68
Romantismul in proza Echipa: Coman Bogdan Alexandru Greceanu Dragos Mocanu Raluca Stanga Mihaela

Romantismul in Proza

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Echipa: Coman Bogdan Alexandru Greceanu Dragos Mocanu Raluca Stanga Mihaela Lucrarea nu imi apartine, dar am considerat-o o munca de apreciat si plina de informatii de care nici eu nu dispuneam. Mi-a placut aprofundarea ideii de romantism in proza. Felicitari echipei.

Citation preview

Page 1: Romantismul in Proza

Romantismul

in proza

Echipa:Coman Bogdan AlexandruGreceanu DragosMocanu RalucaStanga Mihaela

Page 2: Romantismul in Proza

Romantismul este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Iniţial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai târziu forma unei mişcări. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate şi raţiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoţie şi de eul interior.Anumiţi autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment aşa-zis romantic înainte de răspândirea sa efectivă, fiind numiţi de aceea pre-romantici. Printre aceştia se află Francisco Goya şi Bocage.Romantismul apare iniţial în zona care va fi mai târziu Germania (mişcarea a avut şi ea o importanţă fundamentală în unificarea germană prin mişcarea Sturm und Drang) şi în Anglia.Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte şi a marcat în special literatura şi muzică (deşi romantismul se manifestă în aceste arte mai târziu decât în altele). Când curentul a ajuns în şcoli, au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a realităţii. Datorită acestor critici a apărut mişcarea care va da naştere Realismului.

Page 3: Romantismul in Proza

Romantismul literar şi-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice şi cu cel muzical. Migraţia influenţelor impuse de curent determină coexistenţa lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de exemplu, parnasianismul).Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii, romantismul impune un suflu nou, caracterizat prin setea de libertate, spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului, inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. Astfel, distingem un romantism avantat, vizionar si revolutionar; un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri; in sfarsit, o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. Cu toate aceste diversificari, romantismul apare ca un curent literar omogen, cu trasaturi si o metoda de creatie proprie.

Page 4: Romantismul in Proza

In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron, Kcats, Shelley, Shakespere– in Anglia, Novalis, Chamisso, Heine in Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas - tatal, Stendhal in Franta, Puskin, Lermontov in Rusia.

Trăsături:

Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic şi nuvela istorică.

Cultivă sensibilitatea, imaginaţia şi fantezia creatoare, minimalizând raţiunea şi luciditatea.

Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor şi din trecutul istoric.

Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn.

Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri şi prin reflecţii asupra gravelor probleme ale universului în meditaţii.

Page 5: Romantismul in Proza

Acordă o importanţă deosebită sentimentelor omeneşti, cu predilecţie iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.

Construirea eroilor exceptionali, care acţionează în imprejurări ieşite din comun, precum şi portretizarea omului de geniu şi condiţia nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi de sentimente. Personajele sunt atent individualizate, zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice, in continua si, adeseori, neasteptata transformare.

Preocuparea pentru definirea timpului şi a spaţiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a spiritului uman, concepţie preluată de la filozofii idealişti.

Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât şi în construirea personajelor, situaţiilor, ideilor exprimate

Ironia romantică dobândeşte, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât şi în poeme filosofice.

Page 6: Romantismul in Proza

Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului

Asumarea poziţiei demiurgice (demonice) faţă de universul creat

Preferinţa pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidenţă antonimiile specifice unei existenţe contradictorii

Lărgirea viziunii estetice prin inovaţie la nivelul speciilor literare al tematici, motivelor si limbajelor artistice

In timp ce clasicismul condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte inestetice si vulgare, romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic, un vocabular comun si suculent

Genurile si speciile literare sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic, comicul este amestecat cu tragicul.In proza apar elemente de poem, de peisaj pitoresc zugravit cu lirism, intr-o actiune captivanta, adeseori aventuroasa; in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica, iar actiunea se incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”.

Page 7: Romantismul in Proza

În literatura română, romantismul se face simţit prin intermediul scriitorilor paşoptişti (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ş.a.). Influenţele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiţii tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziţii sociale ), existenţa sa se înscrie într-un complex stilistic alături de clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Ţările Române). Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi, romantismul, cu toate ca predomina, coexista alaturi de clasicism si realism. La scriitori ca Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, gasim, alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand, romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national.Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu.

Page 8: Romantismul in Proza

Romantismul s-a manifestat în literaura română în trei etape:

1)Preromantismul (cunoscut şi ca romantism al sciitorilor paşoptişti sau de tip Bidermaier) :

•caracterizează gustul omului mediu, al burghezului •domestic, ideizant, idilic, conservator •cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple •creaţiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din Europa de Vest, în special Franţa •reprezentanţi: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu

Page 9: Romantismul in Proza

2)Romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt):•dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces •misticism, ocultism •pasiuni înflăcărate •capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale •reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creaţiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spaţiul românesc

Page 10: Romantismul in Proza

3)Romantismul posteminescian • reactualizează teme şi mijloace clasice şi romantice, conferindu-le o nouă forţă expresivă •marchează reacţiile lumii literare româneşti la depăşirea apogeului de creaţie pentru Eminescu, sprijinind apariţia multor epigoni ce nu s-au impus, dar •si a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparţinând simbolismului, samanatorismului etc.•reprezentanţi: George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ştefănescu Delavrancea

Page 11: Romantismul in Proza

PARTICULARITATILE ROMANTISMULUI

Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. Pe parcursul acestei evolutii intalnim drama burgheza, comedia lacrimogena si melodrama. Visul, viziunile, intamplarile supranaturale, atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica, sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie, antrenate in actiuni obiectiv justificabile. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner, Heinrich von Kleist Dintre speciile literare care se afirma, se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism, romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic.Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste, sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta.

Page 12: Romantismul in Proza

Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic, pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor, viziunea mitica, sondajele in straturile profunde ale constiintei, fascinatia tenebrelor interioare, predilectia pentru expresia simbolica. Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. Romantismul apare ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului.

Page 13: Romantismul in Proza

Literatura

germana

Page 14: Romantismul in Proza

Novalis, poetul „idealismului magic”

Literatura romantic germane merge in mare parte pe drumurile deschise de idealismul subiectiv al lui Fichte sau de idealismul obiectiv al lui Hegel, punandu-se in serviciul “eului absolute” sau al “ideii absolute”, profesand dispretul fata de realitate si retragerea in diferite moduri de irealitate: in moarte, in vis, in fantezie, in legenda, in somnambulism etc.

Gandirea filozofica a lui Fichte reprezentant al “idealismului subiectiv” va influenta simtitor literature vremii. Acestei coordinate ideologice i se va adauga sporirea misticismului religios, exaltarea inconstientului, practica intense a ocultismului si spiritismului. Incat, s-ar putea afirma ca, reprezentand disolutia morala a aristrocratiei si burgheziei germane, o mare parte a literaturii romantic germane este marcata de sentimentul neputintei si pesimism, de fuga de realitate, de refugiul in trecutul evului mediu intunecat si brutal, in domeniul visului, fanteziei si al “ideii absolute”, - chair daca, in prima faza, curentul romantic porneste prin a face un patriotic apel la energia morala a naratiunii.

Page 15: Romantismul in Proza

Unul dintre fondatorii gruparii romantic este Frederich Schlegel(1772-1829). In opera sa principal, Istoria literaturii antice si modern(1815), Fr. Schlegel teoretizeaza drama romantic si disociaza arta clasica(“graca”) de cea romantica (“moderna”); prima, avand frumosul ca mijloc sis cop, este opera spiritului constient si reflexiv, e obiectiva, facuta din adevaruri generale, exprimate intr-o maniera impersonal, si adresandu-se simtului comun, in timp ce a doua este o opera a geniului spontan, e subiectiva, constituita din impresii particulare, exprimata intr-o maniera personala si adresandu-se simtului individual. Fr. Schlegel defineste romantismul ca o fuziune intre sentiment si imaginatie, ca un fond sentimental imbracat intr-o forma a fanteziei.

Un alt teoretician romantic este poetul Ludowig Tick(1773-1853), autor si a 12 volume de povestiri abundand in miraculos. Dupa ce in piesele sale evoca aspecte medievale, iar in basmele sale zeflemiseste rationalismul „Secolului luminilor”, mai tarziu el se inspira din folclorul german si ridiculizeaza burghezia germana, in acelsi timp cerand in arta moderarea entuziasmului, claritate, masura si elaborare artistica mai ingrijita. Teoretician al „ironiei romantice” el considera ca scopul „ironiei romantice” este dezbararea de forme si clisee impuse, crearea unei atmosfere in care sa domine mai mult joc, mai multa libertate si independenta.

Page 16: Romantismul in Proza

Unul dintre reprezentantii de seama ai romantismului german este Novalis(Pseudonimul lui Friederich von Hardenberg, 1772-1801). Pentru Novalis noaptea constituie climatul spiritual mult-dorit. Viata este schimbatoare si trecatoare, deci nu e adevarata realitate. In schimb, noaptea este imparatia adevarului, a iubirii si a eternitatii. Noaptea este locul predilect de refugiu in bucuria mistica si totodata preludiu al mortii, pe care poetul o considera binefacatoare.

