de am\nun]ite,egoiste în note pân\ a nu l\sa altuiabucuria unui adaos.”

Splendidul portret pe care i-lface G. C\linescu lui Nicolae Iorga,în Istoria literaturii române de laorigini pân\ în prezent, nu estedeloc encomiastic. F\r\ s\ facem,Doamne fere[te!, protocronism,ast\zi ne este mai limpede decâtîn 1941 c\ geniul lui Iorga a intuit,cu ani [i chiar decenii mai devreme,câteva dintre direc]iile noii istoriografii,ce va ap\rea în siajul [colii de laAnnales. {i nu prin observa]iifulgurante, ci prin cercet\ri ample.Istoria mentalit\]ilor sau istoriavie]ii cotidiene sunt categoricprezente, chiar dac\ f\r\ a ficonceptualizate formal, în cercet\rilelui Nicolae Iorga Istoria ]\rii princei mici (1921) sau Istoria comer]uluiromânesc (1925, precedat\, larândul ei, de amplul studiu din1906, Nego]ul [i me[te[ugurile întrecutul românesc). Istoria vie]iiprivate, deopotriv\ cu studiile degen, sunt [i ele inaugurate, înstudiul Via]a femeilor în trecutulromânesc, din 1910.

Vocabula „anticipare” nu estepotrivit\ aici, nu numai din cauzariscului de a c\dea în protocronism.Realitatea este c\ Iorga nu parea fi avut [i con[tiin]a nout\]iiteoretice a acestui tip de istoriografie:în orice caz, nu a revendicat-o, iarconstruc]iile sale se sprijin\ pe unalt e[afodaj de idei decât cele aleucenicilor lui Lucien Febvre [i Marc

Bloch. Nici dup\ apari]ia primelorstudii ale acestora, când savantulnostru înc\ frecventa cu oarecaresucces lumea academic\ parizian\,el nu a avut revela]ia unei convergen]eîntre mai vechile sale cercet\ri[i lucr\rile istoricilor de la Annales.Nu-i mai pu]in adev\rat c\ niciace[tia nu par a fi avut cuno[tin]\de lucr\rile lui Iorga. Aceste sinteze,îns\, r\mân ca atare [i, cel pu]inîn bibliografia româneasc\ amentalit\]ilor [i vie]ii private,ele joac\ func]ia despre care vorbeaC\linescu în portretul din care amcitat. Iorga a fost [i aici un precursor,ba înc\ unul care a tratat în detaliuaceste teme noi, iar cei care auvenit dup\ el au trebuit s\ porneasc\de la studiile sale, completându-lesau amendându-le, f\r\ a le putea,îns\, ignora.

Edi]ia pe care m\ preg\tesc s\o comentez aici vizeaz\ un volumde texte antologate de NicolaeIorga, cu scopul (declarat) de aservi drept material didactic pentru[colile de fete. Scrisori de femeieste, îns\, datorit\ intui]iilor luiIorga [i experien]ei în materieacumulate prin cercetarea din1910, mult mai mult decât o culegerede nara]iuni moralizatoare [ieducative, prin care savantul speras\ compenseze, b\nuiesc, influen]adevastatoare (considera el) amoravurilor moderne.

În fapt, avem de-a face cu oprim\ culegere de texte menite s\aprofundeze istoria vie]ii privatefeminine [i, de asemenea, s\ jalonezecu m\rturii incontestabile evolu]iastatutului femeii în societatearomâneasc\, din Evul Mediu [ipân\ în epoca modern\. Antologialui Nicolae Iorga nu impresioneaz\prin cantitate, c\ci savantul a operat

pe baza decupajului, ci prin perfectaarticulare istoric\ a textelor, ceilustreaz\ conving\tor etapeledevenirii con[tiin]ei de gen laromâni. Atât de clar a v\zut istoriculopera]iunea de „defri[are” a do-meniului studiilor de gen, încâtantologia sa con]ine [i un rafinamentla care cercet\torii în materie nuvor ajunge decât mult mai târziu.Savantul a ad\ugat celor 29 deepistole scrise de personaje feminine[i 5 scrisori trimise de b\rba]i unorfemei. Contrastul, de prisos s\precizez, nu face decât s\ ilumineze[i mai bine obiectul cercetat, careeste mentalul feminin. Cercet\rileulterioare, inclusiv cele actuale,pot categoric completa inventarullui Iorga, ad\ugând mult mai multetexte [i detaliind etapele istorice[i palierele mentalului avute învedere. Îns\, cum spunea acela[iG. C\linescu, scheletul e[afodajuluialc\tuit de savant va r\mâne înpicioare...

Din p\cate, prezenta edi]ie ac\r]ii este lamentabil\. La dreptvorbind, dac\ nu ar fi fost vorbadespre una dintre cele mai interesan-te ([i actuale) fa]ete ale enormeiopere iorghiste, nici nu a[ fi con-semnat-o aici. Nu îmi lipse[te, cred,curajul abord\rilor critice [i al ver-dictelor negative, îns\ realmenteprezenta edi]ie nu întrune[te nicim\car criteriile [tiin]ifice minimepentru a fi considerat\ o edi]ie.Pân\ [i introducerea ei în cadrulatât de substan]ialei, altminteri,colec]ii „Planeta Bucure[ti” estediscutabil\: Iorga n-a iubit Bucure[tii,Scrisori de femei nu ne spune marelucru despre spiritul femininbucure[tean, iar cei mai mul]idintre expeditoarele [i expeditoriicuprin[i aici nici nu sunt, defapt, bucure[teni.

Aparatul critic str\luce[te, cas\ folosesc un loc comun, prinabsen]\. Cititorul care deschide„edi]ia” din 2011 nu prime[te, dela anonimul editor (colofonul nuprecizeaz\ decât autorul prefe]ei),nici m\car o informa]ie liminar\:anul primei edi]ii. Suplinesc euaceast\ lacun\: Scrisori de femeia ap\rut în 1932, la Editura DatinaRomâneasc\ din V\lenii de Munte,[i nu a mai fost reeditat\, istoriogra-

fia comunist\ considerând-o,probabil, o oper\ secundar\.

Or, aparatul critic era esen]ialaici, ca la orice reeditare a uneic\r]i scrise de Nicolae Iorga. Savantulgândea în volute ample, dar aparatelesale critice sunt precare [i necesit\,la reeditare, o masiv\ revizuire[i completare, cum s-a [i întâmplat,de altfel, în cazul reedit\rilorsemnate, de-a lungul timpului, deM. Berza, Barbu Theodorescu oriValeriu [i Sanda Râpeanu. Totce a f\cut anonimul editor a fosts\ traduc\ plat câteva scrisori (înfrancez\, în original), s\ adauge23 de note notelor savantului,numerotându-le îns\ împreun\ cuacestea (!?), [i s\ „adapteze” textuldin 1932 la regulile ortograficeactuale. De prisos s\ spun c\adaptarea este amatoristic\ [i lipsit\de preocuparea de a actualiza scrisullui Iorga [i al semnatarelor scrisorilor,f\r\ a le [tirbi, îns\, particularit\]ilestilistice.

{i prefa]a este mult sub nivelulunei reedit\ri îndelung a[teptate.Autoarea, Silvia Colfescu, pare aignora cu des\vâr[ire studiile degen care s-au acumulat, între timp,în cultura noastr\, ca [i pe celevizând istoria vie]ii private la români.Astfel încât nu ne ofer\ decâtrezumate mai mult sau mai pu]ininspirate ale unor epistole antologate,pe o foarte sub]ire canava sociologic\,ce aspir\ (f\r\ succes) s\ trasezeun cadru al moderniz\rii societ\]iiromâne[ti. Cadru în care, evident,ar intra [i m\rturiile confesive dinvolumul antologat de Nicolae Iorga.

A[adar, avem de-a face cu une[ec editorial de propor]ii [i cu odemonstra]ie practic\ despre cumnu se face o edi]ie. Cum am maispus [i cu alte ocazii, în materiede editologie nu e suficient\ bu-n\voin]a. E necesar\ [i o particu-lar\ competen]\, în absen]a c\reiabunele inten]ii ne duc direct în iad.În cazul Scrisorilor de femei, iadulse traduce printr-o drastic\ limitarea utilit\]ii edi]iei.

P\cat, c\ci acest Iorga, intere-sat de spa]iul privat [i de istoriav\zut\ „prin cei mici” este ast\zimult mai actual decât autorul sin-tezelor megalitice, datate ideolo-gic [i informa]ional.

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012.......................................................................................................................................................................................................................................15

NNiiccoollaaee IIoorrggaa,, SSccrriissoorrii ddee ffeemmeeii,,pprreeffaa]]\\ ddee SSiillvviiaa CCoollffeessccuu,,

BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa VVrreemmeeaa,, 22001111,,110088 ppaagg..

cronica edi]i i lor de r\zvan voncu

Iorga, feminist

actualitatea

actualitatea

Dan BBaltariu. Textele dvs. sîntincoerente [i aberante, dar auun oarecare umor bizar pe caresper c\ îl premedita]i [i nu esterezultatul nescontat al unei în[iruirialeatorii de cuvinte. Sigur c\ ammai întîlnit, la suprareali[tii ironici,asemenea procedee, dar asta a fosttare demult. Ave]i unele formul\ristupefiante despre care nu [tiudac\ sînt „efecte speciale” sau eroride taste (de pild\ ân scris cu â,niciodat\ n o s\ mai curg\ scrisf\r\ cratim\ etc.). Reproduc unfragment: .iat o iat o (din nou f\r\cratime [i începînd fraza cu punct!)trecând pe lâng\ universitate pe/lâng\ fântân\ îi e greu [tiu c\ îie greu/ s\ [i (sic!) ascund\ coadaacest\ (sic!) trecere descris\/ defiecare artist cineast pietrele lucioase/apusul drept în fa]\ aerul pulverizat/în form\ de coad\ cu bietele salehalouri gazoase/ lila portocalii cuspinii de ambr\ ai perilor/ s\i floralicu banala auria neagra roza samoliciune/ inghinal\ iat o (sic!) dinpiatr\ fluid\ imediat dup\ ploaie.((pooeem ffeemeela ddeemn\ ccuu ccooad\ ff\r\veerteebree). Cîteva texte sînt în limbaenglez\, cu inven]ii lexicale [i osenin\ neru[inare: uet (?) alongthe corridor/ margau (?) with apencil/ trying to satisfy her but/finding out that had/ no dick forsuch a thight pussy. Dac\ reu[i]is\ v\ aduna]i min]ile acas\ [i s\ave]i acces la o minim\ coeren]\,mai trimite]i.

Andrei BBadea. Nu sînt releprozele dvs. Dup\-amiaza uneimu[te e mai interesant\ [i maiadunat\. Luptînd e prea lung\nu numai pentru o revist\ ci [ipentru cît î[i propune. O s\ studiezposibilitatea unei colabor\ri. Dac\mai ave]i texte lucrate, mai trimite]i.Nu v\ gr\bi]i peste m\sur\ cuscrisul, ca s\ nu rata]i. Ave]i, a[a,un fel de frenezie a scrisuluicare e [i bun\ [i rea, pentru c\poate duce la grafomanie.

Ion DDrago[. Sînte]i din Oradea[i a]i întîrziat s\ debuta]i din motivecare nu sînt clare pentru mine. V\reproduc ni[te texte, deocamdat\e tot ce pot face pentru dvs.Dac\ a]i adunat un volum, a[a cumb\nuiesc, e bine s\ ne consult\masupra sumarului [i s\ c\uta]iun editor.

Din ceasuri…de fum [i oasede inox ore se scufund\în [arpe numele t\u [i toate

se fac râuse pot inversadepinde cum prive[tilungimea veninul moartea

e s\ se r\t\ceasc\ însecretul aglomer\rilor urbane

[i dac\ a[ spune te iubescîn toate limbile pamântului[i-n toate orele n-ar fi destul

mai bine logodesc vântulcu frunzele creierului meu

Luna grea în v\rs\torDumnezeule roag\-te Tudac\ mai ai genunchi ...

în închisoare s\ te culci îmbr\cats\ dormi ca un trunchi de copact\iatîn propria coaj\sunt nop]i în care te vei gândi c\nu trebuie s\ scapi

frigul s\ ]i-l iei aliatnumai elte poate face s\ râzi sau s\ plângi[i totu[i dac\ po]i acoper\-]i genunchiivei avea nevoie de ei mai multdecâtde un pateu nu mai am

dintr-un extaz pe um\rul nop]iicineva a contestat ordinea durerilorcu ochii închi[i....

Cu aripi de lemn nu se lupt\eu nu sunt eu în fa]a oglinziiam aripi în spatele ei

cu siguran]\ am dou\ aripide lemn [i un clovndin plasticprin care voi putea min]itoat\ via]a sau propov\dui adev\rul

cine se na[te din lutîn lemn se fr\mânt\piatra o las de]inu]ilorf\r\ sens

cum f\r\nici o p\rere de r\uo scânteie aprindecopaci înflori]ipe z\pad\oase de lemnîmi fac semnars în oglind\

AA[[tteepptt îînn ccoonnttiinnuuaarree tteexxtteellee lliitteerraarree[[ii ooppiinniiiillee ddvvss.. llaa aaddrreessaa ee-mmaaiill::ppoossttaa..rroommlliitt@@ggmmaaiill..ccoomm

P\trunderea în uz aunor noi cuvinte – decele mai multe oriîmprumuturi din altelimbi – e un fenomenu[or de observat, bachiar unul care de

obicei provoac\ reac]ii deiritare [i de respingere.

