II. Armele din Avalon 421 
III. Semnul unicornului 881 
V. Curile Haosului 1663 
VI. Atuurile morii 2000 
VIII. Semnul Haosului 2905 
IX. Cavalerul Umbrelor 3371 
X. Prinul Haosului 3847 
  Roger Zelazny (1937–1995) s-a nscut în
Euclid, Ohio. A absolvit Universitatea Co- lumbia din New York cu o diplom în teatrul elisabetan i iacobin, fapt reflectat i în scri- erile sale.
Prima sa povestire a aprut în 1962, iar din 1969 s-a concentrat exclusiv asupra scri- sului. S-a impus rapid, în anii ’60, ca fiind unul dintre cei mai importani reprezentani ai New Wave-ului, alturi de scriitori ca Bri- an Aldiss, John Brunner, Philip Jose Farmer, M. John Harrison, Ursula K. LeGuin, Robert Silverberg i Philip K. Dick.
 
stil, trecând adeseori grania dintre fantasy i science fiction.
 
 
 AMBER era lumea perfect – lumea real i unic. Existau multe planuri-umbr, ciudate imitaii ale Amber-ului. Arden era una, Pmân- tul alta, dar singura lume care are importan e Amberul…
 
PROLOG
 
1
Dup ce mi se pruse c va dura o veni- cie, încet totul se sfârea.
Am încercat s-mi mic degetele de la pi- cioare, am reuit. Eram tolnit pe un pat de spital i cu picioarele în ghips, dar erau înc  ale mele.
Am închis strâns ochii, apoi i-am deschis, de trei ori la rând.
 Încperea nu se clintea din loc. Unde dracu’ m aflam? Apoi pâcla se risipi treptat i îmi recptai
 
mal. Trebuiau odat i odat s se opreasc. N-am dreptate? Un gând m atac violent: „Poate c nu.” M npdi o neîncredere fireasc, aa
cum sunt toate motivaiile umane. Fusesem supranarcotizat, mi-am dat seama brusc. F- r nicio explicaie real – din punctul meu de vedere –, i f r niciun motiv pentru ei s  se opreasc acum, mai ales dac erau pltii pentru asta. Aa c ia-o încet i f  pe pros- tul, spuse o voce îneleapt care prea s fie a mea.
i i-am dat ascultare. Vreo zece minute mai târziu, o infirmier 
î i ii capul pe u, iar eu, firete, am f cut pe mortu-n ppuoi. Infirmiera plec.
Dup care am început s reconstitui câte ceva din cele întâmplate.
 
nici cea mai mic idee. Dar fusesem mai în- tâi într-un spital i apoi am fost adus în locul sta, mi-am reamintit. De ce? Habar n-aveam.
Totui, picioarele erau într-o stare destul de bun. Destul cât s m in, dei nu ti- am cât timp trecuse de la fractur – cci ti- am c fuseser fracturate.
Aa încât m-am înlat în capul oaselor. Mi-a trebuit un efort mare, muchii fiind an- chilozai. Afar era întuneric i un pumn de stele strlucea pe fereastr. Le-am f cut cu ochiul i mi-am trecut picioarele peste mar- ginea patului.
Eram ameit, dar dup un timp mi-am re- venit i m-am ridicat, agându-m de bara de la captul patului, dup care am f cut primul pas.
 În regul. Picioarele m ineau. Deci, teoretic, eram în stare s-o iau din
loc.
 
M-am întors la pat, m-am tolnit i am în- ceput s reflectez. Transpiram i tremuram. Viziuni cu bomboane i altele d-astea.1 
E ceva putred în Danemarca… Brusc îmi amintii. Era vorba de un acci-
dent de main. Un afurisit de accident… Apoi ua se deschise, lsând lumina s 
ptrund, i printre gene am vzut o infir- mier cu o sering hipodermic în mân.
Se apropie de pat, o tip planturoas, cu pr negru i brae mari.
Când ajunse lâng mine, m-am ridicat. – Bun seara. – Ia te uit – bun seara, rspunse. – Când o iau din loc? – Va trebui s-l întreb pe doctor. – F-o! – V rog, ridicai-v mâneca!
1  Vers din poezia „The Night Before Christ-
mas”, de Clement Clarke Moore. (n. red.)
 
– Nu, mulumesc! – Trebuie s v fac o injecie. – Nu, nu trebuie. N-am nevoie. – M tem c asta n-o poate decide decât
doctorul. – Atunci, trimite-l aici, s-mi spun chiar
el. Dar, pân atunci, nu accept. – Regret, dar am ordine precise. – Aa avea i Eichmann2 i uite ce-a pit,
am cltinat uor din cap. – Prea bine, spuse, va trebui s raportez
asta… – Chiar te rog i, când o faci, zi-i c am ho-
trât s-o iau din loc mâine diminea!
2  Adolf Eichmann (1906–1962), nazist, locote-
 
– Imposibil. Nici mcar nu putei umbla – i ai avut i câteva leziuni interne…
– Mai vedem noi. Noapte bun! Iei din camer f r s rspund. Rmas singur, am czut pe gânduri. Se
prea c eram într-un gen de clinic particu- lar – deci cineva pltea pentru asta. Cineva cunoscut? Nicio rud nu-mi venea în minte. Prieteni, nici atât. Cine mai rmâneau? Dumanii?
M-am gândit un timp. Nimic. Nimeni care s-mi fac o astfel de binefa-
cere. Deodat îmi apru imaginea: eu srind cu
maina peste o râp drept într-un lac. Altce- va nu-mi aminteam.
Eram… M-am încordat i am început s transpir
din nou. Nu tiam cine sunt.
 
Pentru a nu sta degeaba, m-am ridicat i mi-am scos bandajele. Totul prea în ordine sub ele; acum tiam ce am de f cut. Am spart ghipsul de pe piciorul drept cu o bar  de metal scoas de la captul patului. M  cuprinse brusc senzaia, c trebuia s plec cât mai repede, c trebuia s fac asta neap- rat.
Mi-am cercetat piciorul drept. În regul. Am zdrobit ghipsul i de pe stângul, m-am
ridicat, am mers la dulap. Nicio hain. Atunci am auzit paii. M-am întors în pat
i am acoperit ghipsul i bandajele vechi. Ua se deschise iari. Apoi lumina se aprinse în jurul meu i am
vzut un tip vânjos, într-o bluz alb, c-o mân pe întreruptorul din perete.
– Ce-am auzit, c te-ai purtat urât cu in- firmiera?
Nu mai inea s-o fac pe bolnavul adormit.
 
– Nu îneleg. Despre ce e vorba? Asta îl derut o clip sau dou, înelesei
eu dup cum se încruntase. – E ora injeciei! zise. – Suntei medic? – Nu, dar am sarcina s-i fac injecia. – Iar eu refuz, conform dreptului meu le-
gal. Ce zici de asta? – O s-i fac injecia, spuse i se îndrept 
spre partea stâng a patului. În mân avea o sering hipodermic, pe care n-o zrisem pân atunci.
Urm o lovitur urât, cam patru degete sub centur, am socotit eu, care-l f cu s ca- d în genunchi.
Dup câteva secunde scoase un icnet stins.
– Mai apropie-te tu, am zis, i-o s vezi ce se-ntâmpl.
– Avem metode s tratm pacieni ca tine, gâfâi el.
 
Am tiut c a venit clipa s acionez. – Unde-mi sunt hainele? am întrebat repe-
tând lovitura. El icni din nou. – Atunci cred c va trebui s le iau pe ale
tale. D-mi-le! Devenise plictisitor s-l lovesc i a treia
oar, aa c i-am aruncat cearafurile în cap i l-am zvântat în btaie cu bara metalic.
 În mai puin de dou minute, a zice, eram înolit în alb, culoarea lui Moby Dick i a îngheatei de vanilie. Dezgusttor!
 
babil o fereastr de la primul etaj, cu cineva treaz în dosul ei.
Am ieit din încpere i am examinat co- ridorul. În stânga în capt era un zid cu o fe- reastr zbrelit i patru ui, câte dou pe fi- ecare parte. Probabil ddeau spre alte înc- peri ca a mea. M-am dus i am privit pe fe- reastr, i am vzut i alte etaje, ali copaci, noapte, nimic nou. M-am întors i m-am în- dreptat în cealalt direcie.
Ui i iari ui, nicio lumin care s vin  de sub ele, i numai zgomotul pailor mei în pantofii „de împrumut” prea mari.
Ceasul indica ora cinci patruzeci i patru. Bara metalic era la brâu, dedesubtul vestei imaculate, frecându-mi-se de old în mers. La fiecare douzeci de picioare era câte un neon fixat în tavan, care ddea o lumin  chioar de vreo patruzeci de wai.
 
deau în covorul care-o acoperea. Al doilea etaj arta ca i cel de deasupra,
iruri de ui, aa încât am coborât mai de- parte.
Când am ajuns la primul etaj, am luat-o la dreapta, cutând ua ce ddea spre încpe- rea cu lumin.
Am gsit-o, chiar aproape de captul cori- dorului, i nu m-am mai ostenit s bat.
Tipul îmbrcat cu un halat de baie de cu- loare iptoare, aezat în spatele unui birou mare lcuit, tocmai avea de gând s se uite într-un fel de registru. Nu era camera pazni- cului. M privi cu ochii larg deschii, încerc  s scoat un strigt, dar nu izbuti, poate din cauza expresiei mele hotrâte. Se ridic  brusc.
Am închis ua în spatele meu i i-am spus:
 
rioi când le spui chestia asta, pentru c, dup cele trei secunde cât mi-a luat s tra- versez camera, m întreb:
– Ce vrei s spui? – Vreau s spun – c o s fii dat în judeca-
t pentru sechestrare de persoan, pentru tratament incorect, pentru folosirea aiurea a narcoticelor. Am deja sindromul izolrii i s-ar putea s devin violent…
– Car-te de-aici! spuse. Am vzut un pachet de igri pe biroul lui.
M-am servi singur i i-am spus: – Stai jos i tac-i gura. Avem multe lu-
cruri de vorbit. Se aez, dar de tcut, nu tcu: – Încalci mai multe ordine. – Tribunalul va hotrî cine e rspunztor,
i-am replicat. Vreau hainele i obiectele me- le personale. Vreau s-o iau din loc.
 
