CUPRINS

CAP. I UNELE ASPECTE PRIVIND REZERVA SUCCESOARALĂ..................3§1. Introducere..................................................................................................................3§2. Istoric..........................................................................................................................3

CAP. II. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND MATERIA SUCCESIUNII....5§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia...........................................5

1.1. Noţiunea de moştenire.....................................................................................51.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii ....................................................5

§2. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare..........................................................62.1. Noţiune şi reglementare legală........................................................................62.2. Domeniul de aplicare.......................................................................................62.3. Condiţiile reprezentării....................................................................................72.4. Efectele reprezentării succesorale....................................................................7

CAP. III REZERVA SUCCESORALĂ.....................................................................10Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice....................................................................101. Noţiune.........................................................................................................................102. Caracterele juridice ale rezervei succesorale................................................................11Secţiunea II. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei..........................................15§ 1. Moştenitorii rezervatari.............................................................................................15§ 2. Rezerva descendenţilor..............................................................................................16

2.1. Noţiunea de descendent.....................................................................162.2. Împărţirea moştenirii..........................................................................182.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor......222.4. Calculul reyervei descendenţilor........................................................24

§ 3. Rezerva ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati...................................283.1. Ascendenţii privilegiaţi..................................................................................28

3.1.1. Notiune............................................................................................283.1.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................303.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor

privilegiaţi.............................................................................................................343.2. Colateralii privilegiaţi....................................................................................35

3.2.1. Noţiune............................................................................................353.2.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................373.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor

privilegiaţi..............................................................................................................41§ 4. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari.......................................................41

4.1. Noţiunea de ascendent ordinar........................................................................414.2.Împărţirea moştenirii........................................................................................424.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.......44

§5. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari.........................................................445.1. Noţiunea de colateral ordinar..........................................................................445.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................................455.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.......47

§ 6.Rezerva soţului supravieţuitor.....................................................................................476.1.Cuantumul rezervei sotului supravietuitor.......................................................496.2. Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor........49

6.2.1. Rezerva soţului supravieţuitor nu are caracter colectiv...................49 6.2.2. Rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune raportată direct asupra moştenirii .......................................................................................496.2.3. Rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (de 1/2) dintr-o cotă variabilă .....................................................................................................49

6.3. Imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra mostenirii...........................50 § 7. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului......................................................................................52

7.1 . Reglementarea si justificarea cotităţii disponibile.........................................527.2. Noţiunea de "copil" ........................................................................................537.3. Noţiunea de "dăruire"......................................................................................54 7.4. Corelaţia dintre dispozitiile art.1090 NCC. şi cele ale Legii nr. 319/1944....547.5. Determinarea cuantumului cotitătii disponibile speciale şi a cotitatii ordinare.....56 7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale. .........................................58

Secţiunea a III-a - Determinarea (calculul) masei succesorale, a rezervei şi a cotităţii disponibile..........................................................................................................................60

1

§ 1.Precizări prealabile. .....................................................................................................60§ 2. Stabilirea actividui brut al moştenirii.........................................................................61 § 3.Stabilirea activului net al mostenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul brut....................................................................................................................................62§ 4.Reunirea fictivă (pentru calcul) a valorii donatiilor făcute de cel ce lasă mostenirea.62

4.1.Reunire fictivă..................................................................................................63 4.2. Gratuităţi nesupuse reunirii. ...........................................................................644.3. Prezumţia de donaţie. .....................................................................................644.4. Efectele prezumtiei.........................................................................................65 4.5. Evaluarea bunuirilor .......................................................................................65

4.5.1. Regula...............................................................................................65 4.5.2. Evaluarea dezmembramintelor proprietatii .....................................66

§ 5. Ordinea efectuarii operatiunilor necesare pentru stabilirea masei de calcul.............66 § 6. Determinarea masei succesorale.................................................................................67

6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valoării bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moşteniri..........................676.2. Determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul brut.......................................................................................................706.3. Reunirea fictivă doar pentru calcul la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel ce lasă moştenirea........................................................................................72

§ 7. Imputarea liberalităţilor..............................................................................................79§ 8. Reducţiunea liberalităţilor excesive............................................................................80

8.1. Căile procedurale de exercitare a dreptului de reducţiune..............................808.1.1. Acţiunea în reducţiune.....................................................................808.1.2. Excepţia de reducţiune.....................................................................81

8.2. Ordinea reducţiunii liberalităţii excesive........................................................818.3. Efectele reducţiunii.........................................................................................82

Concluzii...........................................................................................................................84Bibliografie.......................................................................................................................86

2

CAP. I UNELE ASPECTE PRIVIND REZERVA SUCCESOARALĂ

1. Introducere

Rezerva succesorală este o instituţie controversată datorită naturii sale de

compromis: a adopta din punct de vedere legislativ o devoluţiune exclusiv legală ar

echivala cu negarea nu doar a libertăţii testamentare, ci şi a celei de a dispune prin acte cu

titlu gratuit inter vivos, fiind în final, o restricţie majoră asupra dreptului de proprietate.

La polul opus, o devoluţiune exclusiv testamentară, guvernată de voinţa neîngrădită a

dispunătorului, ar fi problematică nu doar atunci când aceasta ar lipsi, ci şi atunci când îi

neglijează (ne) intenţionat pe cei faţă de care ar exista o obligaţie legală sau morală de

confortare patrimonială.

Un sistem succesoral nu poate acorda exclusivitate niciuneia dintre cele două

devoluţiuni, coexistenţa acestora fiind absolut necesară1. Preferinţa legislativă pentru unul

dintre cele două moduri de transmisiune a moştenirii nu face decât să încline balanţa fie

în favoarea succesibililor rezervatari, fie în favoarea libertăţii dispunătorului.

În dreptul român actual, Noul Cod Civil asigură un echilibru perfect, ca proporţie,

între rezerva succesorală şi libertatea testamentară: jumătate din averea lui de cujus este

sustrasă în mod imperativ voinţei sale, în timp ce jumătatea cealaltă se află la libera sa

dispoziţie. Fiind pe poziţii de egalitate, este greu de decelat o preferinţă legislativă.

Prin studiul de faţă ne propunem să facem câteva constatări în legătură cu

instituţia în discuţie, atât sub imperiul Codului Civil de la 1864, căruia i s-a alăturat

Decretul-Lege nr.319/1944, cât şi în ambianţa textelor Noului Cod Civil. Rezerva

succesorală nu este o chestiune pur teoretică, fapt pentru care am considerat că este

oportun să analizăm şi consecinţele practice atrase de necesitatea asigurării efective a

rezervei, consecinţe concretizate, în special, prin modul de calcul şi restituirile ocazionate

de raport şi reducţiune.

Fiind o instituţie de compromis, în opinia noastră, pornim din start de la ideea că

rezerva succesorală este o necesitate în domeniu. Oportunitatea sa va fi imaginea fidelă a

modului în care legea o reglementează.

2. Istoric

Pentru a putea aprecia în mod adecvat stadiul calitativ al reglementării rezervei

succesorale contemporane este deopotrivă necesară şi utilă o scurtă analiză a acesteia din

perspectivă istorică.

Sistemul rezervei introdus prin Codul Napoléon a fost un hibrid între legitima din

dreptul roman, preluată în vechiul drept francez în regiunile de drept scris, şi rezerva

cutumiară, întemeiată pe ideea coproprietăţii familiale. Rezerva consacrată legislativ ca

partea succesiunii, vizând toate bunurile lăsate de defunct, a fost acordată numai rudelor

în linie dreaptă (ascendenţi şi descendenţi), fiind limita atât a donaţiilor, cât şi a legatelor

excesive.

Codul Civil român de la 1864 a preluat sistemul eclectic napoleonian, cu

deosebirea că2 ascendenţii rezervatari erau doar cei privilegiaţi spre deosebire de modelul

francez care acorda rezerva tuturor ascendenţilor. Fundamental deosebită va fi

reglementarea ulterioară a situaţiei succesorale a soţului supravieţuitor, acel „intrus” care

1 M. Grimaldi, Droit civil Succesions, Ed. Litec, Paris, 2001, p. 36-37.2 M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 134.

3

a reuşit să se ataşeze cercului familial. Codul Napoléon nu asigura un statut echitabil

acestuia, fapt pentru care ambele sisteme, francez şi român, şi-au reevaluat poziţia

succesorală a soţului supravieţuitor. Consecinţele vor viza întreg ansamblul rezervei

ereditare, după cum vom observa pe parcursul prezentului studiu.

O definiţie minimală, deja celebră3, a rezervei succesorale ar fi: rezerva este

succesiunea însăşi, minus cotitatea disponibilă. O atare definiţie era utilă sub imperiul

Codului civil de la 1864, care stabilea4 doar întinderea cotităţii disponibile, rezerva fiind

dedusă în mod indirect. Deşi devoluţiunea succesorală predominantă la acea vreme era

cea legală, textele de lege cuantificau exclusiv libertatea de a dispune prin acte cu titlu

gratuit, deci limita devoluţiunii testamentare.

Noul Cod Civil acordă definiţii legale celor două noţiuni, cotitate disponibilă,

respectiv rezervă, aceasta din urmă consacrată anterior doar la nivel doctrinar. Art. 1086

din Noul Cod Civil dispune: „rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la

care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei

defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.

Definirea cotităţii disponibile intervine, ca topologie a textelor, doar după

stabilirea modalităţii de calcul a rezervei. Astfel, conform art. 1088 Noul Cod Civil,

„rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota

succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca

moştenitor legal”. Abia apoi, în art. 1089 se menţionează ce anume reprezintă cotitatea

disponibilă, ,,partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care

defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi”.

În opoziţie cu reglementarea din Codul Civil de la 1864, Noul Cod Civil stabileşte

cotitatea disponibilă în funcţie de rezervă, lucru firesc raportat la menţinerea devoluţiunii

legale ca regulă generală. Ca repere legislative avem mai întâi calcularea rezervei ca

fracţie de 1/2 din cota legală, iar apoi deducerea cotităţii disponibile printr-o simplă

operaţiune de scădere a părţii de moştenire sustrase voinţei dispunătorului din întreaga

succesiune.

„Întrucât soluţia legală nu poate fi decât una singură, mai ales că în această

materie drepturile moştenitorilor urmează să fie stabilite cu o precizie „matematică” (la

propriu şi la figurat)5 şi mijloacele prin care se ajunge la această unică soluţie legală

trebuie să fie apte ca în concret să fundamenteze verificarea raţionamentului: prin

însumarea rezervei succesorale cu cotitatea disponibilă va trebui să obţinem nici mai

mult, nici mai puţin decât însăşi succesiunea lăsată de de cujus.

3 Cod. civ. 1864, art. 841-843.4 Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor (II,) în R.R.D. nr. 4/1989, p. 30.5 D. Chirică, Drept civil. Succesuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 304 apud H. Capitant, F. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, p. 617.

4

Cap. II. Consideraţii generale privind materia succesiunii

§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia.

1.1. Noţiunea de moştenire

Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către

una sau mai multe persoane în fiinţă (art. 953 C.civ.). Pornind de la definiţia dată de

Codul civil rezultă următoarele6:

- moştenirea reprezintă transmiterea unui patrimoniu;

- obiectul transmisiunii este reprezentat de un patrimoniu, aşadar de o

universalitate de drepturi şi obligaţii, şi nu de bunuri individual determinate;

- subiectele raportului juridic de moştenire sunt reprezentate de persoana fizică

decedată, în calitate de transmiţător, şi de una sau mai multe persoane fizice sau juridice,

în calitate de dobânditori.

Moştenirea este unul dintre modurile de dobândire a proprietăţii, alături de altele,

cum ar fi convenţiile sau prescripţia achizitivă (a se vedea art. 557 C. civ.); ea se deschide

numai la moartea unei persoane fizice, fiind astfel un mijloc de dobândire a proprietăţii

mortis causa. Dreptul succesoral oferă soluţia juridică a transmiterii patrimoniului unei

persoane fizice la decesul acesteia7. Diferenţa dintre moştenire şi celelalte moduri de

dobândire constă în aceea că transmisiunea patrimoniului succesoral este o transmisiune

universală, pe când transmisiunile inter vivos nu pot opera, în principiu, decât cu titlu

particular8.

1.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii

Dreptul la moştenire este unul din drepturile fundamentale fiind prevăzut de art.

42 din Constituţia României, articol prin care se statuează principiul potrivit căruia

„dreptul la moştenire este garantat”.

Prevederea dreptului la moştenire ca drept fundamental are ca efect subordonarea

faţă de acesta a întregului drept legislativ în materia succesiunilor; orice normă legală

contrară trebuie lipsită de eficienţă juridică şi nici o convenţie internaţională contrară nu

poate fi ratificată.

Reglementarea generală a materiei moştenirii este realizată în prezent de un singur

act normativ, respectiv de Noul Cod civil, în Cartea a IV-a intitulată „Despre moşteniri şi

liberalităţi”.

Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, materia moştenirii era reglementată

atât de Codul civil de la 1864 cât şi de numeroase alte acte normative (Legea nr.

319/1944 privind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor, Legea nr. 18/1991 cu

modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, etc.), în prezent reuşindu-se realizarea unei

reglementări unitare.

6 I. Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 15.7 D.C. Florescu, Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 8.8 C. Macovei, M.C. Dobrilă, Cartea a IV-a. Despre moştenire şi liberalităţi, în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), „Noul cod civil. Comentariu pe articole art. 1 – 2664”, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 998.

5

§2. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare

2.1. Noţiune şi reglementare legală

Reprezentarea succesorală reprezintă o excepţie de la principiul proximităţii

gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori, cât şi de la principiul

egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

Conform art. 965 din Legea nr. 287/2009 „prin reprezentare succesorală, un

moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în

drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i

s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data

deschiderii moştenirii”.

Prin reglementarea instituţiei reprezentării succesorale, legiuitorul înlătură unele

consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului

egalităţii între rudele de acelaşi grad.

De exemplu, dacă defunctul D are doi fraţi (F1 şi F2), dintre care unul este

decedat (F2) la data deschiderii moştenirii, lăsând doi copii (N1 şi N2), moştenirea ar

urma să fie culeasă în întregime doar de unul din fraţii defunctului (F1), întrucât doar

acesta are capacitate succesorală la data deschiderii moştenirii. Întrucât fratele (F1) este

rudă de gradul al II-lea cu defunctul, conform principiului proximităţii gradului de

rudenie, nepoţii de frate ai defunctului, rude de gradul al III-lea, vor fi înlăturaţi de la

moştenire. Însă, ca urmare a aplicării instituţiei reprezentării succesorale, se permite ca

cei doi nepoţi de frate să culeagă moştenirea lăsată de unchiul lor, urcând în locul şi

gradul părintelui lor decedat, şi să culeagă partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia

dacă era în viaţă la data deschiderii moştenirii9.

2.2. Domeniul de aplicare

Ca şi în vechea reglementare, pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală

numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia.

Descendenţii copiilor defunctului, rude în linie dreaptă, pot veni la moştenire prin

reprezentare fără limită de grad, iar descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude în

linie colaterală, pot beneficia de reprezentare până la gradul al IV-lea inclusiv.

Conform art. 968 alin. (2) C.civ. împărţirea moştenirii, în cazul în care operează

reprezentarea succesorală, se face pe tulpină.

Noul Cod civil introduce un principiu nou dispunând că poate fi reprezentată

succesoral atât persoana lipsită de capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul, chiar

aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii10.

Având în vedere faptul că renunţătorul nu poate fi reprezentat, nici nedemnul care

a renunţat la moştenire nu poate fi reprezentat11.

De asemenea reprezintă o inovaţie faptul că reprezentarea operează chiar dacă

reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de

acesta ori a fost dezmoştenit de el, cel dintâi trebuind să îndeplinească faţă de defunct

toate condiţiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni.

Dispoziţiile referitoare la instituţia reprezentării sunt de strictă interpretare,

întrucât reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale, şi în

9 I. Genoiu, op. cit., p.25.10 Codul civil de la 1864 prevedea în art. 668 alin. (1) că „Nu se reprezintă decât persoanele moarte”.11 Colectiv de autori, op. cit., p. 358.

6

consecinţă nici o altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu pot beneficia de

efectele reprezentării succesorale12.

2.3. Condiţiile reprezentării

Conform dispoziţiilor art. 967 C.civ., pentru a putea opera reprezentarea trebuie

îndeplinite două condiţii:

a) reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit de capacitate

succesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii

moştenirii [art. 967 alin. (1) C.civ.]

b) reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale13 cerute de

lege pentru a moşteni [art. 981 alin. (2) C.civ.].

Potrivit art. 966 alin. (2) C.civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai

sus, „reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt

rude de acelaşi grad ori de grade diferite în raport cu defunctul”.

Ceea ce înseamnă14 că reprezentarea se aplică în toate cazurile15, la infinit16 şi de

drept imperativ.

2.4. Efectele reprezentării succesorale

Efectul principal al reprezentării succesorale, regăsit şi în noul Cod civil în art.

968 sub denumirea de efect general, este împărţirea moştenirii pe tulpini şi nu pe capete17.

Cu titlu de noutate, noul Cod civil defineşte conceptul de „tulpină” ca fiind:

- înlăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau

reprezentat la moştenire;

- înlăuntrul clasei a II-a, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege

moştenirea sau este reprezentat la moştenire.

Potrivit art. 982 alin. (2) şi (3) C.civ., „dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe

ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită

descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal”.

Legea nr. 287/2009 stabileşte, ca o inovaţie, efectul particular al reprezentării,

prevăzând obligaţia copiilor nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de

la care acesta a fost exclus, de a raporta, la moştenirea acestuia din urmă, bunurile

moştenite prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu

alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat

nedemnul; aceasta, însă, numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor moştenite

prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit

să-l suporte ca urmare a reprezentării.

În esenţă, legiuitorul român a urmărit restabilirea egalităţii între descendenţii

nedemnului, în cazul în care doar unul (unii) dintre aceştia a(u) beneficiat de

reprezentare, restul nefiind încă concepuţi la data deschiderii moştenirii reprezentatului18. 12 L. Stănciulescu, op. cit., p. 50. 13 Capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie la moştenire.14 A se vedea I. Genoiu, Dreptul la moştenire… op. cit., p. 72.15 Reprezentarea operează atât în cazul în care numai unul dintre copii defunctului este predecedat sau nedemn, cât şi în cazul în care toţii copii defunctului sunt predecedaţi sau nedemni. Prin urmare, chiar dacă la moştenire vor veni doar nepoţii defunctului (rude din aceeaşi clasă şi acelaşi grad), aceştia nu vor culege moştenirea pe capete, ci pe tulpini. Similar se întâmplă şi în situaţia în care la moştenire vin, prin reprezentare, descendenţii fraţilor/surorilor defunctului.16 Reprezentarea fraţilor şi surorilor defunctului este admisă numai până la gradul al IV-lea inclusiv.17„Pe capete” - adică în părţi egale între moştenitori.18 De exemplu, la moartea lui A, moştenirea sa este culeasă în nume propriu de fiul său B şi prin reprezentare de către nepotul său de fiu D, copil al fiului nedemn C al defunctului. După deschiderea succesiunii lui A, este conceput şi se naşte E, un al doilea copil al lui C. La decesul ultimului, fiul său D va trebui să raporteze la moştenire bunurile culese prin reprezentare din succesiunea bunicului său A, pentru a

7

Prin reprezentare moştenitorii dobândesc nu numai drepturi, ci şi obligaţii în

raport cu vocaţia succesorală a fiecăruia, însă beneficiarul reprezentării nu este obligat să

accepte succesiunea, el având dreptul de opţiune succesorală al oricărui succesibil.

Reprezentarea succesorală nu trebuie confundată cu retransmiterea dreptului de

opţiune succesorală - atunci când succesibilul chemat să culeagă moştenirea moare după

deschiderea succesiunii (ci nu la o dată anterioară deschiderii moştenirii, cum se întâmplă

în cazul reprezentării), dar înainte de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală şi de a

deveni astfel moştenitor. În acest caz, moştenitorii succesibilului care a decedat fără a fi

exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în

termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor19.

De asemenea, reprezentarea succesorală nu se confundă, nici nu se aseamănă cu

reprezentarea legală (de pildă a minorului de către părinte) şi nici cu reprezentarea

convenţională (de pildă a mandantului de către mandatar).

În ceea ce priveşte calculul cotităţii disponibile sub incidenţa reprezentării în

cazul descendenţilor, moştenitori rezervatari, se ţine cont de numărul tulpinilor şi nu de

numărul descendenţilor, principiul proximităţii gradului de rudenie având întâietate în

faţa reprezentării20. Astfel, dacă la data deschiderii moştenirii de cujus are un fiu în viaţă

şi unul predecedat care are 3 copii, cotitatea disponibilă se va calcula ţinând cont de cele

două tulpini şi nu de cei patru descendenţi. Cotitatea disponibilă va fi de 1/3 şi nu de 1/4.

Pentru o bună înţelegere a instituţiei reprezentării succesorale prezentăm, cu titlu

de exemplu, următoarea speţă21:

În acest caz, atât în noul, cât şi în vechiul Cod civil, moştenirea se va împărţi în

mod egal între A, B, C, luând fiecare câte 1/3 din moştenire, D şi E fiind înlăturaţi de la

moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie (A, B, C sunt rude de

gradul I cu de cuius pe când D şi E sunt rude de gradul II cu defunctul).

Dacă C este nedemn potrivit vechiului Cod Civil, D şi E nu vor beneficia de

reprezentarea succesorală, întrucât locul persoanei reprezentate nu este vacant şi util,

persoana reprezentată fiind în viaţă în momentul deschiderii moştenirii, astfel încât

moştenirea se va împărţi egal între A şi B (care îi vor înlătura de la moştenire pe D şi E

care sunt rude de gradul II cu de cujus), luând fiecare câte ½ din moştenire.

Potrivit noului Cod civil însă, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală,

astfel încât vor urca în locul şi gradul lui C, devenind moştenitori de gradul I şi

moştenind cât ar fi moştenit C dacă ar fi acceptat succesiunea. Astfel, A şi B vor culege

fiecare câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte 1/6

fiecare.

Dacă C a decedat înaintea lui de cujus, în accepţiunea atât a vechiului, cât şi a

noului Cod civil, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală, astfel încât A şi B vor

restabili egalitatea cu fratele său E îndreptăţit la raport.19 D.C. Florescu, op. cit., p. 36.20 D. Văduva, op. cit., p. 43.21 I. Turculeanu, C. Bănicioiu, Succesiunile în noul Cod civil, www.barouldolj.ro, Craiova, 2011, 09 iunie 2012,<http://www.barouldolj.ro/files/2626_Material%20prezentat%20de%20Prof%20Univ%20Dr%20ION%20 TURCULEANU%20-%20Lect%20Univ%20Dr%20CATALIN%20BANCIOI.pdf >

8

culege fiecare câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte

1/6 fiecare.

CAP. III REZERVA SUCCESORALĂ

Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice.

1. Noţiune.

9

Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile care alcătuiesc

patrimoniul sau, astfel încat patrimoniull lăsat la moarte poate fi, valoric, cu totul

neînsemnat; nimeni nu este obligat să lase o moştenire, chiar dacă are rude apropiate sau

soţ supravieţuitor. Dar dreptul de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut, poate fi exercitat

numai in limitele şi cu modificările determinate de lege22.

Astfel de limitări – cele mai importante ale dreptului de dispoziţie în materia

analizată – sunt prevăzute în favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenţi şi

părinţi), în favoarea soţului supravieţuitor, care au calitatea de moştenitori rezervatari.

Aceste limitări vizează însă numai libertăţile făcute prin acte inter vivos (donaţii) şi

mortis causa (legate), precum şi exheredările făcute prin testament. Asemenea acte de

dispozitie, fără a fi interzise, trebuie să se încadreze în anumite limite prevăzute de lege

în favoarea moştenitorilor rezervatari. În schimb, chiar şi în prezenţa lor, actele cu titlu

oneros şi actele cu titlu gratuit care nu sunt libertăţi, ci simple acte dezinteresate (de

exemplu, comodatul, împrumutul cu dobandă) nu comportă limitări în materia

succesorală, pentru că nu au drept urmare micşorarea patrimoniului succesoral, evident,

cu condiţia ca, sub aparenta acestor acte pentru care legea nu prevede limitări, să nu fie

încheiate acte (de exmplu, donaţie deghizată) pentru care legea prevede limitări în

favoarea moştenitorilor rezervatari. Dacă nu există legaţi rezervatari, dreptul de dispoziţie

al celui care lasă moştenire este nelimitat. De exemplu, dacă la data decesului va avea

numai rude colaterale (fraţi, unchi) aceste rude nu vor putea ataca actele liberale ale

defunctului (donaţii sau legate făcute în favoarea altor persoane ori exhederare) pe motiv

că ar fi excesive. Dacă defunctul are numai moştenitori rezervatari sau dacă nu are rude

în grad succesibil, actele sale de dispozitie – fie şi liberalităţi sau exhederări – produc

efecte fără limitări.

Conform art. 1086 NCC, „rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii

la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei

defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”23.

Sub imperiul CCA, doctrina a definit rezerva succesorală ca fiind acea parte din

moştenire care în puterea legii, se cuvine anumitor moştenitori legali şi de care cel ce lasă

moştenirea nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit24.

Definiţia NCC surprinde o trăsătură esenţială a rezervei succesorale, respectiv că

moştenitorii au dreptul la o parte din bunurile moştenirii, în materialitatea lor, iar nu doar

la un echivalent valoric reprezentând cota lor de rezervă, stabilită prin raportare la activul

net al patrimoniului succesoral.

Prin reglementarea rezervei, legiuitorul apără moştenitorii rezervatari

(descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor al defunctului) împotriva donaţiilor şi

legatelor testamentare făcute de defunct, asigurându-le primirea a cel puţin unei părţi din

moştenirea ce li se cuvine potrivit legii, chiar împotriva voinţei (tacite sau exprese) a lui

de cujus. Astfel, în toate cazurile în care o persoană are moştenitori rezervatari, averea

acestei persoane se împarte, teoretic, în două părţi valorice distincte: rezerva, de care

22 art.41 alin 1 din Constituţia României23 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, Drept civil. Succesiuni, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012, p.15024 Pentru alte definiţii - identice în esenţa lor - a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 319-320; Şt. D. Cărpenaru, op. cit., p. 466; C. Stătescu, op. cit., p. 194; D. Macovei, op. cit., p. 114. Cu privire la dezvoltarea istorică şi la justificarea instituţiei juridice a rezervei succesorale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 320-324.

10

persoana în cauză nu poate dispune cu titlu gratuit în favoarea altor persoane (căci

această parte trebuie să rămână moştenitorilor rezervatari) şi cotitatea disponibilă, de care

persoana respectivă poate dispune cu titlu gratuit în mod liber, donând-o sau testând-o cui

doreşte. Actele cu titlu gratuit prin care el ar dispune şi de rezervă (sau de o parte din ea)

sunt supuse reducţiunii, putând fi - la cererea moştenitorilor rezervatari - desfiinţate în tot

sau în parte (cu consecinţa revenirii bunurilor respective în masa succesorală), în măsura

necesară întregirii rezervei.

Cotitatea disponibilă este aşadar acea „parte din bunurile moştenirii care nu este

rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi”

(art. 1089 NCC).

2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale

Caracterele juridice ale rezervei succesorale se exprimă în faptul că rezerva este o

parte a moştenirii şi că ea este relativ şi parţial indisponibilă, fiind sustrasă actelor de

dispoziţie cu titlu gratuit (inter vivos sau mortis causa) ale lui de cujus.

A. Rezerva este o parte a moştenirii, care se cuvine şi trebuie să rămână

moştenitorilor rezervatari, chiar împotriva voinţei celui ce lasă moştenirea. Ea nu este

socotită, în dreptul nostru, ca o cotă-parte din bunurile efectiv rămase la data morţii lui de

cujus, ci ca o cotă-parte din bunurile care ar fi rămas la data morţii lui, dacă de cujus n-ar

fi făcut liberalităţi inter vivos sau mortis causa25.

Întrucât rezerva este o parte a moştenirii care se atribuie rezervatarilor în calitate

de moştenitori legali26, ea poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv la moştenire,

deci îndeplinesc condiţiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorală, vocaţie

concretă la moştenire şi nu sunt nedemni) şi acceptp pur şi simplu sau sub beneficiul de

inventor moştenirea.

Conferind calitatea de moştenitor rezervatar descendenşilor, părinţilor şi soţului

supravieţuitor al defunctului, legea condiţionează de chemarea efectivă la moştenire şi de

acceptarea ei. De exemplu, părinţii nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor

pentru că fac parte din clasa a II-a de moştenitori legali, iar nepoţii în prezenţa copiilor

defunctului, dat fiindcă sunt rude de gradul II (nu au vocaţie concretă). Tot astfel,

nedemnitatea sau renunţarea la moştenire – desfiinţând ca efect retroactiv vocaţia

succesorală - desfiinţează şi dreptul la rezervă27.

Rezerva fiind o parte a moştenirii, atribuirea ei implică obligaţia de plată a

datoriilor28, ultra vires hereditatis dacă acceptarea moştenirii a fost pură şi simplă, iar

dacă a fost sub beneficiu de inventor intra vires hereditatis şi numai cu bunurile

moştenirii (cum viribus)29. Într-adevăr, rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari

împotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate înlătura obligaţia

succesorilor acceptanţi, inclusiv cei rezervatari, de a plăti datoriile moştenirii. După cum

vom vedea, rezerva se calculează numai în raport de activul net existent în patrimoniul

defunctului în momentul deschiderii moştenirii, deci după scăderea pasivului succesoral.

Consecinţele faptului că rezerva este o parte din moştenire:

25 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p. 151-152.26 În dreptul roman, unde rezerva (portio legitima) era concepută ca parte din bunurile defunctului (pars bonorum), cel îndreptăţit o culegea independent de calitatea de moştenitor, chiar renunţător fiind. 27 Dacă moştenitorul rezervatar renunţător îşi retractează în mod valabil renunţarea (art. 701 C.civ.), el devine moştenitor acceptat, redobândind ca atare, şi dreptul la rezerva succesorală. Vezi M. Eliescu, op.cit.,p.326-327 şi infra .nr.281.28 Vezi şi Maseud, op.cit., p.692-nr.689.29 Vezi infra nr.282

11

a) Rezerva poate fi pretinsă numai de moştenitorii rezervatari care au vocaţie

(chemare)30 şi care vin efectiv la moştenire31.

Cercul moştenitorilor rezervatari şi cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de

lege, neputând fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea, nici chiar cu acordul

viitorilor (prezumtivilor) moştenitori rezervatari care ar consimţi, de exemplu, la

micşorarea cuantumului rezervei. De altfel, un asemenea act ar fi un pact asupra unei

moşteniri viitoare interzis şi ca atare. Dar el ar fi nul absolut chiar dacă ar Imbrăca forma

unei dispoziţii testamentare, deci pentru cauză de moarte, făcută de testator. De exemplu,

dispoziţia prin care el ar dispune micşorarea rezervei moştenitorilor săi sau ar impune o

sarcină asupra rezervei32. Sunt interzise dispunătorului „orice dispoziţii, sarcini, condiţii,

clauze, care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari”33.

Evident, legea stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şi obligaţia

exercitării dreptului, astfel încât, după deschiderea moştenirii, succesibilul rezervatar

poate renunţa - total sau parţial- la dreptul conferit de lege, de exemplu, prin renunţarea la

moştenire sau sub forma impărţini bunurilor succesorale prin bună invoială în cadrul

procedurii succesorale notariale sau într-o altă formă legală34.

Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la rezervă sunt

sancţionate cu nulitatea absolută întrucât dezmoştenirea rezervatarilor contravine celor

mai elementare norne de morală, de echitate, rezerva succesorală având, în ultimă

instanţă, şi caracter social, familia fiind nucleul de bază al societăţii.

b) Moştenitorii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau de renunţare la

rezervă, înainte de moartea lui de cujus, adică atâta timp cât moştenirea nu s-a deschis

(căci asemenea acte ar constitui pacte - interzise - asupra unei succesiuni viitoare35, fiind

lovite de nulitate).

Dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor

rezervatari la data deschiderii moştenirii, iar nu dobândit de la defunct prin succesiune. În

privinţa dreptului la rezervă, descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor nu sunt

succesori în drepturi (habentes causam) faţă de actele încheiate de defunct şi prin care se

aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terţi şi, ca atare, aceste acte nu le sunt

opozabile. Toate celelalte acte încheiate de cel care lasă moştenirea (acte cu titlu oneros

şi acte dezinteresate) produc efecte faţă de moştenitorii rezervatari - ca şi faţă de orice alt

moştenitor - în calitatea lor de succesori în drepturi, cu deosebire că moştenitorii

nerezervatari sunt succesori în drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv

liberalităţile.

c) Rezerva este colectivă, globală (reprezentând o masă de bunuri cuvenite prin

lege unui grup de moştenitori). Numai soţul supravieţuitor are o rezervă atribuită de lege

în mod individual36.

30Aşa fiind, tatăl şi mama defunctului nu au drept la rezerva succesorală în prezenţa descendenţilor, nefiind chemaţi la moştenire, căci ei fac parte din clasa a II-a de moştenitori, care este înlăturată de la moştenire de către descendenţi, care fac parte din clasa I-a (cf. M. Eliescu, op. cit., p. 326).31 Prin urmare, nu au drept la rezervă succesibilii nedemni şi nici cei renunţători.32 Ph. Malaurie, op.cit., p. 290, nr. 616.33 CSJ, s. civ., dec. nr.1314/1994, în “Dreptul” nr.7, 1995. p. 87.34 art.81 alin.3 din Legea nr.361/1995.35 A se vedea supra, nr. 46.36 A se vedea infra, nr. 54.

12

În cazul în care există o pluralitate de moştenitori rezervatari, de exemplu, doi sau

mai multi copii, rezerva lor se determină şi se atribuie în mod colectiv, global37. Legea

stabileşte cotitatea disponibilă (art.841 şi 843 C.civ.), iar restul bunurilor se atribuie cu

titlu de rezervă, în indiviziune, moştenitorilor rezervatari care pot şi vor să moştenească38.

Din caracterul colectiv al rezervei, al determinării şi atribuirii ei globale, nu

trebuie trasă concluzia că de renunţarea sau nedemnitatea unui moştenitor rezervatar vor

profita comoştenitorii săi rezervatari. Rezerva se calculează în funcţie de cei care

moştenesc şi care au calitatea de rezervatari; cine nu moşteneşte nu poate fi rezervatar.

