Revista Impact Cultural

Anul XII l 2012 l nr. 386 l octombrie - noiembrie

Cultural

C M Y K

Corin Bianu - Văcăreştii la amiază,Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010

Prozatorul Corin Bianu - în acest ro-man - îşi asumă rolul de cronicar zelos, preocupat fiind de alcătuirea veridică a unor mărturii de o mare varietate colo-ristică din viaţa extrem de interesantă a lui Ienăchiţă Văcărescu. Evocarea istorică se împleteşte cu trei mari îm-părăţii ale veacurilor deja apuse într-o meditaţie continuă asupra destinului uman, asupra timpului inexorabil din anumite perioade ale istoriei. Principa-lul - document - în realizarea romanului

îl constituie - o dragoste imperială - in-tersectată şi comentată de un român la curtea împăratului Iosif. Scriitorul Corin Bianu avansează ideea că numai valoarea ce merită a fi venerată şi apă-rata este Pacea prin care viaţa omului îşi împlineşte efortul gigantic de au-to-înţelegere, de dobândire a propriei conştiinţe de sine.

În fine, acest roman prin excelenţă istoric, se înscrie în acelaşi context al romanului documentar de radiografi-

ere a raporturilor stabilite între om şi condiţionările exterioare. Arta scriitoru-lui Bianu a prilejuit percepţia artistică în situarea destinelor tuturor persona-jelor în dimensiunea reală a existen-ţei, cum şi a sensurilor ei autentice, în sprijinul înţelegerii realităţii de a recon-stitui momentul istoric românesc aşa cum a fost într-o - luptă - necontenit în-tre forţe contrare care nu-ţi lasă posibi-litatea de a te sustrage de la opţiunile fundamentale.

Poetul Dan Gîju pare că s-a specializat să facă – exerci-ţii - de învăţare de poezie, de context, scriind chiar împo-triva artei poetice. Cel puţin aşa cred, lecturând volumul de - poeme de rămânere sud arme - al şaptelea în ordinea conceperii lor. Structural, Dan Gîju este un celebrator al cu-vântului transfigurându-1 prozodic, fie meditativ, fie paro-dic, smulgându-i lumina densă, de o consistenţă mai mult materială decât spirituală, dar, cu prospeţimi cognitive, re-flexive şi ontologice. Prospeţimea inspiraţiei, unde e aproa-pe neîntâlnită la alţi autori-colegi de generaţie, zbuciumul lăuntric ai fiinţei, se simte în aceste inedite revelaţii poetice, în spatele cărora se relevă a fi un creator cu totul şi cu totul original. Fiindcă Dan Gîju nu - cenzurează - nimic, lasă totul să curgă printr-o libertate vraişte, cuvintele parcă evadate din cuştile artificialului, alunecă prin text atitudinal, distinct precum gesturile tăiate perfect în marmora unor stări de spirit neconvenţionale.

„La nunta mea s-au spart trei felinare / Şi lăutarii n-au mai vrut să cânte / Doar cordul stins al unei ghitare / M-a petrecut spre zoile cărunte... / Acele semne încă mă domi-nă / Şi-n sânul meu se-adăposteşte, încă un pui de super-stiţie haină / Ce simt cum tinereţea mi-o mănâncă” (Un pui de superstiţie haină).

Dan GîjuPoeme de rămânere sub arme,

Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2010

În acest - jurnal de gânduri - autorul ne relevă o poezie construită între „bornele” semnificative: confesiune şi con-templare, meditaţie şi reflexivitate, înregistrându-i frumuse-ţea. Densitatea imaginilor poetice cum şi transparenta me-sajului, claritatea tonului impresionează şi captează atenţia lectorului. Aşadar, Alexandru Spătaru îşi încarcă poemul decent cu gânduri meditative, ducându-şi intuiţia până la capăt, lăsându-se în voia inspiraţiei ştiind că oricare gând poetic ia naştere dintr-un - dor - necuprins al căutărilor, al aşteptărilor. Folosirea conceptelor simbolice şi a parabo-lelor semantice, acolo unde relatarea frustă presupune punerea în mişcare a fluxului liric, dau valoarea intrinsecă a mesajului pus în lumină să indice - destul de clar - că:

spectacolul să fie un produs al contemplării şi implicit al maturităţii artistice. Dacă elementele folosite par a fi uşor convenţionale, întru folosirea stărilor poetice ca termen de comparaţie, atunci poezia nu aşteaptă decât împlinirea. Ea însăşi prefigurează emoţiile care o „zămislesc” în cea mai absolută mărturisire.

„De-o bună vreme eşti / de nerecunoscut. / Ai supărat oglinzile. / Apele lor se tulbură, / dacă-ţi primesc imaginea. / Eşti în relaţii proaste / şi cu timpul, / de când i-ai reproşat / că te îngăduie / doar / spre a-i fi bătaia lui de joc. / Şi toate astea / ţi se-ntâmplă, / pentru că n-ai făcut / ce trebuia să faci / cu gândurile: / să le aduni în inimă / sub o comandă unică / a dorului” (Gândurile).

Alexandru Spătaru - Jurnal de gânduri,Editura Vasiliana’98, Iaşi, 2010

Vali Niţu - Salvat de un mugur,Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012

Libertatea de invenţie lexicală este la Vali Niţu justificată întâi de structura vădit re-flexivă a poemelor cum şi de starea sigură a morfologiei, în al doilea rând. Poemele din acest volum rămân în memoria lecto-rului precum nişte picturi pe sticlă. Vali Niţu aplică în principiu, prin filiaţia expresioniş-tilor, ideea că în spatele tuturor lucrurilor convenţionale se află o realitate care nu se vede, mai adâncă, a existenţei şi, pen-tru a releva lumea în esenţa ei adevărată, poetul trebuie să ajungă într-o mitologie ce surprinde încercarea de a da elementelor dimensiuni cosmice. Astfel, ţinuta exteri-oară se prelungeşte şi într-una lăuntrică, autorul dovedind o grijă deosebită în stili-

zarea viziunii sale lirice, o viziune în care se îmbină visul cotidian cu percepţia sub-sidiară a misterului. „îmi plânge un gând / dinspre albastru spre tăcere / mă face să tresar între a vrea şi vrere / ce există un eu plecat / cu degetele tremurând o şoaptă / peste vreme. / îmi vine un vis sub geana udată / de lacrima bradului de Crăciun / ce a plecat de lângă fraţi / răpus de securea unui timp / cu lama ascuţită-n ger / de vân-tul stăpân. / îmi cer un sfat pe marginea serii / Anisia şi păpuşa cu suflet de brad / privirea mi se ascunde în palme / Clara zâmbeşte şi pleacă / colindând cu sufle-tul curat / o primă iarnă / Crăciun fericit!” (plânge un gând).

Despre secretul iubirii - iată o sintagmă nu neapărat inedită, poeta Adelina Dokja a vrut să afle cine trăieşte în sepia timpu-lui, observându-se numai din sugestivele versuri în care o dialectică a semnificaţi-ilor ce „nasc” fraze siameze, ceea ce ca figură de stil e superb, sau în care con-sonanţele semantice dau sens cuvintelor mai puţin uzuale. Poeta nu uită că poezia este în esenţă, expresia spiritului precum şi meditaţie despre fiinţă şi implicit despre existenţa fiinţei în lume. De natură elegi-acă şi confesivă, autoarea percepe realul din irealul poemelor sale, mai totdeauna, sub imperiul revelaţiei. Stările devin aici metafore simbolice, trezind simţul armoni-

ei şi stimulând imaginaţia misterioasă şi învăluitoare a lucrurilor. La Adelina Dokja caracterul de mărturisire al poeziei sale este preponderent, se poate ajunge uşor la concluzia că elementul biografic este hotărâtor.

„Noapte bună, iubitul meu / Acum şi tot-deauna / Îţi spun la revedere / Îţi mulţu-mesc pentru zilele fericite / Şi indiferenţa ta / În zilele mele triste / Nu sunt omul pe care îl cauţi / Pătată îmi e inima /Şi răni încă deschise / Nu pot dărui decât durere / Fiindcă prea mult te-am iubit / Din lipsa ta mult am suferit / Voi suferi încă / Dar în inima mea voi pune o piatră / Pentru a opri durerea”. (Voi pune o piatră).

Delina Dokja - Secretul iubirii meleTraducere de Baki Ymeri, Editura Rawex Coms, 2011

Cu noi vezi viața din alt unghi!Pagină realizată de VICTOR STEROM

Preţ 2 lei

pagina 2

Anul XII ● Nr. 386 ● octombrie - noiembrie 2012 Accesează www.impactdb.ro

13 ÎNTREBĂRI NECONVENŢIONALECIUPITU PETREA, 18 MAI 1939, ŞUŢEŞTI, BRĂILA13 ÎNTREBĂRI NECONVENŢIONALECIUPITU PETREA, 18 MAI 1939, ŞUŢEŞTI, BRĂILA13 ÎNTREBĂRI NECONVENŢIONALECIUPITU PETREA, 18 MAI 1939, ŞUŢEŞTI, BRĂILA13 ÎNTREBĂRI NECONVENŢIONALECIUPITU PETREA, 18 MAI 1939, ŞUŢEŞTI, BRĂILA13 ÎNTREBĂRI NECONVENŢIONALECIUPITU PETREA, 18 MAI 1939, ŞUŢEŞTI, BRĂILA

1. Deviza (moto-ul) după care vă ghidaţi în viaţa de fami-lie şi în cea publică!

Răspuns: Dacă din diferite motive nu poţi face binele, to-tuşi eşti grijuliu să nu faci răul, căci „Binele pe care poţi să-l faci şi nu-l faci este păcat” şi ştii că „Plata păcatului este moartea” (Romani 6,28).

2. Ce moment din copilărie-adolescenţă-maturitate v-a marcat evoluţia şi care sunt persoanele ce v-au influenţat iremediabil alegerea în ceea ce priveşte profesia (carie-ra). De ce nu, soţia(-ul)?

Răspuns: Cred că în copilărie m-au marcat poveştile şi basmele spuse foarte atrăgător de mama. Acestea mi-au stimulat imaginaţia, predispoziţia de a asculta pe vorbitorul cu vocaţie, de a mă emoţiona participând cu toată fiinţa la bucuriile şi suferinţele personajelor, la frământările lor isto-vitoare. Mă ataşam de cele care se luptau să învingă, folo-sindu-se şi de ajutorul venit la timp din partea unor vietăţi din natură. Poeziile pe care le spunea ca preşcolar, colin-dele, urările de sărbători etc. le trăiam cu sinceritate şi-mi făcea plăcere să fiu urmărit cu atenţie şi – după caz – apla-udat sau primind alte feluri de răsplătiri. Mama mă învăţa să le recit, să le cânt. Din adolescenţă păstrez în minte pe profesorii mei de limba română şi pe cei de muzică. În tine-reţe şi-n prag de maturitate am căutat să respect învăţătura dânşilor cuprinsă în minunatele lor lecţii şi-n convorbirile individuale. Ceea ce mi s-a potrivit din mesajele dânşilor am absorbit cu toată fiinţa. Dânşilor le datorez ce am lăsat, dacă am lăsat cumva, unele amintiri şi satisfacţii lucrând responsabil la clasă, ca părinte, ca om, ca publicist, ca au-tor etc. Pe soţia mea ARITINA („cea dăruită cu har”) am cu-noscut-o la Biblioteca Universităţii Bucureşti, unde am citit individual şi împreună Eminescu, Creangă, Coşbuc, Blaga, Arghezi etc., străduindu-ne să consemnăm spre neuitare ceea ce descopeream printre rânduri după modelul lui Ga-rabet Ibrăileanu. Acestea ne-au fost de folos la redactarea în final a lucrărilor noastre de licenţă.

3. Cum reacţionaţi dacă telefonul sau soneria uşii vă „dă peste cap” o întâlnire „specială”, de suflet?

Răspuns: Nu agreez nici să dau nici să primesc telefoane. Convorbirea „pe fir” mă împiedică să urmăresc înfăţişarea preopinentului, în ale cărui delicate mişcări să pot desluşi felurile de reacţii cum ar fi – de exemplu – empatia. Tot ce am de spus, ascultând receptorul. Riscă să fie un chinuitor mesaj relativ incoerent şi greu memorabil afectiv. Suport cu stoicism în general obligaţia de a răspunde unui ape-lant, mai ales când citesc ceva captivant, când scriu, când trăiesc ceva înălţător sau când, intempestiv sunt trist şi-mi revin mai greu.

4. Dacă dispuneţi de mulţi bani, faceţi economii, îi risi-

piţi pe lucruri simpliste sau îi investiţi în donaţii pentru cei nevoiaşi? Motivaţi de ce?

Răspuns: Nici când am, dar mai ales când nu prea am bani, m-am învăţat să nu cheltuiesc decât pentru ceea ce îmi este strict necesar. Mi s-a întâmplat, însă, uneori să pun în mâna „întinsă ca o barieră” a cerşetorului, cum spunea domnul profesor Tudor Vianu, ultimul meu bănuţ, având convingerea că aşa-i place bunului Dumnezeu. La Sfânta Biserică îmi dau la timp şi deseori în avans datoria creşti-nească.

5. Aveţi obiceiul de a vă întreţine o relaţie de prietenie veche, chiar dacă nu este în avantajul dumneavoastră şi nu aduce niciun profit?

Răspuns: M-am cercetat cu exigenţă şi cred că am reuşit să nu mă-mprietenesc cu cineva din interes. Am avut, însă, uneori parte de false-scurte-prietenii. Când m-a mângâiat Dumnezeu prin acel mic şi nedezminţit reazim familial, evi-tând neplăcerile care însoţeau asemenea întâmplări.

6. Care este părerea dvs. Despre oamenii care se gân-desc prea mult înainte de a întinde o mână de ajutor celor săraci, calculând profitul, avantajele, interesul?

Răspuns: Aşa cum am menţionat în răspunsul de la între-barea 4, dau ceva celui care a ajuns să-şi cerşească pâinea, ştiind că Marele Creator cunoaşte atât inima dătătorului, cât şi inima primitorului.

7. Credeţi că pentru a schimba societatea trebuie mai întâi de toate să-i schimbăm pe cei care conduc, sau să începem prin a ne schimba pe noi înşine?

Răspuns: Am strâns fără să vreau dovezi că cei care con-duc îşi schimbă cu greu şi doar formal felul de a acţiona, de a fi, de a gândi, de a simţi. Mulţi au nvăţat din pruncie să conceapă într-un anumit fel lucrurile, dovedind cu prepon-derenţă egoism şi numai de ochii lumii altruism. Nu le place să-şi reproşeze ceva şi nici să li se reproşeze, chiar dacă n-au arătat că ar fi cumva perfecţionişti. Ca şi Eminescu, eu cred că altfel erau conducătorii de altădată. Personal, îl admir pe Majestatea Sa – Regele Mihai al României. În nefericitul regim republican, cei de sus nu pot fi schimbaţi altfel decât prin vot corect, bine supravegheat. Între alegeri, dacă îţi simţi lezate drepturile, recurgi creştineşte la ascul-tare şi supunere, pentru că numai atunci Fiul lui Dumnezeu, prin jertfa lui, te poate înţelege.

8. Aţi participat la vreo acţiune pentru strângerea unor fonduri în scopuri caritabile? La care anume şi când?

Răspuns: M-am bucurat ca din puţinul meu să fac donaţii pentru rezolvarea unor situaţii de strâmtorare. Prin Sfânta Biserică, prin părintele nostru duhovnic, am dat o sumă de bani pentru ridicarea marelui edificiu al Catedralei Neamu-lui şi vom mai da.

9. Sunteţi persoana care-şi face griji din orice şi aveţi accese de nervozitate fără motiv, sau sunteţi un om echi-librat?

Răspuns: Îmi provoacă stări de îngrijorare numai acele în-tâmplări negative care se petrec imprevizibil mai cu seamă din partea semenilor noştri răzvrătiţi. Mulţumesc lui Dum-nezeu că-mi dă siguranţă şi echilibru în momente grele, in-diferent din ce parte vin.

10. Vă deranjează discuţiile în contradictoriu cu prie-tenii, colegii sau cunoştinţele care nu au aceleaşi idei, principii sau stil de viaţă cu dvs.?

Răspuns: Mă tulbură, mă deconcentrează mă istovesc mental şi moral discuţiile aprinse în general, dar mai cu seamă la televizor, când vorbeşte unul despre altul în frun-te cu moderatorul vândut „proprietarului-mogul”. Cred că e greşit când unii susţin cu încăpăţânare nişte aberaţii, igno-rând evidenţa, spunând cu nonşalanţă că „asta-i părerea lor”, ca şi când dreptul la părere ar putea anula eşafodajul de argumente multiple cu care se-nfăţişează „adevrul-ade-vărat”.

11. Aveţi impresia că oamenii au un interes când sunt mai mult decât amabili şi „săritori” în a vă ajuta? Exem-plificaţi.

Răspuns: În zilele noastre poate mai mult decât altăda-tă, românul observă că semenii lui de-aici şi din altă parte a lumii neglijează să remarce la el partea umană, partea de sinceritate şi de simţire profundă. Când eram inspector şcolar aveam parte de mai mulţi cunoscuţi. Vorba aceea: „Când eşti în treabă, toţi te-ntreabă”. Acum sunt pensionar şi lucrurile s-au schimbat, dar încerc să comunic scriind, dar cine mai citeşte azi altceva decât anunţuri şi reclame?

12. Consideraţi că aţi mai trăit într-o viaţă anterioară şi că magia (albă sau neagră) are efecte asupra oamenilor? Credeţi în vrăjitorie sau în semnele prevestitoare de rău?

Răspuns: Ca ascultător de Dumnezeu, aşa cum Îl poate întâlni oricine în Sfintele Scripturi, resping practicarea vră-jitoriei, a magiei, a spiritismului şi-n general a ritualurilor oculte. Această practicare face parte în mod păgubos din realitate, dar nefiind adevărată, nu mă interesează.

13. Care este frecvenţa cu care vă duceţi la biserică şi dacă aveţi credinţă în Dumnezeu?

Răspuns: Mersul la Sfânta Biserică este premergător înăl-ţării omului la cer, după făgăduinţă. Lipsesc numai când sunt într-o stare de sănătate precară ori sunt neputincios de a mă deplasa. Acasă citesc Biblia, meditez la Cuvântul Sfânt, urmăresc emisiunile religioase la radio şi televizor, discut cu ai mei şi cu musafirii subiecte actuale ale credinţei etc.

A consemnat, Vali NIŢU

POEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂPOEZIE ÎN STARE PURĂ@ PATRICIA LIDIA

Judecata apei... o alăturare de cuvinte poate oximoronică, poate ironică, poate satirică..., dar pe de-plin de înţeles. Abia după ce i-am lecturat cartea - cu plăcere, desi-gur - abia atunci am înţeles rostul acestui titlu care mi-a creat ceva emoţii. Volumul “Judecata apei” al poetei Dorina Brânduşa Landèn (apărut la Editura DaniMar, Deva, 2012), cultivă, cu un har deosebit, adevarata poezie, aducându-ne în faţă poezia în stare pură.

Volumul are un titlu absolut me-ritoriu, care constituie şi coloana vertebrală a cărţii. De ce să nu existe şi o judecată a apei, dacă există judecata divină (confrunta-rea omului cu dreptatea lui Dum-nezeu), judecata umană (proces efectuat de oameni, pe baza legilor în vigoare şi condiţionat de împre-jurările politice, sociale, economi-ce, de subiectivismul relaţiilor de simpatie sau antipatie), judecata afirmativă („Omul este animal spi-

ritual”), judecata negativă („Omul nu este animal spiritual”) sau ju-decata de apoi (confruntarea is-toriei şi a omului cu dreptatea lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor, când vor fi chemaşi toţi oamenii pentru a li se hotărî fericirea sau osânda veşnică), de ce nu ar pu-tea exista şi judecata elementelor naturii, şi mai ales, judecata apei? Funcţia judecăţii este de exprima-re a adevărului, adică de reflectare a stării de fapt. Iar ce altceva este apa, decât o oglindă a realităţii, ea reflectând şi ducând mai departe imaginea clipei? Din popor dintot-deauna se spune că „apa trece, pietrele rămân”, dar cum rămân, nu spune nimeni. Nimeni nu vrea să ştie cum apa modelează pia-tra, sfărâmând-o, transformând-o, sculptând-o. Apa trece (noi vorbim, facem, încercăm să facem un lu-cru pe care-l considerăm bun), pie-trecele rămân (nimeni nu ne bagă în seamă, nu observă, toţi se fac că nu observă).

„Judecata apei” nu este numai

titlul volumului, ci dă denumirea şi ultimei părţi constitutive a vo-lumului, care este, poate, cea mai cuprinzătoare şi mai profundă. Începând astfel cu sfârşitul, poe-mele din această parte reliefează părerea de rău a autoarei pentru fiecare secundă pierdută scriind despre lucruri care nu o ating, nu o interesează şi nu există decât în agenda spiritelor pierdute în păcă-leala eternă a puterii.

Cel mai reprezentativ poem în acest sens este cel dedicat inci-dentelor din Norvegia. Încă din dedicaţie (22 iulie 2011. În Nor-vegia, pe insula Utöya sunt ucişi 69 de oameni, dintre care 33 sub vârsta de 18 ani. Numele ucigaşu-lui nu merită amintit, ci lăsat să rătăcească în propria sa noapte.) autoarea îşi arată revolta faţă de nedreptatea vieţii şi suferinţa apa-re ca despărţire definitivă de viaţa simplă, cu tot ceea ce implică ea: atitudini, mentalităţi, îndepărtarea omului de ceilalţi prin timp. Fiecare lucru îşi pierde rostul, iar actele în-

făptuite nu fac decât să ne aducă obiectul de care noi fugim - sufe-rinţa ascunsă în patetisme (“Răul înfloreşte invulnerabil./ În marea noastră grabă/ nu-l recunoaştem dintr-odată/ ca un abur nociv/ tre-ce printre noi/ prin noi/ despicând sufletul până la insulă/ o insulă/ roasă de fermentul terorii.”)

Poemele din această parte, prin faptul că nu au titlu individual, fi-ind recunoscute după primul vers, indică o prezenţă vie a suferinţei, continuă şi omogenă de la un poem la altul. Va reuşi autoarea să se elibereze de aceste neliniş-ti („Adevăr îţi spun – auzi-mă! – / Încă de dinainte de naştere/ sun-tem insule părăsite. // Străbunii ne-au lăsat moştenire/ hălci de singurătate/ şi-un dor căruia nu ştim/ ce nume să-i dăm.”) sau tocmai această prezenţă perma-nentă a plângerii lirice va da naş-tere adevăratei poezii („Din ceaţa primară o mie de ochi/ ne privesc ciudat/ ne măsoară retrospectiv viaţa/ ne numără toate greşelile/

şi-ntr-o după amiază / vărgată de umbre/ ne condamnă la judecata apei:/ Doar dacă te îneci/ eşti ne-vinovat!”)??! Să fie poezia o sufe-rinţă continuă?? („Memoria e un pod/ între ce-am vrut să fim/ şi nu am devenit. // Pradă îndoielii suntem/ lujeri de crini/ azvârliţi pe ascuţişul timpului.”)

Chiar dacă lucrurile se petrec peste puterea noastră de înţelege-re, un mod de a strivi suferinţa ar fi privirea retrospectivă, însă apa-re din nou întrebarea, prin privire, scăpăm sau ne încărcăm şi mai mult de suferinţă? („(...) Rătăcim prin cercul tăcerii/ fiecare sărăcit de o voce/ retras în cochilia trupu-lui său.

Fericiţi în multe privinţe/ tihniţi după legănarea cărnii în somn/ consimţim la metamorfoza/ (ca să evităm viitoare trădări)/ sân-gelui ce curge în vine/ în pasarele de brumă. // Toţi supravieţuitorii/ sunt câştigători!”)

(VA URMA)

pagina 3


George Canache – YEAR 1961George Canache – YEAR 1961George Canache – YEAR 1961George Canache – YEAR 1961George Canache – YEAR 1961George Canache – YEAR 1961@ LUCIAN GRUIA

George Canache este un poet care scrie puţin dar meditează mult. A publicat până în prezent două volume: În Alt tărâm (Ed. Vi-nea, 2007) pe care l-am recenzat la timpul respectiv şi Year 1961(Editura Biblioteca Bucureştilor, 2011) care conţine o singu-ră poezie tradusă în cinci limbi: engleză, franceză, sanscrită, urdu (traducere Julieta Rotaru) şi rusă (traducere Viacheslav Sa-moşhkin). Remarcam ]n recenzia menţio-nată că „Textele poetului George Canache sunt mici ceremonii, ludice şi grave în ace-laşi timp, scenete miniaturale, ritualuri pen-tru suflete curate. Puritatea lor înseninează. Expresia lapidară şi densă, nu conduce la încrâncenare, ca la majoritatea poeţilor contemporani. Dimpotrivă, bine sonorizat, detaşat şi meditativ, versul invită la levitaţie spirituală. Cititorul răbdător va avea surpriza să simtă că “Se retrage la inima poetului.” „Ideea celei de-a doua cărţi este de-a drep-tul colosală. George Canache a închinat un poem-rugăciune primului zbor uman în spa-

ţiul cosmic. (efectuat de Iuri Gagarin la data de 12 aprilie 1961), iar 519 exemplare ale cărţii, numerotate în ordinea istorică a pe-trecerii zborurilor, au fost dăruite celor 519 cosmonauţi exisenţi până în prezent (sau familiilor acestora).