acum sau o s rspunzi în faa legii. Se întinse ctre un buton de pe birou, dar
l-am plesnit peste mân. – Acum! am repetat. Ar fi trebuit s-l apei
când am intrat. Te-ai trezit prea târziu. – Domnule Corey, v agravai situaia… – Corey?! N-am venit de capul meu aici,
i-am zis, dar s fiu al dracu’ dac n-am drep- tul s m car. i-acum e momentul. Aa c  hai s-o terminm.
– Evident, nu eti în stare s prseti aceast instituie, se împotrivi el. Nu pot permite asta. O s chem pe cineva care sa te duc înapoi în camer i s te pun în pat.
– Nu te sf tuiesc s-ncerci, altfel o s afli în ce stare sunt. Deocamdat am de pus mai multe întrebri. Prima: cine m-a adus aici i cine-mi pltete cheltuielile?
– Foarte bine, oft el i mustaa subire, roiatic, i se pleoti.
Deschise un sertar, bg mâna înuntru,
 
dar eram foarte atent. L-am lovit înainte de a apuca s trag pie-
dica: un Colt 32, automatic, foarte aspectuos. Am tras eu piedica, atunci când i-am smuls pistolul; l-am îndreptat spre el.
– O s-mi rspunzi la întrebri. Evident, m crezi un tip periculos. S-ar putea s ai dreptate!
Zâmbi slab i î i aprinse o igar, ceea ce era o greeal dac inteniona s-o fac pe durul. Mâinile îi tremurau.
– E-n regul, Corey – dac asta o s te fac  fericit. Sor-ta te-a adus aici.
„Hopa!”, îmi zisei. – Care sor? – Evelyn, spuse. Niciun bec aprins. Deci: – E ridicol. N-am mai vzut-o pe Evelyn de
ani de zile. Nici mcar nu tia c sunt prin partea asta a rii.
Ridic din umeri.
– Cu toate astea… – Unde locuiete acum? Vreau s-i telefo-
nez. – N-am adresa ei la-ndemân. – Ia-o de unde tii! Se ridic, travers încperea ctre un fi-
ier, îl deschise, cotrobi i extrase o fi. Am cercetat-o cu atenie. „D-na Evelyn
Flaumel”… Nici adresa din New York nu-mi prea familiar, dar am reinut-o. Dup cum scria acolo, prenumele meu era Cari. Bun. Înc o informaie.
Mi-am pus arma la brâu, lâng bara meta- lic, firete dup ce am tras la loc piedica.
– O.K. Unde-mi sunt hainele i cât ai de gând s-mi plteti?
 
sptmâni… – Totdeauna m vindec repede. Acum, de-
spre bani… – Ce bani? – Banii ca s nu-i aduc plângere împotri-
va tratamentului incorect, i toate celelalte. – Nu fii caraghios! – Cine e caraghios? O mie de dolari, bani
ghea, imediat! – Nici nu discut despre aa ceva. – Uite ce e, mai bine ascult la ce-i spun:
orice-ar fi, gândete-te la renumele pe care-l va cpta locul sta dac m-apuc s fac pu- blicitate înainte de proces. În mod sigur o s  iau legtura cu Organizaia Mondial a S- ntii, cu ziarele, cu…
 
Dac punea banul jos, însemna c bnuie- lile mele se confirmau i c era ceva necurat la mijloc.
Se holb la mine mult vreme.  Într-un târziu spuse: – N-am nicio mie aici. – Propune tu un compromis. Dup alt pauz: – sta-i furt! – Nu i dac achii i plec, puiule. Deci, zi! – S-ar putea s am cinci sute în seif. – Adu-i! Dup ce examin coninutul unui mic seif 
din perete, îmi spuse c erau doar patru sute treizeci; nu aveam chef s las amprente pe seif, numai ca s-l verific. Aa c, am accep- tat i am îndesat bancnotele în buzunarul la- teral.
– Acum, care e cea mai apropiat staie de taxiuri care deservete locul sta?
 Îmi spuse, iar eu am verificat în cartea de
 
telefon, aflând astfel c eram undeva în pro- vincie.
L-am pus s dea telefon i s-mi cheme un taxi, pentru c eu nu tiam numele locu- lui i nu vroiam s-i dea seama de starea memoriei mele. Unul dintre bandajele pe ca- re le scosesem fusese în jurul capului.
 În timp ce vorbea, l-am auzit spunând numele locului: Clinic Particular, Green- wood.
Am aruncat igara, am luat alta i am ur- nit cele aproape o sut de kilograme din pi- cioarele mele, aezându-m pe un scaun de piele mare aflat lâng bibliotec.
– Ateptm aici i dup-aia m conduci la u – i-am zis.
N-a mai scos niciun cuvânt.
 
2
Era aproape opt când taxiul m ls aiu- rea, la un col al celui mai apropiat ora. Am pltit oferului i m-am învârtit în jur vreo douzeci de minute. Apoi m-am oprit într-un mic local, am gsit un loc liber i am comandat suc, dou ou, pâine pr jit, un- c i trei ceti cu cafea. unca era prea gras.
La o or dup micul dejun, am pornit-o iar la drum, am gsit un magazin de îmbrc- minte i am ateptat pân la nou jumtate s se deschid.
 
Nimeni nu prea s m caute. ezând pe locul meu i privind peisajul în
culorile toamnei, mângâiat de vântul vioi sub cerul luminos, rece, am trecut în revist  tot ce tiam despre mine i despre situaia mea material.
Fusesem înregistrat la Greenwood drept Carl Corey, de ctre sora mea Evelyn Flaumel. Asta, ca o consecin a unui acci- dent de main petrecut în urm cu cinci- sprezece zile sau cam aa ceva, de pe urma cruia m alesesem cu câteva oase zdrobite, care acum nu m mai suprau. Nu-mi amin- team de sora mea Evelyn.
 
Mi-am cznit memoria, încercând s o în- torc înapoi la accident, i atât m-am forat, pân a început s m doar capul. Nu fusese niciun accident. Asta fusese impresia mea, dei nu tiam de ce. O s aflu eu i cineva o s plteasc pentru asta. O s plteasc din greu. O furie teribil rbufni de undeva din trup. Oricine a încercat s-mi fac vreun ru, s se foloseasc de mine, a f cut-o pe riscul lui i de-acum î i va primi rsplata, oricine ar fi acela. Simeam o dorin puternic de a ucide, de a-l distruge pe cel care era vinovat, i tiam c nu era prima dat în via când simeam asta i mai tiam c f cusem aa ceva i în trecut. i nu numai o dat. Am privit pe geam, uitându-m cum cad frunze- le moarte.
 
ioul într-un closet public, asta pentru c nu suport s-mi rmân pr pe ceaf . Automa- tul „32”, care aparinea necunoscutului din Greenwood, era în buzunarul din dreapta al vestei. Îmi ziceam c dac Greenwood sau sor-mea ar fi dorit s m salte rapid, o vio- lare a legii Sullivan3 ar fi picat la anc. Dar am hotrât s-l pstrez. Mai întâi trebuiau s m gseasc, dar voiam s îneleg moti- vul. Am mâncat ceva la repezeal, m-am fâ- âit cu metrourile i autobuzele vreo or, apoi am luat un taxi s m duc la adresa din Westchester a lui Evelyn, presupusa mea sor, cea în care-mi puneam sperana c-mi va reîmprospta memoria.
M-am hotrât ce tactic s folosesc, înc 
3   În statul New York, lege care interzice
 
înainte de a ajunge. Astfel c, atunci când dup o ateptare de
vreo treizeci de secunde poarta cldirii vechi i imense se deschise, ca rspuns la btaia mea, tiam ce s spun. M gândisem la asta mergând pe aleea lung, erpuitoare, cu prundi alb, printre stejarii întunecai i ar- arii luminoi, cu frunzele fonitoare sub pi- cioare i vântul rece pe gâtul proaspt ras, sub gulerul ridicat al vestei. Mirosul loiunii de pr se contopea cu izul de mucegai rs- pândit de vrejurile de ieder care se întin- deau pretutindeni pe zidurile de crmid  ale vechii cldiri. Nimic nu-mi prea famili- ar. Probabil c nu mai fusesem niciodat  aici.
Am btut la u i mi-a rspuns ecoul. Apoi mi-am înfundat mâinile în buzunare
i am ateptat. Ua s-a deschis i eu am zâmbit i am în-
clinat capul ctre servitoarea pistruiat, cu
 
tenul oache. – Da? f cu întrebtoare, cu uor accent
portorican. – A dori s-o vd pe d-na Evelyn Flaumel,
dac eti amabil. – Cine s-i spun c-o caut? – Fratele ei, Cari. – Oh, poftii înuntru, v rog! spuse. Am intrat într-un hol cu pardoseala
dintr-un mozaic de buci fine, roz-portocalii i turcoaz, pereii de mahon i o grmad de chestii cu frunze mari, verzi, care serveau drept perete despritor al salonului. Deasu- pra, un cub de sticl i email rspândea o lumin galben.
Fata se retrase, iar eu am privit de jur-îm- prejur, sperând s gsesc ceva familiar.
Nimic. Aa c am ateptat. Fata reveni iute, zâmbi, ddu din cap i
spuse:
 
– V rog s m urmai. Doamna v ateap- t în bibliotec.
Am urmat-o, urcând trei trepte deodat, apoi de-a lungul unui coridor, pe lâng dou  ui închise. A treia din stânga era deschis i fata îmi f cu semn s intru. Aa am f cut, dar imediat m-am oprit în prag.
Ca toate bibliotecile, încperea era plin  de cri. Mai erau trei tablouri, dou înf i- ând peisaje linitite, iar unul, un peisaj ma- rin i acesta calm. Podeaua era acoperit cu un covor gros de culoare verde. Lâng biroul mare se afla un glob enorm, întors cu Africa spre mine, i în spate, un perete-fereastr, opt taburete din sticl, Dar nu din cauza asta m-am oprit.
 
cumva, c ochii ei, în spatele unor ochelari de care cred c n-avea nevoie, erau la fel de albatri ca Lacul Brie la ora trei într-o du- p-amiaz de var, f r pic de nor; iar nuan- a zâmbetului ei reinut se potrivea cu prul. Dar nu din cauza asta m-am oprit în prag.
O tiam pe femeia aceasta de undeva, dei nu puteam spune de unde.
Am înaintat zâmbind. – Bun. – Stai jos, te rog, zise i îmi art un foto-
liu portocaliu cu sptar înalt i brae mari, exact genul în care-mi doream s m afund.
Asta am i f cut, iar ea m studie. – M bucur c eti iar bine! – i eu. Cum î i mai e? – Bine, mulumesc. Trebuie s recunosc c 
nu m-ateptam s te vd aici. – tiu, am minit eu, dar uite, am venit ca
s-i mulumesc pentru amabilitatea i grija ta de sor.
 
Am pus o uoar nuan de ironie în fra- z, ca s-i observ reacia.
 În clipa aceea, un câine enorm intr în camer – un lup de vântoare irlandez – i se ghemui în faa biroului. Mai apru unul, care se roti în jurul globului de dou ori înainte de a se tolni pe podea.
– Ei bine, spuse ea, întorcându-mi ironia, mai mult n-am putut face pentru tine. Tre- buia s fi condus mai atent.
– Pe viitor voi fi mai grijuliu, promit so- lemn!
Habar n-aveam de jocul în care intrasem, dar din moment ce ea nu tia c nu tiu, ho- trâsem s scot de la ea toate informaiile pe care le puteam scoate aa c am continuat:
– Mi-am închipuit c eti dornic s vezi în ce form sunt, i iat-m am venit s-i art!
– Chiar eram dornic, rspunse ea. Ai mâncat?
 
– Un dejun frugal, acum vreo câteva cea- suri.
Sun dup servitoare i comand ceva de mâncare.
– tiam c o s hotrti singur când s  prseti Greenwood-ul, atunci când te vei simi în stare. Totui nu credeam c o s fie atât de curând i nu credeam c-o s vii aici.
– tiu, de-asta am i f cut-o!  Îmi oferi o igar, am luat-o, am aprins-o
pe a ei i apoi pe-a mea. – Totdeauna ai fost imprevizibil, spuse
într-un târziu. Dac asta te-a ajutat adesea înainte, acum n-a mai conta pe-aa ceva.
– Ce vrei s spui? am întrebat-o. – Riscurile sunt mult prea mari pentru un
bluf i cred c asta ai încercat, venind pân  aici. i-am admirat întotdeauna curajul, Corwin, dar nu face pe nebunul. tii care-i miza.
„Corwin?” Trece-l la dosar „Corey”.
 
