Richard Matheson - Sunt o legenda.pdf

8/20/2019 Richard Matheson - Sunt o legenda.pdf

1/161

SUNT O LEGEND Ă

Partea I

IANUARIE 1976

Capitolul I

În acele zile noroase, Robert Neville nu ştia niciodat ă sigur câ nd asfinţ ea soarele şi uneori ei apă reau pe str ă zi înainte ca elsă se poat ă întoarce acasă .

Dacă ar fi avut o fire mai analitică , ar fi putut calcula mo-

mentul aproximativ al sosirii lor; dar el îşi pă strase încă obice-iul de o via ţă de a calcula că derea nopţ ii după cer, iar în zilelenoroase aceast ă metodă nu funcţ iona. Iat ă de ce optase pentrua r ă mâ ne pe lâ ngă casă în acele zile. Se plimba prin apropierea casei în după -amiaza posomor â t ă , cu o ţ igara at â rnâ ndu-i încolţ ul gurii, lă sâ nd peste umă r un firicel de fum. Verifica toateferestrele pentru a vedea dacă fusese slă bit ă vreo scâ ndur ă .După atacurile violente, scâ ndurile erau adesea cr ă pate saupar ţ ial desprinse şi trebuia să le înlocuiască . Era o muncă pecare o detesta. Ast ă zi, o singur ă scâ ndura era pe jumă tate des-prinsă . Nu-i ceva uimitor? se gâ ndi el.

În curtea din spate verifică sera şi rezervorul de apă .Uneori, structura din jurul rezervorului putea fi slă bit ă , oricolectoarele de ploaie, îndoite sau fr â nte. Alteori ei aruncaupietre peste gardul înalt ce înconjura sera şi sf âşiau plasa dedeasupra, iar el era nevoit să înlocuiască t ă bliile.

Ast ă zi, at â t rezervorul câ t şi sera erau neatinse.Se îndrept ă spre casă pentru a lua un ciocan şi nişte cuie.

Pe câ nd deschidea uşa din fa ţă , aruncă o privire spre reflecţ ia deformat ă a propriei figuri în oglinda cr ă pat ă pe care o fixase peuşă cu o lună mai devreme. În câ teva zile, bucăţ ile zimţ ate aleoglinzii cu spate argintat aveau să cadă . Las ă s ă cad ă , se gâ ndi

el. Era ultima blestemat ă de oglindă pe care o mai punea acolo;nu merita. Urma să pună în loc usturoi. Usturoiul avea

1


2/161

întotdeauna efect.Str ă bă tu încet liniştea sumbr ă a camerei de zi, f ă cu la

st â nga în micul vestibul, apoi din nou la st â nga în dormitor.Pe vremuri, încă perea fusese bogat decorat ă – dar asta

fusese mai demult. Acum era o încă pere pe deplin funcţ ională şi, av â nd în vedere că patul şi biroul lui Neville ocupau un

spa ţ iu at â t de mic, acesta transformase o latura a camerei înatelier.Un banc de lucru se întindea aproape de-a lungul întregului

perete, pe suprafa ţ a sa f ă cut ă dintr-un lemn dur aflâ ndu-se unfer ă str ă u greu, un strung pentru lemn, o piatr ă de polizor şi omenghină . Deasupra, pe perete, erau at â rnate la înt â mplarerastele pentru sculele folosite de Robert Neville.

Luă un ciocan de pe banc şi culese câ teva cuie dintr-una din lă diţ e. Apoi ieşi din nou în curte şi fix ă bine scâ ndura deoblon. Azv â rli cuiele nefolosite pe o gr ă madă de moloz dinapropiere.

R ă mase o vreme pe peluza din fa ţ a casei privind în susul şi-n josul lui Cimarron Street, cufundat ă acum în t ă cere.

Era un bă rbat înalt, de treizeci şi şase de ani, de origineanglo-germană , cu nişte tr ă să turi banale dacă nu punem la socoteală gura voluntar ă şi largă , precum şi ochii de un albastru intens, ochi care erau a ţ intiţ i asupra ruinelor carboni-zate ale caselor din apropiere. El le arsese pâ nă la temeliipentru a-i împiedica pe ei să sar ă pe acoperişul să u folosindu-se de cele învecinate.

După câ teva clipe respir ă încet şi adâ nc şi reveni în casă . Azv â rli ciocanul pe sofaua din camera de zi, apoi îşi aprinse o

alt ă ţ igar ă şi-şi turnă por ţ ia de bă utur ă de la mijlocul dimineţ ii.Mai t â rziu, f ă cu un efort pentru a se îndrepta spre bucă -

t ă rie şi pentru a cur ăţ a mizeria acumulat ă în chiuvet ă înultimele cinci zile. Ştia că trebuia să ardă farfuriile de hâ rtie şitacâ murile folosite, să şteargă mobila de praf, să spelechiuvetele, cada de baie şi toaleta şi să schimbe cear şafurile şifeţ ele de pernă de pe pat, dar nu avea chef de a şa ceva.

Pentru că era bă rbat şi era singur şi toate aceste lucruri nuaveau nici o importanţă pentru el.

2


3/161

Era aproape amiază . Robert Neville se afla în ser ă , culegâ ndusturoi într-un coş.

La început i se f ă cea r ă u câ nd mirosea o cantitate at â t demare de usturoi; stomacul îi era tot timpul întors pe dos. Acum,mirosul era în casă , îi era impregnat în haine, iar uneori segâ ndea că trebuia să -i fi pă truns chiar şi în carne. De-abia îl

mai remarca.După ce culese destule că păţâ ni, se întoarse în casă şi le

dă du drumul în chiuvet ă . Dă du un bobâ rnac întrerupă torului,lumina clipi şi îşi că pă t ă str ă lucirea normală . Printre dinţ ii în-cleşta ţ i îi scă pă un şuierat dezgustat. Din nou generatorul! Trebuia să citească iar ăşi instrucţ iunile şi să verifice legă turileelectrice. Şi, dacă era prea greu de depanat, va trebui să -şi

instaleze un nou generator.Furios, trase un scaun cu picioare înalte lâ ngă chiuvet ă ,apucă un cuţ it şi se a şeză , suflâ nd din greu.

La început, separ ă că păţâ nile în căţ ei mici, în formă desecer ă . Apoi t ă ie în două fiecare căţ el tare şi roz, scoţâ nd la lumină miezul că rnos. Aerul se umplu de mirosul ustur ă tor şipă trunză tor. Câ nd deveni prea supă r ă tor, dă du drumul la instala ţ ia de aer condiţ ionat şi curentul îndepă rt ă cea mai mareparte din miasmă .

Se întinse şi luă o dalt ă de spart ghea ţ a de pe un rastel dinperete. Gă uri fiecare jumă tate de căţ el, apoi îi prinse împreună cu sâ rmă pâ nă ce obţ inu două zeci şi cinci de şiraguri.

La început, at â rnase aceste şiraguri deasupra ferestrelor.Dar ei aruncaser ă pietre de la depă rtare pâ nă ce el fusese obli-gat să acopere geamurile sparte cu bucăţ i de placaj. În cele din

urmă , într-o bună zi, rupsese placajul şi bă tuse în loc r â nduriegale de scâ nduri. Casa se transformase într-un cavou lugu- bru, dar tot era mai bine decâ t să zboare pietrele prin camere,st â rnind o ploaie de cioburi de sticlă . Şi, de îndat ă ce montasecele trei instala ţ ii de aer condiţ ionat, n-a mai fost chiar at â t der ă u. Un om se obişnuieşte cu orice atunci câ nd e nevoie.

Câ nd ispr ă vi de înşirat căţ eii de usturoi, ieşi afar ă şi-i agăţă

pe rama ferestrelor, dâ nd jos vechile şiraguri, care-şipierduser ă cea mai mare parte a mirosului.

3


4/161

Trebuia să facă aceast ă opera ţ iune de două ori pe să pt ă -mâ nă . Era prima sa mă sur ă de apă rare pâ nă ce avea să gă -sească alta mai bună .

Ap ă rare ? se gâ ndea el adesea. Pentru ce ? Toat ă după -amiaza confecţ iona ţă ruşi.Îi prelucra la strung din pene groase de lemn, t ă iate cu fe-

r ă str ă ul la o lungime de două zeci de centimetri. Apoi le fasona la polizor pâ nă ce devenir ă ascuţ ite ca nişte pumnale.Era o muncă obositoare, monotonă , ce umplea aerul cu un

praf de lemn fierbinte, o pulbere care i se depunea pe toţ i poriişi-i pă trundea în plă mâ ni, f ă câ ndu-l să tuşească .

Şi totuşi, nu pă rea să avanseze deloc. Indiferent câţ i ţă ruşiar fi f ă cut, dispă reau câ t ai clipi din ochi. Iar penele se gă seau

din ce în ce mai greu. Pâ nă la urmă va trebui să prelucreze bucăţ i dreptunghiulare de lemn. N -ar fi distractiv a ş a ceva ? segâ ndi el iritat.

Totul era foarte deprimant şi-l determina să caute un mijlocmai eficace pentru a-i distruge. Dar cum să -l gă sească dacă nu-i dă deau nici o şansă de a o lă sa mai uşor cu munca şi de a gâ ndi?

În timp ce lucra la strung, ascult ă simfoniile a treia, a şaptea şi a noua de Beethoven, la difuzorul instalat în dormitor.Era mulţ umit că înv ăţ ase de timpuriu în via ţă , de la mama sa,să aprecieze acest gen de muzică . Îl ajuta să -şi umple teribileleore libere.

Începâ nd de la ora patru, ochii i se îndreptau mereu spreceasul de pe perete. Lucra în t ă cere, cu buzele str â nse, cu oţ igar ă în colţ ul gurii şi privirea fixat ă pe cuţ itul de strung cemuşca din lemn, împr ăştiind praful pe podea.

Patru şi un sfert. Patru şi jumă tate. Cinci f ă r ă un sfert.Peste încă o or ă , tică loşii ă ia dezgust ă tori aveau să se

apropie din nou de casă . De îndat ă ce se f ă cea întuneric.

St ă tea lâ ngă frigiderul uria ş, pregă tindu-şi cina. Ochii să iistoviţ i se plimbau de la mormanele de carne la legumele

congelate, de la pâ ine şi produse de patiserie la fructe şiîngheţ at ă .

4


5/161

Alese două cotlete de miel, fasole verde şi o cutiuţă cuşerbet de portocale. Scoase recipientele respective din frigider şiîmpinse uşa cu cotul.

Porni apoi spre gr ă mezile inegale de cutii de tablă , stivuitepâ nă la tavan. Luă o cutie cu suc de roşii şi pă r ă si camera ceodinioar ă fusese a lui Kathy şi care acum apar ţ inea stomacului

să u.Se deplasă încet de-a curmezişul camerei de zi, privind foto-tapetul ce acoperea peretele din spate. Reprezenta o faleza st â ncoasă situat ă deasupra undelor albastre-verzui ale unuiocean, ce se spă rgeau şi inundau o serie de st â nci negre. De-parte, în înaltul cerului senin şi albastru, pescă ruşi albipluteau duşi de v â nt, iar în partea dreapt ă un copac noduros

at â rna deasupra abisului cu ramurile negre înă lţâ ndu-se sprecer.Neville se îndrept ă spre bucă t ă rie şi dă du drumul pe masă

tuturor produselor, cu ochii a ţ intiţ i pe ceas. Şase f ă r ă două zeci.Cur â nd .