Cartea a fost lansată în anul 2011 când s-au împlinit 50 de ani de la primul zbor cu om în cosmos şi 30 de ani de la cel al cos-monautului român Dumitru Prunaru, cu ra-cheta Saiuz 40.

Cosmonautul nostru i-a spus poetului că în orice domeniu, începutul este cel mai greu, motiv pentru care George Canache a dedicat poemul zborului lui Iuri Gagarin.

Iată poemul 11110101001: „Un fluviu izvora spre Ceruri:Steaua Iuri se ruga! -Steaua Iuri se-nchina! -Şi cei din Arca-Terra:„ Doamne, Doamne! Să nu cadă o stea!” -Arca-Terra se-nchina!Anno Domini – Când o lacrimă plutea!” Mariana Criş, în recenzia intitulată: „Un

pas mic pentru om un pas mare... pentru

poezie” comentează admirabil textul. Ea constată că lumea s-a întrupat din logosul divin iar poetul este lacrima demiurgică ce îşi exprimă recunoştinţa faţă de Crator, prin rugăciune: „Acum, Duhul Gagarin pluteşte alături de Dumnezeu, traversând anii lumi-nă, fără ca noi să-l vedem. Îl putem numai

simţi, iar acest fapt îl datorăm poetului Geor-ge Canache, care a chemat Cuvântul spre a ne duce în Marele Necunoscut. Este un caz unic, când poezia ajunge în Cosmos, iar această „ispravă” nu putea s-o înfăptuiască decât un om cu o ţinută morală ireproşabi-

lă şi al cărui talent şi putere de înţelegere a neînţelesului au ajuns la graniţa esenţei. Dacă ar fi să-l parafrazez pe Neil Armstrong, cel care a fost primul om care a păşit pe Lună, în 1969, George Canache reprezintă Un pas mic pentru om un pas mare... pentru poezie” (Mariana Criş)

Ce ar mai fi de spus?Rugăciunea la care apelează George Ca-

nache vine din ceva foarte vechi şi foar-te nou totodată. Să ne amintim că preoţii egipteni se rugau toată noaptea ca pămân-tul să străbată cu bine Ţara Umbrelor (Du-at-ul) plină de pericole. Dar titlul poemu-lui, anul 1961 scris în limbaj binar adică 11110101001, reprezintă un omagiu adus cunoştinţelor acumulate de umanitate, omului care a construit prin racheta cu care a zburat Iuri Gagarin, prima stea artificială, luându-se la întrecere cu Demiurgul. Savan-ţii zilelor noastre, uimiţi de dimensiunea şi structura legică a cosmosului, se întorc la credinţă.

Aşa a procedar şi poetul George Canache scriind Year 1961.

propriu-mi carusel - fragment din volumul „propriu-mi carusel„ în curs de apariţie -@ VALI NIȚU

Stau în redacţie. O rază de soare îmi atinge poarta ini-mii şi pasul ei o deschide către setea de viaţă. Cuvântul peniţei se opreşte la ora stabilită pe un cadran, dar până atunci verticala iubirii mele pleacă, din nou, spre tine. În zborul demn aripa mea nevoiaşă smulge nectarul unei flori, o superbă femeie, o iubire, o prietenă, o scumpă mamă. Scriu şi mă ancorez în viitor iar din copca unei amintiri voi răzbate ca o lacrimă vie. Acum, la ceas de albastru, scriu un legământ de fericire pentru liniştea unită-n duminica unor silabe ale iubirii. Mai stau puţin şi vreau să desenez fapte ce vor rămâne ca o fotografie într-un album cu imagini ne-egale. Voi pleca în colţul meu de gând şi simt că tresaltă a speranţă visul nopţii noastre de tăcere albă. Îm-brăţişarea ta mi-a caligrafiat pe buze numele tău. Acesta este... Secretul meu dintr-un nod de seri este numele tău, aflat în sânul şi coapsa pernei, din visul virgin de peste noaptea ce va să vină. Dezbrăcat de taine penelul scrie nuanţele origina-le ale unui argument esenţial al restului de viaţă. Eşti perechea strigătului meu şi-mi atingi tihna, fără aplecări, de uitatul loc, până mai ieri. Sunt precizatul bărbat din viaţa ta şi inima mea simte neprecizata noapte din şirul nopţilor de dragoste. Draga mea, cu zâmbetul din tâmpla privirii, vom îmbrăţişa secundele ce vor purta un nume în au-zul tăcerilor noastre. Vom trăi prin călătoria albă pentru a exista ploaie, curcubeu, albină şi polen, un rod născut din rugă. În torentele cuvintelor ne-plânse mergem pe drumul spre dus împletindu-ne destinul cu săracul cuvânt bogat...

O nouă săptămână îmi întinde mâna pentru un salut de bun venit în dimineaţa mersului în vârful picioarelor, obosite de dansul abia învăţat. Mi-am pus curiozitatea la colţ şi dau semnalul de start unor tăceri ce-şi vor scrie din necuvintele pline de suspine o altă viziune, un alt fel de a dezlega un rebus ce nu-i aparţine. Din cuvinte am înţeles că cenuşa va fi tot mai cenuşă, chiar dacă se face un alt foc din lemnul cu multe cercuri concentrice. Aud aplauze şi echipa din spatele corti-nei îşi strânge fiecare bagaj într-o pătură legată la patru col-ţuri. Surprinzător se aude o tăcere apăsătoare şi din fiecare echipă se desprinde o bocitoare cu tema învăţată. A murit o lecţie şi din nou caligrafia inimii se aliniază la startul unei competiţii din calendarul intern al fiinţei tomnatice. Se cu-leg strugurii, sunt acri pentru unii, dar beţia toamnei apar-ţine în totalitate fiecărui bob din ciorchinele unui început şi sfârşit din visul unor panere pline cu anotimpuri...

Priviri curioase se îndreaptă către coşul de nuiele ruginii. În el, undeva într-un colţ, o poveste ca o boabă din ciorchi-nele vieţilor noastre. E tristă, asemenea mie, desprinderea ei din frumuseţea unui buchet de zeci de culori, nuanţe, mărimi, chiar şi arome. Soarele, dragostea apei şi căldura

ramurilor din viţa de vie a făcut să existe diferenţe în fieca-re parte a ciorchinelui. Surâd. Revăd atingerea degetelor, nevinovate apropieri, desprinderea lor, dorite reveniri, sim-ple tăceri ce-şi spun atâtea lucruri. Îmi aşez fiecare gând în memoria gesturilor ce vor trebui strunite şi făcute să-şi înţeleagă locul de pe tabla vieţii. Desprind gustul unui fruct oprit de pofta fructului şi pun cap la cap fiecare sâmbure pentru a da rodul ce va hrăni povestea visului verde. Ade-seori voi purta închis nasturele sentimentelor până când se va găsi o poartă liberă, deschisă, albă, surprinsă în clipa luminii albastre din poemele scrise atunci când visele prind aripi. Poate cândva voi avea aripa mea, să nu o împart cu nimeni, o aripă de care am atâta nevoie...

Curând se apropie vremea teascului. Culoarea îşi intră-n

drepturi iar melancolia mă trimite pe banca unor amintiri din parcul toamnei. Undeva printre atâtea frunze căzute la picioarele unei zile de august, regăsesc trecerea mea rugi-nie, încă neplânsă şi neuitată de prieteni. Bucuria, iubita mea şi un pahar cu vin. O poveste ce curge fără să se uite înapoi, fără păreri de rău, doar cu un poem în seara celes-tă a atingerilor pline de tandreţe. Iubita mea este... Da, ea este poezia cu rimă, albă şi împletită cu metafore. Iubesc scrisul şi mersul meu este în picioare, la braţ am destinul, iar în privire am dragostea pentru frumuseţea fertilităţii şi rodului unui pântec din lumină. În rucsacul de culoare roşie îmi regăsesc toată copilăria mea, când aş fi vrut să devin fiul cuvântului scris. Aşa gândeam atunci, în ceea ce priveş-te... devenirea. În porthartul de piele maro, lăsat de tata în trecerea lui, am tocul cu cerneală albastră şi o fotografie. Este fotografia paşilor mei la trecerea anotimpurilor.

Timp, răstimp, femeia din vis, scrisul şi cărţile mele, viaţa,

doar viaţa mea. Din fântâna fiecărei pasiuni mi-am potolit setea şi cu cât beam mai mult cu atât îmi era mai sete, şi mai sete... M-am căutat mereu printre alţii şi m-am găsit întotdeauna plin de viaţă, atunci când am avut şansa unei iubiri şi cerneală pentru a o scrie. E minunat să trăieşti de faţă cu iubirea, altfel eşti o umbră a pământului neprimitor. Mă opresc, scot caietul şi-mi rescriu ce mi-a fost scris. Să fiu răsfăţatul sorţii, al femeilor inteligente cu dorinţa de a dă-rui din gingăşia lor bărbatului ce le preţuieşte sentimentele. Ştii, deja când iubeşti şi eşti fericit îţi asumi o mare respon-sabilitate, prin riscul de a suferi, de a ajunge în genunchi, de a cere îndurare, de a plânge. Nu-mi este ruşine şi teamă de răutăţi, dar lacrimile mele cereau îndurare şi, uneori, destul de rar ce-i drept, au primit-o. Am suferit enorm din

dragoste, din dăruirea mea totală, dar nu regret. Singura mea consolare mi-a rămas fidelă... Uită-te la tine şi spune-mi dacă nu merită să scrii şi să trăieşti iubirea? Deschide ochii şi uită-te în jurul tău! Trebuie să conteze numărul anilor? Ai vârsta pe care o arăţi tu, deliberat, cu nonşalanţă, parcă ai fi câştigat un premiu. Scriu şi iubesc, iubesc şi rescriu, pun punct şi o iau de la capăt, ca în pro-priul titlu al cărţii: „propriu-mi carusel”. Unde sunt? Singurul lucru care contează este iubirea femeii. Cine este ea? Oare are atâta importanţă? Ea este imperială, are mersul de puştoaică, indiferent câţi ani are. Femeia sau bărbatul care iubesc îi poţi deosebi de „turmă”. Au ceva special, le „vorbesc” şi ochii, poveşti şi oameni, timp în timpul lor, nici-odată pe contrasens. În drumul meu am întâlnit femei minunate, unele cu o „geometrie” perfectă, altele de o simplitate perfectă, la fel de superbe. Le-am iubit şi nu au mai contat barierele, fie ele naturale sau artificiale. Mi-am luat de la viaţă ceea ce merita să duc cu mine şi dincolo de mărginire. Încă mai am ceva de... scris. Mai stau şi povestea merge mai departe. Până unde merge caruselul

iubirilor mele? Până acolo unde trupul înlănţuit de privirea buzelor setoase şi flămânde va poposi pe coapsele vieţii. Auzi? Este valsul luminii ce are mirosul tău, iar gemenele dorinţe aşează pe sânul setos un contur din polenul timpu-lui viu, rod al iubirii logodite cu propria-i amprentă. Omul ca tine a apărut în universul meu de poet şi mi-a adus cascade din propriul trup pentru a nu mă rătăci în vremile venite. Cămaşa cuvântului, plină de existenţă, cu dorul de rost în decolteul ce rosteşte ademenirea în picuri, se odihneşte pe tendonului serilor din paharul cu neastâmpăr. Pe umbletul sărutului şi culorilor îmi dansez alte gânduri, alte femei, alte coapse, mereu, dar mereu, iubire „nebună” şi flămândă. Mai îngenunchez o zi şi-i agăţ un cercel din fiecare verb al iubirilor mele. Mă uit către grăuntele de nisip din propria-mi clepsidră. Mă cerne lin, abia atingându-mă şi înţelege trupul avid de iubire. Desenul minţii îşi imaginează o altă femeie. Probabil... secretara gândurilor mele.

pagina 4


„SFEŞNIC TÂRZIU”Volum de poezii - Autoare IOANA STUPARU

@ GEO CĂLUGĂRU

Fie că este vorba despre romane – „Clipa de Lumină”, „Oameni de nisip”, „Tovarăşi de ultimă zi”, „Vera”, proză scurtă – „Grădina care s-a suit la cer”, teatru – „Miniona”, „Muzeul cu bucluc”, poezie – „Sfeşnic târ-ziu” sau textele răspândite în cele 22 de an-tologii, în care a apărut de-a lungul timpului, în tot ce a publicat, colega noastră, scriitoa-rea Ioana Stuparu, găsim cele cinci atitudini ale lui Dumnezeu: bucurie, dragoste, accep-tare, binecuvântare şi recunoştinţă.

Prin ceea ce a creat până acum, autoarea a putut spune lumii, cine este şi ce crede şi, suntem convinşi că o va face şi în continu-are, cu uşurinţă şi fără să ezite, creîndu-şi astfel un Sine şi o viaţă pentru sine, o temei-nică motivaţie pentru a se simţi mulţumită de sine însăşi.

Cea mai recentă creaţie a sa, despre care vom vorbi aici este volumul de poezii „Sfeşnic târziu”, apărut în 2011, la Editura Rawexcoms, Bucureşti.

Pentru doamna Ioana Stuparu actul cre-aţiei nu este un chin, întrucât, fiind un dar de la Dumnezeu, este o bucurie şi o bine-cuvântare, cu toate că e vorba de „trudă”: „La marginea grotei / Dulcea mea trudă / Sfeşnic târziu” („Sfeşnic târziu”, p. 74). E su-gerată aici, intrarea, cu o anumită întârziere pe „Tărâmul ireal” – creaţia literară, încât şi bilanţul rodirii este sub semnul târziului dar bogat şi divers, graţie predestinării, - Stuparu - sugerând hărnicia şi tenacitatea albinelor. Creaţia pentru autoare înseamnă libertate, luare în posesie a propriului des-tin, în sensul care i-a fost menit să se în-drepte, spre a se împlini întru dumnezeire, căci creaţie aceasta înseamnă: „Am plecat / Din mine / Şi m-am făcut / Cuvânt...” („Am plecat din mine”, p. 62). Descoperirea sur-sei conştientizării sinelui, a putinţei împlini-rii depline prin creaţie, o conduce la creio-narea unui „autoportret liric”, de o maximă concentrare dar şi cuprindere: „Războiul nu mi-e la-ndemână, / Nu ştiu a-l duce. / Nu sabia o port în mână / Ci „Sfânta Cruce”. („Autoportret”, p. 63).

Nota definitorie a întregii creaţii literare a autoarei, prezentă şi în acest volum, este implicarea întru găsirea căii de lumină către Dumnezeu şi noi înşine, şi evident către cei dragi şi apropiaţi şi, lărgind sfera, către toţi semenii.

Avem şanse, căci nu suntem singuri „În-săşi Maica Domnului numită, nu întâmplă-tor şi maica durerilor noastre, se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea şi mântuirea oa-menilor: „Stătea-n genunchi Prea-Sfânta”, p. 14.

Să descopere „Comori în cuvinte”, doam-na Ioana Stuparu mărturiseşte: „Şi mi-am dorit să mor de dragul lui, / Ca să-l găsesc

acolo. / Să-l văd la chip şi să-l aud cum cântă”, dar graţie lui Dumnezeu, nu a fost nevoie de acest lucru: „O, Doamne, Slavă Ţie / fiindcă n-a fost nevoie să mor, / ci să trăiesc, / pentru a fi alăturea de Eminescu!” („De dragul lui Eminescu, p. 68).

Sunt evocaţi, sub pecetea emoţiei lirice: predestinarea, Nichita Stănescu, George Bacovia, Valea Tursanului, Iulia Hasdeu, co-pilul părăsit, ciobanul etc.

Credinţa Ioanei Stuparu e atât de inten-să şi sinceră, încât îi produce revelaţii: ... „Aseară / cineva mi-a şters lacrimile... / Când am deschis ochii, / Te-am văzut pe Tine, Doamne, / ţinându-mă de mână”. („De ce?”, p. 73)

Nu întâmplător, ceea ce am citit din opera doamnei Ioana Stuparu, mi-a întărit convin-gerea că poeţii autentici sunt cei care ne iniţiază în tot ce este mai frumos şi mai no-bil în viaţa umană. Din antichitate şi până astăzi poetul este luptătorul contra răului, în vreme ce poezia reprezintă factorul purifi-cator al gândirii şi societăţii umane.

„ÎN RITMUL VIEŢII –FIORI DE PRIMĂVARĂ”

Autor: ALEXANDRU CEZAR TITUS STOIKA@ IOANA STUPARU

25 mai 2012. Fundaţia Literar- Istorică „STOIKA” a organizat la Muzeul Municipiu-lui Bucureşti – Palatul Şuţu, din Bulevardul I. C. Brătianu, evenimentul literar şi artistic prilejuit de lansarea volumului de poezii: „ÎN RITMUL VIEŢII – FIORI DE PRIMĂVARĂ”, Edi-tura Dacoromână, 2012, autor Alexandru Cezar Titus Stoika. Volumul a fost prefaţat de scriitoarea Floarea Necşoiu. Au fost invi-taţi să ia cuvântul: Marian Dumitru – Direc-tor al revistei „Cronica Fundaţiilor”, scriitorul Emil Lungeanu, scriitoarea Ioana Stuparu, George Stanca – Director în jurnalistică, Floarea Necşoiu – profesor, critic literar, Geo Stroe – Preşedinte al Academiei Daco-Române şi director al editurii, Geo Călugăru – scriitor, Florin Iordache – dramaturg. Au onorat evenimentul personalităţi ale culturii şi artei româneşti. Şi-au dat concursul: Vasi-le Macovei (fagot) – Opera Română, Daniel Făt – cantautor. Au recitat actriţele: Doina Ghiţescu şi Lidia Lazu. Moderatoare: actriţa Doina Ghiţescu.

Prin reeditarea volumului de poezii „ ÎN RIT-MUL VIEŢII - FIORI DE PRIMĂVARĂ”, realiza-tă după exact un secol de la prima apariţie, se demonstrează, a câta oară?!, că despre valorile neamului românesc, indiferent din ce domeniu, se aminteşte din când în când, mai mult sau mai puţin. Această remarcă mă îndeamnă să-l parafrazez pe Î.P.S. An-tonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului, care spunea într-o scrisoare adresată unui prieten cărturar: „... este convingerea mea că Dumnezeu ne cheamă unde are treabă cu noi. Cu mine a vrut să-i scoatem din uita-re pe nişte oameni pe nedrept uitaţi. Echili-brul trebuie restabilit. Oare, cândva, va face şi pentru noi, cineva, aşa ceva? Cred că da. Cel puţin în măsura în care facem noi pen-tru alţii”.

Venind dintr-o familie de mare nobleţe, a cărei vechime se pare că depăşeşte un mi-leniu, poetul Alexandru Cezar Titus Stoika avea douăzeci şi unu de ani când, în luna mai a anului 1912, a publicat, pentru prima oară, volumul „Fiori de primăvară”. Este un volum de poezii remarcabile prin sensibilita-te, naturaleţe, adevărate tablouri din perioa-da de început a secolului douăzeci, aspecte din istoria neamului românesc, purtate în şuvoi pe valurile timpului. Aproape în fieca-re vers se simte sufletul autorului. Stările în care se afla în momentul creaţiei au fost ne-numărate şi semnificative: dorul purtat ma-mei, tatălui, fratelui, bunicei, dorul de locul natal, de iubită sau de grădina casei, amin-tirea anilor copilăriei cu toată încărcătura lor emoţională din perioada premergătoare izbucnirii primului război mondial, respec-tul, recunoştinţa faţă de oamenii de seamă ai culturii din acea vreme. Toate aceste stări

au fost brodate în versurile poeziilor, expre-sia „fiori” regăsindu-şi adesea locul.

Cu totul remarcabil este sentimentul ce îl lega pe Alexandru Cezar Titus Stoika de membrii familiei sale. Tuturor le purta o mare iubire împletită cu respect, iubire ce părea a veni din străfunduri, de la rădăci-nă. Mai presus decât iubirea de familie era iubirea de patrie, pentru apărarea căreia lăsa totul şi se prezenta la datorie, dar nu oricum, ci ca un brav soldat care crede în victorie, iar pentru binele ţării era în stare să-şi dea viaţa (fapt ce s-a şi întâmplat în anul 1940, poetul murind pe front, în afa-ra hotarelor ţării, în Siberia). Dacă ar fi să citim chiar şi o mică parte din corespon-denţa membrilor familiei Stoika, din peri-oada în care se aflau pe front, aşa cum a consemnat scriitorul Geo Călugăru în cartea „Sfinte firi vizionare”, apărută în 2011, vom afla că aceleaşi sentimente de patriotism nutreau cu toţii, în fiecare dintre ei sălăş-luind nobleţea sentimentelor de unire prin iubire, unindu-i totodată acelaşi simţământ al respectului şi dăruirii pentru ţară, neam, cultură, valori. Aceste nobile sentimente ca-racteristice f amiliei Stoika, s-au dovedit a fi transmisibile. Un elocvent exemplu este domnul Florian Laurenţiu Stoica – licenţiat în ştiinţe economice şi juridice, care, printr-o muncă asiduă, a făcut săpături adânci, ca să dea de rădăcina familiei din care îşi trage seva de secole sau milenii, spre a scoate la lumină valori eroice, patriotice, culturale, li-terare. Dragoş, fiul şi Laura, fiica îi împărtă-şesc stăruinţa în realizarea proiectului. Atât volumul de poezii „În ritmul vieţii – Fiori de primăvară”, cât şi volumul de proză „Sfinte firi vizionare” au apărut sub egida Fundaţiei Literar- Istorice „STOIKA”, al cărei Preşedin-te este Florian Laurenţiu Stoica.

Cu respect pentru poetul-erou Alexandru Cezar Titus Stoika şi cu dragoste şi preţuire faţă de poeziile sale, şi-au mai spus impre-siile: Elis Râpeanu, Ion C. Ştefan, Victor GH. Stan, Doina Bârcă, Elena Călugăru - Baciu, Ion Gh. Arcudeanu, Mihai Zamfir, Gheorghe Iovan şi alţii. Dintre distinşii iubitori de cultu-ră aflaţi în sală enumerăm: sculptorii Pierre Georgesco Dedy şi Constantin Sinescu, Ro-dica Subţirelu - Fondatorul revistei „Cronica Fundaţiilor” şi Virginia Meheş - redactor-şef, Directorul revistei şi Editurii ZIP – Ion Gabri-el Puşcă, jurnalista Nabila Cuza, epigramis-tul Gheorghe Grosu, scriitorii Maria Crişan, Gheorghe Marin, Maria Niculescu şi alţii.

Evenimentul s-a încheiat cu un impresi-onant recital muzical-poetic susţinut de Doina Ghiţescu, Lidia Lazu,Vasile Macovei şi Daniel Făt. Versurile aparţin poetului-erou Alexandru Cezar Titus Stoika, şi au fost culese din volumul „În ritmul vieţii – Fiori de primăvară”, volum căruia Fundaţia Literar-Istorică „STOIKA” i-a păstrat coperta originală, din anul 1912.

pagina 5


ION LUCA CARAGIALEdespre „DĂRÂMAREA BISERICII VĂRZARU”

@ VICTOR PETRESCU

Dramaturgul, prozatorul, poetul, ziaristul, traducătorul se naşte la 30 ianuarie 1852 în Haimanale (azi comuna I.L. Caragiale), judeţul Dâmboviţa. Clasele primare la Şcoala Domnească din Ploieşti, urmate de cele gimnaziale în ace-laşi oraş. Între 1868-1870 frecventează clasa de declama-ţie şi mimică a Conservatorului din Bucureşti, avându-l ca profesor pe unchiul său Costache Caragiale. Ocupă diferite funcţii administrative, printre ele fiind şi cea de director ge-neral al teatrelor (1888-1889). În 1872, prin colaborarea la „Ghimpele” îşi începe bogata activitate publicistică. Editea-ză şi conduce „Moftul român” (1893, 1901-1902), „Vatra” (1884-1903), „Claponul” (1887), „Naţiunea română”. Din 1905 se stabileşte cu familia la Berlin, unde încetează din viaţă la 22 iunie 1912. Se manifestă strălucit în comedie: „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida faţă cu re-acţiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885), dar şi în drama „Năpasta” (1890). Schiţele publicate mai întâi în „Moftul român” sunt de fapt o prelungire a problematicii comediilor sale („Schiţe, 1897; „Momente”, 1901). Aspecte tra-gice, dramatice ale existenţei umane sunt prezentate şi în proză prin nuvelele: „O făclie de paşte” (1889), „Păcat boieresc” (1892), „În vreme de război” (1898), „Două lozuri” (1898). De remarcat abordarea fan-tasticului şi fabulosului balcanic sau oriental: „Kir Ianulea”, „La Hanul lui Mânjoală”, „Calul dracului”, „Pastramă trufanda”, „Abu-Hassan”. Impresionat de drama ţăranului român va scrie „1907 – Din primă-vară până-n toamnă”. Prestigioasa sa activitate gaze-tărească reflectă, printre altele şi „dărâmarea bisericii Vărzaru” din Târgovişte (la începutul veacului XX), cti-torie de pe vremea lui Matei Basarab, tratată cu ironie şi sarcasm.

„Atenţia publică urmăreşte cu încordare atâtea ş-atâtea împrejurări de înaltă ordine politică şi socială, interioare şi internaţionale – criză finanţiară, războiu, expoziţie universală, întrevederi de împăraţi, o nouă lege a pensiilor, un monopol asupra alcoolurilor şcl. – încât se pot întâmpla multe lucruri foarte interesan-te care să treacă absolut neluate-n seamă, mai ales dacă se-ntâmplă în vreun colţ lăturalnic, mai la o parte de drumul cel mare.