Mult mai discret\ [i mai incert\este ie[irea din uz, treptata învechirea unor termeni. Chiar dup\ cenu mai sunt folosi]i, ace[tia r\mânîn texte [i în vocabularul pasiv almultor vorbitori, astfel c\ decretareaie[irii lor din circula]ie e o decizieriscant\. Asist\m totu[i, adesea,la învechirea accelerat\ a câte unuicuvânt [i putem verifica fenomenulnu numai prin frecven]a înregistr\rilordin internet, ci [i prin introspec]ie[i autoobserva]ie: câ]i dintre noi,de exemplu, (mai) folosesc, înconversa]ia curent\ sau în diverseexpuneri orale, cuvântul destoinic?

Cuvântul provine din slavon\[i este atestat înc\ din cele maivechi texte religioase (din secolulal XVI-lea). Dic]ionarele actuale(Noul dic]ionar universal, 2006;Dic]ionarul explicativ ilustrat, 2007,DEX 2009) nu indic\ procesul dearhaicizare a adjectivului. În DEX,se precizeaz\ sfera de aplica]ie acalific\rii („Despre oameni [i ac]iunilelor”) [i sunt explicate sensurile„vrednic, merituos”, „iste],îndemânatic”, „capabil; (...) competent”.Ultimul în]eles este pus în rela]iecu o construc]ie foarte rar\ în limbaactual\, în care adjectivul e urmatde un verb (destoinic s\ fac\,destoinic a face). În Dic]ionarullimbii române (DLR, Tomul I, parteaa 4-a, Litera D, 2006) sensul „demn,vrednic” apare ca învechit; nu lafel sunt considerate sensurile„priceput”, „apt, capabil”, „competent”etc. Exemplele din limba mai vecheilustreaz\ diferite posibilit\]i decombinare disp\rute între timp:„construirea, în beciuri, a unuicalorifer destoinic de a înc\lzi sala”(Alecsandri); „chez\[ie destoinic\”,„dovezi destoinice” (în texte juridice)etc.

Probabil c\ mul]i vorbitorirecunosc înc\ în destoinic un termende apreciere, de calificare pozitiv\.Pentru genera]iile care au traversatm\car în parte perioada regimuluicomunist, cuvântul se asociaz\difuz cu discursul propagandistic:adjectivul destoinic era un termenmen]inut artificial în uz în descrierileoficiale ale „omului nou”. Câtevaexemple din DLR ilustreaz\ acestuz: „foarte mul]i lucr\tori destoinici”

(Flac\ra, 1975); „mecanizatorii lors`nt mai destoinici” (Flac\ra, 1978).

C\utarea cu ajutorul motoruluiGoogle ne ofer\ câteva exemplede situa]ii în care se mai folose[teîn prezent termenul destoinic: înafara textelor religioase, acestaapare mai ales în presa local\, înarticole conven]ionale de elogierea celor disp\ru]i sau a autorit\]ilor:„fiu destoinic al plaiurilor m\t\s\rene”(gorjeanul.ro), „un primar destoinic”(monitoruldevalcea.ro); „Laud\unui primar destoinic” (crainou.ro).Alte utiliz\ri par mai curând ironice,parodice: „Cum s\ fii un t\tic lafel de destoinic precum Brad Pitt”(mediafax.ro); „dorel cel destoinic”(zarzarica.blogspot.com); „Intrareape strada Cerbului a fost blocat\de un «[ofer destoinic»” (prinbra-sov.com).

Foarte interesant\ e, în cazullui destoinic, diferen]a de uz dintreromâna din România [i cea dinRepublica Moldova. În textelemoldovene[ti, destoinic e destulde des folosit, de exemplu în discursulpolitic – „Lupu este destoinic s\fie pre[edinte” (politik.md); „Credc\ la func]ia de pre[edinte al Cur]iiSupreme de Justi]ie trebuie alescel mai destoinic candidat”(unimedia.info); „Statul [i societateamai au înc\ multe de f\cut pentrucrearea condi]iilor destoinice demunc\ [i via]\, salarii [i pensiidestoinice” (e-democracy.md) –sau în cel sportiv: „Am prestat unjoc destoinic, dar ne-a lipsitconcentra]ia” (moldfootball.com).{i mai surprinz\toare e apari]ialui destoinic ca adverb (ipostaz\extrem de rar\ în româna veche):„Sper s\ facem o figur\ bun\, s\reprezent\m destoinic Moldova”(moldfootball.com); „Aleksei Vorobiovva face tot posibilul s\ reprezintedestoinic Rusia la Eurovision”(romanian.ruvr.ru); „B\ie]ii auevoluat destoinic” (moldova.sports.md).Sensurile extinse [i posibilitateade combinare cu substantive abstractepot fi explicate atât prin conservareavalorilor lexicale din limba veche,cât [i prin influen]\ rus\.

În fine, exist\ texte a c\ror surs\nu e clar\ [i care ar putea fi pur [isimplu traduceri rizibile, imposibilesemantic în româna standard [i încare contextul modern contrasteaz\comic cu conota]iile învechiteale lui destoinic: „Casino Barcelona– cel mai destoinic joc în cazinou!”(casino-barcelona.net/ro); „Locuride munc\ destoinice europene”(labor-capital.org).


p\catele limbii de rodica zafiu

Destoinic

po[ta redac]ieide horia gârbea

Femelademn\ cucoad\ f\r\vertebre

actualitatea

Afl\m din cele dou\ volumede memorii (peste 900 depagini!) ce s-a întâmplat înacele vremuri cu autoarea,cu lumea ei, cu p\rin]ii, cuPascal Bentoiu, so]ul ei, marelecompozitor, cu p\rin]ii aces-

tuia, cu prietenii [i cu familiilelor, to]i lovi]i, într-un un fel saualtul, de noua istorie, to]i supu[itrecerii prin infern.

Ura de clas\ îi mobiliza împotriva lorpe persecutori, cum ace[tia o [i spuneauf\r\ ocoluri, cu naturale]e, cu lini[te. A[ase cuvenea s\ se întâmple [i nu altfel.Un episod din via]a de atunci a memorialisteine apare cu deosebire concludent. Modesta,insignifianta angajat\ a fabricii „Zorile”voia totu[i s\ schimbe slujba, c\ci era r\upl\tit\, lucrând acolo, tr\ia cu ai ei deazi pe mâine, mereu împrumutându-se.Aflase din „România liber\” c\ ziarulscosese la concurs un post de stenodactilograf\,ocupa]ie pe care o exercita [i la „Zorile”.Poate la ziar va fi mai bine, î[i zice, seduce la concurs [i, spre surprinderea ei,reu[e[te, chiar prima. Este trimis\ pentruangajare la cadre, la tovar\[ul Romancare, cînd ea intr\, tocmai îi cerceta dosarul,inevitabilul dosar. Ridicând capul din hârtiio întreb\ dac\ ea este, într-adev\r, cumscrie acolo, nora lui Aurelian Bentoiu,fostul ministru din timpul burgheziei. {idac\ este cum de crede c\ ar putea fiangajat\ la „România liber\”, al doilea ziaral partidului comunist. {i de ce vrea, laurma urmei, s\ se angajeze la ziar, dece a venit la concurs? Contrariat\ [i iritat\Annie Bentoiu îi spuse cumva patetic : -Pentru c\ mor de foame! R\spunsul [efuluide cadre veni prompt, înso]it de „un zâmbetu[or”, „despicând fiecare silab\”: - Asta[i vrem!

S-a în]eles, probabil, din ce am spuspân\ acum, c\ în dou\ mari direc]ii ac]ioneaz\în carte Annie Bentoiu: s\ reconstituietraseele proprii urmate în amintitul interval,ale sale [i ale celor apropia]i, asta pe deo parte, iar pe de alta s\ spun\ ce s-aîntâmplat, în acelea[i vremuri, în spa]iullarg social. Recurge, pentru prima ac]iune,la propria memorie, întâi de toate, la vechiînsemn\ri, ale sale sau ale lui Pascal, lace i-au povestit unii sau al]iidin familie sau dintre prieteni.Pentru cealalt\ ac]iune arela dispozi]ie colec]iile deziare [i alte documente f\cutepublice, dup\ cum, din nou,propriile amintiri [i ale altoradespre cum s-a tr\it atunci,despre evenimentele der\sunet, de la noi [i dinlume, despre [edin]e [icampanii, defil\ri, despreascensiunea [i c\derea unorlideri politici. În acest aldoilea plan, ]in s\ confirm,ca unul care [i eu am tr\itatunci, c\ memorialista e

peste tot la obiect în evalu\rile sale, înfelul cum judec\ istoria [i figurile eiemblematice, chiar dac\ uneori, literarvorbind, este discursiv\. Nu cedeaz\,oricum, locurilor comune de interpretareistoric\ [i mi s-a p\rut mai mult decâtbinevenit\, de pild\, reabilitarea unuiGheorghe T\t\rescu. Este de v\zut în omulacesta, din perspectiva memorialistei, unpersonaj tragic [i nu un prototip aloportunismului, astfel cum a fost taxatacordându-li-se credit unor cli[ee calomnioase,difuzate insistent [i cu abilitate.

În cel\lalt plan, al istoriei mici, acolounde apar o mul]ime de personaje care i-auumplut memorialistei via]a cotidian\, suntde urm\rit reu[itele ei cele mai mari.Mediile prin care a trecut, cum este celartistic, cel muzical îndeosebi, dar [i celal litera]ilor i-au fost familiare. Are harepic, [tie s\ pun\ în scen\, s\ introduc\replici, s\ dea via]\ unor prezen]e umane[i în primul rând sie[i care, cu toat\ discre]iade sine, este marele personaj-con[tiin]\al c\r]ii. Dar sunt [i personaje cu identitatepublic\ pe care, chiar dac\ le [tiai [i dinrelat\rile altora, î]i r\mân în minte a[acum Annie Bentoiu le-a reînviat epic. Iat\-l,pentru a exemplifica, pe Camil Petrescu,prietenul bun al familiei, ocrotitorul discretal acesteia în vremuri grele: „…Ce m-asurprins cu deosebire la el era vivacitatea,asociat\ cu delicate]ea fizic\. Mi[c\rile luirapide î]i sugerau uneori o pisic\, o veveri]\,o pas\re mic\. F\r\ îndoial\ c\ ar fi fostfoarte vexat de aceste termene de compara]ie,[tiindu-se – [i fiind cu adev\rat – un omcu mare succes la femei, care cu o statur\mai înalt\ ar fi fost chiar un b\rbat frumos.Aparatul auditiv pe care-l scotea ca s\vorbeasc\ [i-l ajusta imediat apoi, cas\-]i aud\ [i r\spunsul, d\dea conversa]iei,prin rapiditatea [i degajarea gestului,un mic aer de joc. Camil era unul dinoamenii care-[i manifestau cel mai constantcuriozitatea pentru fel de fel de lucruricare puteau s\ apar\ în conversa]ie : vroias\ [tie, s\ i se explice, s\ în]eleag\, îlinteresa orice. El însu[i istorisea cu [arm,celebra lui privire albastr\ era fermec\toare[i în acele prime d\]i am avut impresia c\fa]\ de noi încerca uneori s\ se scuze,

s\ explice colaborarea luicu noul regim. Nu era nimicde explicat”.

Voca]ia portretistic\ aautoarei îmi pare de ordinuleviden]ei [i cititorul se poateconvinge dând [i peste alteportrete, sugestive chiar[i dac\ numai schi]ate: allui Alexandru George, al luiNicu Horodniceanu, al luiMihail Andricu, al lui MihailJora, al lui Ion Dumitrescu.O carte-surpriz\, pentrumine cel pu]in, o construc]ienarativ\ cu dimensiuni [isuflu de fresc\.


„Cetatea Luminii”,revista cultural\scoas\ cu greu deprofesorul românD. Paulescu, stabilitîn Brazilia dup\r\zboi, ap\rea a-

tunci cînd orizontul politicse închisese complet, iarsperan]a disp\ruse: era în1954.

Poeziile pe care Paulescu reu[eas\ le ob]in\ de la autori exila]i sautr\ind înc\ în ]ar\, în exil intern,m\rturiseau deprimarea adînc\ ceîi cuprinsese pe to]i oamenii ata[a]iînc\ unei culturi normale. Versurilelui Vasile Posteuc\ sau Radu Gyrplîng pe ruinele unei patrii pierdute[i fac ecou altor versuri în aceea[itonalitate compuse de OctavianGoga sau de Vasile Militaru.

Dincolo de m\rturiile momentuluitragic pe care îl traversa România,exista în revista editat\ la São Paulo[i o vast\ sec]iune nea[teptat\:este vorba de cea [tiin]ific\. De cese chema revista „Cetatea Luminii”?Era aluzie la un trecut glorios. A[ac\ sec]iunea istoric\ [i etnografic\a publica]iei cuprindea paginiextrem de interesante isc\lite demari savan]i. Îi g\sim acolo peMircea Eliade (cu un studiu despreZamolxis), pe Grigore Nandri[ (cudate inedite despre culturabucovinean\), pe George Onciul(cu un studiu de sintez\ asupramuzicii populare române[ti înraport cu cea european\), în fine– pe Victor Buescu (cu o cercetareîn egal\ m\sur\ lingvistic\ [i istoric\despre etimologia numeluiSarmisegetuza). În român\, înportughez\ sau în francez\, partea[tiin]ific\ din Cetatea Luminiiap\rea surprinz\tor de consistent\.În acel moment revistele din]ar\ n-ar fi reu[it s\ ofere unasemenea florilegiu de cercetare[tiin]ific\ autentic\, obiectiv\ [ideta[at\.