De exemplu, în cazul a trei copii (rezerva ar fi de 3/4), dintre care unul este nedemn sau

renunţă la moştenire, rezerva se calculează în funcţie de moştenitorii rezervatari care vin

efectiv la moştenire (deci 2/3). Prin copil sau părinte „lăsat” de defunct (art.841 şi 843

C.civ.) trebuie să înţelegem „lăsat ca moştenitor”. Ori, titlul de moştenitor al

renunţătorului sau nedemnului se desfiinţează cu efect retroactiv, el devenind străin de

moştenire39.

d) Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, ei fiind (chiar din

momentul deschiderii succesiunii) proprietari asupra rezervei, şi nu doar creditori ai

moştenirii pentru valoarea acesteia, aşa încât ei nu pot fi siliţi să se mulţumească cu

valoarea părţii rezervate lor din moştenire, ci pot pretinde predarea bunurilor în natură.

Întrucât cotitatea disponibilă şi, indirect, rezerva succesorală sunt determinate ca

părţi din moştenire, ca fracţiuni din „bunurile defunctului” (de exemplu, art.841 C.civ.),

moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă, în principiu, în natură, iar nu sub forma

echivalentului în bani. Ei îşi valorifică dreptul la rezervă nu în calitate de creditori ai unei

creanţe, ci în calitate de proprietari (copro-prietari în indiviziune) de bunuri. Dacă prin

actele liberale ale defunctului s-a adus atingere rezervei, ea trebuie să fie reintregită în

natură, iar nu prin echivalent. De exemplu, donatarul sau legatarul nu ar putea obliga pe

rezervatar să accepte contravaloarea rezervei; în limita rezervei donaţia urmează să fie

rezolvită, respectiv legatul devine ineficace, moştenitorul rezervatar dobândind

proprietatea bunului în limita rezervei. Nici defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezervă

în natură, de exemplu, să dispună vânzarea prin licitaţie a imobilului şi atribuirea sau

reîntregirea rezervei din preţul obţinut40. Numai în mod excepţional, în cazurile şi în

condiţiile prevăzute expres de lege, rezerva poate fi atribuită sau întregită sub forma unui

echivalent în bani. De exemplu, dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de

deschiderea moştenirii41.

Evident, moştenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau întregirea rezervei

sub forma unui echivalent bănesc; el are dreptul, iar nu obligaţia de a pretinde rezerva în

natură.

37 Rezerva soţului supravieţuitor este determinată şi se atribuie în nu colectiv, chiar dacă vine la moştenire în concurs şi împreună rezervatari. Într-un anumit sens, rezerva are caracter individual moştenitori rezervatari. 38 M. Eliescu, op. cit., p. 307; R. Popescu, op. cit., p. 56.39 M. Mureşan, Notă sub dec. CSJ, s.civ. nr. 1314/1994, în Culegeri tematice de practică judiciară. Succesiuni de M. Mureşan, Kocsis Jozsef, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, p. 64.40 CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994. Nici atribuirea uzufructului unuia dintre moştenitorii rezervatari nu poate suplini rezerva, care trebuie să fie asigurată în plină proprietate, aşa cum nici rezerva celuilalt moştenttor nu poate fi grevată de uzufruct, el având dreptul să pretindă rezerva în plină proprietate. Trib. Siprem, s. civ., dec. nr.760/1969, în CD, 1969, p. 149-153. Pentru ipoteza legatului în uzufruct sau rentă viageră, în prezenţa moştenitorului rezervatar, reglementată de art.8-14 vezi şi idem, dec. nr.4/1984, în R.R.D., nr.11, 1984, p.71-72.41 Pentru amănunte vezi infra nr.227.

13

Precizăm că dreptul la rezerva în natură nu vizează totalitatea bunurilor din patrimoniul

defunctului (cotă-parte din toate bunurile). Dacă valoarea obiectului liberalităţii (de

exemplu, a bunului donat sau lăsat legat) se încadrează în limitele cotităţii disponibile,

beneficiarul liberalităţii îl poate păstra, rezerva fiind satisfăcută în natură din alte bunuri,

inclusiv sume de bani, existente în patrimoniului succesoral. Prin urmare, dispunătorul

are o facultate de alegere; poate hotărâ bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau

imobile) care vor alcătui obiectul liberalităţii în limita cotităţii disponibile şi, implicit,

rezerva în natură (restul bunurilor mobile sau imobile). Mai mult decât atât, se admite şi

„delegarea” facultăţii de alegere a legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcătui

disponibilul legat42, restul bunurilor în natură revenind moştenitorilor rezervatari. Dacă

legatarul este şi el moştenitor rezervatar, va putea adăuga la cotitatea disponibilă, în acest

scop, şi cota sa de rezervă.

e) Fiind o parte din moştenirea cuvenită rezervatarului, ca moştenitor legal (ab

intestat), rezerva succesorală nu poate fi, în nici un caz, mai mare decât cota-parte ce i-ar

reveni din moştenire potrivit legii (în funcţie de clasa de moştenitori şi de numărul de

comoştenitori chemaţi împreună cu el la moştenire), ci poate fi cel mult egală cu

aceasta.

B. Rezerva succesorală este indisponibilă, adică cel ce lasă moştenirea nu poate

dispune cu titlu gratuit de partea din moştenire care constituie rezerva succesorală.

Indisponibilitatea rezervei este însă relativă (interdicţia de a dispune există numai în

prezenţa moştenitorilor rezervatari) şi parţială, căci priveşte numai rezerva, nu şi

cotitatea disponibilă şi priveşte numai actele cu titlu gratuit, nu şi cele cu titlu oneros43. În

practica instanţei supreme rezerva a fost declarată chiar şi inalienabilă şi insesizabilă.

Este adevărat că, în prezenţa moştenitorilor rezervatari la data deschiderii

moştenirii, actele liberale ale defunctului prin care se aduce atingere rezervei

moştenitorilor rezervatari sunt supuse reducţiunii până la limita cotităţii disponibile. Dar

aceasta nu înseamnă că bunurile din patrimoniul unei persoane în viaţă (parte din ele)

sunt indisponibile şi, mai ales, că sunt inalienabile şi insesizabile. Este eronată afirmaţia

că rezerva este inalienabilă şi insesizabilă. Cât timp trăieşte, omul este liber să-şi

înstrăineze, fie şi cu titiu gratuit, bunurile sale; viitoarea şi eventuala rezervă succesorală

nu înseamnă inalienabilitate. Iar creditorii pot urmări bunurile şi după moartea titularului

patrimoniului, rezerva stabilindu-se după scăderea datorillor. Chiar şi noţiunea de

indisponibilitate a rezervei (creatoare de confuzii), poate fi reţinută numai în înţelesul că

„nu poate fi ştirbită prin donaţii sau legate” şi exheredări, iar nu ca „situaţia unui lucru...

de care nu se poate dispune”44.

Aşadar, moştenitorii rezervatari nu pot fi dezmoşteniţi, nici indirect (prin acte cu

titlu gratuit asupra bunurilor dispunătorului) şi nici direct (prin dispoziţie expresă de

înlăturare de la moştenire), căci rezerva constituie o parte a moştenirii „pe care legea o

deferă, imperativ, moştenitorilor rezervatari, fără a ţine socoteala de voinţa liberală a

defunctului“45.

42 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., M. Eliescu, op.cit., p.328; Ph. Malaurie, op. cit., p.291-292, nr. 617.43 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.153.44 De exemplu, persoana căsătorită poate face donaţii şi poate dispune prin testament de întreaga sa avere în favoarea terţilor, numai că - după deschiderea moştenirii - soţul supravieţuitor (moştenitor rezervatar), va putea cere reducţiunea liberalităţilor până la limita cotităţii disponibile. 45 M. Eliescu, op. cit., p. 326.

14

Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şi soţul

supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiul legii, chiar

împotriva voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numită rezervă succesorală46.

Secţiunea II. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei.

1. Moştenitorii rezervatari

Conform art. 1087 NCC, sunt moştenitori rezervatari: soţul supravieţuitor,

descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.

Întinderea rezervei succesorale este reglementată de art. 1088 NCC, potrivit căruia

„rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota

succesorală care, în absenţa liberalităţilor i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal”.

În această privinţă, actuala reglementare se deosebeşte fundamental de dispoziţiile

CCA, care cunoştea un asemenea algoritm de calcul al rezervei numai în privinţa rezervei

soţului supravieţuitor. Cât priveşte ceilalţi moştenitori rezervatari, întinderea rezervei

diferea în funcţie de clasa de moştenitori din care proveneau şi de numărul acestora

astfel:

- rezerva descendenţilor era de 1/2, când la moştenire venea un singur descendent,

de 2/3, când la succesiune veneau doi descendenţi şi, respectiv, de 3/4, când la moştenire

veneau trei sau mai mulţi descendenţi;

- rezerva ascendenţilor privilegiaţi (a părinţilor) era de 1/4 din moştenire, când la

succesiune venea un singur părinte, respectiv de 1/2 din moştenire, când la moştenire

veneau doi sau mai mulţi părinţi (această din urmă ipoteză posibilă numai în cazul

adopţiei cu efecte restrânse)47.

Ascendenţii ordinari şi rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din

care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiază de rezervă succesorală. De

exemplu, colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor), deşi fac

parte din aceeaşi clasă de moştenitori legali ca şi părinţii, nu sunt moştenitori rezervatari.

Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului

supravieţuitor (art.1-2) dreptul la rezervă succesorală a fost prevăzut şi în favoarea soţului

supravieţuitor al defunctului, fie că vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori

rezervatari (descendenţi sau ascendenţi privilegiaţi), fie că va fi singurul moştenitor

rezervatar care vine la moştenire în concurs cu alte rude ale defunctului ori cu persoane

străine, beneficiare de liberalităţi48.

Legea determină cuantumul rezervei, în toate cazurile, numai în mod indirect, prin

arătarea cuantumului cotităţii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcătuind

rezerva. Rezerva astfel determinată - colectiv sau individual - este la adăpost de libertăţile

46 Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944) se putea stabili aceea parte din patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor moştenitori legali.47 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.154.48 Descendenţii şi părinţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor sunt moştenitori rezervatari în majoritatea statelor occidentale (vezi, de exemplu, art.536 C. civ. italian, art.762-763 C. civ. Austriac, art.470 C. civ. elveţian. Common law-ul englez nu cunoaşte instituţia rezervei succesorale. În SUA, numai în statul Louisiana se recunoaşte instituţia rezervei.

15

excesive ale defunctului, indiferent de beneficiarul liberalităţii, persoană străină sau

moştenitor legal, chiar rezervatar. De exemplu, dacă defunctul are 2 copii şi doreşte să

favorizeze pe unul dintre ei, o poate face numai în limitele cotităţii disponibile, rezerva

celuilalt neputând fi atinsă, sub sancţiunea reducţiunii liberalităţii excesive. În acest sens,

rezerva are un caracter individual, raportat la fiecare moştenitor, nu numai în cazul

soţului supravieţuitor, dar şi în cazul descendenţilor ori al ascendenţilor privilegiaţi.

2. Rezerva descendenţilor

2.1. Noţiunea de descendent

Potrivit art. 975 alin. (1) NCC, „descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor

în linie dreaptă la nesfârşit”.

Comparativ cu Codul civil de la 1864, se poate observa că noul Cod civil

reglementează expres faptul că vocaţia succesorală a descendenţilor nu este limitată de

gradul de rudenie.

Fac parte din clasa I de moştenitori legali următoarele categorii de descendenţi :

a) copiii defunctului din căsătorie şi urmaşii acestora;

Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit,

indiferent de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite,

întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României,

există egalitate între cetăţenii români şi, de asemenea, aceştia sunt egali în drepturi „fără

privilegii şi fără discriminări”.

Provenienţa copiilor defunctului din căsătorii diferite nu prezintă importanţă în

ceea ce priveşte vocaţia acestora la moştenire. Potrivit noului Cod civil, Cartea a II-a –

Despre familie, Titlul III, Capitolul II, art. 448, indiferent că provin din aceeaşi căsătorie,

căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, copiii sunt egali în drepturi.

b) copiii defunctului din afara căsătoriei a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii

şi urmaşii acestora;

Potrivit art. 305 alin. (1) C. civ., copii din afara căsătoriei sunt asimilaţi copiilor

din căsătorie, cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii.

Tot astfel, dar într-un sens mai larg, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie, copii

din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Dispoziţiile legale privind

filiaţia firească din căsătorie se aplică, prin asemănare şi filiaţiei fireşti din afara

căsătoriei. Între filiaţia firească din căsătorie şi aceea din afara căsătoriei există unele

deosebiri de reglementare în ceea ce priveşte modul stabilirii lor, privitor la filiaţia faţă de

tată. Prin urmare, nu există nici o deosebire dintre rudenia din căsătorie şi cea din afara

căsătoriei, rezultând o concordanţă deplină între legătură de sânge şi reglementarea

juridică a acesteia49.

Copilul născut din afara căsătoriei are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de

tatăl din afara căsătoriei (decedat în timpul procesului de stabilire a paternităţii) de la data

concepţiei, hotărârea judecătorească definitivă prin care se stabileşte paternitatea

copilului din afara căsătoriei producând efecte retroactive până la această dată.

De asemenea, copilul din afara căsătoriei are vocaţie succesorală şi la moştenirea

lăsată de rudele faţă de care are vocaţie succesorală ca urmare a stabilirii filiaţiei din afara

49 Bineînţeles, şi de această dată copii care au doar unul din părinţi comun, vor moşteni împreună numai pe acesta, neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mama vitregă.

16

căsătoriei (descendenţii şi ascendenţii tatălui, rudele colaterale pana la gradul IV, calculat

în raport cu copilul din afara căsătoriei ).

Copilul din afara căsătoriei vine la moştenirea ascendenţilor tatălui în două

situaţii:

• cea a retransmiterii - tatăl, în calitate de moştenitor legal sau testamentar -

supravieţuind un timp cât de scurt defunctului, dobândeşte el succesiunea acestuia din

urmă (chiar dacă nu a acceptat-o, dar nici nu a repudiat-o) şi - confundată cu a sa proprie

- o lasă propriilor săi moştenitori legali sau testamentari, printre aceştia aflându-se şi

copilul din afara căsătoriei. El va trebui să dovedească „existenţa” moştenitorului în

momentul deschiderii primei moşteniri şi propriile drepturi succesorale asupra moştenirii

lăsate de acesta.

• cea a moştenirii prin reprezentare, specifică numai moştenirii legale, copilul din

afara căsătoriei cu vocaţie succesorală legală (reprezentant) pretinde drepturile

succesorale ale ascendentului său, decedat la data deschiderii moştenirii, urcând în locul,

gradul şi drepturile acestuia. În acest caz, reprezentantul trebuie să dovedească că el

personal are capacitate succesorală (existentă la data deschiderii succesiunii) şi că cel

reprezentat, la data deschiderii succesiunii, era fie lipsit de capacitate succesorală, fie

nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii moştenirii.50

c) copiii adoptaţi de către defunct şi urmaşii acestora (mai puţin urmaşii copiilor

adoptaţi cu efecte restrânse anterior anului 1997);

În categoria descendenţilor vor intra şi copiii adoptaţi, prin adopţie, adoptatul şi

descendenţii săi dobândind fără nici o discriminare, aceleaşi drepturi cu copiii din

căsătorie.

În evoluţia sa, regimul juridic al adopţiei a suferit mai multe modificări:

- înfierea cu efecte depline şi înfierea cu efecte restrânse (art. 66-85 C. familiei);

- adopţia cu efecte depline şi efecte restrânse (Legea nr. 11/1990);

- adopţia cu efecte depline (O.U.G. nr. 25/1997 aprobată prin Legea nr. 87/1998).

În cazul adopţiei cu efecte depline „adoptatul are vocaţie concretă la moştenirea

părinţilor adoptatori şi a rudelor acestora, însă nu vine la moştenirea părinţilor fireşti şi a

rudelor din familia firească, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au stabilit

raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu

familia firească” .

În cazul adopţiei cu efecte restrânse, „adoptatul are vocaţie concretă numai la

moştenirea părinţilor adoptatori, nu şi a rudelor acestora şi, în acelaşi timp, moşteneşte şi

pe părinţii fireşti şi rudele acestora, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au

stabilit raporturi de rudenie numai între adoptator şi adoptat şi s-au menţinut cele cu

familia firească”51.

d) copiii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator şi

urmaşii acestora;

Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este reglementată în

articolele 441 - 447 din noul Cod civil, în cadrul capitolului destinat filiaţiei şi prezintă

importanţă în materia moştenirii datorită faptului că se generează raporturi de rudenie 50 art. 967 alin. (1) C.civ.51 Astfel, în situaţia în care persoana care lasă moştenirea este adoptatorul, atât în cazul adopţiei cu efecte depline, cât şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi pot veni la moştenire, deosebirile de mai sus apar doar atunci când defunctul este fie o rudă a adoptatorului, fie o rudă firească a adoptatului.

17

între copil şi părinţi, aşadar în categoria descendenţilor fiind incluşi şi copii rezultaţi prin

reproducere umană asistată medical cu terţ donator. Reproducerea umană asistată medical

cu terţ donator, potrivit dispoziţiilor art. 441 Cod civil, nu determină nici o legătură de

filiaţie între copil şi donator şi, prin urmare, copilul astfel conceput nu are vocaţie

succesorală la moştenirea lăsată de terţul donator. În schimb, potrivit art. 446 C. civ.,

„tatăl are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere umană

asistată medical cu terţ donator ca şi faţă de un copil născut prin concepţie naturală”,

rezultând că acesta este „asimilat de către Codul civil copilului natural” şi, prin urmare,

copilul conceput prin reproducere umană asistată cu terţ donator şi descendenţii acestuia

vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct.

2.2. Împărţirea moştenirii

Potrivit principiului proximităţii clasei de moştenitori, descendenţii făcând parte

din clasa I de moştenitori legali înlătură de la moştenire pe moştenitorii din clasele

subsecvente .

Soţul supravieţuitor, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori, vine în

concurs la moştenire cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu clasa I, având drepturi

succesorale proprii.

Descendenţii din clasa întâi de moştenitori sunt chemaţi la moştenire în ordinea

gradului de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenţii în grad mai apropiat înlătură de

la moştenire pe cei în grad mai îndepărtat.

Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 975 alin. (4) C. civ., „moştenirea sau

partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal,

când vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin

reprezentare succesorală”.

Aşadar, descendenţii din clasa I de moştenitori, de acelaşi grad, chemaţi la

moştenire în nume propriu, împart moştenirea pe capete, adică în părţi egale.

Se impune a fi menţionat faptul că noul Cod civil nu limitează regula împărţirii în

cote egale numai cât priveşte descendenţii de gradul I, cum rezulta din interpretarea

literară a dispoziţiilor art. 669 din vechiul Cod civil.

În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, ca şi în adopţiei cu efecte

depline, reglementată anterior anului 1997, adoptatul şi descendenţii lui pot beneficia de

reprezentare ca şi copiii din filiaţia firească.

În cazul adopţiei cu efecte restrânse – întrucât adoptatul şi descendenţii săi devin

rudă numai cu adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia – descendenţii adoptatului pot veni la

moştenire prin reprezentare numai dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcute de de

cujus (schema 1), el având calitatea de adoptator52.

52 Fr.Deak, op.cit. p.84.

18

F1 F2

D

Nf

adoptat cu efecte restrânse decedat

adoptator

Schema 1

Poate veni prin reprezentareF1 F2

D

Nf

adoptat cu ef. r. decedat – nu poate veni prin reprezentare

adoptator

Schema 2

În schimb, dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat

(descendent al defunctului sau frate/soră, ori nepot de frate/soră), respectiv părinţii

defunctului, reprezentarea nu mai poate avea loc, fiindcă reprezentantul nu are vocaţie

proprie la moştenirea lăsată de defunct (schema 2 şi 3)53.

Atunci când ne situăm în cazul reprezentării succesorale, moştenirea se împarte pe

tulpini, astfel încât (prin derogare de la principiul proximităţii gradului de rudenie în

cadrul aceleiaşi clase de moştenitori cât şi de la principiul egalităţii între rudele din

aceeaşi clasă şi de acelaşi grad), pe de o parte pot veni la moştenire descendenţi de grade

diferite, iar pe de altă parte este posibil ca descendenţi, rude de acelaşi grad cu defunctul

să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale.

Atunci când descendenţii defunctului vor veni la moştenire în concurs cu soţul

supravieţuitor, acestuia din urmă îi va reveni cota de 1/4 din moştenire, iar descendenţilor

cote de 3/4, pe care o vor împărţi în mod egal.

Cota de moştenire legală ce va reveni soţului supravieţuitor se va calcula în raport

cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conform regulilor

menţionate mai sus.

În ipoteza în care defunctul a dezmoştenit pe toţi descendenţii săi, aceştia vor

culege doar rezerva, iar partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care

îndeplinesc condiţiile de a moşteni54.

Dacă, în schimb, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară

cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui

dezmoştenit55 .

Prin analogie, rezultă că dacă există mai mulţi descendenţi şi numai unul dintre

aceştia este dezmoştenit, acesta va culege rezerva, iar ceilalţi vor culege restul moştenirii

în cote egale56.

Problema descendenţilor decedaţi la data deschiderii moştenirii sau care sunt

nedemni ori renunţători.

Întrucât cuantumul rezervei este în funcţie de numărul copiilor, se pune întrebarea

dacă urmează să luăm în calcul descendenţii care nu mai există la data deschiderii

moştenirii sau care sunt nedemni ori renunţă la moştenire?57

- Descendentii decedaţi.

Dacă defunctul a avut unul sau mai mulţi descendenţi care nu mai există la data

deschiderii moştenirii (predecedaţi, comorienţi sau codecedaţi)58, la stabilirea rezervei nu

53 Ibidem, p.86.54 Art. 964 alin. (2) C. civ. .55 Art. 1075 alin. 3 C. civ.56 I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului.57 Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p.309.58 Vezi supra nr. 28-30.

19

T M

F1 F2D

Nf Schema 3

adoptatori

adoptat cu ef. r. decedat

nu poate veni prin reprezentare

sunt luaţi în considerare, deoarece - neavând capacitate succesorală - nu au calitatea de

moştenitori legali şi, cu atât mai prin, de moştenitori rezervatari.

Dacă însă descendentul, de exemplu, copilul care nu există la data deschiderii

moştenirii a lăsat unul sau mai mulţi urmaşi, care pot şi vor să vină la moştenire, la

stabilirea rezervei se va lua în calcul şi descendentul decedat, indiferent de numărul

urmaşilor lui şi indiferent dacă aceştia vor culege moştenirea (rezerva) prin reprezentare

sau în nume propriu.

Descendentul declarat disparut este socotit a fi în viaţă (art.19 din Decretul

nr.31/1954) câtă vreme nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă

definitivă. Dacă data morţii stabilită în hotărâre va fi anterioară (concomitentă) datei

deschiderii moştenirii, cel declarat mort va fi avut în vedere potrivit celor aratate (decedat

cu sau fără posterioritate).

- Descendenţii nedemni sau renunţători.

Controversată este problema dacă la stabilirea cuantumului rezervei succesorale

urmează să ţinem seama de acei copii care există la data deschiderii moştenirii, dar sunt

îndepărtaţi de la moştenire pentru nedemnitate succesorală sau care renunţă la moştenire?

De exemplu, dacă defunctul are doi copii, dintre care unul nevrednic sau renunţător,

rezerva va fi de 2/3 sau 1/2 din moştenire? Potrivit unei opinii, rămasă singulară în

literatura noastră de specialitate, rezerva urmează să fie calculată ţinând seama şi de

descendenţii renunţători sau nevrednici59.

Împărtăşim fără rezerve opinia dominantă, potrivit căreia la stabilirea rezervei

urmează a se ţine seama numai de descendenţii care vin efectiv la moştenire - rezerva

fiind o parte a moştenirii - iar nu şi de cei care, datorită nedemnităţii succesorale sau a

renunţării, sunt străini de moştenire. Aceasta pentru că prin „copii lăsaţi“ legea are în

vedere, în această materie, copiii lăsaţi ca moştenitori, iar rezerva are caracter colectiv în

raporturile dintre cei care o moştenesc şi nu cu persoane straine de moştenire60. În

exemplul dat, rezerva are caracter colectiv numai dacă cei doi copii moştenesc împreună,

nu şi dacă unul este nevrednic sau renunţător.

• Cuantumul rezervei descendenţilor care nu sunt de gradul I.

Dacă toţi descendenţii chemaţi la moştenire ca rezervatari sunt rude de gradul I

(copii) cuantumul rezervei se stabileşte şi se atribuie colectiv (indiviziune) potrivit celor

arătate şi se va împărţi între ei pe cote-părţi, în mod egal, adică pe capete. De exemplu,

dacă defunctul are doi copii acceptanţi şi a desemnat un legatar universal, rezerva va fi de

2/3, fiecare copil având o cotă-parte de 1/3.

Se pune însă întrebarea, care va fi cuantumul rezervei (şi cum se va împărţi) dacă

alături de copii sunt chemaţi la moştenire ca rezervatari şi descendenţii care nu sunt de

gradul I (nepoţi, strănepoţi etc.) sau dacă toţi cei cu vocaţie rezervatară sunt de grad

subsecvent? De exemplu, unicul copil al defunctului sau unul dintre cei doi copii ai

defunctului este decedat la data deschiderii moştenirii, dar a lăsat trei urmaşi? Sau, unicul 59 M. Eliescu, op. cit., p.329-331. În sensul acestei opinii este şi jurişprudenta franceză, vezi Ph. Mazeaud, op. cit., p. 702-704, nr. 882.60 D. Alexandresco, op. cit., p. 379, nr. 591 bis; M. Cantacuzino, op. cit., p. 301 nr. 225; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 689, nr. 1015; D. Hirlădeanu, Dreptul de acrescământ în mostenirea legală si stabilirea intinderii rezervei, în R.R.D., nr. 6, 1977, p. 21-24; C. Stătescu, op. cit., p. 198; Şt. Cărpenaru, op. cit., p. 467; D. Macovei, op. cit., p. 117-118; D. Chirică, op. cit., p. 156; R. Popescu, op. cit., p. 58; E. Safta-Romano, op. cit., p. 309; Not. de stat al rai. N. Bălcescu, Bucureşti, încheierea nr. 243/1958, cu Notă de O. Căpăţână, în L.P., nr. 12, 1958, p. 109; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr.613/1988, în R.R.D. nr. 3, 1989, p. 66-67. “Legiuitorul prin vorba copil a înţeles copii succesibili, care au calitatea de moştenitor”. Cas. I, dec. nr.136/1891, în C. civ. adnotat, vol.I I, p. 257, nr. 4.

20

copil, ori cei doi copii ai defunctului sunt nedemni sau renunţători, dar au trei urmaşi

(nepoţi în raport cu defunctul)? Rezerva va fi de 1/2, respectiv de 2/3 (în funcţie de

numărul copiilor) sau de 3/4 (având in vedere numărul total al descendenţilor care vin la

moştenire)? În lumina soluţiilor adoptate În literatura de specialitate trebuie să distingem

Între două ipoteze.

a) Dacă descendenţii de grad mai îndepărtat vin la moştenire prin reprezentare

succesorală rezerva se stabileşte după numărul tulpinilor, adică al descendenţilor de

gradul I. De exemplu, dacă unicul copil al defunctului este decedat, dar are trei urmaşi

(nepoţi ai defunctului), care vin la moştenire prin reprezentare61, rezerva va fi de 1/2 din

moştenire, iar nu de 3/4. Tot astfel, dacă unul dintre cei doi copii ai defunctului este

decedat şi reprezentat prin cei trei urmaşi, rezerva va fi 2/3, deci in funcţie de numărul

tulpinilor şi se va împărţi în mod corespunzător (copilul în viaţă 1/3, iar cei trei nepoţi

împreună 1/3). Soluţia se impune şi este admisă în unanimitate, pentru că reprezentanţii

urcă în gradul, locul şi drepturile reprezentatului, inclusiv în ipoteza în care ambii copii ar

fi decedaţi sau reprezentarea ar opera în mai multe grade.

b) Controversată este problema stabilirii rezervei în cazul în care mai mulţi

descendenţi de grad subsecvent vin la moştenire (ca rezervatari) în nume propriu, ceea ce

se întâmplă dacă singurul succesibil sau toţi succesibilii de gradul întâi sunt nedemni sau

renunători (motiv pentru care nu pot fi reprezentaţi) şi au mai mulţi urmaşi. Rezerva se va

stabili în funcţie de numărul descendenţilor de gradul întâi (care nu moştenesc) sau în

funcţie de numărul descendenţilor de rang subsecvent care vin la moştenire în nume

propriu? De exemplu. dacă unicul copil sau ambii copii ai defunctului sunt nedemni sau

renunţători62 şi au trei sau mai mulţi descendenţi, rezerva va fi de 1/2, respectiv, de 2/3

din moştenire, în raport de numărul copiilor defunctului, sau de 3/4 ţinând seama de

numărul descendenţilor de gradul următor?

Potrivit părerii dominante63, rezerva se stabileşte, şi în această ipoteză, tot în

funcţie de numărul descendenţilor de gradul întai; în caz contrar unicul copil sau cei doi

copii ai defunctului ar putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2, respectiv 2/3, la 3/4)

prin renunţare la moştenire, ceea ce nu se poate admite.

Potrivit altei opinii, dacă descendenţii de grad mai îndepărtat vin la moştenire în

nume propriu, rezerva trebuie să se calculeze în funcţie de numărul descendenţilor care

vin la moştenire şi nu pe tulpini, deoarece moştenesc propriu nume, iar nu prin

reprezentare şi ascendentul lor nu era obligat să accepte moştenirea chiar dacă aceasta ar

avea drept consecinţă sporirea rezervei succesorale64.

Cu toate că această din urmă soluţie este în concordanţă cu regulile care

guvernează reprezentarea succesorală, ne alăturăm primei opinii, pe considerentul că

rezerva, având caracter imperativ, nu poate fi majorată prin voinţa descendenţilor şi

împotriva voinţei defunctului. Precizăm însă că, după părerea noastră, în cazul venirii la

61 Reprezentarea operează “în toate cazurile” când condiţiile pentru aceasta sunt. Vezi supra nr. 47.62 În cazul a doi copii, dacă numai unul este nedemn sau renunţător, urmaşii lui nu mai pot moşteni, fiind că nu poate opera reprezentarea succesorală şi deci vor fi înlăturaţi de la moştenire de către celălalt copil al defunctului, rudă de gradul I (principiul proximităţii gradului de rudenie). Pentru o altă soluţie, care nesocoteşte regulile reprezentării succesorale, vezi C. Harnangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p.692; E. Safta¬Romano, op. cit., p. 310.63 Vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, loc. cit.; M. Eliescu, op. cit., p.332; St. Cărpenaru, op. cit., p. 468; D. Macovei, op. cit., p. 118; R. Popescu, op. cit., p. 59-60; E. Safta-Romano, op. cit., p. 309-310.64 Vezi M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 300-301, nr. 225; D. Chirică, op. cit., p. 157-158.

21

moştenire a descendenţilor de grad mai îndepărtat în nume propriu, numai stabilirea

rezervei se face în funcţie de numărul copiilor defunctului (pe tulpini), dar împărţirea

rezervei între descendenţii de grad subsecvent se face în mod egal, adică pe capete.

2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor

Dreptul la moştenire al descendenţilor prezintă următoarele caractere juridice:

a) descendenţii pot veni la moştenire, atât în nume propriu (ca regulă cei de gradul

I, şi prin excepţie cei de gradul II şi III), cât şi prin reprezentare (doar descendenţii de

gradele II şi III);

Descendenţii de gradul I (copii defunctului) pot veni la succesiune în nume

propriu şi niciodată prin reprezentare.

Datorită faptului că noul Cod civil permite reprezentarea succesorală atât

succesibililor predecedaţi, cât şi a celor nedemni şi chiar în viaţă, descendenţii de gradele

II, III etc., pot veni la moştenirea defunctului de regulă prin reprezentare, însă, ca

excepţie, pot veni şi în nume propriu în cazul în care autorul lor este renunţător sau

dezmoştenit.

De asemenea aceştia pot veni în nume propriu la moştenire, doar pentru cotitatea

disponibilă, când descendenţii de grad proxim ar fi fost cu toţii dezmoşteniţi.

b) descendenţii sunt moştenitori rezervatari;

Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şi soţul

supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiul legii, chiar

împotriva voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numită rezervă succesorală.

Diferenţa între masa succesorală şi rezerva succesorală constituie cotitatea

disponibilă care poate forma obiectul liberalităţilor (donaţii şi/sau legate)65.

Rezerva succesorală a fiecărui descendent moştenitor rezervatar este de jumătate

din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca

moştenitor legal66 .

Codul civil de la 1864 stabilea cote diferenţiate în funcţie de numărul

descendenţilor şi era de ½ din moştenire dacă defunctul a lăsat un copil, de 2/3 din

moştenire dacă a lăsat doi copii, şi de ¾ din moştenire dacă a lăsat trei sau mai mulţi

copii. Astfel, se poate observa că sunt mai mici cotele cuvenite descendenţilor în lumina

noilor dispoziţii legale comparativ cu cele prevăzute de vechiul Cod civil.

Pentru calculul rezervei se au în vedere descendenţii care vin efectiv la moştenire,

neţinându-se seama de succesibilii care nu au capacitate succesorală la data deschiderii

moştenirii sau care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport, potrivit

art. 1146 alin. (2) C. civ. 67

65 Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944) se putea stabili aceea parte din patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor moştenitori legali.66 Dacă copii defunctului vin la moştenirea defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor, aceştia vor culege ¾ din moştenire. Această cotă se va împărţi la numărul copiilor care vin în nume propriu la moştenire şi rezultatul, care reprezintă cota lor succesorală, se va împărţi la 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.67 Potrivit art. 1146 alin. (2) C. civ. „În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului, în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei”.

22

Dacă la data deschiderii moştenirii defunctul are unul sau mai mulţi copii

decedaţi68, la stabilirea cuantumului rezervei se va ţine seama şi de aceştia numai în cazul

în care au descendenţi, în caz contrar nu se va ţine seama şi de aceştia. Cota din rezerva

succesorală ce se cuvenea copiilor care nu mai sunt în viaţă la data deschiderii moştenirii

le va revenii descendenţilor acestora, potrivit regulilor reprezentării.

Pentru a putea culege rezerva, descendenţii trebuie să îndeplinească condiţiile

cerute de lege pentru a putea moşteni69, să aibă vocaţie utilă şi concretă la moştenire 70 şi

în acelaşi timp trebuie să accepte moştenirea71.

Odată cu culegerea moştenirii descendenţii au obligaţia corelativă de a suporta în

mod proporţional datoriile moştenirii. Acestea vor fi suportate numai în limita bunurilor

succesorale, astfel cum prevede art. 1114 alin. (2) C. civ.: „moştenitorii legali şi legatarii

universali şi cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu

bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia”72.

