Roada Duhului · 2020. 6. 12. · Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie personal în orice loc. De aceea era spre binele lor ca El să trimită Duhul Sfânt ca urmaș

www.tineretoltenia.ro

RoadaDuhului

PROGRAME MUZICALE

PROGRAME MUZICALE

RoadaDuhului


Conferința Oltenia - Departamentul de Tineret


Programe muzicale - Roadele Duhului Sfânt

Coordonator proiect: FLORIN RĂDUȚ

Comitetul de redacție: CLAUDIU VASILE, MARTA DAMIAN, CRISTINA CAPRĂ,

POLIANA BANU, OANA ANTON, NAOMI RĂCILĂ, IULIA BĂNCIANU, CERASELA

ȚEPUȘ, GEANINA PĂCESCU, BOGDAN ANGHEL, ROMELIA ZALANA

Grafica si tehnoredactare: FLORENTINA BRATU

Imagine: unsplash.com,123rf.com

CUPRINS

1. DUHUL SFÂNT

2. DRAGOSTEA

3. BUCURIA

4. PACEA

5. ÎNDELUNGA RĂBDARE

6. BUNĂTATEA

7. BINEFACEREA

8. CREDINCIOȘIA

9. BLÂNDEȚEA

10. ÎNFRÂNAREA POFTELOR

1. Duhul Sfânt

Deschidere: IMN 44

Rugă

Punct muzical/COR

Introducere

Tema 1

Poezie

Punct muzical

Perspectiva spiritului profetic

Tema 2A

Tema 2B

Punct muzical

Poezie

Tema 3

Concluzie

Punct muzical/COR

Închidere: IMN 50

Rugă

8 www.tineretoltenia.ro

INTRODUCERE

În această după-amiază subiectul prezentat înaintea dumneavoastră este unul căruia Scriptura îi dă o importanță extraordinară. Necesitatea abordării lui este dată de timpurile pe care le trăim și de nevoia de a ne contura crezul și principiile de credință într-o perioadă când majoritatea lucrurilor pe care le credeam stabile par să se clatine sub asediul îndoielii.

Duhul Sfânt este tema centrală a acestui program. De pe primele pagini ale Bibliei și până la ultimele file ale ei Duhul Sfânt își creează o poziție deosebită. Îl regăsim în creațiune, este prezent în lucrarea profeților, Îl întâlnim la botezul Domnului Isus autentificând dumneze-irea Lui și este activ și vizibil în vremurile apostolilor și în viețile celor care și-au dedicat totul lui Hristos.

Știm puține lucruri despre Duhul Sfânt și totuși suficient de multe. În conversațiile noas-tre reprezintă un subiect de care ne ocupăm destul de puțin și este un lucru pentru care ne rugăm nu atât de mult cât ar trebui, deși știm (sau ar trebui să știm) că viața noastră spirituală și a bisericii sunt moarte fără el.

În aceste vremuri, când ne apropiem de sfârșitul istoriei, Duhul Sfânt ar trebui să fie pre-ocuparea noastră principală. De aceea, în această ocazie ne dorim să aducem în discuție a treia Persoană a Dumnezeirii. În acest program vom afla ce au de spus Biblia și Spiritul Profetic despre acest subiect, cine este Duhul Sfânt, care este lucrarea Sa, cum Îl putem primi în viața noastră și care sunt darurile pe care le primim din partea Lui.

1. Duhul Sfânt

www.tineretoltenia.ro 9

TEMA 1

Nu putem începe fără a defini în mod clar ce este cu adevărat Duhul Sfânt. Este persoa-nă sau putere? Este doar o energie sau posedă personalitate și voință? Controversele cu privire la acest lucru au ținut ocupate mințile teologilor de-a lungul secolelor.

Putem afirma că Duhul Sfânt este a treia Persoană a Dumnezeirii. Nu este doar o putere sau o emanație divină, deoarece are aceleași atribute personale, care sunt comune și cu Tatăl și cu Isus Hristos. Biblia ne demonstrează acest lucru și ne oferă câteva texte care arată că Duhul Sfânt este caracterizat de dragoste, voință, poate fi întristat și se poate păcătui împotriva Sa.

Biblia ne face cunoscut faptul că Duhul Sfânt este o persoană, nu o forță impersonală. Declarații ca acestea: „Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă” (Fapte 15,28) scot în evi-dență faptul că primii creștini Îl considerau o persoană. Domnul Hristos, de asemenea, a vorbit despre El ca despre o persoană distinctă. „El Mă va proslăvi”, spunea El, „pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (Ioan 16,14). Versetele biblice care se referă la Treimea divină Îl descriu pe Duhul Sfânt ca pe o persoană (Mat. 28,19; 2 Cor. 13,14).

Duhul Sfânt are personalitate. El Se luptă (Gen. 6,3), învață (Luca 12,12), convinge de vinovăția păcatului (Ioan 16,8), administrează problemele bisericii (Fapte 13,2), ajută și mijlo-cește (Rom. 8,26), inspiră (2 Petru 1,21) și sfințește (1 Petru 1,2). Aceste activități nu pot fi aduse la îndeplinire numai printr-o putere, influență sau atribut al lui Dumnezeu. Doar o persoană le poate face.

Suntem de multe ori tentați să ni-L închipuim mai mult ca o putere, ca o influență și ca o energie. Această tendință apare și pentru că Duhul Sfânt este prezentat în Scriptură prin sim-boluri: ploaie, porumbel, untdelemn, foc, vânt... Acestea nu Îl descriu pe Duhul Sfânt, ci lucrarea Lui.

Un misionar care voia să învețe limba băștinașilor, arătând către un copac cu degetul, a întrebat cum se zice. Iar băștinașul i-a spus cum se zice la deget. Unii oameni se opresc la simbo-luri - nu merg dincolo de ele. Dar Duhul Sfânt nu este descris acolo, ci lucrarea Lui. El nu poate fi descris în cuvinte lesne de înțeles de oameni, pentru că nu face parte din lumea aceasta. Este Dumnezeu, este Persoană Divină, este taină. Aici tăcerea este de recomandat.

Incapacitatea unora de a înțelege că există lucruri din sfera spirituală care nu pot fi înțe-lese, îi face să se oprească la simbol zicând: Duhul Sfânt e untdelemn, deci este materie, poate fi măsurat; este vânt – deci nu este persoană, ci energie – măsurăm viteza, direcția; voi turna Duhul Meu - poate fi turnat – măsurăm volumul . Vedeti la ce aberații se poate ajunge dacă ne oprim la simboluri?

Dacă Duhul Sfânt nu ar fi altceva decât o putere pe care o primim, înseamnă că am pu-tea să o folosim după cum considerăm noi… deci noi Îl folosim pe El. Însă, după cum ne învață Biblia, Duhul Sfânt este o persoană pe care o primim în viața noastră și la care ne raportam ca atare. Astfel, în acțiunile noastre, ținem cont de dorințele Lui.

Scriitorul adventist LeRoy Froom, în cartea lui „Venirea Mângâietorului”, spune: „Dacă El este o persoană divină, iar noi ni-L închipuim ca pe o influență impersonală,

atunci jefuim o persoană divină de respectul, onoarea și iubirea care I se cuvin. Afară de aceasta, dacă Duhul Sfânt este numai o putere, atunci trebuie să alergăm și să punem mâna pe ea. Dar dacă El este o persoană, atunci trebuie să cercetăm să vedem cum ne putem supune Lui, așa încât El să ne poată folosi”.

Persoană sau putere?

1. Duhul Sfânt


POEZIE

Te chem, o, Duhule Preasfânt, Să umpli iar ființa mea;Divinul nostru legământSă-l înnoiești cu har și cânt,S-alerg spre ceruri mai cu-avânt,Călăuzit de vocea Ta. Te chem, o, Duhule Divin,Să schimbi în mine tot ce-i rău,Căci prea mi-e vorba de pelinȘi gândul josnic și meschin…Fă-mi traiul sfânt, curat, senin,Să port frumosul chip al Tău ! Te chem, o, Duhule ceresc,Ca să transformi viața mea,Să nu mai fiu deloc firesc,Ci mic, smerit, duhovnicesc,În via Ta mult să rodesc,Să nu fiu smuls și scos din ea. Te chem, o, Duh mângâietor,Să-mi fii tovarăș scump pe drum,Să nu alerg neștiutorSpre ce-i lumesc și trecător,Ci către Țara fără nor,O, vino, Duhule, acum ! Te-am întristat de-atâtea oriȘi vocea nu Ți-am ascultat,Dar azi Te rog ca să cobori,Să-mi umpli viața de comori,Să-mi fie pașii mai ușoriIar gândul alb și nepătat.O, vino, Duh din Dumnezeu,Și-arată-Ți slava Ta în mine;Tu, ajutoru-mi când mi-e greu,Prieten bun, Iubitul meu,Rămâi cu mine-n veci mereuȘi eu de-a pururea cu Tine.

Te chem, o, Duhule Preasfânt...

1. Duhul Sfânt


PERSPECTIVA

Avem binecuvântarea de a poseda în biserica noastră un dar, acela al spiritului profetic. Manifestat în viața și scrierile lui Ellen White, darul profetic a făcut lumină și în ceea ce privește natura și rolul Duhului Sfânt. Inspirația divină a condus la mesaje de mare folos pentru creștinii vremurilor din urmă. Vom asculta câteva pasaje extrase din cărțile acestui profet lăsat de Dumne-zeu pentru timpul nostru care aduc lămuriri suplimentare cu privire la Duhul Sfânt.

„Duhul Sfânt este locțiitorul Domnului Hristos, dar fără corp omenesc și liber de așa ceva. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie personal în orice loc. De aceea era spre binele lor ca El să trimită Duhul Sfânt ca urmaș al Său pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că are un avantaj din cauză că se găsește într-un anumit loc sau pentru că are legătură personală cu Hristos. Prin Duhul Său, Domnul Hristos era la îndemâna tuturor. În felul acesta era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălțat.” E.G.WHITE-H.L.L 494

„Oricare ar fi păcatul, dacă sufletul se pocăiește și crede, vina este spălată și îndepărtată prin sângele lui Hristos; dar acela care leapădă lucrarea Duhului Sfânt se așează într-o situație în care pocăința și credința nu pot să mai vină la el.

„Numai prin Duhul Sfânt lucrează Dumnezeu în inimă; când oamenii leapădă de bună-voie Duhul lui Dumnezeu și declară că El este de la Satana, ei taie legătura prin care Dumnezeu poate să comunice cu ei. Când, în cele din urmă, Duhul Sfânt este îndepărtat, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru sufletul acela.” E.G.White, H.L.L.,234

„Duhul fusese și mai înainte în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor chiar de la începu-turile lucrării de mântuire.” E.G.White, H.L.L.,493

„Noi putem ajunge la o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Du-hului Sfânt prin care acest Cuvânt a fost dat.” E.G.White,C.H.,1980,112

„Prințul puterii răului poate să fie ținut în frâu numai de puterea lui Dumnezeu aflată în Duhul Sfânt, cea de a Treia Persoană a Dumnezeirii.” Special Testimonies, seria A 10:37 (1897).

„Noi trebuie să cooperăm cu cele trei puteri preaînalte ale cerului — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar aceste puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim niște conlucrători cu Dumnezeu.” Special Testimonies, seria B 7:51 (1905).

Să facă Dumnezeu ca fiecare dintre noi să înțeleagă importanța Duhului Sfânt pentru vie-țile noastre de credință.

Spiritului Profetic

1. Duhul Sfânt


TEMA 2A

1. Îi ajută pe cei credincioși. Când L-a prezentat pe Duhul Sfânt, Domnul Hristos L-a nu-mit „un alt Mângâietor” (Parakletos) (Ioan 14,16). Acest cuvânt grecesc a fost tradus cu „Ajutor”, „Mângâietor”, „Sfătuitor” și poate însemna, de asemenea, „Mijlocitor”, „Mediator” sau „Avocat”.

Numai un alt Parakletos mai este menționat în Sfânta Scriptură, și anume Domnul Hris-tos. El este Avocatul sau Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui. „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2,1).

Ca Mijlocitor, Mediator și Ajutor, Domnul Hristos ne prezintă lui Dumnezeu și ni-L des-coperă pe Dumnezeu. Tot la fel, și Duhul Sfânt ne călăuzește spre Hristos și manifestă harul lui Hristos față de noi. Aceasta explică de ce Duhul Sfânt este numit „Duhul harului” (Evr. 10,29). Una dintre marile Sale contribuții este aplicarea harului răscumpărător al Domnului Hristos în dreptul oamenilor (1 Cor. 15,10; 2 Cor. 9,4; Ioan 4,5.6).

2. Aduce adevărul lui Hristos. Domnul Hristos Îl numește pe Duhul Sfânt „Duhul ade-vărului” (Ioan 14,17; 15,26; 16,13). Funcțiile Lui includ aducerea aminte „de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14,26) și, de asemenea, călăuzirea „în tot adevărul” (Ioan 16,13). Solia Sa dă mărturie despre Isus Hristos (Ioan 15,26). „Căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va desco-peri” (Ioan 16,13.14).

3. Aduce prezența lui Hristos. Duhul Sfânt aduce nu numai mesajul despre Hristos, ci chiar prezența Domnului Hristos. Isus spunea: „Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (Ioan 14,16.17; 16,7).

Împiedicat de natura umană, omul Isus Hristos nu a fost omniprezent, motiv pentru care era indicat ca El să plece. Prin Duhul Sfânt, El poate fi întotdeauna pretutindeni. Domnul Isus a zis: „Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, și anume, Duhul adevărului.” El a dat asigurarea că Duhul Sfânt va locui „cu voi și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14,17.18). „Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc și, prin urmare, independent.”

La întrupare, Duhul Sfânt i-a adus unei persoane prezența Domnului Hristos – Mariei. La Cincizecime, Duhul Sfânt I L-a adus lumii pe Isus Hristos cel biruitor. Făgăduințele Domnului Hristos: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evr. 13,5) și „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mat. 28,20) își găsesc împlinirea prin Duhul Sfânt. Din acest motiv, Noul Testament Îi atribuie Duhului Sfânt un titlu ce n-a fost niciodată folosit pentru El în Vechiul Testament – „Duhul lui Isus Hristos” (Fil. 1,19).

Așa după cum prin Duhul Sfânt atât Tatăl, cât și Fiul fac din cei credincioși locuința lor (Ioan 14,23), tot așa, singura cale prin care cei credincioși pot rămâne în Hristos este Duhul Sfânt.

Ce face Duhul Sfânt pentru cei credincioşi?

1. Duhul Sfânt


TEMA 2B

4. Călăuzește acțiunile bisericii. Deoarece Duhul Sfânt aduce însăși prezența lui Hristos, El este adevăratul vicar, înlocuitor al Domnului Hristos pe pământ. Ca centru neschimbător al auto-rității în materie de credință și doctrină, căile prin care El conduce biserica se potrivesc pe deplin cu Biblia. „Caracteristica distinctivă a protestan¬tismului – fără de care n-ar fi protestantism – este aceea că Duhul Sfânt este adevăratul vicar sau succesor al Domnului Hristos pe pământ. A de-pinde de organizație, de conducători sau de înțelepciunea oamenilor ar însemna să-l pui pe om în locul Dumnezeirii.”

Duhul Sfânt a fost îndeaproape implicat în administrarea bisericii apostolice. În alegerea misionarilor, biserica a obținut călăuzirea Sa, prin post și rugăciune (Fapte 13,1-4). Cei aleși erau cunoscuți pentru deschiderea lor față de călăuzirea Duhului Sfânt. Cartea Faptele apostolilor îi descrie ca fiind „plini de Duhul Sfânt” (Fapte 13,9; compară cu vers. 52). Activitatea lor era sub controlul Său (Fapte 16,6.7). Pavel le amintea prezbiterilor bisericii că ei fuseseră puși în slujbă de către Duhul Sfânt (Fapte 20,28).

Duhul Sfânt a jucat un rol important în rezolvarea dificultăților serioase ce amenințau uni-tatea bisericii. Într-adevăr, Scriptura începe prezentarea hotărârilor primului conciliu al bisericii, prin cuvintele: „I S-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă…” (Fapte 15,28).

5. Înzestrează cu daruri speciale biserica. Duhul Sfânt i-a dat daruri speciale poporului lui Dumnezeu. În timpurile Vechiului Testament, „Duhul Domnului” a „venit asupra” unor persoa-ne, dându-le puteri extraordinare, pentru a-l conduce și elibera pe Israel (Jud. 3,10; 6,34; 11,29), precum și capacitatea de a profetiza (Num. 11,17.25.26; 2 Sam. 23,2). Duhul Sfânt a venit asupra lui Saul și a lui David când au fost unși conducători ai poporului lui Dumnezeu (1 Sam. 10,6.10; 16,13). Anumitor oameni, umplerea cu Duhul Sfânt le-a adus o măiestrie artistică unică (Ex. 28,3; 31,3; 35,30-35).

Și în biserica primară, tot prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos a revărsat daruri. Duhul Sfânt a împărțit aceste daruri spirituale credincioșilor pe care i-a considerat vrednici; în acest fel, biserica întreagă a avut de câștigat (Fapte 2,38; 1 Cor. 12,7-11). El a asigurat puterea specială necesară vestirii Evangheliei până la marginile pământului (Fapte 1,8).

6. Umple inimile credincioșilor. Întrebarea pusă de Pavel ucenicilor din Efes: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” (Fapte 19,2) este o întrebare crucială pentru fiecare credincios.

Când Pavel a primit un răspuns negativ, el și-a pus mâinile peste acești ucenici și ei au primit botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 19,6).

Această situație arată faptul că este vorba de două experiențe diferite: convingerea de păcat adusă de Duhul Sfânt și umplerea vieții cu Duhul Sfânt.

Domnul Isus Hristos a scos în evidență necesitatea nașterii din apă și din Duh (Ioan 3,5). Chiar înainte de înălțare, El a poruncit ca noii credincioși să fie botezați „în numele Tatălui și al

Ce face Duhul Sfânt pentru cei credincioşi? (continuare)

1. Duhul Sfânt


Fiului și al Sfântului Duh” (Mat. 28,19). În conformitate cu această poruncă, Petru a predicat că „darul Duhului Sfânt” trebuie să fie primit la botez (Fapte 2,38). Și Pavel confirmă importanța botezului cu Duhul Sfânt, într-un apel urgent adresat credincioșilor, ca ei să fie „plini” de Duhul Sfânt (Ef. 5,18).

Umplerea cu Duhul Sfânt, care ne transformă după chipul lui Dumnezeu, continuă lucra-rea de sfințire începută la nașterea din nou. Dumnezeu ne-a mântuit după mila Sa „prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din plin peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit. 3,5.6).

„Lipsa Duhului Sfânt este cea care face ca lucrarea Evangheliei să fie așa lipsită de pu-tere. Erudiția, talentul, elocvența, orice dar moștenit sau dobândit poate să fie posedat, dar fără prezența Duhului lui Dumnezeu nicio inimă nu va fi atinsă și niciun păcătos nu va fi câștigat pen-tru Hristos. Pe de altă parte, dacă sunt în legătură cu Domnul Hristos, dacă își însușesc darurile Duhului Sfânt, atunci și cei mai săraci și mai simpli dintre ucenicii Săi vor avea o putere care va acționa asupra inimilor. Dumnezeu îi face canale prin care să se reverse cea mai înaltă influență din univers.”

Duhul Sfânt este o realitate vitală. Toate schimbările pe care Domnul Hristos le face în noi vin prin lucrarea Duhului Sfânt. Credincioși fiind, trebuie să fim întotdeauna conștienți de faptul că fără Duhul Sfânt noi nu putem face nimic (Ioan 15,5).

Astăzi, Duhul Sfânt ne îndreaptă atenția spre cel mai mare dar al iubirii, pe care Dumne-zeu l-a oferit prin Fiul Său. El ne invită călduros să nu ne opunem apelurilor Sale, ci să acceptăm singura cale prin care putem fi împăcați cu iubitorul și milostivul nostru Tată.


TEMA 3

Duhul Sfânt, pe lângă atributele pe care le posedă și pe care le întâlnim pe parcursul Bibliei, de Mângâietor, Sfătuitor și Călăuzitor, El și echipează creștinul pentru o slujire cât mai eficientă. El face acest lucru,oferindu-ne darurile Sale,de pildă - darul de a predica, de a se ruga, de a cânta, darul proorocirii sau vorbirii în limbi și lista poate continua. Aceste daruri ne sunt încredințate iar datoria noastră ca fii ai lui Dumnezeu este să le recunoaștem și să le folosim cu pricepere pentru slava lui Dumnezeu.

Însă, după ce este cunoscut un om care are Duhul Sfânt?

Galateni 5:22-23 ne spune, „Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” Unul din principalele motive pentru care Duhul Sfânt vine în viața cuiva este pentru a transforma acea viață. Este rolul Duhului Sfânt să ne facă asemenea chipului Domnului Isus Hristos, să ne facă tot mai mult să fim ca El.

Este important ca noi să înțelegem că există această diferență între darurile și roadele Duhului Sfânt. Putem recunoaște prezența Duhului Sfânt în viața creștinului nu după daruri, ci după roadele sale. Roada Duhului este rezultatul prezenței Duhului Sfânt în viața credinciosului.

În Matei 15:16-23 citim astfel:

16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. […]22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău?

N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’23. Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi

care lucraţi fărădelege.’Aceste versete ne descoperă faptul că darurile Duhului Sfânt pot fi contrafacute. Sata-

na își dorește foarte mult acest lucru și caută să falsifice darurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Însă roadele oferă autenticitate și arată dacă suntem conduși de Duhul Sfânt. Când cooperăm cu Duhul Sfânt ascultând de îndemnurile Sale, în viața noastră încep să se vadă aceste roade. Ca-racterul ne este transformat pentru a reflecta caracterul lui Isus Hristos în vorbele, faptele și chiar în gândurile noastre. Duhul Sfânt ne dă puterea de a fi biruitori și de a ne forma virtuțile proprii copiilor lui Dumnezeu.

„Roada Duhului este…” în primul rând vizibilă!

Cum recunoști omul care are Duhul Sfânt?

1. Duhul Sfânt


POEZIE

Tată!Pune în oameni o inimă plină de dragosteSă se iubească între ei,Cu aceeași dragoste cu careTu ni L-ai dăruit pe Fiul Tău.

Pune în oameni inimi pline de bucurie,Cu voioșie ei la deșteptatSă poată să trăiască fiecareMotivul pentru care Isus a înviat.

Pune în oameni inimi pline de paceSă aibă liniștea de partea lor,De câte ori se văd în depărtareNori negri, grei, amenințători.

Pune în oameni și îndelunga răbdareAtunci când vin cu cereri în rugăciuniSă aibă liniște în așteptareÎn timp ce Tu pregătești răspunsul.

Pune în oameni inimi pline de bunătateCu drag ei brațele să le deschidă,Duioșia să-i înnobilezeCând ajută cel căzut și pe cel care suspină.

Pune în oameni facerea de bineSă simtă gustul dulce al faptelorSă înfăptuiască ceea ce în ScripturăDomnul Isus ne spune tuturor.

Pune în oameni și credincioșieCu fidelitate și devotamentCuvântul Tău la piept ei să Îl strângăZi de zi ca fundament.

Pune în oameni inimi pline de blândețeSe fie fiecare o copie a lui IsusVorba lor să fie dreasă cu sare,O mângâiere ce îmbrățișează pe cel răpus.

Pune în oameni înfrânarea pofteiCând firea pământească urlăPrin cumpătare de comportamentSă fie un exemplu de lumină.

Roadele Duhului Sfânt

1. Duhul Sfânt


CONCLUZIE

Ne aflăm la finalul acestui program; un program care a adus în fața dumneavoastră lucruri noi sau deja cunoscute, însă de o importanță deosebită.

De relația noastră cu Duhul Sfânt este legat destinul nostru veșnic, de răspunsul nostru la apelurile Lui atârnă mântuirea noastră. De abundența cu care ne umple cu roadele Sale, viața noastră și a bisericii se dezvoltă sau se ruinează.

„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4:1). Scriptura ne spune că Isus a fost umplut de Duhul Sfânt. Fiul lui Dumnezeu era în colaborare strânsă nu doar cu Tatăl, ci și cu Duhul Sfânt. El a avut nevoie de Duhul cât timp a fost pe pământ. Cu atât mai mult noi, ființe căzute în păcat,aflate în marea luptă dintre bine și rău, avem nevoie mai mult ca oricând de Duhul Sfânt în viața noastră.

Închei cu poziția bisericii noastre despre Duhul Sfânt, care se regăsește pe site-ul adventist.ro

„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în lucrarea de creare a lumii, de întrupare și de răscumpărare. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și convinge oameni, iar pe aceia care răspund, îi înno-iește și îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna ală-turi de copiii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”

Să ajute Domnul biserica noastră să fie plină de Duhul Sfânt și să termine lucrarea de ves-tire a Evangheliei cu ajutorul și prin puterea Lui.

1. Duhul Sfânt


Deschidere – IMN 44

Rugă

Punct muzical/COR

Introducere

Punct muzical

Tema 1: Dragostea la început

Poezie

Tema 2 : Dragostea în Biblie

Imn cu sala

Ilustrație

Clip video (dacă e posibil)

Tema 3 : Dragostea în biserică

Punct muzical

Poezie

Tema 4 : Concluzie

Închidere – IMN 120

Rugă

2. Dragostea


INTRODUCERE

Despre subiectul din această după-amiază s-a vorbit, s-a scris și s-a cântat mult de-a lun-gul secolelor. Se caută cu pasiune chiar din anii tinereții și până la bătrânețe continuă să fie va-loarea cea mai mare pe care și-o doresc oamenii. Pentru asta se trăiește și pentru asta se moare uneori.

În același timp, este o caracteristică a lui Dumnezeu și unul dintre cele mai frumoase daruri primite de la El în viața de creștin. Dragostea, așa cum probabil ați intuit, reprezintă tema acestei după-amieze și ceea se se va spune aici va căuta să descopere laturi noi ale frumuseții ei. Căutarea omului după dragoste nu este ceva greșit, ci este ceva pus în om încă de la creați-une. Fericirea de a iubi și a fi iubit a condus de-a lungul istoriei la nenumărate fapte de vitejie și curaj, dar și de bunătate, milă și compasiune.

Cunoscând puterea dragostei de a tranforma viața, Dumnezeu a oferit omului, prin Du-hul Sfânt, acest dar nespus de valoros. Nu costă nimic să îl obții. Trebuie doar să te apropii de El. Atunci vei vedea cu adevărat ce înseamnă dragostea. Ca tot ce este omenesc, chiar și cele mai frumoase sentimente pot fi umbrite și uitate; cele mai intense trăiri pot sfârși prin egoism și pot fi mânjite de motivații ascunse. Avem însă asigurarea că dragostea lui Dumnezeu este constantă și necondiționată. Nu se schimbă și va dura pentru veșnicie.

„Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de

la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine. (Isaia 54:10)

În cadrul programului de astăzi vom explora dragostea aceasta neschimbătoare, de nezdruncinat, mereu caldă, mereu prezentă, pe care ne vom putem baza întotdeauna.

Va invit să aveți inima deschisă și primitoare pentru ca Duhul Sfânt să își facă loc printre multele griji și probleme și să vă poată oferi darul dragostei Lui!

2. Dragostea


TEMA 1

La început era Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. Această trăsătură puternică ce caracterizează Persoana Divină nu putea să nu se exprime și să nu se răsfrângă și asupra unor alte ființe. A iubi înseamnă a oferi, iar prin actul creației, Domnul a dat ce avea mai de preț. A împrumutat omului viață de la El și, după asemănarea Sa, i-a oferit posibilitatea de a iubi ca să poată să-I răspundă cu dragoste. Totuși, iubirea cu care omul a fost înzestrat nu i-a fost dăruită doar pentru a-L adora pe Creator, ci, în înțelepciunea Lui, Domnul a creat și familia ca mijloc prin care omenirea să înțeleagă cum iubește Dumnezeu avându-se unul pe celălalt.

Fericirea pe care a simțit-o Dumnezeu când a sfârșit această lucrare se poate regăsi în cuvintele: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.” Geneza 1:31

Acest început al Genezei arată un Dumnezeu creativ în a-și arăta dragostea. Tot ce a fost creat a fost pentru binele și plăcerea omului. Simțurile erau atrase de frumosul din jur, de miros și de gust. Totul era perfect, așa cum doar Domnul poate să facă. Mai mult decât atât, planul Divin era ca omul să trăiască veșnic și să se bucure de o relație specială cu Creatorul Lui. Astfel, începutul omenirii a fost un act al dragostei, un început căruia nu îi lipsea nimic, destinat să aducă împlinire și fericire.

Deși de-a lungul istoriei pământului omul a trădat dragostea Celui ce l-a creat, dragostea din Eden a continuat până astăzi, oferind ocazii peste ocazii de a reface relația ruptă. Motivul pentru care omul a fost iubit și continuă să aibă parte de iubirea Cerului fără să merite constituie un mister pentru cei care își iau timp să aprofundeze această temă.

