revista medierea 2

1/2012

Domenii de cercetare: t Instituţionalism şi politici publice

t Mediere

t Politici economice

t Economie socială

t Management-Marketing

© 2012. Toate drepturile rezervate Editurii Rosetti International. Niciopartedinaceastărevistănupoatefireprodusăsubnicio formăfărăpermisiuneaeditorului.

ISSN–variantatipărităISSN – varianta online

DEZBATERI SOCIAL-ECONOMICE

REVISTA ASOCIAŢIEI PENTRU PROMOVAREA SPIRITULUI ANTREPRENORIAL

Redactor Şef:CristinaBălăceanuRedactor Adjunct: Doina Maria TileaSecretar de redacţie: Monica Predonu Mirela Dogaru

Comitet Editorial: ProfessorMirceaCoşeaPhD,DimitrieCantmeirChristianUniversity,RomaniaProfessorEmilDingaPhD,RomanianAcademyProfessor ManuelJaenGarciaPhD,UniversityofAlmeria,SpainProfessor YuriyLopatynskyyPhD,YuriyFedkovychChenivtsiNationalUniversity,UkraineProfessorIulianaCetinaPhD,AcademyofEconomicStudiesProfessorValentinaZahariaPhD,DimitrieCantmeirChristianUniversity,RomaniaProfessorAlexandruGribinceaPhD,ULIMUniversity,MoldovaProfessorMihaiSandruPhD,DimitrieCantmeirChristianUniversity,RomaniaAssistantProfessorDavivaJurevicienePhD,MycolasRomerisUniversity,Vilnius,LithuaniaAssistantProfessorIrmantasRotomskisPhD,MycolasRomerisUniversity,Vilnius,LithuaniaAssistantProfessorTemurShengeliaPhD,TbilisiStateUniversityTSUAssistantProfessorVasilisTakoudisPhD,LabourInstituteGSEE-ADEDY,GreeceAssistantProfessorJoséM.MerigóLindahlPhD,BarcelonaUniversity,SpainAssistantProfessorAndreasA.AssiotisPhD,UniversityofCyprus,CyprusAssistantProfessorVictoriaGontaPhD,ULIMUniversity,MoldovaAssistantProfessorVelandRamadaniPhD,South-EastEuropeanUniversityatTetovoLecturerVioletaRadulescuPhD,AcademyofEconomicStudies,RomaniaLecturerCosminStoica,PhD,DimitrieCantmeirChristianUniversity,RomaniaLecturerDragosMarianRadulescuPhD,DimitrieCantmeirChristianUniversity,RomaniaExpertSimonaStanescuPhD,RomanianAcademyExpertCristinaLoghin,ProgeniesAssociation,Romania

DEZBATERI SOCIAL ECONOMICEnr. 1/2012

Medieret CeesteMedierea?consemnărileunui

avocat-mediator, AlinaMANCIU /2t Mediation (yet)start-ups, AdinaOPREA,

DragoşMarianRĂDULESCU /4t Medierea,ocalespresoluţionareaalternativăa

conflictelor, Ion PREDONU /7t Medierea–avantajeşidezavantaje,

OanaMihaelaORhEIAN /9t Sentinţelearbitraleşiacorduldemediere.

Comparaţie, RoxanaCristinaPĂUNESCU/12t Askwhatyouwishandlettheothermakeyour

wishcometrue!, Andreiana-IoanaMĂLUREANU /17

t Medierea-metodădeelecţiunepentrurezolvareaconflictelordindomeniulmedical, TudorVasileMAFTEIGOLOPENŢIA/18

t Implicaţiieconomiceşisocialealemedieriiînprocesulpenal, Sorin-AlexandruVERNEA/21

t Mediereaînprocesulcivil, GabrielAlinCONSTANTINESCU, LiviuTitusPAVELIU/27

t Mediereaşcolară–primulpasînsoluţionareaproblemelordintreelevii, OanaMihaelaORhEIAN /31

t Sursealeconflictuluiîncomunitateaşcolară, MădălinaTOMESCU/33

t Influenţadreptuluideproprietateşiutilizarearesurselornaturale, Cristian SIMA, GheorgheMarinescu /37

Turism şi dezcoltare durabilăt Eticaturismuluidurabil, Iuliana ZAhARIA,

Elena COFAS /42t Turismulînparadigmacreşteriidurabile.O

abordareprivindeşeculpieţeişiexternalităţileînturism, Constantin CONSTANTINESCU /47

t Analizastatisticăaindicatorilorniveluluidetraişicalităţiivieţiiînplanteritorial, Claudia BENTOIU /54

Economie şi societatet Consideraţiiutopiceasupradoctrinelorforţelor

politicedinRomânia, Cristina BĂLĂCEANU /61t Aspectedeontologiceprivindabsorbţiafondurilor

europenedecătreRomânia, Cosmin STOICA /72t Comunicareaîncadrulgrupurilordelucru,

Valentina ZAhARIA /75t Grupulînorganizaţie, Mirela DOGARU /81t Efectelefenomenuluimigraţionistasupra

dimensiuniipieţeimunciieuropene, Andreea–MonicaPREDONU/89

t Theconceptanddimensionofthepublicprivatepartnership(PPP)inRomania, Monica – GabrielaGhERMAN/91

t Economiasocială–oprovocare, IosefinaCristinaLOGhIN /94

Cuvânt înainte

Revista Dezbateri social economice se doreşte a fi un eveniment editoriallacaresunt invitaţisăparticipespecialiştidindomeniileeconomicşisocial,avândcaracterinterdisciplinarşiavangardist.

MotivaţiarevisteiestecreareaunuispaţiuliberdedialogîntrecategoriileocupaţionaledinRomâniaşinunumai,pentruredarealibertăţiidegândire,aconştiinţeişirsponsabilităţiipurtătoruluidemesajştiinţificşiinformaţional,atâtdenecesareîntr-olumealecăreivalenţemoral-educaţionalesuntconver-titeşi/saupervertiteîndirecţiiprofundmaterialeşimercantile.

Revistaîşipropunedezbatericonstructiveşiechidistantepentrudezvolta-reaspirituluiantreprenorial,aunorpremisedevalorizareamuncii,într-uncontext încareseconstatăperturbăridoctrinarece impunschimbăriatât lanivelinstituţional,câtşialpercepţieiindividuluiînraportcustatulşipiaţa.

Sperămîntr-undialogonestşiîndezbateriprolificecesevormanifestaîntrerespondenţiidemersuluinostrueditorial!

Redacţia Revistei Dezbateri Social Economice

Cuprins

2 MEDIERE DezbateriSocialEconomicenr. 1/2012

Ce este Medierea? consemnările unui avocat‑mediator

Avocat, mediator Alina MANCIU Asociaţia Europeană a Mediatorilor

Mediation in Romania is only in the pioneering stage, so it is necessary that most mediators allowed to join efforts to promote this method of conflict resolution among the masses through workshops, conferences,

publications, providing information to all interested. During the crisis as a cross, conflict resolution as low cost, losing as little time without the daily stress that we are living increase, with another given the presence in the courtroom, I think everyone can lead to energy use of us to other purposes.

Key words:methodofconflictresolution,courtroom,mediation,workshops

Relativrecent,înanul2006,apare îndatade16maiLegea192, reglementând noţiunea demediereşiorganizareaprofesieidemediator.Legea192/2006,înopiniamea,estepuţincunoscu-tămaselor largi ale populaţiei,faptceneobligăpenoi,ceiceocunoaştem şi înţelegem nevoiaapariţiei sale,precumşi scopulpentrucareafostadoptată,săopromovăm.

Încercăm să facem un son-dajdeopinieprintrejustiţiabili,pentruaobţineunfeedback,re-feritor la modul cum se percepe noţiuneadeMediere.

La întrebarea:Ce este medi‑erea?, vom primi nenumăraterăspunsuri, unele apropiate derealitatea considerată de noi,altelenu,darvomobservafap-tulcăfiecarepoateaveaoopinieproprie despre mediere şi asu-prastandarduluiocupaţionaldemediator.

Săenumerămcâtevadefiniţiidate medierii:üactivitatenăscutădindome-

nii şi practici diverse (psi-hologie, sociologie, drept,rezolvarea de probleme etc),

medierea este o paradigmă,reprezentând, un punct deîntâlnire între mai multediscipline din a căror com-binare rezultă „o înţelegeremai bogată şimai nuanţatăa lumiişi comportamentuluiuman”[1],

ünouă modalitate de soluţio-nareaconflictelor,

üunansamblucoerentdemă-suri,carăspunslaproblema-tica lumii contemporane ce conduce spre evoluţia socie-tăţii,citându-lpeJean-LouisLascoux, formatordemedia-tori,autoralmodeluluisiste-micSIC,bazatpeinteracţiu-nileîncomunicare,

üun proces de creaţie şi degestionare a vieţii sociale,care permite fie restabilirealegăturii sociale,fiepreveni-rea sau rezolvarea conflicte-lordatorităintervenţieiuneipersoaneterţă,imparţialăşifără putere de decizie, care

[1]Acad.SolomonMarcus,Paradig‑me universale,EdituraParalela45,Pi-teşti,2005

garantează comunicarea în-tre parteneri[2],

üpotrivit art.1 din Legea192/2006,mediereareprezin-tăomodalitatefacultativădesoluţionare a conflictelor pecaleamiabilă,cuajutoruluneiterţepersoanespecializateîncalitate demediator, în con-diţiideneutralitate,imparţi-alitateşiconfidenţialitate.Exercitândmeseriadeavocat

de ceva timp, s-ar putea credecăapariţiastandarduluiocupa-ţionaldemediatorîmiinduceostare de stres, prin faptul că opartedintrejustiţiabili,înlocsăapeleze la avocat pentru rezol-varea litigiilor, vor apela la unmediator.

Totalneadevărat!Chiardacăprofesiaceopracticmi-aformatoanumităviziuneasupramodu-luideabordaresiconduceresprerezolvare a conflictelor ce aparînsocietate,mi-acreatunmodformal,bazatpeproceduriexac-te,deamăimplicaşiasusţineorezolvare,considercămedierea

[2] Monique Sassier, Construire la mediation familiale, Editura Dunod,Paris,2001,p.10

3DezbateriSocialEconomicenr. 1/2012 MEDIERE

esteimportantă,şichiartrebu-ie promovată, datoritămoduluirapid prin care se poate stinge unconflictapărut,costurilorre-duse suportate de părţi, toateacestea mergând spre reducerea numărului de procese aflate perolul instanţelor, cu scurtareatermenelor cauzelor.

Înprezent,desfăşurareaac-tivităţilor în societaţi, este su-pusănormativelor ISO,norma-tive care promovează folosireade proceduri pentru rezolvarea tuturorproblemelorapărute.Caavocat,respectşifolosescproce-duri.Chiardacăsuntemperce-puţi cafiindmultprearigizi şiformali în exprimare, datorităprofesiei, nu suntem cu nimicîmpiedicaţisăexercitămocupa-ţiademediator.

Esteprematursănegândimcă, adresându-ne unui avocatpentru rezolvarea unei cauze,o parte sau cealaltă vor aveade câştigat! Avocaţii sunt, prinmunca lor, deschişi lanou.Re-levantestefaptulcă,eu,avocat,împreună cu mulţi colegi, amales să-mi extind cunostinţeledobândite, urmând şi promo-vând un curs de mediere, con-sidercă,şinumaiprinaceasta,amalessăpromovezmedierea,fiind la rândul meu un medi-ator activ, implicat în aceastăprofesie.

Standardulocupaţionalpri-vind activitatea de mediator nu esterestrictiv, impunedoardo-bândirea unei licenţe anterior,deciprofesiapoatefiocupatădeunnumărcâtmaimaredeper-soane,cuopregătiredebazăcâtmai diversă. Medierea este înRomâniadoarînfazadepionie-rat,deaceeaestenecesarcama-joritateamediatorilorautorizaţisă-şi unească eforturile pentrupromovarea acestei metode de rezolvare a conflictelor în rân-dul maselor largi, prin meserotunde, conferinţe, publicaţii,oferindastfelinformaţiituturorcelorinteresaţi.

Înperioadadecrizăceotra-versăm, rezolvarea conflictelorcucosturicâtmaireduse,pier-zândcâtmaipuţintimp,fărăaamplificastresulzilnicceîltră-im,cuunaltuldatdeprezenţaînsaladejudecată,credcăpoa-te conduce la folosirea energiei fiecăruia dintre noi către altescopuri .

Pentruareuşiînpromovareamedierii, trebuie să înţelegemfenomenul medierii, care, dife-ritdeprocesulclasicdejustiţie,nu are ca finalitate stabilireavinovăţieisauinocenţeipărţiloraflateînconflict,deoareceparti-ciparea la procesul de mediere estevoluntară.

Mediatorul nu are putere de decizie, ci oferă informaţii pro-cedurale, stimulează dialogul,facilitează schimbul de opiniişi informaţii întrepărţi, leaju-tăsă-şiclarificenevoileşi inte-resele, să depăşească bariereleîn comunicare şi să ajungă larezolvarea neânţelegerilor pringăsireaunorsoluţiiavantajoasepentru ambele părţi. Mediato-rul asistă părţile şi la redacta-rea acordului final de mediereîn care se reţin angajamentelefiecărei părţi pentru stingereaconflictului.

Trebuieamintităsfera largădeaplicareamedierii: conflictede familie, divorţuri, conflictecolective demuncă, succesiuni,coproprietate, contracte, con-flicte între elevi etc., aducândun răspuns mai adecvat părţi-lorimplicateînconflictprinpu-nerea accentului pe interesele aflateînjoc.

Dacă reuşim împreună săfacem cunoscute cât mai multe dintre problematicile rezolvateprinmediere, apreciez că toatepărţile sunt în caştig: avocaţii,mediatorii, justiţiabilii, instan-ţele de judecată etc!Concluzio-nez prin a spune că: rezultatul obtinut prin activitatea avoca‑tului poate fi completat de un acord de mediere, iar un acord de mediere poate fi promovat de un avocat!q


Mediation (yet) start‑upsAdina OPREA

Lecturer Ph.D. Dragoş Marian RĂDULESCU Christian University “Dimitrie Cantemir”

In social life, each individual presents himself and his work seeks to guide and control the impressions of his fellow even play a role and has a status, a number of techniques used to achieve success in relation to his motivations. However,

contrary to the intentions they have, over his social contacts the individual will be considered by the community that will draw some conclusions based on attitude, mentality and its emotional behavior. Conflicts amicably between two or more parties used successfully in the U.S. and Europe, prompted the Romanian society to perceive the benefits of alternative means of solving conflicts.

Key words: society, conflict,mediation,alternativemeansof solvingconflicts,relation.

From the standpoint of theindividual to appear before abody meet different situations,related either to its desire tomake others to think about itatitsbest,orthedesiretocon-vincehimthatheespeciallyap-preciatesorothersituationsonhow the individual is treatedby society. human behaviorand, especially, his perceptionof the underlying theory of ne-gotiations[1], whose outcome isdetermined.[2]

Negotiations, says the dic-tionary,canbeinternalandin-ternational, of course last, thatinternational negotiations, at-tended by representatives oftwo or more states can be or-ganized at high level (betweenheadsofstateandgovernment)andtheministersorexperts in

[1] Negotiation theory and socialpsychology sociology belongs, namelystudying human behavior segment indifferentsocialsituationsandhowpeo-plewanttoappearbeforetheirpeers.

[2]Rascanu,Ruxandra–Psychologyandcommunication,DidacticandPed-agogic Publishing house, Bucharest,1991,p..81

economic, diplomatic, cultural,whichendswiththeconclusionoftreaties,thesigningofagree-ments or international treaties towhich thepartiesundertaketo abide by signature, and canbeextremelywideinternalnego-tiationsdiversified,sothattheycanbecommercial,tradeunion,real estate,administrative, etc.employers.asproblemsthatre-quire extremely tumultuous inour social and economic and so-cial life, governedbyprinciplesof democracy and representa-tion,adoptedinRomania.[3]

Conflicts amicably betweentwo or more parties used suc-cessfully in the U.S. and Eu-rope, prompted the Romaniansociety to perceive the benefitsof alternative means of solving conflicts.

The term “ADR” (Alterna-tive Dispute Resolution) refersto procedures and techniquesfor conflict resolution outside

[3] Paunescu,Coriolan –Communi-cation and negotiation economic Danu-bius Academic Publishing Foundation,Galati2005,p.39

thecourtroomandisareactiontotheinefficiencyoftraditionalconflictresolution(incourt).

ThemainadvantageofADRis that thepartieshavecontrolovertheentireprocess,thepro-cedure is informal, quick andefficient.Mediationhasashareof over 60% in cases resolved throughalternativemethods ofconflict solving the most com-monlyusedwayofsolvingcon-flictsoutsidethecourtroom.

Mediationistheartbywhichapersontrainedmediator,helpsthepartiestotransformconflictinto understanding. Parties are entitled to conclude an agree-ment without prejudice to theprovisionsof its lawandorder,an agreement which may besubject to verification by a no-tarypublicortheconsentofthecourt,asprovidedbylaw.

Mediation and the media-torprofessionwasregulatedbyLaw no. 192/2006[4], startingfromtheideathatmediationis

[4]MediationLawandtheprofessionofmediator - published inOfficialGa-zette. No. 441/22.05.2006


oneof themajorthemesof jus-tice reformstrategy,apriority,especially since theadoptionofthelawwasintendedtoreducetheworkloadofthecourtsand,consequently,relievethemofasmanycauses,anattemptto in-crease the quality of justice bysatisfying the interests of theparties.

It seems simple, yet com-plicated, sohere is close to theconnectionwiththenegotiation,especially since some “authorsdefinenegotiationasadynamicprocessofadjustment,wherebytwo parties, eachwith its hab-its, its own talk together toreachasatisfactorymutualun-derstanding based on commoninterest“[5].

Themediatorassiststhepar-ties in conflict to generate op-tions, make them understandthat theyhave the opportunityto choose among these optionsbasedontheideathateachper-sonhasadifferentview.Thereare similar personalities and therefore each person under-stands an existing situation.Often parties are not awarethatthelegalsituationisbeingblindedbytheirownego.

The existence of so manylawsuits is determined by im-measurablevanityandtheideaof victimization.Eachpartofatrial before the court is consid-eredavictimoftheotherparty,the latter being considered thesource of all evil. The fierce-nesswithwhichpartsofaproc-ess to a favorable court battleis determined primarily by theimage that such person has aparty-opponent.

These processes continuefueled by egos are sources ofstress, disappointment and im-aginarybattleswithan“enemy”

[5] Paunescu,Coriolan –Communi-cationandnegotiationeconomic,Danu-bius Academic Publishing Foundation,Galati2005.,p.40

ismoreimaginarythanreal.Themediator’staskistoidentifyex-pectationsofeachpartyandtryto bring in a convergent pointandfearstofindthepartiesandtoeliminatethegroundlessonesbyfacilitatingdialoguebetweenthem.

Culturalmediation.Arecentstudyin126topU.S.companiesby the International InstituteforConflictPreventionandRes-olutionandreleasedon20April2007inNewYorkrevealedthatapprox. 98% of the cases thatthey had were resolved beforereaching the court, includingthe fact that these companiesprefer to settle their disputesamicably.Wearetalkingaboutacultureofmediationinwhichthecompanyhasadisputedoesnot think in any case to act incourtuntil theopponent is try-ingtosettlethedisputethroughalternative methods, especiallymediation.

Starting from the certaintythat mediation is a success intheU.S.andmostdisputesaresettled before they reach thecourtroom,wecanlookwithop-timismthefutureimpactofme-diation in Romania. It is impor-tantthatthelocallegalenviron-ment have the necessary open-nessandencouragethiswayofsolving conflicts amicably. Me-diationtakestimeandresultsinordertoestablishitselfwithus.The first steps have been tak-en but should not fall into thetrapofcomparingtheresultsofwhichwill be obtained fromusby those currently achieved intheU.S..

Discrepancy between Roma-nian legal systemand theU.S.is considerable and thereforeimplementation of mediation in the Romanian legal systemisnoteasybutwehaveall theprerequisites for obtaining theresultsandamandatorychangein mentality, especially since

foreign companies will be thebest promoters of mediationin Romania, and the corporateenvironment will embrace me-diation given the commercialadvantages and soon we cantalk about the Romanian pub-lic familiar with this concept.Startingfromthesepremises,intime,weacquireacultureofme-diationandwedescoprii“media-tionadvantagescomparedwithtraditional justice”[6]

Alternative to traditionaljustice. The second category ofpersons interested in mediation arejusticeseekersandpotentialjusticeseekers.Trueperceptionamong the public mediation isgivenby them. In otherwords,ifyouhaveorwouldhaveacon-flict,howmanycitizensarewill-ing to resort to mediation? Pro-moting mediation in Romania isinitsearlystages,fewpeopleeven within the legal field hasreally no idea what is media-tion and what are its benefits.Unfortunately, the results aredisappointing.Perhapsthebestpromotionofmediationshallbemadebythosewhohaveturnedto mediation and were able tosolve or prevent misunderstand-ingsthroughmediation.So far,mediationhasnotbeenpromot-edenough.

There are still people inter-ested in solving their conflictsamicably.Theyaretheoneswhowill decidewhether themedia-tionwillbeafailureorasuccess.Thenumberofpeoplewhowouldresort tomediation is substan-tially smaller than thenumberof people who wish to becomemediators.however, thosewhoonce resorted to mediation, inan overwhelming percentagearewillingtoresorttoitinthefuture.Basedonthesedatawe

[6]ZenoŞuştac–Independentreportonmediationand themediatorprofes-sion, www.dreptonline.ro


canhopethatmediationwillbesuccessful in Romania.

Lawyers`s fears. Unfortu-nately, lawyers regard withsuspicion the profession ofme-diator.Thisisduetoinsufficientpromotion of mediation among thelawprofessionals,although,paradoxically, most mediatorswho have received training asa mediator and is currently inthepermittingprocedureunderthe law 192/2006 are lawyers.Obviously, opponents are law-yerswhohavenotattendedthetraining of mediators.

The mediator is not a com-petitorofthelawyer.Asneitherthejudge,thebailiffortechnicalexpert.Theprofessionofmedia-tor should not be viewed withsuspicion or skepticism by theprofessional body of lawyers.Mediation works successfullyfor decades in Europe and USandmethodsofalternativecon-flictresolutionoften.

Moreover, mediation is ad-vantageous for the lawyers ofthefollowingreasons:ülawyers can assist the par-

ties and advise them tomediation;

üresolving conflict throughmediation does not deprive the attorney of his right toreceive fees;

ü legal assistance is vital dur-ing mediation, lawyers areable to realize thebenefit ofmediation and understand-ingthetargetisreached;

üthe fee that the lawyer re-ceives for attending theme-diationprocess (usuallyone)implies less work on hispart;

ütheprofessionofmediatoriscompatiblewiththelawyer;

ümediator who is also a law-yermay exercise its activityintheformofoccupation;

ülawyers and mediatorswill take place at each me-diation work together and

realize theyneedeachotherinspecificactivitiesthattheyperform;

ümediators who are lawyerswillnotbeabletoassistorrep-resentthepartiesasalawyerinthefuture,thusincreasingthe rest of the lawyers (notmediators)thenumberofpo-tential customers;

ü mediation clauses inserted incontractswillsimplifytheworkoflawyers;

ü mediator is not a direct com-petitorof the lawyer, on thecontrary, its ability to par-ticipate in mediation and to roundofftheirincome;

üthe parties to a mediator isdecisively influenced by theadvice the lawyer gives theclient,incasethelawyerreal-izesthatshehasfewchancesofwinninga lawsuit,resort-ingtomediationcanachieveabetterresultthanincourt;

üthecustomerisadvisedbyalawyerwhosolvestheconflictandnotthecourt,ifnotcon-venient to reach a solutioncanbereachedincourt,me-diation does not deprive thejusticeseekerofthisright;

ümediation expenses are low-erthanthoseofthecourt(donot pay stamp duty, expertfees,etc.),solawyercanrise;

üMediation Act provides thatif the conflict is resolvedthrough mediation during atrial,stampdutyalreadypaidisrefundedtothecustomer;

ümediation is a way of solv-ingconflictsisbestsuitedforbusiness lawyers, after theU.S.model(wherethemedia-tionisacommonprocedure);

üintheU.S.manyarelawyersand mediators, resulting inadvantages of mediation;

ümediation in Europe has atraditionfordecadesandlaw-yersusuallyadvisetheircli-ents to resort to mediation.

Mediation is beneficial foreveryone involved in a conflict:thepartiescanreachagreementonwho can negotiate alone re-lieves the courts of cases, law-yers exercising their professioninthemediationdefendingtheirclients’interests.Toachievethisrequires the support of profes-sionalbodyoflawyers,andthiswillhappenwhentheywillreal-izethebenefitsofmediationandtheywilladvisetheirclientstouse mediation before initiatinglegal actions.

Law192/2006MediationLawandtheprofessionofmediatorisapparentlyagoodlaw.Therearecertainprovisionswhichhindermediation itself and certain pro-visions may be interpreted inseveralforms,leavingthistasktotheMediationCouncil,anau-tonomous body established bypublic law,who supervises, co-ordinates and leads themedia-tion in Romania.

Mediation is an alternative way to solve conflicts amicablyand who resorts to mediationisbecauseitisinhisfavor.Forthis reason, it is normal thatthe law offerhimhis own call-ing to mediation certain fea-tures tohisadvantage fromallpoints of viewsodonot chooseto litigate. Facilities providedto the one who choose media-tion to resolvea conflict exists. Ifyouwanttoturnoffassoonasadispute,mediationisthebestsolution because it is undoubt-able that implementingmedia-tion in Romania is a lengthyoperation requiring an effort of state institutions, the mereadoptionoflawisbutafirststeptowardsthat.

Mediation,being less formalthanthelitigiousallowspartiesinconflicttorealizetheirinter-ests,durablesolutions,withsig-nificantly lower costs and pro-cedure confidential. The mainadvantage ofmediation is that


thepartieshavecontrolovertheentireprocess, theprocedure isinformal,quickandefficient.

Given the success of thisal-ternativemeansofconflictreso-lution in the U.S. and Europeenjoy,we candohoweverhoperegarding the future of media-tion in Romania even more noto-rietyastimeisunjustifiedlaw-suitsinthecourtsRomanian.

Bibliography:Rascanu Ruxandra - “Psy-

chology and Communication”,DidacticandPedagogicPublish-inghouse,Bucharest1991

Paunescu, Coriolan - “Com-munications and economic nego-tiations,”AcademicFoundationPublishing house DanubiusGalati 2005 q

Medierea, o cale spre soluţionarea

alternativă a conflictelor

Av. Ion PREDONU Baroul Bucureşti

This paper is a short presentation of the notion of “mediation”, the occurrence and its application in contemporary society.

Key words: mediation, conflict, alternative, doctrine

Societatea românească mo-dernă a înregistrat o creşterefărăprecedentînceeacepriveş-tenumărul,complexitatea,gra-vitatealitigiilorşiaconflictelor,fiecăvorbimdeconflicteledin-tre persoane fizice, despre celedintre persoanele juridice sau deconflictelemixte.

Sistemul de justiţie din Ro-mâniaseconfruntăcuproblemefinanciare şi de resurse uma-ne, necesitând o raţionalizarea cheltuielilor şi o descentrali-zare a deciziilor administrativ-financiare.

Astfel, în contextul descrisanterior,adevenitimperiosne-cesară existenţa şi utilizareametodelor alternative de solu-ţionare a disputelor, cu scopulde a asigura eficienţa justiţiei,sufocată, pe de o parte, de nu-mărulmarededosare,iardedealtăparte,deinsuficienţaresur-selor umane.

Oastfeldealternativăocon-stituie medierea, un conceptaflat în plin proces de conso-lidare, cu scopul de a favorizao justiţie mai flexibilă şi mai

puţincostisitoare,precumşide-grevarea instanţelordecauzeleminore.

Apărutărecentdinpunctdevedereinstituţionalşilegislativ,medierea reprezintă în Româ-niaoîncercareremarcabilădeaconsolida maturitatea democra-tică a societăţii româneşti postcomuniste,constândînprincipalîncedareaunoratributedeau-toritate publică, unor persoanepentru care legea nu instituie o procedurăriguroasă,îndelunga-tăşirigidădecalificareprofesi-onalăaacestora.

PrinLegeanr.192/2006,forullegislativapusbazelelegalene-cesare organizării şi exercităriiunei noi ocupaţii profesionale,pentrucareestedeschisaccesultuturorcalificărilorprofesionalede nivel universitar, confirma-te prin absolvirea cu diplomăde licenţă. Tot prin Legea nr.192/2006,afostdefinită,înmodincipient,medierea.

Însă,odatăcuapariţiaLegiinr. 370/2010 care a adus modi-ficăriLegiinr.192/2006,s-ade-finitivat şi definiţiamedierii în


contextul românesc, ca fiind omodalitate de rezolvare a con-flictelorpecaleamiabilă,cuaju-toruluneiterţepersoaneneutre,specializateîncalitatedemedi-ator în condiţii deneutralitate,imparţialitate, confidenţialitateşi având liberul consimţământalpărţilor.

La21mai2008,ParlamentulEuropean şi Consiliul UniuniiEuropene au adoptat Directiva CE 52/2008 privind anumite aspecte ale medierii în mate-rie civilă şi comercială. ScopulDirectivei constă în facilitareaaccesului la rezolvarea cazuri-lordedisputeapăruteînrelaţiitransfrontaliere şi promovareareglementărilor amiabile prinîncurajareaapeluluilamediere.Această metodă permite rezol-vareamairapidă,cucosturimaimici,şipermitedezvoltareauneirelaţiibuneîntreproceduriledemediereşicelejudecătoresti.

Directiva este urmarea unei Cărti verzi asupra soluţionă-rii alternative – un document elaborat în2002–şiaCoduluiEuropean de Conduită pentruMediatori, lansat în 2004 carefacilitează medierea prin întă-rireagaranţiilor legaleataşate,oferind o reală valoare cetăţe-nilorşioamenilordeafaceridinUniunea Europeană, obligândstatelemembrealeUniuniiEu-ropene să încurajeze formareademediatorişielaborareaunorcodurideconduităşiaaltorme-canisme de control al calităţiinecesare pentru funcţionareaacestui serviciu de mediere.

Medierea poate acoperi con-flicte din toate domeniile, doc-trina formulând mai multe cla-sificarialemedierii,printrecareşiclasificareadupăobiectulme-dierii care evidenţiaza exisţen-tamedierii înmateria contrac-tuală (considerată a fi ceamaiimportantă şi chiar creatoareamedierii), în materie delictu-ală, medierea problemelor de

familie, a problemelor confesio-nale,aproblemelordemuncă,acelorînmaterieşcolară,medie-reaproblemelordesănătate, înproblemefiscaleşivamale.

Atâtîncazulconflictelorcivi-le,câtşiacelorpenale,parţile,persoanefizicesaupersoaneju-ridicepotrecurgelamediereînmodvoluntar,inclusivdupăde-clanşareaunuiprocesînfaţain-stanţelorcompetente.Părţilenupotficonstrânsesăacceptepro-ceduramedierii,însăîncazulîncarealegaceastăprocedură,eavafibazatăatâtpe cooperareapărţilor cât şi pe utilizarea, decătre mediator, a unor metodeşitehnicispecifice,bazatepeco-municareşinegociere,mediato-rulneputândsăimpunăpărţilorosoluţiecuprivire laconflictulsupus medierii.

Într-o descriere generică aprocedurii medierii, aş amintifaptul că părţile aflate în con-flictaudreptulsăfieasistatedeunavocâtsaudealtepersoane,în condiţiile stabilite de comunacord.Încursulmedierii,părţi-lepotfireprezentateşidecătrealtepersoane,carepotfaceactededispoziţie, în condiţiile legii.Susţinerile făcute pe parcursulmedierii de către părţile aflateînconflict,câtşidecătremedi-atorauuncaracterconfidenţialfaţădeterţişinupotfifolositeca probe în cadrul unei proce-duri judiciare sau arbitrale, cuexcepţia cazului în care părţileconvin altfel ori legea prevede contrariul. Procedura de me-diere se închide, după caz, fieprin încheierea unei înţelegeriîntrepărţi înurmasoluţionăriiconflictului, fie prin constata-reade cătremediatoraeşuăriimedierii.

Estelesnedeînţelescăafostnecesară adaptarea sistemuluilegislativ românesc şi armoni-zarea lui cu normele europene,astfel încât procedura medierii

săfuncţionezeîntotdeaunaînli-miteleşiînspiritullegii.

Un alt aspect interesant, îlreprezintă medierea în dome-niul afacerilor, aceastaajutândla menţinerea relaţiilor dintrepartenerii de afaceri şi deschi-de calea iniţierii unor noi par-teneriateşiafaceri,bazându-sepeprincipiul“win-win”,carenutransformăniciunadintrepărţiînînvinssauînvingătorşicareareunînaltgraddelegitimita-te,deoarecearelabazaconsim-ţământulpărţilordatînmodde-liberat. În domeniul afacerilor,mediereasepoateaplicaurmă-toarelortipurideconflicte:

– modalitatea concretă deaducere la îndeplinire aobligaţiilor asumate princontract;

– eşalonarealaplatăauneidatorii comerciale;

– modulîncarepoateîncetaun contract comercial încazulîncarecontractulnuconţineoclauzădedenun-ţareunilaterală;

– stingereaanumitorobliga-ţiiasumateprincontract;

– comerţulelectronic;etc.Cum mediul de afaceri este

într-ocontinuacăutaredesolu-ţii inteligente în vederea adap-tăriilanoilecondiţiieconomice,ceeacesepoateobţineînurmaprocedurii de mediere este o so-luţiede imediatăaplicabilitate,durabilă şi eficienţa, mult maipuţincostisitoareşigeneratădepărţi.

Pornind de la certitudinea camediereacomercialăesteunsucces în ţări precum StateleUnitealeAmericii,ţăriîncare,mediuldeafaceriesteextremdedinamic,precumşidelafaptulcămajoritatealitigiilorsesolu-ţionează înaintedeaajunge însaladejudecată,putemanticipacăimpactulpecaremediereaîlvaaveaşiînRomânia,vafiunulmajor.


Personal, aş dori să demiti-zezozicalăcares-afăcutauzităîncădelaînceputurilemedieriiînRomânia, şianumeaceeacăarexistaoanumităconcurenţăîntre avocaţi şimediatori şi aşdorisădemonstrezcă,dimpotri-vă,existăsimilitudini.

Laoprimăşigenericăanali-ză,amputeaspune,însăfărăsăavempedeplindreptatecă,avo-catulreprezintănumaiinterese-leunei singurepărti.Cert estefaptulcămediatorulartrebuisăfie(chiardacă,dinpăcate,acestlucrunuseîntamplaîntotdeau-na) “avocatul” ambelor părţi,ghidându-se după principiilemedierii care presupun un com-portamentneutruşiechidistantfaţădepărţileaflateînconflict,darapărându-leînacelaşitimppeambele.

Iatădeci,căceledouăprofesiisunt, doar în aparenţă, diame-tralopuse, înrealitateelefiindsimilare.Noţiuneamediatoruluiizvorăştedin însăşi profesiadeavocat, careaşiasimilat-o toc-mai prin prisma rolului comun şianume,interesulfinalalpăr-ţilorimplicate.

În concluzie, rolul fiecăreiadintre cele două profesii esteesenţialînsocietatearomâneas-căşideterminatdeconsiderentedeordinideologicşipractic,as-pectecomplexecevorfaceobiec-tul unor articole viitoare. q

Medierea – avantaje şi dezavantaje

Asistent univ. drd. Oana Mihaela ORhEIAN Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Mediation is for all people, is a useful tool available to those seeking termination of litigation or prevent them. Mediation is a relatively new concept in Romania, being taken as a viable model for conflict resolution, the legislation of other countries with extensive experience in the field. Mediation can turn into an opportunity for the parties to the dispute, all parties to the conflict have won. In the first part we present some definitions of the concept of mediation and then advantages and disadvantages of this method of conflict resolution.

Key words: dispute, conflict resolution, mediation,opportunity,legislation.

Aspecte generale referi-toare la mediere. Medierea poatefidefinită caoprocedurăvoluntarăşiomodalitatealter-nativăderezolvareaconflictelor,cuajutoruluneiterţepersoane,neutreşiimparţiale,fărăputerededecizie-mediatorul,careestecalificatsăasistepărţilesăne-gocieze, facilitând comunicareadintreeleşiajutându-lesăajun-gălaoînţelegereunanimaccep-tată, eficientă şi durabilă, încondiţiideconfidenţialitate.[1]

Mediereaîmputerniceştepăr-ţileimplicatedeadecidesingurecumconflictultrebuiesoluţionat.Soluţionarea conflictelor prinintermediul medierii adduce schimbări pozitive în dezvolta-reapersonalăşi încomunicareaşiînţelegereareciprocăapersoa-nelorparticipantelaconflict.

Mediereaeste,înaintedetoa-te,oartăprincaremediatorulre-uşeştesătransformeunconflictîntr-o înţelegere, ca rezultantă

[1]ClaudiuIgnat,ZenoŞuştac,Cris-ClaudiuIgnat,ZenoŞuştac,Cris-ti danileţ,Ghid de mediere, EdituraUniversitară,Bucureşti,2009,p.16

a opţiunilor generate şi alesedepărţi.Estecunoscutcărezol-varea clasică a conflictelor pre-supune apelarea la organele de justiţie, care le soluţionează peprincipiulcâştig-pierdere(opar-tecâştigă,cealaltăpierde).Acestmoddesoluţionarenurăspundemultitudiniitipurilordeconflictedin societatea contemporană, înprincipal din cauza naturii foarte diversificatearelaţiilorsocialeşieconomiceexistente.

Din literatura de specialitate internaţională rezultă o mulţi-me de aprecieri referitoare la mediere, careo califică,printrealtele,dreptunrăspunslapro-blematica lumii contemporane,uninstrumentalsocietăţiicivilecareserveştelaafirmareaunorvaloriprecumresponsabilitateaşi solidaritatea,un fenomendeactualitatecaredevanseazăaltemodalităţiconsensualederezol-vare a conflictelor, o formă deeducaţie socială durabilă ce vi-zeazădezvoltareaabilităţilordecomunicare şi rezolvare a con-flictelor,astfelîncâtoameniisă


ajungăsăseînţeleagădirectînrezolvarea problemelor pe carele au[2].

Medierea face parte din ma-rea familie a metodelor alterna-tive de soluţionare a conflicte-lor - ADR (AlternativeDisputeResolution). Acest termen de-semnează o mare varietate deproceseprincareuneleconflictepot fi rezolvate în afara proce-durii judiciare. Deşi denumiri-le şi conţinutul acestor proceseprezintăunelediferenţe,scopullorestecomun:realizarea,prinintermediul unei terţe persoa-ne,auneiînţelegeriîntrepărţi-leînconflictfărăaserecurgelaprocedura judiciară.Etimologiatermenului mediere este lati-nescul mediare, care înseamnăintermediere,mijlocire.

De-alungultimpuluişiîndife-riteţări,medieriii-aufostdateomultitudinededefiniţii.ÎnRomâ-nia,neavânddeocamdatăolitera-turădespecialitateînadevăratulînţelesalcuvântuluiîndomeniulmedierii,cinumaicâtevalucrărideînceput,unicadefiniţie“oficia‑lă” la care ne putem raporta este ceadinLegeanr.192/2006[3],careprevedeînart.1alin.1că“Medi‑erea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neu‑tralitate, imparţialitate, confiden‑ţialitate şi având liberul consim‑ţământ al părţilor.”

Alineatul2alaceluiaşiarti-col precizează că “medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze ne‑gocierile dintre ele şi să le spri‑jine pentru soluţionarea conflic‑tului, prin obţinerea unei soluţii

[2] http://www.armf.org.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=54&Itemid=68 (Asociaţia Românăpentrumedierefamilială)

[3]Legeanr.192/2006privindmedie-Legeanr.192/2006privindmedie-reaşiorganizareaprofesieidemediator,publicatăînMonitorulOficialalRomâ-niei,ParteaI,nr.441din22mai2006

reciproc convenabile, eficiente si durabile”.[4]

Deşimediereaestefacultati-vă,unpasînaintepecaleapro-movării acesteia s-a făcut prinmodificareaart.6alLegiiînsen-sulobligăriiorganelor judiciareşiarbitraleşia celorlalteauto-rităţi cu atribuţii jurisdicţiona-le de a informa părţile asupraposibilităţii şi avantajelor folo-siriiproceduriimedierii şidealeîndrumasărecurgălaaceastapentru soluţionarea conflictelordintre ele.

Lamedieresepoaterecurge,aşa cum prevede legislaţia învigoare,inclusivdupădeclanşa-reaunuiprocesînfaţainstanţe-lor competente, părţile putândconvenisăsoluţionezepeaceas-tăcaleoriceconflicteînmateriecivilă,comercială,penală,defa-milie,precumşiînaltematerii,încondiţiileprevăzutede legearespectivă.

Avantajele medierii. Exis-tă o mulţime de argumente cepotdeterminapărţilesăaleagămedierea drept primă încerca-re de rezolvare a diferenţelordintreele,printrecarecelemaiconvingătoaresunt:

Durata rezolvării unui con‑flict prin mediere -dacăpărţiledoresc într-adevăr acest lucru,durata rezolvării conflictuluiprin mediere este semnificativmaimicădecâtdurata rezolvă-rii conflictului în instanţă: câ-tevazilefaţădecâtevalunisauchiarcâţivaani.

Părţile pot alege de comun acord mediatorul-părţilehotă-răscdecomunacordmediatorullacaresăapeleze,faptcenusepoate întâmpla în cazul unuiproces – repartizarea dosarelor se face aleatoriu; alegerea me-diatoruluidecătrepărţiledăomaimareîncredereînobţinerearezultatului dorit.

[4] http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_mediere_profesia_mediator_192_2006.php

Soluţia amiabilă la care ajung părţile în urmamedieriiestedecisădeacesteafiindcon-siderată drept reciproc avanta-joasă;soluţianuesteimpusădemediator.Mediatorulnujudecăpărţileşinudăverdicte.Meni-rea lui este să faciliteze dialo-guldintrepărţi înurmacăruiaacestea să genereze opţiuni învedereasoluţionăriidivergenţe-lorexistente.Încadruluneipro-cedurijudiciare,soluţiaesteim-pusăpărţilordecătrejudecător.

În urma medierii conflicteleexistenteîntrepărţisestingşisecreează condiţiile pentru preîn-tâmpinarea apariţiei altora noi,deoarece pe tot parcursul medi-eriipărţilecomunică,pecândpetimpul procedurii judiciare comu-nicarea nu există, iar la finalulacesteia dispare definitiv, fiindînlocuită de o stare conflictualăşimaiaccentuată,întrucât,spredeosebiredemediere,îninstan-ţăexistăînvinşişiînvingători.Înconcluzie,mediereaesteocalederezolvare a conflictului pe cândsoluţia judiciară rămâne o caledeînfruntare.

Procedura de mediere poate fipornitărapidşiuşor,deoarecedetaliile de procedură în cazulmedierii sunt net avantajoa-se comparativ cu cele din cazul procedurii judiciare:

Dataşioralacarearelocşe-dinţa demediere sunt stabilitede părţi împreună cumediato-rul,înfuncţiedeagendaacesto-ra,iarşedinţeledemedierepotfireprogramateîncazulîncarepărţilesolicităacestlucru;înca-drulproceduriijudiciare,terme-nele de judecată sunt stabilitedeinstanţă.

Mediereaşişedinţeledemedi-erenusuntlimitateîntimp,păr-ţileputândsăajungălaoînţele-gereşidupăosingurăşedinţădemediere.Medierilesepotsoldaşicuînţelegeriparţiale,situaţieîncareesteposibilă,pentrudefini-tivarea soluţionării conflictului,


programareauneialteşedinţedemedierelaodatăulterioară.

Medierea se desfăşoară în‑tr‑un cadru privat şi este confi‑denţială , astfel că problemelepărţilor nu ajung la cunoştinţaaltor persoane, întrucât la şe-dinţa de mediere este permisănumai prezenţa părţilor şi apersoanelor agreate de aces-tea, stresul emoţional ce apareînoricesituaţiedeconflictestemult redus, faţă de şedinţa dejudecatăcareestepublică.

Medierea permite abordarea conflictului în întregul său, pecând calea judiciară răspundelaunasaucelmultcâtevaîntre-bări,carepotfidoarparteavizi-bilăaunuiconflict.

Din punct de vedere finan-ciar, medierea este mai puţin costisitoare decât procedura ju-diciară, deoarece cheltuielilemedierii includ doar onorariul mediatorului(plătitînmodegalde părţi) şi eventualele cheltu-ieliefectuatecuacordulpărţilorîn interesulmedierii. În cadrulproceduriijudiciare,cheltuielilesuntmultmaimari şi privesc:onorariile avocaţilor, ale exper-ţilor, taxele de timbru, timbruljudiciaretc.,iaracestecheltuielinu sunt fixe, ci pot fimajoratepeparcursulproceduriiînfunc-ţiedecomplexitateacauzeişideprelungirea duratei acesteia.

Demararea procedurii de mediere nu împiedică accesullaprocedurajudiciară,iardacăpărţilenureuşescsăîşisoluţio-nezeconflictulprinmediere,auîncontinuareposibilitateadeaseadresainstanţeidejudecată.

Dacă părţile decid să recur-gălamedieredupădeclanşareaprocedurii judiciare, judecareacauzeidecătreinstanţăpoatefisuspendată la cererea părţilor,în condiţiile prevăzute de art.242 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.Cursul terme-nului perimării este suspendatpeduratadesfăşurăriiprocedu-riidemediere,darnumaimult

de 3 luni de la data semnăriicontractului de mediere. Dacăconflictul nu a fost soluţionatprin mediere, cererea de repu-nereperolestescutitădetaxajudiciarădetimbru;

În cazul în care conflictul afost soluţionat pe calea medie-rii,cauzasevarepuneperol,iarinstanţavapronunţa,lacerereapărţilor,ohotărârecevareflec-taînţelegereapărţilor;odatăcupronunţareahotărârii, instanţavadispune,lacerereapărţiiin-teresate, restituirea taxei judi-ciare de timbru plătite pentruînvestireaacesteia.

Contractul de mediere poate fidenunţatînoricefazăaproce-duriidemediere,deoricaredin-tre părţile aflate în conflict, laoricemoment,cucondiţiaînşti-inţării,înscris,aceleilaltepărţişiamediatorului.

Dezavantajele medierii. Unuldintremariledezavantajeîlreprezintăfaptulcă:

Medierea are un caracter vo-luntar,părţileaulibertateadease prezenta sau nu lamediator,ele nu pot fi constrânse. Niciopartenupoatefiobligatădecătreoaltăpersoanăsauautoritatesăparticipe la procedura de mediere. Facexcepţiedelaacestprincipiusituaţiileîncaremediereaesteoprocedură obligatorie prevăzutăde legile speciale – de exempluLegea 168/1999 privind soluţio-nareaconflictelordemuncă.

Slaba cooperare a instanţe‑lor.Instanţelenucoopereazăcuasociaţiile de mediatori sau cuConsiliul de Mediere pentru a putea fi degrevate de numărulmaredecazuriaflateperol.

Nepromovarea profesiei. Pro-fesia de mediator este relativ nouăînRomănia,cutoatecăeaestefolositădefoartemultesta-te europene cu mare succes. Sta-tulestelipsitdevoinţăînceeacepriveştepromovareaprofesiei.

Neîncredere în procesul de mediere. Foarte mulţi româniprivesc această profesie cu

scepticism şi datorită faptuluică nu au auzit până acum deacest procedeu de rezolvare a conflictelor şi datorită faptuluică„orice este nou nu este neapă‑rat şi bun”.

Mentalităţi, tradiţii, cutume. Suntpersoanecareaumentalităţipreconceputeşinusepotadaptala schimbare, la noutate. Acelepersoane sunt conservatoare şirespecttradiţia,considercăjusti-ţiaestetotînmânainstanţei.

Număr redus de formatori. Cu toatecăexistăcâtevacentredeformaredemediatorişicăsuntaproximativunnumărde2000de persoane care au calitatea de mediatorautorizatînbazalegii,existăunnumărfoarteredusdeformatori,aproximativ13asoci-aţiisausocietăţicomerciale.

Costuri suplimentare în caz de nereuşită.Dacăpărţileajun-se la mediator nu ajung la nici o înţelegere, după mai multesesiuni de mediere, şi conflic-tul ajungedinnou în instanţă,aceastaurmândasepronunţa,ele suntobligatesăachiteono-rariulmediatorului,vorsuportadecicheltuieliînplus.

Ostilitatea profesiei libera‑le.Foartemulţiavocaţi, carenusunt mediatori privesc aceastăprofesiecuantipatie,motivândcăeinuvormaiaveadelucru.Dacătoatecazuriledininstanţeajungla mediatori, ceea ce este puţinprobabil,avocaţiinuvormaiaveaniciunrolînsaladetribunal.

Bibliografie:DumitruFlorescu,AdrianBor-

dea,Medierea,EdituraUniversulJuridic,Bucureşti,2010

Claudiu Ignat, Zeno Şuştac,CristiDanileţ,Ghid de medie‑re,EdituraUniversitară,Bucu-reşti,2009

Claudiu Ignat, Zeno Şuş-tac, Cristi Danileţ, Medierea‑ standarde şi proceduri, Edi-tura Universitară, Bucureşti,2009 q


Sentinţele arbitrale şi acordul de mediere.

ComparaţieAv. Roxana Cristina PĂUNESCU

Colaborator la SCA GORGHIU, POP si Asociatii

This paper presents the comparative effects of arbitration awards and agreement of the mediation process, acts representing the finality of arbitration or mediation procedure. The normative acts that regulate the

two institutions are the Fourth Book of the Civil Procedure Code, entitled “About arbitration”, and Law no. 192/2006 on mediation and the profession of mediator. These procedures are alternative ways of resolving conflicts and they come as a complement of the existing possibilities of solving the disputes that may arise between individuals. Mediation differs from arbitration in several aspects, such as the trial procedure and the type of the act that ends it, which is different for each legal institution. It is not to be forgotten, however, that mediation can be transposed into a court decision or an arbitration award, which gives it the legitimacy and corresponding attributes. Although there are several differences between mediation and arbitration, they also have converging points, starting with the fact that both are alternative ways of solving conflicts and continuing with the use in settling cross‑border disputes in the international law area.

Key words:mediation,arbitration,awards,agreement,differences,similarities,conflicts,amiably.

Medierea şi arbitrajul. Aspecte generale

Medierea este o procedurăvoluntară prin care o persoanăspecializată denumită media-tor ajută părţile unui conflictsă transforme o dispută într-oînţelegere.

Potrivit Dicţionarului Expli-cativalLimbiiRomâne, ”ame-dia”înseamnă”amijlocioînţe-legereîntredouăsaumaimultepărţiadverse,a facedemersurioficiale pentru a preveni saua pune capăt ostilităţilor întredouăsaumaimultestate”.Ex-plicarea termenului de mediere confirmă şi apartenenţa aces-tuia la dreptul internaţional

public[1], medierea fiind defini-tăînaccepţiuneajuridicădreptintervenţia unei puteri neutreîntredouănaţiuniînconflictcuscopul de a aduce pacea.

Aşadar, putem identificachiar de la început, din naturadefiniţiei, asemănări importan-te dintre arbitraj şi mediere.Pe lângă faptul că ambele re-prezintămijloacealternativede

[1] În dreptul internaţional publicmedierea a fost utilizată încă din celemai vechi timpuri.Potrivit art. 33dinCartaONU,”părţilelaoricediferendacărui prelungire ar putea pune în pri-mejdie menţinerea păcii şi securităţiiinternaţionaletrebuiesăcautesă-lre-zolve, înainte de toate, prin tratative,anchetă, mediere, conciliere, arbitraj,pecalejudiciară,recurgerelaorganiza-ţiisauacorduriregionalesauprinaltemijloacepaşnice,laalegerealor”.

soluţionare a disputelor, carecreeazăsoluţiiladiferendefărăimplicareajustiţieistatale,celedouăsuntpredominantutilizateîn dreptul internaţional, acestlucruneexcluzândînsăapelarealaeleşipentrulitigiiledindrep-tulintern.Însătrebuienuanţa-tă această asemănare, căci încazularbitrajuluisepoatevorbidoar despre dreptul internaţio-nalprivat, întimpcemediereapoatefiaplicatăşi litigiilordindreptul intenaţional public, şi,maimult,chiarşipentrudrep-tul penal[2].

[2] Îndreptulromân,însituaţiilecarepermitîncetareaumăririipenalesauaprocesuluipenalprin împăcareapărţi-lor sau prin retragerea plângerii pena-le sau, în genere, în situaţiile în care


Autoarea Michel Guillau-me- hofnung[3] subliniază for-ţamedieriicarevinedin însăşiabsenţaputerii.Referindu-selamedierea ministrului norvegian Jhon holst în conflictul dintreisraelienişipalestinieniîn1993,aceasta concluzionează că ”me-diereaareuşitacoloundemari-leputerieşuaserăprinforţapa-radoxalăaabsenţeiputerilor”.

În România medierea este re-glementatăprinLegea192/2006privindmediereaşiorganizareaprofesiei de mediator. Potri-vit art. 1, medierea reprezin-tă o modalitate de soluţionarea conflictelor pe cale amiabilăcuajutorulunei terţepersoanespecializateîncalitatedemedi-ator,încondiţiideneutralitate,imparţialitate, confidenţialitateşi având liberul consimţământal părţilor. Directiva 2008/52/CR a Parlamentului European şiaConsiliuluidin21mai2008privind anumite aspecte ale medierii înmateriecivilăşico-mercialăprevedeînart.3(a)că”medierea înseamnă un processtructurat, indiferent cum estedenumit sau cum se face refe-rire laacesta, încaredouăsaumai multe părţi într-un litigiuîncearcă, din proprie iniţiativă,să ajungă la un acord privindsoluţionarea litigiului dintreele,cuasistenţaunuimediator.Acest proces poate fi iniţiat decătre părţi, recomandat sasuimpusdeinstanţăsauprevăzutdedreptulunuistatmembru”.

Medierea şi arbitrajul suntnoţiuni ce prezintă multipleelemente comune, unul dintreele fiind caracterul voluntar,contractual al celor două. Niciarbitrajul şi nici medierea nupotficonceputeînabsenţaunuiacorddevoinţăalpărţilor,acord

urmărirea penală începe la plângereaprealabilăapersoaneivătămate.

[3]Lamediation,Depotlegal,1”edi-Lamediation,Depotlegal,1”edi-tion,1995,Reimpressiondela4’ edition miseajour,2007,novembre.

ce vizează optarea pentru unadintre aceste două modalităţi,indiferentdacăacestaafostex-primatodatăcuîncheiereacon-tractului comercial sau ulterior. Deasemenea, ambele formedesoluţionarealitigiilorpresupunintervenţia unui terţ neutru şiimparţial - arbitru, respectivmediator.

În legătură cu momentul încareceledouăpotinterveni,nuse înregistrează diferenţe, căciart.242al.1Codprocedurăci-vilă instituie posibilitatea sus-pendării cauzei în faţa instan-ţei statale la cererea ambelorpărţi,motivulputându-sereferişi la decizia acestora de a în-cerca soluţionarea litigiului pecaleamedierii sau arbitrajului.Aşadar,părţilepotoptapentruunul dintre cele două mijloaceatâtînaintedesesizareainstan-ţeidejudecată,câtşidupăacestmoment, iar procedurile dupăcaresedesfăşoarăacesteasuntprestabilite.

Totuşi, se pot stabili şi dife-renţe între arbitraj şimediere,cadeexemplufaptulcă,înurmapronunţăriiuneisoluţiidecătrearbitru,aceastadevineobligato-riepentrupărţi,întimpceme-diatorul nu poate decât cel mult săpropunăorezolvareaconflic-tului,înniciuncaznuareposi-bilitateadeaoimpunepărţilor.

Demenţionat este faptul cămedierea nu este o cale jurisdic-ţională de tranşare a litigiilor,aşaîncâtterţulmediatornude-ţine iuris dictio, şi cu atâtmaimult imperium. El nu face decât săîncercesăapropiepărţile,săle creeze un cadru propice pentru comunicare,pentrucalafinal,înurmadiscuţiilor care devindinceîncemaifamiliare,acesteasăcadădeacordpentrusemnareauneiînţelegeri,pecare,defapt,tot ele o stabilesc. Este vorbadespreacorduldemediere,carereprezintăoînvoialăapărţilor,reciproc avantajoasă, ai cărei

termeni sunt stabiliţi chiar decătreele.