– Poate c nu, am cam dormit ceva, i-aminteti?
– Vrei s spui c nu eti la curent? – Absolut cu nimic de când m-am trezit.  Î i ls capul într-o parte i-i îngust mi-
nunaii ei ochi. – Ciudat, zise, dar posibil. Destul de posi-
bil. S-ar putea s fie adevrat. S-ar putea. Deocamdat, o s m prefac c te cred. În cazul sta, s-ar putea s fi f cut un lucru in- teligent. Sigur. Las-m s m gândesc.
Am tras din igar, sperând c va spune ceva mai mult. Dar n-o f cu, aa încât am hotrât s aflu care ar fi avantajele pe care le-a obine în acest joc pe care nu-l înele- geam, cu juctori pe care nu-i cunoteam, pentru o miz pe care nici mcar n-o bnu- iam.
– Faptul c m aflu aici înseamn ceva. – Da, rspunse ea, tiu. Numai c tu eti
un tip inteligent, aa încât ar putea însemna
 
mult mai mult. Om atepta i om mai vedea. S ateptm ce? S vedem ce? Sosir fripturile i o can mare de bere,
astfel c pentru o vreme am scpat de obli- gaia de a-i spune cu subtilitate sau iretenie vreun secret sau generaliti. Friptura mea era roz înuntru i zemoas; am înfulecat din pâinea proaspt cu coaj tare, am în- ghiit berea cu înghiituri mari, atât eram de înfometat i însetat. Îmi arunc-o privire i izbucni în râs, în timp ce-i tia friptura în bucele mici.
– Ador ardoarea cu care ataci viaa, Corwin. Asta-i unul din motivele pentru care nu mi-ar plcea s te despari de ea.
– Nici mie, am mormit. i, în timp ce mâncam, m-am gândit la
 
Viziunea se topi. Dar era un fragment adev- rat al memoriei mele, tiam asta; am tras o înjurtur în gând, pentru c nu reuisem pân la capt. Ce-mi spusese atunci, ea în verde, eu în negru i argintiu, atunci noap- tea, dincolo de muzic, de dans, de voci?
Am mai turnat în pahar bere din can i am hotrât s verific viziunea.
– Mi-amintesc de o noapte când tu erai în verde, iar eu în culorile mele. Ce frumos era – i muzica…
Chipul îi deveni uor melancolic, trstu- rile i se îmblânzir.
– Da, zise. Ce zile frumoase! i chiar n-ai luat contact cu nimeni?
– Pe cuvânt de onoare, am spus, dei nu tiam la ce se refer.
– Lucrurile au mers din ce în ce mai ru, iar Umbrele conin mai multe erori decât s-ar fi gândit cineva…
– i? am îndemnat-o.
 
– El are înc necazurile lui, termin ea. – Oh! – Da, i ar dori s tie unde eti. – Exact aici. – Vrei s spui c…? – Pentru moment, i-am rspuns, poate
prea repede, pentru c prea i se mrir ochii; atâta vreme cât înc nu tiu totul.
Am zis-o, orice ar fi însemnat asta. – Oh! f cu. Am isprvit cotletele i berea f r alt 
vorb i apoi am dat cele dou oase câinilor. Am sorbit cafeaua i am început s m 
simt mai bine, dar m-am stpânit s art as- ta.
– i ce e cu ceilali? am întrebat, ceea ce putea însemna orice, dar cel puin suna ne- primejdios.
 
– Ca-ntotdeauna, nicio veste despre vreu- nul. Poate calea ta a fost cea mai îneleapt. Mie îmi place mult. Dar cum poate uita cine- va gloria?
Mi-am lsat ochii în jos, pentru c nu ti- am ce ar fi putut exprima.
– Nimeni nu poate, am încuviinat. Ni- meni, niciodat!
Urm o tcere lung, stânjenitoare, dup  care spuse:
– M urti? – Firete c nu. Cum a putea, inând
seama de împrejurri? Asta pru s-o mulumeasc i zâmbi,
dezvelindu-i dinii care erau foarte albi. – Bine, i î i mulumesc, spuse. Orice s-ar
 
prejurri. M-am simit stânjenit. Eram furios, i m întrebam dac ea tia
pe cine trebuia s m descarc. Aveam im- presia c tie. M-am luptat cu dorina de a o întreba de-a dreptul.
– Ei bine, ce propui s facem noi? m is- codi într-un târziu, iar eu, fiind pe faz, i-am replicat:
– Firete, n-ai încredere în mine. – Cum am putea? Am silit-o s-i aminteasc de acel „noi”. – Bine, în regul. Deocamdat vreau s m 
plasez sub supravegherea ta. A fi bucuros s rmân aici, unde m poi avea sub ochi.
– i dup aceea? – Dup aceea? Vom vedea… – Inteligent, spuse, foarte inteligent. i m 
pui într-o situaie dificil. Spusesem asta pentru c n-aveam niciun
loc unde s merg, iar banii obinui din an-
 
taj nu-mi puteau ajunge prea mult. – Da, firete, continu ea, poi s rmâi.
Dar te avertizez – i-mi art ceea ce crezu- sem c e un pandantiv pe lanul din jurul gâtului – sta e un fluier ultrasonic pentru câini. Donner i Blitzen, cei de-aici, mai au patru frai, i toi sunt dresai s „aib grij” de tipii obraznici i toi acioneaz la fluierul meu. Aa c nu te apuca s mergi prin locuri în care nu eti dorit. Un fluierat sau dou i pân i tu o s fii doborât. Datorit rasei lor nu mai exist lupi în Irlanda, s tii!
– tiu, am spus, i chiar nu mineam – ti- am.
 
 
„Eric”! Numele aprindea un bec în mintea mea!
Cunoscusem un Eric, i faptul acesta avu- sese mare importan. Nu recent. Dar acel Eric pe care-l cunoscusem era înc prin preajm, i asta conta în clipa de fa.
De ce?  Îl uram, iat unul din motive. Îl uram în-
deajuns ca s m vd ucigându-l. Poate chiar încercasem. Mai exista, de asemenea, o alt legtur între noi, eram sigur.
De rudenie? Da, asta era. O realitate care nu era pe
placul nici unuia dintre noi – frai… mi-aminteam, mi-aminteam…
 
N-am lsat nimic din toate astea s mi se zugrveasc pe chip i m-am strduit s mai trag o dat din igar, s mai iau o sorbitur  de bere; îmi ddeam seama c Evelyn este, într-adevr, sora mea! Numai c n-o chema Evelyn. Nu tiam numele exact, dar în niciun caz nu era Evelyn. Am hotrât c trebuie s  fiu atent. Când o s m adresez ei, n-am s  mai folosesc niciun nume, pân nu mi-l amintesc pe cel exact.
Dar eu? Cum rmâne cu mine? i ce se în- tâmpla de fapt în jurul meu? i deodat am simit c Eric avea o anume
legtur cu accidentul meu. Ar fi trebuit s  fie un accident fatal, numai c eu reuisem s scap. El era vinovatul, nu-i aa? Da, rs- punser simurile mele. Eric trebuia s fie. i Evelyn era mân-n mân cu el, îi pltea pe cei de la Greenwood s m in în com. Mai bine aa decât mort, dar…
Am îneles c, într-un fel, venind la
 
Evelyn, nu f cusem decât s m predau de bunvoie în mâinile lui Eric, i dac rmâ- neam aici, puteam deveni prizonierul lui, eram chiar expus unui nou atac.
Numai c ea-mi spusese c, fiind oaspete- le ei, o s fiu lsat în pace. Eram derutat. Nu puteam judeca dup aparene. Trebuia s fiu în permanen cu ochii în patru. Poate c-ar fi fost mai bine s plec, s-mi las memoria s  revin încet-încet.
Pe de alt parte, îns mai era i dorina as- ta febril de a afla toat povestea cât mai re- pede cu putin i abia apoi s acionez. M  apsa ca un viciu. Dac pericolul e preul memoriei i riscul – costul ocaziei favorabile – aa s fie. Rmân.
 
lanei din gândurile mele. i-mi amintesc de ziua în care l-ai btut pe Julian la jocul lui preferat, zicea ea, i el a aruncat în tine cu un pahar cu vin i te-a blestemat. Dar tu ai luat premiul. i lui deodat i s-a f cut fric  c poate a mers prea departe. Totui, tu ai izbucnit în râs i ai but un pahar cu el. El s-a ruinat de aceast demonstraie de for, fiind de obicei atât de linitit, i cred c în ziua aia te invidia. ii minte? M gândesc c, într-un fel, imitase felul tu de a fi de pân  atunci. Dar înc îl ursc i sper c s-a prbu- it repede dup aia. Simt c e aa…
 Julian, Julian, Julian. Da i nu. Îmi amin- team ceva despre un joc i despre un individ care nu-mi ddea pace i despre explozia unei stpâniri de sine aproape legendare. Da, era un sentiment legat de ceva cunoscut, dar nu-mi putea spune cu siguran ce se în- tâmplase.
– i Caine, cum l-ai mai tras pe sfoar! În-
 
c te urte, tii… Concluzia fireasc: nu prea eram iubit.
Într-un fel, sentimentul m mulumea. i numele de Caine îmi suna familiar.
Foarte. Eric, Julian, Caine. Corwin. Toate mi se în-
vârteau în cap, simeam c e prea mult, c  nu mai suport.
– A trecut atâta vreme, am spus mai mult involuntar i eram aproape sigur c nu gre- eam.
– Corwin, hai s n-o mai scldm! Vrei mai mult decât siguran, tiu. i eti înc  destul de puternic ca s scoi ceva din asta, dac joci cum trebuie. Nu pot ghici ce-ai în minte, dar am putea face un târg cu Eric.
 
schiat un zâmbet. – De asta ai venit aici? continu ea. Ai vreo
propunere pentru Eric, ceva care ar avea ne- voie de un mesager?
– S-ar putea, i-am rspuns, dar trebuie s  m gândesc mai mult. Abia mi-am revenit, mai am de meditat. Mi-a fi dorit totui s  fiu în cel mai bun loc, de unde s pot aciona rapid, dac a hotrî c interesele mele se leag de Eric,
– Ai grij! tii doar c voi transmite fiecare cuvânt.
– Firete, am spus – nepricepând ce vrea s zic i bâjbâind dup un rspuns echivoc – numai dac interesele tale se conjug cu ale mele.
Se încrunt i cute fine aprur între sprâncene.
– Nu prea îneleg ce-mi propui. – Nu propun nimic, deocamdat. Sunt
complet sincer i cinstit cu tine, spunându-i
 
c nu tiu. Nu prea sunt convins c vreau s  fac un târg cu Eric. La urma urmei…
Am lsat deliberat fraza în suspensie, pentru c nu mai aveam cu ce s-o continui, dei simeam c ar fi trebuit.
– i s-a oferit o alternativ? Se ridic  brusc, înf când fluierul. Bleys! Desigur!
– Stai jos i nu fi ridicol. Crezi c m-a fi dat pe mâinile tale atât de linitit, de grbit, ca s ajung hran pentru câini, numai pen- tru c se-ntâmpla s te gândeti la Bleys?
Se relax, umerii chiar îi czur puin, apoi se aez la loc.
 