Turnă nişte apă într-o cr ă ticioar ă şi o puse pe sobă . Apoidezgheţă cotletele şi le a şeză pe gr ă tar. Apa fierbea deja, a şa încâ t dă du drumul fasolei congelate înă untru şi o acoperi, gâ n-dindu-se că , probabil, cuptorul electric era de vină pentrusupra încă rcarea generatorului.

Îşi t ă ie două felii de pâ ine şi-şi turnă un pahar cu suc deroşii. Se a şeză la masă şi privi secundarul roşu care se deplasa încet pe cadranul ceasului. Tică loşii aveau să apar ă cur â nd.

După ce termină sucul, se îndrept ă că tre uşa din fa ţă şi ieşipe verandă . Cobor î scă rile pe peluză şi păşi spre trotuar.

Cerul se întuneca şi se f ă cea r ă coare. Privi în susul şi-n josul lui Cimarron Street, în vreme ce briza rece îi ciufulea pă rul blond. Ă sta era necazul cu zilele noroase; niciodat ă nuştiai câ nd soseau.

Ei bine, cel puţ in erau mai plă cute decâ t blestematele defurtuni cu praf. Ridicâ nd din umeri, traversă din nou peluza şiintr ă în casă , închizâ nd şi ză vor â nd uşa în spatele să u, tr ă gâ nd

şi bara groasă de-a curmezişul uşii. Apoi se duse în bucă t ă rie,întoarse cotletele şi stinse focul de sub cratiţ a cu fasole.

5


6/161

Punea mâ ncarea în farfurie, câ nd se opri brusc, iar ochii ise îndreptar ă rapid spre ceas. Şase şi două zeci şi cinci. BenCortman strigă :

— Neville, ieşi afar ă !Robert Neville se a şeză oft â nd şi începu să mă nâ nce.Se a şeză în camera de zi, încercâ nd să citească . Îşi prepa-

rase un whisky cu sifon la micul să u bar şi ţ inea în mâ nă paharul rece în timp ce citea un text de psihologie. Din difu-zorul plasat deasupra uşii vestibulului r ă suna la maximummuzica lui Schonberg.

Totuşi nu era suficient de tare. Încă îi auzea afar ă , mur-mur â nd şi păşind primprejur, ţ ipâ nd, mâ r â ind şi lupt â ndu-seîntre ei. Din câ nd în câ nd, o piatr ă sau o că r ă midă că dea cu

zgomot surd pe casă . Uneori lă tra câ te un câ ine.Şi toţ i erau acolo pentru acela şi lucru.Robert Neville închise ochii preţ de o clipă şi-şi str â nse

buzele. Apoi îi redeschise şi îşi aprinse alt ă ţ igar ă , lă sâ nd fumulsă -i pă trundă adâ nc în plă mâ ni.

Îşi dorea să fi avut timp pentru a-şi izola fonic casa. Nu ar fifost chiar a şa de r ă u dacă n-ar fi trebuit să -i asculte. Chiar şidupă cinci luni, tot îl enervau.

Nu se mai uita la ei. La început f ă cuse o gaur ă în fereastra din fa ţă şi-i urmă rise. Apoi femeile îl ză riser ă şi începuser ă să ia tot felul de poziţ ii scabroase, pentru a-l ademeni afar ă dincasă . El nu dorea să privească a şa ceva.

Puse cartea deoparte şi fix ă deprimat covorul în timp ceasculta Verkarte Nacht* transmis de difuzor. Ştia că -şi putea pune tampoane în urechi pentru a nu-i mai auzi, însă asta ar fi

însemnat să nu mai audă muzica şi nu dorea să simt ă că îlfor ţ au să stea într-un fel de cochilie.

Închise din nou ochii. Femeile f ă ceau totul să fie at â t dedificil, se gâ ndi el, femeile care pozau precum nişte marionetedesfr â nate în noapte, cu gâ ndul că avea să le vadă şi avea să sehot ă rască să iasă din casă .

Fu zguduit de un frison. În fiecare noapte era la fel. Citea şi

asculta muzică . Apoi începea să se gâ ndească la izolarea fonică a casei, iar după aceea la femei.

6


7/161

În adâ ncul corpului să u, acea că ldur ă se manifesta din nouşi el îşi str â nse buzele at â t de tare pâ nă câ nd devenir ă albe.Cunoştea bine fenomenul şi îl exaspera faptul că nu-l putea st ă pâ ni. Se manifesta din ce în ce mai puternic pâ nă ce nu maiputea r ă mâ ne locului. Apoi se ridica în picioare şi se plimba agale prin camer ă , cu pumnii goliţ i de sâ nge at â rnâ ndu-i pe

lâ ngă corp.

*Noapte transfigurat ă , sextet de coarde op. 4 de Arnold Schonberg (n.tr.)

Uneori punea în funcţ iune proiectorul sau dă dea drumul la muzică at â t de tare încâ t îl dureau urechile. Trebuia să acţ ioneze cumva câ nd se simţ ea realmente r ă u.

Simţ i cum muşchii abdomenului i se contract ă dureros.Ridică de jos cartea şi încercă să citească , buzele silabisindfiecare cuv â nt, încet şi penibil.

Numai că , într-o clipă , cartea îi că zu din nou în poală . Aruncă o privire spre biblioteca aflat ă în fa ţ a sa. Toatecunoştinţ ele din acele că r ţ i nu puteau să stingă focul din el;toate cuvintele secolelor nu puteau să pună capă t poftelor stupide şi f ă r ă de cuvinte ale că rnii sale.

Toate acestea îl f ă cur ă să suspine. Era o insult ă pentru un

bă rbat. În regulă , era un instinct natural, dar nu mai exista nici un mijloc pentru a şi-l satisface. Îl obligaser ă la celibat,a şadar trebuia să tr ă iască astfel. Ai minte , nu? se întrebă el. Ei bine , folose ş te-o!

Se întinse şi dă du muzica şi mai tare, apoi se sili să ci-tească o pagină întreagă f ă r ă să facă nici o pauză . Citi desprecelulele de sâ nge for ţ ate să treacă prin membrane, despre limfa

albă ce transporta dejecţ iile prin tuburi blocate de ganglioniilimfatici, despre limfocite şi leucocite.

„... pentru a se v ă rsa în zona umă rului st â ng, lâ ngă torace,într-o venă mare a sistemului circulator.”

Cartea se închise cu un pocnet înă buşit.De ce nu-l lă sau în pace? Credeau că -l pot avea toţ i? Erau

chiar at â t de proşti încâ t credeau a şa ceva? De ce în fiecare

noapte? După cinci luni era de crezut că sosise vremea să renunţ e şi să încerce în alt ă parte.Se duse la bar şi-şi turnă un alt pahar. Pe câ nd se întorcea

7


8/161

spre scaun auzi pietrele ză ngă nind pe acoperiş şi aterizâ nd cunişte bufnituri surde în tufişurile de lâ ngă casă . Dominâ nd zgo-motele, auzi vocea lui Ben Cortman strigâ nd a şa cum f ă cea întotdeauna:

— Neville, ieşi afar ă !Î ntr-o zi am s ă pun m â na pe tic ă losu' ă la , se gâ ndi el

sorbind adâ nc din bă utura amar ă . Î ntr-o zi o s ă -i î nfig un ţă ru ş drept î n blestematu' lui de piept . O s ă fac un ţă ru ş de jum ă tate de metru , special pentru el , î mpodobit cu panglici , tic ă losu' naibii!

Mâ ine. Mâ ine avea să izoleze fonic casa. Unghiile i seînfipser ă în palmele cu încheieturile albe. Nu mai putea suporta să se gâ ndească la femei. Poate că nu s-ar gâ ndi la ele dacă nu

le-ar auzi. Mâ ine. M â ine .Muzica se termină , iar el luă vraful de discuri de pe pick-upşi le strecur ă la loc în mapele de carton. Acum îi auzea şi maiclar. Întinse mâ na după primul disc, îl a şeză pe platanul pick-up-ului şi r ă suci butonul de volum pâ nă la maxim.

The Year of the Plague* de Roger Leie îi r ă sună în urechi. Viorile scâ r ţâ iau şi se t â nguiau, timpanele r ă sunau puternic,

aidoma bă t ă ilor unei inimi muribunde, flautele intonau temeciudate, atonale.Într-un acces de furie, smulse discul şi-l izbi de genunchiul

drept. De mult dorise să -l spargă . Merse ţ eapă n spre bucă t ă rieşi aruncă bucăţ ile la cutia de gunoi. Apoi r ă mase în odaia întunecat ă , cu ochii închişi, cu dinţ ii clă nţă nind şi cu mâ inileacoperindu-şi urechile. L ă sa ţ i-m ă î n pace , l ă sa ţ i -m ă î n pace ,l ă sa ţ i-m ă î n pace!

N-avea nici un rost, nu-i putea învinge pe timp de noapte.N-avea nici un rost să încerce; noaptea era domeniul lor. Acţ iona extrem de prosteşte, încercâ nd să -i învingă . Să urmă rească un film? Nu, n-avea chef să monteze proiectorul. Avea să se bage în pat şi să -şi pună dopurile în urechi. Oricum,a şa proceda în fiecare sear ă .

Rapid, încercâ nd să nu se gâ ndească deloc, se îndrept ă

spre dormitor şi se dezbr ă că . Îşi puse pantalonii de la pijama şiintr ă în baie. Nu purta niciodat ă bluza de la pijama; era un

8


9/161

obicei deprins în Panama, în timpul r ă zboiului.În timp ce se spă la, îşi contemplă în oglindă pieptul lat,

pă rul negru din jurul mameloanelor şi din centrul pieptului.Privi crucea bogat împodobit ă pe care şi-o tatuase pe piept înPanama, într-o noapte câ nd se îmbă tase. Ce nebun eram pe atunci! se gâ ndi. Ei bine, poate că acea cruce îi salvase via ţ a.

Îşi spă lă cu grijă dinţ ii; încerca să -i îngrijească câ t mai binepentru că acum era propriul să u dentist. Din unele lucruri seputea alege praful, dar nu şi din să nă tatea sa, se gâ ndi.

*Anul molimei (n.tr.)

Atunci de ce nu î ncetezi a turna alcool î n tine ? se întrebă el. Dar de ce nu taci dracului odat ă ?

Trecu prin casă şi stinse luminile. Privi fototapetul câ teva clipe, încercâ nd să îşi închipuie că era cu adev ă rat oceanul.Dar cum putea crede a şa ceva, cu toate bufniturile, urletele,mâ r â iturile şi ţ ipetele ce veneau din noapte?