O concluzie se impune: exilulromânesc num\ra mari savan]i [ioameni de art\, dar pu]ini poe]iexcep]ionali. De[i se bucura detotal\ libertate, pentru c\ nici oinstan]\ nu supraveghea literatura[i nu o cenzura, poezia româneasc\din exil r\mîne modest\ [i epigonic\.Presiunea altor limbi [i a altorciviliza]ii, la care exilatul trebuias\ se adapteze, desp\r]irea fizic\de ]ar\, resim]it\ ca o ran\ mereudeschis\, au f\cut ca poezia publicat\de românii expatria]i s\ nu ating\niciodat\ nivelul celei din România.

S\ nu uit\m nici de acea entitatemisterioas\ [i labil\ cu care naturaîl înzestreaz\ sau nu pe om [i carese nume[te talent; cît [i unde puneea pre]iosul har – nimeni nu poatedecide cu anticipa]ie. Putem doarconstata rezultatele. S-a întîmplatastfel ca, dup\ ultimul r\zboi, mariletalente poetice s\ r\mîn\ în România,nu în afara grani]elor ei.

În cîte exemplare va fi ap\rut„Cetatea Luminii” [i cîte din elese vor fi vîndut? Cîte accese dedisperare l-au încercat pe D. Paulescuv\zînd c\ eforturile lui nu ducnic\ieri [i c\ interesanta revist\nu intereseaz\ aproape pe nimeni?Bietul român ajuns în Brazilia atr\it probabil acelea[i sentimentecu miile de expatria]i din motivepolitice [i care, de-a lungul secolelorXIX [i XX, au pornit în aceea[iaventur\ a edit\rii de publica]ii înlimba matern\, cu speran]a c\ vorajuta la între]inerea unei fl\c\rigata s\ se sting\.

Perseverent, ursuz [i curajos,D. Paulescu a continuat toat\ via]aac]iunea început\ cu „CetateaLuminii”. Aunci cînd Brazilia s-aînzestrat cu o nou\ capital\, els-a mutat aici, militînd pentruhimera eliber\rii României decomunism. A înjghebat în ora[ulBrasilia chiar [i un centru culturalromânesc, înzestrat cu o bibliotec\ce se numea – cum altfel? – Satul.(Da, chiar a[a).

C\ speran]a moare ultima – o[tim dintotdeauna. Numai c\ adagiulare exemplific\ri dintre cele maiciudate. Dup\ ce a strigat în de[ertîn anul 1954, dup\ ce a ajuns,probabil, la convingerea c\ luptasepentru o cauz\ pierdut\, iat\ c\D. Paulescu a avut o mare [ans\,[ansa vie]ii lui. A tr\it, b\trîn [ibolnav, în noua capital\ – Brasilia,a tr\it strîmtorat, uitat, dar perfectlucid. A apucat îns\ anul 1989, aapucat s\ vad\ cum regimul politicdetestat s-a pr\bu[it în Estul Europeiîn doar cîteva luni de zile: ce trebuies\ fi sim]it în decembrie 1989un asemenea om? Fericirea [inefericirea extrem\ r\mîn greu deimaginat.

A putut spera, oricum, c\ [iîn ]ara lui dep\rtat\ s-ar putearidica în viitor o cetate a luminii[i c\ „Cetatea Luminii” din urm\cu o jum\tate de secol, revistascoas\ de el, nu se va fi pierdut înneant, din moment ce peste aniun necunoscut o va scoate la lumin\[i o va admira.

lecturi libere de gabriel dimisianu

O retraversare a infernului (II)

tropice sur`z\toare de mihai zamfir

Lumini [i umbre (final)

Am l\sat iarna s\ bân-tuie cu o vinov\]ie pejum\tate asumat\,pentru c\ drumul spree x p o z i ] i i p o a t e f iamânat [i ca un r\gazce era meritat pentru

[tergerea ambiguit\]ilor.

Dar, a[a cum se întâmpl\ înasemenea situa]ii de reflexivitatesui generis, m-am întors la maicomoda lectur\ a c\r]ilor, careau produs bucurie cândva. Printreele, iat\, o mic\ bijuterie, a luiSalvatore Settis, Furtuna interpretat\,tip\rit\ în române[te prin deceniulnou\ al secolului trecut, ar fi pututs\ prefa]eze o c\l\torie pe care oamân de ani buni, în aceast\ perioad\a anului, la Vene]ia, când are loccelebrul Carnaval al M\[tilor. Pentruc\ festivalul a avut loc, iar eu amrecitit cartea lui Settis, este ca [icând a[ fi fost acolo, dar nu întimpul de azi, ci cu patru secole înurm\, când tân\rul Giorgione erasteaua aflat\ în plin\ str\lucire aartei vene]iene. E o întâlnire dezile mari, în plin\ Rena[tere, cândtemele antichit\]ii se îmbr\]i[auaproape enigmatic cu ideile unuicre[tinism a toate st\pânitor, înmodernitatea cea mai timpurie aumanit\]ii. E aproape imposibil s\ni-l imagin\m pe tân\rul Giorgioneca fiind, printre altele, maestrullui Tizian, despre care [tim c\ amurit la adânci b\trâne]i, l\sândîn urm\ o oper\ uria[\. Întâmplareaface ca tot într-o lun\ februarie,nu cu mul]i ani în urm\, s\ fi v\zut,la Budapesta, într-o retrospectiv\renascentist\, un autoportret a luiGiorgione, unul dintre pu]inelel\sate de acesta, asupra c\roraspeciali[tii se pronun]\ ca fiindautentic. De o frumuse]e aproapeangelic\, pictorul se înf\]i[eaz\ pesine în zilele fericitei sale adolescen]e,rafinat\, totu[i, de o intelectualitatesubîn]eleas\.

Într-o carte pe care am citit-ode curând, Comunism [i postco-munism – eseu asupra modernit\]iitârzii, Claude Karnoouh, autorulei, referindu-se la perioada precizat\în titlu, îl citeaz\, pentru a-[iargumenta demonstra]ia, pe filozofulmaghiar Georg Lukács, care precizeaz\c\ este imposibil s\ despar]i operade art\ de comanditarul ei, fie elpersoan\ fizic\, institu]ie ori sistem

social. Am f\cut aceast\ precizarepentru c\, dincolo de parafrazeleestetice prin care a trecut [i vatrece arta, g\sim asem\n\ri izbitoareîn descrierea începuturilor modernit\]ii,despre care o serie de critici accept\ca fiind în timpul Rena[terii. Într-unasemenea context se a[az\ [iexisten]a lui Giorgione, iar carteaamintit\ la începutul acestui text,a lui Salvatore Settis, este unexerci]iu de arheologie cultural\,care descifreaz\ o epoc\ pe cât deluminoas\ pe atât de exploziv\.Cel pu]in dou\ lucr\ri, Furtuna[i Trei Filosofi, se preteaz\ uneidiscu]ii hermeneutice de acest fel.Via]a economic\ dar [i cea spiritual\,a Vene]iei acelor vremuri eradominat\ de câteva familii maride negustori, printre care le putemnumi pe cea a lui Gabriele Vendramin[i pe cea a lui Gasparo Contarini,care î[i disputa întâietatea îndiscu]iile intelectuale ale vremii.Este celebru, pentru acea vreme,Cenaclul de la Asolo, patronatde Caterina Cornaro, regina Ciprului,în care nu este greu s\ ne imagin\m,dup\ lectura c\r]ii lui Settis, c\erau puse în discu]ie subiectelec\r]ilor venite pe filiera Con-stantinopolului, ori pe cea dinregatul Spaniei, despre ideilefilosofice care agitaser\ antichitateagreac\, dar [i c\ arti[tii se dedau,în operele lor, la construireaunei imagistici ce trebuia interpretat\prin decriptarea unor sugestii venitepe acele direc]ii.

Trei filosofi ar fi prima lucrarea lui Giorgione care se supuneacestei reguli, cu subtile trimiterila Platon, prin înf\]i[area celor treipersonaje în fa]a unei grote, amintindvag de celebra scen\ a pe[terii,din care s-a alimentat întregulidealism estetic pân\ în zorii secoluluial XX-lea, când Nietzsche rea[eaz\,într-un alt context, primatul sim]urilor.Dar cei Trei Filosofi [i celelalteelemente aflate în peisajul lucr\riideclin\ interpretarea spre momentulna[terii lui Iisus, intuit\ prin calcule

astrofizice de cei trei Magi de laR\s\rit. {tim de acum, datorit\ luiSettis, dar [i a studiilor de pân\ lael, c\ arti[tii Vene]iei aceleia suntpersonaje complexe, trebuind s\fac\ fa]\ dezbaterilor din cercurileelitiste, c\ ei în[i[i caut\ solu]iipentru a[ezarea artei lor pe traseulîncorpor\rii ideatice contemporane.Noteaz\ Settis: „Plictiseala pentruun tablou religios care putea puneal\turi pe înv\]at de plebeul ignorant,este înl\turat\ astfel, atenuândsemnifica]ia [i în oarecare m\sur\profanând-o, cum arat\ mai binedecât orice folosirea unei luminaturale, pentru a ar\ta evenimentesupranaturale”. Este cazul, aici, alcelebrei Furtuni, în care personajelece pot fi trecute prin diverse ipostazemitice ori religioase, se reg\sescîntr-un cadru natural, amintinddeopotriv\ antichitatea, iar prinatmosfera br\zdat\ de fulger orealitate circumscris\ cotidianului.Spre sfâr[itul vie]ii sale, GabrieleVendramin las\ mo[tenire urma[ilorun inventar al lucr\rilor de art\,lucr\ri de pictur\ ori c\r]i de desene,dar [i obiecte care pot fi atribuiteantichit\]ii, cu porunca de a nufi înstr\inate niciodat\. Pe lâng\datele reale, care au putut fiidentificate din documentele vremii,peste biografia lui Giorgione s-aa[ezat [i legenda. Se [tie c\ a muritla 33 de ani din cauza unei epidemiide cium\, care a bântuit Vene]iape la 1510, iar legenda spune c\s-ar fi putut salva de la aceast\moarte dac\ nu ar fi r\mas în ora[s\-[i îngrijeasc\ iubita, atins\ deflagelul ciumei, femeie, de altfel,m\ritat\, dar p\r\sit\ de ai s\i.Este uluitor îns\ câte semnale atrimis Giorgione înspre modernitate.

Am putea numi cel pu]in dou\lucr\ri din care au fost preluateteme de c\tre urma[i [i, la pesteaproape 300 de ani, au fost însu[iteîn manier\ critic\ de c\tre deschiz\toriiartei moderne. Este cazul aici s\amintim Concertul câmpenesc, olucrare despre care speciali[tii

spun c\ a fost numai schi]at\ deGiorgione [i definitivat\ de Tizian,pe care o putem u[or identifica,de ce nu, ca fiind sursa Dejunuluipe iarb\ al lui Monet. {i, dac\ artrebui s\ punem în aceast\ configura]ie[i arta româneasc\, l-am numi pecontemporanul Francisc Chiuariu,care trateaz\ subiectul într-omanier\ postmodernist\, dândpersonajelor din tablou chipul unorlideri politici din actualitate. Ca unfapt anecdotic, Concertul câmpenesc,aflat ast\zi la Luvru, a trecutprin mai multe cabinete [i colec]iicelebre, cum ar fi cel al Isabelleid’Este ori al lui Ludovic al XIV lea.În colec]ia Muzeului din Dresdase afl\ o alt\ lucrare celebr\, intitulat\Venus dormind, într-o postur\ce va fi preluat\ ulterior de Tiziancare realizeaz\ nu mai pu]in celebraVenus din Urbino. Asupra acestuipasaj, va reveni pe la 1864 Manet,care va elabora lucrarea Olympiace va face epoc\.

Într-o carte despre începuturilemodernit\]ii, criticul [i istoriculde art\ Coriolan Babe]i descriemomentul Venus din Urbino, f\r\s\ fac\ îns\ referire la cealalt\Venus, a lui Giorgione, ca începutulpicturii moderne, când prezen]ape pânz\ a femeii se cere imperiosremarcat\, despov\rat\ de toatesemnifica]iile mitologice ori religioase.În fapt, în acest registru evolueaz\[i discursul lui Manet din Olympia,introducându-l în cadru pe musafirula[teptat, b\rbatul, r\t\cit, iat\,prin meandrele istoriei [i ale mantiilorgândirii religioase ori mitice, alediscursului simbolic asupra unuisens mereu c\utat, dar [i evitat înegal\ m\sur\, repudiat de multeori sau acceptat cu îng\duin]\.Giorgione r\mâne, îns\, în istorieca înnoitor, el elibereaz\ culoareade sub teroarea desenului, de lael încoace arta arat\ altfel. Artistulcontemporan, panicat c\ nu se maipoate reg\si într-un centru deiradiere estetic\, pulverizat depresiunea experimentelor, obsedats\ scape de tirania déjà-vu-ului,pare mai pu]in dispus s\ acceptec\ arta nu s-a încheiat. Pornind dela exemplaritatea cazului Giorgioneg\sim echivalentul unui r\spuns,fructificat într-o anecdot\ cu tâlc.Ea spune c\, plecat la vân\toare,pentru mai multe zile, împreun\cu o parte din curtea sa, regele afost nevoit s\ se întoarc\ din drumdin cauza unei furtuni. Ajuns acas\g\se[te la palat un bairam monstruos,organizat de servitori. Pe locul s\u,din capul mesei, se afla clovnul,iar regele s-a poftit singur la mas\pe unicul scaun r\mas liber. Celdin capul mesei i-a oferit alarmatscaunul care i se cuvenea de drept.La aceast\ invita]ie, r\spunsulregelui a fost prompt: capul meseieste acolo unde stau eu.

