N. IORGA

ROMANIIIN STRAINATATE

DE-A LUNGUL TIMPLIRILOR

LA

COALA SUPERIOARA DE RAZBOIU

- DUPA NOTE STENOGRAFICE

VALENII-DE-MUNTE

EDITURA DATINA ROMANEASCA"1935.

II 0

.

LEC'tII

--

-

N. IORGA0 0 0

ROMANIIIN STRAINATATE

DE-A LUNGUL TIMPURILOR

LECTIILA

COALA SUPERIOARA DE RAZBOIU

- DUPA NOTE STENWRAPICE -

VALENII-i5E-MUNTE

EDITURA DATINA ROMANtASCA41935.

i

N. IORGA

ROMANII IN STRAINATATE- LECTII LA SCOALA SUPERIOARA DE RAZBOIU -

Introducere

Iatá ce inteleg eu prin RomAnii din strAinAtate.De la o anumitä epocA inainte RomAnii au trecut granitaindatà o sA VA arAt de ce n'au trecut granita inainte

de secolul al XIV-lea, §i chiar pentru secolul al XIV-leaavem mult mai putine lucruri. Ace5ti Romfini, trecAndgranita, pe lAngA povestea particularA a lor, care estedeosebitä de la until la altul, au represintat tara lorintr'un anume fel §i, pe de altA parte, au inteles strA-inAtatea, unde s'au dus, iarA§i in felul lor. i, atunci,noi avem avantagiul acesta; 5.12d vorbim de cutaresau de cutare categorie de RomAni cari au trecut ho-tarul : putem spune ce era in starea terii lor in momen-tul cAnd au parasit-o, motivul pentru care au parasit-o,ceiace ne pune in legAturA cu cutafe prot,lema a aceluimoment, §i, pe de altà parte, atunci cAnd tiecin altä tara,in ace1a5i timp ei ni dau prilejul de a vorbi de tam incare au ajuns : care era situatia acelei feri, de ce i-aprimit i ce a cerut de la dAn§ii, in ce fel a putut sa-i a jute.

In felul acesta este toatä istoria RomAnilor, pede o parte, §i toata istoria universala, pe de alta parte.Aceasta ar putea sl dea materialul a vre-o zece lectii,ca de obiceiu in contributia mea anualä la acest aye-zAmânt militar. $1 cea d'intAiu din aceste lectii s'ar o-cupa cu primii Romfini cari au cAlAtorit, cu situatiaterii in momentul cand au plecat §i cu ceia ce au-putut gasi in terile unde au venit, se va vedea in cecalitate §i pentru ce scop.

DupA aceste lAmuriri preliminarii, putem incepe.

=a,=,<=a,==a..2,==.:,==.7,...=,:a3c=co=ac=0:==a<=c=a.==a<=.=:*==>:.==44=>

inainte de a arata care au fost aceste d'intaiueategorii de Romani cari au mers aiurea, trebuie sä ex-pile de ce numärul acestor Romani a fost mult maimic decat ne-am a§tepta. Nu se poate zice c Roma-nul nu este un om vioiu, care se adapteaza la mice felde imprejurdri : am cunoscut foarte multi cari, ducan-du-se aiurea, s'au gasit acolo imediat ca acasä la dan0i.Imi aduc aminte de un mai Omar prieten al mieu careimi spunea : Arata-mi locul depe glob unde m'a§ puteaduce §i da-mi trei zUe ca sä fiu pared m'Eq fi näscutacolo". Romanii sant foarte curiopi de a afla, de i poatenu in aceia5i masura ca alte popoare, ca vechii Gali,de exemplu, strämo§ii Francesilor, §i, in acela§i timp,ei au un deosebit talent de a se deprinde in alt loc, pen-tru ca sant capabili, cum nu sant alte popoare, de aii4e1ege §i un alt fel de a fi. Sant in adevar popoarecare inleleg numai felul lor de a fE indata ce-i stra-mutá cineva aiurea §i-i pune in contact cu altfel deoameni, tara nu li place stau de vorba cu oame-nii aceia, dar nu ajung la niciun resultat, pe andRomanii se familiariseaza imediat. Aceasta se vededin lecturile noastre, care sant foarte felurite §i une orifoarte bine alese, din cuno§tin#le pe care le avem, dinvasta orientare pe care o ca§tigam in domenii foartedeosebite. i, a§a fiirrd, aclaugandu-se §i acea vioiciunea Romanului, pentru care a merge din loc in loc flurepresinta cine §tie ce greutate mare, se intreaba cinevade ce inainte de secolul al XI V-lea Old torii lipsesc §i chiarIn secolnl al XIV-lea sant a§a de pulini cei cari trecgraniIa.

'rata de ce : Este sigur ca poporul acesta romanesca avut cu parnantul pe care se gasege o legatura multmai stransä decat aceia pe care au avut-o alte natiunicu pamantul lor.

Aceasta formeaz i o parte foarte importanta dinpatriotismul, din n4ionalismul nostru. Santem un poporcreat pe aceastd brazda, cari ramanem legati de dansa ;santem manati de dorul intoarcerii acasä, chiar dacaimprejurarile cle acasa nu sant cele mai bune, iar instrainatate se pot oferi imprejurdri cu mult mai bunedecal acestea. Stramo§ii romani ar fi zis : Ubi bene

Dar,

;--ei

ii

5

ibi patria", nutnai cat acest uncle e bine, acolo e pa--tria", care nu are sensul in general admis, nu 1-ammo5tenit printre multe lucruri pe care le avem de laRomani.

Aici s'a facut o plamadeala de popor foarte grea 5ifoarte dureroasä 5i, in deosebire, de exemplur de fratiino5tri de rasa, Francesii, la noi nu Statul a formatnatiunea, ci natiunea a format Statul.

In Franta sant o multime de vechi natiuni, care,aceste natiuni, antropologice, etnografice, se gasesc 5iacum in mare parte pe locurile pe care le-au ocupatstramo5ii bor. Unul este Normandul, de origine germa-nica, altul Bretonul, de origine celta ; altceva, iara5i,Flamandul in care s'au amestecat doua rase, rasagermana 5i, rasa celta ; altceva Lorrainul, care aresange german, dar nu norvegian ca Normandul, ci dealtd naturd ; altceva Francesul din Auvergne, unde esteo veche rasa primitivä ; altceva Francesul din Pro-vence, unde nu sant cleat vechi elemente romane,chiar grece5ti ; altceva este apoi cel din Gasconia, caree Vascon, Base, 5i. altceva Francesul din central Frail-ciei, 5i inca aici a fost un amestec de popoare ga-lice, iberice, 5i au fost 5i coloni barbari, pana 5i Sarmatiinteun anume moment, prin cutare regiune de pe Loira,care insa e ligurA. Pe urmA a venit Statul, 5i acestaa unit deosebitele provincii, iar din unirea deosebitelorprovincii prin regalitatea francesa la capat a venitRevolutia, care a creat 5i formele generale pentru po-porul frances s'a alcatuit natiunea francesd, careeste, astfel, o alcatuire de Stat. Poporul frances a taiatcapul lui Ludovic al XVI-lea, dar, fAcand aceasta, atdiat capul cui represinta pe insu5i parintele sau, di-nastia care 1-a format.

La noi nu este i5a ; la noi natiunea a format, incetulcu incetul, Statul. A format intaiu douA State, apoiStatele acestea, foarte asamanatoare intre dansele, s'auunit abia la 1859, in ceia ce prive5te stapanitorul, 5i autrebuit sa treacl vre-o cativa ani Inca pentru ca sä sefaca 5i formele constitutionale. Dar inainte de aceastaa existat poporul, cand nici ideia de Stat nu se ivise

-

4

la noi, cand in Muntenia lumea traia in judete, fiecareavand in frunte un jude, cad judetul Well aceastainseamna judetul stapanit de un jude anume Valcea,nume care e tradus ungure5te in vestitul document dela jumatatea secolului al XIII-lea, unde se vorbe5tede un Farca5, caci Valcea dupg s1avone5te inseamna ace-

lucru: lup, precum Romanati inseamna judetul unuiRoman, care va fi fost odinioara jude acolo; numai laDolj i Gorj nu este ace1a5i lucru, de 5i acolo au existatjuzi, cad numirea e data dupa rauri, iar la Mehedintinumele e dupa cetatea Mehedia. 5i, in ce prive5teMoldova, a fost in fond tot a5a : formatiuni locale mid,peste care a venit mai tfirziu lumea aceia de nobili,de mid nobili, cavaleri maramura5eni, cari au inte-meiat Statul.

Incetul cu incetul Statul dublu a ajuns pand la Dunarea-de-jos 5i pana la Nistru. Am intrebuintat din obi5nuintacuvintele: incetul cu incetul, dar inaintarea s'a petrecutmult mai rapede ca in orice alta tara. Confundareaacestor mici organisatii, despre care nu 5tim nimic, s'aMut extraordinar de rapede, mai ales in Moldova.

Dar, traind poporul acesta fard Stat, de la vechiicoloni romani, de la elementele trace, de la parasireaacestui teritoriu de catre legiuni 5i de care functionariiromani, s'a produs legatura aceasta admirabild careformeaza marea putere a noastra : legatura intre pamant

om, care pamant a cuprins totdeauna pe om i aindreptat intreaga lui activitate numai spre acest pamant.

Sant alte popoare pentru care mi5carea e o conditiede viata: de exemplu Galii cei vechi, pe cari-i intal-nepte cineva in Irlanda. in Tara Galilor 5i in toata Bri-tania. Ei au luat-o pe valea Dunarii, Taurisci i Scor-disci de .pe langa Singidunum-Belgrad, toti Celti, 5i deaici au trecut pana la Carsum-Har5ova 5i la Durosto-rum-Silistra ; pana la varsarea Nistrnlui se intalnescCelti de ace5tia, can au mers pana i dincolo de Bosfor5i au intemeiat Galatia asiatica.

Ii citez pe ace5tia ca tip al unui popor care circulanecontenit, pe cand, in ce prive5te pe ai no5tri, ei nus'au stramutat, ci, de secole, stau in ace1ea5i sate. Eiau avut un rost a5a de mare 5i de greu acasa la dan5ii,

lasi

t

5

incat n'au simtit nevoia de a trece aiurea, de a se re-vársa pe alte tinuturi, §i de aici vine §i o anutne liniea politicei. Politica aceasta a noastra a fost totdeaunao politica de mo5ie, de teritoriu mo§tenit.", de patrie".

Aici ne deosebim foarte mult de vecinii no§tri sarbi§i bulgari. Noi am economisit rasa, pe cand ei au risi-pit-o. Ei, Sarbii §i Bulgarii, au facut, in evul mediu,exact acela§i lucru pe care 1-au facut, in epoca mo-derna, Spaniolii. Regimentele spaniole pe vremea luiCarol Quintul §i Fi lip al II-lea s'au luptat pe toatecampiile de bataie din Europa. Armata pe care n'oaveau in Germania Imparatii germani veniti dinSpania li-a venit gata facutd din Peninsula Iberica.Mad a fost vorba de lupte impotriva Turcilor, cu cemijloace s'au luptat ace§ti Imparati ? Tot cu acele re-gimente de infanterie spaniola. i, pe la 1550, in Ardealerau trupe spaniole, care luptau pentru Imparatul Ferdi-nand, rege al Ungariei: Castaldo, comandantul lor,punea Domni in Moldova i Muntenia. i resultatul afost istovirea complecta a rasei spaniole, care a cazutsupt absolutismul Filipilor din secolul al XVI-lea §i alXVII-lea, §i este astazi cu mult mai slabd decal ar fifost daca ar fi ramas acasd §i ar fi purtat numai raz-boaiele necesare pentru existenta regatelor spaniole,unite pe urma supt aceia§i coroand.

Cei de peste Dunare au urmat de la inceput ideiaImperiului. Primii stapanitori bulgari erau §efii uneihorde razboinice, a§ezata intr'un lagàr, horda de rasa curatturaniana, avand itnbracamintea lor, limba lor, religialor, obi5nuinti1e lor deosebite in toate domeniile, in mij-locul unei populatii slave, care aceasta era wzatã §iea peste Tracii rotnanisati: de fapt poporul bulgar aie§it din acest amestec. Insä, gäsindu-se in vecindtatecu teritoriul bizantin,- pe drumul ConstantinopoluluiAdrianopolului, de la inceput ace§ti Huni turanici auavut dorinta de a fi Implrati ai ConstantinopoluluiCaesar-Tar, §i Constantinopolul cetate imparateascd",Tarigrad. Deci supt Simion, care, fiind cre§tin, i§i atri-buia un drept §i hrania o ambitie pe care nu le pu-tusera avea §i hrani predecesorii lui pagani, pana laBoris cel botezat Mihail, tatäl §i inainta§ul lui Simion,

si

6

0 de la Simion pana la pierderea primului Stat bul-gAresc cAci pe urma s'a fAcut un nou Stat i cuelemente albanese i române5ti, in Pind, Statul lui Sa-muil, care n'a reu5it toti Tarii aveau aceia5i tra-ditie: sa stapfineascA Bizantul. 5i, cand s'a gent altreilea Stat bulgaresc, al AsAne5ti1or, cu luptatori ro-mini, vlahi, formand o dinastid care s'a bulgarisatapoi supt influenta Bisericii, ca 5i a culturii, a ram10-tilor vechii rase dominante turanice, ca 0 a atmosfereidin ora5e, Asane5tii ace5tia, cu Ionitä i Ioan Asancel mare, au voit tot stApanirea Constantinopolului.Va puteti inchipui ca un popor mic, care porne5te laun lucru a5a de greu, isprAve5te prin aceia ca se useazA,a5a incAt Bulgarul din timpurile noastre cuprinde insangele sàu foarte putine din eletnentele luptAtorilorsecolului al VIII-lea.

Mai avem un cas de felul acesta : al Ostrogotilordin Italia. Au venit Ostrogotii lui Teodoric, la sfar5itulsecolului al V-lea, 0 au intemeiat acolo, nu un regatostrogot, ci o -forma de Stat in care barbarii ostrogotierau supu5i lui Teodoric in calitatea lor de veehi cre-dincio5i, iar locuitorii vechi, elementele romane, ascul-tau de Teodoric pentru e ImpAratul din ConstantinopolIi dAduse acestuia i misiunea de a administra pe Ro-manii sAi. Cat a tinut acest Stat ? Foarte putin, catevadecenii numai, pentru ca, de indatA ce a venit Be-lisariu, cu armata rAsdriteana, in numele lui Iustinian,luptandu se vre-o treizeci de ani in Italia, el a facutcii dan5ii cum s'a lAudat cu privire la Germani cutaregeneral frances din timpul Marelui Razboiu, zicand : Jeles grignotte". Tot a5a ar fi putut sa zicA i Belisariu:i-a ros a5a incet, incet, panA n'a rAmas nimic

Apoi ce .inseamni in Italia mo5tenirea Ostrogoti-lor ? Ori ce a rAmas din Longobarzi, urma5ii Ostrogo-tilor, in Nordul Italiei, afarà de anumite nume, Pas-trengo, Marengo, atnintiri rare ale semintillor longobarde ?

$i Sarbii, in secolul al XIV-lea, au voit o Impa-rAtie, i supt $tefan Du5an au facut sfortari extraordi-nate pontru ea inteadevar el sa devie Imparat alRomanilor 5i al Sarbilor". $i resultatul ? Chiar urma5u1lui $tefan, Uro5, s'a gasit in imprejurAri foarte grele.

dintein-sii.

7

Statul s'a sfdrfimat in bucdti, i Turcii au luat unuldupd altul toate aceste fragmente Mil a avea nevoiede sfortdri deosebite.

La noi, n'a fost a5a, de 5i noi am avut Impdratiin esenta noastrá sufleteascA insd5i, de unde apoi carac-terul Domnilor no5tri, care este imperial. Cki Doran"nu inseamnd print", ci Imparat in sens roman, dominus,

§i imperator era mai putin cleat dominus in Roma ceaveche. Prin urmare la noi Imparatia nu era o tintA,ci o mo5tenire, o traditie, i astfel noi gdsiam satis-factie i pentru cele mai indrdznete aspiratii in marge-nile acestui pämAnt al nostru

Un asemenea trecut romAnesc explicA i multe lu-cruri mai tdrzii, cad &ate inoiri, cdte transformdrinn s'au petrecut in Sud-Estul Europei pe vremea.noastrA Indatd ce s'a produs putinta de expansiunela vecinii no5tri, ei au intrat intr'o stare de spiritdeosebiti : pierzfind orice mdsurd, n'au cAntdrit, n'aucalculat, 5i de, unde in nude momente erau foarte sus,in altele s'au gdsit ceva mai jos, cum este jocul firescin astfel de incercdri, pe and noi ni-am tinut firea,am chibzuit imprejurarile i ne-am amestecat numaiand trebuia, fArd nicio dorinta de a prinde bucatide pAmânt strain ; dacA s'a intamplat de s'a alipitundeva un fragment de pämant fArd populatie roma-neaseä, aceasta este datorità unei simple masuri deasigurare a granitii.

IatA, din causa aceasta Românii au rámas acasa,iar multi sträini au venit la noi, fiindca am avut ele-mente straine asezate aici Inca din cei d'intaiu ani aivietii noastre politice. Multi Slavi, and au dispArutStatele lor din partile DunArii, an. trecut la noi, maiales element sarbesc din deosebite provincii ; elementebulgaresti nu cunosc. Asa am avut in Muntenia peDoamna lui Neagoe, care era din familia Brancovicilor,

Doamna Elena a lui Petru Rares era ea tot dinfatnilia aceasta a fostilor stApAni din Serbia ; ba i unMitropolit muntean a fost din acelasi neam. Tot in se-colul al XVI-lea am mai avut i elemente grecesti, dinmari familii, Cantacuzini, Paleologi, can s'au fixat lanoi. Insa .puterea noastra de asimilare a fost a5a de

!

si $i-

8

puternica, incAt elementele acestea strAine trecute lanoi §i intrate in boierimea noastel au cApAtat imediat fe-lul de a fi al conducgtorilor poporului romAnesc. Nicio-data nu i-am primit pe strAmi cu simtirea lor de strd-ini: §i-au adus-o cu ei, dar, cAnd §i-au dat samä cän'au ce face cu dAnsa, si-au pArAsit-o in folosul datine-lor care singure asigurA cui se and pe pAmAntul ro-mAnesc putinta. de a duce traiu bun impreunA cuRomAnii. Astfel noi n'am fost niciodatA o natie devagabonzi i n'am iubit pe vagabonzi. Sant popoaremad care admird pe aceia cad povestesc pe unde aufost i ce au f Acut. Imi aduc aminte cd in copilAriamea o comedie mica francesA a lui Octave Peuilletimi presinta pe un erou de ace§tia de aventuri care seintorsese intr'o familie din provinciafrancesä i o speria,§i pe femei §i pe barbati, povestind cum a mAncat lecouscoussou sous la tente de l'Arabe". La noi i-am fisptrg : poftA bung, dar nu ni-ar fi impus peste ma-surA. La noi un vAnturA tarA", un impu§cA'n lund"nu se bucurd de o mare trecere.

Cred ca ajunge pentru a se intelege de ce numärulRomAnilor trecuti peste granitd este a§a de mic, i odceincercAri se fac in timpurile noastre pentru a inlocuipsihologia nationalA cu ceia ce se numete psihologiaeuropeanA" nu izbutesc.

Pe de altà parte, insd, astfel de drumuri in strAing-tate shut mai cu putinta atunci &And existA Statul,cAnd el are o anume politica. Dar, la noi, Statul estefoarte thrziu. Inceputurile le avem in secolul al XIV-lea,cand Muntenia s'a consolidat cu Mircea I-iu, cAruia ise zice cel BAtrAn, nu pentru c5 era bdtrAn", cAci amurit probabil la o vrAstä care nu se putea socotitnatntatA nici pe vremea aceia, ci pentru ca era maivechiu cleat Mircea Ciobanul de mai tArziu, cumAlexandru-cel-Bun inseatnna Alexandru I-iu fata. deceilalti Alexandri cari au venit pe urmä.

Cei mai vechi pribegi

Cu toate acestea, chiar in priniele timpuri a fost interile noastre un motiv de a trece granita, care si-aMat urmele in istorie, i iatL care.

Domnia noastra s'a intemeiat f5ra teorii, fdr5 o basäde drept cum sant ale dreptului bizantin, sau ale drep-tului roman, care s'a pdstrat in Occident. Domnulnostru a fost, in general, un fel de preedinte al uneiordini de lutruri mai vechi, aceasta mai ales in Mun-tenia, c5ci in Moldova el este un cuceritor. Judetelemuntene libere de odinioarà s'au legat intre dansele,pe cand in Moldova e altceva : acoló au venit des-calecatorii maramurdseni cu Dragos, in calitate de supusal regelui Ungariei; apoi cu Bogdan, care nu cerusevoie de la nimeni 5i lucra impotriva .regelui Ungariei,cu care a avut contlictele urmarite i pomenite decronica, iar urmasii lui au rdmas Domni de sine stá-tatori, prin femei trecandu-se de la neamul lui Bogdanla acela; inrudit cu damn], al fiilor, nepotilor i strä-nepotilor Musatei, cdci n'a existat un Roman, un 5tefanMusat", ci un Petru, un 5tefan i un Roman, fii aiMusatei : in mentiunea din cronicä genetivul este fe-menin. Acolo inteadevär au fost cuceritori, cari au luattara in stápanire. au implrtit-o in pdtrate, care santcadrele cetatii din mijloc. Forma impärtirilor moldo-venesti nu era judetul, Moldova fiind o tail de tinuturi.De altfel si in evul medin apusean existd tenutum",care vines de la tenea-tenere, corespunzand verbuluinostru a tinea".

Dar nici in Moldova n'a existat o ordine de suc-cesiune: trebuia sa' fie cineva os de Domn", i atata.

10

Dar ce fel de os de Domn ? La alte popoare se fixeazasuccesiunea in ordinea fiului celui mai mare. In Im-periul otoman este un alt principiu: cel mai in varstàdin dinastie acela succedeall ; daca s'ar intampla deex. sa trdiasca fratele bunicului Sultanului care amurit, acesta iea mostenirea. Pe urma, ce e drept,Turcii au recurs la un sistem foarte expeditiv: ii omo-ran pe toti ceilalti membri ai dinastiei, i ramaneaunul singur, care devenia foarte pretios. Dar la noinu era principiul mostenirii fiului celui mai mare,nici principiul, din Imperiul otoman, al mostenirii celuimai in varstA din dinastie. Ci oricine din neamulDomnilor putea mosteni, i anume Idea deosebire dacdera legitim sau nelegitim Fii legitimi si fii nelegitimiaveau drepturi egale, i atatia din Domnii nostri aufost fii nelegitimi. Existau anumite norme, pe care lecunoa§tem, referitoare la mijloacele de a recunoastedaca era cineva un fiu de Domn, ascuns o bucatá devreme. Afara de semnul care in momentul nasterii sepunea, in presenta martorilor, pe brat, se dädea i uncertificat". Am tipIrit acela pe case 1-a avut de laMitropolit si de la boieri Petru 5chiopul, Domnul Mol-dovei, la sfarsitul secolului al XVI-lea, pentru a se §tica. Stefan, nascut din doica fetei lui, Maria, sclava Irina,era fiu domnesc.

AdAugiti pe langa faptul ca mostenirea la tron nuera hotärita in principiu §i ca" ea nu atarna de legi-timitatea copilului, Inca un lucru, special Munteniei:urma3ii acelora cari fusesera odinioará juzi neatarnati,caci de la o bucata de vreme cele cinci judete de pesteOlt au Lost unite cu ,ce putuserä prinde Domnii dinCurtea Argesului, acesti mostenitori ai vechilor juzi,nemultAmiti cu Domnii cei noi, au trecut granita.Unde ? La Sud ? Turcii ian erau Inca, vorbim de in-ceputul secolului al XIV-lea, dincolo de Dundre. Pede aka' parte, pe la 1330 Statde crestine de acoloispraviau: ele agonisau, cu exceptia Sarbilor, cari si auluat atunci mare avant, in Domnia lui Stefan Dusan.Dar, in general, ai nostri nu mergeau acolo: e un singurcas, al predecesorului i fratelui lui Mircea-cel-Batran,

11

Dan, care a trecut la Bulgari si a disparut acolo. Decise trecea in Ardeal.

Ardealul de pe vremea aceasta, pe la 1330, era unVoevodat potrivit cu vechea traditie. Ungutii, cand auvenit aici, cu gash un astfel de Voevodat, de origineromaneasca, supus la influente de cultura slava, pe carele-a pastrat. Acest Voevodat al Ardealului, care avea infrunte nobili, de forma Maghiari, dar a cdror originen'o putem sti, era, pe vremea Angevinilor, dinastia ceanou5, in stransa legatura cu regatul Ungariei. Cobo-randu-se din dinastia francesa, plecati de la Neapole,unde ramasese o adevarata traditie de aventura, cugandul de a _if capitani de cruciata, cum li-a cerut o chiarPapa, si avand drept tinta invierea Imperiului latin laConstantinopol, Carol-Robert si Ludovic ocupa totsecolul al XIV-lea, si dinistia se intinde si vre-o patru-zeci de ani dincolo de acest secol, cad Maria, fiica luiLudovic, maritata cu Sigismund de Luxemburg, i-a Matcoroan unagara.

Angevinii ne luau in socoteall si pe noi, asa ?twatnu interesam numai pe Voevodul Ardealului, ci si peregele Ungariei, care dadea pe vremea aceia Ardealuluio foarte mare importanta, pentru ca de aici plecauplanurile de a stapani sesul dunarean si de a lua drumulConstantinopolulul. Din causa aceasta Angevinii s'auservit de Romani, cari au ocupat situatii mai mansupt ei decat supt Arpadieni. Romani din MaramurdsDragos si Bogdan, Romani din judetele dela ApusulArdealului, la Sud si la Vest de Muras, Romani dinBanatul rasaritean de pe la Lugos si Caransebes, eraucavaleri ai regelui .milites regis. Niciodatai neamul roma-nese n'a jucat in Ardeal un rol asa de mare ca pevremea Angevinilor: am putea zice ca era un instinctde rasa intre dinastia francesa si intre oamenii, inte-ligenti, viol, intreprinzatori. cari stateau totdeauna gatasa participe la razboaiele de aventuri. Ardealul, in cepriveste pe Sasi, a fost la inceput contra Angevinilor:Sasii voiau un rege de origine germanica, pe acel Ottocare s'a refugiat dincoace de munti. Din causa aceastaau cautat Carol-Robert si Ludovic sa Vila steins Ar-

12

dealul, care represinta pentru dansii aceastá basa invederea unei actiuni viitoare.

din causa acestei nevoi pe care o avea regele Un-gariei i wievodul s'au ardelean, foarte strfins legatde Coroan4, de terile noastre, Domnii munteni au avutfata de Ungaria Angevinilor o situatie privilegiatl. Eiau capatat toata Tara Oltului, tinutul räggrasului, cutitlul de duci; titlu apusean, frances, adus de acestinoi stäpAnitori in noua regiune, care nu cunoscuse p'andatunci niciun duce. 5i, niai tArziu, Mircea-cel-Watrann'a fost multamit numai cu Tara Oltului, ci a cApAtat

satele din margenea Sibiiului, din care face parteAmlasul, de unde duce al ragärasului i Amlasului",titlu care s'a pästrat Inca thrziu, phnd si in secolul alXVII-lea, când cutare Domn, foarte ambitios, putintelcam deranjat, ca toti parvenitii, Mihnea Radu, se inti-tula, nu numai duce, dar, cum auzise el in Austriashut arhiduci, i arhiduce, puindu-si ca pecete vulturulcu doua capete.

Deci, child a inceput sä se -consolideze principatulmuntean, o parte din acesti nemultämiti, vechi stá-panitori de parnânturi care fuseserd numai ale lor, autrecut in Ardeal. Dovada documentarã o avem la ex-peditia din 1330 a lui Carol Robert, regele Ungariei,contra lui Bisgrabl, cel d'intaiu Domn cunoscut dinCetatea Argesului, expeditie care s'a facut in urma cereriiunor pribegi.

Iatà astfel prima formA prin care Romanii au trecutgranita : forma pribegiei. Termenul de pribegi" s'apAstrat panA foarte tarziu, i ast5zi el are altà sem-nificatie cleat aceia a unui aspirant la Domnie sauunor partisani ai lui, cari trdiesc in sträingtate,caci trebuie si banuim cä alaturi .de acesti aspiranti lao stApanire dincoace de munti se gäsiau i partisanide-ai bor.

Pentru secolul al XIV-lea nu §tim decal nurnele celorde cari se leaga aceastä explicatie, dar pentru maitArziu istoria pribegilor o cunoa§tem foarte bine. S'arputea scrie o carte Intreagá despre ei numai in Ar-deal, afará de cei cari au trecut aiurea, si mai ales inPolonia.

Si

si

15

fáceau ace5ti pribegi ? Regele sau voevodul Ar-dealului putea s'a" ii acorde personal ospitalitatea, darn'ain prea gdsit asemenea casuri, pentru cá ace5tia nuse incurcau bucuros in astfel de aventuri. Natural, dacdie5iau lucrurile bine, era altceva. De ex. Matei Ba-sarab a fost ajutat de Gheorghe Rhltóczy I-iu, printul,Ardealului, orn cu o mare putere i influentA i cu oambitie corespunzdtoare. 0 spun 5i cele douä scrisoriale Doamnei Elina, sotia lui Matei, care, trebuind sáse facg recunoscut la Constantinopol, plecase intr'acolo,intovArd5it de o deputatie intreagä, iar in acest timpr5m5sese Doamna ca regentâ: ea multäme5te foartealduros pentru sprijinul ce fusese acordat sotului ei.Dar, chiar atunci când voevodul Ardealului dadeaajutor, tnaintea momentului and lua pe pretendent cusine 5i trecea muntii el se feria s'o anunte.

De obiceiu pribegii fäceau altfel: se duceau inora5ele sdse5ti, a5a incat, când se va scrie o cartedespre pribegii români, pe cari-i putem urmdri pänäin secolul al XVII-lea, dar vremea clasicä a lor esteal XVI-lea, s'ar putea face o impärtire pe ora5e: pri-begii de la Brapv, de la Sibiin, de la Bistrita, etc.Ei gasiau totdeauna ate un localnic care primia platapentru intretinerea lor ; era o meserie. Cum este aziin Italia meseria strAinilor, cari yin pentru frumusetanaturii sau pentru splendoarea artei italiene, tot a5aera o meserie, a pribegilor, la foarte multi Sa5i dinArdeal.

In castelele ungure5ti, pribegii nu veniau poatecd nu se intelegeau a5a de u5or cum se intelegeau cu

N'ar avea rost sa aprofundam motivele pentrucare nu mergeau i la Unguri. Numai Petru Rare5, laplecarea-i din Moldova, in 1538, când a cautat refugiuin Ardeal, a fost primit foarte frumos de prietenii sIdin Secuime, cari 1-au adlpostit, i-au dat de mâncare,i-au pus la indemân'à rAdvanul, pand ce a ajuns la ce-tatea Ciceului 5i, cum spuna o povestire romaneascape care o cred contemporand: a intrat acolo, i s'auinchis portile".

Dar, in afara de casul acesta al unui Domn pribeagcare i5i gdse5te prieteni i jurranesele acestor prieteni,

Ce

;

Sasii.

14

spre a-I primi §i a-I ospata, ace§ti pribegi nu mergeaudecat numai in ora§ele sase§ti. Ei aveau §i bani, darnu era o vreme de gospodarie in monedd, §i oameniino§tri, cand era vorba de bani, §tiau ce sä faca, la uncas greu, cu ; Ii ascundeau in pamant, comorilepe care .le descoperitn §i acum din cand. in cand. Darde obiceiu se cauta a se strange bogatia In obiecte cese puteau lesne tainui ; cheltuiau pentru blanuri §i pen-tru haine scumpe, dar mai ales pentru pietre scumpe§i margaritare. Bogatia in acest domeniu a oamenilorno§tri de odinioara era foarte mare. Acum Maya vremes'a descoperit in judetul Buzau o serie de morminte, ointreaga necropola, acolo unde, dupd legenda, care credcd are dreptate, a fost palatul Doamnei.Neaga. Oricum,acolo a fost* ingropat tot neamul ei, §i in apropiere s'augasit o sumedenie de podoabe. Unii Sa§i se puteauatinea la momentul and pribeagul mantuia banii §iincepea sa scoata pietre scumpe §i margaritare care seputeau cumpara ieften. Era astfel ca un Munte de Pietateraspandit in toate cetatile din Ardeal. Cu oarecare rise,se dadea sprijin pribeagului care ispravise banii §i oferiao hartie pentru vremea &and, cu Domnul sau, va intrain para. §.1 va ajunge atunci mare boier. Sa§ii gandiau:sad dam, cine §tie ce avantagii va putea ie§i de la el,macar un privilegiu de scutire pentru marfa !

Pribegia avea insa un dublu avantagiu. Cel d'intaiu,cd oamenii se deprindeau cu un orizont mai larg. Alt-ceva era un Domn care statuse totdeauna inchis pemo§ia lui, care traise cativa ani la eurtea unui pre-decesor, care luase parte la ceva expeditii interne,§i altceva unul care locuise o bucatã de vreme in Ar-deal. Pe vremea acestui secul al XVI-lea, cand unHonterus, intors din Apus in Brasov, aducea cu dansulspiritul Rena§terii, ni putem inchipui ce minti mailuminate se puteau crea acolo. Multe din progreseleprincipatului muntean mai ales au trebuit sd vie dela ace§ti oameni cafi traisera un numar de ani in stra-inatatea ardeleana.

Mai fiecare dintre boierii no§tri avea in trecutullui unul, ba chiar mai multi ani de pribegie dincolode granita. Pe urma ei veniau intovära§iti de femeile

dansii

13

lor, care se deprilith....0 mult wai rapede cti o Viatade un caracter mai complicat 5i mai inalt, 5i de copii,baieti 5i fete. Cei d'intaiu urmau la scolile de acolosau aveau preceptori acasd, fie 5i numai vre-unpreot de- la biserica romaneasca din 5cheiti1 Bra5o7vului sau de la bisericuta din margenea Sibiiului.A5a Inca ace5ti copii, pe langa romane5te i slavong,care era limba Bisericii 5i a Statului, ajungeau a5ti 5i 1atine5te, ceva nemte5te, iar fetele se puteaumanta acolo. Cutare fete romance de acestea, man-tate in Ardealul secolului al XVI-lea, au jucat un rolfoarte mare, 5i din causa bogatiei, ca 5i din causainteligentei i frumusetii bor. Astfel fiicile lui IvanNorocea, ginerele lui Mircea-Voda Ciobannl, ZamfiraVelica, din care una a fost prietena i inspiratoarealui Mihai Viteazul, maritata cu un nobil ungur, apoicu un altul, femeie cu alta intelectualitate decal StancaDoamna, credincioasa sotie a Domnului erou. Zam-fira lui Norocea era numita, cred, du/A o alta Zam-Era, fiica lui Moise-Voda, care a intemeiat mandsti-rea Prislopului, unde este ingropatä, 5i care prin in-fluenta ei era sa deie unuia din sotii ei catolici, unguri,coroana voevodala a Ardealului.

Moldova, din partea ei avea legaturi cu Polonia, le-gaturi de vasalitate formala, i pentru Pocutia, carenu se putea capata decat prin astfel de raporturifeudale ori supt forma de imprumut. 5tim cã au fostMoldoveni in marea lupta pe care regele polon, la in-ceputul secolului al XV-lea, a dat-o impotriva Cava-lerilor Teutoni, dar ce putem afla despre participarealor in aceasta luptä? 0 scurta insemnare in cronica luiDlugosz este tot ce avem.

si

nt,Cei d'intain ambasadori

Observ CA Moldova n'a prea avut pribegi in Ardeal,putini chiar in Polonia, Domnii moldoveni erau mult

mai stricti decAt vecinii lor muntelii. Moldova esteun pAmAnt de disciplina. Nu se putea duce cineva, deacolo, chnd dincolo de granitA, cAnd inapoi cu Domnulsau, gata de rdzboiu. Au fost, e.drept, dupA moartealui Alexandru cel-Bun: lupte, i ce lupte sAngeroaseFiul lui Alexandru, 5tefan, contra fratelui Ilie,. pe care1-a orbit, i a fost apoi el insug prins §i decapitat deRoman, fiul lui Ilie, fiind inmormAntat la MAndstireaNeamtului. Dar luptele cele multe s'au dat in generalcu elemente de tarà §i in margenile terii. Iar, indatàce a venit 5tefan-cel-1\Iare, a fost lini§tea aceia adAncdde pe urma cAreia s'a putut desvolta Moldova, cApd-tAnd intAia situatie in lumea romäneascA.

In ce priVe§te ambasadorii, este altceva: ei au fosttrimeg de sigur incl de la inceput. Minded, afarA deativa cari au mers la Constantinopol, toti trebuiau sàtreacI prin cetAtile ardelene, fie cA veniau din Moldova,fie CA erau din VIuntenia. pupa registrele de socoteli,nu puteam sl-i cunoa5tem pe cei din secolul al XIV-leasau al XV lea: socotelile. Bra§ovului §i Sibiiului incepsä fie tinute numai pe la I5oo, iar de pe la reloo acesteizvoare pretioase vor incepe sä fie foarte sarace.

Si afacerile religioase puteau aduce insA o desterare.Astfel, cu prilejul vestitului Conciliu de Unire a Bise-ricii Rdsdritului cu a Apusului la Florenta, in 1439.Moldova a fost represintatá acolo prin Mitropolitul, deorigine grec, Damian §i prin protopopul Constantin.

Ce era acest protopop ?

I

17

Nicodim, cAlugAr macedonean din secolul al XIV-tea,venit la noi in pArtile Severinului, ale Olteniei, pentrua crea o situatie culturalA mai inaltg Bisericii muntene,traditionalA pAnA atunci, intemeietorul Voditei i Tis-manei, este intitulat totdeauna popa". Trebuie sA pre-supunem deci c5 protopopul nu era altceva cleat celd'intAiu dintre staretii Bisericii moldovene, §i cele maivechi dintre mAnAstirile Moldovei au fost intemeiatetocmai de staretii ale cAror nume le cunoa§tem, uceniciai lui Nicodim,_ pe vremea lui Petru al Mu§atei. UnPetra, protopop mai vechiu, trebuie sA fie, la sfar§itulveacului al XIV-lea, un fost starer de Neamt ; cestalalt,Constantin, poate tot a§a. Era vremea când se dAdeaintre Moldova, guvernatA de stareti de mAngstiri, §iintre Constantinopol, care voia sA aibd aici §efi cano-nici, o luptA care s'a terminat cu biruinta formei cano-nice, prin urmare a influentei grece§ti.

Dar trecuse multA vreme de la sinodul din Flo-renta, §i atefan-cel-Mare, biruitor, la 1475, langl Vasluiu,era foarte amenintat de nAvAlirea turceascd a lui Mo-hammed al II-lea, care-I va infrange in codrii Neamtului.In Maiu din acest an rdu, 1476, se intorcea la Venetiasolia Domnului Moldovei, primii soli romani la Ve-netia, §i, cum atefan fusese rAnit intr'o luptA de suptzidurile Chiliei, ei cereau iun medic pentru dânsul 1.

Venetia juca pe vremea aceia un foarte mare rol.Nu era numai un ora§. In afarà de teritoriul continentalpe care-I avea de la sfa.r5itul secolului al XIV-leain Italia, ea a stApanit o mare parte din PeninsulaBalcanicA : cApAtase de mutt Dalmatia §i se amesteca§i in Albania. Când Imperiul bizantin §i-a pierdut po-sesiile din Moreia, Venetia, inainte de cucerirea tur-ceascA, a crezut cA poate sl fie ea mo§tenitoarea acestuiImperiu, sperand, chiar sA poatA ca§tiga §i Constantino-polul. Avem o mArturie din secolul al XIV-lea, in carese spune cA Grecii din Constantinopol, gAsindu-se inimprejurAri foarte grele, ar prefera sA aibl alt stäpfin

I V Sanudo, Diarii ; articolul mieu in Omagiui Monticoll" (Venetia inlimba italianA) si editia italiana a cartii mele, Istoria RomAnilor si a cul-turii lor*.Romdni n striiindeate. 2

18

decat pe Imparatul 5i s'ar gandi la dogele venetian,care era de fapt, ca situatie, prma5u1 unui fost guver-nator bizantin, 5i toate rosturile vechi venetiene santbizantine. Venetia va duce cu Turcii, in a doua juma-tate a secolului al XV-lea, o luptä invier5unata, foarteindrazneata, pentru pastrarea Moreii. Razboiul acestade pe la 1460 s'a continuat tocmai pand dui:4 1470,apoi, reluandu-se pand la inceputul secolului al XVI- lea,Republica a pierdut 5i cele cloud puncte de la Sudulpeninsulei, care erau ins45i basa dominatiei sale in a-ceasta regiune. Se intelege deci de ce §tefan se adre-seaza la doge, nu pentru a Venetia era bogatk darpentru ca, inteleasä 5i cu Uzun-Hasan, Hanul musul-man al Persiei, ea era centrul in care se strangeautoti pentru lupta impotriva lui Mohammed al II-lea.

§tim due a fost ambasadorul din Maiu 1478 pecare il numesc Venetienii Ioan Valahul, ceia ce esteforma romaneasca pentru o porecra greceasca : IoanTamblac. Am gäsit un Grec, cavaler constantinopolitan,cu numele acesta. Era unchiul lui §tefan-cel-Mare",5i iata in ce fel.

5tefan a tinnt in casatorie pe Maria din Mangup,care era de sigur o Comnena, fiindca in castelul acelordoi Sfinti Teodori din Crimeia statea o ramura a Corn-nenilor din Trapezunt, dar era 5i o Paleologd, fiindcã peperdeaua ei de mormant, care ni s'a pastrat, sant incolturi initialele Paleologilor.

0 rudd din Mangup a sotiei lui 5tefan-cel-Mare apresintat deci. Venetienilor scrisoarea din partea Domnu-lui insu5i, care este unul din cele mai frumoase monu-mente de intelepciune romaneascd. Inuntru, Stefanarata cum a fost parasit de toatä lumea, cum dincausa aceasta a fost silit sa primeascd o batalie pecare nu era in masura s'o ca5tige, cum locurile acesteaale lui represinta un punct esential de asigurare pen-tru cre5tinatate, caci peste cetatile lui, la care ravniauTurcii, Chilia 5i Cetatea-Alba, care vor fi pierdute in1484, pot merge Turcii pretutindeni. Ele sant douachei ale Dunarii : pe de o parte cheia Belgradului,vecina cu Tara-Romaneasca, pe de alta, cheile Dunarii-

19

de-jos in cetatile Chilia din insula, azi legata de uscat:Licostomo §i, la limanul Nistrului, Cetatea-Alba.

Foarte frumos se spune in aceasta cuvantare a luiTamblac care este durerea §i dorinta Domnului. Totce s'a intamplat din pricina Turcilor in Domnia luiva fi aflat InAltimea Sa (dogele) de mult. Dar CU adevaratceia ce s'a intamplat nu ar fi fost daca ar fi aflat caprinjii cre§tini i vecinii lui nu s'ar fi purtat cu el a§acum s'au purtat ; dar ei au calcat juramintele lor §i in-voielile ce le aveau cu dansul, 1-au in§elat, §i el a path&Ate a palit. Invoielile si jurAmintele ce erau intre ei cu-prindeau cà toti trebuiau sa se gAteasca §i sà ajute acelloc §i acea Domnie impotriva cAreia ar merge Turcul.

deci, in nadejdea lor a urmat impotriva mea ce amspus. Pentru ca, daca nu ar fi fost a§a, din doualocuri a§ fi fAcut unul : ori m'a§ fi impotrivit du§-manului la vad. §i tin 1-a§ fi lasat sa treaca ori, demi-ar fi fost aceasta cu neputintà, a§ fi cautat sà scappe oamenii din tara mea, §i nu ar fi suferit atatapagubA. Dar ei m'au läsat singur, §i a urmat cum zicmai sus. 51, daca dusmanul ar fi fost singur, nu ar fifost atat de ran, dar a fAcut sa vie Tara-RomAneasc5,pe de o parte, si Tatarii, pe de alta, si el insu§i cutoata puterea sa, §i m'au incunjurat de trei parti, §im'au gdsit singur, cu toaä oastea mea tulburata, pen-tru mantuirea celor de acasa. $i gande§te-te, InaltimeaTa, catA gloatA aveam asupra-mi, fiind impotriva meaatatea puteri ! TEn, cu Curtea mea, am fAcut ce mi-afost en putintA §i s'a intamplat ca mai sus, carelucru socot ca a fost vointa lui Dumnezeu, ca sa mapedepseasca pe mine, pacAtosul, §i lAudat sA fie nu-mele Lui !".

Sant randuri adanc induiosAtoare, in care se cuprindeinsa§i simtirea noastra nationala fata de momentelemari si grele. El nu se lauda, el nu spune ce paman-turi stapane§te, el nu strigA cA a castigat o mare bi-ruinta asupra Turcilor cu trei ani in urmA, el nu ascundecatu§i de putin infrangerea sa, §i el nu intrebuinteazaniciun cuvant de urA fata de cei cari 1-au parAsit, ciconstata numai CA a fost parAsit, §i a facut ce a pututcu Curtea lui, cu boierii lui, cari au perit mai toti in

20

iupta de la Valea Alba: teranii se dusesera in fata na-valirilor tatarepti ca sapi apere vetrele lor.

Convins, tefan Ii atribuie pacatelor lui aceasta in-frangere, dar îi face in acelapi timp datoria fata decreptinatate. Omul acesta, lipsit de orice vanitate cade orice interes personal pi cfiruia ii era strain oricefel de megalomanie personala sau nationala, facea atentacreptinatatea la ce se va intampla dupa ce va cadea el:Nici tin vreau sa spun de ce folos este aceasta taraa mea pentru Creptinatate, socotind ca e de prisos, cacieste lucru ptiut bine de toti." Vedeti cum se repeta si-tuatia i astazi fata de primejdia din Rasarit: avemdreptul sa spunem exact acelapi lucru cu, aceiapi sign-ranta i aceiapi simplicitate. Nici nu vreau sä spunde cat folos este aceasta tara a mea pentru Creptina-tate, ca este zid de aparare a Terii Ungurepti pi aTerii Lepepti". in ce privepte aceste doua Craii,afara de aceasta, fiind impiedecat Turcul cu mine acumde patru ani, au ramas multi creptini odihniti." i incursul intregii noastre istorii nationale putem repetaacelapi lucru: Au ramas multi creptini odihniti pentruce am facut noi, cei de azi, cu ceia ce au putut i eiatunci: sa-i intampinam CU foc i sabie".

Deci, ca la domni creptini i cunoscuti creptini, alergla Inaltimea Ta, cerpind ajutorul vostru, ca un creptince sant, pentru pastrarea acestei teri a mele, de priintacreptinatatii... Ceia ce acum cer, este aceasta. Caci santsigur ca Turcul iarapi va veni impotriva mea, in varaaceasta, pentru cele doua locuri ale mele, ChiliaCetatea-Alba, care-i sant foarte cu suparare".

Ce dar de profetie ca la 1478 sa ptie ce se va pe-trece peste pase ani ! Deci nu 1-a surprins atacul de la1484: Va veni in vara aceasta pentru cele doua locuriale mele: Chilia i Cetatea-Alba".

Turcii vor putea pierde pi Caffa", pe care o luaserade curand, la 1475, pi Cramul, i va fi upor lucru.Dar chipul cum s'ar face nu-I spun, ca sa nu maintind mai mult la scris, dar, cand yeti porunci, osa-1 spun".

$i aici este o non' profund romaneasca, i cine facealtfel, spunand, pi intrebat i neintrebat, chipul cum

81

21

5i-ar face planul säu, acesta este cu. totul in afar5 detraditia politicei noastre.

Venetienii n'au fAcut nimic, ci au trimis doar unrepresintant in Moldova. Singur Domnul Moldovei nus'a Mat, 5i. solii lui in Venetia au urmat 5i mai de-parte, insA numai dupA o lungA intrerupere, fiindaStefan-eel-Mare nu era dintre oamenii aceia caH, odatAce vAd cA au bdtut la 0 u5A -5i nu s'a deschis, sAse mai infdti5eze odatA acolo. La 1484 a mai venitcineva, dar nu pentru omul politic, pentru Domn, cipentru bolnav, pentru anit, pentru pätitna5. In Februar150 t au sosit deci, cerând pentru garderoba domneascAbrocart 5i pentru suferinte un medic, doi strAini, doiItalieni, veniti poate din Cetatea-AlbA, care acum eraa Tureilor, de 5i se putea trece 5i mai departe deacolo, dacl nu s'a fAcut drumul prin Ungaria, ceiace este mai probabil : Rinaldo 5i Antonio. Când maiintalnim la 1502 5i 1503 soli de-ai lui Stefan : s'ant,iarA5i, nu ambasadori politici; ci oameni veniti pentrusuferinta fisicd a stApAnului lor.

Astfel, la 28 Martie 1502, apare la Venetia un tH-mes al lui Stefan Cara-Bogdan", Carabogdania" fiindnutnele dat de Turci Moldovei. 5i este foarte interesantca scriitorii venetieni insemneaza ca e un trimes al Da-cului" ; prin urmare ideia unei Dacii, din care Ikea parteMoldova, exista in mintea oamenilor Rena5terii deacolo. Solul este primit de doge 5i imbrAcat intr'omantie de brocart de aur, fiind fácut cavaler: Dimi-trie Purcivii, care nu are nirnic a face cu : Purice. Sila 21 Decembre 1503 gasim iarA5i un trimes al luiStefan, care avea o aereditivA de la xi Octombre ;acesta se intitula Teodor Postelnicul, cubicularius. Elvenise flea indoiald prin Ungaria, fiinda era in tovA-rd5ia unui sol al fiului lui Mateia5 Corvinul, care senumia, ca 5i batrânul loan Hunyadi, tot loan 5i a caruifamilie a gAsit pe urmA adApost in Italia,

Dupä moartea lui Stefan, intalnim la Venetia in 1505,la 18 Octombre, un sol al fiului, Bogdan-Voda, VistierniculIeremia, intovArA5it de Postelnicul Gheorghe 5i de parch.-labul Bernardo (BArnat), probabil un strAin. Dar acum nuVfa vorba nici de le&aturi politice, nici de medic ? ci de

22

casatoria pe care Bogdan a vanat-o atata vreme cu oprincipesl polona 5i pe care n'a putut-o incheia ; decisolii ace5tia cereau ceia ce trebuia pentru nunta. Eiaduceau blanuri 5i voiau sa cumpere brocart 5i ju-vaiere. Stand o bucata de vreme la Venetia, ei asistäla petreceri, la baluri mascate, momerie. Ni putem in-chipui ce a fost cu boierii no5tri, cari nu cuno5teau so.cietatea fetneilor, cand s'au gasit in mijlocul acestor pe-treceri. Au asistat apoi 5i la marea petrecere, una dincele mai stralucite din cre5tinatate, a serbarii CorpusDotnini", and toti magistratii, cu dogele in frunte,strabateau podurile, cum se vede infatipta procesiuneaintr'un frumos tablou al lui Carpaccio, cel mai expresivpictor al vietii venetiene la sfar5itu1 evului mediu. Auprivit 5i la logodna cu Marea a Dogelui ie5ind in co-rabia de forma bizantina', aurita, Bucentaurul, 5i arun-canduii inelul in apele Adriaticei.