Stinse lampa din camera de zi şi intr ă în dormitor.Câ nd v ă zu rumeguşul ce acoperea patul scoase un sunet de

dezgust. Îl îndepă rt ă cu câ teva mişcă ri rapide de mâ nă ,socotind că ar fi mai bine să construiască un perete despă r ţ itor

între atelier şi partea din camera în care dormea. Mai bine ai face asta , mai bine ai face ast ă lalt ă , gâ ndi morocă nos. Erauat â t de multe blestematele de lucruri de f ă cut încâ t nu va maiajunge niciodat ă să se ocupe de adev ă rata problemă .

Îşi puse tampoanele în urechi şi îl înv ă lui o linişte deplină .Stinse lumina şi se strecur ă între cear şafuri. Privi cadranulfosforescent al ceasului şi v ă zu că era zece şi câ teva minute.

Tocmai bine , îşi zise. Î n felul acesta , am s ă m ă scol devreme m â ine-diminea ţă .

R ă mase întins în pat, respir â nd cu nesa ţ în întunecimea din jur, sper â nd să -i vină somnul. Numai că liniştea nu-l ajuta.Încă îi putea ză ri acolo afar ă , putea să -i vadă pe acei oameni cufeţ e albe dâ nd t â rcoale casei şi că ut â nd f ă r ă încetare un mijlocde a ajunge la el. Probabil că unii dintre ei st ă teau ghemuiţ i pe

picioarele dinapoi, precum câ inii, cu ochii str ă lucitori îndrepta ţ ispre casă , cu dinţ ii scr âşnind uşor, înainte şi înapoi, înainte şiînapoi.

9


10/161

Şi femeile...Chiar era nevoie să înceapă din nou să se gâ ndească la ele?

Cu un blestem pe buze, se întoarse pe burt ă şi-şi afundă capulîn perna fierbinte. Z ă cu acolo, respir â nd greoi, cu corpul zv â r-colindu-i-se uşor sub cear şaf. S ă vin ă diminea ţ a! Mintea îirepeta aceste cuvinte în fiecare noapte. Dumnezeule , s ă vina

odat ă diminea ţ a !O visă pe Virginia, ţ ipă prin somn, iar degetele se încleştar ă

pe cear şafuri ca nişte gheare cuprinse de frenezie.

10


11/161

Capitolul II

Deştept ă torul sună la cinci şi jumă tate, iar Robert Nevilleîntinse o mâ nă amor ţ it ă în obscuritatea dimineţ ii şi apă să butonul soneriei.

Se întinse după pachetul de ţ igă ri şi-şi aprinse una, apoi

r ă mase a şezat. Peste câ teva momente se ridică din pat, seîndrept ă spre camera de zi, cufundat ă încă în întuneric, şideschise vizorul de la uşă .

Afar ă , pe peluză , figurile întunecate st ă teau nemişcate,precum nişte solda ţ i t ă cuţ i, la datorie. În timp ce privea, câţ iva începur ă să se îndepă rteze şi el îi auzi murmur â nd nemulţ umiţ iîntre ei. Se termina încă o noapte.

Se întoarse în dormitor, aprinse lumina şi se îmbr ă că . Pecâ nd îşi tr ă gea că ma şa, îl auzi pe Ben Cortman:

— Neville, ieşi afar ă !Şi asta a fost tot. Imediat după aceasta, plecar ă cu toţ ii, mai

slă biţ i decâ t veniser ă . Dacă nu cumva îl atacaser ă pe unul de-al lor. O f ă ceau adesea. Nu mai exista nici o legă tur ă deprietenie sau rudenie între ei. Nevoia era singura lor motiva ţ ie.

După ce se îmbr ă că , Neville se a şeză pe pat cu un mormă it şi întocmi lista pentru acea zi:

Strungul la Sears

Ap ă Verificarea generatorului

Pene(?)

Activit ăţ i obi ş nuite

Îşi luă micul dejun în grabă : un pahar cu suc de portocale,o felie de pâ ine pr ă jit ă şi două ceşti de cafea. Termină repede,dorindu-şi să aibă r ă bdarea de a mâ nca mai încet.

După micul dejun aruncă la gunoi farfuria şi cana de hâ rtieşi-şi spă lă dinţ ii. Cel puţ in, îi r ă mă sese mă car un obicei bun, seconsolă singur.

Primul lucru pe care-l f ă cu câ nd ieşi afar ă fu să privească cerul. Era senin, f ă r ă pic de nor. Putea pleca în ora ş. Bine .

11


12/161

În vreme ce traversa veranda, lovi cu pantoful câ teva bucăţ ide oglindă . Ei bine , lucrul ă sta blestemat s-a sf ă r â mat exact a ş a cum m-am g â ndit c ă se va î nt â mpla , îşi zise. Avea să cureţ e mait â rziu.

Unul din corpuri era r ă stignit pe trotuar; celă lalt era pe jumă tate ascuns în tufişuri. Ambele erau femei. Aproape

întotdeauna erau femei.Descuie uşa garajului şi dă du înapoi Willys-ul tr ă gâ nd înplă mâ ni aerul proaspă t de diminea ţă . Apoi ieşi din camionet ă şideschise oblonul din spate. Îşi puse mă nuşile groase şi seîndrept ă spre femeia de pe trotuar.

Categoric , c ă nu e nimic atr ă g ă tor la ele î n lumina zilei , îşizise în timp ce le t â r î pe peluză şi le arunca pe foaia de cort. Nu

mai era nici o pică tur ă de sâ nge în ele; ambele femei aveauculoarea peştelui scos din apă . Încuie oblonul din spate.Dă du ocol peluzei, culegâ nd pietre şi că r ă mizi şi bă gâ ndu-le

într-un sac de pâ nză . Puse sacul în camionet ă şi-şi scoasemă nuşile. Intr ă în casă , se spă lă pe mâ ini şi-şi pregă ti dejunul:două sendvişuri, câ teva pr ă jituri şi un termos cu cafea fierbinte.

Câ nd ispr ă vi cu toate, intr ă în dormitor şi luă un să culeţ cuţă ruşi. Îl aruncă pe spate şi-l prinse de tocul în care-şi ţ inea ciocanul de lemn. Ieşi apoi din casă , încuind uşa din fa ţă înurma lui.

N-avea rost să -şi bat ă capul că ut â ndu-l în acea diminea ţă pe Ben Cortman; avea prea multe alte lucruri de f ă cut. Preţ deo clipă , s e gâ ndi la izolarea fonică a casei, pe care şi-opropusese s-o facă . Ei bine , la dracu' cu ea , am s-o fac m â ine sau î n vreo zi noroas ă .

Se sui în camioneta şi verifica lista. Strungul la Sears era primul obiectiv pe care trebuia să -l îndeplinească . Bineînţ eles,după ce avea să scape de cadavre.

Porni ma şina, dă du înapoi pâ nă în strada şi se îndrept ă spre Compton Boulevard. Aici f ă cu la dreapta şi porni spre est.De ambele pă r ţ i ale drumului se înă lţ au case t ă cute, iar

ma şinile, goale şi lipsite de via ţă , erau parcate în curbe.Ochii lui Robert Neville se îndreptar ă o clipă spre indica-

12


13/161

torul de benzină . Mai avea jumă tate de rezervor, dar putea să se oprească pe Western Avenue pentru a face plinul. N-avea nici un rost să folosească benzina stocat ă în garaj pâ nă câ ndnu era neapă rat ă nevoie de a şa ceva.

Intr ă în sta ţ ia pustie şi fr â nă . Luă o canistr ă de benzină şi or ă sturnă în rezervor, pâ nă ce lichidul chihlimbariu dă du pe

dinafar ă şi se scurse pe ciment. Verifică uleiul, apa, bateria şi cauciucurile. Totul era înstare bună . De obicei a şa era, pentru că îşi îngrijea foarte binema şina. Dacă s-ar fi stricat vreodat ă în asemenea hal încâ t să nu poat ă ajunge acasă pâ nă la apusul soarelui...

Ei bine, n-avea nici un rost să -şi facă griji în privinţ a asta.Dacă se va înt â mpla vreodat ă , ă sta îi va fi sf â r şitul.

Îşi continuă drumul pe Compton Boulevard, trecu desondele înalte de petrol, trecu prin Compton şi pe toate str ă zilet ă cute. Nu se vedea nimeni, pe nică ieri.

Dar Robert Neville ştia unde erau.Focul ardea deja. Pe mă sur ă ce ma şina se apropia, îşi puse

mă nuşile şi masca de gaze, privind prin ea linţ oliul de fum ceplutea deasupra pă mâ ntului. Întregul teren fusese excavat şitransformat într-o groapă enormă ; asta se înt â mplase în iunie1975.

Neville parcă ma şina şi cobor î, ner ă bdă tor să terminerepede treaba. Ridicâ nd câ rligul şi lă sâ nd să cadă oblonul dinspatele camionetei, trase afar ă unul dintre cadavre şi-l t â r îpâ nă la marginea gropii. Acolo îl ridică în picioare şi-i dă du un br â nci.

Cadavrul se izbi şi se rostogoli pe panta abrupt ă pâ nă ce se

opri pe mormanul mare de resturi fumegâ nde de pe fundulgropii.

Robert Neville respira cu greutate, gr ă bindu-se spre camio-net ă ; întotdeauna se simţ ea de parcă s-ar fi sufocat atunci câ ndse afla aici, chiar dacă avea masca de gaze pe fa ţă .

T â r î al doilea cadavru pâ nă la marginea gropii şi-l împinseînă untru. Apoi, r ă sturnâ nd deasupra sacul cu pietre, se gr ă bi

spre ma şină şi o luă din loc.După patru sute de metri, îşi scoase masca şi mă nuşile şi le

13


14/161

aruncă în spatele camionetei. Deschise gura şi trase în plă mâ niaer proaspă t. Scoase un bidona ş din torpedou şi luă o duşcă zdrav ă nă de whisky arză tor. Îşi aprinse o ţ igar ă şi trase din ea adâ nc. Uneori trebuia să se ducă la groapa fumegâ ndă înfiecare zi, timp de nenumă rate să pt ă mâ ni, iar lucrul acesta îif ă cea întotdeauna r â u.

Undeva, acolo jos, se afla Kathy.În drum spre Inglewood se opri la un magazin pentru a-şi

lua câ teva sticle cu apă minerală .Intr â nd în magazinul pustiu, mirosul de alimente în putre-

facţ ie îi invadă nă rile. Împinse repede un că rucior de metal însus şi-n jos printre rafturile pline de praf, izul pă trunză tor dedescompunere strepezindu-i dinţ ii şi determinâ ndu-l să respire

pe gur ă .Gă si sticlele de apă în spatele magazinului şi, cu aceast ă ocazie, descoperi şi o uşă care dă dea spre un şir de trepte.După ce-şi puse sticlele în că rucior, o luă în sus pe scă ri.

Proprietara magazinului putea fi undeva pe acolo; se putea pune pe treabă .

Erau două camere. În camera de zi, ză câ nd pe o canapea,se afla o femeie de vreo treizeci de ani, îmbr ă cat ă într-o haină roşie de casă . Pieptul i se ridica şi cobora încet, a şa cum st ă tea întinsă acolo, cu ochii închişi şi mâ inile încrucişate pe stomac.