Ca o aplicare a teoriei sale, Novalis scrie un fel de tratat de educatie a poetului sub forma alegorica, romanul liric Heinrich von Ofterdinge, in care gasim motivul acelei „Flori albstre” intalnit si la Eminescu. Conceput ca un pandant poetic al lui Wilhelm Meister, romanul lui Novalis urmareste calatoriile lui Heinrich, presupusul autor al „cantecului Nibelungilor”, in cautarea idealului vietii sale, mult visata „Floarea albastra”. Poetul-vrajitor Klingson il sfatuieste sa observe lumea, sa se stapaneasca pe sine, sa se controleze mereu, sa-si domoleasca entuziasmul. Romanul, neterminat, al lui Novalis ajunge la concluzia proclamarii misticismului, contemplativitatii, retragerii in lumea intunecata a individualismului deprimat. „Novalis, cu plasmuirile sale ideale, pluteste vesnic, in sferele albastrei” (Heine).

Page 17: Romantismul in Proza

Povestirea fantastica a lui HoffmannFiere ciudata, talentat compozitor, dirijor si pictor decorator, E.

T. A. Hoffmann (1776-1822) este cazul tipic al romanticului pentru care numai arta da un sens al vietii, transpunand-o din planul aparentelor in palnul esentelor. Inspiratia lui nu poetizeaza aspecte concrete ale lumii, el refuza lumea concreta, o neaga, pentru ca vorbind „tainicului limbaj al unui indepartat regat al spiritelor”, sa-si creeze o ambianta misterioasa, ideala, fascinanta, o lume in care personajele sale isi poarta dureroasa (uneori ) nostalgie a puritatii si fericirii. Hoffmann cultiva povestirea fantastica, pe care o concepe sa pe un vis continuat in stare de trezie, avand „binefacatoarea” functie de a-l detasa pe scriitor de lumea materiala.

In Exilurile diavoluluii (1817-21) – povestire de amploarea unui roman – gasim reprezentata acea zona plin ade mistere care, in conceptia scriitorului, invaluie viata omeneasca, patrunsa continuu de aventuri stranii, inexplicabile, relevand si natura permanent dedublata a fiecaruia dintre noi. Acelasi fond spectral, cu accente dramatice, il au si „Povestirile Nocturne” . Mai variata si adusa in palnul vietii reale este culegerea Fratii Serapion (de ex: Domnisoara Scudery sau Mesterul Martin , dogarul ). In conceptia lui Hoffmann, singura realitate este arta; ea da viata si adevar lumii inconjuratoare, care fara puterea transfiguratoare a artei ramane simpla aparenta.

Page 18: Romantismul in Proza

Idealul supream al lui Hoffmann este continua aspiratie spre muzica si poezie; de aceea eroii sai preferati sunt suflete bolnave de nostalgia artei, capabile sa transfigureze realitatea(ca straniul muzician Kreisler din Motanul Murr..), sunt firi nelinistite, melancolice , obsedate. Asemenea eroi, pentru a capata o mai amre libertate de actiune, au nevoie de un cadru misterios, magic, fantastic, un cadru de povestire pe care inflacarata imaginatie a lui Hoffmann il trateaza cu mare voluptate. Adeseori, ca material accesoriu, Hoffmann ia pentru decorul povestirilor sale si incantatoare scene din viata de fiecare zi.

Caci nu s-ar putea spune ca Hoffmann este cu totul detasat de realitate; din palnul ei isi ia figuri si fapte bine observate, pentru a le trece apoi numaidecat in planul fantasticului, si a le cobora din nou din cand in cand in lumea realului. Realul si imaginarul se intrepatrund, pentru ca in felul acesta sa procure cititorului iluzia adevarului. „Hoffmann, cu personajele sale grotesti, se cramponeaza de realitatea pamanteasca. Eroii sai nu sunt aparitii vagi, ci mai degraba flotante, osciland intre vis si viata, adesea chiar au consistenta de realitate, actioneaza, vorbesc, ca in viata. Dar povestitorul prefera sa le vada transpuse intr-un decor creat de fantastic, in domeniul fantasticului, in care el crede ferm; pentru ca, pentru Haffmann, fantasticul este refugiul, este corectivul, este idealul, si – in definitov – adevarata realitate”.

Page 19: Romantismul in Proza

Grupul din HeidelbergScriitorii apartinant grupului din heidelberg prezinta o alta

latura a romantismului german: tendinta de a-si alimenta inspiratia la sursele literaturii si traditiilor populare.

De acest important moment literar trebuie legat si numele unor scriitori ce nu apartin insa grupului Heidelberg: fratii Jakob si Herman Grimm. Filologi de mare reputatie, autori ai unei Mitologii germane si a unei istorii a Legendei eroice, fratii Grimm au dat circulatiei universale cele 3 volume de povesti populare ( 1812 – 1815 ), adunate si transcrise fidel, cu onestitate si competenta de folcloristi adevarati, in acelasi timp si cu sensibilitatea de artisti, - acest tezaur de traditii populare germane constituind unul din cele mai importante realizari ale romanticilor germani.

Opera de erudita cercetare a fratilor Grimm ( autori si ai unor culegeri de legende eroice, de vechi legi germane, a unei gramatici a limbii germane, initiatori ai unui mare dictionar german), care erau convinsi ca viitorul unei natiuni este garantat de cunoasterea si cinstirea trecutului sau, se inscriu in cadrul miscarii patriotice din prima jumatate a secolului, reprezentand unul din cele mai nobile aspecte ale romantismului german.

Page 20: Romantismul in Proza

Scoala austriaca este caracterizata prin aceeasi franchete pe care o intalnim si in scola suaba, - dar ea aduce mai multa vivacitate de spirit, o inclinatie spre gluma, un refuz al „documentelor” literare, o lipsa de interes fata de vechile legende populare, in genere un spirit mai modern.

Acestei scoli ii apartin dramaturgul Grillparzer sau poetul Nikolaus Leanu (1802-1850), pseudonimul literar al lui Nikolaus Niembsch, baron von Stehleanu, originar din Banat.

Scoala austriaca: Lenau

Page 21: Romantismul in Proza

Opera sa principala, Extraordinara poveste a lui Peter Schemihl (1814) , este povestea flacaului dispretuit de cei din jur fiindca si-a vandut umbra; din multiple si indelung-discutatele semnificatii ale acestei alegorii, plauzibila pare personalitatea la care omul nu trebuie sa renunte pentru bani. In galeria romanticilor germani, destul de saraca in personalitati cu convingeri democratice si cu ferme atitudini literare, Adalbert von Chamisso este o figura luminoasa.

ALTI ROMANTICI

Page 22: Romantismul in Proza

„Tanara Germanie” este numele unei societati secrte si al unei miscari literare ai caror scriitori, definiti si printr-o atitudine de net individualism, sau in evul mediu si legenda, ca ceilalti romantici. Ei considera arta pura ca un divertisment fivrol, prefera poeziei proza, scrisul lor tine sa demonstreze o teza, scriitorii intra in disputele politice ale zilei, propaga socialismul utopic, saint-simonist, pledeaza pentru o republica democrata, provoaca polemici, admira operele din tinerete ale lui Goethe, sunt mai mult reflexivi decat sentimentali.

Din sanul acestei scoli se ridica Heine. El judeca sever reactionarismul si idealismul precum si romantismul retrograd german pe care-l va ironiza mereu. Desi este clar ca Heine pastreaza gusturi, atitudini, si procedee romantice, dar intrucat el va ramane tipul romanticului activ, lucid si cu vedere inainte, opera sa va capata din ce in ce mai multe si mai precumpanitoare note realiste. Debuteaza prin piese fluierate de publicul teatrelor timpului din cauza caracterului lor satiric la adresa aristrocratiei sau burgheziei filistine.

H. Heine, culme a romantismului german

Page 23: Romantismul in Proza

DRAMATURGIA: KLEIST, BUCHNER, GRILLPARZER

In domeniul dramaturgiei romantice germane, atmosfera de demoralizare si pesimism se traduce prin creatia si succesul asa-numitei „drame fataliste”, in care eroul, condamnat sa sufere din cauza unei greseli savarseste printr-o hotarare a destinului orb, se resemneaza si accepta puterea strivitoare, nedreapta si absurda a soartei. Din aceasta „drama fatalista” – care totusi a influentat mai mult sau mai putin dramaturgi dintre cei mai remarcabili – n-a ramas in istoria universala a dramaturgiei decat numele creatorului ei, Zacharias Werner.

Dramaturgul cel mai reprezentativ pentru tot ceea ce teatrul romantic german are mai interesant, dar si mai straniu, este Heinrich von Kleist (1777-1811). In biografia, in personalitatea, in opera lui se intalnesc adunate parca toate contradictiile si nelinistele vremii, incat kleist apare oarecum ca o adevarata constiinta dramatica a epocii.

Goethe spunea, ca, in prezenta lui Kleist, resimti acea groaza ciudata pe care ti-o inspira un om exceptional de dotatde natura, dar care , victima a unei tainice si incurabile boli psihice, nu-si poate realiza niciodata adevaratul sau tel.