E natural ca ochii publicului, aţintiţi la Londra, Berlin, Paris, Viena, Bucureşti, să nu bage de seamă şi la ce se petrece în Târgovişte.

Şi cu toate astea, se petrec lucruri destul de intere-sante şi la Târgovişte.

Cer voie cititorului să-i distrag un moment atenţia de la marile chestiuni interne şi internaţionale şi să-i povestesc ce s-a petrecut acuma-n urmă în vechea ca-pitală a lui Mateiu Basarab.

La o margine a oraşului, se ridica de pe vremuri o biserică, pe care lumea de acolo o numea biserica Vărzaru.

Din ce pricină se numea astfel, nu putem şti, şi nici nu e treaba noastră să ştim; asta e treaba istoricilor noştri. Ceea ce putem spune cu siguranţă este că dintr-o anume pricină nu s-a putut numi astfel, şi adică din pricina hramu-lui; căci biserica era pravoslavnică, iar nu gregoriană; prin urmare, după hram, nu se putea numi astfel, fiindcă noi pra-voslavnicii nu prăsnuim pe Sf. Agop Vărzaru.

Dar, în sfârşit...Biserica era ruinată de demult şi părăsită.Deoarece venerabila ruină era la marginea oraşului, po-

pulaţiunea locală creştină, geloasă de strălucitele tradiţii naţionale, cu aceeaşi evlavie cu care străbunii aduceau odinioară prinosuri în sfântul locaş, îşi ducea şi ea acum gunoaiele şi murdăriile...

Duce fiecine ce poate. Dumnezeu nu ţine la scumpetea darului, ci la osârdia cu care i-l aducem: preţul darului stă afară din acesta, anume în fundul inimii aducătorului! De sub bolţile de sub cari, odinioară, pe vremea vitejilor stră-buni, ieşeau în valuri mirosul de smirnă şi de tămâie, ieşea acuma, prin uşile şi ferestrele vraişte, alt cu totul fel de va-luri... O timpuri! o mirosuri!

Venerabila ruină, mai ales pe căldurile cele mari, devenea o groaznică ameninţare pentru vechea capitală a lui Mateiu Basarab.

Între zidurile ei, pe cari d-abia se mai zăreau stinse chipuri

de sfinţi şi de drept credincioşi ctitori; pe pardoseala ei, sub care zăceau osăminte de viteji jupani şi strălucite jupani-ţe, se prăseau acuma, pe mormane de putrejuni dospite-n umbră, tot soiul de muşte şi fel de fel de gângănii infecte; de acolo, ieşeau la soare, să roiască de jur împrejur, într-o dogoare pestilenţială, la o distanţă mai largă de câtă ar fi-ncăput altădată mulţimea norodului la un mare praznic domnesc.

Primăria celebrei urbi istorice, voind să cinstească cu sfin-ţenie regulamentele de salubritate publică, fără să indispue pe alegători, cari ţineau să nu fie deranjaţi în practica tra-diţiei lor de a aduce prinosuri sfântului locaş, s-a pus pe gânduri: ce e de făcut cu biserica Vărzaru?... După multe şi mature desbateri în consiliul comunal, primarul a înaintat ministerului o adresă, prin care cerea autorizaţie să dărâme biserica pentru cauză de salubritate publică.

În alţi termeni decât noi, fireşte, dar cu aceeaşi convinge-

re, primarul arăta că bătrâna ruină, după afirmările oameni-lor ştiinţei, poate deveni la un moment dat un izvor de mari primejdii, o calamitate, pentru populaţiunea târgovişteană.

D. primar termina, rugând cu profund respect pe onor. mi-nister să-i răspundă de urgenţă, până nu înviază muştele albastre.

Destul de urgent, peste vreo patru cinci luni, ministerul răspunde primarului că nu poate acorda autorizaţia cerută până când, conform legii, comisia monumentelor istorice nu va merge la faţa locului şi nu va face un raport asupra stării şi importanţei acelei bisericii ruinate.

În adevăr, iarăşi urgent, un membru al comisiei primeş-te ordin să meargă la faţa locului şi să constate dacă, din punctul de vedere al legii pentru conservarea monumente-lor istorice, este admisibilă cererea primarului.

Însărcinatul ministerului caută o zi-ntreagă şi nu găseşte monumentul. Merge la primărie şi-ntreabă:

– Mă rog, unde e biserica Vărzaru?– Unde a fost..., vreţi să ziceţi. – A! am dărâmat-o!Şi de la primărie, îl conduc pe d. comisar al monumentelor

la locul unde se poate convinge singur că biserica Vărzaru a fost.

În locul ruinei, o movilă gigantică de moloz şi de cărămizi

sparte.– Bine, domnilor, pentru Dumnezeu şi pentru memoria lui

Mateiu Basarab! ce-aţi făcut? cum v-a venit să dărâmaţi?– Nu se mai putea, domnule! începeau căldurile şi-nvia

musca!Solid clădeau bătrânii! Iată ce am aflat de la comisarul în-

suşi, amicul meu, d. Gabrielescu, arhitectul, care e dezolat de această împrejurare.

Dărâmarea a fost dată pe seama unui întreprinzător s-o facă în schimbul materialului ce ar putea scoate de acolo. Zidăria însă era foarte solidă; a trebuit multă muncă pentru a o distruge. Tencuiala fiind fiartă de pe vremuri cu cărămi-da, cărămizile se spărgeau mai des decât tencuiala, încât întreprinzătorul, văzând că n-are să se poată alege cu ni-mic, a părăsit lucrarea, şi astfel au mai rămas câteva părţi neatinse, îngropate sub movila de dărâmături.

Printre acestea, d. Gabrielescu a găsit o cărămidă spartă în două cu o inscripţie parte sloveneşte, parte româ-neşte. Inscripţia a fost făcută cu un vârf de fier, un cuiu, pe cărămida crudă şi apoi au pus-o la cuptor.

Inscripţia arată că biserica Vărzaru fusese clădită chiar pe vremea lui Mateiu Basarab şi maistru fusese unul Dima.

D. Gabrielescu observă că tot Dima îl chema şi pe artistul care a zidit baia turcească din Iaşi a lui Vasi-le Lupul. Poate să fie acelaşi: în Târgovişte sunt două biserici, Stelea şi Sf. Constantin, zidite de Domnul Mol-dovei, desigur pe când era în bune relaţiuni cu Domnul Munteniei.

Am întâlnit alaltăieri pe d. arhitect Gabrielescu; era revoltat de fapta d-lui primar.

D-sa va înainta ministerului un raport energic, în care va cere să se pilduiască numaidecât fapta acelui părin-te denaturat al vechei capitale.

Raportul va conchide la darea-n judecată a primarului pentru:

1. a i se aplica art. 352 şi 353 din codul penal, privi-toare la dărâmări prin samavolnicie; şi

2. a se osândi la punerea lucrului dărâmat în starea dinaintea dărâmării.

– Domnule, i-am zis eu, pretenţiile d-tale sunt absur-de, fiindcă:

1. legea prevede reaua-voinţă, adică intenţia de a face rău, prin urmare priceperea gravităţii faptului, şi aci se vede lămurit că priceperea a fost nulă; şi

2. mulţi, chiar dintre d-voastră arhitecţii restauratori de monumente istorice, nu se vor găsi să ştie clădi la loc aceea ce, şi mai ales cum, a clădit maisterul Dima.

Astfel, din cauză de salubritate publică pe de o parte, iar, pe de alta, pentru a nu contraria sentimentele de evlavie ale alegătorilor târgovişteni, deprinşi să aducă prinosuri din inimă la vechea biserică Vărzaru, prima-rul local, – în loc să îngrijească a se curăţa venerabila ruină şi a o îngrădi, iar apoi a pune strajă cu straşnică poruncă să rupă urechile oricărui cetăţean, aibă şi zece voturi la colegiul întâiu, când l-o prinde că mai aduce prinosuri – primarul local, doritor de binele public, n-a

mai avut răbdare să aştepte decizia comisiei şi, scurt! a su-primat monumentul istoric.

Unde? unde să-şi mai verse evlavia cetăţenii târgovişteni?Gion, istoricul capitalelor noastre! ce o să zică amicul meu

Gion, când îi voiu spune fapta primarului de Târgovişte? când îi voi zice:

– Gion, sais-tu, mon vieux coco, que Varzaro vient. D’ętr’rasé?

– Pas possib’! o să-mi răspundă el.– Ma pa’o’ d’honneu’! o să-i zic eu.– Et par quel raseur? nom d’un Bassaraba ! o să întrebe

el.– Par le maire de la bonne vieille capitale des Bassarabes

męmes! o să răspunz eu.– Allons donc! cest bizarre autant qu’etrange!... o să zică

dânsul.” (– Gion! Ştii tu vechiul meu prieten, că Vărzaru e dărâmat pâna în temelii?

– Nu se poate!– Pe onoare!– Şi pe cine? pe numele unui Basarab!– De primarul bunei bătrâne capitale a Basarabilor chiar.– Aida de! e bizar pe cât e de straniu!)Din Opere, tom IV, ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu,

Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1939)

pagina 6


De dinapoia umbrei Evelyne Maria Croitoru – Piloţii de vânătoare, Editura Vinea, 2011

Motto: Poate visam, ori chiar am trăit zvâcnetul aripei, umbră în infinit.

@ MIHAI ANTONESCU

Ajunge la mine cartea Evelynei Maria Croitoru „Piloţii de vânătoa-re” volum de versuri apărut la Edi-tura Vinea în anul 2011. O frumoa-să poveste de iubire cu gust dulce amărui, destul de echilibrat turna-tă în tiparele postmodernului. Ra-rele stângăcii sunt cu grijă camu-flate în carnea metaforei adeseori sclipitoare, şi ele nu fac decât să accentueze febrilul sublim din în-tocmirea textului. Totuşi, între sin-ceritatea trăirii şi scriitură Evelyn Maria Croitoru interpune starea şi echilibrul ca o condiţie sinequanon a translaţiei mesajului către recep-tor: „Amintirea mea / Te recompu-ne, / Iarăşi şi iarăşi, / Din fărâme. Prin văzul inimii / Fiinţa mea / Te caută! Pendulul Vieţii / Răscoleşte / Ochiul Întâmplării. Aripă moale / E ceasul acesta / De taină. Pă-mântule, / Ştiutorule, / Mai simte / El, oare mirosul dorului?” (Prin văzul inimii).

Cartea e un pic inginereşte aşezată pe temelia a patru laturi semănând cu patru anotimpuri, - le-am numit eu: râsul, surâsul, la-crima şi resemnarea.

Firul roşu, bine întins dinspre rugăciune până-n adâncimile vâr-stei, e pigmentat cu trăiri şi sen-

timente rotunjite în aşteptări şi mute strigăte: „Cu sufletul legat la ochi alergam, / Căutând înfrigurat / Să cuprind distanţa dintre / Tu şi eu. / Ştiam că ne-înţelesuri târzii / Se vor ruga la aerul desfrunzit / Şi se vor îngropa în timp. / Îmi scăldam înţelesurile / În tine, / Şi tainele şi visele, / Iar apoi îmi su-grumam ecoul.. Cu sufletul legat la ochi alerga. / Pipăiam vibraţia setei de tine / Încinsă, şopteam ţipete, / Mingi de foc. De ce îmi în-gropi sufletul ? / De ce nu mă mai poţi cuprinde / În mirosul albastru, / Al cerului / Şi mă laşi, străină, inimii mele? (Cu sufletul legat la ochi).

Presentimentul trecerii, al nepu-tinţei suspendării trăitului de viu în clipă, determină la autoare poeme de o dureroasă frumuseţe. E aşa, ca şi când ai privi cerul de dinapo-ia umbrei unui copac fără frunze, sperând să afli în cântecul singu-raticei păsări, taina unei alte posi-bile înmuguriri: „În vreme de iubit / Nu ştim / Hotarul / Să-l golim de arderi. Mocnim încet, / Înzăpezim curgând / În vifor / Iscoditori. Fău-ritori de / Amare suferinţi. Nu ză-mislim, / Nu bănuim / Cât cer dea-supra / A rămas” (Hotarul). Asta, despre prima dintre cele patru la-turi, „Pin văzul inimii”. În cea de a

doua, „Piloţii de vânătoare” Evelyn Maria Croitoru aduce un omagiu icarilor moderni, cu deosebire unuia dintre ei, care-i este şi rob, şi poruncă: omul pasăre, răstignit între două iubiri, numindu-le ea pentru el pe amândouă cu nume de albastru şi Marie, până la con-topirea într-una singură: „Ce lim-pede se vede inima ta, / De aici, din crângul albastru / În care-am poposit / În sfârşit! / Ai fost,mereu, / Freamăt, vuiet, sclipire de oţel / În căutarea soarelui şi-a ploii. / Te-ai contopit cu argintul aripei, / Dilatând pleoapa clipei. / Ai nins / Cu flori de cireş / Cartea vieţii. Fii bine-venit, / Aici, în crângul al-bastru, / În care-am poposit, / În sfârşit! / Primeşte, / Roua-nouă în cupa iubirii de doi, / Fie-ţi clipa, răgaz de visare / Iar floarea-cireş, / Să ne ningă, iubite, cu linişte.” (Crângul albastru). Poemul ce dă titlul întregului volum, „Piloţii de vânătoare” e legământ şi jertfă, e conştientizare până la suferinţă a menirii omului pasăre, în umbra căruia, femeia, (autoarea) se dizol-vă precum Ana lui Manole într-un timp al rămânerii: „M-ai întrebat ce-i nemurirea / În trup de-oţel / Zvâcnind spre soare, / Şi pentru ce / Gândesc o slovă / Piloţilor de vânătoare? Am să-ţi răspund / Că

din tărie / Le simt privirea scrută-toare, / În liniştea din zări albas-tre, / Piloţilor de vânătoare! În zori de zi / Şi-n pâcla nopţii, / În arşiţa dogorâtoare / Sunt liniştiţi / Le simt prezenţa / Piloţilor de vână-toare! Înalţi în fapte şi în vise / Slu-jesc a cerului culoare ! / Frumoşi, / Cu inimi larg deschise, / Sunt ei piloţi de vânătoare. Brăzdează ce-rul / Şi-n rotire, / Mulţimi opresc / În respirare ! / Trădând Divina înrudire-a / Piloţilor de vânătoare.

Glumeţi, bonomi, / Nu ştii nici când / Vreun „as” de-al lor, discret dispare. / Rămâne doar în amin-tirea / Piloţilor de vânătoare. Din când în când mai scapă teferi, / Şi mult mai des…, / Se duc... / Onoare, / Fanfară !” / Salve spre luceferi… / A fost / Pilot de vâ-nătoare. Piloţilor de vânătoare, / Lor, / Fraţi cu tunetul si norul, / Le-nchin o slovă / A nemuririi: / În „Bun sosit!” / Să-ncheie zborul! / Pentru c-aşa le e menirea, / Între pământ şi cer să zboare, / Veghin-du-şi locurile sfinte, / Piloţilor de vânătoare” Excelent! Din cea de a treia latură, la care tocmai am ajuns, „Gazela”, din fondul unui clasic bine temperat stând sub semnul dedicaţiei şi-al unui vag parfum de sfătoşenie anton pa-nescă, desprindem ultimul poem

ce pare a sta sub zodia dăruirii în absolut a unei conştiinţe ce nu-şi mai aparţine: „Vouă, curgători prin venele mele / Strămutaţi în ochii / Ochilor din voi, / Vouă, roditorilor / De mai departele meu, / Vă dau / învelitoarea mea de cer / Spre a vă acoperi cu ea, / Ca şi cu lumina, / Spre timpul / Suflând a Tăcere” (Vouă). Cea de a patra latură, „Tă-râmul amărui” închide un crâng de miresme şi deschide o vale a răni-lor fără vindec.

Cumplită latură, teribile versuri! Ele învelesc cu frig un trup în care încă mai pâlpâie focurile altui veac, a dureros de târzie trăire: „Cu degetele suferinţei / Îmi caut / Primăveri trecute. Mă văd, / Cu ochiul verde-al minţii, / În tropotiri / Neîncăpute. / Da. Sunt acum to-pită faclă. / Rodeşte lemnu-n mine raclă / Şi tac. / Şi-n învrăjbirea sor-ţii / Miros în lut / Chemarea morţii. / Milos, / Întârziată-n scrumul se-rii, / Adastă / Lângă ciutura tăce-rii.” (Ciutura tăcerii).

Astfel unite, cele patru laturi de care am făcut vorbire, dau tonul şi armonia întregului unui volum deosebit, spre cinstea autoarei, poeta Evelyne Maria Croitoru, şi a Editurii Vinea care-şi măreşte ast-fel zestrea lucrului bine făcut de-a lungul timpului. Ave!

Cronica literară - Pe cât de dreaptă e Judecata apei,pe atât suntem de vinovaţi / nevinovaţi





@ DANIEL MARIAN

După ce de „La nord de sufletele voastre” – ale noastre, ne-a arătat că e întotdeauna înlăuntrul lor, Dorina Brânduşa Landen a ve-nit din nou anul acesta, tocmai din Suedia, să ne aducă bucuria versurilor născute din îndelung elaboratele tristeţi, pornite de la acelea primordiale. Volumul de poezie „Ju-decata apei” e covârşitor prin cât de adânc cântăreşte dreptatea de a (mai) fi: fiinţe ori umbre gânditoare. Căci: „Adevăr îţi spun – auzi-mă! / Încă de dinainte de naştere / sun-tem insule părăsite.// Străbunii ne-au lăsat moştenire/ hălci de singurătate/ şi-un dor căruia nu ştim/ ce nume să-i dăm” (pag. 68 ). Sunt, mai întâi, „Amurguri” (pag. 7 – 19 ) existenţiale, care ne vin din preajma naşterii

şi alunecă în timp, pe măsură ce suntem tot mai aproape de marile momente ale întrebă-rilor cu o mie de răspunsuri. Pentru că, într-un final, „Din ceaţa primară o mie de ochi/ ne privesc ciudat/ ne măsoa-ră retrospectiv viaţa/ ne nu-mără toate greşelile/ şi-ntr-o după-amiază/ vărgată de um-bre/ ne condamnă la judecata apei:/ doar dacă te îneci/ eşti nevinovat” (pag. 69). Totul e incert, totul se naşte şi dis-pare când forţe naturale, nu neapărat oculte, poruncesc: „Adevăr îţi spun – auzi-mă!/ pâinea noastră nu s-a copt/

nici o sămânţă n-a încolţit/ ră-nile pământului zămislit din vâlvătăi/ încă nu s-au închis.” (pag. 55). Dacă mai întâi a fost „Izvorul limpede”, pe când „Zei anonimi şi ţâfnoşi/ se năruiau în lumina zorilor./ În zbaterea-i aurie/ ziua părea gata să ex-plodeze…”. (pag. 7 ), au urmat câte o zbatere de copilărie, de adolescenţă, de maturitate, până când dintr-o dată, în „No-iembrie 1988”, „Într-o sâmbătă seara/ a bătut clopotul/ a bătut şi i-a împietrit limba./ Nu era sărbătoare.”. (pag. 19). S-ar fi zis că Dorina, odată ajunsă în „Casa de sticlă”, ar fi trecut pe

ţărmul cu mulţumirea de sine, însă pentru poeţi, acesta nu există!; şi de unde să răsară, când e vorba „Să supravieţuieşti sub munţii făgăduinţelor/…/ Să te naşti la întretăierea apelor/ valul în ţărmul pieptului să te izbeas-că./ Puhoiul te înalţă şi-n cele din urmă te leapădă...”. („Meditaţie în grădină” - pag. 23). Aş mai zice doar atât, iată câtă dreptate la judecată e în versurile Dorinei, indiferent de „verdictul” apei : „Cineva calcă pe propria-i umbră/ altul de vinul somnului de-o mie de ani/ se îmbată / copacii îşi schimbă pielea/ epiderma lor e în căutare de prieteni...” („Du-minică în Piaţa Domului” – pag. 32). Undeva ne regăsim, sunt sigur, fiecare dintre cei ce am gustat din echilibrul confuz al acestui no-ian de întrepătrunse vieţuiri transfigurate în interminabila poezie…

pagina 7


Ochi de smarald@ ADELA STURZA

O lumină albă s-a aşternut peste oraş, nimic nu se miş-ca, casele parcă şi-au pierdut conturul, puţinii arbori ce se ridică din piatra arsă de soare par albi şi ei din cauza prafu-lui ce le acoperă frunzele. Cerul şi-a pierdut culoarea, doar soarele ca un glob de foc stă aninat, încremenit, nici un nor nu îndrăzneşte să-i stea în preajmă.

Totuşi, o pată de culoare se arată, se mişcă parcă purtată de valurile de căldură ce se desprind din tot ce o înconjoa-ră. E neagră haina ce pluteşte ca o frunză purtată de vânt, dar sub ea se află o tânără, ai cărei ochi verzi privesc prin mica tăietură din dreptul lor. Nu ştie unde se află, a pornit spre bazarul din partea arabă a Ierusalimului, dar paşii au purtat-o în spaţiul locuit de evrei. Fără nici un gând ochii i se opresc în vitrina unui magazin în care se vând bijuterii, rămânând fascinată de frumuseţea lor. Sunt atât de deli-cate, încât şi-ar dori să le aibă pe toate, să se bucure de atingerea lor în singurătatea casei sale. Rămâne minute în şir nemişcată, vrăjită mai ales de o brăţară în formă de şarpe cu ochi de smarald, fără să vadă că ochii de aceeaşi culoare o privesc din interior, o privire ce ar vrea să o hip-notizeze. Abia atunci realizează unde se află, când ochii ei întâlnesc privirea filtrată de sticla vitrinei, tresare puternic şi îşi acoperă singurul loc prin care poate privi lumea. Se retra-ge aproape în fugă dincolo de bariera invizibilă ce desparte două lumi, două religii şi oameni ce se duşmănesc fără ca măcar să se cunoască. Nu se opreşte până când nu intră în mica curte împrejmuită de un gard înalt, acolo unde ştie că nimic nu o poate atinge. Pătrunde în întunericul casei şi res-piră uşurată, îşi scoate veşmântul ce o acoperea şi atunci

se arată în toată frumuseţea ei. E tânără, Adila, ochii verzi pe o faţă smeadă, ovală, cu

buze pline. Un gât lung aşezat pe un trup subţire ca o tres-tie, cu mâini înguste şi degete lungi terminate prin unghii îngrijite. Se uită la încheietura mâinii drepte şi se întreabă cum ar arăta brăţara văzută, dar îşi aduce aminte şi de pri-virea care a urmărit-o din spatele vitrinei. Se retrage în ca-

mera ei înainte ca cei cu care locuieşte să o vadă pentru a nu fi obligată să răspundă la întrebări. Are parte de puţină intimitate, fiind înconjurată de rudele fostului ei soţ, care a murit intr-un conflict cu evreii. De atunci casa seamănă cu o închisoare, se simte prinsă într-o capcană din care nu are nici o scăpare. Dispariţia soţului ei a transformat-o într-o paria, cumnatele o privesc ca pe o persoană ce nu mai are ce căuta acolo, şi-ar dori camera ei pentru ele, li se pare ca mănâncă mult, că are nevoie de prea mulţi bani pentru îngrijire. Este tristă, Adila, în multe seri adoarme plângând.

Unde să plece? Părinţii ei au căsătorit-o de tânără, la ei nu se poate întoarce, trebuie să trăiască în familia soţului. O fa-milie care nu o vrea, mai ales că nu au rămas urmaşi. O fe-meie fără copii nu este respectată, vor să o transforme într-o sclavă bună la toate, să o omoare încet, să merite bucata de pâine care i se dă. Ştie că viaţa ei s-a terminat, singura bucurie este aducerea aminte. A fost fericită cu soţul ei, era deosebit de restul familiei, nu era atât de rigid în relaţiile cu ea. Seara o găseşte privind stelele ce par felinare aprinse, din ochi îi curg mici nestemate ce sunt culese de gura ce are un gust amar, de singurătate şi tristeţe. Se îndreaptă spre pat fără a-i fi somn, rămâne întinsă cu ochii deschişi şi atunci întâmplările zilei revin cu o claritate uimitoare, simte până şi căldura zilei prin care a trecut ca o nălucă. Deodată îşi simte capul greu, doi ochi de smarald o privesc fix, sunt ochii şarpelui din vitrină, doar ochii pentru că trupul este cel al bărbatului ce a realizat acele bijuterii care i-au oprit paşii. Respiraţia îi devine din ce în ce mai rară, trupul îi este stră-bătut de curenţi în urma atingerilor pe care le simte. Sunt atingeri reci, parcă un şarpe uriaş s-ar târî in lungul ei, şi totuşi corpul ei devine din ce in ce mai fierbinte, se deschide pentru a primi în ea bucuria împerecherii. Niciodată nu a trăit asta în timp ce făcea dragoste cu cel care i-a fost soţ. Ar vrea să nu se mai trezească, să treacă în moarte fericită. Alunecă într-un somn adânc fără vise, dimineaţa o găseşte odihnită, cu zâmbetul pe buze, zâmbeşte fără să ştie de ce până când ochii i se opresc pe încheietura mâinii drepte unde se află o brăţară în formă de şarpe.

De atunci nopţile ei au culoarea smaraldului, iar trupul i se încolăceşte asemeni şarpelui in jurul celui care o posedă cu o voinţă mai presus de a ei.