Mâ inile lui Robert Neville bâ jbâ ir ă după ţă ruşi şi ciocanulde lemn. Întotdeauna îi venea greu câ nd erau în via ţă ; înspecial câ nd era vorba de femei. Putea simţ i cum îi revine dinnou acel impuls f ă r ă sens, încordâ ndu-i muşchii. Se str ă dui să -l ignore. Era ceva de domeniul demenţ ei, f ă r ă vreun argument

ra ţ ional.Femeia nu scoase nici un sunet în afara unui gâ f â it brusc şi

r ă guşit. Pă trunzâ nd în dormitor, Robert auzi un sunet asemă nă tor cu susurul apei. Ei bine , se întreba el, ce altceva

pot s ă fac ? – şi asta pentru că încă mai simţ ea nevoia să seconvingă pe sine că proceda corect.

R ă mase în cadrul uşii dormitorului, holbâ ndu-se la micul

pat amplasat lâ ngă fereastr ă , înghiţ i în sec şi simţ i cumrespira ţ ia i se opreşte în piept. Apoi, cu un impuls brusc, păşi

14


15/161

spre o latur ă a patului şi privi în jos spre ea.De ce mi se pare c ă toate seam ă n ă cu Kathy ? se întrebă ,

scoţâ nd cu mâ ini tremur â nde din să culeţ al doilea ţă ruş.Conducâ nd încet spre Sears, încercă să uite, întrebâ ndu-se

de ce doar ţă ruşii de lemn erau buni.Se încrunt ă în timp ce înainta pe bulevardul pustiu, sin-

gurul sunet ce se auzea fiind cel înă buşit al motorului ma şinii.Pă rea fantastic că îi trebuiser ă cinci luni pentru a-şi pune oastfel de întrebare.

Asta îi aduse în minte o alt ă întrebare. Cum se f ă cea dereuşea întotdeauna să lovească direct în inimă ? Trebuia să fieîn inimă ; a şa spusese doctorul Busch. Şi totuşi, el, Robert Neville, nu poseda nici un fel de cunoştinţ e de anatomie.

Ridică din spr â ncene. Îl irita faptul că să v â r şise de at â tea ori acest procedeu at â t de hidos, f ă r ă să se oprească mă car odat ă să -şi pună întrebă ri referitoare la el.

Clă tină din cap. Nu , trebuie s ă reflectez cu grij ă , îşi spuse,trebuie s ă adun toate î ntreb ă rile î nainte de a î ncerca s ă r ă spund la ele . Lucrurile trebuie f ă cute corect , î ntr-un mod ş tiin ţ ific .

Mda , mda , mda , se gâ ndi, reminiscen ţ e ale b ă tr â nului Fritz . Acesta fusese numele tat ă lui să u. Neville îşi dispreţ uise tat ă l şiluptase pâ nă la capă t împotriva dobâ ndirii logicii şi a facilit ăţ ilor mecanice ale tat ă lui să u. Acesta murise negâ nd violent existenţ a vampirilor, pâ nă la ultima suflare.

Ajuns la Sears, luă strungul, îl sui în camionet ă , apoicerceta magazinul.

În subsol erau cinci, ascunzâ ndu-se în diverse locuriîntunecate. Neville îl descoperi pe unul dintre ei în interiorulunei vitrine frigorifice. Începu să r â dă câ nd v ă zu bă rbatulză câ nd în coşciugul să u emailat; pă rea un loc at â t de caraghiosîn care să te ascunzi!

Mai t â rziu, se gâ ndi câ t de lipsit ă de umor era lumea în caretr ă ia, dacă se putea distra de minune din at â ta lucru.

Pe la orele două parcă ma şina şi-şi luă pr â nzul. Totul pă rea să miroasă a usturoi.

Şi asta îl f ă cu să se întrebe despre efectul pe care îl avea usturoiul asupra lor. Mirosul trebuie s ă fi fost motivul care î i

15


16/161

pusese pe fug ă , dar de ce ? Totul în privinţ a lor era ciudat; faptul că st ă teau înă untru

în timpul zilei, faptul că evitau usturoiul, moartea prin înfigerea unui ţă ruş, frica recunoscut ă fa ţă de cruci, teama presupusă fa ţă de oglinzi.

S ă lu ă m ultimul fapt ... Conform legendei, erau invizibili în

oglinzi, dar Robert ştia că nu era adev ă rat. La fel de neadev ă rat precum credinţ a că se puteau transforma în lilieci. Aceasta era o superstiţ ie pe care o putea uşor demola logica îmbinat ă cuobserva ţ ia. Era la fel de prostesc să crezi că se puteautransforma în lupi. F ă r ă nici o îndoială , existau câ ini-vampiri; îi v ă zuse şi-i auzise în afara casei sale în timpul nopţ ii. Însă eraudoar câ ini.

Robert Neville îşi str â nse brusc buzele. Las-o balt ă , îşispuse, nu e ş ti gata î nc ă . Avea să vină vremea câ nd îşi va încerca puterile cu toate acestea, una câ te una, dar vremea aceea nu sosise încă . Erau destule lucruri de care trebuia să seneliniştească acum.

După -masă , luă casele la r â nd şi-şi folosi toţ i ţă ruşii. Avea patruzeci şi şapte.

16


17/161

Capitolul III

„Puterea vampirului st ă în faptul că nimeni nu crede înexistenţ a sa”.

Mul ţ umesc , doctore Van Helsing , se gâ ndi el lă sâ nd dinmâ nă exemplarul din Dracula . R ă mase nemişcat privind

mâ hnit rafturile bibliotecii, ascult â nd cel de-al doilea concert pentru pian al lui Brahms, cu un pahar de whisky cu lă mâ ie înmâ na dreapt ă şi o ţ igar ă între dinţ i.

Era adev ă rat. Cartea era un talmeş-balmeş de superstiţ ii şide clişee melodramatice, dar fraza respectiv ă era adev ă rat ă :nimeni nu crezuse în existenţ a lor şi cum ar fi putut cineva să lupte împotriva cuiva în a că rui existenţă nici mă car nu crede?

Asta fusese situa ţ ia. Ceva înfricoşă tor, ceva apar ţ inâ ndnopţ ii se furişase venind din Evul Mediu. Ceva lipsit de oricesuport credibil, ceva ce fusese înmormâ ntat în paginileliteraturii de ficţ iune. Vampirii erau demoda ţ i, apar ţ ineaupaginilor idilice ale lui Summers* sau ale celor melodramaticeale lui Stoker; erau personaje că rora li se dedica câ te o scurt ă notiţă în Enciclopedia britanic ă sau reprezentau un material

bun doar pentru că r ţ ile de factur ă îndoielnică ale unor scriitoride mâ na a doua ori pentru filmele de serie B. O legendă cu unsuport firav ce trecea dintr-un secol în altul. Ei bine , era adev ă rat .

Sorbi o înghiţ itur ă din pahar şi închise ochii, în timp celichidul rece i se scurgea pe gâ t şi-i încă lzea stomacul. Era adev ă rat , se gâ ndi, dar nimeni nu avusese vreodat ă ocazia s ă

cunoasc ă adev ă rul . Oh, ştiau ei că tot exista ceva, dar nu putea fi asta – nu asta . Asta era imagina ţ ie, asta era superstiţ ie – nuexista un lucru ca acesta .

Şi, înainte ca ştiinţ a să cerceteze legenda respectiv ă , legen-da înghiţ ise at â t ştiinţ a, câ t şi orice altceva.

Nu gă sise nici o pană de lemn în acea zi. Nu verificasegeneratorul. Nu îndepă rtase cioburile de oglindă . Nu-şi luase

cina; îşi pierduse pofta de mâ ncare. Nu era greu. O pierdea încea mai mare parte a timpului.

17


18/161

*Montague Summers (1880-1948) – cunoscut cercet ă tor al fenomenelor oculte, al magiei şi al vampirilor (n.tr.)

Nu putea face lucrurile pe care le f ă cuse în acea după -amiază pentru ca apoi să vină acasă şi să se îndoape după pofta inimii.Nici mă car acum, după cinci luni.

Se gâ ndi la cei unsprezece – nu, doisprezece copii din acea după -amiază şi-şi termină bă utura din două înghiţ ituri.

Clipi din ochi şi camera oscilă puţ in în fa ţ a sa. Te faci praf ,t ă ticule , îşi zise el. Ş i ce dac ă ? r ă spunse tot el. Este altcineva mai î ndrept ăţ it s-o fac ă ?

Azv â rli cartea în celă lalt colţ al camerei. Van Helsing ş i Mina ş i Jonathan ş i Conte-cu -ochii-injecta ţ i ş i voi to ţ i! Numai n ă scociri , numai extrapol ă ri proste ş ti pe o tem ă sumbr ă !

Un chicotit ce se transformă în tuse îi ieşi din piept. Afar ă ,Ben Cortman îl strigă , invit â ndu-l să iasă din casă . Imediat ,Benny , îşi spuse el. De î ndat ă ce-mi pun smochingul ...

Ridică din umeri şi scr âşni din dinţ i. Ies imediat . Ei bine , de ce nu ? De ce s ă nu ies afar ă ? E un mijloc sigur de a sc ă pa de ei .

Să devină unul asemenea lor.Chicoti, gâ ndindu-se câ t de simplu ar fi fost acest lucru,

apoi se puse în mişcare şi se îndrept ă împleticindu-se spre bar.De ce nu! Mintea îi lucra cu febrilitate. De ce să se compliceat â t, câ t ă vreme o uşă dat ă de perete şi câţ iva pa şi puteaurezolva definitiv problema?

Pe via ţ a sa că nu ştia! Exista, desigur, posibilitatea îndepă r-tat ă să mai existe pe undeva câţ iva asemenea lui, câţ iva careîncercau să supravieţ uiască cu speranţ a că într-o bună ziaveau să se afle din nou în mijlocul celor la fel cu ei. Dar cum

să -i poat ă gă si vreodat ă , dacă nu se aflau la o distanţă de o zide mers cu ma şina?

Ridică din umeri şi-şi mai turnă nişte whisky în pahar;renunţ ase la şmecherii cu luni în urmă . Usturoi la ferestre şiplase peste ser ă ; arderea cadavrelor şi transportarea pietrelor;încetul cu încetul, numă rul celor nepă mâ nteni se micşora. Dece să se amă gească singur? Nu va mai gă si niciodat ă pe

altcineva.Corpul i se lă să cu greutate pe scaun. Iat ă -m ă aici , b ă ie ţ a ş i ,

18


19/161

st â nd confortabil ca o plo ş ni ţă pe o p ă tur ă , î nconjurat de un batalion de lipitori care nu doresc altceva dec â t s ă se î nfrupte din bel ş ug din hemoglobina mea cu t ă rie sut ă la sut ă . Ei bine ,oameni buni , servi ţ i-v ă , fac eu cinste!

Fa ţ a i se deformă într-un rictus de ur ă nedisimulat ă . Tic ă lo- ş ilor! V ă omor pe to ţ i , nenoroci ţ i ce sunte ţ i , î nainte de a m ă

preda . Mâ na dreapt ă i se str â nse precum o menghină , iar paharul se f ă cu bucăţ i.