Ceea ce știm este că, spre deosebire de noi, dragostea lui Dumnezeu rămâne veșnic ne-schimbătoare iar acest lucru dă speranță fiecărei ființe în căutarea unui sens pentru viață și oferă un punct de sprijin într-o lume care se clatină. Da, Dumnezeu ne iubește și azi ca la început!

Dragostea la început

2. Dragostea


POEZIE

Dacă suntem adesea-nfrânți pe cale,E semn că vântul cu urgia saA risipit a „dragostei petale”...Iubind, biruitori ne-om ridica!”

Mai eficace armă nu existăÎntre atâtea arme omenești,Căci care e dușmanul ce-ți rezistă,Să vadă că e rău, și tu-l iubești...?

Noi, păcătoșii, noi am fost dușmaniiAcestui Prunc cu chip curat și sfânt...Dar și în iesle, și în GhetsemaniNe-a biruit prin dragoste luptând...

Creștini sunt toți?...Nu, nu-i destul un numePe care să-l dezbraci când ți-este greu,Când ți-e rușine sau...cine poate spuneDin ce motiv te lași de Dumnezeu...?

Atuncea când iubim suntem puternici,Și doar iubind trăim cu-adevărat.În rest, ce ținte mari ne-ar face vredniciSă mai umbrim acest pământ uscat?

Noi iubim

2. Dragostea


TEMA 2

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! (Ps.18:1)

Nu știu exact care e cuvântul cel mai des utilizat în Biblie. Este unul însă care e sigur aco-lo pe o poziție fruntașă și exprimă exact relația dintre Dumnezeu și noi. Exprimă, de asemenea, cum nu se poate mai bine, chemarea noastră.

Verbul „a iubi” este unul foarte prezent în Scripturi. În Vechiul Testament apare de 206 ori. Din aceste menționări, de 46 de ori este folosit pentru a exprima sentimentele lui Dumnezeu, de cele mai multe ori pentru oameni. În Noul Testament verbul este folosit de 164 de ori. De 43 de ori se referă la ce simte Dumnezeu Tatăl sau Isus pentru noi. În total, verbul „a iubi” este folo-sit de 370 de ori (au fost exceptate expresiile tip „preaiubite” sau „iubita”). De 89 de ori exprimă ce e în inima lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul „dragoste” apare în Biblie de 185 de ori fiind folosit de 53 de ori în Vechiul Testament și de 132 de ori în Noul Testament. Cuvântul se referă la Dumnezeu, la sentimentele Lui pentru noi de 17 ori în Vechiul Testament și de 32 de ori în Noul Testament. Dumnezeu ne spune că e plin de dragoste pentru noi de 49 de ori și ne vorbește despre cum să trăim în rela-țiile dintre noi de 136 de ori.

Cuvântul „iubire” este menționat doar de opt ori în Biblie, din care de șase ori în Vechiul Testament. De trei ori Dumnezeu accentuează care sunt sentimentele Lui pentru noi apelând la acest cuvânt.

Aproximativ 563 de menționări ale unui singur sentiment. Dumnezeu a vrut să se asigu-re că știm că ne iubește chiar și atunci când credem că nu o mai face. Dacă vreodată ai simțit că Dumnezeu e departe și nu-ți răspunde sau că nu mai valorezi nimic pentru nimeni și că nu mai poți spera să fii iubit, recitește-ți Biblia și vei găsi acolo comoara dragostei unui Tată care abia așteaptă să intre într-o relație cu tine așa cum știe cel mai bine: iubind.

Dragostea în Biblie

2. Dragostea


ILUSTRAȚIE

O profesoară din New York s-a hotărât să le ofere un semn de prețuire studenților din anul terminal, spunând fiecăruia în parte cât de important este. Folosind o metodă dezvoltată de Helice Bridges din California, i-a chemat în fața clasei unul câte unul. Apoi a dăruit fiecăruia dintre ei câte o fundă albastră pe care scria cu litere aurii, „Ceea ce sunt eu înseamnă ceva”. După aceea profesoara a hotărât să facă un proiect de clasă pentru a vedea ce fel de impact are aprecierea asupra unei comunități.

I-a dat fiecărui student alte trei funde, și i-a instruit să meargă și să facă și ei la rândul lor această ceremonie de recunoaștere și apreciere. Apoi trebuiau să urmărească rezultatele și să le raporteze la oră după o săptămână. Unul dintre băieții din clasă s-a dus la vicepreședintele unei companii din apropiere și i-a dăruit una dintre funde pentru faptul că îl ajutase în planificarea carierei sale. Acesta și-a prins funda pe cămașă. Apoi i-a dat și celelalte două funde și i-a spus, „Facem un proiect de clasă despre apreciere și am dori ca și dumneavoastră să găsiți pe cineva pe care să-l apreciați și să-i dați funda albastră, apoi să i-o dați și pe cea care a rămas, pentru ca la rândul ei să poată onora pe altcineva. Vă rog să-mi povestiți după aceea ce s-a întâmplat”.

Mai târziu, vicepreședintele intră în birou la șeful său, care era cunoscut a fi un tip destul de morocănos. L-a rugat să ia loc, și i-a spus ce mult îl admira pentru că este un adevărat geniu. Șeful rămase pur și simplu uimit. Atunci vicepreședintele îl intrebă dacă nu ar vrea să accepte funda albastră în semn de recunoaștere și să și-o prindă pe haină. Șeful cel uimit spuse, „Cu siguranță ca da”. Vicepreședintele luă funda cea albastră și o prinse pe haina șefului său chiar deasupra inimii. Dându-i și cealaltă fundă, spuse, „Vă supărați dacă îmi faceți o favoare? Vă de-ranjează dacă luați și funda aceasta pentru a o dărui altcuiva pe care îl apreciați? Tânărul care mi-a dat fundele face un proiect la școală și ar vrea ca noi să facem această ceremonie de recu-noaștere și să remarcăm cum îi afectează pe oameni”.

În acea seară, șeful lui merse acasă la fiul său de 14 ani și se așeză lânga el. Îi spuse, „As-tăzi mi s-a întâmplat un lucru extraordinar. Mă aflam în biroul meu când unul dintre subalternii mei a venit si mi-a spus că mă admiră, și mi-a dat o fundă albastră pentru faptul că sunt așa un geniu creator. Închipuiește-ți. Crede ca sunt un geniu creator. Apoi mi-a prins în piept această fundă albastră pe care scrie „Ce sunt eu înseamnă ceva”. Și mi-a mai dat și o altă fundă pentru a o dărui unei persoane pe care o apreciez. În timp ce mergeam cu mașina înapoi spre casă, mă tot întrebam cui să ofer acest semn de recunoaștere si m-am gândit la tine. Vreau să accepți semnul meu de prețuire. Zilele mele sunt atât de pline încât atunci când ajung acasă, nu prea îți acord mare atenție. Câteodată țip la tine pentru că nu iei note suficient de mari la școală și pentru că dormitorul tău arată ca un câmp de bătaie, dar nu știu cum, în seara asta mi-am dorit să stau lângă tine aici și să-ți spun ce mult însemni tu pentru mine. Pe lângă mama ta, tu ești cea mai importantă ființă din viața mea. Ești un copil minunat și te iubesc!”

Puștiul uimit începu să suspine și nu se mai putea opri din plâns. Tot corpul îi tremura. Se uită în sus la tatăl lui și îi spuse printre lacrimi, „Mă pregăteam să mă sinucid mâine, tată, pentru că eu credeam că nu mă iubești. Acum nu mai e nevoie să fac asta”.

Manifestarea dragostei și aprecierii schimbă vieți. Faptul că Dumnezeu și-a arătat dra-gostea dând pe Fiul Lui ca noi să putem trăi este un motiv suficient ca viața noastră să fie schim-bată. Odată ce viața ni se schimbă, primim la rândul nostru misiunea de a schimba și viața celor de lângă noi prin dragoste. Aceasta este datoria noastră.

Ceea ce sunteți înseamnă ceva

2. Dragostea


TEMA 3

Unul din lucrurile care descriu fidel cum ar trebui să arate o biserică pe placul lui Dum-nezeu se găsește în Ioan 13 :35.

„Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pen-tru alții.”

Acesta este semnul care îi identifică pe oamenii care îl poartă ca fiind aceia care Îi aparțin Lui. Într-o lume în care dragostea dispare sau se răcește, cei care manifestă un interes sincer și dezinteresat pentru semenii lor par nu doar deosebiți, ci uneori chiar ciudați.

Biserica primară, apostolică, a ținut cont în formarea ei de învățăturile Lui Isus și fost ca-racterizată de cei care luau contact cu ea astfel :

„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

Cui nu i-ar plăcea să facă parte dintr-o asemenea biserică?

Într-adevăr, toți primiseră din belșug din darurile Duhului Sfânt, dar asta pentru că se ru-gaseră cu insistență pentru aceste lucruri zile în șir. Cu dragostea care venea de Sus și care le-a schimbat viețile, primii creștini au schimbat în mod miraculos lumea în care trăiau. Toți vedeau că ceva deosebit se întâmplă și Îi dădeau slavă Domnului pentru asta. Ce se întâmplase de fapt?

Grupul de apostoli împreună cu aceia care crezuseră făgăduințele lui Isus s-au strâns laolaltă pentru a cere cu credință împlinirea lor.

Rugăciunea fierbinte împletită cu credința neclintită că El va da ce a promis a condus la formarea bisericii creștine a cărei descriere am auzit-o mai devreme.

Pare o rețetă simplă, nu-i așa? Atunci de oare bisericile din care facem parte nu sunt la fel? Ce le lipsește?

Secretul se găsește în dragostea primită în dar de la Duhul Sfânt împreună cu celelalte roade. Inimile care doresc să primească ceea ce le lipsește se vor ruga cu credință iar Dumne-zeu va revărsa darurile Sale peste ele.

Biserica de azi are nevoie de dragoste pentru a iubi cum iubește Dumnezeu și de zelul bisericii primare ca să obțină rezultate mărețe. Când aceste lucruri se vor întâmpla, atunci vom ști că Domnul e gata să vină.

Dragostea în biserică

2. Dragostea


POEZIE

Mă cheamă lumea la ospățul ei,Dar nu vor merge-acolo pașii mei.Prea mare e risipa de pâine, și de vin…Prea multe alăute, prea mulți cât sunt, și vin.

Și larmă fără noimă, și râsul prea comun,Și fără vreo valoare câte se fac și spun.Prea-mbelșugată masă, mai mult mă flămânzeșteȘi-mi însetează suflet, de un gândit cerește.

Și scumpa-mpodobire mai gol parcă mă faceCând inima edenic, ar vrea să se îmbrace.Consumul de plăcere, în loc să mă răsfețe,Mai mult pacă m-aruncă în valea de tristețe.

Nu-i dragostea o marfă vândută la-ntâmplare,Din care ce-apucăm să smulgem fiecare,Sau s-așteptăm intrare pe când ne vine rândul,Unul pe altul asfel, la masă-nlocuindu-l.

Nu e nici o floare acolo și nu e nici un psalm,Privirea nu găsește seninul blând și cald.Voi trece pe alături spre casa unde prânzul,Are aceeași masă cu lacrima și plânsul.

Sfios oi bate-n ușă și-oi-genunchia în pragDe câtă bunătate privirile-mi atrag.Un fir de OSANA în suflet parcă-mi cântă,Și apa e adusă, și pâinea este frântă.

De cât puțin pe masă, dar sfânt mă minunez,Și cugetul mă-ndeamnă în pace să m-așez.Și parcă-aici mi-e locul cu-n frate de durere,C-o soră ce își ține tristețea sub tăcere.

Parcă de-aici pe unde mai greu durură spiniiVa-ncepe peste-o clipă refacerea luminii.Mă cheamă lumea la ospățul ei,Dar nu vor merge-acolo pașii mei.

Nu pot intra în rândul celor prea destui,Ce nu-și mai știu de suflet de cât sunt de sătui.Și nici măcar respectul iubirii nu-l mai țin,Ajuns acolo-aș fi mai mult decât străin.

Și de altfel, port în suflet ospățul de mărire,Sunt așteptat în ceruri, la masa de iubire.

Alegere

2. Dragostea


CONCLUZIE

Ceea ce oferă Dumnezeu omului totdeauna este bun și îi creează ocazia să se dezvolte la trup și la minte. De asemenea, darurile lui Dumnezeu dau naștere în inimile primitorului la recunoștință și slavă.

Cu toate acestea, știm că există cineva care, în opoziție cu Divinitatea, nu scapă nicio ocazie de a-l jefui pe om de darurile primite. Vrăjmașul omului, Satana, distruge ce e nobil în aspirații și sentimente și face ca bucuria, dragostea, pacea, răbdarea să-și piardă intensitatea sau să dispară.

Dacă în biserici sau în viața de creștin nu le poate elimina pe deplin, atunci încearcă să le mânjească cu egoism, cu motivații firești sau cu mândrie spirituală.

Finalul pământului ne găsește azi pe toți implicați într-o luptă în care dragostea lui Dum-nezeu este confruntată și negată din ce în ce mai mult; o luptă în care Satana vrea să stingă și ultima scânteie de dragoste din oameni iar Dumnezeu vrea să aprindă iar focul ei și să umple pământul cu iubirea de El, datorită mântuirii primite în dar.

Faptele noastre dau dreptate când unuia, când altuia iar confruntarea aceasta nevăzută nu va înceta până când El, Autorul dragostei, nu va fi oferit fiecărui om de pe pământ șansa de a gusta din bunătatea Lui.

Finalul timpului îi va găsi pe oameni împărțiți în două categorii : cei care au fost iubiți de Dumnezeu și I-au răspuns cu dragoste și cei care au primit apelurile iubirii dar i-au întors spatele.

Sfârșitul pământului și al păcatului va fi tot un act al dragostei divine, care va șterge răul din univers și va oferi celor care L-au crezut și iubit pe Dumnezeu darul cel mai de preț : viața veșnică.

Fie ca toți cei prezenți să aibă parte de ziua răsplătirii când vor întâlni față în față pe Dom-nul.

Clip despre dragostehttps://www.youtube.com/watch?v=632CHpeHYZE

2. Dragostea


Deschidere –IMN 24

Rugă

Cor/Punct muzical

Introducere

Tema 1

Poezie

Experiență

Punct muzical - Cântare cu sala (Bucurați-vă)

Tema 2

Tema 3

Poezie

Punct muzical

Tema 4

Concluzie

Cor/Punct muzical

Închidere- IMN 44

Rugă

3. Bucuria


INTRODUCERE

Este o bucurie să ne aflăm azi în casa lui Dumnezeu, stând împreună în mijlocul cuvân-tului Său. Este o bucurie să avem parte de atâtea binecuvântări din partea Sa și atât de multe daruri care ne fac viața mai fericită și împlinită. Suntem la începutul unui program în care dorim prin cuvânt, poezie și cântare să aprofundăm una dintre roadele Duhului Sfânt. Această roadă a Duhului este cea care dă strălucire vieții de creștin. V-ați dat seama despre care anume este vorba? Într-adevăr, despre bucurie.

Nu poți să nu recunoști un om bucuros. Energia lui este molipsitoare, starea lui de spirit influențează pe toți cei pe lângă care trece, poate schimba ziua sau chiar viața celor din jur. O definiție mai complexă a bucuriei ar spune despre ea că este un sentiment pozitiv, un moment de fericire caracterizat printr-o viziune optimistă a unei situații; o trăire interioară generatoare a unei stări de bine cu mari nivele de energie și multă disponibilitate în fața acțiunilor constructive și se manifestă prin toate căile de exteriorizare: vorbire, fapte, gesticulații, hotărâri. Expresia feței în bucurie se transformă, ochii devin lucioși și fața senină, însoțită de zâmbete. Din punct de vedere medical, bucuria este asociată cu dopamina.

În Sfânta Scriptură, puține cuvinte sunt atât de mult folosite ca acela de „bucurie”.

Viața e bucurie. La bucurie suntem chemați acum, imediat ce am urmat lui Hristos. Omul care se bucură nu are ce să-și reproșeze, nu-i este rușine de el însuși și nu se teme de nimeni.

Scriitorul Ioan Ianolide precizează în cartea sa, Întoarcerea la Hristos, următoarele:

„Bucuria creștină e viguroasă, molipsitoare, polarizantă. Ea provine din adevăr și virtute, dar și din natură, din cunoaștere, din bine și frumos. Conștiința că ești om este prilej de bucurie. Spectacolul lumii prilejuiește bucurie. Pocăința însăși este un izvor de bucurie. Până și în lacrimi ori într-o altă formă de tristețe, creștinul gustă bucuria. Bucuria desăvârșită este comuniunea cu Dumnezeu.”

În această după-amiază vom descoperi lucruri noi despre acest dar primit din cer și vom încerca să înțelegem cum ar arăta o viață de creștin plină cu această roadă a Duhului Sfânt.

3. Bucuria


TEMA 1

“Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta.” Psalm 16:11

Ați văzut vreodată creștini care pare că sunt triști mai tot timpul? Abia zâmbesc și, deși declară că Îl slujesc pe Hristos și își mențin standarde înalte, nu par să aibă bucurie în suflet. Poate chiar tu ești o astfel de persoană?

Din nefericire, bisericile sunt pline de acest fel de persoane. Nu sunt supărate sau tris-te mereu, dar pur și simplu nu știu cum să fie creștini care arată că au inima plină de bucuria mântuirii. Nu pare că au câștigat ceva venind la biserică, ci că au pierdut, nu îi vezi zâmbind, ci încruntându-se.

Ziua marii bucurii pentru un creștin este aceea în care L-a descoperit pe Dumnezeu și L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Salvator. Este poate acel moment al botezului, în care inima este plină de bucurie, de recunoștință, de emoție, de entuziasm. Bucuria iertării di-vine și a unei vieți noi, umple sufletul acelui credincios. Hotărâri noi se iau, inima vibrează de iubire pentru Hristos, fața strălucește vizibil pentru cei din jur. Se vede că ești schimbat.

Aceasta este adevărata bucurie. Cea în care știi că Isus te iubește și își dorește să te aibă în veșnicie alături de El, cea în care știi că ai primit un dar care nu ți se poate lua, cea în care su-fletul este despovărat de păcat și acum poți cânta fericit.

Când pierdem această bucurie din inimă să ne gândim că poate nu mai lăsăm Duhul Sfânt să rodească în noi ceea ce este bine, că influența Lui este ținută deoparte.

Ellen White ne spune în cartea Hristos Lumina Lumii: “Când ia inima în stăpânire, Duhul lui Dumnezeu transformă viața. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și certurilor. Bucuria ia locul întristării, iar fața oglindește bucuria cerească… Binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credință lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea creează o făp-tură nouă, după chipul lui Dumnezeu.” (p.173)

Putem spune astăzi că fața noastră oglindește în ochii celorlalți chipul lui Dumnezeu? Că transmite bucuria aflării unui Mântuitor? Dacă nu, să ne rugăm pentru ca Duhul Sfânt să um-ple sufletul nostru de bucuria dragostei Divine.

Descoperind adevărata bucurie

3. Bucuria


POEZIE

Aș fi și eu mai bucuros dacă-aș avea de ce...Dar spuneți dacă n-am dreptate:De dimineața e-nnoratȘi eu voiam să fie azi un cer senin.E frig și eu voiam să fie caldȘi toate sunt numai pe dosSau mi se pare mie?Duminică aș vrea să fie joiȘi noaptea – zi aș vrea să fie.Aș vrea să merg ‘napoi și toți mă-mping ‘nainte...Aproape că nu am cuvinte Când văd pe unii fericiți și mulțumiți cu soarta lor.Buchetul de flori roșii pe care l-am primitMi-ar fi plăcut să fie cu flori albe...Și-așa pățesc necontenit.Când m-am născut, veni să mă întrebe cineva, De ce culoare-aș vrea să-mi fie ochii?Și-atunci spuneți-mi: Aș puteaSă fiu satisfăcut și fericit?E clar că lumea e pe dos! Ce spuneți?Să nu mai fiu morocănos?Dar toate sunt pe dos și asta văd mereu...Cum? Nu se poate!Pe dos să fiu chiar eu?

Monologul nemulțumitului

3. Bucuria


EXPERIENȚĂ

O familie tânără și-a propus să trăiască viața la maximum pentru a descoperi fericirea. Zi după zi, se afundau însă tot mai mult în deznădejde. Deși aveau o casă frumoasă, mașină și o fetiță zburdalnică, fericirea părea tot mai departe.

„Îmi doream să am cât mai mult, povestește soțul. Credeam că odată cu acumularea bunurilor materiale va veni și împlinirea sufletească. Nu a fost așa. Am ajuns să trăiesc ca toți ceilalți, fără nici un sens. Apoi, am trecut printr-o perioadă nefastă. Nimic nu mai mergea bine. Sănătatea era șubredă și nu știam ce să facem.”

Necunoscându-L pe Dumnezeu, cei apropiați i-au îndrumat să caute ajutor de „specia-litate”. Așa au plecat pe un drum necunoscut... Seara aceea rece și întunecată de primăvară, se potrivea de minune cu starea celor doi. Siluetele lor înalte se observau îndreptându-se grăbite spre destinație. Vântul rece îi făcea să meargă zgribuliți. Deși ar fi vrut să se poată încălzi unul de altul, nu era posibil... Instrucțiunile erau clare. Până la miezul nopții, trebuiau să ajungă la cele trei fântâni din oraș, să nu vorbească cu nimeni și nici unul cu altul. Pășeau grăbiți și amărâți în noapte… Într-o altă seară, înarmați cu o mătură, un topor și semințe de varză, au mers la casa vră-jitoarei. Aceasta, în urma unor incantații, le-a transmis mesajul care i-a bulversat. Mai aveau de trăit doar o lună! Ca să se facă bine, trebuiau să parcurgă un întreg ritual. După cateva ședințe în care bani și diverse lucruri s-au transferat în casa acestei vrăjitoare,, tânăra familie nu a observat nicio schimbare în ceea ce privește sănătatea. Au început să vadă însă clar șarlatania căreia îi căzuseră pradă. Au plecat dezamăgiți. În acest timp Dumnezeu îi căuta.

Soția povestește: „Pentru mine, Dumnezeu era roata de rezervă. Mă gândeam la El doar când ajungeam foarte jos și nu mai aveam nicio scăpare. Erau păcate pe care le regretam, dar apoi o luam de la capăt. Într-o zi, am aflat de la o familie cunoscută că există în oraș o biserică în care poți descoperi adevărul lui Dumnezeu. L-am luat pe soț și am plecat acolo curioși. În prima vizită, ne-am simțit destul de stingheri, dar ne-a plăcut. Apoi, am început să studiem Biblia. Așa am descoperit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ascultând de cuvântul Sfintei Scrip-turi, familia și-a găsit echilibrul. Acum domnește iubirea și armonia în casă.”

Soțul a confirmat: „Viața noastră s-a schimbat cu totul de când Îl urmăm pe Dumnezeu. Comportamentul, vorbirea, raportarea față de muncă, relațiile… totul! Acum trăim cu ochii des-chiși. Vedem cu claritate drumul pe care trebuie să îl urmăm. Nu mai suntem asemenea oilor care se lasă conduse de turmă. Avem pace cu Dumnezeu și speranța vieții veșnice. Când am citit Apocalipsa, am înțeles că nu te poți juca cu viața. Trebuie să te decizi de partea cui ești. Nu spun că este ușor. Presiunea grupului o simțim mereu. Prietenii ne-au spus că ne-am închis viața. Alții cred că este doar un capriciu de moment: „O să vă treacă în câteva luni”, ne spuneau chiar cei din familie. Noi am descoperit însă adevărata fericire. Privim la viața lor zbuciumată, plină de tensiune și nu vrem să ne mai întoarcem din drum.”

Soția a mai spus: „Prima carte pe care am citit-o din Biblie a fost Iov. M-a mișcat profund. Atunci am înțeles că a fi creștin adevărat nu este o glumă. Dacă voi fi și eu încercată, ce voi face? Apoi, inima mi-a fost cucerită de iubirea lui Isus. La El am găsit iertare și pace. M-am hotărât să Îl

În căutarea fericirii

3. Bucuria


urmez pe Dumnezeu, pentru că El mi-a făcut viața frumoasă. Acum avem un viitor și o nădejde.”

Experiența celor doi tineri ne învață câteva aspecte importante ale vieții de creștin:

1. Bucuria vine când suntem în prezența lui Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Psalm 16:8-9: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște.”

2. Bucuria apare din păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Ioan 15:10-11 face următoarea precizare: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.”

3. Bucuria este un dar al Duhului Sfânt.

Acest dar poate fi primit și acceptat sau, dimpotrivă, refuzat, ignorat. Galateni 5:22-23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

4. Putem fi bucuroși în ciuda împrejurărilor rele.

În Filipeni 4:4 este scris: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”


PUNCT MUZICAL

1. Bucurați-vă de soare, bucurați-vă în zori,De căldură și răcoare și de norii călători!Bucurați-vă de ploaie, de zăpadă și de vânt,De cascade și pâraie, bucurați-vă de cânt!

R: Bucurați-vă! Bucurați-vă!Pentru tot ce-n cale întâlniți!Bucurați-vă! Bucurați-vă!Dumnezeu vă face fericiți!

2. Bucurați-vă de-o floare, bucurați-vă de-un vers!De copaci, de munți și mare, de întregul univers!Bucurați-vă de stele, de apus și răsărit!De furnici și păsărele, de-nceput și de sfârșit!

3. Bucurați-vă de vise, de uitări și amintiri,De minunile promise, de speranțe și împliniri.Bucurați-vă de toate, de încercări și bucurii!De prieten și de frate, de părinți și de copii!

4. Bucurați-vă de viață, de iubire și visări,Și de orice dimineață, de odihnă și-nserări!Bucurați-vă de pace, de prezent și de trecut,De Acel ce poate face, totul nou ca la-nceput!

Bucurați-vă!

3. Bucuria


TEMA 2

Ne putem întreba: În univers a fost tot timpul bucurie? Îngerii se bucură? Dacă da, ce le aduce bucurie?

Biblia ne spune că a fost un moment la crearea pământului când „stelele dimineții izbuc-neau în cântări de bucurie” Iov 38:7. Citim pe paginile Scripturii că îngerii găsesc plăcere în a asculta de Legea Cerului și de a-I da slavă lui Dumnezeu. Doar că nu a fost tot timpul așa.

Cartea Patriarhi și Profeți relatează astfel atmosfera din cer: „Atâta vreme cât toate ființele create au recunoscut ascultarea iubirii, o desăvârșită ar-

monie a existat în tot universul lui Dumnezeu. Era bucuria oștilor cerești aceea de a aduce la îndeplinire planurile Creatorului lor. Ele își găseau plăcerea în reflectarea slavei Sale și în a-I aduce laudă. Iar în timp ce iubirea față de Dumnezeu era supremă, iubirea unuia față de celălalt era plină de încredere și neegoistă. Nu exista nici o notă de discordie care să tulbure armonia cerească. Dar o schimbare s-a produs în această fericită atmosferă. A fost unul care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor Sale. Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de către Dumnezeu și care era, printre locuitorii cerurilor, în poziția cea mai înaltă în ceea ce privește puterea și slava. Lucifer, „fiul zorilor“, a fost întâiul între heruvimii ocrotitori, sfânt și fără prihană. El stătea în prezența marelui Creator și razele nesfârșite ale slavei ce înconjurau pe veșnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui…

Puțin câte puțin, Lucifer a început să se hrănească cu dorința înălțării de sine… Deși toa-tă slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns s-o considere ca aparținându-i. Nemulțumit cu poziția sa, deși onorat mai presus de oștile cerești, el s-a aventurat să poftească închinarea cuvenită numai Creatorului. În loc de a căuta să facă din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor și ascultării tuturor ființelor create, strădania sa era aceea de a-și asigura pentru el slujirea și credincioșia lor. Și, poftind slava cu care Tatăl cel veșnic L-a învestit pe Fiul Său, acest prinț al îngerilor aspira la puterea ce constituia în exclusivitate una din prerogativele lui Hristos. – Patriarhi și profeți, 35.

„Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua cînd s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie, și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare” Ezechiel 28:15, 16.

Dumnezeu se bucură ca ființele create de El să-I slujească cu bucurie, din dragoste, sluji-re care izvorăște dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găsește nicio plăcere într-o ascultare forțată. Să ne gândim la libertatea pe care o avem pusă la dispoziție de a ne exprima fără restric-ții devotamentul sau respingerea dragostei Lui. Să alegem să slujim cu bucurie unui Dumnezeu care ne iubește atât de mult!

Bucurie în ascultarea din dragoste

3. Bucuria


TEMA 3

„Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale” Psalm 13:5. Cu cât dăm pe față mai mult puterea unui Mântuitor care locuiește în noi, cu atât mai mult puterea Sa se va manifesta față de noi…

Când fermierii caută să prezinte sau să recomande produsele lor, ei nu adună produsele cele mai sărăcăcioase, ci caută cele mai bune exemplare. Femeile se grăbesc să aducă cele mai bune bucăți de unt auriu, modelate și ambalate frumos. Bărbații aduc tot felul de legume care de care mai frumoase. Sunt aduse cele mai bune și cele mai atractive fructe și modul în care arată dă credit lucrătorului iscusit. O varietate de fructe – mere, piersici, caise, portocale, lămâi și prune – toate sunt foarte atractive și fac pe cei ce privesc fructele să își dorească să le privească și să le culeagă personal din livezi și grădini.