„Suntem cu toţii supuşi unui destin impla-cabil şi acţionăm credincios în faţa sorţii pe care ne-o hărăzeşte numele!” Aceasta este religia prezentului. Iar dacă cineva devine ateu este ars pe rugul societăţii şi aruncat înapoi în lagărele aceleiaşi credinţe false. Noi, cei care trăim în acelaşi timp, respirăm acelaşi aer al indignării, pe care curentul rece al dictaturii ni l-a adus pe meleaguri. Noi, cei care împărtăşim aceeaşi vârstă şi aceleaşi concepţii create de timpuriu, sun-tem grăbiţi spre maturizare de falsul pro-gres al sistemului în care trăim. Şi suntem consideraţi diferiţi însă tocmai această di-ferenţă este jertfa pe care o vom duce în faţa gloriei, pentru a ne mântui de păcatele strămoşilor noştri, care au crezut într-o apa-rentă egalitate.

Şi am venit pe pământ ca să spălăm de ruşine o lume întreagă… tocmai prin ruşi-nea noastră. Iubim greşit, oameni care nu ni se potrivesc, ne prostituăm ideile pe pagi-nile unor ziare ieftine, facem alegeri greşite, pentru că nu le gândim înainte, ajungem exact unde nu ne dorim, pentru că nu ştim să urmărim semnele, promovăm falsitatea, corupţia şi parvenitismul, uităm de unde am plecat şi suportăm consecinţele unor etichete dure pe care ni le aplică „maturii”. Însă în spatele acestor poveşti triste, ai că-ror protagonişti suntem noi, se află proiec-ţia unui viitor triumfător. Pentru că am fost primii care au ieşit din tiparele dragostei şi au iubit fără reguli şi limite, ne-am apropiat unii de alţii fără să ţinem cont de graniţele impuse de religie, vârstă, statut social sau intelectual. Am jignit şi nu am ştiut să res-pectăm însă ne-am ridicat în faţa tuturor şi am spus cu voce tare tot ce am gândit, evadând din închisorile propriilor noastre suflete, tocmai pentru a ne salva de riguro-zitatea şi stricteţea trecutului. Am revoluţio-nat industria, moda şi cultura, poate nu în cele mai… acceptate moduri însă dincolo de personalitatea noastră exuberantă este gra-vată dorinţa de schimbare. Iar schimbarea este întotdeauna de bun augur, în special pentru o societate care nu mai are nimic de pierdut.

Pledând pentru libertate, suntem îngeri pe cerul viitorului. Nu ne uităm de jos spre el ca

toţi muritorii de rând, ci venim tocmai din vi-itor. Venim din cer, precum îngerii, coborând pe razele propriilor noastre fapte, pentru că ele ne reflectă, de fapt, condiţia de îngeri. Şi când spun „îngeri” mă refer la acea lumină de care toţi au nevoie, la adevărul acela cu-rat pe care toţi îl căutăm, deznădăjduiţi, o viaţă întreagă. Suntem o realitate. Iar acest

lucru ne face curajoşi. Noi reprezentăm tre-cutul, ancoraţi fiind de o furie nejustificată la adresa politicii, noi suntem prezentul ca o replică la ceea ce a fost, ca o barcă a acelei ancore, o barcă a refulărilor, care are la bord marinari dezamăgiţi, înrăiţi, trufaşi, criminali, posedaţi de valoarea banului; noi suntem viitorul, pentru că suntem însăşi schimbarea pe care toată lumea o aşteaptă sau… a preconizat-o.

Ascunşi în spatele trecutului, folosindu-l drept scut, în momentele de tensiune, ge-nerate de o lipsă reală a cunoaşterii, noi nu avem nevoie să cunoaştem istoria, pentru că o rescriem deja. Nu vorbim corect, pen-tru că avem propriul nostru limbaj. Şi conti-nuăm de generaţii întregi să pretindem că evoluăm. Pretindem doar. Suntem precum o verigă în lanţul de argint al timpului. Sun-tem preţioşi, pentru că noi suntem dovada vie că a existat un trecut. În noi sunt aduna-te, de secole, sentimente nefaste, pe care le transmitem, justificaţi de genetică, copii-lor noştri. Şi abia azi, în secolul XXI, tot ceea ce am gândit ca oameni, se materializează spre un viitor… altfel. Şi sufocaţi de cuvinte care au umblat goale printre muritori, fără nici un gram de ruşine, în sfârşit respirăm!

Generaţia îngerilor Cel mai mare duşman, cel mai bun prieten

De pe vremea când Cain îşi invidia fratele, pe Abel, de pe vremea când romanii făceau curte femeilor dace, de pe vremea când Ru-sia acapara Europa în lumina puterii sale absolute şi-n întunericul comunismului... mânia îşi arunca tentaculele asupra Terrei şi depăşea graniţe teritoriale, întrecând for-ţa Rusiei şi preluând conducerea; iubirea ne promitea, timid, că va face din lume un loc mai bun; speranţa ne implora să-i dăm crezare; fericirea ne caută şi acum pe unii dintre noi…

Am încheiat Tratate de Pace şi am decla-rat război, fără să realizăm că, pentru timp, acestea nu sunt decât dovezi de care se foloseşte pentru a ne sili acum să-i plătim. Şi greşim în continuare, convinşi fiind, că urmaşii noştri îşi vor permite nota de plată. Însă timpul nu este un joc pe computer, un anotimp care se reia în fiecare an, Soare-le care luminează în fiecare zi, un nor care anunţă ploaia şi apoi trece mai departe, o idilă între doi îndrăgostiţi. Timpul este real şi există independent de noi însă este cel care ne marchează existenţa şi ne transfor-mă din individuali în… dependenţi. Suntem dependenţi de minute atunci când vine vor-ba de momentul potrivit, de ore atunci când avem de terminat proiecte, de zile atunci când ne este dor de cineva drag, de luni atunci când aşteptăm naşterea unui copil şi în final, de ani. Suntem dependenţi de ani… când vine vorba de însăşi viaţa noastră. Iar în timpul călătoriei terestre pe care fiecare Homo Sapiens o parcurge în ani de zile ne lăsăm marcaţi de timp. Ne marchează mo-mentele de reuşită, cele în care am eşuat, evenimentele majore, datele importante. Şi marcaţi de urme existenţiale, devenim cine-va, dobândim o personalitate, ne conturăm un caracter. Timpul… precum un fluviu cu debit bogat acesta îşi urmează cursul către viitor. Nu se întoarce niciodată. Ci doar vin-decă prin puritatea apei sale imperfecţiuni-le pământului. Suntem de cele mai multe ori măguliţi de faptul că totul se sincronizează

atât de perfect, adică ceea ce ne dorim cu ceea ce se întâmplă în realitate însă există zile în care simţim lipsa unui timp trecut sau îl regretăm, ni-l dorim cu prea multă ardoare pe unul viitor şi nu ştim să-l apreciem pe cel prezent. În perfecţiunea cu care Însuşi Cre-atorul l-a definit, nu suntem niciodată mul-ţumiţi de timp. Uneori merge prea încet, iar alteori nu putem ţine pasul cu el.

Depindem de momente. Depindem de momente ca să fim fericiţi, trişti, glorioşi,

îndrăgostiţi sau plini de ură. Iar timpul în-registrează toate stările noastre, iar la final, prognoza se anunţă în funcţie de acestea. Şi atunci acesta înfăţişează diverse tipolo-gii. Este pictorul care ne colorează viaţa, îmbibând pensula în lacrimi. Este arhitectul care ne schiţează calea, uitând de retuşuri-le de rigoare şi ne lasă să ne împiedicăm de pietrele propriilor noastre greşeli. Este scri-itorul care are întotdeauna un final fericit în poveştile sale. Este cântăreţul care des-tinde mereu atmosfera petrecăreţilor. Este bibliotecarul care uită să-şi şteargă cărţile de praf. Este şoferul care nu cunoaşte re-gulile de circulaţie. Este agricultorul care nu îngrijeşte decât pământul fertil. Şi în final… timpul este cel care ne patronează vieţile, el ne ridează chipul şi rugineşte fierul. Timpul se scurge! Iremediabil Şi irevocabil. Iar clep-sidra vieţii noastre ne arată cu nonşalanţă acest lucru însă tot ce contează este… în ce fel, nu?

@ Grupaj realizat de LUCIA STANCIU

pagina 8


ADELINA FLEVACAFEAUA CU SARE DULCE








Emanând o sacralitate păgână dogoritoare, versurile din TRATA-TUL DE LA PATRIARHIE (Editura Agentpress, Bucureşti 2012), ela-borate de Adelina Fleva, ar pune preoţimea pe fugă. Dragostea pătimaşă, care constituie tema principală a cărţii, hiperbolizată şi persiflată ironic, invocă absolutul plăcerii: „iubitul meu de zi refugi-at în noapte ai pletele bolnave / şi pângărite de al toamnei reînceput descântec,/ m-atingi pe trup cu palmele-ţi hulpave,/ şi-mi dese-nezi regatul tău pe sâni şi siberii pe pântec.// (...) iubeşte-mă te rog cu ura ta profundă, / tu, daimon sacru cu parfum de moarte, / căci fără închinarea ta supremă, / sunt pietrele pâinea şi vinul idealuri tra-tate şi deşarte.” (am inima altar de suferinţă) Volumul, structurat unitar, în trei capitole: Urcarea, Aş-teptarea, Atingeri şi reîntoarcerea, reprezintă un experiment postmo-dernist (în care întâlnim: citadinis-mul sarcastic, deromantizarea, de-riziunea tematică, destructurarea, pulverizarea valorilor etc.), pig-mentat cu frisoanele modernităţii

(reprezentate după Hugo Friedrick, în celebra sa lucrare STRUCTURA LIRICII MODERNE, prin: transcen-denţa goală, eul dictatorial, de-presia cronică, atracţia morbidului etc.). Pentru decodificarea nive-lelor scriiturii, autoarea ne oferă două chei de interpretare: prima este filosofia lui Nietzsche (toate capitolele se dechid cu motto-uri din opera sa capitală, ASA GRĂIT-A ZARATHUSTRA, scrisă de filosoful german în anul 1885); a doua o re-prezintă poezia lui Edgar Allan Poe şi mai ales arta sa poetică, tradu-să la noi sub titlul PRINCIPIUL POE-TIC (Ed. Univers, Bucureşti, 1971). Din Nietzsche, Adelina Fleva reţine arderea totală pe rugul credin-ţei, până la decretarea morţii lui Dumnezeu, precum şi dyonisiacul omului nou, trăind ca prototip de faun, respectiv nimfă, experimen-tul erotic, exacerbat până dincolo de limita erothanatică: „te chem în mine pofta mă sugrumă/ la ştiri spuneau că vei muri probabil/ te-aştept să-mi cureţi algele din ple-te/ şi nu uita să vii cu-n dric acva-tic, onorabil.” (acvatică)

Din ascendenţa liricii lui Edgar Allan Poe, regăsim la Adelina Fle-va, prezenţa corbilor rău prevesti-tori şi atracţia mormântului - pur-

gatoriu pentru izbăvirea păcatelor cărnii: „ mi-e sufletul de-acum, drumeţ pribeag, / privirea mi s-a încleiat pe-un ram, / iar corbii cu sutanele macabre / îmi croncăne prohodul pe la geam. // şi Doam-ne ce duhoare se desprinde / din

trupul care zace în sicriu! / acum că sunt o mână de ţărână, / mi-e dor de învelişul Tău cel viu.” (mi-e sufletul) Din arta poetică a lui Poe, îmi pare că autoarea ilus-trează conceperea poemului ca o depăşire a limitei, dincolo de care absolutul poate fi perceput nu ca prezenţă ci ca absenţă, de unde rezultă aceea tristeţe incu-rabilă, tratată ironic pentru a o face suportabilă (în acest punct ne îmtâlnim şi cu Nietzsche): „îmi vreau credinţa înapoi/ căci fără ea sunt cruce goală,/ un sân fierbinte fără lapte,/ sau iadul cel lipsit de smoală.// (…) îmi vreau credinţa înapoi/ căci fără ea sunt cruce goală” (litanie)

În solitudinea mormântului, cu-răţirea oaselor o face viermele, un fel de menajer simpatic, cu care mortul vieţuieşte într-o comuniune saprofită, în genul unui bacovia-nism postmodern: “şi dacă nu ai terminat curăţenia zilei şi-a nopţii / decât într-o singură cameră / tu vierme cu lavete-ntre inele / mai lustruieşte-mi oasele acestea / sunt mult prea triste / pentru pie-

sa în care / distribuit-am fost să joc .” (şi dacă nu)

După o Urcare înfocată spre transcendent, o Aşteptare zadarni-că a revelaţiei şi o „trăire” expresi-onistă (uşor histrionică) a grozăviei morţii, în ultimul capitol, Atingeri şi reîntoarcerea, Adelina Fleva se re-întoarce cu picioarele pe pământ, la o dragoste atât de senzuală încât o transformă într-un pom ro-ditor, ale cărei fructe înving extinc-ţia: „aştept să-mi crească fructele pe braţe / şi ţintuită stau în lutul nespălat şi rece/ ca să renasc am făcut sex sălbatic/ cu moartea pe o plajă într-o noapte.” (deasupra spinilor sunt eu). Aceste fructe ar putea fi poeziile Adelinei Fleva.

Volumul se încheie cu o poezie în care copilăria fericită în sânul familiei resuscitează reconfortant, ideea paradisului terestru.

Citind această poezie, în care zbuciumul sufletesc s-a liniştit, putem reciti TRATATUL DE LA PATRIARHIE, savurând acea aromă de cafea cu sare dulce, a existen-ţei, pe care ne-o propune poeta Adelina Fleva.

Alexandru AncaULTIMILE CONVORBIRI CU TATĂL MEU








Cartea pe care o prezentăm cititorilor ULTIMILE CONVORBIRI CU TATĂL MEU /1/ , este scrisă de Alexandru Anca, născut la 13.06.1922 în Dej, judeţul Cluj. Face studii de drept la Cluj între anii 1940 – 1944 şi colaborează la “Tribuna Ardealului” unicul cotidian în limba română apărut în teritoriul cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena.

În toamna anului 1944 este dus cu forţa de horthyştii în retragere în vestul Ungariei, apoi în Germania. Se repatriază în 1946.

În anii următori lucrează în presă la Bu-cureşti şi colaboreză cu poezii la revistele: ”Tribuna”, “Familia”, “România literară” , „Luceafarul”.

Se căsătoreşte în 1950 cu ziarista Erna Blumenfeld şi au doi copii.

Din anul 1988 trăieşte în Israel.Este autorul trilogiei autobiografice: DES-

TIN ARDELENESC (Ed. “Clusium”, Cluj Napo-ca, 2001); DIN BUCUREŞTI ÎN ŢARA FĂGĂ-DUINŢEI (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004) şi ÎN UMBRA MĂSLINILOR (Ed. Limes, Cluj-Na-poca, 2010) şi al volumului de versuri: DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N TOAMNĂ (Ed. Editura Printeuro, Ploieşti, 2007)

Primele două volume ale trilogiei au fost distinse la Haifa cu “Premiul pentru cultură şi artă “Ianculovici”, pe anul 2005.

A mai publicat volumul de versuri: DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N TOAMNĂ (Ed. Printeuro, Ploieşti, 2007)

Am prezentat aceste date bio-bibligrafie pentru că Alexandru Anca este mau puţin cunoscut în România, deşi îi aparţie spiritu-al cu tot devotamentul.

ULTIMILE CONVORBIRI CU TATĂL MEU, car-tea pe care o prezentăm cititorilor, poartă un titlu răscolitor pentru fiecare dintre noi, întrucât toţi vom petrece asemenea clipe frumoase şi triste, în „marea trecere” teres-tră. Dialogurile dintre Alexandru Anca (Fiul) şi George Anca (Tatăl), pe atunci în vârstă de 88 de ani. sintetizează momentele im-portante ale biografiei lui George Anca, şi se

încheie cu scena emoţionantă a înmormân-tării tatălui, la scurt timp după înceheierea convorbirilor (G. Anca moare la 31 decem-brie 1978 şi este înmormânata la 2 ianuarie 1979).

Discuţiile (înregistrate pe reportofon pen-tru ca glasul tatălui să poate fi ascultat de urmaşi) reiterează succint viaţa când fru-moasă, când tristă, intensă şi dramatică a tatălui, copilăria fericită la Rugăşeşti, evenimentele dramastice petrecute în pe-rioada Diktatului de la Viena, persecuţiile îndurate sub re-gimul comunst şi iminentul sfârşit – ca şi cum s-ar perin-da aievea în faţa ochilor (se zice că muribundul îşi retră-ieşte principalele evenimente ale vieţii în clipele extincţiei).. Ca tehnică literară, volumul se înscrie în textualismul te-oretizat de Roland Barthes, în ţesătura scriiturii inserân-du-se interviul structurant, decumentul relevant, liste de inventar, amintiri emoţionan-te. Informaţiile incită nu numai cititorii ci şi istoricii de profesie.

Cartea începe cu sosirea lui Alexexandru Anca, de la Bucureşti la Dej, în frumoasa toamna a anului 1978, prilej de rememorat amintiri din copilăria petrecută în livada ca-sei natale.

Cu acribia specifică celui care a practicat jurnalismul, autorul reconstituie, cu interes şi duioşie, arborele genealogic al familiei, descoperind urmele numelui Anca prin sa-tele Şomcuta Mare şi Coplean (pe atunci comitatul Szolnok-Doboka), prin sec. XVIII.

George Anca se naşte în satul Rugăşeşti, la 12 km de municipiul Dej (azi jud. Cluj), părinţii Nicolae şi Anica, la data de 5 august 1890.

Nicolae Anca, gospodar harnic adună ave-re, îi va lăsa moiştenire 10 ha teren arabil şi

7-8 ha de fânaţ/păşune, ceea ce-i va prici-nui mari necazuri lui George, fiind conside-rat chiabur în timpul comunismului

Eroul cărţii absolvă, în timpul imperiului austro-ungar, liceul maghiar de stat din Dej, dreptul la Cluj şi se însoară cu Rozalia, din această căsnicie rezultând doi copii, Livia (mama mea) şi Alexandru Anca.

După Marea Unire tânărul jurist George Anca intră în politică (1924), în partidul naţional liberal condus de generalul Traian Moşoiu. Dar, după ce apar conflicte de interese şi or-golii în organizaţia locală, se retrage dezamăgit pentru a adera în 1930 la fracţiu-nea liberală desprinsă de bătrânii liberali, condusă de istoricul George Barătianu. Până în 1938 când regele Carol al II-lesa va desfiinţa toate partidele politice.

Al doilea război mondial va bulversa viaţa patriarhală a micului oraş transilvănean care în urma Diktatului de la

Viena (1940) va cădea în teritorul oferit Un-gariei horthyste. George Anca va activa ca avocat apărând cauza românilor hărţuiţi de autorităţile horthyste

Eliberarea Ardealului de Nord, după 23 august 1944, nu-i aduce numnai bucurii ci, odată cu procesul de sovietizare, şi mari ne-cazuri. Momentul cel mai dramatic l-a trăit în 1946, când rezultatelor alegerilor par-lamentare din noiembrie 1946 din judeţul Someş au fost falsificate în favoarea blocu-lui condus de partidul comunist. Aceasta a declanşat răscoala populaţiei cu precădere ţărăniste din zona natală a lui George Anca (Rugăşeşti, Căşei şi alte aşezări). Bunicul era atunci procuror iar armata fusese trimi-să la podul de peste Someş pentru a nu per-mite mulţimii răzvrătite să pătrundă în oraş. Autorităţile hotărăsc ca procurorul să some-

ze răsculaţii să se retragă, în caz contrar, urmând să se ordone deschiderea focului!

Pentru a se evita un deznodmânt tragic, George Anca propune să se negocieze cu poporul răsculat. Se încheie un compromis prin care se acordă şi opoziţiei ţărăniste un număr de mandate. Se încheie un procesul verbal, care, întrodus într-o pâine coaptă, urma să fie dus la Cluj. Dar securitatea nu doarme, omul a fost pândit, oprit în tren, pâinea a fost tăiată la control şi documen-tul confiscat. Proba dispărând, protestul a rămas fără rezultat. Vărsarea de sânge a fost însă evitată. După 1947 începe odise-ea persecuţiilor. Pensia i se anulează în mai multe rânduri, e declarat chaibur, i se pun cote progresive pe care nu le poate plăti, i se ridică bunurile din casă, este arestat în 1952 pentru activitatea politică liberală in-terbelică. Efectuează un an de detenţie la Ghencea, scapă de canal fiind prea bătrân şi slab.După revenirea din „reeducare”, se luptă pentru regâştigarea drepturilor, sin-gur, soţia Rozalia murind de tânără în 1939.

Ultimele discuţii se poartă la 1 noiembrie 1978, când tatăl şi fiul ies la poart casei să vadă cimitirul de peste drum, iluminat de ziua morţilor, potrivit tradiţiilor ardeleneşti. Fiul se va întoarce la Bucureşti, cu inima strânsă fără a bănui, totuşi, că la foarte pu-ţin timp, George Anca se va stinge din viaţă.

La slujba de înmormânare care va avea loc la 2 ianuarie 1979, preotul Ioan Pur-dea, cel pe care George Anca l-a apărat în timpuri grele, a spus în final: „Este un stejar măreţ cel care se prăbuşeşte şi este o mare pierdere pentru poporul din rândul căruia s-a ridicat.” Stejarul s-a reîntors în ghindă.

Alexandru Anca a devenit în acest an no-nagenar, ceea ce-iconferă autorului cărţii o aură de nostalgie reverenţioasă. La Mulţi Ani cu sănătate!

Alexandru Anca - ULTIMILE CONVORBIRI CU TATĂL MEU (Ed. Limes, Cluj-Napoca,

2012)Pagină realizată de Lucian Gruia

pagina 9


Erată la „Portret din mers” (la telefon)@ EUS PLATCU

─ Bună dimineaţa, domnule profesor.─ Pentru mine, nu.─ Pourquoi?─ N-am închis un ochi.─ Per che?─ N-ai văzut ce luminaţie a fost toată

noaptea? Luna plină mă dă peste cap. Eram aşa de obosit că nu puteam nici să mă duc la wc. Şi… colac peste o lună, proţăpită ca o bufniţă-pupăză, pasăre a cărei duhoare îţi dă de înţeles că în curând vei fi un hoit, oricărei javre îi va face mare plăcere să-l stropească cu piciorul ridicat. Ca de obicei, în asemenea situaţii, am butonat în speran-ţa să dau peste un concert de la festivalul „George Enescu”.

Aşi.Aceleeaşi măşti, aceeaşi… politică peltică,

peticită, poticnindu-se la fiecare încercare de a se ridica deasupra zoaielor cotidiene.

Un Bleşulache, personalitate a culturii (încerca moderatoarea să-l ancoreze), pro-fesor de băgat aţa în ac, campion la săritura peste garduri (la furat), povestea unor foste domnişoare (de acum o jumătate de secol) cum că o sută de credincioşi ortodocşi s-au călcat în picioare la mănăstirea cu hramul

Sfintei Varvara pentru două sarmale şi un boţ de mămăligă, în timp ce o procesiune de zece mii de catolici maghiari veniţi de la… la-k-k au înnobilat cu pasul lor dealurile de la… k-k-la-kak.

Domnul Bleşulache glăsuia toate acestea şi multe alte asemenea cufureli cu o su-perbă morgă de porta-voce (citeşte ţucal) a Adevărului Absolut Pur, buzişoarele lui vinete regretând că e ortodox şi… român. Domnul Sachelindiceanu împărtăşeşte, la rândul său, domnului Bleşulache multe pă-cate româneşti, pe care nu le întâlneşti nici la nemţi, nici la americani, nici la… şi nici la…! S-a înţeles, Domnia Sa este o lepră pa-tentată care face apel filosofic la confrater-nii lichelişti, iar domnul Bleşulache este un erudit estet îmbătat de emanaţiile orificiilor

anale angelice.Simbriaşi ai aceleiaşi cur-ţi, se întrec mâ-

râind contra celor cărora li se pare că show-ul celor doi sforari într-o zi se va destrăma şi îi vor sictiri mai ales cei ce le fac hatârul să le sugă mucii.

Butonez: zilele culturii ungureşti la Co-loşwar (??! Clujul să fie?).

Cineva îmi suflă în ureche, vezi-ţi de trea-bă, crezi că interesează pe cineva că simţi ce simţi?

─ Coane, nu ungurii sunt vinovaţi că ni se întâmplă ce ni se întâmplă, ei se ocupă cu chestii mult mai pragmatice: bărbieresc munţii!

Noi ne-o facem cu mâna noastră, pe bar-ba noastră, a bărbaţilor subţiri, mai greţoşi decât băieţii deştepţi. A-ţi înjura patria este dovada sigură că ipochimenul a fost zămislit pe plaiul mioritic. E de mirare de ce domnii Bleşulache, Sachelindiceanu, Hormoevici şi acoliţii n-au trecut până acum la budism şi, după ce au prăduit tot, nu au emigrat în Republica Sfincter unde pot aspira efluviile maţului lor gros.

Există, se ştie, inşi care susţin că politica este o curvă şi, în consecinţă, se comportă ca atare. După Revoluţie, în absolvenţi de cursuri de alfabetizare serale sau fără frec-

venţă a coborât harul divin şi s-au trezit că sunt plini de calităţi literare (ca Nică de râie de la caprele Irinu-căi). Având o îndelungată experienţă în bătutul de mătănii şi pupat c(ălcâie), s-au asociat, au înfiinţat societăţi, s.r.l.-uri de furat ultimul capăt de aţă; zia-rele şi revistele, mai ales cele din provincie, sunt pline de numele lor şi de capodoperele lor super-magnifice premiate cu Ma-rele Premiu Internaţional „Băşina porcului”.