Privi în jos, cu ochii împă ienjeniţ i, spre cioburile de pepodea, spre bucata zimţ at ă de sticlă pe care o mai ţ inea înmâ nă şi spre sâ ngele diluat cu whisky ce-i curgea din palmă .

Totu ş i , oare n-ar vrea s ă bea ş i ei pu ţ in , se gâ ndi el. Seridică furios şi aproape că deschise uşa pentru a-şi flutura

pumnul în fa ţ a lor şi a-i auzi cum urlă . Apoi închise ochii şi tot corpul îi fu scuturat de un fior. Fii de ş tept , amice , îşi zise. Du-te de- ţ i bandajeaz ă blestemata aia de m â n ă !

Se împletici pâ nă la baie şi-şi spă lă mâ na cu grijă , respi-r â nd cu greutate în timp ce-şi turnă tinctur ă de iod peste rana deschisă . Apoi se bandajă st â ngaci, pieptul lat ridicâ ndu-i-se şi

cobor â nd cu mişcă ri sacadate, sudoarea curgâ ndu-i pe frunte. Am nevoie de o ţ igar ă , se gâ ndi. Ajuns din nou în camera de zi, schimbă discul cu muzică de

Brahms cu unul de Bernstein şi-şi aprinse o ţ igar ă . Ce s-ar î nt â mpla dac ă a ş r ă m â ne vreodat ă f ă r ă aceste cuie de sicriu? seîntrebă el urmă rind cu privirea fumul albastru al ţ igă rii. Ei bine, nu prea existau şanse să se înt â mple a şa ceva. Avea

aproximativ o mie de cartuşe în dulapul lui Kathy...Îşi încleşta dinţ ii. În dulapul din c ă mar ă , c ă mar ă , c ă mar ă .Camera lui Kathy.R ă mase cu ochii holba ţ i, f ă r ă să vadă fototapetul în timp ce

The Age of Anxiety îi pulsa în urechi. V â rsta nelini ş tii , medita el.Credeai c ă e ş ti nelini ş tit , Lenny , b ă iatule! Lenny ş i Benny ; voi doi ar trebui s ă v ă î nt â lni ţ i . Compozitorule , f ă cuno ş tin ţă cu un cadavru! Mami , c â nd voi cre ş te mare , vreau s ă fiu vampir ca tata . Ei bine , fii binecuv â ntat , pui ş or , bine î n ţ eles c ă vei fi .

Whisky-ul clipoci în pahar. Neville f ă cu o grimasă din cauza

19


20/161

durerii provocate de t ă ietura proaspă t ă şi trecu sticla în mâ na st â ngă .

Se a şeză şi sorbi. La dracu' cu sobrietatea , îşi zise. S ă fie distrus echilibrul resping ă tor al viziunii clare , ş i asta î n mare vitez ă . Î i ur ă sc!

Treptat, camera îşi schimbă centrul giroscopic şi prinse a se

ondula în jurul scaunului să u. Ochii i se acoperir ă de o cea ţă plă cut ă , neclar ă pe margini. Îşi privi paharul, apoi se uit ă la pick-up. Capul i se clă tina câ nd într-o parte, câ nd în cealalt ă . Afar ă , ei dă deau t â rcoale, mormă iau şi a şteptau.

Ai dracului vampiri , gâ ndi el, tic ă lo ş i ce se furi ş eaz ă ca pisicile î n jurul casei mele , at â t de î nseta ţ i , at â t de dispera ţ i ...

Un gâ nd îi trecu prin minte. Ridică degetul ar ă t ă tor care îi

tremura în fa ţ a ochilor.Prieteni , m ă aflu î n fa ţ a voastr ă pentru a discuta despre vampiri ; un grup minoritar , dac ă ei ar exista vreodat ă – ş i iat ă c ă exist ă .

Dar , pentru a fi concis , voi schi ţ a elementele de baz ă ale tezei mele , tez ă care sun ă cam a ş a : Exist ă prejudec ăţ i î mpotriva vampirilor .

Ideea fundamental ă a acestei minorit ăţ i este urm ă toarea :Sunt detesta ţ i pentru c ă sunt temu ţ i . Astfel ...Îşi turnă de bă ut. Din belşug.C â ndva , î n Evul Mediu ş i î ntunecat , puterea vampirului era

mare , iar teama pe care o inspira era cumplit ă . Era un blestem ş i î nc ă mai este . Societatea î l ur ăş te f ă r ă o motiva ţ ie exact ă .

Dar sunt nevoile sale cu mult mai ş ocante dec â t acelea ale

unui p ă rinte care scoate sufletul din copilul s ă u? Vampirul poate produce o accelerare a b ă t ă ilor inimii ş i poate face s ă ţ i se ridice p ă rul m ă ciuc ă . Dar este el mai r ă u dec â t p ă rintele care d ă societ ăţ ii un copil nevrozat care va deveni politician? Este el mai r ă u dec â t industria ş ul care ş i-a deschis fabrica cu banii

proveni ţ i din v â nz ă ri de bombe ş i arme c ă tre na ţ ionali ş ti sinuciga ş i? Este el mai r ă u dec â t cr âş marul care vinde b ă uturi

falsificate pentru a distruge ş i mai mult creierele celor care , treji fiind , sunt incapabili de a g â ndi progresist? (Nu , î mi cer scuze pentru aceast ă calomnie ; c â rtesc î mpotriva b ă uturii care m ă

20


21/161

hr ă ne ş te .) Atunci , este el mai r ă u dec â t editorul care umple rafturile existente pretutindeni cu dorin ţ e de moarte ş i pasiune carnal ă ? Ş i acum , realmente , dac ă - ţ i faci un examen de con- ş tiin ţă , scumpule – este vampirul at â t de r ă u?

Tot ce face e s ă bea s â nge .Ş i atunci , de unde aceast ă prejudecat ă nedreapt ă , aceast ă

predispozi ţ ie nechibzuit ă ? De ce nu poate tr ă i vampirul acolo unde dore ş te? De ce trebuie s ă - ş i caute ascunz ă tori î n care nu-l

poate g ă si nimeni? De ce vre ţ i s ă -l distruge ţ i? Vede ţ i , a ţ i transformat acest s ă rman inocent î ntr-un animal h ă ituit . Nu are nici un mijloc de a se î ntre ţ ine , nici o posibilitate de educa ţ ie adev ă rat ă , nici m ă car drept de vot . Nu-i de mirare c ă este obligat s ă duc ă o existen ţă de animal de prad ă nocturn .

Robert Neville scoase un mormă it morocă nos. Sigur , sigur ,se gâ ndi el, dar v-a ţ i l ă sa sora s ă se c ă s ă toreasc ă cu unul dintre ei?

Ridică din umeri. Aici m-ai avut , amice , aici m-ai avut! Muzica se opri. Acul scr âşnea înainte şi înapoi în şanţ urile

negre. Robert r ă mase nemişcat, simţ ind cum r ă coarea îlcuprinde de la picioare în sus. A ş a se î nt â mpl ă c â nd bei prea

mult . Devii imun la pl ă cerile paharului . Nu exist ă nici o m â ng â iere î n b ă utur ă . Te pr ă bu ş e ş ti î nainte de a deveni fericit .Deja camera începea să se îndrepte, iar sunetele ce veneau deafar ă îi gâ dilau timpanele.

— Neville, ieşi afar ă !O respira ţ ie şuier ă toare îi ieşi printre buze. Haide afar ă !

Femeile erau acolo, cu rochiile descheiate sau scoase de tot, cu

pielea ce-i a ştepta mâ ngâ ierile, cu buzele ce...S â ngele meu , s â ngele meu! Şi, ca şi cum ar fi fost mâ na altcuiva, îşi urmă ri cu privirea

pumnul înă lbit ridicâ ndu-se încet, tremur â nd, pentru a seabate apoi asupra piciorului. Durerea îl f ă cu să aspire pe gur ă aerul st ă tut al camerei. Usturoi. Peste tot, doar miros deusturoi. Şi în haine, şi în mobilă , şi în mâ ncare, chiar şi în

bă utur ă . Serve ş te un usturoi cu sifon ; mintea îndepă rt ă imediat tentativa de glumă .

Se ridică şi începu să se plimbe de colo-colo. Ce s ă fac

21


22/161

acum? S ă trec iar prin rutina zilnic ă ? Te scutesc de nepl ă cerea asta . Citit-b ă ut -izolat-acustic -casa -... femei . Femei , femei goale ,setoase de s â nge ş i p ă tima ş e , etal â ndu- ş i corpurile fierbin ţ i î n

fa ţ a lui . Nu , nu fierbin ţ i .Un scâ ncet îi ieşi din piept. S ă le ia dracu' , ce a ş teapt ă ! Cre-

deau oare că avea să iasă afar ă şi să li se ofere pe tav ă ?

Poate c ă da , poate c ă da ... Se trezi că îndepă rta bara groasă aflat ă de-a curmezişul uşii. Vin , fetelor , vin . Umezi ţ i -v ă buzele – acum!

Afar ă , ele auzir ă bara ridicâ ndu-se şi un urlet de ner ă bdarestr ă bă tu noaptea.

R ă sucindu-se pe că lcâ ie, dă du cu pumnii în perete pâ nă cecr ă pă tapetul şi-şi juli pielea. R ă mase apoi nemişcat,

tremur â nd neajutorat, cu dinţ ii clă nţă nindu-i în gur ă .Se linişti după un timp. Puse la loc bara de-a curmezişuluşii şi se îndrept ă spre dormitor. Se pr ă buşi pe pat şi se lă să pepernă cu un scâ ncet. Mâ na st â ngă lovi o dat ă , uşor, cuvertura de pe pat.

Oh , Dumnezeule , se gâ ndi el, c â t mai dureaz ă , c â t mai dureaz ă ?

22


23/161

Capitolul IV

Soneria deştept ă torului nu se declanşă , pentru că uitase s-o programeze. Dormi profund, nemişcat, ca şi cum corpul i-ar fifost f ă cut din font ă . Câ nd, într-un t â rziu, deschise ochii, era ora zece.

Cu un bombă nit de dezgust, se ridică cu greu şi-şi cobor îpicioarele din pat. Instantaneu, capul începu să -i pulseze ca şicum creierul ar fi avut tendinţ a să -i iasă din craniu. Frumos , segâ ndi el, sunt mahmur . Asta-mi mai trebuia!

Se îndrept ă gemâ nd şi împleticindu-se spre baie, îşi dă ducu apă pe fa ţă şi-şi turnă apoi apă în cap. N -are rost , replică mintea sa, n-are rost . Tot m ă simt ca dracu'. În oglindă , fa ţ a îi

apă rea scof â lcit ă , bă rboasă şi foarte asemă nă toare cu fa ţ a unui bă rbat de vreo patruzeci de ani. Dragoste , farmecul t ă u magic se afl ă pretutindeni ; în mod prostesc, cuvintele îi fulgerar ă princreier precum nişte cear şafuri ude umflate de v â nt.