Page 24: Romantismul in Proza

Intreaga sa viata spirituala dezechilibreaza, sfasiata de obsesii, de contradictii, de indoieli si nelinisti tragice, Kleist si-a varsat-o in dramele sale. Drame de o reala frumusete lirica, incontestabil; dar de o frumusete stranie, haotica si indrazneata pana la absurd. Ispasirea dureroasa a unei greseli savarsite de erou dintr-o hotarare a destinului; pasiunea salbatica, oarba mistuitoare; moartea ca solutie suprema a vietii, - acestea sunt temele sale preferate.

Drama Panthesila, de pilda, creatia sa poate cea mai tipica, prelucreaza stravechea legenda a iubirii reginei amazoanelor pentru Achile, pe care din nestiinta il ucide. Amestecul de pasiune si cruzime a eroinei semnifica insasi natura umana lasata in voia ei, - asa cum insusi Kleist o concepea si o resimtea surd in el insusi, intr-o scrisoare, dramaturgul marturisea ca si-a transpus intregul sau fond sufletesc in aceasta tragedie, care se prezinta ca un amalgam bizar de pasionalitate titanica, barbara, de imaginatie orgiastica, dar si – pe alocuri – de poezie duioasa si de viziune gratioasa si gingasa.

In drama urmatoare: Katchen von Heilbronn , Kleist aduce tema devotamentului nelinitat al feleii pentru iubitul ei, precum si figura cadidei, gingasei Katchen, al carei farmec e dat tocmai de slabiciunea ei, urmandu-l pe cavalerul von Stahl ca o somnambula. Cadrul medieval in care se desfasoara actiunea, apoi conflictele dintre nobilii feudali, scenele stranii si motivele fantastice introduse aici – hipnoza, somnambulism, magie,simbolica viselor, miraculosul crestin – totul e facut ca aceasta piesa, tipica pentru dramaturgia romantica germana, sa devina cea mai populara piesa a lui Kleist.

Page 25: Romantismul in Proza

Capodopera sa insa ramane „Printul din Homburg”. Inspirata de climatul moral de patriotism care a cuprins Germania dupa infrangerile suferite la Jena si Wagram, piesa aduce ca tema conflictul dintre libertate si datorie: comandantul cavaleriei prusace, printul din Homburg, fiindca n-a respectat un ordin (pe care, de altminteri, nici nu l-a cunoscut), este lasat sa-si aleaga singur pedeapsa: si cu toate ca nu este vinovat, dar fiind un militar prusac disciplinat, printul se condamna singur la moarte, pentru ca in ultimul moment sa fie insa gratiat. Ca idee, piesa este o glorificare a disciplinei si a supunerii fantastice la indatoririle fata de statul militarist prusac. Dar, in cadrul unei intrigi complicate, cu numeroase incidente surprinzatoare si cu scene savant orchestrate, cu un cliamt de seducatoare poezie si de fina analiza psihologica , apare iarasi eroul romantic pasionat, impartit intre hotarare si reverie, intre energie si somnambulism. Se vede si aici cum Kleist s-a identificat cu eroii sai preferati si cum piesele si le-a imbibat cu propriile-i visuri, nelinisti si melancolii intunecate; tocmai aceasta este ceea ce da operei sale frumusete dar si o pronuntata morbiditate.

O alta forma deosebit de interesanta a teatrului romantic german o realizeaza un dramaturg care a fost redescoperit si din ce in ce mai aprecia in secolul nostru Georg Buchner (1813-1837). El a scris o nuvela, o comedie, o drama abia schitata(Woyezeck, reluata apoi si completata de altii), si in sfarsit Moartea lui Danton, singura sa drama pe care a putut-o termina.

Page 26: Romantismul in Proza

Ceea ce caracterizeaza si viata lui Buchner si opera sa dramatica, este o mare sete de dreptate, arzatoare, exaltata, energica, dobandita insa in cele din urma de germenii indoielii, oboselii si pesimismului. Toate personajele lui Buchner sunt macinate si daramate de sentimentul angoasei, al nelinistii chinuitoare care le infiltreaza convingerea ca nu sunt decat niste neputincioase marionete manevrate de puterea implacabila a destinului.

Moartea lui Danton este o evocare a climatului spiritual al Revolutiei franceze din timpul Conventiunii; o evocare atat de fidela a faptelor, incat dramaturgul merge pana la a insera in text pasaje intregi din discursurile tinute in Adunarea Constitutanta de catre personajele celebre ale Revolutiei. Danton, tigrul de adinioara al Revolutiei, acum este straniu de pasiv, un decavat frecventand tavernele, un om destramat, obosit, sceptic, strivit de ideea fatalitatii, dezgustat de viata, permanent stapanit de presentimentul mortii. Pentru ca – sugereaza Buchner – Revolutia burgheza din 1789, cu toatea setea ei de sange si cu toate zvarcolirile ei neputincioase, n-a facut decat sa abrutizeze oamenii fara sa poata inlatura foamea, mizeria si antagonismul dintre bogati si saraci. Revolutia burgheza din Franta a fost o manifestare a fatalismului or al istoriei, afirma Buchner , iar nu a triunfului dreptatii. Moartea lui Danton, cu factura sa shaekespeariana, cu succesiunea sa rapida de scene, scurte, nervoase, este o drama politico-sociala si o drama a fatalitatii, cu personaje devastate de sentimentul singuratatii si al neputintei, personaje pe care Buchner, simtindu-si-le aproape, le priveste cu intelegere si compatimire.

Page 27: Romantismul in Proza

Al treilea dramaturg romantic german, Franz Grillparzer (1791-1872), este, in sfarsit, un om de o structura morala mai echilibrata. Tentat si el un timp de „drama fatalista”, Grillparzer se elibereaza insa curand de aceste tipare, pentru a se apropia in schimb de clasicismul antic. Scrie, printre altele, o trilogie de mare succes, evocand legendele antice din ciclul Argonautilor. Apoi o drama in centrul careia este figura celebrei poete din antichitatea greaca – Sappho. Apoi, o alta drama, in care trateaza vechea legenda greaca a dragostei dintre „Hero si Leandru”.

Grillparzer este dramaturgul care realizeaza vechiul vis al lui Chiller si Goethe de a reinvia tragedia antica greaca. Dar clasicismul sau reflecta sensibilitatea si nelinistile epocii romantice. In tratarea subiectelor antice, dramaturgul planteaza sentimente tipic romantice. Sufletele personajelor sale sunt concepute nu conventional grandios si eroic, ci dupa modelul sufletelor simple. In fine, clasicismul sau devine mai putin solemn, mai proaspat, mai viu, si prin faptul ca Grillparzer nu ezita sa introduca in tragediile sale si scene familiare, de mare simplitate si naturalete.

Page 28: Romantismul in Proza

Printre cele mai frumoase drame ale lui Grillparzer, cea intitulata Sappho aduce figura nefericitei poete care, daruita de zei cu geniul poeziei, se simte insa deznadajduit de singura in lumea divina a artei, cautand fericirea in palcerile simple ale iubirii. Tanarul Phaton insa o insela, preferand o biata sclava frumoasa; si Shappho, recunoscand ca nu ii este dat sa poata cobora din cerul artei in lumea simplei vieti pamantesti, se sinucide. Grillparzer a dat acestei drame sensuk (preferat de romantici in genere, si care de altminteri traducea insasi dramasufleteasca pe care a trait-o toata viata profund dezamagitul dramaturg) eternului conflict dintre arta si viata, sensul tragicei neputinte de a transpune idealurile supreme si pure ale poeziei in ordinea vietii si realitatii, ostile omului de geniu.

Capodopera lui Grillparzer este fara indoiala drama intitulata Valurile marii si ale iubirii.

Fermecatoarea poveste de dragoste a celor doi tineri, Heri si Leandr, a inspirat de-a lungul secolelor nenumarati poeti, de la Ovidiu pana la Schiller si Tennyson, - dar nici unul nu i-a dat stralucirea si vibratia dramatica pe care i-a dat-o Grillparzer.

Page 29: Romantismul in Proza

Tanara Hero, devenita preoteasa a Afroditei, este incredintata ca va putea rezista usor ispitelor iubirii. Dar cand il vede pe Leandru, frumusetea tanarului o tulbura profund, si toata noaptea valurile iubirii o asalteaza neintrerupt, asemenea valurilor marii lovind neincetat tarmurile. Asemanarea dintre viata tainica a marii si sentimentele puternice ale celor doi indragostiti i-au inspirat autorului versuri de o mare frumusete. In timpul noptii, condus de lumina lampii pe care Hero o aprinsese pentru siguranta corabiilor, Leandru trece inot stramtoarea Hellespontului si patrunde in templul Afroditei, in camera preotesei Hero. (Scena dintre cei doi indragostiti este socotita cel mai frumos duet de iubire din intregul teatru german, apropiindu-se prin puritatea si elevatia sentimentului de celebrele scene dintre Romeo si Julieta). A doua zi, marele preot abserva tulburarea care a cuprins-o pe Hero. In noaptea urmatoare, cand Hero adoarme, lampa se stinge, drumul lui Leandru, care pornise inot iarasi spre iubita sa, nu mai este luminat, se dezlantuie o furtuna grozava, iar dimineata Hero gaseste aruncat de valuri pe tarm trupul neinsufletit al iubitului ei; nefericita indragostita moare de durere.