La 1519 apare, in sfar5it, un individ, Antoniu Pan-calos, Pangal, Grec, ,,Foarte Frumosul", trimes deStefdnita-Voda cu un dar de blani, ca sa ceard un medicdar, poate, 5i pentru altceva.

Acest $tefan-cel-Tandr, fiul lui Bogdan, este cunoscutin genere prin aceia cd, vroind sd scape de tutela ba-tranului Arbore 5i prinzand ura 5i impotriva copiiloracestuia, 5i-a patat manile cu sangele acestor frunta5iai boierimii moldovene. Un pacat, care de alminteri nui-a fost iertat niciodatä, 5i boierii nemultämiti, impreundcu Doamna, 1-ar fi otravit. In literatura noastra mainoul el este infati5at ca anormal, pe jumatate nebun,de talentul marelui scriitor, caruia ii placea pitorescul,care a fost Delavrancea. Nu mi-a placut niciodata acesttip, fals, de tank- Domn epileptic, capricios, neavandnimic din neamul nostru. E a scadea trecutul nostru slcredem ca un astfel de stapan ar fi fost suferit, maiales in Moldova, ani de zile. Lisa' Stefanita nu era a5a.Intr'un moment el a trimes in Polonia ca sol, cerandtot ceia ce a fost cerut 5i 5tefan-ce1-Mare, pe inteleptulboier Luca Cada. Expunerea de ambasada a acestuiacatre rege s'a pastrat in actele lui Tomicki, ActaTomicia4a, de uncle s'a tradus de Hasdeu, num trei

23

5ferturi de veac. E unial din cele mai nobile monu-mente ale cugetarii politice romdne5ti.

Cada incepe prin a arata, dar, el, nu in numelelui 5tefánita, a5a cum Domnul ar vorbi, ci numai innumele sau , ce s'a intamplat cu Moldova de and s'apornit marea ofensiva turceasca impotriva Ungariei, ofen-siva care a inceput cu luarea Belgradului 5i s'a terminatprin lupta de la Mohács, In 1526. Boierul vorbe5te cutrei ani inainte de aceasta lupta, in care armata un-gureascä a fost distrusa cu totul 5i tanarul rege Lu-dovic al II-lea, jumatate Polon, jumatate Frances, pa-rash de ai sai, s'a inecat in smarcurile campului de lupta.

Necontenit Stefan-Voda, spune solul, a fost indemnatsä ajute pe Turci: sä intre in Ardeal, sa atace Se-cuimea 5i sa dea 5i informatii Cu privire la Poloni,fiindca se pare cd pe vremea aceia se pregatia o ofen-siva, care nu s'a produs, impotriva regatului polon.

Cada arata intaiu cum Domnul a 5tiut sa inlaturetoate aceste cereri. Cand s'a inceput expeditia impo-triva Belgradului unui sol moldovean Vizirul Piri-Pa5ai-a vorbit a5a : Spune Domnului tau Stefan sa impli-neasca orice porunca o va da Sultanul, 5i numai a5a seva bucura de mila imparateasca". Si, atunci, spuneLuca, Domnul mieu, impreuni cu tot Sfatul boierilor,a stat pe rand 5i s'a intrebat ce-i de facut", 5i, ca sascape de datoria de a trimete trupe mo1dovene5ti contraBelgradului, care apartinea regelui ungur, a raspuns :ne-au atacat Tatarii, o5ti1e noastre sant tetinute, nule trimetem". Tanarul Voevoi se pricepea bine la aceastadibicie de invaluire a realitatii. $i, and au trimes Turciicate un atnbasador in Moldova, fiecaruia i-a dat bani, casa se declare satisfacut 5i sd jure ea Moldova nu poatesa dea un astfel de ajutor. Porunca noua a Sultanului:Iar tu, Stefane Voevod, sa ne sprijine5ti, nävalindasupra Terii Secuie5ti impreuna cu Basaraba, Domnulmuntean, 5i cu Mehemed, sangiacul Nicopolului". $i ceface Domnul ? Mult se mahni 5i se turbura Domnul5i cu Divanul, 5i se gandi la chipul de a scapa de na-pasta." Iara5i el va spune cà s'ar duce foarte bucuros,dar sant Tatarii din nou aproape 5i trebuie sa se aperepArllariturile Mol4ovei de o av4lire ameninptoare. 4i

24

atunci noi n'am mai mers: Muntenii cu Basaraba aumers, noi am ramas."

Dupa doua saptamAni, o aka somatie sa meargacontra Secuimii. Domnul chiamA iara5i Divanul. Vedeti,nu nevropatul care sa nu tie sama de boieri, ci unOmar care-i intreaba in fiecare moment. DupA sfatulprimit, el recurge tot la pe§che§, §i solul pleaca. Apoi, cândmergea VodA de la Suceava la Harlan, alt sol turcescse anunta, §i, atunci, Domnul, ca sa ardte ca intr'adevareste primejdie de spre partea Tatarilor, aduna oastea*i o trimete chiar in aceasta directie, dar nu vrea s'odeie nici intr'un chip contra regatului ungar. Aceastaeste de inscris la ceia ce au cA§tigat vecinii no5tri despre partea Domnilor de atunci.

Sultanul se aratA suparat de data aceasta : Estetradator cine se abate de la vointa impArateasca"prin urmare, nu cumva sa cuteze a nu asculta !din potriva, fara zabava, supt ochii §i supraveghereaacestui al mien credincios §i cinstit Sinan Celebi saocupi, sa prazi §i sa supui Secuimea."

Ce se inamplA insa ? Sinan Celebi. (cavalerul), era,cum spune Luca, Moldovean de na§tere, din neamboieresc, prins rob din Tara-de-jos. Cu dânsul a fostmai upr sa se inteleaga Domnul. i raspunsul lui tefansung a§a : Nu ma pot bate cu Secuii, pentru ca avemlegaturi de pace cu Craiul unguresc " Al doilea, pentrucã regele ungar fiind nepotul regelui Poloniei, apoiPolonia tine cu Ungaria, iar Litva tine cu Polonia, 0ni vor cotropi tara, vazdndu-ne in Secuime". Al treilea,pentru a ne ameninta §i Tatarii : fi-va placut Sulta-

-nului si ni pustiascA §i sä ni prade tara, dar atuncicine va plati tributul ?" Un apel direct la intereselemateriale ale Sultanului, care nu putea sa ramdie faraecou. i din nou Domnul intreaba pe boieri. Boierilor,cum sa facem mai bine : sa tinem cu pAganii impotrivacreginilor, sau sa ne unim prin pace §i prin prieteniecu cre5tinii contra pagdnilor ?"

Astfel Moldovenii no§tri sant represintantii ideii deunire cre§tina impotriva paganilor, intocmai ca pevremea. lui 5tefan-ce1-Mare in 1478. i ce raspund bo-ierii cei batrdni ? Este pamantul nostru moldovenesc

pci,

25

in legaturà cu sfintele Crdii ale Ungariei si Poloniei?"$i adauserA: Maria Ta, asa sä fie cum a fost suptinaintasii nostri: sA ne ajute Dumnezeu sä fim una cucrestinii si sA rdspingem pe pdgAni cu orice mijloc".

Acum, Sinan Celebi incepe a intelege, si el spune:Voiu lua eu toatà greutatea de pe capetele voastreasupra spetelor mele, numai sA ni dati 100.000 de as-pri peste celelalte daruri". StAturA la mijloc doi boieride fAcurA sA fie numai 6o.000 de aspri si 5oo de car-lani peste celelalte daruri : caftane aurite, 400 de aspri,cai si bldnuri.

Dar era obiceiul pe atunci ca acela care stAtea laSilistra, laggr central pentru apararea malului dreptal Dundrii stIpAnit de Turci, cAnd se instala, sAtrimeatä o instiintare Domnului Moldovei, si asa seface si acum. Domnul rAspunde: Sà ne ierte SultanulcA nu putem face dupà voia lui ; intdiu, cA avem pacesi prietenie cu Craiul polon ; al doilea, cd tara noastrde inchisA intre Ungaria si Polonia ; al treilea, cd insisiTurcii vor sA facA strickiune terii noastre ; din pricinaaceasta rugAm pe Sultanul &Ali aleaga altä cale. Eravorba sA se invoiascd. trecerea Turcilor prin Moldova.Iar Divan, iar rdspuns al boierilor si, dupà o plata' lapatru Past ate 30.000 de aspri, Moldova scapA si dedata aceasta.

Mai departe, CArjA aratà intreprinderile, noi, ale Tur-cilor, amenintatori pentru crestindtate, asediul contraRodosului, unde erau Cavalerii Ospitalieri : noteazA cAmalul drept al DunArii se aflA de fapt in stdpAnireaacelui Mehemed-beg, care era de fapt stdpAn in 'Para-RomäneascA, si oricine i se impotriveste piere sau tre-buie si plece ; povesteste cum Voevodul Ardealului,npolya, a volt si ajute pe Radu de la Afumati, cuma venit in tarA, a prAdat cAteva sate, dar s'a intorsfdrA resultat, $i, asa fiind, dupA ce se insirà toate a-ceste lucruri, dupA ce se povesteste cum i s'a fAcut lui$tefan-cel-TAnAr o intrebare cu privire la drumurilecare due in Polonia, solul inseamnA a el a si rAspuns:Ce nevoie are fratele nostru, sangeacul. sd- ne cercetezedespre teri si Domnii strAine, pe &And noi nu cunoas-tern imprejurArile lor, ci cunoastem numai tam noas-

26

trA, far despre regatul polon i principatul litvan §timnumai atata : cl ele i0 au un stApan al lor, care lecarmuie§te 0 in a cArui domnie noi nu ne amestecdm,avand cu MAria Sa bun5 pace §i prietenie". Dupd aceiael indreaptA cdtre regele polon Un ultim indemn casä faca unirea cre5tinilor, cu el in frunte, i sal se ridiceimpotriva Turcilor.

Iatä care sant chiar cuvintele acestea, foarte fru-moase : Veghiati Maria VoastrA pand ce pàganul, prinsin alte tinuturi, nu s'a intors Inca spre noi cu fata,cad atunci va fi vai de crestinatate I Domnul mieu,prieten Domniei Voastre, v5 face cunoscut pericolul cre§-tinätAtii i vA indeamnd sa va. sculati inpreund cu toatacre§tinatatea impotriva pAganului, nedesbinati §i alipitica unghia de deget. Si va mai spun, MAria VoastrA,cA Domnul mieu, prietenul MAriei Voastre, roagA peMaria VoastrA i pe toti Domnii cre§tini sA nu-1 lAsatipe el afard de mila cre5tini1or". Si, la urmA, incA odatd,ca §i Stefan cel-Mare, se aratA ce amenintA Moldova,dacA aceastA unire a Suveranilor cre§tini nu se face :,,tn sfarsit rugAm pe MAria VoastrA sA bage in seamdcuvintele noastre: gandeascA-se bine mai inainte de aperi cre§tinAtatea anume in zilele MAriei Voastre, §ideci zicem sd nu vA indoiti !".

Cred cA nu se poate arAta mai convingAtor stAruinta,peste Domnii §i peste veacuri, a aceleia0 politici tra-ditionale a noastre, §i dovada aceasta ne face sA vedempe cei pe cari pasiunile trecAtoare i- au scAzut a§a cumerau isateadevAr in momentul and, tot a§a de modqti,tot a§a de hotArati ca Stefan-eel-Mare, puneau problema§i arAtau singurul loc in care noi ne puteam gasi inmijlocul ei.

:

Iv.

Ambasadori i pretendenti.

I.

S'a vazut, intaiu, de ce plecau Romanii i, pe urma,cum se infatisau Romanii cari plecau in strainatateintr'o vreme in care politica celor cloud Principate ro-manesti era determinata de dansii. Era epoca fericitain care, fdra consideratii esentiale cu privire la inte-resele straine, actiunea principatului moldovenescprincipatului muntean se indreptau pe linii proprii,

perioada independentei noastre in ce priveste direc-tivele de politica externa de aceia, pe langa pribegiipe cari am cautat presint pana la sfarsit, insecolul al XVI-lea, caci pe urma au mai fost pribegi,dar nu Asa de numerosi si de atata importanta avempe ambasadorii cari mergeau la Venetia, cum a lostcasul lui Tatnblac, asa-zisul unchiu" al liii tefan-cel-Mare, care de fapt era o ruda a sotiei lui, Maria deMangup, i acel Cada, trimes de $tefanita-Voda in Po-Ionia ca sa arate care este in momentul acela directiapolitica a Moldovei.

Dar, de la inceputul secolului al XVI-lea si mai alesdin vremea child Petru Rares este rästurnat la 1538de Sultanul Soliman, care a flcut expeditia sa cea marein Moldova ca sa statorniceasca pe deplin granita deNord a ImpIratiei turcesti, primejcluita oarecum atatavreme cat era un Stat moldovenesc ce facea politicapropde i, mai ales, de la moartea lui Petru Rares, intorsde la Constantin opol ca sa-si reia Scaunul, ocupat o bucatade vreme de $tefan lAcustd cel omorfit de boieri, 5i apoide Alexandra Cornea, ridicat de boierii aceia cari doriauo actiune de recuperare impotriva Turcilor, deci, intreanii 1540 §i I55o, Moldova nu mai poate face o po-

5i

5i,sa-i

28

litica a ei. Incepe astfel perioada de decadentA, in careprincipatul este la indemana hotAthrilor din Constan-tinopol, servind o indreptare care vine din lumea tur-ceascA 5i nu represintA interese moldovene5ti.

In ce prive5te Muntenia, de multà vreme ea era inabsolutä neputinta de a face polttica ei. Pe toatd liniaDunarii Turcii erau pe malul drept, in mare deosebire deMoldova, unde vecinatatea aceasta cu Turcii era repre-sintatA nutnai de bucata de curs dundrean care se intindede la Galati sau de la Reni pând la Guri, pe andtara vecinA era mArgenità pe toatk intinderea larguluicurs al DunArii cu ImparAtia Sultanului ; aceasta aadus de la inceput begi ai acelui mal drept cari aveauo situatie foarte mare, dispunând de mijloacele tre-buitoare pentru a interveni in fiecare moment : astfelacel Mehemed-beg, care in epoca lui Neagoe avea Tara-RomAneascA de fapt supt controlul sau 5i hotAra adeseaeine putea sA vie pe tronul acestei teri. Apoi incAde la inceput, din primii ani ai secolului al XV-lea,Tureii aveau 5i capete de pod in Muntenia, ceia ce liera absolut necesar, precum le avuserA 5i Bizantiniiinaintea lor 5i Romanii de Orient in vremea lor, Du-närea fiind un fel de prelungire cAtre Apus a MAriiNegre, a5a fuck 5i ea fAcea parte din sistemul acestaal Imperiului Otoman. Mohammed al II-lea, Mud Caffa5i toatd Crimeia, iar urma5ul lui, Baiezid al II-lea,cucerind, la 1484, Chilia 5i Cetatea-A1b5, Mdrea NeagrAdevenise an lac turcesc. ?i, atunci, capetele acesteade pod au fost anexate la diferite date: GiurgiulintAiu, care fusese clddit de Mircea-cel-BAtrân maitArziu, pe vremea lui Vlad Dracul, spunea cineva dela Munteni unui Frances venit pe Dundre cu cruciatii:nu 5titi ate pietre de sare a cheltuit Mircea ca slIntAreascA cetatea aceasta" , pe =ma Nicopolul-cel-Mic, Nicopoia" dupA legile de derivatie ale foneticeiromâne5ti Turnur, turce5te Cule, aitAzi Turnul depe locul fostului sat MAgurele, Turnu-MAgurele, nouacapitalA a Teleormatului, cA5tigatA la 1829 prin tratatulde la Adrianopol, iar, la cele cloud capete, a5teptAn-du- se Mai tArzia ocupatle a BrAilei, Severinul 5i maluldin fata Silistrei, cAci dincolo de Silistra In monientul

26

acela nu era nimic cleat un sat, Lichereptii, unde seopriau cAlArapii de la Tarigrad, curierii, pi de aici nu-mele de Calarapi pe care 1-a capatat aceastã apezare,devenita astazi un orap. Turcii erau astfel in masurdsa supravegheze tot ce se intampla in principatul mun-teen pi sa opreascA i cea mai slabd mipcare de inde-pendenta ce s'ar incerca de un Doran indraznet pe malulstang al apei.

Deci, dupa i 'too, Muntenia nu mai putea sä facApolitica ei. Capitala insapi se mutase, de la Targoviptela Bucurepti, cari erau in drumul Turcilor de la Giurgiu:ajungea un raid mai indrAznet al acestora ca sä punAmana pe un Domn muntean. Muntenia a avut, prinurmare, o indreptare_ creptinA numai in momentul candea era stApanita de Moldova, pe vremea lui tefan-cel-Mare, care schimba pe Domnii munteni pe irand : inlocul lui Radu-cel-Frumos Basarab eel-Mare, adecA celBatran, urmat de Basarab-cel-Mic sau cel Tânr, iar,cand i acesta a urmat aceiapi linie, de care nu puteausa* scape Domnii munteni, a venit Vlad CalugArul, pe carenu 1-a mai putut clinti, cAtre sfaxpitul Domniei lui,

tefan.Deci Muntenia, Inca' de la inceputul secolului al

XV-lea, Moldova, de la jumAtatea secolului al XVI-lea,nu mai au independenta lor. Ambasadorii pot sd maimeargA dincolo de granita unui teri sau celeilalte, darnu o fac pentru altceva decat pentru cumpArAturi. Avemun mare numAr de soli de felul acesta, cari se due laVenetia sau in alte pArti ca sA cumpere, cum s'a vAzut

pe vremea lui Bogdan-cel-Orb, and se gandia sA-piserbeze cAsAtoria cu princesa polonA i aceasta, veninddintr'o astfel de tarA, influentata de Apus, putea sAaiba pretentii pe care nu le-ar fi avut cine ptie ce RA-sariteand.

Ambasadorii aceptia nu sant totdeauna Romani:cand avea ocasia un Domn de-al nostru sa cunoascdpe un strain care ptia slavonepte pi se pricepea in ma-terie de latinepte sau de italienepte, era foarte bucurossA-1 ieie in serviciul sAu i sA-i incredinteze nn astfelde rost. De exemplu, Neagoe a trimes la Venetia §i

s'au glsit actele privitoare la el acum ativa pemalul balcanic al Marii Adriatice pe un RagusaniIeronim Matievici, care a trecut prin Ragusa. Acoloerau pi negustori cari fäceau afaceri cu f101. Ba gash]] ointreagA colonie ragusanA la Timipoara, iar la Silistralucrau bancheri ragusani ; la sfarpitul secolului alXVI-lea, doi frati din Ragusa: dei Marini Poli, Pascalpi loan, cAruia i se zicea in Moldova Giva", pe lfingA unvamep ca Dominic, fAceau o multime de asemenea afaceriin terile noastre. Luau venituri In arendd, imprumutândpe Domnii noptri, cu cari au avut i procese. Iar Gio-vanni dei Marini Poli, care a jucat i un rol diplomaticimportant, s'a inrudit andva cu familia domnitoaredin principatul muntean, luand in cAsAtorie pe o ne-poatA a Doamnei Ecaterina: Estera, zisA i Prepia,Draguta", cu care a trait o bucatA de vreme l, pelama', din cine ptie ce motive de neintelegere, s'a desfAcutaceasta cAsAtorie. Ragusanii aceptia erau astfel mariifinanciari in toatà Peninsula BalcanicA. i inchid pa-rentesa pomenind de faptul, ca unul din ei, aparti-nand familiei Luccari : Petra, fiul lui Iacob, Pietro diGiacomo Luccari,'In Analele Ragusei, vorbepte pi detrecutul cel mai vechiu al Principatului muntean, adAu-gind lucruri privitoare la Tara-Româneasca in a douajumAtate a acestui secol al XVI-lea.

Prin urmare, Neagoe Basarab insArcinase pe IeronimMatievici ca, trecând prin orapul sail de nastere, sämeargA la Venetia, unde i s'au facut onorurile obipnuitefata de trimepii domnepti din acea vreme, adecA a fostirnbrAcat cu un caftan de brocart de aur i i s'a acor-dat demnitatea de cavaler, cavaler venetian fiind untitlu de onoare, o distinctie de purA forma. De sigurcA au fost mai multi ambasadori de aceptia, pAnA pevremea lui Mihai Viteazul, intrebuintându-se pi Cate unlocalnic pentru drumul acesta in strAindtate. Intainimo astfel de solie mokloveneasci pe vremea lui Alexan-dra Lapupneanu, Domnul acesta, cunoscut mai maltdupa nuvela lui Costachi Negruzzi, care a creat cevaintr'adevar foarte via, dar ian absolut conform cu ade-várul, cAci, dacA, de fapt, LApupneanu era un om crunt,aceastA fire salbateca era datoritA unei boli urâte

ani-5i

36

T1

de pe urma careia 5i-a pierdut 5i vederea mai tarziu,cum o dovedesc scrisori prin care cerea medici dinArdeal, dar, firea omeneascA fiind rare ori simplA,atunci nu prea are interes, el avea pArti sentimentale,poetice chiar : cerea intr'un rand sa i se trimeatá dinArdeal prune uscate, care plac a5a de mult DoamneiRuxandra, intocmai cum Filip al II-lea, tenebrosulrege al Spaniei, trimetea fetei sale Isabela, mAritatà inTerile-de- Jos, scrisori in care spunea ce frumos cantAprivighetorile in grAdinile Escurialului. Dar AlexandruLapu5neanu era 5i un mare negustor, un om de afaceri,care vindea boi din Moldova, pe cari-i trecea prin Danzigin Anglia ; amestecat in multe rosturi din Polonia, laun moment dat voia. sA facA 5i nu 5tiu ce casatorie prinpArtile acestea, cand i s'a presintat obiectia cA pentrua se amesteca in asemenea lucruri se cere o altA situatie&cat a lui ; el facea 5i comenzi de arme acolo, in Polonia,fiind gata sa le plAteascA cu lucruri de la noi ; avandun fel de monopol comercial, el 1-a intrebuintat foartelarg. Pe de altd part; a fost un iubitor de artA, 5i unadin cele mai frumoase. mAndstiri din Moldova, Sluina,este fAcutd de el, cdutand sd intreacA mAngstirea luiPetru Rare5, Pobrata, care ea insA5i trebuia sA intreacdPatna din Bucovina 5i mandstirea Neamtului, ale lui$tef a n. cel- Mare.

E explicabil deci cA Alexandru LApu5neanu a trimes unsol cu o scrisoare in limba slavonA, care s'a publicat, laVenetia pentru dottä scopuri: intaiu sA capete un pictorpentru Slatina 5i un invatat polon care s'a ocupatde pictura din bisericile noastre bucovinene, fAcea ob-servatia cA unele din zugrAvelile biserice5ti de acolosant facute dupA cartoane represintand picturi dinApus, ceia ce inseamnd ca interventia lui Alexandrun'a fost fArd efect 5i, in ace1a5i timp, era vorba5i de un negot de postav, unit cu cumpArarea de ma-terii prime in Moldova.

Ni pare rAu cA in astfel de calatorii n'avem, capentru Mihai Viteazul in relatiile cu Imperiul 5i cuPolonia, instructiile date de Domnii Moldovei, ci lecunoa5tem nutnai prin acte venetiene 5i, in casullui Matievici, 5i prin insemnAri din archivele Ragusei

3J

sau Dubrovnicului. 5tim cand au venit 0 intru atvace au spus ; dar atata. De la o bucatA de vreme nu-mai, este la Venetia obiceiul de a se hisemna inactele publice a5a-numite1e expuneri de ambasacIA",0 aceasta se fAcea in forma pe care o dAdea amba-sadorul insu0 care se presinta §ili tinea discursul.Nimeni nuli permitea sä improviseze discursurile, careerau deci scrise 0 se depuneau in archivele Republicii.Dar noi am dori §i altfel : istoricii au pretentii foartemari, pe care contimporanii nu inteleg sä le satisfackei cari nu scriu pentru istorie, ci pentru interesele lor, 0,atunci, dacd ele nu o cer, istoricul rAmane farA lAmuriri ;

de sigur cA familia celor trime§i in strAinAtate nu/Astra tot felul de fava5e, ca astazi cand, din neno-rocire, 0 noi le pAstrAm prea putin. Mai tArziu nu-mai vom avea plAcerea sl vedem cum scrie acasA ladansul, sotiei sale, un boier muntean, care se dusesela Mile de la Carlsbad, lucruri foarte hazlii, chi, strä-mutat intr'o lume cu care nu era obi§nuit de loc, luptaintre cele doul civilisatii s'a introdus la un anumemoment in biata lui fiintA naivA 0 zApAcitA. Astfel delucruri nu le putem avea pentru acest secol al XVI-lea.

DupA aceasta venim la altá categorie de Romani cariau petrecut viata lor in strAinatate.

II.

In secolul acesta pAnd la Mihai Viteazul i dincolode Mihai Viteazul, care i el a trimes soli la Venetia,pentru a-i cumpAra tot felul de lucruri, §i ma terialede zugrAyeala pentru biserica pe care a prefAcut-o icare astAzi poartA numele Au: Mihai-Vodä", din Bu-cure§ti, este 0 o alA categorie de Romani trecuti pestegranita, pretendentii la tron.

Ace§tia sant nepretuiti pe titru cunoa§terea moravurilor,ca §i pentru anumite amAnunte de viatd aventuroasà,de care oamenii de atunci erau doritori pretutindeni,ca 0 la noi.

Trebuie spus de la inceput cd secolul al XV-lea esteun secoI serios, gray, profund crqtin, sincer religios.tefan-cel-Mare vorbe§te in fiecare moment de Dum-

tieten care dä biruinta 5i care tot el d i infrangerea. $ifiul lui 5tefan, Petru Rare5, gandia tot a5a : inteunmoment, cand regele Poloniei, care biruise la Obertyn, iicerea sa renunte la Pocutia, el a raspuns: Nu regelem'a biruit pe mine, ci pe mine m'a batut Dumnezeupentru pacatele mele, iar el insu5i n'are sa-i cedeze re-gelui, care nu este el biruitorul, a bsolut nimic. Aceastaeste conceptia secolului al XV-lea. Dar 5i la Petru Ra-Te5 se amesteca o aka conceptie. Pana atunci se credeaCa Dumnezeu hotara5te totul, cà omul nu are niciun felde rost creator 5i niciun fel de raspundere. Nu sant alelui nici meritele, nici demeritele ; fiecare trebuie sa facaa5a incat sa confunde vointa sa cu vointa societatiidin care face parte, iar pe de-asupra societatii intregieste voia lui Dumnezeu. Am zice, intrebuintand uncuvant pe care 1-ar intrebuinta filosoful istoriei Lam-precht, ca avem a face cu o epoca de tipism religios.

Dupa Rena5tere s'a introdus un principiu cu totul altul :acuma, omul atarna de el insu5i, a5a bleat el are toatedrepturile, precum el are toata raspunderea. $i menireainu este sa se faca intru totul asemenea cu alti oameni,ci, din potrivd, sa se faca pe dansul mai deosebit decatalti oameni. E punerea in valoare a individualitatii.Sprijinindu-se pe antichitatea clasicd, pe cultul eroilor,care se intalne5te in aceasta antichitate 5i pe careoamenii Rena5terii ii intelegeau 5i mai exclusiv decatcum a fost inteadevar, fiecare are dreptul sä traiascaviata sa potrivit cu scopul pe care 5i-1 fixase, i ramâneca el sä fie judecat dupa a5a-numita virte, dupaenergia 5i inteligenta pe care o cheltuie5te pentru acestscop. Este astfel ó dosebire enorma intre conceptiamedievala i aceastalalta, care este antica 5i moderna,imitand antichitatea. Atunci poate cineva sa mintd, sdtradeze, sa' asasineze, dacd mijloacele acestea sant binealese i duc la tinta : astfel omul dovede5te ea are'

astfel el se a5eaza in rfindul intaiu al celorcari au jucat un rol important intr'o cetate, intr'un Stat.

Petru Rare§ face o multime de lucruri pe care$tefan-cel-Mare nu le-ar fi facut niciodata. Acela a fostun dm profund onest, care nu 5i-ar fi calcat cuvantulpentru nimic, nu ar fi urmarit ce apartinea altuia, nuRomdnii in sträincitate. 3

13

virth,

34

s'ar fi laudat chiar cu lucruri pe care le-a facut inadevar, fiind el cel mai yrednic. Petru Rares este altfel:läudaros, cu gura mare, om caruia ii place sa iasa infereastä, care cauta sä se vorbeasca de dansul cat sepoate mai mult, care, apoi, isi inlatura adversarii prinmijloacele re care le are la indemana. Astfel a scapatel de Gritti, bastardul de doge venetian, favoritul.Sul-tanului Solimancel-Maret, doritorul de coroana regardin Ungaria, si de copiii lui, cari i se pdreau amenintatoripentru Domnia §i familia lui.

Dar la Petru Rare§ tot se mai intalne§te ceva dinconceptia teligioasa a lui tefan-cel-Mare. De la obucata de vreme, elementul religios se sterge insa §irämane numai energia umand deslantuita.

Putem intelege aceasta cu atat mai bine, cu cat §inoi traim intr'o .astfel de epoca. Franele s'au rupt,nimeni nu-i asa de pftternic ca sa le prinda din nou,si atunci fiecare pleaca in directia pe care o; vrea. Dinfericire mai existä unele institutii, cum este armata,care pastreazd disciplina §i solidaritatea, pe and dejur imprejur ele au disparut ; de aeia folosul pe careni-1 aduce o astfel de institutie, care contribuie atatde mult sä impiedece desfacerea complecta a unei so-cietati. Cu o deosebire : 'epoca noastra este de un materialism §i de un caracter trivial fara pareche, de o gro-soldnie cum rare ori se mai poate Ititâlni, pe cand'epocaRena§terii are o nobild. putere de creatiune. Fire§te,sant apoi totdeauna tipuri interesante, dar in timpu-rile noastre nu este tendinta de a se forma o indivi-dualitate pentru valoarea §i frumuseta ei, ci numaipentru ceia ce poate chstiga fiecare in viata sa proprie.

Nu este om din secolul al XVI-lea care sa nu fieinteresant ; orke . biografie este de interes. Dacd esteinteresant evul mediu pentru naivitatea lui de caractergeneric, secolul al XVI-lea este astfel pentru semnifi-,catia individuald a fiecaruia dintre cei cari fac partedintr'insul.

0 epoca de mari aventuri incalculabile, asa incatviata unui individ este o serie intreaga de surprinderi ;nu se poate gaci ce va face cineva dintr'nn momentintealtul. Iata un cas, in legaturá cu istoria noastra,

pe care istoricii au ajuns sA-1 cunoascd mai bine, mul-tdmitd unor descoperiri intamplAtoare.

E vorba de Jacob, fost copist de manuscripte grece§ti,impreund cu un prieten al sdu, pentru Suveranii Re-na§terii in Occident, care se intitula despot de Samos§i Paros, coborator din Hercule, din Brancovice§tii cariau domnit in Serbia, fiind prin urmare rudA cu Ruxandalui Alexandru Ldpu§neanu, care nu se multdmia numaicu prunele uscate ce i se aduceau din Ardeal, ci erafoarte bucuroasd cand un om asa de suptire ca Iacob,cunoscand grece§te, nemte§te, franIuze§te, probabil §i ita-liene§te, se invartia in jurul pretinsei sale vere. Ca Domn alMoldovei prin usurpare, el §i- a zis Ioan Voevod, inventandca este fiul lui Stefan-cel-Mare, ceia ce, cronologic, nu sepotrive§te. A voit sä se incoroneze rege, a ravnit sdfacd unirea Munteniei cu Moldova ; poate in fund vedea§i cucerirea Constantinopolului, inoind traditia Impd-ratilor bizantini. i a isprävit prin rdscoala Moldovenilorsupt conducerea bOierului Tom§a, devenit 5tefan-Vod4,prin asediul Sucevei, fldmanzirea, rdscoala mercenarilorearl apartineau la toate natiunile, Francesi, Un-guri prin ie§irea lui teatralà ca ã impund adver-sarilor, ca actor, cu coroana pe care §i- o fAcuse, pefrunte, sau cu gugiumana domneascd inlocuind aceastdcoroand, cu buzduganul Iti manA, cdlare, crezand cdpoate sd impuie supu§ilor sdi, iar Hatmanul Tom§a,

, devenit Domn al Moldovei, fdcand un semn caldului,§i- a lovit victima cu buzduganul, §i i s'a tdiat lui Despot-VodA" gatul in margenea Sucevei. Aceasta insd§i esteo poveste, ca un basm. Mormantul lui Iacob nici nuse §tie uncle, este, de §i acum cativa ani cineva pre-tindea cá a gdsit in nu §tiu ce rapd de . acolo, langdAreni, un cadavru decapitat, dar intrebarea ar fi fostin ce lege sd-1 fi inmormantat, pentru cd Despot a fostortodox, dupd ageia se aplecase spre luteranism, spresocianism, ca sd se intoarcd din nou la credinta ortodoxd.

Dar anumite descoperiri intamplatoare ni-au ardtatla Despot, al cdrui nume s'a socotit ca nume de botez,asa incat au fost apoi oameni botezati Despot lucruri§i mai extraordinare. Cineva, rdsfoind prin arti francese,

,

.

As

gAsit in editia francesä din Istoria Universara" a luiDe Thou o noth datorità cuiva care 1-a cunoscut bine,un om de §tiintA care a avut o situatie i r§tiintifia

administrativa importantA, uncle se vorbe§te desprestudiile de medicinA ale lui Despot in Franta, la Mont-pellier, pe vremea cAnd isc1ia numai Iacob Marketi(de unde a fãcut marketlios, marchis, §i despot inArhipelag), cum e spus in chiar inscrierea lui castudent. Se povestesc in aceastä notà lucruri foartedesagreabile despre dânsul, desagreabile in sensul nos-tru, de §i nu pentru un om din secolul al XVI-lea,cdruia, din moment ce ajunsese la scop, nimic nu putea

fie desagreabil, pe cAnd noi avem un sentimentde decentd care nu era in acel timp. Studentul de laMontpellier a fost prieten cu o persoanA femininA deacolo, Gilette d'André, care fusese märitatA cu cineva,

acesta odatà dispärut, rAmAsese un copil, iar Iacobar fi rAsturnat un dulap peste dânsul ; apoi a maimoat Inca pe cineva inainte de a trece in Germania.Ciudat pentru viitorul Ioan-Vodd, fiul lui tefan-ce.1-Mare s, dar mdrturisirea vine de la un om care nupoate fi bAnuit. Si, de alminteri, in sensul_acestei mar-turii am mai gäsit i altceva. Am intrebuintat pentrulectiile mele de la Uriiversitate despre cã4iä caracte-ristice pentru secolul al XVI-lea; insemnarile mustudent elvetian de natiune germana, calvin, care atrecut in Franta ce sA invete medicina tot la Mont-pellier. Acolo i s'a vorbit §i a vázut el insu§i alaiulde un Grec care sävar§ise un asasinat §i, fugind, a fostcondamnat la moarte prin contumacie, aceastA cere-monie desfd§urAndu-se pe strazile oraplui Montpellier.

vorba de Despot", care a fost, prin urmare mort laMontpellier prin pAcatele sale inainte de a fi foarte viuin Moldova i de a nthntui printr'o altä moarte, rea15.

in acela§i timp, studentul acela a dantat cu Gil-lette d'André, care s'a Impiedecat i bomboanele dincorsaj i s'au raspandit pe scânduri. Nu cred sA se maipoatA gasi ceva cu privire la Despot, dar nu este ex-elms ca lucruri tot a§a de nea§teptate sa lasard intr'oaltA zi. Noi, cari-1 cunoa§tem in amanunte, §tim pro-iectele lui politice, planurile lui de cAsAtorie, ideia in-

5i

sa-i

5i,

E

$i,

37

temeierii Academiei de la Cotnari, pentru care voia sAadua profesori din strainAtate, i acolo, la Cotnari,dlinuiesc rAmAsitile marii biserici pe care a intemeiatopentru cultul reformat ; acum vre-o treizeci de ani,ea se tinea Ina destul de bine.

Când un astfel de om poate exista si and el nueste un exemplar rAsdrit din intAmplare, ci dA notasocietAtii contimporane, ni putem inchipui de ce na-tura vor fi fost aceia multi dintre pietendentii nostricari erau gata sA intrebuinteze exact aceleasi metodeca si Despot. N'au reusit toti, dar nu din vina lor. Auincercat doar cu mai putine mijloace, si din causaaceasta n'au avut succesul pe care 1 a avut Iacob Hera-elide Cretanul, care, trecand printr'o genealogie ce-reascA i printr'una pAmânteascd i româneascA, inlegAturA cu o Doamnd cAreia-i plAcea sA fie curtenitA,a izbutit sl se aseze pe tronul lui tefan-cel-Mare ;sA ni inchipuim ce ar fi fost dacA marele mort ar fiinviat si, rAsArind din pAmânt, s'ar fi aflat in fata luiDespot: ate crud de cea mai perfectA ortodoxie tl'arfi fAcut el in fata acestei pocitanii ciudate, om i zeu,medic si general, vorbind toate limbile farA sa se poatAgâci care a fost cea d'inthiu limbA a lui !

Astfel, dupl ce am ardtat care este caracteristicasecolului al XVI-lea in genere, secol de individualism,de fantasie, dupl instiintAri in ce priveste exemplarelede aventurieri care se pot intolni in decursul lui, ve-nim la pretendentii nostri insii, ca sA vedem de ce seduceau, uncle se duceau. ce scop precis urmAriau si ince sens putea sA se desfAsoare viata bor.

Dintre ansii numai unul a ajuns Domn, putându-cApdta, in sfarsit, tronul: Petru Cercel, fratele lui

Mihai Viteazul. El a domnit doi ani in Tara-Roma-neasa : un Domn[extraordinar, care a fAcut o fonde-rie de tunuri, dinrcare un fragment cu vulturul mun-tean i cu frumoasa inscriptie cirilicA in jurul vultu-rului se p5streazAl laL Museul Armatei, unde-1 putempi/Ai cu mâna : nu s'a tras nicio ghiulea cu tunulacesta, dar erwun tun de paradd impresionant. PetruCercel a fost incunjurat de oameni suptiri, Italiepi,

pi

si

38

Francesi ; el instni invatase, Dumnezeu §tie unde, fl-indcà acestora nu li poi da niciodatá de capat com-plect, atata cat sd poatà face poesii in limba italiang,in care a scris un irnn &are Dumnezeu, destul defrumos. Era un om de cea mai bung, de cea mai finAsocietate. Cand a venit la Paris vom auzi vor-bind indatà s'a presintat la Curtea Ecaterinei deMedicis, o princesa italiand a carii cre5tere §i ale cariiobiceiuri sociale erati nesfar§it superioare fatd de cese intalnia In domeniile corespunzdtoare 'n Franta. Defapt, Curtea francesa este o creatiune a ei, cand. eaera regentà i influenta domnia celor trei fii cari s'ausuccedat pe tronul frances. Aceia care a introdus 'po-liteta in Franta era incunjuratä de o multime de doamnepe care le intrebuinta pentru a face sä disparA anu-mite du5mAnii politice. i astfel s'a putut distinge laCurtea reginei italiene a Franciei Orientalul acesta cuochi frunao5i, cu plete splendide fasfirate pe umeri,vorbind u5or, elegant, improvisand -concetti" dupd ceamai perfect5 moda italianá. Capabil de a cuceri bar-batii sau femeile de cari avea nevoie, Curtea frances6a cgzut oarecum amorezatà de dansul. E de mirare canu s'a ggsit in tablourile timpului i capul curios almi Petra Cercel, pe &and fratele lui, Mihai Viteazul,mai norocos, figureaza de dou'd ori in tablouri ale luiFranz Francken, de aparentà religioasá sau clasicá :odatà, atunci child Cresus, de fapt imparatul Rudolfal II-lea , Ii aratä averile sale, Mihai Viteazul, care erala Praga, se vede in randul curtenilor ImpAratului, iarintr'un alt tablou, la Museul din Prado de la Madrid,in seena care infdti§eazA pe Irod primind. din maimHerodiadei capul lui Joan Botezatorul, Irod nu estedecat Mihai Viteazul, a carui caciulg rästurnatä capAtäforma unui turban.

Petru Cercel, intre toti pretendentii ace*tia, a fastcel mai cu noroc, pentru cä, dupä ce a stat in Franta,dupä ce s'a infati*at la Venetia, unde inchiriase unpalat pe Marele Canal §i avea gondola lui tinutd culuna, cu care se plimba pana la Ferrara, intretinandtot felul de cunc4tinte printre Evreii i alti financiaridin Venetia, de la cari lua bani pentru a-i nisipi la

si-1

39

Constantinopol, sperand sa capete tronul Terii-Roma-ne5ti, frumosul pretendent, dus de mama de ambasadorulfrances, a ajuns sa capete tronul. Dar ceilalti, nenoro-citii aceia, unii au perit in imprejurari obscure, pe cand5tim cum a murit Cercel: dupa ce cazuse din Domnie,fugind in Ardeal, unde a fost, d bucata de vreme, in-this la Hust, in Maramura5, 0 s'a lasat pe o scara defrânghie in jos, el s'a -dus din nou in Apus, a aparutiara5i la Venetia, care 1-a trimes la Constantinopol, undeTurcii 1-au exploatat 0 1-au 5i omorat, inecandu-1 tuluntrea cu care se plimba pe Bosfor 0 careia i sesparsese fundul, sau, dupl alte marturii, a disparut tota5a de tragic, dar printr'un alt mijloc. Dar ceilalti nuse 5tie nici cum au murit, nici unde, in imprejuraria5a de nenorocite, a5a dennisere, cà nu se poate des-coperi ultimul lor sala5, nici care este bucatica de pa-mant in care li, s'a topit trupul. .

Ce-i face pe ace5ti pretendenti sa apara in il =dra5a 'de mare la o anumitä epoca, 5i nu la altal Am spusa mice ,os de Domn" avea dreptul la succesitme, data'era fiu mai mare sau mai mic, unchit sau ruda maiapropiatä ori mai departata a Domnului care ispravise.Data in secolul al XV-lea cineva avea marturia cä estefiu de Domn, sau era numai banuit, ori el 1nsu5i 10facea ilusia cä este fiu de: Domn 5i voia sa capetetronul, erau trei drumuri pentru aceasta TJn drum era,odata, sa se (luta in Rasarit, la Imparatul bizantin, laImpäratnl cre5tin din Rasarit. Cand Imparatia bizantinaa incetat, la 1453, atunci un al doilea drum conduceala Turci, incepand cu begil aceia de langa Dunare caripritniau bucuros pe pretendenti, trimetandu-i sau bala Constantinopol. Aeoleo bucatá de:vreme era tinutpretendentul la Curtea Sultanului, unde i se dadeachiar un rost. Erau 0 printi cre5tini cari0 trimeteauodraslele, intr'o situatie jumatate de ostatec, jumdtatede curtean. Putea dar sa Steie cineva pe langa acel careera in Imparat" in conceptia Domnilor no5tri 5i a popo-rului nostru. De la un timp au fast mai multi, 5i atuncis'a facut obiceiul pentru secolul al XV- lea nu avemInca nicio marturie, 5tiind numai ca Vlad Tepe5 5i Radu-cel Fromo au fost 9 bucatá de vreme ostateci, ng

40

numai la Constantinopol, dar i intr'un castel din AsiaMica, ca ace5ti doritori de Domnie s5 fie expediatianumite loca1it5ti de langä Marea Mediterand sau 5idin Asia, cu tain de la Sultan. Si, de cAte cri era lalicitatie tronul, cum a inceput din secolul al XVI-leain Muntenia intain, in Moldova ceva mai tarziu, serecurgea 5i la dan5ii : poate ca unul dintre ei, gAsindun financiar care sà-1 imprutnute, ar izbuti sa inain-teze o suml mai important5. Vândtoarea aceasta detron poate fi presintatd in ridicul 5i fostul rnieu pro-fesor, un mare istoric, Xenopol, o i fãcea de chte oriera vorba de un tron cumpdrat dar mi se pare ea'lucrurile acestea, privite in umanitatea lor, erau maidegraba tragice : stoarcerea unui om paná la ultimafárâmä de aur, ca 5i 0/15 la ultima picdturá de sAnge,e pentru trecutul nostru national altceva decfit ogluma.

Unii dintre dânii mergeau in insula Cipru, altii ininsula Rodos, i, dacd s'ar face cercetäri in aceste cloudinsule, prin bisericile grece5ti de acolo, cine 5tie dacanu s'ar gAsi lucruri &drake pentru ca Dumnezeu sa semilostiveascä de dânii, ori pentru cà s'au milostivit,5i in cutare din 15.ca5urile acestea trebuie si fie ingropatun pribeag de la noi ori vre-o rudà care era pe lam&ansul. Ar fi o descoperire duioasa s5 se gdseascA ast-fel urmele petrecerii acesteia scAldate cu multe lacrami.Avem insd scrisori de ale lor, scrise 5i in turce5te, catreoamenii influenti de la Curte, cu necontenita rugärnintede a fi tinuti in saml, de a fi sco5i de acolo, de a lise da voie si vie la Constantinopol, unde unii ajun-geau, altii nu.

Ca locuri de retragere s'au gbh 5i altele. De pildà,Mihnea, caruia i se zicea Turcitul (de fapt e Turcul"),Domn al Terii-Romine5ti la sfar5itul secolului al XVI-lea, care/a mantuit ca beg la Silistra 5i pe o partedin malul drept al Dunkii, a fost la Tripoli in Africa,dupd ce fusese Domn de cloud ori. Este singurul casin care ;unul din nenorocitii ace5tia sa fi ajuns petermul/african, unde era de sigur autoritatea Sultanuluidin Coustantinopol, dar el nu 5i-a exercitat-o prin func-jivai ltii, ci printrsuu Pap' batharesc de spqa lui

41

Cairedin Barbarosa. Altii erau trimesi, nu numai inAsia MicA, dar 5i in Siria. Unul din ei, Petru, fiul feteilui Petra Rares 5i al lui Mircea Ciobanul, a fost astfelexilat la Alep , ,,Mircioaia" insAsi a cunoscut surgunulacesta sirian si a murit in iocurile acestea asiatice:acurn cAtiva vreme s'a gäsit undeva, probabil nu pelocul uncle a fost ingropat acest nenorocit tAngr, piatrain care se desluseste numele de Petra, Domnul Terii-Rominesti" Alepul. precum se stie, era si atunci unadin Capitalele Siriei ; in cealaltA, Damascul, nu s'au preaaddpostit astfel de doritori de tronuri romAnesti.

Prin urtnare, in vrelnuri mai vechi, cineva se duceala Turci. 5i, in secolul al XVI-lea, a se duce cineva laTurci, aceasta insemna si posibilitatea de a fi trimesin locurile acestea de exil indepArtate, unde foartemulti au murk, uitati ea desAvArsire de toatà lumea.

Altii puteau sä mearga la Poloni. Astfel de Oameni,veniti cine stie de unde, cari se addpostiau intr'unadin provinciile. supuse autoritAtii regelui p3lon, ii si cu-noastem. Iata un fiu al lui Petra Cercel, cu cine, nimeninu putem spune, care nu stia romAneste, ci numaigreceste, limba in care scria convenabil. Elul acestaal. lui Petrascu-VodA, iscAlindu-se Dimitrie DespotCercel al Ungrovlahiei", cu pecete greco-slavo-latinA,a stat la Marienburg, la Elbing in Prusia, si .cAt nus'a sbAtut prin 'anii i600 pentru a-si cApAta liberta-tea : ,,Pentru nemAsurata milA a prea-sfAptului Dum-nezeu libereazd-ne din aceastä inchisoare I" Un bietomulet cu barbA cgruntd, suferind de epilepsie 1.

Pe land cä un f rate al lui Petra Cercel, PetrascuVoevod s'a putut blnui chiar Petru Cercel insusifAcuse in Orient insA o gramaticA greceascd, ce segAseste in biblioteca din Dresda.

Pe de altà parte, cum stim, multi treceau in Ardeal,made erau si culcusuri anume pentru dAn$ii. Irl afarA

' Iorga, Un pretendent la tronul muntean : Dumitraqcu-Voda Cercel, inGui Titu Maiorescu omagiu, 1900, p. 154 §i urm.