Ar fi superflu să-i pome-nesc.

Veleitari cu epoleţi pe creier; reşapaţi în membri titulari ai unor academii de k(loset), sug aceeaşi ţâţă stearpă.

─ Ai mai spus-o!─ Când? Unde? Nu-mi

aduc aminte. Taie tot ce ţi se pare de prisos. Povestea cu broscoiul la potcovit am mai spus-o?

─ Nu.─ Potcovarul făcea caiele şi potcoave pe

măsura copitei (personalizate, am zice azi) şi le călea într-o tingire cu apă rece. Asistând la această operaţiune creativă, un broscoi se gândi că având potcoave va putea galopa asemenea „maestrului” cal. Întinse şi el pi-ciorul la potcovit. Termenul „maestru” se fo-losea în ateliere (în comparaţie cu maistru), de către ucenici care învăţau meserie copi-indu-l pe cel pe care îl considerau ştiutor al tainelor profesiei. Între plasticieni adresarea s-a înrădăcinat în asemenea măsură încât e aproape imposibil de făcut o delimitare rigu-roasă între adevăraţii maeştrii şi uzurpatori

(cărora le place să fie mângâiaţi la fudulii). Preluată de scriitori, avocaţi, muzicieni, ac-tori semnificaţia originală a fost substitui-tă parodic de o maimuţăreală provincială a formelor fără fond: reviste, universităţi, academii, edituri, saloane literare, expozi-ţii: lipsind actanţi notorii, ciumeţii, formaţi în brigăzile artistice de agitaţie premiate la marele festival al cântării prostiei naţionale, se gratulează cu inconturnabilul „maestre”; la fiecare pas calci într-un remarcabil ma-estru proţăpit în mijlocul potecii fiindcă n-a putut să se ţină până la „budă”. Altfel spus, se pune în scenă o celebrisimă tragedie ju-cată cu viscerală frenezie de saltimbanci: rezultă o terifiantă… comedie, ce poluează cu poncife aerul pe care-l respirăm, perver-teşte gustul pentru lectură prin propagarea confuziei dintre artă şi impostură.

Pe un insipid cârcală travestit în critic pri-mejdia de a-l credita este mult mai mică de-cât în cazul unui nume reputat, Ştefan Alex, să zicem, care se iluzionează că gentilele sale aprecieri critice pot ameliora iluminatul public. Tuturor acestor banalităţi le prezic o binemeritată ignorare, chiar dacă reversul lor ar merita oarece meditaţie. Cât de orb ar trebui să fiu ca să nu-mi dau seama că vor fi luate în tărbacă de un Mâzgă care are coşmaruri când îmi citeşte semnătura.

─ Vorba lui Nenea Iancu, opiniile sunt li-bere…

Poate ai fi mai convingător dacă, chiar cu riscul repetării, ai jalona câteva opţiuni…

─ Am optat pentru ipostaza cea mai co-modă: privirea cu ochii închişi; structural introvertit, vieţuiesc într-o cochilie, amăgin-du-mă cu imagini şi fapte, ce n-au decât o extrinsecă legătură cu ceea ce se înţelege prin realitate. Revin la întrebarea referitoare la „mesaj”: lumea e plină ciucure de mesa-je folosite drept hârtie igenică. Contrar unor străluciţi critici – recitatori de idei reşapate – îndeletnicirea mea cu scrisul se hrăneş-te din înţelepciunea ţărăncii Melania din Oprişeni, bunica mea maternă: nu-i frumos, ce-i e frumos, da’i frumos ce-mi place mie, care nu-l citise pe Dostoievski, dar împărtă-şea şi ea ideea că frumosul va salva ome-nirea, cu condiţia ca fiecare să-l descopere pe al lui, să-l cultive cu aceeaşi abnegaţie cu care şi-a crescut copiii şi nepoţii. E de-a dreptul stupid să ceri unui produs artistic să transmită un mesaj precum impuneau documentele de partid la indicaţia toa’rşu’ cea’şescu. Insul fiind ocupat cu lupta de cla-să nu avusese timp să citească viaţa lui Le-onardo da Vinci (l-a consultat pe un cizmar în legătură cu sandalele pe care le purta o statuie; cizmarul rămase uimit de măestria cu care fuseseră executate sandalele; avu însă oarece observaţii referitoare la muşchii picioarelor. Sculptorul îl execută: ─ Nu mai sus de sanda, cizmarule!). Există o pletoră de vânturători de vorbe de clacă care (ca-cofonie intenţionată) încolonaţi au ca devi-ză anticul adagio asinus asinum fricat (în traducere liberă, laudă-mă, dacă vrei să te laud pe tine şi gaşca ta). Această muşiţă dăunează enorm propăşirii literaturii: cine le citeşte gongorismele cu barba până la brâu, ditirambii butaforici despre congenerii din aceeaşi ogradă va renunţa să procure

obiectul recenzat, tendinţa generală fiind de a citi o carte recomandată de cineva avizat (vorbesc în nume propriu). Îmi pare rău că am alunecat în discuţia aceasta, nu sunt eu interlocutorul potrivit, există suficiente spiri-te care deţin autoritatea necesară formulă-rii unor opinii debarasate de orice parti-pris. Sunt sigur că opiniile mele nu sunt suficient de detaşate ca să nu-i nedreptăţesc pe cei care nu-mi mai pot replica. Aşa că până la judecata de Apoi îmi cer iertare că am nime-rit în această zoaie pe care gândeam că nu o voi mai evoca.

─ Rezon! Tocmai voiam să spun că în pri-vinţa vituperării racilelor vieţii literare e des-tul de greu să atingi cotele predecesorilor în această privinţă. Poate ar fi mai interesantă o privire strecurată în dosul cortinei…

─ Promit să adun câte ceva pentru data viitoare.

*─ Scrisul, la vârsta mea, e o blândă, in-

ofensivă zădărnicie, cu nimic deosebită de audierea capodoperelor muzicale; în ultimii douăzeci de ani am citit o singură carte. Mi-am dat seama că este o mare pierdere de timp pe care nu mi-o pot îngădui.

─ În Aristarc-2 ai nişte cronici…─ Pentru o cronică e suficient să frunză-

resc o carte, cititul e altceva. Am scris când-va cronici despre cărţi care nu au fost scrise.

─ E posibil?─ Bineînţeles.─ Cum?─ E un exerciţiu deosebit de incitant: o do-

vadă că nu numai literatura este ficţiune. Şi cronica este, până la un punct, mai mult sau mai puţin, o ficţiune.

Încerc să fac nod la aţă. „Stilul” meu de lu-cru este „pe genunchi”: notez pe viu intrigi, replici, nuclee epice, schiţe de portret, par-ticularităţi de limbaj, indiferent dacă plivesc ceapa, tund gazonul sau îl decăpuşez pe motanul Mizdrache.

Nu am răbdare să stau la „masa de brad”, sunt un homo faber activ-agitat: orice în-deletnicire practică (cioplitul cu briceagul, împletiturile de pănuşi, bătutul putineiului, creşterea iepurilor, a porumbeilor, a vier-milor de mătase, trasul paielor de la curul batozei, dar, mai ales, păscutul oilor) îmi procurau infinit mai multe satisfacţii decât cititul, învăţatul poeziilor pe de rost.

N-am cunoscut niciun moment de neliniş-te creatoare, de presiune a unei trebuinţe interioare. Pentru mine masa de lucru nu are un rol catalizator: nu mă apropii de ea decât atunci când un subiect şi-a limpezit toate articulaţiile, finisarea vizând doar nu-anţe. Inspiratoarea cea mai fertilă mi-a fost întotdeauna înclinaţia histrionică nativă. Am jucat rolurile cele mai diverse: de fiu ascultător, de elev silitor şi respectuos, de îndrăgostit lulea, de soţ supus, fidel, harnic, de părinte devotat, de profesor exigent, de inginer de sutiene, de prieten năzuros, de ingrat, de ignorant, de premiant, de haima-na (care mi se potrivea cel mai bine); acum mă distrez în această nouă comedie pe care am pus-o la cale din plictiseală şi din încer-carea de a da cu tifla celor care nu cunosc îndoiala de sine şi cred orbeşte osanalele cirezilor de ţuţeri.

pagina 10


@ CONSTANTIN P. POPESCU

Gheorghe Mizgan s-a născut la 7 octombrie 1959, în satul Sperme-zeu-Vale, comuna Spermezeu, ju-deţul Bistriţa-Năsăud. Este absol-vent al Institutului Politehnic Traian Vuia, Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, promoţia 1984, fi-ind repartizat ca inginer în Muni-cipiul Bistriţa. A debutat editorial cu volumul de versuri CAMELEO-NUL CU ARIPI (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008). De atunci a mai publicat trei volume de versuri: ARIPI ASTRALE (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010); TUNELUL TIMPULUI (Editu-ra Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Na-poca, 2010) şi DILEMA CLEPSI-DREI (Editura Singur, Târgovişte, 2011), pe care îl comentăm. Pe lângă revistele autohtone, colabo-rează la revista electronică de cul-tură, AGERO STUTTGART, 2008 şi la revista româno-canadiano-ame-ricană STARPRESS. A fost inclus în numeroase volume colective şi antologii, precum şi în DICŢIO-NARUL SCRIITORILOR ROMÂNI DE AZI, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011.

Este membru al Societăţii “Cone-xiuni” a Scriitorilor din Bistriţa şi a Ligii Scriitorilor din România.

În versurile sale, Gheorghe Miz-gan ilustrează aserţiunea lui Bla-ga, conform căreia, “veşnicia s-a născut la sat”. Periodic, amintirile poetului se reîntorc reconfortant spre satul natal: “Ca într-o pe-riodică visare/ Revin cu gândul ancorând la mal,/ Să scutur pra-ful conţinând uitare/ De peste-a satului tarâm natal.” (Gând pen-tru satul natal) Copilăria fericită, părinţii tandri, retrăiesc în sufletul autorului. Deşi satul se primeneş-te mereu, oamenii lui continuă să trăiască româneşte, într-o frumoa-să viziune idilică, paradisiacă: “Să-tucul meu batrân, străvechi/ Se-armonizează cu prezentul/ Dând obiceiurilor vechi/ Respect. O ştie Continentul!/ Pe când eu, iată-mbătrânesc,/ Sătucul meu întine-reşte/ Cu generaţii ce trăiesc,/ În grai şi-n spirit, româneşte.” (Locul natal) Caracteristicile specifice ro-mâneşti se regăsesc în poezia lui Gheorghe Mizgan. Dragostea de natură şi contopirea cu întregul cosmos dau senzaţia că omul se simte acasă în univers: “Între-ntu-

neric şi lumină,/ Se zbat imagini zămislite,/ În visul meu, trăirea-i plină/ Cu stele-n gânduri, făuri-te.// Zburând în Cosmos, printre stele,/ Prin Universul infinit,/ Prin-tre vibraţii şi inele,/ O stea senin’ am întâlnit.// (...) // Trezit din vis,

un dulce-amar,/ Fiinţa-ntreagă mi-o cuprinse,/ Un şir nevrotic, dar hoinar,/ De Nu şi Da-n negări mă prinse.” (Vis stelar) Dacă sa-tul reprezintă centrul existenţei, din acest loc privilegiat, aşa cum menţionează Mircea Eliade, este posibilă comunicarea cu cerul: “Se scurge anotimp dup’anotimp/

Peste prundişul gol, peste falie/ Şi grabnic clipe se strecoară-n timp,/ Iar visele se răsucesc sub glie.// Viaţa-n treacăt se-nfăşoa-ră-n rug,/ Amarnic petrecându-se în timp,/ Trăgându-se ca brazdele de plug,/ Escaladând pe muntele Olimp.// (...)// Cerul înalt se-aplea-că peste criptă,/ Pe caldarâm e sufletul rănit,/ Iar raza cade ca o schijă-nfiptă/ Şi lacrima e bilă de granit.” (Transcedentală) Iubirea se sacralizează în această lume în care divinitatea se manifestă pre-tutindeni. Noaptea diafanizează şoaptele care duc spre necuvinte-le pline de sensuri: “Se mai aud frânturi suave-n noapte,/ Ecoul şoaptei tale, parcă vrând/ Să lumi-neze gândurile coapte/ În focul aş-teptărilor arzând.// Ecoul şoaptei tale-ncet se stinge/ Când greierii în noapte se întrec,/ E sunetul din coarda ce-o atinge/ Vibraţia secun-delor ce trec.// Prin voalul viselor nedestrămate,/ La capătul priviri-lor, e-o stea;/ Priviri ce stăruiesc, parcă-nrămate,/ Ecoul şoaptei tale să mai stea!” (Ecoul şoaptei tale) Moartea insăşi este o continuita-te a vieţii sufletului, cu alt statut ontologic. Între viaţa de aici şi de

dincolo există o poartă spre divi-nitate: “Când te-adânceşti în fal-durile nopţii,/ Iar liniştea e piatră de mormânt,/ Stând pironit, chiar în arena morţii,/ Doar sufletul se zbate prin cuvânt!// Când trupul greu vrea sa devină lut,/ Secun-da se propagă cam acronic,/ Ace-laşi, când odinioară scut,/ Acum se zbate într-un gest ironic;// Iar graiul sacadat, abia distins,/ Se opinteşte-n valurile nopţii/ Pe sca-ra de lumină, dinadins,/ Să treacă sufletul prin poarta morţii.// Apoi, când iarăşi primenit devine/ Cu haine noi clătite în Iubire,/ Călă-torind prin spaţiul ce-i revine,/ Se-ndreaptă hotarât în nemurire! “ (Moartea) În pertinentul Cuvânt înainte, poetul şi editorul Ştefan Doru Dăncuş remarcă cu îndreptă-ţire: “Fără a încerca să imite pe ci-neva, Gheorghe Mizgan scrie cu o sensibilitate şi emoţie care exclud din start cotidiana noastră preo-cupare de-a epata cu orice preţ. Poemele cuprinse în acest volum dovedesc o cunoaştere superioară a ritmurilor vieţii – mai ales că din când în când, în anumite contexte lirice, adie un fel de parfum rebel de genul celui promovat de Esenin.

Gheorghe Mizgan - DILEMA CLEPSIDREI

MAGAZINUL CASEI TALE PESTE 10.000 DE PRODUSE

n obiecte sanitare n scule feronerie n vopseluri n sobe nn echipamente de protecție n

DÂMBOVIȚA, TÂRGOVIȘTE, STR, GIMNAZIULUI, NR 19 BTEL/FAX: 0245 212 005

Ion Cristofor – UN POET CREPU SCULAR@ LUCIAN GRUIA

Când îl apucă dorul de satul satal Geaca (judeţul Cluj) Ion Cristofor (poet, critic lite-rar, traducător) /1/ călătoreşte pe un cartof zburător - viziune catalogată drept artă na-ivă de sorginte rurală ori copilărească, deşi aparţine mai degrabă feeriei basmului, mult uzitată de scriitorii hispano-americani şi de pictori (emblematic fiind Marc Chagall). În altă poezie, „luna se ridică enormă ca o navă cu pânze”. Tabloul care ilustrează co-perta cărţii, realizat de poetul devenit pictor, intitulat „ultima vânătoare de toamnă”, re-prezintă un vânător cu puşca pe umăr, în-soţit de câinele său, pornind spre pădurea mutată pe o pară enormă, plutind prin văz-duh, deasupra dealurilor albastre. Uimirea curată, specifică poeziei lui Ion Cristofor şi care constituie originea poeziei adevărate, provine din copilăria mirifică petrecută la sat, unde Calea Lactee se vede mai mare şi mai strălucitoare, prin aerul mai puţin poluat şi din hoinărelile pe dealurile zonei natale. Datorită acestei componente mirifi-ce, revolta poetului faţă de condiţiile sociale tot mai sălbatice, induse de oligarhia politi-co-economico-financiară autohtonă şi mon-dială, mafiote, se păstrează în zona lucidă şi estetică. Promovarea non-valorii la nivel guvernamental este descrisă cu tristeţe sar-castică: „Bliţuri, gorile agitându-se/ şi fetele vesele ale televiziunii centrale.// O limuzină goală/ opreşte în faţa clădirii guvernului.// Din maşină coboară/ domnul prim-minis-tru” (O limuzină goală)

Criza morală din lumea contemporană,

transpusă liric, mă determină să-l catalo-ghez pe Ion Cristofor drept un poet crepus-cular. Semnele apocalipsei care se apropie sunt detectate de întunecarea continuă a lumii, de câmpurile şi grădinile pustii, de crengile uscate ale arborilor: „Pe câmpul pustiu/ printre plante de tutun/ îngălbenite de vreme/ întunericul ne îmbrăţişează ca o femeie” (Pe câmpul pustiu)

Sfârşitul lumii este prefigurat de imagini cosmice de sorginte rurală: „În liniştea nop-ţii/ se-aude secera lunii foşnind peste mi-rişti pustii” (Sub luna roşie)

Moartea devine un personaj principal: „Noaptea uneori/ abia foşnind/ moartea

trece prin mine ca un pieptene/ prin părul unei prinţese.” (Noaptea uneori).

Tristeţea a devenit starea sufletească specifică poetului: „Doar mie, Doamne, mi-ai dăruit doi ochi plini de tristeţe/ Cu care admir minunile create de tine” (Privesc); ea va cuprinde întâi bestiarul, întruchipat de câinele pământului ce urlă a moarte, apoi întreaga lume: „Uneori tristeţea se mută din spaţiul trupului meu/ de om obosit/ în tru-pul prelung al unui tânăr ogar/ sub pielea de tobă a unui câine/ ce latră şi urlă îngrozi-tor” (Uneori tristeţea)

Tăcerea neantului pare aproape.În lumea mercantilă poetul este tot mai

mult marginalizat. Totuşi poezia reprezintă consolarea prin care poetul nu devine dis-perat: „nestingherit de nimeni nemernicul ăsta ţine/ un borcan uriaş pe balcon/ ima-ginaţi-vă un borcan de sticlă/ în care bestia asta ţine nepedepsită de lege/ captivi câţiva nori.” (Borcanul cu nori) Amintirea copilăriei şi iubirea ţin de acelaşi registru consolator.

Poezia care dă titlul volumului, reprezintă alegoria vieţii artistului în lumea rece, mes-chină, alunecând spre dezastru: „Orchestra de jazz/ cu bateristul negru al trupei/ cântă netulburată pe un gheţar// Stau cu hubloul deschis/ şi cânt şi cânt şi cânt/ închis într-un imens Titanic de cuvinte// Afară se face deodată toamnă/ afară bate cumplit un vâ-năt vânt// Cuţitul ce-mi taie beregata/ nu mă poate opri ca să cânt// Cu precizia cu care se sting stelele/ vom răsări şi noi din pământ” (Orchestra de jazz) Datorită răutăţii oamenilor, Iisus nu ne-a putut mântui: „Un tânăr contestatar cu barbă/ a fost executat/ de forţele d eocupaţie/ cu complicitatea au-torităţilor locale, se pare.// Nu se cunoaş-te prea bine numele tânărului rebel/ unele agenţii de presă/ spun că ar fi fost vorba de unul pe nume isus/ ucis pe o ridicătură a muntelui golgota.” (Ştire de ultimă oră)

Prima caracteristică stilistică a lui Ion Cris-tofor este originalitatea. Ea constă în trans-punerea valorilor tradiţionale în mediul cita-din şi în lumea crepusculară. În poezia sa, postmodernismul a lăsat urme vagi.

Ca şi în mitologia indiană, universul se în-dreaptă spre sfârşitul unui ciclu temporar, kaliyuga. În viziunea poetului, ne situăm în epoca fierului, ultima. Amin!

pagina 11


STELIAN GOMBOŞ: ARMONII CULTURALE ŞI SPIRITUALECONTEMPORANE – O MULTIVALENTĂ EXEGEZĂ

ASUPRA NEVOII DE ÎNDUMNEZEIRE

STELIAN GOMBOŞ: ARMONII SACREÎN LUMEA CONTEMPORANĂ – CUVINTE NECESARE

În spectrul existenţial cotidian, omul - sau mai bine-zis muritorul - este mai puţin pre-ocupat de relaţia sa cu Dumnezeu, aple-cat mai mult fiind spre partea materială, vremelnică a lucrurilor ori a trăirilor sale. Contemporanul nostru (…dară noi, noi, epi-gonii!) are inoculată în subconştient falsa percepţie că „dependenţa” de Dumnezeu îi ştirbeşte şi-i îngrădeşte libertatea de ex-primare ori manifestare, fără să conceapă sublima realitate că libertatea noastră - de fapt - este Dumnezeu. Datorită Lui putem zâmbi, ne putem bucura, putem trece peste necazuri aparent insurmontabile şi renaşte din propria noastră cenuşă. Numai la „um-bra” Jertfei Mântuitorului Hristos, putem gusta din Lumină - azimă miraculoasă din care ne vom putea hrăni fără teama împu-ţinării. Numai prin exemplele demne de ur-

mat ale sfinţilor martiri sau prin învăţăturile sfinţilor părinţi, putem găsi calea către Ade-văr, către Dreptate, către Viaţă.

De-a lungul istoriei creştinismului, cărţile cu caracter teologic, ori studiile asupra pro-blemelor fundamentale ale lumii creştine au răsărit, unele aducătoare de stropi de se-nin, altele înţesate de erezii şi abătându-se de la calea adevăratei credinţe (ortodoxiei), într-o perpetuă luptă a contrariilor, finalizate cu îndelungi şi costisitoare polemici teosofi-ce. În vremurile actuale, datorită „despiritu-alizării” eului uman, lipsei interesului de că-utare a păcii şi echilibrului fiinţial, scrierile cu caracter eseistico-teologic au pierdut din punct de vedere cantitativ, salutară fiind ini-ţiativa autorilor creştini de a relua crearea şi publicarea unor astfel de lucrări – reevalua-te şi îmbogăţite.

Din sfera preocupărilor teologice de rang înalt şi în deplină armonie cu spiritualitatea poporului român, se poate spune că face parte şi volumul propus de Stelian Gomboş: „Armonii culturale şi spirituale contempora-ne”. Sfera preocupărilor sale teologice este vastă, practic sunt investigate cu o minuţio-zitate demnă de un exeget creştin: izvoare,

lucrări, mărturii ale literaturii teologico-pa-tristice. Fiecare studiu teologic al lui Stelian Gomboş luminează întunericul conştiinţei, fundamentat fiind pe adevărul istoric şi îm-bogăţit cu puncte de vedere proprii, perti-nente şi argumentate, conforme principiilor dogmaticii şi doxologiei creştine.

Practic, prin fiecare studiu-eseu pe care autorul îl finalizează, se re(con)sfinţeşte mărturisirea sa de credinţă, ca pios omagiu adus jertfelor sacre din istoria creştinismu-lui. Cu profund respect pentru figurile care au marcat erele creştine ale poporului ro-mân, fiecare eseu are în centru un perso-naj real, al cărui martiraj este amplificat şi valorizat cu o rară sensibilitate, precum într-o stare de perpetuă rugăciune. Se poate spune că numai un purtător de Har poate descrie stările harice şi mânui cu o „dexteri-tate” evidentă termenii harismatici aflaţi nu la îndemâna oricui. Prin frumuseţea şi cla-ritatea fiecărui studiu în sine, se probează erudiţia autorului, atinse fiind varii domenii ale ştiinţelor umane: teologia/teosofia, filo-sofia, psihologia, sociologia, istoria, etica.

Stelian Gomboş prezintă în lucrare o abordare multilaterală a unor idei, conexiu-nile cu variile faţete ale spectrului creştin fi-ind extraordinare, păstrându-le echidistanţa faţă de controversele neproductive, opiniile sale fiind sinergice şi constructive. Precum un trăitor în miezul frământărilor umane actuale, Stelian Gomboş este pe deplin an-corat în prezent, resimţind şi transmiţând din plin mesajul său limpede asupra stării accentuate de degradare a valorilor moralei creştine, atenţionând asupra îndepărtării omului de Dumnezeu şi de biserica sa mân-tuitoare.

Din inerenta teamă de a nu ştirbi, prin cu-vintele noastre sărace, bogatele conţinuturi ale prezentei lucrări, concluzionăm că studi-ile şi eseurile - ce poartă semnătura distin-sului om de litere şi exeget creştin - sunt pie-tre preţioase prinse în cununa însângerată (de jertfă) a moralei şi tradiţiei creştine ro-mâneşti a tuturor timpurilor. Făcând exten-sie la una dintre pildele patristice şi anume viaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf de la India (superb repovestită în Sinaxar de Mihail Sa-doveanu), trebuie să recunoaştem că omul (cititorul) se poate socoti pe sine asemenea prinţului din poveste, care (iniţial, fals îndoc-trinat) nu acceptă şi nu recunoaşte dintru început bătrâneţea sau moartea, pentru ca mai apoi să realizeze (printr-o corectă îndru-mare spirituală) că singura cale de salvare a sufletului, de dobândire a demnităţii trăirii şi înfrângere a morţii, este jertfa de sânge a Mântuitorului Hristos – Lumina Lumii şi Ga-rantul Vieţii de dincolo de moarte.

Felicitări Stelian Gomboş pentru nobleţea sufletului tău, pus în slujba lui Dumnezeu şi, implicit, a oamenilor care au nevoie de o continuă îndrumare, spre atingerea şi dobândirea mântuirii! Încheiem, adresând atât autorului, cât şi cititorilor săi, minuna-ta urare a marelui părinte-duhovnic Cleopa - de la Mănăstirea Sihăstria: „Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!”

