Rolul jocului in procesul de initiere la copiii de 4-5 ani

Absolvent: Cifor Lucian-FlorinCoordonator ştiinţific:

Lect. dr. Ștefănescu Horea

Am ales acest subiect deoarece astăzi, în secolul XXI, secolul vitezei am vrut să menţionez că vârsta de iniţiere în nataţie a coborât foarte mult în ultimii ani. Motivaţia alegerii acestei teme este aceea că în urma acestui curs, să rămân cu nişte idei principale despre ceea ce înseamnă iniţierea copiilor în mediul acvatic şi ce importanţă au jocurile în acest proces dar mai ales în viaţa lor.

Ipoteza acestei lucrări pleacă de la premisa că jocul este viaţa copilului. Copilul se dezvoltă prin joc, acesta fiind primul stadiu de învăţare şi activitate creatoare.

Lucrarea de față își propune ca scop o cercetare experimentală asupra procesului de iniţiere în mediul acvatic la copii de 4-5 ani.

În experimentul meu am vrut să demonstrez că ceea mai rapidă cale de iniţiere a copiilor cu mediul acvatic este cea prin jocuri. La această vârstă jocurile exercită asupra lor o mare atracţie şi constituie un mijloc foarte important al instruirii.

Iniţial s-a efectuat un studiu experimental constatativ care a urmărit nivelul de adaptare şi progresul copiilor cu mediul acvatic pe durata a 8 săptămâni.

Experimentul de baza s-a desfăşurat pe o singură grupă de 10 copii, iar testările au fost efectuate cu scopul de a urmări evoluţia subiecţilor.

Plutire dorsală Copil suflând bule

Succesiune de scufundări

Sarcini generale• Sarcina mea principală a constat în a

determina pe o cale experimentală eficienţa metodologiei şi metodicii de învăţare prin jocuri.

• Ca sarcini intermediare menţionez:• Acomodarea cu apa;• Însuşirea mecanismului respiraţiei specific

acvatice;• Învăţarea poziţiei de plutire;• Asigurarea şi echilibrarea corpului;• Alunecarea pe apă;• Dobândirea siguranţei în mediul acvatic.

• Acomodarea cu apa este prima etapă a învăţării înotului. Ea este foarte importantă, de modul în care aceasta se realizează depinzând parcurgerea celorlalte faze necesare învăţării înotului.

• In prima parte a experimentului meu am folosit jocuri pentru acomodarea cu apa, :(leapşa in apă, lupta călăreților, năvodul, culegătorii etc.) iar in a doua parte jocuri ce facilitează plutirea :( dopul, meduza, șurubul) și alunecarea pe apă: ( banda rulantă, cursa plutelor, căruța, roaba, cine alunecă mai departe..? și torpila).

Măsurătorile, testele și probele de control au fost realizate la bazinul de înot Schreiner din orașul Bistrița.

Subiecții au fost testați de 2 ori pe toată durata experimentului; prima dată în săptămâna a 4-a și anume la mijlocul experimentului, iar ce-a de-a doua oară, la sfârșitul experimentului, respectiv săptămâna a 8-a, pentru a vedea evoluția în timp a subiecților.

Testul intermediar și cel final a fost identic pentru fiecare participant în parte.

A. D. C. R.

D. S. E. S.

G. A. N. P.

P. E.R. A.

T. D.V. L.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

14

13

14

13

10

9

14 14

10

16

19

16

17 17

15

19

15

19

11

19

Grupa de experiment

Testare iniţialăTestare finală

Se poate observa cea mai mare evoluție, de la 9 puncte înregistrate la testarea inițială la 19 puncte pentru testarea finală de N.P., astfel acesta înregistrând o creștere de 10 puncte.

La polul opus se află T.D. care prezintă cea mai mică evoluție, de la 10 puncte obținute la testarea inițială la 11 puncte pentru testarea finală . Evoluția acesta poate fi pusă pe seama faptului că T.D. a absentat mult din motive medicale.

În urma analizei rezultatelor obţinute reiese faptul că datele au evoluat în direcţia aşteptată și anume că jocul favorizează inițierea în înot. Astfel, ipoteza se confirmă.

Concluzii

În urma rezultatelor cercetării experimentale reiese că ipoteza se confirmă şi anume că jocul este considerat principala activitate cu rol în comunicare, dezvoltare şi educare a copilului.

În opinia mea procesul de iniţiere a fost un real succes.