Medierea, ca şi arbitrajul,presupune reguli procedurale fixatedelege,depărţisaudein-stituţiilecareorganizeazăastfelde proceduri, şi excelează prinsupleţe şi convenţionalism[4],căciconvenţiaceconsacrărezul-tatul pozitiv al medierii nu are autoritate de lucru judecat.

Dupăefecteleprodusedecla-uzeledemediereşiceledearbi-traj, trebuie să distingem întreceledouămodalităţidesoluţio-nareaconflictelor, căci în timpce clauza de arbitraj implicănecompetenţa instanţei judecă-toreşti de drept comun, sustră-gând litigiul de la tranşare decătreaceasta, clauzademedie-re nu poate implica o asemenea necompetenţă, în primul rânddatorită faptului că mediereanu are calitatea de jurisdicţie.Totodată, o clauză de medierenu poate fi redactată cu încăl-carea, într-un sistem local sauinternaţional, a unei dispoziţiiimperative.

Am menţionat în capitolulprivitorlaarbitrajcălitigiilecepot fi deduse spre soluţionareacestuiasuntcelepatrimoniale,drepturicuprivirelacalepărţi-lepottranzacţiona.Darmedie-rea are un domeniu de aplicare mai larg, implicând şi litigiiledenaturănepatrimonială.Fina-lizându-se prin încheierea uneiconvenţii, părţile pot dispuneprin aceasta orice doresc, căciCodulcivilnulimiteazăaceastăposibilitate.

Medierea poate fi caracteri-zată pe baza a două elementeesenţiale:interpunereaunuiterţfărăputeredecizionalăşiliberanegociere dintre părţi pentru asoluţiona litigiul lor[5]. Media-

[4] AngelicaRoşu,Medierea ‑ mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor co‑merciale internaţionale, Ed. UniversulJuridic,Bucureşti,2010,p.174.

[5] idem,p.183.


torulnupoatepropunepărţiloro formulă de acord, ci singuralui menire este de a crea cadrul necesar pentru a se ajunge la aceasta.

Procedura medierii nu poate debutaînlipsauneicereriscriseformulată de partea interesatădeaapelalaoatareprocedurăşiadresatăinstituţiei/persoaneicareoferăastfeldeservicii.Estevorbafiedespreoclauzăinsera-tăîncontractuldintrepărţi,fiedeo înţelegereseparatăsaudesemnareapropriu-zisăa cereriidecătreambelepărţi.Elesuntlibere a alege modalitatea dedesfăşurare a medierii, cu ex-cepţia situaţiei în care au alessăapliceregulamentulunei in-stituţiispecializate.

Înurmaşedinţelordemedie-re,desfăşuratefieîntremediatorşipărţi,fieseparat,întremedia-torşifiecareparte,procedurasepoatefinalizacuunsucces,sau,dimpotrivă, cuun eşec.Eşecul,prevedelegea,trebuieşielcon-statatîntr-unproces-verbalcaresesemneazădecătrepărţi,per-sonal sau prin reprezentant, şide mediator.

Însăce intereseazăprezentalucrare este succesul medierii,acordul prin care se consem-nează învoiala părţilor. Acestatrebuie, preferabil[6], să îmbra-ce forma scrisă, cu semnăturaambelorpărţi,avândforţaunuicontract[7] sub semnătură pri-vată[8].Chiardacănuapututfidefinită natura juridică a aces-tuicontract,elproduceefectelejuridice unui contract de drept comun, neexecutarea lui pu-tândfisancţionatăjudiciarprin

[6]Înmajoritatealegislaţiilor,înma-Înmajoritatealegislaţiilor,înma-terie comercială, se poate utiliza oricemijlocdeprobă.

[7] Art.969şi970Codcivil.[8] Potrivit art. 1176 Cod civil, ac-Potrivit art. 1176 Cod civil, ac-

tul sub semnătură privată recunoscutdeparteacăreia i seopuneareefectulunuiactautenticîntrepărţileaflateînconflictşiîntreceicarereprezintădrep-turile lor.

obligarea părţii la despăgubiripentru prejudiciul cauzat.

Însă”aapreciavaloareaacor-dului doar prin prisma dreptului comunalcontractelorînseamnăa-i acorda acestuia o forţă deconstrângere insuficientă, dacăexecutareanuestebenevolă”[9]. Pentruaceasta,înliteraturadespecialitates-aconchiscăexistăposibilitatea înscrierii înţelege-rii dintre părţi într-o hotărârejudecătorească, hotărâre de ex-pedientsautranzacţie.

În acest sens, art. 720 al. 7Cod procedură civilă prevedecă ”în cursul judecăţii asuprafonduluiprocesului,instanţavastărui pentru soluţionarea lui,în tot sau înparte,prin înţele-gerea părţilor. Înţelegerea seconstată printr-o hotărâre ire-vocabilăşiexecutorie”.Estevor-ba, aşadar, despre intervenireaunuiacorddemediereînparalelcu desfăşurarea unui proces lainstanţa statală, având acelaşiobiect şi, bineînţeles, aceleaşipărţi. Faptul că învoiala poatefirecunoscutăprintr-ohotărârejudecătorească, îi conferă forţajuridicăaacesteia,cutoatecon-secinţelecedecurgdeaici(forţaprobantă, autoritatea lucruluijudecat,forţaexecutorieetc.).Îndoctrină[10]sesusţinecăhotărâ-rea despre care se face vorbirepoate fi atacată, dar numai curecurs. Acelaşi lucru este sta-tuat şi în practică, de exempludeSentinţacivilănr.886/1996aJudecătorieiMediaş.

Totodată,dacăacordulinter-vineînparalelcusesizareaunuitribunalarbitralpentrusoluţio-narea aceluiaşi litigiu, arbitrulpoate pronunţa o hotărâre deexpedientcaresăconsacreînţe-legereapărţilor,deasemeni,cutoate consecinţele juridice caredecurg de aici.

[9] h.J.Nougein,Guide pratique de l’arbitrage commerciale,Paris,2009.

[10]M.Tăbârcă,Ghe.Buta,B.Dia-M.Tăbârcă,Ghe.Buta,B.Dia-mant,V.Lunceanetc.

O ultimă situaţie ar includeîncheierea unei tranzacţii caresăconstateînvoiala,acestlucrufiindmaiavantajosdeoarecena-turajuridicăaacesteiaestede-finităînlegislaţie,existândpre-vedericaresăoreglementeze.

În ceea ce priveşte efectele,opozabilitatea faţă de terţinuesteotrăsăturăaacorduluidemediere, căci, având naturajuridicăaunui contract,acestaeste lipsit de posibilitatea de aopuneterţilordrepturileşiobli-gaţiiledobânditeprincuprinsullui. Dacă totuşi obiectul con-tractuluiîlconstituieunimobilsauogaranţie, înscriereaaces-tuia înCarteaFunciară sau laArhiva Naţională de GaranţiiReale Mobiliare poate conferiopozabilitate.

Privitor la intervertirea prescripţiei,nupoatefipusăîncazul medierii o asemenea pro-blemă,căcitermenulprescripţi-eidreptului laacţiunecurge încontinuare dacă acordul a luatnaşteremaiînaintedeafisesi-zatăinstanţadejudecată.Dacăpărţiles-auînţelesîntimpulju-decăţii şi au consfinţit aceastaprntr-o hotărâre ”irevocabilă şiexecutorie” sau printr-o hotă-râre de expedient, prescripţiase transformă într-una pentruexecutarea acesteia, întocmaicaîncazulhotărârilorjudecăto-reştidedreptcomunsauacelorarbitrale.

Aceeaşidistincţie se impuneşipentruefectuldezînvestirii,încazul interveniriiunuiacordmaiînaintedesesizareainstan-ţei problema dezînvestirii nea-vând cum să existe, în timp ceînscriereaînvoieliiînhotărâreajudecătoreascăsaudeexpedientdezînvesteşte instanţa/tribuna-lul arbitral, litigiul considerân-du-sefinalizat.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat,avândînvederenaturamedieriicanefiindopro-cedură jurisdicţională, ea este


lipsită cudesăvârşirede o ase-meneaputerealucruluijudecat,căciprinmedierenusefaceoju-decată.Acordulnuare,deci,for-ţaprobantăaunuilucrutranşatde instanţă sau tribunal arbi-tral, dar poate căpăta valoaredeactautenticprin înfăţişareapărţilor la notar în acest scop.Totuşi, consemnarea înţelegeriiînhotărâreajudecătoreascăsauîn cea de expedient are autori-tateade lucru judecat specificăacestortipuridesentinţe.

Acordul de mediere poateproduce efecte declarative sau constitutive,dupăcaz.

Executarea acordului de mediere este un aspect discutat în doctrină, chiar dacă aceastăproblemă s-ar putea conside-ra ca lipsităde substanţă, câtăvreme părţile la un litigiu so-luţionat amiabil ar trebui logicsă execute contractul benevol,şi deci, măsurile de precauţiesuplimentare ar deveni inuti-le. Cu toate acestea, numeroşipracticieni au subliniat că pro-ceduramedierii ar fimai atră-gătoare dacă acordul rezultatla finalizare ar beneficia de unregim de executare acceleratăsauarfiasimilatuneisentinţearbitrale[11]. Această problemă,însă, este lăsată spre rezolvarelegislaţiilornaţionale.

Legea model UNCITRALprivind concilierea comercialăinternaţională prevede în art.14 că ”dacăpărţileajung launacord cu privire la litigiul lor,acestacordesteobligatoriupen-tru părţi şi este susceptibil deexecutare”.”Statele pot, dacăopteazăpentru forţaexecutorieaunuiacordnăscutdinconcili-ere, săprevadămodalităţile deexecutareaacestuiasausăfacătrimiterelaaltedispoziţiiregle-mentândoastfeldeexecutare”.

[11] AngelicaRoşu,Medierea ‑ mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor co‑merciale internaţionale, Ed. UniversulJuridic,Bucureşti,2010,p.311.

În dreptul român, în vedereaconfeririiuneiforţe juridicesu-perioare a acordului rezultat din mediere, părţile pot optapentru autentificarea de cătrenotarulpublicsauîncuviinţareaînţelegerii de către instanţa dejudecată (art. 59 din Legea nr.192/2006[12]).Suntexecutorii înacest fel doar actele care consta-tăocreanţăcertăşilichidă,decicele prin care au fost asumate alte obligaţii nu mai au acestcaracter.

Puterea executorie a acordului de mediere şi puterea executorie a sentinţelor arbitrale

Aşacumtocmaiamprecizat,singura modalitate de a exe-cuta acordul de mediere este reglementată de art. 59 din le-geamedierii, anume conferireanaturii de act autentic la notar sau încuviinţarea înţelegeriidecătre instanţa de judecată sautribunalul arbitral. Sentinţaarbitrală, pe de altă parte, areforţa executorie unei hotărârijudecătoreştidacăesteînvestităcuformulăexecutorie.

Este de observat, aşadar,faptul că învestirea cu formulăexecutorie poate fi înfăptuitădoarîncazularbitrajului,confe-rindu-i posibilitatea executăriisilite.Însădacăpărţileajunglao convenţie în urma proceduriimedierii, în timpul unei jude-căţi, hotărârea pronunţată deinstanţăareacelaşi regim juri-dic cu cea arbitrală, sau, chiarmai mult, este cu desăvârşire

[12] Prinautentificarea în faţaunuinotaraînţelegeriipărţilor,actuldobân-deştedatăcertăşiestetitluexecutoriuîn ceea ce priveşte obligaţiile scadente(art.66dinLegeanr.36/1995).Prinîn-cuviinţareadecătreinstanţă,înţelege-reapărţilorestecuprinsă înhotărâreade expedient, constituind act autentic,cu dată certă, şi devenind titlu execu-toriu.

identică din punctul de vedereal executării dacă este pronun-ţatădeuntribunalarbitral.

Mediereaareonaturăjuridi-că sensibilă deoarece legislaţianuosprijinăpreamult,neexis-tând suficiente reglementări înmaterie, pe de o parte, iar pedealta,nuiseconferăocarac-terizare clară şi cu mai multăautoritate,deaiciplecândşiin-securitateaexecutăriiacorduluirezultant.

Forţa probatorie a acordului de mediere şi forţa probatorie a sentinţelor arbitrale

S-aconchiscăsentinţaarbi-tralănuarenaturaunuiactau-tentic,lafelcumniciacorduldemediere nu are această naturădacă nu este dus spre autenti-ficare unui notar. Aşadar, celedouăseaseamănădinpunctdevedereal forţeiprobante.Acor-dul de mediere este un contract subsemnăturăprivată,deciarenatura juridică specifică uneiastfel de convenţii. După cumammaimenţionat,dacăparteacăreia i se opune îl recunoaş-te, acesta are valoare de actautentic între părţile aflate înconflict.

Autoritatea de lucru judecat

Mediereanupoatecrea,prinsine,ohotărârecuputeredelu-crujudecat.Înprimulrând,me-dierea nu generează hotărâri,ci acorduri, convenţii încheia-te între părţi ale căror clauzechiarelelestabilesc.Înaldoilearând,mediereanueste o juris-dicţie, ea nu exclude judecarealitigiuluidecătreo instanţădejudecată sau tribunal arbitral,nusustragelitigiuldelasoluţi-onareniciunei jurisdicţii,fieeaarbitrală sau statală. Este de


prisos, aşadar, a se vorbi de oautoritatedelucrujudecat,cândînsăşi baza acestuia nu există,adicăjudecata.

Sepoatevorbidespreputerealucruluijudecatdoarînsituaţiaînserării înţelegerii părţilor încuprinsul unei hotărâri judecă-toreştisauarbitrale,însituaţiaîncarecauzaseaflaperolsprejudecarelainstanţastatalăsautribunalularbitral.Înasemeneasituaţii, sentinţele pronunţatedobândescputeredelucrujude-cat.Aiciesteşisingurulaspectunde medierea şi arbitrajul sepot intersecta, căci tribunalularbitral este îndrituit a emitehotărâriceconsfinţescînţelege-rile rezultate din aplicarea pro-cedurii medierii.

Căile de atac

Sub aspectul căilor de atacadmisibile, se poate susţinefaptul căacorduldemediere şisentinţaarbitralăseaseamănă,căciniciunanupoatefiatacată.Pentrumediereeste,oricum,in-admisibilăaplicareavreuneicăide atac prevăzute de lege, atâttimp cât acordul rezultat este doaruncontract,iarnuohotă-râre.Arbitrajul, recunoaşte po-sibilitatea desfiinţării sentinţeipronunţate,darnuprintr-ocaledeatacpropriu-zisă,ciprintr-omodalitatespecifică,acţiuneaînanulare.

De menţionat, totuşi, estefaptulcăîndoctrinăseconsideră

admisibilă atacarea hotărâriipronunţate de instanţă princare se încuviinţează înţelege-reapărţilorrezultatăprinmedi-ereprinintermediulrecursului,cale de atac a dreptului comun.

Bibliografie:

1. Angelica Roşu, Medierea, mijloc alternativ de soluţio‑nare a litigiilor comerciale internaţionale, Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2010

2. FlaviuGeorgePăncescu, Le‑gea medierii. Comentarii şi explicaţii,, Ed. C. h. Beck,Bucureşti,2008

3. G. homotescu, Litigii patri‑moniale. Soluţionare pe ca‑lea arbitrajului, Ed.LuminaLex,Bucureşti,1999

4. V. Roş, Arbitrajul comercial internaţional,Ed.RegiaAu-tonomă ”Monitorul Oficial”,Bucureşti,2000

5. Ş. Zeno, I. Claudiu,Modali‑tăţi alternative de soluţionare a conflictelor,Ed.Universita-ră,Bucureşti,2008

6. I. Băcanu, Controlul jude‑cătoresc asupra hotărârilor arbitrale, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,2005

7. G. Dănăilă, Procedura arbi‑trală în litigiile comerciale interne, Ed. Universul Juri-dic,Bucureşti,2006

8. TitusPrescure,RaduCrişan,Arbitrajul comercial, Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2010

9. I.Deleanu,S.Deleanu,,Ar‑bitrajul intern şi internaţio‑nal, Ed. Rosetti, Bucureşti,2005

10. Alina Mioara Cobuz-Băg-naru,Arbitrajul ad‑hoc, Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2010

11. Gh. Beleiu, Hotărârea ar‑bitrală şi desfiinţarea ei, în”Revistadedreptcomercial”,1993,nr.6

12.MichelGuillaume-hofnung,Lamediation,Depotlegal,1”edition, 1995, Reimpressionde la 4’ editionmise a jour,2007,novembre

13. S. Zilberstein, I. Băcanu,Desfiinţarea hotărârii arbi‑trale, în ”Dreptul”, 1996,nr.10

14. h. J. Nougein, Guide pra‑tique de l’arbitrage commer‑ciale,Paris,2009

Legislaţie:

1. Coddeprocedurăcivilă2. Regulamentul de procedură

arbitralăalCurţiideArbitrajInternaţionaldepelângăCa-meradeComerţşiIndustriea României

3. Decizia nr. 1031/ 26.03.2009 a ÎnalteiCurţideCasaţie şiJustiţie,SecţiaComercială

4. Legea nr. 192/2006 privindmedierea

5. Sentinţacivilănr.886/1996aJudecătorieiMediaşq


Ask what you wish and let the other make your wish come true!

Mediator, Andreiana‑Ioana MĂLUREANU Andreiana‑Ioana Mălureanu – Mediator Office

The mediation perspective, irrespective of the field of activity, depicted in the following lines under the title: “Ask what you wish and let the other make your wish come true!” – is the most eligible formula to promote the

mediation process. An authentic, natural process, an elegant method to solve conflicts, mediation has become a necessity.

Key words:eligible,necessity,request,perspective,gain,reputation,feedback,success.

Ask what you wish and let the other make your wish come true! – this is themost eligibleformula to promote themedia-tionprocess.Infact,whywouldmediationneedtobepromoted?Currently,mediation is a neces-sity.Thereisarequestformedi-ation!Thereisarequestatthelevelofeachindividualwhohassomethingtosettlewithanoth-erandwhowantstoletloosetheburden of his soul, the burdenof being sad. Things should besimple(forinstance:itisexactlyhow the Christians do, striv-ingtomeetwiththepurposeofmakingpeace,at timespreced-inggreatreligiousholidays).

Withouttomanyintroductorywords,thiswouldbethemedia‑tion perspective. An authentic,naturalprocess.Thisentailsthefollowing legitimate question:what is the role of the media-tor,ifthingsaresosimple?Themediator eases communication/peacemaking, helps each sideinvolved “to look through theother person’s window”, withease and absolutely legally, inotherwords, tounderstand theotherperson’s point of view, inthecontextofaclimateoftrust

which is established from theveryfirstmeeting.Theinforma-tionmeeting,free,duringwhichthesidesinvolvedareintroducedtoeachother,takespartinpre-sentingtheentireprocedureandthe multiple advantages, andthereforetheymaychooseofnotmediationasasolutionfortheirproblems.

So far, so good, only goodnews!Andyet,wearestillfacingthefollowingissue:whether the mediation option will turn out to be successful,thiselegantmeth-od to solve conflicts, extremelysimpleandprofitable (it iseco-nomically advantageous for allsides involved), moral and pri-vate(asitguaranteesconfiden-tiality/privacy).Onemorethingmaybeaddedinthiscontext:we like to win – andthisthingisen-suredbyembracingthismethodwhichisbasedonthewin-to-winformula – the basic foundationforsuccessfulbusiness;we care about our image and reputa‑tion – thereforeweavoidbeinglabeledastrial-freaksandespe-cially“weavoidmakingaspec-tacleoutofourselves,inpublic”;we want to have full control over the final result.

Yes,wecanhavethecontrol!Soon,moreandmorepeoplewillunderstand that only throughmediation we can control, asside involved, absolutely legal-ly,theresultofaprocess–theresultofthemediationprocess;wewantandwe may obtain in‑stant feed‑back and this is notasmallthinginworldwhichisconsumedbyfears,hiddenanxi-eties, insecurities, expectationsand time…crises.

To conclude, mediation will be successful! Under these cir-cumstances,wehave tohaveagenerousoffer,bywhich,wemaydealwiththerequestformedia-tors on the market (otherwise,wewill be overwhelmed).Withthe hope that we will increasethelevelofexpectationsofthosewhoareinterestedinaskingforus, we are still addressing thefollowing question, what madeus choose this pioneer path?Could this bean older, ancientwishofours,deeplyrootedintoourhumanbeing,toregainourserenity,balanceandauthentic-ity by understanding and sup-portingourfellows…q


Medierea ‑ metodă de elecţiune pentru rezolvarea conflictelor din

domeniul medicalTudor Vasile MAFTEI GOLOPENŢIA

Mediator, Asociaţia Europeană a Mediatorilor

Conflict is necessary and natural part of life. It can be dangerous, but used creatively lead to opportunities. Conflict resolution depends largely on their awareness. Often, conflicts between people are resolved relatively easily,

possibly through a discussion more or less contradictory. In other cases, however, things take an unfavorable turn, conflict worsens, climb and reach the stage where spontaneous reconciliation is not possible. In addition to justice, fortunately, there are other methods of conflict resolution: negotiation, facilitation, conciliation, arbitration and mediation. Of all these methods, one that has the most advantages is mediation so that we present in detail.

Key words:mediation,conflict,people,reconciliation,opportunities.

Conflictul este o parte nece-sarășifireascăavieții. El poate fi periculos, dar, folosit înmodcreativ conduce la oportunități. Rezolvarea conflictelor depindeînmaremăsurădeconştientiza-rea lor.

Ce este conflictul? Prezent dintotdeauna,atâtînlumeaan-organicăcâtșiînlumeavie,an-tagonismele reprezintă chiar ocondițieaexistenței.Omenirea,încădelaaparițiaeiafostexpu-săunorstăriconflictuale:cume-diul de viață,cualteviețuitoare,cusemenii.Demulteori,acestestăriconflictualegenereazăpro-gresul.Alteori,însă,neamărăscviața.Inceleceurmeazănevomreferi tocmai la aceste aspecte,insistândasupracăiloralterna-tive de rezolvare în beneficiulnostru.

Referindu-ne la persoane,conflictul însumează toate stă-rile noastre afective negative: agresiune, opoziție, dezacord,antagonism,neliniște,ostilitate.

Este o stare de tensiune care apare când doua sau mai multe probleme importante se supra-pun sau când doua sau mai mul-tepărțiconsiderăinteresele lorincompatibile, exprima atitu-diniostilesauîntreprindacțiuni care afectează abilitatea celor-laltepărțiina-siurmăripropri-ile interese.

Cum se pot rezolva con-flictele? De foarte multe ori,conflictele dintre persoane serezolvărelativsimplu,eventualprintr-o discuție mai mult sau mai puțin contradictorie. În alte cazuri, însă, lucrurile iau o în-torsătură nefavorabilă, conflic-tul se agravează, escaladeazășiajungelastadiiîncarerecon-cilierea spontană nu mai esteposibilă.Situațiasecomplicăși mai mult în momentul în careînconflict intervinșialtepărți. De foartemulte ori, în aceastăfază, conflictul numai poate firezolvatdecâtînjustiție,soluție

care are mai multe dezavantaje decât avantaje.

În afară de justiție, din fe-ricire, există și alte metode de rezolvare a conflictelor: nego-cierea, facilitarea, concilierea,arbitrajul si medierea. Dintretoate aceste metode, cea careare cele mai multe avantaje este medierea așacăovomprezentaînamănunt.

Despre mediere s-a vorbitdestul de mult in ultima vre-me, însă, sigur nu s-a vorbitatât cat trebuia, deoarece me-dierea este una din cele mai simple si mai de succes metode derezolvareaconflictelor,fiindun proces structurat si practic,cu caracter informal, voluntarsi confidențial, în care a treiaparte (mediatorul) acceptata,imparțialăsineutră, fărăpute-re autoritara în luarea decizieifinale, asista părţile aflate îndisputa,încadruluneiîntâlnirifațăînfață.


Scopul principal al medierii este ca părţile sa ajungă, în-tr-un timp scurt, optim, la unacordacceptatînbeneficiulam-belor părți. Înmediere, soluţiacare rezolvă disputa este deci-sădepărți,aceastafiinddetipcâștig-câștig.

Trebuie observat, în primulrând, cămediatorul nu trebuieconfundat cu arbitrul! Arbitrulia cunoștință de situația con-flictualășidăelînsuși o soluție pecarepărțileauobligațiasăorespecte.Într-oastfeldesituație seaflă,deexemplu,unșef ierar-hicaflatînsituația de a rezolva un conflict între doi angajați; el va analiza faptele (mai mult sau mai puțin obiectiv) și va da o soluție pe care părțile vor trebuisăoaccepte.Decelemaimulteoriunadintrepărțivafinemulțumită (uneori ambelepărți).

Medierea se bazează pe cutotul alte principii și mai ales pe facilitarea contactului direct întrepărțileînconflict.

Celmai important aspect înrezolvareaunuiconflictesteco-municarea; comunicarea defec-tuoasă intre părţile în conflict- poatefi însăşi cauzaapariției conflictului ori escaladarea lui(dacă rădăcinile sale sunt alte-le decât comunicarea deficitaradintrepărți).Mediereapropuneoa treiaparte -neutră conflic-tului - caresa intermedieze co-municarea dar șisăprocedezelareflectarea conflictului reciprocîntrepărți -astfel căfiecaresăînțeleagăexactdisputaconformpropriilor sisteme de valori.

Condiția este ca părţile înconflict să accepte mediatorii.Mediatorulnueste judecător și nupropunesoluţiipărților;dacăacesteaprinmediereseclarificăasupra pozițiilor și conflictul seaplanează-oriseîncheie-nego-cierea dispare.

Medierea este o procedurăcaretrebuiesărespecteanumite

reguli. Totuşi, deşi în diferiteţări există asociaţii profesiona-ledeprofil,nuputemspunecăau fost stabilite nişte principiifermede conduită.Fiecareast-feldesocietăţiauelaboratpro-priile recomandărideconduită.Multe dintre aceste recoman-dărisuntcomuneşipotalcătuiunadevărat codde conduităalmediatorului: üObligaţia de a informa par-Obligaţia de a informa par-

ticipanţii asupra procesuluimedierii

ü Mediatorultrebuiesăadopteo poziţie neutră faţă de toa-te părţile implicate, evitândorice potenţial conflict deinterese

üMediatorultrebuiesăcondu-Mediatorultrebuiesăcondu-că medierea într-o manierăimparţială

ü În limitele reglementărilorlegale,oriceinformaţieaflatădemediator trebuie conside-ratăconfidenţială

ü Mediatorii nu pot oferi avize legale,darîipotîndrumapeparticipanţicătresurselecelemaipotrivitepentruaobţineorice aviz le este necesar

üMediatoriitrebuiesăacţione-Mediatoriitrebuiesăacţione-zenumaiîndomeniilepentrucare au expertiza necesarăcâştigatăprinpropriaexperi-enţăsauprininstruire.De obicei, părțile în conflict

auoorientarecompetitivădege-nul “câștig-pierdere”: ei cred căreușesc atunci când partea opu-săestenemulțumităderezultatsaucredcăaueșec atunci când parteaopusăestemulțumităderezultate. Mediatorii au ca scop înlocuirea acestei orientări în-tr-unadetipul“câștig-câștig”.

Astfeldeconflictedepindade-sea de felul în care oamenii își comunicăceeacesimtuniifațăde alții.Dacătucrezicăcealaltăpersoanăestebineintenționată,atunci este probabil ca tu să-iîmpărtășești nevoile și temeri-le tale.Dacăacea încrederenuexistă,tepoțitemesătedeschizi

în fața celuilalt pentru a nu-ioferi informațiipecareeasălepoată folosi împotriva ta.Cândceledouapărținuauîncredereuna încealaltă și comunicăne-productiv, atunci este bine săapelăm la un mediator. Cândpărțile cad de acord pentru a co-municadirect,fărăintermediar,eleîșipropunsănupiardă.

Mediatorul face celor doi ad-versari mai multe propuneri de rezolvare a conflictului, iar ul-tima ofertă, rezultată în urmaunei analize comune a faptelor și consecințelor îimotivează peceiînconflictsăaccepteosoluție reciprocavantajoasă.Paregreudecrezutcă,decelemaimulteori,osituațieconflictualăpoatefirezolvatăînașafelîncâtambe-lepărțisăfieîncâștig.Nici-oau-toritate nu va putea da o soluție tot așa de rezonabilă ca atuncicândfiecareparte, eliberatădepropriile temeri și prejudecăți,ar găsi-o privind faptele prinochiiceleilalte.

Cel mai important atu al me-dierii în fața tuturor celorlalte metode de rezolvare a conflic-telor este că medierea costă și durează mult mai puțin. Spre deosebire de procesele în fatainstanțelor, care sunt publi-ce, medierea se desfășoară încondiții de confidențialitate, curespectarea drepturilor referi-toare la viața privată. Media-torul are obligația de a păstrasecretulchiarși fațădeexperții pe care îi angajează în diferitecauze.

Medierea presupune mai puțineriscuri.Accentulnucadepe aspectele juridice ale liti-giului, ci se urmărește ca păr-ţile,prindiscuții șinegocieri înprezențamediatorului,săajun-gă la o soluţie de compromisacceptată de fiecare parte si,bineînțeles, în deplin acord culegile.

Rezolvarea clasică a litigii-lor,încareopartepierdeși alta


câștigă,s-adoveditanufisolu-ţia ceamai bună.De obicei, înconflicteleviolente,toatălumeapierde. Costurile generate de aceste litigii în fața instanțelor de judecată pot fi atât demariîncât ambele părți ar fi ieșit maibinedacăarfiajuns launcompromis.

Din cauza rigidității și înce-tinelii proceselor de judecatăîn fața instanțelor de drept co-mun, s-a început căutarea al-tor modalități de soluţionare aconflictelor.Procedurajudiciarăclasicăestelentăși costisitoare. De cele mai multe ori proceduri-lesuntîngreunatedechichițele avocățești de procedură, aces-tea ascunzând uneori adevărulși spiritul dreptății. În plus,justiția tradiționalăareserioaseproblemedeimagineși intervale mariîntreședințeledejudecatăcare prelungesc stresul și favo-rizează escaladarea conflictuluiinițial.

Medierea este prima soluție de aleasă în cazuri-le de malpraxis. Formulareaunei acuzații demalpraxis saude altă natură împotriva unuimedic, cadrumedical sauchiarpersonal administrativ din unitățile medicale a devenit un fapt foarte des întâlnit în ulti-mul timp.

Oastfeldeîntâmplareestede-osebitdestresantăpentrucelîncauză.Implicareaemoționalăin-evitabilășilipsauneiexperiențe înacestdomeniuîipunpeceiîncauză într-o situație de inferio-ritate, agravează lucrurile și îideterminăsăfacăgreșeli foarte greu de corectat ulterior.

Înmodobișnuit, înastfeldesituații se ajunge la două vari-ante de rezolvare:üAnchetarea cazului de că-Anchetarea cazului de că-

tre organismele profesionale

(Colegiul medicilor, OrdinulAsistentelor etc.) care iau odecizie și adesea vor aplica o sancțiune.

ü Tribunalul. În acest caz sepierde foarte mult timp, secheltuiește foarte mult. Cei acuzați vorfi foarte stresați,vor ajunge în public foartemulte informații adevăratesau false despre persoana în cauză, care îi pot știrbireputația.Imediataflăpresa,iar comentatorii de ocazie se grăbescsăîșideacupărerea.Indiferentdeverdict,atâtac-tivitatea profesională cât și viața personală vor avea desuferit.O altă problemă, va apărea

șidatoritaasigurăriidemalpra-xis,care,încazuluneihotărârijudecătorești de despăgubire areclamantului, este posibil sănu acopere toată suma pe careinstanța a hotărât-o. În cazuluneimedieri, acest lucrupoatefievitat,onegociereasumeicepoatefidatădreptdespăgubire,poateexista(dacaestecazulsepoateceresiacordulsocietății de asigurare,carepoatechiarajutalastabilireaunuianumitprag),astfecăomareimportanțăoareincluderea in polița de asigura-redemalpraxisauneiclauzecestipuleazășiposibilitateamedi-eriiîncazulconflictelor.

ÎnEuropaexistădinceincemaimulteastfeldecazuriîncareclinicile,spitalelesaucabineteleprivateapeleazălaunmediatorpentru rezolvarea litigiilor de malpraxis.Medierea nu numaică poate rezolva acest litigiumairepede,maiușor și mult mai ieftin decât în cazul apelării lainstanțe, însă prin aceastăme-todăseevitășipublicitateane-gativăcareseformeazăînjurul

acestuigendeconflicte,publici-tate care poate avea efecte ne-dorite pe termen scurt și lung asupra medicului, asistentelor,clinicii,cabinetuluisauspitalu-lui.Părțile pot sta fațăînfațăîncadrul unui proces demediere,lucrucare,încazulunuiprocesîn instanță este greu de crezutcăsevaîntâmpla.Astfelelevorputea să-și exprime problemeleîntr-un mod civilizat, controlatde mediator și, în primul rândintr-uncadruînchis,fărăaexis-ta pericolul expunerii acestorainpublic.

În instituțiile spitaliceștiexis-tăşimultealteconflicteînafaracelor provenite din malpraxis.Conflictemocnite,întreasisten-te și medici, între conducereainstituțiilor și asistente, întreconducerea instituțiilor și me-dici,sau întreasistente.Acesteconflicte, deschise sau mocnitepot avea rezultate distructive,ele putând cauza prin degene-rarea lor cazuri de malpraxis,iarsuprasolicitareaexistentăînspitale este unul dintre motivele datorită cărora pornesc omareparte din aceste cazuri.

Este știut faptul că viața înspitale nu este ușoară, supra-solicitareafiindlaordineazilei.știut fiind faptul ca in spitale,factorul de stres este printre cele mai ridicate, pericolul apariției unorconflictefiindșieldeosebitderidicat.Atuncicândmaiexis-tă șiunconflict latent, rezulta-tulpoatefiunuldistructiv,dartoate aceste conflicte, pot fi re-zolvatecuajutorulmedierii,iarîntr-ounitateîncareconflictelesuntînmareparterezolvate,și munca este mai ușoara.

Nutrebuiesaseaștepte dege-nerareaconflictelor,esteposibilcaatuncisăfiefoartetârziu. q


Implicaţii economice şi sociale ale medierii în procesul penal

Sorin‑Alexandru VERNEA Auditor de justiţie

Institutul Naţional al Magistraturii

T he main objective of this paper is to identify the economic and social implications of mediation in criminal cases and analyse the conditions of an effective applicability of this procedure in the judicial frame of a criminal

trial.For this reason, the presentation will be divided into five sections, therefore in

the first section, a series of terminological explanations will be made to define the concepts used in this presentation and in the second section some economic and social implications of the criminal trial will be outlined. In the third section, some specific features of mediation with reference to criminal cases will be pointed out, the fourth section will analyse the incidence of mediation in some cases of crimes against persons, as defined by the present Criminal Code (Law 15/1968), and the last section will sum up the conclusions of the issues discussed.

Key words: Mediation,Criminaltrial,CriminalLaw,Privatejusticesystem

1. În cadrul precizărilor ter-minologiceestenecesarădefini-rea procesului penal, a fazelorprocesuale, a acţiunilor exerci-tate,aconceptuluidepedeapsăpenalăşiascopuluiacesteia.

Procesul penal este definitca activitatea reglementată delege, desfăşurată de organelecompetentecuparticipareapăr-ţilorşiaaltorpersoane,însco-pulconstatăriilatimpşiînmodcomplet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice per-soană care a săvârşit o infrac-ţiune să fie pedepsită potrivitvinovăţiei sale şi nicio persoa-nănevinovatăsănufietrasălarăspunderepenală[1].

Acesta este divizat în treifaze procesuale. Prima este ur‑mărirea penală,cuocaziacăreia

[1] I. Neagu – Tratat de procedură penală, parte generală, Ed. UniversulJuridic,Bucureşti,2008,pg.19

sunt strânse şi analizate probeîn vedereademarării fazei pro-cesualeurmătoaresau învede-reaîncheieriiprocesului.Adouaeste faza judecăţii, identificatăgreşit, înmod uzual, cu proce-sul penal în sine. În esenţa, înaceastă fază, probele strânsede acuzare sunt aduse în faţainstanţei, ocazie cu care se faccercetărisuplimentare, iaratâtprocuroruldeşedinţăcâtşiapă-rătorulinculpatuluisusţinsolu-ţionarea cauzei într-un anumitfel (de obicei contrar). Faza ju-decăţiiseîncheiecudeliberareainstanţei, urmată de pronunţa-reahotărârii.Acestcicluspecificceleide-adouafazesevarepeta,înliniimari,cuocaziajudecăriicauzei în căile de atac. Ultimafazăaprocesuluipenalesteceaa punerii în executare a hotărârii penale. Cu ocazia acesteia sunt efectuate activităţile necesare

în vederea aplicării pedepseidispusedeinstanţă.

Prezentarea fazelor procesu-aleesterelevantăpentruasta-bilimomentul încarepoate in-terveni un acord de mediere.

În cadrul procesului penal suntsusceptibiledeafiexercita-tedouăacţiuni:acţiuneapenalăşi acţiunea civilă, prima avândcaobiecttragerealarăspunderepenalăa învinuitului, respectivainculpatului,iarceade-adouaavândcaobiectreparareapreju-diciului cauzat prin săvârşireainfracţiunii.Oacţiuneprocesua-lă,înacestsens,estedefinităcadreptul subiectiv ce permite obţi‑nerea de la judecător a unei so‑luţii pe fondul unei pretenţii[2].

Această precizare este nece-sară pentru a stabili în cemă-sură este susceptibilă de a fi

[2] J. Pradel – Manuel de procédure pénale,Ed.Cujas,Paris,2000,pg.171


folositămediereaşidacăvaaveaefectînambeleacţiuni.

Pentru a-şi atinge scopul,procesul penal uzitează de unmecanism coercitiv specific: pe-deapsapenală. În literaturadedreptpenal,aceastaestedefini-tadreptomăsurădeconstrân-gere şi un mijloc de reeducareaplicat celui găsit vinovat desăvârşireainfracţiunii,decătreinstanţa de judecată, în scopulprevenirii săvârşirii de noi in-fracţiuni[3]. După cum rezultădin definiţie, pedeapsa nu aredoar un rol represiv ci şi unulpreventiv, bazat pe funcţia dereeducare, destinată să estom-peze deprinderile antisociale ale persoanei condamnate. Aici seregăseşte scopul propriu-zis alsancţiunii şi anumeasigurarea prevenţiei generale.

Raportându-ne la efectul în-cheieriiunui acorddemediere,enunţarea scopului pedepseiesterelevantăpentrustabilireaîncemăsurăevitareaunuipro-ces pe caleamedierii limiteazăfuncţia de reeducare, specifică,înesenţă,dreptuluipenal.

2.Dupăacesteprecizări,estenecesară stabilirea dimensiuniieconomiceşisocialeaunuipro-cespenal.Fărăambiţiadeafaceoanalizăaeficienţeieconomiceadreptuluipenal,considercăestenecesar să limitez noţiunea dedimensiuneeconomicălacostulpropriu-zisaljustiţiei,incluzândaici costul activităţii judiciareînsenslarg,pânălamomentulcondamnării,şicostulîntreţine-rii condamnatului în penitenci-ar atunci când acesta este supus uneiprivăridelibertate.

Prejudiciul creat prin in-fracţiunenupoatefaceobiectulacestei analize deoarece el este exterior procesului penal, fiind

[3] L. Lefterache – Drept penal, parte generală, Ed. Universul Juridic,Bucureşti,2009,pg.274

realizatanteriordeclanşăriiac-tivităţii organelor de urmărirepenală şi reprezintă o compo-nentă a costului criminalităţii,nuacostuluijustiţiei.

Costulactivităţiijudiciareînsenslarg,incluzândşicheltuie-lile făcute în faza de urmărirepenală este, în egală măsură,determinabil de la caz la caz,însă, se poate face o analizăcu caracter general în vedereaaproximării unui costmediu alactivităţii în fazele procesuale.Prefersă limitezrefeririledoarla fazaurmăririi penale, întru-cât însistemulnostrudedreptnu există instanţe specializatepe cauze penale, ci doar com-plete, fiind extrem de greu dedeterminat care este suma alo-catăpentrucompleteledepenaldinbugetulcomunalinstanţei.Pentrucostulmediualactivită-ţiiorganelordeurmărirepenală,ampreluatdateleprezentateînRaportulprivindstareajustiţieipe 2010, elaborat de ConsiliulSuperior al Magistraturii[4]. În acest sens, în2010, cheltuielileefectuatecuurmărireapenalăaunei persoane ce ulterior a fost trimisăînjudecată[5]seridicăla9.592,59RON.

Pelângăacestevalori,existăşi costurile suportate de părţi,care variază semnificativ de lacazlacazşipentrucarenuexis-tă date care să indice un costtotal,prinurmare,nuvorfireţi-nuteînanalizapropusă.

Pentru a determina costul întreţinerii unui condamnat

[4]Disponibilpesite-ulC.S.M.,con-sultat la data de 15.01.2012, conformlink-ului:http://emap.csm1909.ro/Docu-mente.aspx?path=emap_docs/200704Documente/1154000000337868.pdf

[5] Amalessănuincludşipersoanelefaţădecarenuseîncepeurmărireape-nală,saufaţădecaresedispuneosolu-ţiedenetrimitereînjudecată,deoareceacesteadinurmănusepotregăsiprin-trenumărultotaldepersoanecondam-natelasfârşitulfiecăruian,întrucâtnusuntsupuseunuiprocespenalîntoatefazele sale.

supus unei pedepse privative de libertatetrebuieavutînvederecăpentruoferireacondiţiilordereeducare în penitenciare suntnecesare cheltuieli precum celepentru păstrarea clădirilor încondiţiioptime,pentruasigura-reapazeişicoordonareadeţinu-ţilor (costurile efectuatepentruîntreţinerea personalului desupraveghere din penitenciar),hrana deţinuţilor, transportuldelapenitenciarlainstanţere-spectiv spitale penitenciar sau spitale civile pentru intervenţiimedicale ce nu pot fi făcute înspitale penitenciar, servicii detelecomunicaţii,poştă,rechizitepentruceicareurmeazădiferiteformedepregătireprofesionalădisponibileînpenitenciar,medi-camente,haine,etc.

Toate acestea se pot totaliza în suma cheltuielilor realiza-te de Administraţia Naţionalăa penitenciarelor pentru un an bugetar. Consider relevant înacest sens bugetul rectificat alA.N.P.peanul2011[6], conformcăruia cheltuielile efective pro-gnozate pentru funcţionareaAparatuluiCentralalA.N.P.şiapenitenciarelordinsubordinesunt de 938.632.000 RON.

Pentruaaproximacostulîn-treţineriiunuideţinutînfiecarean,sumafolosităpentrucheltu-ielivafiîmpărţitălaefectivuldedeţinuţi (atât persoane majoreaflateînexecutareauneipedep-sepenale,câtşiminoriinternaţiîncentredereeducare).Lasfâr-şitul anului 2011[7], în staredeprivare de libertate se găseau30.690 persoane. Costul anual

[6]Disponibil on-line lahttp://www.anp-just.ro/linfopub/2011/rectificare_buget_ANP_2011.pdf,consultatladatade 14.01.2012

[7] Conform situaţiei privind ca-pacitateadecazareaunităţilorşiefec-tivele acestora pusă la dispoziţie deAdministraţia Naţională a Penitencia-relor,disponibilăon-linelahttp://www.anp-just.ro/frame.php?page=dinamica.php,consultatăladatade14.01.2012


alîntreţineriiunuideţinutesterezultat din raportarea cheltu-ielilor la numărul de persoane,rezultândovaloarede30.519,12RON.Într-o lună,prinurmare,întreţinerea unei persoane cos-tă,înmedie,2.543,26RON.

Valorile sunt aproximative,fiind rezultatul unui calcul ba-zat peun cuantumal cheltuie-lilorprognozate,dar, înesenţă,elevorfirelevanteînapreciereaefectului economic al medierii într-ocauzăpenalăcarearfipu-tut atrage o condamnare.

Prin urmare, costurile siste-mului justiţieipenale suntmaimaridecâtosimplăînsumareadouădinelementelecomponentealeacestuia,iarvalorilerezulta-tesuntunfactordeterminantînajustificaeficienţaeconomicăamedierii.

Înprivinţadimensiuniisoci-ale a acestei proceduri, pentrucuantificareestenecesarăoper-spectivăpetermenlung.Fiindometodădesoluţionareaconflic-telorpecaleamiabilă,mediereaeste susceptibilă de a aduce oîmbunătăţireaclimatuluisocialîncolectivitateadinrândulcăre-iaprovinpărţile.Înegalămăsu-ră,estepermisăoîmbunătăţireacomunicăriilanivelinstituţio-nalşiînraporturiledintreinsti-tuţiilestatuluişicetăţeni.

Acestepremisenuauunecousuficientdeputernicşi însferacauzelor penale, unde coeziu-neasocialădintremembriuneicomunităţi nu se poate regăsişi încazulîmpăcăriipărţilorînurmauneiinfracţiunideviol,deexemplu.

Principalul avantaj oferit de mediere, din această perspecti-vă,esteevitareaexpuneriipar-ticipanţilor la un proces penalcomplet, fapt careuneori poatefideterminantşipoatejustificao nevoie imperioasă a părţilorde a soluţiona cauza anteriorînceperiiactivităţiideurmărirepenală.

Privindînansamblu,înmodclar există motive pentru careapelarea la mediere este o solu-ţiemaiieftină,mairapidăşimaipuţin dăunătoare pentru par-ticipanţi decât un proces penaldesfăşurat în condiţii de publi-citate,daracestemotivetrebuiesăfiecompatibilecuaşteptărileşidezideratelepărţilor,altfelnureprezintădecâtomodalitatedeprelungire a duratei procesului cupânăla3luni.

3.Înatreiasecţiunevoiur-mări delimitarea noţiunii demedieredealtemodalităţideso-luţionareauneicauzepenaleşivoi prezenta incidenţa acesteiaînmaterie,conformdispoziţiilorLegii 192/2006 privind medie-/2006 privind medie-2006 privind medie-rea şi organizarea profesiei demediator.

Dupăcumrezultădinart.1al actului normativ menţionat,medierea reprezintă o modalita‑te de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în ca‑litate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, con‑fidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

Plecând de la definiţie, doardouă din caracteristicile medi-erii, aşa cum sunt reţinute înliteratura de specialitate[8],pre-zintă interes pentru problema-tica analizată: facultativitateaşi consensualitatea în găsireasoluţiei.

În procesul penal român, înprezent, soluţionarea acţiuniipenale este, de principiu, inde-pendentădevoinţapărţilor(con-form principiului oficialităţii),existând totuşi două excepţii:începereaprocesuluilaplângereprealabilă, respectiv retragereaacesteia şi împăcarea părţilor.Acestedouăexcepţii reprezintă

[8]C. Ignat,Z.Şuştac,C.Dănileţ–Ghid de mediere, Ed. Universitrară,Bucureşti,2009,pg.16

sfera de incidenţă a medieriica modalitate de rezolvare a disputelor.

În actualul Cod de procedu-răpenalănuexistăuntemeidesoluţionareacauzeilaalegereapărţilor în afara celor expuseanterior,prinurmare,mediereanu poate surveni decât prin in-termediul acestor douămodali-tăţiprocesuale.Astfel, este im-pus caracterul facultativ.

În privinţa consensualităţii,respectarea ei va fi asiguratăchiardacăpărţileşi-audatacor-dulînsensuldeclanşăriiactivi-tăţiidemediere,iarulteriorunadinpărţiserăzgândeştesaunueste satisfăcută de soluţia pro-pusă,garantându-seastfeljude-carea cauzei urmând procedura obişnuită.

Din aceste două consideren-te,medierea în penal reprezin-tă o cale facultativă şi bazatăpeacordulpărţilorprincareseîncearcă obţinerea unui acordîntredouăpersoaneprivate,dincare una este susceptibilă de asolicita tragerea la răspunde-re penală a celeilalte, pentru apreîntâmpina declanşarea, re-spectiv finalizarea unui procespenal.

Acorduldemediere,prinur-mare,esteunînscrissubsemnă-turăprivatăemanânddelame-diator, care reprezintă acorduldevoinţăalpărţilorreferitorlasoluţionareauneidisputedintreele,care,lainiţiativapersoaneivătămate, ar putea lua formaunui proces penal. O asemenea convenţie,înmateriepenală,nupoatefipusăînexecutaredecâtodatăcuprezentareapărţilorînfaţa instanţei şi declararea îm-păcăriiacoloundeaceastăposi-bilitateesteprevăzutădelege.

În doctrina penală se preci-zează că împăcarea trebuie să


fie totală şi necondiţionată[9],astfel, dacăacorduldemediereeste condiţionat de o altă pre-staţieulterioară,elnuvaputeafipus înexecutaredecât,even-tual,pebaza răspunderii civilecontractuale (rezultate din acor-duldemediere),străinădepro-cesulpenalînsituaţiadată.

Înacestcaz,careestevaloa-reajuridicăaacorduluidemedi-ere înmateriepenală?Esteunînscris sub semnătură privatăprincarenusesoluţioneazăac-ţiuneapenală,princarenuesteobligatăînniciunfelinstanţadejudecatăşicarenupoatefiaduslaîndeplinirepecaleauneiexe-cutări silite.Esteechivalent cuoînţelegereverbalăîntrefăptu-itorşivictimă.

În ce constă, prin urmare,necesitatea, inovaţia şi utilita-teaacordului?Singurulrăspunsplauzibilestedatdeexistenţaşicalitatea mediatorului. Acestatrebuie să fie un bun psiholog, să aibă o bogată experienţă de viaţă şi de contacte interumane şi mai ales să aibă tact şi răbda‑re[10]. În primul rând, el trebu-ie să beneficieze de încredereapărţilor ajunse în faţa lui, pecaretrebuiesăomenţinăpetotparcursul procedurii. Menirea mediatorului este să identificesursadisputei, să stabilească ocalede compromisbilateral ac-ceptatăşisăinfluenţezepărţileînsensulcăunprocesnuarmaifinecesarşiarreprezentaopier-dere mai mare decât concesiile pe care acestea le fac cu ocazia medierii, înspecialpentrupar-tea carearfinevoităsă cedezeopartemaimaredinpretenţiilesaleiniţiale.

[9] C.Mitrache, C.Mitrache – Drept penal român, partea generală, ed. aVII-a,Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2009,pg.363

[10] G.Crîşmaru – Medierea văzută prin ochii unui avocat – fost magis‑trat, Medierea Tehnică şi Artă, nr.13/octombrie2011,pg.13

În procesul penal există oparticularitate psihologică apărţilor implicate în mediere,astfel nu există două persoaneaflatepepoziţiedeegalitateju-ridică care negociază o disputădedreptprivat,ciexistăunau-toraluneiinfracţiunişiovicti-măaaceleiinfracţiuniicarevorsupune discuţiei o eventualărenunţare a victimei la posibi-litatea pedepsirii infractorului. Îngeneral,astfeldecazurisuntpretabiledoarpersoanelorprag-matice,carenuurmărescstabi-lirea vinovăţiei, răzbunarea însens larg (obţinereaunei satis-facţiiechitabile),cisoluţionarearapidă a cauzei şi continuareaactivităţilorcotidiene.

Înpractică,şipentruinfrac-ţiunicuungradredusdepericolsocial,cumarfiovătămarecor-porală din culpă, care implicăîn jur de 30 de zile de îngrijirimedicale,majoritateapersoane-lorvătămateevităoricecontactcu făptuitorul şi nu doresc săaccepte o înţelegere extrapro-cesuală cu acesta, ci aşteaptăo soluţionare a cauzei de cătreinstanţă.

Cazurile încarevictimaale-ge să cuantifice prejudiciul su-ferit, dincolo de latura civilă aprocesului penal (mai mult de-câtpagubaefectivăşibeneficiulnerealizat), impun un anumitprofil psihologic al persoanei,carealegesătransformeofaptănedoritădeniciunadinpărţiîn-tr-osursădevenit.

Cu certitudine există şi si-tuaţiidiferite, încarepersoanavătămată conştientizează exis-tenţa unei secunde de neaten-ţie (în cazul infracţiunilor dinculpă), pentru care nu doreştesupunerea făptuitorului la unprocespenal,motivpentrucarear accepta împăcarea părţilor,inclusiv pe calea medierii.

Invariabil există beneficiide anvergură ale evitării unuiproces pentru toţi participanţii

implicaţi(lipsacheltuielilorpri-vindasistenţajudiciară,aexpu-nerii pe parcursul procesului),câtşipentrusocietateînansam-blu(evitareacheltuielilorjudici-areşiacelorprivindexecutareapedepsei), procedura fiind maiscurtăşimaipuţincostisitoare,dar, în egală măsură, medie-reaînsinesepoatetransformaîntr-un dezavantaj dacă nu seajunge la un acord (precum pre-lungirea duratei procesului cu pânăla3luni).

Pentru laturacivilăaproce-sului penal, nu există aceeaşilimitare a cauzelor supuse me-dierii,acţiuneacivilădecurgânddin orice infracţiune fiind sus-ceptibilădeafirezolvatăpecalealternativă[11]. O diferenţă faţădeproceselecivileclasiceestecăîncazulacţiuniicivileexercitateînprocesulpenalnuseplăteştetaxădetimbru.

Procedura poate fi desfăşu-rată atât înaintea declanşăriipropriu-ziseaprocesuluipenal,fiindomediereextraprocesuală,câtşidupădeclanşareaacestu-ia, fiind o mediere procesuală.Esteimportantdemenţionatcădupă pronunţarea hotărârii, înfazapunerii în executare, niciodisputăivitănupoatefisoluţio-natăprinmediere.

4. A patra secţiune vizeazăincidenţa medierii în cazul in-fracţiunilorcontrapersoanei.Înacest sens, vor fi cercetate, perând,câtevaincriminăripecareleconsideremblematicedinre-spectivul capitol şi care permitaplicarea procedurii medierii.

O primă situaţie este datăde infracţiunile intenţionatedeviolenţă,precumlovirişialtevi-olenţe(art.180C.pen.)şivătă-marecorporală(art.181C.pen.)

[11] Acţiunea civilă exercitată înprocesul penal se soluţionează potrivitdispoziţiilorlegiicivile,conformart.14,alin.3 C.proc.pen.


Înacestecazuri,dacăfaptelesuntsăvârşiteasupramembrilor de familie[12],acţiuneapenalăsepune în mişcare la plângereaprealabilăapărţiivătămate.Si-tuaţiadefaptestedesîntâlnităîn practica judiciară naţionalăşi vizează, de obicei, agresiunipe fondul consumului de alcool. Motivaţia victimei de a denun-ţafăptuitorulsefundamenteazăpe imposibilitatea convieţuiriiîncepândcuunanumitmoment,astfel,dorinţadeadeclanşaunprocesvinecaoreacţiedeapă-rare, dar şi din năzuinţa de atrage la răspundere persoanacarei-acauzatsuferinţele.Dacănu există această motivaţie şivictima încămai speră să con-vieţuiască cu agresorul, atuncinusepuneproblemauneiplân-geri prealabile şi un proces nuvafideclanşat.

Dacăvictimaestealtăpersoa-nădecâtunmembrudefamilie,numaiestenecesarăformulareaunei plângeri prealabile, prinurmare, începereaurmăririi vaavealocdinoficiu.

În plus faţă de posibilita-tea nedepunerii sau retragerii plângerii prealabile, în ambelesituaţii menţionate, împăcareapărţilor înlătură răspundereapenală. Care este semnificaţiaacesteia pentru victima şi făp-tuitor? În practică, remediulsurvine,deobicei,înurmauneiînţelegeri materiale între per-soanele implicate, însă, uneori,dinmotivebazatepedemnitate,orgoliuşiodorinţafundamenta-lăavictimeideabeneficiadeosatisfacţieechitabilă,nusepoa-teajungelaunconsensîntreceiimplicaţişiastfel,sedeclanşea-zăunprocescaresepoatetermi-nacuocondamnare,fiecăeste

[12] Noţiunea de mebru de familie este definită de art.149¹ C.pen. dreptsoţul sau ruda apropiată, dacă acesta din urmă locuieşte sau gospodăreşte împreună cu făptuitorul.

datăcususpendareaexecutării,fiecuexecutare.