Fără a înceta nicio clipă în a fi aproape de Dumnezeu şi în a încerca să-i desluşească tainele, bazându-se pe cucernicele mărturii ale faptelor Sfinţilor Părinţi ori pe investiga-rea adevărului istoric, Stelian Gomboş ne surprinde plăcut cu o nouă lucrare revelato-rie - ce conţine o rafinată colecţie de eseuri teologice sau cu valenţe de istorie literară - sugestiv intitulată: Armonii sacre în lumea contemporană. Ca de fiecare dată, scrieri-le lui Stelian Gomboş au în ele sclipiri dia-mantine din harul divin, al cărui purtător se dovedeşte, prin cuvinte inspirate, motivaţii profunde, argumentări făcute cu artă dar şi cu un deosebit simţ de răspundere. Angajat în polemici constructive cu caracter teologic sau laic, sufletul său tinde spre dobândirea armoniei, atât de necesare omului modern. Prins în vâltoarea unor frământări iniţiatice,

Stelian Gomboş întreprinde, prin lucrarea sa, o profundă muncă de investigare, fie-care studiu ce face referire la o persoană - fie ea făptuitoare a unui martiriu sau fie ea de „natură” laică – este o monografie în miniatură. Autorul stabileşte cu precizie inventarul datelor ce aprofundează perso-nalitatea evocată: date biografice, istorice, cronologice, cariera ori întâmplările cu care s-a intersectat în calea sa către cunoaşte-rea şi apropierea de Dumnezeu. Sunt astfel reamintite - întru dobândirea de către cititor a trezviei (v. sl. trĕzvenije) - personalităţi precum: gânditorul Petre Ţuţea, părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia, Nechifor Crainic, Timotei Aioanei, Ernest Bernea sau Mihail Diaconescu şi culminând cu Mihai Eminescu şi Dreptmăritorul domn al Moldo-vei – Ştefan cel Mare şi Sfânt. Remarcăm în cadrul acestui nou volum, eseul dedicat vieţii şi activităţii poetului naţional MIHAI EMINESCU, ce aminteşte prin valenţele sale estetico-literare de lucrările unor eminesco-logi, fie ei deveniţi istorie sau contemporani nouă. Am aminti aici pe acad. prof. Cristi-an Petru Bălan (Chicago, SUA) care în anul 2011 a publicat la editura Premier (Ploieşti) interesanta lucrare Eminescu şi universul

folcloric românesc – un studiu filologic girat de marele Dumitru Panaitescu Perpessi-cius, care i-a fost profesor în perioada facul-tăţii. Meritul acestui inedit studiu este cel al revelării unei faţete mai puţin abordate a personalităţii lui Eminescu – cea de mare iubitor de folclor (românesc şi nu numai) şi de Om aflat într-o bună relaţie cu Dumne-zeu. Studiul lui Stelian Gomboş este o feri-cită aducere aminte a vieţii lui Eminescu, făcută în lumina respectului pe care acesta i-l poartă şi pe care ar trebui să i-l purtăm cu toţii. Eminescu – acel Om care, fără o pregă-tire teologică, a zămislit podoabe de mare preţ, spre alinarea sufletului şi înţelegerea jertfei salvatoare a Mântuitorului: „Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu eşti dirept, noi nedirepţi; Tu iubeşti, noi vrăşmăşim; Tu eşti îndurat, noi neîndu-raţi; Tu făcător de bine, noi răpitori! (…) Les-ne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi şi, cât este despre gândul şi viaţa noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar… îndurării cei nebiruite şi bunătăţii cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stă-pâne!” ( Timpul din 16 aprilie, anul 1878).

Armonii sacre în lumea contemporană abundă în astfel de momente de o rară frumuseţe, ce probează atât calităţile de exeget creştin ale autorului, cât şi calităţile narative, de veritabil om de litere. Literatu-ra creştină (re)creată - ridicată pe o nouă treaptă valorică şi spirituală - nu este una de tip facil, existând numeroase referiri la surse ori evenimente certificate, ce solicită cititorul să realizeze conexiuni rapide între fapte ori relatări, pentru a putea desluşi mesajul scrierii în sine. Dar, aşa după cum spune dictonul latin Nihil sine Deo, înainte de a încerca să fie desluşite înţelesurile, o rugăciune de iluminare către Duhul Sfânt ar fi mai mult decât potrivită. Şi apoi, cu certi-tudine, o astfel de carte, ce va fi lecturată cu porţile sufletului larg deschise, va aduce cititorului un enorm beneficiu în înţelegerea statusului relaţiei sale cu Dumnezeu.

Concluzionăm că, prin absolut tot ceea ce face, Stelian Gomboş este o voce cu auto-ritate, care dovedeşte prin fiecare scriere a sa o deplină maturitate livrescă, o erudiţie dublată de un talent aparte, binecuvântat – fără umbră de îndoială – de harul divin. Prin bogăţia lor spirituală, prin multitudinea de pilde ori învăţături creştine, prin amplele ple-doarii asupra funcţiilor curative ale acestor învăţături asupra sufletului cititorului, astfel de scrieri pot fi socotite veritabile documen-te cu un pronunţat caracter istorico-exe-getic, ce pot sta la baza scrierilor creştine viitoare. Nu este deloc simplu pentru omul contemporan să-l accepte pe Dumnezeu în viaţa sa - nu ca impunere, ci ca necesitate, nu ca sistem restricţional, ci ca pe o mare de binecuvântări, ale cărei valuri pot trece dincolo de străfundurile fiinţei, prin minunea jertfei Mântuitorului şi ale Sfinţilor Săi. Bine-cuvântat fie ceasul în care ne vom apropia cu sufletul de rândurile acestei scrieri!

@ PAGINĂ REALIZATĂ DE GHEORGHE A. STROIA (ADJUDUL VRANCEI, 2012)

pagina 12


CÂNTECUL DE LEAGĂNAL VÂNĂTORILOR

Focul nostru este roşu ca noaptea în care a arsîn spatele lanţului ondulat al munţilor Domberg,roşu ca sângele elanului ce curge aburind în nisip lângă şesul sterp Hautana.Noi visăm şi visul este fierbinte şi roşu,visul despre zgardă şi respiraţii gâfâind a primejdie,e trosnet şi zgomot de răzuire de coarneşi pocnituri ce cântă despre moarte.

Un tânăr elan a venit alergând dinspre nordul Västmorei,l-am iertat şi lăsat să alerge iară,dar, în întuneric, la Bårhällen i-am ucis mama,trei mile am alergat după ea!Bucuroşi am sacrificat-o lângă Stormyrendupă goana nesfârşit de lungăşi carnea i-am prăjit-o acolo, la focul de vreascuri, şi-am dormit pe ramuri de pin în valea stâncoasăadormiţi de cântecele pădurii.

“Adormiţi, adormiţi, odihniţi-vă picioarele vânjoase!Visaţi carne, visaţi sânge, visaţi moarte!O tradiţie, veche şi lungă, avem de aruncat cu suliţe şi pietre,suntem mari vânători, puternici şi morţii sunt pâinea noastră.”

În vis ne încordămmuşchii de oţelşi fiecare ne muşcăm dinţii!

Gâturile noastre se întind ţepene,unghiile noastre sapă gropi,lângă foc, focul cel roşuşi noaptea este atât de târzie!

Linişte, asezaţi-vă pe vine! Încordaţi-vă spatele!Aruncă sigur lancea!Mica sălbăticiune în visul tău sângeros!Răsuceşte cuţitul în oase,şi în strălucirea roşie a sângeluite vei oglindi – oglindeşte-te –aşa de strălucitoare nu va deveni niciodatăsecurea ta de piatră!

Vei dansa toate dansurile vânătorilor,după ce ai mestecat ficatulşi ţi-ai sorbit sângele!

Cu burta plină de sângele animaluluite vei culca lângă femeia tacare-ţi va naşte mici vânătoridacă norocul e de partea ta.

Mici vânători care ucid,de frică şi pentru plăcere,pentru mâncare şi pentru femeie,pe ei înşişi ori unul pe altul.

@ Traducere şi prezentare – Dorina Brânduşa Landén

DorÎmi este dor

Să-mi potrivescPasii

Într-o plimbareÎmi este dor ca cineva

Să-mi ia mânaÎntr-o îmbrăţisare

Îmi este dorSă mă simtÎncurcată,

Iar,Răspunsurile să-mi fie

Citite din ochi.Îmi este dorDe un nou

ÎnceputÎmi este dor ...

@ Adela Sturza

sub masca măsuriizorii aruncă pilule lungi de lumină

peste sălaşul dimineţilorspălând spinarea văzduhului din imperiul emoţiilor

cu rouă de răcoare proaspătăculeasă din paradisul de flori muzicale

în cruditatea ierbii verzi ca ochii unei iubirişi după măturarea obiceiurilor publice

pluteşte tăcereacuibărindu-se-n sângele gândurilor

gata să înflorească trandafirii cuvintelordilataţi în amintirile încă nescrise

aşteptând distribuireaunei recompense universale

doar limba năduşeştesub greutatea vorbelor rostite

iar ochii iscoditorinumără paşii ce vor fi parcurşi

până la capătul drumului decisstrăbătând

vrând-nevrândsinele ascuns în imaginaţia unei pertinenţe sfioase

norocul se simte distinctînfierbântat sub masca măsurii

învăluindu-ne în zorzoane de dragostepentru binecuvântarea normalului din splendoarea îngerului

rătăcit într-un copil al străzii zgribulitcare încă mai caută gura canaluluica pe un sân de mamă tămăduitor

respirând esenţele binefăcătoaredin celălalt capăt al forţei onorabile

@ Florea Turiac

curaj protectorînecat în singurătateam priponit nemărginirile gândurilor de ţăruşul nepăsăriităvălindu-mi amintirile peste hârtia liniştilorşi acum le arunc surâsul îmblânzitîn coşul pieptului unui optimist căci va veni timpulcând va colecţiona întâmplări pe gratisdin sărbătorile luminiiîn care m-am prelinsizvor de fericire comestibilă

iau prelungirile lacrimilordrept pavăză nepăsării de oriceşi-mi spăl sângele de greutăţile nedreptecu răpăitul ploilor din strigătul nădejdiidin nevoia de a conserva echilibrul stărilorîn saci de emoţii inventate proaspăt

oricumaştept să fiu târât de caii glorieiprin ţărâna zaharisită a curajului protector

refuz zdrobirea melancolieidin lacrimile neodihnei

@ Florea Turiac

ÎndemnŞterge, şterge oglindapână devii transparent

Aleargă, aleargăpână îţi pierzi greutatea

şi începi să zbori

Sus,tot mai sus

până dai de Dumnezeu!

@ Ion Untaru

IUBIRE VIRTUALĂÎntins la soare - pe faleză,fac plajă – cu o japonezăiar briza mării ca o vrajă,mă tulbură şi mă degajă,

într-o IUBIRE în eterşi zboor pe valul efemer.

iar CLIPA cu penele de-artist,dintr-un tablou impresionistne veşniceşte-n pânza veriiîn strălucurea depărtării,spre AZIMUTUL retrograd

ce joacă-n apa de smarald.

atunci deschid – CARTEA DE VISEşi aud – cum ciripesc GHEIŞE,

în chimonouri lungi, floralecu-adânci priviri – sentimentale

din UNIVERSURI CULTURALE.Ele-ţi servesc CEAI şi SAKE;

să uiţi – abandonând – DESTINULîn floarea albă de SAKURA

ce-şi scutură prin veac – armura, În albul cerului NIPON

Prin HIEROGLIFE în creion,aprind SECUNDA-n circuitca un reproş-nemântuit

căci FIINŢA noastră e o RUGĂ;besmetică şi centrifugă,de-atracţie universală,

pe ASIMPTOTA ancestrală

@ IOAN ŞIMON

ASCULTÂND GÂNDURILE(prietenului nostru din stele)

Cuvintele în herghelieTe-ntâmpină din veşnicie;

Când lumile se năruie,Pe suflet unu-ţi stăruie:

„ – Iisuse!” Fratele meu bunÎnvaţă-mă ce vreau să spun

Ca să Te-audă simţitorDe-acum, popor lângă popor,

Căci suferinţele de-au fost,Abia li s-a găsit un rost

Şi ochii rar când se deschidŢi-arată cum să ieşi prin zid

S-ajungi biruitor, să caziLa umbra pâlcului de braziRămaşi din falnica pădure

De unde se-auzeau murmure.............................................

...Mă rog, o, Doamne care eştiPe dragii mei să-i linişteşti!

@ Ciupitu PetreaTârgovişte – 11 noiembrie 2011 – neuitatului nostru prie-ten Jozsef Pildner (în ziua comemorării lui Serghei Esenin)

BRĂȚARAIată mâinile mele!

Priviţi-le!Sunt mâini obişnuite, mâini adevărate,

frământate, muncite, durute,mâini miraculoase de om!

Vi le întind deschise ca o inimă:nu scrie pe ele nici un rang,

nici o minciunăşi n-au altă strălucire drept podoabă

decât acest delicat inel de logodnăşi urma de brăţară arsă a cătuşelor!

@ Alexandru Anca

pagina 13


ChemareChemare

Ade,cuvânt ce închide o lumeascunsă adânc în visare

Ade ...,mă chemi cu un strigăt mut

ce doareAde ...?,va fi o ziîn caresufletul

meusă audă

această chemare?

@ Adela Sturza

UN CÂNTEC ÎN SINGURĂTATECântecul meu lin nu-l cânt pentru ei niciodată,cei ce liniştiţi trăiesc chiar înainte de moarte,eu cânt ca cel ce n-a avut o casă vreodatăpe pământ, un loc de dormit la nevoie.

Nu mai mărturisesc toate greşelile ce-am săvârşitnu mai cerşesc de la prieteni bunăvoinţă,O, Doamne, stau la acea poartă neînsoţit,unde ne-aşteaptă judecată, foc sau indulgenţă.

Să mă odihnesc am căutat o colină,unde s-adorm în vise şi seri înstelate,mereu condamnat să renunţ la odihnăpână când dureros încheieturile-s amorţite.

Pentru mine nici o linişte n-a fost la miezul nopţii, şi niciodată ca alţii n-am adormit iar păsările care s-au bucurat de gloria dimineţiidoar pentru o nouă peregrinare m-au trezit.

Dar eu stiu că Domnul de Duh şi Lege ştie că degeaba o zi n-am trăitlupta şi străduinţa-mi o întelege,deşi fără o casă sau prieteni voi fi murit.

Nu mai am multe pentru voi să cânt,vă doresc tuturor o noapte bună,părăsesc calea, când soarele coboară sub orizont, prea obosit să mai răsară şi să apună.

@ Traducere şi prezentare – Dorina Brânduşa Landén

utilitate inteligentădoar pentru noi dumnezeu

calcă apăsatcu tălpile de lumină

peste norii lânoşicomprimându-i până la epuizare

pentru a le stoarce şi ultimele picături de ploaiespre îndestularea unei secete posibile

căci pământulîmpreună cu tot ce se sprijină pe spinarea lui sentimentală

benchetuieşte cu emoţia forţei autenticealături de primăvara decantată în dimineţile proaspete

independente de utilitatea inteligentă a spaţiuluidintre ceva şi altceva

@ Florea Turiac

plânsul tăcerilorcurând se trage cortina

peste scena unde s-a jucat piesa de teatru a vieţii mele

undeva între răsărit şi apusultima promenadă pe marginea unei trăiri

cu femei frumoase şi un pahar cu vinde viţă nobilă

poate culoarea pastelată a rujului de pe buzele arcuite

m-a făcut să înţeleg că am greşit cândvaşi acum plâng gândurile

împreunate cu serile rebeledin cafenea

aş mai fuma o ţigarădar fumul mă face să nu mai pot vedea

urmele paşilor tăi din iarba cu flori de nu mă uitaşi margaretele ce le-am cules împreună

într-o seară de vară dansau cu noifluturi eram

ca doi copii alergamdar a căzut cortina

şi plânge privirea pustie poate şi ea.

@ Vali NIŢU

un fel de ecouplimbaţi-vă ochiipeste câmpul cu maciînflorit în sângele meucare a depus nenumărate cereri obiectivela secretariatul intrării în atenţie

adevărul este că acolo nu există nici o uşăcare să vă înţepenească înţelegerea iar de pe masă lipseşte securea călăuluicât despre butucnici vorbă

pentru a vi se acorda un surâs suportabilperpelit la vâlvătaia din inima răspunderiisă puteţi dărâma zidul nepăsăriidin iubirile confortabilecare îşi plimbă farmeculîn caleaşca trasă de fluturii nopţilorprintre stele de gânduri originaleeste necesarsă vă împăcaţi fie şi din naivitatecu soarta ce strigă la voi că dinadins o să vă strice toate ploile

acum sunteţi doar ecoulunui strop de omenie curăţat de mizeria interdicţiilor

@ Florea Turiac

RecompensăMi-aţi tăiat aripile

o datăşi încă o datăşi apoi iarăşi

Acum nu vă mai osteniţi:ele mi-au crescut în interior

@ Ion Untaru

CU LASOUL DUPĂ CAII SĂLBATICIÎN MILENIUL III

Va fi un timp de autoCUNOAŞTERE,De palingeneză şi reNAŞTERE,Când metafizic ne vom trezi – din AMNEZIEalergând după CAII SĂLBATICI – porniţi în EREZIE:vom ieşi cu lasoul după eiantrenaşi de HORMONI – asiatici sau anglo – saxoni.

TESTOSTERONUL nostru latinva fi înnobilat de ELEMENTUL STRĂIN,dar evoluţia existenţei – în SPIRALĂne va readuce-în situaţia iniţialăşi iar îşi va găsi în noi sălaşun “macho”, un demon sau un cal nărăvaşun POLITICIAN CAMELEON,sub influenţa unui EON,cu idei personale – despre evoluţiedespre ISTORIE şi PROSTITUŢIE,despre FIRE – în generaldespre OM - ca fenomen social,despre ZOON POLITIKON,despre PETRONIUS şi “SATIRIKON”despre viaţa domestică şi cea socialădespre integrarea noastră – în DRAMĂ

dar iar va fi aceeaşi COMEDIEjucată din INSTINCTE şi ISTERIEvom ieşi la VÂNĂTOAREde CAI VERZI PE PEREŢI printre MOTOAREcu iepe de rasă şi armăsari îndrăzmeţidar şi cu MÂRŢOAGE şi NĂTĂFLEŢIrămaşi congelaţi – din alte vieţi.

vom retrăi “l’eternelle retour”cu PLATON, ARISTOTEL sau EPICUR,sau vom fi artişti – existenţialiştiinstigând conservatorii – tradiţionalişti.Noaptea vor scânteia – CONSTELAŢIILE NEOREALISTE,Care veghează ILUZIA în oglinzi – IDEALISTE.

Va fi o COMPETIŢIE DE ECHITAŢIE,Informaticienii se vor introduce – în ECUAŢIEcu necunoscute de antropologie – masculină şi femininăpropiiindu-ne “ab origine” de Mămăligă şi Slăninăvom fi un al treilea ADAMce va sta la umbră – sub UN POM FĂRĂ RAM.Privind după o GAZELĂ AFRICANĂ,o ispită virtuală – în panoramăşi din nou un COW-boy – din Vestul sălbatic,va alerga prin PAMPAS – vioi şi elasticdupă turme de cai şi de vitedupă TRADIŢII – preconcepute, va căuta cu lasoul – MURGUL NĂRĂVAŞdin contingentul – VIITORULUI CEASUZURPATORUL – va reface antropologia masculinăÎn timp ce noi vom cânta – în MATERIELa CAVAL sau MANDOLINĂ.

@ IOAN ŞIMON

Poema intraductibilăVictoriei Stoian

Poemu-i Pom, e Omul Fructifer.De prea rodire-i cetluit să-l pradeşi hoardele de corbi ce-n zare pier,şi-n veacuri cel ce-n nebunie cade

Sub cruguri fiinţăm, ca ruguri, sfereînmuguriţi prin seva iernii sacreni-s rămuroase-n zodii- emisfereCoroanele de rezonante chakre

Ca arderi curgem, sora mea, femeie,durerea s-o-nvăţăm din fericireape care uneori ne-o dă iubireaşi, vai, ne-o pradă oarba epopee

Să-nveţi a pierde? A trăi murind?Pe crengi mişcarea cea de ieri şi-n toamnăfructul muşcat e-al altora, de cândtot ce ni-e viu inversul Timp condamnă...

Din pustiiri se-alege doar noroculacelui rar, născut ci nu făcutdar vai! de sinea lui flămând, soroculîşi face jocul doar în cer ştiut...

Ne vom afla-n cunoaşterea promisădin sâmburii cei gemeni? Dulce flautdesculţi pe când zburdam prin roua scrisă,ai inocenţei geniului lui Plaut?

Sub stele robi Mişcării aparenteCum cercul în spirală vine- pleacă...Tu ia-mă-n braţe! Plăsmuiri absenteDoar clipa-n doi ne mai reda-vor, dacă.

Cumva,- inteligenţa din luminăIscat-am gelozia Lor, divină?

Ne uite Visul care ne aşterneAl cărnii suflet, melodios cum pleacă !

@ EUGEN EVU

pagina 14


Octavian MihalceaEPICRIZA





















Născut la 3 septembrie 1976, în Bucu-reşti, Octavian Mihalcea a absolvit Facul-tatea de Filosofie (în anul 2000) şi a obţinut masteratul în Teoria literaturii şi Literatură comparată (în anul 2011), la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din capitală.

A publicat următoarele volume individuale de versuri: Bărbatul artei sângerează fluturi (Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2004); Flagel (Editura Tritonic, Bucureşti, 2008) şi Epicriza (Editura Semne, Bucureşti, 2011) pe care-l comentez în continuare.

Specializările autorului, pe care le-am amintit, se regăsesc în acest volum al cărui titlu poate simboliza o criză existenţială ac-centuată.

Poezia lui Octavian Mihalcea este demnă de tot interesul, având în vedere arta poeti-că şi complexitatea semnificaţiilor scriiturii.

În primul rând, autorul eliberează cuvinte-le din logica reală şi le recombină în funcţie de afinităţi elective, bazate pe sonorităţi, culori şi sentimente: malul e „sonor apar-te”, bucuria colorează sacralitatea: „bucuria întinderii, gând colorat, va fi închinată unui zeu numărând.” (Zeu numărând). Ascen-denţe pentru eleganţa stilistică, ermetismul comunicării, muzicalitatea şi simbolistica uzitate pot fi descoperite în poezia france-ză/francofonă din secolul al XIX-lea: Charles

Baudelaire, Stéephane Mallarmé, Paul Ver-laine etc. Nu întâmplător, aceşti poeţi sunt precursori ai existenţialismului cu care po-ezia lui Octavian Mihalcea cochetează, pe linia absurdului condiţiei umane. Geneza unei lumi înstrăinate reprezintă lipsa sen-sului vieţii noastre: „Suntem trei – tată, fiu şi fiică, mergând cu plutiri reale spre limita dintre mare şi uscat, într-o după-amiază cu pafum de repaus. (...) Caut în cartrea vieţii ce vor să ne spună. Totul e şters şi înlocuit cu o pictură naivă a întârzierii.” (În mijlocul cerului)

Imaginarul, recreat de poet, este ordonat în mici tablouri lirice caligrafiate epic, care pot fi aranjate ca piesele unui joc de puzz-le existenţial. În primă instanţă, sintagmele sunt generate oniric sau prin dicteu automat suprarealist. La lectură aprofundată, ele se leagă într-un demers iniţiatic : „... în taina unui sunet, vaiet, tunet, din partea stângă a extremului sentiment.” (Pe malul stâng)

Atingem acum latura psihologică a textelor semnate de Octavian Mihalcea. Autorul ne invită să-l urmăm, pe linia inconştientului colectiv, până la contopirea cu animalul a cărui blană ne cotropeşte cu existenţa aces-tui reprezentant al bestiarului pe care l-am trăit în evoluţia speciei noastre: „Dorm pe blana unui lup. Sau lupul doarme pe blana

mea. Mirosul somnului şuieră a sălbăticiu-ne şi carne frumoasă. (...) Alături, umbra sufletului de lup şi legătura focului, trezită. Nocturnă africii.” (Licantropică)

În acelaşi sens, curge demersul contopirii victimei cu patul convalescenţei, pat amorf, care-i modifică misterios, structura fizică

a corpului, conducând-o spre anorganicul extincţiei: „Părerea de a fi culcat. Patul pă-trunde şi modifică structura organismelor vii. (...) Accidentul încremeneşte în lumina colţului. La margine patului se aşează victi-ma interiorului atacat. Poate din neglijenţă.” (Interior) Viaţa pare un joc ludic, o: „Pauză de plâns în teatrul divin” (Cala) Din metafizi-cile orientale, poetul preia nostalgia vidului şi calea desăvârşirii spirituale prin metem-psihoze repetate: „Este păcat că penele dor. (...) Între două ieşiri din mine, între două că-deri la timp, stau trei cuţite nezburate. Sunt ale tale, când mă chemi spre acea umbră ce nu-i a noastră.” (Ne dor penele); „Ţesuturile se recunosc prin intuiţii rămase din alţi evi, fără certificate natale.” (Pericol în somn); „Fluidul altor regnuri vâsleşte spre simţirea extremă a eului împodobit cu treceri. (...) Se întâmplă iubiri de azi spre ieri.” (Anja) După această contaminare nirvanică, autorul îşi denumeşte poezia, cu exactitate: „Elegia sonoră, brodată oriental...” (Fără parfumul zilei) În finalul volumului, Octavian Mihalcea imaginează o purificare prin foc şi o renaş-tere pe care o aşteptăm în volumul următor: „Scriind am rămas singur. Alături, o şopârlă în flăcări.” (Şopârla în flăcări); „”De acolo, din chilia ta, mă vei visa încifrat. Cu o lumină în drepata – naştere pe rug.”