_______SSaallvvaattoorree SSeettttiiss,, „„FFuurrttuunnaa”” iinntteerrpprreettaa-

tt\\,, ttrraadduucceerree ddee FFlloorriinn CChhiirrii]]eessccuu,,BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa MMeerriiddiiaannee,, 11998822..

cartea de art\ de petre t\n\soaica

Un punct al modernit\]ii


arte

eodat\, avem sub stratul de construit\ indiferen]\ profesional motivat\ un reflex

utopist, o form\ de bovarism ideologic, o sensibilitate care a ]inut mult timp trena

comunismului v\zut ca o form\ de frumoas\ rebeliune, ca un fel de revolu]ie

cultural-politic\, ca pe un impuls dat idealurilor de schimbare a umanit\]ii.

Pu]ine filme ilustreaz\atât de bine ideea deR\zboi Rece (ColdWar) ca filmul suede-zului Thomas Alfred-son, care mi-a amintitde Gruparea Baader-

Meinhof (2008) al lui UliEdel, chiar dac\ subiectulultimului este terorismulextremei stângi [i nu spionajulpropriu-zis.

Aceea[i atmosfer\ de anii ’70,acela[i gust de cenu[\ [i o]el încerul gurii. Cenu[iul decorurilordin filmul lui Alfredson se înso]e[tecu o atmosfer\ pluvial\, sumbr\,cu o r\ceal\ pe care o accentueaz\trenciurile posomorâte ale anilor’70 preluate parc\ din filmele noirale lui Jean-Pierre Melville, pentruc\ ce altceva este George Smiley(Gary Oldman) decât un „samurai”al R\zboiului Rece, a[teptândr\bd\tor momentul ultimei mut\ri.Senza]ia de frig te urm\re[te totfilmul, chiar [i atunci când ac]iunease mut\ undeva în Budapesta sauBerlin [i nu în Londra, unde plou\sistematic. Regizorul imprim\inten]ionat filmului s\u un caracterretro, atmosfera dubleaz\ fiecareîntâlnire, fiecare discu]ie ca [i cumfiecare pion al unui joc invizibil deputere [i-ar ]ine discursul în ploaie.To]i ace[ti oameni din umbr\,regina, pionul, nebunul etc., constituiepiesele unui joc de [ah, implicit alunui mind game pe care metafora[ahului îl preia, a[a c\ filmul nuofer\ decât rar ocazia de a scoatepistolul [i, chiar [i atunci, personajeleo fac cu aerul c\ nicio clip\ nuau contat acele calit\]i care fac dinJames Bond un redutabil atlet [idin Bourne un soldat universal.Dimpotriv\, to]i ace[ti spioni au oaparen]\ de burghezi obosi]icare-[i danseaz\ cumin]i nevestele,î[i omoar\ timpul la o canast\ saula un bridge, î[i semneaz\ condica[i î[i ron]\ie pensia în luminatulbure a crepusculului, vida]ide afecte, cu amintiri îndep\rtate[i regrete mumificate.

Filmul lui Thomas Alfredsonaccentueaz\ deeroizarea unei casteconcomintent cu surprinderea unuideclin accentuat al fo[tilor spionide prim rang secera]i nu pe câmpulde lupt\, ci de formalit\]ile birocraticeale unui aparat pr\fuit [i ineficient,cel al Angliei postbelice, postocoloniale.Cruciada identific\rii unei cârti]eîn chiar inima serviciului de informa]ii

britanic are ceva parc\ desuet [itardiv – de[i ac]iunea filmului esteplasat\ în 1973 –, [i aduce în scen\un „pensionar”, pe George Smiley,c\ruia Gary Oldman îi împrumut\o fa]\ de [obolan op\rit în ale c\ruipriviri sclipesc vii scânteile uneiinteligen]e neadormite. Reuniuneadeciden]ilor, a celor puternici,precum Bill Haydon (Colin Firth),Ricki Tarr (Tom Hardy), Ryp Bland(Ciaran Hinds) etc., nu are aparentnimic spectaculos. Figurile poart\amprenta secretului [i a unei oboselicronice, figuri cianate, consumateparc\ din interior, cu ceva scâlciat,marcate de ambi]ii râncede [i deumbre vechi. Regizorul suedezred\ acel amestec unic de puteresilit\ la discre]ie, ]inut\ sub presiune,o putere a secretului despre cel\lalt,secret care, în definitiv, poate fidoar o simpl\ marot\. Agentulsovietic care poart\ numele deKarla continu\ s\-[i dispute meciulpeste ani, pentru c\, nu-i a[a,partidele serioase dureaz\ o via]\.Regizorul nu ne face accesibiltot acest univers al penumbrei,înso]im o vreme universul „Circului”,spionajul britanic, pân\ când nefamiliariz\m pu]in cu jargonul, cumediul func]ion\resc. Discu]iilenu ofer\ decât par]ial explica]ii,ac]iunea apare astfel cam încâlcit\,f\cut\ din racursiuri nostalgice,pânde [i a[tept\ri. Spionajul ofer\o ra]iune de a fi tr\d\rii, iar ceeace apare tulbur\tor este tocmaiprezen]a tr\d\torului în nucleulcel mai restrâns, în cercul cel maiintim. Nu-i voi divulga numelepentru cei care nu au v\zut înc\filmul, dar m\ voi opri la una dintremotiva]iile lui în momentul în careeste deconspirat. Întrebarea oputem b\nui, ea nici nu este rostit\,r\spunsul vine la o întrebarenerostit\. Ce anume îl transform\pe unul dintre cei mai adânc implica]i„solda]i” s\-[i tr\deze ]ara [i s\aleag\ tab\ra opus\, [i nu oricare,tab\ra comunist\? Motiva]ia tr\-d\torului este una „estetic\”,comunismul pare s\ fi conservattoate acele idealuri, acele virtu]ipe care capitalismul le-a mercanti-lizat. Deodat\, avem sub stratulde construit\ indiferen]\ profesionalmotivat\ un reflex utopist, o form\de bovarism ideologic, o sensibili-tate care a ]inut mult timp trenacomunismului v\zut ca o form\ defrumoas\ rebeliune, ca un fel derevolu]ie cultural-politic\, ca peun impuls dat idealurilor de schim-bare a umanit\]ii. Nu este singurulafect pus în joc de ace[ti mae[triai schimburilor de ture, dar estesingurul ata[ament ideologic.

Nimic glorios nu înso]e[te acestjoc de-a v-a]i ascunselea, poatedoar sentimentul c\ în afara acestuijoc nu mai exist\ nimic. Totul s-aalienat atât de mult, încât singuramodalitate de a vie]ui înseamn\s\ continui pân\ la cap\t partidaînceput\, unde fiecare pies\ petabl\ î[i are rostul ei [i timpul ei

pentru a fi sacrificat\ pentru ultimamutare, cea care d\ [ah-mat chiar[i peste decenii unui adversar careare printre atâtea virtu]i cel pu]inuna care merit\ salutat\: r\bdarea.În rest, putem vedea acest joc des-f\[urat între cei tineri, puternici

[i dornici de afirmare, precumPeter Guillam (Benedict Cumber-batch), [i cei din care, în urma unuie[ec, precum în cazul lui JimPrideaux (Mark Strong), nu amai r\mas decât o cochilie goal\bântuit\ de ecouri.

arte


cronica filmului de angelo mitchievici

{ah-MatRegia: Thomas Alfredson. Cu:Gary Oldman, Colin Firth, TomHardy. Genul filmului: Thriller.Durata: 127 minute. Premieraîn România: 03.02.2012. Produsde: Studio Canal. Distribuit înRomânia de: Ro Image 2000,Program4Media.

Un spion care [tia preamulte(Tinker Tailor SoldierSpy, 2012)

d

proiectul lui Mihail Trifan este s\ arate c\ po]i

crea în afara ideii de proiect. Acesta este sus]inut

doar de un filon narativ minimal, a c\rui unic\

motiva]ie este aceea de a-i stimula creativitatea.

N\scut în anul 1946,la Caracal, Mihail Tri-f a n ( M i k y ) a f o s t ,pân\ la cea mai re-cent\ expozi]ie a sa,deschis\ la galeriabucure[tean\ C\mi-

nul Artei, parter, o prezen]\mai curând discret\ pe scenaartistic\ na]ional\.

Fiind legat suflete[te de Craiova,a considerat c\ acesta este loculunde trebuie s\-[i exprime cuadev\rat m\sura, iar cele câteva„evad\ri” la Bucure[ti, Vâlcea sauOradea, sunt aproape insesizabileîntr-un parcurs artistic de pestepatru decenii.

Absolvent al Institutului de ArtePlastice „N. Grigorescu” din Bucure[ti,promo]ia 1971, la clasa profesoruluiOctav Anghelu]\, Mihail Trifan î[iîncepe [i î[i sfâr[e[te destinul s\ude profesor la catedra de pictur\a Liceului de Art\ din Craiova.Activitatea sa didactic\ ar necesitaun material separat, unde ar trebuis\ depun\ m\rturie fo[tii s\i elevi,azi nume importante ale arteinoastre contemporane care, pentrua-l cita pe unul dintre ei, îl consider\un adev\rat „ monstru sacru”.

În ceea ce prive[te traseuls\u artistic, fiecare nou\ manifestarevine s\ îi întregeasc\ voca]ia [i s\îi confirme valoarea. Înc\ de ladebut s-a manifestat în zona picturii,

zon\ pe care a frecventat-o timpde peste dou\ decenii [i, cu inter-miten]e, pân\ azi. Discursul plasticeste concentrat cu prec\dere pelatura cromatic\, pendulând întreun fovism liber interpretat [i unneoexpresionism relaxat, cu izmediteranean. Compozi]ii simple,nestudiate, izvorâte mai mult din-tr-o ampl\ frecventare a subiectelor(nud, peisaj, în majoritate), servescdrept pretext unui gestualisminstinctiv, cu care artistul compunemateria pictural\. El î[i concentreaz\aten]ia asupra întregii suprafe]e,oferindu-[i cu generozitate privilegiulunei pensula]ii puternice ce suport\numeroase reveniri, unde gestulde]ine [i rol catalizator de energie.Pictura este perceput\ ca o viziuneumoral\, eliberatoare, izvorât\dintr-un complex de st\ri [i senza]iice trebuie materializate.

Într-o perioad\ destul de „loc-vace” [i mai ales strident\, în carevarii mimetisme mai mult î[i afirm\decât î[i g\sesc cu adev\rat locul,Mihail Trifan ne propune coeren]aunei gândiri artistice solide izvorâtedintr-o continu\ [i profund\ cercetarenu doar a universului real ci [i acelui artistic. Voluptatea cercet\riidevine for]a motrice a acestor con-struc]ii, spectaculoase în diversitatealor, care se autoregenereaz\ de laun eveniment la altul, creând sen-

za]ia de prospe]ime. Precum înpictur\, artistul î[i testeaz\, de anibuni, capacitatea de a investigazone cât mai diverse ale expresieivizuale, nu din dorin]a de a distrugelimbajul ci pentru a-[i defini cuacurate]e [i sinceritate universuls\u interior, aspira]ia pentru undiscurs cât mai complet, ceea cedenot\ o exemplar\ libertate [iimplicit o bucurie inocent\ a jocului.În trecerea la noile forme de expresievizual\, comportamentul artisticnu sufer\ nici o modificare de fond.El opereaz\ cu o maxim\ dexteritateîn toate limbajele consacratedomeniului. De aceea, privit înlogica sa interioar\, parcursul esteîntotdeauna unul integrator, înpofida unor schimb\ri de ton,aparent radicale.

Ca [i în manifest\rile precedente:Dialog, Aventurile lui Telemah,Înmormântarea lui Pazvante, Mireasam\sc\rici, în actuala expozi]ie,Picto-obiecte [i colaje, artistulporne[te aparent de la un fundalepic, pe care îl dezvolt\ în variiforme vizuale: obiect, instala]ie,colaj, pictur\, performance. Înrealitate, proiectul lui Mihail Trifaneste s\ arate c\ po]i crea în afaraideii de proiect. Acesta este sus]inutdoar de un filon narativ minimal,a c\rui unic\ motiva]ie este aceeade a-i stimula creativitatea. Astfel,valen]a principal\ a „pove[tii” estede catalizator al unor experien]eartistice care, prin substan]a lorintim\, prin personalitatea pe careo eman\, apar]in mai curând orgoliilorde tip avangardist decât uneiauctorialit\]i de expresie post-modern\. El î[i construie[te

spectacolele în afara oric\reipremedit\ri, având drept unic gândo cât mai fidel\ reprezentare apropriei identit\]i, în ideea c\ artanu este subordonat\ nici unui scopexterior, ci ea este, indiferent deforma sub care se manifest\, expresiaunei tr\iri intense [i neintermediate.