De ce n-ar da pe față creștinii care trăiesc în aceste ultime zile cele mai atractive roade în acțiuni altruiste? De ce roada poporului care păzește poruncile lui Dumnezeu n-ar apărea în cea mai bună reprezentare a faptelor bune? Cuvintele, purtarea, îmbrăcămintea ar trebui să dea roade de cea mai bună calitate. „După roadele lor” a spus Hristos „îi veți cunoaște.”

Încercările sunt lucrătorii lui Hristos pentru a desăvârși harurile creștine… Aceste expe-riențe nu trebuie să scufunde credința credincioșilor, ci să se ridice la înălțimea ocaziei, pentru ca să fie făcută să apară în fața tuturor mai prețioasă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc. Fiecare încercare permisă este desemnată să înalțe adevărul la o mai mare apreciere, pentru ca pe buzele adevăratului ucenic al lui Hristos să fie numai lauda la adresa lui Dumnezeu. Și creșterea în har trebuie să onoreze și să aducă slavă lui Dumnezeu la arătarea lui Isus Hristos, ”pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre. Proorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare” (1 Petru 1:8-10)…

Necesitatea prezenței bucuriei și încrederii în Dumnezeu este descrisă astfel de către Ellen White:

„Partea luminoasă și voioasă a religiei noastre va fi reprezentată de toți cei care sunt zilnic consacrați lui Dumnezeu… Nu vrem să-L dezonorăm pe Dumnezeu printr-o relatare îndurerată a încercărilor care par a fi cumplite. Toate încercările care sunt primite ca educatori vor produce bucurie. Întreaga viață religioasă va fi optimistă, înălțătoare, înnobilatoare, parfumată cu fapte si cuvinte bune. Vrăjmașul este încântat să vadă sufletele plângându-se și poticnindu-se pe cale, deprimate, descurajate, plângând și suspinând; pentru că Satana vrea exact astfel de impresii să fie făcute, ca fiind efectul credinței noastre. Planul lui Dumnezeu este ca mintea să nu ajungă niciodată la un nivel atât de scăzut.” – Manuscris 70, 6 noiembrie 1897, Jurnal

Să ne ajute Dumnezeu să ne încredem în El și să nu îl lase pe cel rău să slăbească credin-ța noastră, ci, dimpotrivă, să purtăm luptele spirituale din această lume cu bucurie și speranță.

Fii un creștin curajos

3. Bucuria


POEZIE

La colțul unei străzi, a unei străzi oarecare,Stă un copil pe bordura știrbită.Are haine murdare și părul șiclit de nepieptănatDe praful ce-i sulfă în față La fiecare trecere a unei mașini.Ce știe el, săracul, că cele ce-i trec pe dinainte Sunt numite de unii „mașini bune”?!

Este murdar...Și din desenul făcut cândva pe tricouA mai rămas doar o inimă mică, ștearsă și ea.Își trecu mâna slăbită peste locul în careFărâma de pâine i-ar fi adus alinare,Și cred că îi era foame, foame tare.

Am privit la sacoșa grea ce atârna în mâna mea obosită.Era acolo și pâine, și lapte, legume, fructe și chiar prăjitură, Cât să îți fie ziua întreagă senină.Am trecut pe lângă el înainte...A privit pierdut la bagajul meu,Fluturat pe lângă năsucul său păstrator încă de arome bune... și a oftat.După cinci pași făcuți departe de el și de nevo-ile lui,M-am întors...

Parcă mi se oprise inima din lucrul ei.Oare știe el că are o casă și haine albe pregătite cu grijă de îngeri,Că într-o zi poate să stea la masă cu sfinții?Am dat cei cinci pași înapoiȘi, ajuns în dreptul său, Nu i-am mai fluturat sacoșa mea pe dinainte,Ci am pus-o lângă el, ca răspuns la foamea lui.M-am așezat pe trotuarul știrbit și i-am dat și i-am spus.

I se părea totul ca o poveste,Cum va fi odată într-o țară frumoasă...Și plângeam amândoi a așteptare,Căci cine eram eu, căci cine era el.Mașini bune mai treceau încăȘi îl stropeau pe el, și mă stropeau pe mineNu mai era nicio diferență acum între noi.Știa și el, știam și eu că într-o zi vom avea casăȘi haine curate lucrate de îngeri,Că vom sta împreună la masă.Așa, la colțul unei străzi, a unei străzi oarecare,Visam în doi,Și parcă cerul a coborât între noi sărbătoare. Amin!

Baladă despre cer

3. Bucuria


TEMA 4

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pen-tru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!” Romani 15:13

În darul cel mare și nemăsurat al Duhului Sfânt, se cuprind toate resursele cerului. Nu din cauza vreunei restricții din partea lui Dumnezeu bogățiile harului Său nu se revarsă peste oame-nii acestui pământ. Dacă toți ar fi dispuși să primească, atunci, toți ar fi plini de Duhul Sfânt. Este privilegiul oricărui suflet acela de a fi un canal viu, prin care Dumnezeu să poată transmită lumii bogățiile harului Său, bogățiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu dorește Domnul Hristos așa de mult, decât de a avea instrumente care să reprezinte lumii caracterul și spiritul Său. Nu este nimic de care lumea să aibă așa de mare nevoie, ca manifestarea iubirii Mântuito-rului prin oameni. Cerul întreg așteaptă canale prin care untdelemnul cel sfânt să poată fi turnat ca să fie o bucurie și o binecuvântare pentru inimile omenești.

Domnul Hristos a luat toate măsurile pentru ca Biserica Sa să poată fi un corp transfor-mat, iluminat cu lumina Lui, având slava lui Emanuel. Este scopul Său acela ca fiecare creștin să fie înconjurat de o atmosferă spirituală de lumină și pace. El dorește ca bucuria Sa să se dea pe față în propria noastră viață. Locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt se va da pe față prin răspândirea iubirii divine în jur. Plinătatea dumnezeiască se va revărsa prin instrumente omenești consacra-te, gata a fi împărtășite și altora.

Soarele Neprihănirii are „tămăduirea sub aripile Lui”. Maleahi 4, 2. Tot astfel, din fiecare adevărat ucenic al Său, trebuie să se răspândească o influență spre viață, curaj, ajutorare și o adevărată vindecare.

Religia Domnului Hristos însemnează mai mult decât numai iertarea păcatelor, ea în-seamnă îndepărtarea păcatelor și umplerea locului rămas liber cu harul Duhului Sfânt. Înseam-nă iluminare spirituală și bucurie în Dumnezeu. Ea însemnează o inimă eliberată de eu și bine-cuvântată de prezența continuă a Domnului Hristos. Când Domnul Hristos domnește în suflet, atunci acolo este curăție și eliberare de păcat. Slava, plinătatea și desăvârșirea planului Evan-gheliei sunt atunci împlinite în viață. Primirea Mântuitorului aduce strălucirea unei păci depline, a unei iubiri desăvârșite și a unei asigurări perfecte. Frumusețea și parfumul caracterului Dom-nului Hristos, descoperite în viață, mărturisesc despre faptul că Dumnezeu a trimis în adevăr pe Fiul Său în lume, ca să fie Mântuitorul ei. – Parabolele Domnului Hristos, p. 419, 420.

Există pace în credință și bucurie în Duhul Sfânt. Credința aduce pace și încrederea în Dumnezeu aduce bucurie. – Mărturii, vol.2, p. 319, 320.

Iubirea și bucuria Domnului Isus Hristos

3. Bucuria


CONCLUZIE

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea, pe care o dă credința, pen-tru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde” Romani 15:13.

Dacă Isus nu ar fi murit ca jertfă pentru noi și dacă nu ar fi înviat, nu am fi cunoscut nicio-dată pacea, n-am fi gustat niciodată bucuria, ci am fi experimentat doar grozăviile întunericului și durerile disperării. De aceea, să lăsăm ca limbajul inimilor noastre să fie doar laudă și recunoș-tință. Toată viața noastră am fost părtași ai binefacerilor Sale cerești, beneficiarii binecuvântări-lor ispășirii Sale neprețuite. De aceea, ne este imposibil să înțelegem cât de jos și de neajutorați eram… acolo de unde ne-a ridicat Hristos. Când experimentăm dureri, necazurile și pierderile la care suntem supuși, nimeni să nu murmure gânduri care l-ar putea dezonora pe Mântuitorul nostru… Nu ne putem da seama cât de puțin suferim față de cât merită păcatele noastre.

Putem oare privi pe Cel pe care L-au străpuns păcatele noastre și să nu dorim să bem și noi din cupa umilinței? Păcatele noastre au fost amestecate în cupa amară pe care a îndepăr-tat-o de la buzele noastre și a băut-o El, pentru ca în locul ei să poată pune la buzele noastre paharul binecuvântărilor.

Limbajul sufletului nostru ar trebui să fie limbajul bucuriei și al recunoștinței. Dacă unii au capitole întunecate în experiența vieții lor, să le îngroape. Astfel de experiențe să nu fie ținute la lumină tot repovestindu-le… Să cultivăm doar acele gânduri și simțăminte care vor produce recunoștință și laudă…

Să nu rostim niciodată vreun cuvânt de nemulțumire, ci să nutrim simțăminte de recu-noștință și mulțumire. Făcând astfel, ne vom învăța inima să cânte. Să contemplăm o țară mai bună, unde nu vor mai curge lacrimi, în care încercările și ispitele nu vor mai fi experimentate niciodată, unde pierderile și reproșurile nu sunt niciodată cunoscute, unde totul e pace, bucurie și fericire. Să ne folosim imaginația pe deplin! Aceste gânduri ne vor face mai evlavioși, ne vor înzestra cu putere cerească, ne vor sătura sufletul însetat cu râuri de apă vie și vor așeza asupra inimilor noastre pecetea chipului divin. Ne vor umple de bucurie și speranță în credință și vor locui cu noi ca un mângâietor pentru veșnicie.

AMIN!

3. Bucuria



Rugă

Cor/Punct muzical

Introducere

Tema I A – Când ceasul se oprește

Tema I B – Dumnezeu aleargă cu tine

Poezie: Cine alungă orice teamă?

COR/Punct muzical

Tema II A – Un pod peste Abis

Tema II B – Pâinea din cer

COR + COMUNITATE – 910

Tema III A – Ce-Mi ceri?

Tema III B – Umblarea cu Dumnezeu

Poezie: Dă-mi pacea Ta

COR + COMUNITATE – 682

Încheiere

Poezie: Pacea

Închidere- IMN 461

Rugă

4. Pacea


INTRODUCERE

9 martie 2010 era o zi cu soare. În timpul programului de serviciu, Carmen Ramona, de 34 de ani, mamă a doi gemeni, s-a prăbușit în fața calculatorului. Nu era un simplu leșin: făcuse stop cardiorespirator. Internată în spital în stare de comă profundă, Carmen a decedat după patru zile. Antecedente patologice: fără. Doar suprasolicitare și epuizare.

Carmen nu este un caz singular. În perioada 2007-2010 presa din România a mediatizat cel puțin încă patru alte cazuri de deces cu aceeași simptomatologie. Este semnificativ faptul că victimele erau oameni tineri (23-34 ani). Cauza morții a fost una și aceeași: stresul. Pe plan mondial, victime sunt cu sutele de mii. Tata e stresat cu serviciul. Mama e și mai stresată căci, pe lângă serviciu, mai are gospodăria și copiii. La rândul lor, copiii sunt stresați de temele de la școală, de jocurile pe calculator, de conflictele cu părinții. Peste toate acestea se adaugă zgo-motul străzii, poluarea atmosferei, povara financiară, telefoanele mobile, conflictele cu vecinii, teama de îmbolnăvire, grija zilei de mâine... Și toate apasă simultan aceeași pedală psihică. Mai rău este că ele sunt o parte din ingredientele vieții cotidiene: ca atare, nu există scăpare din menghina lor.

Încă din 1983, revista Time publica un articol alarmant: „Stresul - epidemia anilor ‘80 ”. Ceea ce atunci era îngrijorător pare un fleac în comparație cu cotele de azi. Institutul American al Stresului estimează că 75- 90% dintre bolile consemnate de medicul de familie sunt cauzate de stres. Anual, americanii cumpără produse antistres de 10 miliarde de dolari și totuși 34% din populația SUA suferă de insomnie. Zilnic se consumă 15 tone de aspirină pentru dureri de cap. Dacă în 1998, 11% dintre studenți apelau la psihiatru pentru medicamente, în 2009 rata a cres-cut la 24%! În România, se estimează că aproximativ 80% din populație suferă de stres.

De ce am ajuns atât de vulnerabili în fața grijilor zilnice? Și ce putem face să ne recăpă-tăm pacea? Să medităm la cele ce vor urma și inspirația divină va răspunde nevoilor noastre!

4. Pacea


TEMA I A

Cu mii de ani înainte, Dumnezeu i-a pregătit omului stresat o „pilulă-minune”, care tre-buie administrată o dată la șapte zile . Pilula aceasta are darul să facă minuni. Un scriitor român, descoperind-o, s-a grăbit s-o recomande printr-un articol publicat în Dilema veche. Din el, redau câteva pasaje:

„Cu ani în urmă, prietenul meu Miron Katz mi-a dat un sfat: <<Respectă Sabatul!>>. Atâta tot. Nu contează ce crezi despre religie. Singurul lucru care contează este să respecți Sabatul. Cu timpul, am ajuns să-i dau dreptate... Încercați să vă luați o zi liberă în care să nu faceți nimic. Nu răspundeți la telefon, nu luați nicio decizie importantă... Uitați de autoflagelare, de nemulțu-miri și de furia politică. Chiar de-ar fi să sune ca un clișeu, faceți-o! Orice s-ar întâmpla pe pământ, sub pământ, deasupra pământului..., tu ești doar un boț de carne care se ține de Sabatul lui. O să vină și ziua de mâine cu facturile, necazurile, munca. Dar azi ești în Sabat, și necazurile nu-ți pot face nimic dacă nu le dai voie. <<Pacea sabatică - spunea Miron - nu are nevoie de justificări. Și Dumnezeu și-a luat liber în a șaptea zi... Sunt oameni care nu își permit luxul unei zile libere. Tre-buie să se extragă singuri de sub dărâmături, să panseze o rană, să înoate ca să-și salveze viața... Dacă nu vor fi murit, atunci vor trebui să țină Sabatul. Suferința poate să aștepte!>> “

Strigătul de bucurie al acestei descoperiri nu este singular. La 2 martie 2008, New York Times publica un articol mai amplu, exact pe aceeași temă: „Am nevoie de o pauză virtuală!”.

Pentru că Dumnezeu știa cât de necesar este acest tratament regulat, l-a prescris sub forma unei porunci explicite, pe care a implantat-o în inima Decalogului: Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. (Exodul 20:8 11)

Scriitorul Phillip Yancey povestea despre o vizită pe care a făcut-o la Centrul pentru mu-ribunzi și nevoiași din Calcutta, condus la data aceea de Maica Tereza. Sub adăposturi zăceau oameni pe jumătate morți. Scena sinistră era totuși iluminată de seninătatea fețelor care slujeau. De unde acea aură de lumină pe fețele lor? Secretul consta într-o regulă pe care a instituit-o Mai-ca Tereza: O zi liberă pe săptămână, dedicată exclusiv rugăciunii și odihnei spirituale. În plus, în fiecare dimineață la ora patru, fetele erau trezite de glasul care le chema: „Haideți să-L lăudăm pe Dumnezeu”, la care ele răspundeau: „Mulțumim lui Dumnezeu”. Pe perete, sub chipul lui Hristos, era scris: ,,Eu însetez”. Maica Tereza i-a explicat: „Munca nu va dispărea niciodată. Dar, dacă nu ne odihnim și nu ne rugăm, nu vom fi în stare să facem acea muncă.”

Această uluitoare asociere a lui Dumnezeu cu omul îmi aduce în fața ochilor metafora lui Isus, imaginea jugului, în care două ființe se leagă ca să tragă împreună la aceeași povară. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voas-tră și învățați de la Mine... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:28-30)

Când ceasul se oprește

4. Pacea


Chemarea adresată de Isus celor împovărați, de a intra în jug alături de El, este o trimitere directă la porunca Sabatului – „Sabat” înseamnă „încetare”, „odihnă”. Prin aceasta, Isus spune că Sabatul nu este împlinit prin a nu face nimic, prin trândăvire de unul singur. El este împlinit doar când te legi cu Creatorul în jug, în părtășie. Și atunci se produce un miracol: Dumnezeu care a intrat cu tine în jug, preia El sarcina. Povara ta devine „ușoară”, iar tu, biet om apăsat de stres, găsești în sfârșit „odihnă pentru sufletul tău”. Nu-i formidabil?


TEMA I B

La Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), sprinterul de culoare Derek Redmond aler-ga în cursa de 400 m pentru Marea Britanie. Având deja un titlu de campion european (1986) și de campion mondial (1991), Derek a pornit ca favorit al cursei, dar, cu 250 m înainte de sosire, s-a întâmplat dezastrul. O durere ca de foc i-a secerat piciorul drept, iar Derek s-a prăbușit la pământ, cu tendonul lui Ahile rupt. În timp ce echipa medicală încerca să-l scoată de pe pistă, Derek i-a dat pe toți la o parte și a pornit, plângând de durere, în disperata încercare de a termina cursa într-un picior. Atunci, a doua surpriză! Un bărbat în vârstă, cu un tricou pe care scria: „Ți-ai îmbrățișat copilul astăzi?” a rupt cordonul de pază.

Era Jim Redmond, tatăl lui Derek. Luându-l pe sub brațul stâng, i-a șoptit: „Vom termina cursa împreună!” Cu fruntea sprijinindu-se pe umărul tatălui și înăbușit de durere, Derek a aler-gat împreună cu tatăl său, în ovațiile a 65.000 de spectatori, până la capăt... Evenimentul este consemnat în memorialul actelor de eroism ale Jocurilor Olimpice din toate timpurile.

Creatorul a instituit Sabatul chiar în condiții edenice, ca binecuvântare pentru omul ne-prihănit. Cu cât mai mult acum, în condițiile degradării, omul are nevoie de timpul sacru pentru întâlnirea regulată cu Salvatorul său? În ce-L privește, Dumnezeu rămâne credincios și vine la „întâlnire”. Rămâne de văzut cum voi răspunde eu...

Dumnezeu aleargă cu tine

4. Pacea


POEZIE

Cine leagă orice rană,Cine alină orice suspin,Cine alungă orice teamă,Și aduce un cer senin?!

Cine ‘nalță orice suflet,Cine stinge orice foc,Cine oprește orice plânset,Și prin mări îți face loc?!

Cine luptă pentru tine,Cine luptă pentru noi,Cine arde de iubire,Și ne ajută în nevoi?!

Cine plânge-n mijlocire,Cine cheamă iubitor,Cine aduce fericire,Și păzește al său popor?!

E Isus, Fiul Iubirii,E Isus Cel răstignit,E Împăratul veșnicii;Te iubește infinit...

Vino acum la El acasă,Vino azi la pieptul Lui...Vino să cinezi la masă;În prezența cerului!

Cine alungă orice teamă

4. Pacea


TEMA II A

După tragica separare a omului de Dumnezeu, păcatul a ridicat un zid de despărțire (Is-aia 59:1) care a blocat comunicarea directă, față către față. Dar, pentru că este Tată și îi iubește pe copiii Săi, Dumnezeu a găsit alte două forme principale prin care să se restabilească comu-nicarea. Să le luăm pe rând.

Mai întâi, El S-a folosit de profeti ca de niște purtători de cuvânt, prin intermediul cărora și-a comunicat voința ( „Dumnezeu a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rân-duri și în multe chipuri” Evrei 1:1). Pentru a avea în vedere toate generațiile, Dumnezeu a hotărât să lase cuvântul într-o formă scrisă, accesibilă tuturor. Așa a fost alcătuită Biblia, sub directa Sa supraveghere. Studiul Bibliei este prima cale, cea fundamentală, prin care ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu și începi părtășia cu El.

Ramad. Numele acesta figura pe lista celor mai căutați spărgători din Bangalore, pro-vincia Karnataka (India). Într-o ocazie, pe când jefuia o locuință, Ramad a observat o cărticică neagră, ca un carnețel mai gros. Când a răsfoit-o, a văzut că avea foi foarte subțiri. „Tiii! Ce hârtie grozavă pentru țigări...” Fără să stea pe gânduri, a băgat-o în buzunar. În clipele de tihnă, Ra-mad a rupt o pagină, a presărat tutun și și-a răsucit o țigară. Când a rupt a doua foaie, a băgat de seamă că scrierea măruntă era în tamil - limba sa natală. Așa că, înainte de a o răsuci, Ramad a citit prima față a foii, apoi pe cealaltă. Ori de câte ori mai rupea câte-o foaie, citea întâi continu-area... El povestește: „Mai întâi l-am fumat pe Matei. Apoi l-am fumat pe Marcu, apoi l-am fumat pe Luca. Iar la urmă, Ioan m-a fumat pe mine...” Când a ajuns la capitolul opt din Evanghelia lui Ioan, Ramad a fost copleșit. A simțit nevoia să îngenuncheze și să-I ceară lui Iisus să-l ierte pen-tru toate blestemățiile sale și să-l salveze din păcat și moarte. A doua zi, Ramad s-a predat la poli-ție de bună voie. Uimiți, polițiștii l-au luat la întrebări, moment în care Ramad le-a povestit despre convertirea sa. Cazul s-a finalizat printr-o condamnare la doi ani închisoare, ocazie de aur pentru Ramad ca să le împărtășească deținuților ce a aflat el din Biblie, cartea care schimbă vieți.

Istoria lui Ramad este doar una dintr-un șir nesfârșit de cazuri. Curioși, filosofii au căutat să descopere mecanismul acestor schimbări atât de radicale. Nicholas Wolterstorff, profesor emerit de filosofie la Universitățile Yale, Harvard, Princeton și Oxford a publicat cartea Discursul divin. După câteva sute de pagini, el trage concluzia că Biblia este recipientul comunicării lui Dumnezeu, în care El descoperă principii diferite de gândirea și practica noastră egoistă. Când omul le află, sufletul său se simte hrănit și satisfăcut. De ce? Pentru că principiile acestea sunt emanații ale dragostei divine, iar sufletul omului, „bobinat” tot pe principiul dragostei, tânjește după ele. Aceste principii se potrivesc perfect cu năzuințele sufletului oricărui om, chiar și al unuia ca Ramad, la fel de bine cum se potrivește o cheie în broască.

Îmi amintesc de un dialog din tren cu o distinsă doamnă. Vorbind despre Biblie, ea mi-a mărturisit: „De mai multe ori m-am apucat să citesc Biblia, dar am abandonat-o. Credeți-mă, domnule, citesc și nu o înțeleg, de parcă e scrisă într-o altă limbă.” Te întrebi: Cum de un trib neinstruit din Noua Guinee înțelege mesajul Bibliei, în timp ce unii intelectuali se pot bloca?

Dezlegarea se găsește în Biblie: „Omul firesc nu primește lucrurile lui Dumnezeu și nici

Dumnezeu aleargă cu tine

4. Pacea


nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2:14). Altfel spus, prin exercițiu cotidian, mintea omului capătă deprinderea de a jongla cu aspectele pragmati-ce ale vieții, în timp ce, în problemele spirituale, același om se simte confuz și străin în dome-niu. „Acordarea” gândirii noastre după reperele spirituale este totuși la îndemâna oricui. Nici în această situație Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri. El a pus la dispoziția oricărui ucenic asistența Duhului Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii. El este Acela care catalizează înțelegerea princi-piilor divine și schimbarea de mentalitate. Fără El, oricât de deștept ar fi, omul setat pe egoism nu va fi în stare nici să înțeleagă și nici să aplice mesajul divin, întrucât discernământul și voința sa sunt corupte. Lucrarea Duhului Sfânt e condiționată doar de atitudinea omului, de dispoziția lui de a ,,asculta” nu doar cu urechea, ci și cu voința.


TEMA II B

Nu demult, unui editor i-a venit ideea să realizeze o carte personalizată pentru copii și a denumit-o „Cartea mea”. Părinții trimit la editor numele copilului, adresa, vârsta, semnalmente-le, numele prietenilor, numele cățelușului... Apoi, computerul completează textul unei cărți cu poze colorate, în care personajul desenat - un băiat sau o fetiță - poartă numele si datele copi-lului. Povestirea începe cam așa: „A fost odată, în Brăila, un băiețel pe nume Mitică. El locuia pe strada Gării, nr.11. Băiețelul acesta era un copil cu totul deosebit... Într-o zi, Mitică a întâlnit un rinocer...” și așa mai departe. Dintre multele lui cărți, pe asta o iubește Mitică cel mai mult, deși nu este nici cea mai mare, nici cu pozele cele mai frumoase. Mitică se culcă și se trezește cu „Cartea mea”. De ce? Pentru că este cartea care vorbește despre el.

Ori de câte ori un cititor sârguincios citește Biblia, se regăsește în diferitele situații și per-sonaje prezentate, în greșelile și năzuințele lor. Cineva povestea despre mama sa că, în ultimii ani ai bolii, citea din Psalmi și plângea. Ajunsese să simtă ceea ce simte orice cititor atent, că: „În sulul Cărții este scris despre mine...” (Psalmii 40:7). Numai când Cuvântul îți vorbește ție și despre tine, principiile Cărții devin și principiile tale.

Schimbarea de mentalitate și acordarea gândirii după principiile lui Dumnezeu nu sunt lucrări pe care să le faci o dată pentru totdeauna. Noi, oamenii, suntem păcătoși nu pentru că săvârșim păcate; ci săvârșim păcate pentru că suntem corupți în natura noastră. Fiind înclinați spre păcat, redresarea gândirii după principiile lui Dumnezeu devine un act zilnic necesar, la fel cum redresarea direcției unei mașini care circulă pe șosea e fără răgaz. Impresiile bune nu țin veșnic. Ele vin, stăruie o vreme, apoi se estompează. Pentru a contracara tendința de recădere în condiția de „păcătoșenie”, este urgent nevoie de a acorda un timp special studiului Bibliei, în primul rând în cadrul programului amplu de Sabat, iar apoi asigurându-i reprize zilnice - ca în rețeta dată de Maica Tereza. Un distins om al lui Dumnezeu spunea: „Am descoperit ceva inte-resant: „Dezvoltarea mea spirituală este direct proporțională cu cantitatea de timp și de efort pe care o aloc studiului Scripturii.”

Pâinea din cer

4. Pacea


TEMA III A

Pe lângă Cuvântul Său scris, prin care se exprimă clar, dar indirect, Dumnezeu vrea să le vorbească în mod direct copiilor Săi, în rugăciune. Aceasta este a doua cale prin care se rea-lizează părtășia.

În mod tradițional, noi credem că la rugăciune e rândul nostru să vorbim și să-I cerem lui Dumnezeu tot ce vrem. O rugăciune bună e atunci când reușim să smulgem cât mai mult din buzunarul plin de daruri al lui Dumnezeu. Pentru aceasta stăruie unii în rugăciune cu înverșuna-re și sunt fericiți numai atunci când obțin ce au cerut. Milos, Dumnezeu le cedează, deși nu asta este intenția Sa cu privire la rugăciune.

Istoria șahului Abbas ne oferă o bună lecție. Între 1571 și 1629 a domnit în Persia Șah Abbas, numit cel Mare. El a pus ordine în împărăție, i-a izgonit pe otomani din cuprinsul țării, a recucerit teritoriile și a făcut din Persia un mare imperiu. Șahul Abbas avea obiceiul să se de-ghizeze în om de rând și să umble prin mulțime. Odată a ajuns în mahalaua Isfahanului, lângă groapa de gunoi. Acolo, Jahan, fochistul bătrân, întreținea jarul crematoriului. Șahul a intrat în bordeiul lui Jahan, a gustat din masa lui sărăcăcioasă, apoi au povestit. Pentru că Jahan era un om înțelept, șahul Abbas a început să-l viziteze mai des și chiar să-i ceară sfatul: „Dacă ai fi tu împăratul... ce ai face?”, Trecuseră de-acum trei ani, iar șahul s-a gândit să-și dezvăluie identi-tatea regală. „Ce zici, Iahan, cine crezi că sunt eu?” Măsurându-l în tăcere, bătrânul a zis: „Ăi fi un negustor bogat.” „Mai mult, Jahan...” „Atunci, ăi fi un căpitan de oaste?” „Mai mult...” Păi, un dregător...”. Tot urcând din rang în rang, la un moment dat, Jahan s-a speriat: „N-ăi fi tu chiar Șah Abbas?” „Da, Jahan, eu sunt...” În timp ce bătrânul se chircea cu respect, șahul i-a spus: „Ridică-te, Jahan. Acum, că suntem prieteni, cere-mi ce vrei... Vrei casă mare? Vrei bogății? Vrei dregătorie?” Uluit, Jahan continua să tacă. În cele din urmă i-a zis: „Șah Abbas, sunt trei ani de când vii în bordeiul meu... Ai șezut lângă mine la foc, ai mâncat din turta mea... Ai vorbit cu robul tău ca și cu un sfetnic... Mi-ai dat prietenia ta. Mi-ai dat totul. Ce altceva aș putea să-ți mai cer?”