42.

de orasele sisesti de care am vorbit, in secolul XVI-lea, VoevJdul Ardealului avea anumite feude roma-nesti, in care putea sI adaposteascA pe pribegi. Peand unii fuseserA prin Pagäras, prin Am las, in se-colul al XV-lea, acuma urmasii lor pot fi trimesi alVinti l VurpAr, cloud castele din Ardeal, care Incade la inceputul secolului al XVI-lea stAteau la dis-positia Domnilor nostri. Dna Voevodul din Ardeal erapentru Donn, acesta trimetea pe administratorii sAi inaceste castele, iar, daca Voevodul era contra Domnului,atunci el tinea aceste castele pentru adApostul vre untriadin adversarii cafi voiau sà rdpeascA tronul celuicare-I Ocupa. De la un timp ins5, in afarA de cei carimergeau la Turci, in afarà de cei gAzduiti de Sasi saupe cari-i tinea o bucatà de vreme cu tainul sauVoevodul ardelean in timpani mai vechi i regeleUngariei, si am gAsit pe la 1550 pe un Aron-Vodd,care n'a apucat sA domneascd la noi, a cdrui sederesupt aripa regala s'a prelungit pand Ia moarte, si este

un portret al lui in Museul din Budapesta, repre-sintAnd un individ rotund la fatd, negricios, bArbos,destul de vulgar, imbrAcat intr'un costum de aparentäorientalA, si chitantele lui se pAstreazA pâtrà acumin afarA de toti ace5tia, de la o bucatä de vreme seduc pribegi de-ai nostri doritori de Domnie in tot largulEuropei. Am avut prilejul sa-i canose mai de aproapedech oricare altul, fiinicA, strAbAtAnd deosebite depo3ite de arcll've i biblioteci din Europa si rAscolindacolo hicrurile privitoare la istoria noastrA, am pututsa din si de clan3ii, si totdeauna a fost pentru mineo d2scoperir& si interesantA, 5i duioasa, sä mai vdd peate until dintre cersitorii acestia de coroand dom-neasca pierduti priti lumea apuseand. Am tinut cu dAnsiiun sobor intreg in tinereta Iesiau din toatecolturile, cu tot fetal de biografii reale sau inchipuite,multe mincinoase, dar era si multa imaginatie oarecumonestA, i unii dintre dAnsii se vor fi gAsit in situatia deinselati, dacd li se spunea : esti fiu de Domn". and i sespune cuiva un Meru asa de bun de mai multe ori,

1 V. Pretendenti domnesti in secolul al XVI-lea (nMemorifie AcademieiRomanes, XIX)..

pi

mea'.

43

ajunge creada si se nenoroceste. Nimeni nu puteasa-i opreasca in ratacirea aceasta prin lume.

Dar de ce ajungeau sa se adreseze la printii din Ger-mania, in randul intaiu la cei din Casa de Austria ?Caci era Imphatul i pe Maga acesta mai multi arhi-duci, provinciile austriace fiind guvernate de cate unmembru al dinastiei. Imparatul stätea de la sfarsitulsecolului al XVI-lea la Praga: and Mibai Viteazul s'adus cu tragica lui plangere la Rudolf al II-lea, el s'aoprit insa intaiu la Viena, cercetand pe arhiducele Er-nest, pe arhiducele Matias, care se amesteca in rosturileunguresti. Tot atunci era si arhiducele Maximilian, carea incercat sá ieie trinul Poloniei i, ales, in regat,a fost inlaturat de celalt pretendent, de SigismundVasa. In Tirol era un alt arbiduce, cu care a avut aface Petra $chiopul: Ferdinand. La Gratz resida arhi-ducele Carol, a carui fata, Maria Cristina, a fost sotiade nume a lui Sigismund Báthory, printul Ardealului

i, cum nu stiu ce s'a intamplat in urma nuntii,el si-a pierdut sarita si ea s'a fäcut calugarita. Dar,fiind2a in fiecare provincie era ale in arhiduce de aces-tia, ni putem inchipui ce noroc mare era pentru toticersitorii de la noi : nu mai mantuiau cu colindatulmembrilor Casei de Austria.

Dar, pe Maga posesiile ereditare ale Casei de Austria,erau atatea alte Curti germane si erau i aratea orase.$i mergeau deci pretendentii acestia din oras in oras.Ele puteau face cheltuieli in, -care nu se amesteca ni-meni. $i astfel se prelugia incetul cu incetul mersul aces-tor oameni.

Intrebau, cand erau intr'un loc: ce om bogat, ceprint. care cetate se mai &este prin imprejurimi si,afland, îi luau catrafusele i cote un secretar unfel de impresar, cu care iinpärtiau castigul i cala-toriau astfel de la o Carte la alta, de la un magisttatla altul. Ti gasim in Saxonia, in Bavaria.

Pupa ce ispraviau cu Germania, luerul nu era incaterminat. Mi-au rasarit inainte si in Terile-de- Jos, in 0-landa, pretendenti de acestia. Un loan Bogdan s'a duspana la Haga; altul apare in Danemarca. i in Suedia ?Vara indoiala I

s5-1

44

Dar Italia mai ales era o tará binecuvantata pentrudan5ii ; atatia printi la cari se puteau adresa 5i, pelangd ace5tia, Roma, cu Papa 5i cardinalii. Un pre-tendent roman avea acolo mijlocul sigur de a ca5-tiga ceva : spunea ca s'a convins cum ea singuraBiserica mantuitoare de suflete este cea catolica 5i,in momentul acesta, era capatata prietenia vre unuicardinal. Cu o recomandatie de cardinal cdtre anumeprinti naivi era altfel decat cu mana goalà. Iar, lacapät, Venetia, ora5 a5a de bogat, de .0 filotimie ex-trema, care nu trimetea pe nimeni fara dea unajutor, ceia ce nu inseamna ea ai no5tri erau mul-tamiti totdeauna : astfel Petru Crcel, la a doua visitd,s'a suparat de ce i s'a dat. Doar o republica de in-semnatatea i de bogatia Venetiei nu putea sa deieunui print nenorocit, care merge sa-5i capete mo5tenireaparintilor 5i stramo5ilor, dupg o genealogie bine redac-tatä, numai atata 1 E drept cà in ornele germane, careaveau mijloace mai putine 5i se uitau mai de aproapela ceia ce cheltuiau, ori in Elvetia, in care a fost tri-mes la plimbare un pretendent din cea mai veche Casa :Nicolae Bisarab, oaspetele era poftit sa nu se maiintoarca niciodatd.

Mergeau unii 5i in Spania, ca zisul Nicolae-Vodd,care spunea cä este fiu a lui Barbu, iar acesta fiu allui Neagoe,. de 51 Neagoe n'a avut niciodatä un fiu le-gitim cu numele de Barbu, de altfel foarte obipuit inMuntenia atunci. Ii vedem in Spania prin 1560.

Visita obi5nuita era insa in Franta, la Paris, pe vremeaEcaterinei de Medicis 5i a lui Henric al IV-lea, de 5iacesta, care era zgarcit ca un provincial de supt Pirinei,era gata sa trimeata pe un solicitator la cutare no-bil care stã mai bine decat dansul. Dar, in ce privegestdruintile diplomatice, el a fäcut pentru loan Bogdanceia ce facuse Henric al III-lea pentru Petru Cercel.

In Anglia, pe vremea reginei Elisabetei 5i a lui IacobI-iu, fiat Mariei Stuart, s'au presintat a nume preten-denti, ca acel Bogdan Sasul, acum Stefan Bogdan, caretinea morti5 sa iea In casatorie pe Lady Arabella Stuart,ruda regelui Iacob 5i care va ispravi cu dreptul la maimulte femei, caci s'a facut Turc.

sd-i

48

be ce insA mergeau acum in Europa apuseanA cei cariinainte nu se duceau cleat in Po Ionia §i in TJngaria ?Fiinda in secolul al XVI-lea se creiazA un orizonteuropean. Fiecare Ora vede mult mai departe decAtmargenile sale, 0, prin rAzboaie, ca i prin legAturilediplomatice, prin circulatia de aventurieri, prin lArgireacuriositatii umane, prin ideia Rena§terii cA toate po-poarele formeazd o singurd civilisatie, prin propagandaprotestantl, care se intindea din Germania pAnA inPolonia, i prin reactiunea catolicd care fAcea caIesuitul Possevino, celebrul propagandist catolic, sAorganiseze §i Biserica noud latind din Alba-lulia inArdeal i sd ,se duel §i la Moscova pentru reunirea Mus-calilor cu cregindtatea apuseanA, un doritor de tronromAnesc, in loc sä vadA numai ceia ce se gäsia inapropierea lui, rdzbia cu ochii mult mai departe de-cat atAta. $i, pe lAnga acestea, trebuie sä se tie samdde faptul cd, §i pana in timpurile noastre, cer0torii for-meazd un fel de francmasonerie: legAturi misterioasefAceau sa se afle cd in cutare loc a fost primit binecutare din ace§ti rAtAcitori.

Ei aveau metodele lor, foarte interesante, Sosind lacutare ospAtärie fard niciun ban in buzunar sau ascun-zAndu-1 pentru timpul cAnd niciun om generos nu vafi pe aproape, secretarul se a5eza frumos la masd,afarA numai dacA nu era petitia gata d'inainte ca s'osupunA printului sau magistratului arAta in scris oas-petele care a sosit: un om nenorocit, care a fostDomn, dar 1-au scos Turcii. i putea adAugi cA a fosto adeväratd tragedie cu izgonirea lui din Scaun : aufost omoriti o multime de oameni, un adevArat macel.Dar singurul adevAratul mo5tenitor al Moldovei saual Terii-Romane0i une ori le puneau pe amAndouAimpreunA, ne mai §tiind cum sä presinte imprejurArile,

a supravietuit mAcelului, §i acum este exclusivindrituit. Vrea sä se ducd la Constantinopol 0 nucere cleat banii trebuitori pentru drum: ajuns acolo,va presinta hArtiile sale sau va arata semnul säpat pebrat care-1 va face sä fie recunoscut ca Domnul celadevArat, vrednic de a fi a§ezat. In Scaun. $i nu uitasä mai spuie cA, recunoscAtor pentru tot ce se va fi fAcut

46

folosul s5u, va gdsi mijlocul de a multdmi tuturorcelor cari 1-au ajutat. Pe l'inga aceasta se alipia aceagenealogie, care era mai totdeauna fantastica, asa keits'ar putea zice cà, multamita pretendentilor la tron, este sio a doua istorie a Românilor, in care figureaza Domni carin'au domnit, imprejurari care nu s'au produs, sacrificiimincinoase de pe urma c5rora n'a curs nicio singura pica-turd de singe adevarata. Se intdmpla ca secretarul maipunea si de la dinsul, din care causd sant unele dinaceste biografii, ca aceia privitoare la Petru Cercel,descoperitä acum câtiva ani in Anglia, care nu sepot lamuri nici intr'un chip. Se putea Inira i tot ces'a petrecut din veac in veac pand se ajungea la celcare cerea un ajutor de la mila monarhului, amintindcd este un fel de unire morala intre print si print,In virtutea cdruia nu se poate sa se lase fara sprijiaun coleg ajuns in miserie.

Venim la pretendentii Inii, asa cum se deslusesc dinscrisorile pe care le adreseaza, scrisori din care se vede caoamenii acestia erau dibaci, multi dintre dinsii nu cutotul lipsiti de talent si.culturd, de prestantä mai ales,fiind frumosi, chiposi, in hainele lor exotice, orientale,care atrageau atentia. Erau unii foarte destepti: stiausã scrie

In fruntea lor, natural, este Despot, dar nu vorbimde el, pentru ea* se gäseste in afara de românime,apoi, de sigur, Petru Cercel, autenticul frate al luiMihai Viteazul, cu care de alminterea 5i sdnidna, cumse poate vedea din fresca de la manastirea Càluiu, pecare am tipdrit- o in Portretele Domnesti". MCA unadin cele d'intdiu cereri de ajutor care au venit de laPetru Cercel, Inca din T579. Este adresata regelui Fran-cid la aceastd data. Dau traducerea originalului italian,bine scris, inc5 de pe vremea aceia, facand sa se pre-vadd viitorul poet care va InãIja Imnul catre Dum-nezee.

El zice asa : Eu sant sigur cd un cas ca acesta,asa de vrednic de compatimire cum este al mien, nupoate decit sà trezeasca durere in piePtul acela prea-indurator. Pentru ca eu sant näscut adevarat print

in

si

47

cre§tin §i mo§tenitor legitim al provinciei Valahieicelei Mari, pe care a stapanit-o banal mieu parintePatra§cu Voevod, Domn legiuit al acelei provincii, insatributar al Turcului. Si, pe vremea aceia, eu. din po-runca puternicului Soliman, Imparat al Rásaritului, amfost trirnes de tatal mieu la Curtea acelui Imparat, candnu aveam cleat zece ani ainoape, ca sd ma ofere tri-butar at lui, dupa obiceiurile noastre. $i, fiind tatalmieu mort cand en, intr'o varsta a§a de frageda magasiam, departe de patria mea, la Curtea aceia dinConstantinopol, atunci, prin mijloacele foarte nedrepte§i dracqti, altii s'au facut Domni in tara meaFiind ei trime3i sa guverneze acea tara [Ana la vrastamea desavar3ita, ei vreau sa fie mo§tenitori a ceia ceirni apartine mie dupa dreptate i altii se bucura fãrädrept .

Acuma, ramanand in niânile Turcilor, am fast tri-mes pe urma de milli Pa§i prin Siria §i Arabia §i potspune chiar prin multe fortarete i castele din Asia,totdeauna supt pazd mare, suparat i chinuit, patruspre-zece ani, i, vazandu-ma, la sfar§it atat de subjugatde soarta mea nenorocita §i in atata rautate a soarteimele, iubirea de tail m'a silit sa-mi caut libertatea. Sia§a, cu cea mai mare greutate, cu primejdia vietii, amplecat din partile Rasaritului, din Damasc, cu gandul insade a veni sd ma arunc la picioareIe acestei prea-cre§tineCoroane, care din vremuri vechi a fame mangAietoare§i prea-pioasa mama a persoanelor i mai ales printilorcelor necajiti §i vanturati".

In ceia ce privege mersul la Alep §i Damasc, avemo marturie a acestei petreceri a§a de depart:ate, §ianume, mt reproducerea in litere de tipar a unui do-cument, ci o piatra de fantana pe care i§i inseamndratacirea in locuri a§a de straine Alexandra-W(1d, sotulDoamnei Ecaterina, de dare am vorbit mai inainte..Acuma, dupd ce cu ajutorul lui Dumnezeu am

ajuns acolo unde doriam de a§a, de multa vreme,rog pe Maiestatea Voastra prea-cre§tina cu smere-nie sa binevoiascd, din mila sa obi§nuita i cu aceaprea-glorioasä autoritate pe care o are, sa capete de laSultana!, nu altceva, ci numai acea favoare deosebit4

4A

tinei sigure i libere invoirf, Ca, intrAnd eu in patriamea, unde sAnt atAt de dorit de poporul mieu nenorocit,s5 pot fi sigur de spre partea acelui puternic Imp 'dratturcesc, cum sAnt sigur cd nu va refusa o a5a dedreaptà cerere a unui monarh a5a de mare cum este Ma-iestatea Voastrà prea-cre5tinA. AsigurAnd en pe acelImp drat de acea supunere pe care tatAl mien i buniculmien i alti inainta0 ai miei au pAstrat-o, neavândnicio indoiald ca prin mijlocirea Maiestatii Voastre prea-cregine voiu putea sa ajung la dorinta mea a5a decinstitä. Precum, pe urmd, nu numai eu, dar tara mea,supu5ii miei, vistieria mea vor fi totdeauna in slujba5i la ordinul Maiestatii Voastre prea-cre5tine §i a Co-roanei acesteia prea-cre5tine. Aceia5i indatorire o voiu lua

pentru urma5ii miei, i va ramAnea in ve5nic5 amintire.si,. cu toad umilinta, ma recomand binevoitoarelorumanelor favoruri ale Maiestatii Voastre prea-cre5tine".Nu cunosc intre pretendentii no5tri niciunul care sd

fi fost capabil de o formA a5a de frumoasd i sa fiprodus in mijlocul contemporanilor o impresie atAt deadAncA.

IatA acum ce spune, la 1591 sau la 1594, loan Bog-dan, candidat de Domn al Moldovei, adresAndu-se cAtreHenric al IV-lea:

Sire Pentru cA i-a plAcut lui Dumnezeu sä pima inmAnile Voastre puterea restabilirli mele i atArnd inintregime de. favoarea cu care Maiestatii yoastre ii vapldcea sa ajute batrAneta mea cAruntd, nu yeti gAsicurios dac5 in toate imprejurarile recurg la acest izvoral sprijinului mieu sigur. i nu o sA socotiti ca o im-portunitate dacd prin dese rugAminti i foarte umilitestAruinti cer de la Maiestatea Voasträ de atat de mult5vreme curtoasia sa obi5nuitd fatä de mine 5i care mi-afost data i inainte intr'un chip a5a de darnic. CAcide multä vreme m'a5 fi bucurat de odihna la carepretind prin ajutorul MaiestAtii Voastre spre binelemien, dacA numai credinta mini5tri1or Maiestatii Voas-tre ar fi servit pe Maiestatea VoastrA tot a5a de vred-nic, cat de bucuros Maiestatea Voastrà li- a fost reco-mandat afacerile mele i dase ordin sA stAruie pe lAngaSultanul, de la care, tinAndu-se samA de aceastã inter-

!

si

si

44

ventie, n'ar fi primit cleat o buna intampinare i orestabilire sigura in tara din care predecesorii miei aufost aruncati tot atat de, rautacios, pe cat de crud, pipe care nimeni nu nai-o poate disputa, fara o preamare nedreptate. Inpelaciunea pe care a Intrebuintat-oambasadorul Maiestatii Sale raposate (Henric al III-lea)m'a oprit sa incerc.norocul Inca odatd, ca pi un alt amba-sador, pe care il banuiesc tot apa de mutt ca mi poartaputina afectiune ca pi cel d'intaiu, apa incat, pentru anu ma pune in riscul de a intampina un al doileanoroc ca acela, am apteptat pIna acum ca domnul deLafin sa fie trimes ambasador in Levant, cum a ho-tarat Maiestatea Voastra, pentru a-i incredinta in sign-ranta afacerea mea, avand toga increderea in fidelitatea

afectiunea pe care o are pentru serviciul MaiestatiiVoastre, cum o arata mniiecare zi in fapte, ca se va straduicu credinta i demnitate in afacerea mea, daca-i placeMaiestatii Voastre sa puie interes in aceasta i sa-i po-runceasca a intreprinde aceasta interventie, cdci dorintape care o are de a va servi II indeamnd sd se ocupe dedansa pe atat de sincer, pe cat de curagios. Fara amai pun In sama aceia ca, facand apa, va indatora peun print care va fi vepaic al Maiestätii Voastre in oriceimprejurare. Fiul mieu este acasa, care apteapta sä seintoarca ambasadorul din Languedoc ca sa mearga cu dan-sal sa sarute cu toata umilinta manile Maiestatii Voa-stre sá ceara favoarea de a primi ordinele MaiestatiiVoastre, careia-i vom fi totdeauna pe atat de devotati,pe cat santem de obligati, pi vä vom servi vepnic cutot atat de buna inimà, cu cata, Sire, ii. rog pe Dum-nezeu sa dea Maiestatii Voastre o viata

Geneva, 23 Maiu. Al Maiestatii Voastre prea-supusservitor : Ioan Bogdan, Moldavie princeps".

Pe- vremea cand Petru Cercel venia de doua ori laVenetia, pe vremea and accl Bogdan, fiul lui IancuSasul, Domnul Moldovei, petia acolo pe o fata dinfamilia Zane, pe vremea aceia la Venetia erau i altfelde Romani, cari nu cautau tronul, ci un bun pi siguradapost 0, in -mare deosebire de ceilalti, cari cereau

4

lunga.

IH.

50

bani de la Venetieni, ace5tia aveau o avere de care sefolosiau Venetienii : e cealaltA parte a tragi-comediei.

Petra 5chiopul parasise Moldova, fiindcA Turcii cereauun tribut mai mare, 5i, cum el avea un fin, un foartefrumos bdiat din flori, al cArui portret se gäsia la castelulAmbras de lângA Innsbruck, il cereau Turcii pe acesta caostatec. Petru plecase deci, Inand pe mama acestui fiu, pedoica" Irina 5i pe tiitoarea sa, Maria Cerchesa, precum 5iun numAr oarecare de boieri, cu cari toti s'a dus prinViena in Tirol, la Innsbruck, iar de acolo la Bolzano-Bozen, unde a stat trei ani de zile, pAnA 1-a prinsmoartea intr'un castel tiroles, ldshnd copilul acesta insama Iesuitilor, cari 1au ingrijit a5a de aproape, incAtn'a apucat tnaturitatea : de 5i il chemase Mihai Viteazulpentru a-1 face Domn in Moldova, insurat du-1 cu fiicalui Florica, el a intuit de stoarcerea totard a puterilor salein tam aceasta a5a de strdind 5i a5a de asprA pentrudânsul, cu toatá aparenta de blandetA. Petru-VodA elinsu5i dorise s'd meargd in Italia, cum reiese dintr'ocorespondentA foarte bogatä, pe care odinioarA amstrAns--o in intregime 5i am publicat-o in volumul XIdin colectia Hurmuzaki,pentru a locurile acestea nem-te5ti ii erau cu totul strdine, pe cAnd, spune el, inItalia e o limbd pe care o intelege, fructe 5i legumepe care le poate mânca, iar, pe de altà parte, este SfAn-tul Párinte Papa 5i cardinalii lui, cdrora voiA, sA li seinchine, dar nu i s'a dat voie sa plece, pentru cà arhi-ducele se gandia la presupusa lui mare avere, care nuera in bani, ci in obiecte de valoare, in blAnuri, 5. a.Petra a murit acolo, la Bolzano, 5i este ingropat lângdbiserica franciscanä, unde s'au mai gdsit nige bieteoase din trupul rahitic care pare O. fi fost al lui.

Dar, indata- dupà moarte, Austriecii au pAstrat peflu! lui, pe 5cefan, pe când ginerele, Zotu TigarA, caretinea pe Domaita Maria, plecase la Venetia Inca inaintede a muri socrul sdu 5i se-, a5ezase statornic in cetate,unde va fi ingropat, in biserica Sf. Gheorghe a Gre-cilor din Venetia, azi total prefacutà, a5a incitt piatralui Zotu Spdtarul, care infati5eaza 0 mAnA tinAnd ospada, se gäse5te inteun mic cimitir. Si Maria s'a dus5i ea cu Zotu, 5i. durd ei 5i altii. La Venetia s'au fkut

M

deci procese pentru mo§tenirea lui Petru $chiopul,apoi §i pentru a copilului acestuia. Galceava s'a des-batut mai multi ani de zile inaintea tribunalelor ve-netiene, foarte formaliste §i destul de supuse conrup-tiei din partea oamenilor dibaci dispuind de tot ceputea sa iscodeasca un infernal spirit de intriga. S'auprodus altercatii in piata publica, amenintari cu moartea,propuneri de a se otravi unii pe altii, pe langa cap-tarea de influenta la magistrati pentru a schimbabasele procesnlui dintfun moment intr'altul. Iar, pede *A parte, fiinded Petru $chiopul lasase §i maimulte hartii referitoare la sumele pe care le depusesein strainatate, in Orientul sirian, la manastirea Sf.Ecaterina §i la manastirea Sf. Savasupt Domnia luise facuse la Ia§i, o biserica Sf. Sava, in stil sirian,care se vede §i 'Ana acuma, a plecat un nepot al lui,Aslan ceia ce in turce§te insemneaza leo ; deci Ve-netienii ii ziceau Leon , §i, cu tatal sau Camarapl,a ajuns §i in Egipt. Afacerea s'a complicat §i prino cumparare de pene, pentru care s'a fdcut un nouproces

Deci, pe cand ambasadorii cei vechi veniau, spuneauce au de spus §i plecau, fara sa cunoastem nimic cuprivire la dan5ii, procesele acestea ale familiei luiPetra $chiopul sant de un mare interes pentru noiTrin tot ce destainuiesc. Dupa ce s'a mantuit cu toateafacerile acestea, Maria, fata lui Petru $chiopul, sotialui Zotu, ramanand vacluva, a luat in casatorie pe tinnobil venetian, Polo Minia, care a venit in Moldovasa ceara mo§tenirea cuvenita sotiei lui, §i, cum Petru$chiopul cladise manastirea Galata, s'a amestecat §i inafacerile acestei ctitorii, ba pregatia chiar un exportde cai la Venetia pntru cavaleria Republicii. Dincasatoria aceasta a Mariei, care avuse fete cu Zotu,pe care le cunoastem, §i avem i ate un testament allot, cu Minio s'a ndscut un fiu pe care mama 1-abotezat Ioan Stefan, in amintirea fratelui vitreg, a§aca, daca exista astazi fatnilia Minio, ea este succesoareavechilor Domni ai Moldovei.

La sfar§itul secolului al XVI-lea, rosturile RomanilorIn strait:Mate se schimba Insa. Marii pribegi nu mai exista,

5

5i nici grupe de Ronfâni a5ezati in strAinatate. Ci,pentru intäia jumatate a secolului, elemente individualese desfac 5i se due in terile Apusului, iar, in a douajumätate, vor apärea 5i cei d'intdiu studenti români,cari, Inca de la sfax5itu1 secolului al XVII-lea, dinvremea lui Brâncoveanu, intra in legaturd -cu culturaoccidentald, oameni mai pui1 curio5i, dar cari pentrudesvoltarea civilisatiei romane5ti inseamni cu multmai mult.

V.

Oaspeti la crestini (prima jurnatate a secolului al XVIL-lea)

La Rom Anil frecuti dincolo de granita terii lor, s'auputut vedea Ong acum doud categorii, care cores-pund pi la douA perioade cu totul deosebite din istoriaterilor noastre. In cea d'intdiu, cel putin pentru uniidintre clAnpii, mai ales pentru Moldovenii cari au mersla Venetia pe vremea lui tefan-cel-Mare pi chiar pevremea lui Bogdan, fiul lui tefan-cel-Mare, este vorbade represintantii unei politice active, independente. Evremea &And Statele noastre pot sA urmdreascA sco-purile lor, deci nu sant supuse unei Puteri strAine g nuurmdresc scopurile acesteia ; e vremea de independentd,care pentru tara noastrd a fost foarte scurtà, pi aceastanu din causa lipsei de vitalitate nationald, pentru cAaceasta era §i am fi putut sA jucdm pi noi in istoriauniversalA acelapi rol pe care 1-au jucat pi veciniinoptri de peste Dunke, SArbii pi Bulgarii, insd noi amavut lipsa de noroc, dar, in acelapi timp, pi avantagiulcd, II:Klan dupà formarea terilor noastre, dupA alcA-tuirea unui principat al Terii-Romdnepti pi unui prin-cipat al Moldovei, au venit Turcii, cari au intemeiattmpArAtia otomanA, ceia ce insemna vechiul Imperiuroman de Rdskit, vechiul Imperiu bizantin cu o altàdud dominantd, militard pi cu o altA religie. Dar Turciiaceptia nu puteau, apezAnduse in locul Romei rdski-tene pi Bizantului de odinioard, sd ingkluie existentaunei independenti politice dincolo de margenile Dundrii.

54

Din causa aceasta independenta politica a terilor noas-tre a fost desfiintata, intaiu in Muntenia, apoi in Moldova,unde, de la Petra Rare5, nu se mai poate vorbi de oviatä libera in afara : poate sa fie o rascoald cum afost a lui Ioan-Voclà cel Cumplit sau a lui Aron-Voda,care corespunde cu rascoala lui Mihai Viteazul in Tara-Romaneasca, dar acestea sant numai momente. Edrept ca noi n'am intrat niciodata in Imperiul Otoman,ea am pastrat autonomia noastra deplina, ca toaterosturile interne ni le-am condus noi, 5i este regretabilca in mintea Apusenilor n'a intrat acest lucru: Unguriiau stat supt stapanirea turceasca, pe canknoi am fostasociati, subordonati oarecum Imparatiei turce5ti, n'amfost insa niciodata o parte integrantä a ei.

In epoca incheiata astfel, Domnii no5tri, natural,fac o politica a lor, 5i pentru aceasta au legaturi cuteri vecine sau cu teri mai indepartate, care sant inlegatura cu aceasta politica, 5i din causa aceasta eitrimet ambasadori, iar ace5tia, cum e casul pentru ailui tefan-cel-Mare la Venetia in 1478 5i pentru tri-mesul lui tefanita-Voda in Polonia la 152o, fac oexpunere politica a5a cum ar face-o un represintant di-plomatic trimes cu o anumita misiune intr'o tard cu carea lui are anumite legaturi.

In secolul al XVI-lea nu mai este a5a. Am spus cd s'aterminat de la o bucata de vreme, chiar 5i in Moldova, cupolitica independenta ; ea s'a prelungit pang pe la 1540in acest principat, dar de aici inainte 1ipse5te. Maride rascoalele de care v'am vorbit, singurul lucru pecare-1 poate face un Roman care merge in strainatateeste sa ingrijeasca de interesele sale personale, daca nu descopurile urmarite ca pretendent sau ca pribeag care stain legatura cu un pretendent. De aici marea deosebireintre marturiile celor din secolul al XV- lea 5i cele,mult mai modeste, de multe ori de o modestie careajunge pana la Tugaciune, pand la implorare, la in-genunchere 5i la cer5ire, a ceIor pe cari-i gasim maiales in a doua jun:Mate a secolului al XVI-lea. Cacice cer acesti oameni? Cei vechi vorbiau de cre5tinatate,de nevoia de-a apara cre5tinatatea prin unirea tuturorprintilor cari cred in Hristos. Erau, pe de o parte,

55

cereri de ajutor pentru luptele purtate de Domnii no5-tri, pe de alta parte afirmarea, foarte mandrd, uneori, totdeauna con5tientä, a rolului pe care il jucauin aceastä aparare a granitilor cre5tinatati. A5a vorbiala Venetia Tamblac, a5a vorbia Luca Carla la patru-zeci de ani dupa acesta, la Curtea regelui Poloniei. A5aceva insa in secoluI al XVI lea este cu neputinta.

De alminteri 51 locurile la care se adreseaza acumRomatii cari au trecut granita nu erau potrivitepentru asemenea propuneri. Ce putea sa propuna ci-neva unui ora5 din Germania sau unui mic print ita-liat, sau, sa zicem, 5i cuiva foarte puternic, dar carenu avea misiune de cruciatä, regelui Angliei ? Nici einu erau in masura sa vorbeasca a5a, 5i nici cei la carise adresau nu puteau sa OA un rol in cruciata. Secerea numai un ajutor: cheltuieli de drum, o scrisoarede recotnandatie, o interventie de ambasadori, un spri-jin pe langd anume personalitati puternice ale Portii,unde dese ori 5i ambasadorii cre5tini erau tratati inchip injositor: 51 cei ai Casei de Austria 5i cei ai re-gelui Franciei, can nu intelegeau sä cheltuiasca aici,pe o vretne cand, pentru demnitarii otomani, de indatace venia cineva cu punga goald, nu avea niciun felde trecere 5i era bruscat, insult at in tot felul. Prin ur-mare scrisori de recomandatie pentru cei can puteausa interving pe lang4 mama Sultanului Sultana Va-lide , pe langa sotia Sultanului Sultana Hasechlsau pe langd Marele Vizir, pe langa cutare Pa55, peMAIO cutare femeie care, aducand marfuri in Seraiu,avea trecere acolo, ori pe langa cutare oameni avand laindemana capital, Greci, Armeni, cari puteau da dori-torului de tronul roman un imprumut pe care-1 re-cuperau, venind la Bucure5ti sau la Iasi 5i a5ezandu-se langa Domn, caruia-i pretindeau, nu numai platadobanzilor, dar de multe ori 51 intoarcerea capitaluluiimprumutat. Ace5ti pretendenti toti declara ta n'audecat un singur gand : sa se suie pe co abie, daca eraula Venetia, sa intrebuinteze alta cale, de uscat, dacaerau In Austria, ca sa mearga la Constantinopol, sa sepresinte Sultanului, sa-i arate semnele care erau in-sense pe brat 5i sa presinte certificatul care dovedia pro-

56

venienta lor din carnea 5i sangele unui Domn. Aicise opriau toate stäruintile: le fáceau odatA, de douàori, de multe ori pânä muriau pe drum, sau pânäTurcii ii distrugeau acolo, la Stambul: Petru Cercel,care a izbutit sä se a5eze câteva luni de zile pe tron,represintd, cum s'a vAzut, o exceptie joarte rarA.

Prin urmare, departe de a vorbi despre cruciatà, de-parte de a sthrni ura impotriva Turcilor, departe dea merge la du5manii naturali ai lor, ace5ti pribegise indreaptA inainte de toate cdtre acei printi cre5tinicad au relatii bane cu Poarta otomand. Aceasta ex-plied faptul pentru ce numdrul celor cad merg la prin-cipii din Casa de Habsburg, cad erau mai multi in deo-sebite capitale, este mai mic decdt al celor cari cercetauFranta 5i in Anglia. Drumul la Paris 5i Londra a fostdeci luat pentru intAia oarà de Itomâni din aceastäcausA : se socotia in conceptia turceascA din secolul alXVI-lea cA in fruntea creginAtAtii este Papa 5i MITAPapa un singur ImpArat, un singur Padi5ah", careeste regele Francesilor.

Se potnenege d.e capitulatiile pe care le-ar fi incheiatFrancisc I-in cu Soliman, in lupta lor contra lui CarolQuintul. Se crede cA aceste capitulatii ar fi avut uncaracter politic, dar aceasta nu este adevdrat: capi-tulatii" inseamnd un numdr de paragrafe, de capitole,care au un sett; pur comercial, nefIcand decfit slrepett forma in care aceste capitulatii se incheiau inevul tnediu cu Catalanii, Venetienii, Genovesii. Vestitaunire a Sultanului turcesc cu regele Franciei n'a existatnicioclatA ; nu avem niciun text, nici n'ar fi posibilitateade a se fixa un astfel d.! text, dar natural ea*, de oare ceImparatul Carol al V lea 51 fratele sdu Ferdinand eraude o potrivA in fata Francesilor 5i a Turcilor, se im-punea o colaborare a acestora, care a adus la un mo-ment dat corAbiile turce5ti in basinul occidental alA/Atli Mediterane 5i a fAcut ca orapl Toulon, care agAzduit in imprejurdri grele pe osta5ii lui CairedinBarbarosa, amiralul otoman. care avea un oarecarerost de autonomie, sl addposteascA forta navald aSultanului Soliman-cel-MAret.

Franta era foarte jnfluentA la Turci, 5i nu mai pe urma

57

i s'a adaus Anglia, pe vremea reginei Elisabeta, care cead'intaiu a avut legaturi cu Turcii, trimefanduli tin am-basador, care a trecut i prin parfile noastre, cuun pa5a-port-de la Petru $chiopul, Wiliam Harborne (i s'a acordataid un privilegiu pentru exportul de cai, neingaduitaltora), i legaturile foarte stranse cu Imperiul otomanau continuat supt urma5u1 Elisabetei, fiul Mariei Stuart,Iacob I-iu. Pretendenfii mergeau 5i in Anglia, 5i aveauaici o primire destul de blind, cu recomandafii pentruambasadorul engles la Constantinopol. Aceste reco-mandafii erau preferabile altora, pentru cà ace5ti re-presintanfi ai reginei se amestecau 5i in toate afacerilebane5ti ale Capita lei Itnperiului otoman: astfel, EduardBarton, care a avut un rol 51 in a5ezarea pe tron alui Mihai Viteazul, a pastrat legaturi cu Aron-Vodadin Moldova 5i a intervenit in lupta lui SigismundBhthory din Ardeal impotriva Turcilor, incercand opacificare,fiind un element cre5tin care se intrebuinfape langa cre5tinii ceilalfi pentru ta ace5tia sa consimtaa incheia pacea cu Sultanul.

Ce mare deosebire intre rostul acestor legaturi ronad-ne5ti 51 cele de mai tarziu, pe care le vom vedea, primelenefiind intre un popor i alt popor din causa originiioarecum comune-, din causa limbii asamanatoare 51prestigiului civilisafiei francese in Orient, ci numaifiindca se 5tia ca la Paris, de 51 earn zgarciti in ceprive3te banal, 51 la Londra, ceva mai largi, era pentrupretendenfi putinfa de- sprijinire a causei lor personale.

In secolul al XVII-lea, de care ne ocupam acuma,pornind de la epo.-:.a lui Mihai Viteazul i mergandpana la aceia a 1121 Brancoveanu, lucrurile se schimbd.Avem a face cu o situafie deosebità.

Intaiu, insa5i acfiunea lui Mihai Viteazul a in-semnat crearea unei situafii noi. Mihai s'a rupt delegaturile cu Imperial Otoman, care ajunsesera intea-devar de nesuferit. Era o stoarcere continua, pe careai no5tri o simfiau poate mai malt decat ceilalfi caderau in legaturd cu Turcii, a5a Inca se poate zice carascoala de la 1594 a fost determinata inainte de toatede crisa economica ce s'a resolvat in dauna Turcilorde la Bucurqti §i de la Ia0, cad au fost Ucii, a§a

58

cum, pe vremuri, la cruciati, fund o crisa, pentru elfoarte multi cre3tini din regiunea renanA erau vAndutidin causa datoriilor la Evrei, cruciatii cAutau ca, inaintede-a 'intalni un Musulman, sd-5i faca socoteala cu sine-tele Evreilor din apropiere. Mihai Viteazul s'a rupt deci deTurci. Este o intreaga problemä cum s'a rupt el deTurci, supt raportul legaturilor diplomatice. Cine ainceput intaiu ? Se vede acum cA acela a fost Aron alMoldovei, dar se poate reclama i pentru Mihai Viteazulo larga parte de initiativa, de 3i supt infhenta luiSigismuad Bathory, cdci in acest act asa de cutez--tor, ridicarea steagului impotriva ImparAtiei, singurpriucipele muntean nu s'ar fi putut sustinea, la o luptAa3a de grea. De alminteri, Mihai 3tia foarte bine, innaomentul cand a deschis lupta, ca s'a inceput o nouacruciata impotriva Turcilor: a Imparatului Rudolf alII-lea, subventionat de Papa i ajutat de toti cre3tiniiapuseni, cari trimeteau contingentele Ior i chiar deFrancesif cari au luptat in aceasta regiune, de undeunii, neplAtiti, au trecut la Turci.

Dar in aceasta rascoala a lui, Mihai Viteazul trebuiaSi -3i caute aliati. Evident cel d'intAiu aliat era vecinuldin Ardeal, care luase 3i el o decisie asamanatoare, cutot atAtea riscuri, dar lovitura d'intalu era sä atingape Domnii no3tri 3i mai ales pe acela prin tara caruiase putea intra mai u3or in Ardeal, prin urmare peDainaul muntean. Legatura dintre Dotnnul munteancel moldovean, cari fãceau aceia3i politica, era ceamai naturalA, cum s'a i legat de la inceput Mihai cuAron, dar celui d'intaiu Ii convenia mult mai bine sAse inteleaga cu vecinul ardelean, care nu se simtia preasigur cu nobilimea maghiard, care avea un a3a de marerol acolo. Ardealul nu era o tarA de suveranitate aprintului, ci tun de Ordine", de State, nobilii, Sa3ii

Secuii, 3i Sigismund incepuse prin a executa pe aceipe cari-i 3tia adversari ai sái, intre cari i pe propriulsail var.

Mihai era informat asupra psihologiei particulare31 curioase a lui Sigismund Bâthory, care, dupA ceincercase SA' ieie Timi3oara, sa devina rege al Sarbilor,sä meargA atre Constantinopol, a incbeiat cAsAtoria

pi

pi

59

nenoroFitA de care am mai vorbit cu Maria deAustria, un mister de pe urma cAruia ea s'a fAcut cA-lugAritA, iar el s'a zApAcit 5i a parAsit tara, treandconducerea ei vArului sau, cardinalul Andrei, crescutin Polonia la Curtea regelui $tefan Bâthory 5i repre-sintând deci po/itica polonl, favorabill Turcilorli con-trarA lui Mihai Viteazul. Pe de altd parte, printul ar-delean 1111 avea un tesaur bine brAnit, ci se hrAnia dincontributiile pe care le (II:lea fiecare DietA : aceastaera forma constitationalA legalà prin care un print alArdealului putea sd capete bani. SA se. mai adauge aprintul nu avea o armatA permanentd, ci putea numaislit cheme un numir de Sa5i la arme, sA facA apel laSecui, sA convoace pe nobili, insA aristocratia nu erasigura, iar Secuii 5i Sa5ii nu se aratau bucuro5i sAplece de acasA, ci Secuii urmAriau 5i o politica' a lor,mai curind cu Domnul muntean, ca pe vremea luiMihai Viteazul, deat cu printul Ardealului, care erarepresintantul nobililor 5i deci contra EbertAtilor se-,cuie5ti, iar, in ce prive5te pe Sa5i, ei nu erau totdeaunaelementul cel mai pretios inteuu rAzboiu.

Astfel Mihai Viteazul a avut nevoie de Imparatulcregin Rudolf al II-lea, care, pentru dânsul, potrivitcu felul de a gAndi al poporului romänesc, era inaintede toate: Impdratul, represintantul legal al cre5tinA-tAtii. CA Rudolf era catolic ;.i ca. Mihai apartinea alteiconfesiuni, ca 5i altei natii, erau lucruri indiferente.Din cele mai indepArtate timpuri, am fost legati deideia necesarl a ImpAratului, 5i aceasta explicA pro-funda credintA a lui Mibai Viteazul fatA de Imparat,chiar dupA ce Rudolf a Mat sA pAtrunda in Ardealgeneralul care comanda in Ungaria-de-sus, AlbanesulBasta, care s'a unit cu nobilii ardeleni rAsculati contralui Mihai 5i 1-a invins in lupta de la MirAslAu, undeDomnul nostru a luptat cu inima indoitA, contra Im-pIratului, contra Crucii, contra autoritAtii legitime.Aceasta a fost o bAtAlie defensiva, desperatA, a ()mu-lui care nu Intelegea sA treacA de la apArare laofensivA, 5i aceasta singura ar fi putut sd-i dea biruinta.

IatA originea legAturilor lui Mihai Viteazul cu cre5-tinAtatea. Dar, in momentul and el a incbeiat a-

60

ceasta legatura, o lume intreaga in principatut mun-tean voia ace1a5i lucru, In a doua jumatate a seco-lului XVI-lea se formase la noi un partid cre5tin, care,in Muntenia, este cu Imparatul din Apus, iar in Mol-dova poate incerca, in adevar, aceia5i legatura cu

pentru ca 5i Aron-Voda s'a inteles cu dansulde la inceput, dar acolo erau i alti cre5tini: Poloniide dincolo de Nistru. Politica aceasta cre5tind dinMuntenia era natural germana, precum in Moldova eranatural polona. In vremea aceasta era in Po Ionia unrege care nu avea nicio initiativa 5i nicio autoritate,care a intrat strain, a trait strain 5i a murit strain,Sigismund Vasa, print de Suedia. Conducerea afacerilorpolone era in mana lui loan Zamoyski, care invatase inItalia, era un ona al Rena5terii italiene, stapanit deideia cra5tina, interpretata, bine inteles, potrivit cu in-teresele Poloniei. Planul lui era sa ajunga, cu Dotnnulmoldovean vasal, pana la linia Dunarii, dincolo de carenu indraznia sa vada posibilitatea cruciatei care arca5tiga Constantinopolul.

Viteazul putea sa fie invins in Ardeal, sa piardaTara-Romaneasca, s alerge ca un pribeag la Viena, laarhiduze, 5i la Praga, la Imparatul Rudolf, sa se im-pace cu Basta, intru cat se putea itnpaca un om a5ade aclanc jignit cum era el 5i ale carui interese nu sepotriviau cu interesele aventurierului albanes, 5i seputea intampla ca Mihai impreuna en Basta sa ca5tigeo biruinta 5i a doua zi Dotnnul roman sd fie inlaturatprint'un atentat, printr'o crima din acelea care se ju-decau pe vremea aceia, nu dupa valoarea- lor morala,ci dupa' succes, diva resultatele atinse ; dar partidulcre5tin, acela ramanea.

Deci de acum inainte vom avea a face necontenit cupartidele acestea cre5tine 5i intr'o tara 5i in cealaltd.Aceasta in ciuda slabiciunii ImpAratului austriac, inciuda lipsei de mijloace a Polonilor, can _nu aveauarmata permanenta, i mijloacele militare i cele bäne5tierau determinate de hotararea Dietelor, care cuprindeau

toti nobili Ufa deosebire i fiecare avea ace1a5i dreptde a zice la sfar5it: nu vrem" ne pozvolitn". Cumtrebuia sa se adune Theta i ea decidea daca apararea

Im-pAratul,

pa

61

regatului se va face cu mercenari, si prin urmare tre-buie sa plateasca toata lumea, sau cu nobilimea dinPalatinate, ni putem inchipui cat timp se cerea pentruaceasta.

Situatia aceasta, Turcii o intrebuinteaza, dupa ras-coalele crestinilor, si tot ei Mina!' stapani in terilenoastre. Deci, ei puteau sa se intoarca la Dunare, pu-teau sa inlocuiasca pe Domnii pusi de crestini. Astfel,au recunoscut pentru moment, dupa moartea lui MihaiViteazul, pe Domnul pe care-1 pusesera boierii cei maistrans legati de Mihai si carl-i dadusera cel mai pre-tios concuks, cei ce aveau sute de mosii si puteau deciaduna si o armata. Buzestii ; Turd', au putut sa recu-noasca pe Radu $erban, insa 1-au pandit totdeauna.Pe de alta parte, la ei se gasia fiul lui Mihnea-Voclacare trecuse la islamism, Radu, crescut la Venetia,cu un sentiment de niandrie deosebit, creatok al -uneiarmate, mare negociator, care a impacat doua State,pe Poloni cu Turcii: Dupa vicisitudini care au duratzece ani, tot Radu Mihnea a ajuns stapan in Bucu-resti, si pe urma el a capatat si tronul Moldovei. Eacela care a fost ingropat in biserica Radu-Voda dinBueuresti, unde se pästreaza inca mormantul lui, cu ofoarte frumoasa inscrii4ie romaneasca in litere ornate.A venit tin moment and Radu Mihnea stapania inMoldova, and fiul lui, Alexandra, supt regenta Doam-nei, era in Bucuresti si, murind Radu la Harlau, undestatea fiincica arsese Curtea de la Iasi , ramasitile luiau fost aduse si de boierii moldoveni si de cei munteniVaud la biserica bucuresteana a familiei.

Pe de alta parte, in Moldova era neamul lui Ieremiasi lui Simion Movila. Copiii unuia si ai celuilalt, de lao bucata de vreme, au fost inlaturati de la Domnie departisanii, Turcilor. Constantin Movila, fiul lui Ieremiasi al Doamnei Elisaveta, a incercat sa-si recapete tro-nul, dar a cazut in manile Tatarilor si s'a inecat inNistru. Pe urma, Doamna lui Ieremia", vestita si te-ribila Doamna Elisaveta, a intrebuintat si pe ceilaltidoi copii ai ei, cari n'au reusit sä pastreze tronul Mol-dovei. Iar, in ce priveste pe urmasii lui Simion, until,Petru, ajuns Mitropolit al Chievului, a trait toga

6/

viata in strAinitate ca pribeag, pi nu putem zice cAs'a rusificat, dar s'a slavonisat, a trecut cu totul lacele bisericepti in aceastA repedintà a Chievului, undea adus atAtea servicii causei Bisericii rAsAritene. Unaltul, Moise a stapAnit putinA vreme in Moldova pis'a retras in Po Ionia, de unde venise Constantin casa-pi recapete tronul., Un al treilea, Gavril, a fost Domnin Muntenia pi s'a dus in Ardeal, unde s'a cAsAtwit Cuo Maghiarl i acolo 5i-a ispravit zilele. Un al patrulea,Than, care rAvnia la tronul Moldovei pe vremea luiVasile Lupu n'a ajuns sA stpáneasc i s'a pierdutcu totul in lumea ungureascA. Ace;tia sAnt copiii luiSimion pe vremea tAnd mAtupa lor Elisaveta muria laConstantinopol, maritatà cu gila, dupg InfrAngerearupinarea ei, cu un agA turc, iar fiji ei ii isprAviauzilele acolo sau in terile creptine de la RAsgrit.

Dar e upor de inchipuit ce emigrAri importante auprodus toate aceste schimbAri In locul Movilkptilor s'auapezat in Scaunul Moldovei oameni ai Turcilor, chiardacA avuserá o carierA in Apus, cum a fost $tefan Tompa,care luptase in Pirinei, i ar fi foarte interesant sAse vadA in ce rosturi a servit el pe regele Francieiin lupta cu Spanioln, la atacul cetii Jaca : cred cAin. Arch ivele francese se pot gasi lämuriri cu privire laacest moment din lupta mi Henric at IV' lea cu regeleSpaniei,

S'a putut inlAtura astfel, o bucatA de vreme partidulcreptin din Muntenia pi din Moldova, -ca sA se stabilea-sea Domnii aceptia de la Turci: tefan Tompa, RaduMihnea, Mezandru Coconul, fiul lui Rada Mihnea, Ale-xandru Hap, fitil unut pretendent Ilia% care nu ajunsesea domni. Dar prob ema Tmparatiei turcepti rAmAneadesch'sl, pi aceasta exp1ic i dainuireai. part dului crep,tin pi presenta in Creptinatate a unor oameni canrepresintau pe Romani, in speranta aceasta de a scoatepe Turd din stApAnirea lor, de a li se lua inapoi Con-stantinopolul pi tot ce mai cuceriserA.

Perioada de expansiune a Imperiului Otoman tinecAt Sultanul Soliman- cel-Maret, care este intregitor degranite, un fel de continuator al lui Iustinian la Bizant,

63

iar, dacA vrea cineva sA caute o comparatie mai de-partatA, un fel de August al Imperiului Otoman. Dac5reu§ia in ultima lui campanie din Ungaria, fArA indo-iald el i granita turceascd ar fi fost mutt mai bineasiguratA, in acela§i timp când Marea Mediteran5 eraeurAtata de orice fortd militard cre§tinA, afar5 de cuibulde la Malta, In care erau adApostiti Cavalierii Ospitalieri,cari au Minas multä vreme ocrotiti de forta navalA aSpaniei, §i, dacA Sultanul acesta mai st5pAnia o bucatäde vreme, ar fi fost in stare sA-i scoatà §i din acestultim adapost Ins5, indat5 dupd acesta, n'au mai fostSultani luptãtori. Selim, fiul i urma§ul lui Soliman,este cu totul incapabil de a conduce o armat5 ; tem-peramentul nu i ing5duie s iasd in fruntea o§tirilor,

incepe sistemul Marilor Vizni conducAnd Imparatia,cela ce incepuse, de altfel, §i supt Soliman insu§i, prinVizirul Mohammed Socoli, un Bosniac, de ras5 sfirbeascd.and este vorba de lupta impotriva lui Mibai Viteazul,toatd lumea §tie cà erau doi Mari Viziri cari au luptat,amandoi de aceia§i origine albanesà: Ferhad §i Sinan:rAzboiul a fost intAiu in mânile lui Ferhad, apoi, laCalugareni, Sinan a fost acela care a luptat, de §i ex-peditia o pregAtise

ImpirAtia era in scAdere, incapabild de a se sustineain ofensivä trainicd. Planuri de impartire a ei se for-mat' necontenit in Apus, de oameni cari credeau càdaramarea Statului págan este un lucru de pe o zipe alta, cum Papa Clement trimetea bani, cinevaspunea c5, indatà ce se va lua Constantinopolul, vatrebui s5 i se schimbe i numele, numindu-1 Clementina,dup5 numele Papei. AtAt de mare era a§teptarea in ceprive§te izbânda, scontatA, impotriva armatelor unuiSultan nevolnic.

and se va intâmpla unul capabil de o act-lime per-sonald, ca tAn5rul Osman, care a atacat pe Polonila Hotin, §i se 'Area avea §i numele intemeietoruluiStatului otoman c5 va fi in stare sl invie vremu-rile cele vechi, el va intâlni, la Constantinopol, pe ieniceri-pe spahii, cari nu mai insemnau ce fuseser5 odinioarl,ci erau oameni interesati, . fAcAnd negot de bani, im-prumutfind capitaluri, autAnd s5 se foloseasa de si,

5i,

celtlalt.