Se îndrept ă încet spre camera de zi şi deschise uşa din fa ţă .Înjur ă cu nă duf la vederea femeii pr ă v ă lite pe trotuar. Seîncordă furios, dar încordarea îi accentua durerea de cap. Sunt

bolnav , se gâ ndi.Cerul era cenuşiu şi acoperit. Grozav! îşi zise el. Alt ă zi

petrecut ă î n gaura asta de ş obolan! Tr â nti cu putere uşa, apoitresă ri şi gemu la auzul zgomotului care-i str ă punse creierul. Afar ă auzi cum resturile oglinzii se desprind şi cad pe cimentul verandei şi se fac bucăţ i. Oh , minunat! Buzele i se deformar ă într-un rictus.

Două ceşti de cafea neagr ă , fierbinte, îi f ă cur ă şi mai r ă u la stomac. Puse cea şca jos şi se îndrept ă spre camera de zi. La dracu' cu toate , se gâ ndi, o s ă m ă î mb ă t din nou .

Dar bă utura avea gust de terebentină şi, cu un mâ r â it deenervare, azv â rli paharul de perete şi urmă ri cu privirea scurgerea lichidului pe covor. La naiba , am s ă r ă m â n f ă r ă

pahare! Gâ ndul îl irit ă în timp ce respira ţ ia şuier ă toare îi ieşea

pe nă ri în cascade întret ă iate.Se lă să să cadă pe canapea şi r ă mase acolo, clă tinâ nd încet din cap. N-avea nici un rost; îl învinseser ă , tic ă lo ş ii nop ţ ii îl

23


24/161

învinseser ă . Avu din nou acea senza ţ ie de nelinişte: senza ţ ia că el se

dilat ă , iar casa se contract ă , drept pentru care, în orice se-cundă , avea să treacă dincolo de pereţ ii ei printr-o explozie delemn, tencuială şi că r ă mizi. Se ridică în picioare şi se îndrept ă în grabă spre uşă ; mâ inile îi tremurau.

Se opri apoi pe peluză şi, întors cu spatele la casa pe care oura, trase în piept aerul proaspă t al dimineţ ii. Dar ura şicelelalte case din jur şi mai ura şi caldar â mul, şi trotuarele, şipeluzele, şi tot ce se mai afla pe Cimarron Street...

Ura devenea tot mai mare. Şi, brusc, ştiu că trebuia să plece de acolo. Indiferent dacă era sau nu o zi înnorat ă , trebuia să plece de acolo.

Încuie uşa din fa ţă , descuie garajul şi trase în sus uşa masiv ă , f ă r ă să -şi mai bat ă apoi capul s-o lase în jos. M ă î ntorc cur â nd , îşi zise el. Pur ş i simplu , ies pu ţ in la plimbare .

Dă du repede înapoi camioneta pâ nă în mijlocul drumului, oîntoarse şi apă să cu putere pe accelera ţ ie, îndrept â ndu-se spreCompton Boulevard. Nu ştia încotro mergea.

Luă curba cu şaizeci şi cinci de kilometri pe or ă şi mă ri viteza la o sut ă înainte de a ajunge la prima intersecţ ie. Ma şina f ă cu un salt înainte şi el apă să accelera ţ ia pâ nă la podea, for ţ at fiind de piciorul rigid. Mâ inile îi erau ca nişte blocuri de ghea ţă pe volan, iar fa ţ a semă na cu aceea a unei statui. Trecu ca unfulger pe bulevardul gol, lipsit de via ţă , cu o sut ă două zeci la or ă , producâ nd singurul sunet asurzitor într-o mare de linişte.

Lucrurile evolueaz ă î n natur ă , gâ ndi el, în timp ce păşea încet de-a curmezişul peluzei cimitirului.

Iarba era at â t de înalt ă încâ t firele erau îndoite sub propria greutate, iar el le sf ă r â ma acum sub ghetele grele. Nu se auzea nici un sunet în afar ă de cel produs de pa şii să i şi de câ ntecelef ă r ă sens ale pă să rilor. Odinioar ă , m ă g â ndeam c ă ele c â nt ă

pentru c ă totu-i î n regul ă pe lumea asta , îşi spuse Robert Neville. Acum ş tiu c ă am gre ş it . Ele c â nt ă pentru c ă sunt s ă race cu duhul .

Parcursese zece kilometri cu accelera ţ ia la podea, înainte dea-şi da seama încotro se îndrepta. Era straniu că at â t mintea,

24


25/161

câ t şi corpul ţ inuser ă secret acest fapt fa ţă de propria-iconştiinţă . Conştient, ştiuse doar că îi era r ă u, era deprimat şitrebuia să plece de acasă . Nu ştia că avea de gâ nd s-o vizitezepe Virginia.

Dar condusese direct într-acolo, câ t de repede putuse.Parcase la curbă şi pă trunsese prin poarta ruginit ă , iar acum

ghetele sale bă tuceau pă mâ ntul şi scâ r ţâ iau prin iarba stufoasă .Câ t timp trecuse de câ nd nu mai venise pe aici? Trebuia să

fi fost cel puţ in acum o lună . Îşi dorea să fi adus şi flori, dar nu-şi dă duse seama că se îndrepta într-acolo decâ t înmomentul câ nd ajunsese aproape de poart ă .

Str â nse puternic din buze în timp ce-l copleşea o veche

durere. De ce nu putea fi aici şi Kathy? De ce fusese at â t deorb, ascult â ndu-i pe nebunii care stabiliser ă acele stupidereguli în timpul molimei? Ar fi putut fi şi ea aici, ză câ nd ală turide mama sa.

Nu î ncepe din nou , se admonesta singur. Apropiindu-se de cript ă , înţ epeni în clipa câ nd observ ă că

uşa de fier era uşor întredeschisă . Oh , nu , se gâ ndi. O luă la fugă peste iarba umedă . Dac ă ei au trecut pe aici , f ă gă dui, dau

foc ora ş ului . Jur î n fa ţ a lui Dumnezeu , î l ard p â n ă -n temelii dac ă s-au atins de ea!

Dă du uşa de perete şi aceasta se lovi de zidul de marmur ă cu un zgomot cavernos şi prelung. Ochii i se deplasar ă rapidcă tre postamentul de marmur ă pe care se odihnea sicriulsigilat.

Pulsul îi scă zu şi respir ă uşurat. Era încă acolo, neatins. Apoi, în timp ce pă trundea înă untru, v ă zu bă rbatul care

ză cea într-un colţ al criptei, cu corpul ghemuit pe podeaua rece.

Scoţâ nd un urlet de furie, Robert Neville se repezi sprecadavru şi, apucâ nd haina omului cu degetele încordate, îl t â r îpe podea şi-l aruncă cu o mişcare violent ă pe iarbă . Cadavrulse rostogoli pe spate, cu fa ţ a albă îndreptat ă spre cer.

Robert Neville reveni în cript ă , cu pieptul ridicâ ndu-i-se şicobor â ndu-i într-un ritm rapid. Apoi închise ochii şi r ă mase cu

25


26/161

palmele sprijinite pe capacul sicriului.

Sunt aici , se gâ ndi el. M -am î ntors . Aminte ş te- ţ i de mine . Aruncă pe jos florile pe care le adusese data trecut ă şi

îndepă rt ă cele câ teva frunze ce pă trunseser ă înă untru prin uşa deschisă .

Apoi se a şeză lâ ngă sicriu şi-şi sprijini fruntea de latura

metalică . T ă cerea îl cuprinse cu bra ţ e reci şi plă cute.Dac ă a ş putea muri acum , se gâ ndi el; î n lini ş te , u ş or , f ă r ă

s ă tremur sau s ă ţ ip . Dac ă a ş putea fi cu ea . Dac ă a ş putea crede c ă voi fi cu ea .

Degetele i se str â nser ă uşor, iar capul îi că zu în piept.Virginia! Ia-m ă acolo unde e ş ti!

O lacrimă cristalină îi că zu pe mâ na nemişcat ă ...N-avea idee câ t r ă mă sese acolo. Totuşi, după o bucat ă de vreme, chiar şi cele mai adâ nci dureri se estompau, chiar şidisperarea cea mai pă trunză toare îşi pierdea din putere.Blestemul celui care se autoflageleaz ă , se gâ ndi el, e s ă se deprind ă chiar ş i cu biciul!

Se îndrept ă şi r ă mase nemişcat. Sunt î nc ă î n via ţă , reflect ă ,

în timp ce inima îi bă tea nebuneşte, sâ ngele îi circula mai rapidprin vine, oasele, muşchii şi ţ esuturile erau toate vii şifuncţ ionau f ă r ă nici un scop.

Privi încă o secundă sicriul, apoi se r ă suci cu un oftat adâ nc şi ieşi din cript ă , închizâ nd uşor uşa după el, pentru a nu-i tulbura Virginiei somnul.

Uitase de bă rbat. Aproape că se împiedică de el, f ă cu unpas în lă turi şi, cu un blestem înă buşit, trecu de cadavru.

Apoi, brusc, se întoarse.Ce-i asta? Privi neîncreză tor în jos spre bă rbat. Omul era

mort, mort de-a binelea. Dar cum putea fi? Schimbarea sepetrecuse at â t de repede şi totuşi bă rbatul ar ă ta şi mirosea deparcă ar fi fost mort de zile întregi.

Mintea începu să -i funcţ ioneze rapid din cauza emoţ ieinea şteptate. Ceva omor â se vampirul; ceva de o eficienţă

brutală . Inima nu-i fusese atinsă , nu se vedea nici urmă deusturoi şi totuşi...

26


27/161

Brusc, f ă r ă nici un efort, veni r ă spunsul... Bineînţ eles – lumina zilei!

Îl fulger ă un gâ nd autoacuzator. S ă ş tie de cinci luni c ă ei r ă m â neau î n ă untru î n timpul zilei ş i s ă nu fac ă nici m ă car o dat ă leg ă tura! închise ochii, îngrozit de propria imbecilitate.

Razele soarelui; raze ultraviolete şi infraroşii. Ele trebuiau

să fie cauza. Dar de ce? La dracu' de ce nu ştia nimic despreefectele razelor soarelui asupra sistemului uman?

Un alt gâ nd: acel bă rbat fusese unul dintre adev ă ra ţ ii vampiri; unul dintre mor ţ ii vii. Vor avea oare razele soareluiacela şi efect şi asupra celor care erau încă în via ţă ?

Prima emoţ ie pe care o simţ ise de luni de zile îl determină s-o ia la fugă spre camionet ă .

În clipa în care uşa se tr â nti lâ ngă el, se întrebă dacă nutrebuia să -l fi luat şi pe bă rbatul mort. Nu va atrage cadavrul şialţ i vampiri, oare nu vor invada ei cripta? Nu, oricum nu vor îndr ă zni să se apropie de sicriu; era sigilat cu usturoi. În plus,sâ ngele bă rbatului era mort acum, era...

Gâ ndurile i se întrerupser ă din nou în timp ce ajungea la oalt ă concluzie. Razele soarelui trebuie s ă fi ac ţ ionat cumva asupra s â ngelui lor!