– Mi-ai plcut i-mi placi i n-ai de ce s-i faci griji. Interesant totui, c ai amintit de Bleys!
Momeal, momeal, momeal! Erau atâ- tea pe care vroiam s le aflu!
– De ce? Te-a abordat cumva? – N-a putea spune, i-am rspuns sperând
c-mi va da vreun capt de care s m ag. i apoi, cunoteam genul lui Bleys: „Dac ar fi f cut-o, i-a fi rspuns la fel ca lui Eric: o s m mai gândesc!”
– Bleys, repet ea, i „Bleys” am rostit i eu în minte.
„Bleys. Îmi place de tine. Am uitat de ce, i tiu c sunt motive pentru care n-ar trebui, dar îmi place de tine. tiu asta.”
Am tcut o vreme, m simeam obosit, dar nu vroiam s-o art. Trebuia s fiu tare. tiam c trebuia s fiu tare.
Am zâmbit i am spus: – Frumoas bibliotec!
 
– Mulumesc! – Bleys, repet ea meditativ, apoi dup câ-
teva momente de tcere continu: Chiar crezi c are vreo ans?
Am ridicat din umeri. – Cine tie? Eu nu, în niciun caz. Poate el.
Sau, poate nici el. M privi lung, cu ochii uor mrii i cu
gura deschis. – Tu nu? f cu uimit. Nici nu vrei
s-ncerci, nu? Am izbucnit în râs, dar numai ca s-i do-
molesc surescitarea. – Nu spune tâmpenii – am mustrat-o când
m-am potolit. Eu?! Vorbele ei îns, atinseser o coard adânc
îngropat în mine, cci am auzit de undeva un „de ce nu?”
Dintr-o dat mi se f cu fric. Femeia prea totui uurat de tgduirea
mea, orice ar fi fost ceea ce negam. Zâmbi
 
i-mi art un bar în perete, jos, în stânga mea.
– A bea un „Irish Mist” mic, spuse ea. – i eu a vrea, dac e vorba pe-aa. M-am ridicat i am umplut dou pahare. – tii ceva, am spus, dup ce am revenit la
loc, e plcut s stau cu tine astfel, chiar dac  numai pentru scurt timp. Îmi trezete amin- tirile.
Ea zâmbi; era drgu când zâmbea. – Ai dreptate, spuse, sorbind din butur.
Cu tine aici, m simt de parc-a fi în Amber. Aproape c-am scpat paharul din mân.
Amber! Cuvântul îmi provoc un fulger prin ira spinrii!
Femeia începu s plâng; m-am ridicat i am cuprins-o cu braul pe dup umeri ca s-o linitesc.
– Nu plânge, fetio. Te rog, nu plânge. M  întristeaz i pe mine.
„Amber! Acolo era ceva, ceva puternic,
 
electrizant!” – Vor reveni iar zilele bune, am spus cu
blândee. – Chiar crezi asta? – Da, am spus cu convingere. Da, cred! – Eti nebun. Poate de-asta ai fost întot-
deauna fratele meu favorit. Aproape c pot crede tot ce-mi spui, cu toate c tiu c eti nebun.
Mai plânse un pic i apoi se opri. – Corwin, dac reueti – dac prin cine
tie ce ans, ce capriciu al ansei din Um- br reueti – î i vei aminti de surioara ta, Florimel?
– Da, am spus, recunoscând în sfârit nu- mele. Da, îmi voi aminti.
– Πi mulumesc. Am s-i spun lui Eric numai esenialul, n-o s spun nimic de Bleys, nici de suspiciunile mele.
 
ne, adug ea. S ii minte i asta. – Se vede i f r s-o spui. Chem servitoarea s m conduc într-o
camer, iar eu, – dup ce am reuit s m  dezbrac, m-am prbuit pe pat i am dormit unsprezece ore.
3
 
revin în bibliotec i s vd ce puteam afla acolo, mai cu seam c oricum îmi plac bi- bliotecile.
M fac s m simt bine i în siguran, în- conjurat de perei de cuvinte, frumoase i pline de înelepciune. Întotdeauna m simt mai bine când vd c exist ceva care stvi- lete Umbrele.
Donner, sau Blitzen, sau vreuna din rude- le lor, apru nu se tie de unde i m urin  în hol, pind eapn i adulmecându-mi urma. Am încercat s m împrietenesc cu el, dar era ca i cum ai fi încercat s faci glume cu poliistul care tocmai i-a semnalizat s  tragi pe dreapta. Mi-am aruncat privirea i în alte camere prin dreptul crora treceam, dar nu preau interesante.
 
titlurile din rafturi. Era o mulime de cri de istorie. De fapt,
acestea preau s domine colecia Florei. Erau, de asemenea, multe cri de art, mari ca dimensiune i scumpe; am rsfoit câteva. De obicei, cel mai bine m gândesc la pro- blemele mele atunci când m preocup de cu totul altceva.
M-am întrebat care era oare sursa bogiei evidente a Florei. Eram rude – asta s în- semne c i eu m bucuram de oarece opu- len? M-am gândit la statutul meu econo- mic i social, la profesie, la origini. Aveam sentimentul c niciodat nu-mi psase prea mult de bani i c întotdeauna avusesem destule ci de a-i obine, ca s-mi satisfac toate gusturile. Oare aveam i eu, o cas la fel de mare ca asta? Nu-mi puteam aminti.
Cu ce m ocupasem înainte? M-am aezat în spatele biroului i mi-am
scormonit memoria dup vreun depozit se-
 
cret de cunotine pe care le-a fi posedat. E dificil s te autoexaminezi aa cum ar face-o un strin. Poate din cauza asta n-am reuit s scot nimic la suprafa. Ce-i al tu e-al tu, e o parte din tine i pare s aparin fi- inei tale interioare, acolo, undeva în adânc. Asta-i tot.
Fusesem doctor? Asta-mi veni în minte când am dat cu ochii de câteva schie ana- tomice ale lui Da Vinci. Aproape din reflex, am început s desf or în minte fazele unor intervenii chirurgicale diferite. Mi-am dat seama atunci c, în trecut, operasem oa- meni.
Dar nu era asta. Când am realizat c  aveam cunotine medicale, am îneles c  era doar o parte din cu totul altceva. Eram sigur c nu fusesem chirurg practician. i-atunci? Ce elemente mai erau implicate?
 
retele din fa, unde printre alte lucruri, atârna o spad antic de cavalerie, pe care o trecusem cu vederea la primul tur al încpe- rii. M-am ridicat, m-am dus la perete i am luat spada din cui.
 În mintea mea, eram nemulumit de felul cum arta. Mi-a fi dorit o cârp cu ulei i o gresie, ca s-o fac s arate cum artase odat. tiam câte ceva despre armele vechi, în spe- cial despre cele tioase.
Spada era uoar i de bun calitate, iar eu m simeam puternic aa cum o ineam în mân. Am schiat un „en garde”. Am pa- rat i am atacat de câteva ori. Da, m price- peam la obiectul sta.
Deci, ce fel de cunotine erau astea? Am privit în jur, dup alte obiecte care s-mi împrospteze memoria.
 
trât s merg pân la capt. Sertar dup sertar, pe rând, le-am cercetat
pe toate, începând cu cel din mijloc i conti- nuând pân în stânga sus i dreapta jos. Ar- ticole de papetrie, plicuri, mrci potale, agrafe pentru hârtie, cioturi de creioane, band adeziv, nimic neobinuit.
Trgeam fiecare sertar afar, inându-l pe genunchi, în vreme ce îi examinam coninu- tul.
Nu acionam doar sub impulsul unui gând. Era o parte dintr-un fel de antrena- ment pe care-l f cusem odat, care m înv- ase c trebuie s inspectez totul pe toate prile.
Un amnunt aproape c-mi scp, l-am observat în ultima clip: spatele sertarului de jos, din dreapta, nu era aezat la aceeai distan ca celelalte.
 
birou, am vzut o mic umfltur ca o cutiu- , ataat în partea de sus.
Era chiar un mic sertra, încuiat. Mi-a trebuit cam un minut de încercri cu
agrafe, pioneze, i, în sfârit, cu o limb de pantofi metalic peste care ddusem într-un alt sertar. Cu limba de pantofi am reuit s-l deschid.
Sertarul cel mic coninea un pachet de cri de joc. Iar pachetul purta un însemn care m f cu mai întâi s încremenesc, apoi s cad în genunchi, brusc transpirat i respi- rând agitat.
Era un inorog alb pe o câmpie verde, dez- lnuit, agresiv, cu capul întors spre dreapta. Iar eu tiam acel însemn. Vederea lui m  tulbur cumplit.
 
 Înainte de a continua inspecia, am pus la loc ambele sertare, având grij s nu-l încui pe cel mic.
Marile Atu-uri parc erau vii, gata s p- easc afar de pe suprafeele strlucitoare. Crile erau destul de reci la atingere, era o adevrat plcere s le pipi. Mi-am amintit deodat c i eu avusesem un pachet ca s- ta.
Am început s înir fiecare carte pe suga- tiva din faa mea.
Una înf ia un tip mic de statur, viclean, cu nasul ascuit, gura întins în rânjet i p- rul de culoarea paiului. Era îmbrcat într-un fel de costum din Renatere, portocaliu, rou i maron. Purta ciorapi lungi i o vest  strâmt, brodat.
i-l cunoteam. Numele lui era Random. Urmtoarea – expresia pasiv a lui Julian,
 
complet îmbrcat într-o armur alb, nu de nuan argintie sau metalic, artând îns  ca i cum ar fi fost satinat. tiam totui, c  era extraordinar de dur i de rezistent la lovituri, în ciuda aspectului decorativ de pa- rad. El era cel pe care-l btusem la jocul lui favorit, drept care îmi aruncase în fa un pahar cu vin. Îl tiam i-l uram.
Urma chipul oache, cu ochi cprui, al lui Caine, care era învemântat de sus pân jos în satin negru i verde; purta dezinvolt pe cap un tricorn negru cu un pana verde care atârna pe spate. Sttea în profil, cu o mân  în old, cu vârfurile cizmelor curbate în sus, i avea prins la centur o dag btut în smaralde. Sufletul mi-era bântuit de senti- mente contradictorii.
 
piele, jambiere, o mantie larg, cizme negre, înalte. Purta centur roie i o sabie argintie, lung, încrustat cu un rubin. Gulerul înalt al mantiei era tivit cu rou, asortându-se cu ornamentaia mânecilor. Mâinile, cu degete- le mari vârâte în centur, erau extraordinar de puternice i de late. O pereche de mnui negre sub centur, lâng oldul drept. El era, eram sigur, cel care încercase s m ucid în ziua aceea când aproape c am murit. Uitându-m la el, m-am simit într-un fel cuprins de spaim.
 