În paragrafele anterioare mediereaîşiarelocul,înspecial,încazulîmpăcăriipărţilor,cândvictimanu este unmembru defamilie,rolulmediatoruluifiindacela de a sugera concesii reci-procepânălaniveluluneiînţe-legeribilateraleîntrepersoane-leimplicate.Încelelaltesituaţii,cândfienusedoreştedepunereaunei plângeri, relaţiile dintremembrii de familie nefiind su-ficient de grav deteriorate, fieacesteaau fost iremediabildis-truseşivictimaascunde,subdi-feriteforme,oputernicădorinţăderăzbunare,nusepoatevorbidesoluţionarealternativăadis-putei, întrucât nicio soluţie decompromisnuestedenaturăsăsatisfacădezideratelepărţilor.

O a doua situaţie este re-prezentată de o infracţiune deviolenţă neintenţionată, pre-cum vătămarea corporală dinculpă de la art. 184. Pe scurt,dacă prin acţiunea vătămătoa-re s-au produs leziuni care aunecesitat pentru vindecare în-tre 11 şi 60 de zile de îngrijirimedicale, chiar dacă fapta esteurmarea nerespectării unor re-guli instituite pentru exerciţiuluneiprofesii,meseriisauactivi-tăţi,acţiuneapenalăsepuneînmişcarelaplângereaprealabilăapersoaneivătămate.Dacăur-mărilesuntmaigrave,acţiuneapenală se pune în mişcare dinoficiu. Pentru ambele situaţii,împăcareapărţilorînlăturărăs-pundereapenală.

În concret, o persoană vătă-mată printr-o acţiune nedorităde făptuitor are alegerea întrea începe un proces penal îm-potriva acestuia sau a accepta o soluţie extraprocesuală, îngeneral, în schimbul unei com-pensărimateriale.Înfuncţiedeparticularităţilefiecăreipersoa-ne implicate,medierea poate fisaunuoopţiune,iarcaracterele

specificealepersonalităţiipărţi-lornupotfistereotipizatedato-rităvarietăţiilor.

Oatreiasituaţieesterepre-zentatăde infracţiuneadeviol,care,înformadebază(art.197,alin.1 C.pen.), impune existen-ţa plângerii prealabile pentrupunerea în mişcare a acţiu-nii penale. Ipoteza medierii înacest caz apare ca uşor cinică,întrucât infracţiuniledeviolen-ţăsexualăauunimpactdiferitasupravictimei faţădealte in-fracţiunideviolenţăşiastfelseajunge la o reacţie de temere,groazăşidisperareînconsidera-rea unei eventuale negocieri cu făptuitorul, respectiv scutireaacestuia de răspundere penală.Deşiposibilă,mediereaîncazuluneiinfracţiunideviolaparecaaproximativ inacceptabilă, iarpartea vătămată are nevoie deoanumităparticularitatemora-lăpentruaacceptaosoluţiedecompromispentrubeneficiuldeordinmaterialpecareaceastaîladuce.

5.Înfinalulexpuneriiseim-pununeleconsideraţiigeneraleprivind implicaţiile medierii înprocesul penal.

Înprezent,avantajeleproce-durii, atât economice cât şi deordinsocial,oferăunînaltniveldeatractivitateposibilităţiievi-tării unui proces cu toate chel-tuielileşistresulpecareacestaîl implică, dar în contraponde-re este golit de substanţă roluleducativatâtalprocesuluicâtşial pedepsei penale.

Nusepoatecontestacădacăprin mediere s-ar evita o con-damnare lapedeapsa închisoriide 1 an, care ar fi survenit înlipsaacorduluidintrepărţi,s-arevitaşiocheltuialăde30.519,12RON,carereprezintă,înmedie,costulîntreţineriianualeaunuideţinut înpenitenciarele româ-neşti, dar astfel, un infractorrămâne în libertate, chiar fără


restricţiileimpusedeopedeap-săcususpendare,iarprevenţiagenerală,cascopalîntregiiacti-vităţipenale,nusemairealizea-ză.Această tendinţăde trecereînmediuprivatacâtmaimultorserviciipublicenupoateacoperişimateriicareţindeimpunereaforţeicoercitiveastatului,chiardacăînprivinţacosturilorarfioideestrălucită.

Justiţia penală este scum-pă, dar ea reprezintă o par-te esenţială din costul total aldemocraţiei.

În aceste condiţii mai poa-tefiacceptatăo justiţiepenalăprivată?Aparentda,înmăsuraîncarefaptelerespectivenude-notăunînaltniveldegravitatepentru ansamblul relaţiilor so-cialeşiopţiuneadealesupunesaunujudecăţiiaparţinepărţi-lorvătămate.

Fiind o procedură larg răs-pândită în sistemele europenededrept,existăşanseviabilecamedierea să capete o anvergu-rămaimareşiînRomânia,darasupraefecteloracesteiaînma-teria dreptului penal, atât Co-duldeprocedurăpenalăactual,cât şi psihologia victimei uneiinfracţiuniparsăfiepotrivnice.

Încondiţiileunuiacordalpar-ticipanţilor în sensul recurgerii

la mediere nu se prejudiciazăcunimicdrepturilefiecăruia,cise repune îndiscuţiemotivaţiadeclanşării procesului. Totuşi,medierea operează prin inter-mediulunorsoluţiiproceduraledejaexistente,astfel,şiîncazulîncheierii unui acord, instanţava lua act de manifestarea de voinţă a victimei în sensul re-trageriiplângeriiprealabilesauvaconstata împăcareapărţilor.Avândînvederecătotinstanţavadispune încetareasauconti-nuarea procesului penal, nu sepoate găsi un motiv rezonabilpentru caremedierea să nufieosoluţiedemnădeîncercatpen-trupărţile care convin înacestsens.

În condiţiile supraaglome-rării instanţelor, un mod licit,consensual şi facultativ de so-luţionareadisputelornupoatefidecâtbineprimit însistemuljustiţieipenalenaţionale.

Medierea, datorită faptuluicăimplicăînmoddirectşiper-sonal părţile într-o relaţie denegociereorientatădeopersoa-nă calificată, poate genera unefect educativ, chiar superiorceluiaferentpedepseipenaleşisuficientpentruapermiterein-tegrareanormalăînsocietateapersoanelor implicate.

Dinacestemotiveconsidercămedierea, ca modalitate alter-nativă de soluţionare a dispu-telor, este un progres, inclusivîn privinţa justiţiei penale, iarincidenţa acesteia va creşte înmodconstantodatăcupopulari-zareaeficientă.

Bibliografie

1. I. Neagu – Tratat de procedu‑ră penală, parte generală,Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2008

2. J. Pradel – Manuel de procé‑dure pénale,Ed.Cujas,Paris,2000

3. L.Lefterache–Drept penal, parte generală,Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2009

4. C.Ignat,Z.Şuştac,C.Dănileţ– Ghid de mediere,Ed.Uni-versitrară,Bucureşti,2009

5. C. Mitrache, C.Mitrache –Drept penal român, partea generală, ed. a VII-a, Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,2009

6. G. Crîşmaru –Medierea vă‑zută prin ochii unui avocat – fost magistrat, MediereaTehnicăşiArtă,nr.13/octom-brie2011 q


Medierea în procesul civilGabriel Alin CONSTANTINESCU masterand, Drept privat aprofundat

Av. Liviu Titus PAVELIU doctorand Academia de Studii Economice

This paper concerns the characteristics of mediation from the perspective of civil court proceedings. We were able to show the meaning of the term private justice, the concept of civil process itself and the implications of mediation

in this equation.We also tried to outline the role of the mediator, its profile and the typology of the

parties, highlighting their position in a private dispute settled either through the judicial system, or through mediation as an alternative form of dispute resolution.

At the end of the paper we analysed some special legal provisions relevant to the context addressed by this paper.

Key words:Mediation,Profesional,Mediationcontract,Privatetrial

1. Procesul civil. Se defi-neşteîndoctrinădreptactivita-teadesfăşuratădecătreinstan-ţă,părţi,organedeexecutareşialte persoane sau organe care participăla înfăptuireadecătreinstanţele judecătoreşti a justi‑ţieiînpricinilecivile,învederearealizării sau stabilirii dreptu-rilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite ahotărârilor judecătoreşti sau aaltor titluri executorii, conformproceduriiprevăzutedelege[1].

Observăm că definiţia oferi-tăesteunacompletă,corectăşiextremdecuprinzătoarecarenuexcludemediereasauoricealtăformăderezolvareaconflictelor,saumaibinezisdeînfăptuireajustiţiei, care nu se realizeazăprin mijlocirea directă a instan-ţelorjudecătoreşti.

Concluzia firească pe careo putem trage este aceea că

[1] V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedura civilă. Volu‑mul I. Teoria generală, Ed. Naţional,Bucureşti,1996,p.148.

procesul civil implică în esenţasa un conflict de interese. Defapt reprezintă o formă de jus‑tiţie privată[2] care urmăreşteocrotirea acelor interese legiti-me[3]şirestabilirealegalităţii.

2. Medierea în procesul civil.Aceasta instituţie a exis-tatcumultînaintedeexistenţa

[2]M.Djuvara,Eseuri de filosofie a dreptului, Ed. Trei, Bucureşti, 1997,p. 62 „Orice organizaţie în drept pub-„Orice organizaţie în drept pub-Orice organizaţie în drept pub-lic nu poate, într-adevăr, să găseascăo altă justificare decât un ideal moral comun. În dreptul privat nu mai poate exista normă justă în contradicţie cumorala şi toate legislaţiile civilizateexperimentează acest ideal moral întextele lor”. Înconcret interesulpublicnuestedecât toto formădeocrotireaintereselor private.

[3] R. Dincă, Protecţia juridică a intereselor private. Încercare de tipolo‑gie, Revista Romană de Drept Privat,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, nr.1/2007, p. 123: „Altfel spus, dreptuleste în slujba unui interes particular,dar ocrotirea acelui interes particular prin intermediul dreptului este utilăşi interesului social, ceea ce justificăgaranţia acordată dreptului subiectivdecătredreptulobiectiv”.

acelor instanţe primitive dindreptul roman unde judecăto-rul purta denumirea de pretor. Argumentulnostruestereiteratfără urmă de îndoială în toateuniversităţiledinlumeşinuarputea fi altfel, deoarece istorianu ar permite o altă interpre-tare. Când nu existau instanţecaresăfieorganizateprinapa-ratulstatal(înţelesînformaceamaiprimitivăasocietăţiiroma-ne când încă nu exista concep-tul de personalitate juridică astatului), oamenii se duceau laînţelepţiidinpopor,aicomuneiprimitive. Ei se înţelegeau şicădeaudeacordcăacelconflictde intereseal lor trebuiasăfierezolvat la lumina înţelepciu-nii bătrânilor. Astfel,mediereapoateficalificatăcaoformădejustiţieprivatămodernă.

Medierea este definită drept“omodalitate facultativă de so-luţionare a conflictelor pe caleamiabilă, cu ajutorul unei ter-ţepersoanespecializateîncali-tatedemediator, în condiţiide


neutralitate, imparţialitate şiconfidenţialitate”[4].

Mediereareprezintăunmodalternativ[5] de soluţionarea li-tigiilorfărăaseconfundacuar-bitrajulsauconcilierea(ADR[6]).

Dinsuccintadefiniţieputemdeduce că aceasta are caracte-rul unui convenţii,fiindînsăuncontract solemn [art. 47. alin. (1) – forma scrisă sub sancţi-unea nulităţii absolute]. Dinart. 2 („dacă legea nu prevedealtfel”)[7] reiese că medierea,atuncicândesteobligatorie,nuare caracter de contract. În ce ne priveşte, nu putem fi de acordcu o asemenea interpretare de-oareceînart.1sespuneînmodclar„soluţionareaconflictelorpecare amiabilă” care presupune deci consensuldea seaşeza lamasă şi a discuta. Dar dacă oasemeneaintenţienuexistădinpartea ambelor părţi, cum ammaiputeasusţineexistenţame-dierii? În această situaţie s-arîncălcaesenţaînsăşiamedierii.Rămâne ca atunci când proce-dura medierii apare ca obligato‑rieşipărţilerefuzăsăparcurgăaceastăcale,sevoraplicasanc-ţiunilelegalespecifice.

În ceea ce priveşte obiectul convenţiei de mediere, cauze-le supuse medierii nu sunt li-mitate de enumerarea din art.

[4] Art. 1 din Legea cadru nr.192/2006.Pentruevitarearepetiţieiin-utile, eventualele citări de articole vorviza această lege şi când vor aparţineunui alt normativ vom face menţiuneexpresă.

[5]C.Danileţ,Ghid de mediere pen‑tru magistraţi, www.unjr.ro, 2010, p. 2.

[6] ADR – acronim pentruAlterna‑tive Dispute Resolution.

[7] Art. 2. alin. (1) din legea nr 192/2006: „Dacă legea nu prevede alt-: „Dacă legea nu prevede alt-„Dacă legea nu prevede alt-Dacă legea nu prevede alt-fel,părţile,persoanefizicesaupersoanejuridice,potrecurgelamediereînmodvoluntar, inclusiv după declanşareaunui proces în faţa instanţelor com-petente, convenind să soluţioneze, peaceastă cale, orice conflicte înmateriecivilă, comercială, de familie, înmate-riepenală,precumşiînaltematerii,încondiţiileprevăzutedeprezenţalege”.

2. alin. (1), iar în alin. (2) sespune că prevederile prezenţeilegi sunt aplicabile şi conflic-telor din domeniul protecţieiconsumatorilor.

Suntexclusedelamediereca-uzelecareaucaobiect„drepturi‑le strict personale,cumsuntceleprivitoarelastatutulpersoanei,precumşiorice alte drepturi de carepărţile,potrivitlegii,nu pot dispuneprinconvenţiesauprinorice alt mod admis de lege” [art. 2.alin.(4)].

Nicioraţiunenuexcludepo-sibilitatea ca cei interesaţi sărecurgălamedierepentruoso-luţionareaîn parte a litigiului.

Părţile auposibilitatea să-şirezolve diferendele prin mediere şi în afara procedurilor obliga-torii de soluţionare amiabilă aconflictelor prevăzute de lege [art.2.alin. (3)], în cadrul limi-tării legale prevăzute de alin.(4)–drepturilestrictpersonaleşi alte drepturi de care nu potdispune.

S-a afirmat că atunci cândpărţile au introdus o clauză demediere a unui eventual litigiu [art.2.alin.(5)], judecătorulartrebui să le reamintească păr-ţilor de această convenţie, daropoziţiapărţilordeaorespectanu poate constitui un motiv de neprimire a acţiunii de cătreinstanţadejudecată[8]. În ce ne priveşte, o asemenea interpre-tare reprezintă expresia unuidrept potestativ de răzgândiresubînţeles[9][art.56alin.(1)pct.c[10]].

Atunci când conflictul deinterese este adus în faţa ju-decătorului, el are îndatorirea

[8]C.Danileţ,op. cit.,p.4.[9] Art. 1272. alin. (2) N.C.civ.:

„Clauzele obişnuite într-un contract sesubînţeleg, deşi nu sunt stipulate înmodexpres”.

[10] „Procedurademediereseînchide,dupăcaz:...b)princonstatareadecătremediator a eşuării medierii; c) prindenunţareacontractuluidemedieredecătreunadintrepărţi”.

legalădeaaduce lacunoştinţapărţilorfaptulcăeleauposibili-tatea de a recurge la procedura medierii[11].

Când litigiul civil se află perolul instanţelor, judecarea ca-uzelorciviledecătreinstanţelejudecătoreştisauarbitralevafisuspendată la cererea părţilor,în condiţiile prevăzute de art.242.alin.(1)pct.1dinCoduldeprocedură civilă [art. 62. alin.(1)]. Prin cuvântul „civil” nu credem că legiuitorul a înţelessă se refere exclusiv la litigiilede natură pur civilă, cu exclu-derea conflictelor intre profe-sionişti[12], de natura familialăetc. Este o exprimare genericăavândînvederecădreptulcivilreprezintădreptulcomun,adicădreptul privat. Este tocmai ce amsusţinutcămediereaesteojustiţie privată,adicăojustiţieaconflictelordeinterese private. O asemenea interpretare ne este susţinutăşideart.242alin.(1)pct. 1 din Codul de procedura civilă care reprezintă dreptulcomun pentru toate litigiile pri-vatecândseafirmăcă„Instanţapoate suspenda judecata când dezlegarea pricinii” şi fără ase face vreo diferenţiere întreconflictele de natură pur civilăşi celelalte conflicte de interese private.

[11] Art. 6: „Organele judiciare şiarbitrale, precum şi alte autorităţi cuatribuţii jurisdicţionale vor informapărţile asupra posibilităţii şi avanta-jelor folosirii procedurii medierii şi lepotîndrumasărecurgălaaceasta,pen-trusoluţionareaconflictelordintreele”.

[12]Art.8.alin. (1): „Noţiunea„pro‑fesionist”prevăzutălaart.3dinCodulcivil include categoriile de comerciant,întreprinzător, operator economic, pre-cum şi orice alte persoane autorizatesă desfăşoare activităţi economice sauprofesionale, astfel cum aceste noţiunisuntprevăzutedelege,ladataintrăriiîn vigoare a Codului civil”, capitolulal II-lea din Legea nr. 71/2011; Codulcomercial a fost abrogat (înparte), iarexprimarea „comerciant” a devenit nepotrivită.


Cursul termenuluiperimăriiva fi suspendat pe durata des-făşurăriiproceduriidemediere,dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului demediere[art.62.alin.(2)].Dacămedierea nu este finalizată înacesttermen,eavaputeaficon-tinuată, însă fărăamaifi sus-pendat termenul de perimare.

Cererea de repunere pe rol estescutitădetaxajudiciarădetimbru[art.62.alin.(3)].

În cazul în care conflictul afostsoluţionatpecaleamedierii,instanţavapronunţa,lacerereapărţilor,ohotărâre,potrivitdis-poziţiilorart. 271dinCoduldeprocedură civilă [art. 63. alin.(1)].

Odată cu pronunţarea ho-tărârii, instanţa va dispune, lacererea părţii interesate, resti-tuireataxeijudiciaredetimbruplătitepentruînvestireaaceste-ia[art.63.alin.(2)].

3. Rolul mediatorului şi profilul său psihologic. Pen-tru cei mai mulţi, profesia demediatorarputeafipusăpeunplan secundar prin comparaţiecu alte meserii juridice. În niciun cazlucrurilenuartrebuisăsteaaşa.Legiuitoruldeclarăînmodexprescăactivitateademedierereprezintăoactivitate de interes public[art.4.alin.(1)].

O asemenea abordare esteuna fericită, deoarece pe de oparte creşte responsabilitateaşi angajamentul celor implicaţiînaceastăprofesie,şiînacelaşitimp sporeşte încrederea celor interesaţideinstituţiamedieriidatorităautorităţiicucareesteinvestită în percepţia fiecăruiaatunci când se face referire la interesulpublic.

O asemenea modalitate de abordare legislativă a fost unaimperios necesară, valorificân-du-seunprincipiufundamentalal medierii, şi anume „încre‑derea pe care părţile o acordă

mediatorului” [art. 1. alin. (2)].Este în discuţie o îndatorireimperativă [prin trimitere sub-înţeleasă la articol în temeiulcontractului de mediere – art. 44. alin. (2)] amediatorului dea-şimenţineobunăreputaţieşidea-şicultivaîncredereaîncei-lalţiprintr-oatitudine onestăşicuviincioasă.

În Legea cadru, sunt oferitetrei criterii fundamentale care trebuie urmate de mediator înîndeplinirea îndatoririi sale deîncredere:neutralitate, imparţi‑alitate şi confidenţialitate [art. 1 alin.(1)].Dacăelnuîşiîndepli-neştedatoriade încredere,adi-că neutralitate, imparţialitateşiconfidenţialitate,părţileîlvorputea trage, în mod întemeiat,larăspunderecivilăcontractua-lăşi,dupăcaz,penală.

În vederea îndeplinirii în-datoririi principalepe care şi-aasumat-o prin contractul demediere, respectiv depunereatuturor diligentelor sale în ve-derea ajungerii la un compromis caresăfiebeneficpentruambe-le părţi interesate, mediatorultrebuie săparcurgă câţivapaşiesenţiali,sauceeaceamputeanumi rolul mediatorului.

Maiîntâi,trebuiesăidentifi-cebazadisensiunii.Eltrebuiesădelimiteze interesele principale deceleaccesoriişisăoferepăr-ţilor interesate o viziune clarăînvedereauneigândirimatureşiînconştiinţădecauză,iarnualterată de unele chestiuni se‑cundare care la prima vedere ar aveaoimportanţăprimordială.

Înaldoilea rând, trebuie săstabileascăo cale de compromis pe care să o propună părţilor[„obţinereauneisoluţii reciproc convenabile,eficienteşidurabi-le”–art.1.alin.(2)].

Nuînultimulrând,eltrebu-iesăreaminteascăşidecisăin-fluenţezepărţile(învedereain-teresuluipubliccareurmăreştedescongestionarea instanţelor

judecătoreşti, adeseori împovă-ratecuprocesesimpleşimărun-te carearputeafi rezolvatepecale amiabilă) că un proces numaiestenecesar,ci,dincontră,arfiopierderemaimarepentruei decât concesiile pe care le vor face când vor ajunge la un acord înurmamedierii.

4. Profilul părţii care alege să ajungă în faţa mediatoru-lui. Înainte de a trage orice con-cluzie e necesar să prezentămun scurt istoric. Acesta ne vaajutasăînţelegemmentalitateaactualăşi,prinurmare,profilulpsihologicalceluicareapeleazăla mediere. Când omul profan se gândeştela justiţie,primulsăugândseîndreaptăînspreinstan-ţelejudecătoreştişiformalismulaferent care imprimă o anumi-tă somitate. Pentru el aceastăinstituţie a fost dintotdeaunaşi va subzista în continuare,pe când instituţia medierii re-prezintă ceva recent,Legea ca-drufiindadoptatăabia înanul2006. Această situaţie s-a da-toratdezvoltării fărăprecedenta comerţului. Relaţiile dintreprofesionişti s-aumultiplicat şinumărul litigiilor a crescut înparalel.Prinurmare,proceduramedierii va fi utilizată în prin-cipal de profesionişti, persoanepragmatice care nu urmărescstabilireaculpeicocontractantu-luidoardinambiţie,cidoarso-luţionarea rapidă a conflictuluideintereseşicontinuareafluxu-lui economic.

5. Medierea şi contractul de tranzacţie. Lamomentulîncarepărţilecaddecomunacordasupra clauzelor de compromis valuanaştereuncontract,fiindsuficientă forma orală sau ceascrisă[art.58alin.(1)].Cumîndiscuţie este vorba de concesii reciproce, este firesc ca naturasa să fie cea a unei tranzacţii


[art.2267.alin. (1)N.C.civ.[13]]. Urmeazăcăînprivinţaacordu‑lui de mediere sa fie aplicabiletoate regulile de la contractul de tranzacţie (art. 2267-2276N.C.civ.).

6. Dispoziţii speciale pri-vind conflictele de familie. Legiuitorul a înţeles faptul căfamilia nu înseamnă doar soţişi copii, ci instituţia familiei se referă în principal lapărinţi şicopii.Dinacestmotiv,înart. 64 s-aalesoreglementarebiparti-tă, adică conflictele de interese în timpul căsătoriei[14] şi celeaferentedivorţului[15].

În acord cu reglementărileinternaţionale la careRomâniaesteparte,seafirmăcăşiînca-drul procedurii de mediere tre-buiesăprevalezeinteresul supe‑rior al copilului (art. 65[16]).

7. Dispoziţii privind so-luţionarea litigiilor dintre profesionişti[17]. Din art. 7201

[13] „Tranzacţiaeste contractulprincarepărţileprevinsaustingunlitigiu,inclusiv în faza executării silite, princoncesiisaurenunţărireciproceladrep-turi ori prin transferul unor drepturi de launalacealaltă”.

[14] Alin. (1): „Pot fi rezolvate prinmediere neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drep-turilor părinteşti, stabilirea domicili-ului copiilor, contribuţia părinţilor laîntreţinerea copiilor, precum şi oricealte neînţelegeri care apar în rapor-turiledintresoţi cuprivire ladrepturide care ei pot dispune potrivit legii”.

[15] Alin. (2): „Înţelegerea soţilor cuprivire la desfacerea căsătorieişilare-zolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune, de către părţi, la instanţacompetentăsăpronunţedivorţul”.

[16] „Mediatorulvavegheacarezul-„Mediatorulvavegheacarezul-Mediatorulvavegheacarezul-tatulmedieriisănucontravină intere-sului superior al copilului, va încurajapărinţiisăseconcentrezeînprimulrândasupranevoilorcopilului,iarasumarearesponsabilităţii părinteşti, separaţiaînfaptsaudivorţulsănuîmpietezeasu-împietezeasu-mpieteze asu-pracreşteriişidezvoltăriiacestuia”.

[17] Art. 219 – ... 20. La cartea aIV-a – „Proceduri speciale”, denu-„Proceduri speciale”, denu-Proceduri speciale”, denu-mirea Capitolului XIV se modifică şiva avea următorul cuprins: „Dispoziţiiprivind soluţionarea litigiilor dintre

C. proc. civ. reiesefărăurmădeîndoialăcăînproceseleşicereri-ledintreprofesioniştievaluabileînbanişiderivatedinraporturicontractuale, medierea a deve-nit una din procedurile preala-bileobligatorii.

Carevafisoluţiaîncazulîncare cel interesat nu a parcurs o asemenea cale? I se va respin-gecerereacaprematurăsaucainadmisibilă?

Soluţia ne este oferită prindecizia nr. 3184 din 2004 a În-alteiCurţideCasaţieşiJustiţie– Secţia comercială, când încănu era reglementată proceduramedierii. Pentru motive de iden-titate[18] (ubi eadem est ratio,eadem solutio esse debet)soluţiaestevalabilăîncontinuareşiîşivagăsiaplicareşiîncazulmedi-erii.Înipotezaîncareproceduramedierii este îndeplinită dupăintroducerea cererii de chema-reînjudecatăşipânălaprimultermen de judecată, excepţiaprematurităţii introducerii ce-reriidechemare în judecatăsevarespingeîncazulîncarepâ-râtaovainvoca.Dealtfel,prin

profesionişti”,21.Laarticolul7201 alin-eatele 1 şi 11 se modifică şi vor aveaurmătorulcuprins:„Art.7201. – În pro-cesele şi cererile dintre profesioniştievaluabile în bani şi derivate din ra-porturi contractuale, înainte de intro-ducereacereriidechemareînjudecată,reclamantul va încerca soluţionarealitigiuluifieprinmediere,fieprin con-cilieredirectcucealaltăparte”,capito-lulalX-leadinLegeanr.71/2011.

[18] http:/ www.scj.ro/SE%20rezu-mate%202004/SE%20r%203184%202004.htm: „Raţiunea concilieriipreala-„Raţiunea concilieriipreala-Raţiunea concilieriipreala-bileprevăzutădeart.7201C.proc.civ., de a simplifica şi degreva judecăţileavând ca obiect pretenţii de naturăbănească, ce pot fi soluţionate pe caleamiabilă şi într-un termen scurt, estepractic realizată şi atunci când încer-carea de conciliere a reclamantei cu cealaltăparteaavutlocîncadruluneialteproceduri,cumesteceaasomaţieideplatăsaucândproceduraconcilieriiafostîndeplinitădupă introducerea cere‑rii de chemare în judecată la instanţa competentă, până la primul termen de judecată”.

decizia[19] nr. 348 din 2005 Înal-ta Curte de Casaţie şi Justiţie–SecţiaComercialăastatuatcăînfăptuireaproceduriide conci-liere (sau de mediere) anterior cererii de chemare în judecatănu esteo condiţie imperativă a legii şi că partea interesată vaputea invoca nulitatea numai dacădovedeşteovătămare.

Prinurmare,încazulîncarepârâta unui litigiu dintre pro-fesionişti potrivit art. 7201 C. proc.civ.nudovedeşteexistenţavătămării, iar reclamanta ara-tăcăadepusdiligenţeleceruteîn vederea soluţionării pe caleamiabilă a litigiului, instanţava decide respingerea excepţieiprematurităţiiintroduceriicere-riidechemareînjudecată,dacăpârâta o va invoca.

8. Concluzii. Medierea re-prezintăo instituţie juridicădedată recentă. Încrederea celorinteresaţi să rezolve conflictullorde interese este în celemaimulte cazuri foarte mică. Dinacest motiv răspândirea sa înjustiţia română actuală esteîncălimitată.

Adeseoriseafirmăcătimpuleste cel mai valoros lucru al unui om, Benjamin Franklin fiindprimul[20]caresăafirme„timeismoney”,sugerândcătimpulestevaloros şi banii se pierd cândtimpul unei persoane nu este folositînmodeficient.Într-ade-

[19] http://www.scj.ro/SE%20rezu-mate%202004/SE%20r%20348%202004.htm: „Prevederile art.7201 C. proc.civ. privind efectuarea concilierii pre-alabile, în litigiile comerciale evalu-abileînbani,suntobligatorii,înschimbtermenele,condiţiile,locul,mijloaceleşimodalităţile de manifestare a voinţeipărţilor, cât şi conţinutul concret alînscrisurilor sunt recomandate înarti-colul menţionat începând cu alineatul2 dar nu reprezintă condiţii cerute im‑perios de lege, astfel că nerespectareaunora dintre acestea nu atrage automat nulitateaconcilieriiprealabilecinumai dacă partea dovedeşte o vătămare”.

[20] http://en.wikipedia.org/wiki/Time_Is_Money.


văr, un proces civil presupunefoartemulţi bani (taxa de tim-bru, taxe pentru promovareacăilordeatac,onorariileavoca-ţilorpentrufiecarecaledeatac,trimiterea dosarului la prima instanţă şi reluarea întreguluiprocesetc.).

Cândpărţileinteresatedecidsăporneascăprocesulcivil,eleîşiasumăînacelaşitimpşiunpa‑riudeoareceşanseledeacâştiga,durata procesului şi cheltuielilefinalevoratârnadeoincertitudi‑ne foarte mare. Pe când medierea implică sume relativ mici princomparaţie, timpde soluţionaremaiscurtşipărţilepotobţineunrezultatcaresălemulţumeascăpeamândouă,cupăstrareaconfi‑denţialităţiimaialesînaceleca-zuriîncareestevorbadesecretecomerciale,ojudecatăimplicândadeseori maimulte persoane şiposibilitatea fraudării prin co-ruperea personalului cu acces la dosarşiprobe.

Aşadar,medierea este o for-măde justiţie privatăşimeritătoatăatenţianoastrăindiferentde domeniu.

Bibliografie

1. C. Danileţ,Ghid de mediere pentru magistraţi, www.unjr.ro, 2010

2.M.Djuvara,Eseuri de filoso‑fie a dreptului,Ed.Trei,Bu-cureşti,1997

3.R.Dincă,Protecţia juridică a intereselor private. Încercare de tipologie, Revista RomanădeDreptPrivat,Ed.UniversulJuridic,Bucureşti,nr.1/2007

4.V.M.Ciobanu,Tratat teoretic şi practic de procedura civilă. Volumul I. Teoria generală,Ed.Naţional,Bucureşti,1996

5. www.scj.ro/SE%20rezuma-t e%202004 /SE%20r%203184%202004.htm

6. www.scj.ro/SE%20rezuma-t e%202004 /SE%20r%20348%202004.htm q

Medierea şcolară – primul pas în

soluţionarea problemelor dintre

eleviiAsist. univ. drd. Oana Mihaela ORhEIAN Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

The easiest way to handle violence in schools and prevent its spread is to remove misunderstandings before they become violent. This is possible only

through the mediation between students, between students and teachers, between students, teachers, parents. Young people should be able to communicate effectively, to judge the consequences of their action, they can generate and evaluate alternative solutions to problems and to coexist with people who disagree. Article talks about mediation main objectives of a school and school mediation.

Key words: mediation, school, students, teachers,parents.

Introducere în medierea şcolară. Medierea şcolară esteonecesitate,aaparutcuscopuldeaasigurapromovarearelaţi-ilor de colaborare dintre elevi,profesori şi părinţ în spiritultoleranţei.Poatefifolosităcândîntremembriicomunităţiişcola-reaparsituaţiiconflictualecare,dacă ar fi ignorate, s-ar trans-forma în situaţii grave, cumarfiabandonulşcolar,violenţacuconsecinţedeordinpenal[1]. Este oalternativălamodalităţilecla-sice de rezolvare a disputelor apăruteînşcoli.

Originile medierii şcolarele găsim în Statele Unite ale

[1] http://www.mediere.ro/index.php?section=mediation&subs=mediation_details&id=5

Americii, unde a apărut ca ur-mare a numeroase iniţiative,înspecialdeordinreligios,careauconduslacrearea,în1984,aAsociaţieiNaţionaledeMediereîn Educaţie (NAME). Dacă înStateleUnitealeAmericii s-auderulat până în prezent peste7000deproiecte,înEuropame-dierea şcolară esteun fenomenrecent.[2]

Mediereaajută elevii şipro-fesorii să înţeleagăceestecon-flictul, cumpoatefi conflictul oexperienţă pozitivă, când folo-sescoameniimedierea,cepoatefaceunmediator,etc.

[2] http://scoalacasin.blogspot.com/2010/12/medierea-in-scoala.html


Elevii au parte zilnic de con-flicte cu ei înşişi, în clasă, înfamilie, în societate. Conflictuldacăesteînţelespoatedevenioşansăpentrumaturizareşipen-tru învăţare. Situaţiile conflic-tualetrebuiecomunicatemedia-torului iar rolul acestuia este de a-iajutapeelevisăleperceapăcorect şi să le rezolve. Fiecareparte aflată în conflict trebuiesă-şi soluţioneze conflictul dis-cutânddespreel,dându-şiunulaltuiaposibilitateadea-ţiexpu-ne punctual lor de vedere sau partealordepoveste,ajungândastfel la o comunicare şi la unaltmoddeabordareaconflictu-lui ivit.

Prin mediere, elevii învatăsă-şi dezvolte competenţele derezolvareaconflictuluişiînvia-ţadezicuzi,nunumai înme-diulşcolar.Mediereaîntreelevi,porneştedeuncriteriudeechi-tate şi avantaj reciprocfiind lacapătul opus rezolvării proble-meiprinforţăsauintimidare.

Scopul medierii este diferit de cel al pedepsirii. Confrunta-reacuadversarii îi încurajeazăpe elevi să accepte responsabi-lităţilepentruacţiunile lor.Unaltavantajalmedieriiconflicte-lorîntreeleviestecreştereasti-mei de sine. Stima de sine este considerată esenţială pentrusuccesul elevului, iar mediereaîmbunătăţeşterespectuldesineîntr-ovarietatedemoduri.Cândosesiunedemedieresesfârşeş-te cu un success, fiecare parteimplicatăsimtecăafăcutunlu-cruonorabil.[3]

Mediereaîiajutăpeelevisădescoperediversitatea,deoareceeiajungsăcomuniceşisălucre-ze împreună pentru rezolvareaconflicteloraduselamediere,in-diferentdevârstalor,dereligie,derasă,declasasocială.Învaţă

[3] Brânduşa Simu, Formarea me‑diatorilor şcolari şi beneficiile medierii şcolare,înRevistaMedierea,tehnicăşiartă,nr.1,octombrie,2010p.17

săcriticeşicumsă-ţi însuşeas-căcritica.Învaţăcăestenecesarsă-şi asume riscul să facă gre-şeli, pentru a ajunge să înveţiceva nou.

Mediereanulucreazănumaiatuncicândunconflicts-atrans-format în violenţă, ea lucreazăşipentruprevenireaînmodefi-cient a acestor conflicte. Medi-erea şcolară încurajează eleviisăvinălamedierelascurttimpdupă izbucnirea conflictului,înainte ca acesta să se dezvol-te şi să degenereze. Litigiile laniveldegrupdeelevipotfiîm-piedicate dacă conflictele inter-personale labaza lorsuntsuntrezolvateîntimputil.Mediereaare un impact pozitiv asupra cli-matuluidinşcoală.Promoveazăsentimente de apartenenţă, deproprietateşicontrolasupravie-ţiişcoliiscăzândtensiuneacarerezultă din conflictele nerezol-vateşiescaladareaconflictului.

Principaleleobiectivemajorealeuneimedieri lanivel şcolarpotfi:ü facilitarea discuţiilor dintre

elevi saugrupuri învedereagăsirii unei soluţii, ţelul lorfiinddea leoferipărţilor îndispută un forum pentru omai bună comunicare şi în-ţelegere,careducedeseorilao soluţie acceptabilă pentrutoatălumea.

ü dezvoltarea de către elevi aunor aptitudini folositoare toată viaţa, prin învăţareatehnicilorderezolvareacon-flictelorcâtmaidevreme

ü formarea mediatorilor din randulelevilor,caresaincer-ce «rezolvarea» conflictului,constatand ca rezolvarea lui «de sus» nu este intotdeauna bineprimitadecatreelevi.

üasigurareapromovăriirelaţi-asigurareapromovăriirelaţi-ilordecolaboraredintreelevi,profesorişipărinţiînspiritultoleranţei.

ü rezolvarea unor situaţiiconflictuale între membrii

comunitaţii şcolare, situaţiicare,dacăarfiignorate,s-artransforma însituaţiigrave,cum ar fi abandonul şcolar,violenţacuconsecinţedeor-din penal.

ü ajutarea elevilordea obţineo imagine mai clară despreei însişi şi despre relaţiileinterumane

ü abordareaconflictelorîntr-unmodconstructiv,contribuindla sănătateamentală indivi-dualăaelevilorşiavândefec-te pozitive asupra societăţiiînîntregulei

ü sprijinirea tuturor copiilor din comunitate, încurajândimplicareapărinţilor înedu-caţia copiilor şi înviaţa şco-lii şi facilitând colaborareadintre familie – comunitate –şcoalăMedierea dă profesorului li-

bertateanecesarădezvoltăriilaelevi:– a atitudinilor active (concen-

trare,autocunoaştere,comu-nicare,proiectareînviitor),

– acompetenţelorcognitive(or-ganizare,planificare)şisoci-ale (inteligenţă emoţională,empatie,toleranţă)carefavo-rizează învăţarea, înţelege-reaşistabilirealegăturilor.Dirigintele poate avea un rol

importantînmediereaunorcon-flictedeintensitatemedieMedi-atorul adult este persoana anu-me instruită din interiorul co-munităţii şcolii-profesor, psiho-log,consilierşcolaroridinafaraşcolii - mediatorul profesionist.Practica medierii între elevi(„peer mediation”) şi-a doveditdeja eficienţa în spaţiul şcolar.Drept mărturie stau numeroa-seleproiectederulateînStateleUnitealeAmericii începând cuanii 1980 şi în celelalte ţări depe continentul european unde mediereaîntreelevis-arăspân-dit(MareaBritanie,Franţa,Ita-liaetc).


Preocupată de felul în careeleviiiesdintr-unprocesdeme-diereîntreelevi,RenéeBayleaajuns la concluzia că orice evo-luţie obţinută într-un conflictreprezintăoreuşită.Chiardacămediereanus-afinalizatcuunacord,eapoatefi consideratăoreuşităatâtatimpcâtreprezen-tarea conflictului la cele douăpărţi s-a schimbat. Proiectelede mediere între elevi funcţio-nează cu succes în şcolileundeseţinecontdeplanuldedezvol-tareşcolară,denevoilerealealeşcoliişidesolicitărilevenitedinpartea elevilor, profesorilor şipărinţilor[4].

Bibliografie:

Cornel Răduţ, Soluţionarea conflictelor şi medierea în şcoli, în Revista Medierea nr.1/2010

CodruţaSimionescu,Rolul me‑diatorului în restabilirea comunicării,înRevistaMe‑dierea nr.1/2010

BrânduşaSimu,Formarea me‑diatorilor şcolari şi bene‑ficiile medierii şcolare, înRevista Medierea, tehnică şi artă,nr.1/2010

Robert Chiriac, Medierea în comunitate, în revistaMedierea, tehnică şi artă,nr.2/2010 q

[4] http://scoalacasin.blogspot.com/2010/12/medierea-in-scoala.html

Surse ale conflictului în comunitatea şcolară

Conf. univ. dr. Mădălina TOMESCU Universitatea Creştină ”Dimitrie Cantemir”

The school is a representation of the society. Every school is a community and each member of this community has his role. So, the conflict is an unavoidable factor in the school life; schools often seem to be tension centers and there is a high probability that this tension is a reflection on community problems. This article aims to review briefly some of the sources of conflict in the school community.

Key words: school, sources of conflict, community,society

Şcoalaesteoreprezentarelascarămaimicăasocietăţii.Nuputemvorbi însă despre şcoalăînafaraaceeacenumim”comu‑nitate şcolară” şi care cuprindeelevii, părinţii, cadrele didacti-ce, personalul administrativ şifinanţatorii(naţionali,regionalişilocali).Fiecaredinacestepărţiîşiarepropriulroldesemnatîncadrul comunităţii, iar diver-genţa de opinie asupra acestuirol sauasupramodului în carepărţile relaţionează sau ar tre-bui să relaţioneze constituie osursămajorădeconflict.

Conflictul este un factor im-posibildeevitatînviaţaşcolară;şcolile deseori par săfie centrede tensiune, şi există o mareprobabilitatecaaceastă tensiu-nesăfieoreflectareaprobleme-lorcomunităţii.

Mass-media oferă aproapezilnic relatări despre diverseconflictecareaparîncomunită-ţileşcolare,iarcauzeleacestorasuntvariate: resursele,valorileşiscopurilediferite,nerecunoaş-tereaautorităţiietc.

Exemplu[1]:

Un studiu al OrganizaţieiMondialeaSănătăţiidezvălu-ie:Liderimondialilaviolenţăşcolară

Sondajul OMS arată că70% dintre copiii români se duccuteamălaoredincauzaviolenţeidinşcoli.

»România se află pe pri‑mul loc între 37 ţări din lume privind numărul de profesori care au raportat acte de vi‑olenţă ale elevilor în timpul orelor.

»în România 70% dintre ti‑neri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliga‑nism, care, conform statistici‑lor, se petrec cel puţin o dată pe săptămână.

»O soluţie pentru diminu‑area cazurilor ar fi ca fiecare scoală să aibă un psiholog

[1] http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/lideri-mondia-li-la-violenta-scolara-98981.html), 22 Iunie 2007 de Ioana Georgescu


şcolar sau măcar un medic scolar. Psihiatrii spun că prin‑cipala problemă este lipsa comunicării.

Conform unui studiu inter‑national efectuat de Organiza‑ţia Mondială a Sănătătii în 37 de ţări, România este nomina‑lizată pe primele locuri la vio‑lenţă în şcoli.

Peste jumătate din profeso‑rii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru se‑curitatea lor sau a altor elevi.

În cealaltă parte a balanţei se afla Olanda, cu 7%. Studii‑le au demonstrat ca cel puţin unul din patru elevi de clasele VII‑VIII se teme să nu fie ata‑cat sau să devină victima vi‑olenţei în şcoli. Cel mai mare procent din acest punct de ve‑dere se întâlneşte în Ungaria (75%), la scor strâns aflân‑du‑se România.

Aproape 70% din elevii ro‑mâni se află în această situ‑aţie, ducându‑se cu teamă la ore. Pe locul trei în topul inse‑curităţii şcolare se află filipi‑nezii (60%). Şcolile din Dane‑marca şi Singapore sunt cele mai sigure, deoarece, conform datelor, doar 6% din cursanţi se tem de acest lucru, respectiv 8%. Germania şi Statele Unite ale Americii se găsesc cu 22%, respectiv 26%.

Fenomen răspândit în lume

Potrivit altor studii, pre‑valentă acestui fenomen o re‑prezintă actele de huliganism care se produc cel puţin o dată pe săptămână. De exemplu, un studiu israelian a arătat că aproape o treime din elevii care frecventează şcoli elemen‑tare şi licee şi aproape un sfert din studenţii aflaţi în unităţile superioare de învăţământ con‑sideră violenţa ca fiind o mare

problemă în şcolile în care în‑vaţă. Violenţa în şcoli este un fenomen care frământă toate societăţile şi ea se produce la toate şcolile de diferite nive‑luri. Spectrul ei este extrem de larg manifestându‑se pe sca‑ră largă în relaţia elevi‑elevi până la profesori‑elevi.

Totuşi cercetătorii au sem‑nalat diferenţe între moduri‑le în care se manifestă aceste comportamente deviante în cele 37 de ţări dar care sunt greu de explicat.

Pe de‑o parte, fenomenul nu este legat de rata crimina‑lităţii, a divorţurilor sau de procentul minorităţilor etni‑ce. Dar pe de altă parte aces‑te situaţii sunt în conexiune cu indicatorii sociali, cum ar fi privările economice, vârsta, calitatea sistemului şcolar etc.

De obicei profilul psihologic al celor care suportă acte de cruzime din partea colegilor este următorul: tinerii anxioşi, fără protecţie, persoanele sen‑sibile, tăcute, care nu au nici măcar un prieten bun în şcoa‑lă. Totuşi elevii agresivi îşi manifestă deseori furia şi asu‑pra profesorilor sau părinţilor. Conform unui studiu al profe‑sorului Barry Nurcombe, de la Universitatea Queensland, nu‑mit “Prevalenţa tulburărilor la copii şi adolescenţi”, deseori tinerii cu probleme mintale de sănătate provin din familii să‑race, cu o apreciere negativă despre sine, cu performanţe şcolare slabe. Adolescenţii cu probleme de sănătate minta‑lă sunt cuprinşi în rapoarte privind rata sinuciderilor sau consumatori de ţigări, băuturi alcoolice sau droguri.

Bătuţi şi înjunghiaţi la şcoală

Cazurile de evenimen‑te negative la unităţile de

învăţământ sunt abundente în presa românească, începând cu cele mai puţin grave până la cele de o violenţă maximă. Un profesor de psihologie este cercetat că ar fi izbit cu capul de uşă o elevă a Grupului şco‑lar Economic Administrativ Piatra Neamţ. “Eu am venit să învăţ la şcoala, nu să fiu snopită în bătaie”, a declarat eleva bătută. O anchetă a Mi‑nisterului Educaţiei, Cerce‑tării şi Tineretului a fost des‑făşurată în judeţul Suceava despre cazul copilului care a murit după o bătaie încasată în şcoală de la doi elevi mai mari. Pe 25 mai a fost semna‑lat decesul elevului din clasa a VIII‑a de la Grupul şcolar Dumbrăveni, după ce a fost bătut de doi colegi mai mari. Un alt adolescent, din Galaţi, a fost adus la Spitalul de Ur‑genţă după ce a fost bătut de doi elevi chiar în faţa şcolii. Un alt caz a fost al celor trei elevi din clasa a IX‑a cu profil tehnologic de la Liceul Solo‑mon Halita din Sângeorz‑Băi care au fost mutaţi discipli‑nar într‑o altă şcoală pentru că au ars catalogul clasei. Din cauza notei la purtare ei vor fi declaraţi repetenţi şi vor fi nevoiţi să repete anul şcolar. Alţi doi elevi sunt cercetaţi de poliţiştii timişeni pentru un act de terorism, după ce au anun‑ţat amplasarea unei bombe la Liceul Teoretic din Periam.

Un tânăr de 16 ani, elev în clasa a VII‑a a şcolii de Arte şi Meserii “Sfântul Apostol An‑drei” din Ploieşti, este cercetat de poliţişti după ce l‑a înjun‑ghiat pe un alt elev de aceeaşi vârstă, în curtea şcolii. Potri‑vit unui comunicat dat publi‑cităţii de Inspectoratul şcolar Judeţean Prahova, incidentul s‑a petrecut în pauza de la ora 11.00, din cauza unui conflict


anterior, cei doi elevi implicaţi în acest incident fiind de mai multă vreme în atenţia Poliţi‑ei. Nu în ultimul rând, cazul fetei înjunghiate de prietenul său chiar în biroul directoarei de la şcoala Centrală a creat un mare scandal în lumea în‑văţământului românesc. Me‑dicii psihiatri sunt de părere că aceste acte de vandalism, terorism, huliganism au deve‑nit un fenomen îngrijorător în România.

Ţări nominalizateStudiul a fost efectuat de

OMS împreunp cu Asocia‑ţia Mondială de Psihiatrie, Asociaţia Internaţională de Psihiatrie a Copilului şi Ado‑lescentului şi asociaţiile de profesionişti. El se intitulează “Violenţa şcolară: epidemiolo‑gie, istoric şi prevenţie”. Ţările în ordine descrescătoare a ra‑tei violenţei şcolare calculate în funcţie de raportările pro‑fesorilor privind siguranţa lor şi a elevilor: România (50%), Kuweit, Iran, Columbia, Un‑garia, Portugalia, Spania, Grecia, Slovenia, Belgia, Sin‑gapore, Islanda, Australia, Hong‑Kong, Coreea, Norvegia Cipru, Republica Slovacă, Li‑tuania etc. Ceea ce este abso‑lut surprinzător este că SUA se află în această nominaliza‑re cu până la 10%.

(extras)

Din articolul de mai sus reiese că majoritatea conflictelor careapar încomunitateaşcolarăauloc între elevi, dar semnificativeste şi numărul conflictelor încaresunt implicateşi cadredi-dactice.Maigravînsăestefap-tulcătoateacesteconflictesuntraportate ca incidente de violen-ţă,şiastalanivelmondial.

Pentru a înţelege actele deviolenţă în şcoli este mai mult

decât important să cunoaştemmotivelecareducladeclanşareaacestora.Iaracesteasunt,dupăcumamvăzut,strânslegatefiede contextul economico-social,de climatul familial sau al co-munităţii din care fac parte ti-nerii sau de temperamentul şiprofilulpsihologicindividual.

Elevii agresivi provin de cele mai multe ori din medii marcate deviolenţă(familie,cartieretc)sau de sărăcie, sau sunt tinericaredindiversemotivealegsăsealătureunorgrupuriagresiveşiîşimodificăradicalcomporta-mentulpentruafiacceptaţidegrup.

Decealaltăparte,eleviiagre-saţisuntpersoaneinteriorizate,sensibile sau timide, fărăabili-tăţi de relaţionare socială, fără“protecţie” în şcoală sau acasă.Cât despre profesorii implicaţiîn aceste conflicte manifestateprin violenţă, profilul lor esteoarecumdiferit;datfiindvârsta,aicipotintervenimotivecareţindeîmplinirile/eşecurileprofesio-nale sau sociale, starea mate-rială, nivelul de stres, viaţa defamilie etc.

Motivele violenţei fizice sauverbalepentruuniiadoles-cenţi sunt grave, ceea ce îifacesăreacţionezeînfuncţiedefelulîncarepercepoanumităsitua-ţie sau în funcţie denivelul deeducaţie primit. Pentru adulţi,mecanismul de declanşare alreacţiilorviolenteestediferitşiţinemaimultdeoanumităcon-duităinterioară.

De exemplu, pentru unii ti-neriesteabsolutfirescsăreac-ţionezeviolentdinmotivesenti-mentalesauatuncicândcredcăau orgoliul sau prestigiul de care sebucurăînşcoalăle-afostştir-bit;lafeldefirescestepentruunelevconştiincios,cuperformanţeremarcabilelaînvăţătură,săre-acţioneze(maimultsaumaipu-ţinviolent)atuncicândsesimtenedreptăţit de vreun profesor

saucândpercepeoincompatibi-litateîntrestilulluideînvăţareşi aşteptările sale şi abilităţilepedagocie ale profesorului. Mai greudeînţelesesteînsăreacţiadeviolenţăfizicăaunuiprofesorla adresa unui elev sau grup de elevi.

Analizând o serie de astfelderelatări cumesteceldinar-ticolul demai sus observăm căînmajoritateacazurilorrelaţiileconflictualesuntdeterminatedestatutulindividuluişiderelaţiadeputereşisuntmajoritateadetipul individ-individ (elev-pro-fesor, elev-elev, elev-autoritateetc)şimairardetipulindivid-or-ganizaţie (profesor-comunitate,profesor-director/consiliu direc-tor,profesor-autoritateetc).

Vorbind despre cauzele ge-neralealeunuiconflict,trebuiesă ne referim, în primul rand,la condiţiile psiho‑sociale. Unclimat pozitiv, caracterizat decondiţiifiziceşimaterialebune,derelaţiiinterpersonalefavora-bile, de satisfacţie şi împlinirepersonală va oferi rareori con-diţiile declanşării unui conflictinterpersonal sau intergrup, cidimpotrivă,vamotivaindividulşivacontribui lacreştereacoe-ziuniigrupului.Încomunităţileşcolare cu dotări materiale deexcepţie, cu personal didacticşi auxiliar competent, în carese încurajează şi promoveazăcomunicareadeschisă între toţimembrii ei, în care meritele şiperformanţelesuntrecunoscutedeschis este puţin probabil săaparăconflictemajoreşicaresăse manifeste violent.

Divergenţa şi convergenţa opi-niilor,atitudinilor,motivaţiilor,concepţiilor membrilor comu-nităţii reprezintă o altă cauzăa declanşării conflictelor. Dacăexistă aceeaşi perspectivă asu-praprocesuluieducaţional,asu-pra obiectivelor finale, asupramoduluideapreciereaelevilor,dacăeleviisesimtîncurajaţiîn


dezvoltareaabilităţilorşitalen-telor lor, dacă opiniile elevilorsuntluateînconsiderare,atuncicu siguranţă nu va exista me-diulpropicepentrudeclanşareaconflictelor.

Caracteristicile socio‑profe‑sionale ale membrilor comuni-tăţii reprezintă un element deconsolidare a coeziunii grupu-lui, atunci când acestea suntla acelaşi nivel de competenţă.Într-ounitateeducaţionalăestenecesarsăseasigureacelaşini-vel de performanţă şi pregăti-re a cadrelor didactice, precumşi pregătirea psiho-pedagogicănecesară desfăşurii unui pro-ces educaţional corespunzător.Eleviisesimtastfelmotivaţiînprocesul de învăţare, ştiind cămembrii corpului profesoral lepoateasigurapregătirealacelemai înalte standarde. În plus,existămaipuţineşansedeapa-riţieaconflictelorpefonduluneicompetiţii oneste între eleviibunisauprofesori.

Mediul de provenienţă este unadincauzeledeselor conflic-te între elevi, fie ele conflicteminore sau majore. Elevii pro-venind din mediul rural se simt dezavantajaţi în faţa celor dinmediul urban; cei care provindinfamiliicuostarematerialăprecarăîiinvidiazăpeceiprove-ninddinfamiliiînstărite,şiprinurmarecautăsituaţiidincareeisăiasăcâştigători.Lafel,elevii

provenind din familii intelec-tuale sunt priviţi de ceilalţi cafiind avantajaţi de acest lucruiarîncazulîncareaceştiaauşiperformanţele şcolare, acesteanu sunt appreciate la justa lor valoare.

Alte cauze generatoare deconflictepotfi:apartenenţapoli-ticăşireligioasă,substratulmo-tivaţional,nivelulde informarereferitorlasituaţiicarepotafec-ta coeziunea comunităţii şi potgenera sentimente de neîncre-dere,frustrare,nesiguranţă.

O altă clasificare a cauzelorgeneratoaredeconflicteînşcolile împarte în cauzeobiectiveşicauzesubiective.Dintrefactoriiobiectivi menţionăm: mărimeagrupului sau comunităţii (gru-purilemaimicisuntmaiunite),prestigiul, plasarea indivizilorîn acelaşi spaţiu, participareala acţiuni comune. Factorii su-biectivisereferălasentimentalapartenenţeilagrup,atitudineafaţă de norme şi valori, gradulde încredere reciprocă întremembrii grupului, satisfacereasau nesatisfacerea unor nevoi individuale, scopurile comuneetc.