Descendenţii, la fel ca şi ceilalţi moştenitorii rezervatari, au dreptul să primească

rezerva în natură, ci nu sub forma echivalentului bănesc. Ei îşi valorifică dreptul al

rezervă „nu în calitate de creditori ai unei creanţe, ci în calitate de proprietari

(coproprietari în indiviziune) de bunuri”73.

Dacă defunctul a adus atingere rezervei succesorale, ea trebuie reîntregită în

natură, numai în mod excepţional, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege,

rezerva putând fi atribuită sau reîntregită sub forma unui echivalent bănesc74.

De asemenea, descendentul, în calitate de moştenitor rezervatar are dreptul la

deplina proprietate asupra bunurilor care formează rezerva succesorală, astfel încât

aceasta nu poate fi grevată de sarcini.

Dacă există pluralitate de moştenitori rezervatari, rezerva se determină şi se

atribuie în mod individual fiecărui moştenitor rezervatar şi nu colectiv.

Mai este necesar să menţionăm faptul că dreptul la rezervă al descendenţilor este

un drept propriu, care se naşte direct în patrimoniul acestora la data deschiderii

succesiunii, nu este un drept ce a aparţinut defunctului, şi prin urmare el nu se transmite

prin succesiune. Acest fapt are importanţă în privinţa poziţiei moştenitorilor rezervatari

în raport de actele dispuse de defunct în timpul vieţii75, actele ce încalcă rezerva

neputându-le fi opozabile moştenitorilor, aceştia având dreptul să ceară desfiinţarea lor.

68 Indiferent dacă sunt predecedaţi sau dacă sunt persoane care au murit în acelaşi timp.69 Moştenitorul rezervatar trebuie să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii, să aibă capacitate succesorală, să nu fie considerat nedemn şi să nu fi renunţat la moştenire.70 De exemplu, părinţii defunctului, deşi sunt moştenitori rezervatari, aceştia nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor deoarece aceştia fac parte din clasa I de moştenitori, pe când cei dintâi fac parte din clasa a II-a. În aceeaşi situaţie ne aflăm şi în cazul în care nepoţii vin la moştenire în prezenţa copiilor defunctului, dar fiind că nepoţii sunt rude de gradul II, pe când copii sunt rude de gradul I (deci nu au vocaţie concretă).71 Per a contrario moştenitorii legali cu vocaţie la moştenire dar care au renunţat la moştenire nu vor putea culege nici măcar rezerva ce li s-ar fi cuvenit.72 În vechea reglementare culegerea rezervei implica obligaţia de plată a datoriilor, ultra vires hereditatis dacă acceptarea moştenirii era pură şi simplă, sau intra vires hereditatis în cazul în care acceptarea moştenirii s-a făcut sub beneficiu de inventar (Fr. Deak, op. cit., p. 303).73 Ibidem, p. 305.74 De exemplu dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de deschiderea moştenirii.75 Aceasta deoarece, de regulă moştenitorii, ca şi continuatori ai defunctului, sunt ţinuţi a le respecta, şi le sunt opozabile astfel de acte, însă în acest caz suntem în faţa unei excepţii.

23

Deşi rezerva are un caracter imperativ76 , descendenţii pot opta să renunţe în tot

sau în parte la rezerva succesorală care le revine (însă numai după deschiderea

moştenirii), întrucât caracterul imperativ se referă la instituirea dreptului de rezervă, şi nu

obligă şi la exercitarea dreptului, moştenitorul rezervatar având, la fel ca orice alt

succesibil, dreptul la opţiune succesorală.

Sunt nule renunţările la rezerva succesorală făcute de moştenitori înainte de

moartea defunctului.

2.4. Calculul rezervei descendenţilor77.

În cazul în care în calitate de moştenitori rezervatari vin la moştenire descendenţii

de gradul I, cuantumul rezervei acestora va fi de ½ din cota pe care ar fi cules-o, în

absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor.

Dacă copiii defunctului vin în concurs cu soţul supravieţuitor, ei vor culege ¾ din

moştenire. Cele ¾ se vor împărţi la numărul copiilor, care vin în nume propriu la

moştenire şi rezultatul care reprezintă cota lor succesorală se va diviza cu 2, pentru a afla

rezerva fiecărui copil.

Ceilalţi descendenţi, alţii decât copiii (gradul I), adică nepoţii, strănepoţii etc.

(descendenţi de gradul al II-lea, al III-lea etc.) pot veni la moştenire prin reprezentare

succesorală (în cazul predecesului sau nedemnităţii descendentului de grad mai mic).

Când descendentul în grad subsecvent vine la moştenire prin reprezentarea

părintelui lor predecedat sau nedemn, rezerva se va calcula la cota succesorală calculată

după numărul tulpinilor (adică al descendenţilor de gradul I).

În a doua situaţie, când mai mulţi descendenţi în grad subsecvent vin la moştenire

în nume propriu, ipoteză posibilă numai dacă toţi moştenitorii în gradul I sunt

dezmoşteniţi sau sunt renunţători, rezerva se va stabili la cota succesorală calculată

evident din cotitatea disponibilă după numărul succesibililor acceptanţi de gradul al II-lea

sau eventual al III-lea, dacă descendenţii de gradul al II-lea sunt cu toţii dezmoşteniţi sau

renunţători, adică pe capete.

c) descendenţii sunt moştenitori sezinari;

Potrivit art. 1126 C. civ., descendenţii, alături de soţul supravieţuitor şi

ascendenţii privilegiaţi, sunt moştenitori sezinari 78.

Sezina poate fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficţiune a legii, în virtutea

căreia anumiţi moştenitori (denumiţi moştenitori sezinari) au de drept, din momentul

deschiderii succesiunii, stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniul

succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului 79.

Pentru a beneficia de sezina moştenirii, descendenţii, soţul supravieţuitor şi

ascendenţii privilegiaţi trebuie să aibă vocaţie concretă la moştenire80. Moştenitorul

rezervatar dezmoştenit păstrează calitatea de moştenitor sezinar cât priveşte rezerva

succesorală.

76 Caracterul imperativ al rezervei consta în faptul că legea stabileşte categoriile de moştenitori rezervatari cât şi cuantumul rezervei şi acestea nu pot fi modificate prin voinţa defunctului nici chiar cu acordul viitorilor moştenitori rezervatari. Sunt interzise dispunătorului orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze care ar leza drepturilor moştenitorilor rezervatari. Orice clauză care aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari asupra rezervei este lovită de nulitate absolută.77 D.C. Florescu, op. cit., p. 121.78 Sunt sezinari moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală. Aşadar, este înlocuit astfel criteriul folosit de Codul civil de la 1864 pentru a determina moştenitorii sezinari – rudenia în linie dreaptă.79 I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p.403.80 Sezina are caracter individual, nu aparţine colectiv tuturor rudelor din clasa beneficiară; de asemenea sezina are caracter succesiv, locul moştenitorului sezinar cu vocaţie concretă, renunţător sau nedemn, este luat de către moştenitorul sezinar subsecvent.

24

Sezina produce următoarele efecte:

• moştenitorul sezinar intră în stăpânirea de fapt şi administrarea tuturor bunurilor

succesorale fără îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile, deci înainte de obţinerea

certificatului de moştenitor.

Însă există şi unele excepţii, moştenitorul sezinar având nevoie de certificatul de

moştenitor pentru a-şi dovedi drepturile succesorale asupra sumelor de bani depuse la

unităţile bancare ori pentru valorile sau alte bunuri mobiliare păstrate în casete de

siguranţă bancară81.

De asemenea, moştenitorul sezinar deşi intră în stăpânirea de fapt a moştenirii, va

fi împiedicat să exercite acest drept asupra bunurilor mobile succesorale cu privire la care

s-ar fi luat măsuri speciale de conservare de către notarul public82.

Dacă bunurile succesorale se află în posesia unui terţ, moştenitorii sezinari le pot

obţine folosind acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii, după caz.

• moştenitorul sezinar poate exercita de la data deschiderii moştenirii toate

acţiunile patrimoniale care aparţineau defunctului, petitorii sau posesorii, şi poate fi

urmărit ca pârât de creditorii succesiunii, fără atestarea prealabilă a calităţii de

moştenitor.

d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;

Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii

defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire

bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.

În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi mai sus sunt obligaţi

la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care

aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei (art. 1146 C. civ.).

Prin urmare, din analiza conţinutului art. 1146 C. civ. derivă următoarele

concluzii:

Din categoria moştenitorilor legali, numai soţul supravieţuitor (când vine în

concurs cu descendenţii) şi descendenţii sunt ţinuţi de obligaţia de a raporta donaţiile

făcute de defunct în favoarea lor; ascendenţii privilegiaţi sau ordinari, colaterali

privilegiaţi sau ordinari nu sunt ţinuţi de această obligaţie.

Având în vedere că legiuitorul menţionează ce descendenţii şi soţul supravieţuitor

sunt obligaţi la raportul donaţiilor când „vin efectiv şi împreună la moştenirea legală”

rezultă că obligaţia legală de raport revine numai donatarului, nu şi legatarului83. Sunt

readuse la moştenire doar bunurile donate fără scutire de raport soţului supravieţuitor sau

descendenţilor de către cel ce lasă moştenirea.

Prin dispoziţiile art. 1150 alin. (1) lit. a) NCC., legiuitorul îi permite donatarului

să scutească de raport donaţiile. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau

printr-un act ulterior, întocmit într-una din formele prevăzute pentru liberalităţi.

Dacă prin donaţia făcută cu scutire de raport s-a încălcat rezerva comoştenitorilor,

moştenitorul donatar nu va fi obligat la raport, dar va suporta reducerea ei în limitele

cotităţii disponibile, conform regulilor generale ale reducţiunii liberalităţilor excesive.

Sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic, darurile manuale şi

donaţiile indirecte. De asemenea sunt supuse raportului şi donaţiile grevate de sarcini,

81 Art. 8 din Legea nr. 58/1998.82 Art. 72 - 76 din Legea nr. 36/1995.83 A se vedea I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 311.

25

însă, obligaţia de raport priveşte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat

prin scăderea contravalorii sarcinii din valoarea totală a donaţiei.

Nu sunt supuse raportului, aşa cum prevede art. 1150 C. civ.:

- donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;

- donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane

interpuse, cu excepţia în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit alt

scop decât scutirea de raport;

- darurile obişnuite, donaţiile renumeratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele

cheltuite pentru întreţinerea, sau dacă este cazul, pentru formarea profesională a

descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici a cheltuielilor de nuntă, în măsura în care

cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel;

- fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul

bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;

- bunul care a pierit fără culpa donatarului.

Legea prezumă că liberalităţi făcute de defunct în timpul vieţii în favoarea soţului

supravieţuitor şi descendenţilor, nu au caracter definitiv, ci au numai un caracter de avans

în contul moştenirii, defunctul neintenţionând să avantajeze pe donatar în detrimentul

celorlalţi moştenitori legali, faţă de care are aceeaşi afecţiune.

În ipoteza în care defunctul ar intenţiona să avantajeze pe donatar în detrimentul

celorlalţi moştenitori legali, acesta poate dispune în favoarea acestuia, de o manieră

definitivă, prin donaţii scutite de raport.

Moştenitorii obligaţi la raport, deşi aduc la masa succesorală donaţiile primite de

la defunct, aceştia păstrează fructele bunurilor culese până la data deschiderii succesiunii

(întrucât sun consideraţi posesori de bună credinţă). De asemenea donatarii beneficiază

de posibilitatea de a alege între două opţiuni: să accepte succesiunea şi implicit să

raporteze donaţiile primite de la defunct, fie renunţă la succesiune şi păstrează donaţia84 .

Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la

raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la

moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la

care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal. [art. 1147 alin. (2) C. civ.]

Obligaţia de raport are un caracter personal, descendentul donatarului, dacă vine

în nume propriu la moştenirea defunctului, neavând obligaţia să raporteze donaţia făcută

ascendentului său, chiar dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. În schimb

descendentul donatarului care vine la moştenirea defunctului prin reprezentare este

obligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său.

Pot cere raportul donaţiilor, potrivit art. 1148 C. civ., numai descendenţii şi soţul

supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora. Prevederea

expresă a faptului că pot cere raportul donaţiilor şi creditorii personali ai soţului

supravieţuitor şi descendenţilor defunctului reprezintă un element de noutate faţă de

reglementarea anterioară.

Modul de efectuare a raportului este reglementat de art. 1150 C. civ.: „Raportul se

face prin echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul

în natură”.

84 În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art. 1147 alin. (1) C. civ.].

26

Cu toate acestea, dacă doreşte, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la

data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi

nici nu l-a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani.

Raportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale

judecătorească. [art. 1152 alin. (1) C. civ.]

Raportul cerut de unul din moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi

să solicite raportul, cu excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport. Dreptul la

raport poate fi exercitat şi de creditorii personali ai moştenitorului inactiv, pe cale oblică.

Dreptul la acţiunea prin care se solicită raportul se prescrie în termen de 3 ani de

la data la care cel îndreptăţit să ceară raportul a cunoscut donaţia, dar nu mai devreme de

data deschiderii moştenirii sau de data la care bunul donat i-a fost predat celui obligat la

raport, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 1088 cu art. 975 NCC, se poate concluziona că rezerva

descendenţilor, indiferent de numărul lor, este de:

- 1/2 din moştenire, dacă ei sunt singurii moştenitori legali care vin la moştenirea

defunctului;

- 3/8 din moştenire dacă vin la succesiune85, împreună cu soţul supravieţuitor.

Beneficiază de această rezervă, descendenţii de orice grad: copii, nepoţi, etc.,

indiferent că vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare şi indiferent dacă

sunt copii din căsătorie, din afara căsătoriei ori din înfiere.

Dacă vin la moştenire descendenţii de gradul II, III sau IV, ori de câte ori ei vin la

moştenire prin prezentare (întrucât toţi descendenţii de gradul I ar fi precedaţi ), rezerva

acestor descendenţi nu se calculează pe capete, deci nu se împarte numărul fiilor

defunctului din care descend aceşti nepoţi, adică se împarte pe tulpini (art.975 alin. 4

NCC). De ex., dacă la decesul lui D vin la moştenire N 1 şi N2 , nepoţi după fiul F 1,

precum şi N3, N4, N5 şi N6, nepoţi după fiul F2, rezerva lor legală (globală colectivă)

este 2/3 din moştenire; aceasta se va împărţi în două jumătăţi (fiind două tulpini); prima

jumătate se va împărţi între cei doi nepoţi lăsaţi de fiul predecedat F1, iar cealaltă

jumătate se va împărţi între ceilalţi patru nepoţi lăsaţi de fiul predecedat F2. În mod

similar, se procedează şi în continuare, dacă unul sau unii dintre nepoţi ar fi predecedaţi

şi în locul lor ar veni, prin reprezentare, propriii lor descendenţi, care vor culege,

împreună, partea din rezervă cuvenită părintelui lor pe care îl reprezintă.

Dacă însă descendenţii de gradul II, III sau IV nu vin la moştenire prin

reprezentare, ci în nume propriu (întrucât singurul sau toţi descendenţii lui de cujus de

gradul I ar fi renunţători), atunci rezerva lor le va fi împărţită pe capete (în părţi egale),

urmând ca numai în cazul în care unul dintre descendenţii de acelaşi grad ar fi

predecedat, partea cuvenită acestuia să fie considerată o tulpină şi să se împartă între cei

ce-l reprezintă. Întinderea rezervei descendenţilor va rămâne aceeaşi, indiferent de

numărul de copii lăsaţi de defunct şi indiferent de numărul total de nepoţi sau strănepoţi

care o culeg86.

85 Evident, cotele menţionate se raportează nu la patrimoniul efectiv lăsat de de cujus la data încetării sale din viaţă, ci la patrimoniul ce ar fi rămas dacă defunctul n-ar fi făcut donaţii (căci valoarea acestor donaţii se adună, fictiv, cu valoarea efectiv rămasă, spre a rezulta valoarea masei succesorale (a se vedea infra, acest capitol, § III, nr. 56).

86 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.155-156.

27

§ 3. Rezerva ascendenţilor privilegiati şi colateralilor privilegiaţi

3.1. Ascendenţii privilegiaţi

3.1.1. Noţiune

Ascendenţii privilegiaţi fac parte, alături de colateralii privilegiaţi, din clasa a II-a

de moştenitori legali şi sunt ascendenţii de gradul I al defunctului. Se numesc

„privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi ascendenţi ai defunctului, numiţi

ascendenţi ordinari.

Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama

defunctului.

În ceea ce priveşte dreptul la moştenire nu prezintă nicio importanţă dacă filiaţia

este din căsătorie sau din afara căsătoriei, părinţii având aceleaşi drepturi asupra

succesiunii copilului lor, indiferent dacă acesta a rezultat în cadrul unei căsătorii sau în

afara acesteia87.

Art. 448 C. civ.88 stabileşte egalitatea în drepturi a copiilor, indiferent dacă aceştia

provin din aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei. Prin urmare,

dacă descendenţii au drepturi egale faţă de părinţii lor şi faţă de rudele acestora, având în

vedere şi faptul că vocaţia legală la moştenire este reciprocă, atunci este logic să acordăm

aceleaşi drepturi egale şi părinţilor faţă de copii.

Deşi nu este consacrată in terminis de Codul civil în vigoare, cum de altfel se

întâmpla şi înainte de intrarea în vigoare a acestuia, vocaţia succesorală a tatălui din afara

căsătoriei este pe deplin recunoscută, aşa cum îndeamnă şi prevederile art. 500 C. civ.

care afirmă, fără a face distincţia între părinţii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, că

„părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului(...) în afara de dreptul la

moştenire şi la întreţinere”.

Dacă însă stabilirea filiaţiei se face prin recunoaştere, însă scopul acesteia nu este

cel legal şi nici nu are în vedere interesul suprem al copilului, ci este dată strict în vederea

realizării unei vocaţii succesorale legale, recunoaşterea este lovită de nulitate absolută,

fiind contrară bunelor moravuri şi ordinii de drept, întrucât „dreptul la moştenire trebuie

să fie un efect al stabilirii raporturilor de rudenie iar nu cauza ei”89.

Oricum, dreptul la moştenire al tatălui din afara căsătoriei într-un astfel de caz

este infirmat nu datorită statutului său de părinte necăsătorit cu mama defunctului, ci

datorită faptului că actul prin care a fost stabilită filiaţia a fost anulat, legătura de rudenie

fiind astfel desfiinţată90 .

În cazul căsătoriilor anulate sau declarate nule, potrivit art. 305 C. civ. „nulitatea

căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor, aceştia păstrând situaţia de copii din

căsătorie”, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea dreptul să-şi moştenească părinţii. Ori, în

virtutea aceluiaşi principiu al reciprocităţii vocaţiei succesorale, este firească să

recunoaştem şi dreptul părinţilor de a-şi moşteni copiii rezultaţi dintr-o căsătorie nulă sau

anulată91.

87 I. Genoiu, op. cit., p. 43-44.88 Art. 448 C. civ. prevede următoarele: „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie”.89 Fr. Deak, Tratat... op. cit., p. 101.90D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi – partea întâi, 2012, 09 iunie 2012, <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html . 91 Ibidem.

28

De asemenea, mai trebuie menţionat că noţiunea de „ascendenţi privilegiaţi” se

referă la părinţii fireşti ai defunctului, dacă este vorba de rudenia firească, sau la părinţii

adoptivi ai defunctului, dacă este vorba de rudenia civilă stabilită prin adopţie.

Art. 470 C. civ. prevede că: „Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel

care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi

părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.

Când adoptatorul este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale

adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu

este căsătorit cu adoptatorul”.

După cum se poate observa, în cazul adopţiei reglementate de Codul civil în

vigoare, la fel ca şi în cazul adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997,

dacă defunctul a fost adoptat, la moştenirea acestuia vor avea vocaţie succesorală părinţii

adoptatori, şi nu părinţii fireşti, întrucât, după cum am arătat mai sus, prin adopţie s-au

stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de

rudenie cu familia firească.

Efectele adopţiei cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral şi

în prezent în cazul în care adopţia a fost făcută conform Codului familiei, anterior

adoptării O.U.G. nr.25/1997, în conformitate cu principiul constituţional al

neretroactivităţii legii, în lipsa vreunei dispoziţii exprese atât în O.U.G. nr. 25/1997, cât şi

în Legea nr. 274/2004, dar şi în noul Cod civil, care să transforme înfierile cu efecte

restrânse în adopţii92.

În lumina noului Cod civil, existenţa uneia dintre cele două categorii de părinţi -

fireşti sau adoptatori - o exclude pe cealaltă, însă în practică mai pot fi întâlnite încă şi

situaţii în care la moştenirea adoptatului au vocaţie succesorală atât părinţii adoptatori cât

şi cei fireşti, cum se întâmplă în cazul adopţiei cu efecte restrânse, care, după cum am

arătat, mai produce încă efecte şi prezent.

În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede

art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o

legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul

care şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul

mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având în vedere că între copilul născut prin

reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat consimţământul se stabileşte o

relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă

această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte

nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere

copilului.

Dacă nici la data concepţiunii, nici la data naşterii copilului conceput prin

reproducere umană asistată medical cu terţ donator, părinţii acestuia (cei care au

consimţit la aceasta) nu sunt căsătoriţi, vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de copil

va avea doar mama. Filiaţia faţă de tată poate fi stabilită faţă de partenerul mamei, care

şi-a dat consimţământul la realizarea reproducerii umane asistate medical cu terţ donator,

fie pe cale judecătorească, fie pe cale de recunoaştere93.

92 D.C. Florescu, op. cit., p. 44. 93 V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 108.

29

De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai

acestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ

donator.

3.1.2. Împărţirea moştenirii

Ţinând cont de faptul că devoluţiunea legală a moştenirii este guvernată de

principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori, ascendenţii

privilegiaţi vin la moştenire în următoarele cazuri:

a) defunctul nu are descendenţi (moştenitori legali din clasa I);

b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au renunţat la moştenire;

c) defunctul are descendenţi, însă aceştia sunt nedemni de a moşteni şi nu pot fi

reprezentaţi;

d) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi, prin urmare culegând

numai rezerva succesorală legală, restul revenindu-le moştenitorilor din clasa a II-a.

În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul ascendenţilor privilegiaţi se pot

întâlni următoarele situaţii:

1) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi.

Ca şi Codul de la 1864, noul Cod civil consacră o excepţie de la principiul

proximităţii gradului de rudenie în cazul clasei a II-a de moştenitori legali, ascendenţii

privilegiaţi, deşi rude de gradul I, neînlăturând de la moştenire pe colateralii privilegiaţi,

rude de gradele II – IV.

În cazul în care la moştenire ascendenţii privilegiaţi suportă concursul

colateralilor privilegiaţi, moştenirea va fi împărţită în funcţie de numărul ascendenţilor

privilegiaţi care vin efectiv la moştenire. Deci, nu va avea importanţă dacă în viaţă sunt

ambii părinţi ai defunctului, ci numai dacă ambii au vocaţie concretă la moştenire (ambii

au acceptat moştenirea, nu sunt nedemni, nu au fost dezmoşteniţi).

Potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi astfel:

- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte al defunctului acesta va culege ¼ din

moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul acestora;

- în cazul în care la moştenirea defunctului vin doi părinţi, aceştia vor culege ½ din

moştenire, cealaltă jumătate cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul

lor.

Aşadar, cota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi se deduce cu prioritate din

moştenire sau din partea de moştenire cuvenită clasei a doua de moştenitori, colateralii

privilegiaţi având posibilitatea de a primi şi împărţi între ei numai diferenţa. Practic, din

masa succesorală se va scădea cota cuvenită ascendenţilor şi abia apoi se va atribui cota

cuvenită colateralilor privilegiaţi. Deducem deci, o prioritate legală (un drept prioritar) în

privinţa modului în care culeg moştenirea ascendenţii privilegiaţi faţă de colateralii

privilegiaţi94.

În ipoteza în care la moştenire vin 3 sau poate chiar 4 părinţi, aceştia vor împărţi

în mod egal cota de ½ din moştenire care revine ascendenţilor privilegiaţi.

Putem întâlni şi cazuri în care defunctul are soţ supravieţuitor şi descendenţi, însă aceştia

au fost dezmoşteniţi, moştenirea împărţindu-se astfel: soţul supravieţuitor va culege o

cotă de 1/8 reprezentând rezerva succesorală (adică jumătate din cota de ¼ care i se

94 D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html .

30

cuvine atunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii95. Descendenţii vor

culege de asemenea doar rezerva succesorală, şi anume o cotă de 3/8 din moştenire

(jumătate din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire în concurs cu soţul

supravieţuitor), iar restul de 3/8 va reveni întregii clase a II-a, respectiv ascendenţilor

privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Cota cuvenită clasei a II-a de moştenitori legali va

fi împărţită între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi, în funcţie de numărul

celor dintâi, aşa cum am arătat mai sus.

În cazul în care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitori rezervatari, însă

dezmoşteniţi, vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi, cei dintâi vor culege

rezerva legală (1/2 din cota legală), iar restul va fi cules de către cei din urmă. Drept

urmare, dacă există un singur părinte al defunctului şi acesta a fost exheredat, acesta va

culege ½ din ¼, adică 1/8 din moştenire, restul de 7/8 revenind colateralilor privilegiaţi,

indiferent de numărul lor, iar dacă la moştenirea lui de cuius vin doi, trei sau patru

părinţi, toţi dezmoşteniţi însă, aceştia vor culege împreună ½ din ½, adică ¼ din

moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor.

Aşadar, cei doi, trei sau patru ascendenţi privilegiaţi ai defunctului, dezmoşteniţi, vor

culege din moştenirea defunctului următoarele cote:

- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8 din moştenire;

- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;

- dacă sunt patru părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.

2) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu

colateralii privilegiaţi ai acestuia;

Deşi nu este rudă cu defunctul, soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenire de

prezenţa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, acesta venind la

moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori. [art. 971 alin.1 C. civ.

Pentru a determina cota care revine fiecărei categorii de moştenitori menţionată se

vor parcurge două etape: în primul rând se va determina cota parte ce revine clasei a II-a

de moştenitori, iar ulterior cota ce va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.

Pentru a stabili partea ce revine întregii clase a II-a, din întreaga moştenire se va

scădea cu prioritate cota cuvenită soţului supravieţuitor , restul reprezentând moştenirea

ce le va reveni celor dintâi.

Partea soţului supravieţuitor, în toate cazurile, se impută asupra moştenirii,

micşorând astfel părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori.

Potrivit dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ., „dacă soţul supravieţuitor vine la

moştenire în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi, ai

defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire”.

Aşadar, soţul supravieţuitor va moşteni o cotă de 1/3, iar întregii clase a II-a îi va

reveni o cotă de 2/3 din moştenire.

Pentru determinarea cotei ascendenţilor privilegiaţi, după imputarea asupra

moştenirii a cotei soţului supravieţuitor96, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota

cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate, iar

95 Potrivit art. 972 alin. (3) C. civ.: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinând unor clase diferite, se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.96 Codul civil în vigoare, la fel ca şi Codul de la 1864, nu reglementează acest aspect, însă, potrivit literaturii de specialitate, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori, se stabileşte mai întâi cota acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.

31

abia apoi se va atribui diferenţa colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vine un

singur părinte, acesta va primi o cotă de 1/4 din 2/3 adică 2/12, iar dacă la moştenire vin

ambii părinţi aceştia vor primi fiecare câte 2/12, deci 4/12 împreună.

Schema atribuirii moştenirii va fi, în acest caz, următoarea: soţul supravieţuitor

primeşte 1/3=2/6; un părinte primeşte 2/12=1/6, urmând ca restul de 3/6 (adică jumătate)

să se împartă între colateralii privilegiaţi; doi părinţi primesc 4/12=2/6, urmând ca restul

de 2/6 să se împartă între colateralii privilegiaţi.

Observăm aşadar, că noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la

1864, însă, în plus, cel dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile

succesorale ale rudelor defunctului şi ale soţului supravieţuitor97 .

3) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor

Cota soţului supravieţuitor este de ½ şi se va scădea cu prioritate urmând ca

cealaltă jumătate să se atribuie ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor.

Astfel, un singur părinte venit la moştenire va culege întreaga cotă rămasă,

primind deci 1/2, respectiv vor împărţi cota de ½ în 2, 3 sau 4 părţi egale atunci când la

moştenire au vocaţie concretă 2, 3 sau 4 părinţi.

4) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri

Ne aflăm în această situaţie atunci când:

a) defunctul nu are fraţi, surori sau descendenţi ai acestora şi nici soţ

supravieţuitor, precum şi în cazul în care fraţii/surorile şi soţul supravieţuitor nu

îndeplinesc condiţiile de a moşteni;

În această ipoteză ascendenţii privilegiaţi vor culege împreună întregul patrimoniu

succesoral. Se va avea în vedere vocaţia concretă a ascendenţilor privilegiaţi, analizându-

se dacă amândoi sau numai unul dintre ei erau în viaţă la momentul deschiderii

moştenirii, demnitatea faţă de defunct, felul în care şi-au manifestat dreptul de opţiune

succesorală.

Deşi Codul civil în vigoare prevede în mod expres că la moştenirea defunctului

pot veni unul sau doi părinţi (fireşti sau din adopţie), având în vedere că efectele adopţiei

cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral până în prezent, se mai pot

întâlni încă cazuri când defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse (anterior anului 1997),

la moştenire având vocaţie succesorală concretă atât părinţii adoptatori cât şi cei fireşti. În

această situaţie moştenirea va fi împărţită în 2, 3 sau 4 părţi egale, în funcţie de numărul

părinţilor care vin efectiv la moştenire, conform principiului egalităţii rudelor din aceeaşi

clasă şi acelaşi grad.

Dacă numai unul din părinţi (fireşti sau din adopţie) are capacitate succesorală la

data deschiderii moştenirii, acesta va prelua întreaga moştenire.

În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă au fost dezmoşteniţi, aceştia din

urmă vor culege rezerva succesorală, respectiv ½ din moştenire, iar restul de ½ le va

reveni ascendenţilor privilegiaţi.

b) defunctul nu are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora şi are soţ supravieţuitor

dar acesta a fost dezmoştenit;

Soţul supravieţuitor va culege numai rezerva legală, restul moştenirii cuvenindu-

se părinţilor defunctului [art. 1075 alin. (1) C. civ.]

97 I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 107.

32

Drept urmare soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală)

din cota legală de ½ conferită de lege în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, adică ¼ din

moştenire, restul de ¾ revenind părinţilor defunctului.

În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă şi aceştia au fost dezmoşteniţi,

moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva

succesorală) din cota de ½ din moştenire, care i se cuvine atunci când culege moştenirea

în concurs cu descendenţii. Descendenţii vor culege de asemenea rezerva succesorală (1/2

din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, iar

restul moştenirii va reveni ascendenţilor privilegiaţi. Drept urmare soţul va culege rezerva

succesorală de ¼ din moştenire, descendenţii o cotă de 3/8 din moştenire, reprezentând

rezerva succesorală, iar ascendenţii privilegiaţi vor culege o cotă de 3/8 din moştenire.

c) defunctul are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora precum şi soţ

supravieţuitor însă au fost dezmoşteniţi;

Având în vedere faptul fraţii/surorile defunctului, sau descendenţii acestora nu

sunt rezervatari, în urma dezmoştenirii aceştia vor fi înlăturaţi de la moştenire,

patrimoniul succesoral al defunctului împărţindu-se între soţul supravieţuitor (în calitate

de moştenitor rezervatar), şi ascendenţii privilegiaţi, la fel ca în cazul prezentat mai sus la

subpunctul a), fiecare dintre acestea, partea din moştenire ce li se cuvine.

Rezerva părinţilor, fie din căsătorie, fie din afara căsătoriei sau din înfiere, (care

sunt chemaţi la moştenire numai atunci când defunctul nu a lăsat descendenţi direcţi),

este o cotă fixă de 1/2, dintr-o cotă variabilă ce diferă, după cum la moştenire vine un

singur părinte, ori mai mulţi, respectiv după cum ascendenţii vin singuri, fără concursul

altor moştenitori legali, ori în concurs cu colateralii privilegiaţi din aceeaşi clasă şi/sau cu

soţul supravieţuitor. Prin urmare:

- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri, fără concursul altui moştenitor

legal, rezerva lor succesorală va fi de 1/2 din întreaga moştenire, indiferent dacă doar

unul sau ambii părinţi acceptă moştenirea;

- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, rezerva

lor succesorala va fi de ¼ din moştenire, indiferent de numărul lor;

- dacă vin la moştenire numai cu colateralii privilegiaţi, în ipoteza unui singur părinte

moştenitor, acesta va avea dreptul la o rezerva succesorala în cota de 1/8 din moştenire

(1/2 din ¼), în timp ce, dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi acceptanţi, rezerva

acestora globală va fi de ¼ (1/2 din ½) şi se va împărţi în părţi egale, în funcţie de

numărul lor98.

- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la succesiune în concurs atât cu colateralii privilegiaţi,

cât şi cu soţul supravieţuitor, atunci rezerva acestora va fi de:

a) 1/12 din moştenire (½ din 1/6), dacă la succesiune vine un singur părinte;

b) 1/6 din moştenire (1/2 din 2/6), dacă la succesiune vin mai mulţi părinţi.

La calculul rezervei succesorale se vor avea în vedere numai persoanele care vin

efectiv la moştenire, adică numai ascendenţii, colateralii şi soţul supravieţuitor care

98 Într-o astfel de situaţie, în doctrină s-a subliniat că in cazul in care defunctul a donat sau testat o parte din bunurile sale, mai mică decât valoarea cotităţii disponibile (de ½, in cazul de faţă), părinţii rezervatari vor beneficia de întreaga lor rezervă (care n-a fost ştirbită), dar colateralii privilegiaţi - nefiind rezervatari - îşi vor vedea micşorate (sau chiar aneantizate) drepturile lor succesorale, nefiind îndreptăţiţi să ceară reducţiunea libertăţilor făcute de de cujus (a se vedea M. Eliescu, op.cit., p. 325). Astfel dacă defunctul avea o avere de 400 000 lei, dar a lăsat legate de 150 000 lei, părinţii rezervatari vor primi 200 000 lei, iar fraţii vor rămâne numai cu restul de 50 000 lei, căci libertăţile se scad din cotitatea disponibilă.

33

acceptă în termen succesiunea şi doresc să participe la dezbaterea succesorală a

patrimoniului defunctului. Nu vor fi luaţi în considerare nerezervatarii dezmoşteniţi, nici

succesibilii (ascendenţi/colaterali privilegiaţi sau soţul supravieţuitor) care sunt

predecedaţi şi nu au capacitate succesorală, nici cei renunţători şi nici cei nedemni fată de

defunct şi care nu au fost iertaţi expres de acesta.

Aşa fiind, când la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege cota sa parte

din moştenire, cu titlu de rezervă succesorală, în funcţie de distincţiile făcute mai sus.

Dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi (adică inclusiv adoptatorii cu efecte

restrânse), aceştia vor culege cota globală şi colectivă pe care le-o atribuie legea cu titlu

de rezervă succesorală, pe care o vor împărţi în părţi egale, în funcţie de numărul lor.

3.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor

privilegiaţi

Dreptul la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere

juridice:

- nu beneficiază de reprezentare;

Prin urmare, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea numai în nume

propriu, regula generală aplicabilă fiind aceea că ei vor împărţi moştenirea în părţi egale,

ca rude de grad egal, făcându-se aplicarea principiului stabilit de art. 964 alin.4 C. civ.;

- sunt moştenitori rezervatari;

Potrivit art. 1087 C. civ. ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari

alături de soţul supravieţuitor. Aceştia au dreptul la rezervă, în temeiul legii, chiar

împotriva voinţei defunctului.

Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este de jumătate din cota

succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor,li s-ar fi cuvenit ca

moştenitor legal.

- sunt moştenitori sezinari [art. 1087 C. civ.];

Potrivit art. 1126 C. civ. ascendenţii privilegiaţi cu vocaţie concretă la moştenire

beneficiază de sezina moştenirii, deci pot intra în posesia acesteia înainte de eliberarea

certificatului de moştenitor şi pot exercita de la data deschiderii moştenirii toate acţiunile

patrimoniale care aparţineau defunctului.

- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct.

3.2. Colateralii privilegiaţi

3.2.1. Noţiune

Colateralii privilegiaţi fac parte, alături de ascendenţii privilegiaţi, din clasa a II-a

de moştenitori legali.

Se numesc „privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi colaterali ai

defunctului, numiţi colaterali ordinari, reprezentaţi de unchi, mătuşi, veri primari, fraţi şi

surori ai bunicilor.

Potrivit art. 967 alin. 2 C. civ., sunt colaterali privilegiaţi „fraţii şi surorile

defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv”, respectiv

următoarele categorii de rude:

- fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;

- copiii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al III-lea;

- nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-lea.

34

Potrivit dispoziţiilor art. 672 din Codul civil de la 1864, aparţineau categoriei

colateralilor privilegiaţi: fraţii, surorile sau descendenţii acestora. Aşadar, vechiul Cod

civil nu condiţiona apartenenţa colateralilor privilegiaţi la clasa a doua de moştenitori

legali, de gradul de rudenie. Este adevărat însă că, în art. 676, Codul civil de la 1864

dispunea că rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv. Acest text de lege a

fost abrogat însă prin dispoziţiile Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din

1921, care, în art. 4, restrângea vocaţia succesorală a rudelor colaterale până la gradul al

patrulea inclusiv. De altfel, acest principiu a fost reluat şi de Legea nr. 319/1944. Aşadar,

anterior datei de 1 octombrie 2011, nu Codul civil de la 1864, ci o lege specială limita

vocaţia succesorală a rudelor colaterale ale defunctului la gradul al IV-lea inclusiv,

inconvenient înlăturat însă de noul Cod civil, prin dispoziţiile sale complete.

Prevederea legală nu face nici o diferenţă între fraţii născuţi din aceeaşi căsătorie

a părinţilor lor, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, precum şi cei rezultaţi din

adopţie sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.

Prin urmare, din categoria colateralilor privilegiaţi fac parte următoarele categorii

de fraţi:

a) fraţii buni, care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, fiind rezultaţi din aceeaşi

căsătorie;

b) fraţii uterini, care au aceeaşi mamă şi taţi diferiţi, rezultaţi din căsătorii diferite

sau din afara căsătoriei;

c) fraţii consangvini sau consângeni, care au acelaşi tată şi mame diferite, rezultaţi

din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei;

d) fraţii rezultaţi din adopţie99.

În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, la fel ca şi în cazul

adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997, fraţii rezultaţi din adopţie

au vocaţie la moştenirea fratelui defunct, întrucât, prin adopţie s-au stabilit raporturi de

rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia

firească.

În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii lui nu au devenit

rude cu rudele adoptatorului, prin urmare nici cu descendenţii lui.

De exemplu , dacă soţii au doi copii din căsătorie şi au adoptat cu efecte restrânse

un al treilea copil, acestea din urmă nu a devenit frate cu copiii din filiaţia firească şi nici

aceştia cu el, astfel încât, dacă unul dintre copii fireşti moare, moştenirea va fi culeasă de

fratele său din filiaţia firească, adoptatul neavând vocaţie la această moştenire. Iar dacă

adoptatul ar muri întâi, nici unul dintre copiii din filiaţia firească ai adoptatorilor nu vor

avea vocaţie în calitate de fraţi-surori la moştenirea adoptatului. În cazul adopţiei cu

efecte restrânse colateralii privilegiaţi ai adoptatului se recrutează dintre rudele (fraţii şi

surorile) sale fireşti.

În cazul în care adoptatorul a adoptat mai mulţi copii ne putem afla în una din

următoarele ipoteze:

- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte depline, situaţie în care, în urma adopţiei

aceştia au devenit rude şi prin urmare au vocaţie succesorală reciprocă;

- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte restrânse şi prin urmare aceştia se află în

relaţie de rudenie doar cu părinţii adoptatori; ei nu au vocaţie succesorală unii faţă de

99 I. Genoiu, op. cit., p. 51-52.

35

alţii. Când doi, sau mai mulţi fraţi fireşti au fost adoptaţi cu efecte restrânse de aceeaşi

părinţi adoptatori, ei (şi descendenţii lor) au vocaţie succesorală reciprocă, întrucât în

cazul adopţiei cu efecte restrânse rudenia firească s-a menţinut. În schimb dacă fraţii din

filiaţia firească au fost adoptaţi unul cu efecte depline, altul cu efecte restrânse, în mod

reciproc, nu au vocaţie succesorală. Cât priveşte vocaţia succesorală a adoptatului din

adopţia cu efecte restrânse la moştenirea lăsată de copiii adoptaţi de părinţii săi fireşti,

acesta va moşteni în calitate de frate sau soră, pe cei care au fost adoptaţi cu efecte

depline şi nu va putea moşteni pe cei adoptaţi cu efecte restrânse.

Aceste principii se aplică în mod corespunzător şi în cazul descendenţilor din fraţi

şi surori, atunci când adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora

defunctului (ori copilul lor). De exemplu, defunctul are doi fraţi din filiaţia firească. Unul

dintre ei (F2), decedat la data deschiderii moştenirii, are un copil din adopţia cu efecte

restrânse (Nf). Acesta din urmă – neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de

defunct – nu va putea veni la moştenire prin reprezentare, astfel încât moştenirea va fi

culeasă, în calitate de colateral privilegiat, numai de fratele din filiaţia firească (F1).

Adoptatul nu ar putea veni la moştenire nici în nume propriu, astfel încât – dacă celălalt

frate al defunctului ar fi decedat la data deschiderii moştenirii – ea ar fi culeasă de

ascendenţii privilegiaţi sau, în lipsa lor, de moştenitorii din clasa subsecventă (a se vedea

schema 4)100.

e) În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede

art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o

legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul

care şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul

mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având în vedere că între copilul născut prin

reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat consimţământul se stabileşte o

relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă

această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte

nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere

copilului.

De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai

acestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ

donator101.

3.2.2. Împărţirea moştenirii

În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi, în

practică pot fi întâlnite următoarele situaţii:

100 Ibidem, p. 53.101 Ibidem, p. 54.

36

1) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu

ascendenţii privilegiaţi ai acestuia;

Pentru determinarea cotei ce revine fiecărei categorii de moştenitori, în această

situaţie, aşa cum am arătat şi în cazul subclasei ascendenţilor privilegiaţi, în primul rând

se va determina cota parte ce revine întregii clase a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce

va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.

Când suportă concursul soţului supravieţuitor, potrivit dispoziţiilor art. 977 alin.

(1) C. civ., partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.

Pentru determinarea cotei colateralilor privilegiaţi, după imputarea asupra

moştenirii a cotei soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota

cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate,

diferenţa reprezentând partea colateralilor privilegiaţi. Astfel:

- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur

părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire, restul de ¼

revenind unicului ascendent privilegiat al defunctului;

- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,

cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire, restul de ½ revenind

ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului.

Ipoteza specială în care la moştenire sunt chemaţi soţul supravieţuitor,

descendenţii – ca şi moştenitori legali rezervatari exheradaţi de defunct – şi clasa a doua

de moştenitori - ca şi moştenitori chemaţi să culeagă moştenirea în urma dezmoştenirii –

va determina acelaşi mod de lucru pe care l-am analizat mai sus. Astfel, în această

situaţie, colateralii privilegiaţi vor suporta calculul prioritar al cotei soţului supravieţuitor,

apoi calculul de asemenea prioritar al rezervei descendenţilor, urmat de calculul cote

atribuite ascendenţilor privilegiaţi, urmând ca partea lor să fie calculată şi atribuită abia în

ultimă instanţă. Aşadar, întâi se va scădea cota cuvenită soţului supravieţuitor, respectiv

1/4, calculată conform art. 972 alin. (2) C. civ. La aceasta se va adăuga rezerva

descendenţilor, adică 3/8 din masa succesorală. Rezultă că cea de-a doua clasă de

moştenitori va avea dreptul să primească, împreună, 3/8 din masa succesorală. Din

aceasta se va scădea cota ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, respectiv

1/4x3/8=3/32 dacă este un singur părinte şi 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi. Prin

urmare, cota cuvenită colateralilor privilegiaţi va fi de 3/4x3/8=9/32 dacă suportă

concursul unui singur părinte şi de 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi.

Dacă dezmoştenirea s-a extins atât în privinţa descendenţilor cât şi a soţului

supravieţuitor, atunci acestuia din urmă nu-i va reveni decât rezerva sa de 1/8. La ea se va

adăuga rezerva descendenţilor, respectiv 3/8, astfel încât partea cuvenită întregii clase a

doua de moştenitori va fi de jumătate din masa succesorală. Din aceasta părinţii vor primi

1/4x1/2=1/8 dacă este unul singur sau 1/2x1/2=1/4 dacă sunt ambii părinţi. Rezultă că

fraţii/surorile defunctului vor putea primi 3/8 dacă vin în concurs cu un singur părinte

sau 1/4 dacă vin în concurs cu ambii părinţi.

Noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă, în plus, cel

dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile succesorale ale rudelor

defunctului şi ale soţului supravieţuitor .

2) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor

37

Cota cuvenită acestuia din urmă, potrivit art. 977 alin. (2) C. civ., va fi de 1/2 din

masa succesorală, urmând ca restul de 1/2 să se împartă între colateralii privilegiaţi, în

funcţie de numărul acestora şi de celelalte reguli care le sunt aplicabile.

3) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu ascendenţii

privilegiaţi

În această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi

astfel:

- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur

părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire;

- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,

cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire.

Cota colateralilor privilegiaţi nu este influenţată de concursul a 3 sau poate chiar 4

ascendenţi privilegiaţi, aceştia urmând a împărţi în mod egal cota de ½ din moştenire

care revine subclasei ascendenţilor privilegiaţi.

4) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege

întreaga moştenire.

Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod diferit, în

funcţie de modul în care vin la moştenire - în nume propriu sau prin reprezentare, şi în

funcţie de faptul dacă sunt fraţi buni cu defunctul sau fraţi numai de mamă ori numai de

tată102.

În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt

fraţi buni, conform prevederilor art. 981 alin. (1) C. civ., moştenirea se va împărţi între

aceştia în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egalităţii moştenitorilor din

aceeaşi clasă şi acelaşi grad. Tot astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii din

fraţi şi surori, dacă ei vin la moştenire în nume propriu.

În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt atât

fraţi buni, cât şi fraţi consangvini ori uterini, moştenirea se va împărţi între ei pe linii, în

conformitate cu prevederile art. 981 alin. (3) şi 4 C. civ.

Fraţii buni sunt cei care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, indiferent că aceştia sunt

rezultaţi din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite , din afara căsătoriei, din adopţia

cu efecte depline, încuviinţată de ambii soţi sau prin reproducere umană asistată medical

cu terţ donator.

Fraţii uterini sunt cei care au aceeaşi mamă, indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşi

căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline,

încuviinţată de numai de mamă sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ

donator, încuviinţată numai de mamă.

Fraţii consangvini sunt acei fraţi care au acelaşi tată, indiferent că sunt rezultaţi

din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte

depline, încuviinţată de numai de tată.

Împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, în această

situaţie moştenirea sau partea din moştenire ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se

împarte în două părţi egale, corespunzătoare celor două linii: linia paternă (dimidia

paternis) şi linia maternă (dimidia maternis). Apoi, jumătatea paternă se împarte între

fraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii defunctului

102 Ibidem, p. 54-56.

38

pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte

corespunzătoare din ambele jumătăţi.

După cum se poate observa, împărţirea pe linii reprezintă o excepţie de la

principiul împărţirii egale a moştenirii între rudele de grad egal, întrucât fraţii buni vor

avea o cotă mai mare decât fraţii consangvini ori uterini, deşi sunt rude de grad egal.

Această excepţie se manifestă numai în privinţa rezultatului final al calculului, împărţirea

în cadrul fiecărei linii făcându-se totuşi în mod egal. Precizăm că renunţarea unuia dintre

fraţii buni va profita tuturor colateralilor, pe ambele linii, iar renunţarea unuia dintre fraţii

consangvini sau uterini va profita celor cu care ar fi venit la moştenire pe linia sa,

maternă sau paternă.

Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie,

de exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi între aceştia

pe capete.

De exemplu, la moştenirea defunctului (D) sunt chemaţi părinţii lui (T şi M), un

frate bun (F1), doi fraţi consangvini (F2 şi F3) şi doi trei uterini (F4, F5 şi F6).

Moştenirea lăsată de defunct se va împărţi astfel:

- jumătate se cuvine părinţilor în viaţă, fiecare moştenind câte ¼ din moştenire.

- partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi (adică ½) se va împărţi pe

două linii egale între ele: linia maternă (1/4) şi linia paternă (1/4).

- pe linia maternă vor veni la moştenire fratele bun ( F1), precum şi fraţii uterini

(F4, F5 şi F6), între care jumătatea maternă se va împărţi în mod egal, câte 1/4 din ¼

adică câte 1/16 pentru fiecare.

- pe linia paternă (1/4) vor veni la moştenire fratele bun (F1), precum şi fraţii

consangvini (F2 şi F3), între care linia paternă se va împărţi în mod egal, câte 1/3 din ¼

adică 1/12 pentru fiecare. Fratele bun a cules moştenirea atât pe linia maternă (1/16) cât şi

pe linia paternă (1/12), deci în total 7/48.

În concluzie, partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi s-a împărţit

astfel:

- fraţii uterini au cules o cotă de 3/48,

- fraţii consangvini 4/48,

- iar fratele bun 7/48.

Dacă, în aceeaşi ipoteză, fratele uterin F4 şi fratele consangvin F2 renunţă la

moştenire, înseamnă că linia maternă se va împărţi în două părţi, corespunzătoare fratelui

bun şi fratelui uterin, iar linia paterna se va împărţi în trei părţi, corespunzătoare fratelui

bun şi celor doi consangvini103.

103 Ibidem, p. 57-58.

39

F1 F6D

Schema 5

F2 F3 F4 F5

T 1/4

M 1/4

Colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, în timp ce

descendenţii lor pot veni atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.

Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent că vin

la moştenire în nume propriu sau reprezentare. În cazul reprezentării, moştenirea sau

partea din moştenire ce li se cuvine se va împărţi între ei pe tulpină, conform prevederilor

art. 981 alin. (1) şi 2) C. civ., după regulile de stabilire a tulpinii consacrate de art. 968

alin. (2) C. civ.; tulpina va fi dată în funcţie de colateralul de gradul 2 care culege

moştenirea sau este reprezentat la moştenire. Dacă este vorba numai de fraţi buni,

tulpinile vor fi egale între ele. Dacă însă este vorba de fraţi uterini sau consangvini,

alături de împărţirea pe tulpini se impune a fi aplicată şi împărţirea pe linii. Astfel, în

primul rând se va face împărţirea pe linii, apoi se va calcula partea ce se cuvine fiecărui

colateral privilegiat de gradul doi - care va constitui partea cuvenită fiecărei tulpini – iar

abia apoi se va proceda la împărţirea efectivă a moştenirii. În cadrul fiecărei tulpini,

meşterirea se va împărţi în mod egal între reprezentanţi, dacă aceştia sunt rude de grad

egal, sau de asemenea pe tulpină dacă mai există îndeplinite condiţiile încă ale unei

reprezentări.

Pornind de la exemplul anterior, dacă fratele bun (F1) este predecedat, el va fi

reprezentat la moştenire de descendenţii săi, iar cota pe care o vor împărţi aceştia va fi de

7/48, cât s-a calculat conform împărţirii pe linii. De asemenea, dacă este decedat şi unul

din fraţii uterini sau este nedemn şi în plus acesta are doi copii, aceştia din urmă vor

culege prin reprezentare cota cuvenită celui dintâi, adică 3/48, cotă care se va împărţi în

mod egal între cei doi104.

3.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor

privilegiaţi

Dreptul la moştenire al colateralilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere

juridice:

- nu sunt moştenitori rezervatari;

Ceea ce înseamnă că, în cazul în care aceştia sunt exheredaţi de către defunct,

colateralii privilegiaţi pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul

rezervei pe care îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.

- nu sunt moştenitori sezinari;

Aceasta reprezintă un element de noutate faţă de vechea reglementare. Codul de la

1864, în determinarea rudelor defunctului beneficiare ale sezinei moştenirii, a avut în

vedere rudenia în linie dreaptă, colateralii privilegiaţi fiind una din categoriile de

moştenitori care beneficiau de sezină. Codul civil în vigoare renunţă la acest criteriu şi îi

consideră moştenitori sezinari pe descendenţi, pe ascendenţii privilegiaţi şi reţine acest

caracter şi pe soţul supravieţuitor.

În conformitate cu prevederile art. 1127 C. civ., colateralii privilegiaţi, în calitatea

lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra patrimoniului

succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberării

certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.

- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;

- vin la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare;

104 Ibidem, p. 58-59.

40

Fraţii şi surorile defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, în

schimb descendenţii lor pot beneficia şi de reprezentarea succesorală105.

§ 4. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari

4.1. Noţiunea de ascendent ordinar

Potrivit dispoziţiilor art. 982 alin. (1) C. civ., ascendenţii ordinari sunt rudele în

linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia.

Se numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către

ascendenţii privilegiaţi.

În categoria ascendenţilor ordinari intră bunicii, străbunicii şi ceilalţi ascendenţi,

fără limită de grad. Chiar dacă legea nu pune nicio limită referitor la gradul de rudenie, ca

în cazul colateralilor, fiind vorba de o rudenie în linie dreaptă, având în vedere vârstele

celor implicaţi, ne vom opri totuşi foarte aproape de gradul 4 de rudenie. Diferenţa stă în

aceea că, dacă sunt întrunite condiţiile pentru a moşteni, gradul 4 de rudenie va putea fi

depăşit, mergându-se la gradele următoare, iar limitarea este de natură obiectivă, naturală,

iar nu de natură legală.

În ipoteza în care, la moştenirea defunctului, sunt chemaţi ascendenţii ordinari,

vor fi luate în calcul ambele linii ale moştenirii, atât cea maternă cât şi cea paternă. Prin

urmare, moştenitori vor fi atât bunicii, străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea mamei

defunctului, cât şi bunicii sau străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea tatălui

defunctului. Ceea ce înseamnă că vor avea vocaţie succesorală generală patru persoane,

dacă moştenitori sunt bunicii, respectiv opt persoane, dacă moştenitori sunt străbunicii.

Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.

982 alin. (2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi

colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni

la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu

există, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari

vin la moştenire în cazul în care:

- moştenitorii din primele două clase lipsesc;

- moştenitorii din primele două clase sunt renunţători;

- moştenitorii din primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;

- în afară de ascendenţii ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care însă

i-a dezmoştenit. Colateralii privilegiaţi nefiind moştenitori rezervatari, în urma

exheredării, sunt înlăturaţi de la moştenire;

- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi

privilegiaţi), însă aceştia au fost dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervatari

dezmoşteniţi vor culege numai rezerva legală, restul revenindu-le ascendenţilor

ordinari106.

4.2. Împărţirea moştenirii

În interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul proximităţii

gradului de rudenie, astfel încât ascendenţii ordinari vor fi chemaţi la moştenire în

ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ.,

105 Ibidem, p. 59.

106 D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html

41

moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cei de grad mai

îndepărtat. Aşadar, dacă la moştenirea unui defunct, în rândul ascendenţilor ordinari

există atât bunici cât străbunici, primii chemaţi vor fi bunicii, ca moştenitori de gradul 2,

iar abia apoi, dacă aceştia nu pot sau nu vor să moştenească, vor fi chemaţi la moştenire

străbunicii, în ordinea celorlalte grade de rudenie. Chemarea la moştenire se va opri la

moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni, fără a mai

avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.

Ascendenţii ordinari cu vocaţie concretă la moştenire vor împărţi moştenirea sau

partea din moştenire care li se cuvine, în părţi egale, potrivit principiului egalităţii rudelor

din aceeaşi clasă şi acelaşi grad.

Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul

supravieţuitor al defunctului. În acest caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va

stabili cu prioritate, iar cota ascendenţilor ordinari se va atribui abia după aceea107.

a. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire singuri, ei vor culege

întreaga moştenire. Patrimoniul succesoral va fi împărţit pe capete la numărul de

moştenitorii care vin împreună efectiv la moştenire. Prin urmare, dacă la moştenire vin

bunicii defunctului - rude de gradul 2 – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul

lor. Dacă la moştenire vin străbunicii defunctului - rude de gradul 3 – moştenirea se va

împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii , maternă

paternă, nu va avea nici o relevanţă şi nu se va aplica în nici un caz în cazul ascendenţilor

ordinari.

b. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul

supravieţuitor, acesta va culege o cotă de ¾ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor se

va imputa asupra întregii moştenirii, iar ascendenţilor ordinari le va reveni restul,

respectiv 1/4 din moştenire.

c. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii

defunctului, care vin la moştenire în calitate de moştenitori rezervatari, urmare a

exheredării acestora, vom distinge după cum există sau nu concursul soţului

supravieţuitor, două situaţii108:

- Dacă la moştenire vin soţul supravieţuitor, descendenţii în calitate de moştenitori

rezervatari şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va

culege cota care i se cuvine109 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,; descendenţii vor

primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv

1/2x3/4=3/8; ascendenţii ordinari vor primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-

5/8=3/8.

- Dacă la moştenire vin descendenţii în calitate de moştenitori rezervatari şi

ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: descendenţii îşi vor primi rezerva

succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar ascendenţii ordinari vor primi restul,

respectiv 1/2 din moştenire.

d. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii

privilegiaţi exheredaţi de către defunct, cei din urmă culegând doar rezerva care li se

107 I.Genoiu, op.cit, p.61-62.108 Ibidem, p. 62.109 Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.

42

cuvine în temeiul legii, vom distinge de asemenea după cum există sau nu concursul

soţului supravieţuitor, următoarele situaţii:

- dacă la moştenire vine soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi ca

moştenitori rezervatari exheredaţi şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel :

soţul supravieţuitor va primi cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu

ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire; ascendenţii privilegiaţi îşi vor primi

rezerva la care au dreptul, calculată din diferenţa rămasă, adică din 1/2; deci, dacă există

un singur părinte, rezerva sa va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva

lor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8; astfel, cotele deja atribuite vor fi următoarele:

1/2+1/16=9/16 dacă există un singur părinte sau 1/2+1/8=5/8 dacă există doi părinţi;

prin urmare, partea cuvenită ascendenţilor ordinari va fi de 7/16 atunci când la moştenire

a venit un singur părinte rezervatar sau de 3/8 atunci când la moştenire au venit ambii

părinţi rezervatari .

- dacă la moştenire vin ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori rezervatari

exheredaţi împreună cu ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: ascendenţii

îşi vor primi rezerva la care au dreptul în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga

masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii

părinţi ; ascendenţii ordinari vor primi diferenţa, adică 7/8 dacă au venit în concurs cu un

părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai

defunctului.

4.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.

Dreptul la moştenire al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caractere

juridice:

- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;

Ceea ce înseamnă că, în cazul în care ascendenţii ordinari sunt exheredaţi de către

defunct pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care

îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.

- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;

Noul Cod civil exclude ascendenţii ordinari din categoria moştenitorilor sezinari.

Spre deosebire de Codul de la 1864 care avea în vedere, în ceea ce priveşte atribuirea

sezinei, criteriul rudeniei în linie dreaptă, legea civilă în vigoare renunţă la acest criteriu,

din categoria rudelor în linie dreaptă îi consideră sezinari doar pe descendenţi şi pe

ascendenţii privilegiaţi, iar în plus, alături de aceştia conferă beneficiul sezinei şi soţului

supravieţuitor.

Ascendenţii ordinari, în calitatea lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi

stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest

patrimoniu numai în urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv

din ziua deschiderii moştenirii.

- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;

- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.

§5. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari.

5.1. Noţiunea de colateral ordinar.

43

Potrivit art. 983 alin. (1) C. Civ „Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale

defunctului, până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi "110.

Se numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către

ascendenţii privilegiaţi.

Din clasa a IV-a, a colateralilor ordinari, potrivit definiţiei fac parte următoarele

categorii de rude:

- unchii şi mătuşile defunctului, rude de gradul al III-lea;

- verii primari ai defunctului, rude de gradul al IV-lea;

- fraţii şi surorile bunicilor, rude de gradul al IV-lea.

Ca şi în cazul celorlalţi moştenitori legali, rudele colaterale pot fi din căsătorie,

din afara căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii umane asistată

medical cu terţ donator.

În lumina noului Cod civil, similar cu adopţia cu efecte depline, încuviinţată

anterior anului 1997, la moştenirea defunctului pot veni numai colateralii ordinari din

familia adoptatoare, nu şi cei din familia firească. În cazul adopţiei cu efecte restrânse,

încheiate anterior anului 1997, moştenirea adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă de

către ascendenţii ordinari ai acestuia din familia firească.

În ipoteza în care, la moştenirea defunctului au vocaţie succesorală concretă

moştenitorii din clasa a IV-a , vor fi chemate la moştenire atât rudele din partea mamei

cât şi rudele din partea tatălui defunctului..

Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.

982 alin. (2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi

colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni

la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu

există, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari

vin la moştenire în cazul în care111 :

Moştenirea, potrivit art. 983 alin. (2) C. civ., este atribuită colateralilor ordinari

dacă „descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari

nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni”.

Descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii

ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni în următoarele situaţii:

- lipsesc moştenitorii din primele trei clase;

- moştenitorii din primele trei clase sunt renunţători;

- moştenitorii din primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;

- în afară de colaterali ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi şi ascendenţi

ordinari, pe care i-a dezmoştenit. Prin dezmoştenire, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii

ordinari, nefiind moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la moştenire;

- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi sau ascendenţi

privilegiaţi), dar aceştia au fost dezmoşteniţi, motiv pentru care aceştia vor culege numai

rezerva succesorală, restul revenindu-le colateralilor ordinari.

5.2. Împărţirea moştenirii

Masa succesorală se va împărţii între rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali

prin aplicarea principiul proximităţii gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că ascendenţii

110 Acest articol reia prevederile art. 963 alin. 2 C.civ. care statuează că vocaţia succesorală a colateralilor se întinde numai până la gradul al patrulea inclusiv.111 I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 117.

44

ordinari vor fi chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel

cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la

moştenire pe cei de grad mai îndepărtat112.

Aşadar, dacă la moştenirea defunctului, în rândul colateralilor ordinari există

unchi şi mătuşi, veri primari, cât şi fraţi sau surori ai bunicilor defunctului, vor fi chemaţi

la moştenire unchii/mătuşile defunctului, ca moştenitori de gradul al treilea. Verii primari

şi fraţi/surorile bunicilor – fiind moştenitori de gradul al patrulea, vor fi chemaţi la

moştenire numai dacă unchii şi mătuşile defunctului nu pot sau nu vor să moştenească.

Chemarea la moştenire se va opri la moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile

pentru a putea moşteni, fără a mai avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din

gradele următoare.

Între colateralii ordinari de acelaşi grad moştenirea se va împărţi pe capete, fiecare

moştenitor beneficiind de o cotă egală din masa succesorală. De asemenea, în cazul

colateralilor ordinari nu operează împărţirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în

cazul colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vor fi chemaţi unchii mătuşile

defunctului, pe ambele linii - maternă sau paternă - ei vor împărţi moştenirea în părţi

egale, în funcţie de numărul lor. În mod similar, dacă la moştenire vor fi chemaţi verii

primari ai defunctului, ei vor împărţi de asemenea moştenirea în părţi egale, în funcţie de

numărul lor, indiferent de linia maternă sau paternă pe care vin.

Colateralii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul

supravieţuitor al defunctului. În acest ultim caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va

stabili cu prioritate, iar cota colateralilor ordinari se va atribui abia după aceea.

În practică putem întâlni următoarele situaţii:

a. Colateralii ordinari vin la moştenire singuri, situaţie în care ei vor culege

întreaga moştenire. Masa succesorală va fi împărţită la numărul de moştenitorii care vin

împreună efectiv la moştenire, fiecare succesor beneficiind de o cotă egală. Aşadar, dacă

la moştenire vin unchii şi mătuşile defunctului - rude de gradul al III-lea – moştenirea se

va împărţi în funcţie de numărul lor. Dacă la moştenire vin verii primari ai defunctului

alături de fraţii şi surorile bunicilor defunctului - rude de gradul al IV-lea – moştenirea se

va împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii a moştenirii

(dimidia maternis, dimidia paternis) nu are nicio relevanţă şi nu se va aplica în situaţia

colateralilor ordinari .

b. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, situaţie

în care, potrivit art. 983 alin. (4), cei dintâi vor culege o cota de ¼ din moştenire. Cota

soţului supravieţuitor, care este în acest caz de 3/4 din moştenire, se va calcula cu

precădere. După imputarea asupra întregii mase succesorale a cotei soţului supravieţuitor,

diferenţa rămasă, respectiv 1/4 din moştenire, se va atribui colateralilor ordinari, fiind

împărţită între aceştia în mod egal, în funcţie de numărul lor

c. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii exheredaţi ai

defunctului. Vom distinge, după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor, două

situaţi:

- În ipoteza în care la moştenire vin, în concurs, soţul supravieţuitor, descendenţii

ca moştenitori rezervatari exheredaţi şi colateralii ordinari, moştenirea se va împărţi

112 I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil, p.65-66.

45

astfel: soţul supravieţuitor va culege cota care i se cuvine113 în concurs cu descendenţii,

respectiv ¼,; descendenţii vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga

masă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8; colateralii ordinari vor primi restul moştenirii,

adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.

- În cazul în care defunctul nu are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi

astfel: descendenţii vor culege rezerva succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar

colateralii ordinari le va reveni cealaltă jumătate din moştenire, care ulterior le va fi

împărţită în cote egale, în funcţie de numărul lor.

d. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi

exheredaţi de defunct114. Şi în această situaţie, după cum există sau nu concursul soţului

supravieţuitor, vom distinge două cazuri:

- dacă defunctul are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel: soţul

supravieţuitor va culege cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu

ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire (art. 972 alin. (2) C. Civ); ascendenţii

privilegiaţi vor culege doar rezerva succesorală, adică jumătate din diferenţa rămasă după

imputarea cotei soţului supravieţuitor; Prin urmare, dacă există un singur părinte, rezerva

acestuia va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva lor va fi de 1/4x1/2

deci 1/8;

- dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi vor culege doar

rezerva succesorală la care au dreptul, în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga

masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii

părinţi; colateralii ordinari vor primi diferenţa de 7/8 dacă au venit în concurs cu un

singur părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai

defunctului.

5.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari

Dreptul la moştenire al colateralilor ordinari prezintă următoarele caractere

juridice:

- colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;

Ceea ce înseamnă că, în cazul în care sunt exheredaţi de către defunct pierd

drepturile pe care le au în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care îl au

ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.

- colateralii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;

În calitate de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra

patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în

urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii

moştenirii.

- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;

- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.

§6.Rezerva soţului supravieţuitor

6.1.Cuantumul rezervei sotului supravietuitor115

113 Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”. 114 Ibidem, op.cit., p.67.115Cu privire la condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a moşteni şi deci pentru a beneficia de rezervă succesorală vezi supra nr. 69.

46

Coroborând dispoziţiile art.1088 cu art. 972 NCC, rezerva soţului supravieţuitor

este de 1/2-a parte (jumătate) din cota de succesiune la care este îndreptăţit ca moştenitor

legal.

Potrivit art.2 din Legea nr.319/1944, rezerva soţului supravieţuitor (determinată

şi de această dată indirect, prin stabilirea cotităţii disponibile), este de 1/2 din cota

succesorală ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal116. După cum am văzut117,

această cotă-parte de moştenire legală a soţului supravieţuitor variază în funcţie de clasa

(sub-clasa) de moştenitori cu care vine în concurs (art.1 lit.a-d), iar în lipsa rudelor din

cele patru clase el are dreptul la întreaga avere a defunctului (art.1 lit.e). Rezultă că în

rezolvarea problemelor care se pun în legătură cu drepturile succesorale ale soţului

supravieţuitor trebuie, în toate cazurile, să se determine cu exactitate, pe bază de probe,

calitatea moştenitorilor cu care el vine în concurs (rude ale defunctului făcând parte dintr-

o anume clasă de moştenitori legali sau legatari care nu fac parte din clasele de

moştenitori legali), întrucât cota legală, şi deci şi rezerva soţului supravieţuitor depinde

de calitatea moştenitorilor cu care vine în concurs118. Bine înţeles, în toate cazurile, pentru

stabilirea rezervei soţului supravieţuitor se va ţine seama numai de rudele defunctului

împreună cu care el „vine la moştenire” (art.1 din Legea nr.319/1944), deci care

moştenesc efectiv, adică nu sunt renunţători, nedemni sau exheredaţi (dacâ, în acest din

urmă caz, nu sunt moştenitori rezervatari)119. De exemplu, dacă defunctul are ca rude

numai colateralii privilegiaţi, iar aceştia sunt nedemni, renunţători sau sunt exheredaţi, la

determinarea rezervei soţului supravieţuitor se va ţine seama numai de existenţa

beneficiarului liberalităţii (legatar sau donatar).