64

tuatia lor i, cari, gata in fiecare moment sa se incaiere,in anume imprejurari put eau sa se 5i uneasca unii cu aliiimpotriva Su1tanu1ui,a5a ca Osman a fost omorat. Apoia fost o serie intreaga de Sultani incapabili i nenoro-citi cutare nebun chiar pana ce, in a doua ju-innate a secolului al XVII-lea, o familie tot albanesaa luat puterea de fapt.

S'ar putea zice ca secolul al XVII- lea insemneaza gu-vernarea Imperiului Otoman de care Albanesi: Albanesii,daca ar fi vorba sài scrie complect istoria lor, ar trebuisa vorbeasca de partea pe care ei o au in viata oricaruiStat de pe vremea aceasta i deci 5i de rolul, foarte mare,pe care il joaca in Imperiul Otoman. i Mohammed 1(6-prili a inceput o adevarata dinastie de Mari Viziri: el, tinbarbar ignorant 5i salbatec, fiul sau, un celebl" foartebine crescut, fin, frecat cu multa invatatura, Ahmed,apoi i acel cuceritor in sperantd al Vienei, care n'aizbutit in 1683, Cara-Mustafa, ucenic al Kopriliilor,cari, de altfel, se intalnesc 5i mai tarziu in rosturileImparatiei turce5ti.

Dar, and lutnea cregina nu vedea pe Sultanul incapul luptei, problema aceasta a viitorului ImperiuluiOtoman era in permanenta deschisa ; toti contemporanii,de la Henric a IV-lea pana la Ludovic al XIV-lea, aucrezut cà Imparatia aceasta se va sfar5i 5i se gandiaula felul cum sai imparta provinciile intre diferitelePuteri cregine, ceia ce intretinea o continua framantare.

din aceasta framantare a resultat o altel categoriede pribegi, de auentarieri, nu totdeauna doritori detron, Caci, de data aceasta, pribegii nu sant in generalpretendenti, ca until care poarta numele lui NeagoeBasarab pe la 1630 , de 5i, mergand prin Cre5tinatate,ei sant tot represintantii politicii noi, ai directiei creptine.

Dupa aceste explicatii de caracter general, sa venimla Catena din manifestarile acestor oameni in Imperiulde Apus sau in regatul de la Rasarit al Polonilor.

Printre ei trebuie sa insemne cineva pe Mihai Vi-teazul el insu5i. I5i poate inchipui cineva ce mareimpresie a trebuit sa faca asupra lui, asupra baierilorlui, chiar i asupra clericilor cari 11 intovara5iau, unii

5i

65

din ei Romani, altii mari aventurieri, coborandu-se dinfamilii bizantine, ca Dionisie Rail Paleologul, care eraMitropolit in Bulgaria 5i pe care Mihai 1-a fAcut loc-tiitor al Scaunului, lumea apuseanA din Ardeal chiar.

Mihai Viteazul i ai sAi au locuit in ora5e1e sAse5tiin care mail nu mai fuseserA niciodatA, au invAtato geografie necunoscutA pAnA atunci. Etnografie maiputind : Mihai avea ideia cA ImpAratul Rudolf esteSas", 5i, cum nu se impAca totdeauna cu dansul,fiindcd nu-i trimetea bani cand avea nevoie, poate cAla sfar5itul unui ospAt, cum el avea porniri de manieteribilà, care sfdramau tot ce pregatise diplomatia pAnAatunci, a strigat in adevär cA va merge la Viena i laPraga ca sä invete pe ImpArat i pe arhiduci, carisant Sa5i fart omenie". Natural, aceastA definitie afost comunkatA la Curte, i ni putem inchipui Ce rà-sunet a avut acolo.

Dar, pe langA legaturile cu Sa5ii, el a avut le-gAturi i cu nobilii unguri. Mihai nu este cuceritorulsAlbatec, distrugAtor, care vrea sA impunA alt caracterunei teri ca5tigate : el a inteles foarte bine CA prin-cipatul muntean i cel moldovenesc sant una, iar prin-cipatul ardelean altceva, cu traditiile i obiceiurile sale.Era un om destul de cuminte ca sA-5i dea sama cAlucrurile nu se schimbl de pe o zi la alta, 5i de aceiael a guvernat in Ardeal legal, a tinut Diete, i chid aavut nevoie de ceva, a pus sä se voteze de ele. Dacdi-au trebuit trupe, n'a recrutat pe nimeni in Ardeal ;dacd au voit sa vina Secuii, au venit, dacA Sa§ii n'auvenit, cäci ei vedeau in dansul numai un cApitan alImpAratului, a lucrat i fArg dan5ii. Dar, natural, else servia de boierii sAi, de contingente romAne5ti, ca5i de Sarbii 5i de Bulgarii sAi, de mercenanii pe cari-iavea totdeauna la indeman5. N'a manat pe nimeni cusila supt steaguri, n'a a5ezat pe Romani nicAiri infruntea ora5e1or, unde nu s'a atins de autonomia sA-seascA, Se poate intampla sã fi cerut Sa5i1or ceva maimult, dar pe urmA a venit Basta 5i i-a operat multmai mult &cat atata pe Sa5ii cari trAdaserd pe Mihaipentru dansul. In consiliul sdu Dommil roman a primitpe nobilii demnitari, pe clericii ardeleni; 5i episcopul Di-Rominti In atraincitate. 6

§i

66

mitrie Napragy a fost intrebuintat de Mihai in calitatede consilier. S'a folosit de cei doi Cornis (Kornis), deorigine romdneasa, dar maghiarisati i catolici, deBaltasar si de Gaspar, ca si de cel d'intdiu dintreSecui prin vitejie i influentd, de Moise Szekely, caretnai tärziu a *las print al Ardealului ca sd fie bdtut,la Brasov, si omorat de Radu $erban. Acestia formauStatul lui Mihai, addugindu-se Logofdtul Teodosie cuate un boier, doi. Prin urmare am putea zice cáMihai s'a occidentalisat Infra catva, stand tn Ardeal.

Cei cari-1 vdd pe dansul cu desiivarsire Oriental,nu si dau sama de ceva : fratele lui, Petru Cercel,despre care am vorbit, a intrebuintat Italieni i Fran-cesi in Domnia sa, apoi, pe vremea lui Mihnea care s'aturcit, loan dei Marini Poli a luat in cdsätorie pe o ne-pdata a Doamnei Ecaterina, prin urmare o yard pritnarda Domnului. Am spus cd Ragusani de acestia erau ames-tecati in toate rosturile noastre ; in stdpanirea lui MihaiViteazul in Ardeal, ii intalnim in fiecare colt, ei fiindagentii diplomatici preferati. Un Radibrad, in Giovannidei Marini Poli sant oameni prin care el feag a. relatiilesale cu Curtea impArdteascl i prin care serveste acesterelatii. Banul Mihalcea, care se pare cd era de originedin Chios, Grec, a fost un timp intrebuintat si inMoldova ; dar el trecuse, inainte de-a ajunge in regiuneadundreand prin Ragusa si era amestecat in afacerileladnesti ale D )mni!or na,tri de la sfarsitul veacului alKW-lea Indemnatarii cdtre rd'scoald ai Domnilor ro-mani apartineau tuturor nationalitdtilor Occidentuluiaproape: uu Iesuit, Alonso rarrillo, a jucat un rolfoarte impo,tant in regiunea asta, aldturi de un Croat,Alexandru Komulovic.

Era o lume internationald care stdtea in jurul luiMthal i prin aceastd lume internationald s'au facilitatlegáturile dintre terile noastre i Apus. i ai nostritreceau granita dar si de peste granita veniau o mul-lime de :träini, cari erau intrebuintati in locuri deincredere prin terile noastre,-si de aici se explicd: faptulcä Mihai, invins, in loc sd se inteleagd et Turcii, cucari fäcuse pace si cari-I acoperiserd cu daruri, sant

suflete nobile care nu pot resista la o jignire a5asi

67

grea ca aceia pe care a primit-o el cam' intregul luiideal s'a sfaramat i sperantele lui cele mai inaltes'au prabu5it --, in loc de aceasta, el, intovarA5it de osuita tin prea numeroasi, atata cat ii putea apara dedumani, s'a dus sa se indreptateasca inaintea Impa-ratului.

Avetn, pentru aceasta, de supt dictarea lui, poateindreptate in ce prive5te stilul, doua piese de ceamai mare importanta: una este tiparith in Rivistastorica italiana de d. Pernice, apoi resumata de mine laAcademia Romana, in comunicatia Viata lui MihaiViteazul povestita de.el insu5i", in fine tradusd, in Ardeal,intr'o biblioteca de popularisare: un fel de memoriucare Marele Duce de Toscana, care pe vremea aceiase consacrase ideii de cruciatd, avand i un Ordin decavalerie catolica, al Sfantului 5tefan, care faceaputing piraterie, dar in numele lui Hristos, 5i care atrimes inginerii sai la recucerirea Giurgiului de catreMihai itnpreuna cu Sigismund 5i cu 5tefan Razvan.

Se poate ca Mihai Viteazul, 5tiind rosturile MareluiDuce, 5i amintindu-5i de ajutorul pe care 1-a avut dela dansul, sa se fi gandit sa-i explice lui in particularcare i-a fost politica, dar se poate intampla .ca unmemoriu asamanator sa fi Lost trimes 5i altor printi dinCreginatate. Acest memoriu, de cea mai mare frumu-seta, cid dovacti de o profunda probitate, de o modestieinduio5atoare 5i de o hotarare nebiruith de a mergepana la moarte pe acela5i drum. Dar, fiind la Praga,Mihai a facut 5i un memoriu catre Imparat, care afost publicat de Papiu Ilarian, in Tesaur de documenteinedite", i tradus foarte bine in romane5te, iar traducereaaceasta, cu unele indrepthri, am reprodus-o in Scriso-rile domnesti ale.. mele.

Din acest al doilea memoriu, reproduc câteva pagini.

Inteun loc, inainte de a trece la povestirea care-1interesa in primal rand, a nenorocirii sale din Ardeal,el arata ce a precedat infrangerea sa :

1 Am tipArit In volumul al XII-lea din colectia Hurmuzaki descriereafacuta de inginerii Halletti a acestei lupte de la Giurgiu,

L.

6n

M'atn luptat impotriva dupmanilor numelui creptin cuo inima atat de neinfthnta, !neat nici nu-mi venia a matnai teme de danpii, mai vartos &A biruinta era totdeaunain partea .ostapilor creptini. Insa dupmanul cel mai detemut pi mai primejdios mi-a fost chiar acela care seLauda en numele de creptin, care insa totdeauna acalcat invoielile pi a tulburat pacea : Ardelenii, cari, intoate prilejurile unde puteam lucra ea folos impotrivaduptnanului firesc, mi s'au impotrivit totdeauna, pi,uithnd legaturile pi juramantul de credinta, prin unel-tirile lor au stricat planurile cele mantuitoare, facutepentru binele Creptinatatii, precum toata lumea ptie".

Apoi, dupa ce arata in ce fel acest dupman care, estenobilimea maghiath din Ardeal nu Secuii pi chiarnu toatcl nobilimea, pentru cd sant unele elemente devitejie care au ramas pana la sarpit legate de dansul,ca Sigismund Rákóczy, care pi in momentele cele maigrele i-a ramas credincios lui Mihai pi a gasit pi cuvintepioase pentru a-1 pomeni dupa ce acesta se prabupise ,el explica de ce a venit la Imparat:

In acest chip pi intre aceste nenorociri ajunseiu laMaria Ta, gol pi despoiat de toate. Vistieria mea toath,margaritare scumpe, de care am avut multime, aurulpi argintäria, vepminte alese, multi cai de mare pret,eu un cuvânt tot ce aveam pe langa mine, le-am pier-dut pentru creclinta catre Maria Ta ; pi, astazi, lipsit detoate cele ce cu multa surioare pi osteneala mi le-amadunat, nu ptin incotro O. ma intorc. In prea-mareamea nevoie nici aceasta calatorie n'ap fi putut-o facedaca altii nu mi- ar fi intins mana de ajutor.

Insa, decat aceste, ori cat de multe pi felurite rele ceam suferit eu, sant pi mai mari cele ce suferi Maria Ta piCreptinatatea pentru instrainarea cetur trei teri ; din carenu putini pritnejdie se ooate napte. De aceia, nu numaien, cire nu ma simt de ajuns in privinta aceasta, ciCreptinatatea intreaga ar fi sa sthruiasca a se pedepsidupa cum se cuvine calckorii de juramânt pi instrai..natorii terilor Mariei Tale ..

Cunoszuti fiind credinta mea entre Maria Ta picatre toata Casa de Austria, din multele razboaie in caredupa deosebirea timpurilor m'am luptat, pi de aproape

69

pi de departe, insa totdeauna cu inima neinfrfinta, do-vedind ravna mea pi dreptul mieu, am venit la MariaTa cu atat mai bucuros, cu cat ptiu cd voiu gäsi indu-rarea cuvenita.

Drept aceia, Maria Ta, privincgcu ochi indurAtoii pe deo parte nenumaratele daune 5i nenorociri ce am suferit, mavei ocroti cu cunoscuta-ti bunavointA pi blandeta, ca, dupapilda mea, pi alti printi pi fruntapi sa ramanA statorniciin credintA, iar dupmanii miei, cari preziceau cA nu voiugasi ajutor la Maria Ta, sd se rupineze pi sA nu cutezea ma mai batjocuri. Despre aceastd rara bunavointa pibunatate a Mariei Tale eu nu m'am indoit niciodata`,ci, din potriva, pi acum, dupa scoaterea mea din Dom-nie pi dupa pierderea tuturor bunurilor, nadajduiesc inbunfitatea Mariei Tale, de care pi. in viitor ma voiu sar-gui, cat voiu mai trai, a ma invrednici prin necon-tenite slujbe credincioase, pana la varsarea sangeluimieu."

Profetice cuvinte... Inteadevar el a inteles sa servea-sca Creptindtatea pi Imparatia creptina pana la varsareasangelui sail".

Dar aceleapi cuvinte le rostepte mai tarziu un altpribeag prin Creptindtate, un alt suferitor pentru Hris-tos, cu aceiapi conptiinta absolut curata, inaintea unoroameni cari erau printre cei mai mincinopi pi mai in-pelatori ai timpului lor, intrebuintand toate mijloacelepuse la indemana unor suflete slabe de catre politicaRenapterii ; acelapi ton il intrebuinteaza Radu erban.

Acesta s'a considerat de la inceput 'Dana la sfarpit,ca un continuator al lui Mihai Viteazul : el nu s'a On-dit ca se poate face alta politica deck politica inva-tatorului pi inaintapului sau. Pentru aceasta a ajutatImparatului, cancl a venit din Moldova Sitnion Movilacu Tatarii pi s'a dat lupta din Gura Teleajenului, dela Teipani-Ogretin (lupta s'a intins intre aceste doualocalitati) pi a invins cavaleria tAtareasca, fiind ranitStroe Buzescu, care, lovit la obraz, a fost dus la Bra-pov pi nu 1-an putut salva 1.

I El Kite ingropat la Stoene0 in Valcea, unde pe mormantul lui fru-mob apare Stroe luptand impotriva unei rude a Hanului-Tatar, care, Omit,

70

Radu $erban a intrat de cloud ori in Ardeal, nupentru dansul, caci nu s'a crezut destul de tare sa-1cucereascd, ci pentru Imp kat. Basta luase Ardealul innumele lui Rudolf al II-lea, dar el facuse acolo o po-litica a5a nenorocita, incat Ardealul s'a rasculat im-potriva lui, 5i, cum magnatii ardeleni erau mult maiputernici decal armata imperiala, Rudolf a pierdut Ar-dealul. Atunci s'a ridicat Moise Szekély, cel ce fuseseodinioara generalul" lui Mihai 5i a devenit Crain, printal Ardealului. In lupta eta d'intaiu de la Brasov, Moisea fost bátut i ucis. Lupta cealalta cuprinde i unelement de rasbunare personala a lui Radu 5erban,fiindca in Ardeal .se instalase acum, la i600, un Ba-thory mai romantic 5i mai zanatec cleat Sigismund 5iAndrei, acel Gabriel Báthory caiuia ii trecuse prinminte ca ar putea face minunea sa despoaie pe Sa5ide autonomia lor 5i sali faca o capitala la Sibiiu, cad/Ana atunci printii nu aveau Capitalä, ci stateau candintr'un ora5, cand intr'altul, devenind astfel rege alDaciei, stapan i asupra Munteniei i asupra Moldovei,5i de aceia a intrat in Muntenia 5i a pradat-o pang ce afost silit la porunca Sultanului sa se intoarca inapoi.Visitei" acesteia Radu $erban i-a raspuns prin visitadin Iulie 161i, &And a trecut in A rdeal, a batut peGabriel Báthory 51 putin a lipsit ca acestaexact aceia5i soarta ca i Moise Szekely Radu-Voda afacut atunci apel la Imparat: Ardealul sta la picioa-rele Maiestatii Tale, trimete osta5i ! Imparatul a trimes,in adevar, trupe, dar acestea, comandate de un Ita-lian, au venit prea tarziu, a5a incat, nu numai ca Ar-dealul n'a fost al Imparatului 5i a rams in maimprintilor maghiari, dar Radu 5erban insu5i a trebuitsa paraseasca principatul muntean 5i sa se retraga inAustria.

A stat la Viena pana la sfar5itul zilelor sale, cerfindnecontenit ajutor Imparatului pentru a fi restabilit intail. 5i a purtat o corespondenta foarte interesantase prAbuseste de pe cal, Imprastiindu-se sAgetile din tolba lui. Inscriptia,pusA de vAduvA, o femeie care avea acelasi Bullet ca j raposatul ei bArbatzse mAntuie cu aceste cuvinte energice, scrise pe margenea marmorei $tn'a lost pe voia clinilor de 'Mari". DovadA a energiei de care era Insu.ROM intreaga societate din aceasta vrerne,

sa aibà

71

a lui cu boierii din teard §i din ea face parte o scri-soare de o deosebitd frumusetd, cum e §i unul din celemai vechi monumente de limbd româneasa, pe carei-o adreseazd credincio§ii lui, chemându-1 sA revind carepresintant al politicii cre§tine.

.,Prea-milostive Doamne, qd fii dumneata sAnAtos.Rugdmu-ne Dornniei Tale ca Domnului Nostru celamilostivul. Pentru care lucruri §tii dumneata, and ne-am despdrtit de dumneata, in ce credintd ne-ai ldsat,in aceia santem §i pdnA acum, §i de ate ori am tri-mes de am dat in §tire dumitale, §i cu mare fria, casa nu pierdem capetele de acest Domn turc (RaduMihnea), §i dumneata papa acum niciun lucru adeveritnu ni trimeti, ci numai nddejde. Ce noi inteaceastAnddejde adem la lucruri foarte grele, cd, intdiu, intara noastrA acum strigA hogea ; a-§i tine acest Domnfratii §i surorile in casd cu el, §i sânt Turci. $i robiicari au scApat de prin catarge §i de printr'alte robli,macar de la Mihai-Vodd, Domnul cine este in Ora, elii dd Turcilor, §i alte multe nevoi care nu le-am scris.Acum intelegem a are Turcul gand sA puie in taranoastrd Pa§A §i mAndstirile §i bisericile noastre sd fiemeceturi Turcilor §i coconii no§tri, sa-i facA ieniceri §ifetele noastre sA le ieg Turcii lor muieni, cum fac in-tr'alte teri, ce sAnt supuse bor. Deci noi, din zilele luiMihai-Voda, de and ne-am supus §i ne- am jurat cre§-tinilor, pentru aceia ne-am jurat §i ne-am supus noisupt Imparatul cre§tinesc, ca sA nu cAdem noi la unlucru ca acesta".

Dar Radu $erbat n'a putut veni niciodatA. L-aupurtat cu vorba, pfind a murit, iar, dupd ce a murk,de inima rea §i de miserie, 1-au ingropat in catedraladin Viena, in biserica Sfantului Stefan, de unde apoia fost mutat la Comana, §i aici s'a amestecat mai tar-ziu Walla lui cu tardna altor rude mai apropiate saumai departate, a§ezate in acela§i mormânt, pe vremeaand Nicolae Petra§cu-VodA fiul lui Mihai Viteazul, lAsatde tatA ca Domn in Tara- RomAneascd, dupd ce se cuceriseArdealul, apoi pribeag, pe care voia A-1 aducd MateiBasarab, dar nu s'a invrednicit a se intoarce in 3ara

72

decat ca oase scoase din mormant, a fost pi el aduspentru a fi pus in pAmant acolo.

De la Radu $erban, care, cand era Domn, dAdeadocumente in slavoneste, dar, cand a rAmas in pus-tietatea aceasta de la Viena, era silit sA intrebuintezenumai limba romaneasca, avem si un foarte frumostestament, in care el isi aratA dorintile, in ce privesteavutia pe care-o lasA. In aceasta mare si trista in-strainare a lui, el avea MITA dansul un doctor neamt,pe douA fete ale lui, si fata lui Mihai a fost o bucatàde vreme tot in strAinAtate si pe Dionisie Rail Pa-leologul, care acum se impArtAsia de aceiasi amardpane a exilului.

Avem din corespondenta lui si o scrisoare din 1619,in care isi aratA dorinta fatà de Imparat.

Maria Ta Imparate si Craiu, doamne, doamne prea-indurAtor. Dintru intaiu, unde Turcul, in scrisoarea sa,fagaduieste ca va face toate dupa placul si voia MarieiTale ImpArAtesti si CrAiesti, intelegand anume cA DomniaTerii-RomAnesti nu-mi va fi tAgAduitA, numai cat samerg insumi la Poarta turceascA, aceasta e in socotintasi prea-induratoarea voie a MAriei Tale. CAci ma mar-turisesc a fi fost totdeauna verb credincios si de multavreme legat 6u Maria Ta Imparateasca si Vestita siPrea Inaltata Casa de Austria, a domnilor, domnilormiei prea-induratori, la poruncile cArora pand acumaprotivnic n'am fost niciodatä. De aceia, si in aceastaafacere, fereasca Dumnezeu sa fiu strain de a ma su-pune, dacA asa i se pare Märiei Tale ea se cuvine .si eneapArat de nevoie pentru folosul Mariei Tale si latoatà CrestinAtatea. Al doilea, cA Imparatul turcescincearcA a spune cd eu am fost serbul lui si mai vechiuDomn al Terii-Romanesti si a ma Insusl lui, din aceiascotandu-mi vina mai mare cd din pricina mea i s'auadus pagube mari Tinuturilor lui, nu e de mirareca el a scris acestea si e mai de mirare lucru cA n'aadaus mai mult. CAci nu-i era ascuns lui a eu amfost serb legat cu Maria Ta, precum si cu toga Cres-tinAtatea ; cA acelea toate pe care le credeam cA santde mare nevoie pentru a crevte vi a adAugi cinstea,ascultarea §i folosul 1Wariei Tale i a toatA Crqtina-

73

tatea, a trebuit sä le fac pi sa le indeplinesc cu orkepret, purtand cu Turcul crunte razboaie. Apoi ca nucu bratul lui, ci cu puternicul brat al raposatuluiImparat Rudolf, inaintavul Mariei Tale, am fost facutDomn, adus vi avezat cu fericire in Domnia 'Aril- Ro-manevti, primind de la el, vi nu de la Turc, steagulca semn de credinta vevnica vi de adevarata supunerea mea: l'amurit indestul prin aceasta invätatura in cechip trebuie sa veghez vi sa duc lucrurile care ar 'Areaca privesc cinstea vi folosul Mariei Sale vi a toataCrevtinatatea. Dar, dupa ce, de amandoua partile fa-candu-se legatura, s'au oprit de la arme, vi, cat a tinutlegatura, nu se dovedevte, nici se va dovedi ci i-amadus vre-o paguba.

...Judecata mea este in aceasta privinta cà acesteteri: Ardealul, Tara-Romaneasca vi chiar Moldova nutrebuie lasate din maim vi putereari Mariei Tale via toata Crevtinatatea. Cad, de vor ajunge in minaTurcilor cu totul, sa creada ca va fi cu cea maimare dauna a Mariei Tale vi cu paguba a togaCrevtinatatea, ori de se vor tinea cu arma, ori Cupacea. Numai daca Maria Ta va binevoi a nu da intrutoate credintä deplina lui Bathory, ale carui naravurivi a carui statornicie cred vi eu a Maria Ta o vtiifoarte bine, atunci mie, ca unui verb credincios vimarturisit, mi se cade a ma supune poruncilor MarieiTale, vi, razimat pe numele vi norocul Mariei Tale,despretuind toate primejdiile de viata, precum panaacum am purtat lucrul cu izbanda, sant gata a-1 purtavi a-1 indeplini totdeauna".

Cand intrebuinteaza cineva acest limbagiu din adanculnenorocirii sale, plangand pe bucata de pane care i seazvarle ca unui cane pribeag, aceasta dovedevte, iardvi,inaltimea de suflet a unei epoce.

Pentru a se vedea acum, de partea cealalta, cumcei cari erau cu Polonii presinta aceste legaturi cuCrevtinatatea, e necesar, intaiu, a se spune care eraucuiburile polone ale pribegilor novtri vi de ce erau de-terminate ele.

De lz o bucata de vreme, Polonii au obi§nuit un

'7 4

lucru fata de boierii no§tri. Pentru a-§i face un partid,pentru a-1 intretinea, pentru a-1 'Astra, ei dddeau po-sibilitatea pribegilor no§tri de a-§i cumpara mo§ii, dea se a§eza acolo pe pamanturile lor, §i, pe de altä parte,pentru ca ei sa aiba o situatie 1ega1, ii faceau nobiliai Statului polon, ii naturalisau. Naturalisarea aceastanu se intalne§te inainte de sfar§itul sec.olului al XVI-lea,dar de atunci incolo o multime din boierii no§tri s'auimparta§it de drepturile acestea de nobilime polona,ceia ce nu era putin lucru, caci astfel era sa se gezein Polonia ca straini, neaparati de niciun drept, §i

astfel s filed parte din nobilitnea polona, care aveatoate drepturile, iar burghesimea represinta foarte putinpe langa dansa.

Printre ace§ti naturalisati in Polonia sant §i Domni,carora, fiind in Scaun, sau inainte de a se sui peScaunul Moldovei, li se daserd scrisorile de cetatenie.

astfel, s'au alcatuit de-a lungul Nistrului a§ezaride acestea de familii moldovene§ti, care n'au fost cer-cetate cu de-amanuntul. Cei cari au capatat o situatiemai mare au fost §i cei mai credincio§i ai regeluipolon: neamul Movile§tilor, adeca intaiu al lui Ieremia.Doamna Elisaveta a jucat un mare rol in Polonia,fetele ei s'au maritat in mari familii polone §i au avutmai mare trecere cleat fetele lui Alexandru Lapu§-neanu, care gäsisera §i ele soti acolo: una din fetelelui Ieremia a turburat Polonia intreaga, avand, timpde multi ani, influenta mare pe vremea urma§ilor luiSigismund al III lea. Din aceste mo§ii, ca Uscie, din-colo de Nistru, unde-§i avea casele, pe care nu le-adescris nimeni, sant datate o multime de scrisori alefamiliei lui Ieremia. Acolo statea Doamna, acolo §i-acrescut copiii, acolo a pregatit, cu cei doi gineri aiei, campania pentru restabilirea lui Constantin-Vocia.Doamna Marghita, cumnata Elisavetei, probabil, dui:Amime, maghiara, de §i trecuse la ortodoxism, cu copiiilui Simion, statea in ora§ la Liov, la Lemberg, uncle,de alminteri, se afla o multime de lume romaneasca lasfar§itul veacului al XVI-lea. Un fost vame§ al luiAlexandru Lapu§neanu luase in arena venituri ale re-gatului polon §i ajunsese unul din oamenii cei mai bo-

75

gati. Biserica romäneasca din Liov este facuta de clAnsul,5i chipul lui, imbrAcat in ve§minte de brocart oriental'se poate vedea Inca acolo, precum se vede 5i azi car-ciuma lui Corniact, unde el aducea yin moldovenesc, cucarau§i can veniau din Moldova pang in Po Ionia. Statuse acolo §i vacluva lui Iancu Sasul, care fusese de-capitat, dupà cererea Turcilor, in piata la Liov, 5i eacre5tea in acel ora§ pe fiul ei, pretendentul Bogdan, careva aparea mai tarziu la Venetia, petind pe o aristocratadin familia Zane. Acolo au lamas 51 fetele ei, care s'aumAritat in Polonia, una dintr'insele, Omeliana, fiindingropatà in pamAntul acesta. Erau apoi 51 o multime deboieri, veniti cu un prilej sau cu altul, §i atAtia negustoriromAni sau greci. Copiii cre5teau la 5coli1e polone, 5i cead'intAiu mi§care de antisemitism cunoscutA la Rominieste cuprinsa intr'un document liovean prin care vedempe un baieta5 de ace5tia care a aruncat cu o piatrA incapul unui Evreu, 5i a fost 5i proces. Dar, alAturea deneamul lui Ieremia de la Uscie 5i al lui Simion de laLiov, de la Camenita, se a§eaza marele boier Nistor U-reche 5i fiii lui, Vasile 5i Grigore, cari au petrecut multavreme aici.:Fata lui Nistor, Nastasia, a stat 5i ea inPolonia, unde s'a mAritat pe urmA cu Bati§te Vevelli,care era Cretan, deci pe jumatate Venetian, pe jumatateGrec. Inteun moment Ureche a ajuns sä fie arenda5u1starostiei din Rohatin. Impreuna cu dansul erau bo-ierii Bucioc 5i Prajescu, cari-§i cAutaserà adapostul totacolo. Unii din pribegi voiau sa-§i cumpere 5i mo§ii ;astfel familia Ureche a targuit o bucatii de vreme mo-§ia Zahajpole, pe care n'a putut-o cApAta.

Ca sa se vada ce credeau oamenii ace§tia cu privirela viitorul ferii lor, avem un nepretuit lava§ din parteapribegilor munteni in Polonia, can erau adversarii luiMihai Viteazul. Natural, noi vedem pe du§manii luiMihai ca pe du§mani ai no§tri, ii privim cu ochi rai,dar Mihai nu avea mania prea blAnda, el era destulde aspru cu boierii lui, 5i ace5tia in fundul sufletelorlor pAstrau totu5i ceva di n acea probitate care deose-be§te neamul nostru.

'rata ce ziceau boierii ace§tia cAtre loan Zamoyski,cancelarul 5i hatmanul Poloniei:

76

Cand intaia0 data am venit aici la dumneata, indu-ratorul mieu Domn, cu scrisori de la Vladica §i de latoti boierii Terii-Romane§ti, am spus din viu graiudumitale de robia cea grea a terii acesteia sarace. Ampovestit caderea ei 0 rugaciunile ei catre dumneata.Am cerut de la dumneata sa n'o uiti 0 s'o scapi dinmanile Turcilor §i ale Tatarilor, §i mai ales ale luiMihai-Voda, care pentru noi e mai ran ca un Turc.Asteptand faspunsul, am mers in Moldova. Cum amajuns, am primit alte scrisori, pe care ti le-am datieri dumitale, induratorul nostru domn. In acele seri-sori ni se scrie cu durere mare si cu lacrimi sa mergemsa te gasim din nou pe dumneata, indurdtorul nostrudomn, sa-ti povestim tot 0 sa ne plangem inainteabunavointii dumitale ; ni se cere sa ne inchinam adancdumitale 0 sa-ti spunem ca boierii munteni se a§eazdcu totul supt puterea 0 ocrotirea Maria Sale Craiului0 a Coroanei Poloniei. Maria Sa Ieremia Voda al Mol-dovei se afla supt puterea 0 ocrotirea dumitale: voimsa fim 0 noi ca 0 Moldova ; boierii munteni 0 toatatara nu vreau sä caute alta ocrotire decat a CoroaneiPoloniei. $i sa nu creada nimeni ca Tara-Romaneascaar putea sä se supuie Neamtului sau Imparatului crestin.Daca ar trebui sa se supuie Nemtilor, ar vrea mai bineea Turcii sal prinda pe ei 0 pe femeile 0 copiii lor ;ar vrea &à se supuie mai bine Turcilor cleat Nemtilor,cáci ei stiu ca Nemtii sant departe §i ca n'ar puteasa-i ocroteasca, nici sd-i apere. Turcii ni sant in spate,§i boierii no5tri stiu ca Turcii nu vor ingadui ca Mihaisa fie Domnul Terii-Romane§ti ; e viata lor in joc.Chiar daca ar ramanea doi Turci 0 Mihai-Vodd altreilea, nu ar fi pace intre ei. De aceia aceasta tardnenorocita _se pune supt ocrotirea Mariei Sale Craiului0 a Coroanei Poloniei. Toti boierii Terii-Romanesti 0toatä tara-1 cer §i-1 iubesc, pentru ca vreau sa fie laun loc §i in unire cu tara Moldovei. Cad santem tot!de-o limbd fi de-o lege, fi in vremile de odinioard astfelDomnul moldovenesc ajungea Domn muntean qi Domnulmuntean Domn moldovenesc.a

Deci, din animositatea fata de Mihai,§tiinta, nu numai de datoria cre*tina,tate romaneasca, se desface in minteagrq#i ca politica dintre boierii nostrisecolului al XVI-lea I

ce multä con-dar §i de uni-§i a celor maide la sfar§itul

77

VI.

Pribegi din a doua jumatate a secolului al XVII-lea

Dupa oamenii cari sant in legatura cu un curent depolitica generala, facand ca, de la sfar0tu1 secolului alXVI-lea, mai ales din vremea lui Mihai Viteazul, oparte dintre boierii no5tri sa fie indreptati catre Turci,iar cealalta parte catre cre§tini,cari ace§tia sant dedouà feluri, pe de-o parte, mai mult pentru Moldoveni,Polonii §i, pe de alta parte, mai mult pentru Munteni.Imperialii austrieci, de la o bucatä de vreme, in chiaracel secol al XVII-lea, se observa o schimbare care de-termind un caracter nou in ce prive§te pe Romaniiredu0 sa traiasca in strainatate, ducand acolo o viatadeosebita de aceia pe care a duceau acasa.

Daca, pe, vremea lui Mihai Viteazul, trecea cinevain Iruperiu, era ca un Domn silit sa paraseasca Scaunul,precurn s'a intamplat cu Mihai, 0 tot a§a cu Radu Ser-ban, ori cu Movile§tii din Moldova, in Polonia, ori caboieri cari cautau intamplätor un sprijin la ,,Nemti" saula Poloni. In ce prive§te pe Imperialii austrieci, ace§tiase gasiau in razboiu cu Turcii. Dar, de la o bucata devreme, razboial acesta, cruciata aceasta a ImparatuluiRudolf 0 a urmaplui sau, Matia5, s'a intrerupt ; anumeatunci and §i-a dat sama Imparatul sau cei cari 1 in-cunjurau §i-1 conduceau cá lupta a fost inceputa cusperante in§elatoare §i pornita cu un entusiasm care pu-tea sa fie periculos, dar ceia ce se spera : gonirea Tur-cilor din Europa, luarea Constantinopolului, erau ni§tevisuri nebune; care nu se intemeiau pe nimic adevarat,ea, daca Imparatia turceasca poate sa fie oprita in In-tinderea ei, aceasta nu inseamnä ca ea se §i prabu5e§te.Lupta nu avea nimic national, fiind voitä de Curte 0in serviciul unei dinastii, pentru interese märgenite,pentru ambitii personale, sustinuta, apoi, cu ajutoare

70

care veniau din toatä creptindtatea §i, dacd Papa sauregele Spaniei credeau cd nu mai trebuie sd deie aju-torul, ea inceta, rdzboaiele nefiind facute cu trupe apar-tinând in chip permanent Statului care le fdcea, ci cuaventurieri, mercenari, pentru cari trebuiau bani, peland o stare de spirit potrività, pentru cd aventurieriinu yin totdeauna, Imperiul s'a gräbit deci sfi incheieun tratat cu Turcii, prin care se fixa status quo", prinurmare nu se schimba aproape nimic din vechile gra-nite. At:Atari le care, inainte §i in timpul rdzboiului, seindreptau cdtre toti vasalii i supu§ii Turcilor, chemfin-du-i la rdscoald, au incetat. Turcii si-au recd5tigat si-tuatia pe care o avuserd in Ardeal i in pártile un-gure5ti vecine cu Ardealul §i legate de acest principat.

Nu numai atd.t, dar, dacd face cineva o comparatieintre stdpdnitorii Ardealului i ai comitatelor exterioare:Timisoara, Oradea Mare §i Maramurepl, la sfar§itulsecolului al XVI-lea, in momentul child a izbucnit rds-coala impotriva Turcilor, ca un Sigismund Báthory, §iintre cei ce-i urmeazd dui:a incheierea Oa de laSitvatorok intre Imperiu i Turci, Ardealul rdmaindstrâns unit cu Ungaria Superioard i acel care stdpd-ne§te Ungaria Superioara având ambitia de-a fi consi-derat ca un Craiu, ca un rege adevdrat, ca tin succesor allui 1VIatia§ Corvinul cdci aceasta a fost situatia lui 5tefanBocskay, se vede ca situatia Imperiului Otoman esteacum mai bung In aceste locuri decdt inainte. In fondTurcii n'au pierdut de pe urma acestui rdzboiu ; ei aued§tigat.

s'a mai intamplat un lucru ; 5tefan Bocskay afost fárd indoiald o mare personalitate, un om foartechibzuit i a§ezat, un realist care nu avea niniic a facecu zbuciumul, en starea nervoasd, aplecata cdtre toateaventurile, care deosebe§te pe Sigismund Báthory.Bocskay este nu tip regal, pe and Sigismund fuseseun ideolog, un elev al Iesuitilor, care mergea dupd lu-cruri imposibile. Aa incat situatia lui tefan Bocskaya fost inteadevar foarte mare.

Apoi a venit in regiunea aceasta tin alt stdpanitor,care in istoria poporului unguresc are un loc de cinste,pe care-1 meritd intr'adevär. tefan Bocskay n'a domnitmultä vreme, fiind 1111 OM de-o virsta mai inaintatA.

-

Si

*0

dar dupa el a venit acel altul, care a jucat un rol im-portant in toatA istoria Europei rásaritene. Acesta esteGabriel Beth len, care a avut ideia unei Dacii, unei Daciide alianta, nu de stapfinirea unuia singur: adeca inArdeal sd fie un mai puternic stapânitor, 0, acesta saailA la dispositia sa prin tratate de aliantä, prin jurã-minte, intr'o situatie oarecare de vasalitate, pe unDomn al Moldovei §i pe un Domn al Munteniei. Ceiace a izbutit sä faca mai tarziu dinastia Rákóczy-lor,incepe de pe vremea lui Beth len Gábor, care nu esteun fel de Gabriel Bâthory, predecesorul lui din fa-milia aceasta färà indoiall se poate descoperi un germende nesAndtate intelectualA , deci un tank viteaz cava-leresc, dar foarte pripit, ci dincoace ayem a face cu unSuveran in intelesul cel adevarat §i solid al secoluluial XVII-lea.

Dar nu ajunge faptul ca, influenta turceased se a5eazadin nou in Ardeal. Aceastä politica o continua GheorgheRákóczy I-iu, a carui mo5tenire a fost stricata de fiulsAu, Gheorghe Rakóczy al II-lea, care a dorit sa fierege in Polonia §i a amestecat astfel pe Moldoveniilui Gheorghe 5tefan, pe Muntenii lui Constantin .Ba-sarab intr'o expeditie prosteasca, de pe urma areiaTatarii au prins pe foarte multi dintre Ardeleni, iarDomnii no5tri ui-au pierdut tronurile. Pe langa faptulca avem in regiunea aceasta, vecinä cu noi, a Ardea-lului, oam...ni in toata firea, capabili de a exercita omare influenta sprijinitd pe o forth' reara, ei au 0 osemnificatie nationala pe care Bathore§tii n'o avuseed.Bithore5tii sânt, evident, Unguri, unii dintre dfin0iUnguri catolici, altii trecuti la calvinism, ori §i intor0inapoi la catolicism ; insa una este a face parte dintr'unpopor 0 altceva este a semnifica, a exemplifica acestpopor, a-I represinta in ideile, in sentimentele, in as-piratiile sale. Nu se poate zice de Bithorepti ca eraua*a. 5tefan Báthory, unchiul lui Sigismund, a ajunsprint -al Ardealului, dar, când i s'a oferit posibilitateade a fi rege in Polonia, el s'a dus acolo i, cum in ca-litate de rege polon trebuia sä fie catolic, s'a §i fa'cut-astfel, iar in Ardeal nu s'a intors nici macar de cu-riositate pa'nä la sfk§itul zilelor sale. Aceasta nuinsemneaza un nationalism maghiar. Fratele lui, Cris-

st

tofor, fusese !bat s5 guverneze Arclealul pi el a crescutpe fiiil sAu,Sigismund, cu Iesuitii ; insA aceasta in-semna a-1 crepte inteun sens pe care noi il numimastäzi mondial, deci in legAturà nu cu natia, ci cuviata generalA a Europei pi mai ales a creptinAtalii.Sigismund Báthory s'a considerat totdeauna ca uncApitan de cruciatA, ca un represintant al intregii lumicatolice incepAnd o expeditie de desrobire a lumii fa-sAritene, pentru a-pi alipi provinciile care ar fi sapatin acest fel de stApAnirea turceascA: intre d'Ansul pipoporul unguresc nu este o legAturà strAnsA.

Dupd el, inlocuitorul pe care Sigismund pi 1-a voit,vArul lui, Andrei Báthory, era un cardinal crescutin Polonia, pe lAngd regele tefan, ale cArui sentimenteerau acum catolice. In hipta de la elimb5r n'a statdeci, de o parte natia romAneased, biruitoare, pi de altàparte natia ungureascA, invinsä. Cu totul altceva estecu stäpAnitorii de la inceputul secolului al XVII-lea ;aceptia sAnt inteadevAr Unguri militanti. A dispäiutacum internationalismul epocii Renapterii pi incep ase deosebi natiile, pentru ca acestea a ajungA a aveaconptiinta puternicA din timpurile noastre, cAnd existAo legAturd strAnsä intre conducAtorii de Stat pi intrepoporul care formeazA majoritatea sau partea cea maiinfluentd a alcAtuirii acelui Stat.

IatA, prin urmare, cA la granita noastra spre Ardeal,acum pentru intAia oarl n'avem a face cu un Voevodal Ardealului care sA fie mai mult local decfit national,cum fusese pe vremurile cele mai vechi. N'avem a face,iarApi, cu un represintant al religiei catolice sau alspiritului de aventurà pe care-1 &Anise Renapterea, cicu un Ungur care pede in casa sa pi care intrebuin-teaza toate silintile sale pentru a face ca aceastä casásl fie tot mai mult a sa. De sigur cA acepti printi aupi foarte mari calitati, pi una din aceste calitAti,unite pi cu o mAndrie foarte explicabilA pi lAudabild,din punctul lor de vedere, este plAcerea de a gAzduilarg pe cineva, de a-i intinde mese, de a petrece cudânsul, de-a considera pe oaspete ca pe un client iubitpi vrednic de ajutat, aruia i se vor da toate mijloa-cele ca sà-§i ajunga scopul.liomeinii in atraincitate. 6

ti

tncepe acum marele Rdzboiu de treizeci de ani, caretine pAnA la pAcile din Vestfalia, la 1648, rAzboiu carea prins aproape toatA Europa, din Suedia p5nA in Ar-deal si din Franta pänä la hotarele Poloniei. Dar, inrAzboiul acesta, Casa de Austria se gäse§te in fataunor dusmani foarte numero§i, in fruntea cdrora esteFranta cardinalului Richelieu si a lui Mazarin. 'Pe vre-mea aceasta, Franta i§i cAuta oriunde aliati contra Caseide Austria, si aIiaii acestia se puteau gAsi si in Ardeal,din doug motive. Un motiv este antagonismul secular,care se mosteneste din generatie in generatie §i careexist5 si astAzi, de si unit cu anumite conskleratii re-visioniste, intre Ungaria si rasa german5, si, pe de altAparte, chiar acum, la inceputul secolului al XVII lea,s'a dus catolicismul lui Sigismund Bhthory si al lesui-tilor, si, prin urmare, quasi-suveranii, din Ardeal, vasaliai Imp5rAtiei turcesti, dar având in interiorul terii a-proape suveranitatea intreag5, shut calvini i luptAtoripentru calvinism, can au intiebuintat cele maimarisilinti pentru a atrage si pe Românii lor la calvinism,ceia ce li-a adus acestora niari servicii culturale. Naturaldeci c5. adversarii Casei de Austria, care se sprijinia pecatolicism, shut bucurosi s5 gaseascd in Ardeal Unguricari nu sufAr pe Nemti i, in acelasi timp. calvini, por-niti impotriva catolicilor. Ardealul, pAna la prostia luiRdl<6^zy al II-lea, cu intrarea in Polonia, p5nA la ru§i-nea armatei lui inaintea Tatarilor, a ocupatastfel un mare rol in istoria universald.

SA vedem ce se petrece si in Polonia. Si aici seschimbd situatia Moldovenilor cari ar voi sA treacgacolo. De ce Polonia de pe vremea lui Mihai Vitea-zul este asa de vioaie? Ea nu araitase aceastd vioi-ciune nici pe vremea lui Stefan-eel-Mare, nici pe alui Petru Rares, nici putintel inainte de Mihai Viteazul,când regele primia ordinele Sultanului, la venirea unuiceaus sau unui capugiu i la Curtea unui om ca StefanBáthory, cerand s5 se execute cutare Dornn moldoveanpr't--Ig in Polonia, a5a incfit s'a taiat capul StefanTomsa, al lui Iancu Sasul i al lui Ion PotcoavA, rAnifi-nAnd ca pe urmd decapitatul sd fie ingropat eu 'toate

c Atularii

hal

onorurile, ceia ce o tarã cu sentimentul onoarei nuputea sd primeascd. Dar cum se face cä un regat careprimia de la Turci astfel de ordine, este pe =ma asade pornit la rdzboiu ? Pentru Ca in Polonia intraseacum spiritul Renasterii, spirit de glorie, de cucerire,spiritul imperialist intrupat in Ioan Zamoyski. Acestaeste un om exceptional si el nu represintd felul de a fipermanent al poporului polon, ci felul cum acest popora fost transformat sufleteste, intr'un anume moment,supt influenta spiritului Renasterii.

De fapt, Polonia timp de vre-o dou5zeci de ani nueste a urmasului lui 5tefan Báthory si al lui Henricde Franta, ci e tara lui Zamoyski, precum, mai tdrziu,dupd cateva decenii, va fi tara lui Ioan Sobieski.Zamoyski este batmanul, consilierul regelui de originesuedesd Sigismund Vasa, care nu s'a simtit niciodatdacasä la dansul in Polonia, nefdcand decal sd se supuievointii atotputernice a consilierului sdu. 5i. de aceiaasezarea de cdtre Zamoyski a lui Ieremia Movild inMoldova prin interventia contra Tatarilor, in locul luitefan Razvan, care pe urm5 a si perit autand sd-si

recastige tronul. Ieremia este un vasal al Coroaneipolone ; el pune sd se bath* monedd polond pentru dan-sul, intretine o gardà polond, ocroteste religia catolicdla Suceava. Politica aceasta este, in general, a Moviles-tilor, clientii lui Zatnoyski.

Acesta disp5rAnd, s'a incercat continuarea politiciilui, i s'a gdsit cineva format supt influenta lui, Zol-kiewski, care a si condus o bucatd de vreme Poloniain acelasi sens. Insd, noul hatman al Poloniei a peritin aventura de la 1620 in Moldova, Hatmanul fiindchemat in Moldova de Gaspar Gratiani, un Morlac,foarte probabil Roman din regiunile dintre Bosnia siCroatia, dar evident cu totul strain ca aspect, ca limbd,ca fel de-a trdi impotriva Turcilor: Polonii voindinoiasc5 expeditia de la 1595 a lui Zamoyski, resul-tatul n'a fost acelasi, i foarte multä vreme ceiamintiau cu mândrie de instalarea lui Ieremia Movild,in campiile de la Tutora, au ajuns a considera acestecâmpii intocmai a5a cum Francesii au considerat intinsul§es, stepa infinità acoperitd de zdpadd a Rusiei pe vremea

83

sA

cari-§i

lui Napoleon, caci acolo s'a prapadit o mare partedin nobilimea polona, i hatmanul, insu§i in retragereasa 5i-a pierdut capul de sabia unui Tatar.

S'a vazut, prin urmare, cà o astfel de politica este cumult prea grea pentru mijloacele momentane ale Statuluipolon. De aici inainte a urmat o epoca de adanca deca-denta supt cei doi urma5i ai luiSigismund Vasa, 5ipe la ,165o s'a pus chiar problema impartirii*Polonieiintre electorul de Brandenburg, intre printul Ardea-lului, Gheorghe Rakóczy al II-lea, 51 cati altii credeauca pot sa.traga catre clan5ii o bucata din trupul sfar-tecat j.al.regatului polon.

In aceste conditii, ai no5tri nu mai pot trece granitanici intr'o parte 5i nici in cealaltä parte &cat la:anumedate 5i in anume conditii. Nu la Gabriel Bethlen,pentru ca, pe vremea lui, in Moldova era ConstantinMovild, un tanàr care n'a avut vreme sar se formeze,dar plin de mandrie, considerandu-se ca represintantulunei dinastii i avand sprijinul cumnatilor, a doi no-bili poloni influenti, iar in Muntenia Radu Mihnea,o figura regald, a5a incat i unul i altul i5istineauboierii in mâna.