Comunitateaşcolarăfiindto-tuşiocomunitateaparte,multedin aceste cauze sunt doar la nivel teoretic. Numeroase studii efectuate în diferite şcoli careau avut drept scop evaluarea nivelului de conflictualitate si

agresivitate în colectivele deeleviprecumsiadisponibilităţiielevilor de a contribui la redu-cereaacestorconflictearelevatfaptul că principalele motivece-i determină pe tineri să de-clanşeze conflicte cu colegii lorsuntagresiunileverbaleşifizicenemotivate,criticileadusefami-liilorlor,agresareaverbalăsaufizică a prietenilor, aroganţa,minciuna sau referiri la aspec-tulfizic[2].

Însă asemenea factori ge-neratori sunt specifici vârsteipubertăţii şi adolescenţei, cândapartenenţa la un grup, aspec-tulfizic saunerespectareanor-melor şi regulilor sunt lucrurifoarte importante pentru tineri. Factorii care se referă strict laprocesul de învăţământ au oponderemaimică, iaracest lu-cruesteposibildoarîncazulîncare profesorii îşi îndeplinescfoartebinerolulîncadrulcomu-nităţiisaueleviinusuntîncom-petiţieprivindperformanţelelorşcolare.

Un lucru este cert însă: cucât educatorii şi elevii înţelegmai bine cauza conflictului, cuatâtmaimultvorfiînstaresărezolveconflictulîntr-omanierăconstructivă. q

[2] Studiu privind conflictul siviolenţa înrândulelevilordinCNAIC,Autor:prof.psihologdr.MargaretaMo-dre


Influenţa dreptului de proprietate şi utilizarea resurselor naturale

Dr. Cristian Sima CS III, Centrul de Economia Industriei si Serviciilor

Lector univ. dr. Gheorghe Marinescu Universitatea Dimitrie Cantemir

Throughout history, economists have tried to explain the theory of property rights through private allocation of natural resources. Applying the theory of natural resources put a few problems and questions about adapting private

law forms of use of these resources, such as that the owner can not exercise all its powers on resource exploitation. Faced with these constraints, the viability of the Community award or coexistence possible forms of property, has led some authors to question the validity of rights “imperfect” evoking, also the economic significance of these rights and their history of institutional point of view.

Key words:privatepropertyrights,commonlawpropertyrighttolandownership

Dreptul de proprietate asupra pământului poate ficonsiderat ca un pachet de do-cumente care conferă propri-etarului anumite puteri prin careseconsemneazăposesiuneaasupraacestuipământ,lucrucepoatefiilustratprinurmătoare-leexemple:

Un proprietar deţine un act de posesiune asupra unei anu‑mite suprafeţe de teren, act ca-re-i oferădeţinătoruluiputereadeautilizapământulşidea-şiînsuşi rezultatele obţinuteprinexploatareasa,cumarfiorecol-tădefloareasoarelui.Indiferentcăestemaimicăsaumaimare,recoltarevineînîntregimepro-prietaruluidacăacultivatelîn-suşiterenulrespectiv.

Un bloc format din mai mul‑te apartamente poate fi construit şi închiriat de o anumită soci‑etate specializată în asemenea tranzacţii. O parte din chiriapecareaceastăsocietateoper-cepe prin închirierea aparta-mentelorrespectiverevine însă

proprietarului terenului pe care este construitblocul caurmarea deptului său de proprietateasuprapământului.

În concluzie, proprietarulpoatesă-şiutilizezecumdoreşteterenulfărăniciunfeldeapro-bare, în virtutea dreptului deposesiuneasupraacestuia,con-simţitprintr-unactdeproprie-tate,exclusiv şi puternic. Propri-etarul poate astfel să-şi vândăsuprafaţadepământrespectivăînîntregimesauopoateîmpărţiînparceledediferitedimensiunişisălevândăcaatare,putândînschimbul acestuia, să cumpereunteren, înaltăparte.Cualtecuvinte dreptul de proprietate este divizibil şi transferabil.

Înacelaşitimpînsă,dreptuldeproprietatepoateficonstrânsprin restricţii guvernamentalesauprinrestricţiiimpusedecei-lalţiproprietarideterenuri.Unexemplu tipic de constrângereguvernamentalăîlconstituein-terzicerea prin lege a utilizăriianumitor zone urbane în alte

scopuridecâtceldelocuit(habi-tat).Înceeaceprivescconstrân-gerileimpusedeceilalţipropri-etari,acestesuntinclusedeobi-cei,înactuldeproprietateşisereferăladiferiteaspectecumarfi,interzicereaconstrucţieiunorblocuride10-15etajeînapropi-erea unor zone speciale etc.

O altă trăsătură distinctă adreptului de proprietate este durata sa. De exemplu, titlul de proprietate funciară asu‑pra pământului este eclusiv,puternic, trensferabil şi divizi-bil, fapt ce-i oferă proprietaru-lui funciar posibilitatea de a-lconcesiona. Dar concesionarea, deşiesteexclusivăşiputernică,putândfitransferabilăşidivizi-bilă,estelimitatăcadurată.

În general, dreptul de pro-prietate asupra capitalului na-tural,poatefiprivatsaucomun(public). De aceea, în analizeleeconomice privind utilizarea resurselor naturale ale solului şi subsolului se face distinc-ţie între aceste două tipuri de


proprietate. Astfel, dreptul privat de proprietateoferăde-ţinătoruluiputereadeauitilizaexclusiv resursele naturale de pe terenul săudacănudoreştesă le împartă cualţii.Dreptul comun de proprietate nu este exclusiv (deşi exclusivitateaesteocaracteristicăimportantăşi distinctă a dreptului de pro-prietate),fiecaremembrualco-lectivităţiifiindlibersăutilizezecum doreşte respectiva resursănaturală.

Înopinialuihartwick(1989)dreptul privat de proprietate asupra terenului agricol existădesutedeanişiafostcreatatâtprin acţiuni guvernamentale,cât şi prin acţinui individualeîn baza numitor legi specifice,care se refereau la orice tip de proprietatefunciarăsaudecon-cesionare a anumitor terenuri. Dreptul de proprietate asupra terenurilor cu resurse minerale esteînsădistinctfaţădedreptuldeproprietatefunciară.

Înceeacepriveşteresurselereînoibile (regenerabile), drep-tul de proprietate se aplică înfuncţiedetipulresursei.Astfel,acordurile privind modurile de utilizare a apei sun consemnate înactejuridicevechi,încareseîntâlnescdouăopinii:a) cele care se referă la faptul

că, dorinţele unui proprietar nu se întâlnesc cu ce cele ale vecinului său, de exempluun proprietar poate înnotade-a-lungul fermei sale fărăaştirbicucevadorinţeleve-cinilorsăi;

b) cele care se referă la faptul că există posibilitatea de inter‑ferenţă a dorinţelor ambilor proprietari,deexemplucândun proprietar construieşteun lac de acumulare necesar pentru irigarea propriului te-ren,faptcereducecantitateadeapănecesarăceluilaltpro-prietar de teren.Împărţirea resurselor după

modul de plată a utilizării

acestora este deosebit dedifici-lă, faptcepoatefiunuldinar-gumentele guvernelor în acestdomeniu.Înultimiiani,dezvol-tarea câtorva drepturi private de proprietate asupra resurse-loraflateînproprietatecomunăau fost argumente pentru multe acţiuni guvernamentale legale.Explicaţiaestedatădefaptulcăvaloareaacestorresurse,atâtpepiaţăcâtşiînafaraei,aînceputsăcreascăatâtdemultîncâtlaplata lorseapeleazăladreptulexclusiv de proprietate. Maimult, schimbările tehnologiceaujucatunroldeosebitîndimi-nuareacosturilordeexploatareastfel încât a apărut pericolulepuizării rapide a multor re-sursenaturaleaflate înpropri-etatea comună, cazul pădurilortropicalesaualpescutuluibale-nelorfiindcelmairelevant.

În literatura de specialitate (hartwik, J.M., Olewiler,N.D.,1986) seapreciază că interven-ţia statului în economie estenecesară, înspecialpentrualo-careaeficientăaresurselor,maialesaceloraflateînproprietatecomună. O asemenea interven-ţiese impune,caurmarea im‑perfecţiunii pieţei, a eşecurilor salecareducladistribuireaine-chitabilă a veniturilor. Astfel,resurseleepuizabileauoutiliza-rerapidămaialesînmediulur-ban,pecândterenurileagricole,de exemplu, au o durată maimicăde folosire,ceeacecontri-buie la ineficienţa utilizării lorîn comparaţie cu primul tip deresurse.Apariţiaacestoreşecurialepieţii,aucaprincipalăcauzălibertatea de interacţiune a in-divizilorîneconomiecarepoateducelaimperfecţiunialemeca-nismelorpieţii,lautilizăriinefi-cientealeresurselornaturale,şiimpun intervenţiiguvernamen-tale rapide.

Resursele epuizabile pot fiextraserapiddacă,deexemplu,firmele îşi calculează evoluţiaveniturilorviitoareînraportcu

ceaarateidobânzii.Copaciipotfităiaţiîntr-unritmmaiscăzutatuncicândsuntluateînconsi-deraţieraţionamentelebiologicederegenerareapădurilor,caşiceleecologice.Laacesteeşecurialepieţiiseadaugăceleprivindconcurenţaimperfectă,maialesmonopolul natural al statului în cazul dreptului comun deproprietate, carepoateduce, încazulpescuituluideexemplu,lastocurinevandabile,sau,înaltecazuri, la poluarea aerului şi aapei,caşilaepuizarearesurse-lordeapăpotabilă.

Resursele naturale sunt un domeniuundemizelepoliticeşiteoreticesuntindisolubillegatedeoarece, revendicările privindexploatarealor,fondatepenoilegeopoliticilascarămondială,sesprijinăpe o argumentaţie teo-reticăbazatăpelimiteleanalizeineoclasice,caşipeeşecurilesaleîn materie de gestiune şi, maiapoi.penoileteoriişimetodolo-gii prospective ale economiei po-litice moderne. Reflectând asu-praluăriiînconsiderareaconse-cinţelordegradăriimediului,caşiarisculuiepuizăriiresurselornaturale,conferinţeleşiconven-ţiileinternaţionalereferitoarelabuna utilizare a resurselor na-turale s-au succedat în ultimuldeceniu.Căsuntepuizabilesaureînoibile,resurselenaturale,îndiversitatea lor,suntprivitedeacumînaintelascarămondială.Lucrărileacestorreuniuniinter-naţionale, privind consecinţeleexploatării resurselor naturalenupotfiignorate,deoarecesuntînsoţitedesemnăturilepolitici-enilor,faptceimplicămăsurideconstrângere (cumarfireduce-reaemisiilordecluorofluorocar-bon-CFC[1]sauadioxiduluidesulf[2]), ca şi reglementări pen-trureducereapânălaeliminare

[1] Revizuirea protocoalelor de la Montreal din 1990.

[2] Protocolul Convenţiei asuprapoluării atmosferice transfrontaliere,1994.


a practicilor periculoase[3]. Con-secinţele vor fi indirecte dacăse vor legitima marile principii cumarfi,recunoaştereacănaţi-unile au dreptul suveran asupra resurselor naturale din cadrul frontierelor lor şi respingereanoţiunii de patrimoniu comunal umanităţii, ca principiu alexploatării biodiversităţii, sus-ţinutlaConferinţadelaRiodeJaneiro din 1992.

Dezbaterileceprivesccondi-ţiile de exploatare a resurselornaturalenuselimiteazănumailacadrulinternaţional,deaces-tea ocupându-se şi administra-ţiile întreprinderilor şi asocia-ţiilor,capracticicurentealede-mocraţiei.Dreptefect,încâtevaţări pioniere (SUAşi ţările dinnordulEuropei),s-auimpuslegidinainte stabilite privind deci-ziile de investiţii şi s-au regle-metat procedurile de evaluare a avantajelor pentru colectivitate în ceea ce priveşte exploatarearesurselorşiadaunelorproduseasupramediului,caşiacţiunilede ameliorare a acestuia.

Amploarea dezbaterilor esteinfluenţatădejocurilefinanciarecaresecifreazălamiliardededo-lari,cuatâtmaimultcucâtcotaacestoraestedejatransnaţiona-lă(cumarfiproducereapagube-lorecologice,caşirepararealor)iarapariţianoilormizepoliticeseînscrieînconstrucţiauneinoiordiniglobaleasupramediului,subscrisăuneinoiordinimondi-aleacăreivaloarecardinalăsebazează pe mecanismele pieţei(Weizel, J.Y., 1997). Proceselegeneralizăriipieţelorinducenoi“fronturidepionerat”,caresuntdinceîncemaimultmediatiza-te,cumarficelalbiodiversităţii dar, din păcate, acestea ridicănoi probleme metodologice re-feritoare la estimarea benefi-ciilor sau pierderilor legate de

[3]Resolution 44/225de l’AnsambleGeneral des Nations Unies du 22 de-cember 1989 sur la peches au GrandFiletsPelagiquederivants.

exploatarea resurselor nerege-nerabile. În acelaşi timp, dez-baterile politice au consemnatşinecesitateapuneriiînvaloarea unor noi resurse prin interme-diulgestiuniicelordejaexploa-tate (de exemplu, vegetaţiilemarine ce pot fi captate suntde ordinul a 27mil. tone). Im-portanţa acestor dezbateri esteexplicatăşidedurata lor, caşiaconflictelorapărutedincauzapoziţiilor antagonice în ceea cepriveşte exploatarea resurselornaturaleşidefinireanoiigeopo-liticilascarămondială.

Mutaţiile şi complicaţiile ali‑anţelor care se fac şi se desfac în funcţie de resursa luată în considerare, acesta este peisajul geopolitic care redesenează noua hartă a modului de consum al resurselor naturale (RăducanuV.,2000).

Regulile mizelor între state,firmemultinaţionale,caşilobi-ul făcut de comunităţile localeasupra mediului, sunt rezulta-tele unor compromisuri politice decise lamarileconferinţecareşi-au propus aceste obiective,înscriseîn protocoale,convenţii,şideclaraţiideintenţie.Înplus,convenţiaasupradiversităţiibi-ologice de la Rio a furnizat un compromispolitic întrediferiţiiactori, deoarece s-a recunoscut,pedeoparte,dreptulsuveranaltuturor participanţilor asupraresurselor din interiorul fronti-erelor lor, iar pe de altă parte,accesulstrăinilorlaexploatarearesurselor reînnoibile înschim-buluneicotedinbeneficiu,fărăînsă a se preciza modalităţiledeacces.Compromisul făcut laRioadeschisdrumuluneiprimeîntrebăriasuprabeneficiilorac-cesuluilaresurse,modalităţilorde control al acestui acces, re-partiţiabeneficiilorlegatedeex-ploatareaunornoiresurse,ceeaceaconstituit,sursadezbateri-lor asupramodului de însuşireşigestiunearesurselornaturalecaresuntsupuserevendicărilor

politice divergente sau antago-niceReflecţiileasupraexploată-riiresurselornaturaleînscopuldezvoltării durabile conduce lapunereaunornoi întrebări pri-vindmoduldecunoaştereşifor-malizare a schemei de exploa-tareşigestiuneaîntregiigamede resurse naturale, reducereapoluării atmosferice prin gesti-unea faunei din parcuri etc. Economiştii care studiază pro-blematica gestiunii durabile aresurselornaturalesuntîmpăr-ţiţiîndouăfronturi(economiştianglosaxoni, în contrast cu ceifrancofoni) privind cercetareateoretică şi cea aplicativă, cudouăconsecinţe:üPrima consecinţă a confrun-Prima consecinţă a confrun-

tărilor este consideraţia căresursele naturale sunt sur-se vitale pentru o nouă dis-ciplină, economia resurselornaturale, în măsura în careesteposibil;testuldeaplica-bilitateaipotezelorteoreticea schemelor de gestiune (însistemul anglosaxon) indicăvalidarea sau refuzarea di-feriteloripoteze,ceeacedes-chideunnoucâmpdeinves-tigaţii, oferind economiştilorposibilitatea aducerii unorcontribuţii originale pentrueconomiapolitică.

ü Adouaconsecinţăestepentrunoiieconomiştioreîntoarcerela “ochiul ciclonului”, inimajocurilor politice şi teoreticesupuse mottoului noii ordini mondiale, angajamentul te-oreticienilorşcoliidelaLon-dra,stâlpiinoiipoliticiaBăn-ciiMondialeprivindmediul,exemplu al mizelor politicejucatedecercetătoriienglezi.Caracteristic economiei re-

surselor naturale este suprapu-nerea,întimp,amizelorpoliti-ceşi teoreticecareaucunoscutdouă momente principale, oprimă perioadă, dominată degândireaneoclasicăpromotoarea gestiunii private şi o a douaperioadă, când a început să se


manifeste gândirea heterodoxălaconfluenţamaimultorcuren-te (convenţionaliştii, “noii” teo-reticieni privind dreptul de pro-prietate,instituţionaliştiietc.).

Amprenta neoclasică estefoarteputernicăîncădelaapa-raţiaunei teoriidominantedindomeniul resurselor naturale,în primul rând prin formaliza-reaexploatăriiacestoraşi inte-grarealorînmodelulgeneralalluiWalras,tentativăiniţiatădehotelling în 1931, pe exemplulresurselorepuizabile.Dealtfel,aceastaa fostprima treaptă îneşafodajul neoclasic urmate deîncădouă,careauduslaelabo-rarea uni instrument conceptu-al de valorizare a activelor natu-ralemaiaproapedemediuşidemodelareadezvoltăriidurabile.

O problemă deosebită estecea a evaluării activelor na‑turale,pentrurezolvareacăre-ia,BrigitteDesaiguesşiPatrickPoint (1997) s-au bazat pe treiraţiuni. În primul rând, nu aulăsatsăseperpetuezeosituaţiecare să împingă agenţii econo-micisăsecomporteastfelîncâtvaloarea serviciilor produse de activelenaturalesăfienule,sausănusepoatăidentificaunsem-naldetipulpreţurilorprincaresă se corijeze distorsiunile înalocarea resurselor naturale. În aldoilearând,intervenţiacres-cândăaputeriipublicesubfor-maunorprogramedeprotecţieapatrimoniuluinatural ale că-ror costuri de oportunitate sunt în creştere astfel că se convineasupra dimensiunii beneficiiloradusesocietăţii.Însfârşit,înaltreilearând,elementulesenţialîn organizarea sistemului, an-gajamentul necesar al respon-sabilităţiloragenţiloreconomiciînaintea generării unei daune,prinluareaînconsiderarealorîntr-o asemenea manieră încâtsă se poată reflecta convenabilpierderea suferită de societate.Estedemndesubliniataportulacestor metode de evaluare a

activelornaturale,maialesprinevidenţiereacosturilor”externe”care nu sunt suportate de utili-zatorii resurselor naturale decât înmăsuraîncareestedovedităoferta şi cererea pentru acesteresurse(RăducanuV.,2000).

O problemă mult aborda-tă în literatura de specialitateeste cea privind cotradicţiile integrării resurselor natu‑rale în modelul echilibrului general.

După economiştii neoclasici,resurselenaturalenuar trebuisustrase de la legea utilităţiimarginaledescrescândeşidelaceaararităţii.Aceştiautoriauafirmatcăşiatuncicândsemen-ţineunmodeluniformdefixareapreţurilorînloculunuiacudouăfuncţiiindependente,ofuncţieacereriidescrescândeînraportcupreţurile,carerăspundeprinci-pilui utilităţii marginale des-crescânde şi o funcţie a oferteicrescătoareînraportcupreţuri-le,carerăspundeprincpiuluira-rităţiişilalegearandamentelordescrescânde, poate exista unechilibrustabil,pentrucăaces-taînglobeazăresuselenaturale.Ceeacerămânedestabilitesteproblema metodologiei de inte-grare a resurselor naturale înmodeleledecreştereeconomică,caşideterminareamecanismu-luidereglementareaexploată-riilor.Înacestsens,sepropuneasimilarea resurselor naturale lacapitalacăruicontribuţie larandamentul exploatării lor vafiidenticăcuceaaaltorcapita-luricucondiţiarespectăriiechi-libruluipepiaţacapitalurilor.

Integrarea resurselor natura-leînmodelulechilibruluigeneralal lulWalrasa fostpropusădecătrehotelling,careasusţinutcă, caracterul epuizabil al uneiresurseexplicădisociereadintrepreţ şi costul marginal. Astfel,la stabilirea preţului resurse-lor trebuiesăse ţinăseamadecostulmarginal al utilizării lorcareestesuportatdeproducător

saudecolectivitate,dacăresur-seleseepuizeazăaceastaconsti-tuind expresia unei rente spe-ciale, renta rarităţii. Definindrestricţiile exploatării optime aunui zăcământ,hotellingade-terminat ritmul de evoluţie apreţurilor care săasigureo ex-plotareaoptimalăînfiecarepe-rioadă. Totodată, el a enunţatşiunmecanismdereglarecareasimilează resursele epuizabilela capital, şi anume preţul netaluneiresurseepuizabiletrebu-iesăcreascăînfuncţiederitmulrateideactualizare,confundatăcuratadobânzii.

Jean-Marie harribey (1995)afăcutoasprăciticăcondiţiilorteoretice de integrare a resur-selor naturale în modelul ne-oclasic al echilibrului general,evidenţiind, în acest sens, treicontradicţii teoretice: imposibi-litatearealizăriiunuioptimPa-retian,imposibilitateaevaluăriimonetarearesurselornaturale,dificultatea creării unei pieţespecializate.Înceeacepriveşteprimulobstacol,autorulcautăsădemonstrezecăexistenţaexter-nalităţilorcotracareazărealiza-reaunuioptimparetian,căuni-citatea echilibrului şi pretenţiade optim sunt reduse din cauza repartiţieiveniturilor iarpatri-moniul natural poate el însuşisăaibăoinfluenţămareasupraevaluăriidepozitelormarginale,înfinecăinternalizareacosturi-lorşiavantajelecomparativearprovoca un efect pervers asupra mediului.

Dupăalţiautori,acesteacon-diţiisunt:inexistenţauneibazede calcul pentru fixarea preţu-rilor, non-pertinenţa ritmurilorde actualizare pentru luarea lor în considerare pe termen lung,în sfârşit, incertitudinea careînconjoară deciziile în materiedemediu,ceeaceexplicăimpo-sibilitateaevaluăriimonetarearesurselor naturale. Dificulta-tea de creare a unei pieţe spe-cifice este evidenţiată atât de


problemaidentificăriipagubeloradusemediuluiprinexploatarearesurselor naturale, la care nuse cunosc nici originea nici efe-tele,câtşideproblemeleidenti-ficăriiactorilorcarepotîmbrăcaperândstatutulderesponsabilsauvictimă.Oasemeneaproble-maticăesteconfirmatădenece-sitatearecunoaşteriiroluluista-tuluişi,înacelaşitimp,derolulcontradicţiilor pentru existenţauneipieţeconcurenţiale.Însfâr-şit,Jean-Marieharribey(1997)afirmăimposibilitatealogicădeintegrare a resurselor naturale înmodelulechilibruluigeneral,evidenţiată printr-o succesiunelogicăacotradicţiilorspecificatemai sus, subliniind şi dificultă-ţile metodologice pe care le-aucunoscutelaborareasa.

Atribuirea resurselor natu-rale este un punct nodal de su-prapunere a mizelor politice cu teoria.Modul de atribuire estela originea disputelor dogma-tice între militanţii unei alo-cări privative considerate capunctfinalşiceicaremiliteazăpentru menţinerea proprietă-ţii comune sau publice care săacorde o atenţie aparte gestiu-nii comunitare (comunitate ba-zată pe management), ca şi aresurselor naturale reînoibile,ale căror caracteristici princi-paleesteaccesulliberşiabsen-ţaproceselordeatribuirea lor.Dar, pentru precursorii roluluieconomic al dreptului de propri-etate, reprezentaţi în principalde Coase (1960), alocarea opti-mală a resurselor este afectatădenaturaşirepartiţiadrepturi-lor de proprietate; absenţa saucarenţa acestor drepturi expli-când existenţa externalităţilor,interdependenţa non regulilorde schimb şi afectează funcţiaobiectiv a agenţilor economici.Internalizarea externalităţilorestetrecutăprindefinireadrep-tului de proprietate exclusiv şitransferabil asupra bunurilorconsiderate canonatribuit sau

atribuiteimperfect;odatăacestedrepturiconstituite,problemelepot fi reglate prin negociereabilaterală conform teoremei luiCoase. S-a convenit că aceas-tă teorie a fost evidenţiată deanalizele micro-economice neo-clasicedeoarece,înschimbuldemărfuri, dreptul de proprietatetrebuie să ajute la fixarea pre-ţuluideechilibru(carearetoatecaracteristicile unui optim pare-tian)şisămaximizezeutilitateasperată;oaplicaţieaacesteite-orii încercetareamediuluieste“dreptul de poluare” care permi-tefixareaunuipreţdeechilibruegal cu costul marginal al puri-ficăriiacestuia,acoradatpentruvolumultotalalpoluării.

În acest cadru se situeazăcontribuţia novatoare a lui Pa-trice Guillotreau (1997) careafirmăcă,acţiuneacolectivă înmaterie de drepturi de proprie-tate poate fi sursa câştiguriloreconomice. În analiza celor mai complexe sisteme, Guillotreaua demonstrat că internalizareaexternalităţilor prin drepturi-le private de proprietate se ur-măreşte până când câştigurileindividuale vor fi compensateprin costuri de tranzacţii cres-cute, provocate prin pierdereainteracţinilor colective existen-teîntregrupeledeexploatatori.Este importantă consolidareaformelormultipleşiomogenedeorganizarecolectivă, înmăsuraîn care acestea din urmă per-mit rezolvarea externalităţilorşi prezintă garanţii mai bunecontra comportamentelor opor-tunistealeagenţilor economici.Integrareaforţatăateorieidrep-tului de proprietate în schemagândirii neoclasice, trebuie săcedezeloculuneiabordăridein-spiraţieneoinstituţionalisăcareconsideră că structura dreptu-lui de proprietate este definităprinreabsorbireaacestorexter-nalităţi negative individuale înscopul creării ineteracţiuniipo-zitiveîntregrupedeutilizatori.

Problemacaresepuneestedeasesizainteracţiuneaîntredrep-tul de proprietate şi externali-tăţiîntr-operspectivădinamică,ceeacenedeterminăsălecon-siderăm ca forme comune unuifactorşiunuiprodusdeschimbinstituţional.

Aceasta lucrare a beneficiatde suport financiar prin pro-iectul ”Studii Postdoctorale in Economie:Program de forma-re continua a cercetatorilor de elita-SPODE”cofinantat dinFondul Social European, prinprogramul Operational Sec-torial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractnr.POSDRU/89/1.5/S/61755

Bibliografie

1. RADUCANUVIORICA,Eco-nomia resurselor naturale,Editura ALL BECK, Bucu-resti,2000;

2. Coase.R.h, The Problem ofSocial Cost, in The JournalofLawandEconomic,vol.3,1960;

3. hARRIBEY J.M., La pri-se en compte des ressources naturelles et l’environment dans le modele neoclasssique d’equilibre general: elemen-tesdecritique,înEconomieset Societe, Serie Developp-ment croissance et progres,F.nr.35,4/1997;

4. hOTTELINGh.,Theecono-micsofexhaustibleresources,JournalofPoliticalEconomy,39,137-75,1931;

5. hARTWICK J.M., OLEWI-LERN.D.,TheEconomicsofNatural Resource Use, har-per&Row,NewYork,1986

6. WEIGEL J.Y., Enjeux Poli-tique, continuité et rupturethéoretique, în Economieset Societe, Serie Developp-ment croissance et progres,F.nr.35,4/1997 q

42TURISMŞI

DEZVOLTAREDURABILĂDezbateriSocialEconomice

nr. 1/2012

Etica turismului durabil Iuliana ZAhARIA

Elena COfAS Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi

Medicină Veterinară Bucureşti

Sustainable development represents a new plan for civilization, even it has ancient deep roots in our human consciousness and tradition; this isn’t an antinomy, but the choice to live respecting others ground rules than those

which generated the present global difficulties. The question “How do we act durably?” has multiple answers and one of these is sustainable tourism because of this enormous ampleness in tourism’s development since 20‑th century end until our days, and also because tourism trades on environmental resources (sometimes until their deterioration) and local (host) community which is frequently in disadvantage. Ecological Tourism and Fair Trade in Tourism could become a real chance for biological diversity protection only if it will replace the present forms in tourism instead of being complementary.

Key words:morality,sustainabledevelopment,ethics,education,eco-tourism,fair-tradeintourism

Durabilitatea între teorie şi practică

În general, atunci când negândimladurabilitate,demulteori ne gandim la durabilitatea,longevitatea şi respectul faţăde mediu. Ca atare, o practicădurabilătrebuiesăţinăcontdesănătatea viitorului. Cu toateacestea,ideeadedurabilitatenuesterezervatădoarpentrufizicsaupentru lumeamaterială, ciea se aplică de asemenea pen-tru gândire, credinţă, conduitaumanăşisocietateacaansamb-lu. Durabilitatea este mult mai mult decât un simplu simplu proiect tehnocrat de adminis-trare inteligentă a resurselor,mult mai mult decât un simplu termen din resortul ClubuluidelaRoma,alBănciiMondialesau al O.N.U. şi multe lucruridepind de reuşita impunerii şidezvoltăriipotenţialuluiacestuiconcept. “Această idee va pri-minoi impulsuri odată cevafi

înţeleasăcaunnou proiect civi‑lizator,careesteînsăadâncîn-rădăcinatîntradiţiileşiîncon-ştiinţanoastrăumană.Tradiţiaşi inovaţia nu mai trebuie săse afle pe poli opuşi.Un rezer-vorcomundevalori,ideişiviseînseamnă pentru noi o resursăculturalăimportantă.”[1]

Aplicareaîndomeniul econo‑mic impune noi forme de admi-nistrare, care să ţinămaimultcontdefactorulnaturăcafactorde producţie, poate chiar şi lacalculareapreţurilorfinale.Aicinu va apărea însă doar între-barea cum se poate transpuneacestlucruîncazurilesingulare–prinreglementăripolitico-ad-ministrative şi/sau economi-ce – vor apărea însă şi disputereferitoare la cât de mare poate fi capacitatea de aclimatizarea economiei pe o piaţă globală

[1]UlrichGrober,DieIdeederNach-haltigkeitalszivilisatorischerEntwurf;în: Aus Politik und Zeitgeschichte24/2001,p.3

care operează decentralizat,dacănusestabilesclanivelin-ternaţional paşii pe calea uneidezvoltăridurabile–aceştipaşiputândfichiarnerealizabili.

Planul social necesită re-vendicări cu totulnoi legatedeprincipiulşipracticaechităţiiîndistribuţie-iaracestlucru,dintreimotive:ţinândcontdefap-tulcăacestconceptdedezvolta-re durabilă provine din discur-suldepoliticăadezvoltării,esteafectată în primul rând distri-buţia şanselor de dezvoltare încadrul complexuluiproblematicnord-sud.Înaldoilearândestevorbadesprecâtdebinevafito-leratăîncadrulsocietăţiiomo-dernizare ecologică, care nu vaaducecusinedoarnoişanse,cişi cumultenoi probleme.Cumsepoategarantafaptulcăposi-bilităţiledeviaţă,delucruşideconsumvorfidistribuitecâtdecâtcorect?Celordouăproblemedemaisuslisemaiadaugăuna,şianume“echitateadistributivă

43DezbateriSocialEconomicenr. 1/2012

TURISMŞIDEZVOLTAREDURABILĂ

inter-generativă”.Intereselege-neraţiilorviitoaretrebuieavuteîn vedere în cadrul distribuţieideastăziaşanselor,ceeaceîn-seamnăcăsocietateatrebuiesăţinăcontdefaptulcăprezentulnu este altceva decât trecutul vi-itoruluinostru, iarasupraşan-selor viitorului decidem acum.

Aceastăproblemăextremdeimportantă vizează disponibili-tateasocietăţii,aeconomieişiafiecăruiadintrenoi,deaacceptaaceste schimbări în comporta-mentul nostru de producţie şiconsum,bachiarşiînstilulnos-trudeviaţă.Celemaiimportan-te schimbări trebuie să se pe-treacă însă îndomeniul politic. Încădelaformulareaobiective-lorpentruodezvoltaredurabilă,sistemul politic actual, progra-matpetermenscurt,înfuncţiede succesul repurtat la alegeri şiorientat învedereacreştereanivelului de trai din simplul mo-tivpentrua-şiasiguraputerea,este înmod cert suprasolicitat.Transpunerea acestor obiectivedovedeştenecesitateasporitădeschimbare a politicului, pentrucănoileorientărivaloriceşisti-luriledeviaţăemergentenupotfireglementatenicilanivelpoli-tic,nicilaniveladministrativ,elneputândfiproliferatedecât lanivel comunicativ.Deaceea, îndezbaterea privind implemen-tarea conceptului dezvoltare du‑rabilă s-a ajuns la un consensasuprafaptuluicăoparticiparesporită a cetăţenilor constituiepremisa necesară pentru suc-cesul acestei idei: “atât în ceeace priveşte formularea obiecti-velor,câtşi transpunereaaces-tora, este nevoie de o cu totulnouăcultură a dialogului, carepresupune disponibilitatea res-ponsabililor de la nivelul poli-ticii şi societăţii, de a elaboraţelurile, precum şi paşii întruimplementare,lacomuncuper-soane,grupărişiasociaţiianga-jate.[...]Politicadurabilităţiine

cere tuturor sănegândim fărăegoismceamputearealizadacăinteresele noastre personale ar coincideîntrutotulcuintereselecomunităţii. Ideea durabilităţiine conduce astfel, într-un saltcalitativ,spreparticiparecivilăşi,pânălaurmă, laomoderni-zare a democraţiei. Pentru căaicinumaiestevorbanumaideparticiparea la acţiuni iniţiatela nivel politic sau administra-tiv,cideoparticipareconştien-tă,responsabilă,deoconsfătui-re asupra problemelor comune,asupra misiunii de organizare a politicii. Aceasta înseamnăcă actorii socio-politici trebuiesă îşi asume o responsabilitatedeosebităînceeacepriveşteim-punereapoliticăadurabilităţii,faptcareatragedupăsinecon-secinţe structurale, instituţio-naleşifinanciare.”[2]

Complexitatea procesuluicare înseamnă transpunerea înpractică a noţiunii “durabilita-te” antrenează elementul cheieeducaţie; educaţia pentru dez-voltaredurabilăpoatedeveniunputernicelementdelegăturăîn-tre educaţia politică (incluzândaici educaţia pentru pace), în-văţământul global, educaţia demediuşieducaţiasanitară.

Turism durabil?

Turismul durabil semnificăabilitateadestinaţieituristicedearămânecompetitivăîmpotrivatuturorproblemelorapărute,dea atrage vizitatorii şi a-i fideli-za ulterior, de a rămâne unicădin punct de vedere cultural şia fi într-un permanent echili-bru cu mediul ambiant. Turis-mul durabil reflectă 3 aspecteimportante:

[2]horstZilleßen,VonderUmwelt-politik zur Politik der Nachhaltigkeit.DasKonzeptdernachhaltigenEntwick-lung als Modernisierungsansatz; în:AusPolitikundZeitgeschichte50/1998,p.3-5şi8

a. calitate–turismuldurabilprevede o experienţă valoroasăpentruvizitatori, îmbunătăţindîn acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă şi protejândmediul;

b. continuitate – turismul durabilasigurăcontinuitatere-surselornaturalepecareseba-zeazăşiocontinuitateaculturiicomunităţiigazdăcuexperienţesatisfăcătoarepentruvizitatori;

c. echilibru – turismul du-rabilasigurăunechilibru întrenevoile industriei turistice, alepartizanilormediuluişicomuni-tăţiilocale.

Scopurile turismuluidurabilsunt:

– să îmbunătăţească calita-teavieţiicomunităţiigazdă

–săprevadăechitateintraşiîntregeneraţii

– să protejeze calitatea me-diului prin menţinerea diver-sităţii biologice şi a sistemelorecologice

– să asigure integritateaculturalăşi coeziuneasocialăacomunităţii

–săprevadăexperienţedeoînaltăcalitatepentruvizitatori.

Începând cu anul 1998, tu-rismul a devenit, înregistrândîncasări de peste 500 miliardeUSD,ceamaimareindustriedeexportdinlume,iarcelor700demilioanedevacanţe înstrăină-tatelisemaiadaugăşi2,3mi-liarde de turişti care îşi petrecvacanţeleînpropriaţară.

Pecaleacătreosocietatemon-dialădurabilă,aceastăindustriejoacă astfel un rol deosebit deimportant,marile companii tu-risticejonglânddecâţivaanicutermeniprecum“ecoturism”sau“turism moderat”. Dar aceastanuanihileazăceletreitendinţeturistice extrem de periculoasepentrumediuşipentrusituaţiasocialăşieconomicădinţărileîncursdedezvoltare,careauluatamploare:

44TURISMŞI


nr. 1/2012

Ø creştereanumărului călă‑toriilor cu avionul – tot mai mul-ţi turişti zboară cu avionul pedistanţe lungi. Turismul inter-continental a crescut între anii1985şi1996cu73deprocente.Conform Organizaţiei Mondia-leaTurismului, în curând,dintreicălătoriispredestinaţiiledevacanţă, una vafi efectuată cuavionul.

Intergovernmental Panel on Climate Change apreciază înraportulapărut în1999şi inti-tulat “Aviation and the GlobalAtmosphere”căemisiileanualerezultate de pe urma transpor-tului aerian vor creşte cu treiprocente–adicăsevordublalafiecare23deani!(…iar“unpa-sager al unui avion civil produce la fiecare oră de zbor la fel demulteemisiidegazedeserăcâto persoană din Bangladesh în-tr-unan.”–ManfredTrebervonGermanwatch,2005).

Înafarazgomotuluişiaemi-siilordedioxiddecarbonprodu-sedeavioane,extremdenocivepentruclimădeoarecegazuldeseră este emis la o altitudinemare,maiaparşialteconsecin-ţe problematice: la construcţiaunui avion sunt folosite materii prime cu o intensitate energeti-căridicată(vezialuminiul);princonstruirea şi extinderea aero-porturilorcreştesuprafaţafolosi-tădeteren,iardeseoriseajungelaosupra-încărcarealocalităţi-lorţintă:“dispariţiaplajelordinpricinaeroziuniişiinundaţiilor,salinizareasurselordeapăpota-bilă,poluareaecosistemelordinzoneledecoastă,distrugereain-frastructuriiînurmafurtunilortropicaleşipierderilemasivedepeisajenaturaleameninţăviaţaşidurabilitateaindustrieituris-tice a multor insule mici.”[3]

[3] IPCC, Special Report. The Re-gional Impacts of Climate Change:Summary, 1997; cit. după: NorbertSuchanek,DiedunklenSeitendesglo-balisierten Tourismus; în: Aus Politik

Ø tot mai multe vacanţe all‑inclusive–alăturidecălăto-riilecuavionul–deseoriîncom-binaţiecuele,acesteaacaparea-zătotmaimultpiaţa,pentrucăpromit câştiguri mari firmelordeturism,daraducînschimbomulţimedeprobleme:“Aproapetoate companiile turistice se ori-enteazădin ce în cemaimultespreghetourilecucircuitînchis,încareturiştiipotmâncaşibeadupăpofta inimii (...).Doarex-cursiile succinte în autocare cuclimatizare sau vizitele scurte la bordeluri se petrec în afarasatelor de vacanţă. Populaţialocalăesteastfelexclusăaproa-pe cu totul de la profit, pentrucă,de celemaimulteori,pânăşialimentelesuntimportatedinstatele industrializate. Popula-ţia localănueste folositădecâtcaunfeldeculiseocazionalşicasursădeprostituateieftine.”[4]

Ø tot mai multe croaziere – “Principiul all‑inclusive prac-ticat în turism, careurmăreşteobţinerea unui câştig cât maimare pentru firma de turismeste exploatat la maximum încazul croazierelor. Coastele şiinsulele de vis din ‘lumea a treia’ undeacosteazăvaselenusealegderegulădecâtcu“pomenile”şigunoaiele aruncate în urmă deaceste vase de vis. Transportul,cazarea şi masa constituie ceamaimarepartedincheltuielileturiştilor. În cazul croazierelor,aceste cheltuieli ajung practicsutălasutăînbuzunarelecom-paniilor internaţionale de tu-rism.Vaseleajungînporturideobicei dis dedimineaţă, pentruaridicaancoraînaceeaşiseară(...).Economiainsulelordevisşi

undZeitgeschichte47/2001,p.33,ver-siune online

[4] Norbert Suchanek, Die dunklenSeitendesglobalisiertenTourismus.Zuden ökologischen, ökonomischen undsozialen Risiken des internationalenTourismus; în:AusPolitikundZeitge-schichte47/2001,p.33,versiuneonline

aregiunilordecoastădinCarai-be, dinMediterană, dinMareaSudului sau din Oceanul Indian profită în celmai bun cazdoarde pe urma scurtelor excursii,din gustările luate de turişti,dincomerţulcusuvenirurişidinprostituţie. Liniile de croazierăînsănu împart însănicimăcaracestefirimituricuţărileîncursde dezvoltare. Turiştii îşi potachiziţionachiarde labordsu-veniruridinţările„vizitate“(...).Singura sursă semnificativă devenitpentruţărileşiinsuleleîncareancoreazăacestevasesunttaxeledeintrare,taxeledeportsautaxa„pecap“deturist.Spreavantajul industriei croazie-relor, aceste ţări nu au reuşitdecât de curând să stabileascăreguliclareînacestsens.CruiseLine-urile au reuşit aşadar să„fenteze“ statele în cauză, pre-ferândsăopreascăpeinsulecarenupretindtaxe(...).Unelecom-paniicareorganizeazăcroazierenicinumaiaunevoiesăancore-zepeinsulelecareaparţinaltorţări. Ele se folosesc de „insule-le de vis“ cumpărate sau luateîn regie proprie. Astfel, insulaparticularăSaltCaydinBaha-massebucurădeomarepopu-laritate în rândurile compani-ilor de croazieră. Trei linii îşiîmpart acest petec de pământ,oprindaicifiecare într-oaltăzia săptămânii, şi dându-i, fieca-re, câte un alt nume: DolphinCruiseLinesonumeşteDolphinCovesauBlueLagoon,MajestyCruiseLinesabotezat-oRoyaleIsle,învremecePremierCruiseLines se mulţumeşte cu denu-mireadeSaltCay.“[5]

Exemplele au arătat că încazulbranşeituristice,aflateînplin proces de expansiune, lu-crurilenusedesfăşoarădelocîndirecţiadurabilităţii,fărăamaiaminti variantele problematiceprecum turismul pentru golf

[5]ibidem,p.34



sau turismul sexual. Care sunt alternativeledurabile?

Ecoturism şi turism fair‑trade

Având în vedere structurileşi raporturile de forţă actua-le, “ecoturismul este conside-rat la această orămai degrabăca o afacere suplimentară (...).Deşi ecoturismul şi turismul Fair‑Trade, controlat de băşti-naşi,arputeaconstituioşansărealăpentruprotecţiabiodiver-sităţii. Dar toate acestea doardacăvinesă înlocuiască forme-leactualedeturismşinusălecompleteze, aşa cum s-a întâm-platpânăacum.”[6]

Turismuleticagăsitsusţine-re la nivelul Comisiei Europe-ne, careafinanţat începândcu1999proiectulbritanicpe3aniTourism Concern’s internatio‑nal Fair Trade in Tourism Ne‑twork,reţeaceareuşitreunireaa peste 150 de organizaţii (dinindustrie,O.N.G.–urişiuniver-sităţi) prin intermediul căroraau putut fi examinate realită-ţile industriale cu implicaţii lanivelul turismului din ţările încursdedezvoltare,concluziafi-indcăturismultrebuieorientatcătre practici comerciale eticedezvoltându-seunmanagementprogresistîninteresulprotejăriiatracţiei destinaţiilor turisticeşialobţineriiunorbeneficiimaisubstanţialedecătrecomunită-ţile locale (unde se desfăşoarăacesta); astfel, direct sau indi-rect,FairTradeînturismspri-jinădrepturilecomunităţilordeindigeni în scopul participăriiacestora la desfăşurarea proce-suluituristicînposturadepar-teneregalşibeneficiar înpărţiegalealăturideceilalţimembricheieimplicaţi.

Astfel, beneficiarii prioritari ai Fair Trade în Turism sunt

[6]ibidem,p.36-37

acelegrupurişisecţiunialeco-munităţiigazdăcare:– nu au avut anterior un cu-

vânt în procesul de deciziedin turism;

– suntîndezavantajdinpunctde vedere economic sau social sausuntdiscriminaţi,înpar-ticular prin planurile de tu-rismcaresedesfăşoarădejasauînceleviitoare;

– suntimplicateînnoileiniţia-tive turistice;

– sunt gata să se angajeze înpiaţa naţională/ internaţio-nală, dar pentru reuşită aunevoie de suport tehnic şiorganizaţional;

– suntangajateoficial saune-oficial în sectorul iniţiat deFairTradeînturism;

– se încadrează ca partenerpublic/ privat sau societatecivilă în contextul generalde dezvoltare a procesului de destinaţie;

– susţincoduleticcedirijeazăconvenţiaparteneriatului;

– au calitatea de produs prin fairtrade,monitorizatşiga-rantat astfel.Înceeacepriveşteimplemen‑

tarea, Fair Trade in Tourismîncorporează cinci arii unde seimpune schimbarea în scopulechităţiigenerale:1. convenţiile internaţionalede

comerţ (International TradeAgreements)

2. industriaturistică(corporaţi-ile transnaţionale şi investi-toriiindependenţi)

3. împuterniciţii temporari aicomunităţiidedestinaţie

4. comportamentul consumato-rului

5. politicile guvernamentale înceeacepriveştedestinaţiaSe apreciază că datorită di-

versităţii circumstanţelor des-tinaţiilor locale, ca şi datorităcomplexităţii sistemului turis-tic,nuesteposibilunmodelunicde implementare.Totuşi, poatefifurnizatuncadrugeneralcare

să orienteze adaptarea la nivellocalşiîncadruldiferitelorsec-toare industriale.

Principalele criterii de fair‑trade în turism, rezultatulconlucrării în perioada iunie1999-noiembrie 2000 din inte-riorul Tourism Concern’s inter-nationalFairTradeinTourismNetworkreprezintădoarunsta-diu înelaborarea lor şivizeazăurmătoarelepunctemajore:

1. parteneriat comercial co‑rect între investitori şi comunita‑tea locală(consultărişinegocieriechitabile, operaţiuni responsa-bile şi transparente prin auditsocialşidemediu, folosireapo-tenţialului uman local (persoa-ne individuale, firme private,societate civilă) în parteneriatprin angajări şi pregătirea lorpentrupoziţiemanagerială; in-vestitoriconştienţideşidispuşisăadereladispoziţiilederivatedinregulamentelelocale,naţio-nalesauinternaţionaleînţăriledeoriginealeturiştilor–cumarficontrolulsănătăţii,reglemen-tări legate de mediu), practicianticorupţie;

2. distribuţia echitabilă a beneficiilor către membrul local (preţ corect, negociat în parte-neriat cu furnizorii locali, com-petiţie corectă între investitoriistrăini şi locali pentru intensi-ficarea oportunităţilor pentruinvestiţia şi competiţia locală,distribuţiadreaptăaveniturilordinturismţinândcontdefolosi-rea bunurilor publice, a infras-tructurii,aresurselornaturale,folosireaproduselor şimateria-lelor locale, investitorii străinisăfieînconformitatecuimpozi-tareadeladestinaţie–politicilede transfer financiar ale corpo-raţiilor transnaţionale trebuierevăzute pentru a se asiguraobligaţiilor potrivite, informareşi educare deschisă şi transpa-rentă ca parte a procesului demarketing a consumatorului înceea ce priveşte modul în care

46TURISMŞI


nr. 1/2012

activitatea turistică adduce be-neficiipopulaţieilocale,precumşilegatdemodulîncareturiştii/călătoriipotajutalarespectareapriorităţilorsocio-culturale,eco-nomiceşidemediualecomuni-tăţilordeladestinaţie–respectpentru bunurile culturale: pro-prietateaintelectualăşiDreptu-rileOmului, adaptarea culturiilocaleşiindigenepentruscopurituristice doar pe baza consută-rii şi posibilităţii de control decătrecomunitateaimplicată,ţi-nuturilepubliceşidrepturiledeacces,aşezămintele sacre şi co-munităţile tradiţionale trebuierecunoscuteşiprotejatedeam-ploareturistică);

3. aspecte comerciale corecte între turişti şi indigeni–turiştiinformaţişiresponsabilicaresăfacă schimburi reciproce cu oa-meniiloculuirepsectându-lecul-tura, care să plăteascăunpreţcorect pe piaţă, dar şi localnicicaresăcearăunpreţcinstit;

4. folosire echitabilă şi du‑rabilă a resurselor – investiţiişi cercetare înprotecţiamediu-lui, implementarea măsurilorcare să stimulezemediul local,consultarea comunităţii locale,aderarea la convenţiile naţio-nale şi internaţionale relevan-te cum este Convenţia asupra

Diversităţiibiologiceşilaregu-lamente,incluzândreglementă-rile care s-ar aplica în ţara deorigine a turistului;

5. salarizare şi condiţii de muncă corecte–săreflectestan-dardeleinternaţionalelanivelulmuncii,cumarfi:salariulminimnaţional, libertatea asocierilor,sănătate şi siguranţă, muncăfără implicarea copiilor sau asclavilor, fără discriminări, înmarjeleDeclaraţieiO.N.U.asu-pra Drepturilor Omului.

Concluzii

Sintagma “dezvoltare du-rabilă” include doi termeniinterdependenţi.

Dacă nu se va reuşi înche-ierea de acorduri în domeniulpoliticii mediului pe care toate părţile implicate să le resimtăcafiindcorecteşidacăacţiunileumanevorfiîndezacordculegi-leecologice,durabilitateanuvamaifiposibilă;durabilitateaim-plicămutaţia fundamentală delaeticaantropocentrică,laeticaholistă.

„Dacă vrem ca lumea noas-trăsădevinămaidurabilă,toţioamenii trebuie să adopte unalt comportament şi un alt stildeviaţă.[…]oameniiaunevoie

deomaimaremăsurădecom-petenţeautoreflexive, sociale şipolitice,deodisponibilitatemaimare,precumşidecapacitateade a acţiona în afara sferei lorpersonale restrânse.”[7]

Bibliografie:

POP, Viorel (coord.), 2005,Modernizare, mondializa-re, globalizare, Risoprint,Cluj-Napoca

BUGNAR,Nicoleta,2004,Agro-turismul în context global,Dacia,Cluj–Napoca

BALTARETU, Andreea, 2007,Ecoturism si dezvoltare du-rabila, Ed.Prouniversitaria,Bucuresti

http://www.dadalos.org/rom/de-fault.htm (serverul educaţi-onalD@dalos,parteaserve-rului U.N.E.S.C.O., complextematic“Durabilitate”)

http://www.tourismconcern.org.uk

http://www.mturism.ro/filead-min/mturism/studii_nationa-le/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf q

[7] Martin K., Erwachsenenbildner;în:Umwelt&bildung3/2004,p.5



Turismul în paradigma creşterii durabile. O abordare privind eşecul

pieţei şi externalităţile în turismConstantin CONSTANTINESCU

Doctorand Academia de Studii Economice din Bucureşti

This paper refers to the conceptual and operational framework for sustainable growth in tourism. The internalization of negative external effects on the environment, tourism can become more energy efficient and greener. Tourism

can generate positive externalities, by contributing to biodiversity conservation, cultural heritage and traditional values. Local revenues generated by tourism, including the tax, contribute to improving livelihoods and reducing poverty. Make more sustainable tourism, benefit local communities and help raise awareness for sustainable use of natural resources. The current tourism policies describe the practices and programs that take into account not only the expectations of tourists on natural resources and responsible management, but equally the needs of communities that support or are affected by tourism and environmental projects.

Key words: tourism,sustainable,externalities,environment

Calitatea mediului, atât aceluinatural, cât şi a celui an-tropic,esteesenţialăpentrutu-rism.Acestfaptfacecaocrotireamediului să reprezinte o condi-ţiedeprimăimportanţăpentrudesfăşurareaşidezvoltareaacti-vităţii turistice. Fenomeneme-teorologice neobişnuite, uneledintreeledeoviolenţăextremă,sunt semnalate tot mai des înbuletineledeştirialeagenţiilordepresă.Neconfruntămcumo-dificări ale climei, temperatu-ra Pământului este în creştereşi suntem nevoiţi să suportămconsecinţele propriilor greşelide comportament faţă de pla-neta carene găzduieşte.Turis-mul este una dintre cele dintâi victime ale încălzirii globale.Existăpârtiideschicareaude-venit impracticabile din lipsazăpezii,unelecursurideapănumai sunt utilizabile pentru ac-tivităţiledeagrementşiexistă,

de asemenea, riscul ca speciideplanteşianimalesădisparăpentru totdeauna din cauza alte-răriiecosistemelor.Unexemplurecent asupra modului în careamenajareade spaţiide cazarepoate avea efecte negative asu-pra florei şi faunei este cel dinRezervaţia Naturală „Pârâul Peţa”, în apropiere de Oradea.Aici poate fi admirat Nufărultermal, specie protejată, carese presupune că a supravieţuitultimei ere glaciare. Izvorul ge-otermal care alimentează laculşi-a redus semnificativ debitulînurmaexploatăriineraţionalea rezervorului de către deţină-torii pensiunilor turistice care folosescapatermală,iarplante-le,sensibilelaasemeneaschim-bări,aufostpuseînpericol.

O cantitate semnificativă deenergie provenind din arderea combustibililorfosiliesteconsu-matăînsectorultransporturilor,

determinândcreştereaemisiilorde gaze cu efect de seră. Ca oconsecinţăacălătoriilorcuavi-oane, autovehicule rutiere, am-barcaţiuni şi trenuri, transpor-tuldepersoaneînscopurituris-tice devine responsabil pentrudegradareamediului,asemeneatransportului de mărfuri. Con-strucţia de spaţii de cazare, pelângă schimbările aduse pei-sajului şi modificarea ecosis-temelor, generează poluare şiproduce deşeuri. De asemenea,utilizareapescarălargăasiste-melordeclimatizareînunităţiledecazarefacecaturismulsăfieunul din factorii care participălaprocesuldeîncălzireglobală.

Contribuţia sectorului turis-ticladegradareamediuluiesteînfond o manifestare autodistructi-vă,întrucâtsuntafectateînsăşifundamentelepecareacestaîşisprijinăactivitatea.Atenţiaspe-cialiştilors-aconcentratasupra

48TURISMŞI


nr. 1/2012

acestor probleme în contextulcreşterii preocupării genera-le pentru dezvoltarea durabilăcares-amanifestatînurmapu-blicării Raportului Brundtland„Our common Future”, în anul1987.Referindu-selanevoi,ra-portulspunecăestenecesarsăfiesatisfăcutenevoilegeneraţieiprezente,fărăacompromitepo-sibilitatea generaţiilor viitoaredea-şiîndeplinipropriilenevoi.Un moment de referinţă îl re-prezintă Conferinţa NaţiunilorUnite asupra Mediului şi Dez-voltării desfăşurată la Rio deJaneiroînanul1992,cândafostadoptat conceptul de „dezvolta-redurabilă”.Efecteledezvoltăriiturismuluiasupramediului,darşi efectele degradării mediuluiasupraactivităţiituristice,s-auaflatîndezbatereaparticipanţi-lor la cea dintâiConferinţă In-ternaţionalăasupraSchimbări-lorClimaticeşiTurismuluicarea avut loc la Djerba, Tunisia,în perioada 9-11 aprilie 2003.Printre problemele dezbătute,a fost pus în evidenţă cu acestprilejfaptulcăîncălzireaclimeigenerează pierderi importanteactivităţii turistice. Pentru nu-meroase regiuni alpine, turis-mul din timpul sezonului rece reprezintă cea mai importantăsursă de venit, prezenţa zăpe-ziifiindatracţiaprincipală.UnexemplupoateficelalstaţiuniimontaneromaneştiRânca,afla-tăînjudeţulGorj.Într-unarticoldeziarsescrie:„...temperaturi‑le nu sunt suficient de scăzute pentru ca tunurile de zăpadă să fie puse în funcţiune. În ultimii 25 de ani au mai fost doar două situaţii similare, când s‑a schi‑at după prima decadă a lunii ianuarie...Se apropie perioada de vârf, cea a vacanţei de iarnă, şi Rânca este pustie. Evident că toată lumea are de pierdut, de la proprietarii de pensiuni şi până la firmele care închiriază echi‑pamente.” (16 decembrie 2011,

10:11|Autor:AlinIon ,ziarulAdevărul,ediţiaonline).Unaltfenomennegativ,topireagheţa-rilor, determinăpe lângă redu-cereasuprafeţelorpecaresepotpracticasporturideiarnă,acce-lerarea procesului de încălzirea climei. În consecinţă, din ceîncemaimulţiorganizatorideactivităţituristicesesizeazăim-portanţa conservării mediuluişi acţionează pentru adaptareapracticilor profesionale în sen-sul protejării resurselor natu-rale şi aminimizării influenţeiasupraambientului.Însprijinullor sunt aşteptaţi să vină fac-torii politici, antreprenoriali şioperaţionali.