În lumina celor arătate rezerva soţului supravieţuitor va fi:

- 1/8 din moştenire, când sotul vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I

de mostenitori ) indiferent de numărul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul

(copii, nepoti), (prin moştenire legală, în acest caz i s-ar cuveni 1/4; jumătate din aceasta,

adică 1/8, este rezerva sa succesorală);

- 1/6 din moştenire, când sotul vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi

( părinţi) indiferent de numărul lor, cât şi cu colateralii privilegiaţi (fraţi ai defunctului)

de asemenea indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 1/3);

- 1/4 din moştenire, daca vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi

(părinţii) sau numai cu colateralii privilegiaţi ( fraţii defunctului ), în ambele cazuri

indiferent de numărul lor, deci ½ din cota legală de ½;

Observăm că în concurs cu clasa a II-a de moştenitori legali rezerva soţului

supravieţuitor depinde de existenţa sau inexistenţa celor două categorii de rude ale

defunctului care compun această clasă mixtă;

- 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a de

moştenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri indiferent de

numărul lor, deci 1/2 din cota legală de 3/4;

- 1/2 din moştenire în lipsa rudelor din cele patru clase de moştenitori legali, deci

1/2 din întreaga moştenire, deoarece concurează numai cu beneficiarul liberalităţii, care

116Vezi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2000/1956, în C.D., 1956, vol. I, p. 333-334.117 Supra nr.72-72 bis.118 Vezi în acest sens şi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 578/1986, în C.D., 1986, p. 81-82.119 Vezi şi supra nr.72 şi M. Eliescu, op. cit., p. 337-338: Sc. Şerbănescu, Notă la dec. T.reg.Craiova, col. civ., nr. 3743/1957, în L.P., nr. 21/1958. p. 116-117.

47

nu are calitatea de moştenitor legal, inclusiv ipoteza „în care ar fi avut această calitate

dar a renunţat la moştenirea legală”.

Sintetic, rezerva soţului supravieţuitor se poate exprima prin formula120:

Cota legală de 1/4: 1/3: 1/2; 314 sau 12

În sfârşit, se mai impune precizarea câ soţul supravieţuitor este rezervatar numai

în privinţa dreptului de moştenire legală prevăzut de art.1 din Legea nr.319/1944 (la care

art.2 face trimitere). În privinţa dreptului la moştenire special asupra mobilelor şi

obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă (art.5) şi în privinţa

dreptului de abitaţie (art.4), soţul supravieţuitor nu se bucură de rezervă, aceste drepturi

speciale putând fi înlăturate prin voinţa celui care lasă moştenirea. Însă rezerva soţului

supravieţuitor prevăzută de art.2 din Legea nr.319/1944 (prin raportare la dreptul său de

moştenire legală prevăzută de art.1), se va calcula asupra întregii moşteniri, incluzând şi

bunurile gospodăriei casnice, darurile de nuntă sau casa de locuit în măsura în care au

aparţinut defunctului121.

În toate cazurile e vorba de jumătate din cota cuvenită soţului în raport de

moştenitorii cu care vine efectiv la moştenire, fără a se ţine seama de succesibilii

nedemni, renunţători sau dezmoşteniţi prin libertăţile făcute lui de cujus.

6.2. Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor.

Sub raportul caracterelor juridice, rezerva soţului supravieţuitor prezintă unele

particularităţi, derogatorii sau suplimentare faţă de cele generale122.

6.2.1. Rezerva soţului supravieţuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuie

individual, chiar dacă concurează cu alţi moştenitori rezervatari. De exemplu, dacă

defunctul a desemnat un legatar universal şi are ca moştenitori legali soţul supravieţuitor

şi doi copii, rezerva soţului supravieţuitor se calculează şi se atribuie distinct de rezerva

colectivă a celor doi copii,

6.2.2. Rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune raportată direct

asupra moştenirii (cum se întâmplă în cazul descendenţilor sau a părinţilor), ci o

fracţiune din cota de moştenire legală, potrivit principiului portio legitima est portio

portionis ab intestato (rezerva este o parte din partea de moştenire legală).

Menţionăm că, de lege ferenda, se preconizează stabilirea rezervei, pentru toţi

moştenitorii rezervatari, după această metodă, indiscutabil mai justă123.

6.2.3. Rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (de 1/2) dintr-o cotă

variabilă (cota de moştenire legală). Întrucat rezerva sa nu se raportează la moştenire,

întinderea ei este variabilă în funcţie de moştenitorii cu care vine în concurs, indiferent că

aceştia sunt moştenitori rezervatari sau nerezervatari ori legatari. Cota de rezervă maximă

(1/2 din moştenire) o are numai dacă nu concurează cu nici un moştenitor legal, cerand

reducţiunea liberalităţii făcute legatarului sau donatarului, care nu sunt moştenitori legali.

Aşadar, rezerva soţului supravieţuitor se particularizează prin faptul că:

120 Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, p.315.121 Vezi şi supra nr.75.2 şi 80; M. Eliescu, op. cit., p. 338; C. Stătescu, op. cit., p. 200; St. Cărpenaru, op. cit., p.470; R. Popescu, op. cit., p.62; D. Chirică, op. cit., p. 161-162.122 Vezi supra nr. 195-200.123 De exemplu, în dreptul elveţian, rezerva este stabilită sub forma unei fracţiuni din cota de moştenire legală (3/4 în cazul descendenţilor şi 1/2 în cazul părinţilor şi soţului supravieţuitor). Vezi J. Guinand, M. Stettler, op. cit., p. 112.

48

- se calculează distinct, individual, iar nu global sau colectiv124, ca la ceilalţi

moştenitori rezervatari.

- soţul are dreptul la rezerva succesorală numai cu privire la partea lui de

moştenitor legal, dar nu are rezerva cu privire la bunurile aparţinând gospodăriei casnice,

de care defunctul putea dispune, dacă - valoric - rezerva soţului nu ar fi atinsă.

Rezerva soţului supravieţuitor - când vine în concurs cu alţi moştenitori care sunt

şi ei rezervatari (adică cu descendenţi sau cu părinţii defunctului) - se impută asupra

cotităţii disponibile, deci ea nu micşorează rezerva celorlalţi moştenitori. De pildă, dacă

defunctul lasă o moştenire în valoare de 30.000 lei, iar ca moştenitori doi copii şi soţul

supravieţuitor, mai întâi se calculează rezerva copiilor (1/2 din moştenire, adică 15.000

lei), iar din cotitatea disponibilă rămasă (de 15.000 lei), se calculează rezerva soţului,

(care, în concurs cu copiii este de jumătate din 1/4, adică 1/8 din întreaga moştenire,

adică 1/8 x 30.000 = 3.750 lei). Prin urmare, de cujus nu putea, în acest exemplu, să

dispună cu titlu gratuit decât de partea din moştenire care depăşea, valoric, rezerva

copiilor şi a soţului, adică depăşea suma de 18.750 lei (în exemplul dat, cotitatea

disponibilă era de numai 12.250 lei).

6.3. Imputarea rezervei soţului supravieţuitor asupra moştenirii.

Dacă soţul supravieţuitor vine singur la moştenire ca moştenitor legal sau dacă

vine împreuna cu alţi moştenitori legali care însa nu sunt rezervatari (ascendenţi ordinari

sau rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul se impută, se calculează şi se

satisface, indiscutabil din întreaga moştenire. De exemplu, daca defunctul nu are

descendenţi sau părinţi ca moştenitori şi a instituit legatara universal pe sora sa, rezerva

soţului supravieţuitor de ¼ se v-a imputa asupra întregii moşteniri, legatara beneficiind de

rest (3/4 din mostenire)125. Tot astfel dacă legatarul este un tert, numai ca rezerva soţului

supravieţuitor va fi, în acest caz, de 1/2 din mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art.1,

lit.e, din Legea nr. 319/1944, legatarul beneficiind de cealaltă jumatate din moştenire.

Foarte controversată este însa problema imputării rezervei soţului supravieţuitor

în cazul în care, alături de el, există şi alţi moştenitori rezervatari (descendenţi sau părinţi,

indiferent de numărul lor). Referitor la această ipoteză, s-a pus întrebarea “dacă rezerva

soţului supravieţuitor se va imputa, adică socoti, asupra cotităţii disponibile sau asupra

rezervei descendenţilor sau părinţilor”126 .

La întrebarea astfel pusă s-a răspuns că rezerva soţului supravieţuitor se va imputa

exclusiv asupra cotităţii disponibile, micşorand-o, şi nu asupra rezervei descendenţilor

sau părinţilor, care ramâne neatinsă127. De exemplu, dacă defunctul a lăsat trei copii ca

moştenitori şi soţul supravieţuitor, iar prin testament a instituit un legatar universal,

rezerva copiilor va fi de ¾ din moştenire, iar din restul de ¼ cotitatea disponibilă după

C.civ. se deduce rezerva de 1/8 a soţului supravieţuitor, (art.2 coroborat cu art.1 lit a din

Legea nr.319/1944), rămânâd o cotitate disponibilă de 1/8 din moştenire, care va reveni

legatarului universal.

124 A se vedea Fr. Deak, op.cit., p. 613.125 Rezerva soţului supravieţuitor, evident, nu se cumulează cu cota succesorală legală. N. Rodeanu, Notă critică la sent. Civ.. nr.4448 a T.pop.rai. T.Vladimirescu,Bucureşti în L.P. nr.9,1961,p.126 şi urm.126 M.Eliescu, op.cit.. p.338.127 Vezi de exemplu, ibidem : C.Stănescu, op. cit., p 200-201; St.Cărpenu,op.cit.,p.470; D.Macovei, op.cit.,p.120; E.Safta-Romano, op.cit.,p.312-314.

49

În ceea ce ne priveşte, nu putem împărtaşi această soluţie, care nu ţine seama de

modificarile aduse Codului civil prin Legea nr. 319/1944 si care s-a impus multa vreme

datorita prestigiului incontestabil al autorului care a elaborat-o.

După o altă părere128, în soluţionarea corectă a problemei, rezerva soţului

supravieţuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei moştenitorilor rezervatari cu

care vine în concurs, dar nici exclusiv asupra cotităţii disponibile. Însăşi punerea

problemei în aceste două variante (imputare asupra cotităţii disponibile sau asupra

rezervei celorlalţi rezervatari) este inexactă, de natură a provoca rezolvări nejuste,

îndemnănd la adoptarea soluţiei, aparent mai judicioasă, de imputare asupra cotităţii

disponibile.

În realitate, Legea nr.319/1944, a recunoscut anurnite drepturi succesorale -

inclusiv dreptul la rezervă - în favoarea soţului supravieţuitor „din averea celuilalt soţ”

(art.1 şi 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie „imputate” (socotite) asupra

masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotităţii disponibile şi nici exclusiv asupra

rezervei descendenţilor sau părinţilor), pentru că aceste drepturi sunt prevăzute de lege nu

din cotitatea disponibilă (care se va cunoaşte de fapt numai după ce se defalcă şi rezerva

soţului supravieţuitor) şi nici din rezerva celorlaiţi moştenitori rezervatari cu care el vine

în concurs, ci „din averea celuilalt soţ”, deci din moştenirea întreagă a soţului decedat,

din care legea a defalcat în favoarea soţului supravieţuitor o anumită cotă succesorală ca

moştenire legală şi o cotă, mai mică (jumătate din prima) drept rezervă succesorală.

Înseamnă că drepturile celorlalţi moştenitori, prevăzute de Codul civil (inclusiv rezerva

legală), urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea nr.319/1944

în favoarea soţului supravieţuitor.

Cu alte cuvinte, dacă în cadrul moştenirii legale se admite - aşa cum am arătat 129 -

că partea sotului supravietuitor, imputându-se asupra masei succesorale, micşorează

părtea ce se cuvine celorlalti moştenitori, atunci în cadrul devoluţiunii testamentare

trebuie admis, consecvenţa ne-o cere, că rezerva lui se impută tot asupra masei

succesorale şi prin intermediul ei, micsorează rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu

care vine în concurs, aşa cum micşorează şi cotitatea disponibilă.

Această concluzie se impune, întrucăt prin imputarea liberalităţilor numai asupra

cotităţii disponibile se ajunge la o concluzie inadmisibilă, în sensul că liberalitatea făcută

de de cuius, în favoarea unei persoane, profită unei (unor) alte persoane neagreate de el.

De exemplu, dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi parinţi şi o sora a defunctului, în

cadrul devoluţiunii legale a moştenirii se admite, aşa cum am văzut, că soţul

supravieţuitor primeşte 1/3, iar restul de 2/3 se împarte egal între părinţii şi sora

defunctului (1/3 si 1/3). Dacă defunctul a lasat un testament prin care a instituit-o pe sora

sa (care l-a ingrijit în ultima boală) legatara universală, în cadrul sistemului imputării

libertaţilor asupra cotitaţii disponibile (fără micşorarea rezervei parinţilor ) se ajunge la

următoarea concluzie: soţul supravieţuitor primeşte rezerva de 1/6 (potrivit art.2 din

Legea nr.319/1944); părinţii rezerva de ½ prevazută de art.1088 prevazută de NCC (deci

mai mult decat cota de 1/3 ce li se recunoaste în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii ),

128Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în concurs cu soţul supravieţuitor, în R.R.D. nr. 4, 1989, p. 33-35; E. Boroi, G. Boroi, Corelaţia dintre prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege nr. 319/1944, în R.R.D., nr. 9-12, 1989, p. 30; R. Popescu, op. cit., p. 62-65; D. Chirică, op. cit., p. 162-164.129 Vezi supra nr. 73.

50

iar sora defunctului a instituit legatara universal restul de 1/3, la care ar fi avut dreptul şi

fără testament. Înseamnă că testamentul făcut în favoarea sorei profita părinţilor, contrar

voinţei testatorului şi cu nerespectarea principiului in conditionibus testament primum

locum voluntas defuncti obtinet.

În schimb, dacă se admite soluţia imputării rezervei soţului supravieţuitor asupra

masei succesorale, se ajunge la următoarea solutie : soţul supravieţuitor primeşte rezerva

de 1/6; rezerva părinţilor de ½ se calculează asupra restului masei succesorale, deci ½ din

5/6=5/12 (5/24 pentru fiecare părinte ); sora urmând să primescă restul de 5/12. În felul

acesta sora primeşte, graţie testamentului, ceva mai mult decât cota sa legala (1/3) şi nu

mai puţin decât cei doi parinţi.

Iar dacă, în aceeaşi ipoteză, există un singur părinte, soţul supravieţuitor are tot

rezerva de 1/6 (4/24), unicul părinte are rezerva de ¼ din 5/6 (= 5/24 din întreaga

mostenire ), legatarul universal primind restul de 5/8 (=15/24), beneficiind de o cota mai

mare decat cota sa legală în concurs cu un părinte şi soţul supravieţuitor (care este de

½=12/24).

Este adevărat, că nici aceasta soluţie nu este pe deplin satisfacatoare, întrucât de

legatul făcut în favoarea surorii, profită şi părinţii care primesc mai mult decat cota lor

din cadrul devolutiunii legale a mostenirii, dar în stadiul actual al legislaţiei, altă soluţie

ni se pare greu de acceptat130.

În concluzie, rezerva soţului supravieţuitor nu se imputa nici exclusive asupra

rezervei altor mostenitori, dar nici exclusive asupra cotitatii disponibile , ci se satisface

din moătenirea lăsată de defunct, privită ca unitate, urmând ca parţile celorlalţi

moştenitori legali, inclusiv rezervatari, să se calculeze asupra masei succesorale rămase

dupa defalcarea cotei-parţi cuvenite soţului supravieţuitor131.

Admiterea acestei soluţii se impune datorită faptului ca Legea nr.319/1944 s-a

suprapus Codului civil şi adoptarea ei nu poate să nu influenţeze (micşoreze) nu numai

cotele legale ale tuturor moştenitorilor cu care concurează, dar şi rezerva prevăzută în

favoarea unora dintre ei.

Din cele aratate rezultă că prin Legea nr.319/1944 a fost modificată –pentru

ipoteza concursului cu soţul supravieţuitor – nu numai rezerva parinţilor, dar şi a

descendentilor, pentru care rezervele urmează să fie calculate nu asupra moştenirii întregi

(“bunurile dispunatorului”-art.1088.art .1089 NCC ), ci asupra masei succesorale care

rămâne după defalcarea rezervei soţului supravieţuitor (1/8), deci asupra cotei de 7/8 din

moştenire, astfel încât rezerva în cazul unui copil lăsat de defunct este de 7/16 (1/2 din

7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei copii sau mai mulţi de 21/32 (3/4 din

7/8)132.

Precizăm, de asemenea, că în ipoteza libertăţii făcute în favoarea soţului

supravieţuitor sau a altor moştenitori rezervatari trebuie determinate – tot în modul aratat

–rezerva tuturor moştenitorilor rezervatari (inclusiv beneficiarul libertaţii ), pentru a se

vedea dacă rezerva moştenitorilor care nu beneficiază de libertate a fost ori nu atinsă,

130 După cum s-a arătat, „cu toate imperfecţiunile ei, aseastă soluţie poate fi singura accepabilă în actualul stadiu al legislaţiei „ , D.Chirică,op.cit., p.104.131 Succesiunile şi partajul succesoral - Corneliu Turianu-Culegere de pracztică judiciară.132 După cum am văzut, în cazul descendenţilor de gradul 2-3, etc.- indiferent că vin la moştenire prin reprezentare sau prin nume propiu-rezerva se calculează pe tulpini, deci tot în funcţie de numărul deşcendenţilor de gradul unu din care provin.

51

beneficiarul libertaţii putând cumula, bineînţeles, cotitatea disponibilă cu rezerva astfel

determinată133.

7. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii

dintr-o căsătorie anterioară a defunctului.

7.1. Reglementarea si justificarea cotitatii disponibile speciale

Potrivit art. 1090 alin. 1 NCC, „liberalităţile neraportabile făcute soţului

supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor,

nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai

puţin”134.

Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa, dintre cotitatea

disponibilă stabilită potrivit art.1089 CC şi cotitatea disponibilă specială, atunci această

diferenţă revine descendenţilor.

Cele două reguli menţionate mai sus sunt pe deplin incidente şi în ipoteza în care

descendentul menţionat a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia

soţul supravieţuitor135.

Astfel, „bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al

doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu

partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca, nici într-un caz, donaţiunea să

treacă peste cuartul bunurilor”136.

Prin urmare, dacă defunctul a fost căsătorit de mai multe ori şi are ca moştenitor

unul sau mai mulţi copii (descendenţi) dintr-o căsătorie anterioară (din afara căsătoriei

sau din adopţie), nu poate gratifica pe soţul din ultima căsătorie (soţul supravietuitor) în

limita cotităţii disponibile ordinare (obişnuite) - prevăzută de art.841 C.civ. şi art.2 din

Legea nr.319/1944 - ci numai in limita unei cotităţi disponibile speciale, egală cu partea

copilului care a luat mai puţin (limită variabilă), cel mult un sfert din moştenire (limită

fixă, maximă)137.

Prin instituirea acestei cotităţi speciale legiuitorul a urmărit ocrotirea copiilor

defunctului pe care i-a avut înainte de încheierea ultimei căsătorii, împotriva influenţelor

şi presiunilor pe care soţul din ultima căsătorie (mama sau tatăl vitreg) ar putea să le

exercite asupra părintelui recăsătorit, determinându-1 pe acesta din urmă să-i facă

liberalităţi în detrimentul copiilor. În practica judecătorească problema s-a pus relativ

frecvent138, ceea ce dovedeşte utilitatea instituţiei cotitătii disponibile speciale, chiar dacă

în prezent (după adoptarea Legii nr.319/1944) efickuţa textului este (valoric) relativ

redusă139.

7.2. Noţiunea de „copil”

133 Pentru cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă sau a cotităţii disponibilecu rezervva, vezi infra nr.244-245.134 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.160.135 Ibidem, p.160.136 Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.320.137 Ibidem, p.321.138 Vezi, de exemplu, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 10541/1955 şi nr. 1238/1955, în C.D., 1955. vol. I, p. 183-189; idem, dec. nr. 25/1958, î, J.N., nr. 4, 1958, p. 127-129; idem, dec. nr. 472/1964, în C.D., 1964, p. 127-129; idem, dec. nr. 1485/1966, în C.D., 1966, p. 158-162; idem, dec. nr. 15/1972, în C.D., 1972, p. 175-177; idem, dec. nr. 1615/1972, în R.R.D., nr. 4, 1973, p. 175-176; Trib. Jud. Timiş, dec. civ. nr. 1577/1976, în R.R.D. nr. 5, 1977, p. 68-69; Trib. Suprem, s .civ, dec. nr. 1414/1977, în C.D., 1977, p. 84; idem, dec. nr. 2143/1984, în C.D. 1984, p. 89-91; idem, dec. nr. 613/1988, în R.R.D., nr. 3, 1988, p. 66-67.139 De lege ferenda, dacă propunerea de modificare a rezervei succesorale (de jumătate din moştenire pentru toţi moştenitorii rezervatari) va fi adoptată, instituţia cotităţii disponibile speciale se va impune cu necesitate, pentru că cotitatea disponibilă ordinară (1/2 din moştenire) de care ar putea beneficia soţul din ultima căsătorie (pe lăngă rezerva succesorală proprie) ar fi prea mare în lipsa unei limite speciale.

52

Se admite unanim că prin „copii dintr-alt maritagiu” - în lumina Codului familiei

şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.25/1997 - trebuie să înţelegem nu numai

copiii (unul sau mai mulţi) dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (chiar declarată nulă

sau anulată art.53 C.fam.), dar şi pe cei din afara căsătoriei, precum şi pe copiii adoptaţi

de către defunct, cu condiţia ca data concepţiei (nu neapărat naşterea) copilului din afara

căsătoriei (indiferent de momentul stabilirii filiaţiei), respectiv data actului de

încuviinţare a adopţiei să fie anterioară încheierii ultimei căsătorii de către defunct. Într-

adevăr, de la intrarea în vigoare a Codului familiei, copiii din afara căsătoriei, cât şi cei

din adopţie sunt asimilaţi copiilor din căsătorie.

Pe de altă parte, prin copii trebuie să înţelegem nu numai descendenţii de gradul I,

ci şi pe cei de grade subsecvente, indiferent că vin la moştenire prin reprezentare sau în

nume propriu. Întinderea rezervei lor succesorale se va stabili, în toate cazurile, după cum

am văzut, nu pe capete, ci pe tulpini.

Descendentul care se prevalează de dispoziţiile art.1090 NCC., trebuie să

îndeplinească condiţiile dreptului de moştenire legală (să aibă capacitate şi vocaţie

succesorală, să nu fie nedemn) şi să nu fie renunţător, deci să poată şi să vrea să vină

efectiv la moştenirea ascendentului decedat140.

7.3. Noţiunea de „dăruire”

Termenul de „dăruire” vizează nu numai donaţiile, dar şi legatele, deci toate

liberalităţile făcute de defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie. Scopul ocrotitor

avut în vedere de legiuitor se poate realiza numai intr-o asemenea interpretare a textului.

În consecinţă, descendentul defunctului, in sensul precizat mai sus, poate, invoca

dispoziţiile art.1090 NCC în următoarele cazuri:

- Dacă defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor donaţii în timpul

ultimei căsătorii sau chiar anterior căsătoriei, dacă se dovedeşte că perspectiva acestei

căsătorii a fost cauza impulsivă şi determinantă a libertatii. În toate cazurile, trebuie să fie

vorba de donaţii care nu sunt supuse raportului; dacă donaţia este supusă raportului,

urmează să fie readusă, în natură sau prin echivalent, la moştenire şi deci reprezintă doar

un avans asupra moştenirii141.

- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor

legate, chiar dacă data testamentului este anterioară încheierii ultimei căsătorii, deoarece

se poate presupune menţinerea dispoziţiilor testamentare favorabile sub influenţa soţului

din această căsătorie. Dacă textul s-ar aplica numai în cazul testamentului cu dată

ulterioară încheierii căsătoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art.939 C.civ. printr-

un testament olograf antedatat.

- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a prevăzut exheredarea directă (expresă)

şi parţială (nominală) a descendenţilor în cauză, iar de această exheredare urmează să

beneficieze soţul din ultima căsătorie. După cum am văzut142, în această ipoteză soţul

supravieţuitor culege cotitatea disponibilă nu ca legatar, ci în calitate de moştenitor legal.

Dar această exheredare va produce efecte numai în limita cotităţii disponibile, şi anume,

în limita cotităţii disponibile speciale dacă sunt îndeplinite condiţiile art.1090 NCC, deşi

nu este vorba de un legat sau de o donaţie (motiv pentru care am menţionat distinct

această ipoteză).

140 Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.321. 141 Vezi M. Eliescu, op. cit., p. 342 şi infra nr. 229 şi urm.142 Supra nr. 175.1

53

7.4. Corelaţia dintre dispozitiile art.1090 NCC. şi cele ale Legii nr. 319/1944.

Înainte de adoptarea Legii nr.319/1944, aplicarea dispoziţiilor din Codul civil era

o problemă relativ simplă; soţul supravieţuitor nu era moştenitor legal, dar putea fi

gratificat în limitele cotităţii disponibile ca orice altă persoană, însă în concurs cu

descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară numai în limitele cotităţii disponibile

speciale. Această din urmă cotitate se calcula în felul următor: la numărul copiilor

defunctului (inclusiv cei din ultima căsătorie) care veneau efectiv la moştenire, se adăuga

o unitate (soţul supravieţuitor), iar moştenirea (incluzând şi donaţiile) se împărţea la

numărul obţinut, rezultatul fiind cotitatea disponibilă specială de care putea beneficia

soţul supravieţuitor (sub formă de donaţii şi/sau legate), cu respectarea celor două limite;

să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puţin143 (limită variabilă) şi să nu

depăşească 1/4 din moştenire (limită fixă, maximă). În măsura în care rezultatul era mai

mare decât limita cotităţii disponibile speciale, diferenţa se atribuia copiilor, dacă

defunctul nu a dispus de această diferenţă până în limita cotităţii disponibile ordinare în

favoarea unui terţ144. De exemplu, dacă defunctul avea un copil din prima căsătorie şi

altul din ultima, moştenirea se împărţea la 3, dar soţul supravieţuitor putea lua numai 1/4

cu titlu de cotitate disponibilă specială, copiii beneficiind de restul moştenirii (3/4), dacă

defunctul nu a dispus în favoarea unui terţ de 1/12 din moştenire (diferenţa dintre

cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, deci 1/3 minus 1/4), caz în

care copiii luau numai rezerva lor de 2/3.

După adoptarea Legii nr.319/1944, s-a pus problema dacă art.1090 NCC a mai

rămas în vigoare. Concluzia unanimă este că dispoziţia a rămas în vigoare, nefiind

abrogată expres, dar nici implicit, raţiunea pentru care a fost instituită cotitatea

disponibilă specială subzistând şi în prezent.

Nu există controverse nici în privinţa corelaţiei dintre cotitatea disponibilă

specială şi cotitatea disponibilă ordinară. Cele două cotităţi nu se cumulează, cea specială

imputăndu-se asupra cotităţii disponibile ordinare (deducându-se din aceasta). Prin

urmare, dacă defunctul a făcut liberalităţi în favoarea soţului din ultima căsătorie (în

1imita cotităţii disponibile speciale) putea face liberalităţi şi în favoarea terţilor (printre

care şi fostul soţ dintr-o căsătorie anterioară)145, dar numai până la limita cotităţii

disponibile ordinare (deci pentru diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară - mai mare

- şi cotitatea disponibilă specială - mai mică), astfel încât rezerva copiilor să nu fie

încălcată.

În schimb, controversată este problema corelării dispoziţiilor art.1090 NCC. cu

drepturile succesorale prevăzute în favoarea soţului supravieţuitor de Legea nr.319/1944.

143 Legea vizează ipoteza în care, datorită donaţiilor primite de la defunct cu scutire de raport sau datorită dispoziţiilor testamentare (legate sau exheredări directe), unii dintre descendenţi primesc mai mult din moştenire decât alţii. Întrucât cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi partea copilului care a luat mai puţin, ea se raportează la această parte, reprezentată de regulă de cota de rezervă a copilului în cauză.144 Vezi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 699-701.145 În literatura de specialitate s-a pus problema cuantumului cotităţii disponibile speciale în cazul în care defunctul a fost căsătorit de mai multe ori (mai mult de două ori), ajungându-se la concluzia că toţi foştii soţi, precum şi soţul supravieţuitor, împreună nu vor putea fi gratificaţi decât în limitele cotităţii disponibile speciale (M. Eliescu, op. cit., p. 42-43; E. Safta-Romano, op. cit., p. 319. Pentru dreptul francez, în acest sens vezi Mazeaud, op. cit., p. 720, nr. 896). După părerea noastră, Codul nostru civil vizează numai liberalităţile făcute soţului supravieţuitor („soţul din urmă”, iar nu „a son nouvel poux”, art.1098 C.civ.fr.), astfel încât soţii anteriori intră în categoria terţilor faţă de care este operantă doar cotitatea disponibilă ordinată. Având în vedere justificarea instituţiei (vezi supra nr. 211), formularea din art.939 este mai corespunzătoare, deoarece influenţa exercitată de soţii anteriori putea fi anihilată prin revocarea donaţiei (art.937 alin.1 C.civ.) sau a dispoziţiei testamentare (art.802 C.civ.) până în ultima clipă a vieţii autorului liberalităţilor.

54

Este evident că, în lumina acestei legi, drepturile soţului supravieţuitor care concurează

cu deseendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară nu mai pot fi limitate exclusiv la

cotitatea disponibilă specială prevăzută de art.1090 NCC, ci trebuie să fie stabilite ţinănd

seama şi de noua calitate a soţului supravieţuitor de moştenitor legal rezervatar. Chiar

dacă, în principiu, şi această ideie este unanim admisă, în concret există o mare varietate

de soluţii privind determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a celei

ordinare şi în privinţa atribuirii diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile.

Fără a intra în analiza variatelor soluţilror propuse şi aplicate în practica

judecătorească146, prezentăm în continuare soluţia pe care o socotim corectă147.

7.5. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a cotitaţii

ordinare.

Regimul juridic al diferenţelor dintre cele două cotităti disponibile.

Corelarea dispoziţiilor art. 1090 NCC, cu dispoziţiile Legii nr. 319/1944,

presupune următoarele operaţii:

a) În toate cazurile în care defunctul a făcut liberalităţi (inclusiv ipoteza în care a

prevăzut exheredări directe) prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare,

şi indirect a rezervei moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, în problema analizată,

urmează să se stabilească rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 şi - după cum am

văzut148 - se impută asupra întregii moşteniri („averea” defunctului soţ, art.1-2 din Legea

nr.319/1944), iar rezerva copiilor (de 1/2, 2/3 sau 3/4) se calculează asupra restului

moştenirii (7/8).

Presupunând, de exemplu, că soţul din ultima căsătorie a defunctului este instituit

legatar universal şi concurează cu un copil din prima căsătorie, rezerva copilului va fi de

7/16 (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8 + 7/16 = 9/16, iar cotitatea disponibilă

ordinară restul moştenirii, adică 7/16.

Prin urmare, soţul supravieţuitor din ultima căsătorie a defunctului, dacă vine în

concurs cu unul sau mai mulţi copii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (ori din

afara căsătoriei), nu poate fi gratificat de către soţul său cu o valoare în limitele cotităţii

disponibile obişnuite, ci numai în limitele unei cotităţi disponibile speciale, care - fără a

putea depăşi un sfert din moştenire - nu poate fi mai mare decât partea de moştenire a

copilului care a luat cel mai puţin. Sunt ocrotiţi astfel atât copiii din căsătoria anterioară a

defunctului, cât şi cei din căsătoria actuală, care vor profita deopotrivă de partea din

cotitatea disponibilă ordinară care ar depăşi cotitatea disponibilă specială149. În ce priveşte

chemarea lor la moştenire (şi, implicit, dreptul la rezerva specială), se aplică

reglementările de drept comun. Vor beneficia, deci, copiii născuţi, dar şi cei doar

concepuţi la data deschiderii succesiunii; copiii din afara căsătoriei aflaţi în aceste situaţii

vor beneficia, indiferent de data când li s-a stabilit legal filiaţia (această stabilire operând

retroactiv, de la data naşterii şi chiar de la data concepţiei); copiii adoptaţi numai de soţul

defunct vor beneficia indiferent dacă au fost înfiaţi cu efecte restrânse ori cu efecte

146 Pentru o sinteză a acestor soluţii şi critica lor, vezi E. Boroi. G. Boroi, loc. cit., p. 26- 29; D. Chirică, op. cit., p. 167-172.147 Vezi în acest sens, E.Boroă, G.Boroi, op.cit., p.29-32; R.Popescu, op.cit., p.67-69. Vezi şi D.Chirică, op.cit., p.170-172. Precizăm însă. că autorul calculează neclar cotitatea disponibilă specială (1/4 x 7/8 = 7/32), în loc de 1/4 din moştenire cum prevede art.939 C.civ., iar în privinţa regimului juridic al diferenţei dintre cele două cotităti disponibile are altă părere (vezi infra nr.urm. lit.b).148 Supra nr.210.149 E vorba, fireşte, atât de copiii din căsătorie, cât şi de cei din afara căsătoriei ori din înfiere, dar numai de cei care vin efectiv la moştenire, adică nu sunt nedemni sau renunţători.

55

depline de filiaţie firească; vor beneficia nu numai adică descendenţii de gradul I, ci şi

nepoţii, strănepoţii, etc., îndreptăţiţi la moştenire (şi implicit la rezerva specială) prin

reprezentare, etc. Nu vor putea beneficia însă de această rezervă specială copiii nedemni

sau renunţători. Pe de altă parte, trebuie precizat că sunt limitate la această cotitate

disponibilă specială nu numai donaţiile, dar şi legatele testamentare pe care soţul

recăsătorit le-ar face noului său soţ în considerarea acestei calităţi, adică atât donaţiile şi

legatele făcute în timpul căsătoriei, cât donaţiile făcute anterior, dar în vederea

căsătoriei150.

Calculul cotităţii disponibile speciale a soţului, în concurs cu copii dintr-o

căsătorie anterioară, se face împărţind valoarea moştenirii la o cifră reprezentând numărul

copiilor (care vin la moştenire), plus 1 (soţul), iar dacă rezultatul depăşeşte un sfert din

moştenire, cotitatea disponibilă de care poate beneficia (prin donaţii sau legate), soţul

actual se reduce la suma ce reprezintă acest sfert, diferenţa profitând copii lor151.

Liberalităţile (donaţii sau legate) care depăşesc această cotitate disponibilă sunt

supuse reducţiunii152. Donaţiile deghizate şi cele făcute prin persoană interpusă sunt însă

nule, în temeiul dispoziţiilor art. 1033 NCC, care instituie o prezumţie legală (relativă) de

interpunere de persoane pentru donaţiile făcute unei rude ale soţului donatar „la a cărei

moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei care nu a rezultat din căsătoria cu

donatorul”.