Page 30: Romantismul in Proza

Eroina piesei lui Grillparzer este o constructie dramatica cu atat mai complexa cu cat ea este nu atat o victima a fatalitatii, cat a propriei sale greseli de a fi renuntat la idealul sau de castilitate si asceza, de a fi cedat ispitelor iubirii; si de aceea, cu sentimentul culpabilitatii, accepta moartea ca pe o dureroasa dar necesara ispasire. Dramaturgul a dat deci legendei o interpretare romantica si moderna. O figura moderna este si Leandru; tanar candid, excesiv de sensibil, aplicat spre melancolie, evitand societatea, dar pana la urma daruindu-se total pasiunii, simtita ca o forta elementara si totodata fatala a naturii. Proiectandu-si asupra eroului sau propriile-i aspiratii spre fericire, precum si propriile-i ezitari de a se bucura din plin de placerile oferite de viata, Grillparzer a creat in figura lui Leandru tipul ideal al unui tanar din Germania epocii romantice.

Lirismul efuziunilor sentimentale pline de gingasie; lipsa retorismului, a grandilocventei, a pateticului de efect; viata intensa a eroilor sai care, departe de a ramane simple simboluri sau abstractii, capara consistenta realitatii; finetea cu care dramaturgul atenueaza contrastele prea accentuate si evita atitudinile convulsive sunt tot atatea note care il diferentiaza pe Grillparzer de ceilalti dramaturgi romantici, indeosebi germani.

Page 31: Romantismul in Proza

Alexandru

Lapusneanul

Page 32: Romantismul in Proza

Apăruta in martie 1840 in primul număr al revistei Daica literara, opera literara „Alexandru Lapusneanul” este una intre cele mai cunoscute nuvele istorice ale lui C. Negruzzi, ilustrand una din sursele literaturii romantice, istoria nationala. 

Acesta opera este o nuvela in primul rând datorita faptului ca este o creaţie epica, in proza cu acţiune ampla, cu o constructive riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal. 

Un alt argument care susţine aparteneta acestei scrieri la specia numita nuvela este dimensiunea acesteia, Alexandru Lapusneanul este mai întinsa decât povestirea si schiţa insa mai redusa decât romanul.

Acesta creaţie pune accentul pe caractere si pe conflicte, spre deosebire de povestire care este caracterizata de epicul pur. Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi:specie; inspiratia din istoria nationala; tema; conflict; naratiune liniara; personaje exceptionale in situatii exceptionale; personaje construite in antiteza.

Page 33: Romantismul in Proza

Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care evoca trecutul istoric prin : tema, personajele si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj).

Alexandru Lapusneanul este o scriere care se caracterizează prin obiectivitatea relatării, naratorul nu se implica in evenimente si nu le comentează, acesta nici măcar nu-si face simţita prezenta. Naratorul acestei opere literare este neutru si astfel nu se mai poate pune problema unei legături intre cititor si acesta. Toate acestea indica faptul ca Alexnadru Lapusneanul este o nuvela.

Sursa de inspiraţie a lui Negruzzi este istoria, astfel, aceasta opera literara dovedeşte ca este o nuvela istorica încercând sa reconstituie artistic o serie de evenimente relatate in cronica lui Grigore Ureche, si cea a lui Miron Costin. Personalitatile istorice prezente in aceste cronici devin personaje ale nuvelei istorice, aceasta metamorfoza are loc prin intermediul transfigurării artistice care este datorata talentului autorului ale cărui idei artistice sunt susţinute de aceste personaje. O alta caracteristica a nuvelei istorice intanlita in aceasta creaţie este faptul ca, spre deosebire de textul istoric a cărui singura menire este relatarea faptelor aşa cum au avut loc, nuvela istorica uneori prezintă adevărul prin intermediul talentului artistic al autorului, sacrificând astfel adevărul istoric pentru a-l salva pe cel artistic.

Page 34: Romantismul in Proza

Faptul ca Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica este indicat si de atenţia deosebita pe care Negruzzi o acorda detaliilor care oferă culoarea locala si atmosfera epocii respective. Utilizarea arhaismelor in scopul unei mai reconstituiri cat mai izbutite a epocii relatate reprezintă un bun exemplu in acest sens.

Alexnadru Lapusneanul a apărut intr-o perioada in care literatura autohtona era dominata de traduceri de o calitate îndoielnica fiind un răspuns la apelul făcut de către Mihail Kogălniceanu in Introducţie la „Dacia Literara”. In acesta articol Kogălniceanu atrăgea atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă traducerile, promova ideea unei literaturi originale (propunând si eventuale surse de inspitatie: istoria patriei, frumuseţea acesteia si folclorul), si nu in ultimul rând sugera realizarea unei limbi unitare.

Negruzii accepta propunerea făcuta de Kogălniceanu, alegând ca sursa de inspiraţie pentru opera sa istoria patriei. Nuvela Alexnadru Lapusneanul este o creaţie originala care se ridica nivelul pretenţiilor impuse de către Kogălniceanu deoarece are rolul de a intrai spiritul roman si de a promova o limba unitara: limba romana.

Nuvela este alcătuita din patru capitole, fiecare capitol având cate un moto semnificativ, care sugerează, exprima tensiunea capitolului respectiv.

Page 35: Romantismul in Proza

I „Daca voi nu mă vreţi eu va vreu”Începutul nuvelei Alexandru Lapusneanul surprinde personajul

ce oferă numele nuvelei intrând in Moldova intovarasit de vornicul Bogdan si o armata numeroasa având intenţia de a-si recăpăta tronul pierdut din cauza trădării boierilor. Lapusneanul intentioneaza sa facă acest lucru inlaturandu-l de la tron pe Ştefan Tomsa.

La un moment dat Lapusneanu poposeşte undeva in apropierea Tecuciului unde este întâmpinat de patru boieri: Vornicul Motoc, postelnicul Veveriţa si spătarul Spancioc si Stroici, aceştia vin din partea lui Ştefan Tomsa si încearcă sa-l întoarcă din drum pe Lapusneanu spunându-i ca poporul nu îl vrea. Insa acesta intelegand ca boierii doar încearcă sa-l descurajeze se înfurie si le promite răsplata cuvenita de indata ce isi va recăpăta tronul.

După plecarea celorlalţi trei boieri, Motoc, impresionat fiind de mania lui Lapusneanu ii cade la picioare si ii cere iertare acestuia si îl roagă sa intre in Moldova fara armata străina deoarece va fi sprijinit de boieri si de popor. Domnitorul nu are încredere insa in cuvintele amăgitoare ale bătrânului vornic, ramanand neclintit in hotărârea sa.

Acest capitol constituie expoziţiunea.

Page 36: Romantismul in Proza

II „Ai sa dai sama Doamna”

Acela de al doilea capitol al nuvelei reprezintă intriga acesteia.

Alexnadru Lapusneanul nu întâmpina nici un fel de rezistenta din partea lui Tomsa si instalându-se la tronul Moldovei începe sa duca la îndeplinire ceea ce le promisese celor patru boieri. Astfel voievodul omora boierii la cea mai mica abatere si le distruge catatile.

Doamna Ruxandra, îngrozita fiind de faptele soţului sau îl roagă pe acesta sa înceteze si obţine promisiunea ca acest lucru se va întâmpla curând, Lapusneanul de asemenea ii promite soţiei sale ce ii va oferii un leac pentru frica.

Page 37: Romantismul in Proza

III „Capul lui motoc vrem”In cadrul celui de al treilea capitol este atins punctul culminant al

acestei nuveleIn acest capitol Lapusneanul ii invita pe toţi boierii la un ospat care

are loc intr-o zi de sărbătoare după slujba religioasa la care domnitorul participa. Acesta întârzie la slujba, si după ce aceasta se încheie Lapusneanul se închina la icoane si săruta cu mare smerenie moaştele lui Ioan. Acesta se suie din nou in strana si se caieste de faptele sale promitandu-le boierilor ca le va aduce pacea. Mai mult domnitorul le cere boierilor iertare si apoi ii invita la un ospat.

Bănuind intenţiile necurate ale domnitorului, Spancioc si Stroici nu se duc la masa domneasca.

Comfirmand temerile celor doi boieri ospatul se transforma pe neaşteptate intr-un măcel in care sunt ucişi 47 de boieri.

Poporul vine la palat amenintand sa forţeze porţile. Toate nemultunirile mulţimii se îndreaptă împotriva lui Motoc, considerat a fii cauza tuturor relelor, de aceea poporul cere intr-un glas capul lui Motoc.

Alexnadru Lapusneanul îl arunca pe motoc mulţimii care omorandul pe motoc se răzbuna pentru suferinţele indurate. Acest moment constituie punctul culminant.

După ce Vornicul Motoc este ucis de mulţime Alexnadru Lapusneanul porunceşte sa fie tăiate capetele boierilor din care face o piramida pe care o arata Doamnei Ruxandra pentru a-i da un leac de frica.