Cea de-a doua ConferinţăInternaţională asupra Schim-bărilor climatice s-a desfăşuratla Davos, în Elvetia între 1-3octombrie2007.Cuacelprilejafostsubliniatîncăodatăfaptulcă sectorul turistic participă ladegradareamediuluialăturidecelelalte sectoare ale economiei , fiind în acelaşi timp el însuşivulnerabil la efectele acestuiproces. Emisiile de gaze cu efect deserăsuntîncreşterefaţădeaniianteriori,tendinţafiindas-cendentă. Impactul activităţiituristice asupra comunităţilorlocale îmbracă aspecte variate,incluzând suprasolicitarea in-frastructurii, creştereapreţuluimărfurilor,degradareaculturii,ridicarea ratei criminalităţii şirăspândirea maladiilor. Ţinân-du-se cont de interdependenţaîntreturismşimediullocal,alecărui componente reprezintătocmai resursele pe care le ex-ploatează, conceptul de dezvol‑tare durabilă şi-a aflat locul şiîn turism odată cu adoptareasa de către celelalte sectoareeconomice.

Utilizarea raţională a re-surselor planetei a devenit un obiectivcentralalomeniriidupăce au apărut dezechilibre eco-logice generate de dezvoltarea

economică necontrolată. Zonelevulnerabile necesită cheltuireaunor sume tot mai importante pentru a fi contracarate conse-cinţele fenomenelor meteorolo-gice extreme sau ale creşteriinivelului oceanelor, însă uneledintre efectele negative ale ac-ţiunilorumaneasupramediuluiau caracter ireversibil. Surseledeapăpotabilăsaugeotermalăreprezintăunadintreresurselenaturale adesea suprasolicitate înurmadezvoltării turismului,aşacumamarătatînexemplulanterior. Exploatarea neraţio-nalăaizvoarelorareunimpactnegativmajorasuprafloreişifa-uneidinzonă,putându-sesoldacu dispariţia unor specii. Lem-nul de foc necesar obţinerii deenergietermicăînpensiuniletu-risticeesteprocuratprintăiereaarborilor,procedeulavândefectnegativ asupra ecosistemelor,inclusivprinmărirearisculuideproducere a avalanşelor şi alu-necărilor de teren.Nocive suntşiacţiuniledirectealeturiştilorasuprastructuriibiodiversităţii,carepotîmbrăcaformediverse.Pe lângă distrugerea habitate-lorunorspecii,echilibrulecolo-gicdinpeşterişigrotepoatefi,deasemenea,alteratprinmodi-ficareabiotopurilorde către ceicarelevizitează.Vânătoareare-prezintăoatracţieturisticăim-portantă în anumite zone, însalafeldegravăesteintroducereaaccidentală a unor specii străi-neîntr-unecosistem.Viaţaani-maleloresteperturbată,dease-menea,de construcţia căilordeaccesşidecomunicaţiecarede-regleazăruteledemigraţieşileîmpiedică accesul la sursele deapăşihrană.Amenajareapârti-ilordeschicuzăpadăartificială,care se topeşte mai lent decâtcea naturală, afectează evolu-ţia vegetaţiei în zonă.O formagravădepoluaregeneratădetu-rismestereprezentatădearun-



carea deşeurilor şi deversareaapeloruzatedirectînnatură.

Un număr tot mai mare delocuridepeglob,audevenit în

perioada ultimilor ani noi desti-naţiituristice.Odatăcucreşte-reanumăruluideturiştişiades-tinaţiilor,traficuls-aintensificat

şipoluareaadevenitdinceîncemaifrecventă,cunoscândformetot mai diverse.

Fig.1Evoluţianumăruluidepersoanecareaucălătoritînstrăinătate înperioada1995-2008

(Sursa: adaptare după Organizaţia Mondială a Turismului)

Numărul de turişti care auvizitat alte ţări decât cea dereşedinţă a crescut constant înperioada 1995-2008. În urmaefectelor negative generate de turism asupra mediului au avut de suferit zone geografice carenu cunoscuseră anterior acestfenomenşicuunnivelredusdedezvoltare economică. Impactulsocialşieconomicafostcuatâtmaimarecucâtpelângăexpe-rienţaînabordareaproblemelordemediu,acestorcomunităţilelipsesc şi resursele materialepentru a contracara efectele ne-gativealedezvoltăriiturismuluiîn zona în care se află.Alăturide suprasolicitarea resurselor locale,creştereatraficului,polu-areavizualăşicelelalteneajun-suri prezentate anterior, turis-mulpoateaduceşialteformededisconfort reprezentând costuri socialecaredeterminăscădereanivelului de satisfacţie şi bu-năstare al comunităţilor locale,pecaresanulefimenţionat.În

oricecaz,înurmaacesteiscurteanalize,sepoatespunecăturis-mul generează efecte negativeasupra mediului asemănătoarecelor produse de industrie: emi-sii toxice,zgomot,deşeuri,sub-stanţe chimice, perturbări alefloreişifaunei.

Pentruasusţinedezvoltareaturismului este utilizat adesea argumentul că sumele de banicheltuite de turişti pot contri-builacreareadeoportunităţidedezvoltare economică în zonelereceptoare.Aceste oportunităţi,încondiţiileuneibunealocăriaresurselor,pot conduce, la rân-dul lor, lautilizareaeficientaaspaţiului în raport cu cerinţeleconsumatorului de servicii tu-ristice.Sepotevita înacest felefectele aglomerărilor turisticeşi reduce impactul asupra me-diului.Investiţiileînsistemedecolectareşiecologizareadeşeu-rilor, amenajarea de aducţiunideapă,suntdoarcâtevadintre

numeroaselemăsuri carepotfiadoptate pentru conservarea mediului, protejarea şi recon-strucţia ecologică în contextuldezvoltăriipeprincipiidurabile.Ceanume, însă, îi poatedeter-mina pe cei implicaţi în activi-tatea turistică sa acţioneze înacestsens?Şicumpotficoncen-trate aceste fonduri?

În lucrarea „Elemente deeconomiepoliticăpură sau teo-riabogăţieisociale”,scrisăîntre1874-1877, Walras descrie unmecanismidealcaresăasigureechilibrul între cerere şi ofer-tă, asigurându-se în acest felalocarea eficientă a resurselor.Pornindde la premisa că toatepieţele sunt interdependente,Walras spune că în condiţiileunei concurenţe pure şi perfec-te se creează în mod naturalun sistemdepreţuri care echi-librează cererea şi oferta. Con-form teoriei bunăstării, de ase-menea, de origine walrasiană,elaborată de A.C.Pigou, piaţa

Evoluţia turismului internaţional

Nu

măr

de

per

soan

e(m

ilio

ane)

Ani

50TURISMŞI


nr. 1/2012

reprezintăcadrulîncareintere-sele particulare ale participan-ţilor conduc la bunăstarea în-tregiisocietăţiprinmecanismulcereriişioferteişiînperspectivastabiliriipreturilordeechilibru.Continuator al ideilor lui LeonWalras, şi al scolii Lausanne,Vilfredo Pareto (1848-1923), în„Manual de economie politică”,apărut în 1906, explică eşeculpieţeiporninddelateoriaechi-librelorparţialeşiaechilibruluigeneral.Înregimdeconcurenţăperfectă, realizarea optimuluiParetoesteîmpiedicatădeapa-riţiaefectelorexterne.Elesuntsituaţii în care piaţa nu poatealoca eficient resursele. Eşecu-rile pieţei se manifestă în ca-zul bunurilor colective, precumcele de mediu, asupra căroranu există exclusivitate. Situa-reabunurilordemediuînafarapieţeifaceposibilăapariţiaunorcosturi sociale care sunt genera-te de organizaţiile care adoptăcomportamentul „pasageruluiclandestin”. Costurile sociale ale externalităţilor legate destarea de refacerea mediului,carenusuntsancţionatedirectprinmecanismedepiaţăşiprinpreţ,suntreprezentatedechel-tuielile necesare pentru remedi-erea efectelor. Decalajul dintre costurile sociale şi cele privateafectează mecanismul paretiande alocare optimă a resurselor.Externalităţile nu sunt doarnegative, ele pot fi şi pozitive.Externalităţile pozitive în tu-rism sunt reprezentate de avan-tajeleobţinutede localniciprindezvoltareacăilordeaccesşidecomunicaţie,conectarealareţe-leledeelectricitate,apăşigaze,dezvoltareasocialăşieconomicăazonei.OparteimportantădinPIB-ul mondial, aproximativ11%,esterealizatăînurmaacti-vităţiiînturism,iarnumăruldelocuridemuncăpecaresectorulturistic le creează înfiecareandepăseste5,5milioane.

Pentru o utilizare optimă aresurselorarfinecesarcapreţulplătit pentru folosirea acestorasa acopere costul de oportunita-te. Conform teoremei lui Coase care priveşte costurile sociale,drepturile de proprietate asu-pra resurselor iniţiale influen-ţează în mod semnificativ cos-turile tranzacţiei în funcţie deeficienţa alocării lor. Costuriletranzacţieitrebuiesăacopereşiefectele colaterale generate de externalităţilenegativeprinta-xareageneratoruluidepoluare.Prin urmare, dacă într-o tran-zacţie în urma căreia rezultăexternalităţi de mediu dreptu-riledeproprietatearfidefiniteîn mod precis (este identificatpoluatorulşiniveluldepoluaregenerată),drepturiledepropri-etate pot fi transferabile (polu-atorul plăteşte pentru a primidreptul să polueze, sau esteplătit de proprietarul resurseipentru a renunţa să polueze),iar costurile de tranzacţie suntneglijabile,atuncipărţileimpli-cate negociază pană când cere-reaşiofertaajung laechilibru.Drepturile de proprietate asu-pra resurselor cum sunt aerul şiapa,celecareaucelmaimultdesuferitînurmapoluării,suntprea puţin precizate. Întrucâtnu există titluri de proprietateasupra proprietăţilor publice,persistă ambiguităţi cu privirelamodul în careelepotfi folo-site,iarcetăţenii,încalitatedeproprietari, nu sunt înmăsurăsădecidăunilateralcuprivirelavânzarea sau închirierea drep-turilordeutilizareapărţiicelerevine din proprietate.

O altă soluţie pentru corec-tareaeşeculuipieţeiprinechili-brareacosturilorsocialecucelecolectivesusţinecăestenecesa-ră intervenţia autorităţilor, careprezentante ale interesului general.Măsurileîntreprinsedeguverne pentru a impune polu-atorilor internalizarea acestor

costurisuntbazatepeimpozite,taxeşipeacordareadepermisede poluare. Planurile de inter-venţieaguvernelorcuprindsu-pravegherea bunei funcţionăria pieţei, crearea un sistem dedrepturi de proprietate clare,exclusive şi transferabile, ast-fel încât proprietarii să fie sti-mulaţisăprotejezeresurseleşilimitarea degradării mediuluiprin adoptarea unor politici de conservare mai ferme care săducă la compensareaeşecurilorpieţei. În domeniul resurselor,trebuie avut în vedere că utili-zatorul lortrebuiesăachiteunpreţ care să includă pe lângăcostuldirectdeextracţie şi/saudeutilizare,costurilesocialere-prezentatedeexternalităţiledemediu.

Măsurilecuroldereglemen-tare adoptate de state sunt înconformitate cu standardele agreate sau prevăzute în actelenormativeaactivităţilorcareauefecte negative asupra mediului. Evidenţierea dezeconomiilor ex-ternedecătrePigou,prinlucra-rea sa „Economics of Welfare”,publicată în 1920, are o contri-buţie importantăpentrureleva-rea costurilor pe care activitatea unui agent economic le poate ge-neraaltuiaînabsenţauneicom-pensărifinanciare.Odatăpusînevidenţă decalajul între costulprivatşicostulsocialaluneiac-tivităţi,Pigouaratăcădoarcos-turile private sunt reflectate înbunăstareasocială.Pentruechi-librareacosturilorsocialeşiace-lor private, Pigou consideră ne-cesară intervenţia autorităţilorprinintroducereaunortaxeasu-pra dezeconomiilor externe. Înmod ideal, valoarea bănească aacestortaxeartrebuisăsesitue-zelanivelullacareseaflăcostulextern.Înacestfelexternalităţilesepotevaluaşipotfiintroduseîncalculul economic prin expresialormonetară.Taxelepigouvienereprezintămijlocul de integrare



îneconomieacosturilorexterneşi contabilizarea acestor efecteprintranspunerealorîntermenimonetari. Intervenţia autorită-ţilor cu ajutorul instrumentelor

bazatepeprincipiifiscalearerolregulator al pieţei prin corecta-reaeşecurilor.Pigoufaceobser-vaţiacăprinincludereacosturi-lorreprezentatedeexternalităţi

însumacosturilorcareformeazăcostulsocial,aceastadevinemaimare decât costul privat al agen-tului economic.

Costulşivenitul

marginaleNiveltaxe

Nivelulactivităţiieconomice

Nivelul emisiilor

O Q’ Q

A

t

VM – t

Venit marginalVM

Cost marginalCM

Fig.1Efectultaxeipentrupoluare

Să presupunem ca agentuleconomic responsabil de polu-aredinfigura1esteofirmădeturism. Venitul marginal (VM)alactivităţiifirmeidescreştepemăsura desfăşurării activităţii,acesteaaflându-seîndependen-ţăinversă.Înacelaşitimp,nive-lulactivităţiiestedirectpropor-ţional cu nivelul poluării şi cuprofitulagentuluieconomic.Cualtecuvinte,cucâtfirmaîşidez-voltăactivitatea,cuatâtprofitulsău creşte, dar se amplifică şipagubademediupecareopro-duce.Sepuneproblemastabili-rii optimuluiactivităţii sale co-respunzătorunuinivelacceptatdepoluare,atâttimpcâtsoluţiaextremădeîncetareaactivităţiituristiceesteexclusăpentrucănusedoreştepierdereabenefici-iloradusedeturismcomunităţiilocale.

În condiţiile mecanisme-lor de piaţă, firma nu suportă

consecinţele poluării pe care ogenerează, astfel că, din per-spectivamaximizăriiprofitului,tinde să-şi extindă activitatea,atât timp câtbeneficiilemargi-nale sunt mai mari decât zero (optimul privat Q). Deoareceactivitateafirmeigenereazăpo-luare(exprimatăaiciîntermenide costuri marginale), optimulsocial, care ia în considerarecosturile externe, corespundeunui nivel inferior de activitate (Q’). Veniturile marginale suntegaleînaceastăsituaţiecucos-turile marginale. În scopul de a seobţineoptimsocialprininter-nalizareaexternalităţilor,poatefiintrodusăotaxă(t).Unsetdeimpozite situat la nivelul daune-lordemediu(CM)careconducelaoptimulsocial,vafiînfaptoreducere a venitului marginal (VM)laoricenivelalactivitatiieconomice.Agentuleconomicvafolosi acum curba VM-t, în loc

de curba VM, pentru a decidecu privire la nivelul său optimdeactivitate economică.AtuncicândVM-tdevine egal cu zero,laniveluldeactivitateQ’,firmava privi Q’ ca pe optimul săuprivat. În acest fel, autorităţileau reuşit sa atingă obiectivulpropus prin introducerea taxei,anume egalizarea optimului so-cialşiaceluiprivat.

Modalităţiledeimpozitareîndomeniulturismuluivizeazăpedeoparteagenţiieconomicifur-nizorideservicii,iarpedealta,turiştii.Taxelepotaveacaractergeneral,saupotfitaxespecialepentru turism. Întrucât cea mai mare parte a taxelor sunt plă-tite de turişti, aproximativ unnumărdublufatădeceleplăti-te de agenţii economici, ele aucaefectdescurajareaactivităţiituristice şi reducerea cererii.Diverseletipuridetaxeprivesc

52TURISMŞI


nr. 1/2012

transportul aerian, transportulrutier, spaţiile de cazare, pro-duselealimentare şi operatorii.Structuraşimărimealordiferădelastatlastat.Spreexemplu,stateledezvoltatepreferăsăim-poziteze companiile aeriene, pecândţărileîncursdedezvoltaretindsăimpozitezemaidegrabăaeroporturile,datoritănumăru-lui redus al companiilor aeriene naţionale.Asemănătorsepetreclucrurile şi cu spaţiile de caza-re.Întimpceînstateledezvol-tate sunt impozitatehotelurile,înceleaflate încursdedezvol-tare acestea primesc subvenţiisau stimulente fiscale pentruaseîncurajainvestiţiileşiaseacorda în felul acesta sprijinsectoruluituristic.Taxeleşiim-pozitele care privesc transportul rutier, respectiv taxele pentruutilizarea drumurilor, pentruînchirierea autovehiculelor şipecarburanţiauunregimbinestabilitşifuncţioneazăfărăole-gătură neapărată cu turismul.Taxelepeactivităţile comercia-le, cum sunt cele cu bunuri deartizanat, suveniruri, produsealimentare şi băuturi se aflăîntr-o situaţie similară. Nu în-totdeauna sumele provenite din acestetaxeşiajunselabugetelelocale sunt utilizate pentru re-facereamediului şi înlăturareadegradăriiprovocatedeturism.În consecinţă, tot mai multeţăriadoptăregimurifiscalecareprevădtaxespecialepentrume-diu,numiteeco-taxe.Acesteaaurolul de a contracara daunele aduse mediului prin dezvoltarea de turismului de masă şi de apromova, cu ajutorul stimulen-telor economice, activităţi aleturismului durabil . Prin aplica-reataxelorconformprincipiului„poluatorul plăteşte”, se echili-brează costurileprivate cu celesocialeşisetindecătreunoptim paretian. Veniturile realizate ca urmareainternalizăriiexterna-lităţilornegative sunt cheltuite

prin programe de protecţie amediuluişistimulareaexterna-lităţilor pozitive. Taxele supli-mentare sunt percepute pentru accesul în rezervaţii naturalesau zone protejate, pentru şe-derea înhoteluri, sauvizitareadiverselor obiective turistice.Destinaţia eco-taxelor este îngeneral prestabilită avându-seîn vedere obiective circumscri-seturismuluidurabilcuimpactpozitiv asupra comunităţilorlocale.

Concluzii:

Criticii taxelor turistice sefolosesc de argumente similare celor utilizate în cazul tuturortaxelorpigouviene.Unuldintreargumente este legat de admi-nistrarea banilor proveniţi dintaxeşiobservaţia cădestinaţialorpoatefideturnatăcătrealtecheltuielidecâtcelecaresăcom-penseze costurile generate de externalităţi. O soluţie propu-săestenegociereadirectă întreproprietariiresurselorşiutiliza-tori,acoloundeacestmoddere-zolvareaconflictuluiîntreinte-resulpublicsicelprivatestepo-sibil, aplicându-se prin aceastaprincipiul propus de Coase prin teorema care îi poartă numele.Contestatariisistemuluidetaxeobservă, de asemenea, faptulcă prin aplicarea diferenţiatăa taxelor se creează perturbărialepieţeilibereşimodificărialepreţurilor camerelor de hotelsau ale altor servicii turistice. Înfelulacesta,produseleoferitepot deveni neatractive şi pot figeneratepierderiagenţiloreco-nomici.Spreexemplu,ridicareacotei de TVA pentru camereledehotelde5 steledin capitalaSpaniei în anul 1994 a dus lascăderea numărului de clienţişi, în cele dinurmă, la reduce-rea numărului de camere dehotelde5 stele.Drepturmare,

guvernul a abrogat hotărâreadoi ani mai târziu. Opinia cu privirelaTVAeste,celpuţinlanivelulUEşiînabsenţaarmoni-zăriiîntrestatelemembre,căunnivelmaimicalacesteitaxeînturism decât media pe economie estedenaturăaaduceveniturimaimari la bugetele naţionaledecât o creştere a sa. EfectelevariaţiilorTVAasupraturismu-lui se pot constata într-un ter-men scurt datorită elasticităţiicereriiînraportcupreţul.Pedealtăparte,turismulesteunsec-tor economic care mobilizeazăimportanteresursealeforţeidemuncă,aproximativ6-7procen-te la nivel mondial. Cu mult mai eficients-adoveditafisistemuldetaxedemediu.Eco-taxelepotfi diversificate şi adaptate maibine situaţiilor specifice, apli-cându-se de la ambalajele deunică folosinţă, până la închi-riereavehiculelor, laaccesul înariileprotejate,saupecombus-tibiluldestinataeronavelor.

Turismul se poate dezvolta inperioadaviitoare înperspec-tiva consolidării caracteruluisău durabil (UNEP andUNW-TO 2005). Ecoturismul, în pa-radigma turismului durabil, seînscrie în ansamblul elemen-telor economiei verzi. Succesul său se află în capacitatea de ase dezvolta într-un ritm maimaredecâtcelînregistratdetu-rismulpracticatînformelesaletradiţionale. Turismul ecologiceste înmăsurăsăcontribuie lasatisfacerea cererii de bunuripublicecuunimpactredusasu-pra mediului şi fără a atragealte taxe, înunele cazuri redu-cându-lechiarpeceleexistente.Înaceastăperspectivă,turismulecologic respectă proprietăţilespatiilor naturale şi menţinebiodiversitatea prin adaptareala caracteristicile specifice alemediului. El este important înegală măsura pentru proteja-reamediuluisocialşiculturalal



comunităţilorlocale,prinparti-ciparea turiştilor la activităţilepopulaţiei, prin adaptare şi in-tegrare. Prin promovarea turis-muluinatural, a celui cultural,şiaceluidetip„softadventure”,suntpuseînvaloaretradiţiileşiobiceiurilelocalefărăaperturbastiluldeviaţaallocalnicilordinzonelereceptoare.Seestimeazăca în următoarele două deceniiratadecreştereainvestiţiilorînecoturismvadepăşideşaseoriratamediea creşterii economi-cepeplanmondial.Potenţialulpentru dezvoltarea turismului ecologicseaflăînmaremăsurala întreprinderilemici şimijlo-cii,acesteafiindcelecareorga-nizează cele mai multe dintreprogramele turistice bazate peconservarea mediului. Ţinândcont de acest fapt, autorităţileguvernamentale şi internaţio-nale pot sprijini activitatea în-treprinderilor turistice care pe lângă participarea la creştereaeconomică au o contribuie laprotejarea mediului. Ajutorulpoate fi de natură financiară,

prinacordareadegaranţiipen-tru creditele bancare, subven-ţionarea parţială a dobânzilor,sau încheierea de parteneriatepublic-privateîncazulinvestiţi-ilorînproiectemaiimportante,ori acordarea de asistenţă prinformareantreprenorială, îndo-meniulmarketingului şi al ad-ministrăriiafacerilor.

Interesul comun al agenţi-lor economici care activează înturism,albeneficiarilorservici-ilorde turism şi al comunităţi-lorlocale,determinăcontribuţiaconcertatăaacestoralaconser-varea siturilor ecologice, ame-diuluişiadestinaţiilorturistice,susţinereaeconomicăaactivită-ţii turistice, în conformitate cuprincipiile turismului durabil,carepriveştepotenţialulturisticcapeo componentăamediuluiînconjurător.

Bibliografie

1. Bran, Florina, (2002), „De‑gradarea ecosistemelor (silvi‑cultură şi turism) :implicaţii

economice” , Editura Acade-miei de Studii Economice,Bucureşti

2. Câmpeanu Virginia, coordo-nator, (2004), „Dimensiunea europeană şi mondială a dez‑voltării durabile”, Editura Expert,Bucureşti

3. Ciobotariu Virginia; Soco-lescu Ana Maria, (2008),„Poluarea şi protecţia me‑diului”, Editura Economică,Bucureşti

4. Negrei Costel, (2004), „Eco‑nomia şi politica mediului – ediţie revăzută”,EdituraAca-demiei de StudiiEconomice,Bucureşti

5. Ostrom Elinor, (2007), „Gu‑vernarea bunurilor comune”,EdituraPolirom,Bucureşti

6. Rojanschi, Vladimir ; Bran,Florina,(2004),„Elemente de economia şi managementul mediului”,EdituraEconomi-ca,2004

7. Walsh,Carl,E.;Stiglitz, Jo-seph E., (2005), „Economie”, Editura Economica, Bucu-reştiq

54TURISMŞI


nr. 1/2012

Analiza statistică a indicatorilor nivelului de trai şi calităţii vieţii în

plan teritorial

Lector univ. drd. Claudia BENTOIU Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale

The regional economy is the main concern of developing theoretical and methodological basis for regional strategies and policies, namely the establishment of a coherent set of goals and ways to mitigate regional

imbalances in terms of overall economic and social dynamics. Transformations in Europe involve changes in geopolitical, social, cultural, and a reorientation of scientific research. Concerns about the regional dimension of European integration processes involving new institutional models and regional development funding. In this context it is essential to adapt to the needs of territorial statistical analysis and regional policy background.

Key words:qualitylifeindex,teritorialstatistic,sustainabledevelopment

Ştiinţa regională are dreptobiect de studiu fenomene şiprocese în care spaţiul, distan-ţa,localizareaauunroldecisiv.Scopul ştiinţei regionale îl re-prezintă formularea legităţilordemişcare a acestor fenomeneprecumşiametodelorşitehni-cilor cu care acestea pot fi cer-cetate şi anticipate în evoluţialorulterioară.Ştiinţaregionalăa început sa se contureze ca opreocupare sistematica de lua-reînconsiderareaelementului„spaţiu”,înanalizeleeconomice,înprimajumătateasecoluluialXIX-lea. In perioada postbelicăascensiunea ştiinţei regionales-a datorat studiilor unor regi-onalişti de marcă aparţinândurmătoarelor şcoli: americană,olandeză,scandinavă, franceză,germanăşirusă.

Regiunea reprezintă ele-mentul fundamental pentru de-mersurile teoretice şi practice

care au în vedere fundamenta-rea strategiilor şi politicilor dedezvoltareaeconomicăşisocialăînplanteritorial.Înaltăordinedeideisepoateafirmacăregi‑uneareprezintăosuprafaţădincadrul spaţiului economic naţi-onal suficient de cuprinzătoaredin punct de vedere structural pentruafuncţionaindependent,deşiînrealitate,eaarestrânselegăturicurestuleconomiei.

Constituireaştiinţeiregiona-le cadomeniu ştiinţificdistinctse bazează pe adoptarea, dinperspectivaspaţiala,aunorcon-cepte şi metode din economie,geografie, econometrie, mate-matică, sociologie şipolitologie,ceea ce îi conferă un caracterinterdisciplinarevident.Unas-pect de o deosebită importanţăîlocupălărgireaarieideinves-tigaţieaştiinţeiregionale.Ast-fel, au apărut şi s-au dezvoltatdisciplinece contureazăalături

de economia regională, carac-terulcomplexalacesteiştiinţe:prognozaregională,planificarearegională, economia şi planifi-careaurbană, economia rurală,planificarea utilizării terenuri-lor,economiainfrastructurii.

În delimitarea regiunilor se utilizează următoarele criterii:economic, administrativ, geo-grafic, social, cultural, istoric,ecologic.

În funcţie de aceste crite-rii se pot distinge trei tipuri de regiuni:1. regiuni omogene constitui-

te pe baza unor caracteris-tici unificatoare cum ar fi,pentru:ð criteriul economic: veni-

turi pe locuitor sau rate aleşomajuluirelativapro-piate,unsectorindustrialdominant comun;



ð criteriul geografic: topo-grafie sau climat similarsau o resursă naturalăcomună;

ð criteriul social-politic oanumită identitate regi-onală sau/şi o dezvoltareistoricăcomună.

2. regiunile nodale (polarizate)încazulcăroracoeziuneaesterezultatul interdependenţe-lor din jurul unui centru do-minant(nod);

3. regiuni pentru planificare(programare) unde unitateaestedatoratăunui cadru in-stituţional-administrativ şiderivădinaplicareaunorpo-liticişiprogramespecificededezvoltareregionalăÎnpracticaeconomico-socială

regiuneaesteconsideratăouni-tate administrativ-teritorială auneiţăricareareodeterminaregeografică şi o determinare ad-ministrativăceimplicăexisten-ţa unor competente instituţio-naleşi,înconsecinţă,oanumităautonomieînraportcuautorita-teacentrală.

Pe lângă gruparea regiuni-lor,bazatăpecriteriuladminis-trativ-teritorial, mai există şicategoria grupărilor tipologice.Utilitatea grupărilor tipologiceestedovedităderolulpecareîlau în fundamentareapoliticilorregionalespecificepeacesteca-tegorii de regiuni.

Pebazaunorcriteriidedez-voltareeconomico-socialăregiu-nile ce compun un teritoriu pot fi:ð regiuni agricole, aflate în

dificultate;ð regiuni industriale în de-

clinsauabandonate;ðregiunicaresuporta„presi-

unea”uneicreşterirapide.

Regiunile agricole aflate îndificultate au, în general, o po-ziţieperifericăînraportcuore-giunecentrală,ocupăsuprafeţeîntinseşipopulaţialorestemai

puţin numeroasă sau dispersa-tă,pondereapopulaţieiocupatăîn agricultură este foartemareşiratamortalităţiiinfantileestemaimaredecâtmediape ţară,nivelul veniturilor pe locuitor estescăzut,rataşomajuluiesteridicată.Emigraţiaesteorienta-ta din mediul rural spre centrele urbanesausprealteregiunifi-inddeterminatădelipsalocuri-lordemuncă.

Regiunile industriale în de-clin sau abandonate sunt ca-racterizatedescăderearateideactivitate, creşterea lentăave-niturilor pe locuitor, emigraţieridicată.

Regiunile care suportă „pre-siunea” unei creşteri rapidesunt cele în care resursele şiinfrastructura cunosc o exploa-tare foarte intensă, iar cerereade forţă de muncă este foartemare,depăşindoferta.Inacesteregiuni,deşiindicatoriiforţeidemuncă şi veniturile populaţieiînregistrează valori favorabile,apar probleme legate de den-sitatea populaţiei, poluare saudisfuncţii sociale (lungimea ex-cesivăatraseului locuinţă - locdemuncă).

Politica de dezvoltarea regională aUniuniiEuropeneeste o politică pentru oameni. Scopulsăuestesăcreezelocuride muncă, să crească nivelulcompetitivităţii,săasiguredez-voltareaaptitudinilorumaneşiomaibunăcalitateavieţii:ü un mediu mai curat;üdrumurisigure,üserviciicâtmaidiverseşi

maiaccesibilePolitica de dezvoltare regio-

nalăesteopoliticăasolidarită-ţii financiare. Aceasta permitetransferul a mai mult de 35% din bugetulUniuniiEuropenecătreregiunilemaipuţinfavorizate.

Finanţarea politicii de dez-voltare regională a Uniunii

Europenesefaceprinaşa-numi-teleFonduriStructuraleşiprinFonduldeCoeziune.

FondurileStructuralesecon-centreazăasupraunorpriorităţiclardefinite,peobiective:

OBIECTIVUL I

– are ca scop protejarea regi-unilorrămaseînurmădinpunctdevederealdezvoltării.

Aceste regiuni au indicatorieconomici„îndeficit”:ð nivelul scăzut al

investiţiilor;ð rata şomajului peste

medie;ð absenţaunorserviciipen-

tru persoane fizice saujuridice;

ð infrastructura de bazănecorespunzătoare.

Acest obiectiv prezintă o se-riedecaracteristici,şianume:

– pentru regiunile rămaseînurmădinpunctdevederealdezvoltării,scopulestedeaeli-minadecalajelefaţădecelelalteregiuni din cadrulUniunii Eu-ropene.Acest lucru începeprinremedierea infrastructurii de bază (transporturi, alimenta-re cu apă, energie, prelucrareadeşeurilor, telecomunicaţii, să-nătate şi învăţământ).Cea maimare parte a fondurilor dispo-nibilesecheltuieştepentrucon-struirea acestei infrastructuri,fără a se neglija serviciile carepermit unei structuri produc-tive fragilesăfieconsolidatăşirevitalizată.

OBIECTIVUL II

– vizează sprijinirea conver-sieieconomiceşisocialăînzonecare se confruntă cu dificultăţistructurale.

Dificultăţile cu care se con-fruntăacesteregiunisunt:ð sectoare industriale sau ser-

viciisupuserestructurării;ð dispariţiaactivităţilortra-

diţionaleînzonelerurale;

56TURISMŞI


nr. 1/2012

ð zoneurbaneîndeclin;ð dificultăţi în domeniul

pescuitului.Acest obiectiv prezintă o se-

riedecaracteristici,şianume:– problema principală pen-

tru zonele care traversează unproces de conversie nu este lipsa infrastucturii,cideclinulactivi-tăţilor economice tradiţionale.Acest lucru impune elabora-rea de soluţii administrative.O infrastructură suplimentarăspecifică poate fi construită înaceste zone, pentru a le sporiatractivitateaşiacreştenivelulocupăriiforţeidemuncă.

OBIECTIVUL III

– vizează promovarea mo-dernizarii sistemelor de formare profesionalăşicreareadelocuridemuncă.

Principalele grupuri sociale acoperite de obiectivul III suntşomeriitineri,persoaneleaflateînşomajdelungădurată,victi-mele excluderii sociale şimun-citorii subcalificaţi. Aceştia potprimi sprijin indiferent de zona în care locuiescnefiindnecesarcaaceastasăfieconsideratăre-giunerămasăînurmadinpunctdevederealdezvoltării.

Caracteristicile obiectivu-lui III au în vedere următoa-rele aspecte:ð formarea profesională de

bază şi pe tot parcursulvieţii;

ð sprijinul acordat pentru ocuparea forţei de mun-că şi eliminarea munciineplătite;

ð structuri îmbunătăţitede învăţământ, formareprofesională şi asistenţăpentru ocuparea forţei demuncă;

ð crearea de relaţii de par-teneriat între instituţiiledeformareprofesionalăşifirme;

ð sprijinirea salariaţilorpentruaputeadevenifle-xibilişiadaptabili;

ð şanseegale.OpartedinFondurileStruc-

turale sunt repartizate pe patru Iniţiative Comunitare care caută soluţii comune la proble-mespecifice.

INTERREG III promovea-ză cooperarea transfrontalieră,transnaţionalăşi inter-regiona-lă,adicăstabilireadeparteneri-ate transfrontalierecaresăsti-muleze dezvoltarea echilibratăa zonelor multiregionale.

URBAN II îşi concentrea-ză sprijinul asupra strategiilorinovatoare pentru revitalizarea oraşelor şi a zonelor urbane îndeclin.

LEADER + urmăreşte sti-mularea factorilor activi din comunităţile şi economiile ru-raleînvedereaelaborăriidenoistrategii locale de dezvoltare durabilă.

EQUALcautăsăeliminefac-torii care determină inegalităţişi discriminare pe piaţa forţeidemuncă.

Fondurile Structurale nu fi-nanţează proiecte individualeseparate,cinumaiprogramededezvoltare regionala multianua-le elaborate împreuna de cătreregiuni,StateMembreşiComi-siaEuropeană.

Cele patruFonduri Structu-rale sunt:ð FondulEuropeandeDez-

voltareRegională;ð FondulSocialEuropean;ð InstrumentulFinanciarde

Orientare pentru Pescuit;ð FondulEuropeandeOrien-

tareşiGarantareAgricolă.

Fondul de Coeziune acordăfinanţare directă pentru pro-iecte individuale în vedereaîmbunătăţiriicondiţiilordeme-diu şi a dezvoltării reţelelor detransport.

UEesteunadintrecelemaiprospere regiuni ale lumii, dardisparităţile dintre indicato-rii economico-sociali ai statelormembre suntmultmai eviden-te, dacă le privimde lanivelulcelorpeste250deregiuniexis-tenteînprezent.

Cu alte cuvinte, nu toţi eu-ropenii au aceleaşi avantaje şişanseînfaţaprovocărilorgloba-lizăriişiintegrării.Acesteşansedepinddezonaîncaretrăiescşiîşidesfăşoarăactivitatea:üo regiune mai prosperă

saumaisăracă;üo zonă dinamică sau în

declin;üîn mediul urban sau în

mediu rural;ü la periferia uniunii sau

într-unuldincentrelesaleeconomice.

Dezvoltarea contemporanăcaracterizată prin tendinţe-le de globalizare şi integrare aimpus găsirea unor modalităţirelativ omogene de structurare a regiunilor din diverse spaţiinaţionale.

EUROSTAT, Oficiul de Sta-tistică al UE, Comisia Euro-peană şi statele membre auelaborat „Nomenclatorul unită-ţilorteritorialepentrustatistică(NUTS)” cu scopul de a realizao clasificare uniformă pentrustatistica regională a Uniunii.Acest nomenclator împarte fie-carestatmembrualUniuniiîn-tr-unnumărderegiunidenivelNUTS-1carelarândullorsuntsubdivizateîntr-unnumărdere-giuni denivelNUTS-2 ş.a.m.d.pânălanivelulNUTS-5.

Aspecte teoretice privind dezvoltarea regională în România în anul 2009

În România, prin legea151/1998 au fost create 8 regiuni de dezvoltare, care constituie



cadruldeconcepere,implemen-tare şi evaluare a politicii re-gionale, precum şi de culegerea datelor statistice specifice în

conformitate cu reglementărileemise de EUROSTAT. Ele aufost create prin cooperarea vo-luntarăajudeţelor.

Tabelul 1.Repartiţia pe regiuni a suprafeţei, populaţiei şi densităţii populaţiei în anul 2009

Regiunea Judeţecomponente Suprafaţă(km2)

Populaţie(pers.)

Densitatea populaţiei(loc./km2)Denumirejudeţ Nr. jud.

1.Nord-Est Bacău,Botoşani,Iaşi,Neamţ,Suceava,Vaslui 6 36850 3714050 100,8

2.Sud-EstBrăila,Buzău,

Constanţa,Galaţi,Tul-cea,Vrancea

6 35762 2812755 78,7

3.Sud-Muntenia

Argeş,CălăraşiDâmboviţa,Giurgiu,Ialomiţa,Prahova,

Teleorman

7 34453 3271207 94,9

4.Sud-VestOltenia Dolj,Gorj,Mehedinţi,Olt,Vâlcea 5 29212 2250565 77,0

5. Vest Arad,Caraş-Severin, hunedoara,Timiş 4 32034 1921700 60,0

6.Nord-VestBihor,Bistriţa-Năsăud,Cluj,Maramureş,Satu

Mare,Sălaj6 34159 2718648 79,6

7. Centru Alba,Braşov,Covasna,harghita,Mureş,Sibiu 6 34100 2524491 74,0

8.Bucureşti-Ilfov Ilfov,MunicipiulBucureşti 1821 2256543 1239,2

Total – – 238391 21469959 225.5Sursa: Statistica teritorială 2011 INS. Bucureşti

Cele 8 regiuni cu judeţelecomponente sunt prezentate întabelul 1.

Acesteregiuniaudimensiuniapropiatecanumărdelocuitori,şi cu excepţia regiunii Bucu-reşti-Ilfovşicasuprafaţă.

Dacănuseiaîncalculregiu-neaBucureşti-Ilfov,suprafeţe-leregiunilorvariazădela29212km2 (reg. Sud-Vest) la 36850km2 (reg. Nord-Est). Populaţiasesituează între1921700pers.(reg.Vest)şi3714050pers.(reg.Nord-Est). Se observă că mo-mentanexistăunoarecareechi-libru în repartiţia suprafeţelorşi a populaţiei, astfel variaţiadensităţii este relativ redusă:dela60,0loc./km2(reg.Vest)la100,8loc./km2(reg.Nord-Est).

În România în cadrul stra-tegiei de dezvoltare regională,elaborată de Agenţia Naţiona-lă de Dezvoltare Regională aufost identificate, ţinândcontdeproblemelesocialeşieconomicecucareseconfruntă,şigrupăritipologice:q zone tradiţional-subdez-

voltate.q zone în declin industri‑

al;q zone fragile structural.

Zonele tradiţional‑subdez-voltateprezintă:q rateînaltealeşomajului;

q pondereridicatăapopulaţi-eiocupatăînagricultură;

q ratamortalităţii infantilemai mare decât media pe ţară;

q infrastructurănecorespun-zătoare;

q nivelscăzutalinvestiţiilor.Zonele în declin industri-

al secaracterizeazăprin:q reducerea locurilor de mun-

că, în special în industriaprelucrătoareşiminieră,

q apariţia problemelor soci-ale generate de restructu-rareaindustrială,

q infrastructura satisfăcă-toare,

58TURISMŞI


nr. 1/2012

q mediudeafacerifavorabilpentru funcţionarea me-canismelorpieţei.

Zonele fragile structural secaracterizeazăprin:q dependenţapopulaţieiocu-

patedeosingurăramurăsausubramurăaindustri-eigrelesauchiardeosin-gură mare întreprinderegeneratoaredepierderiîneconomie,

q intensificarea procesuluide restructurare şi retra-gereasubvenţiiloracorda-te de stat.

Ierarhizarea multicriterială a regiunilor de dezvoltare din România în anul 2009

Pentru a ierarhiza regiuni-le de dezvoltare din România înanul2009voiutilizametodarangurilor. Metoda rangurilor presupune atribuirea unui nu-măr de ordine fiecărei regiuni,în mod succesiv în funcţie de

valoarea fiecărui indicator con-sideratcriteriudeierarhizare.

Unitateastatisticăcunivelul calitativ maxim al criteriuluiva primi rangul 1, următoarearangul2,3,…n,(rangul„n”egalcunumăruldeunităţistatisticeal seriei va fi atribuit unităţiicare înregistrează nivelul cali-tativ minim al criteriului consi-derat).Punctajulfinalseobţineprinînsumarearanguriloratri-buiteunităţilorstatistice.

Unitateacupunctajulcelmaimicvaficonsideratăceamaiper-formantădinpunctuldevederealtuturorcriteriilorluateînstu-diulşiobţinerangul final 1.

Pemăsurăcepunctajulcreştesemăreşteşirangulfinalpânăseajungelarangul„n”atribuitunităţiicareaobţinutunpunc-tajmaxim.

Criteriile după care voi în-cerca o ierarhizarea regiunilordin România vizează princi-palii indicatori de nivel de trai şi calitatea vieţii,criterii

legate de aspecte economice şisociale privind dezvoltarea aces-toraşianume:q Ponderea populaţiei ocu-

patăînagricultură;q Ponderea populaţiei din

mediulurban;q Rataşomajuluiq PIB/loc.q Câştigul salarial nominal

mediu net lunarq Duratamedieavieţiiq Nr. născuţi vii la 1000

locuitoriq Mortalitate infantilă (de-

cesesub1anla1000năs-cuţivii)

q Suprafaţălocuibilăq Volumdeapăpotabilăpen-

tru uz casnic pe areal locuitq Volum de gaze naturale

pentru uz casnic pe areal locuit

q Nr. medici la 1000 locuitoriq Nr. paturi de spital la 1000

locuitoriq Pensia medie lunară de

asigurărisocialedestat.

Tabelul 2.Repartiţia principalilor indicatori de nivel de trai şi calitatea vieţii în

funcţie de regiuni în anul 2009

Nr. crt.

RegiuneaPondereapopulaţiei

% RataşomajuluiBIM

%

PIB/loc. (lei/loc)

Câştigulnominalmediu net lunar (lei/salariat)ocupatăîn

agric.din mediul urban

1. Nord-Est 48,2 43,2 6,0 13710,7 1207

2. Sud-Est 26,5 55,0 7,5 18355,9 1255

3. Sud 32,6 41,4 8,0 18441,0 1294

4. Sud-Vest 47,1 47,7 6,8 17100,8 1308

5. Vest 19,1 63,0 6,0 24172,7 1270

6. Nord-Vest 27,1 53,2 5,6 19768,9 1161

7. Centru 15,5 59,4 10,7 21219,4 1223

8. Bucureşti-Ilfov 1,5 92,0 4,0 54532,2 1817

Total România 27,2 56,8 6,8 22224,8 10535

Sursa. Anuarul Statistic, 2011 Balanţa forţei de muncă la 1 ian. 2011 Statistica teritorială 2011 INS. Bucureşti



Tabelul 3.Rangurile atribuite şi punctajul final stabilit pe regiuni de dezvoltare

Nr. crt.

Regiunea

RANGURIATRIBUITEPENTRU

Punctaj Rang final

Ponderea populaţieiocupatăînagricultură

Ponderea populaţieidin mediul urban

Rata şomajului PIB/loc. Câştigulno-

minal mediu net lunar

1. Nord-Est 8 7 3 8 7 33 8

2. Sud-Est 4 4 5 6 5 24 5

3. Sud-Muntenia 6 8 6 5 3 28 7

4. Sud-Vest 7 6 4 7 2 26 6

5. Vest 3 2 3 2 4 14 2

6. Nord-Vest 5 5 2 4 8 22 4

7. Centru 2 3 7 3 6 21 3

8. Bucureşti-Ilfov 1 1 1 1 1 5 1

Sursa. Anuarul Statistic, 2011 Balanţa forţei de muncă la 1 ian. 2011 Statistica teritorială 2011 INS. Bucureşti

Pe baza celor 5 criterii pro-puse,înurmaaplicăriimetodeirangurilor, putem concluzionacăceamaibinesituatăînraportcu aceste criterii este regiunea Bucureşti (rang 1), urmată deregiunea Vest (rang 2), regiu-neaCentru(rang3)şiregiuneaNord–Vest (rang4).Celemaidefavorizate regiuni din punct de vedere al criteriilor conside-rate sunt: q regiuneaNord-Est(rang8)

şiSud(rang7)q regiuneaSud-Vest,rang6q regiuneaSud-Est,rang5.

Comparând rangurile acor-date pentru criteriile conside-rate (excepţie rata şomajului)seobservăoconcordanţă(cores-pondenţă)arangurilorînsensulevidenţierii unei legături întreacestevariabile.

Pentru criteriile utilizate,rangurile acordate indicatorului PIB/loc sunt cele mai apropia-te de rangurile finale. Aceastadenotă că într-adevăr indica-torul menţionat este cel care

caracterizeazăcelmaicorectni-veluldedezvoltarearegională.

Analizând datele prezentatemaisusputemevidenţiaprinci-palele aspecte privind nivelul de dezvoltareregionalăînRomâniaînanul2009,şianume:1. Regiunea Nord‑Est are o

pondere a populaţiei ocupată în agricultură de 48,2 % iar rata şomajului este de 6,0%. Această regiune cu cea maimarepopulaţieşicuceamaiîntinsăsuprafaţăeste şi ceamaisăracădintrecele8regi-uni,înregistrândcelmaiscă-zutnivelalPIB/loc.,respectivde13710,7lei/loc.Înaceastăregiune există unul dintrecele mai slab dezvoltate ju-deţedinRomânia, şi anumeVasluicuoratăaşomajuluide13,9%În prezent industria textilă

esteconsideratăramuracucreş-tereaceamaiactivă,întimpceturismul are cel mai mare po-tenţialalzonei.Oramurăaflatăîndeclinînregiuneesteaceeaaexploatăriilemnului.

2. Regiunea Sud‑Est are o pon‑dere a populaţiei ocupată în agricultură de 26,5% iar rata şomajului este de 7,5%. Această regiune este a douacamărimedinRomânia.Re-giunea se află pe primul locînţarăînceeacepriveştesu-prafaţacultivatăcuvii.Por-tul Constanţa este cel maimare port la Marea NeagrăşialpatruleacamărimedinEuropa. Industria construc-ţiilornavale şi turismul (Li-toral şi Delta Dunării) suntpunctele forte din punct de vedere economic ale acestei regiuni.

3. Regiunea Sud‑Muntenia are o pondere a populaţiei ocu‑pată în agricultură de 32,6% iar rata şomajului este de 8,0%.Structuraeconomicăaregiuniiestecaracterizatădepreponderenţa industriei încele 3 judeţe din nord, Pra-hova,Dâmboviţa,Argeş şi aagriculturii în cele 4 judeţedinsud,Teleorman,Giurgiu,Călăraşi şi Ialomiţa.Printre

60TURISMŞI


nr. 1/2012

avantajeleregiuniisenumă-ră:gradulridicatdeacoperi-recureţeledetelecomunica-ţii, existenţa unor segmenteale coridoarelor europene de transport(Bucureşti–PiteştişiBucureşti–Drajna),reţelededrumurinaţionaleşieuro-pene modernizate.

4. Regiunea Sud‑Vest are o pon‑dere a populaţiei ocupată în agricultură de 47,1% iar rata şomajului este de 6,8 %. Pen-truregiuneaSudVestDună-reaşirâurilezoneireprezintăo resursă foarte importantă.În jud.Vâlceape râulLotruse află lacul de acumulareVidra a cărui apă este uti-lizată pentru hidrocentralaLotru-Ciunget,ceamaimaresituată pe râurile interioaredin România. De asemenea mai există 6 lacuri artifici-ale, dintre care 2 OstrovaMare(40miiha)şiPorţiledeFier (10mii ha) se situeazăpe primul respectiv al doilea loc la scarănaţională.Apeleacestor lacurisuntexploata-tepentruproducţiadeener-gie.Inaceastaregiuneseafla14% din suprafaţa totală dezonăprotejatăaRomânieicecuprinde parcuri naţionale,parcuri naturale, rezervaţiiştiinţifice şi monumente alenaturiideci,zonapoatefica-racterizată şi printr-o foarteatractivă ofertă turistică. Înaceastă regiune, jud. Mehe-dinţi înregistrează o înaltăratăaşomajului,respectivde13,9%.

5. Regiunea Vest are o pondere a populaţiei ocupată în agri‑cultură de 19,1% iar rata

şomajului este de 6,0 %.. După regiunea Bucureşti-Il-fov, regiunea Vest are ceamai mare pondere a popula-ţieiurbane–63,0%,

6. Regiunea Nord‑Vest are o pondere a populaţiei ocupată în agricultură de 27,1% iar rata şomajului este de 5,6%. Această regiune este consi-deratăoregiunedeechilibrueconomic, rata medie a şo-majuluifiindceamaimicălanivelulregiunilor(exceptândBucureşti-Ilfov). Sectoareleindustriale bine reprezenta-te la nivelul regiunii sunt: industria confecţiilor, mobi-lei, metalurgică, pielăriei şiîncălţămintei, porţelanuluişi ceramicii. Acestora li seadaugăsectoaretradiţionale,careînurmainvestiţiilorpotantrena efecte pozitive la ni-vel regional: transporturi şiconstrucţii. Forţa de muncădinregiunesecaracterizeazăprin diversitatea specializă-rilormaialesînzoneleurba-ne.Cluj-Napocaestealdoileacentruuniversitarealţării.

7. Regiunea Centru are o pon‑dere a populaţiei ocupată în agricultură de 15,5%,ceamaimică exceptândBucureşti-Il-fov, iar rata şomajului este de 10,7 %,fiindceamairidicatăcomparativ cu celelalte regi-uni.RegiuneaCentruare,caşi regiunea Vest o pondereridicată a populaţiei urbane– 63,0%. Profilul industrialal regiunii este reprezentat deindustriaconstrucţiilordemaşini şi a prelucrării me-talelor, industria chimică, amaterialelor de construcţii,

industria prelucrării lem-nului, extractivă, textilă şialimentară 8. Regiunea Bu‑cureşti‑ Ilfov are o pondere a populaţiei ocupată în agri‑cultură de 1,5% iar rata şo‑majului este de 4,0%. Cu o populaţie de 2256543loc. şiosuprafaţăde1821km2,re-giuneaînregistreazăceamaimare densitate a populaţi-ei, respectiv 1239,2 km2/loc. Zona Bucureşti reprezintăcea mai diversificată piaţădemuncădinţară,regiuneaeste situată la intersecţia adouă culoare de transporttrans-europene.

Concluzii

Importanţa politicilor regio-nalerezidăîncreareadeinstru-mente de măsurare a graduluide dezvoltare al regiunilor eco-nomiceşisociale,cuefectbene-ficînplanulmăsurăriiimpactu-lui acestora în ceea ce priveşteniveluldetraişicalitateavieţii.

Bibliografie selectivă:

Begu, L., S., - Statistică inter-naţională, EdituraAll Beck,Bucureşti1999

Biji,M., Biji, E., Lilea, E., An-ghelache, C., - Tratat destatistică,EdituraEconomică,Bucureşti,2002

AnuarulStatistic,2011Balanţaforţeidemuncăla1ian.2011Statistica teritorială 2011INS.Bucureşti

Statistica teritorială 2011 INS.Bucureştiq


ECONOMIEŞISOCIETATE

Consideraţii utopice asupra doctrinelor forţelor politice din

RomâniaConf. univ. dr. Cristina BĂLĂCEANU

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Marketing

Identifying the main issues of doctrinal parties in Romania and the main directions that Romania shall establish, through the voice of party would be based Max Weber’s statement that “... the parties are, essentially intimate, open

organization created and directed towards free recruitment, their basic purpose being to gather votes for the elections, aimed at public functions “. Assessing the correctness of political and economic acts of parties in Romania takes somewhat the social position of every citizen, the moral and ethical beliefs, civic consciousness, culture, education, customs, and formal or informal rules that are governed.

Key words:politicalparties,economicdoctrine,democracy,socialism

1. În România, democraţia,prinvoceapartidelor,separticu-larizează, în sensul modificăriiatâtalinieideconduităstabilităiniţialprindoctrinăşiideologie,câtşiainstrumentelorutilizatespre realizarea obiectivelor. În-trucât democraţia în Româniaeste necristalizată, erorile deconduită,clivajulstânga-dreap-ta,alianţelepentrumenţinerealaputereoriînfuncţieaanumi-toroamenipolitici,favoritismul,chiar frauda, acceptarea tacităa unor practici lipsite de etică,cudiferitegradedeintensitate,constituie elemente care aratăstarea incipientă de dezvoltareavalorilorsocietăţiiromâneşti.

Înaceste condiţii, estenece-sarăoanalizăamoduluideim-plicare a partidelor în punereaînaplicareavalorilordemocra-ţiei,prinprismaraportuluidin-tredoctrinăşirealizări.

Pentru implementarea prin-cipiilor economiei de piaţă înRomânia,estenecesarăgăsirea

unor elemente de interdepen-denţă întreviziuniledoctrinareale tuturor partidelor politice,afilierea la valorile economieibunăstării, inducerea, prin in-termediul discursului politic,a motivaţiei pentru muncă apopulaţiei active, a interesuluipentru creştereaproductivităţiimuncii,cafactoresenţialaldez-voltării economiei şi societăţiideopotrivă.

2. Exercitarea acestora, în-tr-un spaţiu de anvergură şicomplexitate mult superioareRomâniei, necesită construcţiipolitice majore şi parteneria-te strategicedurabile. Iar oriceconstrucţiepoliticăserioasăsauparteneriatfructuos,sebazeazăpestabilitateşidiplomaţie[1].

[1] IulianOneasca,Priorităţile Româ‑niei privind integrarea sa europeană. Construcţia politica; Iulian Oneasca este coordonator proiect în cadrul In-stitutului European din România şiexpert în politici sociale. A lucrat încalitatede consultantpentru instituţiide prestigiu (ILO, GTZ – Gmbh ş.a.),

Stabilitatea conferăpredic-tibilitatesceneipolitice.Vizeazăînprimulrânddefinireaidenti-tăţilorpoliticeînraportcuprin-cipalele curente şi adoptareaunor atitudini clare în chestiu-nilehotărâtoare.Aceastafacili-tează cristalizarea unor poziţiicomune în rândul forţelor poli-ticeşipromovareademersurilorpentru formarea majorităţii şiurmărirea consensului. Unita-teadevederiesteopre-condiţiea concertării eforturilor, pen-tru alcătuirea unui parteneriatcâtmai largşiapropiereaunorobiectivefundamentale.