Dar mai tarziu, in epoca lui Gheorghe Rakóczy I-iu, si-tuatia n'a mai fost a5a. Dupa disparitia lui Radu:Mihnea5i a lui Alexandru I1ia5 in Muntenia, iar in Moldova alui tefan Tom5a, om bun de razboiu, Turcii au tri-mes ca Domni tot felul de clienti de-ai lor, can nuaveau nici o valoare mulitar, nici vre-un fel de pri-cepere in ce prive5te guvernarea, i ara Ii privia cuantipatie, cu despret Intre altii, un 4eon-VociA, carepretindea ca se cobora din tefan Tom5a, a nemulta-mit pe multi dintre boieri, i ace5tia s'au rasculatau fugit in Ardeal, supt conducerea maul nepot al luiPetru $chiopul, nepot care fusese 5i in Polonia, acelAsian caruia Venetienii Ii ziceau i Leone, ,,LeuP'1. Cand amurit Asian, in fruntea lor a venit apoi un vechiu osta5al lui Mihal Viteazul: Matei Aga din Brancoveni, care,cand a ajuns la Domnie, zis Matei Basarab. Cu sotia

1 Acesta e sensul cuvAntului turcesc Arslan.

$4

l

pi

pi-a

85

sa, Elina, fata unui boier din partile de jos ale Mun-teniei, Nästurel, el a stat in Ardeal mai multa vreme,gi, pe cand, inainte, un pribeag trecand in Imperiuera considerat putintel de sus, ca represintant al uneirage inferioare, ca un biet om sarac, acuma Rakóczy,dandu-gi mina de ce represintau supt toate raporturilepribegii, are aka atitudine. Stapanitorul ardelean esteacum un nobil din Ardeal, §i, cum un Sigismund Rakóczyservise pe Millai Viteazul gi Matei servise §i el peMihai, erau legaturi de familiaritate, de camaraderie intregeful pribegilor gi intre printul ardelean. Avem 1 o scri-soare a Doamnei Elina adresata dupa agezarea luiMatei in Scaun, in care ea i§i manifesta sentimentefie§ti, fiind mai tanara, fata de Rakóczy, care-i primisein casa, care-i ajutase in toate privintile. Chiar, andMatei a incercat, intaia oara, sa-gi recapete tronul gia fost invins in margenea Bucuregtilor, unde este bi-serica Slobozia ,5i crucea lui Leon-Voda, pusa in amin-tirea acestei victorii. Matei venise §i cu Banateniromani intre cari unul al carui ,nume _se:scrie in do-cumentele contimporane : Vaidabuna, ceia ce nu in-seamna cleat voevodul Bunea" dint Banat, dinteoveche familie nobila de acolo. and Matei Basarab acagtigat tronul, data aceasta nemai era in fata lui unLeon- Vbda, ci Ra du, fiul lui Alexandru Iliag, trimesatunci chiar de Turci, §i Matei a izbutit sa-1 invingdin gropile ,din margenea Bucuregtiului. Dar tronul gi1-a putut capata in mare parte gi din causa ,banilorpe cari-i pusese la dispositie Rakóczy.

Ce s'a intamplat dupa agezarea lui Matei :Basarabin Scaunul Munteniei ? Boierii cunogteau actfm drumulcel nou catre Ardeal gi, daca era vo ba de vre-o ne-multAmire, ei gtiau ce poate sa-i agtepte acolo, careeste sprijinul pe care-1 pot caph"ta din partea printuluiardelean. De sigur ca viata politica a principatuluimuntean ar fi fost mai zbuciumatä, s'ar fi starnit maimulte certuri intre Domni gi boieri, s'ar fi format maimulte conspiratii gi comploturi, daca nu s'ar fi intfimplat

a I In foals lui Hasdeu Traian. Alte scrisori ale ei In ortea mea Scrisoride lemei.

86

aventura nenorocita a lui Rakóczy al TI-lea, care a inchispoarta ce ducea la refugiul asigurat al Ardealului.

Dar, cata vreme erau Inca Rákóczestii, cari amandoiau exercitat o influenta foarte puternica asupra prin-cipatului muntean, nu putea sa domneasca cineva aici,daca era lipsit de sprijinul vecinului din Ardeal. Intr'unmoment, contra lui Constantin Serban Carnul, urma§ullui Matei Basarab, s'au rasculat seimenii §i dorobantii,trupele permanente alcatuite de Romani, celalte fiinddintre mercenarii regiunilor de dincolo de Dunare 1,i, cand au fost omorati boierii in Bucuresti, crucea din

fata halelor insemnand locul unde a cazut parintelelui Constantin Brancoveanu, Constantin Carnul a aler-gat la sprijinul suzeranului ardelean: atunci cu trupeleardelene s'a dat batalia de la 5oplea, in care tunurile pecare Matei le mostenise probabil de la Mihai Viteazulau fost luate de Ardeleni §i principatul muntean a fa-mas desarmat. Acela§i lucru s'a intamplat §i in Mol-dova cand a fost rasturnat Vasile Lupu: trupele ar-delene au venit sa sprijine pe Gheorghe Stefan §i eleau mers pana supt zidurile Sucevei, unde a fost asediatginerele lui Vasile, Timus Hmilnitchi, impreuna cuDoamna, cu familia lui Vasile i cu tesaurul.

and un Domn era gonit de Turci, el §tia acum cain Ardeal poate sa capete un sprijin. Si insusi Cons-tantin Serban de la o bucata de vreme s'a dus acolo,si tot asa a cautat un refugiu in Ardeal i MihneaRadu, un imitator nenorocit a lui Mihai Viteazul, carea dat si el o lupta la Calugareni, unde a fost insl 'hi-vins §i a trebuit, la urma, cu toate pretentiile sale dearhiduce" §i luptator pentru cre§tinatate, sa se refu-gieze peste hotar. In Ardeal s'au intalnit astfel, laacea data, doi Domni: Constantin 5erban si RaduMihnea, si fiecare se uita cu gelosie la legaturile pecare celalt putea sa le OA cu printul Ardealului, do-rind el sa MU. acest sprijin pentru a§ezarea in Domnie.Si noi stim care a fost viata lui Constantin Serban sia lui Mihnea Radu in Ardeal. Acolo, printii erau bine

I Ceva corespunzAtor cu ce s'a intAmplat in Constantinopol, aproapeintre

inacelasi timp, and lenicerii si Spahiii se intovArasiau momentan dAnsiisi hotarau schimbarea Sultanului,

ter

primiti de nobilimea maghiara ; doar intre ei se ada-postise alta data un Gavril Movila, insurat cu o Ma-ghiard ; acolo traise atata vreme un Than Movila, caren'a putut capata niciodata tronul moldovenesc, dupacare umbla. Oamenii se gasiau ca acasa la dansii ; apribegi devenise, deci, foarte comod. 5i fireste cã niciConstantin Serban, care a venit mai tarziu, intr'o ra-pede expeditie, sa-si caute averea ingropatd, nici Mihneaflu plecasera cu buzunarele goale. Fiind i oameni cariplatiau, ei erau primiti cu atat mai bine. Aveau, pealaturi, i legaturi cu clerul, cu bisericile, cu //Ana's-tirile din acele parti: cutare potir dat unei biserici dinMaramuras poarta numele unuia dintre acesti Domni.Constantin era insurat si a stat acolo cu Doamnalui.

Relatiile acestea dintre pribegii domnesti päna inmomentul mortii moarte naturala sau rnoarte deotrava i intre clasa dominanta din Ardeal erau, ast-fel, foarte bune. Avem, prin urmare, un nou tip de re-fugiati, cari nu se rugau. Nu era ca in secolul al XVI-lea,cand pribegii cereau cu lacrimi cutarui suveran sa in-tervie, sa dea ordin ambasadorului lui pentru aseza-rea lor In Domnie. Printul Ardealului este tot un vasalal Portii ; el are la Constantinopol, ca represintant,numai un capuchehaie, intoctnai cum acre= i noi, ceidin Principate. Ceia ce putea sa deie un print arde-lean, care nu era un mare stapanitor crestin avand laConstantinopol un adevarat ambasador, care sa se bu-cure de dreptul ginilor, era o alianti sigurd, asigura-rea ca nu va face ce a facut regele polon candva cualti pribegi, cä fugarul nu va fi dat in sama unui trimesal Sultanului i afara de aceasta se acor la unajutor bluesc ramluand ca bami acestia sa f e res-tituiti pe urma. Este deci cu totul altceva : o situatiemult mai demna, de si mai putin rotnantica si maiputin interesantä oarecum cleat a pribegilor celor maivechi.

Cat priveste pe pribegii cari trec in Ardeal dupdcaderea lui Gheorghe Rákóczy al II lea, ea este alta.

iatä pentru ce. Cel de-al doilea Rakóczy pierduse,$i

ES

cum am vazut, la Tatari armata sa, comandatg deloan Kemeny, 0. el n'a mai fost inggduit de cgtreSultan pe tronul ardelean. Vasalul acesta neastamparat,care crease o multitne de incurcgturi, trebuia sg dis-

Rákóczy, care, pe cat era de desorientat in po-litica, pe atata era de demn ca ostas, a murit, astfel,pe campul de luptg impctriva Turcilor, Atunci acestiaau cgutat sg puie in loc un om care sg Ii apartie lor,au asezat pe cineva care era de origine romAneascacare a avut de sigur constiinta aceasta a originiisale ,,valahe": Acatin Barcsai sau Barcsai Akos.

Lisa, in vremea chid Sultanul cauta sa pung inArdeal un vasal foarte supus, un om incapabil deambitie, care sg nu dispuna de-o armatg i sä nu cau-seze acele incurcaturi care-1 facusera asa de primejdiospe Gheorghe Rákóczy al II-lea, in vremea aceia sedeschisese o mare luptg intre Casa de Austria si Turci.Dupd lupta de la Skt.-Gotthard, unde a venit si con-tingentul din Franta al lui Ludovic al XIV-lea, se urmarazboiul intre Imparatul Leopold si Turci ; Imperialiipgtrund in Ardeal i sustin ca print pe Ioan Kemeny.Generali de toate natiunile, Montecuccoli, de Souches,marchisul de Baden sant conducgtorii pe cari Habsbur-gii Ii intrebuintau, asteptand vremea &and Casa deAustria va fi servitg de un Eugenia de Savoia, care,

prin cele trei origini nationale ale lui, aratg cat deinternational era de fapt Statul dinastiei de Habsburg.

Bine inteles ca, pang nu se isprgveste razbohil acesta,sau pang ce macar nu se creiazg in Ardeal o situatiesigurg, provincia nu mai este un loc de refught. Dacginsa nu era aceasta putintg, nu li rgmanea boierilornemultAmiti decat sg tread la Turci, de unde-i aduceaDomnul oricand, sau in crestingtate, ceia ce nu maiera usor ca pe vremuri.

Dar, cand Ardealul se aseaza din nou, atunci intrigareapare in principatul muntean, i Ardealul, pe carede la o bucatg de vreme II stapaneste un nobil dinSecuime, Mihail Apaffy, sgrac, lipsit de orice cunostintiostgsesti, inferior si ca mandrie i ca mijloace unui

para.

si

$erban Cantacuzino, bogatul i mandrill Doran muntean,tara vecinA incepe iar sä se umple de pribegi. $i pribegiiacestia sant iafasi legati, nu de Imperiali, la cari ac5utat un adapost, mergand apoi de la Viena Imp5ra-tului 0111 si la local de pelerinagiu italian, MaicaDornnului de la Loreto, pribeagul Domn munteanGrigore Ghica, care s'a facut catolic, botezandu-si uncopil dupA-numele Inipáratului Leopold si a pus s5 ise fac5 portretul cu p5rul rátezat i trupul cuprins inplatosA, ci de printul Ardealului. Cu deosebirea c, pe&and un Rákóczy I-iu joacd un rol politic in Europasi are si o insemn5tate national5, orizontul lui MihailApaffy, este foarte restrans. Asa incat eine infra inArdeal nu are decal ad5postul i, eventual, o seri-soare de staruint5 pe land Domnul din Scaun, pentruca acesta s5 binevoiase5 a-I ierta, cum s'a facut fatade un Duca-Von, trecut din Moldova in Muntenia.Toate silintile pe care le-a cheltuit printul ardeleansant in acestesens: s5 negocieze cu un vecin, cu unprieten. dar, in acelasi timp, i cu un tovara's in supu-nerea fatà de Turci, ca s inceteze conflictele.

IatA o scrisoare a unui fugar din Ardeal din epocaa doua a secolului al XVII-lea, care poate lamuri peoricine de ce caracter erau aceste ad5postiri. BanulGheorghe Baleanu se g5seste la Curtea lui Apafy i ise adreseaz5 prin urmdtoarea scrisoare:

Prea-luminatului, milostivului i crestinului craft',Mihail Apafi, din mila lui Dumnezeu Ardealului craiu,partilor Terii Unguresti domn i Secuilor span, eamilostivului craiu, cu plecáciune ne inchindin MarieiTale.

Rugam pe milostivul i puternicul Dumnezeu säpazeasca pe Maria Ta cu bund sanatate si pace intruluminat5 Craia Mariei Tale in multi si fericiti ani. Dupáaceasta, facem stire Mariei Tale cã noi, dupä inilaMariei Tale cea &biased, care a avut Maria Ta catrenoi, facand Maria Ta pentru noi multe ostenele ca saputem merge in tail cu pace si noi eram odihnitiintru cartile Mariei Sale Ducdi-Von care ni-au trimescu boierul Máriei Tale Gheorghe diac, precum tii Maria

Oo

Ti c'am dat cuvânt 5i inaintea Mariei Tale 5i ne gatimdin zi in zi, 5i numai ce era sa venim la luminata fopa Mariei Tale ca sa multamim Mariei Tale 5i sa ni luamzitta bunk sa mergem in tara, iar, &And fit sa purce-dem la Maria Ta ca sa ni ludm ziuà bunk noua niveni cuvant din .tara cum Maria Sa DucaVoda ni-afagaduit, la cuvânt nu 5i-a statut. Ca Maria Sa a fP-gaduit, pentru bucatele noastre, ca, ce a luat, ni vada, 5i, ce nu ni-a luat, nu ni va mai lua, 5i am trimes5i. oamenii no5tri inainte la Maria Sa, necutit sa ni deaceva din ce ni-a luat, ce Inca 5i ce-a mai fost neluatInca' a luat tot, 5i nimic n'a lasat. Deci noi, acesteaintelegand, am statut de ne-am tnirat, in ce chip faceMaria Sa acest lucru, de nu-5i sta la cuvant 5i arataMaria Sa lucrul intr'alt chip, nu precum a fagaduit.Iar Inca tot ne gatiam sa venim la Maria Ta, sa dam5tire Mariei Tale de aceq lucru, 5i atunci sosi 5i boierulMariei Tale Gheorghe diac cu porunca Adriei Talecatre noi. Dupa aceia mai vartos ne iniemnam 5i pur-cesem sa venim la Maria Ta. Iar, child fu acum, seadeveri ca ar fi pus Maria Sa Duca Vodd pe StroeVornicul la oprealk 5i pe un ginere al nostru 1-a pusla munck de 1-a ars, aruncându-li näpastä mare, zicândca am trimes noi carti prin taina la dânsii, 5i a zisca ni-au trimes 5i ei de acolo carti. De care lucru noide aceasta napasta, foarte ne 5tim ea' santem oamenidrepti, 5i. nu este cum zic ei, nici se va afla sa li fitrimes carti prin taina cu niscai me5te5uguri sau ei sani fi trimes inteacest chip. Tar, de fata, noi am trimesmai inainte, cu boierul Mariei Tale, Gheorghe diac, 5icu oamenii no5tri. Ci ne rugdm Mariei Tale sa nu fieceva ingreuiata inima Mdriei Tale pentru acestea cezice ei 5i napastuiesc ; ca noi cu capetele noastre nevom prinde inaintea Mariel Tale cum, de vom fi scrisnoi ca aceste lucruri acolo, sau sa ni fi venit de acoloprecum zic ei, nici cum nu se va afla aceste, ci numaiacest lucru sant napa5ti 5i. me5te5uguri, ca, alt, tot m-ain avut, ni-au luat, numai ce-am ramas cu capetele.Poate fi ea poftesc sa ni iea 5i capetele ; ci la mânaMaria Tale ramane viata noastrd, ca ei cu aceste me5-te5uguri s'au apucat acum sa ni sfar5easca 5i viata.

91

Ce cum va lumina puternicul Dutnnezeu turat5 inimaMAriei Tale.

Puternicul §i milostivul Dumnezett s5 paziascA peMaria Ta intru luminatä Cr Ma Mdriei Tale cu bundsdnAtate §i pace in multi §i fericiti ani.

Plecati §i slugi mai mici Máriei Tale:Ghebrghe Banul, Neagoe Secuianu Vornicul, Iva§co

Logofat, Hriza Vistier, Ilie $Atrar."

Mai tArziu ceva, ca sa urmatn pe linia aceasta mun-teanA, lucrurile se schimbd putintel, §i. iatd de ce. AmvAzut un Ardeal care este al Ungurilor fárd amesteculImperiului ; am väytt apoi un Ardeal turburat : pede o parte, aristocratia ungureascd sprijinitä de Turci,pe de altA parte imperialii, Casa de Austria. In urmadepresurArii Vienei, loan Sobieski a ajuns sä ca5-tige Buda i toatà Ungaria afarA de Ardeal 0 s'a in-cheiat attinci vestita Capitulatie Lotaringicr, princare Ardealul a trecut in stapânirea Casei de Austria.Aceasta a durat chtäva vreme, §i numai la sfAr§itulsecolului a ajuns Ardealul sA fie deslipit, prin pacea dela Carlovat, de stApinirea turceascd §i sä treacd intreposesiile Casei de Austria. Aceasta insa, pentru vecinA-tatea munteanA, inseamnd cu totul altceva. Indatàce Imperialii au staphnirea de fapt a Ardealului, careprecedase cu cAtiva ani pacea, principatul munteantrebuie sl aibA legaturi cu acest Ardeal ocupat deAustrieci.

Astfel pribeagul care pleacA de la noi nu are a facecu Mihail Apaffy I-iu sau cu Mihail Apaffy al II-lea, cicu comandantii trupelor imperiale, 5i cu comandantiiace§tia de pribegi.

Intre ofiterii imperiali este ins& in adevär, unulfoarte important, a carui biografie aventuroasA ar me-rita sA fie alcAtuita din elementele care ni stau la dispo-sitie. Este vorba de vestitul Aga Constantin Balaceanu,care in armata imperiald a fost colonel, §i planul luiera de a inlocui pe urma§ul lui $erban Cantacuzino, care§i acesta a negociat cu Imperialii §i. poate cA ar fireu§it dacA nu era moartea lui nAprasnicA atunci cAnd

92

el rse afla Inca in toatg puterea i vedea tin intregviitor inaintea lui. Constantin Brincoveanu, Domnul dinScaun nu era nici cu unii, nici cu altii, ci astepta sg vac%cine, mgcar o bucatg de vreme, poate sg asigure o anu-mitg ; nu putea sg admin., la varsta sa, cuexperienta sa, si mai ales sfaluit de Constantin StolniculCantacuzino, un om asa de cuminte, fratele mamei sale,o aventurg de pe urma cgreia si-ar fi pierdut tronhl. Vodgavea aparenta cg e mai mult cu Turcii, de si din anumeserisori, si ale Iui Constantin Stolnicul, se vede ce sim-tiau ai nostrl and veniau asupra lor cererile de bani,de provisii pe care nici nu le mai puteau suporta, nicinu se puteau rgscula. Si atunci Austriecii doriau sarästoarne pe Constantin Brâncoveanu, care, and acestia,cari veniserg in tara Inca de pe vremea lui Serban Can-tacuzino, cu generalul Veterani, pgtrunserg din nou cuHeissler, a f5cut tot ce a putut, cbemand sipe Tatari,numai scoatg. Heissler voia sä pung deci in tronpe Constantin Bglaceanu, si de aceia cu atAta pläcere aajutat Brâncoveanu pe doritorul Coroanei unguresti,Emeric Tokely, care a si fost asezat, un moment, caprint al Ardealului i ca succesor al vechilor regi aiUngariei: Brancoveanu, biruitor la Zarnesti, a avut marebucurie cand, algturi cu prinderea lui Heissler 1, s'aggsit pe câmpul de bgtglie trupul neinsufletit al luiConstantin Balgceanu. $i atunci s'a desmintit firea luiumang, cresting, pentru cg a pus sg se taie capul trg-dgtorului i sg-1 infigg in parii casei bglgcenesti de laBucuresti.

0 politic asemenea cu a lui Constantin B5laceanu,nu se putea pang nu veniserg Imperialii in Ardeal,

nimeni nu s'a mai ridicat pe urmg intre pribegi laimportanta la care se ridicase.

Dar, pe vremea lui Brâncoveanu, pe lang5 uneltirilecare se teseau impotriva lui la Constantinopol. eraualte intrigi care se fgceau la Curtea de la Vienaintre hgrtiile acestea vienese am g5sit i una in care

1 FatA de care el a dat dovadl de cea mai aleasA politetA, lar celalt i-arAspuns cu cuvinte de brutalitate pe care BrAncoveanu nu le merita. Branco-veanu spusese: Imi pare rAu ca te vAd rob' i Helssler a ripostat ; ,Eu skitreb acum, iar tu e§ti rob de cAnd te-a nAscut rnalcA-te.

sg-i

politica

sisi

93

Brancoveanu impreunä cu sfetnkii lui este tratat inchipul cel mai du5mInos de boierii ace5tia, cari IA-dAjduiau sä-1 poatA inlätura prhateo expeditie mai fe-ricitA.

IatA scrisoarea aceasta din 1690 a boierilor cari auscdpat din Tara RomAneascd":

Prea-indltati, prea-slAviti 5i prea-luminati domni ot-ca.rmuitori sfetnici a puternicii, prea-sfintei 5i mariiImpdratii a Romanilor. Cu robeascd inchinäciune a5ter-nAndu-ne la pulpele cinstitelor picioarelor Mdriilor Voas-tre, cu mare jale 5i obede ne jdluim, and 5tire MA-riilor Voastre de sdraca a noastrA tard, Tara-Roma-neascd, cá la atAtea pustiiri 5i spargeri a ajuns, catdoarA niciodatA la a ei stepend ajunge nu se va invred-nici, 5i toatA a ei pustiire, spargere 5i risipd, mdcarcd nebiruitorul 5i. tiranul jug al Turcilor asupra noastrA,fard nicio milostenie, cu cumplite jafuri 5i nespuitoaretiranii ne-a cArmuit 5i ne-a supdrat, ci tot doarA ni separe cd ar fi fost mai u5or a le purta, iarA, de cAnd auvenit ace5ti oameni strAini, Greci tärigradeni, cdroramo5ii 5i stramo5ii au fost adevdrati Turci, cari ei senumesc Cantacuzine5ti, a' cAror tirdnii, jafuri, prdzi 5isugeri de sAnge a sdracilor ce-au facut 5i necontenit facasupra saracei de teri 5i in ce foc nestins ardem 5i incAte cazne 5i munci cumplite ne afldm, de aceasta, fArdde dumnezeiescul neam, limbd omeneascA a spune nupoate. Tara' vArsdri de sange i omoruri nenumdrate a'boierilor, intocmai ca Neron, 5i, in ce ne afldm, leputem asAmdna cu ale Iadului munci. CA 5i acestade acum Domnitorul terii, Constantin-Vodd Brânco-veanu, dintr'acela neam fiind, toate mai sus ziseletiranii necontenit asupra noastrd le are, 5i Domnia lui, nucu a sAracei de teri voie 5i alegerea boierilor o a luat,ci peste voia 5i fArA 5tirea terii 5i a boierilor, numai,de singuratec neamul lui, pus, supt tirdneascd putereo a luat, 5i, din neamul acesta, de child a venit intam noastrd, toate obiceiurile 5i rAnduielile terii noastrele-a stricat. 5i acesta biruitor Constantin-VodA 5i cuunchiul sdu, Constantin Cantacuzino, mai cu mari tirdniimuncesc a le strica 5i neamurile boierilor a le stAngede pe fata pdmAntului. i ce fel de me5te5uguri viclene

(94

ati arátat catre oastea imparateasca, va fi putut Lumi.nata Poarta a intelege, si de acum multe va putea inte-lege, si de acum mnite va putea simti. Ci cu mareplecaciune si smerenie ne rugdm Mariilor Voastre, deacesta neam si de acum stapanitorul Domn deplin a nemantui sa va milostiviti, si nouä, dintru a lor tirdniescapatilor saraci de boieri a ni da audienta a veni laLuminata Poarta, sa ni putem varsa obiditele lacrimide multe nedireptati, sa va milostiviti. Ca noi la sfantacrestineasca Imparatie si la Maria Voastra ca la izvorde viata nazuim.

i cu aceste ale noastre obidite jalbe in paza pu-ternicului Dumnezeu läsam pe Maria Voastra si rarnanemMariilor Voastre vesnice si plecate slugi,

Boierii cari am scapat din Tara-Romaneasca": Stroe5dtraru1, Preda Cdpitan, Radu Clucerul, Draghici Pos-telnicul, Gherghina Capitan, etc.

Prin urmare, a avut Constantin Brancoveanu a faceen doritori de Domnie crestina, cari de sigur ea segandiau si la sfanta cruce", dar putintel si la toateavantagiile pe care ar fi putut sä le aiba ei de la ostapanire a lor prin Imperiali.

Sa vedem acuma ce s'a petrecut in Moldova la acestsfarsit al secolului al XVII-lea. Po Ionia isi schimbade la o bucata de vreme caracterul. Tara care tre-buia sa dispard a inviat, cu un avant cavaleresc, cuo credinta in viitorul ei, cu un sentiment de mareamisiune care-i revine, care nu se simtise din zilele luiZamoyski. Este insd o deosebire intre Zamoyski si ThanSobieski. Dar ei samana in ce priveste scopurile : siunul si celalt vor sa iea in stapanire Defile noastre, sinu pe vechea basä medievala ; si Zamoyski si Sobieski audorit sä fim supt stapanirea polond, doar cu privilegiipentru nobilime si cler. Intr'o conferinta- Omuta laParis, care a aparut in Revista mea istorica francesä,am cautat sa demonstrez ca boiedlor de atunci li eraabsolut imposibil sa primeasca o astfel de stapanire. Pevremea aceia exista un nationalism romanesc: MironCostin vorbia de originea noastra romand, si acelasilucru il facea si Constantin Stolnicul Cantacuzino inTara -Rom'aneascä. Boierii cari cugetau astfel nu erau

dispusi sa pritneasca stapanirea straina, chiar daca atfi fost sa foloseasca un numar oarecare de familii.Scopul lui Sobieski fiind acelasi ca si al lui Zamoyski,motivele insa sant deosebite. Zamoyski este un om alRenasterii, de formatie italiana, de un caracter oarecuminternational ; dacd s'ar fi intamplat sa ramaie influentalui asupra Moldovei, Movilestii ar fi guvernat tara dingeneratie in generatie: ar fi fost contingente polone,monede polone, soli trimesi la Curtea polona, i atat.Dacd insa ar fi reusit Than Sobieski, ar fi fost altceva:s'ar fi amestecat Polonii si in ce priveste guvernareaterii. Pentru cã inspiratia nu mai este acum italianda Renasterii, internationala, ci este francesä, ca pevremea lui Ludovic al XIV-lea. Oamenii Umbra dupaglorie i dupa stapanire, i ei nu inteleg mai multefeluri de-a fi ale unei teri, ci un singur fel: ai cu-cerit-o, o stapanesti, faci ce vrei dintr'insa. Boierilormoldoveni nu li convenia aceasta ; evident cà nu liconvenia. Dar in aceasta Moldova, care nu ar fi primitbucuros stapanirea polong, era si un intreg partid carecerea amestecul polon. i in partidul acesta chiar,doua directii: una a unor oatneni cu sentimente bunefata de crestini, dar cari nu aveau un anume sens alcivilisajiei europene, pe care ceilalti ii aveau. Cei d'in-thin erau pentru Poloni, numai ca sa se duca Turciisa vie o stapanire crestina ; ceila1i, in frunte cu MironCostin, care tara dupd dansul pe fratele sau Veliscu,omorat apoi si el de Constantin Cantemir, i pe toaterudele lui, erau formati sufleteste european, occidental,supt influenta polond ; Miron Costin invatase toateclasele latinesti in Polonia, la Bar, in Podolia, si avealegaturi cu lumea cultd de acolo ;, el scria in limba la-tind, cum scriau i Polonii in mare parte: era aceiasicultura de care se impartasiau i unii

Mai era deci an motiv care va contribui s scoatamai tarziu din tara lor un numar de Romani: dorintaaceasta de a intra in contact cu civilisatia occidentalä.

Partidul polon exista de multa vreme, dar nu avuseputinta de-a se manifesta. El o poate face acum: pentruce? Pentru ca Turcii, de si Sultanii pastrau aceiasicalitate inferioara, erau supt conducerea acelor mari

i altii.

fi

06

Viziri, foarte activi, cari aieau un mdret ideal politicinaintea lor i credeau cä Imparatia trebuie sä se_re-facA prin rázboaie, prin cuceriri. Pe la 1.68o,aldincausarAscoalei Cazacilor din Ucraina, al cAror Stat ,itrecAtorse desface in bucati, o parte fiind luatkde Turci,:caripuseserg pe Duca VodA, Domnul Moldovei, Hatman, altaintrAnd supt stAphnirea polona, pdnA ce o parte din-

s'au supus Marelui Duce, Jarului" de la Mos-cova, Turcii atacd Polonia, expeditia de la Cebrinsi celelalte atacul acesta a facut pe Poloni sA sestrAngA In jurul omului care putea sA apere Statul in loadregelui, foarte slab, Mihail Wiznowiecki, urmas al luiIeremia Movild, in jurul lui Ioan Sobieski. Regele Mihail,fiind foarte bolnav, a murit curAnd, i atunci Sobieskia fost ales rege, ca unul care, fiind Hatman, biruise peTurci la Hotin in 1672.

Domn al Moldovei in momentul acela era tefanPetriceicu, fiul unui boier mai mic si el insusi ridicat latron asa cum se fäceau Domnii pe vremea aceia, nu-in legatura cu fatniliile cele mafi. Petriceicu era un omfàrá multä inteligenta, Mil capacitate militarA, darfoarte onest, foarte de treabd, care fusese adAnc jignitde atitudinea pe care o avuse comandantul turcesc cuocasia luptei aceleia de la Hotin, tratandu-1 ca pe unrob, insultAndu-1 in chipul cel mai grosolan, asa incAt,in acel moment, s'a ereat in jurul lui un al treileapartid polon. Avem, deci, un partid care tine la Polonipentru Ca sAnt crestini, altul care tine la Poloni pentrucä sAnt civilisati in sensul european, fiindcA au o culturAlatinA, iar acum este si un interes de grup: acei cari s'austeins in jurul lui tefan Petriceicu. El a fost mazilit

inlocuit cu Duca-Vodd, care era fArd indoialä un om alTurcilor. Petriceicu s'a dus in Polonia i i s'a dat acolo omosie de adapost ; a luat in asAtorie pe o Marina, careera Polonä i catolicd, i Polonii au cAutat sä-I punädin nou pe tron. In anal 1683, pe Duca-VodA, care seintorsese de la asediul Vienei si era la vie, in pärtileOdobestilor, in timpul serbAtorilor de iarna, Polonii1-au prins i 1-au dus in Galitia, la Liov, unde a statprisonier cu toti banii oferiti de Doamna lui, Nastasia,prietena lui erban Cantacuzino,

97

In jurul lui Petriceicu erau o sumedenie de oamenitineri. i aid intervine Inca un motiv pentru aceastaexpatriere, 5i. un motiv foarte den3n de atentie. Boieriino5tri, de la o bucata de vreme, se despart in cloud,mai ales in Moldova : cei batrani, cari accepta tot ceera, 5i cei tineri, cari doresc orice fel de lucruri noi.S'au publicat scrisori de-ale acestor boieri tineri carise oferian oricarui Stat strain, numai 6a aiba ocasia sadovedeasca inswirile lor de vitejie. E interesant sa sevada tinerii ace5tia neastamparati, cari cautau un steag5i, neputand sa-1 gaseasca, se presintau unde vedeaufluturand steagul cre5tin. Unii sant Munteni, dar maimulti Moldoveni 5i Moldoveni, pe cari-i vom intalniin legaturile lui Dimitrie Cantnmir cu Petru-cel-Mareal Rusiei 5i cu Carol al XII-lea al Suediei. Intre ace5tia5i Constantin Cantemir, tatal lui Dimitrie, care intrasein serviciul regelui polon 5i fusese outer al lui. Pe la168o, el s'a imprietenit cu unul dintre comandantii ar-matei turce5ti, 5i acesta 1-a facut Domn al Moldovei, iarel, fostul ofiter polon, avand legaturi de camaraderie cucomandantii arrnatei regale, a trebuit sa iasa impotrivaacestei armate 5i sä dea batalia de la Boian, pe care aca5tigat- o impotriva acestor oameni la cari tinea. Darera Cli total inadmisibil ca el, Cantemir, sa se fi unitcu Sobieski in marea expeditie a acestuia, la 1684,care s'a pierdut in pustiul fait apa al Basarabiei-de-Jos 5i aceasta pentru ca, intre altele, avea un fiu os -tatec la Constantinopol. Apoi el era sigur ca nu va rd.-manea in pail regimul lui Sobieski ; s'ar fi unit cuacesta, daca ar fi avut siguranta a ocuparea Moldoveieste un lucru durabil. In once cas, nu e de admis cael ar fi ars Ia5u1, care a fost aprins, fdra iudoiala, detipsa de disciplind a unei parti din armata polond, 5icu ajutorul Tatarilor.

Constantin Cantemir a ie5it in afard de acest grup,numai findca ajunsese Domn cu ajutorul Turcilor, darceilalti, tot tineretul acesta, a stat la dispositia .luiPetriceicu, 5i nu pentru ea* Petriceicu era cum era, cipentru cd sprijiniau Polonii 5i, am zice mai mult&cat atata, ei au stat la dispositia Polonilor, nu pentruca erau Polonii, ti pentru ca ace5tia represintau o armataRomânii in striiirilitate. 7

t)8

oferind ocasii pe care nu le putea of eri o armatà tur-ceascA, unde ai no§tri erau intrebuintati doar ca salahori

ca deschizatori de drumuri, cari faceau poduri. Untineret ambitios nu se putea mArgeni sà indeplineascAasemenea functiuni, §i atunci el se ducea in armatapolond pentru cd acolo se putea ridica destul de susprin acte de vitejie.

Iatä scrisoarea a doi dintre ace§ti pribegi, cari seadreseazA lui Cantemir Clucerul i altor boieri pribegi.

Ai no5tri cinstiti frati, dumealor Cantetnir §i altiboteri cari dv. santeti strainati din ocinile dumilor-voastre, cu sAndtate ne inchinam i facem §tire du-milor-voastre. Iatã CA si noi, cu mila lui Dumnezeu §icu puterea cre§tineascd i cu porunca MAriei Sale luiVodà, mergem in jos de ne vom impreuna cu MariaSa Cunitchie Hatmanul cu oaste ce avem, 10.000 decaldri i r.000 de pede§tri, tot cu foc §i cu pu§ti2,impreunAndu-ne cu Hatmanul Cunitchie, ne vom hotArdasupra Bugeacului de-om lucra. Deci i dumneavoas-trA nu faceti alta zibavd, ci uumai incAlecati, cu co.tioameni yeti avea, §i veniti la noi, sA fArAmain pagânul,sd ni rascumparAm pAmintul nostru, care dintr'insulne sträinaserd pagAnii. Si sd §titi dumneavoasträ cã nisosi o carte la Chipere5ti, de la Miron Ildjdau, pArcd-labul de Soroca, scriind cum au trecut pre de ceiaparte de Nistru un polcovnic, Tire§co, de la HatmanulPopovici, cu 21.000 de oaste i cu 28 de pu§ti, färá6 000 de oaste ce este la Cunitchie §i fArd cunoi, de-om lovi Tighina cu Bugeacul. Deci foarte sAvA fie dumilorvoastre bucurie i fdrA nicio indoialA,numai sà veniti. $i, cu atAta obArOnd, sa fiti dvs. sAnAto§i.

Chipere§ti, Noemvrie 28.Fratele dumitale : The Motoc, Medelnicer, Savin biv

Medelnicer, ne inchinAm dumilorvoastre.La dumnealor cinstiti fratii no§tri Cantemir Clucerul

§i alti boieri pribegi sa se dea cu sAndtate".Oamenii ace§tia au jucat un rol important §i in vre-

mea ocupatiei polone la noi, care a tinut destul demultà vreme. Polonii sperarA sa capete Moldova 0

Un Hatman al Cazacilor carl erau acum in serviclul Polonlei.2 Tunuri.

cAta-i

1

pi

94

Muntenia, insa, nesustinuti, la negociatile de pace,de Austriaci, carii urmariau cu o invidie neagra, dinfericire pentru noi n'au cApAtat cleat =mai Camenita,care fusese luatä de Turci 5i intarita de dan5ii, ceia ceinsemna un fel de Gibraltar al Turcilor pe teritoriulregatului polon. Dar, pana la pacea de la Carlovat,care i-a lasat astfel fara rasplata pe care credeau c'oputeau a5tepta, Polonii, cari fAcusera 5i a doua expedi-tie, dupa cea cu arderea Ia5ului, au capatat o partedin Moldova care cuprindea : Suceava 5i CampulungulBucovinei. Ei voiau sa se intinda pana la CetateaNeamtului, 5i, in regiunile acestea ocupate, au a5ezatgarnisoanele lor.

Avem o multime de scrisori de la comandantii aces-tor garnisoane 5i. de la ofiterii mai marunti. Emu 5iPoloni care invätasera romane5te 5i sant rava5e inromane5te, scrise cu litere latine, printre cele d'intaiuforme latine ale limbii romane5ti. Dar pe langa ace5tiaerau 5i Romani cari, intrand in armata polona, servi-sera' la administratia acestor tinuturi ocupate.

Intre dan5ii sant mai ales doi, fäcand parte din ca-tegoria soldatilor de origine moldoveneascA rama5iMoldoveni pand la gar*.

Unul dintre dan5ii este Turcul sau Turculet, care seintalne5te adesea in cronicile contimporane 5i in multedocumente polone. Turcul nu s'a intors niciodata inMoldova 5i nu 5tim in ce bisericA de nit rasdritean dinprovinciile regelui polon i se odihnesc oasele. Pe celaltil chema David sau Davidel ; acesta avea sperante, pecare Turcul nu le-a avut niciodatA, de a fi Domn alMoldovei.

Dar ace5tia nu sant interesanti nun3ai prin ce aufacut, ci 5i prin faptul cd ei au creat o traditie. Bo-ierii munteni cari se rugau la Viena sa fie ajutati pentrua se intoarce in Ora, apoi Muntenii cari se oplo5iserain Ardeal 5i duceau o lupta cu Domnul din Scaun, nuse represinta decal- pe dan5ii ; ei nu creiaza un curentcare sa insemne un spor de vitalitate nationala. Dinpotriva, ace5ti luptatori de supt steagurile lui Sobieski5i ale generalilor poloni din epoca aceasta cresc unintreg tineret. Nu se mai astampara tinerii in Moldova,

100

$i, indatà ce se simt ceva, cautA sA se indrepte cAtreo5tirea care se luptA. Unul din ace§ti pribegi luptAtori,Toader Ca1m4u1, care n'a ajuns foarte sus, ci a ina-intat numai pAnd la situatia de vornic la Campulungin Bucovina, a avut un fiu, loan Toader Calimah, carea fost Domn al Moldovei.

E un fel de inviorare a natiei noastre prin intoar-cerea la acest contact cu arma, pe care il pierduse deatita vreme.

VII.

Cirátori pentru cultura.

13áná acum am avut a face cu oameni cari au ie0tdin Moldova §i din Tara-Romaneasca pentru un anumeinteres, acela de-a cdpata un tron, sau oameni cariincunjurau pe cei cari mergeau in strainatate ca sacapete un tron i, pe de alta parte, cu ambasadoriicari erau trime0, mai ales in epoca d'inthiu, in careterile noastre aveau o independenta desavar0ta i prinurmare pastrau o politica proprie. Oamenii ace§tia,on daca erau ambasadori, ori daca erau pretendentidomne§ti, ori daca apartineau acelora cari din causapoliticei cre§tine ce se facea de la o bucata de vremetreceau in Apus, la Imperialii austrieci, sau la Rasarit,la Poloni, nu 'se duceau in strainatate pentru scopuriculturale: nu erau deci de aceia cari sa creada casituatia ce se intalne§te in tail la dansii nu este sufi-cienta pentru aspiratiile lor suflete§ti §i sa vrea deci ocultura mai inalta.

Acum va fi vorba de cei dintaiu Romani cari seduc peste granita pentru astfel de motive culturale.Se poate intampla Ca unii sã piece de la inceput pentruun alt motiv, dar, prin faptul ca se gasesc in stra-inatate, ea nu mai au legaturi cu tara, nu mai audcuvantul romanesc, nu mai pot ceti carti in limba lor,din causa aceasta incep sa OA de la o bucata devreme alte preocupatii, culturale. Facem o deosebirede nuanta, taci e vorba de cloud categorii: o categorie,compusa din cei cari pleaca de acasa anume pentrucultura i o a doua, en care voiu incepe, mai putinimportanth: acei cari n'au plecat pentru scopuri decultura, dar cari, ajungand in strainatate, din causa

102

isoldrii, a singuratatii desavarsite in care se gasesc, incepa se gandi la cei din tara ca si la nevoile lor sufle-testi si ajung sa fie factori, mai mult sau mai putinimportanti, ai culturii romanesti.

Un cas mai vechiu din secolul al )t VII-lea, indatadupa jumatatea acestui secol, si un altul care este de lainceputul celui de al XVIII-lea, ambele foarteduioase, si de aceia interesante, fiindca materiile istorice,nu o pot spune in de ajuns, sant inainte de toatelucruri omenesti, care trebuie tratate si intelese ome-neste. Orice metode istorice care nu tin sama de latureaaceasta umana sant niste exercitii de rabdare, dar nu potfi istorie de indata ce nu vorbim omeneste despre oameni.

Cel d'intaiu cas e in Muntenia, pe vremea lui VasileLupu, care nu era un strain, nici un Grec, nici unAlbanes, ci tatal sau venise impreund cu Radu-Voda Mihnea fard indoiala de peste Dunare si foarteprobabil nu vorbia bine romaneste de alminteri si fiulse incurca si spunea s in loc de s , insä mama lui Lupuera Romanca din Muntenia. El era totusi mai putinlegat de rasa noastra decal Matei Basarab, un mos-neag de la tara, am zice pe margenea dintre boierisi dintre mosneni ; dar, cu toate acestea, nu se poatezice ca Vasile Lupu a fost un strain. Impotriva luis'au ridicat intr'un moment unii boieri de tara, siin fruntea lor a stat fiul lui Dumitrascu Stefan,Gheorghe, care era Logofat Mare al Moldovei: a in-cercat sa rastoarne pe Domn si a izbutit prin ajutorulacelor boieri. Lucrurile acestea sant povestite foartefrumos in letopisetul contemporan : el spune cum, intr'unrand, la Divan statea Gheorghe Stefan, de loc din par-tile de catre Carpati, spre Secuime, unde isi avea mosiald.nga Bacau, statea, zic, la Divan, sprijinit pe toia-gul lui, asa incat parea ca e cu barbia pe dansul,si atunci 1-a intrebat Voda: Ce zici din fluier, logo-fete ?", iar, el, care astepta sa-i villa trupe de laGheorghe Rákóczy din Ardeal, a raspuns: Zic sa-mivie oile de la munte si nu-mi mai yin". Au venit insatrupele de la Itakóczy, si Vasile Lupu a fost rasturnat.Vasile-Voda s'a intors apoi cu oaste cazaceasca (cadfata lui, Ruxanda, era maritata dupa Timis, feciorul

103

Hatmanului Cazacilor), a izbutit intaiu, pe urma atrebuit sa se retraga, i, astfel, a ramas Domn GheorgheStefan, de si inteo situatie foarte grea.

Noul Domn era un tip de Moldovean de pe la 165o,foarte patriarhal, foarte simplu, foarte onest, i gasindcuvintele potrivite pentru a infatisa Intr'un chip nuatat de atragator, cat de patrunzator, acest spirit onesta lui. Iatà cateva cuvinte dintr'o scrisoare a lui in carese Indreptateste tocmai fata de Gheorghe Rakóczy, canu poate sa-i plateasca suma cu care se indatorasepentru ca, natural, expeditia aceasta se facuse cu chel-tuieli marl :

.,Luminate §i cinstite Craiu i noud de bine facator,milostivul Dumnezeu sa te crute pre Maria Ta en bundpace si sandtate, impreund cu tot binele, intiu multi ani.

Cinstita cartea Mari& Tale dintru mana cestui post(curier) al Mariei Tale cu cinste o am primit, si amcetit cu drag ; si am dat lauda milostivului Dumnezen,intelegand de bund sanatatea Mariei Tale. De ate niscrii Maria Ta, pre amdruntul inteles-am. Pentru ran-dul Tatarilor, adevarat este cum zici Maria Ta...

Ca, de a5 avea zece bani in casa mea, trimete-i-asaceia tot spre istov de datoria aceia ; carea doar Maria

Ta socotesti cá eu din cainia mea si din fara-de-omeniamea pestesc i intarziez Mariei Tale, de nu platesc. Eu,necum spre ce a mai ardta catra Maria Sa cu altjuramant ceva, ce, cum aratam mai sus, tot asa zicem ;ce nevoia noastra vedem ca nu se crede inaintea MärieiTale. Ce doar n'am fi nice noi cu obraz de marmuresau de bier, cd pre un fier si pre un marmure cuatata gloata de atinsaturi s'are hi sfredelit, dara inimanoastra in ce chip n'are hi vatamata de atata ponos ?Ce numai pentru mare nevoie i lipsa ce ni este, 5i

la Maria Ta n'avem credinta, pentru aceia santemobiduiti ; iar, obrazul mieu s'a facut mai gros decalpamantul de atata supdrare".

Nu se poate inchipui ceva mai patriarhal, mai pit o-resc, cleat ce scrie aici Gheorghe 5tefan.

Inteun moment, el a fost silit sa sprijine fara voia luiintreprinderea nebuna pe care Gheorghe Rakóczy al II-leaa facut-o in Polonia i acesta pierdut armata, care a

si

si-a

104

fost prima de Tatari. Atunci amandoiDomnii, ConstantinBasarab Carnul din Muntenia si Gheorghe Stefan dinMoldova, au trebuit sä se retraga. Gheorghe Stefanincheiase doua tratate cu Rusii, cu Tarul Moscovei(este cea d'intaiu intelegere dintre Romani si dintreacel stapanitor mai departat Odd atunci si care nuavuse pada in momentul acela cine stie ce influentain regiunile noastre, pentru ca, de fapt, sprijinitorulcrestinilor ortodocsi nu era Mare le Duce muscalesc,Tarul, ci Domnul Moldovei sau al Terii-Romanesti): untratat de comert, care era cunoscut de multa vreme,si un tratat politic pe care noi il cunosteam in-ce pri-veste cupriusul, dar nu si in ce priveste forma,el s'a gdsit in urmd si s'a publicat in Revista IstoricaRomana". In basa acestui tratat a trecut el in Rusia,si de-acuma il putem urmari. Sant vre-o zece ani decand intamplarea a facut sa gasesc si o scrisoare a luidatata de pe malul Marl Baltice, de la Dorpat. Elscria cuiva din tail, de unde plecase singur, fard ne-vasta lui, Doamna Safta, pe care o luase in casatorieinteun chip foarte curios: mergea cu trasura, cu rad-vanul, si a gasit inaintea lui un alt radvan in care erao jupan:ta; s'a uitat la dansa, i-a placut si, atunci, i-aspus vizitiului jupanitei sa intoarca trasura la dansulacasa ; asa s'au luat. Insa cu Doamna Safta Voda nu s'ainteles peste mdsura de bine ; el a pretins ca ea n'avrut sa-1 intovaraseasca in pribegie, iar ea a obiectatcä a lasat-o acasa. Se pare ca Doamna avea dreptate,pentru ca el, in ratacirea lui, a fost urmat de o Rusoaica,Stefanida Mihailova, careia ii placea sa-si zicaDoamnaa Moldovei si care mai ca era sd devina sotia lui Petru-cel-Mare, dupa ce a murit Gheorghe Stefan, decat careera mult mai Canard,

S'a dus deci in Rusia si acolo a incercat o intre-princlere care nu i-a reusit. Candva, neputandu-se in-telege cu Rusii cari nu se .tineau de tratat , atrecut in Suedia. Acum cativa ani am tiparit catevascrisori Inca necunoscute privitoare la sederea acolo aunuia dintre cei mai calatoriti pribegi domnesti.

Pe vremea ace& Pomerania era suedesa si la Stettincomandau deci ofiteri de-ai regelui. Prin urmare pri-.

105

beagul a fost aezat in casteIul de la Stettin din bund-vointa §i mila regelui Suediei §i, acolo, avea o .pensiecare nu i s'a servit regulat (avem o intreaga corespon-denta in legatura cu aceasta pensie). El tinea 14130dansul pe Stefanida Mihailova, samanand in privintaaceasta cu mai vechiul Petru 5chiopul (care la Bolzanoera intovArd§it de Doamna Irina, dar, in acela§i timp,§i de Maria Cerchesd : Irina Rusoaica, Maria Circasiana,§i la urma Rusoaica a fost invinsa de Circasiand), cucativa boieri, dintre cari unul, Constantin Nacu, dintr'ofamilie care a avut Vornicia Campulungului Bucovinei,a fost insdrcinat de fostul Domn cu misiuni diplo-matice i a mers §i la Paris, la Ludovic al XIV-lea.