După ce- ucide pe boieri, domnitorul porunceşte sa fie cautati Spancioc si Stroici insa aceştia reuşesc da treacă graniţa nu înainte de a-i transmite domnitorului ca se vor vedea înainte de a muri.

Page 38: Romantismul in Proza

IV „De mă voi scula pre mulţi am sa popesc eu”

Timp de patru ani Lapusneanul nu mai porunceşte nici o execuţie insa, totuşi, ii schingiuieşte pe unii boieri consideraţi suspecţi.

In timpul şederii sale la Hotin Lapusneanul se imbonlaveste si cazând la pat, intr-un moment de delir cere sa fie călugărit. Dorinţe ii este îndeplinita si acesta primeşte numele de Paisie. Odată revenit la realitate, Lapusneanul, ii alunga pe cei care l-au călugărit. Acesta o alunga si pe Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otrava in băutura soţului sau care isi gaseste astfel sfarsitul.

Acest ultim capitol reprezintă, bineinteles, deznodământul nuvelei.

Page 39: Romantismul in Proza

Cele mai importante personaje ale acestei opere literare sunt Alexnadru Lapusneanul, voievodul Moldovei, doamna Ruxandra soţia acestuia si boieri Veveriţa, Motoc, Stroici si Spancioc. Interacţiunea dintre aceste personaje constituie conflictul romanului: Lapusneanul ii uraste pe boieri pe care iniţial ii ameninţa si ulterior ii omoară si ii schingiuieşte. Atitudinea lui Lapusneanul in relaţie cu boierii si faptele acestuia scot la iveala o fiinţa sadica, aceasta delectându-se cu suferinţa altora. Lapusneaul si sotiia acestuia sunt prezentaţi in antiteza: in timp ce Ruxandra este îngrozita de ororile soţului sau acesta pune alte fapte îngrozitoare. Motoc sugerează imaginea tipica a boierului linguşitor care ar fii in stare de orice pentru a-si apăra interesele.

Caracteristice acestei nuvele sunt: îmbinarea echilibrata dintre naraţiune si dialog, Negruzzi reuşind astfel sa obtina dinamica adecvata nuvelei sale

Perspectiva auctoriala este obiectiva naraţiunea realizându-se la persoana a treia, naratorul este astfel omniscient iar focalizarea utilizata este de tip zero, aceasta caracteristica este specifica nuvelei.

Specifica nuvelei este si o construcţie echilibrata care aminteşte de structura operelor clasice.

Page 40: Romantismul in Proza

In opera lui C. Negruzzi pot fi intanlite o serie de particularitati specifice artei autorului, acesta are capacitatea de a realiza scene dialogate având trăsăturile unei autentice piese de teatru. O alta trăsătura semnificativa a stilului acestui autor este atenţia deosebita pe care acesta o acorda detaliului care are rolul de a anticipa uneori evenimentele, semnificativa este secvenţa din biserica unde, departe de a fi smerit Lapusneanul vine îmbrăcat cu multa pompa si având zalele care sugerează măcelul ce va urma.

Autorul realizează scenele cu multa fineţe si le comfera dinamism, astfel Negruzzi isi dovedeşte măiestria prin intermediul scenei uciderii celor 47 de boieri care este realizata ca un adevărat spectacol totul este conturat din perspectiva lui Lapusneanul si a lui Motoc care privesc măcelul de la palat in realizarea scenei scriitorul verbe care asigura impresia de mişcare, se apelează in special la timpul imperfect al modului indicativ care imprima acţiunii o valoare durativa.

Autorul surprinde cu multa fineţe psihologia mulţimii in secvenţa in care poporul adunat in fata palatului isi exprima nemulţumirea.

In aceasta nuvela sunt prezente si elemente romantice: Inspiraţia aceasta opera literara este inspirata din trecutul Patriei, autorul ascultând sfaturile oferite de Kogălniceanu in Introducţie la „Dacia Literara”. Caracterul puternic al lui Alexnadru Lapusneaul reprezintă un alt element romantic deoarece personalitatea excepţionala este de factura romantica. Introducerea in opera a poporului este tot un element romantic spre deosebire de operele clasice in care personajele aparţineau doar aristocraţiei.

Page 41: Romantismul in Proza

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile. 

Alexandru lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, si crud. Hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct si indirect. 

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu lapusneanu :blandete – cruzime, caracter slab – caracter tare. 

Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. Este las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea multimii. 

In antiteza cu boierul tradator, sunt personajele episodice Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea tanara.

Page 42: Romantismul in Proza

Personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti apapre pentru prima data in literature noastra. Psihologia multimii este surpinsa cu finite, in mod realist :strangerea norodului la portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite, descumpanirea gloatei care ‘venise faar sa stie pt ce a venit si ce vrea’ in fata intrebarii armasului, glasurile isolate care exprima nemultumirile, in sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care toti vad un vinovat pentru toate suferintele.

Limbajul contine expresii populare (‘ramasa cu gura cascata’), regionalism fonetice, arhaisme, care dau culoare epocii. 

Naratiunea si descrierea sunt reduse , naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Limbajul personajelor este unul din principalele mijloace de caracterizare si concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile.

Fiind o nuvela istorica in contextual literaturii pasoptiste, A. L. este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in ‘Introductie’ la Dacia Literara – inspiratia din istoria nationala, dar si prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personajul principal alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul festurilor, al replicilor si al scenelor.

Page 43: Romantismul in Proza

SARMANUL

DIONIS

Page 44: Romantismul in Proza

Mihai Eminescu a fost poet,prozator si jurnalist,considerat de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana.El a lasat posteritatii o creatie artistica fara egal,atat ca diversitate tematica si profunzime a gandirii,cat si ca putere de expresie.

Nuvela "Sarmanul Dionis" a lui Mihai Eminescu este o creatie complexa,cu toate trasaturiele unei opere literare romantice.Ea poate fi socotita deopotriva nuvela fantastica si filozofica,deoarece romanticii manifesta predilectie pentru fantasticul motivat de unele idei filozofice ale vremii:existenta subiectiva,relativa a timpului si a spatiului, atingerea absolutului etc.

Titlul,prin adjectivul antepus cu valoare de epitet,"sarmanul",sugereaza esecul eroului in tentativa lui de a cunoaste absolutul si de a se masura cu el,dar si compasiunea autorului fata de aceasta situatie,realizandu-se astfel o semnificativa si subtila antiteza in stil romantic cu numele personajului,care duce cu gandul la zeul Dionysos.

Page 45: Romantismul in Proza

Titlul nuvelei “Sarmanul Dionis” isi incadreaza de la bun inceput eroul in galeria personajelor romantice persecutate de soarta, marginalizate de o societate in cel mai bun caz indiferenta. Prin conditia sa de “sarman”, descendent al unei familii nobile saracite, Dionis ar putea sta alaturi de eroii lui Victor Hugo din “Mizerabilii”. Aceasta ipostaza, initial umila face insa posibile si viitoarele rasturnari spectaculoase ale soartei: descoperirea originii adevarate a eroului, avand drept rezultat ocuparea unei pozitii inalte in societate, implinirea unei iubirii altfel imposibile datorita diferentelor sociale.

Pozitia umila este caracteristica eroului din basme, adesea orfan sau fiu de vaduva, ignorat de toti, dar care se dezvaluie ca fiind o persoana de natura exceptionala. Dupa parearea lui Mircea Eliade aceasta conditie de sarman, de orfan nu este decat o deghizare a “sacrului in profan”. Adevaratul erou isi va releva natura exceptionala doar in cursul intamplarilor miraculoase pe care ii este dat sa le infrunte.

Nimeni nu-l poate banui pe “sarmanul Dionis”, umil copist in Bucuresti, fiu de vaduva cu o nastere obscura de a avea capacitatea de a cuprinde in gandire o lume mult mai bogata, inaccesibila profanilor sai contemporani; nimeni nu-l crede capabil de a-si transpune existenta in alti timpi si alte epoci.

“Saracia” in lumea profana e compensata de bogatia trairii in “viata ca vis”.Deci titlul nuvelei realizeaza atat incadrarea in tipologia romantica a eroului cat si deschiderea simbolica a nuvelei.

Page 46: Romantismul in Proza

“Sarmanul Dionis” reuneste o serie de teme romantice: natura, iubirea precum si conditia omului de geniu. Este o nuvele pe tema transmigratiei sufletului, a metempsihozei. Eminescu valorifica o idee a lui Schopenhauer dupa care timpul si spatiul sunt manifestari ale substantei care se regenereaza vesnic, compusa dintr-un numar de modele eterne, “umbre” ale individului fizic. Prin vis, omul poate iesi din determinarile sale spatiale si temporale, devenind parte a totului, deci are posibilitatea de a trai simultan formele sale trecute sau viitoare existente in substanta vesnica. Pornind de aici, “Sarmanul Dionis” devine povestea dramatica a unei initieri in tainele mari si ultime ale Universului, initiere esuata prin cutezanta de identificare cu Dumnezeu.