de el. M-am oprit când am descoperit urmtoa-
rea carte, inima îmi zvâcni brusc i se zbtu de parc vroia s-mi sparg pieptul.
Eram eu.  Îmi tiam faa de când m brbierisem, i
sta era chiar tipul din oglind. Ochii verzi, prul negru, îmbrcat în negru i argintiu, da. Purtam o mantie, uor încreit ca btut  de vânt. În picioare, cizme negre, ca ale lui Eric, i aveam i eu o spad, numai c a mea era mai grea, dei nu la fel de lung. Purtam mnui argintii, lungi pân la cot. Agrafa de la gât avea forma unui trandafir de argint.
Eu, Corwin. De pe cartea care urma, m privea un br-
bat solid, puternic. Semna destul de tare cu mine, numai c falca îi prea mai grea, i tiam c era mai solid ca mine, dei mai în- cet în micri.
Puterea lui era legendar. Purta un halat
 
bleu-cenuiu, strâns în jurul mijlocului cu o centur lat, neagr. Râdea. La gât, de un nur gros, atârna un corn de vântoare din argint. Barba îi era îngrijit, mustaa subire. În mâna dreapt inea un pocal cu vin. Am simit o afeciune brusca pentru el. Apoi mi-am amintit i numele. El era Gerard.
i iat un brbos cu privirea fioroas, cu prul galben-rocat, îmbrcat în rou i por- tocaliu, mai ales mtase, inând în mâna dreapt o sabie, iar în stânga un pahar cu vin, i diavolul însui îi lucea în ochi, la fel de albatri ca ai Florei, sau ai lui Eric. Obra- zul îi era fin, dar acoperit de barb. Avea o sabie încrustat în filigran lucrat minuios din fir auriu. Pe mâna dreapt purta dou  inele enorme i un altul pe stânga: un sma- rald, un rubin i, al treilea, un safir. tiam: sta era Bleys.
 
dei mai mici, ochii mei, prul lui Bleys, f r  barba lui îns. Purta un costum verde de c- lrie i sttea pe un cal alb, privind ctre partea dreapt a crii. Degaja în acelai timp for i slbiciune, cutare i abando- nare. Îl aprobam i nu-l aprobam, îmi plcea i-l gseam respingtor. Numele lui era Brand, tiam. De îndat ce mi-au czut ochii pe el am tiut.
De fapt, mi-am dat seama c-i tiam bine pe toi, mi-i aminteam pe toi, cu puterile lor, cu slbiciunile lor, cu victoriile i înfrân- gerile lor.
Pentru c ei erau fraii mei. Mi-am aprins igara pe care o terpelisem
din cutia de pe biroul Florei, m-am afundat în fotoliu i m-am gândit la lucrurile pe care mi le reamintisem.
 
brace aa cum se îmbrcau, exact cât de co- rect pentru mine era s port negru i argin- tiu. i am chicotit când mi-am dat seama ce purtam, ce cumprasem în micul magazin din orelul unde m oprisem dup plecarea mea din Greenwood: pantaloni negri, iar cmile, toate trei, erau gri-argintii. i vesta era tot neagr.
 
r de levnic, artând ud i trist. Dar i ea era sora mea.
Am avut o îngrozitoare senzaie de înstr- inare, de îndeprtare fa de toi aceti oa- meni. Dei, într-un fel, din punct de vedere fizic prea s fiu aproape de ei.
Crile erau atât de reci la atingere, încât le-am lsat iari din mân, dei simeam un anume regret la gândul de a le abandona.
Altele nu mai erau îns. Toate celelalte erau cri mici. i tiam – nu tiu cum se f - cea c iari tiam – c lipseau câteva.
Dar nu tiam, jur pe viaa mea, ce repre- zentau Atu-urile lips.
Faptul acesta m-a întristat i, trgând un fum din igar, am czut pe gânduri.
 
totul. Nu-mi ddeam seama de semnificaia
faptului c eram cu toii înf iai astfel pe cri. Aveam îns o puternic dorin s am i eu un pachet ca acesta, numai al meu. Dei, dac l-a fi furat pe-al Florei, tiam c-i va da imediat seama c lipsea i a fi avut necazuri. Astfel c le-am pus înapoi în sertraul din spatele celui mare i le-am în- cuiat. Apoi, Doamne, cât mi-am mai torturat creierii! Dar f r niciun folos.
Pân când mi-am amintit cuvântul magic. „Amber”. Fusesem adânc preocupat de cuvântul
acesta cu o sear înainte. Fusesem îndea- juns de preocupat ca s evit s m mai gân- desc la el de-atunci. Dar acum nu mai i- neam seama. Acum m gândeam numai la el i studiam toate asociaiile pe care mi le sugera.
Cuvântul era încrcat cu un dor puternic
 
i o mare nostalgie. Avea, învluit în adân- curi, un sens de frumusee abandonat, de mare împlinire, i un sentiment de putere cumplit i aproape suprem. Într-un fel, cuvântul f cea parte din vocabularul meu. În acelai fel nedefinit, eram o parte din el, iar el era o parte din mine. Era numele unui loc. M-am luminat deodat. Era numele unui loc pe care-l tiusem cândva. Îns în minte nu-mi reveneau imagini, ci numai emoii.
Cât am rmas aa, nu tiu. Timpul se dis- tanase parc de reveriile mele.
 Într-un târziu, un ciocnit uor în u m  smulse din gândurile în care eram cufundat. Clana se aplec încet i servitoarea, al crei nume era Cannella, intr i m întreb dac  nu vreau s iau prânzul.
Ideea nu era rea, aa încât am urmat-o în buctrie, am mâncat jumtate de pui i am but un sfert de litru de lapte.
 
bibliotec, având grij s scap de câini. Eram la a doua ceac atunci când sun telefonul.
M-am gândit s-l ridic, dar mi-am închi- puit c trebuie s existe derivaii în toat ca- sa, i o s rspund Cannella de pe undeva.
M-am înelat. Telefonul continua s sune.  În cele din urm, n-am mai putut rezista. – Alo, aici reedina Flaumel. – V rog, a putea vorbi cu d-na Flaumel? Era o voce de brbat, grbit i uor tensi-
onat. Gâfâia, iar cuvintele erau înbuite i învluite de un ârâit slab i de voci fanto- matice care indicau o convorbire interurba- n.
– Îmi pare ru, acum nu e aici. S-i trans- mit vreun mesaj, sau revenii?
– Cu cine vorbesc? Am ezitat, apoi: – M numesc Corwin. – Dumnezeule! spuse, i urm o lung t-
cere.
 
 Începusem s cred c a închis. Am spus din nou, alo? exact când începu s vorbeas- c:
– Ea mai e în via? – Bineîneles c e în via! Da cine dracu’ e
la telefon? – Nu-mi recunoti vocea, Corwin? Sunt
Random. Ascult, sunt în California i am necazuri. Am sunat s-o rog pe Flora s  m-adposteasc. Stai la ea?
– Deocamdat. – Îneleg! O s m aperi, Corwin? Pauz,
apoi: Te rog! – Cât îmi st în puteri, dar nu pot s-o oblig
pe Flora la nimic, f r s-o consult. – O s m aperi de ea? – Da. – Atunci eti omul meu! O s-ncerc acum
 
Ureaz-mi noroc! – Noroc! Apoi se auzi un declic i din nou târâitul
îndeprtat i vocile fantomelor. Aadar, micuul infatuat Random avea
 
cute cândva împreun. Dar s am încredere în el? Niciodat. Am hotrât s nu-i spun Florei de sosirea lui decât în ultima clip. Trebuia silit s serveasc drept as, sau m- car valet, în locul rmas liber.
Am mai turnat cafea fierbinte peste ce mai rmsese în ceac i am sorbit-o încet.
Oare de cine fugea?  În niciun caz de Eric, altfel n-ar mai fi tele-
fonat aici. M-am oprit apoi asupra întrebrii dac Flora era moart i asta, numai pentru c se întâmpla s fiu eu prezent aici. Oare ea era, într-adevr, acel aliat puternic al fratelui pe care eu îl uram, încât s fie ceva de la si- ne îneles în familie c o s-i dau ei o ans? Prea ciudat, dar el pusese întrebarea. i pentru ce erau aliai? Care era sursa
acestei tensiuni, a acestei dumnii? De ce fugea Random?
Amber. sta era rspunsul.
 
Amber. Cum-necum, cheia tuturor expli- caiilor era în Amber, tiam asta. Secretul în- tregii încurcturi era în Amber, într-un anume eveniment care se petrecuse acolo, i destul de recent, mai mult ca sigur. Trebuia s fiu foarte atent. Trebuia s m prefac c  tiu ceea ce nu tiam, urmând s reconstitui pies cu pies din ceea ce urma s aflu de la alii. Nu m îndoiam c aveam s reuesc. Era destul neîncredere între toi ceilali, iar eu trebuia s fiu atent. S speculez exact acest lucru. O s aflu ce-mi trebuia i o s  iau ce vreau amintindu-mi de cei care m-au ajutat, iar de ceilali n-o s in seama. Pentru c tiam c era legea dup care tria familia noastr, iar eu eram un adevrat fiu al tat- lui meu…
Durerea de cap reveni brusc, s-mi sparg  tâmplele.
 
durerea. Dar nu tiam de ce sau cum. Dup un timp, durerea sczu iar eu am
adormit, acolo, în fotoliu. Dup alt timp, mult mai lung, ua se deschise i intr Flora. Afar era noapte, alt noapte.
Era îmbrcat cu o bluz de mtase verde i o fust lung de lân gri. În picioare avea bocanci i ciorapi groi. Prul era dat peste cap i obrajii ei erau uor palizi. La gât avea atârnat fluierul pentru câini.
– Bun seara, am spus, ridicându-m. Dar ea nu-mi rspunse. Travers încpe-
rea spre bar, î i turn o porie de „Jack Daniels” i o ddu pe gât ca un brbat. Apoi î i turn înc una i, cu paharul în mân, se aez în fotoliu.
 
– Când l-ai încercat ultima oar? Am ridicat din umeri. – Nu-mi amintesc. – M rog, fie i-aa, spuse. M întrebam
doar cât de pregtit eti pentru asta. N-am rspuns, pentru c nu tiam despre
ce vorbete. Dar pe urm mi-am amintit c  exista o cale mai uoar decât Drumul, pen- tru a ajunge la locul numit Amber. Era lim- pede c ea nu tia de el.
– Πi lipsesc câteva Atu-uri – am spus deo- dat, cu o voce care aproape c era a mea.
âni brusc în picioare, vrsându-i jum- tate din butur pe dosul mâinii.
– D-mi-le-napoi! strig, întinzând mâna dup fluier.
Am pit înainte i am prins-o de umeri. – Nu le am! i-am spus. Pur i simplu am
f cut o constatare. Se liniti puin, apoi începu s plâng, iar
eu am împins-o uor înapoi, în fotoliu.
 
– Credeam c vrei s spui c le-ai luat pe cele pe care le-am lsat aici – spuse. M-am gândit c ai putea s faci o rutate gratuit.
Nu mi-am cerut scuze. Nici nu prea s fie nevoie.
– Cât de departe ai ajuns? – N-am ajuns deloc! Apoi izbucni în râs i
m privi cu o alt strlucire în ochi. Acum îmi dau seama ce-ai f cut, Corwin.
Am aprins o igar, ca s nu fiu nevoit s  rspund.
– Unele din lucrurile alea erau ale tale, nu? Mi-ai blocat drumul spre Amber înainte s vii aici, nu? tiai c o s m duc la Eric. Dar acum nu mai pot. Va trebui s atept pân va veni el la mine. Inteligent. Vrei s-l ademeneti pân aici, nu? Numai c el o s  trimit un mesager. N-o s vin singur.
 