Nicolai Maxim s-a născut la Tighina (republica Moldova), LA 21.12.1938. Familia a venit în România, strămutată la cedarea Basarabiei, în anul 1940. Aici, poetul a lucrat la Iaşi, Bucureşti şi până la urmă s-a stabilit la Dej, unde s-a şi însurat. Viaţa cotidiană a poetului a fost pigmentată de mo-mente de reverie acută, surprinse frust în paginile caietului care-l însoţeşte pretutindeni.

Volumul pe care-l prezentăm constituie debutul său edi-torial (deşi autorul a împlinit 73 de ani). Poeziile, cu ritm şi rimă, majoritatea sonete, stau mărturie pentru talentul nativ al acestui poet autodidact. Textele se citesc cu uşu-rinţă, sintagmele păstrând, de multe ori, prospeţimea pri-mei scrieri, rodul inspiraţiei. Temele predilecte, dragostea, nostalgia provocată de trecerea timpului şi soarta nedreap-tă a Basarabiei – ruptă din trupul României, evidenţiază o structură sufletească romantică şi o viziune tradiţionalistă asupra lumii. În peisajul liricii lui Nicolai Maxim întâlnim şi multe alte subiecte, demne de menţionat şi anume: viaţa chinuită pe care o ducem, oropsiţi de şleahta conducători-lilor noştri venali şi corupţi, descrierile de natură reconfor-tante, în special peisajele de iarnă care consonează cu alu-necarea spre senectute a autorului. Toate aceste fulguraţii evanescente, scoase din CĂLIMARA CU VORBE a sufletului, cu o artă de prestigitator liric, dovedesc că ne aflăm în faţa unui poet matur, stăpân pe uneltele sale.

Poezia de dragoste, deşi păstrează un aer colocvial, cu-cereşte prin sinceritate şi puterea sentimentului. Exempli-ficăm prin sonetul dedicat întemeierii familiei, care se va împlini prin naşterea fiicei Irina:

„Era în Mai şi, înflorit, mălinul/ Ce ţi-am adus atunci, avea să fie/ Nu un buchet banal, ci o solie/ Ce ne-a marcat viaţa şi destinul.// A fost o zi de crâncenă dispută,/ De hotărâri, aş spune, capitale,/ Când am forţat tot sensul vieţii tale/ Şi ne-am închis de voie-ntr-o redută// Unde-am găsit răspuns la mari dileme;/ Tu, o mămică mândră ca păunul,/ Parc-ai zburat, frumoasă, peste vreme...// Atâţia ani frumoşi s-au dus ca unul,/ Am rezistat atâtor mari probleme,/ Am suferit

dar n-am murit niciunul!” (Era în mai)Iubirea vulcanică, nestăvilită, căreia poetul îi dedică cele

mai multe dintre poemele sale, atestă un suflet tumultos, aflat mereu la prima tinereţe. Drept martor al iubirilor trecu-

te este invocat mălinul. Prezenţa florii menţionate, spiritua-lizează dragostea, estompând atracţia carnală.

Trecerea timpului este resimţită mai pregnant în peisajul

Dejului în care locuieşte poetul: „Ninge ca-n poveşti, Ardea-lul/ Se-argintează cu zăpezi;/ Dejul îşi îmbracă-n albe/ Ha-ine dealuri cu livezi;// (...) // Ninge pe-ale mele tâmple,/ N-are rost să mă ascund,/ E firesc să vină Iarna/ Când în vârstă mă afund.” (Ninge pe a mele tâmple)

Nicolai Maxim poartă cu sine dragostea de Basarabia natală ca pe o cămaşă protectoare în peregrinările vieţii, mereu spre Vestul care părea ademenitor şi civilizator, în re-alitate dovedindu-se egoist şi trădător: „Puteam trăi şi fără să cunosc/ Marea-ţi durere, Ţară Basarabă, / Negociată-n Yalta pe tarabă/ De diplomaţii parfumaţi cu mosc.// Dar, s-a-ntâmplat la tine să mă nasc,/ În teritoriul dintre Prut şi Nistru,/ Ca mai apoi, printr-un tratat sinistru,/ Prutul a de-venit subit hotar.// Astfel, născut conjunctural în Est,/ Am adunat semnale-n al meu cord/ Din Polul Sud şi de la Polul Nord/ Şi am plecat silit spre Polul Vest// Cu-acelaşi gust amar al deportării/ Altor confraţi în Estu-ndepărtat,/ Tu, devenind pe harta lumii stat,/ Supus involuntar rusificării.” (Spre Polul Vest)

Între poeziile ocazionale, scrise de Nicolai Maxim, trebuie să remarc una prilejuită de întâlnire cu scriitorii dejeni de suflet, dramaturgul Ştefan Mihuţ şi folcloristul Ion Poenaru, în curtea casei mele părinteşti, casă veche, înconjurată de o mirifică grădină: „Când cineva vrea ca să vadă/ Un colţ de Rai, crud de sălbatec,/ Să meargă în sezon tomnatec/ Pe deal, la Gruia în livadă;” (Un colţ de Rai)

Stilul poetului este limpede ca pârâurile de munte, iar con-sonanţa vocalelor în metrică şi rime, aduce susurul curat al apelor rostogolite peste pietre, la repezişuri. Imaginarul au-torului se brodeşte pe elementul cotidianului concret, con-ferinduii autenticitate. Multe poeme sunt rodul călătoriilor prin oraşele prin care destinul i-a călăuzit paşii vieţii: Iaşi, Brăila, Cluj, Dej etc. Toate acestea au intrat în CĂLIMARA CU VORBE (Ed. Astra, Dej, 2012) ajunsă la ceasul amintirilor.

Deşi poetul aparţine vârstei a treia, nostalgiile inerente nu-l doboară, Nicolai Maxim rămânând un optimist iremedi-abil, privind extincţia cu seninătate mioritică.

Nicolai MaximCĂLIMARA CU VORBE







@ PAGINĂ REALIZATĂ DE LUCIAN GRUIA

pagina 15


VALI NIŢU – TANDEM POETIC „PLOUĂ ÎN HOHOTE” ŞI „DESPLETITE DIMINEŢI” SAU „SCRISUL CA REVOLTĂ LA NEAJUNSURILE FIRII”

Volumul Plouă în hohote, apărut la Editura Bibliotheca, Târgovişte – 2010, reprezintă o inedită culegere de panseuri şi reflecţii pro-prii, care fac referire - pe un ton autoironic - la hibele existenţiale ale omului modern, devenit captiv al propriilor sale resentimen-te ori acţiuni. Scrisul, pentru Vali Niţu, este un refugiu, o plăcere mortificatoare dar şi înălţătoare, în acelaşi timp, împărtăşirea unei stări de revoltă continuă la teribilele mutaţii suferite de omul modern şi, implicit, de societatea modernă. Gândurile, înflorite în cuvinte, sunt exprimate când pe un ton calm, cu resemnare şi trădând împăcarea cu propriile convingeri, când pe un ton uşor acid, în care se simte revolta eului fiinţial (propriu), îndreptată împotriva eului colec-tiv (social). Se poate spune că indiferent de modul în care şi-ar exprima gândurile, atât în proză, cât şi în versuri, mesajul transmis capătă consistenţă şi valoare iniţiatică. Vali Niţu se dovedeşte a fi mult mai „prins” de proză, în comparaţie cu meditaţiile sale li-rice. Pur şi simplu, exprimarea „epică” a simţirilor sale este net superioară celei în versuri.

Genul epic i se potriveşte mănuşă şi - de multe ori – percepţia ochiului „avizat” asu-pra scrierilor sale, poate fi de „poezie în proză”, ca indirectă manifestare a subtilelor sale mesaje epice, cu accente dramatice - încărcate de lirism. O altă posibilă explica-ţie a superiorităţii prozei faţă de versurile sale poate fi „deformaţia” profesională. Vali Niţu are „la purtător” un indubitabil spirit jurnalistic, obişnuit să surprindă aspectele contemporane cu fervoarea şi efervescen-ţa investigatorului, a celui dispus să facă anamneze, să studieze cazuistici, ori să pună diagnostice tranşante.

Iată aspiraţiile sale, descrise precum o onirică stare, metamorfozată într-„Un desen viu…un desen real încleştat în suflet, o ini-mă nebună, un ţel pentru tot ce pare a fi” (Am început să fiu).

Oricare fulguraţie a scriitorului târgoviş-tean, produsă în lumea sa iluzorie, poate percepe: „..văd mai cristalin, văd mintea mea ce joacă cel mai frumos dans de pe

acest pământ, văd fulgere care trezesc li-niştea sufletului, încet, delicat, văd tunete ce nu le aud, văd tot ce nu pot vedea afară. N-aş vrea să ies de aici din trăirea mea, din braţele gândului, căci aş fi orb să nu mai scriu exact ce simt…” (Aş fi orb…). Tonalită-ţile vocii sale alternează: ironie speculativă (Aoleu…măseaua!), letargie (Bucurii simple, de copil, Ceasul de pe noptieră, Ca-ntr-un desen) ori un eros subtil – adeseori neîm-părtăşit (Cine ştie cu adevărat?).

Prin fulguraţii lirico-meditative, Vali Niţu îşi dovedeşte talentul de a face din cuvânt un aliat, un prieten de nădejde, „o măsură pentru tot ceea ce în-seamnă o purificare a timpului în sine” (Cuvântul). Din timp în timp, evadările sale în cotidian îi reconfirmă temerile pe care le are vis-á-vis de accelerata decadenţă socială şi morală, penalizând cu destulă consec-venţă transformarea societăţii multilateral-dezvoltate în cea unilateral-dezvoltată, înţele-gând prin unilateralitate: „doar pentru unii”. Toată această alternanţă de gânduri este ex-primată cu foarte multă sensi-bilitate, impactul pe care toate acestea îl au asupra autorului, fiind mai mult decât evident. În taxonomia jurnalis-tului, al cărui ochi vigilent analizează toate aspectele cotidianului, sunt surprinsi elevii de şcoală, cu „vasta” lor pregătire teoretică ori pretinsele site-uri de tip „atelier” literar care – de cele mai multe ori – fac un deser-viciu literaturii de calitate, promovând non-valoarea şi demotivându-i pe cei hărăziţi cu talent, să mai scrie. Site-uri pe care editori, fără nici un fel de acoperire etică sau pro-fesională, opinează asupra viitorului unora dintre autorii acceptaţi pe site, făcând gra-ve erori în evaluarea corectă şi pertinentă a creaţiilor acestora. Ce este scrisul pentru Vali Niţu? Poate: „tot ceea ce mă face să urc, să cobor, să plâng, să râd şi, de ce nu, să fiu fericit” (Doamne fereşte!).

Prin aducerile aminte ori rememorarea

unor pasaje ale vieţii sale, autorul se dez-văluie ca un om timid, dominat de emoţii şi încărcat cu o rară sensibilitate. Relatând despre lucruri pe care nici măcar nu şi le aminteşte, autorul aduce în lumea sa inte-rioară chipuri dragi, persoane importante ale devenirii sale: mama, iubita, amintirea tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată dar care-i vorbeşte, de dincolo de moarte. Per ansamblu, un palimpsest epico-liric, cu valenţe meditative, introvertit prin sensibili-tate dar o dovadă vie de curaj în împărtăşi-rea nevoii de deschidere – mai ales – către

frumuseţea lumii exterioare. Prin „Plouă în hohote” scri-itorul, poetul şi publicistul târgoviştean stabileşte un mod direct de relaţionare şi, de ce nu, de corelare a prin-cipiilor sale cu cele ale ambi-entului social şi etic în care trăieşte. Punctând aspecte ale societăţii de astăzi, scrii-torul îşi găseşte cu greu locul printre atâţia factori nocivi, distrugători ai naturii umane – în esenţă. Cartea sa este un mesaj tacit, silenţios, de regăsire a valorii, pentru do-bândirea de către omul mo-

dern a liniştii şi armoniei către care tânjeş-te. Un act de curaj pus în slujba adevărului şi respectului faţă de oameni. Vali Niţu - un cronicar al timpului său, iar „Plouă în hoho-te” – jurnalul său intim.

Prin volumul Despletitele dimineţi, Vali Niţu aduce în atenţie o poezie în care trans-par simezele eului, aspru tulburate de ploile existenţiale şi îngrădite între foile nescrise, încă, ale unui jurnal intim: „aş coborî mâinile spre coapsele tale/ de-a lungul şi de-a latul Bi/ încercând să cuprind în braţe/ anotimp după anotimp/ setea de tine” (cod roşu).

Un protest, o stare de revoltă continuă, vis-á-vis de propria persoană (faţă de care ma-nifestă sentimente antagonice), cât şi faţă de normele, regulile şi rex-ul unei societăţi care multiplică valenţele interesului perso-nal, minimalizându-le pe cele ale interesului

general. Surprinzând aspecte ale fiinţialului, tratate secvenţial şi dezintegrate în molecu-le simple, poetul manifestă o atitudine re-flexivă, enunţând idei proprii ori chiar soluţii în scopul „autodeclarat” al efectuării posi-bilelor corecţii: „dau cu basca de pământ/ şi mă ciondănesc cu anotimpurile/ fiecare cu mama lui/ în timp/ continuă trecerea în revistă a ţinutei/ pălăria din fetru/ căciula de astrahan/ şapca de rocker/ cu cozorocul mamei purtătoare/ a sarcinii” (mai beat ca vântul).

O lirică centrată pe cotidian, pe experien-ţe personale, pe care suntem invitaţi – cu persuasiune – de a le recunoaşte, de a le mărturisi, ca fiind ale fiecăruia dintre noi.

Ca un spirit cu adevărat liber, poetul ştie când să fie romantic şi să exalteze de lirism, când să-şi asculte raţiunea, acoperindu-se pe sine cu vălul transparent al unei ances-trale culpe. Aproape totul izvorăşte dintr-o iubire fin statuată, nobilă, o iubire care înalţă şi prin chinurile căreia îşi converteşte jertfa în împlinire: „curând sau mai târziu/ se face seară/ şi aprindem lumina/ în ochii ce sclipesc/ privind la noi/ ei văd/ pasiunea irizată în pleoape/ mai presus de menirea lor/ de a ne conduce trişti/ fericiţi sau pur şi simplu hoinari/ pe drumul din viaţă/ sau din vis.” (ochi. doi ochi)

Deşi manifestă un scepticism rezervat, el îşi antologhează cotidienele experienţe cu profesionalismul specific omului de presă, conştiincios şi (ultra)disciplinat. Vali Niţu este realmente „uluit” de natura umană, o „infernală” maşinărie a contrariilor.

Prin refularea stărilor antagonice sunt „investigate” motivaţiile demersurilor sale iniţiatice, devenite perpetuum-ul mobile al universului său poetic. Ludic ori autoironic, grav ori ceremonios, Vali Niţu ştie să facă din versurile sale - certitudini asumate, fără a pierde din vedere responsabilitatea şi res-pectul datorat cititorul său.

Gheorghe A. Stroia, din volumul“Dincolo de albastrele ploi”

(aprecieri critice), Editura ArmoniiCulturale, Adjud, 2012, pag. 34-40.

@ VICTOR STEROM

Poezia din această carte are un viguros ca-racter dramatic, vădit într-o laconică răsucire a versului în mişcarea halucinantă a impul-sului liric. Nota semantică se accentuează, având puterea de sugestie persuasivă, dez-văluind sensibilităţi care exprimă existenţa

unui teritoriu nai mereu văzut ca pe un deja-vu. Aparent sincopate, versurile se încheagă într-o atmosferă de rotunditate neobişnuită. O astfel de poezie evită să numească lucru-rile aşa cum sunt, bizuindu-se pe o metafo-rizare orgolios îngrijită şi disciplinată până la o armonie temeinic însuşită şi apoi tradusă în „alfabetul” originalităţii. Desfăşurată pe o

realitate aproape spontană, poezia lui Viorel Mureşan fixează atenţia prin punctul de spri-jin într-un orizont imagistic conotativ, capabil să absoarbă în puţine cuvinte maximum de semnificaţii. Unitatea volumului e asigurată de unicitatea temei: dezgolirea epidermei înşelătoare a cuvintelor, până se iveşte sub-stratul de energii latente. Viziunea asupra

realului traduce în semnificant mişcările spi-ritului agitat, febril şi inconformist.

„sub salcia plângătoare / pe pod / două umbre stau de vorbă cu apa / una cere/ şi alta dă / un bănuţ pentru suflet / un bănuţ pentru tăcere / şi unul pentru cuvânt / toţi trei / cad / pe aceeaşi piatră / de râu” (pe aceeaşi piatră).

@ MARIUS CHELARUNu sunt primul care spune că versurile scri-

se în închisoare nu pot fi privite prin aceeaşi grilă cu celelalte poeme, din anumite puncte de vedere. Substanţa lirică a versurilor scrise în universul concentraţionar, poate mai ales de culoare politică, oriunde în lume, inclusiv din acest volum al lui Vezir Ukai, poate fi, aşa-dar, privită cu totul „încadrată” între hotarele a ceea ce înseamnă îndeobşte „poezie”.

Aşadar, nu voi aborda textele din această carte ca pe nişte aşchii de frumos, „obiecte ale muncii” pentru vreun fel de analiză. Care, desigur, poate fi făcută, pas cu pas. Se poate, dar este dificil, dacă nu anapoda, să discuţi, de pildă, ca despre o poezie „ocazională” de Statornicie, scrisă în 1964, când autorul per-secutat de autorităţile comuniste iugoslave a aflat despre moartea lui Fazli Greicevci în închisoarea din Prishtina. Sau Noaptea, un rug de foc, scrisă pentru „un denunţător”. Sau să cauţi hotarele biografismului, ale jur-

nalierului în versurile de acest tip. Am ascul-tat oameni cărora temniţa le-a mâncat hălci mari de viaţă şi care mi-au spus că pentru ei şi lectura, dar şi poezia, chiar dacă era dos-pită din cuvinte care purtau în ele „negreala” zidurilor, a tratamentului la care erau supuşi, erau o cale de a urca spre ceruri. Sau de a îmbina mohorala prezentului cu imagini din/ despre „afară”. În cazematele sârbe, acolo unde „pereţii vlăguiţi” şi întunericul, cel creat de oameni mai ales, face ca totul să capete alte dimensiuni, şi Vezir Ukaj (poet albanez din Kosova), a creat imagini care „îmbină” în mod personal apăsarea „mânii nevăzute a tristeţii” cum desenează singurătatea „ca pe o carte poştală”: „timpul a mucegăit / în trupul meu de copac fraged”, sau: „Pereţii vlăguiţi şi Întunericul / Întunericul şi vlaga de zi cu zi / Îmi sfărâmă Oasele cuvintelor /.../ Peretele cu semne în grafie neagră / Formula Vieţii şi a Morţii / Semne acoperite cu Cada-vre / Nicicând înmormântate”. (În Casa Albă).

Când libertatea este îngrădită, când lumea are pereţi de închisoare, uneori parcă e mai la îndemână să foloseşti doar „oasele cuvin-telor”. Atunci, când totul pare acoperit de un anume fel de întuneric, născut de / din om, când iubirea este mai mult la timpul aminti-rilor (când „călătoreşte obosită iubirea” sau „nuntă face iubirea uitată”, „pe când „dorin-ţele numără ultimele zile / în traista amintiri-lor”), „azi” devine „o închisoare întunecată”. Până şi „somnul îţi face beleaua/ când mergi pe muchie de mormânt”… Atunci totul pare a căpătă strălimpezimea unui tip aparte de simplitate. Atunci „numele Singurătăţii e sin-gurătate”, al iubirii - „iubire”, al urii – „ură” şi atât, şi „nu-i şed poezie / cuvintele frumoa-se”. Din nefericire, în partea aceasta de lume în care ne ducem viaţa, universul concentra-ţionar are o mult prea grea şi amară „istorie”. Au cunoscut-o şi românii, şi alte neamuri. Destinul a făcut ca partea noastră de Europă să aibă un trecut complicat care are lăstari şi

către zilele noastre. Încă este atâta durere şi atâta suferinţă lângă noi. Dar este şi puterea de a scrie. Şi „cuvintele sunt vechi / nu se ter-mină niciodată”. Cu ele putem scrie şi despre bucurie, şi despre iubire şi despre suferinţă în atâtea şi atâtea feluri. Poţi să cauţi să îţi aşterni, aşa cum îţi poartă cuvintele sufletul, gândurile, amintirile, speranţele în forma ver-sului. Asta a făcut şi Vezir Ukai, aşa cum a gă-sit de cuviinţă, atunci când mergea „pe mu-chie de mormânt” înţelegând că „nu trebuie să te miri” de ce „abisuri are această viaţă”.

Şi cititorul poate să privească, desigur, acest volum cu gândul la judecăţi şi analize de vreun fel sau altul, dar poate şi să îl ia ca atare, ca un fragment de suflet din viaţa unui om care trăieşte în Kosova anilor noştri, suportând în trecut persecuţiile cazematelor sârbe. Acel fragment de suflet în care întune-ricul pătruns înăuntru s-a răsucit spre vers, în căutarea luminii, căutând să pătrundă în poezie „grădina cuvintelor frumoase”.

Viorel Mureşan - Locul în care se va deschide cartea - Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010

Oasele cuvintelor tocmind formula vieţii şi a morţii

pagina 16


Ştefan Mihuţ – LABIRINTUL DIN AMURGReflecţii & Povestiri atipice (Ed. Astra, Dej, 2012)







@ LUCIAN GRUIA

Ştefan Mihuţ (născut la 03.06.1936 în satul Coldău, lân-gă oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud) a publicat până în prezent volumele: CANDIDAŢI LA FERICIRE –teatru (Ed. Astra, Dej, 2004), CIOBURI DE OGLINDĂ DIN VIAŢA NOAS-TRĂ –junalistică (Ed. Texte, Dej, 2004) şi LABIRINTUL DIN AMURG – reflecţii&povestiri atipice (Ed. Astra, Dej, 2012) – la care ne referim în continuare.

Ajuns la vârsta când fiecare dintre noi îşi face bilanţul vie-ţii, cartea analizează aspectele existenţei din punct de ve-dere moral. În cele zece capitole ale volumului, meditaţiile autorul prezintă antitetic întâmplările provenite din experin-ţa proprie, pigmentate cu incursuri calofile (virtuţile omului ideal), şi defectele celui real (astăzi tot mai virulente). Sinte-tizând proverbele, maximele invocate şi reflecţiile/povestiri-le atipice ale autorului, putem afirma că acestea urmăresc educara oamenilor spre un ideal moral fără de care nu se poate concepe o societate statornică, normală şi armonioa-să. Tocmai aceste valori civilizatorii sunt astăzi încălcate fla-grant, josnic, şi fără scupule de casta celor ajunşi fraudulos la conducere, la toate nivelele, începând cu politicul şi până la mass media. În fond, valorile umane au fost întotdeauna încălcate de clasa celor înstăriţi dar nu în aşa hal ca astăzi. Socialismul a promovat multe nonvalori înregimentate po-litic şi a anulat libertăţile de exprimare, contactul cu ţările civilizate; oferind în schimb locuri de muncă pentru fiecare; iar capitalismul, chiar dacă a promovat drepturile omului, a permis bogaţilor să se lăfăie în timp ce o mare parte a populaţiei se zbate în sărăcie, şomaj etc.

Ştefan Mihuţ în reflecţiile şi povestirile sale analizează ambele aspecte şi nu numai.

În capitolele I, V şi VII, autorul comentează proverbele, ma-ximele şi textele sapienţiale selectate cu precădere din scri-itorii latini şi folclorul tradiţional, care reprezintă pilule de înţelepciune şi conduită, care astăzi sunt călcate josnic în picioare. Concluzia poate fi exprimată de maxima lui Pubius Syrus: „Fii în pace cu oamenii, în război cu viciile.”

În al doilea capitol, Ştefan Mihuţ aduce un elogiu cavale-resc femeii, reaşezând-o pe piedestalul binemeritat, astăzi uitat, de femeie iubită şi ocrotită, resantificând astfel dra-gostea. Adoraţia necondiţionată trebuie acordată de copii şi de soţi, înainte de toate, mamei născătoare de prunci şi care se sacrifică permanent pe atarul familiei. Autorul schiţează apoi, cu dezinvoltură romantică, mici crochiuri de puritate sentimentală, în care plăcerea şi picanteria capti-vante (cu trimiteri elegante la artele plastice - tablorurile lui Rubens şi Durer), mitologia greacă (Elena din Troia, Afrodi-ta, Penelopa) şi biblice (Eva) – se împletesc cu sacralitatea erosului bine temperat epic şi liric. Să dăm citire autorului: ”Armătura stâlpului pe care se sprijină edificiul familiei ce are şi urmaşi o constituie FEMEIA: cu dragostea, devota-mentul, cu bucuriile şi cu marile sale sacrificii pe care le aşează ca pe o ofrandă, la temelie...”

Relevând virtuţile femeilor, autorul estompează/eludează tema biblică a păcatului originar. Capitolul trei elogiază im-portanţa religiei în educaţia morală a cetăţenilor. Credinţa ne ajută să ne respectăm semenii, ba chiar să-i iubim, re-

găsindu-ne liniştea. Autorul regretă că Biserica ortodoxă nu ajunge la pace şi înţelegere cu Biserica greco-romană (cu atâtea merite pentru ardeleni), sora ei desfiinţată şi prigoni-tă în regimul comunist.