Din punct de vedere al particularitatilor narative, nuvela este o constructie auctoriala, in care naratorul este autorul insusi, aflat intr-o pozitie demiurgica, de rostirea caruia depind toate intamplarile si intregul destin al personajelor.Textul abunda in motive romantice.Unul dintre ele este motivul umbrei,umbra fiind singura dovada a eternitatii,ea insotindu-l pe om in existenta sa terestra.Un altul este cel al florii albastre si al pasarii maiestre,simboluri ale unei iubiri ideale,patimase,vazute ca o treapta spre fericire.Nu lipseste din aceasta nuvela motivul ingerului si al demonului,prezentat prin antiteza dintre cei doi indragostiti.Motivul visului e cel care domina,pentru ca secventele cele mai importante ale nuvelei se petrec in visul eroului,in timpul somnului sau al unor stari de veghe sau de lesin.Prin intermediul visului, cititorul patrunde o data cu eroul in lumea fantastica,in lumea altor timpuri sau in universul cosmic,selenar,caci numai incipitul si finalul il plaseaza pe Dionis in lumea terestra.Alte motive literare care apar sunt: iubirea angelica-serafica, natura paradisiatica, viata ca un vis.

Page 47: Romantismul in Proza

Romantica e si predilectia lui Eminescu de a zugravi,fie peisaje luxuriante,fie decoruri nocturne,asemenea celor din Bucurestiul intunecat si ploios,in care personajul traieste ori o satisfactie deosebita atingand fericirea in iubire,ori o tristete coplesitoare ,izvorata din neimplinirea unor idealuri.

Se determina in nuvela un prolog si un epilog. Prologul are un caracter speculativ, fiind prezentate idei filosofice cu privire la raportul dintre parte si intreg, spatiu si timp care se afla numai in sufletul omului.Incipitul nuvelei e centrat pe meditatia lui Dionis asupra timpului si a spatiului.Astfel se anticipeaza trei probleme: ce a existentei timpului si spatiului,care se datoreaza numai intuitiei umane,cea a raportului dintre absolut si individual, si cea a metempsihozei,a posibilitatii de miscare in voie,pe verticala timpului.

Dionis este un tanar copist, care desi se trage dintr-o familie de aristocrati, are o situatie materiala precara. Este crescut de mama sa cu pretul unor mari sacrificii.

Page 48: Romantismul in Proza

Dionis, inzestrat cu o capacitate de intelegere iesita din comun, apare ca un om cu inclinatii spre meditatia filosofica. Si, pentru ca speculatiile nu-i sunt suficiente apeleaza la invataturile lui Ruben, la cartea de astrologie imprumutata de la Riven. Astfel, intr-o seara ploioasa si rece se cufunda in descifrarea acestei carti, dar la un moment dat lumanarea se consuma, iar el continua sa citeasca la umbra lunii. El vede chipul ingeresc al unei fete la fereastra vecina, dar aceasta dispare curand in intuneric.Dionis pleaca de la realitatea palpabila pentru a cauta dincolo de ea, absolutul ideatic, dezgustat fiind de existenta concreta.

Pentru a putea descifra cartea, Dionis se intoarce in timp, pe vremea lui Alexandru cel Bun, sub chipul calugarului Dan, elevul dascalului Ruben.

La indemnul umbrei sale, Dan (Dionis) purcede la o calatorie cosmica in luna, alaturi de iubita sa, Maria, fiica spatarului Mesteacan. Si aici fericirea este relativa datorita triunghiului in care se afla ochiul de foc si proverbului scris intr-o araba straveche. Dan incearca sa dezlege aceasta enigma, indrezneste chiar sa se considere parintele Unversului, insusi Dumnezeu, fapt care-i aduce prabusirea, intoarcerea la o conditie telurica.Personajul exceptional, care se revolta impotriva credintei sale traverseaza o aventura existentiala in care limitele spatiale si temporale sunt abolite.Prin revolta sa in fata conditiei umane limitate in cunoastere, Dan - Dionis este un erou titanic, un Lucifer. Mitul satanic,luciferic,al ingerilor cazuti este o alta trasatura romantica a nuvelei.

Page 49: Romantismul in Proza

Trezindu-se Dionis isi da seama ca de fapt adormise in gradina. Dupa ce se desteapta din nou vede la fereastra casei de vizavi o fata ce corespunde celei din vis. Ii trimite o scrisoarea in care ii marturiseste pasiunea pentru ea, iar apoi se imbolnaveste. Este ingrijit de tutorele Mariei, dupa care se casatoreste cu aceasta, casatoria fiind vazuta ca o implinire a unei iubiri.

Finalul nuvelei surprinde un moment de armonie conjugala din viata de mai tarziu a lui Dionis.

O trasatura a nuvelei este timpul relativ al actiunii intr-o compozitie bazata pe ambiguitatea planurilor narative: unul al lui Dionis cu miscarile, ideile, sentimentele lui si celalalt al lui Dan cu nedumeririle, aspiratiile si prabusirile lui. Primele doua parti sunt distincte si nu se precizeaza clar cine pe cine viseaza: Dionis pe Dan, proiectandu-se in trecut, sau Dan pe Dionis, pe o traiectorie viitoare.

Page 50: Romantismul in Proza

Evenimentele ce se succed: hotararea lui de a scrie fetei, alunecarea in lesin dupa un semn de raspuns, refacerea visului in care Dan se intoarce in chilia lui si se substituie propriei umbre adormite de mult, iesirea lui Dionis din fierbinteala delirului, limpezirea de sine,toate aceste reusesc sa-l convinga pe cititor ca planul real este cel al lui Dionis si cel fantastic al lui Dan.Nuvela are momente ale subiectului specifice unei opere epice daca luam in considerare ca exista un singur nivel al subiectului: cel al existentei lui Dionis si al aventurii sale initiatice. Nivelul lui Dan poate fi interpretat ca aventura lui Dionis in somn si el are momente ale subiectului: expozitiunea - marcata de trezirea lui Dan din somn cu o carte in mana pe o campie, intriga - drumul spre Ruben si discutia cu acesta, punctul culminant - marcat de cutezanta lui Dan de a se identifica cu Dumnezeu si de prabusirea lui pe pamant, deznodamantul - Dionis lesina si Dan trece in figura umbrei adormite din patul sau, umbra se lipeste de perete semn ca pactul cu diavolul a incetat.

Nuvela are si un epilog care trimite toata aventura intr-un alt plan, in care se intrepatrund psihologia existentiala, mitul si filosofia.

Page 51: Romantismul in Proza

Mitul oniric - calea prin care Dionis se metamorfozeaza în calugarul Dan: "Ciudat el visase”;

Metempsihoza - conceptie religioasa conform careia sufletul omului ar trai mai multe vieti prin reincarnare;

Ideea timpului si a vesniciei - "omul are în el numai sir fiinta altor oameni viitori si trecuti Dumnezeu le are deodata toate neamurile. Omul are un loc în vreme iar Dumnezeu e vremea însasi, sufletul are vesnicie, numai bucata în bucata.“;

Spatiul Nemarginit - "Numai Dumnezeu stapâneste nemarginirea, pentru om spatiul este tot ca vremea“;

Mitul faustian - Ruben este satana iar Dan face un pact cu acesta semnificând sacrificiul omului superior în dorinta de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire;

Cifra 7 - este cifra mistica cu puteri magice.

Miturile ce apar in text si semnificatia lor:

Page 52: Romantismul in Proza

Personajele sunt caracterizate prin antiteza. Apar dubletele Dionis - Dan, copila blonda - Maria, Ruben - Riven etc. Cu exceptia lui Dionis, toate personajele se contureaza prin intamplari, comportament, replici, aceste personaje fiind doar niste simboluri intr-o poveste pe tema transmigratiei sufletului.

Dionis - Dan este Eminescu insusi dar cu anumite diferente. Modul de gandire, starea interioara sunt ale autorului care se proiecteaza in acest personaj care are toate trasaturile unui personaj romantic. Este un personaj exceptional in imperjurari exceptionale. El este un orfan nefericit, sarac, nevoit sa-si castige existenta printr-o munca obscura, dar aceasta aparenta umila ascunde o putere de gandire capabila sa-i schimbe destinul.

Dionis - orfanul, copistul sarac, indragostitul fara speranta pare a apartine unui romantism monir, pe cand Dan, animat de patima luciferica a cunoasterii apartine unui “romantism inalt”.

Personaj romantic, Dionis, care isi duce existenta intr-o camera cu peretii umezi si plini de mucegai, este nevoit sa accepte realitatea potrivit careia isi poate atinge idealul doar partial si aceasta numai prin iubire, care in plan terestru inseamna creatie.

Portretul sau fizic se incadreaza in tiparele romatice: este de o frumusete demonica, cu parul negru “prelung care curge in suvite pe spate”, “ochii ii sunt de o adancime tulburatoare, iar fata copilaroasa poarta in acelasi timp amprenta maturitatii”.

Page 53: Romantismul in Proza

El este un cugetator sceptic si solitar, un artist superstitios care era preocupat de carti tainice de magie, cenzurate de biserica. Prefigurand imaginea “batranului dascal”,el e un simbol al geniului eminescian. Este timid si stangaci, iubind in taina si fara speranta.