Stabilitatea se adreseazăapoi păstrării poziţiei comuneîn condiţii politice modificate,îndeosebi în caz de alternanţăla putere. Experienţa internăindică o interdependenţă ridi-cată între obiective naţionale

sprijinind reformele din domeniul mun-cii înRomânia.Aacumulatdeaseme-neaexperienţăînpoliticisocialeînpro-iecte din SE Europei.

62ECONOMIEŞISOCIETATE

DezbateriSocialEconomicenr. 1/2012

semnificative şi factori de răs-pundere, tehnocraţi şi echipelelor.Aceastafacecaanumiteper-soane sau echipe să devină deneînlocuit în promovarea unoridei. Schimbarea lor din poziţiicheieareefectenegativeasupraşanselor apropierii obiectivelor,lărgind orizontul de timp esti-matşipunândînpericolposibi-litateaexploatăriiunorcondiţiifavorabile.

Coeziunea internă a par-tidelor politice şi parteneria-tul, inclusiv cel dintre putereşi opoziţie, - bazate pe dialog,transparenţă şi încredere reci-procă - facilitează armonizareaperspectivelor asupra interese-lorfundamentaleşidiminueazăposibilităţile de manifestare aunorsincopesaucorecţiisemni-ficative în sfera şi modalitateaapropierii obiectivelor relevan-te,încazdeprimenireaforţelorpoliticesaudealternanţă.

Manifestareacuprecădereaatributelor stabilităţii politiceînRomânia s-a realizat cel pu-ţinîndouăsituaţii:adoptareaşiimplementarea unormăsuri dereformă economică în vedereaaderării României la UniuneaEuropeană şi NATO, interesulnaţional primând intereselorparticulare ale clasei politice,aceasta conştientizând impor-tanţaintegrăriiînacestestruc-turi supranaţionale.De aseme-nea,clasapoliticăîşiintensificăeforturiledestabilitatecuprile-jul reprezentării poziţiei naţio-naleîncadrulsesiunilorordina-reşiextraordinarealeinstituţi-ilorUniuniiEuropeneprecumşialealtor instituţiişiorganismeregionaleşiglobale.

Diplomaţia priveşte adop-tareaşirespectareaunornormedecomportamentşicomunicare,necesarestabiliriişiîntreţineriicontactelor, transmiterii şi pă-trunderiimesajuluiîninstituţiişi spaţii interculturale diver-se. Tot diplomaţia guvernează

acţiunile necesare formării în-crederii şi construirii de par-teneriate, fără de care voceaRomânieiarputearămânesin-gularăînsusţinereaintereselorsale.

Promovareaintereselornaţi-onalepescenapoliticăaareneieuropene reprezintă - prin am-ploareaşiconsistenţaoportuni-tăţilor -oprovocarefărăprece-dentpentruclasapoliticăaRo-mânieişidiplomaţiaei.

Pe de o parte, promovareaintereselor naţionale implicăexercitareauneicolaborăriîntrereprezentanţiistatelormembre,coalizaţipentruafacemaibinefaţă unor provocări majore, fieeleexterne,precumcosturilede-localizării, efectelenegativealemigraţieiinternaţionaleaforţeidemuncă,costurilesocialegene-ratedecrizaeconomicăprecumşomajulşi inflaţia,sauinterne,cum ar fi costul restructurăriiîntreprinderilor pentru creşte-rea competitivităţii, ori costurilegate de depăşirea decalajelorde dezvoltare existente faţă deUniuneaEuropeană.

Pentru implementarea unor politicidecreştereşidezvoltaredurabilă,stabilireaunorobiecti-ve ale clasei politice româneştiesteimperiosnecesară.Aceastacondiţioneazăabordarealargăaprincipalelorforţepolitice,socia-leşicivice,concertareaeforturi-lorşiformareaalianţelorpentrupromovareaprioritarăaaspira-ţiilornaţionalelegitimeînforu-rilenaţionaleşisupra-naţionaledeexercitareaputerii.Obiecti-vele clasei politice răspund ce-rinţelordeconcentrareşiorien-tareaacţiuniipoliticepentruaface faţă cu succes competiţiei.Înmareparte,obiectiveleurmă-ritepotfi:a) Formareaşipromovareaunui

programpoliticsustenabil,cuvaloare strategică ridicată,adecvat nevoilor naţionale

şi cerinţelor integrării. Inte-grareasistemicăşiancorareatemporalăaansambluluipo-liticilor, la nivel naţional şieuropean,conferăacestoraopronunţată perspectivă glo-bală,anticipativă.Abordareaetapizatăarealizăriiprogra-mului, permite evaluarea saperiodică,actualizareaobiec-tivelorşiresurselor;

b) Apropierea acţiunii politicede interesele cetăţenilor-înpas cu evoluţia aspiraţiilorsale, la nivelul exigenţeloreuropene prin:üPrefigurareaunornoi ati-

tudini,trecânddelaliber-tăţişidrepturilalibertăţişiresponsabilităţi,

üPromovareatransparenţeişirăspunderii,

ü Deschiderea posibilităţiiunei participări mai pu-ternice a societăţii civileînaniiurmători;

c) Promovarea consensului,ca formă de decizie politicăîn domenii de interes larg.Aceasta presupune antrena-reaşiarmonizareacontribu-ţiilor factorilor semnificativi–externişiinterni,incluzândsectorul guvernamental, celprivat, comunitatea şi socie-tateacivilă-precumşifuncţi-onareasănătoasăastructuri-lorsocietaleşi instituţionaleîncareaceştiaoperează.

Obiectivele clasei politice sepot atinge în condiţiile stabi-lirii unor linii directoare de acţiune, comune, prin care sătranspară interesul general, înconsenscumodelulsocio-econo-mic al societăţii, compatibil cucel european.Astfel,direcţiile de progres carese recomandăconstrucţiei politice româneştiprivesc[2]:a)Orientareacadruluiinstituţi-

onalcătrecerinţelestabilirii,

[2] IulianOneaşcă,op.cit



adoptării şi promovării prio-rităţilornaţionale,asigurândpremise favorabile acţiuniieuropene concertate:ü Asigurarea aşezării prin-

cipalelor forţe social-poli-tice pe axele europene desucces şi reconfigurareacorespunzătoare a com-poziţiei parlamentare şiinstituţionale;

ü Garantarea reprezentăriişipromovăriiprioritaredecătre grupările socialpoli-tice a principalelor intere-sefundamentaleînforuri-ledeconduceresocial-poli-ticeşiinstituţionale.

b)Creşterea eficienţei activită-ţiişidialoguluisocial-politic:ü Simplificarea raporturi-

lordintreputereşiopozi-ţie şi evidenţierea preg-nantă a alternativelor şiopţiunilor;

ü Concentrarea reprezen-tării variatelor opţiunisocial-politice;

ü Asigurarea unei legă-turi puternice cu masele a forţelor reprezentateîn forurile de conducererelevante.

üEvaluarea periodică a re-alizărilorşirafinareaacţi-uniişidialoguluipoliticîndirecţia aspiraţiilorpopu-lare,actualizateregulat.

c) Reconsiderarea locului con-sultării populare în dezvol-tareademocraticăa statuluidedrept,precumşiaroluluiacesteia şi modalităţilor derealizare (anchetă, sondaj,referendum).

d) Primenirea clasei politice,promovarea şi valorificarearezervelordecompetenţă,în-deosebideconstrucţiepoliti-căşidiplomaţie,pentruomaibună comunicare, construi-readeparteneriateşipromo-vareaîncrederiireciproce.

PentruRomâniaarfinecesa-răstatuareaunuiconsensîntreforţele politice, în sensul iden-tificării interesului naţional,sprijinirii şi susţinerii acestuiapentru dezvoltarea economi-ei prin valorificarea resurseloreconomice,creşteriiniveluluideocupare,precumşipentruredu-cerea decalajului de dezvoltare dintre economia României şieconomia europeană. Din acestpunctdevedere,orientareaeco-nomieiprinpoliticieconomiceînfuncţiedeapartenenţalaoforţăpoliticădedreaptasaudestân-gaşi implementareademăsurispecifice coloraturii politice nuar servi interesuluinaţional ci,dincontră,aradâncisauarper-petua decalajele de dezvoltare.

De asemenea, este necesarăapropierea dintre elemente-le doctrinare şi măsurile depolitică economică iniţiate defiecare forţă politică în parte.Astfel, în România identificămmai multe forţe politice pe fie-care spectru politic (dreapta,stânga, centru), dar apropiereadintredoctrinăşimanifestărilepropiru-zise sunt foarte rare,urmare a interesului spontan manifestat pentru o cauză saualta, indiferent de programulanunţat încampaniaelectoralăori stipulat prin prisma colora-turiipolitice.Dealtfel,partideleînprezentsedefinesccaungruporganizat pentru participarea la viaţa politică, urmărind,cafinalitate, cucerirea totală sauparţialăaputerii,astfelcainte-reselemembrilorsăisăsepoatărealiza. Dinaceastăperspectivăeste secundar elementul doctri-nar sau cel de reprezentare[3].

O formă de guvernare princare interesele particulare,iniţiate şi urmărite de cătrepartidele politice, să primeze

[3] Ovidiu Trasnea, Probleme de sociologie politica, Editura Politica,Bucuresti,1975,pag.96.

intereselornaţionale,esteogu-vernarenedemocratică,deorece“nimicnu emai primejdios de-cât amestecul intereselor pri-vateîntreburilepubliceşifolo-sireaabuzivăa legilorde cătreguvernământ este un rău maimic decât coruperea legislatoru-lui, consecinţădeneînlăturatascopurilor particulare”[4] Perico-lul neconcordării dintre intere-sele partizane ale partidelor şiinteresul naţional se răsfrângeasupra cetăţeanului. Astfel,politica se legitimează prineficienţă, dar se delegitimeazăprin restrângerea participării.Distanţadintrediscursulpoliticşipoliticileefectiveoferăprilejulcalificăriidemocraţieişistiluluipoliticpecareaceasta îlpresu-pune drept demagogie. Popula-ritateascăzutăaparlamentelorşi lipsa de încredere în partideexprimă,pedeoparte,distanţatehnocrată faţă de politicăprivităcaspaţiualconfruntării,pedealtăpartedecepţiapublicu-luiînfaţalipseidetransparenţăa jocului politic[5].

Nuîntâmplătorpartidelepo-litice pornesc în definirea prin-cipiilor,aplatformelorprogram,deladoctrinaeconomică.Asimi-larea doctrinei economice, prinafiliaţiedeidei,oriprinîncura-jarea implementării unor prin-cipii economiceşi sociale rezul-tateprinaportulunorcurenteşişcolieconomice,arată interesulpartidelor,măcarcaşiintenţie,de a aduce un plus de valoare so-cietăţiişicetăţeanului.Elemen-tele doctrinare sunt primordiale înidentitateaunuipartidînmă-suraîncareelesuntrespectateşipuseînslujbacetăţeanului.

Transformarea cetăţeanuluiîn spectator se datorează şideţinătorilor puterii. Insistând

[4] Jean-JacquesRousseau,Contrac‑tul social, Iaşi,Moldova,1996.pag.133

[5] Cristina Pârvulescu, Politici pu-Cristina Pârvulescu, Politici pu-bliceşi instituţiipolitice,EdituraTrei,Bucureşti,pag.89



asupra specificităţii probleme-lor politice şi promovând ideeainteresului general politicienii,şi guvernanţii în mod special,urmăresc să conserve poziţiilede dominaţie pe care le deţin.Legitimându-şi astfel acţiunileşi transferând dezbatereapolitică spre domeniul tehnic,clasa politică favorizează unanume tip de depolitizare. Rede-finirea politicii prin asigurareaunorposibilităţirealedepartici-pareactivăasigurănudoarsu-portuldemocraticalguvernăriicichiarbazelebunăstării.Dacăpolitizarea cetăţenilor poateconduce la situaţii instabile,absenţa ei duce spre oligarhieşi autoritarism. Încrederea încapacitatea cetăţeanului de aoferi soluţiile optime, dublareaacestuiadecătrepartidepoliticeşigrupurideinteresereprezen-tative şi responsabile, asigurăparticipării, prin adaptareapermanentă a instrumentelorpe care se bazează: informaţiecorectă, educaţie şi participareorganizaţională, un real spaţiudemanifestare.Înregăsireace-ce-tăţeniei pierdute rezidă capaci-tateadearezistasfidărilorglo-balizăriişisupertehnologizării.

Româniadupă1989afostşiestescenamanifestăriideforţepolitice atât convergente, dinpunctuldevederealfiliaţieideideioriîmpărtăşiriiunorvaloricreştine, democratice, cât şi di-vergete,însensulneconcordăriielementelordedoctrină cuma-nifestărileşipoziţiile cotidiene,oridincontră,fiinţării înafaraunei identităţi doctrinare, caresăcreezeliniidecomportamentspecifice.

Multipartidismul româ-nesc, consecinţă a unui cumulde factori precum tradiţia, lip-sa unei opoziţii structurate lacomunism, contextul imediatpostdecembrist şi sistemul re-prezentării proporţionale, re-prezintă o imagine destul de

fidelă a fragmentării societăţiiromâneşti.Elnuestedisfuncţi-onal prin natura lui. Criza siste-muluicoaliţieideguvernarenuesterezultatulnumăruluimaredepartideciabazeilorelectora-leinstabile.

Concurenţa politică implicăo continuă reaşezare a acto-rilor politici care îşi disputăpoziţiile de influenţă şi decizie.Dar înmăsura în care dinami-ca schimbărilor sociale şi eco-nomice leafecteazăelectoratul,partidele româneştinupotpri-vi pasive erodarea popularităţilor, câtă vreme cucerirea şiinfluenţareapoziţiilordedecizierămâneprincipalulscopalace-stororganizaţii[6].

ForţelepoliticedinRomânianu ţin cont de apartenenţa lordoctrinară. Măsurile de politi-că economică anunţate diferăde cele implementate, fiindpu-ternic influenţate de intereseparticulare curente, fărăa ţineseamadeinteresulnaţional,derespectarea unor principii eco-nomice minimale, ori de nece-sitatea respectării posibilităţiide dezvoltare viitoare a genera-ţiilor. Partidele de dreapta dinRomâniaartrebuiesărepsecteprincipiile liberalismului eco-nomic în formularea deciziilorde guvernare, în timp ce parti-dele de stînga ar fi oportun sădezvolte programe sociale, defilieră keynesistă, instituţiona-lăoricorporatistă. Încondiţiileactuale este imperios necesar o armonizare a elementelor doc-trinare, o îmbinaredeprincipiişipreceptesocialeşieconomicepentruainiţiaprogramededez-voltare echilibrate, reconciliindteoriafundamentalistădepiaţăcuteoriişimodelededezvoltaredesorgintesocială.Aceastăfor-mă de reconciliere ia forma te-orieineoliberaleori,înprezent,teoriei celei de-a treia căi, cu

[6] ibidem,pag.102

toate că însuşi Samuelson ară-ta importanţa căii demijloc îneconomie[7].

Din punctul de vedre al adep-ţilor liberalismului, intervenţiastatuluitrebuielimitatăînbazaunorreguliclarstabilite.Astfel,liberalismul:ü aredreptpremiseliberta-

tea individuală, iniţiativaprivată şi limitarea pute-rii statului;

ü se bazează pe încredereaîn virtuţile “mâinii invi‑zibile” care reglează re-laţiile dintre oameni fărăintervenţia inoportună astatului;

ü privilegiază mecanismelede piaţă, considerate cafiind singurele forme cepermit existenţa unei so-cietăţicapabilesăasigurelibertateaindividuală;

Liberalismul economic,liber-tateaeconomicăvorconstituide-opotrivă impulsuri, argumente,stimulente pentru dezvoltarea activităţiieconomice.Subaspectdoctrinar,liberalismuleconomicseghideazădupăoseriedeper-cepte:omulesteofiinţăemina-mentesocialăcareactivează însocietate;aceastaarelabazăunansambluderegulişinormecedecurgdindreptulnatural, de-rivând din ordinea naturală asocietăţiiceserealizeazăîncon-diţiidelibertateşidefactorien-dogeni.Statulsecereaficreatdupăreguliledreptuluinaturalşi cerinţele societăţii naturale.Ordineanaturală se reflectă înplaneconomicprinlibertateadeacţiuneaagenţiloreconomici,înconformitate cu princiul armoni-zăriispontaneaintereselorpar-ticulare cu interesul general al societăţii,subdevizalaissez‑fai‑

[7] Sultana Sută-Selejan, Doctrine economice,EdituraEficient,Bucureşti,1997,pag.198



re[8]. Deşi liberalismul clasic areprezentat o revoluţi în ştiin-ţa economică, totuşi premiseleavute în vedere, presupoziţiilefolosite, ca şi unele teorii, audevenitnesatisfăcătoareînceeacepriveşteexplicareaunorfeno-meneşiproceseeconomico-soci-ale[9].Astfel,încondiţiiledesfă-şurării unor procese economiceşisocialeexistenteînfazadeas-censiune a capitalismului, cumsuntacumulareaprimitivăaca-pitalului, proletarizarea rapidăşiforţatăamicilorproducători,consolidarea şi sporirea roluluimarilorfirmeîncontrolulpieţeişialeconomiei,declanşareacri-zeloreconomice,apariţiaşoma-jului cronic şi a inflaţiei, creş-tereamişcărilor sociale, devinecutotulinadecvatăşinerealistăîncercarea de susţinere şi dez-voltareatemelorşiconceptelorclasice, cum sunt: individualis-muleconomic,realizareaprinci-piului laissez‑faire, într-o lumepresăratădeinegalităţi.

Adepţiidrepteiaufostceiaisusţinerii status-quo-ului, fă-cândapellatradiţie,ordine,mo-rală.Spredeosebiredeviziuneaoptimistăastângii,dreaptaareoviziunemaipesimistăasupranaturiiumaneşi,fărăsăconsi-derecăomulesteneapăratrău,pleacădelaideeacăceeaceesterău în interiorul său constituieo primejdie permanentă. Idei-le care i se atribuie în prezentdrepteisuntceledeordine,mo-rală, credinţă, familie, iar libe-ralismul este considerat princi-palulexponentaldreptei.

Doctrina liberală şi democra‑ţia politică

Axată şi centrată pe indi-vid conceput ca proprietar şi

[8]ColectivulASE-Dianahristache,AlinaCreţu,Doctrine economice,Editu-raASE,Bucureşti,2001,pag.51

[9]AurelIancu,Tratatdeeconomie,vol I, Editura Economică, Bucureşti,1993,pag.31

întreprinzător, pe om ca fiinţăraţională, purtătoare şi promo-toare a propriilor sale aspiraţiişi interese, doctrina politică li-beralăaacordatodeosebităim-portanţăproblemeidemocraţiei.Liberalismuladat onouavizi-une,concepţieasupraloculuişirolului individului în societate,relaţieişiraportuluisăucupoli-tica,cuputerea.Deaici,s-anas-cuttezafundamentalăalibera-lismului:“individulcascop,po-litica ca mijloc”[10]. O asemenea tezăexprimă,pedeoparte,ro-lulrezervatpoliticiiînsocietate,iar,pedealtăparte,marcheazărupturaradicalăfaţădeconcep-ţiafeudalăprivindstatutulindi-viduluiînsocietate.Noulraport,pe care liberalismul îl concepe,asigură relatia individului cupolitica, înţeleasă ca putere şiregim,şireflectă,defapt,esenţademocratismului politic liberalîn ceea ce priveşte guvernarea.Nu individul trebuie să se afleîn slujba politicului, a puterii,ci invers,putereatrebuiesăfieun mijloc, un instrument caresă-lslujească,să-lserveascăpecetăţean, să-i creezeacel cadrusocial, economic, politic şi juri-diccaresă-ipermitărealizareapropriilorsalescopurişiintere-se.Democratismulpoliticliberalpuneînloculautorităţiitradiţi-onale şi a privilegiilor feudale,individulcuintereseleşiaspira-ţiilesale,însoţitdeunlargsis-temdedrepturişilibertăţicetă-ţeneşti,civileşipolitice.

Întregul democratism po-litic liberal are ca fundamentConstituţia, ea este actul juri-dicsupremaloricăreisocietăţi,fundamentează, reglementeazăşiorientează întreagaviaţăpo-litică, a relaţiilor dintre stat şiindivizi.B.Constant, un teore-tician al liberalismului politic,

[10] Silviu Brucan, Îndreptar-dicţio-nardepolitologie,EdituraNemira,Bu-cureşti,1993,pag.52

a fost preocupat de analiza li-bertăţii individului, în strânsăcorelaţie cu Constituţia: “niciolibertate fărăConstituţie şi ni-cioConstituţiefărălibertate”[11]. După părerea sa, afirmarea şiextinderea libertăţii în societa-tea modernă este condiţionatădelimitareaputeriietatice,faptces-arputearealizaprinopiniapublicăşiaccentuareaseparăriiputerilor în stat. În societateamodernă, libertatea individuluieste personală, civilă şi cetăţe-neascăşiconstăînindependen-ţaacestuiafaţădestat,faţădeautoritate.

În societate, după B. Con-stant,înfuncţiedeproprietate,secreazădouăcategoriidecetă-ţeni: cei ce deţin proprietate şicarepotparticipalaviaţapoliti-că,iarsferadrepturilorşiliber-tăţilor este largă, consistentă;şiceicenudeţinproprietateşiîn consecinţă nu pot participalaactivitateapoliticăşiimplicitaria libertăţilor şi drepturiloreste restrânsă. Această situa-ţie este normală şi justificată,înopinia luiConstant, întrucâtproprietatea este cea care asi-gură cetăţeanului posibilitateainstrucţieicunoaşteriişideaici,competenţa necesară participă-riilorlaviaţasocial-politică.

Chiardacăînprezentdeţine-readeproprietăţinumaiesteocondiţienecesarădeaparticipalaviaţapolitică,totuşicondiţio-nareaexistăfiindlegatădeapar-tenenţa la o forţă politică esteprezentă, fără a pune accent,aşacumarătaConstant,pefun-damentarea unei educaţii caresă confere consistenţă actelorpoliticesusţinuteşiîntreprinse.

Un alt ideolog al democra-tismului politic liberal esteCh.AlexisTocqueville.Domeniuldemocratismului politic, căruiai-a acordat o deosebită atenţie

[11]BenjaminConstant,preluatdupăpaginaweb:www.liberalism.ro



Ch.AlexisTocquiville,a fostcelalegalităţii,allegăturiieiculi-bertatea, în condiţiile societăţiidemocratice dezvoltate. Alăturide libertate, egalitatea trebuiesă constituie un principiu fun-damental al oricărei democra-ţii. După opinia sa, egalitateatrebuie să cuprindă: egalitateaînfaţa legii,egalitateapolitică,egalitatea de condiţii. “Egalita-tea-spuneCh.AlexisTocquevil-le- este proprie fiecărui individdar extinsă la nivelul naţiunii,ea devine dogmă suveranităţiipoporului”[12].

Unlocşirolaparteaavutîncadrul democratismului politic liberal puterea etatică.Din do-rinţadeanuîmpietasauîngre-unainiţiativacetăţenilor,dea-iasiguraposibilitateadeacţiuneşimişcare, democratismul libe-ral a conferit puterii etatice un rol-status minimal în relaţiilesalecusocietateacivilăşipoliti-că,cusubiecţiisociali.Acestrolaconstatînaasiguraacelcadrusocial, economic, juridic şi poli-ticnecesardesfăşurăriiactivită-ţiisocietale,fărăa-lstanjenipeindivid.Toţifondatoriiliberalis-muluiauvăzutîncreştereapu-terii etatice principalul pericol al democratismului politic. J. Bentham,deşivedenecesitateaşiutilitatea statului în societa-te,rolulacestuiaestelimitatlaapărareapersoaneişisocietăţii,fărăînsăcaaceastasăîmpiete-zeiniţiativaindividuluisausă-lconstrângă.OpoziţieapropiatăînprivinţaroluluiputeriietaticeoareCh.A.deTocqueville.Deteamadespotismului,adictatu-rii, el seopunecreşterii roluluiputerii etatice. Cel mai bine asintetizatpoziţia liberalismuluifaţă de puterea etatică SergeChristophe Koln:”liberalii sunt

[12]CharlesAlexisTocqueville,Des-predemocratieinAmerica,Editurahu-manitas,Bucuresti,1992,p.414.

ceimaiextremiştiînantietatismşiantisectorpublic”[13].

Formade guvernământ sus-ţinută şi promovată de libera-lism a constituit şi ea o notădistinctă a democratismuluipoliticliberal.Adversaralabso-lutismuluişidespotismului,pa-radigma liberală s-a pronunţatpentrumonarhie constituţiona-lăsaurepublicăconstituţională,spre aceasta din urma înclinăceamaimareparteaburghezi-ei, întrucât ea eramultmai înmăsură să asigure libertateaservindu-sedeConstituţieşiseapropia mult mai mult de con-cepţiile privind democratismulpolitic.

Elemente ale teoriei doctrinei de stânga

Economiştiiclasicişineocla-sici au pus accent pe creştereaproductivităţiimunciişiaefici-enţeiînvedereaspoririiavuţieiîn condiţiileeconomieidepiaţălibere. Cei marxişti au pus înevidenţălimiteleşiinconvenien-tele acesteia (inclusiv cele lega-tede folosirea forţeidemuncă,aciclicităţiicrizeloreconomice),evoluând de la negarea de prin-cipiuaeconomieidepiaţălaad-mitereaeicaunrăunecesar,caapoisăfiesocotităcaunmijlocde ieşire din criză, către sfâr-şitul anilor ’80. În prezent, seîncearcăoredefinireaprincipi-iloreconomieidepiaţăşialedi-rijismului economic, în vedereaidentificăriielementelordecom-plementaritate şi convergenţăpentru a creşte eficienţa pieţeiîncondiţiilesusţineriisaleprinpoliticişiinstrumenteetatiste.

JohnMaynardKeynes,părin-teleeconomieidirijiste,iniţiatoral unei noi paradigme de gândi-reeconomică,aratăcăeconomia

[13]S.G.Kolm,Lecontractsocial li-beral,Philosophieetpratiquedelibera-lisme,PresseUniversitariesdeFrance,Paris,1985,p.35.

depiaţăestebunăînprincipiu,dar mersul ei este determinat de acţiunea unor legi (înclina-ţii) psihologice fundamentalealeoamenilorcare,lăsatesăac-ţioneze de la sine, influenţeazănefavorabilechilibruleconomic,generând crize, şomaj, inflaţie.Prin acţiuni concertate, într-osocietate a capitalismului or-ganizat, pe baza cunoaşteriitemeinice a mecanismului de funcţionarea economiei, aspec-telenegativeneputândfielimi-nate,potfimenţinute în limiteacceptabile şi transformate dinfactori destabilizatori în factoripropulsori ai dezvoltării. Con-vingerealuiKeynescăîncondi-ţiidelaissez-faire,evitareaunoramplefluctuaţiialegraduluideocupare poate să se dovedeas-că imposibilă fără omodificareadâncă a psihologiei pieţei in-vestiţiilorînlegăturăcucarenuexistăniciunmotivsăsecreadăcăvaavealoc.Keynesaratăcăgrija de a reglementa volumul investiţiilor nu poate fi lăsatfărăpericol înmâiniprivate[14]. Ca soluţie, Keynes preconizao socializare destul de cuprin-zătoare a investiţiilor care s-ardovedi ’’singurul mijloc pentru asigurarea unui nivel de ocupa-reapropiatdeocupareadeplină,deşiaaceastanu trebuie săex-cludătot feluldecompromisurişi aranjamente pe baza căroraautorităţilepublicevorcolaboracuiniţiativaprivată’’[15].

Practica şi teoria economicăauarătatcăeconomiadepiaţă,liberainiţiativăinducşimenţinoseriededezechilibrelegateînspecial de alocarea resurselor economice, în pecial a forţei demuncă,depăstrareaunuianu-mit echilibru social bazat peechitateşijustiţiesocială,norme

[14]J.M.Keynes,Teoriageneralăafolosiriimâiniidelucru,adobânziişiabanilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1970,pag.79

[15]Idem,pag.83



eticeşimorale,iarcosturilesoci-alerevinînsarcinastatuluicaretrebuiesăleacopere.Dinacestconsiderent,seimpunecaracte-rulmixtaleconomiei.

Ideea keynesistă de refor-mareaeconomieidepiaţăacu-noscut dezvoltări prin prismadiverselor sisteme de interese,inclusivale stângii burgheze şialemuncitorimiilaburiste,soci-al-democrateşisocialiste.Înpa-ralelcuteoriaeconomicădirijis-tăsedezvoltăşidoctrinepoliticedestângacaremiliteazăpentruprogres,creândpremisededez-voltareasocietăţii,şiodatăcuaceasta,şiaindividului.Perico-lulaparaatuncicândsusţinăto-rii acestor doctrine, sub cupolainteresuluigeneralşialbinelu-lui comun, favorizează acte decorupţie,deabuzsocietal,între-ţinând intereseleeconomicealeunor grupuri de presiune.

Stângismul[16] poate fi ex-primatprinactivităţidepoliticăinternă şi economică.Elarpu-teaconţinerepartiţiabunurilorpublice în favoarea claselor so-ciale defavorizate (prin politica fiscală sau chiar prin transferde proprietate (naţionalizarea),măsuri împotriva şomajului şisărăciei,atitudineanegativăşi/sau politica restrictivă faţă degrupuri politice sau instituţiiconsiderate fasciste sau conser-vatoareş.a.m.d.

Stânga a fost asociată ideiide transformare, modernizare,progres,militândpentruschim-bare.Adepţiieise inspiraudinconcepţiile filosofice ale peri-oadei iluministe (Locke, Mon-tesquieu, Rousseau), conformcăroraomuleste,prinnaturasa,bun,perfectibil,însăsistemulîncaretrăieştenuîiestefavorabil.Zona stângă a spectrului poli-ticafostocupatădepartidedin

[16] Iavor Stoyanov, Rusofilism şistângism înEuropadeEst, înRevistaSfera Politicii nr. 141

familiasocialistă,apărutecătresfârşitul secolului trecut. Valo-rilecareiseatribuieînprezentstângii sunt: reforma, dreptate socială, egalitate, libertate.

După Primul RăzboiMondi-al socialismul s-a faracturat îndouă linii ideologice extrem deimportantecareauimpusfieca-reonouăabordareasuprapro-blematiciipolitice:pedeopartecomunismul, impusînUniuneaSovieticăîn1917,aclamatper-manentcăelreprezintăsinguraalternativă socialistă la capita-lism şi social-democraţia euro-peanăcare,acceptânddemocra-ţiacaunicaformădeafacepo-litică,arespinsideearevoluţio-narăşidecicomunismul.Astfel,socialismuls-aîmpărţitîndouătaberecareaualesdrumuriper-fectdistincte,atâtdinpunctdevedereideologiccâtşiacţional.

Doctrina social‑democrată şi democraţia politică

O altă concepţie despre de-mocraţie, relativ diferită decea liberală şimai ales conser-vatoare, este cea promovată desocial-democraţia europeană.Aceastăorientareconcepedemo-craţiaîntr-ostransăunitateîn-trelaturilesaleesenţiale:liber-tate,egalitate,protecţiesocialăşi putere. Obiectivul principalal acestei doctrine este realiza-reaechităţiişidreptăţiisociale,apropierea condiţiilor de viaţăîntretoţimembriisocietăţii.In-cluderea în baza sa doctrinarăşi în practica social-politică aprotecţieisociale,constituietra-sătura distinctă a social-demo-craţieişiprincipalulelementdedepartajarefaţădecelalaltepa-radigmedoctrinareşiideologicecontemporane.

Social-democraţia reprezin-tă, conform Manualului de po-litologie, doctrina politică pri-vind organizarea şi conducereademocratică a societăţii, având

la bază principiile egalităţii şidreptăţiisociale,alepromovăriiintereselorproducătorilordeva-lori materiale şi spirituale, aleprotecţiei sociale a categoriilordecetăţenidefavorizaţi,prinli-mitarea puterii claselor sociale bogate, îndeosebi a monopolu-rilor. Geneza doctrinei politice social-democratice are la bazăpedeoparte,ideilesocialistilorutopici(ceapărutodatacuma-nifestarea relaţiilor de produc-ţiecapitalistecare,deşimarcauun element de progres pe calea dezvoltării societăţii, generautotuşi, înmod inevitabil şi ine-galităţi sociale), iar pe de altăparteideilemarxistedinadouajumatate a secolului trecut (idei considerate ca aparţinând soci-alismuluistiinţificpromovatdeMarx şi Engels ce considerauca inevitabilă pieirea capitalis-mului şi înlocuirea acestuia cuonouă societate, cea socialistă,reclamată de legile obiectiveale dezvoltării sociale, bazatăpeproprietatea comunăasupramijloacelordeproducţie).Ideilesocialiste izvorau din dorinţade a se găsi modalităţi de a ficonciliate libertatea şi egalita-tea, astfel încât să se realizezeodistribuireechitabilăaavuţi-einaţionalecătretoţicetăţenii.Ascensiuneapartidelordestân-gaafostdeterminatădecreşte-rea numerică a proletariatuluiindustrial.

Social‑democraţia modernă susţine[17]:ü economie de piaţă socială

(economiemixtă), cu pre-vederi legale pentru pro-tejarea muncitorilor, con-sumatorilor şi întreprin-zătorilormicişimijlocii;

ü susţinerea comerţuluietic şi echitabil, bazat pedialog, transparenţă şi

[17] http://www.psd.ro/social-demo-cratia



echitate,caalternativălaprincipiulliberalalliberu-luischimb;

ü unsistemextensivşicom-plex de protecţie socialăpentru a contracara efec-tele sărăciei şi pentru aproteja pe cei care nu pot să lucreze într-un sistemde piaţă liberă (şomerii,tinerii,pensionariietc.);

ü un sistem de taxare pro-gresivă,pentruaredistri-buivenitulînsocietate;

ü sistemepublicedeînvăţă-mânt, îngrijirea copiluluişi sănătate, finanţate decătrestat;condiţiiminimegarantate prin lege pentru muncitori (salar minim,protecţieîmpotrivaconce-dieriinecinstiteetc.);

ü protecţia mediului şi su-veranitatea principiului sustenabilităţii şi a dez-voltării durabile; multi-culturalism, drepturileminorităţilor şi o politicărelativ deschisă faţă deprocesuldemigraţie;

ü sus’inerea Drepturilor so-ciale ca extensie comple-mentară şi modernizareaDrepturilor omului;

ü politicăsocialăsecularăşiprogresivă;

ü politicăexternăcaresupor-tăpromovareademocraţi-ei, pacifism şi, unde esteposibil,multilateralism.

Accepţiunea modernă a ro-lului statului în economie esteredatădeŞcoalaeconomicăPu‑blic Choice, născută din nevo-iadea înţelegestatulcaagenteconomic care fixează regulilejoculuişieste,înacelaşitimp,şiarbitruşi jucător.Publicchoiceadmite că piaţa are slăbiciunipentru că externalităţile nupotfiacoperiteîncadrulpieţei.Această teorienuneagă căbu-nurile indivizibile necesită ta-rifare specială, dar aceasta nu

implicăautomatcăstatulpoatefi mai eficient dacă produce înloculpieţei(sectorulpublic)saucăreglementărileasupraschim-burilor ameliorează situaţia. Aadmitecăpiaţaesteimperfectă,nuimplicăînmodnecesaroin-tervenţie crescândă a statului,ciunaeficientă.

Economiştii J. Buchanan şiG. Tullock[18], susţinători ai te-oriei PublicChoice, formuleazăoteorieapieţeipoliticeşiocon-cepţie desprebirocraţie îndrep-tate spre criticarea omnipre-zenţei statului. Această teorieutilizează fenomene şi procesemicroeconomice pentru analiza procesului indivizilor şi decii-zor colective pentru aprecierea eficienţei comparate a pieţei şia statului, pentru a sesizamo-tivaţiilebirocraţilorşipentruainterpretabunăstareasocială.

Dinaceastăperspectivă,par-tideledeorientaresocial-demo-cratăcreeazăiluziaatingeriibu-năstăriiutilizândcapârghiiin-strumente de politică fiscal-bu-getarăînadministrareabugete-lorpublice,fărăadeterminaunetalondemăsurareabunăstării’’creată’’ prin mijloace etatiste.În prezent, din cauza efectelorcrizeieconomiceşifinanciareîn-cepute lamijlocul anului 2007,careacreatpremisereveniriiînforţă a statului în economie pepoziţiidejucătordirect,secon-statănunumaicreşterearoluluistatului,cişireorientareacătrestatulnaţional,protejareainte-resului naţional complementarprocesului globalizării, revita-lizării elitelor naţionale, ca ex-ponente ale culturii locale, dardesăvârşite prin accesul directlavalorileuniversale,graţieglo-balizării. În acest context, doc-trina social-democrată devinefactor catalizator al schimbări-lor inerente încomportamentul

[18] Doctrine economice, EdituraASE,Bucureşti2001,pag.156

pieţelorşialagenţiloreconomicideopotrivă.

Unalt factorcucaresecon-fruntă social democraţia înprezent îl reprezintă costurilesociale din societatea prezentă,efect al crizei economice, chiarşiînaceleţăriundeperioadaderefacereeconomicăaînregistratprogrese:şomajul,scădereapu-teriidecumpărareapopulaţiei,deteriorarea puterii de negociere asindicatelorînprocesuldesti-mulareasalariilorşianiveluluideocupareîncondiţiilerestrân-geriiatâtaoferteiagregate,câtşi a cererii agregate. Măsurilede stânga inerente unei astfel desituaţiieconomiceprimează.Totodată,fărăosusţinereapie-ţei,şiînconsecinţăaproducţiei,nusepotcrealocuridemuncă,nupoatefistimulatăputereadecumpărare.Înacestcontext,so-cial-democraţia va impune aceltandem stat-piaţă prin care săcâştigeatâtproducătorii, cât şiconsumatorii, încondiţiileunuijoc cu sumănulă (seare înve-dere eficienţamaximă a proce-selorredistribuiredineconomie,excluzând fenomene cum ar ficorupţia,favorizareagrupurilordeinterese).

Conservatorismul

Esteconsideratcafiindoten-dinţăcutotulfireascăagândiriipolitice,careacţielaliberalism.Esenţa conservatorismului esteconţinută in faimosul dicton alconteluiFalkland:“Atunci când nu este necesar să schimbi ni‑mic, este necesar să nu schimbi nimic”.[19] Pentru Edmund Bur-ke, fondatorul gândirii conser-vatoare, trasăturile credo-uluiconservator sunt[20]:

[19] Asociaţia Pro Democraţia, Par-tide pentru Democraţie, http://partide.resurse-pentru-democratie.org/doctrine

[20]EdmundBurke,Reflecţiipemar-ginearevoluţieidinFranţa-respectareatradiţiei: monarhie, biserica, arsisto-



tomul este fundamental o fiinţă religioasă şi religiaeste fundamentulsocietă-ţiicivile;

tsocietatea este produsul natural, organic al evolu-ţieiistoricetreptate;insti-tuţiile existente întruchi-peazăinţelepciuneagene-raţiilortrecute;

tomul presupune, alăturide raţiune, instinct şiemoţie; prudenţă, judeca-tă, experienţa şi obiceiulsuntcălăuzemaibunede-câtabsracţia;

tcomunitatea este mai pre-sus de individ; drepturile oamenilor derivă din în-datoririle lor;

trăul este înrădăcinat înnatura umană, nu în in-stituţiilesociale;

texceptând sensul moral,oamenii sunt inegali; or-ganizarea socială estecomplexă şi presupuneexistenţa diferitelor claseşigrupuri;

Creştin‑Democraţia

Originile doctrinare al aces-tuicurenttrebuiecăutateîntrepricipiile şi ideile propovăduitede catolicismul politic. Partide-le creştin-democrate au apărutca reacţie la atacurile asuprabisericii şi catolicismului. De-mocraţia creştină s-a reliefatînEuropa,dupăcelde-aldoileaRăzboi mondial, încercând săumplegoluldintreliberalismşisocialism, dintre individualismşicolectivism,având,înacelaşitimp, şivalori independentedeaceste curentedegândire, cumarfimoralacreştinăsausubsi-diaritatea. Creştin democraţiaesteasociatăînmulteţăriideiide neoconservatorism, putân-du-se semnala un corespon-dent funcţional între cele două

craţie,preluatdupăhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Edmund_Burke

curente,datfiindcăpromoveazărespectulfaţădevaloriletradiţi-onale:credinţă,familie.

Doctrina politică conserva-toare şi democraţia politică

Deşi conservatorismul nupoatefiacuzatdelipsădedemo-craţie, faţă de liberalism, luatcadoctrinădereferinţă,aceastăparadigmă dă o altă înţelegereşi interpretare conceptului dedemocraţie,conţinutuluiei,mo-duluide exprimare înpractică,scopuluişiutilităţiisalesociale.In teoria şi practica conserva-toare,democraţianuesteperce-putăcaoparticiparelargăşiac-tivăaîntreguluipopor,cisubdi-feritepretexte,eaesteredusălasegmentul aristocratic-burghez,la elita societăţii. Democraţia,în sensul largde fenomensoci-al-politic,esteprivităcaoinsti-tuţiesuperficială, incapabilăsăasigure obiectivitateapromovă-rii intereselor tuturor indivizi-lorşigrupurilorsociale.Inloculdemocraţiei,înţeleasăcaputereapoporului,estepromovatăde-mocraţia elitelor, unde calita-tea şi capacitatea intelectualăa acestora are rol hotărâtor înconducereasocietăţii.Oaseme-nea abordare a democraţiei nueste întâmplătoare, ea trebuieconectată cu concepţia natura-list-divină pe care conservato-rismulodăputerii,independen-ţaeifaţădevoinţaumanăşiînconsecinţăacaracteruluieiab-solut.Dacă îndoctrina liberalăoamenii sunt consideraţi liberişiegaliprinnaştereşidispundedrepturi şi libertăţi social-poli-tice, în concepţia conservatoareoamenii sunt inegali, au înzes-trări naturale specifice şi dife-renţiate.Societateaconservatoa-reesteconceputăşistructuratăpeprincipiileinegalităţiisocialea oamenilor şi claselor sociale,a prezenţei în cadrul acestoraa unui grup de elită înzestrat

cu capacitate intelectuală deexcepţie, de a conduce. Numaiaceastă elită naturală este înmăsurasăîmbinereguliletradi-ţiei,alemoşteniriitrecutuluicudatele concrete ale prezentului şi singura capabilă să asigurestabilitatea societăţii, condu-cerea fermă şi autoritară a ei.Democratismul politic conserva-tor dă o altă înţelegere relaţieidintre individ-stat-societate. Ingândirea şi practica liberală încadrul acestei relaţii, primatulîlareindividul,înschimb,înre-flexiilefilosofice-politicealecon-servatorismului şi în practicasocială, nu individul constituiepunctuldeatracţie,dimpotrivă,individul este “topit” în cadrulacesteia,subordonatcolectivită-ţiişiautorităţii.Omul,individulestedependentdesocietate,că-reia îi datorează aproape totulşiîlsusţineîntoateîmprejură-rile. Statul în raport cu indivi-dul este un organism generat de legi proprii, independent devoinţa oamenilor. El îmbrăţi-şeazătoateactivităţileşiintere-sele individului, fiind “punctuldesusţinerealtuturornevoilorreale fizice şi morale”[21]. Prin urmare, individulnueste inde-pendent în relaţiasa custatul,nici măcar cu acţiunile şi con-duita sa, deoarece şi acestea îisunt impuse de statutul social pecareîlconferătradiţia.Inde-mocratismul conservator regula majorităţiinuareniciovaloarepoliticăsauprogramatică,easerezumălademocratismulelitistdesorgintearistocraticburghe-ză.Modeluldesocietatepropusdeconservatoriesteunulstatic,limitat din punct de vedere par-ticipativ,unulcarepriveşteîna-poişiserefugiazăînvalorileşinormele trecutului[22].

[21] Citat după Adam Muller,en.wikipedia.org/wiki/Adam_Müller

[22]S.Possany,WhatisConservato-rism?, citat dupăMihai Bărbuliceanu,



Teza centrală a conserva-torismului constă în aceea căînainte de a construi cevanou,valoarea creată trebuie conser-vată[23]iardemocraţiaarfiinca-pabilăsăconstituieeaînsăşiunasemeneamodel, căatâta timpcât societatea este fundamenta-tăpeinegalitatesocială,nicinuarfiposibilăşinecesarăopar-ticipare a tuturor indivizilor la actulconducerii,soluţiapreconi-zatăfiindcaputereasăaparţinăaristocraţiei“naturale”[24].

Înpracticapolitică,concepţiamai rigidă, mai limitată a de-mocraţieipoliticeconservatoareşi-a găsit expresie în susţine-rea unor regimuri politice mai autoritare,aunorformedegu-vernământcareauoscilatîntremonarhie, monarhii constituţi-onale, până la republici parla-mentare,constituţionaleşipre-zidenţiale,uneledintreacesteaîmbrăcândchiarforme“forte”.

Relevanţa doctrinei în prac-tica partidelor din România

ConsidercăafacepoliticăînRomâniaesteunactdecuraj,denaivitateşideinteresdeopotri-vă.Trebuiecuraj pentru a putea modelamentalităţişicomporta-mente ale cetăţenilor, care nudemulttrăiauîntr-osocietateîncareaccesullabunurieconomicenueracondiţionatdeoanumităputeredecumpărare,ciderela-ţiainformalăpecareoaveaiculucrătoriiîncomerţ.Trecereadela procesul discreţionar de alo-care a bunurilor la cel pe bazăde competitivitate, în care ra-porturile de muncă-asigurareauneiputeridecumpărareaulabazăproductivitateaşieficienţa

Despre Democraţie,RevistaÎnJustiţie,nr.12,aprilie-mai2009,pag.16

[23]RussellA.Kirk,Theconservati-vemind,FromBurketoElliot,Chicago,Ed.III,1968,p.40.

[24]CitatdupăRalphAdamsCram,http://en.wikipedia.org/wiki/Ralph_Adams_Cram

muncii,pedeoparte,şigraduldeabsorbţiealbunurilorecono-micepepiaţă,pedealtăparte,atrage după sine pierderea în-crederii înpoliticianulsaupar-tidulcareproclamăîncampaniielectorale şanse egale pentrucetăţeni,serviciieducaţionaleşide sănătate gratuite, ore supli-mentareplătiteetc.

Pentruadepăşiaceastăsitu-aţie,estenevoiedecampaniideconştientizare a populaţiei visa vis de rigorile trecerii de la o economiecentralizată, laoeco-nomiecapitalistă:ü veniturile obţinute în

economie sunt rezultatul întreprinderii unor acti-vităţi economice eficienteîncarealocarearaţionalăa resurselor economice se faceînfuncţiedecerinţelepieţei;

ü statulse implică,prin in-strumentele şi măsurilede politică economică, înredistribuirea veniturilorpublice,obţinuteprin im-pozitareaavuţieicreatăîneconomie, spre realizareadecheltuielipublicecurolde susţinere a sectoruluiantreprenorial, de garan-tare a unui venit minim care să încurajezemuncaîn rândul populaţiei acti-ve,deasigurareaprotecţi-eisocialepentrupopulaţiainactivă;

ü statul,prinpoliticasocia-lă,aresarcinadeaîncura-ja iniţiativaantreprenori-ală,deasusţineprogresulforţeidemuncăşialsoci-etăţiiîngeneral,deages-tiona resursele economice de care dispune pe princi-piideechitatefaţădege-neraţiile viitoare, ţinândcontdelegităţiledezvoltă-riidurabile;

ü creşterea nivelului ocu-pării pe piaţa munciiva fi apanajul relaţiei

cerere-ofertă de muncă:oferta de muncă va facefaţăunorcriteriideselec-ţiedinceîncemaicompe-lxe, datorate încorporăriiprogresuluitehnic,gradu-lui ridicat de substituireal muncii cu capitalul încondiţiile economieibaza-te pe cunoaştere, promo-vării conceptelor de învă-ţare activă pe tot parcur-sul vieţii, a flexibilităţiimuncii, ceea ce incumbădezvoltarea unor concep-te noi prin care salariatul este în căutarea unui locde muncă cât mai bineplătitînraportcusatisfa-cerea unui anumit grad de securitate a locului de muncă –flexicuritate; ce-rerea de muncă depindeexclusiv de complexitateaşi dinamismul economieiînansamblulsău;

ü conştientizarea cetăţeni-lor de nongratuitatea ser-viciilorpublice,chiardacao mare parte dintre soci-etăţi încăsusţinacestas-pect: dezvoltarea pieţelorserviciilor şi a bunurilorpublice aduse în sprijinulmenţineriioricreşteriisă-nătăţiifiziceacetăţenilor,a grijei pentru dezvolta-reasaarmonioasă,creea-ză premisele liberalizăriiacetorpieţe,inclusivata-rifelor lor, ceeace facecastatulsădevinămultpreamic şi slab în susţinereafinanciarăaserviciilorpu-blice.Înacestsens,creşte-reagraduluideînţelegereacetăţenilorcuprivire lasistemele de coplată îneducaţie, sănătate, secu-ritate este absolut nece-sară făcând posibilă dez-voltarea acestor servicii la standarde cât mai ridica-te,darşiadâncireacerce-



tării şi inovării ştiinţificeînacestedomenii.

ü creareadeveniturişimi-joace de acoperire a nevo-ilor pentru acele persoane defavorizate care au şan-se reduse de integrare pe piaţamunciişiînsocieta-te, atât prin grija statu-lui, cât şiprin implicareaacticăainiţiativeiprivate,a comunităţii în general;prin acest efort comun se doreşte atât responsabi-lizarea societăţii faţă depersoaneleinactive,câtşiun anumit control al aces-teiafaţădefactoriişicon-diţiilecarelegenerază;

ü iniţierea unor comport-mente de prevenire a si-tuaţiilor sociale defavo-rabile,maidegrabădecâtimplementareademăsuride rezolvare a cazurilor sociale, din partea comu-nităţiiînansamblulsău.

Naivitatea politicienilor este percepută în contextul în carefaptele întreprinse nu convergcătrefacilitareacetăţenilorşiaintereselornaţionale, iar inten-ţia politicienilor şi a partidelorlorestedeadistrageatenţiaelec-toratului.Uniidintrepoliticieninuaucurajuldeaarătaprincemijloace economia României va devenicompatibilăcueconomiaUE, respectiv prin: creştereaproductivităţii, gestionarea efi-cientă a resurselor economice,înlăturarea risipei, atât de re-sursematerialeşiuname,câtşide resurse financiare, identifi-careapriorităţilordedezvoltareînvedereaatrageriideinvestiţiipentru generarea de noi locuri demuncă, eliminarea corupţieişi a birocraţiei excesive, redu-cereaponderiieconomieisubte-rane, înlăturarea grupurilor de

presiune care deturnează fon-duripubliceorieuropenealoca-tesprerealizareaunorobiectivededezvoltaredurabilă.Deci,na-ivitateaseatribuiepoliticienilorcare cunosc restricţiile impusecetăţenilorşinudispundemij-loace logistice ori comportamen-taledealeimplementa,ori,dincontră,nucunoscacesterestric-ţiişi,dinaltemotive,demulteori imorale,seangajeazăsăre-prezintecetăţenii.

Interesul politicienilor, re-spectiv interesulpolitic,alpar-tidelortrebuiesăseinterferezecuinteresulnaţional.Ce-ideter-minăpepoliticienisăacceadălafuncţiipublice,de reprezentarea cetăţenilor? În primul rândconferirea unui cadru legisla-tiv coerent prin care mediul de afaceri să se poată dezvolta înconsenscuexigenţele cantitati-ve şi calitative alemediului deafaceriextern.Înaldoilerând,prin pârghii monetare şi fisca-le, să se facilitezeatragereadecapital,dezvoltareacapitalului,casoluţiepentrucreştereaeco-nomicăaţării.Înaltreilearândfacilitarea producătorilor dinagricultură, ori din industriefcare angajează forţă de mun-cădinmediulrural, învedereauneidevoltăriechitabileşiechi-libratelanivelulţării.

Dinpăcate,dinpunctdeve-dere economic, în România nuse aplică nici un fel de doctri-nă, strategie sau plan coerent.Niciun partid aflat la guverna-re nu şi-a respectat principiilederivate din ideologia proprie. Sistemul actual este “capitalis-mulde cumetrie”, o combinaţiede neo-comunism, corporatismamerican, forme fără fond im-portate din Uniunea Europea-năşihaosbalcanic.Diferenţelemari de venituri între diferitecategoriisocialeşioportunismul

mercantil ca singur reper politic convergăcătreunmodeldeţarăaflată în penurie, nu către unmodeldeţarărecentadmisăînUniuneaEuropeană.

Bibliografie:

Silviu Brucan, Îndreptar‑dicţi‑onar de politologie, Editura Nemira,Bucureşti,1993

Cristina Bălăceanu, Abordări secvenţiale ale economiei Ro‑mâniei înainte şi după ade‑rare, Editura Universitară,Bucureşti2010

Colectivul ASE-Diana hrista-che, Alina Creţu, Doctrine economice,EdituraASE,Bu-cureşti,2001

AurelIancu,Tratat de economie,volI,EdituraEconomică,Bu-cureşti,1993

S.G.Kolm,Le contract social li‑beral, Philosophie et pratique de liberalisme, Presse Uni-versitaries deFrance,Paris,1985

J. M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică,Bucureşti,1970

CristinaPârvulescu,Politici pu‑blice şi instituţii politice,Edi-turaTrei,Bucureşti

Jean-JacquesRousseau,Contrac‑tul social, Iaşi,Moldova,1996

Sultana Sută-Selejan, Doctrine economice, Editura Eficient,Bucureşti,1997

Iavor Stoyanov, Rusofilism şi stângism în Europa de Est,înRevista SferaPoliticii nr.141

OvidiuTrasnea,Probleme de so‑ciologie politica,EdituraPo-litica,Bucuresti,1975

CharlesAlexisTocqueville,Des‑pre democraţie în America,Editura humanitas, Bucu-reşti,1992q



Aspecte deontologice privind absorbţia fondurilor europene de

către RomâniaLect. univ. dr. Cosmin STOICA

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

In the current economic crisis expanded and quality of Romania by European Union member, post‑accession EU funds can contribute to improving and saving development and solve many problems for approaching the level of

development of developed member countries. In the language of political, economic and everyday is fashionable to talk about structural funds. Often in political discourse is said that Romania’s priority is absorption of European funds but are not told what it means and how important is the effective absorption. In thinking businessmen, European funds are for many, a mirage, money that can be easily accessed and with which you can do what you want. For people in general are known to European money wine or not wine is lost or is spent solving all problems of the crisis. But the reality is somewhat different. European money is not obtained easily, you must have a very good project to be consistent with all criteria and requirements in the field. But most important is that the investment funded to meet specific development needs and in which the project area.

Key words:Europeanfundsco-financingcapacity,publicadministration

Capacitatea de absorbţie re-prezintă gradul în care o ţarăeste capabilă să cheltuiască întotalitate, încondiţiideeficien-ţă,resurselefinanciarealocate.

Eficienţapresupunecafolosi-reafondurilorsăcontribuiesub-stanţial la realizarea obiective-lorşimaialeslafinalitatealor.

Nupoatefivorbadeeficien-ţăînfolosireabanilorpubliciîncondiţiile în care aceştia suntgestionaţi şi repartizaţi în con-formitate cu prevederile legale,dar oamenii nu se pot folosi de obiectivuldeinterespublicrea-lizat. De multe ori totul se poa-te face cu respectarea tuturor procedurilor legale, dar obiecti-vuldeinterespublicrealizatnurăspundenevoilorlocalităţiisaucomunităţii, nu este adaptat lacerinţeşi laspecificuleconomic– social al zonei.

Exemplu: realizarea într‑o fostă zonă minieră a unei mari investiţii pentru industria IT este ineficientă, dar realizarea unei investiţii pentru materiale de construcţii ar fi eficientă pen‑tru reconversia profesională a persoanelor disponibilizate.

Pentru remedierea unor as-pecte care pot duce chiar laanumite întârzieri sau blocajeîn gestionarea eficientă a Pro-gramelorOperaţionale,considercăestenecesarăimplementareaunuisetdemăsuriîndomeniulcomunicării publice, care săasigureo„traducere”şidisemi-nare la nivelul publicului larga informaţiilor şi procedurilortehnice de accesare. Într-ade-vărexistăoconcurenţăşiova-rietatedesite-urideprofil,daracoloesteprezentatăinformaţia

brută,greudedigeratşipentrucunoscători.