Este profund [i deosebit deinteresant rezultatul acestei zbateridramatice între actualitatea expresiei[i dragostea pentru pictur\, pecare o consider forma suprem\ delibertate a fiin]ei sale. Întâmpl\rileartistice, obiectele pictate, colajelesunt de fapt un suport c\ruiaregizorul, fascinat de mirajulpropriului scenariu, le confer\ unstatut eminamente estetic înmaterializarea st\rilor, sentimentelor,a gândirii sale plastice. Toatelucr\rile respir\ nealterat for]aangajamentului fa]\ de culoare.Fiecare dintre obiectele, colajelepe care ni le propune acum suntpiese care îl ajut\ s\ î[i precizezereperele stilistice, acelea ale unuinou metabolism structurat peactualitate, dar mai ales pe valoriletradi]iei picturale.

Întregul s\u parcurs ne relev\elogiul materiei colorate [i al gustuluipentru Baroc – stil pe care îl consideridentificator pentru arta lui MihailTrifan, indiferent de forma vizual\în care se manifest\. Prezentaexpozi]ie întrege[te o etap\ dec\ut\ri în direc]ia limpezirii unuiconcept de picturalitate dar [i demanualitate care cred c\ îl indi-vidualizeaz\, atât stilistic cât [iideatic, în peisajul artei noastrecontemporane.

CC\\tt\\lliinn DDaavviiddeessccuu

Mihail Trifan, bucuria inocent\ a jocului

arte

20......................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012

p

ilke este pentru Celan poetul preferat din tinere]e. Ei au în comun faptul c\

provin de la periferia germanit\]ii – unul din Praga (asemeni lui Kafka, un

alt mare model literar al lui Celan), cel\lalt din Cern\u]i, dou\ imense

centre de cultur\ aflate ast\zi la hotarele unor vaste spa]ii slave.rP

e blogul s\u, Républiquedes livres, Pierre Assoulinea consacrat de curând ocronic\ volumului de co-responden]\ Paul Ce-lan–Ingeborg Bachmann,recent publicat de Editura

Seuils.

În afar\ de titlu, care dup\ p\rereamea este pu]in for]at (s\ nu uit\mc\ cei doi poe]i s-au desp\r]it!), cronicalui Assouline este str\lucit\. În încheiereacomentariului, el semnaleaz\ publicareaîn Revue de Belles-Lettres (Genève,2010, n° 1-2, pag. 260-287) a uneicuriozit\]i: un poem abandonat, numitWalliser Elegie (Elegie valaisan\) [idatat 1 aprilie 1961, destinat s\ fac\parte dintr-unul din cele mai frumoasevolume ale lui Celan, La Rose depersonne (Die Niemandsrose).

Întrucât printre redactorii revisteiam g\sit o persoan\ interesat\ depoem [i eficient\, pe Marion Graf, i-ampropus publicarea acestei curiozit\]iîn traducere francez\. La vremea aceea,ea mi-a cerut [i un articol despre Celan[i cantonul Valais, care pân\ laurm\ nu a mai fost publicat. Iat\-l:

Cum se face c\, atunci când vibreaz\, inima noastr\ are atâta nevoieca întregul cer îndep\rtats-o îndemne la echilibru.

Rainer Maria Rilke, Cer valaisan

Pe 21 decembrie 1965, Gisèle Celan-Lestrange î[i face bagajele. A doua zi,va p\r\si Parisul pentru câteva zile devacan]\ al\turi de fiul ei de zece ani,la Montana. Înainte de plecare, îi scriecâteva rânduri so]ului ei, Paul Celan,internat în clinica de psihiatrie de laChâteau de Suresnes. Nefericitul poetnu se simte deloc bine. Cu o lun\înainte, într-o criz\ de delir, a încercats-o omoare cu un cu]it. „Nu-]i pierdesperan]a, îi scrie ea, po]i înc\ s\-]irevii, dar trebuie s\ accep]i ajutorulmedical.” Într-o scrisoare din 28decembrie, dup\ ve[tile despre starealui de s\n\tate [i ur\rile pentru noulan, el adaug\ în post-scriptum: „}i-aduciaminte de caietele groase, liniate,cu copert\ albastr\ pe care le cump\ramla Montana? Ai putea s\ mai cumpericâteva?”

Turismul [i caietele liniate cu copert\albastr\ sunt semnele materiale aleleg\turii lui Paul Celan (Cern\u]i 1920– Paris 1970) cu acel Valais al c\ruinume îl va folosi în titlul unui poemr\mas inedit în limba german\ pân\în 1997 [i tradus ast\zi în limba francez\.În vara lui 1957, î[i petrece vacan]aal\turi de familie la Verbier. În Valaisnu va reveni decât în decembrie 1960,în vacan]a de Cr\ciun, la Montana,înconjurat de amintirea lui Rilke, carea tr\it mul]i ani în acea zon\ [i afost apoi înmormântat în fa]a bisericiidin Rarogne. Cum familia Celan a fostmul]umit\ de sejur, a revenit acolo în1961, în vacan]ele de Pa[ti [i de Cr\ciun.Poetul î[i mai petrece vacan]a deCr\ciun la Montana [i în 1963, înso]itdoar de fiul s\u, apoi va pierde contactulcu cantonul Valais, dar nu [i cu Elve]ia.

Paul Celan avea puternice leg\turicu Geneva, unde a c\l\torit de maimulte ori, la sfâr[itul anilor ’50, pentrua lucra ca traduc\tor la Biroul Interna]ionalal Muncii. Acolo l-a cunoscut pe JeanStarobinski, c\ruia i-a cerut de maimulte ori sfatul în leg\tur\ cu problemelelui de s\n\tate, pentru c\, în afar\ denumeroasele sale activit\]i din domeniulliteraturii [i istoriei ideilor, Starobinskieste medic, iar în 1962 a sus]inut otez\ despre istoria trat\rii melancoliei.Totu[i, cea mai important\ figur\genevez\ care figureaz\ printrecuno[tin]ele lui Celan r\mâne BernardBöchenstein, profesor de limba german\la Universitate [i partenerul s\u decoresponden]\ din 1962 pân\ la moarte.La Neuchâtel, îl viziteaz\ de mai multeori pe Friedrich Dürrenmatt. În Zürichle d\ întâlnire tuturor prietenilor s\idin diverse col]uri ale lumii. {i dac\ad\ug\m sejururile în Engadine (1959)[i în Tessin (1967), putem avea oimagine destul de complet\ desprecât de bine cuno[tea Celan Elve]ia.Exist\ câteva dovezi [i în opera lui:o poveste, Gespräch im Gebirge, scris\în urma unei întâlniri ratate cu Th.Adorno, la Sils-Maria (1959), [i poemeprecum: Zürich, Zum Storchen, scrisîn mai 1960, cu ocazia primei lui întâlniricu Nelly Sachs, Oberhalb Neuenburgs,dedicat lui Lotti [i lui Friedrich Dürrenmattdup\ o scurt\ vizit\ la Neuchâtel înseptembrie 1964, [i, bineîn]eles, celedou\ versiuni din Walliser Elegie.

Paul Celan începe s\ scrie Elegiavalaisan\ pe 1 aprilie 1961 la Montana,unde-[i petrecea vacan]a de Pa[ti. Otermin\ de scris pe 25 ianuarie 1962,dup\ un nou sejur la Montana, învacan]a de Cr\ciun. În cel mai buncaz, putem spune c\ nu se simte bine,tulburat de întors\tura pe care o iao campanie de def\imare lansat\împotriva lui de Claire Goll, v\duvapoetului Yvan Goll (1891–1950),sub acuza]ia c\ Celan ar fi plagiat uneleopere ale so]ului s\u. Afacerea dureaz\din 1956, dar în mai 1960 ia o asemeneaamploare, încât Celan va fi, începândde-atunci [i pân\ la moarte, devastatde aceast\ campanie calomniatoare.{ocul este atât de puternic, încât îlface s\-[i piard\ echilibrul psihic [i s\cad\ într-o melancolie din care nu-[iva mai reveni niciodat\ cu adev\rat.În plus, a suferit mult [i din cauza adou\ drame personale. În vara lui1960, a reu[it în sfâr[it s\ se întâlneasc\,la Zürich, cu Nelly Sachs (Nobelulpentru Literatur\, 1966), cu carecoresponda de mul]i ani. Evreic\ stabilit\la Berlin [i apoi exilat\ la Stockholmîncepând din 1940, aceasta face pentruprima dat\ o c\l\torie în afara Suediei,

încheiat\ cu un scurt sejur parizianacas\ la familia Celan. Dup\ întoarcereala Stockholm, face o criz\ care-i punevia]a în pericol. La începutul luniiseptembrie, Celan î[i viziteaz\ prietenabolnav\, dar ea nu-l recunoa[te. Unan mai târziu, în noiembrie 1961,pe când poemul s\u e înc\ în lucru,afl\ despre sinuciderea Liei Fingerhut,tân\ra de care s-a îndr\gostit în 1947,când [i-au petrecut vacan]a de Pa[ti,împreun\ cu ni[te prieteni, în Carpa]i,în apropiere de Kronstadt (Bra[ov).

Alegerea unei specii poetice caelegia – „poem liric care exprim\ olamenta]ie dureroas\, sentimente demelancolie”, spune dic]ionarul Robert– este cu atât mai pu]in surprinz\toarecu cât Celan e marcat, la acel începutde prim\var\, de amprenta l\sat\ înregiune de Rilke: micul castel dinMuzot, între Montana [i Sierre,unde [i-a reg\sit for]a [i inspira]iapentru a-[i termina Elegiile duineze.{i, mai ales, mormântul poetului, dinRarogne. Un pelerinaj la acest mormântnu poate s\ nu fie impresionant, chiar[i pentru cineva care nu are sensibilitateaunui Paul Celan. Din vechiul burg urc\un drumeag spre un promontoriustâncos unde se înal]\ o fort\rea]\medieval\; la începutul sec. al XVI-lea,una dintre cl\dirile ei a fost transformat\în biseric\. Trecând prin fa]a cavouluirezervat familiei von Roten, st\pâniilocului, vizitatorul este condus în modnatural c\tre fa]ada sudic\ a bisericii,unde, izolat de restul cimitirului, seg\se[te mormântul lui Rilke, orientatc\tre o câmpie a Rinului foarte îngust\în acel loc. Dup\ un moment dereculegere [i de mirare în fa]a sibiliniculuiepitaf Rose, oh reiner Widerspruch,Lust,/ Niemandes Schlaf zu sein untersoviel Lidern…, el nu poate decât s\se îndrepte spre porticul bisericii [i,odat\ ce trece pragul, s\ r\mân\înm\rmurit în fa]a extraordinareiJudec\]i de apoi pictate în 1512 deHans Rinischer, epigon local al luiAlbrecht Dürer. Ca s\-[i alunge dinminte imaginea diavolilor monstruo[iîmpingând în infern c\ru]ele cu p\c\to[i,va trece din nou pe lâng\ mormântulpoetului [i, înseninat de nalbele care-lîmpodobesc, va coborî dealul cu ou[oar\ melancolie în suflet, dar împ\cat.

Rilke este pentru Celan poetulpreferat din tinere]e. Ei au în comunfaptul c\ provin de la periferia germanit\]ii– unul din Praga (asemeni lui Kafka,un alt mare model literar al lui Celan),cel\lalt din Cern\u]i, dou\ imensecentre de cultur\ aflate ast\zi la hotareleunor vaste spa]ii slave. Dincolo deamintirea reînviat\ a unei mari fraternit\]ipoetice, stimulat de Rarogne, a[a cum

o arat\ finalurile celor dou\ versiuniale Elegiei valaisiene, Celan începe s\viseze, lamentându-se, la tinere]ealui (vacan]a de Pa[ti [i cea de var\ din1947, petrecute în România) [i laîndep\rtatele lui afinit\]i (OssipMandelstam, fratele lui întru poezie,[i întinsa Rusie). Nu exist\ nici ocontradic]ie între ace[ti poli de reflec]ie,din contr\, sunt uni]i de Marea Neagr\cea cu luciri de taiga. N\scut în Bucovina,pe vremea aceea teritoriu românesc,este obligat, în urma r\zboiului [i as\lb\ticiei naziste, s\ plece la Bucure[ti:de]ine cet\]enie român\, de[i nu simtec\ România e ]ara lui. Timp de doi ani,din 1945 pân\ în 1947, lucreaz\ la oeditur\ înfiin]at\ de ocupantul sovietic,Cartea Rus\, destinat\ s\ fie mijlocde propagand\, dar [i s\ difuzeze mariautori (între altele, îl traduce în român\pe Lermontov). Frecventeaz\ activulcerc suprarealist din Bucure[ti, darî[i concentreaz\ aten]ia mai ales pentrua g\si posibilitatea de a fugi în Occident,pentru c\, de[i simpatizant alcomunismului, în Bucovina a în]elesfoarte bine realitatea sovietic\ [iantisemitismul s\u.

Pe fondul unei evoc\ri a nefericiriicondi]iei de evreu care marcheaz\întreaga sa oper\, Elegia valaisan\trimite mai degrab\ spre Est [i spreRomânia. Din Carpa]i pân\ în Dobrogea[i la Marea Neagr\, amintirile seprecipit\, în num\r mare, în memoriapoetului. Al\turi de un omagiu adusîn treac\t revolu]ionarului CristianRakovski (1873–1941), care, în varaanului 1913, l-a g\zduit pe prietenuls\u Trotski în locuin]a sa din Mangalia,ora[ul unde Celan a poposit în 1947.

Dar Valais? Spre deosebire depoemele lui Rilke, aici este o prezen]\discret\. Care ilumineaz\.