Atunci era oare posibil ca toate lucrurile să fie legate desâ nge? Usturoiul, crucea, oglinda, ţă ruşul, lumina zilei,pă mâ ntul în care dormeau unii dintre ei? Nu vedea cum, şitotuşi...

Trebuia să citească mult, să facă o mulţ ime de cercet ă ri.Putea fi exact lucrul de care avea nevoie. Plă nuise de mult să -lfacă , dar în ultimul timp se pă rea că -l uitase cu desă v â r şire. Acum, aceast ă nouă idee declanşa iar ăşi dorinţ a în sufletulsă u.

Porni ma şina pe strada şi acceler ă , coti spre o zonă culocuinţ e şi opri în fa ţ a primei case înt â lnite.

Alergă pe că rarea ce ducea la uşa din fa ţă , dar aceasta era încuiat ă şi n-o putu for ţ a. Cu un mâ r â it de ner ă bdare, alergă spre casa urmă toare. Uşa era deschisă ; fugi prin camera de zi

cufundat ă în întuneric, urcâ nd apoi, câ te două , scă rileacoperite cu mochet ă .

27


28/161

Gă si femeia în dormitor. F ă r ă nici o ezitare, azv â rli joscuverturile şi o înşf ă că de încheieturile mâ inilor. Ea mormă icâ nd corpul luă contact cu podeaua, apoi o auzi scoţâ nd niştesunete nedesluşite din gâ tlej în timp ce o t â r î în hol şi începusă coboare scă rile.

Pe câ nd o t â ra prin camera de zi, ea începu să se mişte.

Mâ inile femeii se încleştar ă pe încheieturile sale, iar corpulei începu să se contorsioneze şi să se zbat ă pe covor.Ochii îi erau încă închişi, dar femeia gâ f â ia şi mormă ia tot

încercâ nd să -i scape din str â nsoare. Unghiile ei i se înfipser ă încarne. El se eliber ă cu un mâ r â it şi o t â r î mai departe,apucâ nd-o de pă r. De obicei, simţ ea o durere bruscă şi violent ă câ nd proceda astfel, pentru că , dintr-un motiv pe care nu-l

înţ elegea, aceşti oameni erau asemă nă tori cu el. Dar, de data aceasta, îl cuprinsese o pasiune experimentală şi nu se putea gâ ndi la nimic altceva.

Chiar şi a şa, se cutremur ă la sunetul înă buşit de groază pecare-l scoase femeia atunci câ nd o aruncă pe trotuarul deafar ă .

Ea r ă mase pe trotuar r ă sucindu-se neajutorat ă , deschizâ n-du-şi şi închizâ ndu-şi pumnii, cu buzele pă tate cu roşu retraseîntr-un r â njet. Robert Neville o urmă rea încordat.

Înghiţ i în sec, sentimentul acesta de brutalitate nemiloasă nu avea să ţ ină mult. Îşi muşcă buzele în timp ce o urmă rea. Ei bine , sufer ă , se cert ă Robert cu el însuşi, dar face parte din grupul lor ş i m-ar fi ucis bucuroas ă dac ă ar fi avut ocazia .Trebuie s ă prive ş ti astfel lucrurile , pentru c ă e singurul mod de a- ţ i atinge scopul . R ă mase acolo, cu dinţ ii clă nţă nind,urmă rind-o cum moare.

În câ teva minute, ea încet ă să mai mişte, încet ă să maimormă ie, iar mâ inile i se descleştar ă încet, semă nâ nd acum cunişte flori albe pe ciment. Robert Neville se aplecă şi-i luă pulsul. Nimic. Corpul se r ă cea deja.

Se îndrept ă de spate, cu un zâ mbet discret flutur â ndu-i pe buze. Deci e adev ă rat . Nu avea nevoie de ţă ruşi. După tot acest

timp, gă sise în cele din urmă o metodă mai bună . Apoi îşi ţ inu respira ţ ia. Dar cum să se convingă că femeia

28


29/161

era cu adev ă rat moart ă ? Cum ar putea şti înainte de apusulsoarelui?

Gâ ndul îl umplu de o mâ nie nouă şi neliniştitoare. De cefiecare nouă întrebare distrugea r ă spunsurile dinainte?

Se gâ ndi la aceast ă problemă în timp ce sorbea dintr-o cutiecu suc de roşii luat ă din supermagazinul în spatele că ruia

parcase.Cum avea să afle? Nu putea sta cu femeia pâ nă ce apunea

soarele.

Ia-o cu tine acas ă , prostule! Din nou i se închiser ă ochii şi simţ i cum îl str ă bate o

senza ţ ie de iritare. Ast ă zi nu gă sea nici unul din r ă spunsurileevidente. Acum trebuia să se întoarcă din drum s-o gă sească , şi

nici mă car nu era sigur unde anume se afla casa.Porni motorul şi ieşi din parcare, aruncâ nd o privire la ceas.Ora trei. Destul timp pentru a ajunge acasă înainte de apariţ ia lor. Apă să pe accelera ţ ie şi camioneta prinse viteză .

Îi trebui aproximativ o jumă tate de or ă pentru a localiza casa. Femeia ză cea pe trotuar, în aceea şi poziţ ie. Punâ ndu-şimă nuşile, Neville cobor î oblonul din spatele camionetei şi seîndrept ă spre femeie. În timp ce mergea, îi observ ă figura. Nu ,

pentru numele lui Dumnezeu , s ă nu î ncepi din nou! T â r î femeia pâ nă la camionet ă şi o aruncă înă untru. Apoi

închise oblonul şi-şi scoase mă nuşile. Îşi privi ceasul. Ora trei.Destul timp pentru...

Scutur ă ceasul şi-l duse la ureche, cu inima aproape să -rindu-i din piept.

Ceasul se oprise.

29


30/161

Capitolul V

Degetele îi tremurau, în vreme ce r ă sucea cheia în contact.Mâ inile i se încleştar ă pe volan în timp ce lua o curbă str â nsă şise îndrepta înapoi spre Gardena.

Ce neghiob fusese! Pesemne că îi luase cel puţ in o or ă

pentru a ajunge la cimitir, iar apoi st ă tuse ore întregi în cript ă ! Apoi, drumul după acea femeie. Drumul pâ nă la super-market,sucul de roşii, drumul înapoi pentru a lua femeia...

Câ t era ceasul?Nebun! Îl cuprinse o frică de moarte la gâ ndul celor care îl

a şteptau în fa ţ a casei. Oh, Dumnezeule, şi mai lă sase şi uşa garajului deschisă ! Benzina, echipamentul... Generatorul!

Geamă tul i se opri în gâ t, apă să pâ nă la refuz accelera ţ ia,camioneta se nă pusti înainte, acul vitezometrului oscilă , apoiîncepu să urce constant, trecu de o sut ă , o sut ă zece, o sut ă două zeci... Ce se va înt â mpla dacă îl a şteptau deja? Cum ar mai putea intra în casă ?

Se str ă dui să r ă mâ nă calm. Nu trebuia să se piardă cu fi-rea; trebuia să se controleze tot timpul. Avea să intre. Nu- ţ i face

probleme , vei intra î n cas ă , îşi zise. Deşi nu vedea cum urma s-o facă . Îşi trecu nervos o mâ nă prin pă r. Minunat , minunat ,coment ă în gâ nd. Îţ i dai toat ă osteneala s ă r ă m â i î n via ţă , apoi ,î ntr-o zi , pur ş i simplu nu te î ntorci acas ă la timp . Ia termin ă ! îlrepezi propria-i minte. Dar îi venea să -şi dea cu ceva în cappentru că uitase să -şi întoarcă ceasul în seara precedent ă . Nu te obosi s ă te omori singur , reflect ă , vor fi bucuro ş i s-o fac ă ei

pentru tine . Brusc, îşi dă du seama că era aproape sleit deputeri din cauza foamei. Bucata de carne conservat ă pe care omâ ncase odat ă cu sosul de roşii nu f ă cuse nimic pentru a-ipotoli foamea.

Str ă zile t ă cute îi defilau prin fa ţă , iar el privea mereu câ ndîntr-o parte, câ nd în alta, pentru a vedea dacă vreunul din ei apă rea în cadrul uşilor. Pă rea că deja se lă sa întunericul, dar

asta putea să fie doar rodul imagina ţ iei sale. Nu putea fi at â t det â rziu, pur şi simplu nu se putea. Tocmai trecea în viteză de intersecţ ia dintre Western şi

30


31/161

Compton, câ nd v ă zu bă rbatul care ieşea alergâ nd dintr-oclă dire şi striga după el. Inima îi fu cuprinsă parcă de o mâ nă de ghea ţă în clipa câ nd ţ ipă tul bă rbatului str ă punse aerul dinspatele ma şinii.

Nu putea solicita mai mult camioneta. Iar acum, mintea începu să -l chinuiască cu imagini ale unei explozii de anvelopă ,

a camionetei vir â nd brusc, neînscriindu-se în curbă şi izbindu-se de o casă . Buzele începur ă să -i tremure, dar le str â nse cuputere. Nu-şi mai simţ ea mâ inile pe volan.

Trebui să încetinească la intersecţ ia cu Cimmaron. Cucoada ochiului, v ă zu un bă rbat ţâşnind dintr-o casă şilansâ ndu-se în urmă rirea ma şinii.

Apoi, în clipa câ nd luă curba cu scr âşnet de roţ i, nu se

putu abţ ine să nu ca şte gura, simţ ind cum se sufocă . Toţ i erau în fa ţ a casei, a ştept â ndu-l.Din gâ t îi ieşi un sunet de teroare nest ă pâ nit ă . Nu dorea să

moar ă . Poate că se gâ ndise la aceast ă posibilitate, poate chiar se a ştepta la a şa ceva. Dar nu dorea să moar ă . Nu î n acest fel .

Îi v ă zu întorcâ ndu-şi chipurile de cear ă la sunetul moto-rului. Alţ i câţ iva ieşeau în fugă din garajul deschis şi Robert scr âşni din dinţ i într-un acces de furie neputincioasă . Ceprostesc şi nechibzuit mod de a muri!

Îi v ă zu cum începur ă să alerge direct spre camionet ă , un şir întreg care traversa strada. Şi, brusc, ştiu că nu se putea opri. Apă să pe accelera ţ ie şi, într-o clipă , ma şina îşi f ă cu loc printreei, dobor â nd trei, ca pe nişte popice. Simţ i cum caroseria ma şinii preia impactul în clipa câ nd lovi corpurile. Feţ ele lor albe trecur ă fulger ă tor pe lâ ngă fereastr ă , ţ ipetele lor

îngheţâ ndu-i sâ ngele în vine. Acum erau în spatele lui, şi Robert observ ă în oglinda

retrovizoare cum îl urmă reau cu toţ ii. Din senin, îi trecu prinminte un plan şi, lă sâ ndu-se pradă unui impuls, încetini, fr â nă chiar, pâ nă ce viteza ma şinii ajunse la cincizeci, apoi la treizecide kilometri pe or ă .

Privi înapoi şi v ă zu cum câştigau teren, v ă zu feţ ele lor albe-

cenuşii apropiindu-se, ochii lor negri a ţ intiţ i asupra ma şinii,asupra lui . Tresă ri brusc ca şi cum ar fi fost supus unui şoc, în

31


32/161

clipa câ nd lâ ngă el se auzi un mâ r â it şi, întorcâ nd capul, v ă zulâ ngă ma şină chipul de nebun al lui Ben Cortman.

Instinctiv, piciorul drept apă să pâ nă la refuz pe accelera ţ ie,dar celă lalt picior îi alunecă de pe ambreiaj, şi, cu ozdruncină tur ă capabilă să -i fr â ngă gâ tul, camioneta f ă cu unsalt înainte şi motorul se opri.

Cu fruntea acoperit ă de sudoare, se aplecă febril să r ă su-cească cheia în contact. Ben Cortman se repezi cu ghearele la el.

Cu un mâ r â it, dă du deoparte mâ na albă şi rece. — Neville, Neville!Ben Cortman se întinse din nou spre el; mâ inile lui semă -

nau cu nişte gheare t ă iate în ghea ţă . Şi iar ăşi Neville îi împinse

deoparte mâ na, apoi r ă suci brusc cheia în contact; corpul îitremura convulsiv. Undeva, în spate, îi auzea ţ ipâ nd excita ţ i, pemă sur ă ce se apropiau de ma şină .

Motorul tuşi şi prinse iar via ţă în clipa câ nd Robert simţ iunghiile lungi ale lui Ben Cortman br ă zdâ ndu-i verticalobrazul.

— Neville!Durerea îl f ă cu să -şi str â ngă mâ na într-un pumn rigid pe

care-l proiect ă direct în fa ţ a lui Cortman, iar acesta se trezizbur â nd pe caldar â m. Mecanismul de transmisie se cuplă şicamioneta se repezi înainte, prinzâ nd viteză . Unul dintre ceilal ţ i să ri în spatele ma şinii. Pentru o clipă , reuşi să -şi menţ ină echilibrul şi Robert Neville putu să -i vadă chipul de o paloarecadaverică holbâ ndu-se nebuneşte prin fereastra din spate. Apoi roti brusc volanul, ma şina derapă lateral şi vampirul fu

aruncat jos. Continuă însă să alerge pe o peluză , cu bra ţ eleîntinse înainte, pâ nă câ nd se izbi violent de peretele unei case.

Inima lui Robert Neville bă tea acum at â t de tare încâ t i sepă rea că avea să -i str ă pungă coşul pieptului. Respira ţ ia îi era şuier ă toare, iar pielea rece şi amor ţ it ă . Simţ ea firişorul desâ nge ce i se scurgea pe obraz, dar nu percepea nici o durere. Îlşterse în grabă cu o mâ nă tremur ă toare.

Neville coti la dreapta. Continua să supravegheze oglinda retrovizoare, apoi privi înainte. Se îndrept ă spre intersecţ ia cu

32


33/161

Haas Street şi f ă cu din nou la dreapta. Ce s-ar fi înt â mplat dacă ei ar fi luat-o de-a dreptul prin cur ţ i şi i-ar fi blocat drumul?

Încetini puţ in pâ nă ce nă v ă lir ă de după colţ ca o hait ă delupi. De-abia atunci apă să pe accelera ţ ie pâ nă la podea. Trebuia să -şi asume riscul că îl urmă reau toţ i. Dar dacă

vreunul dintre ei ar fi ghicit ce intenţ iona el de fapt? Apă să accelera ţ ia pâ nă la refuz şi ma şina continuă să gonească . Luă curba cu optzeci de kilometri la or ă , trecu ca fulgerul prin intersecţ ia spre Cimmaron şi f ă cu din nou la dreapta.

Îşi trase r ă suflarea. Nu se vedea nici unul pe peluza sa.Poate mai avea o şansă . Trebuia totuşi să sacrifice camioneta;

nu mai dispunea de timpul necesar s-o bage în garaj.Opri în curbă şi dă du uşa de perete. În timp ce înconjura ma şina alergâ nd, auzi urletele cumplite ale celor care seapropiau.

Trebuia să încerce să încuie garajul. Dacă n-ar fi f ă cut-o, i-ar fi putut distruge generatorul; nu credea să fi avut timp s-ofacă pâ nă acum. Pa şii îi r ă sunar ă pe drumul de acces spregaraj.

— Neville!F ă cu un salt înapoi în clipa câ nd Cortman se nă pusti spre

el din întunericul garajului.Se lovi de corpul lui Cortman şi aproape că se pr ă v ă li la

pă mâ nt. Simţ i mâ inile reci şi puternice încleşt â ndu-i-se în jurulgâ tului şi mirosul respira ţ iei puturoase ce-i bă tea direct în fa ţă .Cei doi se rostogolir ă spre trotuar, iar gura cu dinţ i ascuţ iţ i se

repezi spre gâ tul lui Robert Neville.Brusc, acesta îşi ridică pumnul drept şi-l proiect ă în gru-

mazul lui Cortman. Auzi trosnetul înfundat ce ieşi din gâ tlejulacestuia. Primul dintre urmă ritori apă ru de după colţ , urlâ nd.

Cu o mişcare violent ă , Robert Neville îl apucă pe Cortmande pă rul lung şi unsuros şi-l azv â rli jos pe trotuar, f ă câ ndu-l să se izbească de partea laterală a camionetei.

Ochii lui Robert Neville mă turar ă strada. Nu mai avea timpsă încuie garajul. Ţâşni ca din puşcă după colţ ul casei, înspre

33


34/161

verandă .Se opri brusc. Oh , Dumnezeule , cheile!

Tr ă gâ ndu-şi îngrozit r ă suflarea, se r ă suci şi se întoarse la ma şină . Cortman încercă să se ridice scoţâ nd un mâ r â it, dar Robert îşi proiect ă piciorul în fa ţ a albă , trimiţâ ndu-şiadversarul din nou pe trotuar. Apoi se repezi în ma şină şi

smulse cheile din contact.În timp ce ieşea gr ă bit din ma şină , primul bă rbat se repezi

la el.Se dă du înapoi pe scaunul ma şinii şi adversarul, împiedi-

câ ndu-se de picioarele sale, se pr ă v ă li greoi pe trotuar.Robert Neville pă r ă si ma şina, traversă în fugă peluza şi să ri

pe verandă .

Trebui să se oprească pentru a gă si cheia potrivit ă , în timpce alt bă rbat se repezi în sus pe scă rile verandei. Impactul cucorpul acestuia îl izbi cu violenţă pe Neville de zidul casei.Respira ţ ia fierbinte, duhnind a sâ nge, se abă tu din nou asupra-i: gura deschisă se repezi la gâ tul să u. Îşi proiect ă genunchiulîn vintrele omului, apoi, sprijinindu-se cu toat ă greutatea deperete, îşi ridică în sus piciorul şi-şi împinse atacatorul pestecelă lalt, care tocmai traversa în fugă peluza.

Neville plonjă spre uşă şi o descuie. O deschise, se strecur ă înă untru şi se întoarse. În timp ce o închidea, un bra ţ fulger ă prin deschiză tur ă . Împinse uşa cu toat ă puterea pâ nă ce auzicum se rupe osul, apoi o deschise puţ in, împinse afar ă bra ţ ul şitr â nti uşa la loc. Cu mâ ini tremur ă toare, fix ă drugul la locullui.

Se lă să să alunece încet pe spate. R ă mase în întuneric, cu

pieptul ridicâ ndu-i-se şi cobor â ndu-i într-un ritm nebunesc, iar picioarele şi bra ţ ele ză câ nd pe podea ca nişte membre f ă r ă via ţă . Afar ă , vampirii urlau şi bă teau cu pumnii în uşă , strigâ n-du-i numele, într-un paroxism de furie demenţ ială . Înşf ă car ă că r ă mizi şi pietre şi le aruncar ă înspre casă , în timp ce urlauşi-l blestemau. El ză cu acolo, auzind bufniturile surde alecă r ă mizilor şi pietrelor în peretele casei, dar r ă mase locului

ascult â ndu-le urletele.După o bucat ă de vreme, se îndrept ă clă tinâ ndu-se spre

34


35/161

bar. Jumă tate din whisky-ul pe care-l turnă se v ă rsă pe covor.Dă du pe gâ t conţ inutul paharului şi r ă mase în picioare, ţ inâ n-du-se de bar pentru a se menţ ine pe picioarele şov ă ielnice, cugâ tul str â ns ca într-un cleşte şi cu buzele tremur â ndu-i, f ă r ă a le putea controla.

Încet, că ldura bă uturii i se r ă spâ ndi în stomac şi-i cuprinse

tot corpul. Respira ţ ia îi deveni mai regulat ă , pieptul încet ă să ise mai ridice sacadat. Tresă ri, auzind puternicul trosnet venit de afar ă . Alergă spre vizor şi privi împrejurimile. Scr âşni din dinţ i şi îl

cuprinse turbarea v ă zâ ndu-şi camioneta r ă sturnat ă pe o parteşi urmă rindu-i cum sf ă r â mau parbrizul cu pietre şi că r ă mizi,cum ridicau capota şi distrugeau motorul cu lovituri demente

de bâ t ă , cum îndoiau caroseria cu lovituri frenetice. Pe mă sur ă ce-i privea, furia îi str ă bă tea corpul precum un şuvoi de acidfierbinte, din gâ tlej îi ieşeau blesteme pe jumă tate rostite şi-şistr â ngea spasmodic pumnii albiţ i de efort.

R ă sucindu-se brusc, se îndrept ă spre lampă şi încercă s-oaprindă . Nu funcţ iona. Cu un urlet, se întoarse pe că lcâ ie şidă du fuga în bucă t ă rie. Nu funcţ iona nici frigiderul. Alergă dintr-o camer ă întunecoasă în alta. Frigiderul nu avea curent;toat ă hrana avea să se strice. Casa devenise acum o casă moart ă . Nu-şi mai putu st ă pâ ni mâ nia. De ajuns!

Cu mâ inile tremur â nde de furie, scotoci sub rufele aflate însertarul şifonierului pâ nă ce dă du de pistoalele încă rcate.

Repezindu-se prin camera de zi cufundat ă în întuneric,smulse drugul de la uşă şi îl aruncă ză ngă nind pe podea. Afar ă ,ceilalţ i începur ă să urle auzindu-l cum deschidea uşa. Vin ,

tic ă lo ş ilor! zbier ă în minte.Deschizâ nd brusc uşa, îl împuşcă pe primul drept în fa ţă .

Bă rbatul se rostogoli de pe verandă şi două femei în rochii mur-dare şi rupte se apropiar ă de el cu bra ţ ele albe, larg desf ă cutepentru a-l cuprinde. Robert urmă ri cum corpurile lor tresalt ă sub impactul gloanţ elor care le lovir ă , apoi le dă du la o parte şiîncepu să tragă la nimereală în mulţ ime, în timp ce un urlet

să lbatic îi ieşea printre buzele acum lipsite de sâ nge.Continuă să tragă pâ nă ce ambele pistoale se golir ă . Apoi

35


36/161

r ă mase pe verandă fulger â ndu-i cu lovituri de dement, date cupatul

Documents

Richard Matheson - Sunt o legenda.pdf