Liberalităţile făcute de defunct unor terţe persoane nu pot depăşi, împreună cu

liberalităţile făcute soţului supravieţuitor, cotitatea disponibilă ordinară. Deci, cotitatea

disponibilă specială a soţului supravieţuitor se impută asupra cotităţii disponibile ordinare

şi nu asupra rezervei copiilor, care nu poate fi ştirbită.

Tot asupra cotităţii disponibile ordinare se impută partea succesorală legală a

soţului supravieţuitor (moştenitor rezervatar), în sensul că el poate cumula partea sa

legală de moştenire (rezerva sa) cu libertăţile făcute lui în limita cotităţii disponibile

special, cu condiţia ca, împreună, acestea (cota legală plus libertăţile) să nu depăşească

cotitatea disponibilă ordinară, adică să nu ştirbească rezerva copiilor.

Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă

ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţultii supravieţuitor sau a oricărei alte

persoane, cu singura excepţie a soţului din ultima căsătorie dacă acesta concurează cu un

copil dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, urmează a se stabili cotitatea disponibilă

specială de care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi partea

copilului care a luat mai puţin, maximum 1/4 din moştenire . Deci, pe lângă rezerva sa, de

1/8 din moştenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum

1/4 (total 3/8), bineinţeles, fără a aduce atingere rezervei copiilor153.

b) Se pune întrebarea, ce se întâmplă în cazul în care cotitatea disponibilă

specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară? Astfel, în exemplul dat (un

singur copil din prima căsătorie a defunctului), cotitatea disponibilă ordinară este de 7/16,

deci mai mare decât cotitatea disponibilă specială, de maximum 1/4 (=4/16), diferenţa

150 Pentru explicaţii mai detaliate, a se vedea M. Eliecu, op.cit., p. 340-342.151 Pentru semnalarea şi discutarea unor dificultăţi practice ivite în diferite situaţii speciale în legătură cu calculul acestei cotităţi disponibile speciale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 342-343.152 A se vedea şi D. Chirică, op. cit., p. 164-174, precum şi opiniile doctrinare şi soluţiile jurisprudenţiale acolo citate.153 De exemplu, în cazul a trei copii nu va putea beneficia decât de un total de 11/32 (nu 12/32, adică 3/8), dat fiind că rezerva copiilor este de 21/32 (3/4 din 7/8).

56

între cele două cotităţi fiind de 3/16 din moştenire. Care va fi regimul juridic al acestei

diferenţe?

Se admite unanim că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea

oricui, cu excepţia soţului din ultima căsătorie. Aceasta înseamnă, după părerea noastră,

că prin instituirea cotităţii disponibile speciale nu s-a creat o rezervă succesorală specială,

corelativă în favoarea copiilor154. Art.1090 NCC, spre deosebire de art.1087 limitează

dreptul de dispoziţie numai în favoarea soţului din ultima căsătorie a defunctului. Or,

limitarea liberalităţii în favoarea unei persoane nu implică necesarmente instituirea unei

rezerve succesorale (speciale) în favoarea unei altei persoane. Numai limitarea generală

creează indirect şi în mod necesar rezervă succesorală.

Astfel fiind, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă

specială (mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), respectiv dispoziţia este

ineficace în lumina art.1090 NCC, acea parte din moştenire urmează să fie atribuită

(împărţită) potrivit regulilor moştenirii legale, şi anume, 1/4 soţului supravieţuitor, iar 3/4

copiilor (art.1 din Legea nr.319/1944)155, în acest fel, art.1090 NCC, este corelat cu

dispoziţiile din Legea nr.319/1944. Astfel, în exemplul dat, soţul supravieţuitor va mai

primi o cotă legală de 1/4 din 3/16 (diferenţa dintre cele două cotităţi disponibile), deci în

total: 1/8 cu titlu de rezervă, 1/4 cotitate disponibilă specială şi 3/64 ca moştenitor legal

reprezentând un total de 27/64 din moştenire. Iar copilul va mai primi o cotă legală de 3/4

din diferenţa de 3/16, deci 9/64, care se adaugă rezervei succesorale de 7/16, rezultând un

total de 37/64 din moştenire.

Dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi descendenţi ai defunctului (cel puţin

unul dintr-o căsătorie anterioară), soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8, cei doi

copii rezerva de 14/24 (2/3 din 7/8). Din cotitatea disponibilă ordinară de 7/24 soţul

supravieţuitor va mai primi cotitatea disponibilă specială de 1/4 (=6/24), iar diferenţa de

1/24 se împarte între soţul supravieţuitor (1/4 din 1/24 = 1/96) şi cei doi copii (3/4 din

1/24 = 3/96), potrivit art.1 din Legea nr.319/1944. Deci soţul supravieţuitor va primi 1/8

+ 6/24 + 1/96 = 37/96, iar cei doi copii 14/24 + 3/96 = 59196.

În cazul a trei copii cotitatea disponibilă ordinară (de 7/32), fiind mai mică decât

limita maximă a cotităţii disponibile speciale (de 1/4 = 8/32), se va atribui soţului

supravieţuitor integral, deoarece nu este nici mai mare decăt partea copilului care a luat

mai puţin (rezerva fieeăruia fiind de 7/32).

În cazul a patru sau mai mulţi copii, cotitatea disponibilă specială de care poate

beneficia soţul supravieţuitor va fi raportată la partea de copil, aceasta fiind mai mică

decât sfertul moştenirii156.

7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale.

154 Potrivit unei alte păreri „instituind o cotitate disponibilă specială, acest text creează o rezervă specială corelativă...”, M. Eliescu, op. cit., p. 341.155 Pentru practica judecătorească în acest sens vezi, de exemplu, Trib. Suprem, s. civ. dec. nr. 1615/1972 şi 21431/1984, cit. supra, dar cu deosebirea că instanţa supremă impută rezerva soţului supravieţuitor nu asupra „averii” defunctului (potrivit art.1 şi 2 din Legea nr.319/1944), ci asupra cotităţii ce rămâne după stabilirea rezervei copiilor. Pentru o părere în sensul că diferenţa (dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi în favoarea altor persoane) „se cuvine în întregime copilului defunctului, cu titlu de rezervă specială, nefiind supusă împărţelii între soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului conform regulilor moştenirii legale”, vezi D. Chirică, op. cit., p. 172. Împărtăşind această soluţie, de lege ferenda, menţionăm că ea a fost aplicată înainte de adopţiunea Legii nr.319/1944 (vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p.700), numai că atunci soluţia s-a impus datorită faptului că soţul supravieţuitor nu era moştenitor legal, deci în această calitate nu putea concura cu descendenţii defunctului, ei fiind singurii moştenitori cu vocaţie legală utilă.156 Pentru amănunte vezi E. Boroi, G. Boroi, loc. cit., p. 31-32.

57

Art.1090 NCC, nu prevede vreo sancţiune specială pentru incălcarea limitelor în

care defunctul putea face donaţii sau dispoziţii testamentare în favoarea soţului

supravieţuitor, care concurează cu copiii dintr-o eăsătorie anterioară, sau din afara

căsătoriei ori din adopţie. Astfel fiind, se aplică sancţiunea prevăzută pentru depăşirea

cotităţii disponibile ordinare, reducţiunea (reducerea), liberalităţilor excesive în limitele

cotităţii disponibile speciale (iar nu desfiinţarea lor), într-adevăr, regulile reducţiunii sunt

aplicabile în toate cazurile în care liberalităţile „vor trece peste partea disponibilă”,

indiferent dacă partea disponibilă este ordinară sau specială.

Întrucat regulile reducţiunii (inclusiv calculul părţii disponibile) urmează să fie

analizate în continuare157, aici urmează să facem numai unele precizări vizând cotitatea

disponibilă specială.

a) Reducţiunea întemeiată pe art.1091 NCC, poate fi invocată numai de către

copilul defunctului cu filiaţie anterioară ultimei căsătorii şi numai dacă el sau

descendenţii lui pot şi vor să vină la moştenire (nu sunt nedeinni sau renunţători). Cu

toate că reducţiunea profită indirect şi copiilor din ultima căsătorie a defunctului căci în

cadrul moştenirii legale ei au drepturi egale -ea poate fi cerută numai de către

descendenţii in favoarea cărora a fost instituită cotitatea disponibilă specială prin art.1091

NCC. Nici o altă persoană nu poate exercita dreptul la reducţiune în temeiul acestui

text158.

b) Dacă alături de soţul supravietuitor, defunctul a făcut liberalităţi şi în favoarea

unei altei persoane, la reducţiune urmează să fie avute în vedere ambele cotităţi

disponibile; liberalităţile făcute soţului din ultima căsătorie să nu depăşească cotitatea

disponibilă specială, iar ambele categorii de liberalităţi, împreună, să nu aducă atingere

rezervei succesorale a descendenţilor.

În caz de depăşire, se va ţine seama de ordinea reducţiunii liberalităţilor

excesive159. Astfel, dacă toate liberalităţile sunt legate sau toate sunt donaţii cu aceeaşi

dată, toate se reduc simultan şi proporţional cu valoarea lor. În schimb, dacă sunt

liberalităţi succesive se reduc în ordinea prevăzufă de lege. De exemplu, dacă donaţia

făcută cu scutire de raport soţului supravieţuitor se înscrie în limitele cotităţii disponibile

speciale, ea nu se va reduce, în schimb legatul făcut în favoarea terţului se va reduce până

la limita cotităţii disponibile ordinare şi invers, dacă donaţia făcută terţului a epuizat

întreaga cotitate disponibilă ordinară, legatul făcut soţului supravieţuitor nu se va

executa160 (nici nu se mai pune problema cotităţii disponibile speciale).

c) Sancţiunea reducţiunii se aplică in toate cazurile în care liberalităţile făcute de

defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie depăşesc limitele legii. Legea precizează

expres că aceste limite nu pot fi depăşite nici prin „donaţii” indirecte, înfăptuite pe calea

unor acte juridice diferite de contractul de donaţie, (renunţarea la un drept, remiterea de

datorie, stipulaţie în favoarea soţului făcută din bunurile proprii ale defunctului)161.

Există totuşi o excepţie: în ipoteza în care liberalitatea în favoarea soţului din

ultima căsătorie este făcută într-o formă simulată (donaţie deghizată sau liberalitate -

157 Vezi infra nr. 217 şi urm.158 Vezi şi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu. Al. Băicoianu, op. cit., p. 702, nr. 1033; M. Eliescu, op. cit., p.344; D. Chirică, op. cit., p. 173-174. Soluţia este logică, deşi controversată. Vezi Mazeaud, op. cit., p. 721, nr.897.159 Vezi infra nr. 225.160 M. Eliescu, op. cit., p. 343-344.161 Fr. Deak, op. cit., p. 114-115.

58

donaţie ori legat - făcute prin interpunere de persoane)162, sancţiunea va fi nu reducţiunea

liberalităţii până la limita cotităţii disponibile speciale, ci nulitatea absolută şi totală a

liberalitatii , chiar dacă valoarea ei se încadrează în limitele prevăzute de lege, deoarece

această nulitate sancţionează nu numai şi nu atât depăşirea cotităţii disponibile speciale,

ci intenţia de fraudare a drepturilor descendenţilor defunctului, frauda fiind prezumată

absolut de lege163.

Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi intentată de orice descendent al

defunctului care vine la moştenire, întrucat acţionează în nume propriu (nu ca succesor al

defunctului), deci în calitate de terţ faţă de actul simulat, reclamantul va putea dovedi

caracterul deghizat al donaţiei sau interpunerea de persoană prin orice mijloc de probă.

Dovada interpunerii de persoană fiind anevoioasă, legea prezumă că sunt persoane

interpuse, copii scopului supravieţuitor dintr-o altă căsătorie (sau din afara căsătoriei ori

adoptat numai de acesta) şi acele rude ale lui (rude în linie directă şi pană la gradul IV

inclusiv pe linie colaterală) faţă de care, în ipoteza morţii lor în momentul facerii

liberalităţii, el ar fi avut vocaţie succesorală legală concretă, utilă164.

Secţiunea a III-a - Determinarea (calculul) masei succesorale, a rezervei şi a

cotităţii disponibile.

1.Precizări prealabile.

După ce am analizat dispoziţiile privind cuantumul rezervei succesorale şi al

cotităţii disponibile ordinare şi speciale, urrnează să vedem cum se stabileşte în concret,

în raport de fiecare moştenire în parte, masa succesorală, numită masa de calcul, la care

se raportează fracţiunile reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibilă165.

Masa succesorală avută în vedere în acest scop nu este cea lăsată efectiv de

defunct; trebuie avute în vedere şi donaţiile făcute de el în timpul vieţii, căci rezerva îi

ocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor testamentare (legate

şi exhereclări) dar şi împotriva liberalităţilor făcute prin acte între vii (donaţii). Înseamnă

că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin

calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii. În

raport de această masă de calcul - denumită sugestiv şi „moştenire închipuită”166 se va

putea constata dacă prin Iiberalităţile făcute a fost atinsă rezerva moştenitorilor şi deci

urmează să se procedeze la reducţiunea liberalităţilor excesive. Prin urmare, stabilirea

masei de calcul este o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive.

Pentru stabilirea masei de calcul, se are în vedere trei elemente, respectiv trei

operaţiuni care se efectuează succesiv:

a) stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data

deschiderii moştenirii;

b) scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine

activul net;

162 Vezi pentru donaţii simulate Fr. Deak, op. cit., p. 110-113.163 M. Eliescu, op. cit., p. 344.164Vezi şi Fr. Deak, op.cit.p.109-110.165 Fr. Deak, op. cit., p. 229-230.166 M.Eliescu,op.cit.p352.Precizăm că, dacă există soţ supravieţuitor-indiferent că moşteneşte sau nu (este nedemn, renunţător) -reconstituirea patrimoniului defunctului prin calculul pe hârtie trebuie să fie precedată de lichidarea comunităţii de bunuri ale soţilor, pentru a determina partea cuvenită soţului defunct din această comunitate şi care intră în masa succesorală, respectiv partea aparţinând soţului supravieţuitor în calitatea sa de codevălmaş şi care nu formează obiect de mioştenire.

59

c) reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul

vieţii de către cel care lasă moştenirea, în urrna acestor operaţiuni se va putea stabili

necesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc a fi excesive, depăşind limitele

cotitătii disponibile .

În legătură cu donaţiile făcute de de cujus urmează să analizăm şi institutia

raportului donaţilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să putem stabili regulile

imputaţiei liberalităţilor asupra cotităţii disponibile şi în anumite cazuri, asupra rezervei

beneficiarului liberalităţii.

2. Stabilirea activului brut al moştenirii - presupune identificarea tuturor

bunurilor cu valoare patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii;

drepturi reale, de creanţă (inclusiv creanţele împotriva moştenitorilor) sau de creaţie

intelectuală. Se au în vedere şi bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele

aflându-se în patrimoniul succesoral.

Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente, cele lipsite de valoare patrimonială

(cum ar fi hârtiile de familie, portretele, diplomele etc.167 sau care nu pot fi valorificate

(creanţă al cărei debitor este de insolvabilitate notorie). Evident, nu sunt bunuri

„existente” nici drepturile care s-au stins la moartea titularului întrucat aveau caracter

viager (uzufruct, creanţă de intretinere, rentă viageră, dreptul la pensie etc.), sau din alte

cauze (de exemplu, moartea celui care lasă moştenirea a operat ca o conditie rezolutorie -

cum ar fi reîntoarcerea convenţională a bunurilor dăruite pentru cazul predecesului

donatarului, sau ca un termen incert extinctiv). Tot astfel, nu sunt avute în vedere -

neexistând la data deschiderii moştenirii fructele civile şi naturale ajunse la scadenţă sau

percepute după această dată ori adăugirile sau îmbunătătirile aduse bunurilor din

moştenire după deschiderea ei168 . Nici indemnizaţia de asigurare (suma asigurată),

datorată (plătită), de asigurător terţului beneficiar al asigurării de persoane (pentru caz de

moarte a celui care lasă moştenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiind

formată în patrimoniul asigurătorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Pentru

stabilirea masei de calcul, în cazul asigurării de deces în favoarea unui terţ beneficiar, se

poate admite, cel mult, reunirea la activ a valorii primelor de asigurare plătite din

patrimoniul defunctului. Dacă nu a fost desemnat un terţ beneficiar şi indemnizaţia se

plăteşte moştenitorilor169, dreptul la indemnizaţie va face parte din patrimoniul succesoral

ca şi indemnizaţiile de asigurare datorate sau plătite de societăţi de asigurare în temeiul

altor contracte de asigurare (decat asigurarea în caz de deces)170 .

Pentru stabilirea activului brut al moştenirii, după identificarea bunurilor

defunctului, ele urmează să fie evaluate, pentru că rezerva succesorală şi cotitatea

disponibilă se stabilesc valoric, iar nu indi-vidualizat pe bunuri. Evaluarea se face în

funcţie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii moştenirii pentru că dreptul la

rezervă se naşte în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depăşire a

cotităţii disponibile prin liberalităţile făcute de defunct.

167 Potrivit Legii nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României( modificată prin OG nr. 70/2000 : Brevetele şi însemnele decoraţiilor rămân, după deces, în posesia moştenitorilor legali, dar fără drept de a le purta sau de a face uz, în orice fel, de prerogativele conferite de acestea”(art.74). „În cazul conferirii unei declaraţii post-mortem brevetul şi însemnul acesteia se predau spre păstrare moştenitorilor legali” (art.75).168Adăugirile şi îmunătăţirile urmează să facă obiect de desocotire între moştenitori, în măsura în care nu cad în lotul celui ce le-a făcut. TS, s. Civ.dec.nr.1593/1079, în RRD nr..1, 1980,p.65 ; vezi şi idem,dec.nr.1272/1977, în RPD NR. 7, 1978,P.49.169 Art. 32 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.170 Pentru amănunte vezi şi Fr. Deak, op. cit.,cap.XIII nr.40, I şi nr.42,p.533-536.

60

În ceea ce priveşte dreptul de creaţie intelectuală, a cărui valoare patrimonială

viitoare, nu poate fi apreciată în momentul deschiderii moştenirii, (de exemplu,

reproducerea operei literare şi cuantumul remuneraţiilor), s-a propus:

- atribuirea cotei de rezervă din dreptul de creaţie intelectuală moştenitorului

rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibilă;

- urmând ca legatarul să mai preia din indemnizaţia cuvenită moştenitorului

rezervatar suma corespunzătoare cotităţii disponibile din celelalte bunuri ale moştenirii171

De acord cu prima parte a tezei, precizăm că legatarul are dreptul să beneficieze şi

din celelalte bunuri ale moştenirii de partea corespunzătoare cotităţii disponibile, fără a

aştepta remuneratiile viitoare rezultand din dreptul de creaţie intelectuală, dacă cei

interesaţi nu s-au inţeles altfel172. A doua parte a tezei poate primi aplicare dacă dreptul de

creaţie intelectuală formează obiectul unui legat cu titlu particular.

3. Stabilirea activului net prin scăderea pasivului succesoral din activul

brut.

După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral173, se

identifică şi se scad din activul brut, obligaţiăle defunctului şi cheltuielile de

înmorrnăntare174, sau cele de conservare şi administrare a patrimoniului succesoral,

(pentru efectuarea inventarului, punerea peceţilor, evaluarea bunurilor etc.), făcute în

interesul comun al moştenitorilor (nu şi datoriile lor personale, cum ar fi taxele

succesorale, onorariile etc.). Pasivul urmează să fie scâzut, deoarece drepturile

moştenitorilor rezervatari şi ale legatarălor nu pot fi satisfăcute decât după satisfacerea

creditorilor.

În acest sens, se au în vedere şi se scad din activul brut toate obligaţiile

defunctului (inclusiv datoriile faţă de moştenitori), existente în patrimoniul succesoral la

data deschiderii moştenirii. Evident, nu reprezintă pasiv succesoral obligaţiile stinse prin

moartea celui care lasă moştenirea, cum sunt obligaţiile legate de o calitate personală a

defunctului, (de exemplu, întreţinerea datorată în calitate de rudă sau de soţ), sau care au

fost contractate intuitu personae (ca antreprenor, mandatar etc.). Nici obligaţiile civile

imperfecte (naturale), de exemplu, datorii stinse prin prescripţie, nu se scad, nefiind

sancţionate (valorificabile) prin acţiune în justifie. În schimb, datoriile aleatorii (de

exemplu, renta viageră sau obligaţia de întreţinere asumată de defunct în schimbul

dobăndirii unui imobil, şi care nu se stinge la moartea lui), urmează, să fie scăzute din

activul patrimonial. Evaluarea acestor datorii este foarte dificilă şi se apelează la metode

practicate de societăţi de asigurare175. În lipsă de altă reglementare, nu excludem

posibilitatea evaluării potrivit regulilor admise în legislaţia financiară, şi anume, valoarea

rentei sau a întreţinerii pe 10 ani (art.5 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială).

4. Reunirea fictivă (pentru calcul) a valorii donaţiilor făcute de cel ce lasă

moştenirea.

171 Vezi O.Căpăţănă, În legătură cu aplicarea noi legiferări a dreptului de autor, în RPR, în LP nr.6,1958,p.46. Vezi M.Eliescu,op. cit. p.353-354. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.172 Art.81- 82 din Legea nr. 36/1995.173Dacă masa succesorală nu este determinată, instanţa trebuie să anuleze în întregime certificatul de moştenitor, TS, s.civ.,dec.nr.266/1963, în CD, 1963.p. 135.174 Vezi TS, s.civ.dec.nr.1272/1977,cit.supra.175 Vezi M.Eliescu,op.cit.,p.355.

61

Rezerva succesorală îi apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva

dispoziţiilor testamentare, dar şi împotriva liberalităţilor excesive făcute în timpul vieţii.

Astfel fiind, pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, la activul net trebuie să se

adauge valoarea bunurilor donate de defunct în timput vieţii176.

4.1. Reunire fictivă.

Subliniem că această adăugare, reunire, nu este efectivă, ci pur fictivă, doar pentru

calcul („se adaugă prin calcul”), pentru a se vedea dacă liberalităţile inter vivos (şi mortis

causa) se încadrează ori nu în limitele cotităţii disponibile. Numai dacă această cotă a

fost depăşită se va pune problema readucerii, în natură sau prin echivalent, la masa

suceesorală a bunurilor dăruite. Dar calcului rezervei şi al cotităţii disponibile este numai

o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie177.

Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile făcute de defunct, indiferent de forma

de realizare (act autentic, dar manual, donaţii simulate sau indirecte) şi indiferent de

persoana donatarului (moştenitor sau terţ). Deoarece dispoziţiile legale prin care se

asigură rezerva suceesorală au caracter imperativ (de ordine publică), donaţiile nu pot fi

exceptate de la reunirea fictivă prin voinţa donatorului. Chiar dacă donaţia este scutită de

raport178, valoarea ei se adaugă la masa de calcul a rezervei. În cazul donaţiilor cu sarcini,

la reunirea fictivă se va ţine seama de valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea

bunului donat şi valoarea sarcinii179. Dacă însă sarcina stipulată în favoarea unui tert (nu a

donatarului), reprezintă o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie direct180, se va adăuga

prin calcul şi valoarea donaţiei indirecte.

Donaţia remuneratorie se va lua în calcul numai dacă şi numai în măsura în care

depăşeşte valoarea serviciilor prestate, constituind o veritabilă liberatitate.

4.2. Gratuităţi nesupuse reunirii.

Nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuităţi care sunt făcute în îndeplinirea unor

îndatoriri sociale şi care nu reprezintă liberalităţi ori - chiar dacă sunt catificate donaţii -

nu sunt supuse regimului liberalităţilor, fiind exceptate de lege şi de la raportul donaţiilor

(deşi donatorul nu a prevăzut scutirea de raport). Astfel:

- cheltuielile de hrană, întreţinere şi învăţătură181, chiar dacă defunctul nu avea

obligaţia legală de întreţinere faţă de cel în cauză, (de exemplu, rudă mai îndepărtată în

grad); numai în materia raportului, aceste cheltuieli se limitează la cele făcute

descendenţilor şi soţului, fiindcă numai ei sunt obligaţi la raport;

- darurile obişnuite (făcute la aniversări, botezuri etc.), inclusiv donaţiile

remuneratorii şi darurile de nuntă dacă sunt de valoare obişnuită (de exemplu, cele făcute

cu ocazia căsătoriei unor rude sau prieteni)182;

- cheltuielile de nuntă.

Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct prin

acte cu titlu oneros, afară numai dacă se dovedeşte că actul - aparent cu titlu oneros -

176 Fr. Deak, op. cit., p. 332-333.177 Ibidem, p. 333.178 Pentru raportul donaţiilor vezi Fr.Deak-Tratat de drept succesoral,op. cit.p.333.179 Vezi D.Chirică,op.cit.,p.178.180 Vezi Fr.Deak,op. cit.p.116-117 nr.30.181Referirea din art.759 C.civ. la „învăţarea unui meşteşug” a fost interpretată judicios, în sensul că vizează orice cheltuieli făcute cu pregătirea profesională na copiilor, inclusiv în şcolile de învăţământ superior. TS, s.civ., dec.nr.152/1978, în DC, 1978, p.119-121.182Pentru problematica darurilor de nuntă vezi Fr.Deak,op.cit., p.122-124 şi lucrările acolo citate.

62

reprezintă în realitate o donaţie deghizată. Moştenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea

prin orice mijloc de probă183, având calitatea de terţi în materie de simulaţie, pentru că se

prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobandit prin moştenire de la defunct.

4.3. Prezumţia de donaţie.

Chiar şi în aceste condiţii dovada deghizării este deosebit de anevoioasă. Pentru a

uşura această dovadă, legea (art.845 C.civ.) prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari

o prezumţie relativă184 , potrivit căreia instrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil

în linie dreaptă185, (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv rudenia

civilă rezultând din adopţie, care rudă, în momentul înstrăinării, ar fi avut calitatea de a-1

moşteni pe înstrăinător), reprezintă o donaţie, (socotită în cotitatea disponibilă), dacă

înstrăinarea s-a tăcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere186, iar

deghizarea nu este invocată de un mostenitor în linie dreaptă care sa fie consimţit la

încheierea actului.

În practica judecatorească prezumţia prevăzută de art.1091 NCC, se aplică şi în

cazul în care înstrăinarea către o ruda în linie directă s-a facut cu sarcina întreţinerii, (prin

contract de intreţinere)187, ceea ce se întamplă mai frecvent. Această soluţie este criticată,

deoarece prezumţia are caracter excepţional, şi ca a atare este de strictă interpretare188,

(exception est strictissimae interpretationis , ibi eaden solution esse debet). Pe aceeaşi

linie de gândire s-ar putea susţine posibilitatea aplicării prezumţiei şi în cazul înstrăinării

cu rezerva dreptului de abitaţie sau de uz , ca varietăţi ale dreptului de uzufruct.Totuşi,

extinderea la alte contracte nu se admite , ”chiar daca prin natura lor prezintă unele

elemente de asemanare cu convenţiile de rentă viageră şi uzufruct189. Deci înstrăinarea,

de exemplu , a casei, intra sub incidenţa textului daca se face cu rezerva uzufructului, nu

şi dacă se face cu rezerva dreptului de abitaţie, deşi deosebirea între cele doua ipoteze

este nesemnificativă.

Precizăm că art 1091, este aplicabil în condiţiile aratate, numai dacă actul de

înstrăinare este calificat de către părţi ca fiind cu titlu oneros190. Dacă actul este cu titlu

gratuit, nu se prezumă fictivitatea sarcinilor prevăzute; simulaţia trebuie să fie dovedită.

Dacă nu se dovedeşte, se va ţine seama după cum am văzut, de valoarea rezultată din

diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii, dacă sarcina nu reprezintă, ea

însăşi, o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă.

Benefiaciarul înstrăinării trebuie să fie un moştenitor prezumtiv, rudă în linie

dreaptă. Dacă se susţine că parţile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie să fie

183 TS, col. Civ., dec.nr. 1243/1958, în CD, 1958, P.88.184 Cu privire la caracterul relativ al prezumţiei şi deci a posibilităţii dovedirii caracterului realmente oneros al înstrăinării vezi TS, col.civ., dec. nr.1833/1960,în CD,1960,p.242-244;idem,s.civ.,dec.nr.1794/1973, în repertoriu...1969-1975,p.203;idem,dec.nr.1407/1983, în Repertoriu...1980-1985,p.123.185 Când dobânditorul nu este rudă în linie directă, ci colateral (de pildă, nepot de frate), prezumţia nu operează, TS,s.civ.,dec. nr.1407/1983, cit.supra.186 Dacă înstrăinarea este pură şi simplă(fără sarcina rentei sau rezerva uzufructului) prezumţia nu operează, (TS, s.civ., dec.nr.1150/1984, în DC, 1984, P.81-82),dar dar persoana interesată poate dovedi, potrivit dreptului comun, caracterul gratuit al înstrăinării.187 Vezi TS, col.civ.. dec.nr.1833/1960,cit. supra; idem, sec. Civ., dec.nr.2223/1980, în Repertoriu...1980-1985, p.124. Vezi şi Maseud,op. cit.,p.738,nr.919.188 Vezi D.Chirică,op.cit.p.180-181.189 TS, s.civ., dec.nr.2217/1997, în Repertoriu...1969-1975, p.203. Vezi şi M.Eliescu,op.cit., p 360.190 Vezi Maseud, op.cit.,p.737, nr.919. În sensul că art.845 C.civ., se referă atât la înstrăinările făcute cu titlu gratuit, cât şi la celea făcute prin acte cu titlu oneros, vezi TS, s.civ., dec.nr.1408/1973, RRD nr.1/1974,p.159.

63

dovedită. Prezumţia de interpunere prevăzută de art.989 NCC, în materia incapacităţii de

a primi libertăţi, nu este aplicabilă191.

Prezumtia caracterului gratuit al actului, poate fi invocată numai de către

moştenitorii rezervatari192, cu condiţia să nu fi consimţit la înstrăinare, recunoscând

caracterul cu titlu oneros al înstrăinării193. Alţi moştenitori (ascendenţi ordinari, rude

colaterale, legatari) nu pot invoca prezumţia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferită

după cum este vorba de raporturile dintre moştenitorii rezervatari sau de raporturile cu

ceilalţi moştenitori, care nu pot invoca prezumţia sau care nu pot dovedi caracterul gratuit

al actului194.

4.4. Efectele prezumţiei .

Ca efect al prezumţiei de gratuitate (dacă dobânditorul nu a reuşit să răstoarne

prezumţia), valoarea bunului înstrăinat (aparent cu titlu oneros) se va adauga, ca

donaţie195 la masa de calcul în vederea stabilirii valorii efective a rezervei succesorale şi

a cotităţii disponibile, urmând să fie supusă –reducţiunii potrivit regulilor în materie196,

numai dacă şi în masura în care libertăţile se dovedesc a fi excesive, aducând atingere

rezervei rezultând din calcul. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost depăşită, bunul rămâne

valabil înstrăinat, nefiind supus nici raportului donatiilor197, efectuarea unei donaţii sub

forma deghizata echivalând cu scutire de raport.

4.5. Evaluarea bunurilor.

După identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma deghizată) potrivit

regulilor aratate, se pune problema evaluării lor în vederea reunirii lor la masa de calcul

(adăugire la activul net).

4.5.1. Regula.

În acestă privinţă legea prevede că evaluarea se face în funcţie de valoarea ( de

circulaţie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii moştenirii, dar după starea lor

din momentul încheierii contractului de donaţie. Aceasta înseamnă că evaluarea se face

ca şi cum bunul nu ar fi rămas în patrimoniul defunctului până în momentul morţii,

având un preţ mai mare sau mai mic, numai în funcţie de evoluţia obiectivă a preţurilor,

fără a ţine seama de sporul (de exemplu, prin investiţii noi), sau de scăderea valorii (de

exemplu, dărâmării) datorate faptei donatarului (subdobanditorului)198. Se va ţine seama

numai de modificările fortuite ( de exemplu, pieire fortuită) care s-ar fi produs şi dacă

bunul rămânea în patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia în calcul în starea

existentă, dacă este cazul.

191 Vezi Maseud, ibidem.192 În sensul că şi soţul supravieţuitor, ca moştenitor rezervatar, poate invoca prezumţia , vezi M.eliescu, op.cit., p.359.193 Este indiferent momentul în care consimţământul a fost dat, dacă exprimă o voinţă liberă, neviciată. În aceste condiţii nu se poate reveni asupra consimţământului.TS. s.civ.,dec..nr.1269/1972, în Repertoriu... 1969.. 1975, p.203.194 Pentru calculul definit al rezervei şi al cotităţii disponibile în cazul în care există moştenitori rezervatari şi alţi moştenitori (de exemplu, un legatar universal), vezi M.Eliescu, op.cit., p359; R.Popescu, op.cit. p.73-74; D.Chirică, op,cit., p.181-182.195 Legea prevede adăugirea ” valuării bunului înstrăinat”(art.845 C.civ), fără a se ţine seamade renta sau întreţinerea eventual plătită ori de folosul realizat de defunctul uzufructuar.196 Vezi infra nr.223 şi urm.197 Vezi infra nr.229 şi urm.198Dacă donaţia va fi rezolvată ca urmare a reducţiunii, donatorul urmează să fie despăgubit ca posesor de bună- credinţă pentru sporul de valuare al bunului, iar dacă bunul a pierit prin fapta sa culpabilă va suporta paguba sub forma reducţiunii prin echivalent (vezi infra nr.227.2).

64

Modul de evaluare stabilit de lege se aplica nu numai în cazul donaţiilor

imobiliare, dar şi în cazul bunurilor mobile, donate, corporale sau incorporale199. Astfel

fiind, acţiunile donate se evalueaza în raport de cursul lor din ziua deschiderii

moştenirii200, în schimb, suma de bani donată se evidenţiaza în masa de calcul la valoarea

ei nominală201 (principiul nominalismului monetar)202 chiar dacă, la data donaţiei ea

valora, de exemplu, cât un autoturism, iar la deschiderea succesiunii acea suma valoreaza

numai cât o bicicletă, datorită instabilitătii economice.

4.5.2. Evaluarea dezmembrămintelor proprietaţii.

Se mai pune problema, cum se face evaluarea în cazul în care libertatea are ca

obiect dezmembrăminte ale proprietăţi sau dimpotrivă, nuda proprietate (dreptul de

uzufruct, uz sau abitaţie fiind rezervat)203. Problema se poate pune nu numai în cazul

donaţiilor, dar şi în alte ipoteze, de exemplu, pentru evaluarea activului succesoral în care

există un imobil grevat de uzufruct în favoarea unei terte persoane (de pildă, vânzătorul

imobilului cumpărat de defunct)204.

În lipsă de altă reglementare, pentru evaluarea dezmembramintelor dreptului de

proprietate se poate avea în vedere, prin analogie, legislaţia financiară. În acest sens, prin

Instrucţiunile Ministerului Finantelor , nr.1711/1960, date în aplicarea Decretului nr.