GGéérraarrdd DDeellaallooyyeeTraducere dde

MMaarriieevvaa IIoonneessccuuSSuurrssee::PPaauull CCeellaann,, DDiiee GGeeddiicchhttee aauuss ddeemm

NNaacchhllaassss,, HHeerraauussggeeggeebbeenn vvoonn BBeerrttrraannddBBaaddiioouu,, JJeeaann-CCllaauuddee RRaammbbaacchh uunndd BBaarrbbaarraaWWiieeddeemmaannnn,, SSuuhhrrkkaammpp VVeerrllaagg,, FFrraannkkffuurrttaamm MMaaiinn,, 11999977..

PPaauull CCeellaann,, GGiissèèllee CCeellaann-LLeessttrraannggee,,CCoorrrreessppoonnddaannccee ((11995511––11997700)),, 22 vvooll..,, EEddiittééeeeett ccoommmmeennttééee ppaarr BBeerrttrraanndd BBaaddiioouu aavveeccllee ccoonnccoouurrss dd’’EErriicc CCeellaann,, EEddiittiioonnss dduu SSeeuuiill,,PPaarriiss,, 22000011..

NNeellllyy SSaacchhss –– PPaauull CCeellaann,, CCoorrrreessppoonn-ddaannccee,, ttrraadduuiitt ddee ll’’aalllleemmaanndd ppaarr MMiirreeiilllleeGGaannsseell,, EEddiittiioonnss BBeelliinn,, PPaarriiss,, 11999999..

PPeettrree SSoolloommoonn,, PPaauull CCeellaann.. DDiimmeenn-ssiiuunneeaa rroommâânneeaasscc\\,, EEddiittuurraa AArrtt,, BBuuccuurree[[ttii,,22000088..

meridiane

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012......................................................................................................................................................................................................................................21

Elegie valaisan\ a lui Paul Celan [i România


C.S. Lewis, 1898-1963, cunoscutîn România datorit\ ex-cep]ionalei traduceri (ca totce traduce Sorin M\rculescu)a volumului Despre Minuni,

o pledoarie [tiin]ific\, ra]ional\,în favoarea minunilor (oamenii aunevoie de minuni, de[i credincio[iicre[tini cred c\ Dumnezeu nu-[icontrazice regulile, ci, în mareasa în]elepciune, li se supune) poatefi citit acum într-o culegere deeseuri despre rolul basmelor [ial literaturii [tiin]ifico-fantastice,Despre lumea aceasta [i desprealte lumi, cu traducere [i note deBianca Rizzoli, prefa]\ de WalterHooper.

Ateu în tinere]e, descoperindu-lpe Dumnezeu dup\ vârsta de 30de ani (descriindu-[i convertireaîn cartea Surprised by Joy / Surprinsde bucurie), dup\ numeroase [idiverse studii de medievistic\ [irenascentism, de critic\ [i istorieliterar\, dup\ scrierea unor romane[i poezii, C.S. Lewis a avut între

preocup\rile sale [i literatura pentrucopii. De fapt, era vorba de uninteres special pentru basmelelumii [i interpret\rile lor, în liniaromanticilor, îndeosebi a lui JacobGrimm, care a atras astfel aten]iaEuropei asupra literaturilor Nordului(dar [i asupra la fel de necunoscuteiEurope Centrale, c\ci s-a ocupat[i de folclorul [i basmele ruse[ti,ungure[ti, sârbe[ti [i croate, sauasupra Orientului – în spe]\ Indiei).Afl\m din prefa]a editorului britanicc\ acest interes al lui Lewis s-adatorat [i prieteniei cu J.R.R.Tolkien,care-i fusese coleg la Oxford.Fascinat de miturile scandinave,acesta avea s\-l conving\ pe Lewisc\ „numai creând mituri, numaidevenind un «creator secund» [in\scocind pove[ti poate omul s\se vad\ apar]inând st\rii de perfec]iunepe care a cunoscut-o înainte dep\catul originar” (citat din HumphreyCarpenter, biograful autoruluiS\pânului inelelor).

Romantismul l\sase o coad\

de comet\, producând abordareadegajat\ a filologiei, filozofiei,mitologiei, istoriei ideilor, schemelorevolu]ioniste, o abordare pe carea[ numi-o, în linia lui Claude-LévyStrauss, „s\lbatic\” (fiindc\ expunemereu la aventuri [i chinuri), iarLewis îmi pare un exponent întârziatal acestui mod de a în]elege lucrurile.Accentul s\u este pe fantastic („Înc\se mai poate, chiar [i într-o epoc\atât de feroce antiromantic\ precuma noastr\, s\ scrii pove[ti fantasticepentru oameni mari, de[i de obiceiva trebui s\-]i faci un nume într-un alt tip de literatur\ mai la mod\,înainte s\ fie cineva dispus s\ ]ile publice”– cf. Despre trei moduride a scrie pentru copii). De laîn\l]imea diversificatei [i profundeisale culturi, în]elege c\ unui copili se cuvine acela[i respect ca „omuluimare”, atunci când scrii literatur\.„Trebuie s\ îi întâmpin\m pe copiica pe ni[te egali în acea zon\ a firiinoastre în care suntem egaliilor. Superioritatea noastr\ const\în parte în aceea c\ noi st\pânim[i alte zone, în parte c\... ne pricepemmai bine ca ei la spus pove[ti.Copilul care ne cite[te nu trebuietratat cu arogan]\, nici idolatrizat:vorbim cu el ca de la b\rbat lab\rbat”. În aceea[i not\ de seriozitate(dar nu lipsit\ de ironie [i umor)sunt scrise [i eseurile Despregusturile copiilor, Despre literatura

[tiin]ifico-fantastic\, Hobbitul,Moartea cuvintelor, Propriet\]iimaginare [.a. De fapt, a te implicaîn cunoa[terea acestei lumi înseam-n\ s\ vezi dincolo de ceea ce vedetoat\ lumea, iar C.S. Lewis o facecu mult farmec în Despre critic\,din care nu voi cita – pentru a l\sadeschis\ curiozitatea cititorului –decât acest paradox atribuit luiSidney Smith: „S\ nu cite[ti niciodat\o carte înainte s\ îi faci recezia.Nu va face decât s\ te influen]ezeîn mod nedorit.”

GGrreettee TTaarrttlleerr

C.S. Lewis [i literatura pentru copii

meridiane

CC..SS.. LLeewwiiss,, DDeesspprree lluummeeaa aacceeaassttaa[[ii ddeesspprree aallttee lluummii,, ttrraadduucceerree ddiinneenngglleezz\\ [[ii nnoottee ddee BBiiaannccaa RRiizzzzoollii,,

pprreeffaa]]\\ ddee WWaalltteerr HHooooppeerr,, BBuuccuurree[[ttii,,EEddiittuurraa HHuummaanniittaass,, 22001111..

(urmare din pag. 13)

Tensiunea politic\ [i social\ cre[tea.O sim]eam [i noi, elevii din Colegiu.În clasa noastr\ [colar\, cei mai

mul]i dintre noi eram de partea ceabun\ a ]\rii, a Regelui, a partidelor careap\rau demnitatea noastr\ na]ional\.Dar erau unii [i de cealalt\ parte! Uncoleg al nostru, Oswald Brill, fiul unuibogat farmacist renumit de pe CaleaUnirii, a cerut tat\lui s\u... dezmo[tenirea!Se înscrisese în partidul comunist [itrebuia s\ fie s\rac, proletar! Nu a[putea nega cu sinceritate faptul c\ uniidintre colegii mei de atunci „cochetau”cu poli]ia, ca informatori (de fapt, înclasa mea nici nu era nevoie: îl aveampe Ion-Nelu Cump\na[u, fiul prefectuluicomunist [i viitor demnitar!).

Intram [i noi, elevii, în mi[careapolitic\ a vremii. Ne îndreptam speran]ele]\rii c\tre Regele Mihai. Regele devenisesimbolul na]ional al României. Deaceea, de ziua numelui s\u, la 8 noiembrie1945, tineretul român a avut ocazias\-[i arate dragostea fa]\ de suveran[i s\ protesteze contra sovietiz\rii ]\rii,împotriva comuni[tilor [i a ocupa]ieiruse[ti. La Bucure[ti a avut loc o uria[\manifesta]ie pro-Rege, la care auparticipat zeci de mii de oameni detoate vîrstele (chiar [i invalizi de r\zboi!),dar mai ales tineretul studen]esc. Oentuziast\ manifesta]ie despre careistoria recent\ a României a scris în

repetate rînduri. {i acolo comuni[tiiau tras asupra participan]ilor: 10-12mor]i! Asemenea demonstra]ii masiveau avut loc – spontan [i simultan –[i în alte ora[e mari ale României.

În aceea[i zi, [i la Craiova eleviis-au adunat s\ manifesteze pentruRege [i pentru patrie. Cortegiul, avîndîn frunte pe cei de la Colegiul Carol I(Barbu Poenaru, Radu Poenaru), la cares-au adaugat elevi [i eleve de la altelicee (liceul industrial, liceul „ElenaCuza” [i „Regina Elisbeta”) a devenito mare demonstra]ie politic\ în caremul]imea de tineri scanda cu entuziasm:„Regele [i Patria!” Represaliile auurmat. A doua zi, în liceul nostru s-aînfiin]at poli]ia, c\utîndu-i pe fra]iiPoenaru (nu-i g\siser\ noaptea, înlocuin]ele lor). Dup\ ce i-au descoperit,i-au arestat [i i-au trimis în judecat\la Tribunalul Militar. Acesta, nefiindînc\ supus ordinelor comuniste, i-apus în libertate (ceea ce ast\zi s-arnumi NUP)... Pe atunci se mai putea!Toate acestea dovedesc c\, f\r\ s\ [timnoi, cei care ne limitam la studiu,luaser\ na[tere în liceu, în claselesuperioare, energii tinere[ti anti-comuniste. Colegi de-ai no[tri (RaduCiuceanu, Aurelian Gu]\, CristianVasilescu) [i din alte licee (SergiuM\ndinescu) intrau în contact cumi[c\rile de rezisten]\ din mun]iiOlteniei. Opozi]ia anti-comunist\ seorganiza într-o faz\ militar\.

Desigur, întrebarea pe care [i-o poatepune oricine citind aceste rîndurieste: ce f\ceam, ce gîndeam noi,

cei ce nu aveam curajul de a ne manifestadeschis? R\spuns: nu ne implicam!Cei mai mul]i dintre noi ne continuam,a[a cum puteam, ocupa]iile [col\re[ti[i idilele amoroase. „Basarabencele”de care vorbeam mai înainte ne ispiteau,cu atît mai mult cu cît proveneau din-tr-o societate, o lume care, prin cultur\,uneori ne erau superioare. Noi nu neconsideram „viza]i” de presiunilecomuniste. Eu, bun\oar\, nu participa-sem la demonstra]ia pro-Rege din 8noiembrie 1945: foarte mul]i refugia]idin Basarabia – da! Ei în]elegeaumai bine ceea ce se preg\tea în ]araromâneasc\ în care se ad\posteau.Noi, „autohtonii”, ezitam înc\… De[i,în familie, în jurul nostru, rude, p\rin]i,prieteni, c\deau victime ale regimuluinou instaurat de Stalin, prin Vî[inski;[tiam, dar… incon[tien]i, închideamochii [i urechile. Începuser\ arest\rile,procesele politice, destituirile, „deblo-c\rile” din armat\ (eu aveam rudeapropiate ofi]eri superiori). Poli]iapolitic\ sovietic\ – NKVD – începusedeport\rile celor „n\scu]i în RepublicaMoldova”. Eleve basarabence din li-ceele Craiovei erau ap\rate de profesoare– la „Elena Cuza”, la „Regina Elisabeta”,[i scoase din incinta [colii, pentru anu fi g\site de poli]ia româneasc\ înc\utarea celor n\scu]i în „RepublicaSocialist\ Sovietic\ Moldoveneasc\“.Pe cei/cele care r\mîneau în clas\, dinBasarabia fiind, îi/le adunau la [coala„Tri[cu”, unde p\rin]ii trebuiau s\-[ireg\seasc\ copiii înfrico[a]i, pentru

ca – împreun\ cu ei – s\ plece „voluntar”peste Prut. Erau, cu alte cuvinte,destina]i deport\rii: poli]i[tii româniî[i predau victimele poli]iei sovietice!(S\ nu ne aducem aminte cum, în 1940,sub precedentul regim antonescian,poli]ia româneasc\ preda, la Ia[i, peEvrei, Gestapoului german – spreexterminare în pogromul din iunie?).Al]i st\pîni, acelea[i legi servile!

În ceea ce m\ prive[te, nu pot s\nu-mi atribui o culp\, fie ea circumstan]iat\de incon[tien]\ sau de ignorarea faptelorîn acea vreme. Indiferen]a mea [i acelor iner]i [i inactivi ca mine estetotu[i regretabil\, dac\ nu condamnabil\.