înc ar fi f cut-o dac i s-ar fi ivit ansa – din moment ce vorbea despre faptul c f cusem ceva care-i încurcase planurile. Cum poate cineva s fie atât de f i machiavelic în pre- zena presupusei victime? Rspunsul veni imediat din adâncurile minii: aa acionam noi. Nu trebuia s umblm cu subtiliti unul cu cellalt. Cu toate c aveam senzaia c-i lipsea întrucâtva rafinamentul unui pro- fesionist adevrat.
– Crezi c sunt prost, Flora? am întrebat-o. Crezi c am venit aici numai ca s te-atept s m dai pe mâinile lui Eric? Orice i s-ar fi întâmplat, i-a fost de folos.
– E-n regul, nu sunt în echipa ta! Dar i tu eti în exil! Asta demonstreaz c n-ai fost chiar atât de detept!
Cuvintele ei m afectar, dei tiam c  n-avea dreptate.
 
– tiam eu c asta o s te stârneasc. E-n regul, atunci mergi în Umbr dinadins. Eti nebun!
Am ridicat din umeri. – Ce vrei? m întreb. De fapt, de ce-ai ve-
nit aici? – Eram curios s aflu de partea cui eti.
Asta-i tot. Nu m poi ine aici dac nu vreau eu s rmân. Nici mcar Eric n-ar putea face asta. Poate c, de fapt, nu vroiam decât s te vizitez. Poate c am devenit un sentimental, din pricina vârstei. În orice caz, acum am s  rmân mai mult i dup aceea o s plec de-a binelea. Dac nu te-ai fi grbit s vezi ce poi scoate de la mine, ai fi putut profita mult mai mult, doamn. Mi-ai cerut s-mi amin- tesc de tine, dac se va întâmpla un anumit lucru…
 Îi lu câteva secunde pentru ceea ce cre- deam c va fi o implicare a ei.
Apoi spuse:
– Vd c vrei s-ncerci! Cu-adevrat ai de gând s încerci?
– C bine zici, chiar c-am s-ncerc! – am spus tiind c o voi face, indiferent despre ce-ar fi fost vorba – i poi s-l anuni i pe Eric dac vrei, dar ine minte c s-ar putea s reuesc. ine minte c dac reuesc, s-ar putea s fie bine s fii prieten cu mine.
Firete c a fi vrut s tiu despre ce naiba tot vorbeam, dar ciupisem destule date i in- tuisem cât de importante erau, astfel c le puteam folosi cum trebuie, chiar f r s tiu ce semnificaie aveau. Dar preau corecte, atât de corecte…
Brusc, m srut. – N-o s-i spun. Serios, n-o s-i spun,
Corwin! Cred c-o s reueti. Cu Bleys o s  fie mai greu, dar probabil c Gerard o s  te-ajute, i – poate i Benedict. Iar Caine o s  oscileze când o s vad ce s-a-ntâmplat…
– Pot s m descurc i singur.
 
Flora se duse la bar, umplu dou pahare cu vin i-mi ddu unul mie.
– Pentru viitor, spuse. – Voi bea mereu pentru asta! i am but. Apoi îmi umplu numai mie paharul i r-
mase cu ochii cercettori, aintii asupra mea.
– Trebuiau s fie Eric, Bleys, sau tu, spuse. Voi suntei singurii îndrznei sau cu mintea la cap. Dar tu ai disprut din peisaj de-atâta vreme, încât am crezut c ai abandonat afa- cerea.
– Totdeauna exist un „nu se tie nicioda- t”!
 
– Câi ani aveam? tiam c întrebarea era o reacie la cum-
plitul sentiment al distanei i îndeprtrii pe care îl avusesem fa de toate personajele înf iate pe crile de joc. Eram mai btrân decât pream. (Treizeci, am socotit când m-am privit în oglind – dar acum tiam c  era aa din cauza Umbrelor care miniser în locul meu). Eram mult, mult mai btrân i trecuse destul vreme de când îmi vzusem fraii i surorile, toi împreun i prietenoi, unul lâng altul exact ca în cri, f r ten- siuni, f r conflicte între ei.
Am auzit sunetul clopoelului i pe Carmella ducându-se s rspund la u.
– Ar trebui s fie fratele Random, am spus tiind c el era. E sub protecia mea.
Flora f cu ochii mari, apoi zâmbi, ca i cum ar fi apreciat lucrul inteligent pe care-l f cusem.
Nu f cusem nimic de acest fel, firete, dar
 
îmi plcea s-o las s cread aa. M f cea s m simt mai în siguran.
4
M-am simit în siguran vreo trei minute. Am ajuns la u odat cu Carmella. Am
deschis eu în locul ei. În cas intr un tip abia inându-se pe picioare; închise imediat ua în spatele lui i trase zvorul. Avea cear- cne sub ochii luminoi; nu purta vesta des- chis i ciorapii lungi. Era neras i îmbrcat într-un costum de lân cafenie. Pe bra du- cea un pardesiu de gabardin iar pantofii erau negri de antilop. Dar era Random, da – acelai Random pe care-l vzusem pe carte – numai gura surâztoare art obosit. Un- ghiile îi erau murdare.
 
– Ari ca i cum i-ar trebui ceva de but! am zis.
– Da, da. Da… aprob el. L-am condus ctre bibliotec. Trei minute mai târziu, dup ce se aeza-
se cu butura într-o mân i o igar în cea- lalt, îmi spuse:
– M urmresc. Vor fi în curând aici. Flora scoase un mic ipt, pe care niciunul
dintre noi nu-l lu în seam. – Cine? am întrebat. – Oamenii de dincolo de Umbre – spuse.
 
– i chiar nu bnuieti cine i-a trimis? Zâmbi o clip. – Ei bine, cred c-ar fi corect s ne limitm
numai la familie. Poate Bleys, poate Julian, poate Caine. Poate chiar tu, ca s m-aduci aici. Sper totui c nu. Dar nu tu ai f cut-o, nu?
– M tem c nu, am rspuns. Cât de neîn- duplecai preau?
Ridic din umeri. – Dac ar fi fost numai doi sau trei, a fi
încercat s-i surprind. Dar cu trupa aia în- treag, nu puteam!
 
tru c eram fratele lui. M simeam destul de puternic. tiam c a putea învinge pe oricine în lupt dreapt, f r team. Cât de puternic eram în realitate?
Se auzi o btaie la ua din fa.  În clipa urmtoare am îneles c aveam s 
aflu care mi-era puterea. – Ce facem? întreb Flora. Random izbucni în râs, î i desf cu crava-
ta, o puse peste pardesiul de pe birou. Πi scoase i haina de la costum, apoi privi prin încpere. Ochii îi czur pe spad i, din doi pai fu lâng ea, luând-o în mân. Am simit greutatea „32”-ului în buzunarul vestei; am tras piedica.
– Eti pregtit? întreb Random. Este foar- te posibil s reueasc s intre. Deci, vor in- tra. Când te-ai luptat ultima oar, surioar?
– E mult de atunci, rspunse ea. – În cazul sta, ar fi mai bine s-i reamin-
teti cât mai repede, pentru c nu mai e
 
timp. Sunt programai, sunt sigur de asta. Numai c noi suntem trei iar ei cel puin a- se. De ce s stm cu sufletul la gur?
– Nu tim înc ce sunt! spuse ea. Btaia rsun iar. – Asta conteaz? – Tocmai, c nu conteaz, am spus. S le
dau drumul înuntru? Amândoi plir uor. – N-ar fi mai bine s ateptm… – Ar trebui s chem poliia, am continuat. Amândoi izbucnir într-un râs aproape is-
teric. – Sau pe Eric, i m-am uitat brusc la Flora. Dar ea cltin din cap. – Numai c nu mai avem timp. Avem
Atu-ul, dar atunci când ar putea aciona – dac vrea s o fac – s-ar putea s fie prea târziu.
 
– M îndoiesc foarte tare. Nu e stilul lui. – E-adevrat, am rspuns doar de-al dra-
cului, ca s cread c tiu despre ce e vorba. Btaia în u se repet mult mai tare de
data asta. – Dar Carmella unde e? am întrebat prad 
unui gând brusc. Flora cltin din cap. – Nu prea cred c o s rspund ea la u. – Dar nu tii peste cine dai, strig Ran-
dom, i iei brusc din camer. L-am urmat pe coridor pân la intrare,
exact la timp s-o oprim pe Carmella s des- chid ua.
Am trimis-o înapoi la ea în camer, cu in- struciuni s se încuie pe dinuntru, iar Random remarc:
– Asta demonstreaz cât de puternici sunt dumanii. Cum stm, Corwin?
 
cel puin, suntem în rahat amândoi. Fe- rii-v!
i am deschis ua. Primul încerc s m dea la o parte, dar
l-am împins înapoi. Erau ase, atâta am putut observa. – Ce vrei? i-am întrebat. N-am auzit niciun cuvânt, în schimb am
vzut arme. Am trântit ua i am tras zvorul. – Aa care va s zic, au sosit. Dar de unde
tiu c nu e ceva pus la cale chiar de tine? – Nu e, rspunse, dei tare mi-a fi dorit.
tia par fioroi. Trebuia s recunosc c aa era. Tipii de la
intrare erau de categorie grea i aveau pl- rii trase mult pe frunte ca s le acopere ochii. Feele le erau complet în umbr.
– Tare mi-a dori s tiu cum stm, repet  Random.
Am simit un iuit ascuit în timpane. Am
 
tiut în aceeai clip c Flora suflase în flu- ier. Când am auzit zgomotul unei ferestre sparte, undeva în dreapta mea, n-am fost surprins s aud un mârâit amenintor i câ- teva ltrturi, de data asta în stânga.
– i-a chemat câinii, am spus, ase javre mârave i slbatice care, în alte împreju- rri, ar fi putut sri pe noi.
Random încuviin i ne-am îndreptat amândoi în direcia zgomotului.
Când am ajuns în sufragerie, doi tipi erau deja înuntru, înarmai amândoi.
 
Am vzut trei brbai pe podea i un nu- mr egal de câini. M-am bucurat la gândul c ucisesem jumtate din agresori, iar când au nvlit i ceilali pe fereastr, am mai omorât unul într-un mod care m-a surprins.
Brusc, f r s m gândesc la ce fac, am luat un scaun foarte greu i l-am azvârlit în partea cealalt a camerei cam la nou metri distan. Nimeri în spatele unuia dintre in- divizi i-i frânse coloana.
M-am repezit spre cei doi care mai rm- seser, dar, înainte de a ajunge eu, Random îl i strpunsese pe unul cu spada, lsând câinii s termine treaba început de el, i se îndrepta deja spre ultimul.
Acesta fu doborât înainte de a apuca s  acioneze serios. Izbuti totui s ucid un câine dar atâta a fost tot. Random îi frânse gâtlejul.
 
vtmat cu o împunstur de sabie, apoi ne-am îndreptat atenia spre agresori.
Era ceva neobinuit în înf iarea lor.  În aceeai clip intr i Flora i împreun 
ne-am apucat s-i cercetm.  În primul rând, aveau ochii injectai. Foar-
te, foarte injectai. În starea în care erau, s  zicem c era un lucru normal…
Apoi, toi aveau o articulaie în plus la de- getele mâinilor i gheare ascuite, încovoia- te, pe dosul mâinilor.
Flcile erau proeminente, i, când am des- chis una cu fora, am numrat patruzeci i patru de dini, muli dintre ei mai lungi de- cât dinii umani i prând a fi mult mai as- cuii. Carnea era cenuie, tare i lucioas.
Fr îndoial c mai existau i alte dife- rene, dar cele de pân acum erau suficiente pentru a dovedi ceva.
Le-am luat armele, trei pistoale mici, pla- te.
 