199/1995 asupra taxelor de timbru205, uzufructul se calculeaza la 20% din valoarea

bunului ce face obiectul dreptului şi 15 % în ipoteza dreptului de uz sau de abitaţie

(servitutea 10 % din valoarea fondului mai valoros). Prin Ordonanţa Guvernului

nr.12/1998, privind taxele de timbre (art. 13), în cazul drepturilor reale, altele decât

dreptul de proprietate, se are în vedere valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20

% din valoarea de circulaţie a imobilului .

Menţionăm că, în cadrul reducţiunii libertăţilor având ca obiect uzufructul sau

renta viageră, dificultăţile de evaluare pot fi evitate prin opţiunea moştenitorilor

rezervatari în sensul transmiterii beneficiarilor dreptului de usufruct sau de renta viageră

a proprietăţii cotităţii disponibile în loc să execute libertatea aşa cum a fost stipulate de

defunct206.

5. Ordinea efectuării operaţiunilor necesare pentru stabilirea masei de

calcul.

Conform legii, cele trei operaţiuni ar urma să se facă în următoarea ordine:

stabilirea activului brut, la care se adauga prin calcul donaţiile şi din valoarea lor reunite

se scade pasivul. În literatura de specialitate se apreciază, că această ordine a

operaţiuniilor este eronata şi inaplicabilă în cazul în care moştenirea este insolvabilă,

199În materie de raport al donaţiilor, după cum vom vedea, evaluarea mobilelor se face după încheierea contractului de donaţie (art.772 C.civ.) şi numai în cazul imobilelor în funcţie de valoarea în momentul deschiderii moştenirii.200Pentru consecinţele de flagrantă nedreptate ale acestei soluţii legislative vezi C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu, op.cit, p.665-666 nr.982:201Soluţia socotită de inegalitate şocantă. Vezi Mazeud, op.cit., p.741 nr.922.202Pentru nominalismul monetar vezi I.Albu, Probleme actuale privind obligaţiile civile pecuniare, în RRD nr.8, 1983, p.11-12 ; idem, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexarea convenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în dreptul nr. 1 , 1994, p.4. Autorul admite reevaluarea judiciară a creanţelor, considerând că nominalismul monetar nu este de ordine publică. În sensul indexării vezi şi CSJ, s.civ., dec.nr.904/1992, în dreptul nr.11 din 1992, p.82; idem, s.com., dec.nr.21/1994, în Dreptul nr.12/1994, p.59 şi altele care, deşi pronunţate în alte materii, sunt relevante în problema indexării.203Pentru evaluarea rentei viagere sau a întreţinerii, vezi supra nr.219.204 Fr. Deak, op. cit., p. 337.205 Instrucţiunile MF nr.1711/1960 nu au fost abrogate. Vezi CSJ, S.com.., dec.nr.1171/1996,în Buletinul CSJ, 1996, p.368.206Pentru amănunte vezi infra nr.228.

65

pasivul depăşind activul. Dacă pasivul este acoperit de valoarea activului, ordinea

operaţiunilor este indiferentă.

Dacă moştenirea este insolvabilă, efectuarea calculelor în ordinea prevazută de

lege ar conduce la soluţii inaceptabile, întrucât rezerva succesorala şi cotitatea disponibilă

s-ar diminua sau chiar s-ar desfiinţa nejustificat207, în detrimentul moştenitorilor

rezervatari şi ai donatarilor, creditorii moştenirii fiind satisfăcuţi din valoarea bunurilor

donate, deşi gajul lor general are ca obiect numai bunurile aflate în patrimonial

succesoral, ei neavând niciun drept asupra celor înstrăinate de defunct, fie şi cu titlu

gratuit, dacă nu au cerut revocarea prin acţiunea pauliană.

Pentru a ilustra cele arătate, să presupunem că defunctul a lăsat bunuri în valoare

de 10 milioane lei, datorii de 12 milioane, iar în timpul vieţii a donat un bun de 3

milioane lei şi are un copil cu o cota de rezervă de ½ din moştenire (din masa de calcul).

Dacă urma ordinea active brut + donaţia - datorii, rezultatul este de 1 milion,

înseamnă că rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă vor fi de câte o jumatate de

million. În schimb, creditorii vor lua activul brut şi 2 milioane din valoarea bunului donat

care, pentru ei, nu face parte din moştenire.

Pentru a nu se ajunge le aceste consecinte inacceptabile, se admite scăderea

pasivului numai din active (10 – 12 + 0, potrivit aritmeticii judiciare), creditorii suportand

consecintele insolvabilităţii debitorului lor, aşa cum ar fi suportat şi dacă ar fi ramas în

viaţă. La acest rezultat (activul net de 0) se adaugă fictiv valoarea donaţiei de 3 milioane,

din care 1,5 milioane va ramane donatarului în limitele cotităţii disponibile, iar 1,5 va

reveni prin reducţiune moştenitorului rezervatar. Observăm că în cazul în care moştenirea

este insolvabilă, masa de calcul coincide întotdeauna cu valoarea donaţiilor208.

6.Determinarea masei succesorale.

Întrucât defunctul nu putea dispune cu titlu gratuit (prin donaţii între vii sau legate

testamentare) decât de o parte din averea sa (adică de cotitatea disponibilă), la stabilirea

valorii moştenirii (a masei succesorale) se ţine seama nu numai de bunurile efectiv găsite

în patrimoniul său la data deschiderii moştenirii, ci şi de bunurile pe care acesta le donase

în timpul vieţii, bunuri a căror valoare se adaugă, prin calcul pe hârtie, în valoarea

activului net rămas la deces. Potrivit art.1901 NCC, valoarea masei succesorale se

determină prin următoarele trei operaţii succesive 209:

6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii

bunurilor existente în patrimonial succesoral la data deschiderii moştenirii

Se stabileşte valoarea bunurilor şi drepturilor existente în momentul deschiderii

succesiunii (bunuri mobile, bunuri imobile şi drepturi de creanţă), inclusiv cele ce fac

obiectul unor legate sau donaţii de bunuri viitoare.

Evaluarea tuturor acestor elemente ale activului succesoral se face la valoarea din

momentul deschiderii succesiunii.

Nu se iau însă în calcul:

207 Unii autori consideră că „se ajunge la mărirea disproporţionată a rezervei şi la reducerea corespunzătoare sau la desfinţarea totală a părţii disponibile”. C.Hamangiu,I.Rosetti-Bălănoiu, Al.Băicoianu, op.cit.,p.666 nr.983. Vezi M.Eliescu, op.cit.,p.355. În realitate, după cum vom vedea, cea ce se micşorează sau se desfinţează (se reduce la 0) este masa de calcul şi, prin intremediul ei, atăt rezerva siccesorală, cât şi cotitatea disponibilă, iar nu numai aceasta din urmă.208 Fr. Deak, op. cit., p. 339.209 Cu privire la importanţa practică a efectuării operaţiilor în ordinea indicată mai jos (iar nu in ordinea ce rezulta din „redactarea puţin fericită” a textului art.849 CCA, care ar duce la prejudicierea rezervatarilor si a creditorilor moştenirii), a se vedea explicaţiile şi argumentele aduse in M . Eliescu, op.cit., p .355.

66

- drepturile viagere ale defunctului, precum uzufructul, uzul, abitaţia, renta viageră şi

dreptul la întreţinere (legală sau contractuală), drepturi care se sting la moartea titularului;

- bunurile care n-au, făcut parte din patrimoniul defunctului în timpul vieţii sale, cum sunt

eventualele adăugiri sau îmbunătăţiri aduse de moştenitori după decesul lui de cujus sau

fructele (naturale) percepute, (industriale) produse ori (civile) scadente abia după data

decesului, etc.;

- bunurile sau drepturile viitoare incerte sau imposibil de evaluat, cum sunt, de pildă,

drepturile patrimoniale de autor sau de inventator, a căror existenţă (sau cel puţin

întindere)depinde de împrejurări ulterioare,cum ar fi:publicarea, difuzarea sau executarea

operelor inedite; onorariile convenite cu editorul sau cu instituţia de spectacole; mărimea

beneficiilor obţinute din aplicarea invenţiei, etc.210

Toate bunurile fără nici o deosebire, mobile sau imobile, corporale sau

incorporale, fungibile sau nefungibile etc., care se găsesc în patrimoniul dispunătorului în

momentul morţii sale, chiar şi cele de care el a dispus prin testament, se adună la un loc şi

formează masa sau activul creditor, asupra căruia are să se calculeze partea disponibilă şi

rezerva.

Bunurile legate prin testament fac parte din activul ereditar în momentul morţii

testatorului, pentru că ele nu au ieşit încă din patrimoniul său. Tot pentru aceleaşi

considerente, fac parte din acest activ bunurile cuprinse într-o donaţie de bunuri viitoare,

precum şi cele cuprinse într-o împărţeală făcută de ascendentul defunct, prin testament,

pentru ca aceasta împărţeală nu-şi produce efectele sale decât la moartea testatorului.

Pentru ca bunurile existente în succesiune să fie cuprinse în activul ereditar, se cere ca

ele sa aibă o valoare reală, apreciabilă în bani. Astfel, nu vor fi cuprinse în masa

animalele care, deşi există în momentul deschiderii succesiunii, totuşi sunt atinse de o

boala, care trebuie să le facă să piară. De asemenea, nu se vor adaugă în masa obiectele

care, deşi au o valoare intrinsecă, totuşi se consideră ca o valoare lăsată de defunct, aşa

cum sunt: decoraţiile, portretele de familie etc. Cu toate acestea se vor adăuga însa în

masa obiectelor de o valoare însemnată, cum ar fi: tablourile sau statuetele care ar fi

opera unui pictor sau sculptor de renume, biblioteca sa etc.

Mormintele de familie nu vor figura, în genere, în masa, pentru ca ele sunt în

afara regulilor ordinare ale dreptului de proprietate şi a liberei dispoziţii a bunurilor.

Cu toate acestea, mormintele de familie fiind proprietatea moştenitorilor

concesionarului, în proporţie cu partea lor ereditară, fiecare dintre ei poate să

înmormânteze în ele pe membrii familiei sale, cu condiţia de a respecta drepturile

comoştenitorilor săi şi de a se conforma regulilor edictate de autorităţi.

Aceste principii se aplică mai ales creanţelor lipsite de efecte civile, adică celor

care nu constituie din partea debitorului decât o obligaţie naturală sau ai căror debitori

sunt insolvabili, căci creanţele nesigure nu vor figura în masa pentru întreaga valoare

datorată, ci numai pentru dividendul ce poate fi încasat.

Creanţa insolvabilă va figura în masa numai în două cazuri:

a) când debitorul ei va fi însuşi moştenitorul rezervatar, căci, în privinţa

donatarilor şi a legatarilor, el nu poate fi niciodată considerat ca insolvabil;

210 Cu privire la reducţiunea liberalităţilor excesive, a se vedea infra, acest capitol.

67

b) când creanţa a fost legata debitorului, căci, debitorul este presupus solvabil,

deoarece prin efectul compensaţiei, el este presupus a se plăti pe sine.

În privinţa creanţelor al căror debitor este de o solvabilitate îndoielnică, în

literatura juridică de specialitate au fost propuse mai multe soluţii:

a) ca aceste creanţe să se vândă şi preţul obţinut din vânzare să figureze în masă;

b) să se cuprindă în masa o valoare a creanţelor stabilită în justiţie sau făcută de

bunăvoie între părţi;

c) să se renunţe, pentru început, la aceste creanţe urmând a se împarţi la urmă

ceea ce se va încasa pe ele, în aceeaşi proporţie între partea disponibilă şi rezervă.

Se vor lua în calcul şi vor figura în masă nu numai creanţele pe care defunctul le-

ar avea în contra terţilor, dar şi contra moştenitorului rezervatar, chiar dacă el ar fi primit

succesiunea pur şi simplu şi fără beneficiarul de inventar, pentru că deşi, la moartea

creditorului, are loc o confuzie prin faptul că debitorul l-a moştenit pe creditor, totuşi

această confuzie nu împiedică existenţa creanţei în averea defunctului până la încetarea

lui din viaţă, ci împiedică numai pe moştenitorul debitor de a se urmări pe sine şi de a-şi

face plata lui însuşi. Acest obstacol de fapt nu împiedică însă creanţa de a exista în

realitate şi de a constitui o valoare a succesiunii, de care defunctul ar fi putut dispune cu

titlu gratuit, micşorându-şi patrimoniul.

Ca atare, ar trebui deci să fie prinsă în masa bunurilor prezente, de câte ori

defunctul nu a dispus de ea, cu atât mai mult cu cât dacă ar fi fost altfel, ar depinde de

moştenitorul debitor să facă mărimea rezervei valabile după cum el ar primit succesiunea

pur şi simplu sau sub beneficiul inventarului. Tot pentru aceleaşi motive, creanţele pe

care moştenitorul le-ar avea contra defunctului, vor intra în pasivul succesoral.

Creanţele sau celelalte drepturi nu vor fi cuprinse în masă decât pentru suma ce

aparţinea în realitate defunctului. Astfel, o creanţă solidară nu va figura în activul

succesiunii decât pentru partea ce i se cuvine faţă de ceilalţi creditori solidari. Tot astfel o

creanţă indivizibilă va intra, în genere, în masă numai pentru partea sa de creanţă.

Pentru că tot ce are o valoare reală, apreciabilă în bani, formează activul ereditar,

care serveşte la determinarea reducţiunii, masa va trebui să cuprindă inclusiv următoarele

valori:

a) proprietatea operelor literare, artistice, ştiinţifice, industriale si brevetelor de

invenţie, conservate conform legilor în vigoare.

În privinţa manuscriselor needitate, care ar fi opera defunctului, ele fiind

considerate ca un bun existent, nu vor figura în masă decât atunci când defunctul ar fi

tratat cu un editor pentru publicarea lor sau când ar fi vorba de publicarea unei alte ediţii

a unei opere publicate anterior.

b) uzufructul sau rentele viagere, constituite în folosul unui terţ, care s-ar afla în

viaţă şi ar fi cedat aceste drepturi defunctului;

c) interesele pe care defunctul le-ar avea într-o societate care, după stipulaţiile

părţilor, ar trebui să fie continuată în urma morţii lui, de moştenitorii săi;

d) fructele civile ajunse la scadenţă şi fructele naturale percepute în momentul

morţii. Fructele produse de bunurile defunctului în urma deschiderii succesiunii nu intră

în masa pentru calcularea rezervei şi a cotităţii disponibile pentru că ele nu au aparţinut

niciodată defunctului;

68

e) partea indiviza pe care defunctul a avut-o în nişte lucruri comune între el şi

moştenitorul rezervatar sau un terţ;

f) măririle de valoare intervenite în urma deschiderii succesiunii, dacă ele provin

dintr-o cauză anterioară morţii lui de cujus;

g) valorile pe care defunctul a avut intenţia de a le dărui, însa care nu au putut să

intre în patrimoniul aceluia care le-a primit.

Nu se vor lua în calcul şi nu vor figura în activul ereditar următoarele:

a) bunurile care, de fapt, s-ar găsi în patrimoniul defunctului însa care au încetat

să fie proprietatea lui. Astfel sunt, spre exemplu: dreptul unui uzufruct sau rente viagere

constituite asupra sa, căci aceste drepturi fiind viagere au încetat odată cu moartea sa;

b) fructele produse de bunurile defunctului în urma morţii sale, pentru că aceste

fructe nu au fost niciodată proprii lui;

c) capitalul unei asigurări contractate de defunct în folosul unui terţ;

d) bunurile date defunctului cu stipularea dreptului de reîntoarcere către dăruitor

în cazul predecesului donatarului.

Masa bunurilor existente în momentul morţii, odată formată, trebuie să se

procedeze la evaluarea acestora, deşi art.849 nu prevede decât evaluarea bunurilor

dăruite, căci altfel nu s-ar putea afla valoarea întregii averi şi calculul prescris de lege ar

fi nerealizabil.

Evaluarea se va face după valoarea pe care bunurile existente în succesiune o

aveau în momentul deschiderii succesiunii pentru că acesta este momentul în care se

naşte dreptul moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, nu se va ţine seama de schimbările

ce au putut interveni, în privinţa valorii bunurilor, fie anterior, fie ulterior morţii

dispunătorului. Orice mărire sau micşorare a valorii bunurilor, intervenită în intervalul de

la deschiderea succesiunii şi până în ziua evaluării, va privi numai pe rezervatari şi nu va

avea nici o influenţă asupra drepturilor donatarilor sau legatarilor.

Evaluarea bunurilor existente se va face după valoarea reală a lucrurilor ce o au

pentru toată lumea şi nu după criteriul afecţiunii, nici după utilitatea particulară a

moştenitorului, donatarului sau legatarului pe care ar putea-o avea asupra lucrului. De

asemenea, nu se ţine seama nici de preţul mai mare sau mai mic pe care moştenitorul l-ar

fi putut dobândi de la un cumpărător. Evaluarea, nefiind supusă unei forte speciale, poate

fi făcută şi prin buna înţelegere a părţilor. Rezultă că evaluarea făcută de testator, prin

testamentul său, sau printr-un alt act nu este obligatorie.

De regulă, toate bunurile lăsate de defunct sunt supuse evaluării: mobile şi

imobile, corporale şi incorporale. Numai banii care se găsesc în numerar nu comportă

nici un fel de evaluare.

Averea dăruită descendenţilor prin acte între vii, fără dispensă de raport, trebuie

să fie considerată ca avere existentă la moartea dispunătorului, dacă acei descendenţi

primesc succesiunea, căci în acest caz ei trebuie să raporteze, la masa succesorală, toată

averea ce li s-a dăruit; această avere intră în masa succesorală liberă de orice sarcini,

înfiinţate de donatari asupra ei.

6.2. Determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului

succesoral din activul brut

Din suma totală rezultată (care reprezintă activul brut al moştenirii ) se scade,

aşadar, pasivul succesiunii, adică toate datoriile defunctului, existente la data deschiderii

69

succesiunii (inclusiv cele afectate de un termen suspensiv şi care încă nu sunt scadente,

căci ele există, deşi până la scadenţă nu sunt exigibile). Fireşte, însă, nu se vor socoti

(scădea) obligaţiile care se sting prin moartea debitorului (ca, de pildă, obligaţia legală de

întreţinere faţă de rudele apropiate), nici obligaţiile nesancţionate cu o acţiune în justiţie

(aşa-numitele obligaţii naturale sau cele morale) şi nici cele contractate sub o condiţie

suspensivă (a căror existenţă este încă incertă, depinzând de realizarea condiţiei).

Se obţine astfel, ca rezultat al scăderii, activul net.

Pentru a socoti cotitatea disponibilă şi rezerva, este necesar a se construi întregul

patrimoniu al defunctului, aşa cum ar fi fost el în ziua morţii sale, dacă nu ar fi făcut nici

o liberalitate. În acest scop, la bunurile pe care donatorul sau testatorul le-a lăsat în

succesiune, în momentul morţii sale, se vor adăuga, prin calcul fictiv, bunurile de care el

a dispus prin donaţii între vii, după starea lor din momentul donaţiei şi valoarea ce o

aveau în momentul morţii dispunătorului.

Rezerva reprezintă o fracţiune din activul net al moştenirii. Pentru a se obţine

activul net, trebuie scăzut activul succesoral din activul brut. Redactarea art.849 C.civ.

lasă să se înţeleagă că pasivul ar urma să fie scăzut după reunirea la valoarea bunurilor

succesorale existente, valoarea donaţiilor. Se admite însă, în mod constant, în practică şi

doctrină, că pasivul se scade înainte de reunirea fictivă a valorii donaţiilor la valoarea

bunurilor existente, căci numai acestea din urmă alcătuiesc gajul comun al creditorilor şi

pot fi urmărite de ei.

Ordinea operaţiilor este indiferentă dacă moştenirea este solvabilă, astfel încât

succesiunea operaţiilor prevăzută de art.849 C.civ. ar fi aplicabilă fără nici un

inconvenient în acest caz. În cazul în care însă moştenirea nu este solvabilă, soluţia

prevăzută de art.849 C.civ., adică scăderea pasivului din valoarea reunită a bunurilor

existente şi a celor donate, ar micşora disponibilul în folosul rezervei dincolo de câtimile

stabilite de lege.

Spre exemplu, dacă defunctul lasă 5.000.000 lei şi a făcut o donaţie între vii de

aceeaşi valoare, pasivul este de 10.000.000 lei, iar singurul moştenitor este un copil al

defunctului. Prin urmare, rezerva este de 1/2 din moştenire.

Dacă s-ar aduna mai întâi bunurile existente şi donaţiile, pentru a scădea numai

după aceea pasivul, atunci activul net şi, pe cale de consecinţă, disponibilul ar fi egal cu

zero.

Donatarul ar trebui să înapoieze tot ceea ce a primit, adică 5.000.000 lei.

Creditorii, neputând urmări bunurile ieşite fără fraudă din patrimoniul defunctului, ar

absorbi valoarea bunurilor succesorale existente, adică 5.000.000 lei. Rezervatarul ar

păstra valoarea donaţiei integral redusă, adică 5.000.000 lei, sub singura condiţie de a fi

acceptat moştenirea sub beneficiul de inventar, ceea ce se întâmplă aproape întotdeauna

în cazul succesiunilor insolvabile. De aceea, este admis că valorile succesorale pasive se

scad din valoarea bunurilor ereditare existente înainte de reunirea acestora cu valoarea

donaţiilor, în speţă, pasivul de 10.000.000 lei se va scădea din cei 5.000.000 lei găsiţi în

moştenire, astfel încât singurul activ asupra căruia se va socoti rezerva vor fi cei

5.000.000 lei donaţi. Rezerva, fiind de 1/2, rezervatarul ar primi 2.500.000 lei, iar

donatarul ar păstra donaţia până la concurenţa aceleiaşi sume.

Prin datorii se înţeleg toate obligaţiile existente împotriva defunctului, oricare ar fi

natura lor, la concurenţa cărora succesiunea este obligată şi cu care averea succesiunii

70

este micşorată. În principiu, toate obligaţiile defunctului care exista în patrimoniul său se

deduc din activul brut al moştenirii.

Unele cazuri necesită anumite precizări:

a) obligaţiile care se sting prin moartea defunctului, nu vor fi deduse din activul

brut; spre exemplu, pensia de întreţinere datorată de către defunct în calitatea sa de rudă

sau de soţ se stinge prin moartea acestuia211;

b) numai obligaţiile civile urmează a fi deduse din activul brut. Obligaţiile sale,

dacă nu sunt sancţionate printr-o acţiune, adică simple obligaţii morale, nu vor fi luate în

considerare;

c) obligaţiile ce au luat naştere în urma morţii lui de cujus, precum sunt:

cheltuielile de înmormântare, inventariere, evaluarea averii sunt considerate ca datorii ale

succesiunii;

d) aşa cum creanţele pe care defunctul le avea împotriva unui moştenitor, se pun

în calculul activului succesiunii, tot astfel se vor scade din masă datoriile pe care

defunctul le-ar avea către moştenitorii săi, fără a se ţine seama de confuzia ce rezultă din

acceptarea pură şi simplă a moştenitorului, pentru ca această confuzie nu stinge datoria,

ci împiedică numai urmărirea ei;

e) în privinţa datoriilor solidare şi indivizibile, se admite, în principiu, că ele nu

se reduc din masa decât pentru partea pe care defunctul trebuia să o plătească; dar dacă în

momentul deschiderii succesiunii unul dintre codebitori era cunoscut insolvabil, se va

reduce din masa nu numai partea personal datorata de defunct, ci şi contribuţia

suplimentară pe care el trebuie să o plătească pentru a acoperii aceasta insolvabilitate;

f) obligaţiile sub condiţie suspensivă nu se vor scădea, căci ele poate nu se vor

desăvârşi niciodată; la împlinirea condiţiei, ele vor fi scăzute printr-o lichidare

suplimentară;

g) valoarea datoriilor litigioase se va stabili prin buna învoială sau judecată, iar, în

aşteptare, ea nu va fi luată în calcul decât în măsura în care a fost recunoscută de către

debitor;

h) se poate întâmpla ca defunctul să datoreze o rentă viageră şi, în această

situaţie, este greu a se face reducerea acestei datorii, pentru că ea constând în plata unor

sume periodice până la stingerea rentei, datoria este incertă şi nu se ştie care va fi suma

la care se va ajunge, pentru că tot incert este şi momentul când va deceda beneficiarul

rentei. Această situaţie este soluţionată prin reglementările art.844 C.civ.

6.3. Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor

făcute de cel care lasă moştenirea.

211 S. Brădeanu, Curs, partea a 3-a, p. 250; A. Ionaşcu, Curs, p. 335.

71

La activul net se adaugă, doar fictiv212, valoarea donaţiilor făcute de defunct în

timpul vieţii, indiferent de forma lor (act autentic sau dar manual, donaţie deghizată213 sau

donaţie indirectă), indiferent de persoana gratificată (unul dintre moştenitori sau o terţă

persoană) şi - în opinia dominantă - indiferent dacă au fost făcute cu sau fără scutire de

raport214.

De asemenea, se vor avea în vedere la această reunire fictivă şi bunurile ce au

făcut obiectul unei clauze de preciput al cărei beneficiar este soţul supravieţuitor, în

condiţiile art. 333 alin. 1 NCC, în măsura în care există o convenţie matrimonială prin

care s-a stipulat că soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii,

unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.

În măsura în care o astfel de clauză este de natură a aduce atingere rezervei succesorale a

moştenitorilor rezervatari, ea este supusă reducţiunii potrivit art. 333 alin.2 NCC. Prin

urmare, bunurile la care această clauză se referă vor fi avute în vedere la reunirea fictivă a

valorii donaţiilor realizate de defunct în timpul vieţii.

În cazul donaţiilor, se are în vedere valoarea bunurilor din momentul deschiderii

succesiunii, ţinându-se cont de starea în care se găseau în momentul donaţiei, din care se

scad, eventual, valoarea sarcinilor asumate prin contractul de donaţie. Dacă bunurile

donate au fost înstrăinate, se va ţine seama de valoarea lor din momentul înstrăinării.

Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se va ţine cont de valoarea, la data

deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul

dobândirii.

Totuşi, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data

dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. În

aceste condiţii, în măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit

fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii fictive.

Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător

perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii

moştenirii (art. 1091 alin. 2 NCC).

Nu se vor considera însă donaţii şi valoarea lor nu se va adăuga la activul net al

moştenirii:

- sumele a căror plată nu are caracterul unei liberalităţi, cum sunt cheltuielile de

întreţinere a descendenţilor sau soţului, nici cheltuielile de nuntă sau darurile obişnuite

(care sunt, mai degrabă, cheltuieli obişnuite sau constituie îndeplinirea unor obligaţii

impuse de normele sociale de conduită);

212 Cu privire la această categorie de drepturi, in literatura juridică mai veche s-a preconizat soluţia (necontrazisă de legislaţia atunci in vigoare) de a se atribui rezervatarilor şi respectiv legatarilor câte o fracţiune (corespunzătoare cotei-părţi ideale ce le revine din moştenire), urmând ca mărimea (cuantumul) fiecărei fracţiuni să se determine ulterior, prin raportarea cotei-părţi respective la cuantumul drepturilor efectiv cuvenite moştenirii (a se vedea O. Căpăţână. În legătură cu aplicarea noii legiferări a dreptului de autor in RPR, în L.P., nr.6/1958, p. 46; M. Eliescu, op.cit., p. 353-354).213 E vorba de o simplă operaţie de calcul valoric, fără ca bunurile donate să se întoarcă, deja, efectiv in patrimoniul succesoral.214 Potrivit art.1091 alin.4 NCC, până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, daca aceştia nu au consimţit la înstrăinare. O asemenea dispoziţie era cuprinsă şi în art. 845 CCA, iar practica judiciară veche a statuat că, uneori, o asemenea donaţie - prin simplul fapt al deghizării - trebuie considerată a fi făcută, în intenţia dispunătorului, cu scutire de raport (a se vedea exemplificativ, Trib. Suprem, secţ. civ., dec. nr.2317/1971, în R.R.D.nr.9/1972, p.169). Pentru unele consideraţii suplimentare privitoare la interpretarea şi aplicarea fostului art.845 NCC, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 357-360.

72

- donaţiile remuneratorii (căci acestea nu sunt propriu-zis liberalităţi, ci sunt plăţi

făcute în executarea unei obligaţii - fie şi doar morale) şi, în măsura în care nu sunt

excesive, nici de sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru

formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de

nuntă.

După ce s-a obţinut astfel valoarea totală a masei succesorale, se pot calcula, prin

aplicarea cotelor şi fracţiunilor prevăzute de lege, valorile rezervei succesorale şi

respectiv a cotităţii disponibile, precum şi valorile părţilor din moştenire cuvenite fiecărui

moştenitor.

Conform art. 1091 alin. 5 NCC, rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se

calculează după aceleaşi reguli avute în vedere la evaluarea bunurilor ce compun activul

patrimonial brut. La stabilirea rezervei nu se va ţine seama însă de cei care au renunţat la

moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport215.

Masa bunurilor existente odată formată, urmează a se adăuga prin calcul fictiv

bunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii, fără a se ţine cont de veniturile

acestor bunuri.

Sarcinile impuse donatarilor, în interesul donatorului, vor fi scăzute din valoarea

bunurilor dăruite, căci aceste sarcini nu îmbogăţesc pe donatar, el nefolosindu-se decât de

ceea ce rămâne în urma aducerii lor. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi în privinţa sumelor

plătite de donatar creditorilor donatorului, pentru achitarea datoriilor acestuia din urmă.

Plata datoriilor dăruitorului, constituind o sarcina a donaţiei micşorează proporţional

emolumentul ei.

Stabilirea rezervei şi a cotităţii disponibile nu se operează pentru fiecare

moştenitor în parte, ci se evaluează mai întâi, prin calcul, întreaga avere a defunctului,

adică atât cea considerată ca existentă la moartea lui, cât şi cea dăruită la străini sau la

moştenitorii scutiţi de raport. Urmează să se scadă datoriile şi sarcinile impuse de dăruitor

şi apoi se calculează întreaga parte din averea netă, cuvenită tuturor moştenitorilor ca

rezervă, proporţional cu numărul lor, iar restul rămâne ca parte disponibilă. Pentru a se

calcula cotitatea disponibilă şi rezerva, s-a decis că nu este nevoie ca bunurile dăruite de

către de cujus, în special soţului său, să fie adăugate prin calcul fictiv la masă, dacă aceste

bunuri se regăsesc în întregimea lor şi în natură în patrimoniul dispunătorului, unde ele s-

au reîntors prin efectul unui legat făcut dăruitorului de către donatar.

Această întrunire a obiectelor care formează masa de calcul este o întrunire

fictivă, pentru că nu aduce atingere cu privire la soarta liberalităţilor. Ea este o simplă

operaţie de calcul care are drept scop fixarea averii defunctului în momentul morţii sale.

Numai după fixarea cotităţii disponibile se va proceda la imputarea donaţiilor, fie asupra

cotităţii disponibile, fie asupra rezervei, iar atunci numai rezervatarii vor avea dreptul la

acţiunea în reducţiune contra donatarilor, dacă liberalitatea lor întrece cotitatea

disponibilă.

După formarea masei succesorale, moştenitorul rezervatar trebuie să-şi asigure

rezerva mai întâi din averea existentă, adică atât din cea găsită la moartea lui de cujus, cât

şi cea intrată în masa succesorală prin realizarea raportului. Numai dacă nu li se va

acoperi rezerva lor, proporţional cu numărul lor şi cu întreaga avere succesorală, ei au

dreptul să şi-o completeze prin reducerea donaţiilor nesupuse raportului.

215 Fr. Deak, op.cit., p.371.

73

Bunurile dăruite inter vivos trebuie să reintre în mod fictiv în succesiune, chiar

atunci când defunctul nu a lăsat la moarte nici o avere. Dacă art.849 prevede că pe lângă

bunurile lăsate de defunct, trebuie adăugate acelea de care el a dispus prin donaţii, aceasta

este numai din cauză că legea presupune că defunctul a lăsat la moartea lui o avere cât de

mică. Bunurile dăruite putând însă, în unele cazuri, să formeze unicul element asupra

căruia urmează să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva, fără îndoială că ele vor

figura întotdeauna în masa de calcul.

Termenii art.849 fiind generali, se înţelege că toate bunurile dăruite trebuie sa

intre în acest calcul fictiv, oricare ar fi natura lor: mobile sau imobile, corporale sau

incorporale, etc. Nu se va avea în vedere momentul când s-a făcut donaţia, nici valoarea

bunurilor dăruite, nici forma sau caracterul donaţiei şi nici persoana donatarului.

Calculul fictiv prevăzut de art.849 va avea loc deci chiar dacă donaţia a fost

făcută înaintea naşterii copilului sau anterior căsătoriei dintre tatăl şi mama sa, chiar şi

atunci când au trecut mai mult de 30 de ani de la facerea donaţiei până la deschiderea

succesiunii.

De asemenea, este indiferent dacă liberalitatea între vii a fost săvârşită prin act

autentic de donaţie sau prin dar manual, adică prin donaţia unor mobile corporale,

realizate prin predarea acestor bunuri; sau dacă donaţia a fost deghizată, adică a fost

săvârşită sub forma unui act cu titlu oneros, de exemplu o vânzare în care s-a convenit că

preţul nu va fi plătit; sau dacă donaţia este indirectă, rezultând dintr-o altă operaţie cum ar

fi, spre exemplu, o asigurare contractată în beneficiul unui terţ. Nu se va adăuga însă

valoarea donaţiilor de bunuri viitoare, pentru că aceste bunuri, ca şi cele de care s-a

dispus prin legat, se găsesc la data când se deschide moştenirea, în patrimoniul

defunctului. Caracterul donaţiei nu joacă de asemenea nici un rol în această privinţă. Prin

urmare, art.849 este aplicabil donaţiilor ordinare ca şi celor reciproce, remuneratorii,

oneroase etc., rămânând să se deducă valoarea serviciilor prestate sau sarcinile eventuale,

dacă aceste servicii sau sarcini sunt apreciabile în bani.

Pentru aplicarea art.849, nu se are în vedere persoana donatarului. Donatar poate

fi atât o terţă persoană, cât şi unul dintre moştenitori. În cazul în care donatarul este un

moştenitor, donaţia va fi supusă reducţiunii în măsura în care este excesivă, fără a deosebi

după cum moştenitorul acceptă succesiunea sau renunţă la ea. Reducţiunea are un

domeniu mai larg şi produce efecte mai energice decât raportul, căci acesta din urmă

încetează de a mai fi datorat dacă moştenitorul donatar renunţă la moştenire.

Tot astfel, este fără importanţă dacă donaţia este supusă sau nu raportului.