Prezența lui Dumnezeu în coliba mea, în sufletul meu, înseamnă incomparabil mai mult decât răspunsurile la cererile mele, fie chiar și miraculoase. Putem înțelege rugăciunea ca pe o deschidere liniștită a sufletului pentru părtășie în doi. Ar putea exista ceva mai prețios?

Desigur, nu este greșit să-I ceri lui Dumnezeu răspuns la nevoile tale. Dar, înainte de a cere - și ca să ceri bine - este necesar să asculți ce vrea să-ți spună El și să accepți voia Lui. „As-cultă, Israele!” este prima poruncă a marelui „Crez” din Deuteronomul 6:5.

Și, ca să fii în stare să asculți, trebuie mai întâi să gonești gândurile hoinare și egoiste care te asaltează fără încetare. Pe deasupra, mai suntem bruiați și de influence malefice. Ca să depă-șim această anticameră a rugăciunii, ne trebuie timp. Este ocazia de a învăța ceva minunat: „taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!” (Psalmii 37:7). Când sufletul s-a potolit, vei descoperi simplu, prin credință, că Dumnezeu este acolo, chiar lângă tine. Deschide-ți inima: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă...” (1 Samuel 3:9). Independent de ce simți, indiferent de starea ta, Dumnezeu Își ține promisiunea și „este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18). „Eu sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)

Ce-mi ceri?

4. Pacea


E nevoie să-ți amintești iarăși și iarăși că, prin rugăciune, nu tu te ridici până la Dumnezeu, ci El coboară până la tine. ,,Cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu... Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” (loan 14:21.23). Ochiul lui Dumnezeu pătrunde tot. E destul să te deschizi înaintea Lui și să-L lași să intre. Aceasta este credința adevărată, care nu depinde de simțăminte, care uneori sunt, iar alteori lipsesc. Crede cuvântul care spune: „Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)


TEMA III B

În cartea „Începe să trăiești”, pastorul Lucian Cristescu povestește un moment remarca-bil al umblării lui cu Dumnezeu:

„Mă aflam într-un scurt popas la Sibiu, în casa unui prieten. La data aceea, începutul anilor ‘70, devenisem credincios, ceea ce reprezenta un act de înfruntare a politicii ateiste de stat. Părinții mă repudiaseră. Fusesem dat afară din serviciu și-mi ratasem cariera. Găsisem, în schimb, mult suport în familia mare a bisericii. Adesea frecventam casa lui nea Costea, care „mă adoptase”, unde găseam ce-mi lipsea cel mai mult: o farfurie de mâncare.

La Sibiu mă dusesem pentru câteva zile de liniște, ca să mă pot ruga „fără ceas”. Odată, pe când mă „odihneam” în rugăciune, - să fi trecut o oră? - o voce mi-a vorbit mental, fără glas: „Să nu mai intri în casa lui nea Costea!” Porunca a fost atât de clară, încât m-a speriat. Am zis ,,Amin!” și m-am ridicat brusc de pe genunchi. Nu pricepeam nimic. De ce îmi cerea Dumnezeu un asemenea sacrificiu? Dar, fără comentarii, am acceptat prin credință voia Lui. Știa El de ce...

Au trecut câteva săptămâni de la întoarcerea mea în București până să aflu motivul po-runcii. De câteva luni, casa lui nea Costea era sub urmărire și nu știa nimeni. Toți câți intrau la el erau monitorizați. Într-o seară, securiștii au dat buzna în casă, i-au percheziționat-o și au găsit corpul delict: o mulțime de Biblii și de literatură ilegală. Nici eu nu eram străin de rețea. Pe nea Costea l-au ridicat și l-au bătut, dar n-au scos nimic de la el. Mă cutremur: Ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi ascultat porunca aceea absurdă? Cu siguranță că aș fi căzut sub același tratament: percheziție, bătaie. Nu acesta ar fi fost lucrul cel mai rău. Ci aș fi fost exmatriculat din seminar, scos din „planul dintâi” al lui Dumnezeu.”

Când ești în rugăciune și Îi împărtășești lui Dumnezeu gândurile tale, El îți vorbește. Îți dă mustrări și îndemnuri clare. Începi să vezi ceea ce n-ai văzut până atunci. Înțelegi căile lui Dumnezeu pentru tine. Cu cât ne dezvoltăm mai mult capacitatea spirituală a comunicării cu Dumnezeu, cu atât mai ușor vom recunoaște glasul Lui când ne va vorbi tainic, prin prieteni, prin oameni de la care ne-am aștepta cel mai puțin sau prin evenimente.

Această disciplină a uceniciei lui Hristos te ridică „prin credință”... „la credință”(Romani 1:17), o credință tot mai mare. Umblând cu El avem pace, chiar și în activitățile mărunte ale zilei, descoperi că poți să „umbli pe ape” și apele nu te mai îneacă.

Umblarea cu Dumnezeu

4. Pacea


POEZIE

Dă-mi pacea Ta Isuse DragUn cer senin în clipe grele,Să pot păși despovărat,Spre cerul Tău cel minunat,Și-oricât aș fi de încercatSă pot privi spre stele…

Dă-mi pacea Ta Isus iubit,Un strop de har pe cale,Să pot lupta oricând cu zel,Prin Tine scump Emanuel,Și chiar de-s valuri fel de fel,Să pot privi spre zare…

Dă-mi pacea Ta Isuse scump,Un zâmbet în suspine,Să pot lupta pe-acest pământ,Cum mă îndeamnă al Tău cuvânt,Și chiar lovit de frig și vântSă pot privi spre Tine…

Dă-mi pacea Ta

4. Pacea


ÎNCHEIERE

Un copil mergea cu tatăl lui de mână pe stradă. Uitându-se pe cer, a văzut un avion, iar copilul îl intreabă pe tată:

-Tată, cât e de mare avionul acesta?Tatăl i-a răspuns: -Uită-te la el!Copilul s-a uitat și a zis:-Dar ce mic este….

Atunci, tatăl, l-a luat de mână și au mers împreună la aeroport. Când s-a văzut copilul lângă un avion de 50 de metri, i-a spus tatălui:

-Dar ce mare este....

Știți ce lecție a învățat copilul în acea zi de la tatăl lui? Cu cât ești mai aproape de Dumne-zeu, cu atât Dumnezeul tău este mai mare. Cu cât ești mai departe, cu atât Dumnezeul tău este mai mic. „Apropiați-vă de Dumnezeu, și El se va apropia de voi.” (Iacov 4:8).

Avem un Dumnezeu mare care poate și vrea să ne ofere pacea. Noi vrem să o primim? Rețeta este simplă, cele 3 ingrediente sunt la îndemâna noastră: părtășia Sabatului, studiul bi-blic și rugăciunea. Începe să trăiești cu adevărat și bucură-te de viață. „Domnul se va lupta pen-tru voi, dar voi, stați liniștiți!”

David a ascultat, și în Psalmul 131 avem notat rezultatul: „Sufletul îmi este liniștit și potolit ca al unui copil înțărcat care stă lângă mama sa; da,

sufletul meu este ca un copil înțărcat. Pune-ți nădejdea în Domnul, Israele, de-acum și până în veac!” Amin!

4. Pacea


POEZIE

În mijlocul furtunii ce lovește,Când barca mea se face numai scrum,Când valul mă izbește spre pieire,Dă-mi Doamne pacea Ta, să nu m-afund.

Când oamenii din jur mă cer la moarte,Când mâinile sunt grele de pământ,Când vin spre mine pietre de osândă,Dă-mi pacea Ta, puternic să rămân.

Când nu mă simt iubit și vrut de oameni,Când cei din jur mă judecă urât,Când nu-mi mai știu nici locul meu sub soare,Dă-mi pacea Ta, și-n Tine să m-ascund.

Să nu-mi mai plângă sufletul de sete,Nici de trădarea celor dragi din jur.Să nu mai fac din lume-un loc spre stele,Să nu mai cred în ce-i firesc că-i bun.

Dă-mi pacea Ta, să trec peste disprețuri,Să trec cu pacea Ta peste furtuni.Și în final, din Pace și IubireSă fac un steag, să-l flutur peste lumi…

Pacea

4. Pacea



Rugă

Cor/Punct muzical

Introducere

Tema 1

Poezie

Tema 2 –Citate Ellen White

Punct muzical

Tema 3

Ilustrație

Poezie

Concluzie

Cor/Punct muzical

Închidere- IMN 303

Rugă

5. Îndelunga răbdare


INTRODUCERE

Ești grăbit... alarma nu a sunat în această dimineață. Tot ceea ce faci pare să nu meargă. Te îmbraci și pe măsură ce mănânci micul dejun, observi că ai vărsat niște mâncare pe haine. Te schimbi în mare grabă. Mai mult timp pierdut. Te urci în mașină, mașina nu pornește, bateria e moartă. Mai mult timp pierdut. Simțiți că tensiunea arterială crește? În sfârșit, pornești mașina... acum ești în trafic. Ajungi în spatele cuiva care conduce cu 35 km / h pe drum și se face coloană în spatele lui, nu trece nici unul. Mai mult timp pierdut. Presiunea crește… aglomerație, grabă, frustrare, nervi…cunoașteți situația, nu?

Suntem o societate care se grăbește continuu. Vrem instantaneu totul, nu suntem dis-puși să mai așteptăm nici cea mai mică perioadă de timp. Cu toții ne dorim o mulțumire instan-tanee și vrem lucrurile pe moment, fără așteptare:

- așteptăm ca pachetele să fie livrate în aceeași zi- așteptăm rezultate imediate după mersul la sala de gimnastică- mâncare livrată deja pre-tăiată, astfel încât gătitul să nu dureze mai mult de 10 minute- chiar și o carte citită pentru noi sau rezumată pentru noi, astfel încât să nu mai fie nevo-

ie să citim toată cartea.

Un creștin se ruga odată: „Doamne, te rog să-mi dai răbdare… și te rog să mi-o dai cât mai repede!”

Fie stai în rând la magazin, fie stai în rând să achiți facturile, fie aștepți să finalizezi în cele din urmă examenele, fie aștepți să treacă mai repede anul de învățământ… Este posibil să investești în oameni, în creșterea lor spirituală, sau vorbești despre Evanghelie și încă nu vezi rezultate.Toate aceste lucruri și multe altele necesită timp, înțelepciune și RĂBDARE!

O calitate extrem de importantă în viața unui creștin este răbdarea. Multe lucruri bune care au fost începute nu au fost duse până la capăt din cauza lipsei răbdării. Multe relații se distrug din cauza lipsei de răbdare. Cred că asta ne-a dus la o viață în care avem foarte puțină răbdare. Poate este timpul să încetinim și să exersăm puțin răbdarea sau mai bine spus îndelun-ga răbdare...

5. Îmgelunga răbdare


TEMA I

„Roada Duhului dimpotrivă este.... ÎNDELUNGA RĂBDARE...” Galateni 5, 22

Biblia vorbește despre roadele Duhului ca despre niște fructe pe care ar trebui să le con-sumăm zilnic în viața noastră. Așa că vă întreb: când mergem la magazin pentru a cumpăra un fruct, trebuie să știm cum arată fructul, nu? Trebuie să știm să găsim exact ceea ce căutăm! Pe măsură ce căutăm fructul îndelungii răbdări, trebuie să aflăm cum arată, astfel încât să putem obține fructul real și nu altceva.

DEFINIȚIE. Să ne uităm la definiția îndelungii răbdări din perspectiva Bibliei (Gal 5:22).Pentru început, să ne amintim că Pavel nu a scris în limba română! El a scris în limba

greacă, iar termenul pe care-l numim îndelungă răbdare, este makrothumia, un cuvânt grecesc compus format din cuvintele makro care înseamnă lung, și thumia, care înseamnă răbdare, per-severență, statornicie, rezistență.

Răbdarea este un factor al maturității. Ce spunem noi despre cei ce nu au răbdare? – Spunem că nu sunt suficient de maturi. Atunci când oamenii intră în conflict, se supără, se ridică și trântesc ușa după ei, sau atunci când încep lucrul și nu-l duc până la capăt fie din cauza lenei fie din cauza ambițiilor și capriciilor. Noi spunem în asemenea cazuri că este lipsă de maturitate. Dumnezeu are ca scop să ne ajute să creștem la maturitate în Hristos. Dumnezeu ne dezvoltă de multe ori încet. El nu are nevoie să se grăbească. Un pastor din Anglia care era caracterizat de o manieră calmă și liniștită, fiind odată într-o stare de frustrare și iritare, l-a întâlnit un prieten de-al său și l-a întrebat – „Ce s-a întîmplat d-le Brooks, e vreo problemă?”. Și el a răspuns: „Problema e că eu sunt în grabă, dar Dumnezeu nu”. Dumnezeu e gata să aștepte mai mult timp până noi vom înțelege anumite lucruri. Moise a avut nevoie de 40 de ani până a ajuns să fie chemat de Dumnezeu să conducă poporul Israel din Egipt în Canaan. Tot ce face Dumnezeu în viața noas-tră, nu este la întâmplare și nu este fără rezultat.

Eugene Peterson în cartea sa, A Long Obedience In The Same Direction/O lungă ascul-tare în aceeași direcție, scrie: „ Un aspect al acestui cuvânt pe care l-am putut identifica drept dăunător creștinilor este presupunerea că orice lucru demn poate fi dobândit imediat. Presupu-nem că, dacă se poate face ceva, se poate face rapid și eficient. Atenția noastră a fost condițio-nată de reclame de 30 de secunde și prescurtări de 30 de secunde. “

Îndelunga răbdare, îi face capabili pe slujitorii Evangheliei să fie perseverenți, statornici și rezistenți, în stare să suporte multă vreme defectele, slăbiciunile și insensibilitatea întâlnite uneori la convertiții în devenire și adesea la cei care se opun adevărului. Se spune că Thomas Edison a avut nevoie de aproximativ 1.000 de încercări înainte de a găsi un filament eficient pentru un bec? Ce se întâmpla dacă ar fi renunțat după a 900-a încercare? Istoria umană ar fi fost diferită, probabil mult mai săracă și mai întunecată!

Iată că răbdarea este abilitatea de a continua, chiar dacă nu ai primit încă răspunsul sau nu ai atins ținta!



George Muller, un creștin evanghelic și director la un orfelinat din Bristol, într-o zi a în-ceput să se roage pentru 5 prieteni de-ai lui. După mai multe luni, unul din ei a venit la Domnul. Zece ani mai târziu alți doi au crezut în Dumnezeu. Peste 25 de ani al patrulea a fost salvat. Muller a perseverat în rugăciune până la moartea sa pentru cel de-al cincilea prieten, și timp de 52 de ani el n-a încetat să spere că el îl va accepta pe Hristos. Credința lui a fost răsplătită. Nu mult timp după înmormântarea sa, cel de-al cincilea prieten a fost salvat.


POEZIE

Răbdare, o, încă puțină răbdare!- sus ochii și gândul, și brațul, și pașii:Slăvita cetate cerească răsareiar cea mai frumoasă și sfântă intraree-aceea prin care te-nalță vrăjmașii.

Răbdare în chinuri și-n lipsă, răbdare,în zbucium, în lupte și-n dorul fierbinte!- Pe fața brăzdată de lacrimi amarevor cerne lumina, răsfrângeri de soaredin slava ce vine...privește-nainte!

Răbdare-n viață și-n moarte răbdare!- al tău e triumful din veacul ce vine,când noaptea apune, când Ziua răsare...nu moartea-i aceea, ci viață și har erăsplata răbdării-ndelungi și senine!

Răbdare, o încă puțină răbdare!- privește răsplata, să birui suspinulși treci peste moarte cu-a vieții cântarerăbdare, o încă puțină răbdarecăci vine seninul, seninul, seninul!...

Despre răbdare



TEMA II

Vom asculta câteva pasaje din scrierile inspirate ale Ellenei White care vorbesc despre dorința lui Dumnezeu ca răbdarea să facă parte din viața celor care se numesc copii ai Lui.

„În timp ce „lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru”, „lucrurile desco-perite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie”. (Deuteronom 29, 29.) Dar lucrarea lui Sa-tana este aceea de a perverti puterea de înțelegere a minții omenești. În procesul de cercetare a Scripturii, o oarecare mândrie este amestecată cu considerația față de adevărul biblic, astfel în-cât oamenii încearcă un simțământ de nerăbdare și înfrângere dacă ei nu pot să explice fiecare pasaj al Sfintelor Scripturi, spre deplina lor satisfacție. Este prea umilitor pentru ei să recunoască faptul că nu pot înțelege Cuvântul inspirat. Ei nu sunt dispuși să aștepte cu răbdare până când Dumnezeu va găsi de bine să le descopere adevărul. Ei consideră că înțelepciunea lor proprie este suficientă să-i facă în stare să înțeleagă Scripturile și, nereușind să le înțeleagă, ei ajung să le tăgăduiască autoritatea. ”{CH 108.2}

„Dacă oamenii ar putea vedea cu ochi cerești, ei ar zări grupuri de îngeri care excelează în putere, poposind în jurul acelora care au ținut cuvântul răbdării lui Hristos. Cu duioșie și milă, îngerii au fost martori la necazurile lor și le-au auzit rugăciunile. Ei așteaptă cuvântul Comandan-tului lor pentru a-i smulge din primejdia în care se află. Însă mai trebuie să aștepte puțin. Poporul lui Dumnezeu trebuie să bea paharul și să fie botezați cu botezul. Chiar această întârziere, atât de chinuitoare pentru ei, este cel mai bun răspuns la cererile lor. În timp ce se străduiesc să aș-tepte cu încredere să intervină Domnul lor, ei sunt călăuziți să dea dovadă de credință, nădejde și răbdare, de care au dat dovadă prea puțin în timpul experienței lor religioase.” {AÎ 275.3}

„Încercările suportate cu răbdare, binecuvântările primite cu recunoștință, ispitele biru-ite cu bărbăție, umilința, bunătatea, mila și dragostea, date pe față în chip natural, sunt luminile care strălucesc în caracter, în contrast cu întunericul inimii egoiste, în care lumina vieții n-a lumi-nat niciodată.” {CMF 44.4}

Citate Ellen White



TEMA III

Care credeți că a fost secretul îndelungii răbdări în viața lui Iov, dar în viața lui Moise, dar Iosif, dar Isus?

În toate aceste situații, persoanele au petrecut zile, luni sau ani în așteptarea cunoașterii voii lui Dumnezeu. O așteptare care a durat până la 40 de ani în cazul lui Moise.

Știm cât este de greu să aștepți pe cineva care întârzie. Nu știi când va apărea și te uiți la ceas din zece în zece secunde. Devii iritat, apoi nervos și, uneori, chiar renunți la așteptare.

Îndelunga răbdare nu are de face cu o ocazie întâmplătoare când ai tolerat cu bună-voință pe cineva pe care îl stimezi sau iubești, ci este o trăsătură de caracter puternică și care nu depinde de context și de persoane, ci de relația cu Dumnezeu, care pune în inima ta roada Duhului Său.

Secretul oamenilor credinței și al martirilor bisericii creștine a fost încrederea neclintită în Cel care cârmuiește cu înțelepciune atât universul, cât și viețile lor. Credința că Cineva mai puternic decât tine are totul sub control îți dă putere și răbdare.

Îndelunga răbdare apare atunci când răbdarea obișnuită, cotidiană nu mai este suficien-tă, atunci când omenescul din noi se dă bătut și cedează.

Pentru necreștini este ilogic și ne practic să ai răbdare când poți arăta că ești un om de acțiune și rezolvi lucrurile rapid, fără să aștepți pe termen nedefinit un semn divin.

Totuși, paginile Bibliei consemnează greșeli ale oamenilor credinței care nu au mai avut răbdare și au luat ei frâiele vieții lor în momente importante iar asta a schimbat istoria.

Avraam, Iacov, Saul sunt câteva personaje biblice care au aflat pe pielea lor ce înseamnă să nu mai ai răbdare când Dumnezeu îți cere să aștepți cuvântul Lui. Privind la experiențele lor, putem învăța multe.

Poate nu înțelegi ce se întâmplă, și traversezi un moment de confuzie și tulburare. Trebu-ie să iei o decizie și nu știi ce să faci. Nu cunoști viitorul , dar aștepți ca Domnul să îți arate planul Său pentru tine atunci când va considera El că este potrivit să-l afli. Trăsătura dumnezeiască a răbdării apare nu atunci când toți au răbdare, ci atunci când aparent nimeni nu mai are.

Chiar și atunci când simți că nu mai poți, gândește-te cât de multă răbdare a avut și încă are Dumnezeu de mii de ani cu o planetă de păcătoși răzvătiți și neascultători, între care poate te numeri și tu deseori. Suntem chemați să așteptăm. Ne numim adventiști, așteptători. Unii aș-teaptă de zeci de ani întoarcerea mult dorită și proclamată. Unii nu mai au răbdare și renunță.

Curând, foarte curând, Domnul va veni și va răsplăti „ răbdarea sfinților”. Vei fi și tu prin-tre ei?



ILUSTRAȚIE

O educatoare își ajuta unul din copii să își pună cizmulițele în picioare. El a cerut ajutor și acum și-a dat seama de ce. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicicum să intre.

Până când a reușit să îi pună și a doua cizmuliță, i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, aproape că i-au dat lacrimile când băiețelul a zis: “Doamna, dar sunt puse invers.” Într-adevar, erau pe piciorul greșit.

Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când din nou cizmulițele erau încălțate, de data aceasta așa cum trebuia. Doar atunci a zis băiețelul: „Cizmulițele astea nu sunt ale mele.” În loc să strige la el: „De ce nu mi-ai spus!” și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe.

Atunci băiețelul a zis: “Sunt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi!”Acum ea nu mai știa ce să facă, să plângă sau să râdă. A reușit totuși să strângă suficient har pentru a se lupta din nou cu cizmulițele.

Cand în sfârșit l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a intrebat: “Și acum, unde îți sunt mănușile?” Răspunsul? “Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pierd…”

Ocaziile de a exersa răbdarea sunt mai dese decât ne închipuim. Nici nu este nevoie să le căutăm. Zilnic suntem puși la probă de societatea tot mai grăbită și iritată în care trăim.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că persoanele mai răbdătoare prezintă mai multe comportamente prosociale, cum ar fi empatia, și au mai multe șanse de a arăta generozitate și compasiune.

Un studiu din 2012 publicat în Journal of Positive Psychology a identificat trei tipuri dis-tincte ale răbdării:

1.răbdarea interpersonală, care înseamnă că persoana se menține calmă atunci când se ocupă cu cineva care este nervos, furios sau nesuferit;

2.răbdarea cu privire la greutățile de viață sau cu privire la găsirea părții bune chiar și după o înfrângere serioasă;

3.răbdarea referitoare la problemele zilnice, care suprimă supărarea cauzată de întârzieri sau orice altceva iritant care ar putea inspira un mesaj sarcastic.

Vestea bună este că același studiu a constatat că răbdarea ca trăsătură de personalitate este modificabilă. Chiar dacă astăzi nu sunteți o persoană deosebit de răbdătoare, există încă speranța că mâine veți putea da dovadă de mai multă răbdare.



POEZIE

Aștept în tăcere Ce-ai spus că-mplinești,Oricât mi se cere;Nădejdea nu-mi piereCăci Tu mă-ntărești. Aștept cu credințăCăci Tu vei lucra;Aștept c-umilințăSă-mi dai biruințăLa cererea mea. Aștept cu răbdareȘi nu mă-ntristez;Iubirea Ta mareO simt tot mai tareȘi pacea-mi păstrez. Aștept și nu-mi pasăCe alții vorbesc;Haru-ți nu mă lasă,Pe drumul spre CasăCu Tine pășesc. Aștept ’n-ascultareAl Tău ajutor;’N-a Ta îndurare’Mi vei da rezolvare;Aștept cu mult dor. E lungă-așteptareaDar Tu ești cu min’;Îți dau închinareaȘi cinstea și-onoareaCăci Ți se cuvin! Aștept în tăcereAtunci când mi-e greuTu îmi dai putere;Oricât mi se cereAștept, Domnul meu.

Despre răbdare



CONCLUZIE

Răbdarea este un fruct care poate fi o binecuvântare pentru noi și pentru cei ce ne inter-sectează viața, deoarece aceasta Îi permite lui Dumnezeu să facă ceea ce spune El că va face. Într-o lume unde predomină nerăbdarea și intoleranța, răbdarea sau îndelunga răbdare repre-zintă un atribut prețios. Iubirea suferă îndelung greșelile, cusururile și slăbiciunile altora.

Ea recunoaște că toate ființele omenești sunt supuse greșelii, și că deci, trebuie să se ma-nifeste cuvenita îngăduință pentru manifestări de erori care rezultă de pe urma naturii inerent păcătoase a omului.

Îndelunga răbdare e opusă grabei, expresiilor și gândurilor pătimașe, și iritabilității. Ea denotă starea mintală care îl face pe om să fie liniștit și răbdător și să suporte îndelung când e oprimat, acuzat pe nedrept și persecutat.

Dumnezeu ne cere multe lucruri și promite recompense pentru credincioși. Nu întot-deauna putem înțelege de ce Dumnezeu consideră că anumite acțiuni sunt importante, El pur și simplu ne cere să le facem - să fim ascultători și să perseverăm.

Uneori credincioșia trebuie să se extindă chiar și dincolo de capacitatea noastră de a vedea vreodată răsplata promisă aici pe Pământ. Chiar și atunci când nu putem vedea finalul, putem aștepta și avem încredere în Cel care răsplătește în timpul Său.

Biblia spune că va fi o judecată a credincioșilor și fiecare va fi răsplătit conform faptelor pe care le-a făcut pe pământ. Răsplata va depinde nu atât de faptele care au fost făcute, cât de atitudinea cu care au fost făcute. Conștientizarea faptului că vom fi judecați e motivantă de multe ori.

Ne motivează să fim mai atenți cum trăim, cum vorbim, cum ne comportăm. La fel cum și răsplată e ceva motivant. Biblia vorbește despre ambele, și despre răsplata și despre judecată.

Poate chiar acum ne aflăm în una din situațiile:

• fie a fermierului care așteaptă ploaia,• fie a proorocilor care vorbesc din partea lui Dumnezeu și nu prea au rezultate, și

suntem tentați să ne plângem mereu,• fie suntem în situația lui Iov, trecem prin anumite greutăți și nu știm de ce se în-

tâmplă ele în viața noastră.

Indiferent în ce situație ne-am afla, vreau să vă încurajez să aveți răbdare. Dumnezeu ține în control lucrurile, lucrează încă la caracterul nostru, și în curând răbdarea ne va fi răsplătită, când vom fi luați la cer.




Rugă

Cor/Punct muzical

INTRODUCERE: Ce este bunătatea?

PROVERBE BUNĂTATE

POEZIE: Despre bunătate

PUNCT MUZICAL

TEMĂ: Bunătatea lui Isus

POEZIE:Oferă

PUNCT MUZICAL

Ellen White - Despre bunătate

ȘTIAȚI CĂ…? Efectele bunătății

POEZIE: Bunătatea

ILUSTRAȚIE: Bunătatea fermierului

PUNCT MUZICAL

TEMĂ:Provocare

CONCLUZIE: Incredibil de buni

Închidere- IMN 13

Rugă

6. Bunătatea


INTRODUCERE

În Galateni 5:22-23 găsim o listă cu roadele Duhului Sfânt, ele fiind rezultatul caracteru-lui celui care îi permite Duhului Sfânt să se dezvolte în mod deplin în viața sa.

Cea de-a cincea roadă este bunătatea. Cuvântul grecesc din care provine se poate tra-duce prin blândețe, grijă tandră, loialitate și chiar cinste. Este o bunătate a inimii, dar și a faptelor.

Bunătatea este caracteristica ce L-a condus pe Dumnezeu să ne ofere salvarea, bunăta-tea Îl determină pe Dumnezeu să ne ofere pășuni verzi și ape de odihnă, restaurarea sufletelor noastre când suntem obosiți.

Este grija Sa nemăsurată care Îl face să ne adăpostească sub aripile Sale ca să ne prote-jeze și să ne țină aproape de El.

Dumnezeu Își exprimă bunătatea când asigură hrană pentru Ilie și văduva din Sarepta în timpul secetei, aratând și mai multă bunătate când înviază din morți pe unicul fiu al aceleiași văduve.

Când Sara i-a alungat pe Agar și Ismael, Dumnezeu le-a oferit bunătate sub forma apei și speranței.

În nenumărate ocazii, bunătatea L-a determinat pe Isus să întrerupă ceea ce făcea pen-tru a ajuta pe alții în nevoie.

