ABARHITECTURA

0494

ABARHITECTURA

0494

desengestarhitectură

Ion Mincu - Casa Monteoru1889

istoriaarhitecturiiarhitecturaînromânia

ionmincufondatorul şcolii naţionale a arhitecturii româneşti.

1852—1912

Principala trăsătură a personalităţii creatoare a lui Ion Mincu o constituie înţelegerea justă a valorii obiective a arhitecturii populare româneşti şi a celei monumentale vechi. Ataşamentul său faţă de popor şi tradiţiile sale, care îl situează pe linia ideologiei democraţilor revoluţionari participanţi la revoluţia de la 1848, stă la baza luptei pe care o desfăşoară prin viu grai, în scris şi prin opera sa arhitecturală împotriva orientărilor cosmopolite. Preţuirea arhitecturii tradiţionale, poziţia sa îndreptată împotriva arhitecturii de import cât şi înrâurirea concepţiilor înaintate ale vremii l-au condus pe Mincu către concluzia practică de a încerca crearea unui stil naţional care să corespundă noilor programe şi noilor cerinţe ale societăţii, constituind o dezvoltare pe o nouă treaptă a tradiţiilor vechii arhitecturi româneşti. Mincu considera, într-un autentic spirit romantic care nu are nimic de-a face cu moda romantică, patrimoniul arhitectural al trecutului ca fundament pe care se sprijină dezvoltarea creaţiei contemporane. El a respins însă preluarea mecanică, copierea elementelor vechii arhitecturi. Diferitele sale aprecieri teoretice cât şi opera sa arată că Mincu a surprins una, dintre legile comune dezvoltării oricărui domeniu al producţiei materiale sau spirituale omeneşti şi anume că noul nu se naşte din nimic, ci se bazează pe o dezvoltare interioară, pe o acumulare, că fiecare treaptă nouă, negând pe cea precedentă, nu constituie o rupere a continuităţii dezvoltării, ci reprezintă reluarea celei precedente pe un plan superior. Cele mai valoroase creaţii ale lui Ion Mincu se disting prin următoarele calităţi incontestabile: căutarea unei expresii plastice adecvate folosirii materialelor locale si tehnicii de construcţie tradiţionale; folosirea unor procedee clasice de compoziţie care se exprimă prin planuri echilibrate, cu o dominantă clar precizată, lin jurul căreia gravitează funcţiuni dependente, prin masele volumelor construite, armonios proporţionate, prin faţade cu ordonanţe regulate şi un raport potrivit între plinuri şi goluri.

Ion Mincu - Casa Vernescu 1890

sec. XIX-XX

ABARHITECTURA

0494

arh. alexandru în estebercan-AlexB0494-cursrealizat scopeducaționalnu destinat

comercializăriișinupoatefi decopiat nesimțițidecâtdepirațisau

Ion Mincu - Bufetul de la Șosea 1892

Ion Mincu - Palatul Administrativ Galați1904

Ion Mincu - Albert Ballu - Palatul de Justiție1895

Ion Mincu - Vila Robescu 1893

ABARHITECTURA

0494

arh. alexandru în estebercan-AlexB0494-cursrealizat scopeducaționalnu destinat

comercializăriișinupoatefi decopiat nesimțițidecâtdepirațisau

Ion Mincu - Școala Centrală de Fete 1890

Ion Mincu - Casa Patrașcu1904

ABARHITECTURA

0494

arh. alexandru în estebercan-AlexB0494-cursrealizat scopeducaționalnu destinat

comercializăriișinupoatefi decopiat nesimțițidecâtdepirațisau

perioadainterbelică

Stilul dominant în arhitectura perioadei dintre cele două războaie este o continuare a celui creat anterior de şcoala naţională şi bazat pe principiul afirmării specificului naţional în artă. Între anii 1929 şi 1933 (perioada crizei economice) este semnalată o creştere sensibilă a volumului imobilelor cu apartamente de închiriat — reflexul retragerii capitalurilor din băncile falimentare. În perioada următoare crizei se integrează o serie de creaţii valoroase ale unor arhitecţi care s-au sustras caracteristicilor negative ale celor două curente — tradiţionalist şi modernist — promovând o arhitectură de înaltă măiestrie profesională. Personalitatea creatoare a acestor arhitecţi — printre care se disting în mod special (1893—1943), (1885—1966) și Horia Creangă Duiliu Marcu Octav Doicescu (1902-1981) — se conturează prin adoptarea unor metode juste de creaţie, primii doi impunând stilul nou, modern, de largă circulaţie în toate ţările Europei, iar ultimul fiind continuator în forme noi a curentului de afirmare a specificului naţional.

horiacreangă1893—1943

a fost, nepotul lui Ion Creangă. Promotor al arhitecturii moderne în Horia CreangăRomânia, a construit mai multe edificii (peste 70) administrive, social-culturale, industriale, dar şi clădiri de locuinţe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO). Alte construcţii realizate după planurile arhitectului: Teatrul Giuleşti, Uzinele Malaxa, Grupul Şcolar Mihai Bravu, Blocul Burileanu-Malxa

Blocul ARO (la parter Cinema Patria) Hotel ARO, Brașov, 1938

ABARHITECTURA

0494arh. alexandru în estebercan-AlexB0494-cursrealizat scopeducaționalnu destinat

comercializăriișinupoatefi decopiat nesimțițidecâtdepirațisau

Expo, 1939, Horia Creanga și Haralamb Georgescu

Teatrul Giulesti – 1927-1929

Halele Obor - Horia Creanga, Haralamb Georgescu

Sanatoriul Pepper, Predeal, 1934, Marcel Iancu

Vila Reich, 1936, Marcel Iancu

ABARHITECTURA

0494

Ascanio Damian - Aerogara Baneasa 1948

Cezar Lazarescu - Aeroportul Bucuresti Otopeni 1970

Octav Doicescu & Teatrul de Opera 1953

Nicolae Porumbescu Circul de stat 1961

Duiliu Marcu Palatul Guvernului 1944

Ascanio Damian Pavilionul Central de Expozitii 1961

Horia Maicu & Casa Presei 1955

Horia Maicu Romeo Belea Teatrul National 1972