Scutirea de raport nu are drept efect scoaterea din masa de calcul a donaţiilor făcute cu

scutire de raport. Această soluţie se impune pentru că raportul se întemeiază pe voinţa

prezumată a defunctului şi tinde să asigure egalitatea între moştenitori, pe când

reducţiunea liberalităţilor excesive urmăreşte să asigure ocrotirea rezervei, întemeindu-se

pe dispoziţii imperative ale legii. În primul caz efectele voinţei prezumate a defunctului

pot fi înlăturate de voinţa sa expres declarată, pe când în cel de-al doilea caz, voinţa

particularului este neputincioasă în faţa dispoziţiilor legii.

Prin urmare, art.849 se va aplica atât donaţiilor supuse raportului, cât şi celor

nesupuse acestei operaţii. Să presupunem că un părinte a făcut o donaţie unui copil al său

lăsând şi legate.

74

Legatarii şi ceilalţi donatari străini, care s-ar vedea ameninţaţi de vreo acţiune, vor

putea, conform art.849, să ceară raportul fictiv al donaţiei, pentru a se determina cotitatea

disponibilă şi rezerva. Este adevărat că potrivit art.763, legatarii nu pot pretinde ca

moştenitorii să facă raportul, însă în acest caz nu este vorba de un raport real şi efectiv, ci

numai de un calcul, de o operaţie aritmetică şi de un raport fictiv, necesar pentru a se

forma masa asupra căreia trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva. Art.763

ar fi opozabil numai atunci când ei ar cere ca obiectele raportate să le fie atribuite în totul

sau în parte, pentru a li se completa legatul.

Iată de exemplu: dacă presupunem că Primus, care are doi copii, a dat unuia dintre

ei 45.000.000 lei şi apoi moare, lăsând pe aceşti doi copii moştenitori. În acelaşi timp, el

lasă un legat de 20.000.000 lei şi o avere de 15.000.000 lei. Dacă aplicăm art.763, partea

disponibilă şi rezerva se vor calcula numai asupra sumei de 15.000.000 lei, pentru că,

conform acestui text, legatarii nu pot cere raportul sumei de 45.000.000 lei, dată unuia

dintre moştenitori.

După acest sistem, cotitatea disponibilă va fi de 5.000.000 lei, iar rezerva de

10.000.000 lei, aşa că legatarul nu va lua decât 5.000.000 lei. Dacă, dimpotrivă, se aplică

art.849, trebuie mai întâi adăugat prin calcul fictiv la cei 15.000.000 lei găsiţi în

succesiune, suma de 45.000.000 lei dăruită de defunct. Se formează astfel o masă

succesorală de 60.000.000 lei, asupra căreia rezerva ar fi de 40.000.000 lei, iar partea

disponibilă de 20.000.000 lei. Prin urmare, după acest sistem, legatarul ar trebui să ia

întreaga sumă legată de 20.000.000 lei. Dar, fiindcă în succesiune nu se găsesc decât

15.000.000 lei, legatul său va fi redus la această sumă, căci pentru a-l completa ar trebui

ca ceea ce lipseşte să se ia din cei 45.000.000 lei dăruiţi unuia dintre copii. Aşa ceva nu

este cu putinţă, fiindcă după art.763, legatarul nu poate cere ca moştenitorul să facă

raportul real.

Dacă, în principiu, se recunoaşte legatarului dreptul de a calcula cotitatea

disponibilă a defunctului, conform art.849 este necontestat că judecătorii ar putea, prin

interpretarea voinţei testatorului, să decidă că bunurile dăruite nu trebuie să figureze în

calculul provizoriu al cotităţii disponibile, pentru ca voinţa dispunătorului determină în

mod suveran întinderea liberalităţii sale. Dispunătorul poate deci să interzică donatarilor

sau legatarilor săi raportul fictiv, pe care îl prevede art.849, prevăzând, de exemplu, că

liberalitatea va fi socotită exclusiv numai asupra bunurilor pe care el le va lăsa la moartea

sa. Problema de a şti cum trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă este o problemă de

intenţie şi voinţa dispunătorului constituie o lege în această privinţă.

Bunurile dăruite unui succesibil trebuie să fie cuprinse în masă chiar dacă

donatarul ar fi decedat înaintea donatorului. Această obligaţie ar exista pentru că, deşi

raportul nu se datorează decât de copilul donatar şi nu de moştenitorii săi, afară de cazul

când ei ar veni la succesiune prin rezervatare (art.755), totuşi raportul fictiv, reglementat

de art.849, nu are nimic comun cu raportul real prevăzut de art.451 C.civ. Raportul

prevăzut de art.849, fiind o simplă operaţie de calcul, trebuie să aibă loc de câte ori există

o donaţie, chiar dacă această donaţie ar fi făcută unei persoane necunoscute, este suficient

ca existenţa liberalităţii să fie certă.

Această deosebire între raportul real şi cel fictiv face ca moştenitorul, care a

primit o donaţie ca o anticipare asupra succesiunii sale şi a renunţat la succesiune, să

75

poată cere, cu toată renunţarea sa, raportul fictiv al celorlalte donaţii, pentru a compune

masa ereditară şi a determina apoi cotitatea disponibilă.

O problemă, care a dat naştere la discuţii, este aceea de a şti dacă bunurile

cuprinse într-o împărţeală de ascendenţi, făcută prin acte între vii, trebuie sau nu să fie

considerate ca supusă raportului fictiv prevăzut de art.849, pentru calcularea cotităţii

disponibile, atunci când se împarte succesiunea ascendentului dăruitor conform art.849,

bunurile cuprinse în împărţeală urmează a fi aduse în mod fictiv la succesiunea

ascendentului dăruitor, pentru calcularea cotităţii disponibile. Din art.795, reiese clar ca

defunctul a dispus cu titlu gratuit de bunurile sale, iar art.849 prevede raportul fictiv al

tuturor bunurilor de care de cujus a dispus prin donaţii între vii.

Vor intra în alcătuirea masei de calcul şi donaţiile de mică valoare, chiar dacă au

fost făcute din veniturile dispunătorului.

Nu vor face însă obiectul reunirii fictive la masa de calcul valoarea acelor acte ale

defunctului care, potrivit art.759 C.civ. în materie de raport, nu au caracterul unor

liberalităţi, ci reprezintă cheltuieli obişnuite sau îndeplinirea unor obligaţii stabilite de

anumite norme sociale de conduită cum ar fi:

a) darurile obişnuite şi pomeneli, căci ele nu izvorăsc dintr-o voinţă liberală, ci

sunt săvârşite pentru a satisface anumite îndatoriri sociale;

b) cheltuielile pentru hrana, întreţinerea, educaţia şi învăţătura unui meşteşug

făcute în folosul copiilor sau soţului, căci asemenea cheltuieli nu reprezintă o liberalitate,

ci îndeplinirea unei obligaţii de întreţinere; textual art.759 mai exceptează şi cheltuielile

ordinare pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte necesare la intrarea în armată;

c) darurile de nuntă, de asemenea, nu sunt cuprinse în calculul rezervei, căci ele

se fac mai mult pentru cinstea dispunătorului decât cu voinţa de a gratifica pe viitorii soţi;

d) nu se va ţine seama de donaţiile remuneratorii, căci ele nu sunt propriu-zis

liberalităţi, ci executarea unei obligaţii morale.

În privinţa bunurilor care au pierit în mod fortuit, fără culpa donatorului, acestea,

fie ele mobile sau imobile, nu vor intra în aceasta masa. Soluţia se impune pentru că masa

nu cuprinde decât bunurile care, dacă nu ar fi fost dăruite ar fi rămas în patrimoniul

defunctului. În speţă, patrimoniul defunctului nu este micşorat prin donaţie, ci printr-un

fapt care se datorează întâmplării, fapt care ar fi determinat pieirea bunului chiar dacă el

s-ar fi aflat în mâinile dăruitorului.

În ceea ce priveşte raportul, legea face deosebire între mobile şi imobile.

Imobilele, care au pierit din caz fortuit şi fără greşeala donatorului, nu sunt supuse

raportului, pe când mobilele dăruite descendentului succesibil sunt şi rămân, dimpotrivă

în riscul şi pericolul său. Pieirea lor fortuită nu-l scuteşte de raport, pentru că el nu

datorează mobilele dăruite, aşa cum datorează imobilul, ci contravaloarea lor. Aceasta

distincţie de la raport nu se aplica la reducţiune, pentru că situaţia donatarului, supus

reducţiunii, este cu totul alta decât aceea a descendentului donatar, supus raportului.

O altă consecinţă a art.849 este aceea că, nu vor intra în masa de calcul fructele

produse de lucrul dăruit până în ziua morţii dispunătorului, pentru ca aceste fructe

destinate a fi consumate nu ar fi fost reprezentate prin nici o valoare în succesiunea

defunctului. Cu toate acestea, fructele prinse de rădăcini în momentul succesiunii, vor

intra în masă, pentru că măresc valoarea bunurilor dăruite şi s-ar fi găsit în succesiune

76

dacă defunctul nu ar fi făcut donaţia. Fructele percepute în urma morţii dăruitorului

aparţin, în principiu, rezervatarilor (art.854 C.civ.).

Rezerva având drept scop apărarea drepturilor moştenitorilor rezervatari

împotriva înstrăinărilor cu titlu gratuit ale defunctului, rezultă că bunurile înstrăinate de

defunct cu titlu oneros (vânzare, schimb etc.) nu vor fi cuprinse în masa asupra căreia se

calculează cotitatea disponibilă. Aceste înstrăinări aducând un echivalent, modifică

numai compunerea patrimoniului şi nu îl micşorează, aşa cum o fac liberalităţile.

După ce s-au determinat bunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii,

trebuie să se procedeze la evaluarea lor, pentru a se cunoaşte valoarea totala a masei, din

care cotitatea disponibilă şi rezerva nu sunt decât o fracţiune. Aceasta evaluare se va face,

conform art.849 C.civ., după starea bunurilor din ziua donaţiei şi după valoarea lor de la

data deschiderii succesiunii, pentru că numai de atunci se datorează rezerva

moştenitorilor.

Deci, pentru a se fixa valoarea acestor bunuri, se va lua în considerare starea în

care ele se găseau în ziua donaţiei. Prin urmare, rezultă că nu se va ţine seama de

îmbunătăţirile sau deteriorările aduse lucrului dăruit prin faptul donatorului, ci se va ţine

seama numai de îmbunătăţirile şi degradările ce ar rezulta din natura lucrurilor sau dintr-

un caz fortuit.

Donatarul obligat, prin efectul reducţiunii, să restituie lucrul dobândit cu titlu de

donaţie, urmează să fie tratat ca un posesor de bună credinţă, putând să ceara, potrivit art.

494 C.civ., fie restituirea cheltuielilor pe care le-a făcut cu privire la lucrul donat, fie

plata sporului de valoare adus lucrului prin aceste cheltuieli.

Ca şi în materie de raport, bunurile dobândite vor fi evaluate după valoarea pe

care ele ar fi avut-o dacă rămâneau în patrimoniul defunctului, fără a se ţine seama de

schimbările aduse prin faptul donatarului. Ar fi fost nedrept, spune D. Alexandresco, ca

prin calculul fictiv prevăzut de art.849, să se adauge în activul succesiunii un imobil care,

din cauza îmbunătăţirilor aduse de donator ar valora la momentul deschiderii succesiunii

100 mil.lei, pe când în momentul facerii donaţiei, acest imobil nu valora decât 50

milioane lei, pentru că prin facerea donaţiei, donatarul şi-a micşorat patrimoniul cu 50

mil.lei şi nu cu 100 milioane lei cât valorează imobilul dăruit în momentul evaluării. Este

însă just să se ţină seama de schimbările de valoare aduse bunurilor dăruite prin natura

lucrurilor sau printr-un caz fortuit, pentru ca aceste schimbări ar fi avut loc chiar dacă

imobilul nu ar fi ieşit din patrimoniul defunctului. Rezultă că, ori de câte ori lucrul dăruit,

s-a transformat în urma efectuării donaţiei, dobândind o valoare mai mare sau mai mică,

pentru a se cunoaşte dacă această prefacere va avea sau nu o influenţă asupra evaluării

acestui bun, trebuie cercetată cauza acestei prefaceri. Dacă ea se datorează faptului

donatarului ea nu va fi luată în seamă. Dacă, dimpotrivă, ea se datorează întâmplării, se

va tine seama de schimbare. Spre exemplu, să presupunem că imobilul dăruit valora în

momentul donaţiei 50 milioane lei, iar prin construirea unei străzi noi în apropierea

imobilului valoarea lui a crescut cu 20 milioane lei, imobilul va fi evaluat la 70 milioane

lei, pentru ca acest spor se regăsea în patrimoniul defunctului chiar dacă el nu dona

imobilul. Daca presupunem, dimpotrivă, că imobilul care, în momentul donaţiei, valora

70 milioane lei, din cauza prefacerilor aduse prin fapta donatarului, acest imobil se va

evalua tot la 50 milioane lei, neţinându-se seama de îmbunătăţirile aduse.

77

Regula privitoare la evaluarea bunurilor donate, prevăzută de art.849 C.civ.,

primeşte aplicare chiar dacă donatarul ar fi înstrăinat bunurile donate.

Singurele excepţii de la această regulă sunt:

a) cazurile de înstrăinare forţată, fără participarea voinţei donatorului, cum ar fi,

spre exemplu, exproprierea pentru cauza de utilitate publică sau vânzarea pentru ieşirea

din indiviziune, cazuri în care se va ţine seama, în calculul cotităţii disponibile, de preţul

primit de donator, căci, dacă bunul ar fi rămas la cel ce a donat, acesta ar fi fost

expropriat sau vândut în aceleaşi condiţii;

b) donaţiile de bunuri consumptibile sau cele de bunuri destinate vânzării, se

preţuiesc după valoarea pe care o au în momentul facerii donaţiei sau după preţul obţinut

de donator, pentru că dacă ele nu ar fi fost dăruite, dispunătorul le-ar fi utilizat sau

vândut, aşa că valoarea ce s-ar fi găsit în succesiune este aceea pe care aceste bunuri ar fi

avut-o într-un timp apropiat de donaţie.

Daca imobilul dăruit a pierit fortuit sau pentru caz de forţa majoră, raportul fictiv

prevăzut de art.849 C.civ., nemaiavând loc, nu se va proceda la evaluare. În cazul în care

imobilul dăruit a fost vândut de creditorii personali ai donatorului, ceea ce se va adăuga

la bunurile existente în succesiune nu va fi preţul adjudecării, ci valoarea pe care imobilul

vândut o avea în momentul deschiderii succesiunii.

Mobilele vor fi evaluate în acelaşi mod ca şi imobilele. Soluţia se aplică atât

mobilelor corporale, cât şi celor incorporale, cum ar fi: creanţele, rentele, acţiunile

societăţilor comerciale.

Printre lucrurile dăruite sau legate de defunct poate să se găsească un uzufruct sau

o renta viageră (art.844 C.civ.), evaluarea acestor drepturi având întotdeauna un caracter

incert, din cauza că valoarea lor depinde de existenţa mai lungă sau mai scurtă a

persoanelor în folosul cărora au fost constituite, art.844 are tocmai acest scop de a pune

capăt acestor dificultăţi, conferind moştenitorului rezervatar dreptul de a executa

dispoziţia fără nici o reducere, aşa cum a fost constituită sau de a lăsa donatarului sau

legatarului proprietatea deplină a cotităţii disponibile.

8. Imputarea liberalităţilor

Imputarea liberalităţilor (adică socotirea lor ca fiind făcute din cotitatea

disponibilă sau din rezerva succesorală a gratificatului) se face după următoarele reguli

de bază216:

A. Dacă cel gratificat (prin donaţie sau testament) nu este mostenitor rezervatar,

(sau dacă este un „străin" de moştenire), liberalitatea primită se impută asupra cotităţii

disponibile, adică se socoteşte ca fiind tăcută din cotitatea disponibila, căci această

liberalitate nu poate afecta rezerva. Dacă liberalitatea depăşeşte cotitatea disponibilă,

aceasta va fi supusă reducţiunii (art. 1099 alin. 1 NCC).

B. Dacă, dimpotrivă, gratificatul este un mostenitor rezervatar, imputaţia libertăţii

făcute acestuia de urmatoarele imprejurari:

a) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă

raportului, ea se imputa asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută

asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi dacă o depăşeşte, este supus

reducţiunii;

216 M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.168-169.

78

b) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă

raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se

impută asupra cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat

imputarea sa asupra rezervei globale.

În acest ultim caz, numai partea care excede rezervei globale se impută asupra

cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depaşeşte cotitatea disponibilă, libertatea

este supusă reducţiunii.

c) Dacă există mai multe libertăţi, imputarea se face potrivit aceloraşi reguli

expuse mai sus, ţinând seama şi de ordinea reducţiunii libertăţilor excesive.

8. Reducţiunea liberalităţilor excesive

În cazul în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotităţii disponibile,

dreptul moştenitorilor rezervatari este afectat. Sancţiunea care se aplică, în cazul în care

liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere drepturilor moştenitorilor

rezer-vatari, este reducţiunea.

Potrivit art. 1092 C. civ., „liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse

reducţiunii, la cerere".

Acţiunea prin care moştenitorii rezervatari vor putea solicita reducerea

liberalităţilor este acţiunea în reducţiune. Dreptul de a pretinde reducţiunea ia naştere

odată cu rezerva (deci la data deschiderii succesiunii) şi este un drept propriu, personal al

moştenitorului rezer-vatar (şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct), împrejurare

ce face ca liberalităţile consimţite de către defunct, prin care se încalcă rezerva, să nu fie

opozabile rezervatarului.

Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii

rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor

rezervatari (art. 1093 C. civ.).

În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita

cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia (art. 1094 alin. 3 C.

civ.).

De menţionat că donatarii şi legatarii defunctului nu pot beneficia de reducţiune

(reducţiunea operând împotriva acestora).

A. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune.

Dreptul la reducţiune se poate realiza pe două căi: amiabil (prin bună-învoială) sau

pe cale judecătorească.

Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin

buna învoială a celor interesaţi sau poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale

de excepţie sau pe cale de acţiune.

În conformitate cu dispoziţiile de mai sus, titularii dreptului la rezervă au la

dispoziţie două căi procedurale, după cum obiectul libe-ralităţii excesive se află în

posesia gratificatului sau în posesia moştenitorilor rezervatari (respectiv acţiunea în

reducţiune şi excepţia în reducţiune).

a). Acţiunea în reducţiune va fi folosită de moştenitorii rezer-vatari în cazul în care

bunurile ce fac obiectul liberalităţii se află în posesia celui gratificat (de exemplu, în

cazul unei donaţii).

79

Acţiunea în reducţiune nu operează de drept, urmând a fi obligatoriu invocată. Ea

este o acţiune personală patrimonială217, fiind supusă prescripţiei de 3 ani, iar termenul de

prescripţie începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.

Ca excepţie de la regula de mai sus (a momentului începerii termenului), termenul

de prescripţie curge „de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia

bunurilor care formează obiectul liberalităţilor" (art. 1095 alin. 1 C. civ.).

În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii

rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa

acestora şi caracterul lor excesiv (art. 1095 alin. 2 C. civ.)218.

Menţionăm că acţiunea în reducţiune este divizibilă, ceea ce înseamnă că de ea

urmează să beneficieze doar moştenitorul rezer-vatar care a invocat-o, pe cale de excepţie

sau pe cale de acţiune1.

b). Excepţia în reducţiune poate fi invocată de către moştenitorii rezervatari numai

în cazul în care bunul se află în posesia moştenitorului rezervatar (deşi beneficiarul

liberalităţii are un drept asupra

lui).

În acest caz, dacă rezerva succesorală a fost încălcată prin efectuarea de liberalităţi

excesive, moştenitorii rezervatari se vor putea apăra invocând excepţia în reducţiune.

Excepţia în reducţiune este imprescriptibilă extinctiv (art. 1095 alin. 3 C. civ.).

În toate cazurile, dovada depăşirii cotităţii disponibile revine moştenitorilor

rezervatari. Ei pot folosi orice mijloc de probă admis de lege.

B. Ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive.

Dacă titularul succesiunii a făcut mai multe liberalităţi, donaţii sau legate, care

depăşesc cotitatea disponibilă, ele vor fi supuse re-ducţiunii după o anumită ordine (fiind

fără relevanţă dacă de acestea au beneficiat una sau mai multe persoane).

Ordinea reducţiunii este dată de regulile consacrate de Codul

civil.

a). Potrivit art. 1096 alin. 1 C. civ., legatele se reduc înaintea donaţiilor.

Regula se justifică prin aceea că legatele sunt ultimele liberalităţi făcute de defunct

şi, deci, ele sunt cele care au depăşit cotitatea disponibilă, încălcând rezerva (liberalităţile

anterioare prezumându-se că s-au făcut în limitele cotităţii disponibile).

Dacă donaţiile s-ar reduce înaintea legatelor sau odată cu ele, ar însemna că testatorul a

luat înapoi ceea ce donase, pentru a reface cotitatea disponibilă, urmând ca ulterior să

dispună de aceleaşi bunuri pe cale de legat. O asemenea soluţie ar încălca principiul ire-

vocabilităţii donaţiilor219.

Regula de mai sus are caracter imperativ şi deci orice clauză contrară este nulă.

b). Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., legatele se reduc toate deodată şi proporţional,

întrucât toate liberalităţile mortis causa îşi produc efectele numai după deschiderea

moştenirii.

217 A se vedea Fr. Deak, St. Cărpenaru, op. cit. (1983), p. 473; T.S., s. civ., dec. nr. 780/1973, în R.R.D. nr. 1/1974, p. 159.218 A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 1547/2005, în Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 414.219A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 368.

80

Regula de mai sus are numai un caracter dispozitiv (nu imperativ), întemeindu-se

pe prezumţia că defunctul nu a dorit să stabilească o anumită ordine în reducţiunea

legatelor.

Ordinea poate fi stipulată în mod expres sau poate fi implicită.

c). Potrivit art. 1096 alin. 3 C. civ., donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a

datei lor, începând cu cea mai nouă.

Se prezumă că ultima sau ultimele donaţii au depăşit această cotitate, încălcând

rezerva (cele mai vechi făcându-se din cotitatea disponibilă).

Dacă donaţiile au aceeaşi dată, ele se reduc proporţional.

Dispoziţiile de mai sus au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că defunctul nu

poate prestabili o altă ordine a reducţiunii.

Potrivit art. 1096 alin. 4 C. civ., donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi

proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în

care vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii220. Ineficacitatea intervine şi dacă s-a produs

exheredarea directă a unui moştenitor rezervatar.

C. Efectele reducţiunii.

După cum reducţiunea se referă fie la legate sau exheredări, fie la donaţii, efectele

reducţiunii se realizează diferit.

a). În cazul legatelor, reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială,

după cum legatul depăşeşte cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.

1097 alin. 1 C. civ.).

b). În cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect „desfiinţarea lor în măsura

necesară întregirii rezervei" (s.n.).

După cum afectează rezerva, desfiinţarea donaţiei poate fi totală sau parţială şi, în

consecinţă, moştenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului, de la data

deschiderii succesiunii (nu de la data încheierii contractului)221.

Ca urmare a celor de mai sus, se produc următoarele consecinţe:

- în calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele naturale

percepute şi pe cele civile, scadente anterior deschiderii succesiunii. El va trebui să

restituie fructele percepute sau scadente numai după ce va deveni posesor de rea-credinţă

(prin cererea de reducţiune);

- în ceea ce priveşte actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor consimţite de

către donatar faţă de terţi înainte de deschiderea succesiunii, rămân valabile; numai actele

de înstrăinare sau grevare consimţite de către donatar după deschiderea succesiunii vor fi

desfiinţate, ele neputând fi opuse moştenitorilor rezervatari.

Ca urmare a reducţiunii, moştenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură

a bunurilor („Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură" - art.

1097 alin. 2 C. civ.).

În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun

care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut

reducţiunea.

220 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 389.

221

81? Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare (art. 1096 alin. 5 C. civ.).

Ca excepţie la principiul restituirii în natură, reducţiunea donaţiilor se face prin

echivalent atunci când, înainte de deschiderea moştenirii:

- donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi

- bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului (art. 1097 alin. 3 C. civ.).

Când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu

este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care

depăşeşte cotitatea disponibilă (art. 1097 alin. 4 C. civ.). Dacă donatarul este un

succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate

din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiu-nea

necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai

puţin sau prin echivalent bănesc (art. 1097 alin. 5 C. civ.). Potrivit art. 1098 alin. 1 C.

civ., în cazul reducţiunii unor „libera-lităţi speciale", precum donaţia sau legatul ce are ca

obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii

rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a

abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a

solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. În acest caz, dacă moştenitorii rezervatari

nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 1099 C. civ., imputarea liberalităţilor se face după următoarele reguli:

- dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se

impută asupra cotităţii disponibile, iar dacă o depăşeşte, este supusă reducţiunii;

- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă

raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile (excedentul se impută asupra cotei de

rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii);

- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului,

ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută asupra

cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra

rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se

impută asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea

disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii.

- când există mai multe liberalităţi, imputarea se face, ţinându-se seama şi de

ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. 1099 alin. 4 C. civ.)

82

CONCLUZII

Rezerva succesorală îşi pierde din caracterul controversat în ambianţa textelor

NCC, beneficiul fiind cel al introducerii unui sistem unitar, coerent şi previzibil. Rezerva

marchează acum un raport de egalitate între voinţa prezumată şi cea exprimată a

dispunătorului, rămânând de văzut în practică dacă pe viitor se va impune o reevaluare.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie

2011 şi atribuie dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. De aceea lucrarea de faţă îşi

propune să prezinte în lumina ultimilor modificări, drepturile succesorale ale rudelor

defunctului.

De-a lungul întregii lucrări am încercat să realizez un studiu de manieră

comparativă privind actuala reglementare a devoluţiunii succesorale legale şi cea

consacrată de Codul civil din 1864.Drepturile succesorale ale rudelor defunctului trebuie

privite în perspectiva generală a instituţiei moştenirii.

Legiuitorul român a preferat să nu aducă modificări semnificative instituţiei

moştenirii în noua reglementare şi în majoritatea cazurilor preia propunerile doctrinare şi

jurisprudenţiale formulate sub incidenţa Codului civil de la 1864.

În primul rând, noul Cod civil are meritul de a actualiza limbajul de specialitate,

permiţând astfel o mai bună înţelegere a materiei moştenirii. De asemenea are meritul de

a fi definit in terminis noţiunea de “moştenire” (art. 953 C. civ.), coexistenţa moştenirii

legale cu cea testamentară [art. 955 alin. (2) C. civ.], precum şi vocaţia multiplă la

moştenire (art. 1102 C. civ.).

Ca şi sub incidenţa Codului civil de la 1864, moştenirea rămâne de două feluri:

legală (în temeiul legii) şi testamentară (având drept temei voinţa defunctului).

În ceea ce priveşte condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, în noua

reglementare acestea sunt: capacitatea succesorală, nedemnitatea şi vocaţia la moştenire.

Se poate observa deci că legiuitorul preia propunerile formulate de literatura de

specialitate şi „ridică nedemnitatea la rangul de condiţie generală a dreptului de a

moşteni”

(I. Genoiu) şi reglementează pentru prima dată vocaţia la moştenire. Nedemnitatea este

reglementată ca fiind de două feluri: de drept şi judiciară, iar cazurile care atrag

nedemnitatea sunt modificate aproape în întregime. În plus, efectele nedemnităţii nu se

mai răsfrâng şi asupra descendenţilor nedemnului, ca urmare a faptului că nedemnul

poate fi reprezentat (art. 965 C. civ.

Ca element de noutate se prezintă şi următoarele aspecte:

- prezumţia privind timpul legal al concepţiunii are numai un caracter relativ,

putând fi răsturnată prin mijloace ştiinţifice de probă;

- persoanei juridice îi este recunoscută capacitatea succesorală înainte de

dobândirea personalităţii juridice şi chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru ca

aceasta să ia fiinţă în mod legal;

- este reglementată situaţia persoanelor care au murit în acelaşi timp.

În ceea ce priveşte principiile generale ale devoluţiunii legale, acestea rămân

aceleaşi, sunt în număr de trei, şi anume:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;

83

b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de

moştenitori;

c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

O altă instituţie care a suportat modificări în noua reglementare este cea a

reprezentării. Astfel, aşa cum am menţionat şi mai sus, nedemnul, alături de predecedat,

beneficiază de această instituţie. Noul Cod civil inovează şi prin reglementarea unui

„efect particular” al reprezentării, pe lângă cel general – potrivit căruia moştenirea se

împarte pe tulpină. De asemenea este definit conceptul de „tulpină” şi este reglementată

retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.

De asemenea este reglementată reproducerea umană asistată medical cu terţ

donator, ceea ce constituie o binevenită noutate în contextul realităţii obiective actuale.

Vocaţia succesorală a rudelor colaterale este limitată până la gradul al IV-lea

inclusiv, în Codul civil de la 1864 neexistând o reglementare expresă în acest sens.

Consider că noul Cod civil a realizat o binevenită împrospătare şi reformulare a

instituţiilor sale de drept în conformitate cu dezvoltarea societăţii, ba mai mult aduce

unele inovaţii juridice în dreptul românesc preluate din dreptul altor state.

Lucrarea are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului

informaţia necesară pentru a înţelege, interpreta şi aplica, normele privitoare la materia

moştenirii, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din

practica judiciară.

84

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, monografii, jurisprudenţă:

1. Noul Cod Civil şi Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.

2. Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, art. 1 - 2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2012.

3. Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil,

Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.

4. Mureşan Mircea, Fildan Sorin, Lucaciuc Ştefan-Ioan, Drept civil. Succesiuni, Editura

Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012.

5. Florescu D. C., Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

7. Genoiu I., Dreptul la moştenire în noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012

8. Genoiu I., Tema IX. Succesiuni, în Neculaescu S., Mocanu L., Gheorghiu Ghe., Genoiu I.,

Ţuţuianu A., Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

9. Genoiu I., Turza AL.– L., Drept succesoral. Caiet de seminar, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2011.

10. Macovei C., Dobrilă M. C., Cartea a IV-a, Despre moştenire şi liberalităţi, în Baiaş

Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I. (coordonatori), Noul cod civil. Comentariu

pe articole art. 1-2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

11. Ricu C.S., Titlul II. Moştenirea legală, în colectiv de autori Noul Cod civil: comentarii,

doctrină, jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.

12. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.

13. Stoica V., Dragu L., Moştenirea legală în noul cod civil, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

14. Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.

15. Boroi G., Boroi E., Corelaţia între prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege

nr.319/1944.

16.Colectiv de autori, Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, Editura C. H. Beck,

Bucureşti, 2011.

17. Chirică D., Drept civil: Succesiuni, Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 1966.

18. Contra, Hamangiu C., Tratat de drept civil român, Editura Naţională, Bucureşti, 1928.

19. Costin M., Marile instituţii ale dreptului civil român, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1982.

20. Deak Francisc (coordonator), Toader Camelia, Stănciulescu Liviu, Popescu R., Stoica V.,

Moştenirea testamentară. Transmiterea şi împărţeala moştenirii, Editura Proarcadia

Bucureşti, 1993.

21. Deak Francisc, Contractul de închiriere a locuinţei, Editura Actami, Bucureşti, 1997.

85

22. Deak Francisc, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti, 1999.

23. Eliescu Mihail, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei, 1966.

24. Filipescu I., Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucureşti, 1993.

25. Genoiu Ilioara, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti

2012.

26. Ghigeanu Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală - Teorie şi practică,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.

27. Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Tratat de drept civil român, vol. III, Editura

Naţională Bucureşti, 1988.

28. Henry et Leon et Jean Mazzaud, Leçon de droit civil, vol. II, Edition Manchestein, Paris,

1971.

29. Ionaşcu Tr., Brădeanu S., Drepturile reale principale în R.S.R., Editura Academiei,

Bucureşti, 1978.

30. Marinescu M.G., Curs de drept civil, Universitatea Bucureşti, 1945.

31. Petrescu R., Scherer V., Nichita Gh., Probleme teoretice şi practice de drept civil, Editura

Scrisul Românesc, Craiova, 1987.

32. Petrescu Raul, Drept succesoral: moştenirea. devoluţia şi împărţeala, Editura Oscar-

Print, Bucureşti, 1996.

33. Safta-Romano E., Dreptul la moştenire în România. Doctrină şi jurisprudenţă, vol. I,

Editura Graphix, Iaşi, 1995.

34. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti,2012

35. Stănciulescu Liviu, Drept civil. Dreptul de moştenire, Editura Atlax-Lex, Bucureşti,

1966.

36. Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drept de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

37. Toader C, Stănciulescu L., Popescu R., Stoica V., Moştenirea testamentară.

Transmisiunea şi împărţeala moştenirii, Editura Actami, Bucureşti, 1944.

38. Tucă I., Legea locului locuinţei nr.114/1996, temei al legislaţiei locative, Editura All,

Bucureşti, 1997.

39. Zinveliu I., Dreptul la moştenire în R.S.R., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.

II. Articole şi studii de specialitate:

1. Bob D. M., Popter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală în

noul cod civil (I), în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010.

86

2. Boţi I., Boţi V., Codul civil din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul de

recodificare a dreptului civil român, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”,

nr. 1/2011 ianuarie – martie.

3. Genoiu I., Condiţiile dreptului de la moştenire în noul Cod civil, în „Dreptul”,

nr.6/2011.

4. Genoiu I., Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în noul Cod

civil, în „Jurnal de studii juridice” număr special, Editura Lumen, Iaşi, 2010.

5. Genoiu I., Mastacan O., Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în

reglementarea noului Cod civil român, în „Dreptul”, nr. 7/2010.

6. Popa I., Rezerva succesorală şi moştenitorii rezervatari în reglementarea noului

Cod civil, în revista „Dreptul”, nr. 6/2011.

III. Acte normative

1. Constituţia României din 1991, republicată în M.Of. nr. 767 din 31 octombrie

2003, Partea I.

2. Codul civil din 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864,

nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16

ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, republicată în

M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, Partea I.

4. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul

civil, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011,

Partea I.

IV. Surse electronice

www.barouldolj.ro

www.drept.ucv.ro

www.dreptonline.ro

www.lecturijuridice.blogspot.ro

www.studia.ubbcluj.ro

www.studiijuridice.ro/resurse_juridice/jurisprudenta/jurisprudenta_romania/4308-

succesiune-rezerva-succesorala-calculul-rezervei-jurisprudenta.html,

www.juspedia.ro/3204/actiune-in-reductiune-testamentara-liberalitatile-testamentare-

incalcarea-rezervei-succesorale

www.jurisprudenta.com/speta/partaj-succesoral-qsmq

http://www.jurisprudenta.com/speta/reductiunea-liberalitatilor-rezerva-succesoralacotitatea-disponibila-e111/

87