Bunătatea Îl conduce pe Păstorul cel Bun să ne salveze când ne ratăcim: “… va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui, și va călăuzi blând oile care alăptează.” (Isaia40:11)

Când manifestăm bunătatea lui Dumnezeu suntem tandri, binevoitori și folositori pentru alții. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt vor avea în ele aroma harului ceresc. Să menținem atitudi-nea aceasta față de cei pe care îi iubim este destul de greu. Ca să ne exprimăm bunătatea față de cei care sunt împotriva noastră necesită lucrarea lui Dumnezeu.

Ce este bunătatea?

6. Bunătatea


PROVERBE

• Proverbele 3:3 Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale!

• Proverbele 14:22 În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.

• Proverbele 19:22 Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; și mai mult prețu-iește un sărac decât un mincinos.

• Proverbe 20:6: Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om cre-dincios?

• Proverbe 20:28 Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat, și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate.

• Proverbele 21:21 Cine urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă.

Bunătatea

6. Bunătatea


Despre bunătate

Fiul meu, fii bun la suflet cu oricine și oricînd,bunătatea te înalță peste oamenii de rînd și-ți aduce drept răsplată bucurii ce nu apun: nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de preț ca omul bun.

Orișicît o să te-nșele în viață nedreptatea, tu nu-ți pierde niciodată liniștea și bunătatea.

Celui ce-ți aruncă pietre, caută pîine să-i arunci, căci oricît ar fi de fiară, tu-l vei birui atunci.

……………………………………………….. Orice faptă bună-ai face, gura ta să n-o numească, inima nu ți se-ngîmfe, gîndul nu ți se mîndrească; tu să taci întotdeauna, lasă fapta să vorbească.

……………………………………………………Fiica mea, povața asta totdeauna-n gînd o ține: caută-n orice zi cu grijă să faci cel puțin un bine; binele făcut spre alții se va-ntoarce tot spre tine, cînd ai cea mai mare lipsă - și nici nu știi de la cine. …………………………………………………….

Binele și fapta bună cine-l știe și nu-l face nici în viață nici în moarte nu se bucură de pace. Cine-l face și nu știe o să-l aibă mărturie căci acei curați la suflet ne-ncetat au bucurie.

Cînd faci bine, fă-l cu chipul luminat de bunătate, căci așa e-ntreg, altminteri e numai pe jumătate.

Nu căuta să placi la lume, caută Cerului să placi; celui care-ți face răul caută binele să-i faci.

Fiul meu, de vrei să-ți fie fericită-a ta viață, să fii bun întotdeauna și pe-ai tăi așa-i învață.

………………………………………………………………….

(fragmente) de Traian Dorz

6. Bunătatea


Bun să fii întotdeauna și cu toți, copile drag, bunătatea-i chipul celor ce din dragoste se trag.

Bunătatea ne arată fața Cerului divin și de-aceea, buni sînt numai cîți au sufletul senin.

………………………………………………………………….

Numai omul bun pe lume e cu-adevărat frumos, semănînd cu frumusețea cerului cel luminos.

Despre orice om pe lume tu vorbește-o vorbă bună, vorba ta mergînd revine și-ți așează o cunună.

Nepăsarea nimicește chiar iubirea cea mai mare, bunătatea cît trăiește nu-i nicicînd nepăsătoare.

(Sugestie- poate fi citita intercalat de doua persoane.)


Bunătatea lui Isus

Poveștile biblice despre Isus abundă în fapte de bunătate, care se pot citi ca o limbă în sine și, dacă privim sub învelișul de bunătate, Îl găsim pe Isus vorbind limba dragostei, a bucu-riei și vindecării. Luați în considerare modul în care a influențat lumea cu o forță atât de blândă încât putem vedea în continuare rodul bunătății sale astăzi. Iată trei povestiri biblice în care vedem bunătatea lui la lucru.

1. Isus a atins ce era de neatins

Matei 8: 1-4 - Într-o zi, pe măsură ce Isus își face drum pe un munte, un lepros iese din umbră și îngenunchează înaintea Lui. El cere să fie curat și Isus îl atinge. Și imediat: este curat!

Într-o singură atingere, Isus rupe toate legile și limitele stabilite de societate și atinge ce era interzis. Într-o singură atingere, Isus nu numai că îl vindecă, ci îi dă darul de a fi curat. În acele vremuri leproșii erau proscriși și nu puteau fi atinși. A existat o stigmă atașată de a fi necurat în societatea evreiască. La urma urmei, leproșii erau pe lista celor „necurate”, alături de porci! Isus nu numai că i-a restaurat pielea și, probabil, membrele, ci i-a dat un nou statut în viață. Prin bu-nătatea lui Isus, el putea trăi „curat”. El putea să dea și să simtă atingerea familiei și a prietenilor.

Într-un articol on-line, Psychology Today spune că atingerea este capabilă să comunice „bucuria, iubirea, recunoștința și simpatia”. Putem comunica și alte emoții, dar dacă cultivăm bunătatea atingerii? Ce-ar fi dacă am îmbrățișa, bate palma sau am strânge ușor mâna unui co-pil sau a unei persoane în vârstă? Într-o singură atingere, am putea oferi darul bunătății care ar putea schimba pozitiv perspectiva cuiva.

2. Isus a petrecut timp cu cei respinși

În vremea lui Isus, colectorii de impozite erau uneltele Romei pentru a strânge impozite în zonele locale. Acest lucru funcționa destul de bine având în vedere că ei cunoșteau zona și oamenii. De când fuseseră angajați de romani, ei erau adesea considerați dușmanii evreilor. Colectorii de taxe au adăugat, de asemenea, o taxă suplimentară la impozite, bani pe care îi păstrau pentru ei înșiși.

Societatea evreiască i-a enumerat adesea alături de cei necurați și păcătoși. Ei erau dis-prețuiți și, cel mai probabil, dacă voiau să ajungă la Dumnezeu, n-ar fi vorbit cu un fariseu sau cu alți conducători religioși, nu erau bine primiți în sinagogă sau în templu.

Dar Isus a fost diferit. El a traversat această barieră când a văzut un bărbat numit Zacheu urcat într-un copac. Zacheu avea un interes să descopere ceva mai mult decât bogățiile pe care le-a dobândit, el dorea să-L vadă pe Isus.

Spre deosebire de alți lideri religioși, Isus S-a oprit când l-a văzut pe Zacheu. Poate că Isus a perceput că tânjea pentru un scop în viața sa sau că voia să se conecteze la Dumnezeu. Biblia nu spune, dar Isus a văzut nevoia și pur și simplu a petrecut timp cu el. Conform Luca 19: 5, Isus i-a spus: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

6. Bunătatea


Nu știm întreaga conversație dintre Zacheu și Isus, dar știm că oamenii din jur au înce-put să bârfescă. „Isus merge la casa păcătosului!” Părea aproape scandalos!

Partea interesantă a acestei povestiri este asta. Isus n-a evanghelizat pe Zacheu. Biblia nu raportează că Isus i-ar fi spus că trebuie să se pocăiască ca să fie cu El. Datorită bunătății Sale, a acceptării Sale necondiționate, Zacheu a spus de bunăvoie: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit. “

Este uimitor ce se întâmplă sub influența de bunătate a Mântuitorului!

3. Isus a arătat compasiune în fața suferinței

În cazul femeii cu scurgere de sânge, Isus dă dovadă de atât de multă iubire și bunăta-te.

Cu toate că se grăbea spre casa lui Iair, unde fiica acestuia zăcea bolnavă, Isus Își ia timp să o asculte și să o vindece pe femeia a cărei unica speranță era doar El.

Femeia care suferise de o problemă de sânge timp de 12 ani a venit tremurând spre Isus și a căzut la picioarele lui. Ea explică că L-a atins și imediat, a fost vindecată.

„Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit; du-te în pace”, spune El (Luca 8:48).

În acest caz, femeia era considerată ceremonial necurată din cauza hemoragiei de care suferea și probabil că nu dorea să vorbească despre problema ei. Atunci, femeile nu ar fi putut discuta despre problemele personale în public și mai ales cu un bărbat.

Cel mai probabil, de jos, această femeie ajunge prin mulțime și atinge tivul hainei lui Isus. El răspunde cu bunătate, nu o pune la “locul ei” sau o mustră că-L atinge. De fapt, el a numit-o “fiică”. Acesta este un apelativ de mângâiere și o modalitate de a spune că a fost bine că a îndrăznit să vină la El pentru a primi puterea vindecătoare .

În aceste trei ipostaze vedem puterea bunătății și impactul acesteia asupra vieții celor trei persoane. Isus a demonstrat că, dacă ieșim dincolo de confortul vieții noastre și oferim bunătate față de cei care nici nu bănuiesc, celor care poate nu merită sau celor răniți, putem schimba lumea. Am putea face din lume o comunitate în care dragostea și bucuria curg și vin-decă lucrurile distruse.

O viață cu acest tip de ATITUDINE schimbă lumea!


POEZIE

Oferă astăzi bunătatePentru cine-i în suferință!Spune-i că Cerul este aproape,Dă-i un strop de bunăvoință!

Oferă o picătură de compasiuneCelui ce trebuie să fie ridicat,Oferă-i un strop de iubireDin al tău suflet curat!

Oferă un strop de bunătateCuiva care este căzut la pământ,Leagă-i rana și alungă-i tristețea,Ridică-l prin al Domnului Cuvânt!

Oferă o mână de ajutorCelui care este în singuratate,Dă-i o adiere de speranță,Arată-i drumul spre Noua Cetate!

Oferă un strop de bunătateCelui care poate te-a rănit!Dă-i inimii sale paceȘi-n inima ta vei fi rasplătit!

Oferă din a ta bunătateOricui pe drum întâlnești,Oferă o picătură de bucurie,Fără limită să dăruiești!

Oferă

6. Bunătatea


Ellen White despre bunătate…

Roada Duhului, dimpotrivă, este: (…) bunătatea (…). Galateni 5:22

„Domnul ne va ajuta pe fiecare acolo unde avem cea mai mare nevoie de ajutor în ma-rea lucrare de a ne birui și de a ne cuceri pe noi înșine. Fie ca legea bunătății să fie pe buzele tale și untdelemnul îndurării să fie în inima ta. Aceasta va produce rezultate minunate. Vei fi mai delicat, mai înțelegător și mai bine crescut. Ai nevoie de toate aceste caracteristici. Duhul Sfânt trebuie primit și adus în caracterul tău; atunci va fi ca un foc sfânt, aducând un miros de tămâie care să se ridice la Dumnezeu, nu de pe buze care condamnă, ci ca vindecător al sufletelor oa-menilor. Înfățișarea ta va exprima imaginea divinului. ” (Voi veți primi putere, p. 81)

„Domnul Isus este singurul nostru ajutor. Prin harul Său noi putem învăța să cultivăm dragostea, să ne educăm pe noi înșine să vorbim cu bunătate și tandrețe. Prin harul Său manie-rele noastre reci și dure vor fi transformate. Legea bunătății va fi pe buzele noastre și aceia care sunt sub prețioasa influență a Duhului Sfânt nu vor simți că este o dovadă a slăbiciunii să plângă cu cei ce plâng și să se bucure cu cei ce se bucură. Noi trebuie să cultivăm trăsături divine de caracter. Trebuie să învățăm ce înseamnă să avem bunăvoință față de toți oamenii, o dorință sinceră de a fi precum razele de soare și nu precum umbra în viața oamenilor.” (Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 299)

„Profită de orice ocazie pentru a contribui la fericirea celor din jurul tău, împărtășind cu ei afecțiunea ta. Cuvinte pline de bunătate, priviri pline de simpatie, expresii de apreciere ar fi pentru mulți care se luptă, singuratici ca un pahar cu apă rece pentru un suflet însetat…” (Harul uimitor al lui Dumnezeu, p.299)

„Trăiește în lumina razelor dragostei Mântuitorului tău. Apoi influența ta va binecuvânta lumea. Permite-I Duhului lui Hristos să te controleze. Fie ca legea bunătății să fie mereu pe buze-le tale. Stăpânirea de sine și altruismul se văd în cuvintele și acțiunile acelora care sunt născuți din nou ca să trăiască o viață nouă în Hristos.” (Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 299)

6. Bunătatea


ȘTIAȚI CĂ…?

Știați că bunătatea poate fi contagioasă?

Efectele pozitive ale bunătății sunt trăite în creierul tuturor celor care au fost martorii faptei, îmbunătățind starea lor de spirit și făcându-i să recționeze cu aceeași bunătate la rândul lor. Aceasta înseamnă că o faptă bună într-o zonă aglomerată poate crea un efect de domino și poate îmbunătăți ziua a zeci de oameni!- susține Jamil Zaki, profesor asistent de psihologie la Universitatea Stanford în revista de cercetare Scientific American.

Bunătatea crește:

HORMONUL DE IUBIRE. Faptele de bunătate produc oxitocină, denumită ocazional „hormonul dragostei”, care ajută la scăderea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea sănătatea globală a inimii. De asemenea, oxitocina sporește stima de sine și optimismul nostru, care este mai util atunci când suntem în stare de neliniște sau timiditate într-o situație socială.

ENERGIA. Aproximativ jumătate dintre participanții la un studiu au raportat că se simt mai puternici și mai energici după ce i-au ajutat pe alții; mulți au raportat că se simt mai calmi si mai puțin depresivi, cu o creștere a sentimentelor de auto-valoare.

FERICIREA. Un sondaj de fericire realizat de Harvard Business School din 2010 în 136 de țări a constatat că persoanele care sunt altruiste - în acest caz, oamenii care erau generoși din punct de vedere financiar, cum ar fi donațiile caritabile - au fost mai fericiți în general.

DURATA DE VIAȚĂ. Oamenii care fac voluntariat tind să experimenteze mai puține dureri. Acordarea de ajutor celorlalți protejează sănătatea inimii de două ori mai mult decât protejează aspirina .

PLĂCEREA. Potrivit cercetărilor de la Universitatea Emory, când sunteți buni față de o altă persoană, centrii de plăcere și de recompensă ai creierului se aprind, ca și cum ați fi fost destinatarul faptei bune nu dătătorul.

SEROTONINA. Ca majoritatea antidepresivelor medicale, bunătatea stimulează produc-ția de serotonină. Această substanță chimică vă vindecă rănile, vă calmează și vă face fericiți!

Bunătatea scade:

DUREREA, Angajarea în acte de bunătate produce endorfinele - analgezicele naturale ale creierului!

STRESUL. Persoanele care manifestă bunătate în mod constant au cu până la 23% mai puțin cortizol (hormonul de stres) și au îmbătrânirea mai lentă decât majoritatea populației!

ANXIETATEA. Un grup de persoane foarte anxioase au efectuat cel puțin șase acte de

6. Bunătatea


bunătate pe săptămână. După o lună, a existat o creștere semnificativă a stării de spirit pozitive, a satisfacției relațiilor și a scăderii evaziunii sociale în rândul persoanelor anxioase din punct de vedere social.

DEPRESIA. Stephen Post de la Facultatea de Medicină a Universității Case Western Re-serve a constatat că, atunci când dăm de la noi înșine, totul, de la satisfacția vieții până la rea-lizarea de sine și sănătatea fizică, este semnificativ îmbunătățit. Mortalitatea este întârziată, de-presia este redusă, iar bunăstarea sporește.

TENSIUNEA ARTERIALĂ. Comportamentul de bunătate scade tensiunea arterială. Po-trivit dr. David R. Hamilton, actele de bunătate creează căldură emoțională, care eliberează un hormon cunoscut sub numele de oxitocină. Oxitocina determină eliberarea unei substanțe chi-mice numite oxid nitric, care dilată vasele de sânge. Aceasta reduce tensiunea arterială și, prin urmare, oxitocina este cunoscută ca un hormon „cardioprotectiv”. Protejează inima prin scăde-rea tensiunii arteriale.


POEZIE

1. Vreau ca să te-ntreb acumaDar te rog, să-mi spui curatBunătatea pentru tineEste greu de arătat?

2. Știu că pentru unii oameniBunătatea e-o povarăCare-i chinuie de-o viațăAn de an, vară de vară

3. Oh! De-ai vrea să fii mai simpluNu așa sofisticatAi fi înțeles de-acumaCă răutatea e păcat

4. Ferice de acei oameniLa care în caracterBunătatea e prezentăCăci eu știu că merg în cer

5. Tot ce vreau ca să știi frateCând privești spre ceruri susUite asta-i bunătate!Care vine de la Isus

Bunătatea

6. Bunătatea


Bunătatea fermierului

Odată, armata unui rege se întorcea după o bătălie. Alimentele lor se terminaseră și îm-păratul le-a cerut soldaților să meargă într-un sat din apropiere să facă rost de grâne. Câțiva soldați și comandantul lor au intrat în sat și au întâlnit un fermier. Comandantul l-a întrebat: „Domnule fermier, poți să ne conduci în cel mai mare câmp al acestui sat?”

Fermierul i-a dus la un câmp mare. Comandantul a ordonat soldaților săi: „Tăiați și stân-geți toate spicele!”

La auzul acestor vorbe, fermierul s-a speriat și a spus, ”Domnule, vino și vă voi arăta un alt câmp.”

Soldații s-au dus cu el la un câmp mic și au adunat toate grânele de acolo. Comandantul l-a întrebat pe fermier de ce i-a condus pe acest câmp. Fermierul a răspuns: „Domeniul acela mare aparține altcuiva. Cum v-aș fi putut lăsa să îl distrugeți? Acesta este domeniul meu și aici vă pot lăsa să faceți ceea ce doriți.”

La auzul acestor vorbe, trimișii regelui au rămas uimiți de bunătatea și integritatea aces-tui simplu fermier. Au relatat regelui întâmplarea și fermierul a fost răsplătit cu o sumă conside-rabilă pentru grânele din câmpul său.

6. Bunătatea


TEMĂ

Sărbătorită pe data de 17 februarie, Ziua Națională a Actelor aleatorii de Bunătate a cres-cut în popularitate în fiecare an. Este sărbătorită de indivizi, grupuri și organizații la nivel național pentru a încuraja actele de bunătate.

Dar oare aceasta înseamnă că doar în acea zi oamenii pot fi buni, pot arăta bunătate?

Vă lansez astăzi, acum și aici o provocare pentru zilele care urmează: fiți buni! Folosiți orice ocazie se ivește pentru a da dovadă de bunătate. La urma urmei, aceasta trebuie sa fie me-nirea noastră, având în vedere faptul că noi că suntem creștini, așteptători, urmași ai Domnului Isus Hristos- izvorul nesecat de bunătate.

Am să enumăr mai jos o listă de diferite lucruri pe care le puteți face față de cineva, de la gesturi simple și gratuite, mici atenții sau doar un simplu cuvânt.

Zâmbiți și spuneți „Salut!” sau „Bună dimineața!” unui străin care merge pe stradă. Plătiți pentru pâinea persoanei care este la coadă, în spate la magazin.Lăsați un bilețel cu un compliment pentru o persoană pe care o iubiți. Lăsați un alt șofer să intre pe banda dvs. - cu un zâmbet pe față. Zâmbiți la un casier sau la un vânzător. Întrebați vecinul ce mai face. Oferă unui prieten o ureche pentru a asculta.Lasă pe altineva să intre inaintea ta la casieria unui magazin.Deschide ușa pentru cineva.Oferă-ți locul într-un mijloc de transport în comun.Trimite un mesaj de incurajare pentru cineva cunoscut.Vizitează pe cineva bolnav sau în vârstă.Oferă-te să faci cumpăraturile pentru cineva care nu se mai poate deplasa.Adu prăjituri la locul de muncă, pentru colegi.Cumpără rechizite pentru un copil în nevoie.Oferă o îmbrățișare.Donează haine.Petrece mai mult timp cu familia ta.Și lista poate continua…

Ce ziceți ? Acceptați provocarea?

(Sugestie- pot fi făcute biletele cu aceste fapte de bunătate și împărțite în sală.)

Provocarea

6. Bunătatea


CONCLUZIE

Isus a spus: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii.”(Matei 7:12).

Ați observat cât de dificil este să fiți iubitori și buni? În piață, acasă, la muncă, la biserică și pe Facebook, mulți oameni sunt extrem de abrazivi și de respingători. Unii sunt absolut îngro-zitori, inclusiv mulți care mărturisesc că sunt creștini!

Fără îndoială, Isus a spus cele de mai sus pentru că știa cât de ușor este să fii critic și rău. La urma urmei, Isus a fost constant atacat de oameni hipercritici care și-au făcut o misiune din a-i distruge influența. Dar El a rezistat nevoii de a-și dovedi identitatea și de a–i pune la locul lor.

Chiar dacă a fost acuzat în mod fals, cu apelative urâte și în cele din urmă ucis, Isus a continuat să-i iubească pe acuzatori - chiar până la punctul de a se ruga pentru ei de pe cruce.

Dacă vrem să fim ca Isus, trebuie să acceptăm posibilitatea ca noi să fim tratați ca și El. Dacă suntem, vom răspunde așa cum a făcut-o El sau vom acționa în auto-apărare , întorcând critici și dispreț?

Imaginați-vă cum ar fi dacă fiecare membru adventist ar fi cunoscut în primul rând pen-tru compasiunea și bunătatea lui?

Într-o lume corozivă în care animozitatea și ura domină știrile și Social Media și unde chiar creștinii se îndoiesc de sinceritatea lor, Dumnezeu dorește ca noi să fim altfel. Dacă ne-am concentra toată atenția noastră asupra faptului că trebuie să fim ca Isus, cred că parcările noastre ar fi umplute în fiecare Sabat și că bisericile ar fi atât de pline încât oamenii nu ar mai găsi nici măcar un loc liber .

Este timpul ca adventiștii să fie văzuți ca niște ciudați - nu doar pentru ziua noastră de cult, diete pe bază de plante sau seminarii de profeție, ci pentru cantitatea incredibilă de bună-tate pe care suntem dispuși să o punem în iubire și îngrijire față de semenii noștri. Într-o lume în care divizarea și ura sunt cap de știre, oricine va înota împotriva curentului și îi va trata pe alții cu blândețe și bunătate va ieși în evidență. Și oamenii se vor întreba: „Cine ești tu și ce te face pe tine așa?”

Incredibil de buni

6. Bunătatea



Rugă

Introducere

COR/Punct muzical

Discutie lider-tineri/biserica + Clip

Poezie

Citate Ellen White

COR/Punct muzical

Întrebări biblice

Poezie

Tema 1

Tema 2- Tabita

Poezie

COR/Punct muzical

Tema 3- Cum să faci binefacere

Concluzie

COR/Punct muzical

Închidere- IMN 534

Rugă

7. Binefacerea


INTRODUCERE

Vă spunem bun venit la închinare și în această ocazie în care ne dorim să lăudăm pe Domnul prin cântările și poeziile noastre și totodată să învățăm din Cuvântul Său lucruri impor-tante pentru viața noastră de credință.

Subiectul programului nostru de astăzi se găsește în textul din Galateni 5:22-23 și se referă la cea de-a șasea roadă a Duhului Sfânt. Știți care este?

FACEREA DE BINE. În textul amintit ea urmează după bunătate, fiind strâns legată de aceasta întrucât în Scriptură „bunătatea” implică nu numai să evităm să facem răul, ci și să cău-tăm cu tot dinadinsul să facem binele.

Adeseori auzim că cineva are o „inimă bună” sau că este un „suflet bun”. Ideea aceas-ta stârnește multe controverse nu numai pe tărâm teologic, ci și sub aspectul realității vieții. O „inimă bună” sau un „suflet bun”, în sine, nu înseamnă nimic. Ci o „inimă bună” se descoperă prin acțiuni bune, prin fapte bune, prin acte concrete, practice, de bunătate, făcute în beneficiul altora. Intențiile bune, gândurile bune, motivele bune sunt necesare și își au rolul lor, dar în cele din urmă, bunătatea înseamnă să faci bine sau „facere de bine”.

Dumnezeu nu ne spune doar că El este bun, ci ne și descoperă acest lucru prin „facerea de bine” față de noi, în diferite feluri.

Cuvântul tradus prin „facerea de bine” (agathosune, în greacă) în Galateni 5,22 denotă o bunătate activă, voluntară. Mai mult decât o trăsătură de caracter pozitivă, ea este o manifestare practică a caracterului, exprimându-se prin fapte bune. Facerea de bine este sfințenia pusă în practică.

Frecvența cu care această temă este întâlnită pe paginile Sfintei Scripturi denotă impor-tanța ei în ochii lui Dumnezeu. Ea este o caracteristică a lui Dumnezeu manifestată față de nea-mul omenesc încă din veșnicie, atunci când în atotștiința și înțelepciunea Sa a întocmit Planul de mântuire. El este Binefăcătorul nostru, așa cum îl numește psalmistul.

Binefacerea a fost lucrarea principală a Domnului Isus cât timp a fost pe pământ și trebu-ie să fie și lucrarea noastră, a celor ce ne numim urmași, dar și așteptători ai Săi.

Vă invit așadar astăzi să vorbim despre binefacere, pentru ca mai apoi să ne propunem să o și practicăm.

7. Binefacerea


Dialog LIDER-TINERI

(Pentru această parte din program este bine ca întrebările să fie date mai multor tineri cu ceva timp înainte, astfel încât să poată să-și pregătească fiecare răspunsuri. Aceeași între-bare poate fi dată la 2-3 tineri în așa fel încât să putem avea mai multe răspunsuri. Vizionarea materialului poate avea loc fie la început și să constituie punctul de plecare al discuției, fie după întrebările 4-6, unde considerați momentul potrivit. TIMP: 10-12 minute)

1. Cum definiți binefacerea? Ce înțelegeți prin binefacere?

2. Spuneți un motiv pentru facere de bine... de ce fac oamenii binefaceri? Răspunsuri posibile: din milă, așa simt, ca să îi vadă ceilalți că ajută, ca să se simtă împliniți, ca să îi ajute Dumnezeu, să nu li se întâmple ceva rău, ca să fie mântuiți etc.

3. Sunt motive bune? Care trebuie să fie adevăratul motiv? De ce ar trebui să facem bi-nefacere? Răspuns posibil:

a. E răspunsul nostru la dragostea lui Dumnezeu. Scriptura mă învață că trebuie să simt împreună cu aproapele meu. Fac binefacere nu pentru a fi mântuit sau ferit de rele, ci pentru că sunt mântuit, pentru că Dumnezeu m-a ferit de rele. Privesc la Dumnezeu și văd că El a făcut pri-mul pas, s-a plecat spre mine, mi-a legat rănile, m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei... Deși nu se poate spune că suntem mântuiți prin fapte, se poate spune că noi, ca niște copii ai lui Dumnezeu, răscumpărați prin sânge, suntem mântuiți pentru ca viețile noastre să poată da pe față fapte bune. Isus a arătat că, așa cum un pom este cunoscut după roadele lui, și noi vom fi cunoscuți după viața pe care o trăim. Isus duce importanța faptelor bune un pas mai departe atunci când declară că cei care nu fac fapte bune nu vor fi primiți în Împărăția cerurilor. (vezi Matei 25:41-46)

b. Conștiința facerii de bine este unul dintre cele mai bune medicamente pentru corpu-rile și mințile afectate de boală. Când mintea este liberă și fericită în urma sentimentului datoriei bine împlinite și satisfacției de a fi dăruit și altora fericire, influența înviorătoare, moralizatoare, aduce o viață nouă întregii făpturi. EGW-Divina Vindecare 257.1

4. De ce credeți că astăzi sunt tot mai puțini cei care fac bine semenilor lor?

5. Ce aspecte contează în decizia unei fapte de binefacere? Ce rol au prejudecățile în această decizie? Te uiți la persoana respectivă, o analizezi, vezi cum e îmbrăcată, dacă fumează etc.? Cât de mult te influențează ceea ce vezi la exterior? E bine să ții cont de aceste lucruri?

6. Cum înțelegem sfatul Scripturii din Iacov 1:27: cercetează pe orfan, pe văduvă în ne-cazurile lor? La ce se referă?

7. Ce învățăm din discuția pe care am avut-o?

7. Binefacerea


POEZIE

Peste drum de casa mea,Și-a făcut un om colibă,A trăit pustiu, sărac,Fără vis, fără lumină;Un străinCe știu că-adesea există.

Eu veneam târziu acasă,Obosit adeseori, Nu știu cât a fost de singur,Nu știu cât i-a fost de dor…

Știu atât- că într-o zi,La troița din răscruce,Am aflat că a murit, Nici prea tânăr, nici bătrân,Poate doar sărac și singur,Vizavi de casa mea.

Eu, fiind vecinul lui,m-am gândit să-i fac o cruce,să i-o pun la căpătâi.Și atunci, târziu, abiami-am dat seama că nu știunici măcar cum se numea, ca sa scriu cine se duce.Am scris ca de obicei„a fost rob lui Dumnezeu”.

Și de-atunci mă tot întreb:Dacă el a fost al Său,Iar eu nu l-am cunoscut,Nu cumva sunt rob și euÎnsă altui Dumnezeu?

Prohodul nepăsării

7. Binefacerea


CITATE

Astăzi, când fiecare urmărește cu precădere binele personal, Cuvântul Scripturii ne în-dreaptă atenția către această lucrare atât de importantă ce trebuie să caracterizeze viața crești-nului, dar care e lăsată din ce în ce mai mult în seama altora.