Omea culpa tîrzie [i inutil\. Dar eu,în acea vreme tulbure, cedamam\gitoarelor sirene care se auto-

intitulau „progresiste”. Nefiind în„tagma exploatatorilor”, scrisesem înprimul num\r al revistei „Ion Maiorescu”(1945) un „elogiu muncii” [i completasemo foaie de adeziune la „Tineretulprogresist” (predecesorul UTM-uluide mai tîrziu) pentru c\ aceast\ organiza]iepro-comunist\ (de altfel, curînd desfiin]at\)promitea o activitate extra-[colar\ culaboratoare de chimie, cercuri de studiuetc. – dac\ ne duceam la reuniunilelor. Dar nici prietenul meu bun, MariusProtopopescu, nici eu, cu toat\ dispo-nibilitatea noastr\ de lucru, nu le-am c\lcat niciodat\ pragul! Întelesesemrepede c\ era, cum spun Francezii, unatrappe nigauds, o capcan\ de racolarepolitic\ – [i ce fel de „politic\”? – pecare o respingeam cu t\rie. M\car atîta!Nu ne l\sam manipula]i.

AAlleexxaannddrruu NNiiccuulleessccuu

În Craiova de alt\dat\

Cele patru vie]i ale lui Sherlock Holmes

Cine ar fi crezut c\ primul personajmemorabil al romanului poli]istse dovede[te la fel de viu lavârsta de 150 de ani cum

era la mijlocul secolului XIXcând s-a n\scut? E vorba fire[tede Sherlock Holmes, detectivulinventat de Arthur Conan Doyle,care [i-a sim]it într-atât celebritateaconcurat\ de eroul s\u, încât ahot\rît s\-i pun\ cap\t zilelor, dara fost obligat de protestele cititorilors\-l reînvie. N-avea îns\ nici ceamai mic\ idee c\, odat\ reînviat,Sherlock Holmes va refuza s\ moar\.A[a se face c\ e viu [i ast\zi, dup\atâta amar de vreme, cum v\spuneam. S\ l\s\m la o parte edi]iileoperelor în care apare sau ]\rileîn a c\ror limb\ au fost traduse,ca [i cluburile care poart\ numelebravului detectiv. S\ ne ocup\mde c\r]ile care i s-au consacrat. Nude toate, fire[te, ar fi imposibil. S\le lu\m doar pe cele patru care auap\rut în Fran]a aproape simultanla acest început de an. Una seintituleaz\ Misterul Sherlock [ieste un roman datorat lui J.M. Erre,în care zece eminen]i speciali[tiîn Holmes, reuni]i în congres în-tr-un or\[el elve]ian, sunt omorî]ide o avalan[\, nici vorb\ suspect\,a[a c\ un detectiv încearc\ s\dezlege misterul cu metoda lui,bineîn]eles, Sherlock Holmes.Conan Doyle contra Shelock Holmesde Emmanuel Le Bret este un eseuîn care autorul [i personajul luisunt pu[i în oglinzi paralele. Metodalui Sherlock Holmes de DominiqueMeyer-Bolzinger l\rge[te grani]eleinteresului pentru eroul nostrudincolo de literatur\ [i anume în[tiin]\. Analiza indicilor de c\treSherlock e comparat\ cu aceea aclinicienilor neurologi de la finelesecolului XIX. În sfâr[it, Luc Boltanskiîl plimb\ pe Sherlock prin sociologia

de tip Bourdieu într-un veritabilstudiu teoretic intitulat Enigme [icomploturi. O anchet\ referitoarela anchete. Foarte discutabilulstudiu face din personajul lui ConanDoyle un revelator pentru raportu-rile dintre Statul represiv [i individ.Nu-mi surâde ideea de a-l lega peSherlock de statul liberal englez[i pe Maigret de pulsiunile autori-tare de tip Vichy ale statului francez.Culmea inocen]ei ideologice, emu-lul mai degrab\ al lui Lucien Gold-man decât al lui Bourdieu, m\carîn pasajul care urmeaz\, o atingecând explic\ felul în care romanulpoli]ist î[i întinde picioarele înpatul procustian al realit\]ii:„Contradic]ia pe care romanulpoli]ist de la începuturile sale opune în eviden]\ const\ în faptulc\ el dezv\luie [i disimuleaz\ înacela[i timp [i ea este una [i aceea[icu contradic]ia pe care o consta-t\m în statul de drept când sesuprapune peste societatea capita-list\ compus\ din clase”. Simpatic\este, în schimb, defini]ia romanuluipoli]ist ca (Marx s\ tr\iasc\!)„opiumul popoarelor”: „(Romanulpoli]ist) este o lectur\ rezervat\momentelor de singur\tate dina-intea somnului, care nu ]ine con[ti-in]a treaz\ decât ca s\ o adoarm\mai bine câteva clipe mai târziu”.

„În Fran]a, muzica se aude,dar nu se ascult\“

Este p\rerea cânt\re]ului MichelSardou, mare cititor al lui Cio-ran [i Diogene Laertius, carea acordat de curând un interviu

ziarului „Le Figaro”. Dup\ 50 deani de carier\, Sardou s-a l\satconvins s\ întreprind\ din nou unturneu prin Fran]a. Ceea ce l-adeterminat s\ accepte a fost faptulc\ multe din cântecele sale autrebuit „actualizate” din punctulde vedere al tehnicii de imprimare.„În general, observ\ el, nu cânteculîmb\trâne[te, sunetul e cel carese rideaz\.” Cu aceast\ ocazie,Sardou [i-a amintit de reac]iile detot felul pe care cântecele lui le-austârnit [i le stârnesc: ieri, J’ai enviede violer des femmes, ast\zi, Tempsdes colonies. Din motive diferite,dar de aceea[i natur\ [i anumeideologic\. În nici un caz, sus]ineSardou, cel dintâi cântec men]ionatnu face apologia violului, nici celdin urm\ pe a colonialismului.Tocmai felul în care compatrio]iilui aud muzica f\r\ s-o ascultecu adev\rat, care i-a inspirat re-marca din titlul interviului, estede vin\ pentru interpretareatenden]ioas\ a mesajului unoradin cântecele lui.

O carte despre extremism

Ziarist [i actor, francezul Chris-tophe Bourseiller a publicatrecent o carte consacrat\extremismelor de tot soiul,

plin\ de interesante observa]ii.Opinia autorului este c\ extremismule suma social\ a unor nemul]umiriindividuale proprii unor persona-lit\]i maniheiste. Extremistul estecon[tiin]a unor in[i cu structur\debil\ [i infantil\. El tr\ie[te sub

imperiul unor imperative catego-rice, refuzând nuan]a, ambiguita-tea, ambivalen]a. E un fanatic caretran[eaz\, un medium ideal pen-tru certitudinea altora, care îl inspir\[i îl manipuleaz\. Nu i se poatepune la îndoial\ buna-credin]\,de[i se comport\ violent, agresiv,ca orice fanatic. Proverbul popularcare i se potrive[te este: „drumulspre iad este pietruit cu cele maibune inten]ii”.

Masca lui Guy Fawkes

Revista noastr\ a semnalatprintre primele [i, nu o singur\dat\, problema piratajuluielectronic [i a înc\lc\rii drep-

turilor de proprietate intelectual\.În Fran]a legisla]ia prevede regle-ment\ri severe prin Hadopi, o or-ganiza]ie care reprim\ pirateria,dar care n-a aplicat deocamdat\nici o penalitate, mul]umindu-secu avertismente, ignorate suverande internau]i. Între timp, 40 de]\ri au semnat tratatul ACTA,referitor la interzicerea desc\rc\rilorilegale de filme, c\r]i sau muzic\pe internet. Autorit\]ile din SUAau închis site-ul MegaUpload [il-au arestat pe fondatorul lui, careducea o via]\ de nabab în NouaZeeland\. Dificult\]i cu poli]ia aavut [i junele hacker francez deorigine turc\, Pierrick Goujon, zisTriskel. Cei mai irita]i au fost hackeriicunoscu]i, dar nu între ei, subnumele de Anonymous, care au

spart codurile mai multor institu]iidin lume în semn de protest [ide avertisment. P\rerile suntîmp\r]ite în ce prive[te caracteruldeschis al internetului, de[i folosirealui liber\ conduce la privareacreatorilor de drepturile lor legalede proprietate [i la exploatareaoperelor de c\tre ter]e persoanecare strâng, pe aceast\ cale, oavere necuvenit\. Paradoxulface ca aceia care pledeaz\ cauzatransparen]ei internetului s\ seproclame anonimi. Masca pe careei o poart\ în diferite ocazii,când manifesteaz\ public, deexemplu, este aceea de care sefolosea un celebru terorist, cumi-am zice noi ast\zi, Guy Fawkes,contemporan al lui Shakespeare.Fawkes a vrut s\ arunce în aercl\direa Parlamentului britanic. Afost spânzurat în 1606, la 36 deani. Aviz hackerilor contemporani!

România literar\ num\rul 8 / 24 februarie 2012......................................................................................................................................................................................................................................23

Scrisoare deschis\ c\tre lumea întreag\Dragi prieteni, scriitori [i jurnali[ti din toat\

lumea, din China [i Rusia, doresc s\ v\ informezc\ poporul meu este supus unui genocid.

Cu o s\pt\mîn\ în urm\, for]ele regimului sirian[i-au centrat atacurile asupra ora[elor rebele, înspecial auspra ora[elor Homs, Zabadani, suburbiileDamascului, Rastan, Madaya, Wadi Barada, Figeh,Idlib [i satele din jurul muntelor Zawiya. S\pt\mînatrecut\, au c\zut mai mult de o mie de martiri,mul]i dintre ei copii, [i sute de case au fost distrusepeste locuitorii din l\untrul lor.

Orbirea restului lumii a încurajat regimul laputere s\ încerce s\ elimine revolu]ia pa[nic\din Siria, cu o for]\ represiv\ nemaiîntîlnit\. SprijinulRusiei, Chinei, Iranului [i t\cerea restului lumiiîn fa]a crimelor comise la lumina zilei au permisca regimul s\ distrug\ poporul sirian în ultimele11 luni. Dar în ultimele dou\ s\pt\mîni, din 2februarie încoace, dimensiunile masacrului audevenit clare. Scena cu sute de mii de sirienicare au umplut str\zile din ora[ele [i satele lor înnoaptea masacrului de la Khalidiya, noaptea dinsprevineri spre sîmb\t\, cu oameni care î[i ridicaubra]ele în rug\ciune [i cu ochii în lacrimi, a impresionatinimile tuturor [i a pus tragedia umanitar\ a Sirieiîn centrul aten]iei lumii.

Sentimentul nostru de orfani vine din abandonullumii din afar\ care e mul]umit\ cu sanc]iunilepolitice [i economice care îns\ nu opresc criminaliis\ foloseasc\ tancurile lor pline de sânge împotrivaoamenilor neajutora]i.

Poporul meu, care a înfruntat moartea cu piepturilegoale [i cu cîntece, este supus în aceste zile uneicampanii de „cur\]are”. Ora[ele siriene rebele suntsupuse unor asedii f\r\ precedent în istoria revolu]iilorlumii, asedii care împiedic\ personalul medicals\ ajung\ la r\ni]i, iar spitalele de campanie suntbombardate cu sânge rece [i sunt distruse. Intrareaorganiza]iilor umanitare este interzis\, liniiletelefonice sunt t\iate, iar hrana [i medicamentelesunt blocate. Introducerea de pungi de sânge [i depastile de Satamol în zonele afectate este considerat\o crim\ [i e pedepsit\ cu trimiterea în lag\re dedeten]ie, despre care ve]i afla cîndva detalii [ocante.

În istoria sa modern\, lumea poate nu a v\zutînc\ atîta curaj [i determinare ca cele ar\tate derevolu]ionarii sirieni în toate ora[ele [i satele noastre,a[a cum lumea nu a v\zut înc\ o asemenea t\cere,care poate fi considerat\ o complicitate cu exterminareapoporului meu.

Poporul meu este un popor pa[nic, care iube[tecafeaua [i muzica, pe care a[ dori s\ le pute]i gustaîntr-o zi, iube[te mirosul trandafirilor, pe care spers\-l pute]i respira într-o zi. Dac\ poporul meu esteexpus ast\zi unui genocid, atunci toat\ lumea ecomplice la v\rsarea sîngelui nostru.

Nu pot s\ spun mai mult în aceste momentedificile, dar sper c\ ve]i trece la ac]iuni de solidaritatecu poporul meu, prin orice mijloc ve[i g\si cu cale.{tiu c\ actul de a scrie r\mîne neajutorat [i gola[în fa]a mitralierelor, tancurilor [i bombelor caredistrug ora[e [i omoar\ civili, dar nu doresc s\ credc\ accepta]i s\ fi]i complici prin t\cere la acestgenocid.

Khaled KKhalifaDamasc

Scriitorul KKhaled KKhalifa despre ggenocidul ddin SSiria

Am primit din partea scriitorului sirian KhaledKhalifa o scrisoare deschis\ care face înconjurullumii [i pe care o pute]i citi mai jos. PEN Club România,prin vocea celor aproape o sut\ de membri ai s\i,protesteaz\ împotriva genocidului din Siria [i cereautorit\]ilor române s\ ia atitudine împotriva acesteisitua]ii tragice.