Vedeti, un grup intreg de Romani in jurul pribegieilui Gheorghe 5tefan. Dar de ce pribegia lui n'am pus-oin legatura cu celelalte ? Iatä pentru ce : pentru cade la o bucata de vreme ea a provocat un fenomencultural interesant. Gheorghe 5tefan vorbia i scriamoldovene§te foarte frumos, dar nu era un cArturar ;iscalitura lui in dosul documentelor este a unui om carea luat lectii de scrisoare, dar la putin se margene§teinvatatura lui. Acolo la Stettin insa i-a fost grozav detreat §i, pe langa aceasta, nu era o biserica ortodoxanefiind biserica aceasta ortodoxa voiu vorbi pe urmade un Rada Coltea, ofiter suedes, care dupd 1700 a fostprin Siberia, §i care a cerut sa i se dea drumul inapoiin tara, pentru ca in Suedia, unde se intorsese, nuera biserica de legea lui, pribeagul, care cand era inMoldova, asculta o slujba in slavone§te, dar acolo auziavorbindu-se romane§te in jurul lui, pe cand aici el doriaca macar la biserica sä auda limba sa, a rugat pe uncalugar care-I intovära§ia, Antonie din Moldov ita, sa-ifaca o traducere a Psalmilor in limba romaneasca. 5is'a facut un fel de carte bisericeasca pentru Gheorghe5tefan. Calugarul a stat, de altfel, acolo atata vremecat a trait Domnul ; mai tarziu, cand acesta a avut unatac de apoplexie, dupa care a murit in cateva ceasuri,tot Antonie a insemnat pe paginile cartii pe care otrebuintase el pentru a-i face un fel de slujba Domnu-lui sau, imprejurdrile in care s'a stins stdpanul.

Iatä deci un cas cand pribegi cafi nu pleacd din

§i,

in-

si

106

motive neculturale izbntesc sá aducä totu5i resultate cul-turale 5i sä imbog5teasca, fie 5i numai cu atht, litera-tura româneascd.

Este insl 5i un al doilea cas, La inceputul secoluluial XVIII-lea, tefan Cantacuzino, care asturnase pevArul sAu Constantin Brâncoveanu 5i adusese, prin el5i. prin tatäl sail, executarea la Constantinopol a luiBrâncoveanu 5i. a copiilor lui, a fost la rândul sail dusin Turcia 5i omorât in inchisoare, impreund cu acel tatd,bätrAnul Stolnic Constantin. Doamna lui, Päuna, o fe-meie bolnavä, care condva a avut 5i crise de nebunie,a plecat poate chiar inainte de catastrofa sotului ei insträindtate cu cei doi fii, Constantin 5i Radu. Amândoiau avut o viatà foarte turburat5. Am publicat un studiu,in Memoriile Academiei Române, despre Radu Canta-cuzino. Era un om cu cuno5tinte militare, care s'a dusla Viena Doamna se afla cu copiii la Viena 5i la Roma,5i-i trecuse la catolicism , 5i aici guvernul austriaci-a oferit un loc in armath, in calitatea aceasta de ea-tolic 5i de fiu al unui Doran care státuse in legaturacu generalii din Transilvania. ,5i Eugeniu de Savoia s'aocupat de acest Radu Cantacuzino, pe care-1 putem cu-noa5te din multe acte contemporane 5i cdruia !And la urmli s'a dat inteadevär un rost ostA5esc. Fratii Cantacuzinierau insd in legatura 5i cu Sarbii, cari, pe atunci, pe la1720, voiau sa' reinfiinteze Statul lor printr'o ráscoalä,a5ezand in fruntea lor un Despot, cum il avuserd in mo-mentul disparitiei terii lor libere, in secolul al XV-lea,5i 5i-au pus ochii pe familia aceasta Cantacuzino.

Dacd ati intreba pentru ce, v'a5 putea spune Ca i-deia nationalà sarbeascä se impletise o bucatä de vremecu ideia nationala româneascä, lucru care la SArbi nuse 5tie, dar nici la noi, 5i acel care a represintat inArdeal, pe la 166o-168o, spiritul national romfinesc inlupta, pe basa ortodoxiei, contra Calvinilor, a fostMitropolitul Sava Brancovici, care era de origine Sarb.El avea un frate, Gheorghe, care a fost 5i in Rusia dupàajutor 5i, pe 15.ng5 ajutor, el urmdria 5i unele scopuripolitice, voind sa se inteleagd cu Ru5ii tocmai pentruráscoald, pe vremea lui $erban Cantacuzino, unchiul luitefan, prin urmare straunchiul celor doi fii cari fa-

107

taciau acum in lume. In cutare insemnari 1-am gasitiscalit si in romaneste ; Brancoveanu", cautand säcreeze astfel o confusie intre Bfancovenii din taraintre Brancovicestii sarbi, cu totul de alta obarsie. Incade atunci exista deci legdtura aceasta dintre RomaniSarbi, a5a ea era natural ca, pe la 1720, cdutand Sarbiiun set sa se indrepte catre cei doi fii ai lui 5tefan-Vodd Cantacuzino.

Radu a capatat un regiment iliric", a fost colone-lul acestui regiment sarbesc, si avem modelul steaguri-lor regimentului, pe care 1-am reprodus in memoriulcitat. Am gasit j o mentiune a trecerii lui cu regi-mentul pe la Trieste spre Italia. Dupa aceia cei doiprinti au ispravit rau, pentru ca erau copii ran cres-cuti, pretentiosi i neurastenici, mai ales Radu, care seinsurase cu o femeie de foarte rea reputatie se jucaucartile la dansul, de nu stia cum sa scape de el cine-1adapostia. A vrut sa treaca, tradand Casa de Austria,dupa ce o servise o bucata de vreme, in serviciul luiFrederic al II-lea, dar oferta lui n'a reusit. A murkla Camenita, in fata Hotinului, si este ingropat inbiserica de acolo. lath' un pribeag interesant, curios ;dar aici nu intereseaza aventurile lui, ci i ceva literaturdIn relatie cu cariera fratelui sau, Constantin.

Constantin Cantacuzino s'a inteles formal cu Sarbii.Prin urmare nu este vorba de cineva care sa comandeun regiment Dirk, ci de unul care vrea sa fie Despotal Sarbilor revoltati, nu numai impotriva Turcilor, ci

impotriva Casei de Austria, pentru ca o parte dinSarbi, in timpul marelui razboiu pentru liberarea Un-gariei, se intelesesera cti Habsburgii. El a intrat in legd-turi cu dansii, insä 1-au descoperit Imperialii, 1-au arestatsi 1-au pus in inchisoare ; a stat Inchis o bucata de vremela Kufstein, de unde i s'a dat drumul foarte tArziu,cand era zdrobit du desavarsire 5i, cautand sä se cluedintr'un oral din imprejurime, a murit pe drum. Pro-cesul lui ii avem, si din acte deslusim intru catva caa fost de fapt o incercare de rascoala sarbeasca, pecare Casa de Austria o putea considera ca un act deinalta tradare.

Pe langd Despotul cel nou, cantacuzinesc, era 5i un

si

pi

108

tank roman din Oltenia, din familia Botulescu, care-siavea curtile la Malaiesti : Vlad Botulescu de Malaiesti.Vlad a fost inchis cu stapanul lui, si nu se stie daca afost eliberat in acelasi timp cu acesta sau a murit inprinsoare. Fiind. acolo fara niciun Roman la indemanapersecutat de un grozav urit, s'a rugat de temnicersa-i dea carti, i acesta i-a adus cateva, una mai ne-potrivita decat alta : cutare carte de legende rasaritene,o istorie a lui Scanderbeg, Viata unui sfant catolic,Iosif Calasanzio. De si pe Vlad nu-1 interesau, totusiel lea tradus in romaneste, cu o prefata foarte duioasa,in care povesteste starea de spirit, asa de nenorocita,a lui i mangaierea pe care o gasia in aceasta operade traducere.

Iatä deci acele doua casuri care, cum v'am spus,arata cum se poate intampla sa plece cineva din tarapentru alte motive si de pe urma imprejurarilor din strai-natate sa contribuie si la imbogatirea literaturii ro-manesti

Acum yin la categoria acelor cari au plecat din taredin adevar pentru nevoi culturale.

In fruntea acelora, trebuie sa punem pe insusi Con-stantin Stolnicul Cantacuzino, fratele lui 5erban-VodaCantacuzino, i tatal lui $tefan-Voda Cantacuzino: erafiul lui Constantin Postelnicul, omorat din ordinul luiGrigore-Voda Ghica, si al fetei lui Radu $erban, Dom-nita Elina, care a avut un rol foarte important incresterea copiilor ei si a putut sa ii transmità interespentru cultura. Ea i sora ei, Anca, pomenite in testa-mentul de la Viena al lui Radu erban, au petrecut ceid'intaiu ani din tinerete la Viena i s'au impartasit dincultura apuseana. Anca a luat pe fiul lui Mihai Vitea-zul, -Nicolae-Voda Petrascu, iar cealalta a fost, cum amspus, sotia lui Constantin Cantacuzino. Acesta era unom venit de aiurea, din lumea greceasca, sarac, asa

1 Am publicat de multg vreme in revista Literaturd f 1 arM romtinä unarticol despre Viad Botulescu de MAIgiesti, pe care-I semnalase, dupA un ma-nuscript din Viena, i rAposatul loan Bogdan, in Memoriile Academiel Romgne".Am reprodus prefata aceasta, dar poate, din punct de vedere al limbil, n'ar firAn dacA Academia, gAsindu-se in ImprejurArl mai bune deck acum, ar edltacele trei manuscrlpte rgmase de la (Jamul.

0i

109

incat averea, legaturile, influenta erau toate ale sotieilui, pi de aceia aceasta casa cantacuzineasca a fost gu-vernata exclusiv de Elina. Era o femeie foarte legatdde tara ei: avem testamentele ei, foarte frumoase incare sant i acte de caritate, ca liberarea rumanilorde pe moii1e ei, cu sfaturi foarte frumoase date co-

dar, legata apa de mult de neamul ei, de pd-mantul acestei teri pe care-1 stapania, ca proprietard,in apa de mare parte, ea a pastrat totdeauna i lega-turf cu strainatatea. Avand astfel un ideal de culturamult mai inalt decat al altor femei, crescut copiideosebit de bine.

Dintre ei, Constantin a fast cel care raspundea maimult acestei dorinti, acestei ambitii a mamei sale. Prinurmare, din causa ei, care voia sa aiba cel putin tancopil de o culturä corespunzdtoare cu a oamenilor pecari-i cunoscuse la Viena, ea pi din causa aplecarii firiilui insepi, el a fost trimes la invatätura mai inalta inTurcia, la Adrianopol pi la Constantinopol. tim foartebine cand a fost acolo i eine i-a fost invatator ; invataseperfect grecepte i, cand s'a facut, la 1688, -traducereacomplecta a Bibliei, unul din cele mai frumoase monu-mente de literaturd rotuaneasca, el a fost consultat detraducatori tocmai pentru aceasta cunoptinta adanca alimbii elinepti. De acolo, de la Constantinopol, acestom, care ajansese un perfect elenist, cel putin dupamdsura timpului, a mers pi in Italia, la Venetia.

Trebuie sá va explic de ce aceasta calätorie a unuitartar Roman la Venetia. Ce 1-a indemnat intr'acolo ?De la o bucata de vreme, intre Venetia i intre lumeaturceasca pi in general lumea din Sud-Estul Europei,erau, nu nutnai vechile legaturi de comert, ci, in acelapitimp, i legäturi culturale ; anume Greci mergeauinvete, nu la Venetia Insài, ci la Padova vecinä, laColegiul padovan. Pentru ce ? Pentru ca. limba diplo-matica, inaintea limbii francese, era in Imperiul Oto-man cea italiana, i eine voia sa fie dragoman alPortii trebuia sa ptie italienepte. Cel d'intaiu Mare Dra-goman de rasa' greceascd, Panaioti Nikusio, este din

1 A se vedea culegerea mea de Scrisori de femei, apärutA la 1932, sl co-municalia recentä la Academia Romang.

piilori,

pi-a

sa

110

aceastd vreme ; de §i nu se pare sa fi mers in Apus,era insurat cu o femeie din insula Chios, unde fuseseraGenovesii §i unde se cuno5tea foarte bine limba ita-liana. Pe de alta parte, profesorii de la Padova (foartemulti clerici din Italia, in frunte cu vestitul Leon Al-latius, se ocupau pe vremea aceia de ideia uniriiBisericii Itasaritene cu cea Apuseana), §i mai alesaceia dintre dan5ii cari apartineau Ordinului Iesui-tilor, cautau sa prinda pe Rasáriteni: propaganda a-ceasta catolica in Orient era foarte veche, de pe vremealui Matei Basarab §i Vasile Lupu, cfind un ambasadorfrances la Constantinopol, de Cesy, lucra, in legaturä§i cu Domnii no§tri, in vederea realisarii acestei u-niri, impotriva lor fiind protestantii §i Calvinii, cariau incercat, cu patriarhul Chiril Lukaris, sa faca aceia§iopera de convertire, dar n'au izbutit nici unii, nicialtii. Deci, pe de o parte, necesitatea de a invata limbaitalianä a viitorilor Mari Dragomani ai Impar5tiei tur-ce§ti §i, pe de alta parte, aceastd dorinta a Iesuitilor,cari intrebuintau 0 pe un Helladius, autorul unei cartifoarte interesante, cu scopul de a capata aderenti pen-tru credinta catolica.

Dar era §i un al treilea motiv : la Turci putea ci-neva sa capete o mare influenta prin faptul cá eramedic, sau se dadea drept medic hechimba§a&And era cineva medic mare". Acum cfitiva ani, amgdsit o foarte interesanta carte spaniold de pe la1560, in care un om inteligent, care a fost rob la Turcifoarte multi ani, arata cum a scapat de-a fi trimes lagalere, la munca istovitoare de a vAsli, pentru ca aavut ideia sä spuna cd are cuno§tinti de medicina, iarTurcii 1-au crezut §i 1-au facut hechim, a§a incfit aingrijit pe marele amiral Sinan altul cleat Sinande la Calugareni , fiind pasna in ultimul moment inlupta cu medicii evrei, cari tratau §i ei pe nenorocitulamiral, §i s'a intfimplat ca pacientul a murit pe andil tratau Evreii. A fi medic la Turci era, deci, lucrufoarte mare, §i Grecii facuserd in vremea aceia o legaturaintre doua notiuni care nu se presinta legate in tim-purile noastre : notiunea de medic §i notiunea de filo-sof : iatrofilosof". Un iatrofilosofm trecea inaintea tutu-

rora. Alexandru Mavrocordat, tatál lui Nicolae-Vodd 5i allui Ioan-Vod5, Ncolae, cel care e ingropat la We'd-re5ti i loan, la biserica Sf. Gheorghe Alexandru,cdruia i se zicea: Exaporitul, scriitorul intim", scrii-torul politic al Portei, era iatrofilosor de la Padova.

lath motivul pentru care Elina, sotia lui ConstantinPostelnicul Cantacuzino, a trimes pe fiul ei Constantins5 invete la Padova. Acum câtiva ani, am avut mareasurprindere de a gAsi intre manuscriptele de la Museuldin Bucure5ti memoriile de student ale lui ConstantinStolnicul Cantacuzino, cele mai vechi memorii de stu-dent, scrise cu o caligrafie foarte frumoasà, pe care le-amtipärit in Operele lui Constantin Cantacuzino, la 1901.

El aratà acolo cum a plecat de la Constantinopol,cum a ajuns la Venetia, unde-1 a5tepta un cunoscut 5iprieten al familiei, Pano- Pepano, mare negustor, deorigine balcanicA. Dat in sama acestui bogat Oriental,Constantin a trecut la Padova, unde 5tim 5i ee profe-sari a avut. El invata int5iu acasà, pentru cä nu erapregdtit sa meargd de-a dreptul la Colegiu, dar pe urmia urtnat i acolo, 5i a c5p5tat o invdtattird foarte inalta,de 5i era a5ezat in casa unei persoane care se numiaVirginia Romana i, pe vremea aceia, la Padova, cândo persoand . feminind avea nume de localitate, aceastainsemna cd nu obi5nuia purtári prea bune, proba -bil ca Elina nu cuno5tea acest amdnunt. Aceasta nuI-a impiedecat insä sa studieze, 5i s'a intors acasa omfoarte invatat.

Constantin Cantacuzino a avut inalta ideie de a scrieo istorie a tuturor Românilor, fdrd deosebire intre prin-cipatul muntean i cel moldovean, i chiar cu gAndul laRomânii din Macedonia, pe cari i-a aparat, afirmfindpentru intdia oara, cu energie, c sânt acela5i neam cunoi, ca unul care cuno5tea pe Macedonenii din Bucure5ti.Cartea aceasta admirabild a fost continuat5 pana dupàanul 1200, fiindcl intr'o lucrare mai tArzie, a unei rudea sale, Mihai Cantacuzino, cel care a fdcut bisericaSchitul M0gureanu, caci era din ramura Magurenilor,intr'un raport cAtre Ru5i cu privire la terile noastre,se pomene5te un scriitor Cantacuzino". pentru lucruride la 1200, dar acesta tin poate fi decal Constantin Stol-

112

nicul 1, 0 deci a existat un manuscript de istorie a tuturorRomanilor al lui Constantin Cantacuzino, mergand panala acea data, de §i nu avem azi decat expunerea /Anala Attila. Mi-a parut candva ca un fel de cronologie"a Domnilor no§tri ar putea fi scrisa tot de dansul invederea acestei carti, dar mi s'a obiectat, in timpuldin urma, ca in aceasta cronologie tabelara" se citeazaunele lucruri care nu s'ar potrivi cu epoca lui Con-stantin Stolnicul : e o chestie de examinat. Exista i ocronica romaneasca mai tarzie, intrebuintand §i izvoareoccidentale, care par sa fi fost in adevar folosite: sim-Om §i acolo gandul lui. E sigur ca pe la 1830 la ma-nastirea Hurezului exista un manuscrupt complect allui Constantin Cantacuzino, care a fost imprumutat, laBucure§ti, Archivelor Statului 0 a carui urma s'a pier-dut cu desavar0re.

Dar un mare folos a resultat pentru cultura roma-neasca, fie 0 numai prin acest fragment care merge'Ana la Attila. El nu e iscalit, dar avem dovezi taricd 1-a scris Constantin Cantacuzino. Caci acestuia i-acerut intr'un moment un foarte invatat general aus-triac, de origine italiana, Marsili, care a facut cel d'in-taiu un studiu cu privire la Dunare, lamuriri asupraterilor noastre, 0 intre manuscriptele lui Marsili, care,fiind din Bologna, se pastreazd acolo, avem §i rdspunsulStolnicului, in italiene5te. Din cuprinsul lui se vede ace-la0 om care a scris istoria Romanilor pang la Attila :sant absolut acelea0 idei.

Exemplul lui Constantin Cantacuzino a fost urmat :In Istoria invdtelmantulai a mea, dau lista tuturor tine-rilor cari dupa 1700 au mers la Padova, ba HrisantNotara, nepot al lui Dosoftei, patriarhul Ierusalimului0 el insu§i viitor patriarh, se lama' cà a fost 01a Paris,unde a tipdrit o carte de matematica 0 a discutat asu-pra drepturilor Papei cu un vestit teolog de la Sorbona.Altii, ca Mihai Cantacuzino, fratele lui Constantin, mergin Germania 0 in Polonia. Dar e vorba mai ales de tineriGreci.

I ImpAratui bizantin loan Cantacuzino n'a scris deck despre lucruri din se-colul slu, al XIV-lea.

13

Al doilea dintre pelernad ace§tia pentru §tiinta eDimitrie Cantemir.

La Dimitrie Cantemir lucrurile se presinta altfel. Numai avem a face cu fiul unui mare boier §i al uneifemei al &aril tata s fi fost Domn ; tatäl lui Dimitrie,Constantin Cantemir, era un raze§ de la Fälciiu, careservise in armata polond §i a pästrat totdeauna legaturicu Polonii. 5i Constantin, prin serviciile sale la ace§tivecini, a putut capata oarecare idei de cultura occiden-tald ; nevasta lui, care era §i ea dintr'o familie mica, einfati§ata ca o femeie foarte iubitoare de cetire: eaa trait insa foarte putin, aa inat rin poate fi vorbade educatia din parte-i, ci mai mult de mo§tenireainsu§irilor ei suflete§ti pentru Dimitrie. ConstantinCantemir era complect nec.arturar, a§a de necarturar,incat nu §tia sa se iscaleasca : avea o seandurica incare era sapath iscaltura lui 0 el trecea cu pamatufulpe de-asupra, insa, ca multi oameni complect necartu-rani, el avea o foarte mare dorinta de a- §i vedea copiiibine crescuti §i invatati. Pentru aceasta, ajuns Domnprin legaturile cu generalisimul turc in luptd cu Polonii,el a recurs la serviciile unui personagiu al carui numede Cacavela nu inseamnd, in grece§te, altceva decatpanze rele". i acesta un iatrofilosof", adeca mai multfilosof in sens literar cleat medic, caci, in ce prive§temedicina, Dimitrie Cantemir, in Viata tatalui sàu, scrisäin latine§te, poveste§te cum Ieremia a lecuit pe un co-mandant de oaste turceasca prin simple hapuri decreta : s'a int'amplat ca s'a insänato§it Turcul, 0 deaici ar fi venit reputatia de medic savant pentru Iere-mia. Acesta era Cretan, din acea insula de populatiegreceasca pe care a stapanit-o Venetia, de pe la 1200,aproape patru sute de ani ; §tia deci grece§te, itali-ene§te i latinege. Educatia lui Dimitrie Cantemir sedatorege intaiu lui Ieremia, care a scris §i o carte deistorie ce s'a gasit acum in urma. Acesta 1- a pus incurent cu cugetarea apuseana i cu filosofia propriu-zisa: Inca venind de la Constantinopol, unde fusese osta-tqc, la Ia§i, fiul de Domn a putut publica in române§te,cu ilustratii fäcute de dânsul, Divanul §i GAlceava inte-leptului cu lumea", i pe atunci nu era obiceiul saRomâniti tin ardinatate. 8

114

se tipareasca astfel de carti cu continut profancare sa cuprinda alta morala decal morala bisericeascd.

De aici, din faptul cA un fiu de Domn, sprijinindu-sepe tot felul de izvoare mai vechi 5i mai noi, a avutambitia sa tipareasca o carte profand, putem vedeaea altfel de orizonturi i se deschideau : Dimitrie aveadin fire o inteligenta cu desavar5ire superioara, a5aincat cultura care i-a fost data a servit numai sa des-volte astfel de foarte man insu5iri. In istorie, in geo-grafie, In poesie, chiar in eticl 5i in roman, el a fostun initiator. In materie de istorie, scriind Istoriaridicarii 5i caderii Imperiului Otoman", el a introduso notiune filosofica pe care o intalnim in Italia lavestitul Vico. Mai tarziu, cartea aceasta, ramasa inmanuscript, in manile fiului sau, Antioh, care a /dimsin Rusia 5i a fost ambasador la Paris 5i la Londra,acesta, care, insu5i, a introdus in literatura ruseascaspiritul apusean 5i a scris satire imitate dupa ale luiBoileau, a comunicat scrierea lui Montesquieu, a5aincat vestita carte a acestuia despre ridicarea i pra-bu5irea Itnperiului roman este supt influenta lucrariilui Dimitrie Cantemir. Pe de alta parte, ceia ce numimastazi antropo-geografie", legatura stransä intre natura

om, o inaugureazA Cantemir prin Descriptio Mol-daviae", facutd pentru Academia din Berlin. i totel, bateau, träind pe langd Tarul Petra, care facea ocampanie in Caucas, intrebuinteaza aceasta campaniepentru a desemna cele d'intaiu profiluri de munti, ceiace inainte era cu total in afara de interesul geografiei:d. Gheorghe Vâlsan, profesor de geografie la Universita-tea din Bucure5ti, a relevat importanta acestor profiluri.Dimitrie a scris apoi cel d'intaiu roman romanesc,infati5and ceia ce se petrecea la Constantinopol pevremea cand el era acolo, i Istoria ieroglifica" a lui,in care oamenii sant numiti cu nume de animale dinfabule, este o istorie romantata".

Omul acesta superior s'a format in mare parte 5iprin petrecerea in strdinatate.

Constantin Cantemir, care era banuit in timpul raz-boiului dintre Turci i Poloni, trimes pe rand fiiica ostatici la Constantinopol. Astfel Dimitrie a stat

pi

pi-a

115

multi ani de zile acolo, traind intr'o societate atnet-tecata, lncru cu totul no in trecut, uude nu se intal-nie§te a§a ceva. Pe de o parte, era in legatura cu Tur-cii, §tiind perfect turce§te §i a gash §i o noud notatiemusicala pentru cantecele turce5ti, scriind bucati carese cantau Inca acum cateva decenii: nubete§i pestrefuri ;a scris §i Istoria Imperiului Otoman", intrebuintfind iz-voare turce§ti, iar, mai pe urma, a compus un raport catreTar despre cultura i obiceiurile Turcilor, netradus inromane§te, care este cartea cea mai fundamentala cuprivire la rosturile acestea, nu numai turce§ti, darmusulmane in genere. Prieten cu represintantii invata-turii turcegi de atunci, el avea a face, pe de alta parte,§i cu Greci de la Constantinopol, cu cari vorbia inlimba lor.

In al treilea rand, Capitala Imperiului Otoman a-dapostia pe atunci o indoita lume de origine euro-pea IA : ambasadori, in fruntea cdrora stätea cel frances,de Chateauneuf, la care Ditnitrie era oaspete obi§nuit,§i visite se schimbau intre palatul ambasadorului i casatanarului Cantemir, o prea frumoasd cask pe care oavem schitata, iar la Galata §i la Pera dainuia o foarteveche colonie de Apuseni, dragomani, negustori, Levan-tinii, cari nu uitasera limba italiana, invatand une ori

pe cea francesd, dar cari se aclimatisaserd cu de-savar§ire, populatie foarte interesanta, care a datoameni importanti, de exemplu pe mama lui AndreChenier, marele poet frances din vremea Revolutiei, acarii victima a fost.

Iata lumea in care a intrat Dimitrie Cantemir. Dinlumea aceasta el s'a ales cu o educatie foarte bogata

foarte variatd, §i in viata lui, chiar de toate zilele,se simtiau aceste trei influente. Sant multi ani de candd-ra Maria Bengescu a gasit la Museul din Rouen un por-tret foarte curios, pe care era scris prince de Valachie".El infati§eaza pe un tanar foarte frumos, cu mustacioarasuptire pe o fata prelunga, cu un nas coroiat, purtandpe cap un turban albastru §i alb. Trupu-i e imbracat

I Am pus sA se copleze de douá on acest tablou. 0 copie a cumplrat-oBanca NatIonalä, cea de-a doua e la $coala Romanä de la Fontenay-aux-Roses.

si

116

inteun justaucorps, o jacheta strânsa pe corp, de bro-cart de aur, cu desavarsire de caracter turcesc ; la gate o cravata cum se purta in Franta ; tânarul e incinscu o cingatoare orientala, de care atarna o sabie tur-ceased incovoiata. Aspectul este jumatate turcesc, ju-matate apusean. A fost de ajuns sa ma uit la dansul,sa-1 compar ci alte portrete ale mill Dimitrie Cantemir,

unul cu barba, ca Domn al Moldovei, altele presin-tandu-1 ras, cum a impus in Rusia Petru-cel-Mare(batranii Rusi se rugau sä ii se restituie barba pentrua o pune in sicriu, ca sa nu se infatiseze inaintea luiDumnezeu pe lumea cealaltä ciocartiti in felul acesta),

ca sa ma conving ca este Dimitrie Cant emir. Portretulacesta, datorit unui important pictor din nenorocirenecunoscut, este icoana insasi a cresterii lui.

Tândrul acesta, cu idei irtaintate, care astepta cadereaImpardtiei turcesti, s'a trezit Domn al Moldovei in mo-mentul can(' era sd izbueneasca razboiul dintre RusiTurci. Rusii protestau cà regele Suediei, invins la Pul-tava, dar totusi leul eel nebiruit" al cronicarilor nostri,venise la margenea Tighinei, in satul Varnita, iar Turciinu voiau sa-1 dea pe musafirul" lor asa de incomod.Petru-cel-Mare era influentat de fagaduiala lui TomaCantacuzino, varul lui Brancoveanu, care a si mers laBraila. de s'a unit cu trupele generalului Rönne,alti boieri munteni au lucrat in acelasi sens, ca i mitro-politul Antim din Ivir, Ivireanul, i, pe de altaparte, Dimitrie Cantemir ii chema sd vie neapdrat inMoldova, caci are provisii i ajutoare pe care e dispussá i le puna la dispositie. Dar s'a intamplat ca a fosto yard foarte uscata i prin urmare de la Fdlciiu in josera numai pustiu : aceasta a fost causa catastrofei dela Stanilesti. Rusii au fost foarte bucurosi cá s'au pututretrage pas cu pas i, prin interventia tiitoarei lui Petru.Ecaterina, au putut iesi de acolo. Dimitrie Cantemira trebuit sa treaca atunci in strainatate, fugind ascunsin trdsura viitoarei Tarine, care speriase cu primitivi-tatea ei de teranca livoniand pe Doamna Casandra,fiica lui erban Catacuzino, persoana constienta de ori-ginea ei imparateasca.

Trecând Cantemir in Rusia, acolo i s'a creat o si-

si

117

tuatie care pentru un om färd nevoile lui intelectualear fi fost foarte bnnd, dar, pentru dansul, a fi a5ezatintr'un fund de provincie ruseascd, incunjurat de boiericari nu-1 mai ascultau ca in Moldova 5i fail putintdde a-si procura cdrti, de a avea o conversatie, a fostun adevärat chin. Murind Doamna Casandra, a luat oprincesd rusd mult mai tandrd, dar mi se poate zicecä o femeie mult mai Candi% inlocuie5te o bibliotecd.si-a crescut excelent fata, Maria, care a fost un feno-men, ldsand scrisori scrise in grece5te i italiene5te ;

Tarul Petrucel-Mare a tinut foarte mult la MariaCantemir, de unde odioasa calomnie de pe la ambasadecare spunea cä Petru a avut legaturi cu dansa, cá eaa dat na5tere unui copil, cä Dimitrie sprijinia aceastalegdturd in speranta Ca va inldtura pe EcaterinaTarul va lua pe Maria. Un om de nobleta de caractera lui Cantemir nu poate fi amestecat in a5a ceva ; ni-meni nu poate 5ti care au fost legáturile Tarului cuMaria, dar, in ce prive5te atitudinea tatAlui fail dea5a ceva, trebuie neapdrat sä faspingem invinuirea.

lath' un Roman traind in strdindtate cu totul in alteimprejurdri decat inainte.

Dar Dimitrie Cantemir nu era singurul in aceastalume ruseascd. Un Apostol Chigheciu plecase din Mol-dova inainte de aceasta, i, cu luptdtorii lui, intrasein oastea ruseascd, precum alti Moldoveni se aflaserdin a regelui polon Joan Sobieski (la Academia Romandsant reproduse desemnele in care se pot vedea uni-furmele Romanilor cari serviau in armata polond ; elesamänd foarte bine cu a dorobantilor de pe la 188o).Erau Romani 5i in armata lui Carol al XII-lea. Iar,mai tärziu, unii Romani se intalnesc 5i in armata luiAugust, regele Poloniei (dupd moartea lui Sobieskis'au ales in Polonia regi din Casa de Saxonia). InRevista Istoricd" am reprodus ni5te fragmente decorespondenta in care cineva din Apus se intreba carisant cei mai buni caldreti u5ori : Moldovenii sau altii,5i opinia generald era cd sant Romanii. In armata luiCarol al XII-lea a intrat i acel Sandu Coltea, care,

1 Dupä o lucrare din Viata Basarabiei, un resumat In revista mea CugetClar pe 1934.

§i

pi

118

prins si dus in Siberia, a fugit de acolo si a ajuns,cum spuneam, in Suedia va inchipuiti ce drum aparcurs , unde a stat o bucata de vreme, dar peurma a inaintat o cerere spunand ea vrea sä se retraga,sa se duel la Bucuresti (poate sa fie o legatura intrefamilia lui si biserica Coltii, ceia ce inseamna : a luiColtea), si inteadevar i s'a fixat o pensie de a pututveni sa se aseze aici. Poate chiar legenda turnuluiColtei, cladit de soldati din armata lui Carol al XII-lea,este in legatura cu relatiile dintre Coltea si Suedia, si nue exclus sa fi venit cu dansul tovarasi din armata suedesa.

Revenind la Dimitrie Cantemir, el a dus o viatagrea de pribegie: toti ai lui se cereau acasa, si el nui- a mai putut stapani, iar, in mäsura in care i scapaudin mini, devenia tot mai nervos ; si Ioan Neculce,Hatmanul lui, marele cronicar, a cäpatat voie sa seintoarca in tall.

Cred ea' nu pot termina mai bine aceasta lectie de-cat infatisandu-va pe unul din acesti pribegi in cutarescrisoare a lui, pe care a trimes-o in Moldova. Cei pri-begiti erau foarte multi: o adevarata mica armataplecata acolo si asezata pe pamanturile Tarului. Ne-culce pomeneste numele acestora si arata cum eraviata in resedinta aceasta a lui Dimitrie Cantemir,ramas apoi singur cu desavarsire, asa ca din causaaceasta copiii lui s'au pierdut cu desdvarsire in lumearuseasca, fara sa paraseasca speranta, de care, cu pri-vire la Antioh, vorbeste si sora lui, Maria, de-a se in-toarce in Moldova ca Domni. Unul singur dintre ei, pela 1738, a venit in tara pdrintilor sai, cand era, raz-boiul dintre Austrieci, Rusi si Turci, dar n'a putut sdramaie ; familia aceasta, care s'a inrudit apoi cu Cam-pinenii, a pastrat totdeauna oarecare legaturi cu terilenoastre.

Acel Roman despre care vreau sa vä dau o ideieprin scrisoarea lui, era de origine indepärtata cauca-siana ; el se numi Abaza. , iar Abasgii sant o populatiedin Caucas.

Ian cum scrie el de acolo din Rusia:Iubite f rate, vere Sandule, dumitale cu sanatate ma

inchin. Aflându-md §i eu acmil in Moscu, imi dete

119

Panaioti negutatorul o carte de la dumneata, scrisadin anul 7229 [172r], Septemvrie 10.

Pentru banii ce ti-s dator, care mi-a plans inimadaca am inteles de scapaciunea dumitale, 0 sant bu-curos sa-ti plätesc, numai n'am nicio putere acma, am'a pedepsit Dumnezeu : intaiu cu foc mi-a ars casa,nefiind eu acasa, §i mare paguba am avut ; acmu deun an mi s'a savar§it §i sotul, Dumnezeu sa-1 ierte,

n'am nicio facere.Am cer§it voie de la Imparatie sa-mi \rand mo§ia

ce am aice §i sa-ti platesc, §i nu m'a pozvolit ; ce, frate,ma rog nu-ti banui, ca, cu vreme, paguba 5. nu te voiulasa, macar cà eu, ce-am pierdut, n'oiu mai intoarce ;iar dumneata pagub nu vei fi de spre mine. VdruluiVasilie Inca ma inchin de sandtate, i1 poftesc sa-mitrimita raspuns de partea ce mi s'a facut mie de aunche§u1ui Ciocarlan, sa nu taca dumnealui malcom ;ca mi se pare cd eu sant cela ce i-am facut de 1-aprimit unche§ul Ciocarlan, nu altul, care am cartefratine-mieu, a lui Ion, de-mi scrie ca cartea mea a dat-oin mana dumisale varului Vasile.

Bunui Dumnezeu, doar n'om muri toti aice, §i cuvreme nadajduim pe Maria Sa Mihai-Voda sa ni facemo aezare *ii sa venim in tara. $i sa fii dumneata sanatos.

Din Mose, leat 7230 [1722], Aprilie 23.Fratele dumitale, Ilie Abaza, ma inchin cu sanatate

tuturor".

A§a se scria la durere, pe vremea veche, cu condeiude pribeag.

§i

VIII.

Romilnii in Apus prin veacul al XVI1I-lea

Dupa seria celor d'intaiu studenti §i a emigrantilorpe cari i- a produs infrângerea lui Petru-cel-Mare laSlanileti in 1711 i plecarea cu armata ruseascd alui Dimitrie Cantemir vine o altd perioada care tre-buie sa fie pusa in legatura cu alt mediu istoric: alteleshut imprejurarile in care s'a produs aceastä emigratietrecatoare in strainatate a unei parti din locuitorii Mol-dovei §i Munteniei apartinand clasei de sus, claseiboiere§ti §i clasei luminate. Ace§tia, cafi pot sa fieurmariti pana la sfax5itul secolului al XVIII-lea, n'aumotive politice pentru parasirea terii lor §i pentru pe-trecerea intr'un loc strain, §i parte ei nu shut indem-nati nici de dorinta de a capata cuno§tinti pe care nule-ar fi putut da §colile din tara.

De la inceput deci fixam deosebirea dintre dânOi §ipredecesorii lor Inthiu trebuie sa va arat de ce in in-tervalul acesta, a§a de lung, care ar putea merge §ipina la 1821, Românii nu puteau merge in straindtatepentru motive politice. Secolul al XVIII-lea este pentruRomhni un secol inchis, adeca lumea sta in tara ; toatelegaturile ei shut in margenile Moldovei §i Terii-Roma-ne§ti, iar dincolo de aceste margeni nu pleacd nimenipentru unul din cele cloud scopuri pe care le-am aratat.

Sa ne uitam la vecinatatea romhneasca din aceastavreme. Din ea scoatem Turcia. Românii mergeau foartedes in aceasta epoca fanariotä prin aceastä tara, dar tin-tind intr'un singur loc: la Constantinopol. Legaturile lorcu Capitala otomana shnt acum cu malt mai strhnse dechtinainte, §i moda care staphnqte Inca din vremea lui Cons-

121

tantin Brancoveanu este cea turceasca. Vedem boieriimbracati cu totul altfel decat inainte : capul, ras, pas-treaza numai o vita din par, cum era obiceiul la Turci,hainele sant de un caracter constantinopolitan, cu nistemaneci care atarnd, in care nu infra bratul ; incalta-mintea e de papuci de Tarigrad. Boierii se aseaza pedivanuri intocmai ca acelea tarigradene pe care le va-zuserd la stapanii lor din Imperiul Otoman. Dar nunumai atat ; ceva mai tarziu, cam la un secol dedistanta, pe vremea cand scria la Bucuresti poetulIenachita Vacarescu, cel mai de sama represintant alliteraturii poetice din aceasta vreme, acela care a stabilitlegatura intre literatura noastra si cea occidentala, ita-liana , cuvintele turcesti navalesc in limba romaneasca.Sant cloud opere literare in care se vede foarte limpedeacest lucru, evident desagreabil, fiindca intre limbanoastra si intre limba turceasca nu este niciun fel deasamanare si introducerea cuvintelor turcesti alaturi decele vechi romanesti si de cuvintele de origine francesäsi italiana, cum obisnuia Vacarescu, produc tin efectgreoiu si une ori comic. Este, astfel, descrierea razboiuluide la 1768-1774, datorita unui Clucer Dumitrachi, cartein care se intalnesc multi termini turcesti, si apoi IstoriaImpdratilor Ototnani" a lui Vdcarescu insusi, care, dacain poesie nu intrebuinteaza cuvinte orientale, in prosalui cuvintele turcesti intra cu gramada, si aceasta ofacea el nu pentru cd nu cunostea in de ajuns limbaromaneasca, ci pentru ca i se parea ca este o do-vada de invatatura, de distinctie, de eleganta sa intre-buinteze cuvintele acestea care n'au ramas in limbanoastra, ba chiar care, adesea, n'au trait niciun moment.

Deci Romanii se duceau la Constantinopol, stateau omultime de vreme acolo, aveau legaturi foarte intinsecu lumea turceasca. Cunoastem pe capuchehaielele saurepresintantii Domnilor romani in Capitala ImperiuluiOtoman. Unii din dregatorii lor s'au desvoltat maitarziu in ce priveste rosturile lor politice si chiar lite-rare, de ex. un Ienachi Cogálniceanu.

Dar in afard de Constantinopol, de unde ai nostrinu pot aduce decht o moda care-i face ridicoli si caretrebuie sä fie pardsita dupa o bucata de vreme, sau

12),

cuvinte care nu se pot incetateni, ai no§tri nu mai auunde merge, gait numai daca sant siliti sa stea intr'uncolt de provincie al acestei Impardtii, fiind trime5i inexil undeva prin Balcani.

Inainte, cei cari se refugiau in umbra puterii Sulta-nului sau cei pe cari acesta ii chema la Constantinopolpentru raspundere 5i nu-i lam sa se mai intoarca obucata de vreme in tara lor, ca sa se pastreze astfellini§tea in aceasta tara, erau trime5i in locuri foartedepartate: Cip:u, Rodos, Alep, Damasc, Tripoli dinAfrica, dar de data aceasta nu mai poate fi vorba depretendenti pe cari Turcii sa-i a5eze cu tain in locuria5a de indepartate ale stapanirii lor, ci cate un boierneascultator, banuit ea' are legaturi cu cre§tinatatea intimp de razboiu, e margenit in cutare ora§ din Bulgaria.Si astazi se mai arata intr'o localitate de acolo,Arbana5i, sat de origine albanesa, unde vine, din causaaierului bun, multa lume 5i petrece cateva saptamani,ni5te case foarte frumoase, intre care 5i a unui Bran-coveanu, 5i aceasta a dat na5tere la confusii, crezan-du-se ca este vorba de o locuinta facuta de Domnul,cu o sun' de ani mai vechiu, de la sfar§itul secoluluial XVII-lea.

Prin urmare ai no§tri se puteau duce acolo, se puteauduce de nevoie 5i la Costantinopol, ori in &ate un astfelde exil, de domiciliu fortat ; ramaneau 5i rude de-alelor 5i erau ingropate prin biserici.

Dar in afara de aceasta boieri de ai no5tri nu puteausa mearga peste hotare, in Polonia de exemplu. Pandla impartirea Poloniei, dincolo de Nistru nu era teritoriurusesc, ci al regelui polon. Polonia insä in vremea aceastaera in totala decadenta ; o anarhie aproape continua.Dupa lupta intre Stanislas Leszczynski, care a ajuns so-crul lui Ludovic al XV-lea 5i duce de Lorena, 5i intre re-gele August, din dinastia de Saxonia, regatul intraseintr'o serie intreaga de comotii politice, care 1-au släbita5a de mult incat a fost la indemana vecinilor sai, a Ru-5i1or in primul rand. Frederic al II-lea, regele Prusiei,a aruncat cel d'intaiu ideia impartirii Poloniei: aceastaideie a fost apoi bine primita de Ecaterina a Rusiei, 5in'a uitat nici Maria-Teresa sä ceara 5i ea partea ei. In

123

Po Ionia deci ai nostri n'au ce cauta: e o tad care seteme pentru viitorul ei ; ea n'are niciun fel de importantapolitica, de la ea nu poate veni o stäruinta la Turci.Daca intalnim Români in vremea aceasta acolo, santnumai agenti ai Domnilor nostri, agenti informativi,nu diplomatici, un fel de secretari ai Fanariotilor, carisant trimesi in Capitala regatului vecin o bucata devreme, nu ca s raporteze lucrurile de acolo, ci ca sa aflelucrurile ce veniau in Polonia de aiurea. Pentru catrebuie sa spun ca. Fanariotii au fost totdeauna nisteoameni bine informati. Ei erau trimesi la Bucurestila Iasi ca sa capete Turcii printeinsii cunostinta lu-crurilor europene, in afard de faptul cä Domnii acestiaprimiau din strainatate o multime de ziare, i cu-noastem cele pe care le primiau ei, pentru Ca s'au pas-trat socotelile lor si la rubrica gazetelor se vad publi-catiile la care erau abonati.

Dar, in afara de aceasta, cum ei erau ochii i urechilecare crestindtate ale Turcilor, Fanariotii obisnuiau satrimeata astfel de agenti, une ori si la Viena. Uniidintre ansii erau niste aventurieri, dar altii apartineaulumii cele mai alese, in legatura cu corpul diplomaticsi cu autoritatile. Astfel pe la 18 ro-zo Domnii româniau avut ca informator la Viena pe cineva care a jucatun rol foarte important in viata politica a timpului,vestitul cavaler de Gentz, a carni corespondenta a fosttipArita de mai matte on i arata cat de serioasa erainformatia pe care stapânitorii nostri voiau s'o aibd.In ce priveste Varsovia, gram acolo pe un Frances,La Roche, pe un Lavantin, Giuliani: corespondentalor s'a pastrat in bibliotecile polone si am tipärit oparte din ea in Documentele privitoare la familiaCaltimachi" : scrisori in frantuzeste i italieneste aleagentilor trimesi de Domnii nostri acolo. Unii din acestisecretari domnesti ramaneau in tarl i, insurându-se,ajungeau sa se rotnaniseze ; familia Lens de la noi secoboara dinteun Frances de Sud, Linchoult, care astat mai man' vreme in Principate si a fost amestecatin staruintile pentru tron ale familiei Racovita, isprà-vind prin a fi osandit la moarte si omorit la Cons-tantinopol.

5i

124

Iatä care sant legaturile care se puteau avea cuPolonii. Araturi era putinta altor legAturi cu lumea aus-triacd. In randul intAiu legaturile cu Ardealul, cAciBanatul nu juca ncciun fel de rol in privinta aceasta :Timisoara era un oras de importantà militard foartemare, creatia lui Eugeniu de Savoia, dar nu se gandianimeni dintre Domnii nostri sä aiba legaturi in acestepArti.

Ardealul a jucat supt stäpanirea Imperiului un roldestul de mare, si anumite relatii de afaceri intre Domnii

boierii nostri, de o parte, si Ardeleni, de alta, seintalnesc in tot decursul secolului al XVIII-lea. Bran-coveanu gandindu-se si la un refugiu eventual, la oretragere in provinciile Imparatului, Ii avea casa laBrasov, unde fAcea i negot, vanzandu- se vinul dinviile lui. Avem o sumedenie de acte in ce priveste le-gAturile dintre dansul i Brasovul Sasilor, cari, ori decate ori era vorba ca un strain sA se aseze in cetatealor, aceasta-i punea pe ganduri, temandu-se cA privi-legiile lor s'ar primejdui.Lucru care a determinat pe urmAlegaturile dintre familia lui Brancoveanu i dintre lumeaaceasta ardeleand : Grigore Brancoveanu, ultimul dinvechea familie Brancoveanu, a fost ctitorul bise-ricii .,grecesti" din cetate, cAreia i-a dAruit i o partedin biblioteca sa. In afard de casa din Brasov, VodA-Brancoveanu a avut douA mosii in Tara Barsei: PoianaMdrului i Sambdta-de-Sus, unde este si o bisericutAcu foarte frumoase fresce din secolul al XVIII-lea. Oa-menii din regiunea aceasta se simtiau asa de legatide dansul, incat pe o Psaltire am gAsit insemnarea cAs'a scris in timpul Domnieir. lui Constantin Branco-veanu, oamenii simpli de supt stApanirea Imparatuluifacâncl confusie intre proprietar i Suveran.

Pe acolo s'a purtat Mihai Cantacuzino fiul Spata-mini care a fAcut Turnul Coltei si a jucat,el,dar nu 5i flub, un rol important. Stefan VodA Canta-cuzino, fiul lui Constantin Stolnicul cu Doamna Fauna,a avut mosie in tara FAgArasului, i astAzi se chiamA,in amintirea lui, Vaida-Recea, langd Recea lui Teleky.Relatii de acestea, prin urmare, de caracter personal,economic, erau intre Ardeal i intre Muntenia.

Mihai,

12g

Intre Ardeal 5i Moldov a iLsa mult mai patine. Aici,muntele este mai drept, el inchide orizontul ; cele ea-teva pasuri n'au importanta unor trecatori ca Vulcanul,Turnul Ro5u, Branul, Buzaul. Pe la Ghime5, Tulghe§nu trece multa lame. Si, pe de alta parte, viata mol-doveneasca era orientata in altd directie : Ardealul ilcuno5teau Moldovenii numai in ocasii rare, afara departea din judetul Bacdu unde necontenit veniau pas-tori din Secuime 5i umblau cu turmele lor de multeori de-a lungul intregii Moldove sudice, trecand 5i inBugeac.

Intre aceste legaturi rare este insa aceia pe care adeterminat- o raspunsul lui Mihai-Voda Racovita la na-valirea Austriecilor in Moldova. In 1716 un grup decatane itfparate§ti a trecut in aceasta tara 5i a vrutsa-1 prinda pe Domn in Ia§i, precum prinsesera inBucure§ti pe Nicolae Mavrocordat, care a fost dus inSibiiu ca prins de razboiu,inca un Domn roman exilatin strainatate 5i cum, mai tarziu, la 1788, a fost prinsde Austrieci Alexandra \ Ipsilanti, Domn al Moldovei,care se intelesese cu Imperialii 5i ace§tia 1-au trimesin Austria, unde a stat o bucata de vreme, la Briinn,Brno de acum, 5i pand azi se poate vedea acolo, de- a-supra portii unei case vechi, statuia lui Alexandra-Voda, infati§at, glumet, cu i§licul domnesc 5i cu ciu-bucul in gura ; ba a ajuns a5a de cunoscut la NemtiIpsilanti, incat intamplator am gasit la Viena o pravalieavand ca firma pe Alexandra Ipsilanti 5i cu portretullui, pe langd cate un pribeag din secolul al XVII-lea,ca primal Grigore Ghica, niers pe la Viena, catolicisatpentru moment, botezandu-§i un copil Leopold, dupanumele Imparatului, 5i cautand binecuvantarile Madoneide Loreto, in Italia, iar Doamna lui, Maria, trecand prinArdeal 5i intorcandu-se din Apus cu rochii venetiene,pe care a trebuit &à le lase. Astfel de Domni pri-sonieri se pot intalni, dar aceasta nu inseamnd obi5-nuite legaturi. Pe vremea lui Mihai Racovita insd auvenit, cum am spus, catanele, Domnul a fugit din Ia§i,a chemat pe Tatari in ajutorul lui 5i a dat lupta bi-ruitoare de la Cetatuia. Comandantul navalitorilor eraun Francois din Lorena, dar ai no§tri i- au zis, ungu-

re5te, Ferenr, 5i, cum pe vremea aceia in Moldovanu exista un simt prea fin al drepturilor rázboiului,lui FerenI i s'a nit capul, pe locul unde este 5i acumo cruce i un cerdac" in margenea Iaplui, care poartdnumele celui färä dreptate ucis acolo. Pentru a rAsbunaaceastä nAvAlire in Moldova, Mihai Racovitä a facut apoio navälire impreund cu Tatarii in pArtile Bistr4ei, la1717, ba a mers pAnA 5i prin Maramurã i, avem intr'ocronicA contemporanA ceva foarte semnificativ cu pri-vire la aceastd campanie: se spune ca. Domnul a datordin ca, dacd e vorba sa prade ai lui, cum, de almin-teri pradaserA 5i Imperialii Moldova fArA nicio reservä

färd nicio crutare, &A nu se atingd de satele romd-ne5ti.