– Au acionat în numele Umbrelor, e clar, spuse Random, iar eu am încuviinat. i eu am avut noroc. Mai mult ca sigur c nu se ateptau s dea nas în nas cu întririle pe care le-am avut – un frate rzboinic i aproape jumtate de ton de câini.
Se apropie de fereastra spart i privi afa- r; nu l-am oprit.
– Nimic, spuse dup un timp. Sunt sigur c i-am ucis pe toi – i trase draperiile por- tocalii grele, apoi împinse în faa lor câteva scaune cu sptarul înalt. Între timp, eu co- trobiam prin buzunare.
N-am fost deloc surprins când n-am gsit nimic ce ne-ar fi putut ajuta s-i identificm.
– Hai s ne întoarcem în bibliotec s-mi termin butura, m rug el i o porni înain- te.
 
but. – Aadar, oft Random, s-ar prea c pen-
tru un timp suntem în siguran, din mo- ment ce-am scpat toi trei cu bine.
– Aa s-ar prea, încuviin Flora. – Doamne, n-am mâncat de ieri, se trezi
Random deodat. Flora se duse s-i spun Carmellei c 
acum putea s ias linitit din camer, drept care putea s ne i aduc mâncare mult în bibliotec.
Imediat dup plecarea Florei, Random se întoarse spre mine i m întreb:
– Ascult, ce e între voi? – S nu stai niciodat cu spatele la ea! – E înc de partea lui Eric? – Aa s-ar zice. – Atunci ce caui aici? – Încercam s-l fac pe Eric s vin el însui
 
rete acest lucru. Random cltin din cap. – Nu cred c are s-o fac. Nu merit oste-
neala. Atâta vreme cât tu eti aici i el acolo, de ce s se mai oboseasc s-i scoat nasul afar? Deocamdat el e cel mai tare pe pozi- ie. Dac-l vrei, va trebui s te duci tu dup  el.
– Tocmai am ajuns la aceeai concluzie. Ochii îi lucir i vechiul zâmbet îi reapru.
Πi trecu o mân prin prul de culoarea paiu- lui, f r s-i ia ochii de la mine.
– Ai de gând s-o faci? întreb. – Poate. – Nu m lua pe mine cu „poate”, puior. E
scris c trebuie s-o faci. Aproape c mi-a  dori i eu s vin, s tii. Dintre toate, sexul îmi place cel mai mult, iar Eric cel mai puin.
Mi-am aprins o igar i am czut pe gân- duri.
– tiu la ce te gândeti, spuse el. Cât în-
 
credere pot avea în Random de data asta? E ticlos i viclean, cum îl arat i numele5, i nu încape îndoial c o s m trdeze dac  cineva îi ofer un târg mai bun. Corect?
Am încuviinat dând din cap. – Cu toate astea, frate Corwin, aminte-
te-i c, dei nu i-am f cut niciodat prea mult bine, nici vreun ru deosebit nu i-am f cut. Oh, câteva glume acolo, recunosc. Dar, una peste alta, se poate spune c noi doi ne-am îneles cel mai bine dintre toi mem- brii familiei – asta e, ne-am ferit fiecare din drumul celuilalt. Gândete-te la asta. Cred c-o aud pe Flora venind sau pe Carmella, aa c hai s schimbm subiectul… Dar repede! Nu cred c ai pe-aici vreun pachet cu crile de joc preferate ale familiei.
Am cltinat din cap. Flora intr în încpere i spuse:
5  Random = (adj.) întâmpltor, aleator.
 
– Carmella o s-aduc imediat ceva de mâncare.
Am but pentru asta i Random, din spa- tele ei, îmi f cu cu ochiul.
A doua zi diminea, cadavrele dispruse- r din sufragerie, pe covor nu era nicio pat, iar fereastra fusese reparat, Random explicându-mi c „se ocupase el de asta”. Am considerat c nu mai era nevoie s-i pun alte întrebri.
Am împrumutat Mercedesul Florei i am plecat într-o plimbare. Aveam impresia c  peisajul era schimbat în chip straniu. Nu pu- team spune exact dac lipsea ceva sau dac  era ceva nou, numai c lucrurile artau par- c altfel. i când am încercat s îneleg ce se întâmpl, m-a cuprins o asemenea durere de cap, încât am hotrât s renun pentru mo- ment.
 
sa fiu iari înapoi în Amber – numai ca s  vd ce rspuns primeam.
– Tocmai m întrebam, rspunse el, dac  ai ieit pentru rzbunare, pur i simplu, sau pentru ceva mai mult.
 Îmi trimitea mingea înapoi, i acum atep- ta rspuns.
– i eu m gândeam tot la asta, culmea, am zis, folosind o fraz comun prin care în- cercam s-mi cântresc ansele. tii, ar tre- bui s „încerc”.
Se întoarse spre mine (pân atunci se ui- tase pe fereastr ) i spuse:
 
putea fi de vreun ajutor?” – M-ndoiesc foarte mult. S-ar arunca
numai dac lucrurile ar fi sigure. Dar, ce poate fi sigur în clipa asta?
– Sau în oricare alta? f cu el. – Sau în oricare alta, am repetat ca s 
cread c tiu ce rspuns a fi primit. Mi-era team s am încredere în el i s-i
mrturisesc starea memoriei mele. Mi-era team s-i spun adevrul, aa c n-am f - cut-o. Erau atât de multe lucruri pe care a fi vrut s le aflu, dar n-aveam de la cine. Tot gândindu-m la asta am condus o vreme în tcere.
– Ei bine, când vrei s porneti? am între- bat.
– Atunci când eti pregtit. Poftim, mingea în terenul meu, i nu ti-
am ce s fac cu ea. – Ce-ai zice s pornim chiar acum? am
spus.
 
Tcu. Πi aprinse o igar – ca s câtige timp, cred.
Am f cut acelai lucru. – Bine, spuse într-un târziu. Când ai fost
în Amber ultima oar? – A trecut al dracului de mult timp, nici nu
sunt sigur c-mi mai pot aminti drumul. – E-n regul, spuse, atunci va trebui s ne
deprtm înainte de a putea reveni. Cât  benzin ai?
– Rezervorul plin pe trei sferturi. – Atunci, la urmtorul col ia-o la stânga
i-o s vedem ce se-ntâmpl. L-am ascultat i, pe msur ce înaintam,
trotuarele începur s scânteieze. – La naiba! spuse. Sunt aproape douzeci
de ani de când am trecut pe aici. Îmi amin- tesc perfect ce trebuie f cut.
 
Mi-am mucat limba ca s nu pun între- bri.
Am trecut pe sub un pod i, când am ieit pe partea cealalt, cerul avea iari o culoare normal, numai c pretutindeni erau mori de vânt, mari i galbene.
– Nu-i f  probleme, spuse precipitat, ar putea fi i mai ru!
Am remarcat c oamenii de pe strad erau îmbrcai mai degrab straniu i c oseaua era din crmid.
– Ia-o la dreapta! Aa am f cut. Nori purpurii acoperir soarele i curând
începu s plou. Fulgere brzdau cerul, tu- nete bubuiau deasupra noastr. tergtoare- le mergeau la maximum, f r prea mare efect îns. Am aprins luminile de poziie i-am mai încetinit.
 
brcat în gri, cu gulerul ridicat i cu capul plecat, ca pentru a înfrunta ploaia.
Apoi norii se risipir, iar noi ne-am trezit c mergeam de-a lungul unei faleze. Valurile imense se sprgeau cu for de rm i pes- crui gigantici zburau jos, la mic distan  deasupra lor. Ploaia contenise, aa c am stins luminile i am oprit tergtoarele. Acum drumul era din macadam, dar nu re- cunoteam deloc locurile. În oglinda retrovi- zoare nu se zrea nici urm din oraul pe ca- re tocmai îl prsisem.
Am strâns zdravn de volan când am tre- cut pe lâng o spânzurtoare, aprut ca din senin i de care era atârnat un schelet bl- bnit de suflarea vântului.
 
ir de dealuri. Cerul era acum albastru- închis dar strlucitor, ca apa dintr-un bazin adânc, limpede, adpostit i întunecos. Nu-mi aminteam s mai fi vzut vreodat  un asemenea cer.
Random coborî geamul s arunce chito- cul i o adiere îngheat ptrunse înuntru, rspândindu-se în interiorul mainii; ridic  repede geamul. Adierea avea un miros ma- rin, sufocant i ptrunztor.
– Toate drumurile duc la Amber, spuse el, ca i cum ar fi fost o axiom.
Atunci mi-am amintit ce spusese Flora cu o zi înainte. Nu vroiam s sune ca o specula- ie sau ca o informaie de importan crucia- l, dar când mi-am dat seama ce implica re- latarea ei, am îneles c trebuie s-i spun, pentru sufletul meu ca i pentru al lui.
 
cerca s ajung la Amber, dar a gsit drumul blocat.
Auzind asta, Random izbucni în râs. – Femeia asta are foarte puin imagina-
ie, replic el. Firete c drumul e blocat pe o vreme ca asta. Spre capt, vom fi nevoii s  mergem pe jos, sunt sigur, i, f r îndoial, ne vor trebui toat puterea i îndemânarea ca s reuim – dac vom reui. Ce credea ea, c o s se poat duce ca o prines de onoa- re, clcând pe covoare de flori tot drumul? E o stricat i proast pe deasupra. De fapt, nici nu merit s triasc, dar nu eu hot- rsc asta, deocamdat! La rspântie, ia-o la dreapta.
 
aflat c nu tiu. Atunci m-a fi dat pe mâna lui.
Nu prea s fac mare lucru, în afar c  fuma i privea, dar când am ieit dintr-un povârni al drumului, am intrat într-un de- ert albastru, iar soarele era acum roz dea- supra noastr, pe cerul strlucitor. În oglin- da retrovizoare, mile i mile de deert se în- tindeau înapoia noastr, cât cuprindeai cu privirea. Frumoas scamatorie, n-aveam ce zice.
i în aceeai clip, motorul începu s tu- easc, s sfârâie, î i reveni singur, apoi re- pet figura.
Volanul î i schimb forma în mâinile me- le. Deveni un semicerc; i scaunul prea dat mult înapoi, maina prea mai aproape de osea, iar parbrizul mult mai înclinat.
 