Ochiul profetic a văzut această stare a lucrurilor și scria: „Există pretutindeni o tendință ca lucrarea organizațiilor să înlocuiască efortul individual.

Înțelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari bise-rici și instituții. Mulțimile lasă lucrarea de binefacere în grija instituțiilor și organizațiilor; ei își scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupați de ei înșiși și ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu și de oameni moare în suflet. ”

Hristos încredințează urmașilor Săi o lucrare individuală — o lucrare care nu poate fi în-făptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi și celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduți nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizațiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerința Evangheliei. {DV 147.4}

Oamenii trebuie să înțeleagă faptul că nu aceia care ascultă Cuvântul vor avea viața veș-nică, ci aceia care îl împlinesc. Nimeni nu este scutit de îndeplinirea acestei lucrări de binefacere.

Lucrarea de binefacere este de două ori binecuvântată. În timp ce acela care dă celui lip-sit îi face fericiți pe alții, el însuși este binecuvântat într-o măsură mult mai mare. Harul lui Hristos dezvoltă în sufletul său trăsături de caracter, care sunt cu totul potrivnice egoismului — trăsături care vor curăți, înnobila și îmbogăți viața. Faptele de milostenie, săvârșite în taină, vor lega inimile laolaltă și le vor apropia tot mai mult de inima Aceluia din care izvorăște orice impuls bun. Micile atenții, micile fapte de iubire și sacrificiul de sine, care se revarsă din viață tot așa de tăcut ca și parfumul dintr-o floare — toate acestea alcătuiesc nu o mică parte din binecuvântarea și fericirea vieții. Se va vedea la urmă că tăgăduirea de sine pentru binele și fericirea altora, oricât de umilă și nelăudată aici pe pământ, este recunoscută în cer ca semn al unirii noastre cu Împăratul slavei, care a fost bogat și, totuși, S-a făcut sărac pentru noi. {CMF 82.2}

Se poate ca faptele de binefacere să fi fost săvârșite în taină, dar influența celui ce le-a săvârșit nu poate fi ascunsă. Dacă lucrăm din toată inima ca urmași ai lui Hristos, inima va fi în strânsă simpatie cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu, impresionând spiritul nostru, va scoate la iveală sfintele armonii ale sufletului, ca răspuns la atingerea divină. {CMF 83.1}

Ellen White

7. Binefacerea


ÎNTREBĂRI

Așa cum spuneam, subiectul binefacerii este frecvent întâlnit pe paginile Sfintei Scrip-turi. Haideți să ne aducem aminte câteva episoade în care este menționată facerea de bine, răspunzând la următoarele întrebări:

1. Ce binefacere a fost făcută la poarta Templului numită Frumoasă? R: vindecarea olo-gului, Fapte 3:1

2. Cine și-a asigurat viitorul făcând binefaceri unor datornici? R: ispravnicul necredin-cios Luca 16:1

3. Cine a zis: „Tu ești mai bun decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău”? R: Saul, 1 Sam: 24:17

4. Cine a spus: „Pentru ce ați răsplătit binele cu rău”? R: Iosif/economul său… Gen 44:4

5. Despre cine se spune că Dumnezeu le-a făcut bine, le-a făcut case pentru că se temu-seră de El? R: moașele evreilor Ex. 1:21

6. Cui i s-a făcut bine, primind averea înapoi, din pricina tatălui său? R: Mefiboșet 2 Sam. 9:7

7. Despre cine spune Domnul Isus că li se dă numele de binefăcători? R:cei ce stăpâ-nesc peste neamuri Luca 22:25

8. Cum continuă textul din Romani 5:7 „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar…” R: … pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară”

9. Cui i-a zis Moise: „Vino cu noi și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel”? R: Hobab, fiul lui Reuel, Num:10:29

10. Cui le-a zis David: „Domnul să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-ați purtat astfel”? R: Oamenilor din Iabesul Galaadului, 2 Sam. 2:6

Domnul să ne ajute să studiem sârguincios Sfânta Scriptură și unindu-ne cu psalmistul să spunem: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!”

Ellen White

7. Binefacerea


POEZIE

Cu vorba, multe se pot faceȘi-adesea trece drept minune,Dar fapta bună, care tace,Adeseori mai multe spune.Iar tu, de crezi că este bineȘi vrei ca faima ta să crească,O vorbă să nu spui, creștine, Ci, lasă fapta să vorbească!Când te-ai desprins de vechea fireȘi ai pornit cu tot avântul,Cu focul sacru în vorbire,De câte ori n-ai fost înfrântul?Și-abia târziu, printre suspine,Nădejde-a prins iar să-ncolțeascăȘi-ai constatat că e mai bineSă lași ca fapta să vorbească.

Adesea vorba se grăbeșteȘi-o ia-nainte singuricăȘi dacă fapta n-o-nsoțeșteEa nu ajută, mai mult strică,Și mulți sunt cei ce vor să vadăO rază ca să-i încălzească,Deci, lasă vorba de paradeȘi fapta bună să vorbească.Că vorba poate fi ușoarăȘi spusă fără greutate,Dar nu uita, ea se măsoarăDupă a faptei rezultate.Dar dacă vrei ca-n vechea glieO fire nouă să rodească,Atunci – tăcerea-n vorbă fie-Și lasă fapta să vorbească!

Lasă fapta

7. Binefacerea


TEMA I

Unul dintre lucrurile despre care Scriptura își ia timp să vorbească este bunăvoința ma-nifestată față de cel care interacționează cu tine, fie el cunoscut sau străin.

Lecții ale facerii de bine putem extrage din viața lui Avraam sau Lot, oameni care au fost dispuși să facă binele atunci când au avut ocazia.

Este miezul unei zilei caniculare în pustia în care Avraam și-a întins corturile. Adăpostit de umbra cortului, privește în zare peisajul nemișcat. Nimeni nu pare să îndrăznească să călă-torească pe o așa arșiță. Deodată, devine atent. Trei umbre se apropie totuși de locul unde se afla el. Se ridică și se uită mai bine. E nefiresc ca trei oameni să circule prin pustietate în mijlocul zilei atât fără animale care să ajute la transport, cât și fără posibilitatea unui adăpost împotriva căldurii nemiloase. Oare ce vor să facă? Pare că s-au oprit.

Bunăvoința și ospitalitatea pe care le-a deprins și care îl caracterizează îl împing să in-tervină. Aleargă de la ușa cortului și cade la picioarele străinilor invitându-i să se oprească la umbra adăposturilor sale, în timp ce el se va îngriji să li se spele picioarele și să primească ceva de mâncare.

În urma acestui act de binefacere și dorință sinceră de a împlini nevoile semenilor săi, Dumnezeu i se descoperă și îi face cunoscute planurile Sale cu privire la el, la viitorul lui și chiar cu privire la Lot și cetățile Sodoma și Gomora. Ce binecuvântare să Îl primești pe Isus în casa ta! Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Avraam și-ar fi văzut de ale lui?

Doi îngeri pleacă apoi de la Avraam și se opresc la poarta cetății Sodoma. Atrag atenția asupra prezenței lor. Lot decide să îi abordeze primul. Ospitalitatea învățată de la Avraam din vremea când erau împreună îl obligă să arate respect pentru străinul fără adăpost și să arate bunăvoință..Fără să știe nici Lot nici vreunul din cei prezenți, străinii nou-veniți aduceau cu ei o executare a sentinței cetății. Aducând în casa lui pe solii cerești, Lot primește șansa de a fi salvat el și casa lui. Din nou facerea de bine este însoțită de o binecuvântare. Viața lui este păstrată doar pentru că în caracterul lui s-a găsit această trăsătură pozitivă.

Cum ar fi arătat raportul biblic dacă Lot ar fi fost preocupat cu alte lucruri decât acela de a fi binevoitor față de doi străini? Ce ar fi consemnat paginile Bibliei despre el dacă actul ospita-lității nu ar fi fost prezent.

Gândul nostru se poate îndrepta spre ocaziile de a face bine pe care le avem zilnic. Dacă unul din momentele ratate în care puteam face un bine ne-ar fi pus în slujba unui înger? Dacă actul binefacerii pe care nu l-am făcut fiind prea comozi ne-a îndepărtat cu un pas de Dumne-zeu?

Versetul din Iacov 4: 17 să ne stăruiască în minte: „Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!”

7. Binefacerea


TEMA II

Am văzut o mulțime de exemple pe care Sfânta Scriptură le amintește cu privire la acest subiect. Mai știti și altele? (se așteaptă răspunsuri din sală; ex: Iosif și frații lui, Rahav și iscoadele, Ionatan și David, Ilie și văduva din Sarepta, Elisei și sunamita, purtarea lui Iov înainte de a suferi -Iov cap. 29, samariteanul milos)

Pe lângă exemplele amintite până acum/ Așa cum a amintit cineva mai devreme (dacă exemplul Tabitei a fost amintit de un ascultător), Scriptura vorbește despre o femeie cunoscută pentru că făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. Numele ei…? Dorca sau Tabita.

Ea trăia în Iope, iar faptele bune o făcuseră să fie foarte mult iubită de toți cei din cetate. Tabita era o demnă ucenică a lui Isus și viața ei fusese plină cu fapte de bunătate. Ea știa cine avea nevoie de haine călduroase și cine ducea lipsă de simpatie și cu dragă inimă slujea celor săraci și întristați. Degetele ei iscusite erau mult mai active decât limba ei. Ce învățătură impor-tantă pentru noi cei de astăzi, care suntem așa de grabnici la vorbă și așa de înceți la faptă. Ce exemplu minunat și ce mustrare puternică este viața Tabitei pentru noi care știm așa de bine teoria, dar care punem în practică prea puțin din ceea ce știm.

Dorca fusese de mare ajutor bisericii și, în momentul în care s-a îmbolnăvit și a murit, Dumnezeu a socotit potrivit a o aduce înapoi din țara vrăjmașului, pentru ca priceperea și pu-terea ei să poată fi mai departe o binecuvântare pentru alții și, de asemenea, pentru ca, prin această manifestare a puterii Sale, lucrarea lui Hristos să fie întărită.

Viața și activitatea Tabitei, lipsa prejudecăților, sacrificiul de sine, dăruirea, interesul său pentru cei nevoiași, toate acestea ne-au fost lăsate pentru a urma exemplul său practic. Tabita vorbea puțin și făcea mult.

Doamne, fă realitate acest lucru și în viața noastră.

Tabita

7. Binefacerea


POEZIE

La știri, am aflat că Tabita a murit;Lumea o plânge cu lacrimi amare,O bocește orfanul încă-o dată orfanȘi săracii mai speră că-i moarte de glumă, Dar speranța e-n van.Pe laiță, în cămara de sus, Stă întinsă o măsură de humă.Degeaba o bocesc madrigale,Istoria ei, fără ea, a pălit.Cosmetica mortului e o farsă prea mare,Un mort lustruit e cu mult mai cumplit.Tabita e moartă, Nu-i mai place nimic,Nu mai are nici dor, nici durere, nici simțuri,Poți să-i predici profund…Cei flămânzi vor muri fără noimă pe stradă,Cei străini vor pleca tot străini.

Am aflat că Tabita sunt eu,Este el,Ești și tu.Suntem morți, e un mare priveghi,Parastas ca la carte.Dragostea noastră s-a dus,Gestul nostru creștin a murit.Poate că-i timpul să revină Pescarul,Lângă laiță, în cămara de sus;Să o cheme la viață pe Tabita din mine, din el, și din tine.Este vremea minunii,Să ne-ntoarcem la milă, la iubire și bine.

Poate mâine, la știri,Vom afla că, de fapt, n-a murit.

Parastas

7. Binefacerea


TEMA III

Pentru ca o faptă pe care noi o consideram bună să fie într-adevăr o binefacere, ea tre-buie sa țină cont de câteva aspecte importante:

1) Trebuie împlinite întâi nevoile propriei familii, apoi cele ale semenilor noștri. În cazul în care se inversează prioritățile, ceea ce poate fi privit ca o binefacere față de cei din afară poate deveni în realitate o „rău-facere” față de cei din propria familie. Iată ce scria Ellen White unui membru al bisericii care facea lucrare de binefacere, dar care își neglija propria familie: „Ajută mai întâi soției tale ca să se simtă bine și fericită și apoi ai în vedere starea copiilor tăi. Procură-le hrană bună și îmbrăcaminte bună și apoi, dacă poți, fără să restrângi pe soția ta și copiii tăi, ajută și acelora care au cea mai mare nevoie de ajutor și arată-ți favorurile tale oriunde ele vor fi prețui-te și oriunde merită să-ți arăți dărnicia ta. Dar datoria cea mai mare și mai sfântă este față de fami-lia ta. Nu trebuie prădată familia pentru a-i favoriza pe alții.” ( E. G. White, Mărturii, vol. 2. pag. 72 )

2) Ajutorul trebuie dat celor ce au cea mai mare nevoie de el. Apostolul Iacov ne îndeam-nă să nu facem fapte bune fără discernamant, ci „să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazu-rile lor” (Iacov 1, 27 ). Orice binefacere adevărată urmează unei aprecieri corecte a situației celui în nevoie. Când semenul de lângă noi nu are nici măcar un acoperiș deasupra capului, pentru că incendiul, cutremurul sau inundațiile i l-au distrus, el are nevoie în primul rând de materiale de construcții, de bani și ajutor în muncă și mai puțin de munții de haine second hand care i se trimit de obicei în astfel de situații.

3) Ajutorul trebuie dat acolo unde va fi prețuit. Îndemnul Mântuitorului de a nu arunca mărgăritarele înaintea porcilor, pentru că le vor călca în picioare (Matei 7,6), este valabil și în domeniul binefacerii. De aceea, ajutorul trebuie dat celor ce au într-adevăr nevoie de el, fiind în imposibilitatea de a se ajuta singuri.

4) Binefacerea trebuie făcută în limitele posibilului, fără ca alte circuite să fie întrerupte. Înțeleptul Solomon ne îndeamnă: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți să o faci “ (Proverbe 3, 27). Biblia este cât se poate de echilibrată în acest sens, fără să ne împingă la fapte exagerate, peste posibilitățile pe care le avem.

Exemplul Mântuitorului este elocvent în acest sens. Pe vremea Sa existau mulți leproși în Israel, însă numai câțiva au fost vindecați. În cei trei ani și jumătate de lucrare publică, mulți evrei au murit în Palestina, însă Biblia ne relatează doar trei învieri pe care le-a facut Iisus în acest timp. Erau multi paralitici, demonizați, orbi sau oameni suferinzi de tot felul de boli, însă sunt relatate doar câteva cazuri de vindecare. Nu ar fi dorit Iisus să-i vindece pe toți? Desigur! Însă luând asu-pra Sa natura umană, aceasta L-a limitat în timp și spatiu, neputând să ajungă la toți suferinzii care erau în Israel în acea vreme.

Cum să faci binefacere

7. Binefacerea


CONCLUZIE

Facerea de bine, ca roadă a Duhului, are de-a face cu cele mai lăuntrice aspecte ale vieții noastre, implicând fiecare gând, cuvânt și acțiune ale unei persoane evlavioase. Aceasta în-seamnă ca motivele să fie corecte, înainte de a putea cataloga o faptă ca fiind „bună”. Înseamnă că la acea persoană bună facerea de bine izvorăște dintr-o consacrare deplină și dintr-o dragos-te adevărată pentru Dumnezeu.

Cu privire la acest subiect, Scriptura ne îndeamnă: „Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem prilej, să fa-cem bine la toți, și mai ales fraților în credință.” (Galateni 6, 9-10)

Ce actual este acest verset astăzi când din ce în ce mai mulți obosesc în facerea binelui. Însă de ce obosim atât de repede în facerea binelui? Înmulțirea profitorilor, egoismul, lipsa de înțelepciune în facerea de bine, lipsa timpului pentru o astfel de activitate - sunt doar câteva motive.

Dumnezeu nu ne cere să facem mai mult decât ne permit puterile și posibilitățile noastre, ci atât cât putem. Iar ceea ce putem face, El așteaptă să facem cu dragoste și spirit de sacrificiu. Poate că binele pe care îl putem face este să dăm un pahar cu apă celui însetat sau să oferim un zâmbet celui întristat și descurajat; poate îl putem ajuta pe un șomer să-și găsească un serviciu, sau putem să facem o vizită unui bolnav; poate că avem posibilitatea să–l îmbrăcăm pe cel gol sau să oferim materiale de construcție celui rămas fără casă… Oricare ar fi forma de binefacere, ea trebuie să aibă o singură motivație: dragostea. Tot ceea ce are o altă temelie este aur fals, fără valoare și, prin urmare, va fi respins de „banca cerului”.

Scriptura spune: „Chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor… și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.” (1 Corinteni 13, 3 pp.)

Inspirați de dragoste pentru Hristos și pentru oamenii salvați cu sângele Său, urmașii Lui sunt mânați de un îndemn puternic de a-și face partea cu credincioșie. Spiritul de binefacere creștin, se întărește pe măsură ce se exercită și nu va avea nevoie de stimulenți artificiali.

Astăzi am vorbit despre binefacere, rămâne că ceea ce am învățat să practicăm în săptă-mâna următoare și nu numai.

Simți că ai obosit în privința binefacerii? Simți că inima nu mai este atât de sensibilă la nevoile și suferința umană? Te pândește primejdia ca inima să se împietrească în fața lipsurilor semenului tău? Nu dispera! Roagă-L pe Iisus, Marele Medic al inimii omenești, să îți dea o inimă nouă. O inimă sensibilă la tot ce înseamnă suferință și o voință hotărâtă de a ușura măcar cu un strop poverile celor loviți de nenorocire.

Programul de astăzi constituie o provocare pentru fiecare în parte, o provocare de a tre-ce la fapte. Așadar, în săptămâna următoare:

Cum să faci binefacere

7. Binefacerea


- ia-ți timp să citești cât mai des Isaia 58, pentru ca subiectul să rămână permanent în mintea ta;

- roagă-l pe Dumnezeu să creeze ocazii în care să poți fi de folos semenilor tăi și cere-I să îți deschidă ochii ca să vezi aceste ocazii;

-fii gata să acționezi ori de câte ori Dumnezeu te va îndemna să o faci;

Dumnezeu dorește ca spiritul de binefacere al Tabitei să fie reînviat în fiecare din noi, așa că: TABITA, TREZEȘTE-TE! E TIMPUL PENTRU BINEFACERE!



Rugă

COR/Punct muzical

Introducere

Versuri: „E vremea”

Întrebări biblice (PowerPoint)

Punct muzical

Meditație: Daniel

Versuri: „Decupaj”

Punct muzical/Cântare cu sala

Experiență Max Banus

Statistica Open Door (în timpul prezentării poate fi proiectată

harta atașată)

Punct muzical

Concluzie

Videoclip: Credincioșia în imagini

Versuri: „Confruntarea finală”

COR/Punct muzical

Închidere- IMN 91

Rugă

8. Credincioșia


INTRODUCERE

CREDINCIOȘIE – un cuvânt din ce în ce mai puțin folosit în societatea de astăzi care și-a redefinit valorile sub impactul unei revoluții culturale globale nemaiîntâlnite.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române a eliminat termenul CREDINCIOȘIE din ediția 2012. Totuși, edițiile anterioare îi găseau acestui concept sinonime parțiale precum devota-ment, fidelitate, cinste, credință. În contextul biblic, termenul înglobează însă toate aceste sen-suri, ansamblul purtând amprenta unei motivații superioare, a raportării la Divinitate.

Astăzi vom medita la această calitate a creștinului. Ne vom aminti de eroi biblici, campi-oni ai credincioșiei în lucrurile mari sau în lucruri mici ale vieții, și vom căuta să luăm practic cu noi în experiența zilnică secretele lor pentru reușită. De asemenea, vom conștientiza chemarea lui Dumnezeu pentru poporul Său din zilele sfârșitului în ceea ce privește acest aspect.

Valoarea numită CREDINCIOȘIE se poate naște în caracterul nostru și poate fi maturizată pe deplin numai sub influența Duhului Sfânt, ea fiind, de fapt, parte a roadei amintite de aposto-lul Pavel în epistola către Galateni, capitolul 5, versetele 22 și 23:

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bună-tatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.”

Un caracter frumos, cu înalte valori morale, este lucrarea unei vieți de supunere, de creș-tere și de inspirație sub influența Bunului Duh Sfânt care lucrează în noi sfințirea.

Ellen White spune: „Deși în jurul nostru s-ar putea să fie o atmosferă infectată, coruptă, noi nu trebuie să respirăm miasmele ei otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Putem închide orice intrare închipuirilor necurate și gândurilor nesfinte, înălțând inima, ființa noastră în prezența lui Dumnezeu prin rugăciuni sincere. Cei ale căror inimi sunt deschise ca să primească sprijinul și binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea a pământului și vor avea o continuă comuniune cu cerul.” CH 99.1

8. Credincioșia


POEZIE

E vremea să căutăm pe Isus,E vremea să-L căutăm în genunchi.Cu dragostea noastră de ElSă fim legați – un singur mănunchi.

E vremea să-L cunoaștem pe IsusSă-i ascultăm glasul și sfatul. Cuvântul Lui să ne umple inima, Să nu ne înșele vreun altul...

E vremea să-L cunoaștem, să-L iubim, Să-L strângem în suflet în fiece ziUrechea să-L știe din sute de glasuriDin sute de voci ce ne-ar putea ispiti!

Isus are glasul duios și seninȘi pasul Său liniștit și umilPe cap poartă sfințenia divinăȘi e încins cu dragoste caldă de copil...

Atât de mult se deosebește El, Atât de înaltă-i imaginea LuiÎncât toți acei ce-L cunoscNu vor ceda înșelătorului...

E vremea să cunoaștem pe IsusE vremea să trăim ce citim...Să ne umplem candela cu Spiritul Lui,E vremea să-L iubim, să-L iubim.

E vremea

8. Credincioșia


ÎNTREBĂRI BIBLICE

În minutele următoare ne vom reîntâlni cu personaje biblice care au demonstrat credin-cioșie fie în lucruri mari – cruciale poate; fie în lucruri mici care pot părea nesemnificative, dar din care rezultă apoi adevărate experiențe cu Dumnezeu.

Suntem invitați ca mai întâi să ne dăm seama despre cine este vorba în urma unei scurte descrieri, iar după-aceea să reflectăm asupra citatelor din Spiritul Profetic care au ca tematică acest subiect.

Lumea are la picioare,E o tânără frumoasăȘi chiar pentru acea vreme E aleasă-mpărăteasă. Cine e? (Estera)

Alegeți astăzi cui să slujițiPe Domnul iubiți-L mereu!Cât despre mine și casa mea,Noi vom sluji lui Dumnezeu! Cine e? (Iosua)

Îmbrăcat eu sunt cu piei,Hrana din lăcuste-mi este;Să botez pe Domnul slaveiMi-a fost cea mai mare cinste. Cine sunt? (Ioan Botezătorul)

„Succesul vine atunci când voința este supusă lui Dumnezeu — Fiecare ființă umană înzestrată cu rațiune are putere să aleagă binele. În fiecare experiență a vieții, Cuvântul lui Dum-nezeu adresat nouă este: “Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.” Iosua 24, 15. Fiecare își poate așeza voința de partea voinței lui Dumnezeu, poate alege să-L asculte, iar prin aceasta, unindu-se cu forțele divine, poate sta acolo unde nimic nu-l poate forța să facă rău. În fiecare tânăr și în fiecare copil există puterea de a forma, cu ajutorul lui Dumnezeu, un caracter integru, și de a trăi o viață utilă.” – Educație 209.

Cu drag așteptam mireasăSă devin cât mai curând!Nu știam c-am fost aleasăSă nasc chiar pe Cel Prea Sfânt! Cine sunt? (Maria)

Sclavă sunt... și credincioasă,Copilașul mi-l iubescȘi din papura cea deasăCoșuleț îi împletesc. Cine sunt? (Iochebet)

8. Credincioșia


Lacrimi vărs în rugăciune. Sufăr mult, dar spun solemn:De-mi vei da un prunc, o Doamne,Ție am să Ți-l închin!Cine sunt? (Ana)

„Lucrul făcut cu credincioșie în cămin îi educă pe cei din casă să facă la fel. Spiritul de credincioșie față de Dumnezeu este ca și plămădeala, și atunci când se manifestă în biserică, va avea efect asupra altora și va constitui o recomandare în favoarea creștinismului pretutindeni. Lucrarea făcută cu tot sufletul de către soldații lui Hristos este tot atât de bogată în consecințe ca și veșnicia. Atunci oare de ce există o asemenea lipsă de spirit misionar în comunitățile noas-tre? Acest spirit lipsește, pentru că se neglijează evlavia din cămin.” CA 332

Până când să șchiopătăm?Adevărul e, ori nu-i!Un profet stă pe Carmel;Plouă doar la glasul lui. Cine e? (Ilie)

Eu sunt profetul dureriiDe multe ori arestat;Chiar ieri am stat într-o groapăDin Ordin de Stat. Cine e? (Ieremia)Sub mâna bună a lui Dumnezeu, Gata de luptă-am zidit;Poarta cetăți-n Sabat am închisȘi răul a fost învins. Cine e? (Neemia)

Cerurile s-au deschisHristos stă pentru dreptateUn diacon credinciosEste condamnat la moarte Cine e? (Ștefan)

„Cea mai mare nevoie a lumii este nevoia de oameni — oameni care nu vor fi cumpărați sau vânduți; oameni care în intimitatea sufletului lor sunt sinceri și cinstiți; oameni care nu se tem să numească păcatul pe numele lui adevărat; oameni a căror conștiință este atât de fidelă față de datorie ca acul magnetic față de pol; oameni care vor sta pentru ceea ce este drept chiar de s-ar prăbuși cerul.” — Educatie, 56, 57.


MEDITAȚIE

Anul 605 î. H. – un an al tragediei pentru RĂMĂȘIȚĂ.

Cedase demult în fața fermecătoarelor atracții ale substratului etnic pe care prietenii din împrejurimi își construiau închinarea și își măsurau fidelitatea. Ideile acestea noi despre alți zei, alt fel de familie, alte interese... treziseră în inima ei curiozitatea și, fără să-și de-a seama, își adap-tase valorile la realități care nu-i aparțineau.

În anul acela se lăsase cucerită de tot; ... a cedat părăsind pe Dumnezeu și mergând, prin alegerea ei, în robie. Iuda fusese cucerită. Părea că totul era pierdut; își pierduse de acum autonomia și avea să se supună fără protest noilor impuneri care se bucurau de susținerea mai marilor vremii.

Totul atât de trist; totul atât de comun – atât de des repetat.În contextul acesta gri, fără prea multe posibilități de puritate morală, un prinț are curaj!

El stă singur în fața unui imperiu; refuză compromisul chiar dacă nimeni nu mai este alături de el.

Daniel, o groapă a leilor, - noi eroi ai credinței chemați și azi să stea la hotare.

Cum reușește Dumnezeu să-și maturizeze acești martori în credincioșie? Cu ce secrete îmbogățesc ei experiența noastră de credință?

Observăm la Daniel cel puțin două principii de caracter:• În primul rând el nu neglijează provocările mici, ci găsește în ele ocazii pentru a-și ma-

nifesta devotamentul. El tratează probele mici cu deosebită seriozitate punându-L pe Dumne-zeu la încercare, iar de aici se nasc experiențe frumoase și sunt urcate trepte importante în valori precum statornicie, credință, dragoste, abnegație și devotament.

• În al doilea rând, Daniel evită compromisul de orice fel! Nu sunt întâlnite în viața lui si-tuații care generează confuzia. El nu se vinde pe o rugăciune ascunsă, pe o credință meditativă ruptă de activitățile zilnice. Un stil de viață împotriva curentului este promovat chiar dacă sunt puțini cei care i se alătură... Pentru el viața este o creștere alături de Dumnezeu și Dumnezeu este viața, iar acest lucru nu poate să rămână necunoscut de către ceilalți.

Credincioșia are aspecte atât de fine care, dincolo de cât de hotărâtă este sau nu o persoană, țin mai degrabă de atașament, de a-L cunoaște pe Dumnezeu printr-o relație unică, personală, apropiată. Din genul acesta de comuniune cu Dumnezeu izvorăște devotamentul și Duhul Sfânt sigilează caracterul integru și dispus să dea mărturie atunci când este pus în reflec-toarele Universului.

Daniel

8. Credincioșia


POEZIE

De unde vii, Satan? Vin de la margine de lume, Pământul îmi dă de lucru mereu.

L-ai văzut cumva pe Iov în drumul tău? A, vorbești de bogatul acela...! L-am văzut, da, ce-i cu el?

Nu-i nimic, e prietenul Meu. Aș, prietenul Tău, un patron! Nu-i sincer, Stăpâne. Ai văzut câte costume are Și cât îi merge de bine?

Pariez că te-ar blagoslovi curând, Dacă i-am închide vreo trei magazine.

Ți-l dau pe mână, dușmane.Uită-te la el, îl vezi cum vine mereu către Mine?Privește cât de bucuros Îmi pune de-o parte zecime! Nu, nu cred. Ia lasă-l numai o lună pe jos, Să-i defectăm mașinile, să-l beștelească Mulțimea, Atunci să vedem dacă mai vine Ori dacă mai vrea să Ți se-nchine.