Trebuie conştientizat că înnoul context şi conform noilorproceduri de lucru agreate de ComisiaEuropeană,estenevoiedeacţiuniconcertate,unitareşicoerente din partea tuturor au-torităţilor implicate, pentru caposibiliibeneficiarisăînţeleagăfaptul că fondurile structuralenu se dau ca un ajutor social ci seiauprinjoculpieţeilibere,încondiţiideconcurenţăşiperfor-manţă. În acest sens, trebuieasigurată o transparenţă tota-lă înprocesul de accesare şi înmodul de folosire a fondurilor şi transformat rolul birocraţieiîntr-unul de sprijin şi utilitate(„birocraţieprietenoasă)”.

La nivelul administraţi-ei publice, în ceea ce priveşte



acţiuniledecomunicareşiinfor-mare, trebuie schimbată opticaîn sensul că abordarea trebuieprivitădinspretipuriledebene-ficiarspreprogramşinuinvers,pentru că aplicantul nu e inte-resat foarte mult de politica de coeziune aUE, cimai degrabăprin creşterea nivelului de traial acestuia, prin accesarea fon-durilor.Deasemenea,înprivin-ţaabundenţeideinformaţiifur-nizate din mai multe unghiurişisurse,pentruaevitacaacţi-unile de comunicare la nivelul publicului larg să producă con-fuzii, ar trebui stabilită o coe-renţăşiunitateîntransmitereainformaţiilor.

Potenţialul beneficiar, maiales cel din mediul privat nu cu-noaşteşinicinuesteobligatsăcunoascătoatedefiniţiile,proce-durile şi tehnicile de alocare afondurilor europene. El trebuiesă ştie că banii trebuie folosiţieficient şi legal, banii europenisunt bani publici şi investiţiaprivatăsăfiede interespublic.Investiţiatrebuiesăajutelabu-năstareazonei,investitorultre-buiesăproducăînaintedetoateprofit,eltrebuiesăangajezeoa-menidinzonadeinvestiţie.

Totodată,pentruaputeare-aliza dezideratul de creştere anivelului de trai prin interme-diul programelor guvernamen-tale(fonduricomunitareşidelabugetul de stat), trebuie asigu-rată o complementaritate întretipurile de proiecte, o abordarenu numai cantitativă, privindgestionarea şi cheltuirea corec-tă, ci calitativă, prin utilizareainteligentăpebazauneianalizecontinuedeeficienţăşiutilitateeconomicăaacestora.

Fondurilestructuralenupotrezolvatoateproblemelededez-voltareşinicinuesterecoman-datcaîntr-oeconomiedepiaţă,acesteasăse constituie într-unajutor de stat sau o facilitate de naturăfinanciară.

Pentru caunprogram să sebucuredeunimpactsemnifica-tiv în plan economico-social înzonaundeesteimplementat,seimpune accesarea fondurilor înfuncţiedenivelul şi specificită-ţile acesteia, de potenţialul dedezvoltare.Înmodevident,aicine referim la tipurile de proiecte carevizeazăpăstrarea,continu-areatradiţiilorzoneirespective.Deexemplu,înceeacepriveşteproiectele carevizeazăconstru-irea sau reabilitarea reţelelorde canalizare sau apă potabilăsau refacerea infrastructurii,acestea nu se fac în funcţie departicularităţileregiuniirespec-tive,ciînfuncţiedenecesitateaasigurării unuiminim nivel deexistenţă,igienăalpopulaţieiînzonarespectivă.Nutrebuiene-glijateavantajelerealeşiimedi-atedecarepoatebeneficiaore-giuneîncares-aufăcutastfeldeinvestiţiişiatragereadenoipo-sibilităţidedezvoltare,pornindde la crearea acestor premise.

Înaltăordinedeidei,avândîn vedere că strategia abordea-zăaspecteledenatură compre-hensivălanivelmacroeconomic,conceptual şi garantează efectepetermen lungdeschimbareamentalităţiişioabordarefinan-ciarăglobalăceincludefonduri-leprovenitedinasistenţaeuro-peană şi programele naţionale(respectândprincipiuladiţiona-lităţii), se impune corelarea decătre instituţiile implicate a ti-purilordeproiecteutileînzonăşi informarea beneficiarilor înlegăturăcuproiecteleprioritarecarevorbeneficiadefinanţare.

Esterecomandatăidentifica-readeautorităţilepubliceimpli-cateaposibilităţilorconcretededezvoltarearegiunii,porninddelaceleprinseînPlanulNaţionaldeDezvoltare,asectoruluicarenecesită intervenţie/reabilitareimediatăşidea întocmio listăcu tipurile de proiecte prioritare lafinanţare,darcarevorprimi

fonduri în situaţia în care pro-iectul este realizat conform rigo-rilorşicerinţelorimpuse.

Se cunoaşte tendinţa popu-laţiei,deaseferisăinteracţio-nezecuangajaţiidininstituţiilepublice, problema constituind-orelaţiile dificile pe care le-auavut îngeneral,pentrudiversealteprobleme,deexemplu,pen-tru a intra în posesia unui actde proprietate al unui teren şiostilităţile arătate faţă de per-soanele care încercau să intreîn legalitate (solicitare certifi-cate, avize). Aceste situaţii auformat un curent de opinie înrândulpopulaţieişiaconduslaevitareacuoricepreţaoricărorlegăturicupersonaluldininsti-tuţiilestatului.

Trebuie conştientizată ne-cesitatea schimbării acesteimentalităţi,caredinpăcatearepriză la populaţie, în sensul căinformaţiile tendenţioase sepropagă imediat, sunt captatemai rapidşi conferăooarecaresatisfacţie persoanelor implica-te în discuţie. Mentalitatea nupoatefischimbatăfoarterapid,înviitorulapropiat,indiferentcemăsuri sevor întreprinde, însătrebuiesăsefacătoateeforturi-ledeaseschimbaconvingerilepopulaţieiperelaţiacuautorită-ţilepublice.

În momentul în care prindecontur o idee de proiect şi esterealizat proiectul propriu-zis,beneficiarultrebuiesăfieconşti-ent de riscurile la care se supu-neşisărealizezecăpromovareaunei idei care se suprapune cu unproiectdejaexistentpepiaţăşinudovedeşteutilitate econo-micănuvabeneficiadefondurişideşiproiectulestebinereali-zat (întocmirea unui studiu defezabilitateexemplar)nuvapri-mifinanţare.

Deaceea,enevoieodiscuţiepreliminară cu reprezentanţiiorganismelor intermediare din regiunearespectivăpentruase



asigura căpropunereaacestuiaseînscrieîntipuriledeproiecteeligibilepentrufinanţare.

Statulesteobligatsăsprijinebeneficiarul, la realizarea pro-iectuluişideaîlorientaspreac-tivitatea care optimizează unadejaexistentă,însăresponsabi-litatea finală îi revine benefici-aruluicaredacănuţinecontdeabsolut toate criteriile impusepentru întocmirea proiectuluinu se va bucura de asistenţăeuropeană.

Beneficiarul va trebui săpornească de la premisa că in-vestiţiapecareovadezvoltaînprezent nu va genera prosperi-tate şi bunăstare personală orizonală imediată. Beneficiile şiavantajele trebuiesc gânditepetermenlung,deduratăşisevorconcretizaîncreştereaniveluluidetrai,dupăoperioadă,iarafa-cereademaratădeacestavaim-pulsionaşialtepersoanesăaibăogândiredeschisăspreaccesa-rea fondurilor europene, avândun aşa zis efect catalizator şimobilizatorpentrucomunitate.

Capacitateafinanciarădeab-sorbţie reprezintă capacitateaautorităţilorcentraleşilocaledeacofinanţaprogrameşiproiectesprijinitedinfonduriexterne,deaputeagăsişirepartizafonduripubliceinterneşidealeconsti-tui de la potenţialii beneficiarisau din alte surse interne sau externe.

Folosirea eficientă a Fondu-rilorStructuraleşideCoeziune(FSC)trebuiesăaibăînvedere

criteriileşiprincipiileeficienţeieconomice referitoare la reali-zarea şi utilitatea obiectivelorfinanţate.Folosireacorectă,dinpunct de vedere procedural, fi-nanciar şi tehnic, a fondurilornerambursabile nu este sufici-entă pentru a asigura eficienţainvestiţieifinanţate.

Utilizarea eficientă a FSCare ca principal scop reducerea decalajelor dintre regiunile de dezvoltareşiatenuareadiferen-ţelordeordinsocialşieconomic.Fondurile structurale care fi-nanţeazămăsuridepoliticăre-gionalătrebuieastfelgestionateşidirecţionate încâtsăpermităapropierea decalajelor între re-giunişinusăleadâncească.

Scopurile urmărite prin fi-nanţarea proiectelor din acestefondurivizeazăînprincipalpro-movarea unei dezvoltări dura-bile,echilibrateşiarmonioaseaansamblului economic şi socialalUniunii,pentruaseasiguraîmbunătăţireanivelului de traialcetăţenilorUniuniiEuropene,dincareRomâniafaceparteîn-cepând cu 1 ianuarie 2007.

Utilizarea Fondurilor Struc-turale şi de Coeziune implicăaplicarea corelată a politicii dedezvoltareregionalăcucelelaltepolitici publice, asigurându-seastfel convergenţa fondurilorpentru finanţarea obiectivelordedezvoltare.RolulFondurilorStructurale şi de Coeziune nuse limitează numai la aspectulfinanciar, politica de dezvolta-re regională neavând ca scop

numai o simplă redistribuire aresurselor,citrebuiesăîşicree-zeresurse,investindînpotenţi-alulregiunilorşialcolectivităţi-lor acestora.

Prin fondurile europene sunt finanţate proiecte care contri-buie ladezvoltareazonelormaipuţin avansate, prin investiţiipentru coeziune economică şisocială,îndomeniicheieprecumdezvoltarea resurselor umane,dezvoltarea infrastructurii loca-leşiregionale,serviciisocialeşiservicii turistice. Se realizeazăastfel crearea de locuri de mun-că, creştereanivelului competi-tivităţii, îmbunătăţireacalităţiivieţiipentrulocuitoriiregiunilorvizate,precumşimodernizareazonelor rurale şi regenerareacelor urbane. Mai mult, acoloundeestevorbadeinvestiţiideanvergură, fondurile europenepotjucaunrolcatalizatorînmo-bilizarea cofinanţării statuluiromân împreună cu instituţiilefinanciareinternaţionale.

Bibliografie:

l PlanulNaţionaldeDezvolta-re al României pentru perioa-da 2007 – 2013.

l Programele OperaţionaleSectorialeşiProgramulOpe-raţionalRegional.

l Programul de guvernare pen-tru perioada 2008 / 2012.

l Strategia post aderare a Ro-mâniei q



Comunicarea în cadrul grupurilor de lucru

Prof. univ. dr. Valentina ZAhARIA Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

The importance of group size is not only the diversity of skills and wealth of ideas, but also in social facilitation processes that validate and strengthen individual values . It is possible that large groups can not be perceived

correctly and completely all information, the degree of their perception of being diminished. If large groups, speaking time allotted to each participant is reduced, the ability to express ideas is low, there is a tendency of non‑involvement and satisfaction is low. Obedience is a moral issue, loyalty and implicit recognition.

Key words:communication,authority,power,power

Introducere

ÎnopinialuiIonBoboc,careîlciteazăpeM.Dalton,„clicilever-ticale“suntmaiputerniceşimaieficientedecât„clicileorizontale“;primele sunt structurate infor-malînjuruluneiideisaupentruafacefaţăprovocărilorvenitedinpartea altor structuri informale întimpce„clicileorizontale“suntconjuncturale, cvasiformale, rea-lizate pe osatura grupelor de sar-cină,nupeinterese.[1]

În lucrarea lui Ion Boboc[2] sunt transcrise principiile for-mulatedeA.Darveaucuprivirela dinamica grupului şi organi-zaţiei; dintre acestea, le redămpeceledemaijos,cuscopuldeaevidenţianevoiadeautorealizareaindividuluiaflatîngrupşirolulcomunicării interne: persoana

[1] Boboc Ion, Comportament orga‑nizaţional şi managerial. Fundamente psihologice şi politologice, vol. 2,Com‑portament managerial, EdituraEcono-mică,Bucureşti, 2003,pag165.

[2] Boboc Ion, Comportament orga‑nizaţional şi managerial. Fundamente psihologice şi politologice, vol. 2,Com‑portament managerial, EdituraEcono-mică,Bucureşti, 2003,pag166.

care aderă laungrup este con-sideratădinstartcaonestă,cin-stită, harnică, întreprinzătoare,căutând succesul, capabilă dedecizieşideresponsabilitatepro-prie;prieteniaşisusţinereareci-procăsuntconsecinţelerelaţiilorfacilitatedeorganizaţie,nudoardeterminanţiai îndepliniriisar-cinilordemuncă;grupulauto-ad-ministreazănevoile,dezvoltarea,relaţiile cualtegrupuri, conflic-tele; grupul are nevoie de sprijin pentrua-şiatingematuritateaşia se autoregla; elementele esen-ţialeprescrisesuntminimale;re-gulileşimetodelesuntreduselarespectarea autonomiei relative întreechipeşiindivizi;elemente-leesenţiale(politice,controlulca-lităţii etc.) sunt reglementate şinusuntnegociate,daroricealteelementesuntauto-administrateîntrecolegi;acoloundeexistăin-terdependenţă,unmecanismdecoordonare permite anticiparea efectelordeciziilorluatedealţii.

Cuprins

Comunicareadintremembriigrupului se supune regulilor

determinate de factorii[3]:mări-mea grupului, proprietăţile re-ţelelor de comunicare, reţeleleşistructuragrupului,naturaşiconstrângerilesarcinii, structu-raafectivăagrupului,constrân-gerile organizaţionale şi insti-tuţionale. Importanţa mărimiigrupuluinuconstănumaiîndi-versitatea competenţelor şi bo-găţiaideilor,cişiînproceseledefacilitaresocialăcarevalideazăşi întăresc valorile individuale.Dinacestmotiv,putereagrupu-luinuestesimplasumăavalo-rilor membrilor grupului. Pan-telimon Golu[4]afirmăcărelaţiadintreaptitudinişiperformanţă„estemediatădeprocesulinter-acţiuniidintremembri,înspeţădemodul în careaceştia comu-nicăşireacţioneazălaceilalţila

[3]AmadoG.,GuittetA,„Organiza-reagrupurilor.Comunicareaîninterio-rul grupurilor“, înDeVisscher Pierre,Neculau Adrian (coordonatori), Dina‑mica grupurilor. Texte de bază,EdituraPolirom,Bucureşti,2001,pag251.

[4]GoluPantelimon,„Perspectivenoiasupra psihologiei grupurilor sociale“,înZlateMielu(coordonator),Psihologia la răspântia mileniilor, Editura Poli-rom,Iaşi,2001,pag179.



soluţia propusă de unul dintreei:măsuraîncaremembriigru-pului sunt sensibili la propuneri-lepartenerilorlor,vădutilitatea acestor propuneri, le înţeleg, lecritică,leacceptă,leformulează eiînşişi“.

hampton, Summer şiWeberaratăcăofurnicăpoatecărasin-gură, în6ore,232degramedemateriale de construcţie şi ali-mente.Douăfurnici,caresespri-jinăunapealta,pot transportaîntotal765degrame,înaceeaşiperioadădetimp.Treifurniciducîntotal778degramedemateri-ale.Aparent,o„tensiunebenefi-că“pareafacesăcreascăranda-mentulşiforţafiecăruimembrual echipei prin simpla prezenţăa celorlalţi; este vorba, evidentdesprefacilitareasocială.[5]

[5]CribbinJ. James,Le leadership,Les Éditions de l`homme, Montréal,1986,pag182

DupăAmadoşiGuittet[6],unbunnivelalcomunicăriisepoa-terealizadacăgrupulareîntre3 şi 12 (15) persoane, număruloptimfiind5.Astfel, grupulde3 este celmai eficient, dacă seabordeazăoproblemădelogică,grupul de 6 este potrivit situa-ţiilorîncaresuntnecesaremaimultesoluţiiposibile,iargrupulde12estedepreferatînsituaţii-leîncareestenecesarăconfrun-tarea punctelor de vedere dife-rite. Aceste cifre nu reprezintăunica reţetă, datorită faptuluică,înafarădemărimeagrupu-lui,şialţifactoripotdeterminastabilirea optimului în comuni-care. Un parametru importantestetimpulîncaregrupulpoategăsi soluţia unei probleme sauîncarepoateadoptaodecizie.

[6]AmadoG.,GuittetA,„Organiza-reagrupurilor.Comunicareaîninterio-rul grupurilor“, înDeVisscher Pierre,Neculau Adrian (coordonatori), Dina‑mica grupurilor. Texte de bază,EdituraPolirom,Bucureşti,2001,pag252

Pedealtăparte,esteposibilcaîngrupurilemarisănupoatăfireceptatecorectşicomplettoa-teinformaţiile,graduldeperce-perealacestorafiinddiminuat.Încazulgrupurilormari,timpuldevorbirealocatfiecăruiparti-cipant este redus, posibilitateaexprimării ideilor este scăzută,apare tendinţa de non-implica-re,iargraduldesatisfacţieestemic.Subiecţii îşi exprimă insa-tisfacţia şi nemulţumirea şi sesimtfrustraţi.

În lucrarea specialistului Pierre De Visscher[7] sunt pre-zentateformulelenumăruluiin-teracţiunilorindividuale(N),înfuncţie de numărul membrilorgrupului (n).

Astfel,utilizândformula:

Rezultă:

[7] De Vissscher Pierre, „Dinamicagrupurilorrestrânse(I)“,înDeVisscherPierre, Neculau Adrian (coordonatori)Dinamica grupurilor. Texte de bază,Editura Polirom, Bucureşti, 2001, pag22

Ntotal=3nn – 2n–1+1

2

N=n(n –1)2

n 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20N 15 21 28 36 45 55 66 78 91 105 120 136 153 171 190

Dacă se calculează numărultotal de interacţiuni potenţialeîncadrulunuigrup,ţinândcontdelegăturilefiecăruiindividcu

unalt individ, cuopereche, cuun trio etc., se ajunge, pe bazaformulei de mai jos, la valori

Ntotal extremdemari,pentrunu-mere n relativ mici:

n 6 7 8 9 10 11 12 13

Ntotal 301 966 3025 9330 28501 86526 261625 788970

n 14 15 16 17 18 19 20

Ntotal 2375101 7141686 21457825 64441010 193448101 580606446 1742343625

Dacăseproducsuccesivtoa-te interacţiunile grupului for-matdin20depersoaneşidacăfiecare schimb de idei dureazădoarcâte10secunde,duratato-talăa interconexiunilorestede

4.839.843deore,adică201.660de zile, respectiv 550 de ani.Evident,neparticipareaunorin-diviziladezbateriduceladimi-nuarea consistentă a timpuluialocat acestora, dar implicarea

şi motivarea se diminuează,apărând riscul erodăriiunităţiişicoeziuniigrupului.

Ca urmare, dacă scopuri-le şi sarcinile grupului suntcomplexe şi necesită aptitudini



considerabile,echipelemici(dela6la12indivizi)suntcelemaiefi-cace[8].Dacăsarcinilesuntrelativsimple şi redundante, echipelepotfisuficientdemaripentrualeputeafinaliza.Dacăechipaesteresponsabilăpentruosarcinăcenecesitămultknow‑how tehnolo-gic,mărimeaacesteia trebuiesăfiedestuldemarepentruainclu-detoateclaseledespecialişti.

Decizia cu privire la mări-meaechipeitrebuiesăsebazezepecapacitateaindivizilordeaficoechipieri şi pe gradul în carevorşipotsăseintegreze.Mem-briiuneiechipemari(15–25deindivizi)trebuiesăfiedestuldeîncrezători şi de înţelepţi ca sănudiscutepelargdesprefiecarechestiuneşisăfiedeschişidele-găriidecompetenţe.

Lideriatul la graniţa dintreteorieşipractică.

Lideriatul este una din celecincifuncţiialeprocesuluidema-nagement.[9] Istoria managemen-tuluiaînsemnatpedeoparte,ocreştere a complexităţii munciimanageruluişipedealtăparte,ototmaiprofundăînţelegereaspe-cificuluiactivităţiideconducere.

Ceimaimulţidinspecialiştidefinesc lideriatul a proces deinfluenţăsocială încare liderulcere participarea de bună voiea subordonaţilor la un efort învederea atingerii obiectivelororganizaţiei.[10]

Termenul de lideriat era fo-losit, în teoriile sociologice alegrupurilor mici mai ales pentru definirea conducerii informaleşideaceeaînanii‘60auexistatautoricareaususţinutnecesita-teapregătiriimanagerilorcaşilideri informali.

[8] harrington-MackinDeborah,Cum se formează o echipă de succes,EdituraTerora,Bucureşti,2002,pag20

[9] VaguP.,StegăroiuI.,”Lideriatul.Delateorielapractică”,EdituraBiblio-theca,2006,pag3

[10] Vagu P., Stegăroiu I., ”Lideri-Vagu P., Stegăroiu I., ”Lideri-atul.De la teorie la practică”,EdituraBibliotheca,2006,pag4

În concepţia lui J. Kotter delaharvarBusinessSchool lide-riatul desemnează procesul deorientare a unui grup sau a unor grupuridepersoane,prinmijloa-ce necoercitive.[11]Labazalideri-atuluiseaflăspirituldeechipă,definitcafiindstareacereflectădorinţa oamenilor de a gândi,simţişicomportaarmoniosînve-derearealizăriiunuiscopcomun.Spirituldeechipăesterezultatulintegrăriiapatruprocese:üconstituirea încrederii în-

tre persoanele implicate;üstabilirea unei misiuni

şi a unor scopuri clare lacareaderăpersoanele;

üderularea de procese deci-zionale participative;

ümotivareaputernică,indi-vidualăşidegrup,pentrua contribui la realizareaţelurilorcomune.

Fărăspiritdeechipălideriatulnuarexistadeaceeaşicalităţileunuilidersuntprocesecomplexesupuseschimbăriicontinue.

Pe de altă parte, lideriatulimplică practicarea unor abili-tăţişianume:[12]

üabilitateadea înţelege căoamenii aumotivaţii dife-riteînmomenteşisituaţiidiferite;

üabilitatea de a antrenaadepţii în a-şi concentraeforturile în realizareaunei anumite sarcini;

üabilitateadeaacţionadeomanierăsusceptibilă,deasuscitamotivaţiişideareacţionalaacestea.

Ceamai inflexibilă regulă aexistenţei noastre o reprezin-tă progresul şi transformareacontinuă. Progresul continu nepregăteştepentruschimbare înschimb ce învăţarea reprezintă

[11] ConstantinescuD.A.,RotaruA.,SavuC., ”Management – Teorie, testeşiprobleme”,vol.II,Culturanaţională,Bucureşti,2003,pag383.

[12] Koontz h., O’ Donnell C., ”Ma-nagement, princepes et methodes degestion”,McGrawhill,Montreal,1980,pag .491.

capacitatea de adaptare a unei persoanesauauneiorganizaţiilaschimbărilerapidecaresepe-trecînjur.Atributelelideriatu-luicaretrebuieperfecţionateşidezvoltate sunt: üautoperfecţionarea;ücaracterul;ücomunicarea;ücurajulşiacţiunea;üintuiţia;üîncrederea;üinteligenţa;ürespectul;üviziunea;ürezultatele.

Autoritate, competenţă şi putere

AutoritateAutoritatea poatefiînţeleasă

caoproprietateintrinsecăuneientităţi,darşi cao relaţiedin-treaceastaşioalta.Schemare-laţieideautoritateestesimplă:P, purtătorul autorităţii, inter-acţioneazăcucelasupracăruiase exercită aceasta – subiectulS.Aplicarearelaţieidintreceledouă entităţi se realizează pedomeniul D. J. M. Bochenski(1992) defineşte astfel relaţiadintrecomponenteleautorităţii:„PesteoautoritatepentruSîndomeniul D atunci când S recu-noaşteînprincipiudreptadevă-rattotce-iestecomunicatdecă-trePsubformaaserţiuniişifacepartedindomeniulD“[13] .

Formal, autoritatea poate fiepistemicăsaudeontică.Autori‑tatea epistemică este autoritatea celuicareştie,aexpertului.Ease fundamentează pe înţelege-reacăpurtătorulei,P,nuîiestesuperiorformalluiS;elnu-idăacestuia ordine sau directive. Înplus,Pnuarenicidreptulşiniciposibilitateadea-iimpuneoanumeconduităsauunanumitcomportament subiectului S cucareseaflăînrelaţie.

[13]Bochenski,J.M.,Ce este autori‑tatea?, Editura humanitas, Bucureşti1992,pag24



Forma demanifestare a de-butului relaţiei dintre cei doiestecăPoferăpropoziţii.Carac-teristicpropoziţieiestecăeaesteadevărată sau falsă;nuanţând,se poate spune că o propoziţiepoatefiprobabilăsauimproba-bilă.Pentrucagraduldevalidi-tateauneipropoziţiisăfieridi-cat,trebuiesăfieîndepliniteur-mătoarelecondiţii[14] :subiectulStrebuiesăfieconvinscăpurtă-torulPîşicunoaşteîntr-adevărdomeniul, că este competent înaceldomeniu.SacceptăideeacăPştiemaimultdecâtelînsuşi,că este mai competent, şi esteconvins că acelaşi P numinte.Competenţa este deci o relaţieîntredoitermeni:unpurtătorşiundomeniu,iarautoritateacu-prindetreitermeni:purtătorul,domeniulşisubiectul.

Autoritatea deontică este au-toritatea superiorului formal. În sfera ei se operează cu ordine,iar practicarea este legată în-totdeauna de un aspect concret. Esteorelaţiecaresereferămaimult lamuncă şimai puţin lasuportulpecarepurtătorulau-torităţii îl poate acorda subiec-tului cu care este în corespon-denţă. Autoritatea epistemicăse aplică la actele de motivarepozitivă, iar autoritatea deon-tică la celedemotivarenegati-vă.Şeful a decis să mă ocup de proiectul de dezvoltare – este o propoziţie care decurge din au-toritateadeontică.

UnaltpunctdevederelegatdeautoritateestecelalluiMaxWeber (1997), care identificătrei tipuri pure: autoritatea raţi‑onalităţii (legală),bazatăpecre-dinţaîn„legalitatea“regulilorşipedreptulcelorcareauajunsînfuncţiideautoritatesubdomniaacestor legi, autoritatea tradi‑ţională, fondatăpecredinţa în-rădăcinată în caracterul sacrual tradiţiilor şipe legitimitatea

[14]Bochenski,J.M.,Ce este autori‑tatea?, Editura humanitas, Bucureşti1992,pag60

statutuluicelorcareîşiexercităautoritatea în virtutea acestortradiţii,autoritatea carismatică,legitimatădedevotamentulfaţăde harul excepţional, eroismulsau caracteristicile exemplareale unei persoane. În primul caz, primează ordinea legală,impersonală; autoritatea se re-găseşte la vârful organizaţiei,conformuneischemelogice,darşilafuncţionariiaflaţiînfrunteastructurilor anume desemnate. În cazul al doilea, supunerea aparecaoproblemămorală,deloialitateşiderecunoaştereim-plicită.Abia în ultimul caz con-ducătorulesterecunoscutpede-plin.Caurmare,categoriilefun-damentalealeautorităţiilegalesunt:existenţaşirecunoaştereafuncţiilor şi a regulilor, delimi-tarea competenţelor, existenţadepartamentelor structurate ie-rarhic, recunoaşterea dreptuluide proprietate şi separarea luideposibilitateautilizării ei, co-municareaformală.

Eficienţaautorităţii legalesebazeazăpeacceptareavalidităţiiurmătoarelor idei independenteunele de altele[15]:oricenormăle-galăpoatefistabilităprinacordsau prin impunere, pe temeiuloportunităţii, al valorilor raţio-nalesauprincombinareaacesto-ra;oricecorpdelegiesteînesen-ţăunsistemdereguliabstracte,careafostcreatînmoddeliberat;persoanaaflatălaconducereocu-păo„funcţie“;opersoanăcaresesupuneautorităţiiofacedoarîncalitatea de membru al organi-zaţiei,iarobiectulsupuneriiestedoar legea.

Competenţa

Competenţanusepoatecon-funda cu autoritatea. Cineva poateficompetentîntr-undome-niu fără afi şi autoritar, atâta

[15] Weber,Max,Autoritate legitimă şi birocraţie, reprodusă în rezumat învolumul Teorie organizaţională. Cule‑gere de texte, Bucureşti, pag 10

timpcâtnuexistăunsubiect,opersoană faţă de care să-şi ex-primesuperioritateaînmateriede cunoaştere. Competenţa aredrept componente: cunoştinţelepropriu-zise–declarative–,cu-noştinţeleproceduralelegatedepracticaprofesională,atitudini-leşicomportamentele.

Bénédicte Gauthier şi Ma-rie-OdileVervisch[16] sunt auto-rii unei liste impresionante cu-prinzând cerinţele şi comporta-menteledesirabilepentrunouaclasă de angajaţi. Evocăm aici:identificareacâmpuluideacţiu-ne înciudacircumstanţelorne-clare, contradictorii. Convinge-reaprivindnecesitateaasumăriiriscurilor,creareaşidezvoltareacooperării, abandonarea logiciistăpânirii domeniului profesio-nal în favoarea logicii de rol şia iniţiativei, construirea uneiimagini unitare asupra proiec-tului de executat, dezvoltareacapacităţii de gestionare a pri-orităţilor,munca în condiţii deinterdisciplinaritate,abandona-rearutineiînfavoareacreativi-tăţii,acceptareaconfruntărilor.

Puterea

Organizaţiaesteloculundeseexercităputerea,estemizaunuiraportdeforţecarecondiţionea-ză relaţiile sociale, repartiţiabogăţiilorcreateşi,maigeneralexistenţafiecăruia,libertateadeaacţiona,dea folosimijloacelenecesare care decurge din viziu-nea lucrului.[17]

Cuvântul putere provine de la latinescul„potere”caresemnificăfaptul de a putea face ceva. Pe de altă parte, cuvântul „putinţă”,deşi are aceeaşi rădăcină, în-seamnăpotenţialitatesaucapa-citateaeventualădeafaceceva.Cuvântul „putere” este legat de

[16]Gélénier,O.,Stratégie de l’entre‑prise et motivation des hommes,EditionhommesetTechniques,Paris,1984.

[17]AlbertoT.,CombemaleP.,„Com-AlbertoT.,CombemaleP.,„Com-prendre l’ entreprise”, Armand Colin,Paris,2004,pag115.



ideea de transformare a ceva sau acuiva;maimult,elsemnificăase impune altora ceva. Deci com-parând cele două cuvinte pute-reaînseamnămaimultşianumeo relaţie de influenţă şi de con-trolîntrepersoane,adicăvoinţaexercitată asupra unui grup depersoaneînscopuldeamodificacomportamentul lor.[18]

Din perspectiva intenţiilortitularului puterii, FrançoisChazel (1997) defineşte pute-rea drept „capacitatea unuiindivid de a ajunge la rezulta-tele urmărite“[19]. Deşi concisă,definiţia demai sus nu instru-mentalizeazăputerea,aşaîncâtChazelîlinvocăpeTh.hobbes,pentru care puterea unui om „constă în chiarmijloacele pre-zente necesare obţinerii orică-rui bun aparent viitor“. Aceas-tă abordare aduce puterea înstrânsă legătură cu acţiunea.Considerăm că cele două per-spective sunt complementare pentru că ne oferă prilejul săconstatăm că individul intenţi‑onează sămodifice o stare saucursulunuiprocesşiacţionează în consecinţă. Această logică aexprimării puterii estemodela-tăchiarpestructurabinomuluiatitudine-comportament.

Aşadar,putereaesteunpro-ces interpersonal, care repre-zintăcapacitateauneipersoanedeaexercitaoinfluenţăasupraaltora. Indivizii la care se mani-festănevoiadeputerecafactormotivatorsuntdinamici,compe-titivişieficienţi,cautăsăocupefuncţiideconducereşisuntpreo-cupaţideobţinereadreptuluideapurtasimbolurileputerii.Ceiasupra cărora se exercităpute-rea pot dovedi angajament entu-ziast, complianţă (angajament

[18] Vagu P., Stegăroiu I., ”Lideri-Vagu P., Stegăroiu I., ”Lideri-atul.De la teorie la practică”,EdituraBibliotheca,2006,pag48

[19] Chazel, François, „Puterea“, înBoudon, Raymond (coordonator), Tra‑tat de sociologie, trad. de Delia Vasi-liu şi Anca Ene, Editura humanitas,Bucureşti,1997,pag220.

moderat) sau rezistenţă. Uniiautori sunt de părere că acesttermenartrebuirezervatpentruformele coercitive, nelegitimesaude influenţare socială, cumarfiameninţareasaupedeapsa.Alţii rezervă termenul pentruliderisaupentrufigurileautori-taredingrup,sugerândcăpute-reaseaflăînmâinilecelorcarecontrolează resursele. În ciudaacestor opinii, cele mai multedefiniţii ale puterii fac referirela schimbări comportamentale sau psihologice determinate de procesele de influenţare socială.

Delegarea

Împuternicirea şi delegareaau devenit concepte şi practicidinceîncemaifolositeînorgani-zaţiilemoderne.Împuternicirease referă la responsabilizarea,respectiv la asumarea respon-sabilităţii de către subordonaţipentru toate aspectele muncii lor.Delegareareprezintătrans-miterearesponsabilităţiipentruefectuarea anumitor sarcini care reveneau de drept superiorului care a transmis-o. Din aceastăperspectivă,împuternicireaestesuperioară delegării. Avantaje-ledelegăriişialeîmputerniciriisunt legate de satisfacerea mai promptă a cerinţelor clienţilor,deflexibilitateşivitezădereac-ţie,dar şide creştereamoralu-lui salariaţilor delegaţi; pentruaceştia creşte stima de sine şiîncrederea în perspectiva viito-ruluilorprofesional.Problemeledelegării sunt legate în specialde marja pe care managerii o pot acorda salariatului în ceeacepriveştedecizia.Dacădecizii-le se iau prea aproape de vârful piramidei, marja în care poateevolua salariatul este redusă;dacăsetransmitesalariaţiloromare putere de decizie, existărisculpierderii coerenţeiactivi-tăţilororganizaţiei.

Avantajele delegării suntproeminente: buna cunoaştereamediuluidecătreceidelegaţi,

ceeaceconducelareacţialorra-pidăînsituaţiineprevăzute,au-tocontrolul pe care-lmanifestă,dindorinţadeareuşiîndemer-sul lor, identificarea resurselorpecareînşişisuperioriinuleîn-trevedeauetc.Pentrumanageri,delegarea reprezintă o probă atoleranţeifaţădeeroareşiopro-vocareînastăpânitendinţadecreştereaaentropieisistemului,încondiţiileîncaremaimulţisa-lariaţiaufostdelegaţicusarciniimportante.Acestneajunspoateficompensat,însă,printr-ocotămai mare a comunicării inter-ne. Dintre dezavantajele acestei practici, amintimdoar temereaconducătorilor că nu vor puteastăpânistareaentropicăşicănupotinterveniîncazulîncareseprefigureazăuneşec.

Pentru manageri avantajele delegării sunt evidente: îşi factimp pentru activităţi impor-tante (prefigurarea strategiilorşiapoliticilor, stabilireaparte-neriatelor strategice, atragereainvestitorilor şi a resurselor,prevenirea conflictelor demun-că, asigurarea dezvoltării etc.),evităsurmenajul,îşiconsolidea-zărelaţiilecusubordonaţiişiîşiîmbunătăţescimaginea.Înplus,managerii nu pot realiza anu-mite activităţi pentru care ex-pertiza aparţine altora. Pentruangajaţi, delegarea înseamnămotivare,creştereaîncrederiiînforţelepropriişicreareaşanse-lordepromovare.Există,firesc,şidezavantajealedelegăriidinpunct de vedere managerial. Apare sentimentul neîncrederiiîn capacitatea salariaţilor de-legaţi de a duce la îndeplinirecele transmiseşiasumate,deşidelegarea a pornit tocmai de la încredere în competenţa lor.Managerii pot percepe delega-reacafiindosursădesubmina-reaautorităţiişideuzurpareaputerii.Uniidintreconducătoripotconsideracăsubordonaţiinulevortransmitetoateinformaţi-ilepecareaceştiale-auobţinut



sau că vor denigra conducereaîn misiunea pe care au prelu-at-o. Pentru cei delegaţi existăopresiunedatădeuneventualeşec,teamacănuvorputeafacefaţăîmprejurărilorşigrijaacti-vităţilorcurenteamânate.

Este evident că oamenii suntmaieficienţidacălesuntdelegateresponsabilităţi şi sunt investiţicu autoritate. Peter Drucker[20] consideră căaceastăpracticădăroade,cusiguranţă,în cazul per‑soanelor mature,ceeaceînseam-năcădelegareacere, înamonte,criterii, standarde şi practici deselecţie riguroase. Se ajunge,astfel,laalcătuireaunuifondderesurseumanecarenumaisub-scrie distribuţiei gaussiene. Ceicarenucorespundcerinţeidea-şiasumaresponsabilitatea,prinde-legare,nusuntacceptaţi,culturaşideprinderilelornefiindînacordcucelealeorganizaţieiîncarearfidorit,justificat,poate,sărămâ-nă. Nepotrivirea dintre valorileculturale şi practici înseamnăceea ce în limbaj comunnumimnepotrivire de caracter.

Comportamentul etic al liderilor

Preocupările de bază lega-te de responsabilitatea mora-lă în management se referă lacaracterul persoanelor desem-nate să decidă, la politicile şicultura organizaţiilor pe careleconducşilacerinţeleşiprin-cipiile promovate de sistemul socioeconomic în care evoluea-ză.O lucrare remarcabilăa luiJames O’Rourke[21] ne asigurăcă angajatorii sunt conştienţide valoarea etică a demersuluilormanagerial şi că lepasădecomportamentuleticalsubordo-naţilor lor.Cu toateacestea,el

[20] Drucker, Peter F.,The Practice of Management, harper Collins, NewYork,1993.

[21]O’Rourke,JamesS.IV,Manage‑ment communication. A Case‑Analysis Approach, secondedition,PersonEdu-Edu-cation,PersonPrenticehall,NewJer-sey,2003,pag48

invocăfaptulcă,dintr-uneşan-tion de 3.000 de angajaţi dinsectoruleconomicşidinorgani-zaţii nonprofit, 60% considerăcăaucunoştinţădeîncălcărialenormelor de comportament din partea superiorilor lor. În opinia angajaţilorîncauză,existătreimotive pentru care nu este opor-tunsăsemnalezeacesteviolări:dezinteresulorganizaţieipentruasemeneaprobleme,inexistenţamijloacelor de protecţie pentruasigurareaanonimatuluişitea-ma de represalii din partea ma-nagerilorreclamaţi.

Recunoaştemcăînviaţauneiorganizaţiiexistămomentedifi-cile: debutul, schimbarea profi-lului,atehnologiei,asistemuluidemanagement sau a culturii,atacul dur al concurenţei sauschimbareaprofiluluipieţei,darnici una dintre acestea nu jus-tificăuncomportamentilegalşilipsit de moralitate.

ConcluziiConsiderămcă,înmediulso-

cio-economicîncare-şidesfăşoa-răactivitatea,manageriitrebuiesăatingămaimultepalierealemoralei.Mai întâi, există o eti-căaobiectivităţii,desprecareI.Mihuţ[22]spunecăreprezintăunideal,devremecefiecaredintreindivizi are propriul său set devalorişideaşteptări;aceastăre-cunoaşterenutrebuiesăducălaabandonarea intereselor colecti-veşilaurmărireasatisfaceriicuprioritateacelorprivate.Existăoeticăacaracteruluişi, încon-secinţă,omoralitateacomporta-mentului.Promovareaşiapăra-readreptăţii,cinsteişicurajuluisunt cerinţepentru oricaredin-tremanageri.Lorliseceresă-şistăpâneascăemoţiile, săfieem-patici,cooperanţi,sădovedească

[22] Mihuţ, Ioan (coordonator), hi-nescu,Arcadie, Joldeş,Remus, Ileană,Ioan, Lungescu, Dan, Paina, Nicoleta,Management, Editura Universităţii „1Decembrie1918“,AlbaIulia,1998.

înţelegerecuprivirelaprobleme-leoameniloretc.Atuncicândmo-deleledeacţiune(inclusivceledeadoptareadeciziei)lipsesc,intrăînfuncţiunemecanismeinforma-le,propriimanagerilorautentici.Înacestecircumstanţemoralesepoatespunecăa conduce este o artă. În sfârşit, există o etică agestionării rezultatelor muncii.Dacăacesteanu sunt satisfăcă-toare,manageriitrebuiesăaibătăria să le recunoască şi să sestrăduiascăsăprefigurezeunaltdeznodământpentruviitor.

Bibliografie1. AmadoG.,GuittetA,„Organi-

zarea grupurilor. Comunicarea îninteriorulgrupurilor“,înDeVisscherPierre,NeculauAdri-an (coordonatori), Dinamica grupurilor. Texte de bază,Edi-turaPolirom,Bucureşti, 2001,pag 251.

2. Boboc Ion, Comportament or‑ganizaţional şi managerial. Fundamente psihologice şi po‑litologice,vol.2,Comportament managerial, Editura Economi-că,Bucureşti, 2003,pag165.

3. Constantinescu D. A., RotaruA., Savu C., ”Management –Teorie,testeşiprobleme”,vol.II, Cultura naţională, Bucu-reşti,2003,pag383.

4. Cribbin J. James, Le leader‑ship,LesÉditionsdel`homme,Montréal,1986,pag182

5. DeVissscherPierre,„Dinami-cagrupurilorrestrânse(I)“,înDe Visscher Pierre, NeculauAdrian(coordonatori)Dinami‑ca grupurilor. Texte de bază,Editura Polirom, Bucureşti,2001,pag22

6. GoluPantelimon,„Perspectivenoi asupra psihologiei grupu-rilor sociale“, în Zlate Mielu(coordonator), Psihologia la răspântia mileniilor, EdituraPolirom,Iaşi,2001,pag179.

7. harrington-Mackin Deborah,Cum se formează o echipă de succes, Editura Terora, Bucu-reşti,2002,pag20

8. Vagu P., Stegăroiu I., ”Lideria-tul.Delateorielapractică”,Edi-turaBibliotheca,2006,pag4q



Grupul în organizaţieAsist. univ. drd. Mirela DOGARU

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Marketing

Team work is a work group, but a particular type of work because it has specific. One of the basic ideas imposed by such a design is that the need for teamwork to achieve better performance and said “the spirit of the

management team.” Work groups are teams such temporary transfuncţionale task force. Team members are chosen by management, or persons closely involved in the target for improvement. Each team has one thing in common: the need for rules to govern itself. Rules play a crucial role in team success. The rules are usually established in the first months of a team and once established are difficult to change or revision. Researchers concluded that the effectiveness of teams is influenced by the attitude of members to the organization.

Key words:Workinggroup,TQM,workteams

Introducere

Anii‘80-‘90aducnoidefini-ţii privindnoţiuneadegrupdemuncă şi echipa de muncă de-oarece echipa de lucru(muncă)este ceva mult mai mult decât un grup de indivizi care au un obiectivcomunşisuperioritateaeiprovinedinfaptulcăaportu-rile individuale sunt considerate cafiind complementare; grupulde muncă este format din doisaumai mulţi oameni care in-teracţionează unul cu celălaltîmpărţind sarcini comune careau acelaşi scop. Conform aces-tor două definiţii şi echipa demuncăesteungrupdemuncă,însăuntipapartedemuncăde-oareceeadeţinetreiproprietăţispecifice:[1]

●acţiunea indiviziloreste interdependentă şicoordonată;

●fiecaremembruareunrolparticularspecificat;

[1] Zlate M., „Tratat de psihologie organizaţional – managerială”, Editura Polirom,2004,pag.399.

●există obiectiv şi scopuricomune.

Cuprins

Principiile grupului de mun-căeste controlul calităţii totalecarelaînceputuldezvoltăriisalea accentuat controlul calităţiiproduselor bazat pe eficienţamuncii indivizilor. Controlul ca-lităţiitotaleaevoluatşicuprin-de toate aspectele managemen-tului.TQMa fostelaboratcaostrategiedecontrolacalităţiicesprijină conducerea să devinămai competitivă şimai profita-bilăprinajutoruloferitlaîmbu-nătăţireatuturoraspectelorafa-cerii. TQM cuprinde activităţicumarfidesfăşurareapoliticii,construirea sistemelor de asigu-rareacalităţii, standardizarea,pregătireaşieducareapersona-lului, managementul costurilorşicercurilecalităţii.

Una din ideile de bază im-puse de un astfel de concep este acea privind necesitatea mun-cii în echipă pentru a obţine

performanţăsaumaibinespus„spiritul de echipă în manage-ment”. Influenţa ceamaimareasupra muncii în echipă o areimpactul cercurilor de calitate în concepţia globală şi impor-tanţaechipelor înmanagemen-tul total. Una dintre concepţi-ile pertinente privind indivizii şi grupurile, munca în echipă,tehniciledeorientareacompor-tamentuluiunuigrupînmana-gementul performant, impactulabordărilorasupracalităţii,etc.,se regăseşte în managementulmarilor companii de tip japone-ze.[2] Începând cu anii ‘50 Eduard DemingşiJosephJuranaupusbazele teoretice ale conceptuluideTQMrevoluţionândacestdo-meniu şi contribuind în acelaşitimpînmod indirect înceeacepriveşte rolul/locul echipei înmanagementul resurselor uma-ne. În anii ‘70 companiile occi-

[2]huczynskiA.,BuchananD.,„Or-huczynskiA.,BuchananD.,„Or-ganizationalBehaviour.AnintroductoyText”,4thEditionPrenticehall,2001,pag 345.



dentaleaurecursşielelaTQMşilacercuriledecalitate.[3]

Echipele/grupuriledemuncăjoacăunrolcrucialîntentativade îmbunătăţire continuă a or-ganizaţiei. Însă mai importantdecât stăruirea asupra diferen-ţelordintregrupuldemuncăşiechipademuncăestesubliniereauneialteidei,şianumeaceeaarevigorării cercetărilordedicateechipelordemuncă;”chiardacăechipademuncăreprezintăunadintrecelemaivechitehnologiisocialedeproducţieşi,dinacestpunct de vedere, nu îmbracănici un aspect revoluţionar, eacunoaşte o înflorire substanţi-alăa interesuluişiatenţieidinparteacercetătorilorşipractici-enilor îngestionarearesurselorumane”.[4]

Actualul entuziasm pentrumunca în echipă în organiza-ţii reflectă o recunoaştere maiprofundă, probabil neconştien-tizată, a faptului că acestmoddelucruoferăpromisiuneaunuiprogres mai rapid decât cel care poatefiobţinutprinacţiuneain-dividualăsauprintr-oabordaremecanicistăamuncii.[5]

Tipuri de grupuri şi echipe de muncă

Există o literatură extremdeamplăcuprivirelaproceseledegrupdeoarececeamaivecheşi mai răspândită clasificare agrupurilor de muncă prevedediferenţierealordupăgraduldeformalizareşi structurarea re-laţiilordintremembrii.

Astfelîntâlnimgrupurilefor-maleşigrupurileinformale:

Grupurile formale sunt unităţidelucrustabilitedecătre

[3]DurkerP.,”Managementulviito-DurkerP.,”Managementulviito-rului”,EdituraASAB,Bucureşti,2004.

[4] SavoieA.,BrunetL.,”Lesequipedetravail:champd’interventionprivi-legieporlespsychologues”Paris,2000.

[5] West, M. A., Borrill, C. S., Un-sworhK.L.,”Teameffectivenessinor-ganizations”,NewYork,2001,pag149.

organizaţii pentru realizareascopurilor organizaţionale. Elesunt special concepute pentru a canaliza eforturile individuale într-o direcţie corespunzătoare.Acestea sunt constituite de că-tre management, fie pentru operioadă de timp determinatăsaupermanente.Celemaiobiş-nuite grupuri formate perma-nent sunt:ü indivizii din cadrul unui

departamentîmpreunăcuşefullor;

ü comitetele careseocupăcusarcini repetitive care se situează înafara structu-rilor de lucru uzuale.

Din cadrul grupurilor cu ca-ractertemporar,putemexempli-fica, echipele speciale care sunt grupuri temporare care se unesc pentruarezolvauneleproblemetemporaresauspecifice,cumarfi generarea de idei pentru îm-bunătăţireaproductivităţii.

Grupurile informale nu sunt rezultatul unei planificărideliberate a organizaţiilor, ciaparpecalenaturalăcarăspunsla interesele comune ale mem-brilororganizaţiei.Caşigrupu-rile formale, pot fi permanentesau temporare. Cele bazate peprietenie suntmaidurabile,pecând cele bazate pe interese sedestramăatuncicândintereselemembrilorseschimbă.

Studiiledepsihologiesocialăauevidenţiatrolulimportantpecareîlaugrupurileinformaleînperformanţa şi eficacitatea or-ganizaţiei.Unuldintrecelemaiimportante aspecte ale procese-lor de grup în organizaţie, esteinteracţiunea dintre grupurileformaleşiceleinformale.Ambe-letipuridegrupuriîşistabilescscopuri şi obiective şi ambelepretindloialitatedelamembriilor. Când un individ este mem-bruamaimultorgrupuriforma-leşiinformalepotaparediversesituaţii conflictuale cu impact

asupra comportamentului înorganizaţie.

Grupurile umane se diferen-ţiazăîntreeleşidinpunctdeve-derecantitativşicalitativ,dupănaturainteracţiuniişirelaţiilorexistenteîntremembri.Porninddelaacestecriteriideterminăm:grupuri mari cu peste 20 de membrişigrupurimicidepânăla20demembri.

Grupurile mari se caracte-rizeazăprintr-unnumărrelativmaredemembri,prinexistenţaîntreaceştiaaunorrelaţiisoci-aleoficiale,prinintercunoaşteresuperficialăamembrilorşiprinfaptulcărolullorconstăîntra-sareaşideterminarealiniilordi-rectoarealevieţiisociale.

Grupurile mici sunt carac-teristice printr-un număr rela-tivredusdemembri,prinrela-ţiiledirectedintreaceştia,ceeace favorizează o bună intercu-noaştere între membri precumşi prin faptul că ele au un rolimportant,îndeosebiînviaţaco-tidianăaoamenilor.

Principalelediferenţieriexis-tente întregrupurile formaleşicele informale:



GRUPINFORMAL GRUPFORMALSTRUCTURAOrigine Spontană PlanificatăModalitateadeafi Emoţională RaţionalăCaracteristici Dinamică StabilăTERMINOLOGIAPOZIŢIEI

SCOPURILE Satisfacţiamembrilor Profitabilitatesauserviciilecătresocietate

INFLUENŢABază Personalitate PoziţieTip Putere AutoritateCurgere Dejosînsus Desusînjos

MECANISMEDECONTROL Norme Ameninţareadeaficoncediatsauretrogradat

COMUNICARECanale Tipciorchine Canale formale

Reţele Slabdefinite,intersectea-zăcanaleleobişnuite Binedefinită,urmeazăliniileformale

CARTARE Sociogramă OrganigramăDIVERSEIndiviziiincluşi Numaiceiacceptabili ToţiindiviziidingrupuldemuncăRelaţiileinterpersonale Aparspontan Prescriseprinfişapostului

Rolul liderului Rezultădinrelaţionareadintremembri Poziţiesauatribuţiifuncţionale

Bazaataşamentului Coeziune Loialitate

Sursa: Furnhman, A., ”The psychology Behavior at Work. The Individualin the Organizations, Psycho‑logy Press, Taylor & Francis Group, Lonon, 1997.

Avantajele şi dezavantajele di‑versităţii membrilor

Diversitatea cunoştinţelorşiadeprinderilorvafibeneficăpentruperformanţăşi inovaţie,dacăşinumaidacăproceseledegrup minimalizează eventua-le pierderi datorate diversităţiiperspectivelor, cum ar fi neîn-ţelegeri,disputesaususpiciuni.Grupurile formate din persoane cu background‑uri profesionale,cunoştinţe,deprinderişiabilităţidiferite sunt mai inovatoare de-câtcelecumembriasemănători,întrucât aduc grupului punctedevedereutile,variate,asupraproblemelor. Dacă divergenţe-lelegatedeinformaţiişipărerisuntrezolvateîninteresulluăriiunordeciziieficienteşialrezol-văriisarcinii,maidegrabădecâtpebazamotivaţieidea câştigasaudea-lsurclasapeadversar

saudincauzaconflictelordein-teres, acest lucru va genera, larândullui,obunăfuncţionareşiniveluriridicatedeinovaţie.

Tipuri de echipe

Lanivelul organizaţiilor pu-tem întâlni multiple tipuri deechipe.Printrecelemaifrecven-te tipuri de echipe identificatede Robbins[6] sunt: echipele derezolvare a problemelor, echi-pele de muncă auto-coordona-te,echipeletrans-funcţionaleşiechipelevirtuale.

Echipele de rezolvare a pro‑blemelor reprezintăunuldintreprimele tipuri de echipe careau început să fie tot mai frec-vent utilizate. Acestea cuprind

[6] Robbins,S.P.,(2005),Organizati‑onal behaviour (eleventh ed.), PearsonPrenticehall,2005pag273.

îngeneralîntre5şi12membri,carefacpartedinacelaşidepar-tamentşicareseîntâlnescpen-tru câteva ore pentru a discuta modalităţi de creştere a efici-enţei procesului demuncă (îm-bunătăţirea calităţii, reducereacosturilor, introducerea unormodificăriînstructuraprocesu-luidemuncă).Deşirareoriacesttipdeechipeauputereanecesa-ră implementării ideilorpropu-se,prinîmpărtăşireadesugestiişiidei,acesteasuntfoarteutilepentrugăsireadenoi soluţii lanivelulîntregiiorganizaţii.

Deoarece echipele de rezol-vare a problemelor întâmpinauoseriede limite înceeacepri-veşte implicarea angajaţilorîn procesul demuncă şi luareadeciziilor,auînceputsădedez-volte echipe de lucru autono-me,care,pelângăidentificarea



soluţiilorsăcontribuieşilaim-plementarea acestora şi să îşiasumeîntreagaresponsabilitatea rezultatelor.

Echipele auto‑coordonate (self managed) reprezintăgrupurideangajaţi care realizează sarcinide muncă puternic interdepen-dente,preluândcelemaimultedintre responsabilităţile supe-riorilor: îşi planificămunca, îşidistribuiesarcinile,îşimonitori-zeazămunca operând acţiunilecorective, realizează evaluareaperformanţelor fiecărui mem-bru al echipei. În echipele au-to-coordonate, este importantca selecţianoilormembri să serealizezedecătremembriiactu-ali ai echipei, astfel încât aceş-tiasăîndeplineascăcerinţeleşistiluldelucrupromovatdecătreechipă.[7]

Echipele transfuncţionale (crossfunctional) sunt alcătuitedinmembriproveninddepeni-vele ierarhice similare, dar dindepartamentedemuncădistinc-te, care realizează împreună osarcinăfiecareoferindcunoştin-ţeşicompetenţedindomeniidespecializaredistincte(producţie,design, marketing, achiziţii).Grupuriledemuncădetiptaskforce reprezintă echipe tempo-raretransfuncţionale.Acesteti-purideechipepermitangajaţi-lor din diferite departamente ale uneicompaniisăîmpărtăşeascăinformaţiidindomeniidistincte,sădescoperenoiideişisoluţiişisă coordoneze proiecte comple-xe.Datorităpregătirii îndome-nii diferite, etapade formareaacestorechipeestemaiextinsă,necesitândtimpmaiîndelungatpentru familiarizarea şi înţele-gereareciprocă.