Dionis viseaza si acest vis se organizeaza intr-o naratiune fantastica, in care Dionis isi dezvaluie setea de cunoastere si stiinta de a dobandi formulele magice ale migrarii in timp si spatiu, puterea de a iubi si de a darui iubitei senzatia de participare la nasterea sentimentelor personajelor initiale din Eden.Dionis este pedepsit si se prabuseste din vis, dar el demonstreaza ca ceea ce da valore omului sunt fortele sale interioare, gandirea, sentimentele.

Puterea de cunoastere a lui Dan -Dionis se afla sub semnul gandirii filosofice dar si a celei magice. Protagonistul nuvelei este o ipostaza romantica atat a lui Faust cat si a “ucenicului vrajitor”, in timp ce batranul anticar Ruben - Riven este ispititorul Satana, dar si Maestrul care-l ajuta pe Dan - Dionis sa-si depaseasca simpla conditie de muritor si sa patrunde in tainele comsice.

Salvatoare pentru erou este insa iubirea absoluta, izbavitoare, care-l integreaza din nou in familia marilor romantici si-l apropie de Hyperion. Iubita sa, Maria, simbol al puritatii este intruchiparea acestei iubiri absolute. Ea ii aduce geniului cazut izbavirea, il va salva de la un esec existential. Pe Maria autorul o caracterizeaza direct si foarte plastic: “un inger bolnd ca o lacrima de aur, mladioasa ca un crin de ceara”. Ruben este si el de o “frumusete antica”.

Page 54: Romantismul in Proza

Numele “Dionis” sugereaza dimensiunea frenetic dionisiaca a cunoasterii, iar Ruben e focul autodevorator, pe cand iubita lui Dinos poarta numele Fecioarei Maria.

Stilul eminescian se remarca aici prin ironia naratorului fata de aventura eroului sau. De asemenea, este un stil solemn. Apar metafore deosebit de sugestive: “Dumnezeu e vreme, izvor, o roata ce cuprinde deodata toate spitele”, “sufletul e un fir de colb pe o roata miscata de foc” etc. Figurile de stil preponderente sunt epitetul ornat, comparatia, personificarea, metafora. Arhaismele si neologismele au valoare gnomica.

Concluzii:

Elemente specifice esteticii romantice in aceasta nuvela sunt:- caracterul exceptional al personajului- cultivarea imaginatiei, care elimina aproape cu desavrsire observatia realista sau analiza psihologica- prezenta unor teme si motive specifice romantismului (viata ca vis, zborul cosmic, setea de absolut, revolta luciferica, damnarea eroului)- ironia romantica.

Page 55: Romantismul in Proza

…si lumea e visul sufletului nostru, pentru fiecare s-ar putea sa fie altfel, deci omul are puterea sa cunoasca tainele lumii ca magicienii egipteni sau asirieni. Toate aceste idei apar in mintea unui tanar copist care trecea printr-o cafenea.… si descoperirea uimitor de firicita cu baietanul de alaturi care-l ingrijea era chiar copila pe care o iubise fara sperante, . Sub semnul munii, al muzicii dar si sub semnul magiei din cartea lui Zoroastru, Dionis isi va intalni dublul, calugarul Dan, din vremea mitica a lui Alexandru cel Bun.

MIHAI EMINESCU

Page 56: Romantismul in Proza

Nuvela Sarmanul Dionis e o constructie epica cuprinzatoare. Dateaza din vremea studiilor la Viena si a fost publicata în Convorbiri Literale în 1972.

Titlul nuvelei este sugestiv. Epitetul Sarmanul marcheaza destinul personajului, tipul tânarului intelectual, romantic, neadaptat, cu un destin romantic si o situatie de exceptie. Sarmanul Dionis dezbate soarta tragica a omului superior a omului de geniu într-o societate ostila adevaratelor valori spirituale, societate care încearca sa se detaseze, refugiindu-se în vis.

Tânarul Dionis e un modest copist cu o situatie materiala precara, tatal sau era descendentul unor aristocrati care asteptau o mostenire din partea familiei, existenta lui fiind învaluita în mister. Traieste în casa unui batrân preot si o iubeste pe Maria fiica acestuia. Testamentul mult asteptat nu îi este favorabil, lucru care îi provoaca socul în urma caruia intra într-un spital de alienati. Din legatura cu Maria s-a nascut Dionis, crescut de mama sa cu pretul unor sacrificii. Copilul mostenise de la tatal sau doar un portret din tinerete în care îsi regasea propriile trasaturi si cu care fascinat purta lungi dialoguri.

Page 57: Romantismul in Proza

Autodidact, pasionat de filozofie si de lectura cartilor vechi, încearca sa descifreze niste carti bizantine de astrologie, împrumutate de la anticar. Modesta sa lumânare se consuma, dar el continua lectura la lumina lunii si zareste în casa vecina, prin fereastra deschisa, o tânara îmbracata în alb cu chip delicat, feciorelnic, o noua Ofelie.

Încercând sa descifreze semnul astrologic al cartii se transpune în vremea lui Alexandru cel Bun sub chipul calugarului Dan, elevul unui dascal din Socola. El îi marturiseste acestuia ca are revelatia de a fi trait într-o lume moderna cu numele de Dionis. Acesta îl încurajeaja sa continue aceasta experienta (motivul metempsihozei). Continuând aceasta aventura, Dan se detaseaza de propria-i umbra, fapt care-i releva ca sufletul sau a fost cândva zooastru (cel care facea ca sufletele sa se mute din loc). La îndemnul umbrei pleaca într-o calatorie cosmica împreuna cu iubita sa Maria, fiica boierului Mesteacan. Pamântul e prefacut într-un margaritar pe care-l atârna la salba iubitei sale (motivul umbrei si al dedublarii).

Traiul pe care-l duce alaturi de iubita sa îl face sa traiasca ca-n paradis. Visul lui e tulburat de un triunghi în care se afla un proverb arab stravechi pe care nu-l poate descifra (motivul visului). Reuseste în cele din urma. Dezleaga aceasta enigma care le face relativa fericirea. Dan are revelatia fetei si credinta ca el este stapânul lumii, însusi Dumnezeu.

Page 58: Romantismul in Proza

Aceasta cugetare profanatoare îl pierde, îi anuleaza puterea magica si îl readuce la conditia initiala de pamântean. Trezit, Dionis realizeaza ca a adormit adânc în gradina plina de mireasma florilor. La fereastra casei vecine zareste chipul blând al tinerei pe care o identifica cu Maria visurilor sale. Îi trimite o scrisoare în care îi marturiseste pasiunea si din surescitare cade într-un lesin adânc. Tutorele Mariei îi vine în ajutor si îl îngrijeste în timpul bolii.

Bunicul fetei vede portretul tatalui lui Dionis si-si da seama de descendenta aristocratica a tânarului si de faptul ca are dreptul la o mostenire care sa-l scuteasca de grija zilei de mâine.

Casatoria celor 2 pecetuieste o dragoste si o existenta umana. Finalul nuvelei da prilejul unor discutii însusi sâmburele ei filozofic: "cine este omul adevarat al acestor întâmplari, Dan sau Dionis?".

În constructia nuvelei, Eminescu a pornit de la Kant dar a construit în stil Schopenhauerian. Punctul de pornire e de la Kant.

Page 59: Romantismul in Proza

Cea mai reprezentativa creatie din domeniul prozei filosofice si fantastice este "Sarmanul Dionis".

Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia si literatura europeana din perioada studiilor de la Viena unde a si fost redactata asa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzii de catre Ioan Slavici. Nuvela a fost citita la 1 septembrie 1872 la "Junimea" unde a creat impresia de extravaganta prin amestecul de filosofie si literatura. Nuvela este publicata în ianuarie 1873 la "Convorbiri Literare" de acelasi Negruzii. Eminescu mai crease doua proze filosofice "Archeus" si "Umbra mea" în care sînt dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care si-a pierdut umbra, dedublarea personalitatii si relativitatea adevarurilor, motive preluate alaturi de altele din "Geniu pustiu" si se vor regasi în "Sarmanul Dionis".

Page 60: Romantismul in Proza

SUBIECTUL NUVELEI

Întorcîndu-se spre casa într-o seara de toamna prin ploaia rece, Dionis, un tînar visator incurabil, copist, modest, neavînd pe nimeni pe lume, mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si a timpului ca forme ale intuitiei, ale simturilor noastre. "Nu exista nici timp nici spatiu", mediteaza Dionis, ele sînt ipotezele fantastice la care ajunge Dionis, fantastice nu pentru ca ar fi lipsite de logica, ci pentru ca presupun împrejurari care trec dincolo de limitele experientei. Daca lumea cu toate evenimentele nu este decît rodul eului propriu înseamna ca omul este a tot puternic si poate sa caute în sine împlinirea visului sau.

E posibil deci si folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie si astrologie sa ne miscam pe orizontala timpului ori pe orizontala spatiului în timp si spatiu care scapa perceptiei.

Partea introductiva a nuvelei care ne familiarizeaza cu lumea gîndurilor si a existentei cotidiene a lui Dionis, continua cu prezentarea strazii, a cafenelei, a locuintei lui Dionis toate sordite; sordime apasata parca de un blestem a descompunerii evidenta sub ploaia care cade. Singurul element feeric este luna care apare în sfîrsit dintre norii risipiti de ploaie.