Degeaba sunt toate, Satan.Bogat, sărac, patron sau pieton.Iov Mi-e prieten, ești învins.Atâta doar că cei de lângă elSunt mofturoși și când le dau, și când le iau,Și-l judecă mereu:Ba-i păcătos, când are pană la mașină,Ba-i prefăcut, când Mi se-nchină...E bun, e rău... cine mai știe!

Dar Eu îl prețuiesc,Nu pentru bogăție, Ci fiindcă Iov e-al Meu.La Mine nu-i patron, sărac, lacheu,E numai om legat de Dumnezeu.

Decupaj

8. Credincioșia


EXPERIENȚĂ:

Max Banus, condamnat in 1958 la 8 ani de închisoare politică, a fost “cumpărat” si scos din închisoare, iar in 1966 si-a început activitatea la postul de radio Europa Libera. După Revolu-ție a publicat cartea „Cei care m-au ucis”, care conține 45 de întâmplări la care a asistat sau a fost implicat in oribilul lagăr securist de la Stoenești. În una dintre ele vorbește despre statornicia fraților noștri de credință care ajungeau în aceste lagăre comuniste din cele mai banale motive care aveau legătură cu credința lor. Iată o parte din mărturia lui:

„Trebuie sa mărturisesc cu umilință ca înainte de închisoare nu auzisem de acești “Ad-ventiști de Ziua a Șaptea”. I-am întâlnit pentru prima data la Stoenești.

Într-o sâmbătă, ne-am înapoiat în colonie zdrobiți de oboseală. Intrăm în dormitoare. Mă întind puțin. Mă dureau toate încheieturile. Deodată, aud urletele sergentului: “Toată lumea, drepți! Afară! Încolonarea!”

Ce se întâmplase? Nimeni nu știa. Ne încolonăm. Apare comandantul. Aveam frică toți de el. Era un sadic. Violent... brutal... Pe scurt: adventiștii refuzaseră să lucreze. Fiindcă-i sâmbă-tă! Dar ce-și imaginează bandiții ăștia? Cred ei ca regulamentul trebuie modificat pentru nebu-niile lor? Fiindcă au refuzat astăzi să lucreze, fiecare este condamnat la 20 de bice, 20 de bice la talpă! Toata noaptea nu am putut dormi din cauza gemetelor celor bătuți.

A doua zi, duminica, abia puteau merge. Eram curios să văd ce se va întâmpla cu acești adventiști. Vineri seara, sergentul de ser-

viciu îi chemă. Începu să vorbească politicos cu fiecare. “Comportați-vă cu inteligență. Oameni buni, nu-mi faceți probleme mâine! Lucrați si totul va fi in regula!”

În dimineața următoare, securitatea a aplicat o noua tactică. Adventiștii nu au avut voie să plece în grup. Fiecare a fost mutat singur în altă brigadă sau împreună cu unul ori maximum doi. Doi erau în aceeași brigada cu mine. I-am privit cu atenție. Erau foarte curați. Aveau figuri plăcute, priviri sincere. Amândoi erau transilvăneni. Muncitori manuali. Unul din Hunedoara, celălalt din Deva. Începem să lucrăm. Amândoi stăteau cu mâinile în buzunare. Lipiți unul de celălalt. Nici măcar nu au luat lopata sau cazmaua în mana. Trecuseră zece minute. Sergentul îi privea din ce în ce mai încruntat. Lângă el, un soldat cu un câine-lup. “Măi, vreți să aveți de-a face cu mine? Luați-vă lopețile... Și... imediat la muncă!”

Nimeni nu mai scotea un cuvânt. Mă treceau fiorii pentru ceea ce urma. Nici unul dintre cei doi adventiști nu făcu o mișcare. Eu nici nu le știam numele. Dar îl cunoșteam pe sergentul Tănase. Era o adevărată bestie. Un bătăuș cunoscut. Se îndreptă spre deținutul mai în vârstă. Să fi avut 60 de ani. Cu forță, sergentul îl lovi în plină față. Deținutul se prăbuși. Se ridică greu... foarte greu. Aproape nu se putea ține pe picioare. „Te vei apuca imediat de lucru!...” urlă sergen-tul Tănase. Bătrânul adventist răspunse cu greu: “Sunt gata să lucrez duminica!” Sergentul se înfurie, îl scuipă, își scoase însă revolverul și îl dădu soldatului. Apoi, se apropie amenințător de adventist. “Măi gangstere, ia-ți lopata și treci imediat la lucru! Imediat...” Urmă o scena oribilă. Lovituri de picioare, palme, pumni. Fața bătrânului deținut era de nerecunoscut. Omul se pră-buși la pământ gemând... Celălalt adventist, alb la față, îndrăzni să spună: “Domnule sergent, îl omori!” Sergentul se opri o clipa. Apoi fața i se întunecă. Se întoarse spre celălalt. “Și tu? Tu ce păzești? La treabă, că ești tânăr și puternic!

8. Credincioșia


Într-adevăr, celălalt era înalt, puternic și să fi avut 30 de ani. Dar stătea nemișcat, uitân-du-se la tovarășul lui de suferință, care gemea întins la pământ. Se aplecă să-l sprijine, când sergentul aproape urlă: “Marș de aici și treci la treabă!” Nu primi niciun răspuns. Dimpotrivă... Privirea tânărului deținut deveni calmă. Deși știa ce va urma.

Soarele devenise din ce în ce mai dogoritor. Sergentul își scoase chipiul. Fața îi era com-plet transpirată. Îl lovi pe tânărul adventist. Acesta se prăbuși ca secerat. Se auzi o voce: “L-ai ucis!” Unul dintre deținuți se apropie de tânărul adventist, care zăcea la pământ. Mai mulți îi aduseră apă. Omul se trezi din leșin și se uita în jurul lui. Îl ajutară să se ridice. Se ținea cu greu pe picioare. Sergentul se apropie din nou amenințător. “Tu ești unul dintre adventiștii aștia... Nu-i așa?” Dar nu așteptă răspunsul și întrebă din nou: “Pentru ce ai fost condamnat?” Deținutul respira cu greutate. Făcu un efort să răspundă. “Fiindcă sunt adventist”. Sergentul Tănase în-cepu să urle din nou. “Minți, ticălosule! Ai fost condamnat fiindcă ai refuzat să iei arma în mână. Fiindcă refuzi să lucrezi sâmbăta. Dar acum, banditule, vei lucra! Vei lucra, fiindcă altfel nu pleci în viață de aici!” Se înroșise la față. Îi curgeau broboane de sudoare. Sergentul Tănase era înalt și avea peste 100 kg. Părea de doua ori mai mare decât sărmanul om care gemea în continuare. “La lucru, imediat!” Tânărul, își băgă mâinile în buzunar. Îl priveam cu uimire. Omul ăsta, pur și simplu, se sinucide. E nebun... Sau ce are? Sergentul începu din nou să-l bată. Tânărul căzu din nou. Sergentul se aplecă, îl prinse de haină și îl târî în mijlocul terenului. “Hei, banditule, am găsit eu ceva pentru tine!” Luă o cazma și o înfipse bine în pământ. O încercă de câteva ori ca să vadă cât de rezistentă era. Apoi luă o cracă puternică și o legă astfel încât împreună cu cazmaua era un fel de cruce. Îl legă pe deținut de această cruce, un fel de răstignire. Apoi țipă la el: “Hei, te apuci de lucru sau nu?” Omul nu răspunse. De fapt, era un fel de a răspunde... Sergentul luă o cazma ascuțită și o puse cu vârful sub bărbia deținutului, obligându-l să stea cu ochii spre soa-re. Vedeam un răstignit. Ca pe o cruce. “Când ai să accepți să lucrezi, te dezleg și vei fi liber...” Vei lucra, dacă nu vrei să mori!” Trecu o oră. Cel răstignit nu mai avea putere să stea în picioare, dar nici nu putea să se miște. Sergentul Tănase se învârtea în jurul lui. “Aa... ce zici? Nu-i frumos soarele? Roagă-te Dumnezeului tău! Cheamă-L să vină să te salveze!” Am simțit că nu mai pot gândi. Capul îmi vuia. În fața mea, un om fusese crucificat. În cea de-a doua jumătate a celui de-al XX-lea secol!

Au trecut câteva zile. Niciunul din adventiști nu cedase. Niciunul nu lucrase sâmbăta. La

orice întrebare, la orice violență, ei răspundeau numai atât: “Sunt gata să lucrez duminica!” De altfel, în timpul săptămânii ei își vedeau de treaba, lucrau, iar seara erau extrem de liniștiți.

E vineri. Vineri seara. Eram curios să văd ce va mai face comandantul. Desigur, iar ne vom încolona, iar ne va amenința. Iar unii dintre noi vor fi bătuți. Cel torturat de sergentul Tănase se simțea mai bine. Adventiștii stăteau împreună într-un colț și șușoteau între ei. Un sergent se apropie de ei. Șușoteala încetă pe loc. Îl priviră cu calm. Sergentul se opri în fața lor. Probabil că va începe cu amenințările, mă gândii. Doar mâine e sâmbăta. Sergentul trase aer în piept și le spuse: “Mâine nu ieșiți la lucru! Este ordinul comandantului. O să ieșiți la lucru duminica!” Nimeni nu scoase o vorba. Sergentul plecă. Și când dispăru, când nimeni nu îi mai putea zări, se îmbrățișară cu lacrimi în ochi...

Securitatea, bestiala Securitate, fusese învinsă de acești oameni simpli, care credeau într-o viață și mai simplă. Mult prea simplă. Lipsa de omenie și cruzimea fuseseră învinse.

Prin bunătate. Prin demnitate. Prin rezistență.Prin unitate.”


STATISTICA

Într-o lume în care peste tot se trâmbițează drepturile minorităților, drepturile animalelor, drepturile a tot felul de categorii de oameni și situații ciudate din viață, prea puțin se vorbește la nivel de politică globală despre milioanele de creștini persecutați. Organizația Open Doors a făcut public raportul anual „World Watch List – Indexul Mondial de Persecuție” pentru 2018.

215 milioane de creștini, adică 1 din 12 persoane din întreaga lume, se confruntă cu inti-midare, închisoare, chiar moarte, pentru credința în Isus. La nivel internațional, în 73 de țări s-au înregistrat persecuții extreme, foarte ridicate sau înalte. Persecuția creștinilor în anumite zone ale lumii se apropie de un nivel apropiat de cel al genocidului, informează BBC.

Printre țările cu cel mai ridicat indice de persecuție a creștinismului în 2018 au fost amin-tite în raport: Coreea de Nord, Afganistan, Somalia, Sudan, Pakistan, Libia, Irak, Yemen, Iran, China, etc. Coreea de Nord rămâne liderul numărul 1 în raportul anual realizat de Open Doors. O noutate pe lista celor 50 de state este Afganistanul, care a urcat în Indexul Mondial de persecuții cu trei poziții, clasându-se pe locul doi după incontestabilul lider Coreea de Nord.

Conform informației publicate pe site-ul Organizației, în 2018 „2.625 de creștini au fost reținuți fără judecată, arestați, condamnați, închiși”, în timp ce „1.266 de biserici sau edificii creș-tine au fost atacate”. Mulți dintre acești creștini ajung să fie asasinați.

Aceasta este o statistica sumară. Ceea ce pentru noi este o simplă știre de groază, pen-tru milioane de creștini este o realitate crudă pe care o trăiesc zilnic și din care își hrănesc pro-pria experiență religioasă. Ei sunt răscumpărați cu același sânge, iubesc același Domn, doar că nu au aceeași libertate. Relația acestora cu Dumnezeu este mai tare decât moartea, o flacără a Domnului din care primesc binecuvântare și curaj pentru a da mărturie.

ORGANIZAȚIEI „OPEN DOOR”

8. Credincioșia


CONCLUZIEFiecare dintre noi știe că va veni o zi a hotărârilor, un moment decisiv în viață în care ma-

nifestarea credinței și loialității față de Dumnezeu vor fi testate personal.

Ne convingem pe noi înșine că pentru proba aceea nu vom fi luați prin surprindere și visăm astfel la cucerirea bătăliilor mari...

Ierusalimul – cetatea aceasta iubită, cetatea aceasta plină de cunoștința de Dumnezeu – Ierusalimul nu a cunoscut vremea când a fost cercetat umplând de lacrimi ochii Mântuitorului. Își aștepta timpul încercării, își construise scenarii nefondate, iar atunci când realitatea a alergat să împlinească mesajele profetice cetatea aceasta a rămas victimă a propriilor sale visuri agă-țându-se de iluzii și adăpându-se din puțuri care nu țin apă.

Anul 70 d.H. devine astfel cunoscut drept anul căderii Ierusalimului.

... Atât de subtilă este înșelarea! Atât de mult ni se vor zdruncinate valorile! Și, din păcate, atât de mult ne încredem în noi înșine chiar și în dorința sinceră de a ne trăi frumos credința.

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta”. (Luca 22, 31.32.) – ne asigură și astăzi Isus.

Un diagnostic neașteptat, divorțul, pierderea cuiva drag, confruntarea cu noi înșine în fața gândurilor depresive – pot reprezenta pentru mulți cuptorul aprins, groapa leilor, hotărârea vieții, testul loialității lor!

Credincioșia poate fi cimentată în viața noastră numai printr-o lucrare profundă a Duhu-lui lui Dumnezeu căruia este necesar să nu I ne opunem. Ne înșelăm considerând că putem con-trola jocul păcatului noi înșine. Adversarul este mult mai bine pregătit și mult mai abil decât noi.

Dumnezeu dorește azi o generație credincioasă care să fie mărturie înaintea Universu-lui despre faptul că, chiar și după mai multe mii de ani de păcat, Legea Morală continuă să fie sfântă, dreaptă, bună și posibil de păzit. „Aceia care vor trăi pe pământ, atunci când va înceta mijlocirea lui Hristos în Sanctuarul de sus, vor trebui să stea în fața unui Dumnezeu Sfânt fără mijlocitor. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curățite de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu și prin eforturile lor stăruitoare, ei trebuie să fie biruitori în lupta cu cel rău.” – TV 425

8. Credincioșia


POEZIE

Din lanțul viu de sânge și de duh,Al marii lupte, spumegând sub soare,Doar un moment mai stăruie-n văzduh:E ultima, nespusa confruntare.

Istoria e-ntinsă ca un arc,Și-un ultim test e pregătit săgeată.Sub cele patru vânturi, pe catarg,Speranța noastră suie spre răsplată.

Din nou va fi distrus Ierusalimul,Din nou creștinii vor fi dați la lei,Din nou păcatul va ajunge primul, Și omul lui mai mare peste zei.

Da! Încă-odată se va-ntinde smoală,Înc-un Silvestru, înc-un ConstantinVor cimenta o pace mondialăDe fier și lut amestecat cu vin.

Din nou va fi nevoie de un Luther,Din nou husiții vor urca pe culmi.Se va porni o nouă cruciadă,O ultimă rușine astei lumi.

Un înger luminează tot pământul,Vitejii sigilați se-aliniază,Și-n timp ce alții leapădă Cuvântul,Trezit infernul urlă și nechează.

Foc din adânc va izbucni de-odată,Izvorul urii clocotind din veac.În chip de Christ. Minciuna aclamatăÎși va-ncheia lucrarea ei de drac.

Curând va fi trecută marea luptă,Curând ne va răsare mântuirea Și-n slavă, armonia întreruptăVa transforma în cântec toată firea.

Doar azi mai poți s-alegi sigiliul sfântCa mâine să nu porți stigmatul Fiarei.Privește la Isus în legământ,Și teme-te de Dumnezeu – că mare-i!

Confruntarea finală

8. Credincioșia



Rugă

Cor/Punct muzical

Introducere

TEMA 1

Poezie

TEMA 2

Punct muzical

TEMA 3

Poezie

TEMA 4

Punct muzical

Concluzie

Cor/Punct muzical

Închidere- IMN 534

Rugă

9. Blândețea


INTRODUCERE

Pacea Domnului! După-amiaza aceasta este încă o ocazie pentru noi ca, prin cântări și poezii, să Îi aducem slavă Celui care a fost atât de bun cu noi până acum. Pentru subiectul aces-tui program am hotărât să ne oprim câteva momente asupra unei trăsături de caracter pe care Dumnezeu și-o dorește pentru copiii Lui. Este o trăsătură a inimii care îi face pe posesori să fie numiți de Isus „fericiți”. Este asemănătoare cu răbdarea și în aceeași categorie cu amabilitatea sau umilința.

Despre ce credeți că este vorba? Un indiciu ar fi că se regăsește printre cele nouă roade ale Duhului Sfânt vizibile în viața unui creștin. Dacă v-ați gândit la blândețe ați răspuns corect la întrebare.

Această blândețe, care se întâlnește destul de rar în ultima vreme și despre care se vor-bește destul de puțin în conversațiile de zi cu zi face parte din bagajul de caracteristici necesare pentru asemănarea cu Isus. Este folosită adesea ca antonim pentru supărare, mânie, lipsă de răbdare.

Supărarea, enervarea, pierderea răbdării ne sunt mai la îndemână și ne vin instinctual, mai ales într-o lume nedreaptă, de oameni care jignesc, înșală. Roada Duhului, dimpotrivă, este... blândețea (Galateni 5:22-23)

Dicționarul explicativ al limbii române definește omul blând ca: „om prietenos, care are multă bunătate; bun la suflet; blajin; calm, amabil.” Se află în con-

trast cu un om aspru, rău, violent, sever. Există însă o definiție specială care atrage atenția: „NU ESTE CAPABIL DE A FACE RĂU”.

Un astfel de om care nu este capabil de a face răul descrie foarte bine creștinul mântuit al zilelor din urmă, un creștin care își trăiește viața în sfințenie și care nu poate suporta ca din gura lui să iasă vreo vorbă rea, un creștin în care Duhul Sfânt și-a lăsat toate roadele Sale, printre care se regăsește, bineînțeles, și blândețea.

Vom avea ocazia să descoperim în această după-amiază modul în care trăsătura aceasta se caracter se poate dobândi și trăi, precum și experiențe ale oamenilor Bibliei care ne pot sluji ca exemple.

9. Blândețea


TEMA I

Despre puține personaje din Biblie se menționează că au fost blânde, însă există unul despre care s-a spus că era „cel mai blând om de pe fața pământului”. Numele lui este Moise iar experiența lui este remarcabilă. De ce a fost considerat astfel Moise? Ce era așa de special la acest om care în prima parte a vieții lui fusese ucigaș? După o viață plină de obstacole și neca-zuri, de provocări și critici, acest conducător al poporului Israel ar fi putut să-și piardă răbdarea, să devină irascibil, poate violent, dar nu a făcut-o. Cum a reușit?

Lucrul care l-a schimbat pe Moise a fost întâlnirea cu Dumnezeu. Conversațiile cu Cel Desăvârșit și dispoziția de a asculta de El l-au transformat. Într-adevăr, această perioadă de schimbare a durat mai mult decât ar fi fost dispus, însă Dumnezeu a știut că cei 40 de ani pe-trecuți în pustie îl vor modela și îl vor forma ca lider. Ca păstor trebuia să fie atent la nevoile unor animale care depindeau de grija și devotamentul său, trebuia să manifeste blândețe cu niște animale poate răzvrătite, care îi puneau la încercare răbdarea în fiecare zi. Această școală a blândeții absolvită de Moise în pustie l-a calificat pentru poziția pe care Dumnezeu urma să i-o atribuie ulterior.

Mai mult decât atât, atunci când poporul pe care îl conducea către Țara Făgăduinței era pus pe ceartă și îl critica pentru deciziile luate și se întorcea în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, Moise a devenit dintr-o dată mijlocitor pentru cei care greșiseră. A fost dispus să-și sacrifice veș-nicia pentru un neam de oameni care toată ziua comentau și se împotriveau. Transformarea pe care a putut să o aducă Duhul Sfânt în viața acestui om: de la un ucigaș impulsiv la un mijlocitor blând și împăciuitor ne aduce dovada puterii divine în orice om supus Domnului.

Mai târziu, în perioada celor trei ani și jumătate în care Mântuitorul a lucrat pe pământ, i-a avut aproape pe ucenici, dintre care făceau parte și impulsivii frați Ioan și Iacov – fii tunetului, dar și Petru, cu un caracter vijelios și fără răbdare. În timp ce primii sunt cei care au spus despre cei care îi respingeau „Doamne, să cadă foc din cer!”, viitorul conducător al apostolilor, Petru, scotea sabia la prima provocare. Ce ar fi fost de făcut cu astfel de oameni într-o împărăție a păcii, a umilinței și negării de sine? Cum să-I folosească Hristos pentru întemeierea bisericii? Cu toate acestea, viața lângă Domnul lor i-a schimbat pe toți. Anii de activitate de după Cincizecime le-au dezvăluit caracterele schimbate. Deveniseră și ei ca Învățătorul lor: cei mai blânzi oameni ai zilelor lor, iubitori și plini de cuvinte frumoase.

Învățătura penru noi este aceasta: Poate nu ne-am născut blânzi, poate ne luptăm cu mânia și suntem irascibili astăzi, dar știm că mergând cu Isus caracterele noastre pot fi schim-bate.

S-a putut pentru Moise, pentru ucenici. Se poate și pentru noi, cu ajutorul Domnului.

Blândețea ca devenire

9. Blândețea


POEZIE

În tainice gânduri m-apropii de Tine,Cu inima blândă, smerităȘoptirile nopții mă-ndeamnă la rugăȘi Doamne, mă rog cu suspine.

Pun totu-n cuvinte și suflet și stareȘi mintea-mi aleargă la cruce,În candide clipe trăiesc o minune:Pricep ce înseamnă iertare!

Peltică mi-e vorba, rușine mi-e, Tată,Că nu-s potrivit în slujire,Dar simt în adâncuri ușoară mustrareȘi-Ți cer să mă ierți înc-o dată.

Ce-s eu ca să judec, de ce-mpotrivire,Când Duhul cel Sfânt e cârmaciul?În slaba-mi putere, văd harul Tău mareȘi inima-mi cântă iubire.

Părinte din slavă, nu-Ți cer avuție,Nici faimă, nimic care trece,Dă-mi Tu-nțelepciune și faptele spunăCe dragoste-Ți port Doamne, Ție.

Și nu doar cu vorba să spun de iubire,Epistolă-mi fie viața,Când fila își deapănă propria poveste,Să fie un vers din Psaltire.

În tainice gânduri m-apropii de Tine,Cu inima blândă, smerităȘoptirile nopții mă-ndeamnă la rugăȘi Doamne, mă rog cu suspine.

Pun totu-n cuvinte și suflet și stareȘi mintea-mi aleargă la cruce,Cu toată ființa-n iubire mă leagăȘi dragostea-mi fie mai mare!

Blândeţea înţelepciunii

9. Blândețea


TEMA II

Să ne oprim asupra acestui îndemn al lui Pavel din Filipeni 4:5 –„Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”

Pare că acest semn al apartenenței la poporul lui Dumnezeu nu poate rămâne ascuns. Sigiliul blândeții trebuie văzut, recunoscut. Și atunci, ce văd oamenii când ne privesc? Ce fel de creștini suntem? Am putea fi descriși de vecini, colegi sau prieteni ca oameni întotdeauna ama-bili, prietenoși, blânzi, sau, dimpotrivă, aspri, violenți, răzbunători?

Exemplul suprem îl avem întotdeauna în Isus. Descrierea Lui din Isaia 53:2-10 ne arată cum a fost perceput în zilele lucrării și jertfei lui:

„El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ us-cat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3 Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. 4 Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădele-gile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți. 6 Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7 Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nele-giuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. 10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.”

Am putea spune cu siguranță că Domnul Isus a fost cel mai blând locuitor al acestei lumi! El se descrie pe Sine ca fiind „blând și smerit cu inima”. Urmărind viața Lui, vedem că aceste două trăsături au fost prezente din belșug, au fost văzute de toți.

În viața acelui creștin în care oamenii din jur nu pot recunoaște blândețea, roada Duhu-lui nu este prezentă. În inima celui ce nu are răbdare, este irascibil și răzbunător nu locuiește Dumnezeu. Să ne gândim mai mult la aceste lucruri și să nu încetăm să luptăm în a semăna din ce în ce mai mult cu Isus-Modelul nostru.

Blândețea vizibilă

9. Blândețea


TEMA III

În preocuparea unui creștin sincer de a fi blând ca Isus se ajunge la întrebarea: Cum a reușit Isus? Pentru că mie nu îmi reușesc încercările. Tot firesc și păcătos rămân, indiferent ce fac.

Mai întâi, trebuie să știm că toate schimbările cer timp, sunt rezultatul unor lupte, uneori de o viață întreagă. Ellen White menționează în cartea Solii către tineret acest aspect:

„Caracterul nu se formează din întâmplare. Nu este determinat de o izbucnire de tem-perament sau de un singur pas greșit. Este repetarea unei fapte ce tinde să devină obișnuință și care modelează caracterul spre bine sau spre rău. Caractere corecte pot fi formate doar prin efort perseverent și neobosit, prin îmbunătățirea fiecărui talent și a fiecărei abilități încredințate spre gloria lui Dumnezeu.”

În al doilea rând, negarea de sine trebuie să ia loc orgoliului și egoismului. Viața lui Isus pe care o luăm ca model demonstrează o totală dependență de Tatăl. Ellen White menționează:

„Isus S-a golit de Sine și în tot ceea ce El a făcut, eul nu a fost prezent. El Și-a subordonat toate acțiunile voinței Tatălui Său. Când misiunea Sa pe pământ era aproape de a fi îndeplinită, El a putut ˘ spune: „Eu te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac“. Și El ne îndeamnă: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima“. „Dacă voiește ci-neva să vină după Mine, să se lepede de sine“; eul să fie detronat și să nu mai dețină supremația sufletului. Cel ce privește la Hristos în negarea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns să spună la fel ca Daniel, când a privit pe Cel care este la fel ca fiii oamenilor: „Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit...“ Firea omenească se luptă pentru întâietate, este totdeauna gata de ceartă; dar cel ce învață de la Hristos este golit de sine, de mândrie, de dorința de supremație și este liniștit în suflet. Eul este lăsat la dispoziția Spiritului Sfânt. Atunci nu mai suntem nerăbdători să ocupăm poziții înalte. Nu mai avem nicio ambiție de a răzbate prin mulți-me și de a da din coate pentru a ne remarca, ci simțim că poziția cea mai înaltă este la picioarele Mântuitorului nostru. Privim la Isus, așteptând ca mâna Lui să ne conducă și ascultând vocea Lui să ne călăuzească. Apostolul Pavel, care a avut această experiență, spunea: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine însuși pentru mine”.

Să trăim așadar și noi ca Isus, urmărind voia Tatălui nostru și lăsându-L să ne conducă în faptele noatre zilnice. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să pună în noi dorința de a fi pe placul cerului.

Cum ajungem blânzi?

9. Blândețea


POEZIE

Blând și smerit, așa ca Isus,Aș vrea să trăiesc viața toată,Mereu cu privirea spre cele de sus,Cu inima sfântă, curată.

Blând și smerit, cu sufletul calm,Aș vrea să mă știe oricine,Cu ochii senini și-n suflet c-un psalm,Statornic în tot ce e bine.

Blând și smerit, ca Bunul Păstor,Cu sufletul fără de vină,Adânc copleșit de cerescul fior,Cu chipul scăldat în lumină.

Blând și smerit, vorbind cu mult Har,Lumină să am în cuvinte,C-o inimă vie, un templu de jar,Ce ‘nalță spre cer laude sfinte.

Blând și smerit, așa de voi fi,În cer îmi va da El cununa,De ce-a fost aici nu voi mai știCând voi fi lângă El totdeauna.


9. Blândețea


TEMA IV

Oamenii spun adesea că a fi blând înseamnă să fii un om slab. Oare înseamnă blândețea naivitate, ignoranță, slăbiciune, lașitate, a te lăsa călcat în picioare? Dacă da, merită să fii perce-put așa de către ceilalți?

Este important răspunsul la aceste întrebări pentru că Biblia ne asigură că de răspunsul acestora depinde locul în care ne vom petrece veșnicia. În predica de pe munte, Domnul Isus spune „Ferice de cei BLÂNZI căci ei vor moșteni pământul” – Matei 5:5

Privim în jur și vedem că nu cei credincioși au parte de viață fericită și lipsită de griji, ci cei care se leapădă de Dumnezeu și trăiesc cum le place. Ne uităm printre cei de lângă noi și vedem că cei blânzi sunt lăsați deoparte, nefericiți, ignorați de societate, în timp ce aceia care apelează la nedreptate și încumetare obțin ce vor, când vor. Unde este atunci fericirea celor blânzi despre care am citit?