Dacă aceste tipuri de echi-pe se bazează pe interacţiuni

[7]Banner,D.K.,Kulisch,W.A.,Pe-Banner,D.K.,Kulisch,W.A.,Pe-ery, N.S., (1992), Self‑managing work teams and the Human Resource Functi‑on,ManagementDecision,vol.30,no.3,pag 40.

directe între membri, echipele virtuale utilizează tehnologiacomputerizatăpentruaasiguralegăturadintremembriaflaţiîn locaţiidiferite,astfelîncâtsăre-alizezeunobiectivcomun.Simi-larcelorlaltetipurideechipe,şi cele virtuale împărtăşesc infor-maţii, rezolvă sarcini, iau deci-zii,putândincludemembriidin acelaşi departament sau per-soane din organizaţii diferite.Din punct de vedere al duratei existenţei lor, echipele virtualepot exista câteva zile necesarepentru realizarea unei problemespecifice, o perioadă mai înde-lungatănecesarăfinalizăriiunuiproiectsaupotfi permanente.

Principalele elemente care di-ferenţiazăacesttipdeechipedeechipele bazate pe interacţiunidirecte sunt: limitarea comuni-cării prin limbaj nonverbal, omaislabă satisfacere a nevoilor sociale ale membrilor, posibili-tateadeadepăşiconstrângerilede timp şispaţiu.

În funcţie de gradul de per-manenţă,nivelulrutinieralsar-ciniişigraduldeautonomie,

West[8] identifică mai multetipurideechipe:echipedecon-sultanţă şi implicare (comitetede luareadeciziilor, cercuridecontrol a calităţii), echipe deservicii şi producţie (echipe deîntreţinere,devânzare,depro-ducţie), echipe de proiectare şidezvoltare(decercetare,dezvol-tare de noi produse), echipe deintervenţie şi negociere (echipeoperatorii, echipe sindicale denegociere).

În funcţie de scopul pentrucaresuntînfiinţateputemaveaurmătoareletipurideechipe:

●Echipedepartamentaledeîmbunătăţire;

●Echipede îmbunătăţireaproceselor sau multifunc-ţionale;

[8] West,M.A.,,Lucrul în echipă,ed.Polirom,Bucureşti,2005,pag.21-95.

●Cercuri de calitate;●Echipeoperative;●Echipedelucruautonome

sau autoconduse;●Grupuri operative.Echipa departamentală

de îmbunătăţire estecompusădinangajaţiiunuidepartamentcare sunt subordonaţi aceluiaşimanager.Maiestedenumităşiechipadelucruobişnuită.Echi-pele departamentale de îmbu-nătăţire încep de obicei prin aefectuaoanalizăaactivităţiide-partamentului pentru a formula omisiune,pentruastabilicinesunt beneficiarii compartimen-tuluirespectivşiindicatoriicarevorfiutilizaţipentruevaluare.

Echipa departamentală deîmbunătăţiriaretendinţasăseconcentreze doar asupra acelor categorii de probleme pentru acăror rezolvare dispune de in-formaţiile, cunoştinţele, expe-rienţele şi de sursele necesare,fiind autorizată să implemen-teze soluţii cuunnumăr redusdeaprobăridinafarăsauchiarfărăasemeneaaprobări.

Această echipă este condu-să de obicei de managerul dedepartament sau de un supra-veghetor. Echipa se întruneştepentruooră,odatăpesăptămâ-năpeoperioadănedeterminată.Suntstabiliteproblemeledepar-tamentaleşisevaalcătuiolistăde priorităţi pentru rezolvarealor.

Echipa de îmbunătăţire a proceselor sau multifuncţio‑nală.

Sunt grupuri de lucru care adună împreună oameni cuspecialităţi funcţionale diferitepentruainventa,proiectasaualivramaibineunprodussauunserviciu. Membrii echipei suntaleşi de conducere, sau de per-soaneimplicateprofundînpro-cesulvizatpentruîmbunătăţire.În unele cazuri se organizeazăscurte şedinţe pe perioademaiîndelungatedeunasaudouăore



pesăptămână,timpdeşaselunisau mai mult.

Echipa de îmbunătăţire aproceseloridentificăproblemeledeprocescarevorficorectatecuajutorul unei echipe operative.Întimpceechipadeîmbunătă-ţire a procesului funcţioneazăîn continuare, echipa operativăse întruneşte doar până la re-zolvarea problemei de processemnalată.

Cercurile de calitateSe referă la tipul de echipă

careapermisJaponieisăexce-leze înanii1978.Deasemeneaacestlucruainiţiatmişcareademanagement participativ din AmericadeNordaşacumsecu-noaşteazi.

Cercurile de calitate sunt constituite din grupuri de anga-jaţi aparţinând tuturor nivelu-rilordintr-oorganizaţiecaresereunesc periodic înmod volun-tarpentruadiscuta şi a emiterecomandăricuprivireladiver-seprobleme,depildăreferitorlamodificareapracticilordelucru.

Caracteristicile operaţionaleale cercurilor de calitate sunt următoarele:

Asociereamembrilorlacercu-riledecalitatearelocvoluntar,membrii putând opta oricândpentru a se retrage;

Membrii cercului sunt ceicareselecteazăproblemelepen-truafidezbătuteşipropunpro-iectele în vederea soluţionăriilor;

Pentruagăsisoluţiileproble-melorconsiderate,membriicer-curilor de calitate se folosesc de cele şapte instrumentedebazăale controlului de calitate:

●Fişadeînregistrare;●Graficul;●Diagrama Parreto;●Histograma;●Diagrama cauze – efect;●Diagrama de dispersie;●FişadecontrolSoluţiile sunt evaluate în

termendeeficienţăacosturilor.

Descoperirile, soluţiile şi reco-mandărilecercurilordecalitatesunt prezentate managementu-lui superior pentru comentarii şi aprobare. Dacă sunt aplica-bile, recomandările cercurilorde calitate sunt implementate. Dacă acest lucru nu este posi-bil, departamentul responsabilpentru punerea în aplicarea arecomandărilor,vormenţineundialog cumembrii cercului pri-vindprogresulobţinutînposibi-litatea implementării acestora.Odată implementate soluţiile,cercul de calitate va monitoriza efectele acestora şi se va gândilaalteîmbunătăţiriviitoare.

În ultimul timp popularita-tea cercurilorde calitatea scă-zut atât pe continentul nord americancâtşiînEuropa.Prin-trecauzeleeşuăriimişcăriicer-curilordecalitatesenumărăşiurmătoarele:

●sprijinmanagerial insufi-cient;

●pregătire inadecvată a li-deruluisauamembrilor;

●publicitate internă neco-respunzătoare;

●răspuns managerial limi-tat faţăde recomandărilecercurilor de calitate;

●selectarea şi discutareaunorproblemepreapuţinrelevante.

Echipele operativeO echipă operativă are sar-

cina de a rezolva o problemă,dupăcareeasedizolvă.Mana-gerii alegmembrii echipei ope-rative care sunt selecţionaţi pebazaexperienţeilorîndomeniulrespectiv. Problema de rezol-vat nu este de obicei urgentă.Echipapoateorganizaîntruniriscurte pe parcursul unor perioa-delungidetimp,saudacăpro-blemaestemaipresantă,şedin-ţemailungiîntr-unintervaldetimp scurt.

Echipele de lucru autono‑me sau autoconduse

Echipa de lucru cumanage-mentpropriuesteoechipăcaresegestioneazăsingură,fărăin-tervenţiaconduceriisuperioare.Earăspundedestabilireabuge-tului propriu, de gestiunea re-surselor sale, saude angajareasau concedierea personalului propriu. Echipa de lucru auto-nomă nu funcţionează în oricecondiţii.Pentrusuccesulacestorechipesuntvizate:naturasarci-nii,compoziţiagrupuluişidife-rite mecanisme de sprijin.

În ceea ce priveşte naturasarcinii, experţii recomandă casarcinile acesteia să fie com-plexe şi stimulatoare care săsolicite un grad ridicat de inter-dependenţăîntremembriiechi-pei pentru a putea fi realizate.Echipaautonomăarenevoiedeo interacţiune considerabilă şide omare coeziune întremem-briilor.Pentruaajungelaînţe-legerea şi încrederea necesare,apartenenţa la grup trebuie săfierelativstabilă.

Oechipăautocondusăartre-bui săfiecâtsepoatedemică,pentru a minimiza problemeledecoordonareşiclimatsocial.

Membriiuneiechipeautono-me trebuie să aibăunnivel ri-dicatdecunoaştere,referitorlasarcinadeîndeplinitşisădispu-năde abilităţi sociale pentru aputea comunica eficace şi a re-zolvaconflictele.

Înceeacepriveştediversita-tea membrilor aceasta trebuiesăfiesuficientdemare,pentrua aduce o varietate de perspec-tive şi abilităţi faţă de sarcinaderealizat.Pedealtăparteestenecesarăşioanumităomogeni-tateamembrilorpentruaputealucraîmpreună.

Compoziţia corespunzătoarea unei echipe autoconduse sepoateobţine,permiţândaceste-iasă-şialeagăsingurămembriipebazaunorcriteriideselecţie



clarificateînprealabil,păstrândo anumită supraveghere dinpartea serviciului de resurse umane.

Pentru ca echipa autocon-dusă să devină şi să semenţi-nă eficacearenevoiede sprijinmanagerial. Suportul conduce-rii superioare se poate concre-tiza într-o instruire extensivă,asigurată membrilor echipei şiîncurajareaacesteiaînacţiunilede observare, evaluare şi con-solidare a propriului comporta-mentîndreptatsprescop.

Grupul operativ are înge-neral sarcina de a se ocupa de o problemă foarte importantă.Membriisăise întrunesc înşe-dinţelungi,uneoridepânăla12orepezi,7zilepesăptămânăpeoperioadăscurtă.Acestorechi-peliseîncredinţeazăîngeneral,rezolvarea unor probleme deimportanţă majoră şi de mareurgenţă. De obicei activitateagrupului are prioritate faţă detoatecelelalteactivităţi,caresedesfăşoarăînorganizaţie.

Grupurile operative se for-meazăatuncicândunprocesdeproducţie este întrerupt o peri-oadămailungădetimpdinca-uzaunorproblemeprivindsigu-ranţaînexploatare.Grupulope-rativesteformatdinmanageri,participareafiindobligatorieiarliderulşimembriigrupuluisuntselectaţipebazaexperienţei îndomeniul respectiv.

Natura echipelor de lucru

Echipa reprezintă un mij-loc de a ajunge la o finalitate,o abordare pentru a atinge unscop, indiferent dacă scopul îlreprezintă creşterea producţiei,îmbunătăţirea calităţii, creşte-reamoralului,etc.Fiecareechi-păareunlucruîncomunşianu-me: nevoia de reguli pentru a se autoguverna. Regulile joacă unrol crucial în succesul echipei.Regulilesuntdeobiceistabilite

în primele luni de dezvoltarealeuneiechipeşiodatăstabili-te sunt dificil demodificat saurevizuit.Oriceschimbaredere-guli necesită o perioadă relativîndelungată şi în general cau-zează supărărimembrilor echi-pei.Liderulechipeijoacăunrolimportant în stabilirea reguli-lor. În acest sens se poate spune căceeaceliderul„nuface”poatefilafeldeimportantcaşi„ceeace face”.

Echipeleîijudecădeobiceipemembriilorprinprismagradu-luiîncarerespectăregulile.Cucâtmembriiechipeimuncescmaimult împreunăpentruastabiliregulile echipei, cu atât se vorînţelege mai bine unii cu alţii.Oechipăcaredoreştesăcreezereguli,esteoechipăcaredoreş-tesăfieautodisciplinatăşisă-şiasumeresponsabilitateapentrucomportamentulei.Cândoechi-pănuareregulisauelenusuntclareadeseanudeţinecontrolulasupramembrilor săi. Regulileajutălaegalizareaputeriitutu-rormembrilorechipei.

Avantajele şi dezavantajele echipelor

Formareaechipelorde lucruîncepe cu o decizie la nivel devârf al organizaţiei, prin carese încurajează şi chiar se cereangajaţilorsălucrezeînechipe.Lipsa sprijinului managemen-tuluireprezintăcauzanumărulunuaeşeculuiechipelor.Avantaje:

●Asigură un mediu puter-nicmotivatşiunclimatdemuncămaibun;

●Deţinerea şi responsabili-tateacomunăasuprasar-cinii;

●Răspunsulrapidlaschim-băriletehnologice;

●Clasificărialelocurilordemuncămai puţine şimaisimple;

●Un răspuns mai bun lavalorilemaipuţinformaleale unei generaţiimai ti-neredeangajaţi

●Delegarea eficace a sarci-nilordemuncă;

●Flexibilitate crescută înatribuireasarcinilor;

●Angajamentulcomunfaţădeobiectiveşivalori;

●Mai buna apreciere desine;

●Creştereaeficienţeicomu-nicării;

●Deciziimaibune;●Dezvoltarea aptitudinilor

personale,●Sistemedeatenţionarera-

pidăasupraproblemelor.Dezavantaje:

●Pot fi consumatoare detimp;uneorinulasătimppentrumuncaobişnuită;

●Par confuze, dezordonateşiscăpatedesubcontrol;

●Pot cauza confuzii ale ro-lurilor;

●Suntvăzutenegativdecă-tre oamenii de şcoală ve-checăroraleplaceordineaşicontrolul;

●Necesită timp îndelungat(3-5 ani) pentru a aducerezultate;

●Necesită transformareaoamenilor.

●Cercetătorii au ajuns laconcluzia că eficacitateaechipelor este influenţatăde atitudinea membrilorfaţădeorganizaţie.

●Elementeleuneiechipe.●Echipelepotfialcătuiteîn

diverse scopuri şi pot luamai multe forme. Procesul deformareaechipelorarelabazăpatruelemente:

●Echipaexecutivădeîmbu-nătăţirecăreiaîiaparţineiniţiativaorganizăriidife-ritelortipurideechipe

●Liderulechipei●Membriiechipei●Promotorulechipei.



Echipa executivă de îmbu‑nătăţire esteechipamanageri-alăresponsabilăpentruîntregulprocesde îmbunătăţire care vastabili ce tip de echipă se vacrea pentru rezolvarea proble-melor.Echipa executivă de îm-bunătăţire, identifică şi aprobăsarcina pe care va trebui să oîndeplinească echipa, alege unlider,deobiceipecinevacearecunoştinţe legatedeactivitatearespectivăşicuajutorullideru-luistabileştemembriiechipei.

Dupăaceeavadeterminami-siuneaechipei.Misiuneatrebu-ie formulată concis şi astfel în-câtsăoferemembrilorechipeioimagineclarăasupramotivuluipentru care ea există.Liderul echipei este persoana, care vaconduceechipa.Printredatoriilelideruluideechipăseenumeră:

●săcoordonezeşedinţeleşiactivităţileechipei;

●să-iînveţepemembricumsăprocedeze;

●săpromovezeşisăsusţinăsinergiaechipei;

●săîncurajezeparticipareamembrilor la activităţileechipeifărăa-iobliga;

●săducălaîndepliniremi-siunilediscutateînşedin-ţe;

●săajuteechipasă-şimoni-torizeze şi să-şi evaluezerezultatele;

●să asigure continuitatealucruluiînechipă.

Membrii echipei. Manage-mentul participativ se bazeazăpe ideeadeapermiteangajaţi-lorsă-iajutepemanagerisăiadecizii bune. Întregul conceptdesinergiesebazeazăpe ideeasimplă că două capete judecămai bine decât unul. Dacă li-derul echipei are rolul de a în-druma,membriiechipeitrebuiesă-şi asume responsabilitateapentru îndeplinireacusuccesasarcinii.

Datoriile membrilor echipeisunt:

●disponibilitateadea-şiex-prima opiniile sau senti-mentele;

●participareactivă;●ascultarecuatenţie;●gândire creatoare;●curajul de a solicita o pa-

uzăatuncicândestenece-sar;

●protejarea drepturilor ce-lorlalţimembri;

●evitareadiscontinuităţilorîncomunicare.

Promotorul echipei. În une-le organizaţii promotorul esteun membru deplin al echipei.Alte organizaţii cred că promo-torultrebuiesăfieunexpertsausă dispună de cunoştinţe vasteprivind lucrul înechipă.Existătrei tipuri de promotori:

●Integratorul sau coordo-natorul

●Specialistul în activităţide grup

●Conducătoruldeşedinţă.Integratorul sau coordona-

torul poate să joace rolul deasistent al liderului. Îndatori-rileacestuia constau în coordo-narea activităţilor echipei şi încomunicareacupersoaneleafla-te în afara sferei de acţiune aacesteia.

Specialistul în activităţi degrup joacă rolul promotoruluipropriu-zis, acela de a facilitaorientarea echipei cătreproces.El nu este unmembru perma-nent al echipei. Rolul său esteacela de a instrui, antrena şisusţineechipa.

Conducătoruldeşedinţăesteopersoanăcareconduceoşedin-ţă de instruire sauun seminarundenuestenecesarăprezenţaunui promotor tradiţional. Elesteunexpert înproblemasaudomeniuldezbătutînşedinţă.

Concluzii

În anul 2001 François Al-laire consideră că obiectivele

urmărite de grup sunt consul-tarea,luareauneidecizii,rezol-vareauneiproblemeşidefinireaunuiobiect.

Consultarea.Grupul îşi con-sultăpermanentmembripentrualecunoaştepunctuldevedere.Consultarea este alfabetul dis-cursuluigrupului.Într-oconsul-tare, grupul vizează formal săstrângădate, informaţii,opinii,sugestii,reacţiiemotive.privindotemădată,săînţeleagăpunc-tuldevederealfiecăruimembruînparte,săcunoascăgraduldesimilitudineexistentîntrepozi-ţiileindividualeexprimate.Prinurmare, grupul ţinteşte să cu-noascătabloulpoziţieimembri-lorsăifaţădeoproblemădată.

Consultarea membrilor gru-puluiaduce înprimplanavan-tajeprecum:temadiscutatără-mâne în centrul atenţiei pânăla epuizare; interacţiunile îistimuleazăpeparticipanţipozi-ţionându-i,cadinamicăintelec-tuală,înraportcuceilalţi;inter-venţiile fac să crească angaja-mentulfiecăruia,prinfaptulcăpărerilelorsuntdejaexprimateşisusţinute;intervenţiilecreea-zăunportofoliucomundedateşi definesc poziţia fiecăruia încadrul grupului; intervenţiilearatăcapacitateamembrilordea-şi dezvălui gândurile şi de afiresponsabili;schimbuldeideipermite crearea demarcaţiilordintre participanţi şi stabilireaierarhiilor; opiniile exprimateaudaruldeadezvăluipunctelecomuneşipoziţiiledivergente.

Rezolvarea problemelor se dovedeşte a fi o activitate im-portantă a grupului de lucru.Potrivit lui Allaire[9], demersu-rile acestuia pot fi îndreptatespre modificarea unei situaţiipentruaofaceconformăcuun

[9] Allaire François, „Grupul de lu-Allaire François, „Grupul de lu-cru“, în De Visscher Pierre, NeculauAdrian(coordonatori)Dinamica grupu‑rilor. Texte de bază, Editura Polirom,Bucureşti,2001



modelsatisfăcătorpentruobiec-tivul grupului, spre schimba-rea durabilă a situaţiei, cu celmai mic cost posibil sau spreevitarea efectelor negative ale schimbării.

Practic, etapele rezolvăriiunei probleme sunt: identifica-reaproblemei;clarificareadate-lorproblemei ; identificareaca-uzeiproblemeişiacontextului;alegerea oamenilor care doresc săse implice înrezolvareapro-blemei, stabilirea regulilor delucruşiarolurilor;găsireasolu-ţiei prin tehnici de creativitateîn grup; transpunerea soluţieiîn plan de acţiune şi aplicareaacestuia; evaluarea rezultatelor înurmaaplicăriiplanului.

R.F.Bales(înJ.Maisonneu-ve,2001)astudiatmodulîncarepotfi identificate categoriile deindivizi care au capacitatea de ordonareaconţinutuluiempiricalrelaţiileumane.Concret,aces-taareuşitsăidentifice12situa-ţiişitipuridepopulaţiigrupalecare sunt întâlnite înproceselecolective. Acestea corespund,două câte două, plecând de lacentru, următoarelor probleme:informaţie, evaluare, control,decizie,tensiuneşiintegrare.

Distribuţia rolurilor în grupse face concomitent cu accepta-rea şi asimilarea normelor degrup.Practic, lanivelul grupu-lui are loc o negociere a semni-ficaţiilorpentruadelimitaceeaceestecomun,constant,durabil,pentruastabilicadrulnormativcapabilsăasigurecontinuitatea

grupului şi atingerea obiective-lor propuse.

Rolurile sunt elemente ale structurii grupului care prede-terminăcomportamentelemem-brilor acestuia[10]. Ceea ce defi-neştegrupurilerealedeabstrac-tizărileteoreticeesteexperienţa imediată,careconferăgrupuluienergieşidinamism.

Asumareaşiexercitarearolu-rilorsuntinfluenţatedeexisten-ţaunui sistemde convingeri şipercepţii, ansamblu pe careM.Armstrong îl numeşte contract psihologic. Conform acestui pat‑tern informal,salariaţiiaşteaptădinparteaconducătorilorlocuridemuncăsigureşibunecondiţiidemuncă,sarciniclarformula-te, un sistem riguros de evalu-are şi recompensare,precumşiun sistem activ de comunicare. Pe de altă parte, salariaţilor lise cere loialitate, corectitudine,implicareşiperformanţă[11].

Bibliografie

Allaire François, „Grupul delucru“, în De Visscher Pier-re, Neculau Adrian (coordo-natori) Dinamica grupuri‑

[10]AllaireFrançois, „Grupulde lu-AllaireFrançois, „Grupulde lu-cru“, în De Visscher Pierre, NeculauAdrian(coordonatori)Dinamica grupu‑rilor. Texte de bază, Editura Polirom,Bucureşti,2001,pag.420-423

[11] Bogáthy Zoltán (coordonator),Manual de psihologia muncii şi organi‑zaţională,EdituraPolirom, Iaşi, 2004,pag 253.

lor. Texte de bază, EdituraPolirom,Bucureşti,2001

Banner, D.K., Kulisch, W.A.,Peery,N.S., (1992),Self‑ma‑naging work teams and the Human Resource Function,Management Decision, vol.30,no.3,pag40.

Bogáthy Zoltán (coordonator),Manual de psihologia muncii şi organizaţională, EdituraPolirom,Iaşi,2004,pag253.

Durker P., ”Managementul vii-torului”,EdituraASAB,Bu-cureşti,2004.

huczynskiA., Buchanan D., „Organizational Behaviour.An introductoy Text”, 4thEdition Prentice hall, 2001,pag 345.

Robbins, S.P., (2005), Organi‑zational behaviour (eleventhed.), Pearson Prentice hall,2005 pag 273.

SavoieA.,BrunetL.,”Lesequi-pe de travail: champ d’ in-tervention privilegie por les psychologues”Paris,2000.

West,M.A.,,Lucrul în echipă,ed. Polirom, Bucureşti,2005,pag.21-95.

West,M.A.,Borrill,C.S.,Un-sworhK.L.,”Teameffective-ness in organizations”, NewYork,2001,pag149.

Zlate M., „Tratat de psihologie organizaţional – manageri‑ală”, Editura Polirom, 2004,pag. 399. q



Efectele fenomenului migraţionist asupra dimensiunii

pieţei muncii europenePrep. univ. drd. Andreea – Monica PREDONU

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Doctorand la Academia de Studii Economice

Labour migration is a way to mitigate regional imbalances in the labor market. Several makers have sought to show that immigration is a source for labor market development. The single market is seen as an essential

component of international economic integration and also the principal means of achieving common goals constituent countries.

key words:labormarket,immigrant,emigrant,migration,economicgrowth

Migraţiaaexistatdelaînce-putulomenirii.Fenomenulnuaîncetat în timp, însă a înregis-trat schimbări şi a căpătat noiforme. Procesele migratorii se desfăşoară simultan şi sunt încreştereînmulteţărialelumii.Pentrucercetătoriidindomeniulmigraţiei,adevenittotmaiclarcăacest fenomen trebuieprivitca un element normal şi struc-turalalsocietăţiiomeneştide-alungul istoriei.

Lamomentulactual,practic,toate statele lumii sunt implica-teînprocesulmigraţieiforţeidemuncă,fiecaţăridedestinaţie(stategazdă),fiecaţărideorigi-ne,fiedetranzit.Migrareaforţeidemuncădetermină o creştereaavuţieiţăriigazdăaforţeidemuncă emigrante şi o descreş-tereaavuţiei ţăriideorigineaforţei de muncă emigrante.[1] Înultimii ani, s-a înregistrat ocreştereamigraţieipermanente

[1] MirceaCoşea,Economia Integră‑rii Europene, EdituraProUniversitaria,Bucureşti,2007,p.144

şi a migraţiei forţei de muncătemporare,caurmareadezvol-tării tehnologiei informaţiei şicomunicaţiei,sănătăţiişieduca-ţiei,sectoarecarenecesităforţădemuncă înalt calificată.Toto-dată,acrescutcerereademânădelucrustrăinănecalificată, înspecialînagricultură,construc-ţii şi lucrări publice, precumşiserviciile casnice.

Milioane de est-europeni auemigrat înultimii ani spreOc-cident.Spreexemplu,aproxima-tiv1,5milioanedepersoaneaupărăsit Polonia după aderarealaUniuneaEuropeanăîn2004,iar Lituania a pierdut 350.000depersoane,zecelasutădinpo-pulaţie. În principal, migratiaforţeidemuncăcapătăamploa-re fiind determinată de rarita-tea locurilor de muncă sau deexistenţa unor locuri de mun-cămaibineplătite înaltezonegeografice.

Iar aici intervine problemapieţei unice, care este sensibildiferită, în măsura în care se

pune accentul pe efectele inte-grării europene asupra ofertei,deşirealizareapieţeiuniceesteconsiderată ca unmijloc de în-tărire a poziţiilor europene pepiaţamondială.[2]

Libertateademişcareaper-soanelor în calitate de forţă demuncăşidefactordeproducţie- componentă a Pieţei Internesemnifică:

●libertatea de mişcare alucrătorilor, inclusiv aliber-profesioniştilor;

●o anumită politică a ocu-păriiforţeidemuncă;

●calificareaprofesională;●condiţiiledemuncă;●protecţia sănătăţii şi a

securităţii la locul demuncă;

●libertatea de asociere, deinformare, consultareaşi participarea angajaţi-lor la procesul de luare a deciziilor.

[2] Gheorgheh. Popescu,Economie Europeană, Editura Economică, 2007,p. 79.



Avantajele economice carejustifică creşterea dimensiuniipieţemunciieuropene:

– stimulează creşterea pro-ductivităţii şi a niveluluigeneraldeviaţă;

– amploarea investiţiilordinfiecareţară;

– permite folosirea mai ra-ţională şi mai eficientă aforţeidemuncă

– politica economică adop-tată în diferite ţări, pri-mitoaredeforţădemuncăsuperiorcalificată(impor-tuldeinteligenţă)

– creştereagraduluidedez-voltareeconomicăastate-lor şi implicit a condiţiiledesalarizareşidetrai;

– potrivit Comisiei Europe-ne,din1993,piaţaunicăacreatpeste2,5milioanedelocuridemuncaşiaadusţărilor membre veniturisuplimentare de peste 800 miliarde euro.[3]

PoliticasocialăaUniuniiEu-ropene incearca sa garanteze ca face faţă provocărilor politicemajore şi se concentrează asu-pra acţiunilor care necesită unefort comun la nivel european prin programul Progress.

PROGRESS este programul UE pentru ocuparea forţei demuncăşisolidaritatesocială.Afostcreatpentruasprijinifinan-ciarpunereaînaplicareaobiec-tivelor Uniunii Europene pri-vind ocuparea forţei demuncă,afacerilesocialeşiegalitateadeşanse,conformprevederilordinAgenda socială. De asemenea,acestprogramcontribuielarea-lizareastrategieidelaLisabonaprivind creşterea economică şicreareadelocuridemuncă.

PROGRESS a demarat în2007 şi este prevăzut până în2013, funcţionând alături deFondul Social European (FSE).

[3] http://europa.eu/pol/singl/over-view_ro.htm

Acest program înlocuieşte altepatruprogrameanterioare,cares-auîncheiatîn2006şicares-auaxatpeacţiuniîmpotrivadiscri-minăriişi înfavoareaegalităţiidintrebărbaţişifemeişiaupro-movatmăsuriprivindocupareaforţei de muncă şi combatereaexcluziuniisociale.UEaalessăinstituie un program unic pentru aasiguraoutilizareeficientăafonduriloreuropeneşipentruamaximizaimpactulacţiunilor.

Acest program se doreşte aacţiona ca un catalizator pen-truschimbareşimodernizareîncinci domenii:

●ocupareaforţeidemuncă●incluziuneşiprotecţie so-

cială●condiţiidemuncă●nediscriminare ●egalitatedeşanseîntrefe-

meişibărbaţi.Programul Progress este ac-

cesibilcelor27destatemembrealeUE,ţărilorcandidateşiţări-lormembreAELS/SEE.Aşadar,Comisia Europeană a elaboratplanurimenitesăpermităomo-nitorizare mai atentă a pieţeimuncii, în contextul crizei eco-nomice actuale.

Până în anul 2020, trei dinpatru europeni vor lucra însectorul serviciilor, în domeniiprecum asigurările, asistenţamedicală, comerţul şi educaţia,searatăîntr-unnouraportpri-vind viitorul pieţei europene amuncii.

Însă,potrivitstudiuluiTime for a fresh start,dincadrulStra-tegiei de laLisabonaRevizuită(2005), din punct de vedere alocupării forţei demuncă se es-timează că statele membre aleUniunii Europene vor puteaatinge nivelurile de ocupare din SUAabialanivelulanului2023şi aceasta numai în condiţiileîncareratamediedecreştereaocupăriivareuşisădepăşeascăan de an în ţările Uniunii Eu-ropene rata corespunzătoare a

Statelor Unite ale Americii cucelpuţin0,5%pean.[4]

Înacelaşitimp,sepunepro-blema inegalităţilor regionale,deoarece libera circulaţiea for-ţeidemuncăpoatefiun factorde adâncire a inegalităţilor.Spun acest lucru, pentru căforţademuncăare tendinţasăemigrezespreţărilemaidezvol-tatealeUniuniiEuropene,acoloundeinfrastructuratehnologicăoferăcondiţiileuneiproductivi-tăţimaimari,carearducelaunnivel mai ridicat al salarizării.Dar,mairăuestecăseînregis-treazăunprocesal«migrăriicre-ierelor»,adicăomigrareaforţeidemuncăfoartecalificată.

Totodată, migraţia forţei demuncă într-o ţară consideratămai favorabilă din punctul devedereal ratei şomajuluipoateadâncisaucronicizaşomajulînaceastă ţară, determinând nunumai o creştere a tensiunilorsociale, dar şi o scădere pe an-sambluaproducţieiîntregiipie-ţecomune.[5]

În concluzie, ocuparea forţeidemuncădecalitateestesoluţiaUniuniiEuropenepentruprotec-ţiaîmpotrivasărăcieişiaexclu-ziuniisociale.Nuexistăosolu-ţiemiracolpentruapunecapătsărăciei şi excluziunii sociale.Totuşi,unlucruesigur:aceastăluptănupoateficâştigată fărăsprijinulfiecăruicetăţean.

Bibliografie:

1.Andreea – Monica Predonu,Aspecte de ordin economic, social şi legislativ privind mi‑graţia forţei de muncă, Aca-demyofEconomicStudiesof

[4]SuciuMarta-Christina, Economia creativă şi societatea bazată pe inovare şi pe cunoaştere ‑o provocare, dar şi o opor‑tunitate perntu România, inAnaliză şi prospectivă economică, nr.1-2/2005,Bucuresti,p.12

[5] MirceaCoşea,Economia Integră‑rii Europene, EdituraProUniversitaria,Bucureşti,2007,p.147



Moldova,Chisinau,Conferin-taStiintifica Internationala” European neighbourhood po‑licy and eastern partnership: achievements, obstacles and perspectives”, pp. 136-139,mai 2011

2. Cristina Bălăceanu, Meca‑nisme fundamentale ale Pie‑ţei unice europene, EdituraProUniversitaria, Bucureşti,2010

3. Gheorgheh.Popescu,Econo‑mie Europeană,EdituraEco-nomică,2007

4. Mircea Coşea,Economia In‑tegrării Europene, Editura ProUniversitaria, Bucureşti,2007

5. Morar Robert, Integrarea în Uniunea Europeană şi pro‑blema migraţiei internaţiona‑le a forţei de muncă,RevistadeComert,v.7,nr.7,p.63-54,iulie 2006;

6. Suciu Marta-Christina, Eco‑nomia creativă şi societatea bazată pe inovare şi pe cu‑noaştere ‑o provocare, dar şi o oportunitate perntu Româ‑nia, in Analiză şi prospecti‑vă economică, nr.1-2/2005,Bucureşti

7. Comisia Europeana : http://ec.europa.eu q

The concept and dimension of the public

private partnership (PPP) in Romania

Monica – Gabriela GhERMAN Doctorand, Ase Bucureşti

The financial crisis exerts a strong pressure on public finances around the world, which will have negative effects on the development of

necessary infrastructure in many areas. EU funding through structural and cohesion funds and the European Investment Bank can help mobilize PPP projects for essential investments, even in a time when national public or private funding are much reduced from potential. Access to Structural and Cohesion funds allows Romania to modernize transport and environment infrastructure to support tourism and rural development and even more, to create new employment opportunities and to promote social policies that would lead to increased standard of living. Given the increasingly important role of community funds, partnerships in many areas could be saving solution for both public sector and private sector.

key words:cohesionandstructuralfunds,public-privatepartnership (PPP), public administration, publicinvestments and management

Inrecentyears,onecannotethe increased cooperation be-tweenpublicandprivatesectorsfor infrastructure development on the line of many economicactivities.TypeofPPPprojectsemerged and developed as a con-sequenceoflimitedpublicfundsinfinancinginvestmentprojects,butalsofromthedesirethatthepublic sector to provide qualityandefficientservicestocitizens.ThistypeofpartnershipisstilldevelopinginRomaniaandis,infact, a transaction transferringoverall responsibility for provi-dingapublicservicetoaprivate

company, while the competentauthoritybecomesapartner inprofitsandlosses.PublicPriva-tePartnershipisanewdimensi-ontoachievepublicinvestmenttakingintoaccountthecurrentunfavorableeconomicconditionsbothdomesticallyandinternati-onally,currentlybeingoneofthemost appropriate formulas and methods of attracting privatecapitalinvolvementinthesepro-jectsandsurelywillbeapivotalelement in the followingperiodwhentheymayhaveseveralad-vantages if theobjectivesofallpartiesinvolvedaremetwithin



thepartnership,producingposi-tiveeffectsonemploymentandlocal development.

For theprivatesector,PPPsmay target severaldimensions,including: providing additional capitalandbetteridentificationofneeds,optimaluseofthereso-urces,addedvaluetotheconsu-merandthegeneralpublic,but,however, these types projectsare complex in terms of designandimplementation,andiftheyareproperlymanagedinthepu-blicinterest,presentandfuture,theycanbringimmensebenefits.Sofar,theiruseisquitelimitedandveryfewEUcountrieshaveexperienceintheirimplementa-tion.Given thediversity of thecollaborationbetweenthepublicandtheprivatesector,itshouldnotbegiven astandarddefiniti-onofpublic-privatepartnershipconcept.Therearedifferentper-ceptionsinthisregard,byexpe-riences in nature that exist indifferent countries, especiallyinEurope,astherearedifferentsystems of administrative andpublic services (decentralized-centralized - deconcentrated),andavarietyofpolitical cultu-re, community and religious.Based on these considerations,the definition of public priva-te partnership can start eitherfromanapproach“centralized”,“decentralized” or “mixed” or“integrated”takingintoaccountthemodeloftheorganizationofpublic administration and thenatureofaprojecttobe imple-mented . European countries in-dicates that there cannot beastandardsystemofpartnership,evenifittakestheAnglo-Saxonfeaturesaccordingtotwomajorobjectives: a) employment andb)toensurelocaldevelopment,economicandsocialcohesion.

Taking into account theseaspects,thepublicprivatepart-nershiprepresents:

●“Agreement between thepublicandtheprivatesec-tors to develop a project or toprovideaservice,whichis traditionally providedbythepublicsector[1]”;

●An Arrangement-contract(“arrangement”) betweenapublic authority (“StateAuthority”) and a personto design, build an asset,together with the opera-tion of services related to the operation of that as-set, either to transfer aninterestorpartsofthein-terest on a asset to a pri-vate person[2] (Irish Actof 2002 on public-privatearragements : Public Pri-vate Partnership Act Ar-ragements2002);

●“Thetakeoverbythepriva-tesectorofthepublicsec-tor activities in any form(partnership or buying ofthe shares)”, use of “Pri-vateFinanceInitiative”orotherarrangements, suchastheconstructionof“ne-cessary infrastructure”,includingsaleofthepublicservicesor other formsofpartnership(UK-“PublicPrivate partnership - theGovernment Approach”,2000).

●Mediumandlong-termre-lationshipbetweenthepu-blicandtheprivatesector,which involves sharingrisks and earnings andusing of the multi-sectorfeatures,expertiseandfi-nances in order to provide a service[3];

[1] Guidelines for successful pub‑lic‑private partnerships, European Commission , General Regional PolicyDirectorate,Bruxelles,2003,page16

[2] Public Private Partnership Arra‑gements Act,2002,Paragraph3.(1).

[3] Review of Opportunies for Public Private Partnerships in Northern Ire‑land, The Office of the First MinisterandDeputyFirstMinister

●TheMethodologicalNormsforapplyingoftheLaw no. 178/2010 on public‑priva‑te partnership define theconcept of partnership as“an economic mechanismofassociationoftwopart-ners, thepublicauthorityand the private investorstoachievethroughthepu-blic-private partnershipproject, a public good orpublic service, as definedinart. 4points. a)and c)of Law No 178/2010 re‑garding the public‑private partnership.

Regarding the PPP models,although there is no generallyaccepted model of case law ordoctrine, the term PPP is veryflexible and supports differentcontractual types, all arebelie-vedtobecorrect,aslongasthecompetition between economicoperatorsisrespected,theequaltreatment and non-discrimina-tion, the transparency and theintegrity of public procurementprocessalsoandensureefficientuseofpublicfundsthroughtheapplicationoftheproceduresforthe awarding, in the internati-onal practice were highlightedfive frequently used contractmodels:

●DBO ‑ design‑construc-tion‑operation: a con-tract between contractingauthoritiesandtheecono-micoperator,inwhichthedesign(fromthetechnicaldesign phase), construc-tion and operation are transferred to the econo-mic operator for a reaso-nableperiodoftime;

●DBFO ‑ Design‑build‑fi-nance‑operation: themost complex contrac-tual relationship made between the contractingauthorities and the eco-nomic operator, in whichtheeconomicoperatorwill



undertakethetaskregar-dingthedesign,construc-tion, operation and obtai-ning, inwhole or partial-ly,thenecessaryfinancialresourcestoachievethesegoals,foracertainperiodof time.

●BOT ‑ build‑operati-on‑transfer: a contract between the contractingauthoritiesandtheecono-micoperator,inwhichtheeconomic operator assu-mestheconstruction,ope-ration and maintenance of apublicgoodforacertainperiod of time.

●ROC ‑ construction‑ope-ration‑renewal: a con-tract between contractingauthorities and economicoperators, the latter as-sumes thefinancing, con-struction and operation costs, maintenance andrenewalofpublicgoodre-asonableperiodagreedinthecontract,

●ROT ‑ rehabilitati-on‑operation‑transfer: a contract between con-tractingauthoritiesandteeconomicoperator,thepu-blic good already createdistransferredtothelatterinitscondition.Theinves-torfinances,rehabilitates,operates and maintains thepublic good fora rea-sonableperiodoftime.

Structural Funds supportPPP programswhich is a vitalaspect in the current financialsituation. Structural Funds forthe 2007-2013 period support

PPPsinMemberStatesthroughthreeEUinitiatives:

1. JASPERS initiative (Joint Assistance to Sup-port Projects in European Regions) promotes PPPinfrastructure projects in the twelve new MemberStates;

2. JESSICA initiative (Joint European Support for Sustainable Investmentin City Areas) promotessustainableinvestmentinurbanPPPpartnerships;

3. JEREMIE initiative (Joint European Resour-ces for Micro to Medium Enterprises) supports thecreation of new businessandwillimproveaccesstofinancetheenterprises.

European experience showsthatPPPprojectscanbeimple-mented in a variety of sectors:transport (highways, airports,ports, railways, urban trans-port), water and wastewater,solid waste, heating, health(hospitals), education, defense,government buildings, natio-nal security (prisons), tourism,etc. The european market forPPPprojects,referringtonum-ber of different sectors, for thefirsthalfoftheyear2011,isasfollows:

– Education–29,8%– General Public Services

–21,3%– Public order and Safety

–14,9%– Transport12,8%– healthcare–10,6%– Environment–10,6%

For thenext period, theRo-manian Government has esta-blished a list of 18 public in-vestment projects that will beproposed for implementation throughpublic-privatepartner-ship(PPP),mostofwhichregar-dinginfrastructuresegment.Asacomparison,Romaniacouldbeplaced on an extremely promi-sing position, according to theinternal and external businessenvironment. What certainlyhelps to develop these type ofprograms, is the initiative tobuildadatabaseofPPPprojectsat local and central levels, andtheanalysis of the successandfailureoftheotherstatesintheimplementation of PPPs can bringaddedqualityperforman-ce,andtheparticularlytheuseofEuropeanfundscancovertheprivatesector’sfinance.

References:

Institute for Public Policy, Bu‑charest‑ A public‑private partnership solution for a better management of local communities in Romania, practical guide for the county, april 2004;

Law no. 178/2010 regarding the public‑private partnership;

Decision no.1239 on appro‑ving Methodological Norms for the application of public private partnership Law no.178/2010

www.sgg.ro;www.eib/org/epec.com.q



Economia socială – o provocareIosefina Cristina LOGhIN

PROGENIES

Trăim într‑un spaţiu care ne provoacă mereu spre o nouă dezvoltare. Trăim vremuri de perpetuă schimbare care ne solicită până la extrem şi care ne îndeamnă spre performanţă sau spre neprofesionalism. Fie că ţinem

pasul sau nu cu rapiditatea extremă a schimbărilor din tehnică, artă, ştiinţă sau comunicare trebuie să ne adaptăm noilor condiţii de viaţă impuse de aceste schimbări.

O astfel de provocare a revenit în atenţia noastră fiind mereu o temă de actualitate în cercurile de specialitate: economia socială.

Dar ce este economia socială în contextul unei situaţii de criză în expansiune pe piaţa muncii? Cum se materializează preocuparea de a reduce şomajul şi de a asigura de locuri de muncă în ţările Uniunii Europene? Încă din 2000, prin Strategia de la Lisabona se solicita ca să se identifice şi ca să se aplice o serie de măsuri active pe piaţa muncii, însă cum se regăsesc aceste principii transpuse în practică?

Din antichitate, au existatanumite forme de viaţă asocia-tivă care s-au supus însă unorreguli stricte şi unei atente su-pravegheri (ordinele monahale,bresleetc.)careauevoluatşis-autransformatîntimpastfelîncâtseconsiderăcăeleauduslaapariţiaconceptuluideeconomiesocialăîn1830,cândCharlesDunoyerafo-lositpentruprimaoarăsintagma„EconomieSocială”pentruacreaun alt mod de a face economie politică,acordândatenţieproble-melorsocialeuriaşederivatedinrevoluţiaindustrială.

La sfârşitul secolului alXX-lea, conceptul este reorien-tatcătreoideemaiapropiatădeconţinutuleideastăzi:ESdevi-ne un domeniu de activitate eco-nomică(cuprinzândcooperative,societăţimutualeşiasociaţii)şioparteaştiinţeloreconomice.

Deşi la nivel european nuexistă o definiţie unanim ac-ceptată a conceptului de ES[1],

[1] Raportul întocmit pentru CESEde către CIRIEC, DI CESE 96/2007,secţiunea12,pag.27

există totuşi o viziune comunăasupra valorilor împărtăşite, aprincipalelor forme de organiza-reşiasectoarelorpreponderentedeactivitateşiapracticilorpre-cum voluntariatul, democraţia,nonprofitul individual, dezvol-tarea profesională amembrilorşi completa autonomie faţă decontrolul statului.

Pentru înţelegerea corectăa conceptului ES, este absolutnecesară stabilirea raportuluidintreacestaşianumiteconcep-teînrudite,desîntâlnitelaniveleuropean în discuţiile despreES, şi anume al treilea sector,organizaţii nonprofit, incluziu-ne activă şi ocuparea forţei demuncă.

Conceptul de al treilea sector sereferălaansamblulactivităţi-lorcareprezintăoseriedepunc-te comune precum: prioritatea acordată indivizilor şi nevoilorlor,adeziuneaprinvoluntariat,promovarea valorilor specificeprecum solidaritatea şi luareadeciziilorînmoddemocratic.

O altă viziune de inspiraţieanglo-saxonă, asupra acestuitermen îlasimileazăcuorgani-zaţiile private, autonome, careîşi sprijină beneficiarii prin ac-tivităţispecifice,fărăaprocedaînsălaredistribuirearesurselorcătreaceştia.Beneficiileobţinu-tesuntreinvestite,adeziunealastructurile respective este vo-luntară,iaractivităţilebenevolejoacăunrolfoarteimportant.

Larândulsău,sectorulnon-profit este un termen care nuare odefiniţieunanimaccepta-tă,careafostîn1990definitdeUniversitateaJohnshopkinscafiind constituit din organizaţiicu următoarele caracteristici:organizaţii ce nu pot distribuiprofitul membrilor sau admi-nistratorilor lor, implică parti-cipare voluntară, sunt formale(au structură de organizare),private (distincte de structurile publice), independente (în sen-sulcăaupropriilenormeşime-canismededecizie).

Structurilenonprofitsunten-tităţi legale (persoane juridice)



sau sociale create cu scopul de a produce bunuri sau servicii,alcărorstatutnulepermitesăfieosursădevenituri,deprofitsau să genereze alte câştigurifinanciare pentru structurilestabilite.

Incluziunea activă, înscri-să în Strategia Europeană pri-vindOcupareaForţeideMuncă(SEOFM) lansată şi intrată învigoare în 1997, reprezintă unconcept strâns legat de asigura-rea accesului nediscriminatoriu pe piaţa muncii şi îmbunătă-ţirea condiţiilor de viaţă şi demuncă, prin implementarea deprograme naţionale de pregăti-revocaţională,[2] realizate prin-tr-unefortcomundecoordonareapriorităţilornaţionaledindo-meniulocupăriiforţeidemuncăpentru atingerea obiectivelorsocialecomuneeuropeneîncon-textul implementării metodeideschisedecoordonare.

Orientată iniţial spre scăde-reaşomajului,SEOFMaurmă-ritodatăculansareaStrategieide laLisabona (2000),oocupa-redeplinăa forţeidemuncăînatingerea dezideratului ca UEsădevinăceamaicompetitivăşimai dinamică economie bazatăpecunoaştere,creştereeconomi-cădurabilă,culocuridemuncădiversificateconducândlaocoe-ziunesocialămairidicată.

Principiile Strategiei de la Lisabona reînnoite au funda-mentatelaborareaStrategieideIncluziuneActivă(2008)bazatăpe: acordarea unui venit minim adecvat,pieţealemunciibazatepeinserţieşiacceslaserviciidecalitate.Statelormembre li s-arecomandat să integrezeacesteprincipii în strategii naţionalede incluziune activă a tuturor

[2] art. 136, art 137 litera h şi art150 Versiuni consolidate ale Tratatu-lui Uniunii Europene şi a TratatuluideconstituireaComunităţiiEuropene,JurnalulOficialalUniuniiEuropene,C321E/113,29.12.2006

celor apţi să muncească ştiindcămăsurile de incluziune acti-văpotfiimplementatecusuccesatunci când includ toţi actoriirelevanţidelanivellocal,regio-nal,naţionalşieuropean:repre-zentanţiaiautorităţilorpublice,organizaţii private, partenerisociali (patronate şi sindicate),organizaţii neguvernamentale,furnizori de servicii sociale şicetăţeni.[3]

Conceptul de Economie So-cială (ES) este definit fie prinformelespecifice,fieprinprinci-piilepromovateşiincludeaceleorganizaţii ale comunităţii (or-ganizaţii non-profit, organizaţiidevoluntari,saugrupurideini-ţiativă)careselocalizeazăîntresectorulpublic(autorităţipubli-ce, etc) şi sectorul privat (com-panii,etc),uneoridefinitşicaal treilea sector.

Raportul de cercetare privind economia socială în Româniadinperspectivăeuropeanăcom-parată, elaborat de MinisterulMunciiFamilieişiProtecţieiSo-cialeîn2011aratăcă:înţelesultermenuluide„altreileasector”esteîmpărţitîntredouăcurenteinternaţionale:primuldeprove-nienţăamericanăşialdoilea,deoriginefranceză.

Cel de al treilea sector include organizaţii nonprofit cum suntasociaţiile,fundaţiileşifederaţi-ilecareprezintăurmătoareleca-racteristici:nuvizeazăunprofitfinanciarpentrupersoanelecareactivează în cadrul acestor for-me,deşipotaveasalariaţişipotdesfăşura anumite activităţi alcărorprofitsăfieîmpărţitmem-brilor săi, se bazează pe parti-ciparea voluntară, sunt formalconstituite, sunt independentede autorităţile publice şi parti-cipălasoluţionareaproblemelor

[3] Ministerul Muncii Familiei şiProtecţiei Sociale (2011); Raportul decercetare privind economia socială înRomânia din perspectivă europeanăcomparată

sociale.[4] Profitul se împartemaidegrabăîntremembrii,spredeosebire de profitul dictat denumăruldeacţiunideţinutedefiecareacţionar,cumestecazulsocietăţilorcomerciale.

Abordarea americană a de-venit modelul internaţionaldominant prin definiţia secto-rului nonprofit sau al „celuide-altreileasector”.„Abordareaeuropeană este mai analiticăşi accentuează dezvoltarea ES,moduldegenerareşidezvoltarea diferitelor structuri, modulde acţiune şi de transformarede-a lungul timpului, concep-, concep-ţie adoptată şi de instituţiileUE. Criteriul de diferenţiere aorganizaţiilorceluide-altreileasector faţă de alte organizaţiiproductive se referă la limitelede redistribuire a profitului.În 2007, Comisia Europeană(CE) a propus termenul de „altreilea sistem” pentru inclu-derea organizaţiilor care sta-bilesc o limită de distribuire aprofitului.”[5]

ESadevenitdinceîncemaivizibilă promovând o alternati-vă economică bazată pe un setdevalorişiprincipiisocio-econo-mice diferite atât de economia depiaţăcâtşidestatulbunăs-tării universale. Astfel, entită-ţile juridice active în economiasocială sunt legatemai ales derevigorarea economică şi soci-ală a unei comunităţi decât de

[4] García S., Durán P., Salazar S.,and Ventura A. (2005): ‘The limits ofconvergencebetweenthirdsectormod-elsintheEuropeanUnion.AnanalysisofthelegalframeworkforvolunteeringintheMediterraneanthirdsector(Italy,Spain and Portugal)’, în Concepts ofthethird-sector:TheEuropeandebate.Civil society,VoluntaryOrganizations,Social and Solidarity-Based Economy(First European Conference of ISTRandEMES),Paris:IRESCO/CNRS.




propriulsuccesalorganizaţiei,[6] acţionând în baza următoare-lor „principii definite în Cartaprincipiilor Economiei Sociale (2002)[7]:

●prioritatea acordată indi-viduluişiobiectivelorsoci-alefaţădecapital;

●asociereavoluntarăşides-chisă;

●controlul democratic al membrilor(nusereferălafundaţii,deoareceacesteanuaumembri);

●combinarea intereselormembrilor/ utilizatorilorşi/sau a interesului gene-ral;

●apărareaşiaplicareaprin-cipiuluieticii,solidarităţiişiresponsabilităţii;

●gestiuneaautonomăşiin-dependenţafaţădeautori-tăţilepublice;

●majoritatea excedentelor- utilizate pentru atinge-reaunorobiectivededez-voltaredurabilăşipentruprestarea unor servicii de interes pentru membrisau de interes general”[8]

Raportul de cercetare privind economia socială în Româniadinperspectivăeuropeanăcom-parată elaborat de MinisterulMunciiFamilieişiProtecţieiSo-ciale (2011) arată că în confor-mitate cu Carta principiilor ES,„ES cuprinde două sub-sectoa-re: cel comercial (de afaceri) şicel necomercial, iar obiectivelesunt:ocupareaforţeidemuncă,dezvoltareaserviciilorsocialeşi

[6]DumfriesandGallowayCommu-DumfriesandGallowayCommu-nity. Disponibil la: http://www.dgcom-munity.net/dgcommunity/ miniweb.aspx?id=203

[7] Déclaration finale communedes organisations européennes del´ÉconomieSociale,CEP-CMAF,20iu-nie 2002


consolidarea coeziunii sociale. ES se încadrează în orientărilemajorealepoliticiipublice:atâtpolitici sociale de incluziune socială şi de inserţie pe piaţaforţeidemuncă,câtşipoliticidedezvoltarelocalăşicrearedelo-curidemuncă.”

ESpoate funcţionasubdife-rite forme de organizare: orga-nizaţii voluntare (uneori ata-şate unui cult religios şi carefurnizează servicii), grupuri deîntrajutorare ale cetăţenilor(abordeazănoimoduridemun-căşiintegraresocialăînfuncţiede disponibilitatea resurselorlocale), structuri publice soci-ale (incubatoare), organizaţiicooperatiste (întreprinderi alecomunităţii care promoveazăîncomunitate interesespecificeanumitorgrupuri),noiformedeorganizaţiinon-profit(implicateîn furnizareaserviciilorpubliceşi care desfăşoară activităţi co-merciale care să susţină finan-ciar serviciile oferite), fundaţiidecaritate,asociaţiişi fundaţii(caredeţinentităţicomercialealcărorscopestesăcontribuielaamăriveniturilepentrubeneficiipublice).[9]

De-a lungul anilor, ES şi-aconsolidat poziţia de formă al-ternativă de dezvoltare econo-micăechitabilă,responsabilăşidemocratică. ES oferă practico variantă pentru dezvoltareadeafaceri,bazatăpeprincipiileechităţii, responsabilităţii soci-ale şi transparenţei, prin carese încurajează participarea laprocesul de luare a deciziilor a tuturoractorilorrelevanţi(gru-purivulnerabile,ca,deexemplu,persoaneaptedemuncăşicarebeneficiazădeprestaţiideasis-tenţăsocială,persoaneaflatein

[9] „Social Entreprise: a newmodelfor poverty reduction and employmentgeneration – an examination of theconceptandpracticeinEuropeandtheCommonwealthofIndependentStates”,EMES,2008,p.33

şomaj;autorităţi locale;organi-zaţiineguvernamentaleetc.).

Astfel pentruaaveaunmictablouaceeaceînsemnaESîn2005 la nivelul celor 25 de state membre,observămcăESasigu-raechivalentula4%dinprodu-sul internbrut (PIB)şi implicapeste 11milioane de persoane,reprezentând 6,7% din totalulforţeidemuncăangajatelaacelmoment.[10]În2011,ESdeţineaoponderede8%dinPIBînca-drul economiilor naţionale alestatelormembre,implicând10%dintotalulforţeidemuncă.[11]

Înultimaperioadă,ESade-venit un punct tot mai impor-tant pe agendele guvernamenta-le europene, în special datorităcapacităţiisaledeaoferisoluţiide durată problemelor socialecomplexe. În contextul actualeicrizeglobale,ESparesărepre-zinteunadintresoluţiileviabi-le cu un potenţial semnificativpentrucreareaşiasigurareadelocuridemuncădecentepentrutoate categoriile de vârstă iarprincipalaprovocarecaretrebu-ie învinsă înacest conceptestedepăşirea„invizibilităţiisalein-stituţionale”.q

[10] „TheSocialEconomyintheEu-ropean Union, summary of the reportdrawn up for the European Economicand Social Committee”, InternationalCentre of Research and Informationon the Public, Social and CooperativeEconomy(CIRIEC),p.7,p.25

[11] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/promoting-entrepreneur-ship/social-economy

Mulţumim sponsorilor noştri:

1/2012

Documents

revista medierea 2