Dar afard de un asemenea cas Moldova nu preaavea legaturi cu pArtile ardelene. BistriIa Ardealuluiavuse odinioarA un mult mai strans contact cu pgrOlemoldovene5ti, mai ales cu Campulungul bucovinean,am gdsit tin intreg schimb de scrisori, foarte impor-tante, incepAnd de la sfAr5itul secolului al XVI-lea, intreSa5ii din Bistrita, cari tine ori scriau romAne5te,intre ampulungenii de la noi ; dar in secolul al XVIII-lea räva5ele.acestea samt cu niult mai putine. Iar legAtu-rile Bra5ovului cu Moldova n'au fost a5a de insemnateca acelea dintre Brapv i Tara-RomAneascA, cu careBra5ovenii erau vecini

In posibilitatea sau imposibilitatea de legAturi cuArdealul trebuie sa se mai tinA samd de un lucru: ad-ministraIia militarA a Ardealului, in fruntea cgreia eratin general i tori generalii ace5tia din Ardeal auavut corespondentà cu Domnii de la noi , nu erabucuroasä de astfel de relatii din foarte multe motivemai vechi, la care intr'un moment s'a adaus i unmotiv nou, care a avut cea mai mare influenIA asupraacestor, raporturi dintre Ardeal i terile noastre.

La inceputul secolului al XVIII-lea venind Austrieciiin Ardeal i intampinand, ei, cari se sprijiniau pe Bise-rica catolicd, aducand cu dân5ii pe Iesuii, dintre carierau 5i confesorii ImpAratului, afarä de opositia na-tionalA a Ungurilor, nemultämirea Sa5ilor, cAroranu li plAceau cererile de provisie, de cvartire, i un fel

126

imediati.

pi

pi

127

de opositie morala, fiindca o oaste nu tocmai stapanitapatrundea intr'o viata medievala foarte curata 1, ei auavut nevoie de R'omanii de acolo.

Romanilor deci, cari nu erau considerati ca o natie"politica 5i nu aveau drepturi constitutionale, li s'a spusca, daca vor deveni catolici, vor fi egalisati in ce pri-ve5te toate drepturile cu natiunile" constitutionale, 5iInca de la sfar5itul secolului al XVII-lea un episcopmai slab a consinitit sä iscaleasca un act de unire cuBiserica Romei, a carii importanta n'o intelegea. Dupdaceasta a venit Atanase Anghel, care 5i el era legatcu Bucure5tii, caci consacrarea canonica se facea la Bu-cure5ti 5i numai dupa aceia un episcop putea fi intaritde printii provinciei, 5i, om tanar, slab 5i vanitos,indata ce i s'a pus in vedere tot felul de onoruri, derecompense, a iscalit, cum iscalise inaintea lui batranulTeofil. Acesta e inceputul unirii Romanilor din Ardealcu Roma, Austriecii sperand ca toti Romanii din Ar-deal se vor uni cu Papa. Numai ca ei in5ii nu s'autinut de cuvant. Preotii, episcopii, protopopii au capa-tat drepturi, dintre nobili cativa au fost primiti inrandul functionarilor, dar masa poporului romanesc n'aavut nimic. De pe la 1760, de la räscoala preotuluiSofronie din Cioara, care este inainte cu douazeci deani de marea mi5care sociala impotriva Ungurilor alui Horea, curentul contra Unirii a fost a5a de puternic,incat Austriecii au trebuit sa cedeze 5i au dat Roma-nilor un episcop de lege veche, dar, in loc sä fie unepiscop roman, a fost un Sarb, care era 5i pentru Buda5i pentru Campii Mohaciului, in partea de jos a Un-gariei. Se vede 5i azi la Ra5inari casuta, extrem demodesta, in care Dionisie Novacovici, Sofronie Chirilo-vici 5i alti Sarbi au stat, pada' ce, abia la inceputulsecolului al XIX-lea, au capatat Romanii ortodoxi unom al lor, pe Vasile Moga.

Dar in tot acest timp Romanii de legea veche aveaulegaturi 5i cu Principatele 5i cu Rusia din Moscova 5i.din Petersburg, 5i legaturile acestea erau considerate deguvernul Ardealului ca fiind dovezi de frac:bre. Cativa

I Astfel la 1821 burghesii brasoveni erau tulburati de petrecerile boierimiimuntene refugiate acolo (v. Memoriile beizadelei Nicolae Sutu).

i2s

dintre 5efii re1igioi ai oriodoc5ilor din Ardeal au trecutla noi 5i au colaborat cu Ru5ii la ,c4tigarea principa-tului muntean in 1768 ; unul a ajuns egumen la Arge5,pe vremea &And un preot din Banat, merga.nd in Rusia,a fost bine primit la Petersburg 5i a l5sat i o des-criptie naivä a museelor de acolo. Deci s'au luat inArdeal mdsuri foarte aspre pentru ca sä nu existe le-gAturi intre Principate i Românii ardeleni, i chiar cArtiletiparite aici la noi, fiind socotite vrdjma5e Unirii, aufost inläturate.

Pe de alth parte, Domnii din Principate, Fanariotii,nu erau bucuro5i de boierii cari treceau granita : indathIi inchipuiau Ca' aceia intth in legAturi cu cre5tingtatea.Nu se temeau athta pentru clAn5ii, de 5i in secolul alXVIII-lea au fost mai multe rAzboaie intre Ru5iTurci 5i la cloud dintre ele au colaborat 5i Austriecii :rdzboiul care s'a mântuit cu pacea de la Belgrad i celterminat la 1791 cu pacea de la Si5tov, dar se ingri-jorau sa nu treacd in sama lor o legäturd, socotith laConstantinopol tradAtoare, a unor boieri din pArtilenoastre. Turcii in privinta aceasta erau deosebit debanuitori. Astfel Alexandru Ipsilanti, de care am vorbitinainte, fusese inthiu Domn in Muntenia; 5i unul dincei mai buni Domni. El avea doi fii, Constantin 5iDimitrie, i pe fiii ace5tia ii cre5tea occidental, dupdobiceiul preceptorilor strãini, cu un Italian 5i un Ra-gusan italianisat, Raicevich, care a fost apoi 5i consulin p5rti1e noastre. Influentati de ace5tia 5i de cartilestthine care veniau prin cousulatul austriac, prin Agen-tie', cei doi tineri s'au apucat 5i au fugit de la Bucu-re5ti. Ni inchipuim spaima pArintelui lor, care imediata trimes pe Ien5chith Vdciirescu sä i caute, i invatatulboier s'a dus la Bra5ov, unde a vorbit italiene5te cuImparatul Iosef al II-lea, care se coborAse in SudulArdealului in acel moment. Beizadelele au fost gasite

au declarat ca s'au dus in sträingtate pentru cà uthsctirania" i doresc sä trMascd in libertate", ideioccidentale care n'au impiedecat mai thrziu ca acela5iConstantin Ipsilanti sä ajungd Domn in amândoud terile,dar cev.a din ideile tineretii lui, din ideile acestea revolu-tionare tot i-a rdmas, pentru cd, dupd ce trecuse la

§i

pi

120

dre5tini, s'a refugiat in Rusia, in urma razboiului dela i8o6-12. Iatä ce emotie producea faptul ca a plecatcineva in strainatate, i Alexandru Ipsilanti a fost silitsa demisioneze, socotind cà n'ar putea sä ramaie inScaun pentru cä ace5ti doi f ii ai sai s'au dus in strai-natate.

Intr'un rand, pe la 1790, un tank- din Bucure5tipe vremea cand apar medici forma# in strainatate,intaiu numai Greci i apoi 5i Romani, pada' la NicolaeCretulescu, pe care 1-am apucat i eu, care numai dan-sul a avut curajul sa se duck fiind boier, sä urmezemedicina in strainatate, a vrut sa mearga sa ur-meze medicina in Gertnania, dar 1-au prins la hotar, 1-auadus inapoi la Bucure5ti 5i 1-au batut pentru acest pacat.

Cultura Romanilor in Apus se Ikea cu cea mai maregreutate : trebuia sa fie cineva dintr'o mare familiefoarte devotata, foarte sigura fata de Domn i fatä deImparatia Turceascd. In archiva Agentilor austrieci, pecare am adus-o candva la Academia Romand, se gasescpa5apoarte1e" prin care este autorisat cutare, un Va-carescu sau altul, a trece pentru studii induntru",adeca in Europa 1

Pentru ca sa auzim vorbind astfel de Romani cari tra-iesc in strainatate, aleg scrisorile unui boier, Nicolae Ro-set, a carui familie a pastrat totdeauna legaturi cu Apusul,en Impard0a aceasta germana, unde pe la 1885 eracunoscut 5i respectat pentru valoarea lui culturala, ur-ma5u1 lui, Scarlat Rosetti, om foarte pios, care sustinea

opere culturale 5i intreprinderi religioase.Nicolae Roset, care a läsat i o mica lucrare istorica,

plecand pe la inceputul veacului al XVIII-lea, nu s'amai intors niciodata in Moldova. Avem de la dansul,din anii ace5tia de petrecere in strainatate, cloud scrisori,5i una dintr'insele e interesanta pentru cd se vede felulcum se schimba omul de la noi cand traia in mediulstrain. Transmisä la 1740 prin cumnatd-sa, Catrina Spa"-täreasa, ea anunta ca se trimete prajitoarea de cafeaa5ezata bini5or in cutie" i ni5te hamuri, adaugind :Ajutand Dumnezeu, peste cincilase zile vom sa mer-

I V. Iorga, Istoria literatarii romcinesti, III.

Romttnit In strdinatato.

§i

i8o

gem la Sibiiu, sa ne inchinam Mariei Sale seninatuluiprintep ; ce, acole thud adunare mare, voiu sili in totchipul ca doar 5i oiu gäsi mai pe placere 5i de Herta.Dupa aceasta fac 5tire dumitale ca iata, imbulzindu-mastramtoarea vremii, de vreme ce, cum se trdie§te pe aice

ce scumpete este, vei intelege 5i den dumneaei cum-nata, am vandut dumnealui unchiului Iordache Canta-cuzino SpAtarul mo5ia mea den Iona5eni" 5i peurma vorbe5te de aceasta mo5ie.

Contesa mea, cumnata dumitale, se inchina dumitalecu frateasca dragoste, rugAndu-va den cer toate celefericite".

Ce curios suna intr'o scrisoare de boieri cuvinteleacestea contesa mea" 5i, mai departe, citatiile latine I

P. S. Iar, dupa frateasca imbrati5are, ceia ce, intrecutele zile, cu frateasca confidentie, am scris dum-nealui asupra halului mieu, Jar ti le aduc aminte, 5i terog sa le socote5ti frate5te i cre5tine5te, nadajduind eanu ma yeti socoti nici pe mine de tot instrainat de celeparinte5ti, de ma cunoa5teti de frate, dupd cum 5i cudreptate este, 5i stramtoarea halului mieu trebuie a vapricinui fraternam compassionem, ca sa nu-ti dai pri-cina de a intarta dreapta Celui de Sus. $i iarta desuparare, 5i ma rog de raspuns far de zabava. Scum-petea de pe aice i ce fel ma lupt, vei intelege maipe larg de la dumneaei cumnata Spätareasa".

A5a scrie el cinstitului 5i al mieu prea-iubit, dum-nealui fratelui Costandin Roset, Vel Vornic, cu cazutacinste 5i fericita sanatatea

A doua scrisoare este scrisd, tot din Bra5ov, CatrineiPa5canitei Cantacuzino, la Pa5cani, unde casele Catrineiexista 5i acum, interesantd locuinta din secolul alXVII-lea.

Contesa mea, cumnata dumitale, multame5te foartede neuitare, 5i se inchina cu frateasca dragoste,dutnisale nepotului Costandin ii rugam fericitä sanatate.$i multumesc de ciubuc, 5i mai rog 5i de ceva tutun,basma ghiub6c. 5i dumnealui Inca sa-mi porunceascace ar phti deutr'acoace, i voiu face datoria.

P. S. Soro, ma rog sa nu ma uiti cu yin ro5 deCotnari. Bra5ov, Avgust 19 zile, anul 1740.

si

si

131

dinstitei i prea-iubitei mele ca o sofa', dumneaeiverei Catrinei Pascanitei, Cantacuzenei, cu cazuta cinste,la Pascani."

Ce curioasa figura, care samäna cu portretul lui Di-mitrie Cantemir de care am vorbit, cu cravata francesa

cu turbanul turcesc I Pe de o parte: contesà"fraternam compassionem" si, pe de alta parte, ciubuctutun basma-giubec. Figuri caricaturale, care se intal-nese numai in astfel de epoce...

Cel de-al doilea boier este mai interesant. Pe la 1776,until din familia tirbei cea veche a capatat voie sase duck in strainitate pentru cautarea sanatatiicel d'intaiu boier care s'a dus la Carlsbad. Avemscrisoarea lui, dar nu catre nevasta care, rechemandu-1,ii ingrijia sa se imbrace oriental, iar el se gasia asa debine inteo societate asa de placuta pentru dansul, alintatde toata lumea aceasta straina, incat nu voia sa seintoarca. lath' cum se infatiseazd Barbu tirbei in cutaredin dceste scrisori, &are furnisorulsau ardelean, negus-torul Hagi Constantin Pop:

Atata prieteni de multi i prietene am fdcut, catnu pot sa-ti spuiu: asa traiese chiar ca i cand a fiacasa Ca, dupa ce merg la fantand de beau apa, undesant cinci-sase sute domni i doamne, canta musica pandisprävim apa, apoi facem spatiri pe la gradini, undesant asemenea musici. Zic dumitale ca asa traiu n'amtrait de cand sant ! Este un inbasador de la pania,de la care am cunoscut multa dragoste: zice ca sa* madue cu dansul la Dresna unde este el inbasador ;destul cä eu am gand sa ma duc pand la Lipsca. Nu-mai ma rog, chir Hagi, numai dumneata sa tii, sa nuse faca vre-o vorba, ca sa se auza in tara, i, ce auzidumneata in tara, orice, instiinteaza-ma ca sa stiueu... Irni scrie Catinca ca la trei scrisori n'a primitraspuns, i eu pe toata saptamana ii scriu ; ci nu stiuce este pricina... Multi se mira de portul nostru, dar Iisi place... Eu, de ma voiu duce la Lipsca, voiu luabani de la Difur 4, ca am trebuinta acolo, de targuit...Carlaspat, 12 Iunie 1796".

Dresda.Dufour,

1,

si si

I

;

132

$i alta:Aici sant mai multi de opt sute de printipi

tese: am si facut prietesug mai cu toti. Mane m'apoftit la masa un anbesador de la Ispania, i multadragoste imi aratä omul acesta, Inca, unde voiu fi,trebuie sa vie la mine $i, cum zic, petrec foarte bine,tielipsit sant de la comedii si de la baluri cu dansii,pentru ca. si m poftesc. Cdrti nu joc, te ascult ; macar

nimeni nu joacd pe aici ca4i. Aici este si ExcelentiaSa fetagumaister Ghiur-Vales care a fost la Tara-Romaneascd ; am facut prietesug, i prea mult m'a láu-dat la alti printi, care sant din toatá lumea. Cu toateca ma cam discolipsesc (am greutate") pentru, limb5,a nu stiu, dar stiu catävasi talieneste, i, cu talmaciu,imi este destul... La dumnealui doftorul Molnar 2 sa-ispui, ma rog, ca ma inchin cu frateasca dragostefoarte Ii multamesc de recomendatia ce mi- a facut laMadama 8, ca foarte am ramas multamit, in vreme ceam cunoscut mare evghenie, ca nu este saptamanda nu ma cerceta cu scrisori de la Praga, aici la Ca-ralspat, i, la doamna unde am sezut, ma rog sa-i spuicd ma inchin cu sandtate, precum i la domnisoarag.

De altfel, Barbu 5tirbei, inainte de-a face cdlatoriala Carlsbad, multämia lui Hagi Constantin Pop pentruvin. In alta scrisoare, tot din Aprilie 1796, multamindpentru acel yin vechiu din Ardeal, ii aratä i mul-tamirea pentru primirea unor ciorapi de matasa, caroraii zice strimfi", pentru pantofi, pentru manusi albe,fara fund si imprejur cu piele neagra sau alba", asaprecum se intrebuinta pe vremea aceasta, i o fata demasa cu douacprezece servete.

Obiceiul unor astfel de comenzi se facuse acum ge-neral. Tata o doamna de la x8or, Elena Brailoiu, careface comanda urmatoare : ii, croazueri cu fLri marunte",dupd aceia stofele rasaritene i pe urma umbrele demdtase de (lama si de pallid cu gbirlande de fir si deflori".

Catinca 5tirboaica ingsi cere din Apus o peruca pe

1 Feldzeugmeister Walli s.loan, profesor, scriitor si traducator ardelean.Sora lui, d-na Jagid, din Praga.

i prini

c51,

si

133

care o descrie : n'a fost dupa am cerut eu; ai gramaditpar prea mult, ca fiind atata par, iese batjocura preamare ; se face capul cat o banita ; toata peruca sa fiecincizeci de dramuri, cu scufie cu tot".

Un al treilea boier e acel Dudescu care gi-a mancattoata averea, dupa ce, la inceputul secolului al XIX-lea,a facut drumul la Paris in legatura cu un Frances, La-garde, care venise la Bucuregti gi a publicat apoi o cartedespre calatoria pe care a facut o cu acela care-i erafrate de cruce" Drumul lui Dudescu e in trasura luigi cu servitorii lui, intocmai aga cum fãcuse, th sigur,gi Stirbei. Acolo, a ajuns sa fie primit gi de Napoleon,

legenda spunea la Bucuregti ca luxdsul boier a puszahar pisat pe toata strada ca sa se vada cat sant deenorme bogatiile lui. Lagarde povestegte un lucru carepoate sa fie putin exagerat : Dudescu fusese la Viena,unde era incins cu un gal de pret, care a fost admirat dedoamne, i atunci el a desfacut galul i li I-a presintat.Gestul a fost de un efect extraordinar, dat fiind rolulindeplinit de gal.

Iata ce erau boierii no5tri in acea vreme. $i trebuiesa constatam o insemnata scadere. Fiindca inainte deepoca lui Roset, cu preocupatiile pe care le am vazut,inainte de epoca, mai tarzie, a lui Barbu $tirbei, inaintede faimoasa calltorie a lui Dudescu, oamenii mergeauin strainatate, ca Dimitrie Cantemir, ca Grecii i Ro-manii din Bucuregti cari voiau sa invete gtiinta laPadova, ca sa intre in legaturi cu cultura occidentala.Pe cand, acuma, avem a face cu oameni cari au osinguid grija : de a vedea curiositatile Europei, pe carele inteleg superficial gi intrebuinteazd banii lor pentrua risipi o avere stransa in curs de atatea generatii deoameni muncitori i economi.

ei

IX.

Noi Domni pribegi i studentii in Apus

Acum vine randul celor d'intAiu studenti ai no5triin strAin5tate, iatä de ce e vorba mai ales de ei: Lainceputul secolului al XIX-lea, ceilalti Români cari segäsesc in strAinatate nu presintd interes. SAnt oamenicari yin pentru motivele care au fost arAtate i pataacum: doritori de-a vedea lucruri neobi5nuite, ei con-siderA Apusul ceia ce din nenorocire a rdmas ca unobiceiu pAnA astAzi ca un loc unde se trAie5te maiu5or, mai plAcut, unde este mai multä distractieskit mai multe avantagii de ordin material, pArerecu totul gre5itA. Pe când viata Apusului e sprijinitäpe o muncA peste mAsurà de grea, 5i pe care n'o in-teleg ni5te risipitori. De fapt, Apusul frances i in spe-cial Parisul represintA unul din locurile cele mai chi-unite de pe fata pAmântului: nu existA popor care

6.5tige mai onest munca, in toate domeniile, cleatpoporul frances, i aceasta se une5te cu necesitatea dea economisi, de a pune bani de- o parte pentru cei cariyin pe urmA, pentru ca 5i ace5tia sä facfi acela5i lucrupentru alii cari vor veni dupd Tamil, pAnd ce se in-talne5te o generatie care cheltuie5te tot ce au adunatmai multe generatii inainte. Viata burghesiei franceseeste un lucru admirabil, dar Românii cari se duceaula inceputul secolului al XIX-Iea, ca 5i cei de astgzi,cuno5teau numai o anume parte din Franta, cea careeste mai putin francesA inteun anume sens, Parisul.Parisul este un foarte mare ora5 international, careatrage la ansul ceia ce Franta are ca talente, darfArA indoialA cA el nu este caracteristic pentru Franta,

sa-§i

135

0 el are o viata pentru dansul, §i alta viata pentru cei-lalti, pentru straini. Caci exista un anume Paris creat§i intretinut pentru straini ; pentru avantagii mai inalteale strainilor, dar, in acela5i timp, 0 pentru viciile 0pentru prostiile strainului, considerat tine ori ca o fillipinferioara §i adesea vitioasa, care trece pe langa oadmirabill civilisatie, toata din munch* 0 economie 5isuferinte 0 se indreapta catre lucrurile care, intr'oforma poate mai putin desavar5ita §i mai rau pregatitä,se gasesc oriunde.

Neat ca n'avem, din hartii de famine, prea des ri-sipite 0 distruse, scrisori care ni-ar putea presinta a-ceasta stare de spirit.

Dar sant pi exemplare politice pe laugh' acestea depetrecere trecdtoare.

Exemplarele politice ar fi de doua feluri :, Inteo epocamai tarzie, a Constitutiei de la 1866, avem oamenii politicicari ramaneau in Romania mai ales pentru anii panala greutatile cele mari de pe la 1900 sau, mai ales,/Ana in preajma razboiului atata vreme cat partici-pau la guvernarea terii, ceia ce li procura de obiceiuavantagiul de a fi in prima linie, de-a fi vazuti, de-afi incunjurati, maguliti, §i nu rare ori se intampla defolosiau i supt raportul material, in chip legiuit saumai putin legiuit, 0 cari, indata ce nu mai erau laguvern, se duceau de se a§ezau in strainatate, la Paris,la Nisa. Imi aduc aminte ca pe vremuri mi-a trimescineva o proba de dictionar al celebritatilor europene,in care fiecare .platia pentru ca sa figureze, cu foto-grafia lor ; la unii erau insemnate locuintile: o locuintala Bucure§ti, o altd locuinta, statornicd, la Paris ; santcativa cari au aceste dotia locuinte 0 pana in mo-mentul de fatd.

Dar, inainte de 1866, avem Domni pribegi.Dupa 1822 incetase Domnia Fanariotilor, pe cari nu-i

tiai dacd erau Greci, Rotnani grecisati sau Romani numaiin aparenta grecisati. Cand parasiau tronul, ei se duceaula Constantinopol. Unul din Fanariotii ace§tia e foartesimpatic, fiindca era foarte Roman, foarte Moldovean,invatase la §colile din Liov, dupa aceia mersese la

136

Constantinopol, fusese acolo capuchehaie; represintantal terii pe langd Sultan i, pe urma, ramfinand acoloa izbutit sa se ridice mai sus, Hind mare dragoman

ajungand a capata Domnia Moldovei, in care a statun numar oarecare de ani ai batranetei sale: loanTeodor Calmasul, care 10 schimbase numele 'n Ca lli-machi, in legatura cu unul din poetii antichitatii ele-nice. $i sotia lui, Ralita, i copiii lor, Grigore i .Ale-xandru, cari au domnit amandoi in Moldova, ramase-sera' insä foarte de-ai nostri, pastrand pana la sfarsitfelul cum fusesera crescuti in casa, destul de saraca lainceput, a tatdlui lor, simplu vornic de Campulung,dupa ce servise intr'o armata crestina din vecinatate.Joan Teodor, devenit Callimachi, fiul de razes din Buco-vina, ajuns Domn al Moldovei, avea un frate, Dumi-trascu, care a stat la Stancesti, langd Botosani, panala moartea sa, i acesta evident cd nu invatase cartelatina la Liov, nu traise in mediul superior de laConstantinopol, banuiesc chiar cä limba greceasca nu-iera peste masura de familiara ; era si o sofa, binecunoscuta, Maria Baneasa, o gospodina modesta.fratele ajuns asa de sus la Constantinopol scria fra-telui ramas in tail, comunicandu-i tot felul de lucruri,mai ales privitoare la ale casei. 0 corespondenta dincele mai interesante, in cea mai bung' romaneascd: oriceteran mai ridicat, orice boierinas din Moldova ar fiputut sa scrie in acelasi fel.

Dar avem un izvor strain care ni arata cum traia unfost sau viitor Domn fanariot cand se gasia la Constan-tinopol ; memoriile acelui Ungur de origine slovacade cultura francesa, al carui tata se asezase in Franta,de Tott, autorul unei carti foarte cunoscute, care aavut mai multe editii, Memoriile asupra Turcilor i Ta-tarilor" ; la Constantinopol el a fost primit in familialui Joan Teodor si a Ralitei, si el povesteste cum setraia acolo: se plange chiar ca, dormind la ei i apasandprea tare capul pe perna, a doua zi pe figura i-a ramastot relieful cusaturii la gherghef.

Asa era un Domn fanariot pe timpul &and traiain Constantinopol. in secolul al XIX-lea, dupa 1822,nu mai sânt insä Fanariop, §i, atunci cand pierde

si

Si

si

137

cineva trona], trAie5te altfel. N'avem scrisori de laGrigore Ghica, Domnul Munteniei de la 1822, care, dupAce s'a mAntuit Domnia lui, a stat, o bucatA de vreme,ca mazil la Bucure5ti, fiind ingropat in biserica dinTel lângA Bucure5ti, acel simplu 51. evlavios fost bo-ier ajuns la Domnie, a cIrui icoand este presintatà apade simpatic de cineva care a putut culege amintiridirect din familia lui, de Ion Ghica, rudd depärtatAcu dânsul. Iar, in ceia ce prive5te Moldova, avem peIon Sandu Sturza, Domnul national a5ezat la 1822,acela care, când Ru5ii au ocupat Principatele la 1828,5i un fost spion, ajuns acum ofiter superior, Liprandi,a venit la dânsul ca plzitor al unui prisonier politic,Vocl5 a rAspuns asa de frutuos : spune-i dumisale cd,de vra sA md p5zeascA din porunc5, sa'-§i urmeze datorialui cum 5tie, iar, de vra sd-mi facd teremonie, ii mul-tamesc, eh' n'am trebuintä de straji ruseascd, fiindcä map5ze5te Dumnezeu", frumoasa figurA a vechii noastreboierimi ! El a trecut in Basarabia 5i a stat acolo camazil, iar dupA aceia s'a intors probabil la Ia§i, cAci nu5tim nimic despre viata lui deck cA este ingropat labiserica Sturze5ti1or, BArboiul, de acolo. Avem de ladânsul doar o scrisoare, din timpul maziliei, scrisoarefail niciun fel de interes, pe cind aceia de pe vremeacând venia de la Constantinopol sd se a5eze in Domniee foarte interesantA.

.

Dui:A ace5ti doi Domni, dupd rAzboiul dintre Ru5i5i Turci, dup5 pacea de la Adrianopol 5i ocupatia re-presintatA la Bucure5ti prin generalul Chiselev, carea facut mult bine 511 a c5rui amintire se pAstreazA inoseaua din capätul de Nord al Capitalei, fiind 5i in-

pimântenit de ai no5tri ca o dovadd de recunogintd,au venit alti doi Domni, cari, dupà o stApanire care n'afost lungd, au trebuit sA se retragA in sträinAtate. Defapt era foarte greu ca un am care ocupase o astfelde situatie, in care facuse mult bine, dar 5i multe gre-5eli, cum face oricine se gAse5te in astfel de situ-atie, un om care i5i cA5tigase deci multi prieteni, daravea 5i multi du5mani, 5i, cum sânt obiceiurile de lanoi, mai putin omenoase in clasa de sus deck in ceade jos, putea sA aibA neplAceri, sA mai rAmfiie intre

138,

vechii sAi tovarAsi de boierie. Era, de sigur, pi un senttiment de vanitate jignità. Astfel Alexandru Ghica,Domnul Munteniei din vremea aceia, om foarte detreabA, care va fi mai tarziu Caimacam inainte deUnirea Principatelor, s'a dus in Italia, unde a stat omultime de vreme langA Neapole, la Capo di Monte,localitate plAcutA, potrivitA pentru un om obosit si atmulte näcazuri. Alexandru Ghica, acel care a introduspentru intAia oare uniforma europeanA, copiatA dé laRusi, in portul Dotnnilor nostri, n'a fost insurat nicio-data, insä avea o veche prietenie cu contesa ruseascASuchtelen, si. exista o corespondenta Intre el si aceiape care el a vrut s'o ie- a pAnA la sffirsit: pAstratàprin d-na Blaremberg, sotia lui Ghica, la rAposatulNicolae Filipescu, t a s'a distrus supt recenta ocupatie,cum s'a distrus de cAtre Germani si arhiva familieitirbei, care era in palatul din Calea Victoriei, dar din

care, din fericire, am apucat sA tipAresc, in doug vo-lume, tot ce era esential. DupA ce fusese Caimacam,Alexandru Ghica s'a dus deci in Italia, unde a si murit ;rämäsitile lui se gAsesc insd la Pantelimon, in mange-nea Bucurestilor, intr'un monument de stil apusean,foarte pretentios, prea mare pentru o bisericA asa demica. Ce pAcat &A nu avem corespondenta lui din a-ceastd vreme !

In Moldova, contemporanul lui, Mihai Sturza, care afost, fArd indoiald, cu toate pdcatele sale, cu tot egois-mul sail si cu toatà iubirea sa de bani, netAgaduitasi condamnabild pentru excesele la care ducea, cel maivrednic Roman din vremea aceia, cel mai capabil dea crea, soseaua cea mare a Siretiului si atatea ase-zAminte au rAmas dupA dansul , pArAsind Domniadupd incercarea de revolutie de la 1848, fiindcA seintroduse un nou regim, in locul Domniei pe viatA,prin conventia de la Balta-Liman intre Rusi si Turci,nu s'a mai intors in Moldova, ci a trait in strAinAtate,si acolo, cu averea imensA pe care o avea, a petrecutmulti ani de zile, apucand si rAzboiul din 1877. Amurit la Baden-Baden, unde este si inmormantat incapela pe care a ridicat-o familia lui din banii lasatide dansul.

139

Am avut in liana* o corespondenta a lui Mihai Sturzaca exilat, corespondenta destul de interesanta, pe caream dAruit-o Academiei Romane. Ace la care era foarteindarAtnic in ce prive§te viitorul lui, nu se socotiseinlAturat pentru totdeauna, ci visase la 1858 sä seintoara pentru a fi, nu numai Domn in Moldova, daral amandurora terilor, va continua pana la capätsa iscaleasca, atunci and scria cu litere cirilice, Mi-hail Sturza Voevod".

Urmasul lui, Grigore Ghica, nobilul i nenorocitulromantic, a aparat §i la Paris, jertfindu-§i viitorul,causa Unirii §i s'a impu§cat pentru a nu mai afla ca-lomniile care-i pangAriau guvernarea i caracterul.

In Muntenia, dupA ce Rusii au adus aderea luiAlexandru Ghica, venise Gheorghe Bibescu, spirit nobil,§i el romantic, care se gfindia la trecutul eroic al Roma-nilor si care §i-ar fi ales bucuros, daa ar fi fost aceleasiimprejurari, ca model pe Mihai Viteazul, al arui costum1-a imbrAcat la o pretentioasa §i zadarnica incoronare.Acest om, doritor de a face mult bine, dar incurcatde anumite imprejurari de familie, ca §i de oarecareinconsistenta in caracterul sail, a trebuit sa paraseasca,la 1848, tronul, ducandu-se in Apus, unde s'a stramu-tat §i fratele i urmasul lui, Barbu 5tirbei, atunci and,la randul sau, in timpul razboiului Crimeii, a trebuitsA plece din Domnie.

Ambii au avut in exilul voit o atitudine frumoasA.Mi s'a dat, pe vremuri, o scrisoare a lui Bibescu, foartefrumos scrisa in frantuzeste atre fratele Iui loan, §icare in traducere sund asa :

Baden-Baden, 9 Iulie.Prate draga, scrisoarea ce miai adrestt-o prin con-

tele Nugent fiul, datata din 5 ale lunii, nu mi- a ajunscleat azi la Baden-Baden, unde ma aflu cu toata fa-milia, de vre-o zece zile. Imi pare foarte ran cd num'a ajuns la Viena. tiam aproape cà intAmplarile cares'au indeplinit in urma aveau sa se petreaca, dar nule credeam asa de apropiate'. MA sfatuie§ti sa ma in-torc, asigurandu-ma cä toata natia cere intoarcerea mea.

1 Scrisoarea apartine epocil In care idela Unirll preocupa toate spiritele.

140

$i In mijlocul acestei natii nu se af15 zece oameni,afard de rudele mele, cari s5 go.ndeascA a-mi scrie:vino, este nevoie de dumneata". DacA as putea credein acea dorintA obsteascd de care-mi vorbesti, n'as stape ganduri nicio clipa sa vin intre voi, ca sä ma asezin cele din urma randuri, fdrA altà pretentie decfitaceia sä pot oferi terii mele, in imprejurarile enticein care va sA se gAseascd, contingentul serviciilor mele,daca simte nevoie de ele".

Tot asa de nobilA e o scrisoare mai tirzie, suptCarol I-iu, de la fratele si urmasul lui.

In ce priveste exilul in strainAtate al lui Alexandruloan Cuza, Domnul Unini, e si acesta ba Inca maimult cu o atitudine dintre cele mai frumoase. Alesdeputat la Mehedinti, Cuza nu s'a intors in tart, ca sAnu turbure Dotnnia cea nouA, si, child, din partea luiNapoleon al III-lea, i s'a propus sA rastoarne pe CarolI-iu, considerat atunci ca avAnd legAturi cu Prusia, ela raspuns comisarului imperial, contele Grammont, laViena , intrevederea a fost stenografiatA de secretarullui Cuza , cA s'ar intoarce numai and tara toatä1-ar vrea ; in once cas, nu vrea sA fie un element deturbu ra re.

Domnii nostri de pe vremuri au momente de ceamai mare frumusetä, pe care noi, cari cunoastem asade putin istoria contemporana, le ignordm cu desAvAr-sire. Istoriografia noastrá isi pierde adesea vremeadescriind amAnunte fail importantA privitoare la oepocA foarte indepartata, pe and aici avem archiveintregi, mijlove de informatie enorme, 5i nu poseddm to-tusi pentru istoria secolului al XIX-lea, in oarecare ama-nunte, nici ce au Bulgarii prin cartea foarte bund deistorie contemporand a d-lui Simion Radev, acumministru in America, pe care am gAsit-o si in casaWilli inv5tAtor de acolo. Evident cd in astfel de cArtitrebuie sä dispard punctul de vedere personal, departid ; toate lingusirile si toate resentimentele sä fieinläturate ca sA avem inteadevdr istoria zilei de len,asa de necesarA ca sA intelegem rostul celei de azi.

141

Studentii cari an stat in strainatate la inceputulaecolului al XIX-lea se pot imparti in trei categorii.

Cei d'intaiu nu sant trime§i de Stat. Pe vremeaaceia nu Statul trimetea la studii, cum, pe urmd, afacut-o inteo masura covar§itoare, nimeni ne§tiindexact pAna azi care este numarul celor ce stau fdrarost adevarat de studii in Apus. Mara de fii ai ma-rilor familii, cari merg cu banii parintilor, Eforia§colilor din Muntenia §i a§ezamantul corespunzator dinMoldova au avut sarcina alegerii studentilor.

Dar cei d'intaiu studenti n'au nimic a face nici cucei trime§i astfel. Sant cei pe cari pArintii lor, intr'ovreme child ie§irea peste granitä era opritA, tineau sa-ipregateascA acolo. Aceasta se lovia insa de unele greu-tati. DacA unii parinti §i multi tineri tineau sA meargAla Paris , influenta magica exista §i pe atunci erao influenta foarte puternica, §i la Bucure§ti, §i iaIasi, a consulului rusesc, care avea restrictiile sale insensul politicii pe care o represinta, cu o adevaratàgroaza fata de ceia ce se numia de catre Ru§i duhulfrantuzesc", spiritul revolutionar frances, §i prin urmareparintilor li se recomanda nu cumva sa-§i trimeatAcopiii in Franta. Mai tarziu s'a facut o concesie insensul cd se admite drumul intr'acolo, dar nu la Paris,ci in vre-un ora§ din provincie. Astfel Mihail KogAlni-ceanu a fost tritnes; impreuna cu fiii lui Mihai-VoddSturza, Dimitrie §i Grigore, banuiesc anume motivepentru afectiunea cea mafe a lui Mihai Sturza pentrutandrul Kogalniceanu, §i cu abatele Lhomme, laLuneville, iar toate planurile lui Kogalniceanu ca satreaca la Paris au fost sfaramate. Cand se cerea parerea,direct sau indirect, consulului rusesc unde trebuie tri-me§i copiii, pentru fete se recomanda Odesa, iar pentrubAieti mai tarziu Germania. i, astfel, Kogalniceanu amers §i la Berlin, unde a fost coleg de §coalä cu viitorulrege al Hanovrei §i a adus de acolo spiritul nobil §i ge-neros al marelui istoric Ranke, spirit care a fost inlocuitapoi prin acela prusian, foarte ingust, ale cdrui urmArise simt pana astazi.

Dar inainte de trimeterea in Germania s'a socotitrecomandabil sã meargã un tanar la Geneva. Un intreg

142

capitol din invAtátura tinerilor no§tri in strAinAtate elegat de Geneva, aceasta Ong la un Nicu Filipescu §iun Gheorghe Bal§. Pe la 1820-40 era acolo un pen-sionat vestit, in care au fost foarte multi dintre Ro-manii ace§tia : al scriitorului, de o mare pdtrundere §idistinctie clasicA, Rodolphe Topffer.

Intre cei mai vechi studenti de la inceputul seco-lului al XIX-lea, de prin anii 1820, a fost la Geneva unBrAiloiu, apoi Gole§tii, fiii lui Constantin sau Dinicu, au-t orul vestitei cAlAtorii in Occident, §i lui Gheorghe sau Ior-dachi, care, acesta, a adunat proverbe romAne§ti §i e §iautorul altor lucrAri literare, ba chiar §i al unei harti.alátoriile lui Constantin Radovici de Gole§ti", ti-pdrite chiar in acest timp la Pesta, sAnt foarte inte-resante : in ele se vede cum omul acesta §tia sä des-copere ce este interesant in viata apuseand, pe lfingAmArturia unui boier in ce prive§te atitudinea clasei salefata de terani. Scrisori de studenti de- ale Gole§tilor,cari au jucat un rol mare la 1848, nu avem, dar, inschimb, foarte frumoase scrisori francese ale lui BrA-iloiu, in 1828 sau 1829. BAiatul acesta, care nu aveadouIzeci de ani, a inteles foarte serios civilisatia el-vetiana, a inteles-o in tot ceia ce represinta acolopentru formatiunea caracterelor, prin acel simt almeritului care din nenorocire la noi nu exista atunci§i care trebuie sA fie la basa adevAratei democratii, lacare sä participe fiecare, nu in proportia in care estein5elat §i. dus cu vorba, ci in aceia in care el este unfactor, la local sAu, in viata nationala.

Ian' ce scria la 1829 tatAlui sdu, Constantin BrAi-loiu : SAnt acum zece zile de cAnd am primit scri-soarea dumitale de la RAmnic, din 17 Maiu. Nesigu-ranta mea in ce prive§te locuinta pe care imprejularilete vor fi putut sili s'o alegi, m'au hotArit, pestevointa mea, a zAbovi rAspunsul mieu Ong astAzi. Acum,cAnd Ru§ii, dupA §tirea primitA aici, au intrat §i laCraiova, la 19 Maiu, nu mA indoiesc cA te vei fi intorsacasA. De aceia mA grAbesc astAzi sA scriu §i Weptcu nerAbdare scrisoarea dumitale in stare sA mA lfiniu-reascA asupra situatiei terii noastre.

NoutAtile ajunse pAnd astAzi anuntd cd Maiestatea

145

Sa ImpAratul Nicolae era a§teptat la Bucure§ti pentru28 Maiu 5i cd se pregatia locuinta printului Brânco-veanu pentru primirea lui. Afard de aceasta aflAm cAguvernatorul general al celor cloud Principate, grofulPah len, a sosit la Bucure§ti §i se ocupA sà dea o bunAorganisatie interioard celor cloud teri. Este deci evidentcã Monarhul rusesc intinde bunAvointa sa 5i asupranenorocitelor noastre regiuni, 5i nu rätnAne boierilorcleat sl profite de aceasta 5i s lucreze impreunA cucontele pentru fericirea terii noastre. Iatd o ocasiefoarte frutnoask 5i aveti toti datoria sa vd Onditi aasigura fericirea bietilor terani".

MA opresc aid. SAnt multi oameni cari i5i inchipuie5i acum Ca democratia a fost descoperitä la noi inmomentul când s'a purtat la ora§ costumul ei. Cei dela 1828 nu numai cd nu purtau costum teranesc, darpdstrau pe cel vechiu boieresc 5i cu toate acestea eraumai atenti la anume suferinte decAt urma§ii din 1848.

...A asigura fericirea bietilor terani, a face legi bune5i a basA pe echitate 5i pe justitie o nouA adminis-tratie, ca sa ni asigure un viitor fericit, cAci numaiatunci tara va putea sA prospere 5i sd opuie un zagazviolentei imprejurArilor.

Ah, dacA a5 putea sa-ti infAti§ez prive1i5tea acesteiElvetii virtuoase, ai simti cum se desvoltd in dam-neata cu mai multd putere acest sentiment patrioticcare 5tiu cA este indscut in dumneata 5i care md inspird

pe mine !Acum, scumpul mien tatd, vAd mai limpede imper-

fectia 5i vitiile organisatiei noastre sociale. Este timpsl ne gAndim serios la viitor. Ni trebuie o inbunatAtirein constitutia noastrA politick 5i mai ales in invata-mânt, cAci lumina singurA poate civilisa tineretul, caretrebuie sd fie intr'o zi podoaba 5i puterea terii noastre.Fac rugAciuni la Cer ca dorintile mele sA se itnplineascd.A§ vArsa lacrimi de bucurie 5i m'a5 socoti cel mai fericitdintre oameni, dacd intr'o zi a§ putea sa vAd strAlu-cind steaua luminii asupra acestor regiuni favorisatede naturA 5i prigonite de oameni. Ca sd-ti dau o ideiede incurajarea pe care o primesc aici 5tiinpe §i artele,Ii voiu spune citeva exemple. In fiecare an se expun

144

privirilor publicului, intr'o cladire care se chiama MuseU,diferite obiecte de arta pe care le fabrica arti5tii,pentru acele obiecte care sant mai bune se dau recom-pense. Tinta este, nu numai sä se incurajeze arta, dar

sa hotarasca publicul a nu merge sa cumpere instrainatate ceia ce se poate avea in tail. Este un mareavantagiu pentru tara, caci nu vor iei multi bani din-tr'insa.

,,In ce prive5te 5tiinti1e, ii voiu spune ca zivacand se impart premii elevilor la literatura este ozi de serbatoare. Se chiama : serbatoarea promotiilor.Ziva aceasta este o zi de bucurie pentru toti Ge-nevesii, in deosebi pentru cei cari au in 5coa1acopii sarguitori. In ziva aceia se aduna in catedrala.La un ceas dupa masa, toti profesorii colegiului intrain bisericd, venind fiecare cu clasa sa, i precedatide musica militara. Dupa intrarea in biserica, a5eazape elevii cari au meritat premii pe band acoperite cupostav verde, iar ceilalti elevi se a5eaza pe alte bancicare li sant destinate. Dupa aceasta oranduire sosescsindicii, precedati i ei de musica militard i avand cudânii pe pastori, avocati i statul-major. Acest cortegiunou a5ezandu-se, rectorul Academiei, pe care amplacerea sa-1 cunosc personal , se ridica 5i pronuntaun discurs acelora dintre elevi cari au avut premii. Limu1tame5te intaiu pentru progresul fäcut invita sacontinue tot a5a, Ii inspira sentimente patriotice 5i ter.dmind trezind in inimile lor tinere iubirea pentru 5tiinte

arte. Dupd acest discurs se cauta intr'o cutie meda-liile de argint destinate pentru premii, i fiecare pro-fesor se ridicl 5i i5i chiamd elevii din clasa lor cari aumeritat sa fie recompensati. Dupa impartirea premiilor,toti elevii iese din biserica i rectorul Academiei §eridica din nou i da cuno5tinta publicului despre toatelucrarile academice %cute in cursul anului trecut, cuprivire la conduita fiecarui profesor 5i a scrierilor lui,face sa cunoasca situatia colegiilor i expune schim-baffle i lucrarile ce se vor face in Academie.

La aceastA solemnitate, care a avut loc ieri, Luni,toate fetele erau razatoare i vesele. Te las sa judeci,dragd tatä, ce impresie a putut sd . facd asupra mea

pi

pi

145

aceasta ceremonie, mai ales gandindu- ma la tara mea0 asemenea adunare va avea loc poimane, joi, pentrupremiile ce se dau pentru arte. Este §i un Grec careinvata mecanica i care va avea un premiu. Am eu acumdreptate sa spun ca tara noastra este nenorocitä, sauba ? tiu cã existä, din nenorocire, la noi multe persoanecare vor rade de ingrijorarile mele, sau care vor calificade visari sentimentele de care sant strabatut, cum aufacut anul trecut pentru Petrachi Poenaru, dar, catdespre aceia, §tiu ca sant ignoranti §i putin imi pasäde judecatile lor: eu nu socot importanta decat judecatadumitale. Sant foarte sigur ca un om, cu privire la carema laud ca am mo5tenit patriotismul §i inima lui ceabuild, nu va condamna sentimentele mele.

De cateva zile avem la Geneva pe Maria Sa printulMihai Sutu, fratele matu§ii mele, Frosina Vladoianca.El a venit sä puie pe trei dintre copiii sai in pensionat.Ne-a primit ca pe ni§te prieteni, §i noi ni indeplinimdatoria fata de dansul: 1-am rugat sä binevoiasca a scriemdtu§ii mele, §i mi-a fagaduit sa-mi satisfaca cererea. incateva zile sper sä am indoita placere de a-i scriea-i trimete scrisoarea printului. A§teptand, daca o vezi,sau scrii, nu lipsi, te rog, sa-i presinti, precum

unchiului mieu, omagiile mele respectuoase".Pana aici scrisoarea este in frantuze§te ; acum vine

o parte in italiene§te: Scumpe tata, imbrati§eazd peiubita mea mama, pe frati §i pe surori pentru mine, §ifa complimente la toti prietenii §i rudele, i fii incre-dintat cä voiu .urma sfaturile dumitale ca sa ma facdemn de bundtatea dumitale".

in romane§te : Neichii lui Dinca ma inchin cumulta plecaciune.

Scrisoarea dumnealui mi-au facut mare bucurie ; santincredintat cà ma va iubi §i de acum inainte, fiindincredintat i de afecsdonul mieu §i. de respectul ce amcdtre dumnealui.

Sant bucuros, tata, ca vad ca in sfar§it straduintilemele au produs asupra dumitale efectul dorit. Nu maindoiesc de acum ca faci pregatiri pentru §ederea meala Paris, 5i cred chiar cà vei avea mijlocul de a-miacorda inch' par dessus le marchd (pa de-asupra, ,ca

10

pi

dacd-i

Si,

146

fulorut popti) o mica suma ca sA pot incepe lectiile depiano §i de picturA".

Si, acum, se aratA, in frantuzege §i grece§te, pe cecale trebuie sl ajung5 scrisoarea.

BrAiloiu merge pe banii tatalui sail, dar Eforia tri-metea, cum am spus, §i ea, §i anume trei studenti, dintrecari unul a fost un vestit represintant al clerului mi-rean, apoi §i monacal, la noi §i profesor de filosofie,Eufrosin Poteca ; cel de-al doilea, incepAtorul studiilorde drept in aceastA Universitate, Costachi Moroiu, iareel de-al treilea, Pandele, menit sA fie matema tic, afost a§a de sarguitor, incat i s'au turburat mintile §i aispravit sinucizandu-se in straindtate. Ace§tia au facutstudii la Pisa §i la Paris, §i scrisori de-ale preotului aufost gasite, de malt, de Ioan Bianu §i tipärite in RevistaNouil. Ele sant pline de bunavointa, dar la un nivelmai jos cleat ale lui Brailoiu.

$i aceasta din douA motive. Un motiv era cA altfelse forma cineva intr'o familie boiereasca din Muntenia§i altfel intr'un mediu unde erau mai putine inlesniri§i traditii. Pe de altä parte, nu era acolo invataturade la Geneva, in legatura cu profesori cafi aveau invedere educatia, supraveghind in fiecare moment peelevii romani, §i altfel era invatatura la Pisa §i la Paris,unde bietii oameni nu erau dati in sama nimanui, ciinvAtau §i ce se cuvenia §i ce nu, §i rAtAciau astfel.Vedem pe Poteca mergand dupa sfar§itul nnei lectii laun profesor ca Arago, ca sa-i cearA tot felul de la-muriri, pe care nici cel mai mare invAtat nu le puteagäsi spre multAmirea naivului intrebAtor.

In ce prive§te studiile lui Kogalniceanu, el a läsatfoarte multe scrisori, pe care le-a tiparit d. PetreHane§. Firege cd genialul Moldovean era cu multsuperior lui Brailoiu, dar, in judecarea valorii unorscrisori ca ale lui, trebuie sä tinem samd §i de calita-tea persoanelor carora li se scrie. Kogalniceanu nu seadresa unor oameni de cea mai mare distinctie, citatalui sail, un boier foarte simplu, care se ocupanumai de afacerile lui, cam de aceia§i calitate, dealtfel, ca tatal hii Vasile Alecsandri, sau surorilor luifete inteligente, unele dintre ele foarte frumoase. In

147

scrisorile acestea tinarul Mihail spune deci i multelucruri copi1are5ti,,dar alaturi i altele mult mai inte-resa nte.