În cartea Cugetări de pe muntele fericirilor, Ellen White arată cum trebuie înțeleasă blân-dețea în contextul vremurilor din urmă pe care le trăim și din perspectivă divină:

„Fericirea izvorâtă din bucuriile pământești este tot așa de schimbătoare ca și împreju-rările care îi dau naștere; dar pacea lui Isus este o pace continuă și dăinuitoare. Ea nu depinde de nici una dintre împrejurările vieții, nici de mulțimea bogățiilor, nici de numărul prietenilor pă-mântești. Hristos este izvorul de apă vie, și fericirea primită de la El nu va pieri niciodată. Blânde-țea Domnului Hristos manifestată în cămin îi va face fericiți pe cei ce-l locuiesc; ea nu provoacă ceartă, nu dă nici un răspuns aspru, ci liniștește firea aprinsă, răspândind o amabilitate care va fi simțită de toți cei care se găsesc în cercul lui încântător. Dacă este nutrită în inimă, ea face ca familiile de pe pământ să fie o parte a marii familii de sus.

E mult mai bine pentru noi să suferim sub o învinuire falsă, decât să ne împovărăm cu chinul răzbunării împotriva vrăjmașilor noștri. Duhul de ură și răzbunare a luat naștere în Satana și nu poate aduce decât rău aceluia care îl nutrește. Smerenia inimii, blândețea aceea, care este rodul rămânerii în Hristos, este adevărata taină a binecuvântării.

Cei blânzi „vor moșteni pământul”. Prin dorința de înălțare de sine a intrat păcatul în lume și primii noștri părinți au pierdut stăpânirea asupra acestui pământ frumos, împărăția lor. Numai prin tăgăduirea de sine, Hristos răscumpără ce e pierdut. El spune că noi trebuie să biru-im așa cum a biruit El. Prin umilință și predare de sine putem deveni moștenitori împreună cu El atunci când „cei blânzi vor moșteni pământul.”

Pământul făgăduit celor blânzi nu va fi ca acesta, întunecat de umbra morții și a bleste-mului. „Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui ne-prihănirea.” “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.” fi ca acesta, întunecat de umbra morții și a blestemului. “Dar noi, la întrebarea: sunt cei blânzi slabi? putem răspunde cu certitudine că cei tari sunt cei blânzi! Oamenii mari ai istoriei sunt cei care au cultivat blândețea. Oamenii aprobați de Dumne-zeu de pe paginile Bibliei au fost blânzi, au fost răbdători, iertători, au fost ca Isus.

Fericirea le este promisă celor blânzi pentru că ei seamănă cu Domnul lor. Împărăția Ce-rurilor le este pregătită pentru că ei au făcut din viața lor un timp de slujit altora, nu de trai egoist.

Mântuirea este a celor ce au lăsat ca Roada Duhului să le cuprindă inima. Te rugăm, Doamne, fă-ne parte tuturor de mântuirea Ta!


9. Blândețea


CONCLUZIE

Am descoperit în această după-amiază că blândețea nu este un accesoriu cu care ne putem juca, azi îl purtam, mâine îl dăm jos. Este însăși esența iubirii, a caracterului creștin, omul nou. Noțiunea de iubire, așa cum o înțelegem în sensul suprem, exemplificată în viața Domnu-lui Isus, este impregnată de atributul blândeții.

În romanul Mizerabilii al lui Victor Hugo regăsim o istorie profundă a unui episcop pe nume Myriel de Bienvenue. Acesta îl găzduiește în casa lui pe Jean Valjean, un ocnaș care stătuse peste 15 ani la ocnă și fusese eliberat de puțină vreme. N-avea casă, masă, nimic. Era sărac lipit pământului. Însă episcopul l-a primit la el, în casa lui. I-a dat pat, mâncare și căldură. În miezul nopții însă, Valjean s-a trezit și a furat vesela de argint a episcopului, fugind cât a pu-tut de departe. În acest timp, episcopul se trezise dis de dimineață să vadă ce face musafirul lui și și-a dat seama că fusese prădat, dar peste câteva momente doar, musafirul apare în ușa casei. Nu era singur, doi soldați îl țineau de brațe pe ocnașul hoț.

Soldații l-au întrebat pe episcop dacă Valjean dormise la el și dacă vesela este a sa. Episcopul, fără să ezite, l-a privit în ochi pe Valjean, și cu blândețe a răspuns că da, dormise la el, iar aceea era vesela lui. Dar nu s-a oprit aici. A continuat spunându-i lui Valjean că s-a grăbit să plece prea repede, deoarece voia să îi ofere și cele două sfeșnice bătute din argint.

Întâlnind privirea bătrânului și auzind cuvintele și glasul atât de iubitor și blând al aces-tuia, eliberat, Valjean cade la picioarele sale și plânge de rușine. Această istorie i-a schimbat viața și, de-a lungul anilor, va deveni un om nou, blând.

Dacă te găsești în categoria celor lipsiți de blândețe, aprigi la vorbă, certăreți, dintre cei care se mânie repede, să știi că sunt mulți ca tine. Asta e firea noastră, păcătoasă. Dar trebuie știut, de asemenea, că există o mână care vrea să ne ridice și să ne schimbe, să ne transforme radical.

Este Duhul lui Dumnezeu Cel care ne oferă ajutorul pentru a fi biruitori, așa cum au fost Moise, Ioan sau Petru. Avem promisiunea că nu vom fi singuri în această luptă.

Să ne propunem așadar ca să urmărim modelul lăsat de Isus, pentru că știm că în cele din urmă va duce la viață veșnică, la fericirea de a fi în prezența lui Dumnezeu.

Cu ajutorul Lui, vom reuși!

AMIN!

9. Blândețea



Rugă

Cor/Punct muzical

Introducere

Ilustrație - Legenda lui Midas

Poezie

Tema 1

Tema 2 – Citate Ellen White

Punct muzical/Cântare cu sala

Tema 3

Poezie

Concluzie

COR/Punct muzical

Închidere- IMN 287

Rugă

10. Înfrânarea poftelor


INTRODUCERE

„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.” Proverbe 25:28

Autocontrolul este o chestiune de stăpânire, autoritate și limite. Este un zid de apărare; pentru că tot ce e valoros trebuie apărat, protejat: familie, reputație, credință, viață, mântuire etc. Dumnezeu a cerut în vechime să se construiască ziduri în fiecare loc pe care L-a ales să-și mani-feste prezența Sa. (1Împărați 3:1)

,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos, toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” 1Corinteni 6:12

Noi suntem de drept ai lui Hristos, El ne-a plătit, Lui îi aparținem de drept: ,,ați fost cum-părați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dum-nezeu.” 1Corinteni 6:20

Noi suntem templul lui Dumnezeu și autocontrolul este zidul nostru de apărare, pentru a proteja tot ce este înăuntru.

Înfrânarea este calitatea care ne asigură libertatea de a iubi, de a simți bucurie, de a cu-noaște pacea, de a răspunde cu răbdare, de a arăta bunătate, de a face fapte bune, de a păși prin credință, de a manifesta blândețe.

Înfrânarea sau auto-controlul este capacitatea de a reglementa și de a modifica răspun-surile pentru a evita comportamentele nedorite, pentru a crește dorințele și pentru a atinge obiectivele pe termen lung. Cercetările au arătat că posedarea de auto-control poate fi impor-tantă pentru sănătate și bunăstare. Obiectivele comune, cum ar fi pierderea în greutate, exersa-rea în mod regulat, mâncarea sănătoasă, renunțarea la obiceiurile proaste și economisirea bani-lor reprezintă doar câteva obiective ambițioase pentru care oamenii au nevoie de auto-control.

Oamenii folosesc adesea o varietate de termeni pentru auto-control, inclusiv disciplină, determinare, putere, voință și forță.

Psihologii definesc de obicei auto-controlul ca:• Abilitatea de a întârzia satisfacția și de a rezista la îndemnurile sau comportamentele

nedorite • Capacitatea de a controla comportamentele pentru a evita ispite și pentru a atinge

obiectivele• O resursă limitată care poate fi epuizată

Cât de important este autocontrolul în viața de zi cu zi? Un sondaj efectuat în 2011 de Asociația Americană de Psihologie a constatat că 27% dintre respondenți au identificat lipsa voinței ca factor primar care îi împiedică să își atingă obiectivele.

Indiferent dacă obiectivul dumneavoastră este de a pierde în greutate, de a absolvi o facultate sau de a renunța la fumat, atingerea unui obiectiv este pur și simplu o chestiune de control al comportamentelor. Majoritatea celor chestionați consideră că auto-controlul poate fi

10. Îfrânarea poftelor


învățat și întărit. Cercetătorii au identificat, de asemenea, un număr de diferiți factori și strategii care pot ajuta oamenii să-și îmbunătățească auto-controlul și au descoperit că persoanele care au un mai bun auto-control tind să fie mai sănătoase și mai fericite.

Într-un experiment, elevii care au manifestat o auto-disciplină mai mare au avut scoruri

mai mari ale probelor și erau mult mai probabil să fie admiși la un program academic competitiv. De asemenea, studiul a constatat că, atunci când s-a ajuns la succesul academic, auto-controlul a fost un factor mai important decât scorurile IQ.

Beneficiile auto-controlului nu se limitează la performanța academică. Un studiu de să-nătate pe termen lung a constatat că persoanele care au fost apreciate ca având niveluri ridica-te de auto-control în timpul copilăriei au continuat să aibă un nivel ridicat de sănătate fizică și mentală la vârsta adultă.


Legenda Regelui Midas

A fost odată un rege foarte avar, care se numea Midas, stăpân peste ținutul Frigiei din Asia Mică. Era extraordinar de bogat, dar își dorea să fie încă și mai bogat. Deși nu scotea bani din buzunar decât pentru lucrurile strict necesare, mereu își certa trezorierul pentru cheltuielile făcute. Nu dădea niciodată de pomană, iar cei nevoiași plecau de la palat dezamăgiți.

Regele își petrecea zilele în pivniță, numărându-și bogățiile și privindu-și în extaz como-rile.

- Ce n-aș da să fiu regele cel mai bogat din lume! Aș vrea să am mai mult aur decât orici-ne!, își spunea el în fiecare moment.

Într-o zi se înfățișă înaintea lui zeul Dionysos.

- Cine ești tu?, întrebă uimit regele Midas.

- Nu știi, eu sunt Dionysos.

- Sper că nu vei rămâne multe zile pe aici. Anul acesta, câmpiile nu au produs mare lucru și nu avem prea multă mâncare.

- Dacă mă vei primi cum se cuvine, îți voi împlini o dorință, o singură dorință. Am venit să-ți recompensez cu ceva ospitalitatea, spuse zeul. Cere-mi ce vrei și gândul îți va fi îndeplinit imediat.

Regele era buimăcit, dar se gândi că aceasta era ocazia de a primi tot ceea ce își dorise o viață întreagă.

- Dacă puterea ta este adevărată, poți face astfel ca tot ce ating eu să se transforme în aur?, întrebă regele.

- Sigur că da, dorința ta va fi îndeplinită, spuse Dionysos, după care se făcu nevăzut.Regele Midas, ca să se convingă de darul zeului, luă câteva monede de aramă și argint.

Nici nu le atinse bine, că acestea se transformară în unele din aur strălucitor.

Dionysos nu mințise!

- Ce minunăție!, exclamă regele ieșit din minți, cu ochii strălucind de lăcomie. Atinse un urcior de porțelan și acesta se transformă în aur. Apoi atinse toate tacâmurile care erau din argint și imediat acestea deveniră din aur. Și astfel, foarte mulțumit și din ce în ce mai ambițios, regele atinse toate obiectele pe care le avea la îndemână, transformându-le în aur.

Deja Midas obosise să tot atingă obiecte și, cum îi era foame, ceru să i se aducă mân-carea. Când îi aduseră bucatele într-un coșuleț de răchită, regele vru să ia o felie de pâine, dar



aceasta se transformă într-o bucată dură de aur.

Regele rămase pe gânduri. Merse să bea vin și, când puse mâna pe vas, acesta și băutu-ra pe care o conținea se preschimbară în aur.

- Vai, nu pot să mănânc!, spuse cu tristețe regele Midas. Merse în bibliotecă să citească, dar, când luă o carte de pe raft, aceasta se transformă într-un bloc de aur. Din ce în ce mai în-grijorat, regele încercă să-și mângâie motanul preferat, dar acesta brusc se făcu o statuie aurie.

Vru să miroasă un trandafir frumos, dar când îl atinse, îl transformă în aur. Înnebunit deja, vru să se mai calmeze, călărind faimosul său cal alb. Dar de abia dacă îl atinse, și acesta se trans-formă în statuie de aur. Atunci regele începu să plângă amarnic, iar singura sa fiică îl auzi și veni în grabă să-l liniștească. Dar când regele își atinse fiica, aceasta se transformă de asemenea în statuie de aur.

- Aur blestemat! Lasă-mă să trăiesc! Tot ce am atins s-a transformat în aur și până și sin-gura mea fiică este acum o statuie! Vai, Dionysos, fie-ți milă de acest sărman rege, care orbit de lăcomie s-a transformat în cel mai nenorocit dintre muritori!

Atunci apăru zeul și, înduioșat de nenorocirea regelui, îl dezlegă de puterea transformă-rii în aur tot ce atingea și-i spuse:

- Rege Midas, vreau ca asta să-ți fie învățătură de minte. Aurul nu aduce fericirea și avari-ția nemăsurată este izvorul nenorocirilor.

Regele i-a dat dreptate lui Dionysos și de atunci nu a mai râvnit la bogății, ci le-a împărțit celor nevoiași, devenind astfel un rege foarte iubit și respectat de către poporul său.

Deși relatarea aceasta face parte din mitologie, învățătura extrasă de aici este că atunci când oamenii nu își controlează pornirile și pasiunile, acestea ajung să le domine viața și îi duc la nenorocire.


POEZIE

1. Ne-am învățat să fim nemulțumiți Și să ne plângem poate de prea bine, Ne răsculăm când suntem prigoniți Ori comentăm când chiar și-un moft ni se reține.

2. Îl judecăm pe Dumnezeu, În funcție de cât Îi dăm zecime, Uitând că tot ce am primit mereu N-a fost plătit și nici cadou de la mulțime.

3. Ne-am învățat să ne rugăm în cor, Sau cel puțin rostind aceeași frază, De parcă am trăi pe placul tuturor, Așa cum doar mulțimile te limitează.

4. De ce să nu ne mai rugăm acasă Și să trăim minuni, nu doar povești? Nu scrie nicăieri de izbăvire-n masă, Ci doar de mântuiți, în urma bunei Sale vești.

5. Avem și dreptul la minuni nepublicate, Putem ruga pe Dumnezeu și personal, N-avem nevoie de formule învățate, Nu suntem obligați să curgem după val.

6. Minunile-s minuni când numai tu și Dumnezeu Le-ați petrecut ca fiu și Tată, Când le-ai cerut în ceasul răscolit și greu, Iar El te-a ascultat de fiecare dată.

7. E timpul să ne vindecăm de gloate Și să trăim mai personal orice moment; Să-I mulțumim lui Dumnezeu, că El de toate Ne-a dat de la-nceput până-n prezent!

Stare de fapt



TEMA I

„Roada Duhului, dimpotrivă este:...înfrânarea poftelor...” Galateni 5: 23

Termenul „înfrânarea poftelor” vine din cuvântul grecesc egkrateia care înseamnă „pu-ternic”, „în stare să exercite control asupra gândurilor și acțiunilor”. Acest temen apare în trei versete din Noul Testament.

Nevoia înfrânării poftelor în fiecare domeniu al vieții n-a fost niciodată mai arzătoare ca astăzi. În vremurile actuale credincioșii trebuie să fie un exemplu. Lumea are nevoie de ceva statornic de care să se poată prinde. Cineva a spus:

„Sunt mulți care pot comanda oștiri, dar nu- și pot porunci lor înșiși. Există oameni care prin vorbirea lor înflăcărată pot influența mari mulțimi, dar care nu pot să-și păstreze calmul când sunt provocați sau când trec prin necaz. Cel mai înalt semn al nobleții este stăpânirea de sine. Ea ține mai mult de ceea ce este împărătesc decât coroana regală sau decât mantia de purpură”.

- Înfrânarea poftelor înseamnă exersarea vieții creștine.

Scriptura spune: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8: 5). Trebuie să fie o concordanță între ceea ce pretindem că suntem în inte-rior și ceea ce se vede în afară. Apostolul Petru spune: „De aceea, dați- vă și voi toate silințele ca să uniți...cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea...” (2 Petru 1: 5, 6). În toate domeniile vieții trebuie să existe acea stăpânire de sine ca să se vadă că suntem locuiți de Duhul Sfânt.

- Înfrânarea poftelor înseamnă cumpătare față de comportamentul nostru.

Solomon scria: „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stă-pân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți” (Proverbe 16: 32). Pavel, vorbind despre importanța înfrânării poftelor, spune că atletul care dorește să cucerească premiul trebu-ie să se antreneze pentru a deveni stăpân pe trupul său. „Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Și cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s- a luptat după rânduieli” (2 Timotei 2: 4, 5).

- Înfrânarea poftelor înseamnă putere de influență pentru alții. O viață trăită în echilibru are efect asupra altor vieți prin faptul că produce un model in-

spirativ. Nu printr-o strădanie umană, ci prin prezența plenară și efectivă a Duhului Sfânt în viața celui credincios. Dacă noi, cei în care locuiește și lucrează Duhul Sfânt, ne clătinăm și cădem, ce speranță mai există pentru restul lumii?

Poate nu o percepem ca fiind atât de relevantă pentru mediul în care trăim, dar înfrâna-rea poftelor transmite un mesaj foarte clar de viață trăită la alte standarde decât cele comune. Aceasta trebuie să fie provocarea fiecărui credincios: să reușim prin toate capacitățile duhovni-cești să atragem atenția lumii ca să fie câștigată pentru Hristos.



TEMA II

De unde vin poftele? Și cum pot fi ele înfrânate?

Vă propun să privim în profunzimea lucrurilor… și să analizam substratul psihologic și anume… gândurile, așa cum găsim scris în cărțile Ellenei White.

„Ceea ce gândește omul în inima lui, aceea este el.” (Proverbe 23,7 KJV.) Nenumăratele gânduri alcătuiesc istoria nescrisă a unei singure zile, iar aceste gânduri au o mare înrâurire în formarea caracterului. Gândurile noastre trebuie păzite cu strictețe, căci un singur gând necurat lasă o urmă adâncă în suflet. Un singur gând rău exercită o influență rea asupra minții. Prin culti-varea gândurilor curate și sfinte, omul devine mai bun. Pulsul spiritual este accelerat și puterea de a face binele este mărită. Așa cum un strop de ploaie pregătește calea următorului strop, înmuind pământul, tot astfel, un gând bun pregătește calea pentru un alt gând bun. — The Youth’s Instructor, 17 ianuarie, 1901. (Messages to Young People, 144.) 2MCP 655.1

Nimeni, în afară de tine, nu poate să-ți controleze gândurile. Succesul sau eșecul în lupta pentru atingerea celui mai înalt standard depinde în mare măsură de caracterul și maniera în care sunt disciplinate gândurile. Dacă gândurile sunt bine păzite, așa cum le îndrumă Dumne-zeu zi de zi, mintea se va concentra asupra acelor subiecte care ne ajută la o mai mare devoțiu-ne. Dacă gândurile sunt corecte, atunci, ca rezultat, cuvintele vor fi corecte; iar acțiunile vor avea acel caracter care aduce sufletului bucurie, mângâiere și pace. — Letter 33, 1886. (Our High Calling, 112.) 2MCP 655.3

Gândurile trebuie educate. Încingeți-vă coapsele minții voastre, ca să lucreze într-o di-recție corectă și după planuri bine alcătuite. Dacă veți proceda astfel, fiecare pas va fi un pas înainte și nici efortul, nici timpul nu se vor irosi în umblarea după idei vagi și după planuri apă-rute la întâmplare. Trebuie să ne formăm o concepție clară cu privire la scopul și ținta vieții și să păstrăm fără încetare în atenție obiectivele valoroase. Gândurile trebuie educate zi de zi și orien-tate spre țintă, asemenea busolei spre poli. Fiecare să-și stabilească ținte și obiective personale și apoi să-și îndrepte toate gândurile și faptele spre realizarea dezideratelor stabilite. Pentru a aduce la îndeplinire ceea ce ne propunem, este nevoie de statornicie și fermitate. — Letter 33, 1886. (Our High Calling, 112.) 2MCP 656.1

Fiecăruia dintre noi i s-a încredințat o lucrare ce trebuie îndeplinită în mod perseverent. Gândurile bune și hotărârile curate și sfinte nu vin de la sine. Pentru a le avea, trebuie să ne lup-tăm. — The Review and Herald, 28 noiembrie, 1899. 2MCP 656.4

Tinerii trebuie să înceapă de timpuriu să cultive obiceiuri corecte în domeniul gândirii. Pentru a gândi sănătos și pentru a nu-i îngădui minții să se complacă în contemplarea lucrurilor rele, este necesară o adevărată disciplinare a gândirii. Psalmistul exclamă: “Primește cu bună-voință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” (Psalmii 19, 14.) 2MCP 657.1

În timp ce Dumnezeu lucrează asupra inimii prin Duhul Său cel Sfânt, omul trebuie să

citate Ellen White



coopereze cu El. Gândurile trebuie păzite, reținute și îndepărtate de la contemplarea lucrurilor care nu fac altceva decât să întineze și să slăbească puterile sufletului. Dacă dorim ca buzele noastre să exprime cuvinte acceptabile înaintea Cerului și folositoare pentru semeni, gândurile noastre trebuie să fie sfinte și meditația inimii să fie curată. 2MCP 657.2

Dacă este lăsată să-și urmeze propriile dorințe, în mod natural, mintea firească va acțio-na fără să țintească spre scopuri înalte, neurmărind gloria lui Dumnezeu sau binele umanității. Gândurile sale vor fi îndreptate mereu spre rău.... Duhul lui Dumnezeu produce o nouă viață în suflet, aducând gândurile și dorințele noastre în armonie cu voința lui Hristos. — The Review and Herald, 12 iunie, 1888. (Our High Calling, 113.) 2MCP 658.2


TEMA III

Roada Duhului, dimpotrivă, este: (…) înfrânarea poftelor. Galateni 5:22, 23

Dumnezeu cere tuturor bărbaților să-I predea trupurile lor ca o jertfă vie, nu ca o jertfă moartă sau pe moarte, un sacrificiu pe care înseși acțiunile lor îl slăbește, îl umplu de impurități și de boală.

Dumnezeu cere un sacrificiu viu. El ne spune că trupul este un templu al Duhului Sfânt, locuința Duhului Său și El le cere tuturor celor care poartă Chipul Său să aibă grijă de trupurile lor pentru slujirea și slava Lui. „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19, 20) „De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți (…) cu cunoștința, înfrâna-rea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia.”

Avem datoria să cunoaștem cum să ne păstrăm trupul în cea mai bună stare de sănătate și avem datoria sacră de a trăi după lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu cu atâta amabilitate.

Dacă închidem ochii față de lumină de teamă să nu ne vedem greșelile la care nu sun-tem dispuși să renunțăm, păcatele noastre nu sunt astfel micșorate, ci, din contră, agravate. Dacă ne întoarcem cu spatele la lumină într-un caz, o vom neglija și în alte cazuri.

Este un păcat la fel de mare să călcăm legile existenței noastre, tot așa cum este să căl-căm vreuna dintre cele Zece Porunci, pentru că nu putem călca vreo poruncă fără să călcăm Legea lui Dumnezeu. Nu-L putem iubi pe Domnul cu toată inima noastră, cu tot cugetul nostru, cu tot sufletul nostru și cu toată puterea noastră în timp ce ne iubim apetitul și gusturile mai mult decât pe Dumnezeu.

Noi ne slăbim zilnic puterea de a-L slăvi pe Dumnezeu în timp ce El ne cere să ne folosim toată puterea și mintea noastră. Prin obiceiurile noastre rele noi ne slăbim autoritatea asupra vieții și totuși declarăm că suntem urmașii lui Hristos pregătindu-ne pentru ultimele retușuri îna-inte de a primi nemurirea… O ascultare strictă a cerințelor Bibliei va fi o bincuvântare nu numai pentru suflet, ci și pentru trup.

Roadele Duhului Sfânt nu sunt numai dragostea, bucuria, pacea, ci și temperanța. Ni se poruncește să nu ne pângărim trupul pentru că este Templul Duhului Sfânt.

Cazul lui Daniel ne arată că, urmând principiile religioase, tinerii pot triumfa asupra pof-tei trupești și pot rămâne credincioși cerințelor lui Dumnezeu chiar dacă aceasta ar însemna un sacrificiu major. Ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi făcut un compromis cu acei ofițeri păgâni și ar fi cedat presiunii de a mânca și a bea mâncarea și băutura obișnuită a babilonienilor? Acel singur pas greșit probabil ar fi dus și la alții până când legătura lui cu cerul ar fi fost întreruptă și ar fi fost dus în ispită.



Dar, în timp ce s-a ținut strâns de Dumnezeu cu o încredere de nezdruncinat, puterea spiritului profetic a venit peste el. În timp ce era instruit de oameni despre îndatoririle de la curte, era instruit de Dumnezeu să înțeleagă misterele viitorului. (Mărturii pentru biserică, volumul 4)

Examinați-vă cu atenție propriile inimi și imitați în viața voastră Modelul infailibil și totul va fi bine în ceea ce vă privește. Păstrați-vă o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu. În tot ceea ce faceți, slăviți Numele Lui. Dezbrăcați-vă de egoism și de dragostea egoistă. (Mărturii pentru biserică, volumul 2)


POEZIE

E-atâta cale între om și DumnezeuȘi-atâta beznă peste nepăsare,Că uneori lumina dinspre zareSe poticnește-n somnul greu.

Adoarme fiecare somnul lui,Visând minunății și seriale,Iar între noi și cer e-atâta cale,Că nu mai vrea să treacă dorul nimănui.

E-atâta cale între gândul bun și ispitireȘi-atât de scurt e timpul de ales,E doar un semănat și un cules, O zi de lacrimi sau de mulțumire.

Când te gândești că ești sărac de toateȘi-atât de mult puțin e-n vise, Descoperi între șoaptele uciseUn verb al rugii răsărite-n șoapte.

E-atâta greu între pământ și stele,Atât de-abrupt urcuș, cumplit de greu,Devine tot mai limpede mereuCă biruința nu stă-n gestur’le rebele.

E-atâta cale între om și DumnezeuȘi-atât de aproape-i de la El la mine, Că tot ce pot în semn de bineE numai să mă-nchid în pumnul Său.

Atâta cale



CONCLUZIEAșadar, cum biruim poftele firii pământești?

Căci toate poftele și dorințele stricate își găsesc originea și rădăcina în firea pământeas-că. Apostolul Iacov a spus: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit.” Iacov 1:14

Astfel fiecare este urmărit de pofta lui însuși și fiecare atac al poftelor de care are parte cineva își găsește sursa numai și numai în el însuși. Astfel, nu putem da vina pe nimic din exterio-rul nostru pentru poftele pe care le avem. Ele sunt manifestările active ale unei naturi păcătoase de care Hristos a început să ne separe, dacă a venit în viața noastră și ne-am făcut ucenicii Lui.Așadar, chiar după convertire, creștinului îi rămâne să se confrunte cu această realitate a vieții lui căci poftele și toate dorințele stricate vin din firile noastre pământești pe care le purtăm încă cu noi.

De aceea, Pavel a fost îndemnat să afirme că: „...firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.” Gal.5:17

Iată că ne găsim foarte adesea într-un impas dramatic în viața creștină: Nu putem face tot ce dorim! Uneori dorim răul și Duhul Sfânt nu ne lasă, iar alteori dorim binele (sper cât mai des!) dar firea ni se împotrivește. Aceasta este o realitate cu care orice credincios se poate identifica. Să înfruntăm realitatea! În credincios, firea poftește toate acele lucruri de mai sus. Cei mai buni și tari creștini trebuie avertizați asupra acestor lucruri și nu doar cei slabi.

Isus a considerat necesar să avertizeze toți credincioșii asupra unor păcate greu de cre-zut că pot pune stăpânire pe niște urmași ai Săi:

Luca 21:34, 35 Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îm-buibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți ceice locuiesc pe toată fața pământului.

Este limpede că Dumnezeu știe cum stau lucrurile cu noi și sper că pericolul „îngreună-rii” inimii fiecăruia este unul la care noi luăm seama. Hristos a înfruntat pofta în cele mai dificile situatii, chiar extreme... El ne-a lăsat exemplul Său de înfrânare și autocontrol.

Să înfruntăm orice situație, orice gând sau sentiment îndreptându-ne privirea spre Cel care este Stânca noastră (Psalmul 18:46), Cel care ne iubește și ne călăuzește în tot adevărul (Ioan 16:13). Probabil că Satana va încerca să ne ispitească, să ne descurajeze, să ne înfrângă. Dar el este un mincinos, iar noi trebuie să confruntăm minciunile sale cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Când vom lua într-un mod activ scutul credinței în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vom rămâne biruitori în Hristos.

„Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,Scutul meu de adăpost...”(Psalmul 144:1-2) Amin!


Departament Tineret Conferința Oltenia

Documents

Roada Duhului · 2020. 6. 12. · Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie personal în orice loc. De aceea era spre binele lor ca El să trimită Duhul Sfânt ca urmaș