Dar când dispru, mi se tie respiraia: în faa noastr, pe o lungime de jumtate de kilometru, un blestemat de ir de maini ba- r în bar. Toate stteau pe loc i claxonau.
– Încetinete, spuse Random. E primul ob- stacol.
Am încetinit i un nou val de nisip nvli peste noi.
 Înainte s apuc s aprind luminile, furtu- na dispruse; i am clipit din ochi de mai multe ori nevenindu-mi s cred.
Toate mainile dispruser, iar claxoanele tcuser. Dar oseaua strlucea acum, aa cum f cuser trotuarele mai înainte, i l-am auzit pe Random blestemând în barb pe ci- neva sau ceva.
– Nu mai am nicio îndoial c am luat-o exact pe drumul pe care vroia el, oricine ar fi construit asta, spuse, i m enerveaz c am f cut ceea ce s-atepta – evident.
– Eric? am întrebat.
 
– Probabil. Ce crezi c-i mai bine? S ne oprim i s încercm calea cea grea pentru un timp, sau s continum i s vedem dac  mai sunt bariere?
– Hai s mergem mai departe, un timp. În definitiv, sta n-a fost decât primul obstacol.
– Bine, spuse i adug: cine tie cum o s  fie al doilea?
Al doilea obstacol era un lucru – nu tiu s-l descriu altfel. Era ceva care arta ca un cuptor de topit, cu multe brae, ghemuit în mijlocul drumului, întinzându-se dup ma- ini pe care le ducea la un fel de gur i le mânca.
Am pus frân. – Ce se-ntâmpl? întreb Random. Mergi
înainte. Cum altfel crezi c putem trece? – M-a ocat un pic, am spus i Random m 
 
seama. Când praful dispru, ne gseam iari
de-a lungul unei osele pustii. i în deprta- re se zreau nite turnuri.
– Cred c l-am pclit, spuse Random, am combinat mai multe elemente într-unul sin- gur i am impresia c a ieit ceva ce el n-a reuit s anticipeze. La urma urmei, nimeni nu poate controla toate drumurile spre Amber.
– Corect, am spus sperând s compensez micarea greit pentru care m privise atât de ciudat.
 
trupul îi prea linitit, cu mâinile aezate la vedere, mi-am zis c f cea ceva cu mintea.
i iari, cum? Ei bine, îl auzisem vorbind despre „aduna-
re” i „scdere”, ca i cum universul în care se mica era o mare ecuaie.
Mi-am spus – cu o brusc certitudine – c, într-un fel, aduna i scdea elemente la i din aceast lume vizibil nou, în scopul de a ne apropia cât mai mult de acel loc ciudat, Amber, pe care încerca s-l descifreze.
Era ceva pe care i eu tiusem cândva s-l fac. i cheia rezolvrii, am îneles deodat, era s-i aminteti de Amber.
Numai c eu nu puteam. Drumul coti pe neateptate, deertul se
 
Era foarte bttorit i-i croia calea printre dealuri mai înalte, pe care începeau s apar  mici arbuti i tufiuri cu ciulini ascuii ca o baionet.
Dup vreo jumtate de or, dealurile dis- prur i drumul continu printr-o pdure cu arbori mari, cu frunze în form de dia- mant, frunze de toamn portocalii i purpu- rii.
 Începu s cad o ploaie uoar; de jur- împrejur numai umbre.
Aburi palizi se ridicau din grmezile de frunze ude.
Undeva în dreapta, am auzit un urlet. Volanul î i schimb forma înc de trei ori,
 
de manevrare pe care le impunea automobi- lul; între timp, Random arunc totui o privi- re scurt spre volan, chiar în clipa în care se auzi un alt urlet. Cltin din cap i deodat  copacii devenir mult mai înali, împodobii cu vi-de-vie i cu ceva ca o mantie albastr  de muchi spaniol6, iar maina era din nou aproape normal. Am privit indicatorul de benzin i am vzut c mai aveam jumtate de rezervor.
– Câtigm teren, remarc fratele meu, iar eu am confirmat.
Drumul se li brusc i se acoperi cu be- ton. Canale pe ambele pri, pline de ape mâloase. Frunze, crengue mici i pene colo-
  6  Tillandsia usneoides, plant întâlnit din
 
rate alunecau pe suprafaa ei. M-am simit deodat agitat i puin ame-
it, dar… – Respir lent i adânc, spuse Random,
înainte de a-mi da seama ce se-ntâmpl. O lum pe o scurttur i atmosfera i gravita- ia vor fi puin altfel pentru un timp. Cred c  am fost destul de norocoi pân aici i vreau s profitm cât putem – s ajungem cât mai aproape i cât mai repede cu putin.
– Bun idee, am zis. – Poate da, poate nu, rspunse el, dar cred
c jocul meri… Atenie! Urcam un deal, când din fa apru un
camion care venea mugind spre noi. Era pe contrasens. Am tras spre stânga, încercând s-l evit dar f cu i el acelai lucru. Exact în ultima clip a trebuit s prsesc de tot drumul i s o iau pe pant la vale spre buza canalului, ca s pot evita ciocnirea.
 În dreapta mea, camionul scrâni din frâ-
 
ne. Am încercat s revin pe drum, dar ne împotmolisem în solul moale.
Apoi am auzit o portier trântindu-se i l-am vzut pe ofer coborând pe partea dreapt a cabinei – ceea ce însemna c, pro- babil, el mergea pe sensul bun la urma ur- mei i noi pe contrasens. Eram convins c  nicieri în Statele Unite traficul nu se desf - ura conform tipicului britanic, dar nu mai începea nicio îndoial c, de data asta, pr- sisem, demult Pmântul pe care-l tiam eu.
Camionul era o cistern. Pe o parte scria „ZUNOCO” cu litere mari, roii – sângerii, iar dedesubt motto-ul „Nui acupirem lumia” (Noi suntem pretutindeni). Am coborât i eu am ocolit maina i m-am apropiat ca s-mi cer scuze, dar oferul tbrî asupra mea cu înjurturi. Era la fel de înalt ca mine, rotund ca un butoi de bere; într-o mân inea un cric.
– Ascult, doar i-am cerut scuze, i-am zis.
 
Ce-ai vrea s fac? Nimeni n-a pit nimic i n-a fost nicio stricciune.
– N-ar trebui s dea drumu’ pe osele unor oferi blestemai ca tine! url el. Eti un la- bagiu periculos!
Random coborî i el i veni spre noi. – Domnule, mai bine ai spla putina! zise
întrindu-i spusele cu pistolul pe care-l avea în mân.
– Las aia deoparte! am încercat s-l do- molesc, dar el trase piedica i inti.
Tipul se întoarse i o lu la fug, cu ochii mrii de spaim i cu gura cscat.
Random ridic pistolul, inti atent în spa- tele tipului, dar m-am repezit i i-am dat peste mân chiar în clipa în care apsase pe trgaci.
Glontele ciupi asfaltul i rico undeva departe.
 
– Nenorocitule! Glontele ar fi putut nimeri cisterna!
– La fel de bine îl putea nimeri pe tipul în care ai intit!
– i cui dracu-i pas? N-o s mai trecem niciodat pe aici, cel puin o generaie. Ne- norocitul sta a îndrznit s insulte un Prin  din Amber! M-am gândit la ONOAREA TA.
– Pot s am grij i singur de onoare mea, i-am rspuns, i, deodat, ceva neîndurtor i puternic m cuprinse i m-am trezit rs- punzând: pentru c EU trebuia s-l ucid, nu tu, aa am hotrât – i m-am lsat copleit de un val de furie.
Ls capul în jos, în timp ce ua cabinei se trânti i camionul porni pe drum la vale.
 
cu tine. – Bine, las, mai bine s încercm s re-
venim pe drum i s-o lum din loc, dac mai putem.
Roile mainii erau scufundate pân în dreptul capacelor i, în timp ce eu m uitam la ele încercând s gsesc cea mai bun so- luie, numai ce-l aud pe Random c strig:
– O.K., am prins bara din fa. Apuc ma- ina i s-o crm înapoi pe osea – i ar fi bine s-o plasm pe culoarul din stânga.
Nu glumea. Spusese ceva despre o gravitaie mai mi-
c, numai c eu NU simeam asta. tiam c  sunt puternic, dar aveam îndoielile mele c  sunt în stare s ridic partea din spate a unui Mercedes.
 
Aa încât mi-am înfipt bine picioarele în pmânt, m-am ghemuit, mi-am încletat mâinile i am început s-mi îndrept genun- chii. Cu un zgomot de ventuz, roile se eli- berar din pmântul cleios. ineam spatele mainii cam la vreo aizeci de centimetri deasupra pmântului! Era grea – la dracu’, era grea! – dar reuisem!
Cu fiecare pas pe care-l f ceam m afun- dam vreo cincisprezece centimetri în p- mânt. Dar o cram!
i Random f cea acelai lucru pe partea lui.
Am pus-o la loc pe osea cu o uoar con- tracie a suspensiilor. Apoi mi-am scos pan- tofii, i-am golit de noroi, i-am curat cu un omoiog de iarb, mi-am stors ciorapii, mi-am periat manetele pantalonilor, mi-am aruncat ciorapii i pantofii pe scaunul din spate i am urcat la volan descul.
Random opi înuntru pe locul din
 
mea. – N-o s am. Pe viitor stpânete-i îns 
impetuozitatea, mai ales dac presupune omucideri în prezena mea.
– Promit. – Atunci, hai s-o lum din loc. Ceea ce i am i f cut. Am trecut printr-un
canion stâncos, apoi printr-un ora care p- rea construit în întregime din sticl, sau o substan asemntoare, cu cldiri înalte, prelungi i cu aspect fragil, cu oameni prin care treceau razele soarelui roz, scoând la iveal organele lor interne i resturile ulti- melor prânzuri.
Ne-am uitat când am trecut pe lâng ei.
 
Erau adunai pe la colurile strzilor, dar niciunul nu încerca s ne opreasc sau s ne treac prin fa.
– Cei care se cred Charles Fort7 pe-aici or s povesteasc întâmplarea asta ani de zile de-acum încolo, spuse fratele meu.
Eram convins de asta. Apoi drumul dispru i ne-am trezit c 
mergeam de-a lungul a ceea ce prea a fi o foaie nesfârit de silicon. Dup un timp, foaia se îngust i lu forma unui drum, i, dup înc un timp, în dreapta i-n stânga aprur mlatini, joase, brune i împuite. i am vzut ceea ce a fi jurat c e un Diplodocus i care înl capul i se holb la noi. Apoi, o form enorm cu aripi de liliac trecu pe deasupra. Cerul era acum bleu- regal, iar soarele, auriu-rocat.
7  Charles Fort (1874–1932) – scriitor american,
cercettor al fenomenelor paranormale.
 
– Avem mai puin de un sfert de rezervor, am inut s-i atrag atenia.
– Bine, oprete maina! Am oprit-o i-am ateptat. Mult timp – poate vreo ase minute – tcu,
apoi: – D-i drumul mai departe! Dup vreo trei mile am ajuns la o baricad 
de buteni i am încercat s-o ocolesc. O poart apru într-o parte i Random spuse iari:
– Oprete i claxoneaz! L-am ascultat i, dup un timp, poarta de
lemn scârâi din enormele balamale de fier i se deschise înspre înuntru.
– Intr, spuse. Nu-i niciun pericol. Am intrat i, undeva în stânga, erau trei
 
Am oprit dinaintea unei pompe i am atep- tat.
Tipul care iei din cldire avea aproxim