Iata o serisoare, pe care a publicat-o d. AlexandruLapedatu intr'o veche revista a mea, Floarea Da-rurilor, volumul al doilea, cu privire la viata sociald

morald a Vienei: Ceia ce este de lauda la Vienaeste putinul lux care se gase5te in imbracamintea fe-meilor, afard de mici exceptii. Noi, cad imitam totde la straini, de ce nu imitdm i cele bune ?". 5i luxulfo1ose5te ceva cand se satisface in tard, prin muncaunei clase care, lucrand acele lucruri de lux, traie5te,cum am zice, cu o parte din veniturile celor mad.Noi insa, neavand fabricanti pentru lux, nu imbogatimnicio clasä de pämanteni, ci saracim pe plugari, im-bogatim numai pe fabricantii sträini. Moldova Incamulte veacuri va fi numai tard agricold". Pentru aavea o adevarata industrie, trebuie anume conditii.Rana cand la ea nu va fi legea, pand &and creditulmi va fi statornicit, pand atunci comert, industrieprosperitate nu vom avea." Apoi e vorba de ocupatiile5i moravurile Vienesilor, de locurile de intalnire, cumsant bisericile, mai ales biserica Sfantul .$tefan, suptceasornic, o moda imprumutata din Italia'. Dupaaceasta el da insa lämuriri 5i cu privire la aspectulexterior al Vienei, la masurile de ordin economic, lasituatia politica, la industrie, pusa alaturi de industriaAngliei, 5i de sigur ca ar fi foarte interesant sä secompare aceste pareri ale lui Mihail Kogalniceanu cuprivire la industrie cu cele din scriQoarea admirabilaa lui Petrachi Poenaru, intemeietorul invätamantuluiin Romania, fostul secretar al lui Tudor Vladimirescu,care, cu banii sai, in conditiile cele mai modeste, dinFranta s'a dus in Anglia, 5i avem de la el o scrisoarecare cuprinde infati5area industriei englese dupa 1830cum putea s'o vada un Roman, i cu perspective ince prive5te intemeierea industriei noastre.

Incheiu cu extrase dintr'o scrisoare a fratelui luiMihail Kogalniceanu, Alexandru, care a trait cativaani in Paris 5i a murit inainte de a-5i putea da masura.Mind acolo in 1847, el pune 0 chestiune de cea mai

148

blare importanta pi pentru studentii din tinipurile noastre.Problema este aceasta : de ce merge cineva sd invete

in strainätate ? A fost o vreme and studentii credeaucd merg in straindtate pentru ca apoi in TaraRomäneasca sa fie cum este in strainatatea cunoscutade ei. Mare eroare pentru ca nu se cere o traducere,ci o creatiune, o adaptare potrivit cu elementele dela noi. Cea mai mare nenorocire este sa se distrugaun trecut secular, o traditie, ca sa se puie in loc cevacare nu poate prinde ; ca pi cum s'ar taia stejariicodrilor noptri pentru a pune in- loc plante din China,Iaponia sau America-de-Sud. Apa credeau mu pe langaaceia, multi, cari pi-au inchipuit ca Statul roman iitrimete numai ca sa invete carte, pi de pe urma stu-diilor lor au ramas acolo atatia savanti cari n'au gasitaici imprejurari potrivite pentru meritele lor.

Problema aceasta, a rostului studentului roman instrainatate, o presinta foarte frumos, in cateva randuri,fratele lui Mihail Kogalniceanu in scrisoarea de la 8/20Decembre 1874: In toata Sambata seara ma duc laBiblioteca Romana, la Varnav, unde se aduna toti Ro-manii din Paris de asculta cetirea istoriei Moldovei ;macar ca tinerii Romani sant departati de tam lor,n'o uita niciun minut." Apa s'a pregatit Unirea. Inteoseara s'a facut jurdmant la Biblioteca din partea tu-turor ca intre danpii sa scrie i sa vorbeasca numairomanepte, cum pi in tara voim sa vorbim numai ro-manepte, atat cu doamnele, cat i cu barbatii, ca cuchipul acesta sa izgoneasca raul, din Moldova pi Va-labia, contra acelora cari se fac cã au uitat limbaromaneasca pi nu ptiu vorbi deck frantuze§te. Spunesurorii ca peste cativa ani, cand se va intoarce tine-rimea din Paris, o sä vorbeasca numai romanepte, iar,dacd nu ptie, sa se pregateasca. Tinerii cari santem inParis n'am venit sa invatam noi a vorbi frantuzepteCa Francezii, ci a lua numai ideile i lucrurile bunea' unei natiuni apa de luminate. De aceia, auzind cãdin Tara-Romaneasca se va scoate limba romaneasca

1 Muntenia.

!,

149

din pcoala pi au sa invete studentii numai frantuzeptepi rusepte, ma gandesc ea aceasta ar fi pierderea na-tiunii noastre, caci toate natiunile care s'au stins panaacum, n'au picat din alta pricina decat din stricarealimbii pi obiceiurilor, a neunirii dintre danpii",

x,

Studeniii revolutionari *i. nationalisti

Dupg ace5ti studenti de 'naintea anului 1848 urmeazd,din causa revolutiei ingbu5ite, o altg generatie de stu-denti, cari une on se confundA, in adevgr, cu precedenta,dar cu toate acestea infAti5eazg 5i unele deosebiri, foarteman. Se poate intAmpla ca membrii ace1eia5i generatii,pu5i in anumite imprejurgri, sg fie deosebiti ca atitu-dine de altii, cari au intAlnit alte imprejurgri, dar fire5teca o bung parte dintre cei pe cari-i presint acumasAnt mai tineri cleat ceilalti, a cdror atitudine sufle-teased fata de viata noug in care erau a5ezati este a5ade interesantä 5i de superioard vrastei pe care o aveau5i fata de mediul in care traisera acasg.

E vorba de refugiatii politici, cart, ace5tia, pot sgfie studenti, ori .au vArsta de studenti, dar nu s'au dusacolo pentru studii 5i. nu se dovede5te prin nimic ciiar fi intrebuintat petrecerea lor in sträingtate pentrustudii, cu toate cg erau tineri de vre-o treizeci de anisau 5i supt aceastg vrAstg, insg imprejurarile erau dea5a naturg, incat grija lor mergea cu totul in altädirectie decht a invdtAturii. Unii dintre dAn5ii vor avealeggturi cu profesori i1u5tri din Paris, dar aceste legg-turi nu vor fi ca de la profesor la student, ci ca intretovard5i revolutionari, ca intre oameni cari preggtescimpreung schimbarea stgrii de lucruri din Europa,un fel de camarazi, cu toatà deosebirea de vrAstd 5ide origine. Pe de o parte, profesori francesi de felulunui Quinet 5i Michelet, 5efi ai romantismului occi-dental, 5i, pe de alta, ni5te tineri veniti de la Ini 5iBucure5ti, Muntenii jucAnd rolul de cgpetenie, ca oa-Ineni carili putuserA duce revolulia pang la capAt,

151

cari nu se distinserà prin nimic ca scriitori si cuget--tori, cari nu scriseserä nicio paging, de §i unii dintredfinsii vor ajunge s5 scrie lucrári, in frantuzeste, foartefolositoare pentru causa noastr5. Ion Br5tianu, unuldin cei doi frati Voinescu, Balcescu, mai thrziu unPetru Opran vor face lucr5ri de merit, in legáturà cuaspiratiile rasei lor, dar, in momentul când au venit laParis, nu se ghndiau sd a1catuiasc5 studii ca acelea des-pre chestiunea rura1 5 la noi, despre leg5turi1e noastrecu Austria, despre situatia noastrá fata de Turcia, cigandul lor era numai sa g5seasca sprijin pentru tarape care o intelegeau altfel decht supt stápfinirea Dom-nilor Regulamentului Organic, cari aveau o multimede calitati, dar pentru dânsii erau niste tirani, nisteadversari ai ideii nationale, unii dintre ei n5d5jduindchiar unirea celor cloud teri sau unirea mai vastdcare trebuia sl cuprindá toate provinciile romfinesti.

Iatà ce shut studentii din aceasta a doua serie. Dar,ca sd se inteleagA ce cAutau in str5in5tate, la Paris,la Londra, unii dintre dânsii si in Germania, maithrziu, pentru anumite nevoi momentane, si la Atena,la Constantinopole, la Varna, unde era locul de adunareal trupelor turcesti in fazboiul Crimeii, la Brusa ,

pentru aceasta e nevoie de cloud 15muriri. Sà stim dece au plecat de la noi i, al doilea, ce credeau ei cäpot g5si in stedin5tate, care era ideia pe care si.ofáceau despre aceasta strain5tate si care era realitateape care au gásit-o la Paris, la Londra, precum si incelelalte locuri unde i-a dus soarta.

La 1848 se incercase si in Muntenia si in Moldovao revolutie, si, dac5 la Bucuresti ea a reusit, in Mol-dova Mihai-Voda Sturza a trimes pe fiul s5u, beizadea.Grigore, sä aresteze pe uneltitori, pe cari i-a i expulsat.S'a crezut foarte multa vreme c'à miscarea aceasta, carea reusit la Bucuresti si a intemeiat Republica Romind",

foarte trecdtoare i putin serioasá, f5r6 nicio leg5turAcu clasele teranesti, care n'au inteles nimic, afar5 derare exceptii, e cea d'inthiu manifestare a unor noiforme de ghndire politicg la Romhnii din secolul alXIX-lea, ca pentru inthia oar5 deci se trezeste un idealmai inalt i se gäsqte un grup de oameni dispu§i sd

152

serveasca, si cu toate riscurile lor personale, acest ideal.Astfel s'a legat de generatia de la 48 o legendA foarteprofitabiM pentru unii oameni cari au supravietuitmulti ani revolutiei lor si s'au impArtAsit de putere, ---nu totdeauna cei mai buni, fiindcA altii, mai buni, aumurit inainte de izbAnda causei pe care o serviserdori, dintre cei cari au murit, unii au fost mai putinadaptabili, si, suparAndu-se cine nu trebuia, n'au ajunsla nimic, cum este casul lui Dumitru Bratianu carenu s'a inteles cu Carol I-iu si din aceasta causa n'aavut soarta, atAt de stralucitoare, a fratelui sau maimic, Ion.

Astazi judecata noastra in ce priveste oamenii de la48 este intru chtva deosebita, fAra sa rapim nimicdin dreptul lor, care este foarte mare si cu totul res-pectabil, cAci ar fi o lipsO de recunostintO din parteanoastra dacA nu 1-am recunoaste. Dar iata care sfintmotivele pentru care, fará sa atingem acest drept,judecata noastra despre dânsii trebuie s'o facem maimoderatd. Se impune o deosebire si o comparatie.ArAt intaiu care este deosebirea, si pe urma se vavedea comparatia.

Am spus cd in Bucuresti revolutia a reusit si ca inMoldova a fost inabusità, si atunci ar fi cineva dispussa creadA ca oamenii de la 1848 din Moldova aveaumai putina inteligenta, mai putina energie decat ceidin Muntenia. Dar gAndul la ce a fAcut Mihail Ko-gAlniceanu nu permite o astfel de judecata. Se stiecA, traind impreuna si partici/And la aceiasi viatapolitica Ion Bratianu si Kogálniceanu, acesta stiafoarte bine care este valoarea lui, de si nu avea obi-ceiul s'o spund si n'a avut nameni cari sà-i cultivememoria pe cAnd atatia au interes sA cultive pe alui Ion BrAtianu. Ion BrAtianu, cand a mers la Paris,era un om Inca tAnar: fusese o bucata de vreme inarmata, ofiter, foarte putin iubit de mama sa, cumse vede din amintirile d-nei Sabina Cantacuzino ; tathla vrut sä-1 trimeatä in Germania, nu la Paris, pe cândmama a izbutit de la inceput sa trimeatà pe cel maiiubit dintre fiii sai, Dumitru, in capitala Franciei. Cânda plecat 0 Ion BrAtianu, mai t'arziu, el avea studiile

153

pe care le putea face la Bucuresti, studii serioase, darnu stralucite, de sigur nu de inaltime europeana. Corn-paratia care o putem face intre dansul si fratele sau,

pentru ca s'a tiparit corespondenta lui Dumitru Bra-tianu, facandu-i-se dreptate dupa atatea decenii , estecu desavarsire avantagioasa pentru fratele mai mare.Dar si Ion Bratianu, asa cum era in 48, &and s'afacut revolutia, cum a fost dupa 48, cat a stat in still-natate, si Dumitru, care, la o vrasta mai inaintata,avea cunostinte mai multe si poate chiar o inteligentamai solida fata de inteligenta foarte vie, foarte scan-teietoare a lui Ion, comparati cu Moldoveni de felulhti Kogalniceanu, apar ca niste oameni de mai putinaseriositate, de mai putind putere de creatie. Cineva,un revolutionar polon care a intrat in legatura cudansii pe vremea cand revolutia polona, represinta Caprin printul Czartoryski, era in raporturi stransecu miscarea revolutionara de la noi ', spunea ca ainostri sant mai, mult un fel de studenti. Ni puteminchipui ca, de si erau multi oameni tineri in miscarearevolutionara europeana a spune cuiva aceasta, nu eracel mai mare compliment, si pe vremea aceia fiind ooarecare deosebire intre un om de Stat serios si intreun student. Pe cand Moldovenii erau oameni de- ovrasta mai inaintata, scriitori de reputatie, creatori indeosebite domenii, iar Mihail Kogalniceanu, care a fostcel mai mare orator al timpului sail, era si attinci unistoric foarte distins, cu studii facute in Germania, siun scriitor talentat in domeniul imaginatiei, un talentcultivat si un om de-o inalta cugetare, as voi sapot adaugi si un om de caracter superior, dar, macarpentru moment, acest caracter era mai sldbut : dupdce maltratase pe Mihai Sturza, el maltrata la 1857 sipe Grigore Ghica, un om asa de nobil, de o asa decurati memorie tragica, ?I, ceia ce spunea el nu cores-punde cu adevarul. Cu defecte de acestea de caracter,de temperament, Mihail Kogalniceanu si ai lui santtotusi superiori Muntenilor de la 48, si aceasta scade

1 Reim-tile acestea au fost studiate de d. P. P. Panaitescu si, acuma in urrna,de d. Marcell Handelsman, istoricul polon.

154

pe BrAtieni, ca si. pe C. A. Rosetti, si pe toti cei cari,din celalt principat, stateau in jurul lor.

Dup5 aceast5 distinctie, iatA si comparatia. Anume,acesti Munteni de la 48 nu grit cea d'inthiu generatiede idealisti, de agitatori, pentru cel mai inalt idealromAnesc. Inainte de ei a fost generatia boierilor dela 1840, in fruntea c5rora stAtea Joan CAmpineanu,seful opositiei muntene, care a intrebuintat dusmäniadintre Franta si Anglia, de o parte, si Rusia, de alta,cu gAndul cd ar putea sA se foloseased de dAnsa pentruunirea tuturor Romanilor. CAmpineanu, care pe urmAa avut o soartA nenorocitä, pe care si-a fAcut-o inparte el insusi, pierzAndu-si tot prestigiul cel vechiu,era, inainte de 1848, un nationalist de o esenta foartecuratA si de o mare in5ltime a cuget5rii. Am fAcut demult o deosebire pe care o mentin, de si anume pasagiidin corespondenta lui Dumitru BrAtianu aduc oarecareindulcire in asprimea acestei judecdti. Am spus c'dgeneratia de la 48 a voit fail indoial5 si unitatearomAneascA, nu numai unirea Moldovei cu Muntenia,deci addugirea la aceste dou'd elemente ale terii liberea provinciilor care se aflau in mâni strAine, dar ei aufost inainte de toate revolutionari, republicani, rosii",si, cum douà lucruri asa de marl nu se pot ingriji inacelasi fel, avAnd sa fac5 alegerea intre idealul deliberali cum si-au zis mai tärziu si intre idealulnational, cel liberal a trecut in rAndul intaiu.

Aceasta este causa pentru care, intorandu-se maitdrziu in Ord, dupd unirea Moldovei si a Munteniei,dupd asezarea lui Cuza-Vodd, n'au servit pe DomnulUnirii, ci s'au tinut departe de dAnsuP, l-au dusmdnitsi au contribuit in chipul cel mai hot5rAtor, intrebuin-tand si rudele lor din arthatd, la cdderea lui. Adaugcd acesti liberali aveau un simt nu prea ascuOt dedreptate sociald, fiindcA, atunci cAnd Cuza a improprie-tdrit pe terani, neavand vreme sA duca mai departeaceastd opera, care insemna pentru el numai punctulde plecare, trebuind sa vind pe urmA arganisarea eco-nomic5, intre liberalii acestia erau foarte multi cari seuitau neprietenos la Domnul care lovia in anumitiproprietari de pAmAnt. i, and a izbucnit revolutia

155

de la 48 la Paris, corespondenta catorva dintre ainostri arata ca ei au strigat ,,Traiasca revalutia" panain momentul când au vazut a revolutia aceasta ieaun caracter social, si, atunci, ca fii de proprietari, auaprobat-o cu mult mai putin si, gandindu-se si lasiguranta lor personalä, s'au grabit sa-si faca bagajelecat mai rapede si sä se intoarca in tara. $i Ion Bra-tianu, care-si avea mosioara lui la Florica, nu erapeste masura de incantat de faptul ca, de jur impre-jurul lui, Cuza-Voda crease o teranime care, fiind siea proprietard, s'ar putea sa nu.i dea elementele ne-cesare ca sa-i lucreze via, la care, cu dreptate, tineaasa de mult.

Cei de la 1840, cari erau boieri si nu discutau clack inurmarirea idealului lor, este mai bine sa intrebuintezemetoda conservatoare sau cea hberala, erau legati demonarhie prin instinctul poporului romanesc, care cautaInca un punct de sprijin asigurat, pe cand pentru cei-lalti, de la Paris, republica se infätisa in colorile celemai ispititoare, si cu anumite posibilitati de a gusta,de a se impartasi din avant-nine ei.

Miscarea de la 1840 mi se pare astfel mai simpaticacleat cea de la 1848.

Acum, cand ni dam sama ca acesti tineri nu santcei d'intaiu cari sa fi pornit o miscare pentru idealulromanesc, sg vedem ce asteptau oamenii acestia de lastrainatate, de ce se duceau acolo.

Imprejurarile in care s'au dus ei, noi le cunoastem,si ele erau cele mai agreabile. Revolutia, care a biruitla Bucuresti in primavara, a durat cateva luni de vara,in care ei au cautat sprijinul Franciei, al Franciei luiLamartine, care, amestecat in vihta studentilor de laParis, fusese ocrotitorul societatii lor, si ei isi inchi-puiau Ca imediat Franta va face gestul cel mare si varevolutiona Europa intreagd, asa ca va putea intindemana si revolutionarilor biruitori la Bucuresti. S'a in-tamplat insa lucrul pe care ei nu-1 asteptau. PrecumCampineanu nu se putuse sprijini statornic pe alianta dinFranta si Anglia, caci Franta s'a indreptat spre altapolitica, tot asa oamenii de la 48 nu puteau sa pre-

156

vadd cA revolutia aceasta, fácutä de burghesi si pentruburghesi, nu va mu1t5mi pe muncitori, cari credeau c5.Franta se va transforma in p5m5ntu1 Canaan al socia-lismului, dimineata si seara c5z5nd o man5 care arface inutild munca ; deci, cand s'au inchis atelierelenationale" la Paris, lucratorii, cari intelegeau s5 steain ele si sa-si ceteascd gazeta, s'att revoltat, au ridicatbaricade, au ucis pe arhiepiscopul Parisului, care venises5-i impace cu binecuvântarea, au tras impotriva ar-matei, iar armata aceasta din Africa, deprins5 a luptaen Arabii, i-a tratat ca pe niste beligeranti: a trascu pusca si cu tunul, dar dupd m5celul acesta dinIunie 1848 republica a apdtat un caracter de un rosufoarte sters, ca tricolorul lui Lamartine, inl5turand stea-gul rosu care se presintase, si, atunci, burghesii acestia,cari se temeau pentru a verea si situatia lor, vor ispräviprin a se da in maim lui Ludovic-Napoleon.

Dar un guvern revolutionar asa de indulcit nu eradispus s5 aprind5 Europa Asa incat a c5zut si revolutiade la Bucuresti, care se sprijinia si pe Turci, crezand c5acestia au atata inteligentà catà trebuie ca sa ajutemiscarea impotriva Rusilor, dar Turcii erau cu multprea slabi pentru o asemenea atitudine, de si aceastaeste epoca de relativá inviere politica a clasei domi-nante turcesti, epoca Tanzimatului, a lui Aall, Residsi Fuad. A urrnat intrarea Turcilor ca restabilitori aiordinii, scena din Dealul Spirei, ocupatia amfindurorPrincipatelor, si revolutionarii, arestati de Turci, arun-cati in niste vase de asfixie pe Dun 5re, 15sati apoinumai cu hainele pe dânsii, ca sa-si caute norocul undestiu, dup5 multe suferinti au ajuns la Paris. Ce cAutauei acolo ?

Predecesorii lor de la 1830 intAlniserä o societatefoarte interesant5, de la care aveau atata de invatat,un guvern oricum de un caracter mai liber decatcel de acas5 de la dânsii, dar ni putem inchipui &ànu putea un student dintre acestia sä se duc5 la unministru de-al lui Ludovic-Filip ca sii discute cu ansulpoliticA.

Cu totul altfel dupa 1848. Se povesteste o anecdotäcare se pare c'd este adevarat5, aceia cl until din tinerii

157

acestia s'ar fi dus la un ministru frances, la care multAlume in vrasta astepta fard a fi Inca primita, dar,-indatä ce el ,a scos cartea de visita i s'a deschis usa ;numai intrand inauntru, a inteles de ce aceasta favoare ;ministrul i a spus: si jeune et deja Moldo-Valaque !".Altfel erau deci imprejurarile pe vremea cand unMoldo-Valah" putea fi bine primit in orke cabinetministerial, 5i altfel fnsese in monarhia, de severitate,totusi, de eticheta a lui Ludovic-Filip.

i mai era ceva : opinia publicd avea acum o impor-tanta hotaratoare ; ea Meuse revolutia, ea crease re-gimul cel nou, adeca : gazetarii, scriitorii de pamflete,de brosuri, cari erau asrultati, maguliti pretutindeni.Guvernul statea cu urechea intinsa la zvonurile, confusela inceput, dar din ce in ce mai clare, ale societatii.

Asa incat, cand au venit pribegii no5tri si nunumai tinerii, ci si batranii, sefii revolutiei: Eliad, carea desvoltat o activitate romantica vioaie, de si uneori ridicola, cautand pictori, sculptori cafi sa-1 infati-seze, ca pe dictatorul care posa cu toata insemnatateasituatiei sale trecute, si in zädar il cberna nevasta dela Bucuresti , ei s'au gäsit cu totii, imediat, intr'unmediu favorabil. Dar e mai de mirare si explicatianu se poate gasi cleat in calitatea acestor tineri fii deboieri, foarte bine crescuti, cu o crestere care nu seculegea din carti, ci din traditie, ca in Anglia, taraunde se ieau precautiuni pand ce se intinde mana unuiom, ei au gasit o foarte buna primire. Dumitru Bra-tianu a stat astfel in legaturi cu Palmerston, cu Glad-stone, oamenii din fruntea societatii englese. Cores-pondenta lui e bogata in astfel de nume, ceia ce aruimi -in adevar, dacà n'am cunoaste insusirile acestoroameni veniti dintr'o tard mica, insd oarecum pregatitisi capabili de a se pune imediat la nivelul represintan-tilor de cdpetenie ai unei teri asa de man.

Despre cei ce au fost in Germania, in Turcia estemai putin de vorbit, fiinda acolo nu era prilejul de aface propaganda activa, ci numai de a folosi impreju-rani momentane.

Corespondenta acestor oameni s'a pastrat, si ea neajutä sä facem deosebirea !litre dansii. Balcescu, pe

158

care il interesau chestiunile istorice §i care intelegea sase sprijine pe con5tiinta trecutului §i resolvirea probleme-lor actuale, era un romantic sentimental, §i, din causabolii de care suferia §i de care a §i murit in strainätate,n'are nimic din vioiciunea scaparatoare, din electrici-tatea comunicativa care se desfacea din Ion Brdtianu,facandu-1 sa caute once fel de prilej pentru a se ames-teca, a se pune in valoare §i a servi 5i din aceastäcausa, cand s'a descoperit o conspiratie contra lui Na-poleon al III-lea, s'a gasit la dansul o tipografie clan-destina, pentru care fapt a fost condamnat §i a scapatnumai simuland o boald nervoasa. Cu totul altfel decalatitudinea lui Balcescu, totdeauna cu ochii la steleleidealului.

Rosetti era, iardsi, de altd natura: la acest romanticdeclamator, intrebuintand un limbs giu profetic, putintelde aceia§i natura ca §i al lui Heliade", cu deosebireacd Eliad traise o viata §i avea tot ce poate da o viatainteadevar adanc §i. puternic train' , pe cand la Rosettiaceasta experienta =liana lipsia cu desavar§ire, a§aincat, cu tot respectul care se cuvine unui suflet a§ade curat §i de desinteresat, nu numai in ce prive§tebanii, dar §i situatia, el n'a vrut niciodata sa steaalaturi cu Brätianu ca participare la guvern, preferinda fi preedintele Camerei sau primar al Bucure§tilor,situatii care nu angajau fata de §eful Statului, indis-pune monotonia versurilor goale, mentinerea atitudinilorfortate, un fel de preciositate suspinatoare.

A fost o surprindere pentru lume, pentru lumea carea cetit cele cloud volume ale d-lui Alexandru Creteanu,cuprinzand documente din archiva lui Dumitru Bra-tianu, descoperirea unui om de o inteligenta in adevarsuperioard, dar §i. de un tact desavar§it §i, in acela§itimp, de o nobletà de atitudine care intrece tot ceeste mai ales in felul de a se purta al celorlalti. Maitärziu, dupa ce s'a intors in tara, Dimitrie Bratianu alost o singurd data in fruntea unui guvern representativpentru incoronarea lui Carol I-iu. $i apoi s'a retras, pentru.ca regele voia intr'un fel §i Brdtianu nu putea sä fie decatconsecvent cu sine, dar nu s'a suparat de loc, caci ela inteles a un Suveran intr'o astfel de situatie are

10

nevoie une. ori de oameni altfel facuti, pi s'a Omit deo parte, riaicandu-se numai, spre sffir§it, contra frateluicare ajunsese a guverna cu oricine pi a permite aproapeofice.

Cand a murit Ion BrAtianu, Dumitru, imp5cat decurand, a fost proclamat peful partidului liberal, dar apresidat partidul numai cateva luni, cAci, batran pibolnav, a murit eapede.

Ca sa puteti aprecia deosebirea de temperamentintre acepti oameni, s5 lam ceva din corespondenta,citatA, a celui mai in vrastä dintre Bratieni.

Iata in scrisoarea lui cdtre Michelet : AstAzi va voiuvorbi de Romania. Ce frumoasa Ora, Este tara mea !D-ta, care cunopti viata omenirii intregi aproape, careprin puterea inimii dumitale ai asistat la creatia tuturorlucrurilor, nu ptii cu toate acestea de loc ce este Ro-mania, caci, pentru ptiinta, ea este Inca orfan5, un copilgasit, dar nu este mai putin frumoasa, caci ea s'aregasit singurd pi, in putermca ei vitalitate, a invatatcd mama ei se chema Roma pi cd ea a creat pi guver-nat lumea. Nu, d-ta nu cunopti tara mea pi epti silit sama crezi pe cuvant. Dar sa n'ai nicio teamd. Fii asi-gurat. Iubesc prea mult tam mea. Ap voi sa te fac sao vezi apa cum este pi astfel cum a fost totdeaunain toate fasele existentei ei. Ti-a§ arata-o in somnulei, cd a ostenit mult, dar niciodatà n'a dormit. Ti-aparata-o in mania ei, cdci a suferit multe nedreptati,dar totdeauna a fost senina. Ti-ap arata-o in desnädej-dea ei, cAd totdeauna a avut un picior in prApastiedar niciodata n'a desperat. Ti-ap arAta o in zilele ei deserbdtoarei g5tita CU flori pi acoperitA cu purpurA, cAcia captigat multe biruinti, dar ea n'a avut niciodatAserbatoare. A§ voi sd ti-o pot arata cum a fost, totdeaunaradioasA de frumuseta, totdeauna sfapiatd, insangerata,incununata cu cununa martirului.

Cu d-ta ap voi sA mA suiu in sus de-a lungul seco-lelor, ca sd te fac sd asipti la cea d'intAiu zi a formatieisale pi a o urmari zi de zi in desvoltArile ei succesive.Supt ochii d-tale ap voi sA. rup vAlul des care acoperemisterul vietii ei, sa te fac sa o vezi in mijlocul uneiman l. furtunoase a sute de popoare de origini, de mo-

160

ravuri, de limbi, de religii, de civilisatii deosebite,totd.eauna in picioare, ca o stâncd vie, impotriva cdreia,ca valurile infuriate, tori s'au sfdrâmat, ca sa clued de-parte pustiirile lor in Occidentul fdrd vlagd. A§ voisd te fac sa vezi cum Românii din Dada, un pumnde oameni, au §tiut sd salveze din aceast5 lungd vijeliede o mie noud sute de ani marea icoand a nationali-tdtii lor §i sa-i pästreze toate trdsáturile tot a§a decurate, adanci, vii, ca in, ziva in care au fost trase demâna lui. Dumnezeu".

Bucata se intinde mai bine de zece pagini, §i estede o frumusetd care o poate pune alüturi cu CântareaRomâniei" a lui Alecu Russo.

XI.

Ultimii soli in Apus.

Am vazut a, odinioara, in strainatate erau dincand in &and i oameni a caror situatie politica la noi,de stapanitori ai terii, de demnitori, fusese distrusa,§i, pentru ca ei nu voiau sa provoace turburari, sat'sa trezeasca pe turburatori, s'au a§ezat aiurea. Cate-goria aceasta de fo§ti stapanitori ai terilor noastre saude pretendenti la tronul acestora nu mai exista dupa1866. Fiul lui Gheorghe Bibescu, purtand acela§i numeca i tan], om foarte distins, care a luat parte, inarmata francesä, la expeditia din Mexic- §i la räzboiuldin 1870-71, a locuit cea mai mare parte. din viatasa aid, in tara §i, cu toate legaturile cu strainatatea,cu toate operele scfise in limba francesaa publicat §io carte despre Domnia lui Voda-Bibescu nu s'a des-partit de societatea noastra.

Am caracterisat pe oamenii politici cari, in a douajumatate a veacului, &and nu aveau un rostpreferira sa se a§eze la Paris, la Nisa sau aiurea. Darei sant oameni neinteresanti ca persoane §i, pe de alta.parte, ei nu represinta acolo rosturi romane§ti, ci se asimi-leaza cu viata terilor in care se apazd, cum era Franta ;familiile n'au pastrat corespondenta lor, §i ce s'a pas-trat n'a fost tiparit, de §i e foarte rau, caci in toate terilecorespondenta unui om care a jucat un rol politic sepastreald, se publica i pe basa ei se scrie istoriatimpului ; la noi insa este in aceasta privinta o lips&de grija §i de pietate färá pareche, din care cans&

,istoria contemporana se scrie dupa Monitorul Oficial'§t duped discursurile parlamentare, care nici acelea n'autfost adunate de la cei mai multi.

11.

oficial,

162

rára indoiall toatd partea aceasta din presenta piactivitatea Romanilor in straindtate merita sä fie totalneglijatd.

Dar noi avem, de la Românii apezati in strdindtatein vederea studiilor, o corespondenDA foarte bogata pide cel mai mare interes, care, pentru timpurile noastre,este pi o adevAratd invapatura pi o adevdratd mustrare,pentru cd trebuie sä ne recunoaptem inferiori acestoroatneni cari au avut urinapi ip ce privepte preocupareade chestiunile mafi, dar nu de un caracter apa deinalt pi de nobil.

Este vorba de tineretul care a mers in strdindtate,pi din Iguntenia, §i dip Moldova, pe la 186o,8o, darcei mai importanti skit cei din Moldova, la cari seadlugia pi c'ate un Ardelean, care avea legdturi cucercu1 Jqnimii" din Moldova, care tipdria Convorbi-rile Literare". gi ni-au läsat o grapaadd de scrisori pecare le-a tipdrit de curdnd un Bucovinean, d Toroutiu,in patru volume de cel mai mare preI pentru istorialiteraturii pi a spiritului public la poi. In felul acestaavem, scrisorile lui Eminescu, cd.nd era in Austria piGermania, ale lui Slavici. scrisorile, adrnirabile, ale luiA. D. Xenopol, care ne fac s'a cunoastem un Xenopolcu mutt superior omului, totupi rdmas atfit de distins,pe care generatia mea 1-a avut in millocul ei, intrecândcq mutt, in ce privepte cugetarea, originalitatea, putereasi seutimentele, pe Maiorescu, §i acesta a fäcut tot ce aputut pentru a arunca discreditul asupra omului pecare-1 simtia mai presns de dansul.

Aven1 scrisorile celor mai mdrunp: ale lui GheorgbePanu, seful radicaliloy, care a plecat din Tapi cu anumeidei despre sine si cares ajungand la Paris, a constatateia ce am constatat cu totii &And am parasit scolile

lwastre si ne-ana gásit inaintea unor exigente mult maimarl, ck avea multe de inv4tat, Era furios a nu ptialatinege, grecqte, pi putea sd se convinga el nu ptiePict frantuze&te, dar n'a fost pus niciodat4 in situatiaapeasta.

Avem scrisori si de la un $tefau Vargalici, proNsctrla Universitatea din Iapi, con bun, suflet generos, mintefoarte clara ; de la Nicolae Xenopol, fratele lui Alexandru ;

I6S

de la Ioan Nenitescu, care a fdcut poesie patriotic&slAbutd, §i de la altii.

Dar, considerate laolaltd, aceste manifestAri sânt decel mai mare interes, §i iatä in ce consistä interesulacestor corespondente. Natural, unii se tin ceva maisus, altii, cu mijloace mai putine, se lasd mai aproapede pamânt, dar, abstragând de deosebirea aceasta,fireasca', de inteligentd, de putinp de perceptie, decriticA, de dar de presintare, oamenii ace§tia cari auinvatat in strAindtate intre 186o §i 188o erau stApaniticu totii de marile probleme ale timpului. AdecA greu-tatile in ordinea ideilor care se puneau pentru socie-tatea romAneascA in vremea aceasta apAsau asuprasufletului lor tânár. Greutati de orice naturd: problemanationala i socialA, aceia a creArii unei economiiproprii romAne§ti, a atitudinii elementului romänescfatä de elementul celalt care se gäse§te in tara. Toateacestea §i-au gäsit locul nu numai in mintea genialaa lui Eminescu, ci ceia ce formeazA partea, a§a deimportantä, din scrisul lui Eminescu, era in minteatuturor. Toti erau urmAriti de acelea§i ganduri, totii§i presintau problemele acestea cu o adancd seriositate

cu un simt de rAspundere care nu se potrive§te cuvarsta lor, cdci erau prea tineri ca sl-§i pund astfelde intrebAri §i ca intrebärile acestea sá le considerecu toatä seriositatea. Problemele acestea de naturamaterialA i morald stäteau inaintea intregii generatii,§i este un merit pentru dân§ii cA s'au ocupat, pe langAstudiile lor, pe care leau urmat cu o foarte multAseriositate, in fiecare moment de ce privia tara lor.Xenopol aratd mai frumos cleat oricine aceste ganduri,vorbind cam a§a: M'am näscut in cutare tara, inmijlocul cutArui neam ; am datoria ea in toatA viatamea sA rAmân legat de aceasta tarA §i de acest neam §isA-i consacru intreaga mea activitate". Când se On-de§te cineva la faptul CA tatAl lui era, nu Evreu, daru.1 strAin oarecare, intrebuintat ca interpret la consu-latul prusian, dupA ce fusese adus de Dodun des Per-rieres pentru organisarea penitenciarelor, mirarea plAcutAe §i mai mare. Xenopol, la un moment dat, s'a gAsit,in ce prive§te legaturile cu armata, intr'o situatie foarte

11(

164

grea. Pentru dansul era in aceasta o datorie de onoare,pi el spune cä, de si slab de sanatate, vrea totusi sãiiindeplineasca aceastä datorie fata de tara sa, i, astfel,roaga pe amicul Eau Iacob Negruzzi sa gaseasca for--mula trebuitoare pentru ca el sa-si poatar indepliniceia ce simtia in adancul constiintii sale.

Pe langa aceasta ei av eau un simt critic i, in criticalor, o nepartenire, o neocrutare fata de dansii, care ecu desavarsire extraordinara. Unii dintre ei publi-casera poesii, intre altii i marele arhitect MincuNicolae Xenopol tot asa, dar acesta din urn* mergandla Paris, se leapadd de lucrdrile acestea ware deadolescenta, dandu-si sama cã e altceva de fäcut, dinpartea oamenilor cari nu aveau marele talent poetical lui Eminescu. Vorbeste de acest scurt trecut literarcu aceiasi hotarare condamnatoare ca i and. ar fifost vorba de cine stie care altul.

Pe langd aceasta, cand, la Convorbiri Literare",Maiorescu pornise prea usor sa condamne tot trecutulnostru literar, pe care nu-1 cunostea, batandu-si jocde scoala din Ardeal, studentii acestia, cari n'au svutprilejul sa-si exprime in publicitate parerile lor, ridicaimpotriva acestor apucaturi sentimentul cel mai duiosfata de trecutul neinteles i calomniat fard a se tineasama de imprejurdri atat de grele. Intelegerea cea mailarga in ce priveste contemporanii din provinciile neli-bere se gaseste in corespondenta acestor tineri.

A trecut insa catava vreme, i, peste doudzeci deani, o altä generatie de Romani traind in strainatateau dat iarài lucrari inteadevar remarcabile in ce pri-veste amintirea terii lor i intelegerea problemeloracestei ten. La mijloc, insä, intre bursierii de la 1870si intre cei de pe la anul 19oo, in apropiere de 1890,este o generatie mult mai slaba. Se duc de la noibaieti bine pregatiti pentru anume scopuri de invata-turd speciala. pentru a fi profesori de Universitate.Unele din corespondentele din acest timp s'au pastrat.Am gasit, astfel, intamplator, o parte din corespon-denta lui Spiru Haret: Opera lui Spiru Haret ca pro-fesor la Universitate, ca ministru de InstrucIie, ca

.

pi

1 65

scriitor in domeniul matematicei, ca unul din acei cariau incercat o inviere in domeniul politic, este foarteimportantd 5i merità toatd recuno5tinta, de care, de alminteri, s'a impdrtd5it foarte larg 5i in viat'd 0, intrucatva, 5i dupd aceasta, dar corespondenta lui estefnarte slabd ,in ce prive5te ideile, acele idei nobile caredotninau generatia precedentd. Romanii s'au gdsit ina-intea rdzboiului de .1a 1877-78, 0 r5zboiul acesta, oricatar fi fost de rau pregatit 5i de räu condus, a dat socie-tatii románe5ti o incredere in sine, un sentiment alrolului pe care Romanii sant chemati sà-1 joace in lume,a importantei pe care Statul roman trebuie s'o ca5tige,care nu se cuvine s'a fie trecutà cu vederea.

Dar in ce termeni vorbe5te Spiru Haret de r5zboiulde la 1877 ! Pe and Xenopol, fiul interpretului de laconsulatul prusian, doria, de 5i bolnav, s5 ieie serviciuin armata romand, generatia de la 1877 nici nu segandia la a5a ceva. Era bund bucuroasd ea' este pusdla addpost. $i Haret considera rdzboiul ca un fel dejucdrie pe care Ru5ii o fdceau cu noi, intrebuintandu-nepentru scopurile lor.

Este foarte interesant c5, putintel inainte de mo-mentul cand generatia lui Haret se gandia a5a, inItalia, la Turin, in Franta, la Paris, era un Maramur5-5an, Artemie Anderco, dintr'o familie de vechi boieride acolo, fiu de preot, trimes de tatal Au, cu foartemari greut5ti, la studii, 5i in jurnalul lui, care s'apAstrat, 5i pe care il tipAresc in revista mea CugetClar" 5i in extras 1, se vdde5te sufletul unui om cu de-sävar5ire ales, om cu multe curlo5tinte, en deosebiteaptitudini pentru studii 0, in acela0 timp, insufleIitde cele mai frumoase idei.

Scrisoarea c5tre tatal EAU ar merita s5 fie introdusdin toate crestomatiile: a avut nevoie, intenn moment,de ajutor ; bursier al s3cietatii Transilvania" de la Bu-cure5ti, nu-i ajunserd banii, de 5i socotia cu cea maimare grijä ne5tiind ce inseamnd petrecerea 0 risipa ;s'a adresat deci tatalui s5u cerandu-i un imprumut,iar acesta i-a rdspuns printr'o minunatà scrisoare, in

' Un student in strdineitate; Arteinie Anderco, 1934.

166

care arata cu can greutate crescut el familiatota5a cum ii scria lui A. D. Xenopol nth! lui ; totu5itrimete banii, dar considera ca insulta cea mai greaca ei ar putea fi considerati ca un imprumut ; atatavreme cat va WO el, il va putea gdsi gata la toatenevoile sale. $i tanarul acesta, care se pregatia sa fiemedic, dar, pe laugh' aceasta, voia sa scrie o gramaticaa limbii romane5ti, el care plecase din Maramun5 fan'sa 5tie bine romane5te, caci la liceul din Sighet discutape tema romanismului cu colegii ungud in ungure5te,i5i facuse o cultura complecta. Notele pe care le inseamnael cu privire la Neapole, la Turin, la Paris sant detoatä frumuseta ; se amesteca, une ori cu stangacie,cu naivitate, in toate domeniile, 5i in domeniul artelor5i al literaturii. Cartea aceasta, care ar trebui sa fiein mana oricarui student, e de sigur un mijloc de puri-ficare 5i de inaltare. A5a incat Romanii nascuti pestegranita aveau in privinta aceasta cu totul alte notiunide viata etica decat cei mai indrazneti dintre Romaniide la noi.

A venit insa un moment, dupà 1890, cand procesulMemorandului, intentat Romanilor din Ardeal, caripresintasera, contra guvernului unguresc, o plangereImparatului in calitatea lui de Imparat, iar nu de regeal Ungariei, 5i Franz-Joseph a trimes plicul -nedes-chis pre5edintelui unguresc, iar cei cari au presintatMemorandul, dati in judecatd, au facut cuno5tinta cutemnitile de la Vat 5i de la Seghedin , a adus, ceiace prigonitorii nu prevazusera, punerea pe tapet achestiunii romane5ti, 5i atunci a aparut cartea lui Eu-geniu Brote, publican' in mai multe limbi, in care searatau care sant drepturile poporului nostru in acestetinuturi nelibere. Studentimea din strainatate, unita cucea de la Bucure5ti, a inceput o puternica propagandapentru causa romaneasca.

A5a incat avem acuma din nou o generatie de stu-denti, cari invata sau nu, dar inainte de toate se preo-cupa de cea mai arzatoare chestiune pentru poporulromanesc in acest moment : chestiunea suferintii Ro-znAnilor de peste munji, ducând la, dreptul nostru de

si-a

167

a realisa unitatea nationala. D. Gheorghe Moroianu,care face parte din aceasta generatie, in care Regatulera represintat printr'un admirabil tandr, care s'a stansfoarte rapede, Teodor Bratianu, cel ce a organisat LigaCulturala i acolo la Paris, a dat, de curand, o adunarede docurnente, cu privire la aceasta propaganda, sidin ea se pot alege pagini de cea mai mare frumuseta,care arata Inca odata o constiinta a tinerilor Romanide peste granità in ce priveste datoria lor nationala.

Incheind, trebuie sa spun cà i eu am cunoscutRomani traind peste granita. Am facut parte din stu-dentimea de la 1890, si nu pot arata destula parerede ran. cu un element chiar de mustrare catre mineinsumi, pentru felul cu desavarsire inferior in caregeneratia de la 1890 si-a considerat aceasta datorie.Eram trimesi pentru a capdta la intoarcerea noastra,potrivit cu cunostintile castigate in strainatate, o ca-tedra de Universitate, i gandul tuturor era indreptatcdtre aceasta : sa se mantuie cat mai rapede anii destrainatate i sd se capete catedra de la Bucuresti sau

pentru care chiar intre cei mai buni prieteni s'arfi ivit lupta cea mai cumplita. Noi am invatat intea-devar foarte mult si am dat lucrari, fiecare in spe-cialitatea sa, care fac parte din ceia ce a fost maiconvenabil ca eruditie in generatia de la 1890 : aled-lui Radulescu Motru, in Germania, cu privire la filo-sofie, ale d-lui Ovid Densusianu, in domeniul filologieiromanice, ale lui Teohari AntonesCu, in domeniul ar-heologiei. In acest domeniu generatia de la 1890facut toata datoria, dar din nenorocire facut- o asade bine, incat nu i-a mai ramas timp pentru altceva. Dela noi cat am stat in strainatate n'a fost un gest dincolode specialitate in vederea capatarii situatiei la careravniam, pentru ca pentru aceia fuseserdm trimesi.N'am avut niciun fel de contact cu societatea apuseana,afara de acela pe care uniideveniti imediat melomani,ii capatau cu Opera din Paris si cu s'41i1e de concert.Nu se poate zice ca aceia cari erau bursieri nu ni-amindeplinit invoiala fati de Statul roman, cu exceptiaunuia, filosof, care a facut declaratia solemna cd n'are

si-a

Iasi,

168

nimic de invAtat la Paris si la Berlin, pentru &AlistricA originalitatea, si s'a intors imediat in Ora'.

Romania insA, ca propagandA, ca legAturA cu socie-tAtile apusene, n'a profitat nimic de. pe urma sacrifi-ciilor fAcute pu trimeterea noastra in strAinAtate.

Lucrurile ar fi mers, de sigur, mult mai bine dacAtinerii acestia, in mare parte desorientati si mai alestimizi, cAci generatia de la I8Lo ,a fost o generatiede timizi, cu totul deosebitA de generatiile care au venitpe urmA si care au trecut si prin usi de fier cand afost vorba sA fie vAzute si apreciate , ar fi fostsustinuti de alte (iota elemente de Romani cart seaflau in strAinAtate si ar fi putut lticra cu acestia.Aceste cloud elemente erau: pe de o parte, Romaniibogati, Romanii cu nume mare, Romanii CU relatiifoarte intinse, cari stAteau decenii intregi la Paris sicari n'. au cAutat niciodatA sA se valorifice ca Romani,nici sA facA vre-o cunostintA cu tinerii cari veniauacolo. A trAit astfel la Paris panA tarziu, in cea maibunA societate francesA, putand sA aduca servicii foarteimportante Romaniei si neamului romanesc, an fiu allui Grigore-VodA Mica, pe care, nici pentru informatieistoricA, nu 1 a putut descoperi nimeni din ai nostri.Era acolo Gheorghe Stirbei, fiul lui Barbu $tirbei,Domnul Munteniei, care, numai &and am tipArit cores-pondeata tatAlui sAu, si-a atnintit cA fusese Roman sia tipArit cloud volume in care este vorba de Romani,(land, nu numai amintirile sale din tineretA, de o fru-moasA facturA literarA, dar si intreaga istorie, pe scurt,a poporului romanesc.

Erau, apoi, legatiile Romaniei, dar relatiile intredansele, care functionau pur birocratic si diplomatic, si!titre tinerimea romaneascd au fost nule.

0 diplomatie fArA legAturd cu lara si neamul, igno-rantA, instrAinatA, despretuitoare, si o intreagA lumeromaneasck cu. nume si avere, perfect instrAinatA, infatA cu urr numAr de tineri desorientati cari erau le-gati numai de anume materii de studii, fiind astfelincapabili sa" aducA serviciile pe care entusiasmul sigenerositatea unor tineri le pot aduce totdeauna teriilor, iatd Alrita stare de lucruri.

160

Din nenorocire §i dupd exodul athtor Români intimpul fazboiului, dupa fuga de la muncd a altora inurma realisarii, färä dân0i, a unitätii nationale, dupdpelerinagiul miilor de studenti pentru materii care sepot invata 0 in tard, dupd emigrarea la Paris a uneiserii de Ardeleni cari despretui au Universithtile române5ti,dupà momirea de exportatorii de tetani a miilor desdteni din Ardeal cari azi se aflà intr'o cumplita miserie,situatia conlucrarii românefti in strainatate e intocmaica in trista formula de mai sus, rostita pentru epocade la 1890, deci acuma aproape jumcitate de veac.

In schimb, acum vre-o cdtiva ani am fost adâncmi§cat asistand in Paris la serbaloarea nationald, lahramul national al Iugoslavilor. Ministrul Spalaicovici,care vorbe§te frantuze5te a§a §i-a§a, dar are o inim'aa§a de larga 0-0 poate trezi oricând amintiri a§a de inte-resante, strângea in jurul s'Au intreaga colonie, 0 toateceramoniile de acasä au fost reproduse credincios §i cupietate acolo la Paris, noi, oaspetii, trebuind sä neimpart4im ca oricari altii la aceastä ceremonie simplä,duioask din vechea Serbie. i, când a inceput a vorbid. Spalaicovici, dupd o slujbd religioasa fãcutd cu li-turghia slava' de acasà, ochii tuturora era umezi, 0chiar in inimile tuturor celor cari asistau, fArd a fiIugoslavi, s'a mi§cat ceva.

Natural, când la un popor exista astfel de silinti 0acasd §i in strAinatate, poporul acesta poate face maimult 0 decAt puterile sale, pe &and, atunci and silin-tile acestea nu existä, incercdrile individuale se risipescin zädar, spre marea paguba a natiei care ar putea s'afoloseasa dintr'un alt fel de organisare a acelora0 puteri.

TABLA CUPRINSULUI

Pagina

1. Introducere 1

H. Cei mai veclil pribegi 9

III. Cei d'intaiu ambasadori 16

IV. Ambasadori si prelendenti 27V. Oaspeti la cre§tini (prima jumatate a secolului al XVII-lea) 53

VI. Pribegi din a doua jumatate a secolului al XVII-lea . . 78

VII. CaTatori pentru culturä 101

VIII. Romani! din Apus prin veacul XVIII-Iea 120

IX. Noi Domni pribegi §i studentii din Apus 134

X. Student!! revolutionari qi nationaliqd 150

AI. Ultimii soli in Apus 161

.

. .

. ..... . .

Aqezimântul tipograficDatina Rorraneasce

Vilenii-de-Munte(Prahova)

Prevul: 65 lei,

116