Page 61: Romantismul in Proza

Portretul fizic al lui Dionis si imaginea camerei sale confirma atmosfera romantica a întregii evocari. Aproape toate notele caracteristice viziuni romantice se regasesc aici. Dionis e tînar, palid, melancolic, orfan si sarac, povestea însa-si a nasterii lui e neobisnuita ca si destinul parintilor morti înca din vreme.

Casa veche unde locuieste e darapanata, ascunsa în mijlocul unei gradini pustii. Camera de la etaj pe care o ocupa Dionis avea peretii negri de siroaie de ploaie ce curgeau prin pod si un mucegai verde se prinsese de var.

Mobilierul simplu si stivele cîtorva sute de carti vechi si ele completeaza peisajul. Totul pare al izola pe Dionis; chiar preocuparile sale sînt insolite pentru ca ele tind sa descopere posibilitatile regresiunii în timp si a anularii distantelor cosmice.

Cuprins de reatitudine conditie necesara a scenariului cu ajutorul unui compendiu de astrologie, care daruieste puteri magice cui stie sa-l folosesca Dionis încearca experienta cruciala. Face un semn magic si se trezeste într-un alt veac; devine calugarul Dan din Iasi pe vremea lui Alexanru cel Bun, discipol al dascalului Ruben. Figura tipica de invatat medieval, un fel de Mefisto îl face pe Dan sa se desprinda de propria-i umbra, care constata ca defapt sufletul sau ar fi trait cîndva demult în pieptul lui Zoroastru.

Page 62: Romantismul in Proza

Dan iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan si reusind sa-si înlocuiasca umbra si sa intre în posesia eternitatii lui primordiale o ia cu sine si pe iubita lui si calatoresc împreuna spre luna într-o voluptoasa si lunga îmbratisare. Clipa devine veac iar Pamîntul este prefacut într-un margaritar si atîrnat în salba iubitei. Astrul noptii este un eden cu peisaje feerice o natura romantica si fantastica în acelasi timp.

În aceasta natura feerica Dan si Maria traiesc într-o vesnica desfatare, într-o sarbatoare continua si totul ar fi desavîrsit daca Dan n-ar fi framîntat de taina pe care nu trebuie sa o dezlege, aceea a triunghiului sacru avînd în centru un ochi de foc deasupra caruia sta scris cu litere strîmbe un proverb arab, pe care Dan nu-l poate interpreta. Cînd calugarul Dan bucurîndu-se de forte nelimitate are cutezanta de a presupune ca s-ar fi identificat cu însusi Dumnezeu "oare fara sa stiu nu sunt eu însumi doamne" se produce o fantastica prabusire cosmica în abis. Dan si Maria sînt proiectati în haos si Pamîntul îsi recapata dimensiunile initiale.

Page 63: Romantismul in Proza

Ca dintr-un vis personajul se trezeste sub forma reala, a lui Dionis. Trezit din visare, Dionis vede printre perdelele albe de la fereastra casei vecine o fata cu chipul blond care cîntase înainte ca el sa adoarma si se hotaraste sa-i scrie. Cînd fata apare la fereastra, cu scrisoarea, Dionis lesina si se va trezi dupa un delir, în care se amesteca din nou planurile si la trezire va constata ca situatia lui s-a schimbat radical. Este o rasturnare de situatie tipica romantica. Se descoperise ca tînarul sarac este beneficiarul unei mosteniri suficienta pentru ca tatal fetei sa-l primeasca altfel. Indiciul fusese tabloul din camera lui care reprezenta chiar pe tatal sau si cu care dialoga adesea în orele de singuratate. Trezinduse definitiv o descopera fata , iar scena de dragoste încheie fericit destinul fantastic al lui Dionis pentru a-i deschide perspectiva împlinirii cosmice alaturi de Maria. Într-un post scriptum explicativ, Eminescu încearca din nou sa strecoare îndoiala asupra limitelor abia limpezite dintre realitate si vis.

Sînt prezente în nuvela motive pe care am gasit si în poezii motive romantice, filosofice ca: viata un vis, motivul umbrei. În final un motiv prezent în Glossa, motivul lumii ca teatru. Noutatea si fascinatia incontestata a poemului provine din felul original în care Eminescu îmbina filosofia cu naratiunea fantastica cu descrierea.

Page 64: Romantismul in Proza

Se contureaza astfel primul element al esteticii romantice: aspiratia spre cunoastere a eroului.Refuzul realului si refugiul intr-un alt timp, magia si visul constituie a doua serie de motive romantice. 

Motivul literar al umbrei, spatiul selenar, metamorfozele, iubirea si forta titanica a lui Dan (care anuleaza spatiul si tim pul") constituie a treia serie de motive romantice.

Pana si Pamantul este metamorfozat intr-o margea (pe care Dan o agata la gatul Mariei). Un singur punct al acestui pa radis constituie un spatiu interzis: o poarta inchisa, deasupra careia, intr-un triunghi, stralucea un ochi de foc, strajuit de cuvintele unui proverb arab. Acolo era „casa" lui Dumnezeu, punctul zero al lumii.

Vazand ca tot ceea ce gandeste i se implineste, Dan face greseala de a se intreba daca nu este el insusi Dumnezeu, inainte de a sfarsi intrebarea, este insa aruncat pe pamant (mitul lui Lucifer) si redevine Dionis (care visase ca este Dan).

Page 65: Romantismul in Proza

Bolnav fiind este vegheat de o alta Marie (fata din casa vecina, de care se indragostise in seara premergatoare calato riei in vis); mai tarziu, aceasta ii va deveni sotie.Revolta luciferica. motivul caderii, reincarnarea si visul con stituie a patra serie de motive romantice.

Finalul este dominat de filozofia lui Schopenhauer: autorul sugereaza ca Dionis nu este decat un avatar, adica unul din tre oamenii in care s-a reincarnat acelasi suflet, in perioade succesive: Dionis - personaj romantic

Spirit insetat de cunoastere ,geniul:,originea misterioasa neinteles de lumea indragostit fara speranta visatorul magiei scepticismului si a ironiei romantice.

Traind intre realitate si vis, tanarul va cauta o schimbare a conditiei date, prin pendularea inainte si inapoi pe axa timpu lui, atat de draga spiritelor romantice.

Page 66: Romantismul in Proza

Motivul

“Floarea Albastra”

Page 67: Romantismul in Proza

Novalis(1772-1801) este una dintre figurile cele mai reprezentative ale literaturii romantice germane. Creatia lui se concentreaza pe un numar restrans de ani.El ramane un liric in ipostaza de povestitor, stapanind un limbaj artistic plin de sensibilitate,izvorat dintr-o structura psihica melancolica si visatoare.

Pentru Novalis noaptea constituie climatul spiritual mult-dorit.Viata e schimbatoare si trecatoare, deci nu e adevarata realitate.In schimb,noaptea este imparatia adevarului,a iubirii si a eternitatii. Noaptea este locul predilect de refugiu in bucuria mistica si totodata preludiu al mortii,pe care poetul o considera binefacatoare.

Ca o aplicare a teoriei sale,Novalis scrie un fel de tratat de educatie e poetului sub forma alegorica, romanul liric "Heinrich von Ofterdingen",in care gasim motivul acelei "flori albastre" intalnit si la Eminescu.Romanul lui Novalis urmareste calatoriile lui Heinric,presupusul autor al "canteculuiNibelungilor",in cautarea idealului vietii sale,mult visata "floare albastra".Poetul-vrajitor Klingsor il sfatuieste sa observe lumea,sa se stapaneasca pe sine,sa se controleze mereu,sa-si domoleasca entuziasmul.

Page 68: Romantismul in Proza

Romanul ilustreaza,prin figura simbolica a eroului, treptele succesive ale dezvoltarii universului artistic,sfarsind in alegoria basmului.In basm si in vis,Novalis gaseste forma specifica de expresie a conceptiei sale mitice asupra lumii:"Intr-un basm autentic totul trebuie sa fie miraculor-misterios si coerent-totul insufletit.".Realizat intr-o lumina clara,pura,romanul urmareste formarea si viata de artist a ratacitorului Heinrich,pornit in cautarea "florii albastre",simbolul dorului nemarginit:"Mi-e dor sa vad floarea albastra.Ea imi stapaneste vesnic gandurile si nu pot sa scriu sau sa cuget despre altceva."Eroul romantic urmareste "imparatia" florii albastre,zarita in vis,atras necontenit spre aceasta tinta de glasuri adanci ale sufletului.

Departarile,intinsele campii,zorile,amurgurile sunt elementele naturii in comuniune cu starea sufleteasca a eroului stapanit de eterna nostalgie dupa valori de neatins.Mesajul romanului e convingerea ca lumea superioara e mult mai aproape de noi decat ne inchipuim si ca "inca de aici, de jos,traim in ea si o percepem.".

Romanul,neterminat,ajunge la concluzia proclamarii misticismului,contemplativitatii,retragerii in lumea intunecata a individualismului deprimat.

"Novalis,cu plasmuirile sale ideale,pluteste vesnic in sferele albastre"(Heinrich Heine)