Magda CCârnecipre[edinte PEN România

meridiane

actualitateaR\fuieli vechi [i noi

În revista s\tm\rean\ POESIS IN-TERNA}IONAL, num\rul 7 din decembrie2011 (o revist\ care ar avea enorm decâ[tigat dac\ ar aduce con]inutul literarla nivelul graficii, excelente), editorialulpoetului Claudiu Komartin se intituleaz\„Reg\sirea normalit\]ii”. E singurullucru – necesitatea normalit\]ii – cucare suntem de acord. În rest, autorulnu face altceva decât a se r\fui cu toat\lumea din anormala noastr\ lumeliterar\. R\fuiala are un antecedent lacare Claudiu Komartin se refer\ cumândrie înc\ de la început: un articoldin revista noastr\ de acum un an încare autorul îi f\cea de ocar\ pe maito]i criticii genera]iei lui. Faptul c\ niciunul dintre împricina]i n-a ridicatm\nu[a îi spore[te lui Claudiu Komartin„am\r\ciunea” m\rturisit\ în articol,dar nu-l împiedic\ s\ comit\ o eroarede logic\: „Am senza]ia c\, în ciudazarvei create în jurul acelui text, nu s-aschimbat nimic”. Care zarv\? Luându-seîn serios ca un legislator al literelor,un Maiorescu redivivus, Claudiu Komartinle trage o s\puneal\ stra[nic\ AcademieiRomâne [i Uniunii Scriitorilor dinRomânia, care nu ar premia „c\r]i, cioameni”, în func]ie de interese dega[c\. De vreme ce a luat el însu[iPremiul Academiei, ca [i Premiul dedebut al României literare [i Premiul„Mihai Eminescu”, tot pentru debut,se vede c\ [tie bine ce vorbe[te. Gurap\c\tosului... „Mi-e tot mai clar, î[iîncheie legislatorul nostru rechizitoriul,c\ Uniunea Scriitorilor din România [icriticii ipocri]i [i vându]i ar face maideparte totul (sic!) pentru a p\stralucrurile înn\molite”. Dup\ atâtaparanoic\ încredere în sine, miculpesimism final – degeaba e în stare,el, Claudiu Komartin, s\ fac\ totulpentru o lume în care nu mai e nimicde f\cut! – ne reconforteaz\ un picîn ideea noastr\ naiv\ c\ reg\sireanormalit\]ii trece prin reg\sirea modestiei.

Un interviu cu Solomon MarcusÎn VIA}A ROMÂNEASC| nr. 1-2

pe anul acesta, putem citi un instructiv[i totodat\ atractiv interviu luat deMarian Dr\ghici, „cu admira]ie [i iubire”,profesorului Solomon Marcus. Înaintede a ne referi la interviu, s\ spunemc\ num\rul de revist\ merit\ s\ fiestr\b\tut de la un cap\t la altul. Ca[i precedentele, con]ine texte variate[i în general demne de aten]ie, datorateatât unor scriitori [i critici cunoscu]i,cât [i unora tineri, pe care revistamizeaz\. Cele mai multe, le-am cititcu pl\cere. Sunt [i dou\, nu mai multe,dar nici mai pu]ine, care ne-au pusla grea încercare în]elegerea, celesemnate de Ioan Buduca [i Liviu Franga.Revenind la interviu, trebuie s\ ne

m\rturisim bucuria de a-l reîntâlni peautorul „Poeticii matematice”, savantulve[nic tân\r [i ferice din vastelecuno[tin]e [i din ideile originale alec\ruia ne-am inspirat cu to]ii într-unmoment sau altul. Avem doar m\runtulregret c\ întreb\rile lui Marian Dr\ghicicad prea des în transa unei admira]ii,cum s\-i spunem, lirice. {i nu [tim câtde inspirat\ a fost ideea de a-i cere luiSolomon Marcus p\rerea despre poemulunui debutant, reprodus in extenso,nu numai fiindc\ era de a[teptatr\spunsul onest al profesorului –„nu sunt la mine acas\ în evalu\ride acest fel” – dar [i fiindc\ poemule lipsit de orice valoare [i chiar scabros(„te mai violezi cu oase de pe[te? c\ciputoarea ta amenin]\/ copiii în form\uman\”), violând atât pudoarea, cât[i gramatica. O remarc\ final\: SolomonMarcus vorbe[te la un moment dat,necorectat de Marian Dr\ghici, despre„sinuciderea” lui Florin Mugur. Se [tiec\ delicatul poet a murit de moartebun\. Cu ochelarii pe nas [i cu o carteîn mân\.

Himera detoxifieriiRevista VIA}A MEDICAL| (din 17

februarie) ne d\ o veste bun\: metaforelene stimuleaz\ psihicul. Un studiu recenta ar\tat c\ expresii precum „inim\catifelat\”, „zi dur\” sau „situa]iespinoas\” au efect stimulator asupracentrilor tactili din creier. Se parec\, din toate adjectivele unei limbi,creierul are predilec]ie pentru epitetelecare evoc\ senza]ii propriu-zise (olfactive,tactile, gustative etc.). S\ mai spun\cineva c\ figurile de stil, zorzoaneinutile fiind, nu priesc gîndirii! Dinp\cate, din aceea[i revist\ afl\m c\internetul [i mass-media provoac\ odependen]\ mult mai accentuat\ decît]ig\rile [i alcoolul, a[a cum dovede[teun test f\cut pe 205 persoane în ora[ulgerman Würzburg. {tirea merit\ s-olu\m sub beneficiu de inventar, c\ciprea pare neverosimil\, dar gr\dinaDomnului e mare. {i s\ ne amintim [ic\ pe 13 februarie germanii au comemorat67 de ani de la distrugerea Dresdeiîntr-un bombardament în care alia]iinu au urm\rit nici un scop militar.

În sfîr[it, în acela[i hebdomadar,Constantin Bogdan se revolt\ împotrivaabera]iei pe care o con]ine vocabula,aparent inofensiv\, de „detoxifiere”.Dac\ „a detoxifia” înseamn\ a eliminatoxinele din organism, atunci e bines\ [tim c\ organismul nu producetoxine, ci un fel de de[euri (produsefinale de catabolism) pe care corpulare grij\ s\ le elimine prin „organelede resort”. Riguros vorbind, toxinelesunt substan]e toxice pe origine alogen$virusuri, bacterii sau ciuperci), organismulneputînd s\-[i produc\ singur otravamenit\ intoxic\rii. Medicamentele [idietele cu care sîntem asalta]i zilnicîn n\dejdea c\ vom întineri [i nevom detoxifia miraculos sunt operaunor [arlatani care vîneaz\ cî[tigul.Aten]ie a[adar la cei care v\ recomand\medicamentele de detoxifiere. Arunca]iîn ei cu cerneal\, precum pastorul dinWittenberg.

Z\pada [i corup]iaToat\ lumea a fost preocupat\ în

aceste s\pt\mâni de condi]iile me-teorologice din ]ar\. Pe bun\ dreptate.Ora[e [i sate au fost îngropate sub z\-pezi siberiene, iar viscolul a amplificatr\ul: situa]ie extrem\, multe cazuriindividuale dramatice. Am avut exemplede solidaritate admirabil\ [i exemplede bravur\. Dar, înainte de orice, amputut verifica dac\ func]ioneaz\ (saunu func]ioneaz$ serviciile publiceromâne[ti: desz\pezirea [oselelor [i astr\zilor, furnizarea apei, a curentuluielectric [i a gazelor, transportul feroviar[i cel public urban, serviciul medicalde urgen]\ etc., etc. Proba unei iernicrâncene e o prob\ grea. În opiniaCronicarului, la multe capitole avemnot\ mic\, dar cel mai întrist\tor estefelul cum arat\ str\zile, acum, dup\ninsoare, în marile ora[e [i în Bucure[ti,o capital\ european\ doar cu numele.E un chin s\ te deplasezi dintr-unloc în altul, în ma[in\ sau pe jos: trotuare[i carosabil impracticabile sub mormanelede z\pad\ înnegrit\, pe care nimeninu se sinchise[te s\ le cur\]e. Aspectdezolant – Bucure[tiul ne duce cugândul nu la o metropol\ civilizat\,ci la o a[ezare dintr-o sublume, res-ping\toare prin murd\rie, del\sare,slu]enie. {i care e cauza principal\ aacestei st\ri de lucruri, neputin]a/ ne-[tiin]a sau corup]ia? Probabil, corup]ia.Numai a[a se explic\ lipsa de reac]iea autorit\]ilor fa]\ de firmele dedesz\pezire care, de[i nu-[i fac treaba,sunt pl\tite rege[te: s-a anun]at,costurile pe kilometru sunt de circa6000 de euro la noi [i de 1000-1500de euro în ]\rile nordice, unde iernileadev\rate sunt o regul\, nu o excep]ie,ca la Bucure[ti!

CCrroonniiccaarr

Ochiul magicS\ ne cunoa[tem trecutul

~n Gazeta literar\ num\rul 10 de joi 4 martie 1964 se pot vedea [i schimb\rileconcrete survenite în urma criticii aduse lui Beniuc, pentru c\ pe primapagin\ revista pune într-o caset\ separat\ noua conducere a USR. Astfel:„Pre[edinte: Botez Demostene, vicepre[edin]i: Pas Ion, Stancu Zaharia,

Barbu Eugen.” (...) O alt\ caset\, în stînga celei care expune noua conducerea USR, con]ine un fel de text de mul]umire, adresat de scriitorii participan]i,în mod colectiv, dar nespecificat cu nume, „Comitetului Central al PartiduluiMuncitoresc Romîn, Tovar\[ului Gheorghe Gheorghiu-Dej” (...). Acest geste f\r\ precedent. Temenelele pe care scriitorii le fac politicului sînt apropeneverosimile [i asta într-o perioad\ mult mai relaxat\ dogmatic. Diferen]amajor\, fa]\ de anii ’50, diferen]\ ce se vede [i stilistic, este c\ acum exist\un grad mai mare de voluntariat, temeneaua este mult mai autentic\, aproapefamiliar\ – adresarea este cumva intim\, se face aluzie în spirit artistic, metaforic,la p\strarea liniei leniniste, ca la un secret de familie între PMR [i scriitoriipatriei. Iar „lupta” tovar\[ului Gheorghe Gheorghiu-Dej este privit\ cu oanumit\ compasiune, cu c\ldur\ [i prietenie de scriitorii din USR, care recunosc[i se angajeaz\ în fa]a „încercatei sale conduceri leniniste”. Textul în sine,în afara acestor nuan]e, reia aproape cuvînt cu cuvînt textul de partid îndeschiderea conferin]ei. Ambele texte sînt colective, nesemnate, unul vineîn deschiderea conferin]ei dinspre partidul muncitoresc, al doilea vine laînchiderea conferin]ei, dinspre scriitori, iar între cele dou\ texteasem\n\rile sînt pîn\ la confuzie, difer\ doar persoana, de la a doua, la prima.De la imperativul politic, la angajamentul artistic. Un cerc al perfectei în]elegeriîntre sistemul literar [i cel politic. Obiectele negocierii de succes: devotamentulpolitic al scriitorilor, p\strarea etichetei marxist-leniniste [i sprijinul pentruDej, pe de o parte [i, de cealalt\ parte: renun]area la chingile realismuluisocialist, cosmopolitism, m\iestrie artistic\ recunoscut\ ca valoare [i...Mihai Beniuc.

(Lumini]a MMarcu, „Literatur\ [[i iideologie. GGaazzeettaa lliitteerraarr\\,, 11995544-11996688””))

PPeennttrruu aannuull 22001122 aabboonnaammeenntteellee ppoott ffii ccoonnttrraaccttaattee llaa rreeddaacc]]iiee ssaauu pprriinn iinntteerrmmeeddiiuullPPoo[[tteeii RRoommâânnee..

PPeennttrruu aabboonnaa]]iiii ddiinn ]]aarr\\ [[ii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree aauu `̀nncchheeiiaatt `̀nn aanniiii ttrreeccuu]]ii aabboonnaa-mmeennttee ddiirreecctt llaa rreeddaacc]]iiee,, rr\\mm`̀nnee vvaallaabbiill\\ aaddrreessaa:: ddiirr.. aaddmm.. VVaalleennttiinnaa VVll\\ddaann,, FFuunnddaa]]iiaaRRoommâânniiaa lliitteerraarr\\,, CCaalleeaa VViiccttoorriieeii 113333,, sseeccttoorr 11,, BBuuccuurree[[ttii,, ccoodd 001100007711,, OOPP 2222..

CCiittiittoorriiii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree ddoorreesscc ss\\ ssee aabboonneezzee ssuunntt rruuggaa]]ii ss\\ ttrriimmiitt\\ pprriinnmmaannddaatt ppoo[[ttaall ccoonnttrraavvaallooaarreeaa aabboonnaammeennttuulluuii,, [[ii aannuummee:: 223300 eeuurroo ssaauu 330000 UUSSDDppeennttrruu 1122 lluunnii;; 111155 eeuurroo ssaauu 115500 UUSSDD ppeennttrruu 66 lluunnii..

TTaalloonn ddee aabboonnaarree `̀nncceepp`̀nndd ccuu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

aabboonnaammeenntt ttrreeii lluunnii ((1133 nnuummeerree)) - 3322 lleeii aabboonnaammeenntt [[aassee lluunnii ((2266 nnuummeerree)) - 6600 lleeii aabboonnaammeenntt uunn aann ((5522 nnuummeerree)) - 112200 lleeii

NNuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. PPrreennuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ssttrr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. nnrr.. .. .. .. .. .. bbll.. .. .. .. .. .. sscc.. .. .. .. .. .. eett.. .. .. .. .. .. aapp.. .. .. .. .. .. .. sseeccttoorr.. .. .. .. .. .. .. llooccaalliittaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ccoodd ppoo[[ttaall.. .. .. .. .. .. .. ..jjuuddee]].. .. .. .. .. .. .. .. tteelleeffoonn .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Abonamente România literar\

Documents

România 8 Jude]ean Albaromlit.romanialiterara.com/uploads_ro/Pdf/19748/08.pdf · România literar\ Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV