1

ANTONE Veronica Daniela

ASPECTE BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE ALE MUFLONULUI

(OVIS AMMON MUSIMON) COLONIZAT ÎN DOBROGEA

BIOLOGICAL AND ECOLOGICAL ASPECTS OF THE COLONIZED MOUFLON (OVIS AMMON MUSIMON) IN DOBROGEA

Conducător științific: Prof. dr. ing. Dieter Carol SIMON

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

PHD THESIS ABSTRACT

Brașov, 2013

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere

2

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV Braov, B-dul Eroilor, nr. 29, 500036, tel. 0040-268-413000

Fax. 0040-268-410525, RECTORAT

D-lui (Dnei)……………………………………………………………… Vă aducem la cunoștintă că în ziua de vineri, 04.10.2013, ora 13.00, în sala

SI.2, la FACULTATEA DE SILVICULTURA SI EXPLOATARI FORESTIERE, corp S, va avea loc sustinerea publica a tezei de doctorat intitulata : ”ASPECTE BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE ALE MUFLONULUI (OVIS AMMON MUSIMON) COLONIZAT ÎN DOBROGEA” elaborată de ANTONE Veronica Daniela în vederea obținerii titlului științific de DOCTOR în domeniul SILVICULTURA.

COMISIA DE DOCTORAT numită prin

Ordinul Rectorului Universitatii « Transilvania » din Brasov Nr. 5958 din 23.07.2013

PREȘEDINTE : - prof. univ. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ

PRODECAN – Fac. de Silvicultură și Exploatări Forestiere Universitatea « Transilvania » Brașov

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: – prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON Universitatea « Transilvania » Brașov

REFERENȚI : - conf. univ. dr. ing. Dana JITARIU Universitatea “Ovidius” Constanța - cercet.șt. gr. I dr. ing. Gabriel VICOVAN Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas (ICDCOC Palas) - conf. univ. dr. ing. Ovidiu IONESCU Universitatea “Transilvania” din Brașov

Vă rugăm să luați parte la susținerea publică a tezei de doctorat. Aprecierile sau observatiile dumneavoastra asupra continutului tezei va rugam

sa le transmiteți în mod util pe adresa: Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere din Brasov, Str. Sirul Beethoven, nr.1, 500123, Brasov sau la fax : 0268475705 sau pe adesa de maill: veronica.antone@gmail.com. Vă mulțumim !

3

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………. 8 9 I STADIUL ACTUAL AL CUNOSTINȚELOR …………….. 9 11 1.1. Încadrarea sistematică, originea și arealul muflonului ………. 9 12 1.1.1. Încadrarea sistematică ............................................................. 9 12 1.1.2. Subspecii și hibrizi …………………………………………… 10 13 1.1.3. Originea și arealul muflonului ……………………………….. 10 17 1.2. Istoria colonizării muflonului ………………………………… 10 19 1.2.1. Istoria colonizării muflonului în ținuturile europene ………… 10 19 1.2.2. Istoria colonizării muflonului în România …………………… 10 22 1.3. Biologia ………………………………………………………. 12 24 1.3.1. Morfologia …………………………………………………… 12 24 1.3.2. Pelajul ………………………………………………………… 12 25 1.3.3. Greutatea ……………………………………………………. 12 25 1.3.4. Dentiția. Aprecierea vârstei .................... …………………… 12 26 1.3.5. Reproducerea. Gestația . …………………………………….. 12 27 1.3.6. Longevitatea. Mortalitatea …………………………………… 13 27 1.3.7. Simțurile ……………………………………………………… 13 27 1.4. Patologia ……………………………………………………… 13 28 1.4.1. Boli de origine virală …………………………………………. 13 28 1.4.2. Boli de origine bacteriană ……………………………………. 13 28 1.4.3. Boli de origine parazitară ……………………………………. 13 28 1.5. Ecologia muflonului ………………………………………….. 14 30 1.5.1. Factorii abiotici ………………………………………………. 14 31 1.5.2. Factorii biotici ……………………………………………….. 14 32 1.5.3. Factorul antropic ……………………………………………... 15 33 1.6. Etologia ………………………………………………………. 15 34 1.6.1. Comportamentul nictemeral ………………………………….. 15 34 1.6.2. Comt5portamentul de hrănire ………………………………….. 15 34 1.6.3. Comportamentul social 15 36 1.6.4. Comportamentul de reproducere …………………………….. 16 36 1.7. Importanța speciei ……………………………………………. 16 36 1.8. Recoltare și valorificare ……………………………………… 16 37 II SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI LOCUL CERCETĂRILOR 17 38 2.1. Scopul cercetărilor …………………………………………… 17 38 2.2. Obiectivele cercetărilor …………………………………….… 17 38 2.3. Locul cercetărilor …………………………………………….. 17 39 2.3.1. Descrierea fizico-geografică …………………………………. 17 40 2.3.2. Condiții climatice ……………………………………………. 41 2.3.3. Rețeaua hidrografică și condiții hidrologice …………………. 42 2.3.4. Condiții pedologice …………………………………………… 43 2.3.5. Vegetaţia ………………………………………………….….. 46 2.3.6. Fauna ……………………………………………….………… 49 2.3.7. Surse de poluare ……………………………………………… 51 2.3.8. Complexul de Vânătoare Negureni …………………………… 18 54 2.3.9. Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța .………… 20 57 III MATERIALUL DE CERCETARE ȘI METODELE DE LUCRU … 22 60 3.1. Materialul de cercetare și metoda de studiul privind morfologia muflonului 22 60 3.1.1. Materialul de cercetare la studiul morfologiei muflonului . 22 60 3.1.2. Metoda de lucru ………………… 22 61

4

3.2. Materialul de cercetare și metoda de lucru privind studiul cantitativ si teratologic al unor organe

22

65

3.2.1. Material ………………………… 24 65 3.2.2. Metoda necropsică ……………………………… 24 65 3.2.3. Metoda cantitativă ……………………………………… 24 66 3.3. Metoda de lucru pentru cunoașterea patologiei speciei … 25 67 3.3.1. Material …………………………… 25 67 3.3.2. Metoda necropsică ………………………… 25 68 3.3.3. Metoda coproparazitologică ……………………… 26 68 3.3.4. Metoda hematologică …………………………… 26 69 3.4. Metoda de lucru la studiul efectelor antropice/poluanți … 26 70 3.5. Metoda de lucru privind reproducerea la mufloni ……… 28 72 3.6. Metoda de lucru privind trofeul muflonului ………… 29 73 3.6.1. Metoda de lucru privind ritmul de crestere al coarnelor … 29 73 3.6.2. Metoda de lucru privind variația creșterii coarnelor …… 30 76 3.7. Metoda de lucru pentru studiul comportamentului ……… 30 77 3.7.1. Metoda de lucru privind comportamentul social ………… 30 77 3.7.2. Metoda de lucru privind comportamentul mieilor ……… 31 78 3.8. Metoda de lucru la cunoașterea dinamicii si densității efectivelor de mufloni 31 79 3.8.1. Cercetare de teren și documentare ………… 31 79 3.8.2. Gestionare date ……………………… 32 80 3.9 Metoda de lucru pentru estimarea evoluției efectivelor de mufloni din Dobrogea 34 84 IV REZULTATELE CERCETARILOR ȘI DISCUȚII … 35 86 4.1. Rezultatele cercetărilor la Ob.1 Studiul variabilității caracterelor morfologice

ale efectivelor locale ale speciei 35

86

4.2. Rezultatele cercetărilor la ob.2 Cunoașterea aspectelor cantitative și teratologice a unor organe …………………

42

101

4.2.1. Aspecte cantitative și calitative ……………… 42 102 4.2.2. Corelații între greutatea corpului și organe …………… 45 108 4.2.3. Malformații ……………………… 49 114 4.3. Rezultatele cercetărilor la Ob.3 Cunoașterea patologiei muflonului …… 51 117 4.3.1. Boli parazitare ……………………… 51 118 4.3.2. Boli datorate alimentației ………………… 51 122 4.3.3. Vătămări mecanice …………………………… 53 122 4.3.4. Probleme datorate condițiilor de mediu ………… 53 125 4.4. Rezultatele cercetărilor la Ob.4 Studiul efectelor antropice/poluanți … 53 126 4.4.1. Manifestări etologice ………………… 53 126 4.4.2. Indicatori biochimici ………………………… 54 128 4.4.3. Substanțe toxice ……………………………… 56 136 4.5. Rezultatele cercetărilor la Ob.5 Reproducerea la muflon 58 143 4.6. Rezultatele cercetărilor la Ob.6 Trofeul muflonului … 59 145 4.6.1. Evoluţia creşterii trofeului de muflon …… 59 147 4.6.2. Corelația între creșterea în lungime și creșterea în diametru 61 149 4.7. Rezultatele cercetărilor la Ob.7 Studiul comportamentului 62 152 4.7.1. Comportamentul social și teritorial ……… 62 152 4.7.2. Adaptarea și integrarea într-un nou grup …………… 63 157 4.7.3. Comportamente care se declanșează datorită schimbărilor ambientale …… 158 4.7.4. Comportamentul mieilor …………………… 158 4.8. Rezultatele cercetărilor la Ob.8 Cunoașterea evoluției efectivelor reale și

stabilirea densității speciei la nivel de țara, județ și zona de studiu ……… 64

168

4.8.1. Situația muflonului la nivel național …………………… 64 168 4.8.2. Efectivele de mufloni din grădinile zoologice …………… 65 176

5

4.8.4. Situația muflonului în zona de studiu/Dinamica efectivelor din Dobrogea 66 183 4.9 Rezultatele cercetărilor la Ob.9” Estimarea evoluției efectivelor prin prisma

programului Vortex” 70 192

4.9.1. Efectivul inițial nu este suplimentat 70 192 4.9.2. Efectivul inițial nu este suplimentat 75 199

V CONCLUZII ………………………… 77 202 5.1. Concluzii generale ………………………… 77 202 5.2. Contribuții personale ……………………………… 80 205 BIBLIOGRAFIE ………………………………… 81 207 REZUMAT ………………………………… 87 CURRICULUM VITAE ………………………………

TABLE OF CONTENTS Sum Thesi INTRODUCTION …………………………………….…………… 8 9 I. CURRENT STATE OF KNOWLEDGE ………………………… 9 11 1.1. Systematic classification, origin and habitat of mouflon ………..… 9 12 1.1.1. Systematic classification …………………………………………… 9 12 1.1.2. Subspecies and hybrids ……………………………………..……… 10 13 1.1.3. Origin and habitat …………………………………………..……… 10 17 1.2. The history of colonization with mouflon ………………………… 10 19 1.2.1. The history of colonization with mouflon of European lands ..…… 10 19 1.2.2. The history of colonization with mouflon in România …….……… 10 22 1.3. Biology …………………………………………………..………... 12 24 1.3.1. Morphology …………………………………………………..…… 12 24 1.3.2. Pelage ……………………………………………………………..... 12 25 1.3.3. Weight ………………………………………………………….... 12 25 1.3.4. Dentition. Age assesment …………………………………………... 12 26 1.3.5. Reproduction. Gestation …………………………………………. 12 27 1.3.6. Longevity. Mortality ……………………………………………... 13 27 1.3.7. Senses ………………………………………………………..... 13 27 1.4. Pathology ………………………………………………………… 13 28 1.4.1. Viral diseases …………………………………………………….. 13 28 1.4.2. Bacterial diseases …………………………………………………... 13 28 1.4.3. Parasitic diseases ………………………………………………… 13 28 1.5. Ecology of the mouflon ………………………………………….. 14 30 1.5.1. Abiotic factors ………………………………………………… 14 31 1.5.2. Biotic factors ……………………………………………………….. 14 32 1.5.3. The anthropic factor ………………………………………………... 15 33 1.6. Ethology ……………………………………………………………. 15 34 1.6.1. Nycthemeral behavior ……………………………………………… 15 34 1.6.2. Feeding behavior ………………………………………………… 15 34 1.6.3. Social and territorial behavior …………………………………… 15 36 1.6.4. Reproductive behavior ……………………………………………... 16 36 1.7. Importance of the specie …………………………………………. 16 36 1.8. Harvesting and valorification ……………………………………. 16 37 II. PURPOSE, OBJECTIVES AND PLACE OF RESEARCH…… 17 38 2.1. Purpose ………………….………………………………………… 17 38 2.2. Objectives ………..………………………………………………… 17 38

6

2.3. Place ……………………………………………………………....... 17 39 2.3.1. Physical and geographical description ………...…………………… 17 40 2.3.9. Negureni Hunting Complex ………...……………………………… 18 54 2.3.10. Museum Complex of Natural Sciences of Constanța ……………… 20 57 III. MATERIAL AND METHODES OF RESEARCH …………… 22 60 3.1. The material and the method of study regarding mouflon morphology 22 60 3.1.1. The material of research regarding mouflon morphology …………. 22 60 3.1.2. Working method …………………………………………………… 22 61 3.2. The material and the working method regarding quantitative and teratological study

of some internal organs …………...…………… 22

65

3.2.1. Material ……………………………………………………………. 24 65 3.2.2. Necropsic method ………………………………………………….. 24 65 3.2.3. Quantitative method ……………………………………………… 24 66 3.3. Working method for knowledge of pathology of the specie ……… 25 67 3.3.1. Material …………………………………………………………… 25 67 3.3.2. Necropsic method ………………………….……………………… 25 68 3.3.3. Coproparasitological method ……………………………………… 26 68 3.3.4. Hematological method ……………………………...……………… 26 69 3.4. Working method for the studying the anthropic and pollutants effects 26 70 3.5. Working method regarding the mouflon reproduction …………….. 28 72 3.6. Working method regarding the trophy of mouflon ………………… 29 73 3.6.1. Working method regarding the growth rythm the horns …………… 29 73 3.6.2. Working method regarding the variation of horns’ growing .……… 30 76 3.7. Working method regarding the studying of the behavior ………….. 30 77 3.7.1. Working method regarding the social behavior ……………………. 30 77 3.7.2. Working method regarding the lambs’ behavior …………………… 31 78 3.8. Working method for knowledge of dynamics and desities of mouflon effectives 31 79 3.8.1. On-field reserach and documentation ……………………………… 31 79 3.8.2. Data management ………………………………………..………… 32 80 3.9. Working method for estimating the evolution of mouflon effectives in Dobrogea .. 34 84 IV. RESEARCH RESULTS AND DISCUSSIONS ………………… 35 86 4.1. Research results for Ob.1 The study of morphological characteristics variability of

the local effectives of the specie ..…… 35

86

4.2. Research results for Ob.2 The knowledge of quantitative and teratological aspects of some internal organs ………………………

42

101

4.2.1. Quantitative and qualitative aspects ……………………………….. 42 102 4.2.2. Correlations between body weight and weights of the internal organs 45 108 4.2.3. Malformations ……………………………………………………… 49 114 4.3. Research results for Ob.3 The knowledge of mouflon pathology …. 51 117 4.3.1. Parasitic diseases ……………………………………...…………… 51 118 4.3.2. Diet-related diseases ……………………..………………………… 51 122 4.3.3. Mechanical injuries ………………………………………………… 53 122 4.3.4. Problems related with environment conditions ……………………. 53 125 4.4. Research results for Ob.4 The study of anthropic and pollutants effects … 53 126 4.4.1. Ethological manifestations …………………………………………. 53 126 4.4.2. Biochemicals indicators ……………………………………………. 54 128 4.4.3. Toxic substances ………………………...…………………………. 56 136 4.5. Research results for Ob.5 The reproduction of mouflon …………... 58 143 4.6. Research results for Ob.6 The trophy of mouflon …………….…… 59 145 4.6.1. The evolution of growing of the mouflon trophy ………………… 59 147 4.6.2. Correlation between increasing in length and increasing in diameter 61 149 4.7. Research results for Ob.7 The study of behavior ……………..…… 62 152 4.7.1. Social and territorial behavior ………………...…………………… 62 152

7

4.7.2. Adaptation and integration (with)in a new group ………………… 63 157 4.7.3. Behaviors triggered by environmental changes …………………… 158 4.7.4. Lambs behavior ………….……………………………................. 158 4.8. Research results for Ob.8 The knowledge of evolution of real effectives and

establishing the density of the specie at the country level, county and study area 64

168

4.8.1. The mouflon status at national level ………..……………………… 64 168 4.8.2. Mouflon effectives in zoological gardens ………..………………… 65 176 4.8.3. The mouflon status in the study area / Dynamics of the effectives from Dobrogea 66 183 4.9. Research results for Ob.8 The estimation of mouflon effectives’ evolution in

Dobrogea through Vortex application …………………………………………. 70 192

4.9.1. The initial effective is not supplemented 70 192 4.9.2. The initial effective is supplemented 75 199

CONCLUSIONS ……………………..…………………………… 77 202 5.1. General conclusions ……..………………………………................. 77 202 5.2. Personal contributions ………………………………....................... 80 205 BIBLIOGRAPHY ……………………………...………................... 81 207 ABSTRACT ……………………………………………................. 87 CURRICULUM VITAE …………...…………………………….....

8

Introducere

Cercetarea anumitor aspecte referitoare la efectivele actuale de mufloni (familia Bovidae, specia Ovis musimon) din fauna României, a intrat în sfera de preocupări a diferiţilor specialişti (biologi, cinegeticieni, silvicultori, medici veterinari, geografi), mai ales prin prisma faptului că aceste mamifere au valoare cinegetico-economică.

În literatura ştiinţifică din ţara noastră, până în anul 2004 nu există lucrări care să aibă în studiu numai muflonul. Chiar şi cercetările I.C.A.S. din perioada 1945-1990, prezintă muflonul alături de alte specii de interes cinegeric (cerb, marmotă, mistreţ).

Pentru faptul că muflonul este o specie devenită alohtonă care a recâștigat teren și interes in sfera cinegetică, în ultimii ani, si nu au fost publicate studii referitoare la caracteristicile și problematica speciei in România, se impune realizarea unui studiu referitor la particularitățile anatomo-patologice, ecologice si etologice pentru elaborarea unui management adecvat.

Prezentul studiu și-a propus prezentarea unor particularități ale efectivelor de mufloni din regiunea Dobrogea.

Cercetările au demarat și s-au desfășurat sub directa îndrumare a domnului prof. dr. ing. Dieter Carol Simon, căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru suportul privind organizarea activității de cercetare si sistematizare a ideilor , pentru minuțiozitatea interpretării si analizei datelor pe tot parcursul cercetărilor si până în prezent, pentru sfaturile și îndrumările acordate în vederea atingerii scopului acestui studiu.

Pentru sugestiile oferite cât si pentru amabilitatea cu care au acceptat sa fie referenți științifici în comisia de evaluare si susținere a tezei de doctorat, cu respect si considerație aduc mulțumiri domnilor: conf. univ. dr. ing. Ovidiu Ionescu si conf. univ. dr. ing. Dan Ionescu – Universitatea „Transilvania” Brașov.

Adresez mulțumiri conducerii și personalului Ocolului Silvic Băneasa care m-a sprijinit în obținerea datelor primare privind muflonii din țarcul de la Negureni.

De asemenea mulțumesc șefilor și colegilor mei pentru înțelegere și sprijin în realizarea studiului privind efectivele de mufloni din cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța și în mod deosebit medicului veterinar drd. Ursu Nicoleta.

Pentru facilitatea realizării cercetărilor de teren în țarcurile cu mufloni din țară și de peste hotare țin să mulțumesc domnului ing. Unici Remus.

Pentru sprijinul acordat în analiza probelor biochimice și interpretarea datelor mulțumesc personalului specializat din cadrul I.N.C.D.M.” Grigore Antipa” Constanța.

Nu în ultimul rând, mulțumesc domnului dr. Gabriel Vicovan – director științific în cadrul INCDCOC Palas pentru îndrumări și ajutorul acordat în prelevarea datelor somatometrice.

In final, mulțumesc membrilor familiei mele cărora le dedic aceasta lucrare. Autorul

Notă: Menționez că în rezumatul lucrării s-a păstrat numerotarea tabelelor și a figurilor din lucrare; de aceea există

discontinuități între ciferle de numerotare.

9

CAPITOLUL I STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR

MUFLONUL - OVIS MUSIMON (PALLAS, 1811)

Muflonul, singurul reprezentant al oilor sălbatice în Europa, colonizat din insulele Sardinia (Italia) şi Corsica (Franța), fiind element zoogeografic vest-mediteraneean (Bunescu,1961), a trăit în România în trecut, dispărând într-o perioadă nedeterminată în Evul Mediu. După mai multe încercări de aclimatizare în perioada interbelică şi apoi în secolul XX, s-a acomodat şi dezvoltat cu succes în primul rând în Dobrogea.

Masculul se numește berbec de muflon, femela oaie de muflon, iar puiul - miel.

1.1. Încadrarea sistematică, originea și arealul muflonului. 1.1.1. Încadrarea sistematică.

Tabel 1.1. – Poziția sistematică a muflonului european

Regnul – Animalia Subregnul – Metazoa Încrengătura – Chordata Subîncrengătura – Vertebrata

Supraclasa – Gnathostomata Clasa – Mammalia LINEUS, 1758

Subclasa – Theria PARCHER,1897 Infraclasa – Eutheria GILL,1872 Supraordin – Ungulata SIMSON, 1945

Ordin – Artiodactyla OWEN, 1848 Subordin – Ruminantia SCOPOLI, 1777 Infraordinul – Pecora LINNAEUS, 1758 Familia – Bovidae GRAY, 1821

Subfamilia – Caprinae GILL,1872 Genul – Ovis LINNAEUS, 1758 Specie – Ovis musimon PALLAS, 1811

Muflonul (Ovis ammon musimon Pallas, 1811) aparţine Clasei Mammalia, ordinului Artiodactyla (Owen, 1848), familiei Bovidae (Graz, 1821) şi genul Ovis (Linnaeus, 1758).

1.1.2. Subspecii şi hibrizi. Până în prezent nu există un punct de vedere comun în legătură cu numărul de

specii și subspecii a oilor sălbatice și privitor la taxonomia lor. Nici chiar rezultatele cercetărilor de citogenetică din lume nu au putut rezolva această dilemă.

10

Bazându-se pe analiză cromozomială, Voronzov (1972), Schmitt & Ulbrich (1968) urmați de Uloth (1976), clasifică ovinele în 5 grupe diferențiind în total 32 specii și subspecii de ovine sălbatice (Turcke & Tominczek, 1982):

I. 2n= 54 muflonul eurasiatic – Ovis musimon Pallas,1811; Ovis orientalis Gmelin, 1774

II. 2n= 58 urial – Ovis vignei Blyth, 1841 III. 2n= 56 argal sau archar – Ovis ammon Linnaeus, 1758 IV. Forma diploidă, oaia de zăpadă – Ovis nivicola Eschscholtz, 1829 V. 2n= 54 oaia cu coarne groase –Ovis canadensis Shaw,1804 și oaia de

zăpadă Ovis dalli Nelson, 1884. Piegert & Uloth construiesc în anul 2005, într-un tabel, o imagine de ansamblu

privind taxonomia oii sălbatice, enumerând 35 de subspecii de ovine. După Murariu (1995 și 2004), subspecia existentă în România este Ovis ammon

musimon Pallas,1881. 1.1.3. Originea şi arealul muflonului Ovinele sălbatice sunt holarctice, însemnând că sunt răspandite în emisfera

nordică și se găsesc de la insulele mediteraneene Corsica, Sardinia și Cipru, spre est în Asia Mica, Asia de Sud, Asia Centrala și Asia de Nord-Est până în America de Nord. Deși paleontologia are lacune majore, oaia sălbatică și-a avut, cel mai probabil, începutul în Eurasia, evoluând de la un strămoș rupicaprin (Bunch e.a., 2006).

1.2. Istoria colonizării muflonilor 1.2.1. Istoria colonizării muflonilor în ținuturile europene Cercetările paleontologice și arheologice au demonstrat că muflonii nu se

numără printre speciile faunei originale ce populează insulele din bazinul Marii Mediterane. Urmele muflonilor apar pentru prima dată aproximativ cu 8.000 de ani în urmă, în straturile arheologice din Corsica și Sardinia.

După Rӧsler (2006), prințul Eugen de Savoya – Carignan (1663-1736) a introdus specia în parcul de vânătoare Belvedere – Viena în anul 1742.

Printre colonizările din Europa încununate de succes se enumeră cea de la Lainz, lângă Viena cu 19 exemplare, ca fiind cea mai veche colonizare (1840) urmată de cea facută de contele Forgach cu 3 berbeci și 6 oi pe domeniul său din Neutra (azi în Cehoslovacia) în 1868 și în Germania (1907) la Gohrde (Hanovera), apoi la Harzgerode. (după Anonimus /1933).

Astăzi îl găsim în numeroase ţări europene: Austria, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, Italia, Olanda, Elveţia, Rusia, Polonia, România, Spania, Danemarca, Finlanda şi Luxemburg.

1.2.2. Istoria colonizării muflonului în România O caracteristică generală a cinegeticii este asigurarea speciilor de vânat în

efective rezonabile pe teritoriile de vânătoare în funcție de condițiile ecologice ale terenului.

Muflonul este originar din Asia Mica, nu din insulele mediteraneene (Langrehr

11

e.a., 1977) dar colonizat în restul Europei din insulele Sardinia (Italia) şi Corsica (Franţa). A trăit în România în trecut, disparând încă din perioade preistorice.

Despre prezenţa sa în paleolitic, la Fânaţu (Bihor) şi Nandru (Hunedoara), s-a scris în „Archive de Zoologie Expérimentale et Générale”, de către Emil Racoviţă (1929) şi în publicaţia maghiară Barlangkutatas (după Georgescu, 2012)

Iulius Teutsch (1902) a descoperit resturi fosile de muflon într-o peșteră de lângă Brașov, în care s-au găsit și resturi fosile aparținând neoliticului (după Călinescu, 1931).

Exemplarele de muflon introduse de-a lungul timpului în fauna României au provenit din Belgia, Germania Austria, fosta Cehoslovacie şi Ungaria.

Documentele existente arată că în România, colonizarea oii sălbatice europene aduse din insulele Sardinia (Italia) şi Corsica (Franţa), s-a încercat în câteva rânduri, însă numai în regiunea Dobrogei climatul a permis un optim al evoluţiei populaţiilor de mufloni.

Prima colonizare documentată s-a făcută în anul 1868 de către contele Anton Forgach de Ghimes şi Gacs, pe domeniul său, în Ghimeş (Munţii Hăşmaşu Mare), cu 10 mufloni (3 masculi şi 7 femele).

Cea de-a doua colonizare a avut loc între anii 1868 şi 1886. Zece mufloni au fost aduşi în pădurea Fagul (comuna Balc, judeţul Bihor) de către alt conte, pe nume Karoly. Aceşti mufloni proveneau din Austria. (Beişor - Ghica, 1926)

Următorul proprietar al parcului de vânătoare Balc, a fost I.M. Pinchas. În anul 1922 el reface ţarcul care fusese distrus în timpul Primului Război Mondial. La acea vreme, numai 6 mufloni scăpaseră de uciderile din timpul războiului.

În anul 1932 Pinchas donează 17 mufloni Administraţiei Domeniilor Regale pentru colonizarea domeniul regal de vânătoare din Retezat.

Ultimii mufloni s-au văzut în anul 1948 la Balc-Bihor şi în anul 1951 la Valea Lungă-Hunedoara. În anii 1952-1953 acest mamifer a lipsit din fauna României.

În anul 1954 au fost importate din R.S. Cehoslovacă și introduse în parcul de vânătoare Valea Lungă câteva femele și 2 berbeci unde se menţin doar câţiva ani (Geacu & Cernuta, 2010).

În anii 1961 şi 1962, laboratorul Institutului de Cercetari şi Amenajări Silvice (I.C.A.S.) Bucureşti recomandă ca introducerea muflonului să fie făcută în diverse locaţii din România (VPR 12/1972). Astfel, în perioada 1961-1965, muflonii au fost colonizaţi de această dată în sud-vestul Dobrogei (Almășan e.a., 1972) unde se menţin până astăzi. Suprafaţa ţarcurilor cu mufloni a fost de 282 ha în anul 1975 şi 2.668 ha în anul 1985.

Din cauze variate (boli, răpitoare, extinderea păşunatului şi sporirea numărului câinilor însoţitori de turme, braconaj), începând cu anul 1995 mufloni liberi nu mai există în România. Pentru menţinerea speciei în fauna României, s-au creat ţarcuri, pentru protejarea de răpitoare (lupi, şacali) şi câini hoinari. Astfel, în anul 1995 s-a reînfiinţat ţarcul de la Negureni (jud. Constanţa), iar în anul 2004 parcul Şarlota (jud. Timiş).

12

1.3. Biologia muflonului 1.3.1. Morfologie Lungimea capului plus trunchiul este de 110-130 cm, înălțimea la greabăn de

65-75 cm iar greutatea 25-50 kg. Coarne poartă, de regulă, numai masculul, femela doar rareori și în acest caz ating abia 10 cm și sunt îndreptate spre spate. Coarnele reprezintă trofee iar cele mai valoroase sunt coarnele lungi, groase, spiralate, cu deschidere mare.

Lungimea totală a cornului, măsurată pe curbura exterioară este, în medie, (după Bieger, 1939 cit. de Cotta & Bodea, 1969), de 60 cm la 4 ani, 65 cm la 5 ani, 70 cm la 6 ani și 75 cm la 7 ani. La unele exemplare, lungimea totală poate atinge și 85-90 cm.

1.3.2. Pelajul Are corpul acoperit cu blană care vara este de culoare predominant roșcată iar

iarna devine brun roscată. Berbecii au pe părțile laterale câte o pată care se unifică pe spatele animalului și se numește șa. Această șa mai deschisă la culoare este mai vizibilă iarna, când corpul este de culoare mai închisă.

Pe bot, abdomen, în regiunea cozii, precum și pe picioare de la genunchi în jos culoarea este alburie. Masculul poartă în regiunea gâtului și a pieptului păr mai lung numit barbă.

1.3.3. Greutatea Greutatea corporală a exemplarelor vii variază în funcție de sex, vârstă și habitat.

În general s-a determinat o greutate medie de 28-30 kg. Masculii se diferențiază net de femele, prin prezența coarnelor persistente, având o greutate mai mare (30-50 kg), comparativ cu femelele (20-30kg) (după Șelaru, 2009). Mieii la naștere au o greutate medie de 2 kg dar variază în funcție de greutatea mamei și de vârsta acesteia.

1.3.4. Dentiţia. Aprecierea vârstei Muflonul fiind mamifer rumegător, exclusiv ierbivor, are dezvoltarea

tuberculilor în formă de semilună, dinți selenodonți (Rietschel, după Brehm, 1964). În dentiție lipsesc incisivii maxilarului superior. O placă masticatoare cartilaginoasă a intermaxilarului foloseste în schimb drept lăcaș pentru incisivii inferiori.

Formula dentară este: 0 0 3 3 3 1 3 3 cuprinzând 32 de dinți. Caracteristicile dentiției, privind forma, așezarea și gradul de uzură, reprezintă

criterii de determinare a vârstei exemplarelor. 1.3.5. Reproducerea. Gestaţia. Maturitatea sexuală o ating ambele sexe la vârsta de 1 1/2 ani; durata gestatiei

este de 22 săptămâni după care femela fată un miel, rar doi. Mielul își poate urma mama imediat după fătare. Împerecherea are loc într-un interval de timp lung (august-ianuarie), dar în principiu perioada durează numai două luni, de obicei din octombrie până în noiembrie, care depinde și de starea vremii (Cotta, 1982). Berbecii se bat între ei pentru femele, iar cei învinși în luptă sunt împunși cu vârful coarnelor de învingători, putându-le cauza răni.

13

1.3.6. Longevitatea. Longevitatea muflonului se apreciază a fi între 15-20 ani (Șelaru, 2009). În

realitate, nu s-au întâlnit, în România, exemplare cu vârsta peste 12-14 ani. 1.3.7. Simţurile Toate simțurile sunt considerate a fi foarte bune. Din cauza agerimii, apropierea

de mufloni este destul de dificilă în teren liber. În caz de pericol masculii scot un șuierat scurt iar femele bat cu unul din picioarele din față în pământ. Cele mai vigilente sunt femelele senescente, care sunt lidere în grupul femelelor gestante sau cu pui.

1.4. Patologie 1.4.1. Boli de origine virală • Papilomatoza este o boală virotică care afectează mai ales pielea și mucoasele.

Nu este specifică doar muflonului, afectând capra negră, ibexul, oaia și capra domestica (Nesterov, 1984; Pflieger, 1982).

• Febra aftoasă este o maladie virala foarte contagioasă, transmisă de animalele domestice infectate. În popor boala este numita ,,boala de gura și picioare'' sau ,,boala cu bășici'' fiind transmisibilă și la om (Nesterov, 1984).

1.4.2. Boli de origine bacteriană Bruceloza este o maladie specifică bovinelor, ovinelor și caprinelor care poate

fi transmisă prin contact direct. Este o afecțiune bacteriană ce provoacă avortarea. 1.4.3. Boli de origine parazitară • Râia a fost observată sporadic începând din secolul XIX. Aceasta este o

parazitoză ce se transmite prin contactul direct între animalul bolnav și cel sănătos, prin intermediul adăposturilor folosite de animalele bolnave, ori prin tulpinile de arbori de care s-au scărpinat acestea (Nesterov, 1984).

• Nematodozele sunt boli determinate de paraziti cu un aspect cilindric și cu dimensiuni diferite. Paraziții nematozi au o largă răspândire la toate speciile de vânat, îmbolnăvirile exteriorizându-se, în funcție de localizare, prin tulburări respiratorii, digestive, metabolice etc. (Nesterov, 1984). Panayotova-Pencheva & Alexandrov (2010) fac primul studiu cu privire la leziunile patomorfologice din plămânii muflonului infectat cu protostrongylide (Muellerius capillaris, M. tenuispiculatus, Cystocaulus ocreatus, Neostrongylus linearis, Protostrongylus rufescens, Protostrongylus hobmaieri și Protostrongylus rupicaprae) care au fost asociate cu leziuni extinse, situate în special de-a lungul bronhiilor.

• Distomatoza hepatică (gălbeaza sau fascioloza) este produsă de parazitul Fasciola hepatica, care se localizează în canalele biliare ale ficatului. Cercetările efectuate arată că la vânat cele mai multe leziuni pe ficat sunt de origine parazitară, determinate de nematodul Fasciola hepatica sau de larvele unor tenii (Nesterov & Sabău 2009 a).

• Cestodozele (tenioze) sunt parazitoze determinate de viermi cu corpul segmentat și plat sub formă de panglică (Taenia pisiformis, T. hidatigena). Pot fi produse sub acțiunea formelor adulte localizate în tubul digestiv sau de forme larvare

14

ce se dezvoltă în diferite organe și tesuturi corporale (Nesterov, 1984). Almașan (1972) menționează că din 15 mufloni găsiti morți la Vlahi și Negureni în anul 1972, 6 indivizi au fost diagnosticați cu cenuroză (căpială).

• Echinococoza este o infecție parazitară zoonotică cauzată de stadiul larvar a mai multor specii aparținând genului Echinococcus. Infecțiile cu Echinococus sp. determină formarea de chisturi cu precădere în plămâni și ficat (Scala e.a., 2006) iar probabilitatea de infectare crește o dată cu vârsta la ovine (Cabrera e.a., 1995).

• Oestroza este o parazitoză determinată de o insectă larvipară din care o specie, Oestrus ovis, atacă muflonul. Insecta staționează, după fecundare, pe arbori și atacă vânatul depunăndu-și larvele în jurul nărilor. Acestea migrează în nas și se fixează pe mucoasa foselor nazale determinând grave tulburări de respirație (tuse, sufocare, strănut). În parazitările masive moartea survine dupa o perioadă de mare suferință (Nesterov & Sabău, 2009 b).

• Hipodermoza este o parazitoză determinată de dezvoltarea sub pielea din zona spinării la muflon a larvei insectei Hipoderma diana. Ouăle sunt depuse la baza firului de păr din partea anterioară a corpului de unde sunt introduse în corp prin lingere. Larvele migrează în zona spinării formând noduli reliefati și ulterior, ulcere la suprafața corpului. Animalul parazitat este foarte slăbit, rutul este grav perturbat, iar femelele parazitate pot ramâne nefecundate (Nesterov & Sabău, 2009 b).

1.5. Ecologia muflonului Hrana, adăpostul şi liniştea, constituie condiţii principale de existenţă a

populaţiilor de mufloni. 1.5.1. Factorii abiotici Cercetările anterioare au arătat că muflonul se poate adapta în pădurile de munte

și de șes, dar nu rezistă condițiilor severe ale regiunilor înalte cu zăpezi durabile. Preferă locurile în a căror compoziție intră și diferite roci de care se servește pentru tocirea copitelor.

Substratul are importanţă deoarece muflonii ca și caprele negre preferă sectoarele stâncoase sau cele în care roca la zi predomină. În condițiile unui sol moale (mocirlos sau afânat) ungloanele muflonilor cresc şi se înconvoaie în mod excesiv.

Biotopul favorabil îl constituie pădurile cu întinderea mare (cel putin 1 000 ha), din regiunea de dealuri înalte, de preferință cu sol stâncos, uscat (Cotta & Bodea, 1969).

1.5.2. Factorii biotici Vegetaţia constituie suportul trofic al consumatorilor primari cum sunt cervidele

şi bovidele, dar are şi rol de adăpost şi camuflaj. Valoarea vegetaţiei ca resursă de hrană este variabilă, în funcţie de vârstă, stadiu

de dezvoltare, frecvenţă, accesibilitate. În privinţa hranei, manifestă – în funcţie de sezon – o remarcabilă diversificare

de preferinţe, consumând şi plante care pentru alte specii ar fi dăunătoare (Georgescu, 2012). În dieta sa se regăsesc cele mai diferite şi chiar surprinzătoare sortimente: o largă listă de fanerogame erbacee, lujeri şi muguri ai speciilor lemnoase, ciuperci, muşchi şi licheni, fructe ale unor specii forestiere (ghinde, castane, mere pădureţe) şi chiar rizomii

15

unor plante. Apa o ia din vegetaţia proaspătă. Ocazional, se şi adapă de la o sursă existentă.

Lipsa etajului forestier şi / sau arbustiv determină sporirea riscului de expunere a exemplarelor la braconaj sau prădare.

Tot de formaţiunile vegetale se leagă şi găsirea locurilor de odihnă şi/sau rumegat, camuflaj. În zonele joase, micile păduri, grupurile de arbuşti şi perdelele forestiere oferă adăpost în cazul viscolelor.

1.5.3. Factorul antropic Omul, iniţial în mod direct prin practicarea vânătorii, apoi indirect, prin

transformarea mediului conform scopurilor sale, a început să influenţeze populaţiile animalelor sălbatice.

Primele şi cele mai evidente acţiuni antropice de transformare a mediului, au fost cele de defrişare, realizate prin tăiere sau incendiere.

Dezvoltarea economică în secolele XIX şi XX a determinat extinderi ale terenurilor ocupate de diferitele unităţi industriale şi exploatări minere de suprafaţă. Implicit a avut loc şi dezvoltarea căilor de comunicaţie (feroviare, rutiere) şi a transporturilor, intensificându-se zgomotul.

Tot acţiuni directe sunt cele de colonizare cu muflon şi cerb lopătar în scop cinegetico-economic si cele de protecţie a populaţiilor unor specii în defavoarea altor specii (exemplu decimarea exemplarelor de lup din Dobrogea pentru a favoriza dezvoltarea populațiilor de mufloni).

1.6. Etologia 1.6.1. Comportamentul nictemeral Muflonul este un animal de amurg și de noapte; ziua rareori se pune în mișcare. Turcke în numeroasele sale lucrări despre muflon susține că acesta nu are un

program stabil fiind un animal lacom și veșnic în căutare de hrană. Amlașan e.a. (1972) afirmă ca din observațiile făcute a constatat că muflonul

prezintă un program zilnic de hrănire, odihnă, odihnă-rumegare, deplasare din pădure în câmp și invers. Afirmația este susținută și de studiile efectuate de Ilie (1975) în pădurile din Dobrogea și argumentată prin faptul că pădurile din România sunt ”bogate în hrană variată, cu apă, cu ogoare de hrană speciale și cu liniște”. Comportamentul se modifică doar dacă apar factori de discomfort.

Dusmanii muflonului sunt lupul, râsul, șacalul cainele hoinar și vulpea (pentru miei).

1.6.2. Comportamentul de hrănire În ceea ce privește hrana naturală, muflonul este un animal modest. Preferă

plantele din pădure celor din terenurile agricole, motiv pentru care nu iese la câmp decât rareori (Cotta e.a., 2001). Sarea o caută insistent. Dacă pe teren există un curs de apă, este cu atât mai bine.

Pagube cauzează prin cojitul arborilor și, în oarecare măsură, prin roaderea lor. 1.6.3. Comportamentul social şi teritorial

16

Pendu e.a. (1995) au analizat asociații individuale între mufloni, observate timp de un an, în scopul de a găsi modele care stau la baza structurii sociale a populației. Nu a fost găsită o asociere puternică între adulți, dar unele dintre femelele tinere adulte au menținut o legătură preferențială cu mama lor până la vârsta de trei ani. Masculii cârlani au fost în primul rând instabili în relațiile lor sociale și au dezvoltat ulterior o preferință puternică pentru colegii. Regrupări se înregistrează în perioada de primăvară când exemplare care nu au legătură au fost văzute împreună. Cu excepția relației mamă-pui, preferințele sociale individuale se bazează pe sex și vârsta partenerului.

1.6.4. Comportamentul de reproducere Ambele sexe ating maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Imperecherea are loc

în intervalul septembrie- decembrie, principala perioadă fiind octombrie- noiembrie, dar au fost semnalate și abateri. Sarcina durează 22 săptămâni, după care femela fată primavara, un miel, mai rar doi.

1.7. Importanta speciei Muflonul este o specie de interes secundar pentru vînătoare, dar fiind o specie

mai rar întâlnită valoarea ei creşte. Inițial a fost vânat pentru carnea sa gustoasă și mai puțin pentru trofee (Alaci, 2010).

Muflonul pune în valoare o gamă foarte largă de plante, multe dintre ele neintrând în spectrul trofic al principalului concurent la hrană – căpriorul. De aceea se consideră că prin introducerea muflonului în fauna țării s-a completat o nișă ecologică îmbogăţindu-se productivitatea biocenozelor terestre din terenurile unde au fost aclimatizați (Ilie, 1972).

Poate conviețui în bune condiții cu căpriorul, cerbul carpatin şi cerbul lopătar. 1.8. Recoltare și valorificare Legea de vânătoare actuală fixează epoca de vânătoare pentru muflon între 15

septembrie și 15 decembrie. Fiind animal foarte atent, vânătoarea nu este ușoară. Nu iese la loc deschis, muflonii bătrâni apropiindu-se de cârd numai în perioada împerecherii. Nu își păstrează trecătorile, circulă în toate sensurile. Trofeul îl constituie coarnele. Recordul național al României la muflon este de 210,90 puncte CIC si a fost recoltat în anul 1996 la Scroviștea –Ilfov.

17

CAPITOLUL II.

SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI LOCUL CERCETĂRILOR 2.1. Scopul cercetărilor Cercetările urmăresc îmbogățirea cunoștințelor privind biologia, ecologia,

etologia și managementul efectivelor de mufloni din Dobrogea în vederea punerii în valoare a unui vânat secundar valoros.

2.2. Obiectivele cercetărilor În vederea îndeplinirii scopului de mai sus s-a urmarit realizarea urmatoarelor obiective: Ob. 1. Determinarea particularităților morfologice cantitative la muflonul

colonizat în Dobrogea; Ob. 2. Descrierea unor aspecte cantitative și teratologice ale unor organe; Ob .3. Determinarea gradului de parazitare și rezistența organismului la traume

fizice; Ob. 4. Analiza intensității poluării chimice a mediului și al impactului acestuia

asupra muflonului; Ob. 5. Reproducerea la muflon; Ob. 6. Analiza variației creșterii coarnelor; Ob. 7. Descrierea unor aspecte etologice observate în urma cercetărilor; Ob. 8. Caracterizarea evolutiei și situația actuală a efectivelor de mufloni în

România; Ob. 9. Estimarea evoluției efectivelor prin prisma programului Vortex. 2.3. Locul cercetărilor Dobrogea ca ţinut, se remarcă prin particularitățile sale deosebite de restul țării

(Skolka e.a., 2005) determinate de poziţia geografică, apropierea şi însăşi prezenţa Mării Negre, structura solului şi clima, istoria uscatului dobrogean. Fauna și flora Dobrogei reunește elemente de origine sudică, de specii ponto-caspice şi pontice, europene şi eurasiatice.

2.3.1. Descrierea fizico-geografică Dobrogea reprezintă cea mai estică regiune a României, fiind limitată pe trei

laturi ale sale de limite naturale: la est şi nord de Dunăre iar la est de Marea Neagră; în sud o linie terestră convenţională formează graniţa cu Bulgaria între localităţile Ostrov şi Vama Veche. Teritoriul uscatului dobrogean însumează 15 485 km2, reprezentând 6,52% din suprafaţa totală a ţării. Dobrogea cuprinde teritoriul judeţelor Constanţa şi Tulcea, inclusiv Delta Dunării. Judeţul Tulcea are o suprafaţă de 8.430 km2 şi ocupă nordul platformei dobrogene şi Delta Dunării, iar judeţul Constanţa cuprinde partea centrală şi meridională a Dobrogei.

Dobrogea cuprinde toate formele de relief, de la cel mai vechi masiv muntos al țării – Munţii Măcinului – până la cel mai nou teritoriu al Europei – Delta Dunării. La

18

acest teritoriu se adaugă platforma continentală marină Poziţia sa geografică deosebită, prezenţa Dunării, a Deltei şi a Mării Negre împarte Dobrogea în două subunităţi, cu particularităţi fizico-geografice, pedologice şi climatice diferite: Dobrogea continentală, cu o suprafaţă de cca 12 300 km2 şi Dobrogea maritimă, cu suprafaţa de cca 3 200 km2. Dobrogea continentală (Podişul Dobrogei) este un podiş cu altitudini între 100 şi 476 m, situat între Dunăre, malul lacului Razelm, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria, între Ostrov şi Vama Veche. Relieful are în general caracter colinar. Podişul Dobrogei are trei mari subdiviziuni: Dobrogea de nord, mai înaltă (cca 200 m altitudine medie) şi cuprinde unităţi distincte ca Munţii Măcin, Podişul Niculiţel, Dealurile Tulcei, Podişul Babadag, Dobrogea Centrală, mai joasă (cca 100 m altitudine medie), alcătuită din Podişul Casimcei şi Dobrogea de sud, de asemenea joasă (cca 100 m altitudine medie), formată din Podişul Cobadin.

Fig.2.1 Hartă Dobrogea (sursa: Google Maps) / Dobrogea map (source: Google Maps)

2.3.8. Complexul de vânătoare Negureni Este construit pe raza Ocolului silvic Băneasa în U.P. III Negureni, S.U.P. “V”

(codru de vânătoare - păduri de interes cinegetic deosebit stabilite de MAPPM, categoria funcțională 4J), cuprinzând parcelele 29 - 36.

Din punct de vedere administrativ-teritorial complexul de vânătoare se situează pe raza satului Negureni, comuna Băneasa, județul Constanța.

Trupul de pădure face parte din fondul de vânătoare nr. 6 Negureni, (fig. 2.2.) gestionat de către Ocolul silvic Băneasa prin contractul nr. 13/2001.

19

Pădurea Negureni este situată în Podișul Oltinei, partea de sud-vest a Podișului Dobrogei de Sud, cu văi largi, versanți scurți ce se continuă pe podișuri plane sau înclinate. Panta variază între 6 şi 25 de grade și altitudinile între 70 şi 150 m; expoziția generală a reliefului este cea nord-vestică, dar în cadrul unităților amenajistice se întâlnesc toate expozițiile. Substratul geologic este format din roci sedimentare ce apar la zi în lungul văilor dunărene (calcare şi marno-calcare), acoperit de o pătura groasă de loess. Pe acest substrat s-au format molisoluri (cernoziom tipic şi cambic).

Fig. 2.2. Hartă Negureni / Negureni map Clima este moderat continentală, cu influență maritimă, specifică dealurilor

joase sud-dobrogene; luna cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie: -4oC, iar cu temperatura medie cea mai ridicată este iulie cu 29oC, temperatura medie anuala fiind de 11,8oC. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse intre 500-600 mm. Curba anuală a acestora arată existența a două maxime, unul pronunţat la începutul verii şi unul mai redus la sfârşitul perioadei de vegetaţie şi a două minime, cel mai important pentru vegetaţia forestieră fiind cel de la sfârşitul verii, în septembrie. Cel mai secetos anotimp este iarna: solul rămâne acoperit cu zăpadă în perioada de iarnă aproximativ 36 de zile.

Vântul dominant este Crivătul, iarna şi primăvara dinspre nord-est şi Băltărețul, vara şi toamna dinspre est şi sud-est.

20

În ceea ce privește rețeaua hidrografică în zona complexului de vânătoare există un pârâu cu debit permanent care traversează în lung trupul de pădure şi asigură apa necesară pentru adăpat. Există și alte două văi care transportă apa numai în timpul ploilor torențiale, fără să prezinte un pericol deosebit de viitură.

Tipurile de stațiune ce apar în perimetrul complexului de vânătoare fac parte din zona de silvostepa. Pe aceste stațiuni vegetează în bune condiții cero-sleaurile, care predomină în compoziția arboretelor cu o pondere de 61%, diferența reprezentând arborete de salcâm. Speciile de arbori care se regăsesc în cuprinsul pădurii de la Negureni sunt: cerul-22,5%, mojdreanul-13,8%, cărpinita-10,6%, stejarul brumăriu şi pufos-3,4%, teiul, vișinul turcesc, jugastrul şi alte foioase-10,7% şi salcamul-39%, Consistența arboretelor este variabila, de la 0,5 la 1,0 cu o consistența medie de 0,76. Clasa medie de producție a arboretelor este III.8. În suprafața destinată complexului de vânătoare exista 7,5 ha terenuri de hrană care se cultivă.

Condițiile de relief cu variații de pantă, expoziție, solul uscat cu porțiuni de rocă la suprafață, prezența pârâului cu debit permanent, arboretul cu o mare diversitate de specii foioase arborescente şi arbustive şi diferite consistente, cu poieni cu o bogată floră ierboasă, inclusiv terenurile de hrană, toate acestea asigură condiții foarte bune de viața pentru muflon.

2.3.9. Complexul Muzeal de Științe ale Naturii (C.M.S.N.) Este situat în

oraşul Constanţa, mărginit de două bulevarde intens circulate, Bd. Soveja şi Bd. Mamaia. Instituția cuprinde 5 secții: Acvariul, Delfinariul, Planetariul, Microrezervația şi Expoziția de Păsări exotice şi de decor.

Inaugurată în 1985, "Microrezervația" acoperă o suprafață de 7 ha, 2 ha fiind reprezentate de apă de suprafață provenind din Lacului Tăbăcarie.

În ceea ce privește biotopurile terestre, se poate observa vegetație arboricolă și erbacee. Vegetația arboricolă este reprezentată de arbori plantați, cum ar fi: Populus sp. (plop), Betula sp. (mesteacan), Salix sp. (salcie), arbuști de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia. Stratul de erbacee este eterogen și mozaic și este format din specii de graminee, cum ar fi Agropyron juncerum, Stipa sp., Festuca sp., asociate cu specii ruderale ca Intibus intybus, Papaver sp., Taraxacum sp. și altele. În incinta Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa (C.M.S.N.), pe o suprafaţă limitată ca întindere s-a creat o plantaţie cu specii caracteristice din componenţa şibliacului, cu scopul informării şi educării în spirit ecologic a elevilor (Antone & Pașca, 2011). Țărmul este indicat de o centură de plante hidrofite, care acoperă cea mai mare suprafață. Mai comună este specia Phragmites sp.. În spațiul de deschidere a centurii, cresc Typha sp. și Schoenoplecteus sp.

Densitatea mare a acestor plante oferă locuri ideale pentru adăpost și cuibărit a unor păsări sălbatice (Anas plathyrynchos, Ardea cinerea, Phalacrocorax carbo sinensis, Gallinula chloropus, și Fulica atra) (Antone e.a., 2009).

21

Fig.2.3. Harta “Microrezervație”/ “Microreservation” map.

Foto. 2.1. Microrezervația CMSN / CMSN Microreservation

22

CAPITOLUL III.

MATERIALUL DE CERCETARE ȘI METODELE DE LUCRU

3.1. Materialul de cercetare și metoda de studiul privind

morfologia muflonului. 3.1.1. Materialul de cercetare. În acest studiu vor fi analizate două populaţii de mufloni din Dobrogea: I. populaţia de mufloni Ovis ammon mussimon formată din 45 de indivizi ( în

anul 2009), din complexul de vânătoare Negureni, localizat geografic în Podișul Oltinei (partea de sud-vest a Podișului Dobrogei de sud). Complexul cuprinde o suprafață de cca. 275ha şi aparține de Ocolul Silvic Băneasa din cadrul Direcției Silvice Constanța;

II. populația de mufloni Ovis ammon mussimon din patrimonial secției Microrezervație a Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța (C.M.S.N.), formată din 22 de indivizi ( în anul 2009). Aceștia sunt descendenții a trei exemplare (o femelă și doi masculi) aduse cu 25 ani în urma (în 1987) de la Negureni; C.M.S.N. este situat în orașul Constanța, mărginit de două bulevarde intens circulate: Bd. Soveja şi Bd. Mamaia.

Studiul morfologiei muflonului din Dobrogea s-a desfășurat pe un număr de 45 exemplare vii, capturate în intervalul de studiu 2009 - 2012.

3.1.2. Metoda de cercetare la studiul morfologiei muflonului Studierea aspectului exterior al muflonului permite urmărirea dinamicii de

creștere și poate evidenția unele vicii sau malformații. Cercetările au avut un caracter complex, fiind efectuate investigații în diferite

perioade din an, îmbinând activitățile de teren cu cele de laborator și informare bibliografică.

Studiul acoperă intervalul dintre ani 1987 și 2013; 5 ani reprezentând studii personale (ianuarie 2008 - ianuarie 2013).

Datele referitoare la perioada dintre anii 1987 și 2007 au fost extrase din registrele de evidență ale CMSN.

Capturarea exemplarelor s-a realizat cu ajutorul personalului angajat sau utilizând arma cu tranchilizant. Pentru prinderea și măsurarea exemplarelor din semicaptivitate s-au utilizat arme cu tranchilizant Dan-Inject Pistol CO2 pentru uz veterinar. Tranchilizarea animalului de la distanţă mare (40-100m) (Toth, 2004) duce atât la reducerea stresului asupra acestuia, cât şi la minimizarea riscului la care este expusă echipa din teren. Ca substanțe active pentru tranchilizare s-au utilizat Xilazina și Ketamina, conform metodelor utilizate în medicina veterinară (Toth, 2004).

Determinarea vârstei, pentru mufloni s-a făcută cu ajutorul metodei de determinare a vârstei la ovine, pe baza dentiției (Voia, 2005). În ceea ce privește masculii, a fost luat în considerare și numărul de cercuri anuale de creștere a coarnelor (Cotta și Bodea, 1969).

23

Pentru studierea morfologică a muflonului s-au utilizat metode consacrate în zootehnie (Camalesa, 1983; Taftă,1998; Voia, 2005).

Datele somatometrice s-au obținut prin măsurarea a 12 parametri, în intervale de timp stabilite în funcție de grupa de vârstă a indivizilor: la 6 luni pentru indivizii maturi, la o lună pentru indivizii juvenili și la 1 săptămână pentru mieii cu vârste între 1 zi și 60 de zile (Foto.3.2.)

Parametrii somatometrici sunt prezentați în tabelul 1. Au fost luate în considerare: 3 lungimi, 3 înălțimi, 2 lățimi, 2 perimetre, 1 profunzime și 1 greutate.

Pentru exemplarele recoltate din țarcurile de vânătoare, greutatea exemplarelor a fost măsurată cu un cântar cu arc, cu capacitatea maximă de 50 kg, iar măsurătorile biometrice și cele ale trofeelor s-au efectuat cu ruletă metalică având lungimea de 5 m. Acestea au fost efectuate la locul împușcării /tranchilizării.

Foto. 3.2. Măsurarea mieilor de muflon (orig.) / Lambs’ measurement Tabelul 3.1. Parametrii somatometrici / Somatometric parameters

Nr Specificatie Parametru 1

lungime =3 lungime totală

2 lungimea corpului 3 lungime coada 4

inălțimi =3 Înălțimea greabăn

5 înălțime coapsa 6 înălțime ureche 7

lățimi = 2 lățime umeri

8 lățime coapse 9

perimetre =2 perimetrul toracic

10 perimetrul gambei 11 adâncimi =1 adâncimea toracelui 12 greutate =1 greutate în viu

24

Pentru fiecare exemplar s-a întocmit câte o fișă analitică de evidență (anexată alăturat), cu datele obținute din somatoscopie, somatometrie și somatografie. Aceste fișe au constituit parte integrantă a dosarului fiecărui efectiv de mufloni.

Pentru analiza statistică a datelor a fost folosit programul Microsoft Excel iar pentru realizarea matricelor de corelație s-a utilizat aplicația software Statistica Trial fr.10.

3.2. Materialul și metoda de cercetare la studiul cantitativ și teratologic al unor organe.

3.2.1. Materialul Evaluarea elementelor anatomice s-a efectuat pentru 21 exemplare murite în

perioada 01.01.2010 - 31.12.2012, din care 10 miei, 7 femele și 4 masculi. Din cele 21 de exemplare, 3 masculi au murit prin împușcare, restul - din cauze clinice sau climatice. La exemplarele moarte, după eviscerare, s-au măsurat și cântărit următoarele organe: inimă, plămâni, ficat, splină și rinichi.

Nu s-au făcut sacrificări pentru determinarea valorilor diferitelor organe. 3.2.2 Metoda necropsică Pentru realizarea necropsiei s-a utilizat sala de necropsie a cabinetului veterinar

din cadul C.M.S.N. Sala cuprinde: masa de necropsie, masă - carucior pentru instrumentar, dulapuri pentru instrumentar și material, lampă UV și dulap frigorific. Instrumentarul de secționat cuprinde: cuțite pentru jupuit și pentru deschiderea cavității abdominale; bisturie cu lamă fixă, dreaptă sau curbă, care servesc la secționarea organelor interne și a maselor musculare, la desprinderea inserțiilor tendinoase; foarfeci cu lame curbe și drepte; foarfeci butonate care servesc la deschiderea cavităților naturale, a căilor respiratorii și genitale; fierăstrău cu coardă care servește la deschiderea cavității craniene și la secționarea oaselor lungi. Alte instrumente: pense anatomice, pense chirurgicale, sonde canelate, mensură gradată de 100 ml, ruletă metalică.

3.2.3. Metoda cantitativă Pentru cântărirea organelor s-a utilizat o balanță analitică de laborator (Fig. 3.1.)

cu afișaj LCD iluminat, cu calibrare internă pornită automat la intervale de timp prestabilite și având precizia de 0,01g. Datele au fost înscrise în fișele de evidență individuale și centralizate într-un tabel, grupate pe organe și clase de vârstă a indivizilor de la care provin.

25

Fig. 3.1 Etape de lucru (necropsie) (orig.) / Working stages (necropsy) 3.3. Materialui și metoda de lucru pentru cunoașterea

patologiei speciei 3.3.1 Materialui Pentru acest obiectiv au fost analizate 21 deced în evidenţă a eventualelor stări

de infestare parazitară au fost prelevate probe de fecale de la un număr de 20 de exemplare în vederea efectuării unor examene de laborator. Probele au fost recoltate din rect-anus de la 10 exemplare vii și din diferite regiuni ale intestinului gros (colon, cecum, rect) de la 10 exemplare moarte. Prelevarea probelor de sânge s-a realizat de la 6 exemplare de mufloni (4 masculi și 2 femele).

3.3.2. Metoda de cercetare necropsică Cadavrele au fost examinate sub aspectul conformației exterioare a trunchiului,

capului, membrelor şi cozii, în vederea observării unor posibile leziuni. S-a procedat la deschiderea acestor cadavre şi s-a studiat topografia şi aspectul anatomic al organelor interne în vederea punerii în evidență a unor particularități ale speciei, insistându-se cu preponderență asupra aparatului digestiv, excretor şi a celui respirator. S-a procedat la examinarea amănunţită a fiecărui organ intern în vederea identificării macroscopice a eventualelor modificări anatomo-patologice, care ar fi putut fi atribuite evoluţiei unei boli.

Pentru efectuarea cercetărilor privind salubritatea cărnii, am prelevat de la 15 exemplare probe de țesut muscular din diferite regiuni ale corpului cu musculatură

26

dezvoltată, în vederea efectuării examenelor microbiologice (număr total de germeni, Escherichia coli, Salmonella).

3.3.3. Metoda de lucru coproparazitologic - Metoda de evidențiere a ouălor și chisturilor de paraziți prin flotație și sedimentare - metoda LCSVD Olteanu. Echipamente utilizate: Microscop MC 5 - A, seria nr. 0253-80 și balanţǎ analiticǎ Crystal 100, cod intern 266, seria 107437, amplasament SA / S1 Parazitologie. Sticlărie: eprubete 18/180, plăci Petri, lame, lamele. Instrumentar: pâlnii cu sită triplă. Reactivi: soluție suprasaturată de clorură de sodiu (350g de clorură de sodiu la 1 litru de apă).

3.3.4. Metoda hematologică Materiale necesare pentru prelevarea de sânge (foto.3.4.): foarfecă, pansamente

sterile și spirt, recipienți/eprubete, ace de unică folosința, etichete, marker permanent. S-a utilizat foarfeca pentru îndepărtarea firelor lungi de păr din zona de recoltare

a sângelui, după care s-a dezinfectat zona utilizând comprese sterile îmbibate cu alcool sanitar. Recipientele pentru probe au fost etichetate, după ce, în prealabil, s-a identificat fiecare individ donator cu ajutorul cititorului de etichete în radiofrecvență.

Probele au fost transportate imediat la un laborator specializat.

Foto. 3.4. Materiale necesate pentru prelevarea de sange (orig.)/ Blood sampling tools

3.4. Metoda de lucru la studiul efectelor antropice / poluanți Pentru studierea efectelor poluanților asupra organismului muflonilor, au fost

observate și analizate următoarele: manifestările etologice în mediul natural și în grădini zoologice (fig. 3.2.) (odihnă, ingrijire corporală, hrănire, reproducere, comportamentul social, de explorare și ludic, boli de risc, de stres și de adaptare), indicatori biochimici ai organismului (fig. 3.3.) (substanță uscată, umiditate, substanțe minerale, substanțe organice, proteine, glucide și lipide), substanțe toxice din mediu și acumulate în organism (fig. 3.4.) (metale grele - Pb, Ni, Cd, Cr și Cu; hidrocarburi aromatice policiclice - PAH (naftalină, acenaften, fluoren, fenantren, antracen, fluoranten, piren, benzo[a]antracen, crisen și benzo[b]fluoranten); hidrocarburi clorurate - pesticide (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, DDE, dieldrin, endrin, DDD și DDT).

27

Principiile metodelor de determinare folosite sunt: pentru metale grele - spectrometrie de absorbție atomică cu cuptor de grafit şi spectrometrie de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv; pentru PAH - extracție cu solvenți organici, purificare şi concentrare extracte pentru analiza gaz-cromatografică; pentru pesticide - extracție cu solvenți organici, purificare şi concentrare pentru analiza gaz-cromatografică.

Fig.3.2. Schema de lucru pentru studiul manifestărilor etologice / Workflow for ethological

manifestations’ study

Fig. 3.3. Schema de lucru pentru studiul indicatorilor biochimici / Workflow for biochemical

indicators’ study

28

Fig. 3.4. Schema de lucru pentru studiul gradului de acumulare al poluanților / Workflow for

pollutants’ accumulation study 3.5. Metoda de lucru privind reproducerea la mufloni Cercetarea de teren a fost derulată pe o perioadă de 3 ani (2009 - 2011) și a

acoperit 80% dintre locațiile cu mufloni din țară, mai precis 4 țarcuri cinegetice din 5 cu populație permanentă și 10 grădini zoologice din 13 cu efective de muflon în patrimoniu, reprezentând mai mult de 300 de exemplare. Studii detaliate s-au efectuat pe un nucleu de mufloni din Negureni - având între 45 și 75 de indivizi în ultimii 3 ani, și C.M.S.N. - unde efectivul a fost între 25 și 15 indivizi în ultimii 3 ani (Anton & Vicovan, 2009; Anton & Unici, 2011).

Observațiile s-au înregistrat pe formulare de observații tip. După Tinbergen (1951), reproducerea presupune sincronizarea activităților

sexuale a doi parteneri; sincronizarea se bazează, în principal, pe trei factori: condiții de sezon specifice, maturitatea și activitatea glandelor sexuale plus prezența adultilor de sex opus, prezența anumitor socio-semnale în comportamentul de împerechere.

Pentru a sublinia importanța acestor trei factori s-au efectuat două studii în condiții controlate: � Izolarea femelelor față de masculi, începând din august și până în

decembrie – ceea ce reprezintă încheierea perioadei de împerechere. Grupurile de oi și berbeci nu au avut nici un contact vizual. În decembrie, un singur mascul, în vârstă de 2 ani, a fost introdus în interiorul incintei cu femele. � O pereche de mufloni a fost adusă de la grădina zoologică Dobric

(Bulgaria) și, în perioada de călduri din anul următor, a fost pusă sub observație.

29

3.6. Metoda de lucru privind trofeul muflonului 3.6.1. Metoda de lucru pentru determinarea ritmului de creștere a coarnelor Pentru determinarea ritmului de creștere pe vârste, s-au luat în studiu 10

exemplare de masculi, fiecare exemplar fiind reprezentativ pentru un an de dezvoltare (între 1 și 10 ani).

.

Fig.3.5. Elemente măsurate pentru punctaj CIC (după Piegert & Uloth, 2005)/ Measured elements

for CIC scoring

a)

b)

c)

d)

Foto. 3.5. Etape în măsurarea coarnelor a - prinderea berbecilor, b - determinarea vârstei după

dentiție, c - determinarea vârstei după inelele anuale de creștere, d - măsurarea coarnelor / Stages of horns’ measuring a - rams’ catching, b - age determination by dentition, c - age determination by annual growing rings, d - horns’ measurement

30

Studiul s-a efectuat pe populația de mufloni din cadrul Microrezervației C.M.S.N., pe durata unui an (mai 2009 - mai 2010).

Aprecierea vârstei la mufloni s-a făcut corelând cele două tehnici: - evaluarea vârstei la ovine după dentiție (Voia, 2005) - după inelele anuale de creștere ale coarnelor. S-au măsurat atât elementele folosite pentru stabilirea oficială a punctajului

C.I.C. (Consiliul Internațional de Vânătoare) - lungimea tecilor, înălțimea coarnelor, deschiderea acestora, circumferința tecii celei mai groase și vârsta (Șelaru, 2004), cât si mărimea fiecărei creșteri anuale.

Observarea şi analiza anomaliilor de creştere a coarnelor s-au realizat prin simpla inspecţie, fiind puse în evidență prin fotografiere.

3.6.2. Metroda de lucru pentru analiza variației creșterii coarnelor Pentru a obține un set de date comparative, s-au măsurat trofee de muflon

aparținând claselor de vârstă între 4-10 ani, deoarece muflonii de vârstă mai mică sunt solicitaţi mai rar de către vânători, trofeul fiind mic. În aceeași ordine de idei, vârsta exemplarelor la trofeele analizate s-a situat în jurul valorii de 4-7 ani; trofeele muflonilor mai bătrâni, fiind mari, sunt costisitoare şi mai puţin solicitate. Măsurătorile s-au efectuat conform metodologiei CIC.

Materialului studiat a provenit din Complexul de vânătoare de la Șarlota (jud. Timiș), Complexul Scroviștea (jud. Ilfov), Complexul Negureni (jud. Constanţa) și Microrezervația C.M.S.N. Constanţa.

3.7. Metoda de lucru pentru studiul comportamentului Observațiile au fost înregistrate pe fișe de observații tip (date privind numărul

de exemplare, sexul, locația, altitudinea, vârsta, starea vremii, ora sau intervalul orar la care s-au făcut cercetările) și într-un caiet de observații s-au notat manifestările comportamentale ale animalelor urmărite sau alte date de interes pentru scopul cercetării.

3.7.1. Metoda de lucru privind comportamentul social Modificările apărute în timp în comportamentul social al muflonului, cauzate

spațiul limitativ, s-au studiat pe nucleul de mufloni din cadrul CMSN. Durata studiului a fost de 4 ani (2008-2012). Pe baza observațiilor efectuate s-au întocmit fise de observații pentru fiecare exemplar și privind întregul grup.

Pentru analizarea gradului de adaptare și integrare a unui individ într-un nou grup social s-au realizat schimburi de animale cu alte grădini zoologice sau țarcuri cinegetice, pe baza unor protocoale de colaborare.

Manifestările unor forme de comportament care se pot declanșa datorită schimbărilor ambientale s-au observat prin realizarea a două studii de caz (libertate indusă și izolare față de grup)

31

Fig. 3.8. Schema de lucru / Workflow 3.7.2. Metoda de lucru privind comportamentul mieilor Creșterea bazei de cunoștințe privind comportamentul mieilor este necesara

pentru îmbunătățirea condițiilor de creștere a mieilor de muflon şi pregătirea lor pentru supraviețuire în mediul natural pentru popularea unor noi complexe cinegetice din țară.

Având în vedere importanța îngrijirii mieilor pentru dezvoltarea lor normală, corporală şi comportamentală, în primăvara anului 2010 s-a realizat un studiu privind dezvoltarea mieilor de muflon în primele 5 luni de viață.

În anul 2011 s-a realizat și un studiu de caz în condiții relativ distincte. Studiul prezintă 3 cazuri diferite în care prezența oii mamă şi/sau a omului în apropierea mieilor a avut un impact major în creșterea şi dezvoltarea lor comportamentală. Cei trei miei de muflon supuși studiului au fost selectați pe baza următoarelor criterii:

- miel fătat și crescut/alăptat de propria mamă, - miel crescut/alăptat de mamă adoptivă, - miel îngrijit/hrănit de către om. 3.8. Metoda de lucru la privind dinamica și densitatea

efectivelor de mufloni 3.8.1 Cercetare de teren și documentare Cercetările au avut un caracter complex. Studiul s-a realizat prin deplasări în

teren, în diferite perioade din an, în complexe de vânătoare şi grădini zoologice de pe teritoriul României, în perioada 2008-2012.

32

Pe lângă cercetările de teren, s-a consultat şi un bogat material bibliografic, publicat şi nepublicat.

Observațiile din teren s-au efectuat din puncte fixe (observatoare) și itinerant (Foto. 3.6. a & b); observațiile au fost ajutate de faptul că muflonul este suficient de mare pentru a fi remarcat cu ușurință.

În perioadele cu umiditate crescută a solului, ploaie sau zăpadă, s-au numărat amprentele de pe sol.

Observațiile din punctele fixe s-au făcut înainte de răsăritul soarelui și după apus - când animalele au ieșit pe parcelele de hrănire. Pentru observațiile la distanță s-au folosit binoclul Bresser 7x21x40 şi camera digitală Fuji Finepix S1000fd.

Foto. 3.6. Observaţii în teren (a - observator, b - itinerant) (orig.) / On-field observations (a - observatory, b – itinerant)

Rata natalității şi a mortalității a fost calculată după formulele elaborate de Uloth, 1963, şi modificate de Ilie (1975).

Populațiile de mufloni s-au considerat ca elemente ale unor biocenoze distincte, deoarece nu există schimburi permanente între populații, iar ariile populate sunt bine delimitate.

S-a proiectat şi realizat o structură de baze de date relaționate, deschisă şi flexibilă, care permite dezvoltări ulterioare. Astfel s-au putut prelucra cu ușurință datele brute, folosindu-se o tehnologie standardizată de interogare a unei baze de date (limbaj structurat de interogare - SQL).

3.8.2. Gestiunea datelor (Metodă originală) Ca instrument de gestiune a datelor şi informațiilor despre populațiile de mufloni

s-a utilizat o aplicatie software dezvoltată, cu suport de server de baze de date. Aplicația software reprezintă un concept de platformă colaborativă de lucru şi de promovare a informațiilor şi datelor despre muflonii din România. Își propune să gestioneze informații şi date atât despre populațiile de mufloni ca entități, cât şi despre mufloni ca specimene, într-o manieră facilă care nu presupune decât o conexiune la internet.

33

Această aplicație cuprinde module funcționale distincte: raportarea datelor existente într-un format intuitiv, prezentarea datelor brute (Fig. 3.9. a) sau prelucrate sub formă de grafice (Fig. 3.9. b), hartă dinamică interactivă pe care se pot publica date relevante în context geografic (Fig. 3.10.), sistem de gestiune a diverselor documente în format electronic - rapoarte, lucrări de profil, rezumate ș.a.m.d.

Datorită modului prin care aplicația este disponibilă - prin browser de internet, ea se poate dezvolta ușor în direcția de promovare şi prezentare a complexelor de vânătoare, a parcurilor sau grădinilor zoologice care includ muflonul (Fig. 3.12.). O cercetare rapidă, folosind motoare de căutare a informației pe internet, de genul Google sau Yahoo, arată că locațiile cu populațiile de mufloni existente nu sunt deloc bine reprezentate din punct de vedere mediatic pe internet. Informații există, însă de o manieră nestructurată şi, în orice caz, rareori documentată.

Aplicația se constituie practic ca o interfață de lucru a unei baze de date care poate fi ușor întreținută şi dezvoltată, şi care permite un cadru foarte larg de dezvoltare pe diverse direcții de interes pe subiectul muflonului din România sau a unor subiecte conexe.

34

Fig.3.12. Interfață tipică de configurare a unui grafic; interfață client de lucru cu server de baze de date / Typical interface for configuring a chart; client interface of the database server

3.9. Metoda de lucru pentru estimarea evoluției efectivelor de

mufloni din Dobrogea Analiza s-a făcut utilizându-se softul VORTEX 10 (Lacy & Pollak, 2013).

Acesta ajută la înţelegerea influenţei pe care diferiţi parametri demografici, de mediu, genetici, o au asupra dinamicii populaţiilor. S–au luat în considerare valori realiste ale parametrilor, adaptate speciei şi condiţiilor specifice Dobrogei, luându-se în considerare şi factori defavorizanţi.

Pentru realizarea simulărilor populaționale s-a utilizat softul VORTEX. În vederea asigurării relevanței statistice, simulările au fost replicate de 500 ori, perioada aleasă a fost de 100 de ani (Brook ş.a., 2000). S-a definit extincția efectivului atunci când au rămas doar exemplare dintr-un singur sex. Rularea VORTEX include o simulare detaliată a modificărilor genetice ale populației analizate.

Efectivul inițial, pentru care s-au derulat simulările, a fost cel din cadrul CMSN la 31 decembrie 2009, adică 8 maculi si 10 femele, dintre care 2 mascul si 2 femele mai mici de 1 an (fătați in aprilie-mai 2009).

S-au analizat următoarele variante: - efectivul inițial nu este suplimentat - efectivul inițial este suplimentat

Aceleași variante de simulare s-au realizat si pentru efectivul de la Negureni pornind de la numărul de indivizi existent în 2009.

35

CAPITOLUL IV.

REZULTATELE CERCETĂRILOR ȘI DISCUȚII

4.1. Rezultatele cercetărilor în cadrul obiectivului 1 ”Studiul variabilității caracterelor morfologice ale efectivelor locale ale speciei”

Analizând date referitoare la 12 caracteristici somatometrice, măsurate la exemplarele de mufloni care trăiesc în 2 locații diferite din Dobrogea (Complexe de vânătoare Negureni și Complexul Muzeal de Științe ale Naturii din Constanța) s-a putut realiza un tablou sugestiv privind aspectul corporal și gradul de dezvoltare al indivizilor.

Analiza caracteristicilor somatometrice s-a făcut în funcție de localizarea geografică, sex și grupe de vârstă. Datele au fost centralizate într-un tabel (Anexa nr. 2)

Tabel 4.1 Tabel centralizator - Medii ale valorilor somatometrice (pentru 45 exemplare) pe sexe și

grupe de vârstă / Summary table - Somatometric values’ averages (of 45 individuals), by sex and age groups

Tabel 4.2. Medii pe grupe de vârstă în cele două locații / Averages by age groups in two locations

Analizând valorile comparative pe grupe de vârste (fig. 4.1) se observă că

juvenilii (1-2 ani) au valorile apropiate de cele ale adulților și uneori chiar mai mari, deoarece aceștia au consum redus de energie în lupta pentru supraviețuire și reproducere.

Adulții sunt cei care sunt dispuși să renunțe la hrană în favoarea tineretului (în semicaptivitate) și se îngrijesc de apărarea exemplarelor tinere. Senescenții au perimetru toracic mai mare decât adulții și juvenilii deoarece crește volumul cavității abdominale.

SexGrupa de

vârstăLungimea corpului

Lungimea trunchiului

Înalțimea la grebăn

Înalțime crupă

Perimetrul toracelui

Adâncimea toracelui

Lărgime umeri

Lărgime crupă

Perimetrul fluerului

Greutate

- - [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [kg]

F senescent 90.00 64.00 62.00 61.00 83.50 30.00 21.00 20.00 7.50 43.00

F adult 86.13 55.13 59.13 58.38 75.63 26.13 18.75 18.44 6.63 24.38

F juvenil 103.00 91.00 67.00 67.00 90.00 31.50 24.00 20.00 7.40 26.00

M senescent 89.33 61.33 71.00 68.33 89.00 29.33 22.00 20.83 8.23 41.67

M adult 92.71 68.71 67.50 66.86 86.21 31.79 22.93 22.43 8.36 33.57

M juvenil 73.00 62.00 62.00 62.00 68.00 26.50 28.00 19.00 7.00 24.00

Negureni - valori medii per grupe de vârstă

SexGrupa de

vârstăLungimea corpului

Lungimea trunchiului

Înalțimea la grebăn

Înalțime crupă

Perimetrul toracelui

Adâncimea toracelui

Lărgime umeri

Lărgime crupă

Perimetrul fluerului

Greutate

- - [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [kg]

M,F senescent - - - - - - - - - -

M,F adult 132.00 77.33 80.00 86.00 92.33 53.67 16.53 16.67 8.67 32.30

M,F juvenil 120.00 61.50 70.50 70.50 79.00 39.50 10.21 10.25 7.50 23.90

CMSN - valori medii defalcate per grupe de vârstă

SexGrupa de

vârstăLungimea corpului

Lungimea trunchiului

Înalțimea la grebăn

Înalțime crupă

Perimetrul toracelui

Adâncimea toracelui

Lărgime umeri

Lărgime crupă

Perimetrul fluerului

Greutate

- - [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [kg]

M,F senescent 89.67 62.67 66.50 64.67 86.25 29.67 21.50 20.42 7.87 42.33

M,F adult 89.42 61.92 63.31 62.62 80.92 28.96 20.84 20.43 7.49 28.97

M,F juvenil 88.00 76.50 64.50 64.50 79.00 29.00 26.00 19.50 7.20 25.00

36

Senescenții nu mai participă la reproducere, rezultând un consum de energie redus față de adulți.

Pentru a putea realiza un tablou sugestiv privind aspectul corporal și gradul de dezvoltare al indivizilor din cele două locații, datele au fost comparate cu literatura de specialitate. Datele comparative arată că exemplarele de la Negureni au valori mai mari sau aproape egale cu mediile din literatură, fapt consemnat și de Almășan e. a. (1972) și Ilie (1975) privind populația de la Negureni.

Deși înălțimea la greabăn și perimetrul toracelui ale exemplarelor tinere de la CMSN sunt mai mici decât cele de la Negureni, sunt mai mari decât cele din literatură. Singura valoare care este cu mult mai mică față de literatură este lungimea corpului, media fiind de 88 cm, față de 104 cm – în literatură și 120 cm – efectivul de la Negureni (fig. 4.7). La adulții din cadrul CMSN doar perimetrul toracelui păstrează o valoare apropiată față de literatura de specialitate. Înălțimea la greabăn are o medie de 63,31 cm, față de 70 cm – din literatură; exemplarele de la Negureni depășesc cu mult aceste valori, atingând medii de 80 cm – înălțime la greabăn (fig. 4.8).

Exemplarele de la Negureni prezintă valorile cele mai ridicate privind lungimea corpului, media fiind de 132 cm față de 107,5 cm din literatură și 89,42 cm în cazul CMSN.

Fig. 4.7 - Juvenili - mărimi comparative CMSN/Negureni/Literatură / Juvenals - comparative sizes

CMSN/Negureni/Literature

88

.00

64

.50

79

.001

20

.00

70

.50

79

.0010

4.0

0

63

.00

71

.33

0.00

20.00

40.00

60.00

80.00

100.00

120.00

140.00

Lun

gim

eaco

rpu

lui

Înal

țim

ea

la

gre

băn

Per

imet

rul

tora

celu

i

(cm)

(mărime somatometrică)

Juvenili - mărimi comparative

(CMSN/Negureni/Literatură)

CMSN

Negureni

Literatură

37

Fig. 4.8 - Adulți - mărimi comparative CMSN/Negureni/Literatură / Adults - comparative sizes

CMSN/Negureni/Literature

Fig. 4.9 - Greutate comparativă pe sex și grupă de vârstă / Comparative weight by sex and age groups Greutatea exemplarelor are variații mari funcție de perioada din an în care se fac

măsurătorile, vârstă și sex. Acest lucru se evidențiază prin graficul din fig. 4.9. Ca și în cazul celorlalte mărimi somatometrice, greutatea juvenililor este mai

mare la femele, decât la masculi. Diferența medie este de aproximativ 8%. La adulți, raporturile se schimbă. Masculii au o greutate medie de 33,57 kg, față

de femele – 24,38 kg, prezentând, deci, o diferență procentuală de aproximativ 27%.

89

.42

63

.31

80

.921

32

.00

80

.00

92

.33

11

7.5

0

70

.00

82

.50

0.0020.0040.0060.0080.00

100.00120.00140.00

Lun

gim

ea c

orp

ulu

i

Înal

țim

ea

la g

reb

ăn

Per

imet

rul t

ora

celu

i

(cm)

(mărime somatometrică)

Adulți - mărimi comparative

(CMSN/Negureni/Literatură)

CMSN

Negureni

Literatură

43.00

24.38 26.0041.67 33.57

24.00

0.0010.0020.0030.0040.0050.00

sen

esc

en

t

adu

lt

juve

nil

(kg)

(grupa de vârstă)

(CMSN) Greutate comparativă

per sex și grupă de vârstă

F

M

38

La senescență, valorile medii ale greutăților sunt aproximativ egale în cazul ambelor sexe, fapt justificat prin slăbirea organismului la masculii de peste 10 ani și creșterea în greutate a femelelor care nu mai sunt reproductive (fig 4.10).

Comparând mediile greutăților obținute, cu cele din literatura de specialitate (Briedermann, 1993; Piegert & Uloth, 2005; Turcke & Tomiczek, 1982; Turcke,1989;), se poate observa că valorile sunt mai ridicate în cazul exemplarelor studiate (CMSN și Negureni), față de literatură. Cele mai mari valori sunt ale exemplarelor de la Negureni, cu o medie de 32,30 kg.

Trebuie menționat că valorile mari înregistrate la juvenilii din cadrul CMSN pot fi justificate prin administrarea de suplimente nutritive și de limitarea spațiului în care se pot deplasa.

Fig. 4.10 - Greutate comparativă pe grupe de vârstă CMSN/Literatură/Negureni / Comparative

weight by age groups CMSN/Literatură/Negureni Valorile greutăților corespunzătoare adulților de la Negureni provin de la

exemplare care s-au vânat pentru trofeu, având vârste cuprinse între 4 și 6 ani, deci nu reprezintă un eșantion caracteristic grupei de vârstă adulți (3-8 ani).

În ceea ce privește greutatea exemplarelor trebuie menționat faptul că datele nu au fost prelevate în aceeași perioadă a anului pentru ambele locații.

Apelându-se la teste statistice se constată (tabele 4.3; 4.5; 4.7) că, la toţi parametrii, coeficientul de variaţie este sub 30% ceea ce probează că eșantioanele sunt omogene respectiv numărul de indivizi pe eşantion este suficient de mare.

La miei, nediferențiindu-se manifestările sexuale, se formează un grup unisex; decizie confirmată ulterior de coeficientul de variație care are valori sub 12.2%.

S-a întreprins analiza corelațiilor între toți parametrii cu intenția de a identifica corelațiile care pe viitor ne-ar scuti de eventuale măsurători suplimentare, mai dificile sau mai greu de efectuat.

28.9725.00

28.35

21.15

32.30

23.90

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

adu

lt

juve

nil

(kg)

(grupa de vârstă)

Greutate comparativă pe grupă de vârstă

(CMSN/Literatură/Negureni)

CMSN

39

Se observă că în cazul mieilor doar perimetrul toracic se corelează semnificativ cu greutatea corpului. Nu există o corelație semnificativă între greutate și lungimea sau lățimea corpului

Tabel 4.4. Corelații ale caracteristicilor biometrice miel de muflon / Biometrical charateristics’ correlations of mouflon lamb

Fig. 4.11. - Reprezentare grafică a corelației dintre greutatea corporală și lungimea corpului la miel

muflon / Graphical representation of correlation between toracic perimeter and body weight of mouflon lamb

La grupul femelelor mature coeficientul de variație îmbracă valori sub

19,4%; un singur caz, perimetru, având valori de 33,8% datorat exemplarelor bătrâne care nu se mai reproduc, cu greutăți corporale de peste 26 Kg.

Inaltime,

cm

L. total,

cm

L. gat,

cm

Perimetru,

cm

Circumf.

gat, cm

Inalt. tibie,

cm

L. coada,

cm

L. ureche,

cm

L. bot-frunte,

cm

Greutate,

kg

Inaltime, cm 1,000000 0,687143 0,139105 0,348049 0,231079 0,857696 0,862070 0,655422 -0,235778 0,299605

L. total, cm 1,000000 0,621785 0,134632 -0,100559 0,649575 0,757027 0,874590 -0,122241 0,235178

L. gat, cm 1,000000 0,286825 0,119797 0,359464 0,453611 0,503522 0,064508 0,390168

Perimetru, cm 1,000000 0,945931 0,709593 0,545372 0,057621 -0,123074 0,942755

Circumf. gat, cm 1,000000 0,579409 0,431711 -0,115920 -0,068889 0,899975

Inalt. tibie, cm 1,000000 0,927387 0,594638 -0,150725 0,710022

L. coada, cm 1,000000 0,756655 -0,102145 0,624473

L. ureche, cm 1,000000 0,241290 0,198399

L. bot-frunte, cm 1,000000 -0,022772

Greutate, kg 1,000000

40

Tabel 4.6. Corelații ale caracteristicilor biometrice la femelele de muflon / Biometrical charateristics’ correlations of mouflon females

Fig. 4.12. - Reprezentare grafică a corelației dintre perimetrul toracelui și lungimea corpului la femela muflon / Graphical representation of correlation between toracic perimeter and body length of mouflon

female La masculi nu există o situație fiziologică comparabilă cu cea de la femele

(de încetare a fertilității), de aceea la masculi există valori ale coeficientului de variație convenabile, sub 23%.

Tabel 4.8. Corelații ale caracteristicilor biometrice masculi de muflon / Biometrical charateristics’ correlations of mouflon males

Lungimea corpului,

cm

Lungimea trunchiului,

cm

Înaltimea la greban,

cm

Înaltime crupa,

cm

Perimetrul toracelui,

cm

Adâncimea toracelui,

cm

Largime umeri,

cm

Largime crupa,

cm

Perimetrul fluerului,

cm

Greutate, .

kgLungimea corpului, cm 1.000000 0.498096 -0.162447 -0.223200 0.736868 0.404862 0.516541 0.634783 0.823097 0.220572Lungimea trunchiului, cm 1.000000 -0.108199 -0.098479 0.655011 0.894176 0.856788 0.731413 0.693530 0.842671Înaltimea la greban, cm 1.000000 0.976265 0.208868 -0.384755 -0.262146 -0.281307 -0.156437 0.364931Înaltime crupa, cm 1.000000 0.263307 -0.321098 -0.176225 -0.230733 -0.151232 0.379273Perimetrul toracelui, cm 1.000000 0.563814 0.743120 0.750725 0.810618 0.594470Adâncimea toracelui, cm 1.000000 0.896534 0.815384 0.620138 0.687495Largime umeri, cm 1.000000 0.800132 0.622730 0.637354Largime crupa, cm 1.000000 0.781113 0.476706Perimetrul fluerului, cm 1.000000 0.434076Greutate, kg 1.000000

41

Fig. 4.14. - Reprezentare grafică a corelației dintre perimetrul toracelui și lungimea corpului la

masculul muflon / Graphical representation of correlation between toracic perimeter and body length of mouflon male

Analizând corelaţiile simple (tabelele 4.5; 4.7 ) se constată că au fost obţinute corelaţii pozitive semnificative între lungimea corpului și perimetrul toracic atât la femele cat și la masculi.

În concluzie, studiind corelaţiile dintre diferite caractere ale muflonului din Dobrogea se constată că sunt corelaţii pozitive, multe corelaţii fiind semnificative.

Însemnătatea corelaţiilor semnificative rezidă în aceea că în viitor, în baza ecuaţiilor de regresie calculate, se va putea renunţa la unele determinări laborioase, o simplă măsurare a lungimii in teren permițând concluzii valide şi asupra greutăţilor totale şi a unor organe.

Pe baza determinărilor făcute s-au stabilit corelaţii simple între principalele caractere morfologice studiate.

Corelațiile sunt firești ținând de armonia anatomică și organică a animalului.

Lungimea corpului, cm

Lungimea trunchiului,

cm

Înaltimea la greban,

cm

Înaltime crupa,

cm

Perimetrul toracelui,

cm

Adâncimea toracelui,

cm

Largime umeri,

cm

Largime crupa,

cm

Perimetrul fluerului,

cm

Greutate, kg

Lungimea corpului, cm 1,000000 0,817937 0,669692 0,421734 0,874363 0,445947 0,678184 0,362764 0,838038 0,741140Lungimea trunchiului, cm 1,000000 0,856663 0,802763 0,656558 0,181907 0,419754 0,291540 0,540343 0,563495Înaltimea la greban, cm 1,000000 0,795973 0,695971 0,453331 0,510383 0,551980 0,653199 0,355213Înaltime crupa, cm 1,000000 0,443510 0,070500 0,166763 0,172489 0,296934 0,151087Perimetrul toracelui, cm 1,000000 0,727906 0,862583 0,610192 0,938274 0,659135Adâncimea toracelui, cm 1,000000 0,903900 0,877510 0,703880 0,212313Largime umeri, cm 1,000000 0,866892 0,750248 0,580167Largime crupa, cm 1,000000 0,501682 0,334907Perimetrul fluerului, cm 1,000000 0,541130Greutate, kg 1,000000

42

4.2. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 2 ”Cunoașterea aspectelor cantitative și teratologice a unor organe”

Cavitatea abdominală găzduiește stomacul, splina, intestinul subțire, intestinul

gros, ficatul, rinichii și vezica urinară (foto. 4.1). Tot aici se găseste și aparatul uro-genital.

Pentru întregirea imaginii privind vigoarea exemplarelor au fost studiate sub aspect cantitativ și teratologic următoarele organe interne : inimă, pulmon, ficat, rinichi, și splină.

Foto. 4.1. Cavitatea abdominala la muflon (orig.) / Abdominal cavity of mouflon

4.2.1. Aspecte cantitative și calitative (dimensiuni, greutăți) Stomacul. Muflonul este un mamifer rumegător, deci prezintă un stomac

compartimentat. Din punct de vedere topografic este situat în cavitatea abdominală, transversal și retrodiafragmatic.

Foto. 4.2. a) Stomacul în cavitatea abdominală la muflon (orig.) / Stomach in the abdominal cavity of mouflon

Foto. 4.2. b) imagine schematică stomac rumegătoare (Ceuca e.a.,1983) / Schematic image of ruminant’s stomach

43

La naştere, cheagul deţine circa 60% din volumul gastric total, sugerând ponderea digestiei în cheag. Odată cu ingerarea de furaje vegetale, treptat, până la vârsta de trei luni, aceste proporții gastrice se schimbă, reticulo rumenul deţinând 80-85% din volumul gastric.

Din punct de vedere morfologic şi funcţional, fiecare compartiment gastric prezintă particularităţi specifice. Proporţiile gastrice se schimbă în cursul ontogeniei, reticulo-rumenul deţinând 80-85% din volumul gastric la adult.

Ficatul este un organ parenchimatos, impar, de culoare brună-violacee (foto. 4.3.), plasat în cavitatea abdominală. După formatul acestuia, se poate stabili proveniența, deoarece diferă de la o specie la alta de vânat prin numărul de lobi, prezența sau nu a vezicii biliare și dimensiuni.

Ficatul muflonului este masiv și puțin segmentat. Greutatea ficatului diferă în funcție de vârstă. La cerbul matur, ficatul are o

greutate între 4-5 kg, la căprior, capra neagră, muflon de 500-750 g, la cerbul lopătar de 600-800 g, la mistreț între 1500-1700 g, la iepure de 100-150 g, la păsări, potârniche și fazan de 15-50 g (după Nesterov & Sabău, 2009 a).

Din datele centralizate pe grupe de vârstă au reieșit greutăți ale ficatului pentru

juvenili de 1-5 zile de 57,91 ± 2,90 g, juvenili de 5-8 luni, 225,87 ± 11,29 g, adulți – 321,60 ± 16,08 g și senescenți - 589,32 ± 29,47 g. Valorile pentru adulți se încadrează între 300 și 600g. Valoarea minimă la juvenilii de 1 zi este de 48,05g, iar valoarea maximă este de 72,60g.

Circa 8% din greutatea ficatului este reprezentată de bilă. Bila are o greutate medie de 43g, la un ficat cu greutatea totală de 500g.

Cordul este organul central al circulației și este un organ musculos, cavitar, capabil de a efectua o activitate ritmică și involuntară. Are un aspect coniform, cu vârful orientat ventro-caudal, situat în cavitatea toracică, în partea mijlocie a acesteia și ușor deplasat spre stânga. În cazul exemplarelor studiate, greutatea medie a cordului, pentru

Foto. 4.3. Ficatul muflonului (orig.) / Mouflon liver

44

juvenilii de până în 5 zile, este de 36,64g cu o minimă de 36,54g întâlnită la un exemplar femelă, cu greutatea la naștere de 1,3kg; valoarea maximă de 50,05g înregistrându-se la un mascul de 2 zile cu greutatea corporală de 2,56kg. La adulți, valorile medii ale greutății cordului sunt de 178,08g. La senescenți, media greutății cordului este de 212,12g, cu un maxim de 214,36g, aparținând unui mascul de 12 ani (doborât în luptă între masculi – vezi pct.4.3.3).

Foto. 4.4. Cord muflon (orig.) / Mouflon heart

Foto.4.5 Pulmoni (orig.) / Mouflon lungs

Pulmonii sunt organe parenchimatoase, situate în cavitatea toracică, cu consistență moale, spongiosă și foarte elastici. Sunt în număr de doi (stâng și drept) și au o formă conică (foto 4.5.).

La muflonii cu vârste de 1-5 zile, media greutății pulmonilor este de 59,73g, cu un maxim de 65,18g întâlnit la o femelă de 5 zile, având o greutate a corpului de 3,40 kg; minimul de 45,8 g aparținând unei femele de 1 zi, cu o greutate corporală de 1,3 kg. Valorile cresc rapid, ajungând, în cazul exemplarelor de 5-8 luni, la valori medii de 259,09 g, cu o maximă de 357,00 g, la o greutate corporală de 10,5 2 kg. În cazul adulților s-au determinat valori medii de 430,27 g, cu un maxim de 444,31 g la o femelă de 6 ani. Trebuie notat faptul că în cazul adulților valorile greutății cordului se găsesc într-un interval redus. La senescență, greutatea medie a cordului este de 571,23g.

Rinichiul este un organ parenchimatos, aparținând aparatului urinar, la nivelul căruia se elaborează urina. Sunt în număr de doi (stâng și drept) și au o formă tipică de bob de fasole (foto. 4.6.). Sunt netezi, unilobați și unipapilari. Din punct de vedere topografic, rinichii sunt situați în cavitatea abdominală, sublombar, de o parte și de alta a planului median. Se găsesc extra peritoneal și vin în contact cu peritoneul doar prin fețele lor ventrale.

Valoarea medie a greutății, în cazul juvenililor de 1-5 zile este de 25,26g. În cadrul grupei de vârstă 5-8 luni valorile greutăților rinichilor sunt foarte apropiate. Aproape că nu există diferențe între indivizii de 5 luni și cei de 8 luni. Adulții sunt caracterizați de o valoare medie a greutății rinichilor de 83,61g. La senescenți s-a determinat un maxim de 123,46g.

45

S-a constatat o diferență de aproximativ 10% între cei doi rinichi, respectiv întotdeuna rinichiul drept este mai mare. Această diferență se păstrează pentru toate grupele de vârstă.

Foto. 4.6. Rinichi muflon (orig.) / Mouflon kidney

Foto.4.7. Vezica urinară goală (orig.) / Empty bladder

Vezica urinară (foto. 4.7.) este plasată în cavitatea abdominală și are rolul de a colecta urina, care este eliminată periodic, spre exterior, prin uretră.

Greutatea minimă a vezicii, în primele zile, după fătare, are o medie de 4,46g (cântărită după golire); la umplere maximă are o greutate de circa 28,8g.

Splina este situată în partea stângă a cavității abdominale. Deși este un organ anex al aparatului circulator, are o legătură directă cu stomacul prin intermediul ligamentului gastro-splenic. Greutatea splinei are valori medii de 50,19g în cazul adulților, cu un maxim de 85,74g în cazul senescenților.

La naștere miei au greutatea medie a splinei de 8,03g și un minim de 5,76g. 4.2.2. Corelații între greutatea corpului și organe Se remarcă, în categoria mieilor de 1-5 zile, existența unei corelații

greutate/rinichi/splină, un indiciu că aceste organe sunt foarte importante în această fază, având oarecare maturitate. Cu avansarea în vârstă (5-8 luni) numărul corelațiilor crește, un indiciu că sistemele de organe intră treptat în parametrii funcționali normali.

Tabel 4.14. Corelații ale greutăților organelor interne la mielul de muflon cu vârsta de 1-5 zile /

Internal organs’ weights of 1-5 days old mouflon lamb

Greutate, g Vezica, g Ficat, g Inima, g Pulmon, g Rinichi, g Splina, g

Greutate, g 1,000000 0,939302 0,910870 0,835460 0,824830 0,966898 0,963294

Vezica, g 1,000000 0,881837 0,787026 0,793684 0,888930 0,996644

Ficat, g 1,000000 0,984350 0,983722 0,775481 0,906435

Inima, g 1,000000 0,998680 0,670661 0,818113

Pulmon, g 1,000000 0,654378 0,821132

Rinichi, g 1,000000 0,911141

Splina, g 1,000000

46

Fig. 4.15. - Reprezentare grafică a corelației dintre greutatea splinei și greutatea corpului la mielul

de muflon de 1-5 zile / Graphical

Cu ajutorul corelațiilor între organe, pornind de la greutate, putem să estimăm greutatea rinichilor și a splinei în primele 5 zile de la naștere.

După primele 5 luni de viață numărul corelațiilor crește. Corelațiile între greutatea corpului si greutatea organelor (ficat, inimă, pulmon, splină) este semnificativă la mieii de 5-8 luni.

Tabel 4.15. Corelații ale greutăților organelor interne miel de muflon cu vârsta de 5-8 luni / Internal

organs’ weights of 5-8 months old mouflon lamb

Greutate, kg Ficat, g Inima, g Pulmon, g Rinichi, g Splina, g

Greutate, kg 1,000000 0,979811 0,999897 0,996640 0,882675 0,996889

Ficat, g 1,000000 0,976841 0,992895 0,770893 0,992520

Inima, g 1,000000 0,995361 0,889330 0,995655

Pulmon, g 1,000000 0,841212 0,999995

Rinichi, g 1,000000 0,842887

Splina, g 1,000000

47

Fig. 4.18. - Reprezentare grafică a corelației dintre greutatea ficatului și greutatea corpului la mielul

de muflon de 5-8 luni / Graphical representation of correlation between liver’s weight and body weight of 5-8 months old mouflon lamb

Tabel 4.16. Corelații ale greutăților organelor interne la muflonul adult / Internal organs’ weights of

adult mouflon

Greutate, kg Ficat, g Inima, g Pulmon, g Rinichi, g Splina, g

Greutate, kg 1,000000 0,991278 0,999768 0,995715 0,999921 0,991211

Ficat, g 1,000000 0,988211 0,999218 0,989548 1,000000

Inima, g 1,000000 0,993492 0,999960 0,988132

Pulmon, g 1,000000 0,994477 0,999197

Rinichi, g 1,000000 0,989474

Splina, g 1,000000

48

Fig. 4.19. - Reprezentare grafică a corelației dintre greutatea ficatului și greutatea corpului muflon

adult / Graphical representation of correlation between liver’s weight and body weight of adult mouflon La adulți toate organele sunt corelate în baza homeostaziei organismului cu

greutatea corpului, dovada incontestabilă a faptului că întregul organism funcționează normal.

La animalele senescente corelațiile greutății cu caracterele studiate nu se mai regăsesc la ficat și pulmon, situație perfect previzibilă, specia intrând, probabil în condiții naturale din perimetrul abordat, în deficiențe respiratorii și de detoxifiere (ficatul fiind principalul organ în acest sens).

Greutatea totală şi greutatea celorlalte organe analizate sunt corelate pozitiv semnificativ.

Determinarea corelațiilor dintre greutatea corpului și anumite categorii de organe (ficat, inimă, pulmon, rinichi, splină) ar permite, în principiu, pe baza unei formule empirice de calcul estimarea acestora fără disecție.

Tabel 4.17. Corelații ale greutăților organelor interne muflon senescent / Internal organs’ weights of

senescent mouflon

Greutate, kg Ficat, g Inima, g Pulmon, g Rinichi, g Splina, g

Greutate, kg 1,000000 0,903247 0,985495 0,948684 0,993074 0,981425

Ficat, g 1,000000 0,962969 0,992595 0,846574 0,968794

Inima, g 1,000000 0,988588 0,958731 0,999747

Pulmon, g 1,000000 0,904960 0,991729

Rinichi, g 1,000000 0,952088

Splina, g 1,000000

49

Fig. 4.21. - Reprezentare grafică a corelației dintre greutatea ficatului și greutatea corpului muflon

senescent / Graphical representation of correlation between liver’s weight and body weight of senescent mouflon

4.2.3 Malformații În urma disecțiilor au fost observate malformații congenitale la 4 exemplare miei

(3 femele și un mascul) din 10 analizate. La cele 3 exemplare malformațiile au cauzat decesul.

Malformațiile congenitale au fost identificate la nivelul aparatelor digestiv, circulator și excretor.

Foto. 4.8. Stomac subdezvoltat, cu musculatură netedă (orig.) / Underdeveloped

stomach, with smooth muscle

Foto. 4.9. Tract intestinal obturat (orig.) / Blocked intestinal tract

50

Foto. 4.10. - Retenție de urină datorită strangulării canalului urinar (orig.) / Urine retention

due to the strangulation of urinary tract

Foto. 4.11. - Aortă printre lobii pulmonului drept (orig.) / Aorta through the right lung lobes

Originile malformațiilor ar putea fi: a) interne - cele individuale: genetice, dar nu ca un fel de boală ereditară, pentru

că nu există nici o liniaritate; consangvinitatea ar putea fi un teren fertil pentru acțiunile factorilor teratogeni;

b) externe - cei de mediu: datorită unor cauze fizice (traume sau șoc - cum ar fi șocul termic), cauze chimice (poluanți) și cauze biologice, care sunt inerente (stres) și extrinseci (agenți patogeni genitali).

Tabel.4.18. Tipuri de malformații / Malformations’ types

Nr.crt. Sex Vârstă

(zile)

Descriere

malformație

Aparat

fiziologic afectat

1 M 5 Stomac

subdezvoltat, cu

musculatură netedă

Digestiv

2 F 1 Tract intestinal

obturat

Digestiv

3 F 2 Canal urinar

strangulat

Excretor

4 F 2 Traseu aortă

printre lobii pulmonului

drept

Circulator

51

4.3. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 3 ”Cunoașterea patologiei muflonului”

Analizând 12 cazuri de deces, la exemplarele din cadrul CMSN, se observă

că predomină congestia pulmonară ( vezi pct. 4.3.3.) urmată de hipotermie. 4.3.1.Boli parazitare În urma examenului coproparazitologic a 20 probe, provenite de la exemplare

vii și moarte, s-au identificat infestări cu Eimeria sp. și cu Trichostrongylius sp.

Fig. 4.23. Gradul de infestare cu paraziți (orig.) /Degree of infestation with parasites Din totalul de 20 de probe examinate coproparazitologic 2 probe nu au prezentat

nici un grad de parazitare. De menționat este faptul că cele două probe provin de la femele cu vârsta de 2-3 ani, ceea ce contravine literaturii de specialitate . Infecțiile medii cu Eimeria sp. au fost întotdeauna asociate cu infecții slabe de Trichocephalus ovis.

Infecțiile manifestate clinic cu forme de dizenterie au fost observate primăvara, după sezonul ploios și au fost puse pe seama consumului de apă din bălți; un singur exemplar, mascul, a necesitat tratament medicamentos.

Din totalul de 21 probe pulmon analizate din punct de vedere al salubrității animalelor o singură probă a prezentat leziuni pulmonare slabe din cauza infecției cu nematodul Muellerius capillaris Mueller 1889, de asemenea, cunoscut sub numele de viermi pulmonari.

4.3.2. Boli datorate alimentației Avitaminoza este o boală a animalelor, datorată insuficienței sau lipsei

din alimentație a uneia sau a mai multor vitamine. Boala se manifesta printr-o cădere exagerată a parului rămânând zone de piele dezgolite care se descuamează. Zonele cele mai afectate sunt capul si încheieturile membrelor. Ea este asociată cu disfuncțiuni de creștere și piele uscată.

Fără paraziți

10%

Infecție slabă

55%

Infecție medie

35%

Infecție puternică

0%

Infecții parazitare

Fără paraziți Infecție slabă Infecție medie Infecție puternică

52

Pe toată perioada studiului a fost întâlnit un singur caz (2010) la un miel mascul (Foto 4.13.a) provenit de la o femelă de doi ani aflată la prima fătare (4.13.b).

Foto. 4.13. Miel cu semne de avitaminoză (orig.), a. - in zona capului b.- zona piciorului / Mouflon lamb with signs of avitaminosis, a. - head area b. - foot area

4.3.3.Vătămări mecanice Analizând toate cazurile de traume mecanice, se observă ca ele au fost datorate

luptei pentru reproducere sau luptei pentru supraviețuire/apărare. Toate cele 10 cazuri care au suferit vătămări fizico- mecanice sunt masculi (tabel 4.21.). De evidențiat este faptul că cele 10 exemplare afectate se încadrează în cele trei clase de vârstă: juvenili (1 exemplar), adulți (8 exemplare), senescenți (1 exemplar).

Tabel 4.21. Tipuri de vătămări corporale / Types of injuries

Tip plagă Descriere Nr.

exemplare

Vârstă

(ani)

Sex Cauză Efect

Plagă

zdrobită

Contuzii prin lovire

6

3-7ani

m

Lupte/rut

Vindecare

după 1-2 sapt.

Plagă tăiată

Zgâriere in sârmă

2

3-4

m

Evadare

contenție

Vindecare

în 2-4 zile

Fractură

închisă

Fractură costală,

rupere diafragmă,

hemoragie internă

1

12

m

Lupte

Deces

după 10-12 min.

Fractură

deschisă

Os femural, plagă

deschisă

1

2

m

Evadare

Vindecare

postoperatoriu

1 an

53

4.3.4. Probleme datorate condițiilor de mediu • Cresterea excesivă a unghiilor. Problema amintită de multe lucrări de specialitate (Cotta e.a., 2001; Unici. e.a.,

2009) este cea a creșterii exagerate a ongloanelor și deformării copitelor la mufloni care trăiesc pe alt tip de sol decât cel stâncos sau cu rocă la suprafață. In cadrul efectivului de la Negureni, substratul fiind dur pe multe zone, nu s-au înregistrat creșteri exagerate ale ongloanelor. La exemplarele din cadrul CMSN s-a înregistrat o tendință de creștere mai mare în cazul femelelor bătrâne. Nu au fost înregistrate cazuri de creștere a unghiilor la exemplarele de pană la 3 ani.

• Congestia pulmonară În cazul muflonului s-a constatat o rezistență scăzută la umiditate. Precipitațiile

din perioada de primăvară-vară, când miei sunt mici, au cauzat majoritatea deceselor în cazul lor.

• Hipotermia Muflonul nu își construiește adăpost, el își găsește adăpost sub crengi sau la

baza stăncilor. Când temperaturile se păstrează scăzute (sub -10 C) timp îndelungat, iar organismul este slăbit, se instalează hipotermia. In cazul mieilor tineri, acest lucru poate duce la deces.

4.4. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 4 ”Studiul efectelor

antropice / poluanți” 4.4.1. Manifestări etologice În cadrul manifestărilor etologice, pentru a observa efectul poluanților și a

activității antropice asupra muflonului, au fost urmărite: comportament de odihnă, îngrijire corporală, hrănire, reproducere, comportament social și adaptare (Antone & Roșioru, 2011).

S-a constat, în ceea ce privește comportamentul social, că exemplarele care trăiesc în grădini zoologice manifestă o grijă mai accentuată pentru progenitură.

Prezența omului în țarcurile și complexele de vânătoare creează o stare de tensiune asupra animalelor, comparată cu cea a animalelor aflate în contenție, în grădinile zoologice.

Exteriorizarea stărilor de tensiune sau stres se evidențiază prin defecație, urinare, poziție ostentativă sau fugă, avertizarea membrilor grupului fie prin șuierat slab, în cazul masculilor, fie prin bătăi în sol cu unul din membrele anterioare, în cazul femelelor.

Reacții diferite s-au observat în cazul poluării sonore. Exemplarele din grădinile zoologice fiind obișnuite cu un anumit nivel de zgomot. În complexele de vânătoare, exemplare sunt mult mai vigilente și reacționează prompt la orice sunet necunoscut.

54

Fig.4.24. - Manifestări etologice observate (orig.) / Observed ethological manifestations

4.4.2. Indicatori biochimici Analizând indicatorii biochimici se poate observa că, în ansamblu, organismele

tinere și adulte sunt caracterizate de mărimi asemănătoare ale parametrilor diferiților mușchi. În cazul organismelor tinere, valorile ușor mai ridicate la substanța uscată, substanța organică și minerale se datorează stării tipice de dezvoltare/creștere.

Fig.4.25. - Adult, proporții indicatori biochimici / Adult, biochemical indicators’

proportions

Fig.4.26. - Juvenil, proporții indicatori biochimici / Youngster, biochemical indicators’

proportions

55

Fig.4.28. - Comparație, conținut substanță minerală / Mineral substance content, comparison

Fig.4.30. - Comparație conținut substanță organică / Organic substance content,

comparison

Pentru o imagine mai clară s-au întreprins comparații între valorile indicatorilor pe diferite grupe de mușchi, reprezentativi pentru diferite zone corporale: ai gâtului, intercostali, mușchii inimii și mușchii femurali (fig. 4.27)

Din cele mai vechi timpuri muflonul a fost vânat pentru carne. O caracteristică esențială a organismului muflonului este lipsa stratului adipos.

Studiul comparativ dintre adulți și juvenili arată un conținut scăzut în lipide în ambele cazuri (5,47% - juvenili, 7,53% - adulți), o proporție aproape identică la conținutul de proteine și o valoare ușor mai ridicată a conținutului de glucide în cazul juvenililor - organisme tinere, aflate în creștere.

Fig.4.33. - Juvenil: conținut de proteine, lipide, glucide / Youngster: content of proteins,

lipids, glucides

Fig.4.32. - Adult: conținut de proteine, lipide, glucide / Adult: content of proteins, lipids,

glucides

Indicatorii biochimici ai muflonului au fost comparați cu cei ai altor specii Din

datele prezentate putem spune că la muflonul din Dobrogea, carnea are un conţinut de proteine de 18,40%, fiind superioară din acest punct de vedere cărnii de ovine şi porcine (18,00%). Comparativ cu toate celelalte specii, carnea este cea mai suculentă (74,20%), cu puţin peste cea de găină (70,00%) şi mult mai suculentă decât cea a celorlalte ovine (65,50%) sau a porcinelor (65,00%)

56

Fig. 4.37.Compoziţia chimică a cărnii de muflon, comparativ cu alte specii /The chemical

composition of mouflon compared to other species Comparând datele obținute privind conținutul în grăsimi cu cele de la bovine,

porcine, ovine, cabaline și găini, se evidențiază conținutul cel mai scăzut în lipide al cărnii de muflon (6,4%) față de celelalte animale. Carnea de muflon are un conținut în lipide de 2,5 ori mai mic decât al porcinelor și două ori mai mic decât al bovinelor. Toate aceste calități recomandă carnea de muflon din zona studiată pentru consumul uman.

4.4.3. Substanțe toxice În analiza metalelor grele s-a pornit de la gradul de acumulare al acestora în

hrană, în sol și în atmosferă. Datele colectate sunt destinate să ofere o bază informațională nu numai în ceea

ce privește animalele, ci și pentru evaluarea riscurilor umane în zona studiată sau prin consumarea carnii de muflon (prin bioacumulare), precum și o estimare a stării generale de poluare din regiune. De asemenea, datele prezentate sunt importante la nivel regional și național și pot fi utilizate ca referință pe scară largă; în literatură există foarte puține date de această natură.

În cele două stații de monitorizare, Constanța - trafic, zona Delfinariu ( denumită CT1) și Constanța CET (denuită CT5), s-au înregistrat valori care au ieșit în evidență numai la Ni, urmat de Cd.

În hrana animalelor, un conținut mai ridicat l-a avut Cu, urmat de Cr. Acumularea de metale grele în organism a avut valori diferențiate în țesutul

muscular și organe. La adulți s-a observat o tendință mai accentuată de acumulare a metalelor grele în rinichi și stomac, ceea ce sugerează că aceste metale grele ajung în organism predominant prin ingestie.

Valori mari ale Cu s-au identificat la nivelul inimii și al splinei, iar Ni se acumuleaza preponderent în țesustul musculaturii inimii și în sânge.

Comparând datele între miel și adult se evidențiază clar acumularea mai mare a Cu și Ni în inima și sângele adultului.

0.00

20.00

40.00

60.00

80.00

(%)

Indicatori biochimici

Bovine

Porcine

Ovine

Cabaline

Găină

Muflon

57

Fig.4.39. - Conținut metale grele în organism / Content of heavy metals in organism

Fig.4.40. - Conținut metale grele în mușchi / Content of heavy metals in muscle

tissues

În literatură (Ghimpețeanu e.a.,2012; Kramarova, 2005; Popovic e. a., 2010;

Swaileh e. a., 2009) se menționează că ficatul și rinichii acumulează cele mai ridicate nivele de metale grele, iar mușchii, cel mai scăzut nivel

În cazul de față s-a constatat că musculatură inimii la adult acumulează o cantitate mai mare de Cu și Ni decât rinichii și splina. La miel musculatura intercostală acumulează o cantitate mai mare de Pb și Cr decât organele interne ale sale sau ale adultului. Acest fapt se poate datora lipsei stratului adipos și unui conținut scăzut în grăsimi a corpului (a se vedea pct. 4.4.2). La animalele cu conținut ridicat în grăsimi (oi, vită) sau cu strat de grăsime (porc) interpus între dermă și țesutul muscular, metalele grele tind să se acumuleze în țesutul adipos (Huang e.a., 2008 cit. de Miclea e.a., 2012).

Valorile determinate prin prezentul studiu sunt semnificativ mai mici decât cele din literatură (Popovic e. a., 2010; Swaileh e. a., 2009).

Fig.4.41. - Adult/miel - conținut de pesticide / Adult/lamb - content of pesticides

Fig.4.42. - Adult - pesticide în organe / Adult - pesticides in internal organs

Acumulările de pesticide în organismul animalelor reflectă lanțul de transmitere

în piramida trofică. S-au determinat acumulări de pesticide atât la miei, cât și la adulți, predominând Endrinul, DDT și DDE.

58

Se observă că tot musculatura intercostală este cea care acumulează cel mai mult Endrin, Lindan și DDE.

Animalele acumulează rezidiurile de pesticide prin hrana contaminată și aerul inhalat (Heek e.a., 2007 cit. de Miclea e.a., 2012). Datorită caracteristicilor lipofile a compușilor organici clorurați aceștia tind să se acumuleze și să persiste în țesuturile adipoase (Huang e.a., 2008). Deoarece muflonul nu prezinta stat adipos,valorile cele mai mari ale Endrinului s-au determinat în musculatura intercostală a adultului și mieilor.

4.5 Rezultatele cercetărilor la obiectivul 5 ”Reproducerea la

muflon” Observații de teren indică variații majore de comportament la mufloni în

perioada de reproducere, care este perioada octombrie-decembrie. Deși este un animal sălbatic, muflonul are un comportament social specific care

este determinat și de izolarea grupurilor în țarcuri și de prezența umană. În grupurile de mufloni din studiu, cu toate că berbecii tineri stau pe lângă oi, nu

a fost observat un comportament ambivalent sexual precum cel descris de Cociu (1999) cu privire la muflonul canadian (Ovis canadensis). El subliniază că comportamentul muflonului canadian cu privire la congeneri nu este dependent de sex, ci numai de mărimea acestuia și rangul din cadrul grupului; femelele se comportă ca și cum ar fi berbeci subdezvoltați. Muflonul colonizat în zona de centru-vest în Texas, Statele Unite ale Americii, manifestă un comportament mai agresiv (Mcclelland, 1991).

Experimentul nr.1. în care femelele de muflon împreuna cu un mascul de 2 ani, au fost izolate de restul masculilor începând cu luna august (înaintea începerii perioadei de rut) a pus în evidență faptul că masculii de 2 ani nu participă la reproducere. Berbecii care participă la actul de reproducere sunt cei cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, fapt confirmat prin perioada de fătare a femelelor. Toate femelele de muflon izolate au fătat în intervalul 15 mai -15iunie ale anului următor, ceea ce înseamnă că ovulele lor au fost fecundate după 1 decembrie, atunci când un berbec în vârstă de 5-6 ani, a fost introdus în incinta lor.

Primul experiment a pus în evidență efectul Whitten: perioada de călduri este ajustată de prezența masculină în interiorul grupului; femelele care trăiesc în grup se împerechează mai repede atunci când sunt prezentate unui mascul, decât cele solitare

Comparând comportamentul sexual al muflonului european, descris în literatura de specialitate (Garel e.a., 2005; Steklenev, 2006), cu datele colectate din teren, s-a constatat că în România femela muflon ajunge la pubertate în al doilea an de viață și, astfel, la vârsta de trei ani este deja oaie cu miel. Acest fapt ar putea argumenta că în România există condiții bune de dezvoltare a femelelor dar capacitatea de reproducere a oi muflon nu depășește vârsta de 12 ani

Semnificația anotimpului (a fotoperioadei) și prezența socio-semnalelor au fost clar evidențiate în cel de-al doilea experiment. Oaia adusă din Bulgaria a născut, în decembrie, deci ea a fost fecundată în luna iulie. În anul următor, primul proestru a fost

59

în luna august, dar împerecherea a fost abia în noiembrie -în aceeași perioada cu celelalte femele din grup.

Alaci (2010) menționează referitor la biologia speciei ca ”La lotul din Hereasca unele femele fătau în luna octombrie, de unde deducem ca acele exemplare erau montate în mai-iunie, încât după perioada de gestație de 22 de săptămâni, fătau în luna octombrie miei viabili ce înfruntau vicisitudinile iernii.”

Analizând datele înregistrate în fisele de observație privind data și ora fătării se constată că intervalul orar în care au loc fățăriile, la femelele din cadrul CMSN, este cuprins între orele 7 dimineața și 19,30 seara. Intervalul optim de fătare este între orele 12 și 13,30, reprezentând 60% din totalul de 23 cazurile observate. A existat si o excepție în cazul unei femele tinere la prima fătare care a născut un miel mascul la ora 5 dimineața.

Din cele 23 de cazuri analizate 7 au reprezentat fătări cu 2 miei reprezentând 30,5%.

4.6. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 6 ”Trofeul muflon” Au fost măsurate trofee de muflon aparținând claselor de vârstă 4-10 ani,

deoarece muflonii de vârstă mai mică sunt solicitați mai rar de către vânători, trofeul fiind mic. In aceeași ordine de idei, ponderea mare a vârstei la trofeele analizate s-a situat în jurul valorii de 4-7 ani, trofeele muflonilor mai bătrâni fiind mari, implicit costisitoare şi mai puțin solicitate. Măsurătorile au fost făcute conform metodologiei CIC.

ELEMENTE DE TROFEU/PROVENIENTE Sarlota

(TM) 15

probe

Negureni

(CT)

10 probe

Scrovistea

(IF)

15 probe

CMSN

(CT)

5 probe

1 Lungimea tecilor 68,12 85,58 83,40 63,00

2 Circumferinta tecilor la prima treime 22,10 23,02 21,36 22,83

3 Circumf. tecilor la cea de-a doua treime 21,17 23,62 21,18 19,83

4 Circumf. tecilor la ceade-a treia treime 13,21 20,77 17,38 8,83

5 Deschiderea coarnelor 42,75 44,80 47,90 45,50

6 Culoarea tecilor 2,62 3.00 1,16 2,20

7 Renuri 2,75 3,00 2,50 2,50

8 Rasucirea coarnelor 3,25 5,00 5,00 3,10

Suma punctaj 175,97 208,79 199,88 163,29

9 Deschidere incorecta indexul C 4

10 Asimetrie si forma nedorita 0,75

Suma penalizari 4,75 0,00 1,66 0,00

Total 171,22 208,79 198,22 163,29

60

România nu este o ţară cu tradiţie în creşterea muflonului. Valoarea trofeelor obţinute este modestă în comparaţie cu alte ţări europene (Cehia, Ungaria, Germania). După cum se poate observa, cele mai valoroase trofee de muflon din România au fost recoltate în complexul de vânătoare de la Negureni Judeţul Constanţa.

4.6.1 Evoluţia creşterii trofeului de muflon Pentru muflonul din România, la trofeele analizate, situația se prezintă după cum

urmează: Tabel 4.27. Evoluţia creşterii medii a cornului la muflonul din România / The evolution of average

growing of Romanian mouflon horn / Evolution of the average growth in mouflon horn in Romania

Nr. crt.

Provenienţa An I

An II

An III

An IV

An V

An VI

An VII

An VIII

An IX

An X

1. Șarlota (TM) 20,5 43,2 56,7 68,0 74,1 77,0

2. Scrovistea (IF) 21,3 43.0 55,7 66,7 73,8 78,0 81,5 84,7 88,0

3. Negureni (CT) 22,0 45,2 60,0 69,5 76,0 79,0 84,2 88,0 91,2 94,0

4. CMSN (CT) 20,0 50,0 64,0 66,0 68,0 73,0 75,0 76,0 78,0 79,0

Fig. 4.46. Ritmul de creștere al coarnelor pe vârste / Growth rate of horns, by ages

61

După cum se poate observa, valorile sunt comparabile cu cele măsurate în restul Europei, cu excepția coarnelor din Microrezervatia CMSN la care valorile, în special cele după vârsta de 5 ani, sunt mai mici.

În fig. 4.46. este prezentată dinamica creşterii într-un an şi într-o lună de vară (iulie) a coarnelor de muflon de la CMSN Constanţa.

4.6.2. Corelația între creșterea în lungime și creșterea în diametru Evoluția creșterii în lungime a cornului de muflon a fost prezentată anterior. În

ceea ce privește evoluția circumferinței, raportată la lungimea cornului este redată în tabelul 4.28

Tabel 4.28. Corelații între circumferințele și lungimea cornului de mouflon berbec / Correlations

between the circumference and length of mouflon ram horn

Fig. 4.47. Reprezentare grafică a corelației dintre circumferințele și lungimea cornului de mouflon berbec / Graphical representation of correlation between the circumference and length of mouflon ram horn

Corelațiile sunt statistic semnificative pentru toți parametri analizați (lungime, circumferință bază, circumferința 1/3 și circumferință 2/3) R2>0,72. Corelațiile semnificative între parametrii analizați sunt explicabile datorită armoniei mecanice

Correlations (Sheet1 in Corn_circumf.)Marked correlations are significant at p < .05000N=9 (Casewise deletion of missing data)

Lungime corn circumf. baza circumf 1/3 circumf. 2/3

Lungime corn 1.000000 0.931561 0.920500 0.772716

circumf. baza 1.000000 0.985094 0.785093

circumf 1/3 1.000000 0.721455

circumf. 2/3 1.000000

62

privind dimensiunile coarnelor care sunt organ de lupta asupra cărora a acționat îndelung selecția.

Pe baza ecuațiilor de regresie se poate calcula toata lungimea trofeului, chiar dacă coarnele sunt rupte sau vătămate mecanic, reconstituindu-se astfel valoarea genetică a unui mascul care astfel mai poate fi folosit pentru prăsilă.

In cazul raportului lungime corn : circumferință bază y=0.2472 + 0,3128*x 4.7. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 7 ”Studiul

comportamentului” 4.7.1. Comportamentul social și teritorial În spațiu limitat (grădină zoologică) s-au observat modificări în comportamentul

social al muflonului. Socializarea accentuată a fost evidențiată atât între masculi cât și între masculi și femele; aceasta constă într-un ansamblu de acțiuni individuale, din care se remarcă adulmecarea, contactul corporal, staționarea în grup compact (fig. 4.38).

Fig.4.49 - Comportament social în spațiu limitat (orig.) / Social behavior in limited space

În cadrul grupului, cel mai puternic berbec este liderul grupului, el nu este întotdeauna și cel mai în vârstă. În grupul femelelor însă, cea mai în vârstă femelă este întotdeauna lidera grupului și protectoarea exemplarelor tinere.

În perioada de rut, prin experiment, a fost evidențiat comportamentul de grup, mai precis, masculii, izolați de femele printr-un gard fără vizibilitate, au acționat ca grup unitar pentru eliminarea obstacolului (dărâmarea gardului) dintre grupul lor și grupul femelelor.

În cadrul grupurilor din grădinile zoologice, în caz de pericol, există un mod tipic de organizare spațială, și anume: masculii cei mai impozanți, cu cele mai mari coarne, asigură prima linie de contact al grupului cu potențialul pericol, exemplarele cele mai tinere se ascund în spatele lor respectând linii ierarhice sau ranguri în cadrul grupului, aceste linii fiind dictate în primul rând de vârstă. Mai mult, prima linie formată din masculi, are forma literei V, aplatizată, vârful fiind ocupat de cel mai puternic mascul.

63

Fig.4.50. - Cooperare pentru apărare: a- poziție ofensivă, b- vecinătatea animalelor de talie mare / Coopertion for defence: a - offensive position, b- vecinity with larger animals

Pentru apărare, în teren, muflonii caută vecinătatea unor animale mai mari (cervide) în spatele cărora tind să se ascundă în caz de pericol. Acest lucru s-a observat în încercările de capturare a unor exemplare de mufloni din teren, în Complexul de Vânătoare Ivo/ Zetea, județul HarghitaAfinitățile din cadrul grupului sunt greu sesizabile în grădinile zoologice, datorită gradului mic de dispersie.

Se observă o afinitate a mieilor față de mamă, dar și față de femela cea mai bătrână, fapt observat și în teren.

Componența grupului social prezintă variații sezoniere, în teren grupurile având structuri diferite funcție de perioada din an. Primăvara, femelele sunt în permanență alături de miei și masculii formează grupuri separate, numai de masculi. În cadrul grupurilor de femele se pot întâlni și masculi tineri. Grupurile se unesc în perioada de rut, când masculii caută femelele pentru împerechere.

În grădinile zoologice, datorită spațiului limitat, componența grupului social nu are variații sezoniere ca în libertate. Acest fapt este dat și de numărul de exemplare, care este mult mai mic în grădinile zoologice, față de complexele de vânătoare.

Relația de dominanță în grup se păstrează și în spațiu limitat, masculul dominând tot timpul femela; în cadrul grupurilor de femele, cea mai în vârstă femelă este lider, iar în grupurile de masculi, dominanța se stabilește prin lupte și în general este asigurată de exemplare cu vârsta între 5-7 ani.

4.7.2. Adaptarea și integrarea într-un nou grup. Exemplarele nou introduse în cadrul grupului se integrează mai greu în grădinile

zoologice, decât în spațiu larg. Prin experimentul realizat s-au observat câteva etape ale procesului de integrare individuală în grup.

Exemplare nou introduse în semicaptivitate, stau inițial izolate de restul grupului, având o atitudine temătoare; grupul se depărtează, evitând contactul cu noii veniți. Acceptarea se realizează după aproximativ 5-6 ore, dar integrarea ca atare în grup se observă abia după câteva zile.

64

În semilibertate, exemplare aduse din grădini zoologice se integrează imediat în grup, nefiind sesizate manifestări de teamă.

4.8. Rezultatele cercetărilor la obiectivul 8 ”Cunoașterea evoluției efectivelor reale și stabilirea densității speciei la nivel de țara și zona de studiu”

4.8.1. Situația muflonului la nivel national Ținând seama de faptul că în țară muflonul nu a rezistat în spațiu deschis (deși

au fost făcute mai multe încercări in Munții Retezat, Munții Măcin, Pădurea Babadag) în următoarele rânduri vor fi descrise complexele de vânătoare din România populate cu mufloni sau care au fost construite în vederea populării cu mufloni, în intenția de a identifica cauzele unor succese sau insuccese.

Din tabelul de mai sus (tabel 4.33.), complexele de vânătoare Şarlota, Negureni, Mereni şi Izvoare sunt deja populate cu mufloni. La complexul Ludeşti-Dragomireşti mufloni ce-l vor popula urmează a fi aduşi în teritoriu în cursul acestui an. Cel mai nou complex cinegetic inființat si populat cu mufloni este cel de la Vlăhuța-Stolnici din județul Argeș. Tabel 4.33. - Complexele de vânătoare din România populate cu mufloni la data de 01.01.2013 / Hunting complexes from Romania, populated with mouflon at 01.01.2013

Nr. crt.

Denumire An

infiintare Suprafata

(ha) M F

Total 2010

M F Total 2013

1 ȘARLOTA 2004 1197.00 30 77 107 17 59 82

2 MERENI 2008 343.60 3 5 8 7 14 21

3 NEGURENI 1995 275.00 17 48 65 16 38 54

4 ȘINTEU 2009 420.00 4 26 30 10 36 46

5 IVO 2007 316.00 6 10 16 15 25 40

6 SCROVIȘTEA - 2700.00 3 0 3 3 0 3

7 DRAGOMIREȘTI-LUDEȘTI

2009 1522.30 - - - 60

8 BALC 2001 1354.00 *

9 VLĂȘCUȚA-STOLNICI

2012 500.00 - - - 27 60 87

Numărul complexelor de vânătoare populate la data actuală cu mufloni este de 9 (table 4.32.). Suprafaţa totală a complexelor este de 5252,186 ha, cel mai întins fiind Scroviştea (fig.4.57.), dar cu cel mai mic număr de exemplare.

Complexul cu efectivul cel mai numeros a fost în anul 2010 cel de la Şarlota - 107 exemplare reprezentănd 42,6% din numarul total de mufloni (fig. 4. 55) urmat de Negureni cu 25,9%.

În primăvara anului 2013 numărul cel mai mare de exemplare se află la Şarlota – 130mufloni, urmat de Vlăscuța-Stolnici cu un efectiv de 128 mufloni.

65

Fig.4.65. Distribuția muflonilor în complexele de vânătoare din România în anul 2013 /

Distribution of mouflon per hunting complexes in Romania in 2013

4.8.2. Efectivele de mufloni din grădinile zoologice Din totalul de 31 parcuri şi grădini zoologice aflate în evidenta Agenţiei de

Protecţie a Mediului, 13 parcuri şi grădinii zoologice au în patrimoniul exemplare de muflon.

La 31.12.2010, numărul total de exemplare din cadrul grădinilor zoologice este de 90, din care 42 masculi şi 48 femele. Raportul intre sexe este de 1:1,42 raportat la numărul total de mufloni aflați în grădini zoologice.

Numărul exemplarelor de mufloni în grădini zoologice, declarate la ANPM la 31.12.2012, este de 98 dintre care 45 masculi si 53 femele; raportul între sexe fiind de 1:1,2.

Din totalul exemplarelor de mufloni din grădini zoologice, 21,11% sunt în patrimonial Complexului Muzeal Constanța în anul 2010 și 13,27% în 2012.

Fig.4.63. - Reprezentarea distribuției muflonilor pe grădini zoologice în 2012 / Representation of the mouflon per zoological gardens in 2012

66

4.8.4. Situația muflonului în zona de studiu / Dinamica efectivelor din Dobrogea

4.8.4.1.Populaţia de mufloni Vlahi In 1961, Direcția Silvică Constantă aduce 4 exemplare de mufloni în pădurea

Vlahi ca un prim pas în derularea studiilor cu privire la colonizarea muflonului în Dobrogea. Datorită faptului că ei au fost lăsați în libertate (Pădurea Vlahi având 367ha), după un an nu au mai fost găsiți. (vezi grafic 1.)

În 1965 şi 1966 au fost aduşi înca 12 mufloni, din Austria, în Pădurea Vlahi. Aceștia au o evoluție bună şi, prin urmare, numărul lor ajunge la 65 exemplare în 1971 având o rată de creştere de 12,3% (Ilie, 1975) şi o rata a mortalității de 8,35%.

In 1973 efectivul populaţiei de la Vlahi este de 80 exemplare cu o rată de creştere de 13,33% (Ilie, 1975) şi o rata a mortalității la miei de 3,95%.

În anul 1985 se găsesc peste 200 de exemplare. Maximul efectivului (223 exemplare) este observat în 1986. Raportul între sexe este în favoarea femelelor, fiind de 1/1,8.

După 1989 intensificarea braconajului duce la distrugerea populaţiei astfel încât în anul 1996 nu au mai fost observate exemplare de mufloni în această zonă.

Fig.4.68. - Evoluţia populaţiilor de mufloni din pădurea Vlahi în perioada 1961-1996.(Antone &

Unici, 2011) / Evolution of mouflon populations in Vlahi forest between 1961-1996

4.8.4.3. Populaţia de mufloni Eminescu În anul 1971 în Padurea Eminescu (vezi harta 2.B) au fost introduce 6

exemplare de mufloni. Acestia se adaptează repede condiţiilor de aici având o rata de crestere de 33,3% şi o rată a mortalităţii de 0,75% (Ilie, 1972) ajungând la 9 exemplare în primul an. Rata de creştere a populaţiei din Pădurea Eminescu, în următorii ani, apare exagerat de mare, din calcule, dar trebuie menţionat că în anul 1973 la nucleul iniţial s-au adăugat exemplare adulte care au migrat din populaţia Negureni (fiind în apropiere- a se vedea harta 2.), ajungând la 24 exemplare.

Vlahi

0

50

100

150

200

250

1961 1962 1965 1970 1971 1973 1984 1986 1990 1992 1994 1995 1996

Vlahi

67

Fig.4.73. - Evoluţia populaţiilor de mufloni din pădurea Eminescu în perioada 1965-1995 /

Evolution of mouflon populations in Eminescu forest between 1965-1995

Populaţia cunoaște un maxim de 120 exemplare în 1986. După 1989

efectivele se reduc datorită braconajului intensiv, astfel încât dupa 1994 nu au mai fost observaţi.

4.8.4.2. Populaţia de mufloni Negureni Colonizarea muflonului în zona Ocolului Silvic Băneasa, pădurea Negureni pe

o suprafaţă de 401 ha (Harta nr.2), a început în 1966, pornindu-se de la un grup iniţial format din 21 de exemplare - 11 masculi şi 10 femele.

In urma studiilor efectuate de grupul de cercetători condus de H. Almăşan, în perioada 1971-1973, se concluzionează ca specia este aclimatizată (Almăşan e.a., 1972), iar parametrii corporali ai acestui mamifer se situau la limita superioară atinsă de populaţii aclimatizate în alte ţări europene (Ilie,1975).

Acest grup iniţial a avut o semnificativă rată de creştere (tabel 4.34.). Astfel în intervalul 1966-1971 are loc o sporire de 5 ori a efectivului, cu o rată a mortalităţii de 26,19%. In primăvara anului 1973 sunt numărate 155 exemplare cu o rată de creştere de 22,60% (Ilie, 1975) şi o rata a mortalităţii de 20,31%.

68

Fig.4.72. - Evoluţia populaţiei de mufloni din pădurea Negureni în perioada 1995-2012 / Evolution of mouflon populations in Negureni forest between 1995-2012

4.8.4.4. Efectivul de mufloni din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale

Naturii -Constanţa Conform arhivelor C.M.S.N., primii mufloni incluşi în patrimoniul C.M.S.N., la

data de 8 august 1987, au fost 2 masculi şi 1 femelă, exemplarele fiind aduse din pădurea Valea Cişmelelor, comuna Negureni - Ocolul Silvic Băneasa, judeţ Constanţa. La rândul lor, acestea proveneau din înmulţirea muflonilor aduşi din Viena în 1966, în zona Oculului Silvic Băneasa (S. Geacu şi colab. 2008). Muflonii s-au adaptat bine la condiţiile locale din secţiei “Microrezervaţie” a C.M.S.N. (foto 3), ca urmare această populaţie nu numai că s-a menţinut, dar a crescut în mod continuu (grafic 6.).

69

Fig.4.74. - Evoluţia populaţiei de mufloni din cadrul CMSN in perioada 1987-2012 / Evolution of mouflon populations from CMSN between 1987-2012

În primii 5 ani, grupul a crescut de 3 ori din punct de vedere numeric. În anul 1994 şi apoi între anii 2000 şi 2005, au fost extraşi 26 de exemplare ((10

masculi şi 16 femele) pentru a popula alte grădini zoologice din ţară (Călăraşi, Craiova, Târgovişte), dar în ciuda acestui fapt, populaţia atinge 2 vârfuri: în 2001 - 20 de mufloni şi în 2009 - 22 de mufloni.

Se poate observa o reprezentare uniformă a tuturor grupelor de vârstă, cu un număr mai mare de exemplare în grupa 0-1 ani (fig.4.75) la exemplarele din cadrul CMSN.

Fig.4.76. - Reprezentarea procentuală pe clase de vârstă a populației de muflonilor din cadrul

C.M.S.N.la 01.01.2013 / Percentages of mouflon population from CMSN per age classes at 01.01.2013

70

4.9. Rezultatele cercetărilor la ob.8 ” Estimarea evoluției efectivelor prin prisma programului vortex.” 4.9.1 Efectivul inițial nu este suplimentat Prin rularea programului Vortex pentru scenariul CMSN M1(hr), după

efectuarea a 500 simulări (iterații), graficul privind evoluția efectivului de mufloni pe 25 ani este asemănător cu cel privind dinamica efectivului CMSN descris la pct. 4.8. În acest scenariu s-au bifat și extrageri de exemplare (hr = harvest / recoltare), câte 20 exemplare la 10 ani, după primii 10 ani.

In ambele grafice se observă: fluctuatii anuale, un maxim de 20-22 exemplare după primii 15 ani și 15 exemplare după 23 ani. Asemănarea între cele două grafice confirmă că datele introduse în programul Vortex, privind descrierea speciei, sunt corecte. De asemenea se evidențiază gradul de precizie a programului Vortex versiunea 10, ceea ce confirmă că programul este un program fiabil.

Fig.4.78. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 25 ani / The number of individuals at the end of 25 years.

O simulare a evoluției efectivului pentru acest scenariu pe o perioadă de 100 ani, fără suplimentare (introducere de noi indivizi) indică un declin ireversibil determinat de gradul de depreciere a indivizilor datorită fenomenului de consangvinizare. Media diversității genetice (heterozigozitatea probabilă) la efectivul final este de 0,67 cu o deviație standard de 0, 12. Media indicelui de creșterea populației este de 0,76.

71

Fig.4.79. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani pentru scenariul CMSN M1 / The number of individuals at the end of 100 years for CMSN M1 scenario.

Fig. 4.80. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul CMSN M1/ Survival

percentage and genetic diversity for CMSN M1 scenario.

Dacă nu s-ar efectua extrageri de exemplare, curba de evoluție ar arăta ca în fig. 4.81, indicând o creștere maximă în anul 29 cu un număr de 31 exemplare, dar procentul de supraviețuire și diversitatea genetică sunt tot în scădere.

Fig.4.81. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani, fără extragere de exemplare / The number of individuals at the end of 100 years without harvesting.

72

Fig. 4.82. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul CMSN M1/ Survival percentage and genetic diversity for CMSN M1 scenario.

În fig. 4.82 se observă scăderea gradului de supraviețuire și a diversității genetice în cele două scenarii CMSN M1 25 și CMSN M1 100 cu și fără extragere de exemplare.

Dacă simulările au în vedere efectivul actual de mufloni (15 exemplare, la sfârșitul anului 2012, din care 7 femele și 8 masculi), păstrând aceleași caracteristici ale speciei, după 500 de iterații, valoarea numerică maximă este 47,1 exemplare după primii 10 ani. După 20 de ani și în cazul scenariului CMSN M2 populația intră în declin numeric ireversibil. Deși procentul de supraviețuire tinde spre 0 la 100 de ani, diversitatea genetică are în mod firesc, valori mai mari în cazul CMSN M2 față de CMSN M1.

Tabel 4.35. Variabilele utilizate pentru caracterizarea simulărilor asociate scenariilor CMSN M1.

și CMSN M2. / Variables used to characterise the simulations associated with CMSN M1 and CMSN M2 scenarios

Scenariu Număr inițial Extragere Perioadă – ani Div. Gen. CMSN M1 3 Da 25 0,67 CMSN M1 3 Nu 100 0,48 CMSN M1 3 Da 100 0,43 CMSN M2 15 Da 100 0,57

Fig.4.83. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani pentru scenariul CMSN M2 / The number of individuals at the end of 100 years for CMSN M2 scenario.

73

Fig. 4.84. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul CMSN M1/ Survival percentage and genetic diversity for CMSN M1 scenario.

În scenariul Negureni M2, în care efectivul inițial este de 45 de exemplare, dacă nu se efectuează extrageri, efectivul crește rapid și ajunge după 10-15 ani la limita de suportabilitate a mediului (600 de exemplare), unde se menține cu mici variații pe toată perioada (100 de ani), respectiv intervine autoreglarea.

Fig.4.85. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani în scenariul Negureni M2, fără extragere de exemplare / The number of individuals at the end of 100 years without harvesting.

Se observă că, în condițiile în care nu există extrageri de exemplare, după efectuarea celor 500 de iterații, numărul mediu de exemplare este de 404 cu un procent de supraviețuire ce se menține la valori de peste 90% (fig.4.86).

74

Fig. 4.86. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul Negureni M2, fără extragere de exemplare / Survival percentage and genetic diversity for Negureni M2 scenario without harvesting.

Fig.4.86. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani pentru scenariul Negureni M2(hr) / The number of individuals at the end of 100 years for Negureni M2(hr) scenario.

La efectuarea de extrageri a câte 10 exemplare adulte (4 femele, 6 masculi) pe an, numărul maxim de exemplare este de 180 după primii 10 ani, ajungând la 98 exemplare la sfârșitul perioadei de 100 de ani.

Fig. 4.87. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul Negureni M2(hr) / Survival percentage and genetic diversity for Negureni M2(hr) scenario.

75

Simulările în cazul efectivului cu extrageri de la Negureni (scenariul Negureni M2 hr) indică o rată de supraviețuire care scade sub 50% după primii 20 ani, dar diversitatea genetică se păstrează la o valoare peste 0,9.

Acest studiu indică importanța pe care o are numărului inițial de exemplare introduse într-o locație asupra diversității genetice și a ratei de supraviețuire. Prin compararea valorilor obținute în cazurile CMSN M1, CMSN M2, Negureni M2 se constată valori mari ale diversității genetice - 0,95, în scenariul cu cel mai mare număr inițial de indivizi (45 exemplare la Negureni), față de 0,57, în scenariul cu 15 indivizi inițial și 0,43 – la un număr inițial de 3 exemplare.

4.9.2. Efectivul inițial este suplimentat Pentru a evita declinul efectivului este necesară suplimentarea cu noi exemplare.

Prin simulări repetate prin programul Vortex se poate stabili un număr optim de exemplare ce sunt necesare a fi introduse și un interval de timp pentru repetarea acțiunii.

Pentru suplimentarea efectivului inițial s-a plecat de la scenariile de bază CMSN M1 și Negureni M1, care preiau toți parametri, inclusiv extragerea de exemplare; în plus prevede aducerea de noi exemplare în raport de 1:1. Suplimentarea se face la interval de 20 de ani (deoarece după 20 ani efectivul intră în regres numeric), cu prima suplimentare la 20 ani și ultima la 80 ani.

Fig.4.88. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 100 ani pentru scenariul CMSN M1(hr) cu suplimentare / The number of individuals at the end of 100 years for CMSN M1(hr) scenario with supplementation.

76

Fig. 4.89. Procentul de supraviețuire și diversitatea genetică pentru scenariul CMSN M1/ Survival percentage and genetic diversity for CMSN M1 scenario.

Fig.4.90. Numărul de exemplare la finalul perioadei de 25 ani pentru scenariul CMSN M1(hr) cu suplimentare / The number of individuals at the end of 25 years for CMSN M1(hr) scenario with supplementation.

Prin rulări succesive a scenariului CMSN M1, cu suplimentare de 2 exemplare, păstrând raportul 1:1, din 20 în 20 de ani, reiese că este indicat ca suplimentarea să se facă cu exemplare adulte, pentru că acestea își aduc aportul imediat în procesul de reproducere.

77

CAPITOLUL V

CONCLUZII GENERALE ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

5.1. Concluzii generale a) Efectivele de mufloni din zona Dobrogei prezintă alte dimensiuni

corporale față de cele menționate în literatura de specialitate din Europa. Lungimea corpului, înălțimea la greabăn, perimetrul toracelui și greutatea exemplarelor din țarcul de la Negureni se încadrează în intervalul menționat de Almășan e. a. (1972), dar sunt mai mari față de limitele superioare din literatura străină. Valorile parametrilor somatometrici ai muflonilor din patrimoniul C.M.S.N. sunt inferioare celor din literatură, probabil o consecință a faptului ca efectivul Negureni trăiește in semilibertate si poate alege cel puțin o parte din hrana iar efectivul CMSN nu.

b) Diferența între greutatea masculilor și cea a femelelor este semnificativă. În cazul adulților, greutatea masculilor este cu aproape 50% mai mare față de cea a femelelor, iar în cazul mieilor și senescenților greutatea masculilor este mai mică decât cea a femelelor.

c) Greutatea medie a berbecilor depinde, în principal, de perioada de recoltare, iar cele ale oilor și mieilor depind, de asemenea, de perioada de recoltare, dar sunt influențate și de hrana administrată în timpul iernii și al primăverii. Efortul depus de masculi în perioada de rut (toamna), poate duce la o scădere a greutății corporale față de perioada de primăvară-vară.

d) Se constată la caracterele biometrice studiate că eșantioanele sunt omogene, coeficientul de variație fiind mai mic de 30%. La miei, nediferențiindu-se manifestările sexuale se formează un grup unisex; hotărâre confirmata ulterior de coeficientul de variație care are valori sub 12%. La grupul femelelor mature coeficientul de variație îmbracă valori sub 19,4%; un singur caz, perimetru, având valori de 33,8% datorat exemplarelor bătrâne care nu se mai reproduc, cu greutăți corporale de peste 26 Kg. La masculi nu există o situație fiziologică comparabilă cu cea de la femele (de încetare a fertilității), de aceea la masculi există valori ale coeficientului de variație convenabile sub 23%.

e) Determinarea corelațiilor între greutatea corpului și anumite categorii de organe (ficat, inimă, pulmon, rinichi, splină) ar permite în principiu, dacă am dispune de o formulă de calcul adecvată, estimarea acestora fără disecție.

f) Se remarcă, în categoria mieilor de 1-5 zile, existența unei corelații greutate/rinichi/splină, un indiciu că aceste organe sunt foarte importante în această fază, având oarecare maturitate. Cu avansarea în vârstă (5-8 luni) numărul corelațiilor crește, un indiciu că sistemele de organe intră treptat în parametrii funcționali normali. La adulți toate organele sunt corelate, în baza homeostaziei organismului, cu greutatea corpului, dovada supremă că întregul organism funcționează normal. La animalele senescente corelațiile greutății cu caracterele studiate nu se mai regăsește la ficat și pulmon, situație perfect previzibilă , specia intrând probabil în condiții naturale din

78

perimetrul abordat în deficiențe respiratorii și de detoxifiere (ficatul fiind principalul organ în acest sens).

g) Muflonii din efectivele analizate care au avut ca nucleu de pornire un număr mic de indivizi sunt caracterizați de tare genetice, datorită fenomenului de consangvinizare. Tabloul lezional al diverselor aparate și sisteme pune în evidență, la miei de 1-5 zile, unele modificări macroscopice (stomac incomplet dezvoltat, tract intestinal opturat, strangularea canalului urinar, poziționarea aortei printre lobii pulmonului drept) care pot fi prezentate în viitor, prin elaborarea unui tratat de patologie a speciilor de rumegătoare sălbatice

h) Cauzele apariției enteritelor nespecifice din perioada de primăvară sunt considerate a fi: schimbarea hranei și, în unele cazuri, stresul. Evaluarea stării de sănătate și igienă ale muflonilor este obligatorie în cazul exemplarelor crescute în semilibertate.

i) Organismul muflonului are capacități remarcabile de recuperare/ vindecare în cazul traumelor fizico-mecanice. Capacitatea de adaptare a exemplarelor care au suferit accidente grave (fracturi de membre) este remarcabilă în cazul integrării în grup și a menținerii statutului în cadrul acestuia.

j) Referitor la reproducerea muflonului, perioada de rut nu se poate încadra precis într-un interval calendaristic în cursul unui an; există cazuri când femelele au fătat în luna noiembrie, de unde se deduce că acele exemplare au fost montate în luna iunie. In cazul exemplarelor de la Negureni fătările se produc în lunile februarie-martie, iar în cazul exemplarelor de la C.M.S.N., în lunile aprilie-mai, dovada unei anumite plasticități, respectiv a rolului mediului în acest aspect al biologiei speciei.

k) Prezența femelelor cu miei gemeni nu este o excepție, astfel de cazuri au fost observate atât în grădini zoologice, cât și în complexe de vânătoare. Din cele 23 de cazuri analizate în cadru CMSN, 7 au reprezentat fătări cu 2 miei reprezentând un procent de 30,5%.

l) Analizând datele înregistrate în fișele de observație privind data și ora fătării se constată că intervalul orar în care au loc fătăriile, la femelele din cadrul CMSN, este între orele 7,00 dimineața și 19,30 seara. Intervalul optim de fătare este între orele 12 și 13,30, reprezentând 60% din totalul cazurilor observate.

m) Rezultatele analizelor biochimice efectuate asupra musculaturii și organelor interne (inimă, splină, stomac, rinichi) oferă informații complexe privind calitatea mediului si starea de sănătate. Gradul de acumulare, diferențiat pe organe, al substanțelor toxice indică calea de pătrundere în organismul muflonului. Substanțele toxice acumulate în organismul muflonului provin din aer și hrană; pesticidele folosite în agricultură ajung în organismul muflonului prin fenomenul de bioacumulare.

n) Analizele biochimice au arătat faptul că în cazul muflonului musculatura acumulează o cantitate mai mare de metale grele decât splina. Musculatura inimii de la adult acumulează o cantitate mai mare de cupru și nichel decât rinichii și splina iar musculatura intercostală la miel acumulează o cantitate mai mare de plumb și crom decât organele interne ale lui sau ale adultului.

79

o) Existența trofeelor puțin valoroase, din Dobrogea, se datorează practicării unei vânători comerciale care nu a ținut seama de aspectele de selecție.

p) În cazul trofeelor de muflon corelațiile sunt statistic semnificative pentru toți parametri analizați (lungime, circumferință bază, circumferința 1/3 și circumferință 2/3) R2>0,72. Corelațiile semnificative între parametrii analizați sunt explicabile datorită armonia mecanice privind dimensiunile coarnelor care sunt organ de lupta asupra cărora a acționat îndelung selecția.

q) Pe baza unei ecuații de regresie se poate calcula toata lungimea trofeului, chiar daca coarnele sunt rupte sau vătămate mecanic, reconstituindu-se astfel valoarea genetica a unui mascul care astfel mai poate fi folosit pentru prăsilă.

r) Pe subiectul comportamentului, informații relevante se obțin prin realizarea de studii comparative privind comportamentul în semilibertate și semicaptivitate. În cadrul studiului privind comportamentul în grup, în semicaptivitate a fost mai ușor de evidențiat comportamentul unitar, de grup, de soluționare a unor necesități sau a unor situații limită. S-a identificat un mod tipic de organizare spațială și ierarhică a berbecilor de muflon în cazul în care grupul de mufloni identifică un pericol sau este în alertă. În cadrul grupurilor din grădinile zoologice, în caz de pericol, masculii cei mai impozanți, cu cele mai mari coarne, asigură prima linie de contact al grupului cu potențialul pericol, exemplarele cele mai tinere se ascund în spatele lor respectând linii ierarhice sau ranguri în cadrul grupului. Linia formată din masculi, are forma literei V, aplatizată, vârful fiind ocupat de cel mai puternic mascul.

s) În anul 2009 numărul muflonilor din cadrul C.M.S.N. reprezenta cel mai mare nucleu de mufloni din grădinile zoologice din țară (21,11%). In vederea minimizării efectului de consangvinizare începând cu anul 2010 s-au inițiat schimburi de exemplare cu complexe de vânătoare din țara (Mereni, județul Covasna) și grădini zoologice (Gradina Zoologică Dobric, Bulgaria). Se propune realizarea de aport de exemplare sau schimburi periodice între grădinile zoologice sau țarcurile de vânătoare pentru reducerea consangvinizării.

t) Efectivele de mufloni din România au înregistrat în perioada 2010-2013 progrese atât în ceea ce privește numărul total de exemplare, cât și prin numărul de locații (complexe noi de vânătoare sau nou populate cu muflon).

u) O simulare a evoluției efectivelor de mufloni indică un maxim de exemplare în perioada 12-20 de ani, după care efectivul intră în declin ireversibil determinat de gradul de depreciere a indivizilor, datorită fenomenului de consangvinizare. Pentru a asigura un procent de supraviețuire mai mare de 80%, efectivul trebuie suplimentat periodic.

v) Viabilitatea indivizilor într-o populație este dependentă de numărul inițial de indivizi și de condițiile de mediu. Cu cât numărul inițial este mai mare, cu atât se păstrează pe o perioadă mai mare de timp o valoare a diversității genetice mai mare de 0,90.

w) Este indicat ca suplimentarea unui efectiv să se realizeze cu exemplare

80

adulte, deoarece acestea participă imediat la reproducere, ceea ce permite ca suplimentarea să se efectueze cu număr relativ mic de exemplare la intervale scurte de timp. Ținând cont de longevitatea exemplarelor și de perioada optimă de reproducere, se recomandă suplimentarea la un interval de maxim 10 ani.

5.2. CONTRIBUȚII PERSONALE a) Prin prezenta teză s-au determinat particularități biometrice diferențiat pe sexe

și vârste ale muflonului din zona Dobrogei, zonă favorabilă muflonului și are o lungă istorie privind colonizarea și aclimatizarea acestuia.

b) În urma cercetărilor efectuate, s-a demonstrat că muflonul din Dobrogea este mai masiv, dar trofeele din ultimii 9 ani totusi înca nu au valoare de medalie, posibil o consecinta a avizării unor recoltări după mărimea trofeului.

c) Activitățile subscrise prezentei lucrări au dus la proiectarea și crearea unei platforme software originale pentru gestionarea și prelucrarea datelor și informațiilor ce privesc nucleele populaționale de mufloni din România.

d) Datele obținute în urma analizelor biochimice privind gradul de acumulare în organism al unor substanțe toxice pot fi considerate ca etalon pentru studii viitoare.

e) S-a realizat pentru prima oară o hartă de distribuție a nucleelor de mufloni în România și s-a identificat numărul exemplarelor existente, la ora actuală, în România - 393 exemplare în complexe de vânătoare, la 01 ianuarie 2013 și 98 de exemplare în grădini zoologice.

81

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Alaci, Al. (2010), Muflonul, Management cinegetic,VPR 3, București: 17. 2. Almășan, H., Ilie, E., Nesterov, V. (1972), Muflonul în România - Scurtă analiză,

VPR 12, București: 11-12. 3. Antone, Veronica., Caisin Ancuța., Mihai Anca. (2009), Some observational

data about the diversity of sedentary and passage birdfauna in Microdelta, Oltenia. Studii şi comunicări. Științele Naturii, Tom. XXV, Muzeul Olteniei, Craiova: 229-234. Available online at: http://www.olteniastudii.3x.ro/cont/25/VZ13-Antone.pdf.

4. Antone Veronica., Vicovan G. (2009), Dynamics of the mouflon’s population (Ovis ammon musimon) from C.M.S.N. Constanţa, Book of Abstracts, Annual Zoological Congress of “Grigore Antipa” Museum, Bucharest: 130. Available online at: http://www.czga.ro/pozepagini/Volum_Abstracte___CZGA_2009.pdf.

5. Antone Veronica., Pașca C. (2011), Șibliacul, Simpozionul Internațional de Ecologie “Verde - înseamnă viață”, Editura Pim, Iași : 167-170.

6. Antone Veronica., Unici R. (2011), Dinamika populacije muflona iz Dobrudže, Zbornik radova sa 6. Medjunarodnog simpozijuma o lovstvu i odrzivom koriscenju biodiverziteta. Lovacki savez Srbije, Zagubica: 141 - 148. Available online at: http://agris.fao.org/agris search/search/display.do?f=2012/RS/RS1203. xml;RS2012000481

7. Antone Veronica Daniela., Roşioru Daniela. (2011), Aspects concerning the pollutants’ effects upon some mouflon specimens (Ovis ammon mussimon Pallas 1811), Abstracts, The human impact on biodiversity in Black Sea area, Agigea-Constanta: 41.

8. Antone Veronica., Ursu Nicoleta. (2011), Case study: physiological and behavioral aspects of certain mouflon lambs (Ovis ammon mussimon Pallas), Book of Abstracts, Annual Zoological Congress of “Grigore Antipa” Museum, Bucharest: 188p. Available online at: http://www.czga.ro/pozepagini/CZGA_2011___Book_of_abstract.pdf.

9. Antone Veronica., Ursu Nicoleta. (2012), Aspects concerning reproductive behavior of european mouflon (Ovis ammon mussimon) into enclosures from Romania, Oltenia. Studii şi comunicări. Știintele Naturii, Tom. XXVIII(2), Muzeul Olteniei Craiova: 133-136. Avaiable online at: http://www.olteniastudii.3x.ro/cont/28_2/21-Antone.pdf.

10. Antone Veronica. (2013), Several characteristics of the mouflon population (Ovis ammon mussimon Pallas, 1811) from the Museum complex of natural sciences of Constanta (C.M.S.N.) Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași (seria noua) Supliment, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași: 21-29. Available online at: http://www.bio.uaic.ro/publicatii/anale_zoologie/issue/2011S/2011S.pdf.

11. Barbu, I. (1971), Dobrogea cinegetică, Vânătorul și Pescarul Sportiv, nr. 1: 19-20.

82

12. Barbu, I. (1978 a), Contribuţii la sporirea productivităţii fondurilor de vânătoare prin populări de vânat, Revista Pădurilor, nr. 2-3, Bucureşti.

13. Barbu, I. (1978 b), Specii noi în fauna țării - Muflonul, Vânătorul și Pescarul Sportiv, 4: 8-9.

14. Beişor-Ghica Gh. (1926), “Revista Vânătorilor”, 12:16. 15. Beresford-Jones, W.P. (1967), Observations on Muellerius capillaris (Müller,

1889) Cameron, 1927. III. Experimental infection of sheep,” Research in Veterinary Science, 8 (3) : 272-279.

16. Briedermann, L. (1993), Unser Muffelwild. Moschen-Heina, Neumann-Neudamm, 175p.

17. Bunch, T. D., Wu, C., Zhang Y.-P. and Wang, S. (2006), Phylogenetic Analysis of Snow Sheep (Ovis nivicola) and Closely Related Taxa. Journal of Heredity Volume 97, Issue 1 pp. 21-30. Available online at:. http://jhered.oxfordjournals.org/content/97/1/21.full.

18. Bunescu, Alexandra, (1961), Vertebrate Nota II. Probleme de Geografie, VIII, Bucureşti.

19. Bura, M. (2000), Creşterea şi valorificarea bizamului, Ed. Mirton, Timişoara. 20. Cabrera., P.A., Haran, G., Benavidez, U., Valledor, S., Perera, G., Lloyd,

S., Gemmell, M.A., Baraibar, M., Morana, A., Maissonave, J., et al. (1995), Transmission dynamics of Echinococcus granulosus, Taenia hydatigena and Taenia ovis in sheep in Urugua,International Journal for Parasitology 25(7): 807-813. Available online at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7558566.

21. Camalesa, N. (1983), Zootehnie general, Ed. Ceres, București: 418 pp. 22. Călinescu, R. (1931), Mamiferele României. Repartiţia şi problemele lor

biogeografice-economice, Bucureşti: 52-53. 23. Ceuca, T., Valenciuc, N., Popescu, Al. (1983), Zoologia vertebratelor, Ed.

Didactică și Pedagogică, București: 307pp. 24. Cociu, M. (1999), Etologie - Comportamentul animal, Edit. All, București, 856

pp. 25. Cotta, V. (1982), Vânatul, cunoaştere, ocrotire şi recoltare, Edit. Ceres,

Bucureşti. 26. Cotta V., Bodea M. (1969), Vânatul României, Ed.Agrosilvică, Bucureşti. 27. Cotta, V., Bodea, M., Micu, I. (2001), Vânatul şi vânătoarea în România, Edit.

Ceres, Bucureşti. 28. Duerst, J. U. (1905), Ovis matschiei als 2. Mufflonart von Korsika und Sardinien,

in: Wilcken, M.: Grundzuge der Naturgeschichte der Haustiere, 2. Aufl., Leipzig, Richard Carl Schmidt & Co.

29. Garel M., Cugnasse J.-M., Gaillard, J.-M., Loison A., Gibert P., Douvre P., Dubray D. (2005), Reproductive output of female mouflon (Ovis gmelini musimon×Ovis sp.): a comparative analysis, Journal of Zoology, 266: 65-71. Available online at: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1017/S0952836905006667/abstract

83

30. Geacu, S. (2004), Zoogeografia mamiferelor carnivore şi ungulate din Podişul Dobrogei, Revista Geografică, Tom. X (2003), Bucureşti.

31. Geacu, S., Crăciun, F., Vintilă, A. (2008), Populaţia de muflon (Ovis ammon L.) de la Negureni-Băneasa (jud. Constanţa), Revista Geografică, Tom. XIV-XV (2007-2008), Bucureşti: 55-63.

32. Geacu, S., Cernuța, A. (2010), Contribuţii la cunoaşterea parcului de vânătoare Valea Lungă-Brad, Vânătorul şi Pescarul Român, 12, Bucureşti.

33. Georgescu, M. (2012), Despre comportamentul muflonului, Etologie vânătorească, VPR 12: 10-12.

34. Ghimpeţeanu, O. M., Ţoca C., Roşu, G. B., Mitrănescu, E., Bărbuceanu, F., Militaru, M. (2012), Assesement of mineral nutrients, heavy metals and pesticides in poultry liver using inductively coupled plasma-mass spectrometry and gas chromatography-mass spectrometry. Scientific Works. C Series. Veterinary Medicine, LVIII (4): 174-183. Available online at:

35. http://veterinarymedicinejournal.usamv.ro/pdf/vol.LVIII_4/Art24.pdf 36. Herceg Romanic S., Krauthacker B. (2006), Organochlorine pesticides and

PCB congeners in human milk from two population groups in Croatia. Bulletin of Environmental Contamination and Toxicology 76 :705-711.

37. Huang, M., Zhou, S., Sun, B., Zhao, Q. (2008), Heavy metals in wheat grain: Assessment of potential health risk for inhabitants in Kunshan, China, Science of the Total Environment,405 : 54-61.

38. Ilie, E. (1972 ), Reaclimatizarea marmotei şi aclimatizarea muflonului, Referat ştiinţific parţial, tema nr. 9.5/1972.

39. Ilie, E. (1975), Aclimatizarea marmotei şi muflonului, Recomandări pentru producţie în silvicultură, Bucureşti.

40. Kramárová, Marcela., Massányi. P., Jančová. Alena, Toman. R., Slamečka. J., Tataruch. F., Kováčik. J.( 2005) Concentration of cadmium in the liver and kidneys of some wild and farm animals. Bull Vet Inst Pulawy 49: 465-469. Available online at: http://www.piwet.pulawy.pl/doc/biuletyn_49-4/19_Kramarova.pdf

41. Lacy, R.C., Pollak, J.P. (2013), Vortex: A stochastic simulation of the extinction process. Version 10.0, Chicago Zoological Society, Brookfield, Illinois, USA.

42. Lyneborg, L. (1972), Mammifères d`Europe, Fernand Nathan, Paris. 43. Ludwig, A. & Knoll, J. (1998), Multivariate morfometrische Analysen der

Gattung Ovis Linnaeus, 1758 (Mammalia, Caprinae). Z. Saugetierkd, 63 : 210-219

44. Mcclelland, Blinda. (1991), Courtship and agonistic behavior in mouflon sheep, Applied Animal Behaviour Science, 29(1): 67-85. Available online at:http://www.journals.elsevierhealth.com/periodicals/applan/article/0168-1591(91)90238-S/ (accessed: March 15, 2012).

45. Miclean M., Roman C., Groza I. S. (2012), Transfer factors for endocrine disrupting compounds from feed to milk. Scientific Works. C Series. Veterinary Medicine, LVIII (3): 348-355. Available online at:

84

http://veterinarymedicinejournal.usamv.ro/index.php/scientific-papers/357-transfer-factors-for-endocrine-disrupting-compounds-from-feed-to-milk

46. Micu, I. (2004), Etologia faunei cinegetice, Edit. Ceres, Bucuresti: 352 pp. 47. Murariu, D. (1995), Mammal species from Romania. Categories of conservation,

Travaux du Muséum d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», vol. XXXV, Bucureşti.

48. Murariu, D. (2004), Fauna României, Mammalia. Lagomorpha, Cetacea, Artiodactyla, Perissodactyla (fără specii actuale), vol. XVI, fasc. 4, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

49. Nesterov, V. (1984), Bolile vînatului, Ed.Ceres, București 50. Nesterov, V. (2008), Calitățile cărnii de vânat. Vânătorul și Pescarul Român,1:

22-23. 51. Nesterov, V., Sabău, C. (2009 a), Ficatul și leziunile acestuia la vânatul recoltat,

Vânătorul și Pescarul Român, nr. 3. 52. Nesterov, V., Sabău, C. (2009 b), Două grave parazitoze ale vânatului

determinate de insect: oestroza și hiperdermoza, Vânătorul și Pescarul Român, nr. 4.

53. Nesterov, V. (2010), Protecția vânatului sub aspectul bolilor, Vânătorul și Pescarul Român, 2: 13.

54. Panayotova, Pencheva., Stancheva, Mariana., Alexandrov, M.T. (2010), Some Pathological Features of Lungs from Domestic and Wild Ruminants with Single and Mixed Protostrongylid Infections, Veterinary Medicine International, (2010): 9p.

55. Păunescu, Ileana Cornelia., Visoiu C., Tăpăloagă Dana., Neagu Iuliana., Rădoi I., Marmandiu A., Dobrea, Mimi. (2010), Monitoring of health status and pharmaco therapic interventions in Ovis musimon, Lucrări științifice medicină veterinară vol. XLIII (2), Timișoara: 315-319.

56. Pendu, Le.Y., Briedermann, L., Gerard, J.F., Maublanc., M.L. (1995), Inter-individual associations and social structure of a mouflon population (Ovis orientalis musimon) Behavioural Processes, 34 (1): 67-80. Available online at:http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/037663579400055L.

57. Pflieger, R. (1982), Le chamois son identification et sa vie, Ed.Gerfaut Club Princesse : 57-120.

58. Piegert, H. & Uloth W. (2005), Der Europaische Mufflon. Ed. Naturlife, Hamburg, 277p.

59. Poplin, F. (1979), Origine du Muflon de Corse dans uns nouvelle perspective paleontologique: par marronage - Ann.Genet.Sel.Anim., 11(2): 133-143. Available online at: http://link.springer.com/content/pdf/10.1186%2F1297-9686-11-2-133.pdf

60. Popovic Dragana et all. (2010), Concentration of trace elements in blood and feed of homebred animals in Southern Serbia. Environmental Science and Pollution Research 17(5): 1119-1128 Available online at: http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11356-009-0274-6

85

61. Rezaei, H.R. , et all. (2010), Evolution and taxonomy of the wild species of the genus Ovis (Mammalia, Artiodactyla, Bovidae), Molecular Phylogenetics and Evolution, Vol.54(2): 315-326. Available online at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19897045.

62. Rietschel et all. (1964), Lumea animalelor - după Brehm, Ed. Științifică, București.

63. Rosler, R. (2006), Das muffelwild - Ovis ammon musimon (Pallas, 1811) - in Rumanien, Jagdhistorischer Ruckblick, Jagd & Wild, 31: 201-212.

64. Sărăndan, H. (2008), Particularităţi ale stomacului la rumegătoare, Fiziologia animalelor, Fascicula FZ-01, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, Timișoara: 9.

65. Scala, A., Garippa, G., Varcasia, A., Tranquillo, V.M., Genchi, C. (2006), Cystic echinococcosis in slaughtered sheep in Sardinia (Italy), Vet Parasitol. 15, 135(1): 33-38. Available online at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16226378.

66. Secasiu, V., Puchianu G., Cerni I., Neagu E., Silvas I., Buca V., Apostu A. (2007), Frecventa unor trematodoze si cestodoze la rumegatoarele salbatice. Lucrare sustinuta la al X-lea Congres National de Medicina Veterinara din Poiana Brasov.

67. Skolka, M., et all. (2005), Biodiversitatea Dobrogei, Ed. Ovidius University Press. Constanţa, 396p.

68. Sih, A., Bell, A., Johnson, J.C. (2004), Behavioral syndromes: an ecological and evolutionary overview, Trends Ecol. Evol., 19: 372-378.

69. Steklenev, E.P. (2006), Characteristic of Reproduction Ability of Mouflon, Ovis musimon (Bovidae), which is acclimatized under the Semi-Free Conditions of the South Ukraine, Vestnik zoologii 40(3): 249-255. [In Ucrainian with English abstract]. (Accessed: February 27, 2012) Available online at: http://www.nbuv.gov.ua/portal/chembiol/vzl/2006/pdf-/2006/3/05_Steklenev.pdf

70. Swaileh, K.M., Abdulkhaliq, A., Hussein, R.M., Matani, M. (2009), Distribution of toxic metals in organs of local cattle, sheep, goat and poultry from the West Bank, Palestinian Authority. Bull Environ Contam Toxicol. 83(2): 265-268. Available online at: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19290446

71. Șelaru, N. (2004), Colonizări cu vânat, Vânat și Vânătoare în România, ed. Cynegis, Bucuresti: 19-22.

72. Șelaru, N. (2009), Manual pentru examenul de vânător, Ediția a IV-a, rev., Edit. Cynegis, București: 380pp.

73. Taftă, V. (1998), Tehnica evaluării performantelot productive la ovine, Ed. Ceres. Bucuresti: 203pp.

74. Timbergen, N. (1951), The Study of Instinct, Oxford University Press: 228 pp. 75. Tomiczek H (1985) The muflon (Ovis ammon musimon Schreber, 1782) in the

southern and western countries of Europe. In: Northern Wild Sheep and Goat Council, Special Report, 127-132

86

76. Tomiczek, H. (1993), Mufflon-der Weg nach Europa, Osterreichs Weidwerk, H.12: 18-20.

77. Tóth. J., (2004), Állatorvosi aneszteziológia, analgézia és intenzív terápia, Mezőgazda Kiadó, 312pp.

78. Turcke, F. (1989), Uber die Entstehungsgeschichte des Muffelwildes auf den tyrrhenischen Insele Korsika und Sardinien - in: LINN,S., (ed.): Die Wildschafe der Erde, 141-143.

79. Turcke, F. & Tomiczek, H. (1982), Das Muffelwild . Naturgeschichte, Hege, Jagd, Hamburg-Berlin, 193p.

80. Uerpmann, H.,(1981), Ovis mussimon Schreber, 1782, oder Ovis mussimon Pallas,1811?, Saugetierkundl. Mitteil., 29 (4): 59-60.

81. Uloth, W. (1963), Zur Frage der Misch Olttigkeit beim Muffelwild”, Z.f.Jagdwissen schaft. 9 (3), Hamburg-Berlin: 112-115.

82. Uloth W. (1976), Das Muffelwild. Die Neu–Brehm–Bücherei, Wittenberg. 83. Unici, R. (2003), Studiul de amenajare a ţarcului pentru creşterea ungulatelor

Balc - Jud. Bihor”, manuscris ICAS București. 84. Unici, R. (2006), Studiu privind impactul ecologic al înfiinţării şi funcţionării

Complexului de Vânătoare Negureni - Jud. Constanţa, manuscris ICAS Bucureşti. 85. Unici, R. (2007), Studiu privind înfiinţarea şi funcţionarea complexului de

vânătoare Mereni - Jud. Covasna, manuscris CINEGIS-AR CONS SRL. 86. Unici, R. (2007), Studiu privind înfiinţarea şi funcţionarea complexului de

vânătoare IVO - Jud. Harghita, manuscris CINEGIS -AR CONS SRL. 87. Unici, R. (2007), Studiu privind înfiinţarea şi gestionarea complexului de

vânătoare Bucşani - Jud. Dâmboviţa, manuscris CINEGIS -AR CONS SRL. 88. Unici, R. (2009), Studiu privind înfiinţarea şi gestionarea complexului de

vânătoare Crevuspark Ludeşti - Jud. Dâmbovița, manuscris CINEGIS -AR CONS SRL. 89. Unici, R., et all. (2009), Complexuri de vânătoare şi crescătorii de vânat mare,

Ed. Pro Print, Odorheiul Secuiesc. 90. Vasu, Alexandra., Alexeev, A.C., Seceleanu, I., Alexeeva, Tatiana (1993),

Antropologic impact on the stability of some steppe agroecosyatem.Proceeding Internațional Sympozium on Enviromental Biogeochemistry, Samamanca, Spania.

91. Voia, O. (2005), Ovine şi Caprine - Ghid practic de creştere, Editura Waldpress, Timişoara: 319 92. Voroncov, N. V., Korobicyna, K. V., Nadler, C. F., Hoffmann, R., Sapoznikov,

G. N., Gorelov, J. K. (1972), Citogeneticeskaja differenciacija i granicy vidov u nastojascich baranov (Ovis s str.), Palearktiki, Zool. Z., LI (8):1109-1122.

93. ** (1933), Colonizare de mufloni, Carpați, 5: 25-26 94. ** (1998), Memoriu privind repunerea în funcţiune a Parcului de Vânătoare

Charlotemburg, 15 ianuarie 1998, D.S. Timiş.

87

ABSTRACT The subject of the present work is a mouflon specie from Dobrogea - Ovis

ammon mussimon. It was chosen because it is an alohtonic species, for more than 20 years it is found in same areas and is suitable for comparative studies by age groups and sex - the effectives are in stationary equilibrium. Dobrogea is favorable for mouflon and has a long history concerning the acclimatization and colonization of mouflon.

The study aims to enrich the knowledge base concerning the mouflon - biology, ecology, ethology, management of the effectives, and to highlight the mouflon as a valuable secondary (hunting) game; it covers the interval between 1987 and 2013,

including 5 years of personal study (January, 2008 - January, 2013). In this work are analyzed two effectives of mouflon: from Negureni hunting

complex -45 specimens, in 2009, and from the patrimony of the Museum Complex of Natural Sciences of Constanța (CMSN) - 22 specimens, in 2009, which represented, at that time, the biggest nucleus of mouflon from zoological gardens from Romania.

This present work shows that the effectives of mouflon from Dobrogea presents other body dimensions than those that are mentioned in European literature. The specimens from Negureni have body length, wither height, toracic perimeter and body weight in the interval mentioned by Almășan & others (1972), but these are bigger than the higher limits from foreign literature.

Regarding the body weight of mouflon from Dobrogea effectives, the adult males are considerably heavier than the adult females with approximatively 50%; the lamb males are lighter than the lamb females and, also, the senescent males are lighter than the senescent females.

The data samples of biometrical characteristics are homogeneous, the coefficient of variation is less than 30%; lambs are an uniform group, unisex, due to absence of sexual manifestations - the coefficient of variation is found to be less than 12%; the mature female group coefficient of variation takes values below 19.4%, due to older specimens that no longer reproduce. The physiological condition of male is not comparable to the physiological condition of the female (the cessation of fertility), so in case of males, the value of the coefficient of variation is less than 23%.

In case of 1-5 days lambs, there is a correlation between the weights of - body, kidney and spleen, an indication that these organs are very important at this age, with some maturity. At higher age (5-8 months), the number of correlations is increasing, an indication that internal organs gradually gain normal operating parameters. At adulthood, all organs in the body's homeostasis are correlated with body weight, undeniable evidence that the whole body is functioning normally.

The mouflon from the effectives that had a small number of individuals as starting nucleus are characterized by genetic deficiencies, due to inbreeding.

Following investigations, it was shown that the mouflon from Dobrogea effectives is bigger and heavier than the European mouflon, but in the last 9 years the trophies have not yet worth medal value, possibly a consequence of inbreeding; also, in

88

the last 9 years there has been no input of rams from other locations, and the mouflon rams have been subject of commercial hunting.

The analysis of the correlation between parameters of the trophy - the horns, and regression equation showed that there is no direct, positive, link between the the circumference and length of ram horn.

A summary of lesions/injuries of different biological units and systems reveals some macroscopic changes that can be presented in future studies/works of wild ruminant species pathology.

In springtime, non-specific enteritis may occur, due to the change of feed and, in some cases, stress.

The mouflon has remarkable capacity of recovery/healing in case of physical and mechanical trauma. Resilience of specimens that suffered serious injuries (fractures of limbs) is remarkable, especially in case of group integration, and in case of maintaining the ierarhical status within it.

Regarding the reproduction of the mouflon, rut period may not fit precisely into an annual calendar, maybe because is under the influence of the environment. The presence of females with twin lambs is no exception, cases were observed both in zoological garden and in hunting complexes.

The present work have been determined specific biometric features of the mouflon from Dobrogea: the lack of adipose tissue, percentages of proteins’ content almost identical in lambs and adults.

Biochemical analyses of soil, air and food have been conducted in order to obtain complex information on environmental quality and health of the mouflon.

For the studying of the pollutants’ effects upon the organism of the mouflon, have been observed: the ethological manifestations, hematologic indicators, biochemical indicators and anatomopathological indicators.

Biochemical parameters that have been examined were: dry substance, humidity, mineral substance, organic substance, protein, carbohydrate, lipids.

The toxic substances are accumulated in the mouflon body from the air and food; the pesticides that are used in agriculture get into the body due to bioaccumulation phenomenon.

Biochemical analyzes showed that the mouflon muscle tissues accumulates a larger amount of heavy metals than the internal organs - specifically, in the liver, as it is mentioned in foreign literature. Heart muscle of adult mouflon accumulates a larger amount of Cu and Ni than the kidney, and spleen and intercostal muscles of lambs accumulates a largee amount of Pb and Cr than the internal organs or of the adults.

Biochemical data for the accumulation in the body of toxic substances - heavy metals (Pb, Ni, Cd, Cr, Cu), the polycyclic aromatic hydrocarbons - Naphthalene, Acenaphthene, Fluorene, Phenanthrene, Anthracene, Fluoranthene, Pyrene, Benzo[a]anthracene, Chrysene, Benzo[b]fluoranthene), and the chlorohydrocarbons - pesticides - HCB, Lindane, Heptachlor, Aldrin, DDE, Dieldrin, Endrin, DDD, DDT), can be regarded as a benchmark for future studies.

89

It has been identified a specific way of spatial organization of the mouflon rams in case of danger - a „V” or arrow shape, the peak point occupied by the biggest specimen, and laterals are occupied, hierarchically, from bigger to smaller.

On the subject of behavior, relevant information is obtained through comparative studies of behavior in semi-captivity and in semi-freedom. In semi-captivity conditions it was revealed that the mouflon group acts as a unitary group to tackle some needs or to resolve some limit situations.

The work led to the design and creation of an original software platforms for managing the data and information regarding the nuclei of mouflons in Romania. It is a web-based software application, with a MySQL database server as back-end. It has several modules for: data administration, data reporting, user management and a mapping system based on Google Maps API. Basically, it is a content management system, with extensive capability for data manipulation, focused entirely on mouflon data.

A map was created, which shows the distributions of mouflon nuclei across Romania; it have been identified the number of existing specimens at the present time, in Romania: - 393 specimens in hunting complexes (01 January 2013) and 98 specimens in zoological gardens.

90

CURRICULUM VITAE

INFORMAȚII PERSONALE Nume: ANTONE VERONICA - DANIELA Data și locul nașterii 29.04.1977 Babadag, jud. Tulcea Domiciliul actual: Bl.L3, Ap.29, Aleea Cameliei, Constanța, România Telefon: 0755 348 317 E-mail: veronica.antone@gmail.com EDUCAȚIE 1995 - 2000 Studii universitare Licenta, Biologie/ Ecologie și Protecția

Mediului, Universitatea "Ovidius" - Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Constanța

2001 - 2003 Studii academice postuniversitare, Inginerie și Educație Tehnologică, Universitatea "Politehnica" București

2007 - 2008

Curs de atestare muzeograf, Bazele muzeologiei Ministerul Culturii și Cultelor

2008 Manager al sistemelor de Management de Mediu - curs de perfecționare, Asociația Europeană de Mediu (B.EN.A.)

ACTIVITATE PROFESIONALĂ 2001 - 2004 Profesor Biologie și Informatică 2007 - prezent Biolog / Muzeograf - Complexul Muzeal de Științe ale

Naturii, Constanța 2010 - 2012 Manager de proiecte IT software - S.C. Power Solution &

Logistics SRL, Constanța 2011 - 2012 Asistent coordonator în cadrul proiectului transfrontalier

RO-BG, POFTIC, CMSN.

ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ Comunicări științifice 17, din care 2 în strainatate Articole științifice 12, din care 4 publicate în reviste cotate BDI (B+) și 3 în

curs de publicare LIMBI STRĂINE franceză, rusă, engleză

ALTE COMPETENŢE ŞI APTITUDINI Membra F.G.A.Z.A.R Membru a Asociatiei Balcanice de

Mediu-Constanta, prin intermediul inteprinderii;

91

CURRICULUM VITAE

PERSONAL INFORMATION Name ANTONE VERONICA - DANIELA Date and place of birth 29.04.1977, Babadag, Tulcea County Current residence 2, Cameliei Alley, L3 Ap.29, Constanța 900409, Romania Phone 0755 348 317 E-mail veronica.antone@gmail.com EDUCATION 1995 - 2000 License degree in Biology / Ecology and Environment

Protection, "Ovidius" University, Faculty of Natural Sciences and Agricultural Sciences, Constanța

2001 - 2003 Post university degree, Engineering and Technological Education, "Politehnica" University, Bucharest

2007 - 2008

Attestation course curator, The bases of museology, Ministry of Culture and Religious Affairs

2008 Environment Management, improvement course, Balkan Environmental Association (B.EN.A.)

PROFESSIONAL ACTIVITY 2001 - 2004 Biology and Informatics Teacher 2007 - present Biologist / Curator - Museum Complex of Natural

Sciences of Constanța 2010 - 2012 Managing director for software development & techical

support of data managing software solutions - Power Solution & Logistics SRL, Constanța

2011 - 2012 Assistant coordinator of the crossborder project RO-BG, POFTIC, Museum Complex of Natural Sciences of Constanța.

SCIENTIFIC ACTIVITY Scientific sessions 17, from which 2 (were) abroad Scientific articles 12, from which 4 are published in BDI (B+) publications

and 3 are to be published FOREIGN LANGUAGES

french, russian, english

AFILIATIONS F.G.A.Z.A.R.

Balkan Environmental Association - Constanța