Capitolul IV este dedicat politicii şi se constituie într-un paflet la adresa conducătorilor veroşi, venali şi corupţi care pun propriul iteres mai presus decât al poporului. Totodată, juristul Ştefan Mihuţ deplânge faptul că nu sunt promovaţi,

în funcţii de conducere, oamenii competenţi. Sinteza aces-tui capitol pamfletar o reprezintă setul de întrebări pe care autorul, ca cetăţean de rând, ar vrea să-le pună politicieni-lor şi din care spicuim în continuare:

„De ce aţi lăsat-o dintru început şi o mai lăsaţi şi astăzi, tocmai ţara pe care o „iubiţi atât de mult” să fie jefuită de un pumn de indivizi veroşi, până au adus-o în zodia secătui-rii?!” „Pe ei, pe jufuitori de ce nu-i maziliţi?!... În timp ce dic-tatorului – fără a-l fi judecat - i-aţi aliniat în faţă „democra-tic” plutonul de execuţie, ăstora de ce nu le aliniaţi în faţă măcar DICTATURA LEGII!?...” (...) „Drama noastră de ieri a constituit-o frica de dictatură, care ne-a interzis libertatea de călătorie, de opinie şi credinţa în Dumnezeu. În timp ce tragi-comedia de astăzi o constituie excesul de libertate, pe care aţi scăpat-o de sub control şi astfel aţi transformat ţara îtr-un Paradis al câtorva TÂLHARI, care nu mai au mult de furat până să ne aducă la sapă de lemn. Iată de ce tot mai mulţi oameni cinstiţi şi îndureraţi de starea naţiunii o spun răspicat şi în disperare de cauză, că tot mai bun ar fi

un dictator luminat, care să oprească jaful şi dezmăţul, să-i trimită la galere pe jefuitori şi, procedând aşa, ne-ar scăpa ţara de un rău infinit mai mare decât măruntul său moft de a ne dicta.”

În Cap. VI, intitulat Amintiri şi pomeniri postume, autorul aduce un pios omagiu părinţilor săi trecuţi în nefiinţă: Ioan (1909-1998) şi Maria (1912-1990) simpli ţărani de o cin-ste exemplară, precum şi a fraţilor Andrei (care deşi studios a abandonat şcoala, datorită problemelor neprielnice ale vieţii) şi Ioan (foarte studios, devenit profesor universitar la Cluj la facultatea de ştiinţe economice, cu studii de mana-gement şi în U.S.A.) – amândoi urcaţi la cer.

Cap. VIII Sfaturi, întâmplări cu năbădăi.... în textele dedi-cate nepoţilor Ioan-Doru şi Ştefan-Rareş, mă duc cu gândul la Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie etc.

Gâlceva cu văru Bazgon (Cap. IX) prezintă o păţanie cu sfârşit fericit, în care vărul căruia autorul i-a împrumutat o sumă de bani amână în repetate rânduri restituirea, până când, în urma unor scrisori de ocară expediate de scriitor, datornicul restituie banii. Iată că forţa cuvântului a avut efect în plan fizic. Motto-ul capitolului, selectat din Sho-penhauer, merită transcris pentru deliciul cititorilor: „Rare-ori vei pierde un amic dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor dacă i-l dai.”

Cap. X Povestiri şi întâmplări cu iz real sau ficţional prezin-tă câteva întâlniri cu prietenii, îndeobşte sciitori locali sau în tranziţie prin Dej, la cofetăria Lemnul verde. Autorul propu-ne ca Lemnul verde ornamental care oferă umbră clienţilor, amplasat în mijlocul grăinii, care ar trebui să poarte o placă de monument al naturii. În acest capitol întâlnim momente surprinzătoare, cum ar fi întâlnirea cu o frumoasă femeie care părea să-i facă avansuri, după care se dezvăluie fatul că eroina era surdo-mută şi bolnavă psihic; ori oferta unui politician înfumurat care oferă mici celor care vor să adere la partidul lor. Ştefan Mihuţ nu eludează faptul că a fost secretar de partid dar nu a făcut rău nimănui. În legătură cu faptul că a lăudat indirect regimul comunist, prin telegra-me scrise de el - semnate şi expediate de alţii, se justifică uzitând argumentaţia regretatului scriitor Octavian Paler: „Şi m-am hrănit cu două iluzii: că se poate face bine înlăun-trul răului şi poţi să rămâi curat chiar într-o istorie murdară”.

În concluzie, mesajul carţii lui Ştefan Mihuţ este de ordine morală. Într-o lume cu valorile umane răsturnate, autorul luptă pentru reconstrucţia unor relaţii sociale normale.

În final să cităm cuvintele autorului de pe postcoperta cărţii: „Până şi zeii au avut şi au parte de un amurg al lor. Dovada o avem de la marele Wagner, care le-a dedicat ope-ra muzicală AMURGUL ZEILOR. Cât despre amurgul nostru, spre care am pornit în zori şi spre care alergăm printr-un maraton existenţial perpetuu, oricât i-am cere acum, după ce am trecut de miezul zilei, să nu mai vină, că nu-l mai vrem, ne va răspunde cu obstinaţie că ne vrea el pe noi şi atunci?!... Atunci ne mai rămâne speranţa să mai întârzie, până să ne găsească prin ... LABIRINT.” (Ştefan Mihuţ)

Cartea se bucură de prefaţa pertinentă a poetului Ion Şimon, intitula expresiv: Sub greutatea memoriei prin labi-rintul unui amurg reflexiv

FRESCA POETICĂ A DURERII ŞI AMINTIRII @ AGIM VINCA

Poeta şi pictoriţa albaneză din Kosova, Mira-dije Ramiqi (născută în Pozharan, judeţul Vitia, 1953), este creatoare afirmată. De douăzeci de ani este creator literar-artistic, organizează şi participă la expoziţii ale artelor figurative, atât individuale cât şi colective. A publicat în această perioadă opere poetice ca: Drithërimë ngjyrash (Tremur de culori, 1981), Shi në pasqyrë (Ploa-ie în oglindă, 1990) şi Pëshpërimë mbretërie (Suspin regal, 2000). Poezia Miradijei este ca-racterizată de încercarea autoarei ca, prin limba figurativă, să exprime preocupările sale existenţi-ale. Autoarea se închină perspectivei cuvintelor, culorilor, este în căutarea identităţii sale creati-ve. Demersurile sale imaginative în lumea an-tică albaneză (în Antica noastră – a mea), cât şi în cotidianul existenţial, cu imagini şi topografia autentică, atât urbană cât şi rurală, se termină în atelierul poetei-pictoriţe şi a pictoriţei-poete, aco-lo unde ea recreează lumea ei prin artă.

Printre figurile centrale ale mitologiei sale po-etice o regăsim pe regina iliră, Teuta. Miradije

tinde să refacă în versuri figura acestei femei albaneze, aspră şi tragică, dar distinsă, într-un ciclu de picturi pe care l-a denumit cu sintagma „archetipe ilire”. Muzele sale sunt arta, pictura, poezia. Antichitatea este pentru poetă un altfel de muză. Ambientele, pe care le prefigurează cu imaginaţia de poetă, sunt nobile, elitiste sau, cum îi place ei să se exprime, regale. Poeta aude suspinele acelei lumi îndepărtate care îi şoptesc cuvinte moderne. Lumea cuvintelor şi a culorilor este, pentru ea, însăşi lumea. Unul dintre cuvin-tele ei preferate este frumosul cuvânt albanez drithërimë (sau: tërmet), sintagmă a esenţei actului creativ, dar şi a interferenţei picturii în poezie, concretizată în prima apariţie editorială, Tremur de culori, 1981. Acestea sunt cele două afinităţi existenţiale ale ei, ca şi creator. Nu există artă fără (cu)tremur, durere, dor, iubire, tristeţe. În atelier respiră durerea, iar subiectul liric, după cearta cu sine şi ceilalţi, se închide în ramă, ca o „sinucidere artistică”. Tremurul este întotdeauna prezent acolo, ca febra în trupul bol-navului. Cuvintele lumină, culoare, pânză arată trăirile ei interioare. Acolo sunt ploaia, oglinda,

albul total. Precum Niobe din mitologia antică, şi pe ea aşteptarea o transformă în sculptură, în piatră. Femeile din Hasul Secat, fiinţe care îşi petrec viaţa în aşteptare, care frământă pâine şi nasc copii şi care „toată ziua leagă şi dezleagă ursite”, sunt un fel de alter ego al poetei: Ce mult te-asemeni celor/ dintr-un portret trist oval. Geo-grafia exilului a devenit, în aceste poeme, leitmo-tivul albanez al uneia dintre cele mai frumoase poete, în limba sa adecvată.

Starea spirituală a subiectului liric îţi aduce aminte de beţia aceluia care a gustat nectarul şi ambrozia magică, conform legendei, privilegiu al zeităţilor Olimpului. Există un fel de exacerbare în versurile acestei poete. Numele cântăreţului mitologic, Orfeu, cel dintâi poet al lumii, care o caută în veşnicie pe Euridice, este permanenţa visării în care ea caută un loc unde să fie pre-zentă (Dar tu undeva topit/ Orfeul meu uitat). În poezia Arta noastră, dedicată artiştilor figurativi albanezi, se iterează ideea că arta noastră an-tică este închisă pe veci în ridurile pământului.

Nu trebuie căutat un sistem logic în versurile Miradijei. Acolo cuvintele sunt aruncate ca şi

culorile pe pânză într-o combinaţie spontană, cu logica şi frumuseţea proprii. În timp ce Orfeu, simbolizând frumuseţea şi iubirea pierdută, topi-tă din priviri, este personaj al mitologiei antice, reversul lui sunt ipostazele biblice ale Satanei, răutatea şi urâţenia, ce nu apar ca fiinţe vii, ci ca statui. Statui de noroi. Poeta caută să creeze raporturi armonice cu lumea, dar armonia este distrusă de răutatea atavică din sufletul omului, care, ca şi Satan, face măcel în teatrul tragic al Priştinei. Un loc aparte în opusul creativ al poetei Miradije Ramiqi îl ocupă versurile dedicate prie-tenilor săi, poeţii Beqir Musliu, Mirko Gashi, Re-xhep Elmazi, trei creatori autentici şi distinşi prin exprimare, toţi trei din ţinutul Anamoravei, ţinut în care s-a născut de altfel şi Miradije. Poeziile dedicate acestor confraţi, precum şi cea dedica-tă Maicii Tereza şi celorlalte figuri emblematice, care acum sunt în veşnicie, nu sunt simple in me-moriam poetice. Poezia lui Miradije Ramiqi este poezie pentru actul creaţiei, pe care ea o mitizea-ză pe deplin. Întrucât, créer, c’est tuer la mort! (a crea înseamnă a învinge moartea!) – după cum spunea Romain Rolland.

pagina 17


Întoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitorÎntoarcerea poetului risipitor

Mihaela Banu – „Ne învârtim în cercul vieţii”, ed. Singur, 2012

Mariana Rogoz Stratulat, „Tăceri, la-crimi şi iubire”, ed. Singur, 2012

Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu),„Nisipuri pe vânt”, ed. Singur, 2012

Ajuns la nr. 28, programul editorial „Întoarcerea poetului risipitor” al editurii Singur ne oferă volumul de versuri inti-tulat „Ne învârtim în cercul vieţii” de Mihaela Banu. O carte încărcată de o sensibilitate poetică aparte, care dezvăluie încă de la pag. 3 tematica întregului volum, aceea a vieţii omeneşti, prin circulara mişcare nesfârşită a cosmosului: Ne învârtim în cercul vieţii / Trecut, prezent şi viitor. / Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru / Iar noi, doar piese de decor. Continuarea lecturii ar putea părea sumbră, ca în ...Bise-rica mea... (pag. 5), sau dureroasă ca dezamăgirea unei speranţe de vis frumos (...13 bis..., pag. 6), dar şi o lucidă exprimare a conştiinţei universalei puteri a timpului, atoate-văzător, cuprinzător, iertător dar şi devorator necruţător şi întotdeauna învingător, neîmbătrânind niciodată (pag. 10, ...Un orologiu vechi...). Putem găsi în paginile volumului şi un frumos cântec de leagăn în stil popular (pag. 23, ...Să te legăn...), dar şi versuri precum: Cuprinşi de iubire / Vis de nemurire / Dulce amăgire / În timp căutăm, legând în ace-laşi cerc al vieţii toată experienţă unei vieţi (pag. 20, ...Vis de nemurire...). Un dor al vieţii de dincolo de viaţă răzbate ...În lanul de secară...: De-o fi să mor de dor, în plină vară, / Să mă-ngropaţi în lanul de secară / Să mă priveghe florile

de maci / Şi umbra răzleţilor copaci (pag. 24), care poate trimite la poezia Mai am un singur dor de M. Eminescu. Un frumos joc de copii ar putea părea ...Ac şi aţă... (după T. Arghezi) dacă nu am găsi o morală fină a unui observator atent: Croitor ca orişicare / Mă uitam, mare mirare, / Cum un ac şi cu o aţă / Se certau de dimineaţă. (pag. 35). Cine s-ar putea gândi să scrie o poezie care să dezvăluie cali-tăţile şi virtuţile ascunse de un surâs? Mihaela Banu, în ...Surâs... : Scânteiere eşti surâs / Mugurele unui gând / Pui de hohot şi de râs / Încolţind duios şi blând. (pag. 47).

Am citit în volum şi poezii cu un caracter deosebit, anume acelea în care e descrisă amărăciunea şi dezamă-girea faţă de cei care (nu) pot reprezenta democraţia aces-tor timpuri. În ...Homo politicus... (pag. 39) sau în ...M-am întrebat... (pag. 50) găsim o radiografie clară, neretuşată, a celor trimişi să reprezinte mulţimea umană a unui popor. Puterea corupe, este un lucru bine-cunoscut, dar felul poe-tic în care Mihaela Banu îl exprimă e demn de laudă: M-am întrebat ades, dom’ deputat / Dacă ai fost şi eşti bărbat de stat, / Neruşinat, când dormi în parlament, / Nevrând sau nefiind preopinent. Sau: El trage precum musca la arat / Din patru-n patru ani e exaltat. / După alegeri, de-i victori-

os, / Stă-n parlament, blazat şi somnoros. Ar putea fi cuvin-te simple, dar sunt încărcate de amărăciunea dezamăgirii şi uneori simplitatea este o calitate foarte greu de stăpânit. Mihaela Banu are uşurinţa versificării şi o expresie bine dozată a sentimentului, cu atât mai valoroase când este vorba de un volum de debut editorial.

Nu poţi rămâne indiferent citind poezii care exprimă durerea în faţa retezării vieţii unor copaci (pag. 50, ...Pă-durea de brad...) sau a distrugerii întregii planete (pag. 51, ...Pământul îndură...): În vremuri tembele / Sub drujbele grele / Copaci cu inele / Cad ca seceraţi / De-s plini de sechele / Sau ramuri rebele / Copacii sub stele / Pică-nge-nunchiaţi. Frăţia copacilor, alături de care am fost lăsaţi să „Ne învârtim în cercul vieţii”, se pierde sub tăioasa lamă a alergării oarbe după un iluzoriu profit, cu consecinţe grave, asupra cărora poeziile sensibile ale Mihaelei Banu sunt un strigăt de alarmă. De menţionat aşezarea fiecărui titlu de poezie între puncte de suspensie, poate sugerând o anumi-tă formă de continuitate.

Acest volum continuă cu succes şi în 2012 lăudabi-la iniţiativă începută cu un an în urmă a editorului Ştefan Doru Dăncuş prin editura Singur.

Am citit volumul Marianei Rogoz Stratulat intitulat „Tăceri, lacrimi şi iubire” cu o stare de împăcare. Dincolo de titlu se lasă vederii o experienţă sentimentală a vieţii, cuprinsă în versuri nostalgice, dar desluşind cu înţe-lepciune tainele unui destin. Purtând nr. 6 în seria de autor Întoarcerea poetului risi-pitor, coordonată la editura Singur de către Ştefan Doru Dăncuş, cartea e alcătuită din trei părţi. Prima, cu titlul „Tăcerea fumegân-dului cuvânt”, este cea mai consistentă a volumului şi cuprinde poezii de dragoste: Mi-s lacrimile vers nescris / în nopţile unui proscris (pag. 12, Mi-s lacrimile poezie...). Eminescu întreba: Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere, dar în cazul poetei, du-rerile unui nesfârşit dor sunt durerile unei faceri din care fiinţa renaşte mai bună, mai puternică. Descoperim poezia ca o necesi-tate prin care un suflet îşi caută exprimarea, cântul în cuvânt şi străduinţa de a cuprinde inexprimabilul. Poezia Trăiesc în cercul vieţii (pag. 17) spune despre autoare: Trăiesc gră-bit sau poate mi se pare / că sunt lumină al-bă-n depărtare, / că sunt armură roasă, ce-nuşie, / că sunt o mască vie în pustie. Sunt intuiţii ale vieţii deosebit de utile în aborda-rea poetică a lumii, care învie un gând, sfios ascultând / cum viaţa se sparge în ţăndări (pag. 21, Dacă mă strigi...). Această primă parte poate fi considerată o evanghelie de gând (pag. 27, Ce-a fost demult...).

Lacrima din paradis este titlul celei de a doua părţi a volumului, ce include un şir de

32 de poezii care aduc înaintea cititorului acelaşi spirit al nostalgiei dar şi al vinde-cării unor dureri. O anumită fatalitate pare că urmăreşte poeziile Marianei Rogoz Stra-tulat, în aşa fel încât cititorul este convins prin calitatea transmiterii unor emoţii rea-le: Mă simt amurg, mă simt durere, / mă simt zenitul care piere, / mă simt în pâlpâiri de şoapte, / mă simt în liniştea din noapte (pag. 47, poemul 31). De altfel, în mai toate poeziile poetei sunt vizibile legăturile cu na-tura, ca rezonanţe ale unui suflet care caută (şi găseşte) alinare în pacea florilor sau a anotimpurilor. Partea a treia cuprinde nu-mai şapte poezii în ciclul intitulat Suflet de cocor. Ar putea fi un fel de concluzie a cărţii, când descifrările sunt încheiate şi dăruite celui ce citeşte. Aş menţiona doar o singu-ră strofă: E noaptea răstignirii / pe crugul vechi al sorţii, / e noaptea rătăcirii / în scor-burile morţii (pag. 56, E noapte...), în care se simte luciditatea ce luminează spiritul cu raza imaginii poetice. Eu şi tu (pag. 57) este o frumoasă oglindire a fiinţelor iubite una în cealaltă, un poem care se pretează foarte bine aşezării în muzică. Volumul “Tăceri, lacrimi şi iubire” al Marianei Rogoz Stratu-lat este o reuşită a unei blânde înţelepciuni poetice, aşa cum numai adevăratele trăiri pot aduce la lumină pentru oameni. Cine ar spune că fiinţa omenească e alcătuită din altceva decât din Tăceri (necesare), Lacrimi (obligatoriu umane) şi Iubire (sursa întregii existenţe) s-ar înşela singur.

„Nisipuri pe vânt” este volumul de versuri scris de Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) care poartă numărul 16 al seriei de autor înscris în programul Întoarcerea poetului risipitor al editurii Singur sub îngrijirea lui Ştefan Doru Dăncuş. Ca şi în cazul prece-dentelor titluri ale colecţiei, am citit poeziile cu rimă (specifice programului editorial) cu plăcerea descoperirii unei sensibile voci de poet, în acelaşi timp plină de vigoare. Sunt fiorii unor emoţii poetice ascultate şi purtate în căuşul unui suflet. Llelu Nicolae Vălărea-nu ştie să împletească imagini surprinzătoa-re: în liniştea durută..., Copacii joacă beţi în pielea goală.../ Din frunte curge iarna înspre tâmple (pag. 3, Statui trezite-n noapte). Sunt Fulguraţii (pag. 5) care te captivează: ploaia de stele / noaptea / te-nsoară cu ele / moar-tea, care strecoară abil motive mai adânci sau mai îndepărtate prin crepuscul de foc / seara / furată de noroc / Ţara. Nimic nu-i mai gol decât clipele sumbre, citim la pag. 6 în Nisipuri pe vânt, poezia care dă titlul vo-lumului şi care aduce aminte întrucâtva de condeiul lui A. Păunescu: am vrut să-ţi cer iubire împrumut / dar totul se pierde-n nisi-puri pe vânt.

Crâmpeie prinse în trecerea pe drumurile vieţii, mai liniştite ori mai răzvrătite, unele amintite, altele mai noi îşi spun povestea în fiecare poezie. Caii şi alergarea, sălbati-ce îmbrăţişări, dar şi nostalgice contemplări ale naturii, anotimpurilor sufleteşti, ale co-pacilor şi florilor se regăsesc în poeziile lui

Llelu Nicolae Vălăreanu, despre care aflăm că fug într-o stare a lucrurilor / întoarsă pe dos (pag. 8, Numai o zi). O posibilă asemă-nare cu stări poetice evocate de G. Bacovia: E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri / Se plimbă morţii lumii / În robe violete (pag. 11, E albă noaptea). Există o adevărată pa-letă coloristică, autorul simte vibraţia pură a culorilor, precum şi o conturată conştiinţă a efemerităţii exprimată astfel: Drumul alear-gă prin gânduri şi vise / Prin viaţă străbat un singur parcurs, / La porţile tăcerii intrările-s deschise / Mă-ntunec şi timpul aproape s-a scurs (pag. 12, La porţile tăcerii). Citez: gând nedăruit, închis în cuvinte, / păstrează în miezul lor enigmatic, / călit în lava iubirii fier-binte, / flăcări aprinse de-un vânt singuratic, (pag. 15, Gând de cioplitor), versuri care ar putea fi un adevărat crez poetic. De altfel, în tot volumul se face simţită unda unui defini-toriu romantism, dar un romantism modern aş îndrăzni să spun. E un lucru cât se poate de frumos în alcătuirea aceasta, mai cu sea-mă în vremuri când poezia a experimentat aproape toate tehnicile şi reîntoarcerea la valorile durabile este bine venită. În spaţiul cu marginile absente (a se citi nesfârşirea), Llelu Nicolae Vălăreanu scrie în ultima poe-zie a cărţii: Trăiri sângerii violente / Îmi strigă prin carne fiorul, / În oglinzi prefăcute flutură zborul / Unor păsări de pradă recente (pag. 63, Decepţie). E oare întâmplătoare decep-ţia amară a acestor timpuri? Lectura volu-mului poate oferi cititorului un răspuns.

Pagină realizată de Constantin P. Popescu

pagina 18


FIRMĂ CONSTRUCȚIIEFECTUEAZĂ LUCRĂRI DE - CONSTRUCȚII CIVILE -

CONSTRUCȚII INDUSTRIALE - AGRICOLE - CANALIZĂRI - ALIMENTĂRI CU APĂ - ALIMENTĂRI CU GAZE -

- PODEȚE - EXCAVĂRI - TERASAMENTE

0723 415 604

SC PRISEACA SERVEFECTUEAZĂ LUCRĂRI DE REPARAȚII AUTO

ȘI DIAGNOZĂ ELECTRONICĂ MOTOARE

STR. CRÂNGULUI, PRISEACA, DÂMBOVIȚA

0721 278 861 / 0245 210 211

Împătimit de poezie Scrisul şi viaţa,semnul egal al trăirilor@ VALI NIȚU

Cândva, la Societatea Scriitorilor Târgoviş-teni am remarcat o prezenţă aparte. Era po-etul Ioan Suciu care venea de la Braşov cu tolba plină de poezie. Publică din anul 1978 şi poezia lui este una de atitudine, de suflet şi trăire: „Sfârşit de august. / Înfloreşte (chi-nuit) liniştea. Ploile acide / au tăcut în fruc-te de import / fără gust, cu preţuri bine /

umflate. (Ne temenim... ne temenim...) / Eu te mai iubesc încă. Aşa / cum eşti / Tot mai ÎN depărtată / Toţi beţivii şi dro / gaţii sânt liberi / Să-ţi dea în cap, în oraşul / tău, plin cu invadatori... Uraaaaaa! (Peisaj cu doam-na demo(no)craţia), din volumul „Punctul de rouă”, Editura Gotic, 2012.

Poetul Ioan Suciu are o scriere aparte, un stil care-l caracterizează şi-l urmăreşte în fiecare cuvânt scos din călimara sufletului de autentic condeier. Versul curge lin şi se îndreaptă spre sufletul cititorului, ca o adie-re blândă a unei toamne regăsite în oraşul natal sau aici în cercul de prieteni ai SST. Roua dimineţilor îi atinge penelul şi el scrie, găseşte resursele necesare unei noi creaţii, unei noi melodii, însăşi poezia sa.

„Menestrel de nesom”, Editura Gotic, nu este o iluzie, este arta de a scrie: „Hieratic însemn al iubirii / e-ntreg acest dor! / Te-ndeamnă să-l aperi / ireale mituri din inima clepsidrei.../ De-ai să-l încrezi, - / trecute turnire vor fi toate – aceste / umbre... / Ver-setele lor / hohotind şi scriind, de o viaţă, / Arta Iluziei / jertfi-vor dorite-nţelesuri...//.

Ioan Suciu scrie pe „Pietre de lux” – „Arta iluziei” cu „Numele cuvântului” ca un „Me-nestrel de nesomn”, într-o curgere către sufletele cititorilor. Le atinge frumos, le dă-ruieşte un moment de linişte prin vers şi cânt. De altfel „Împătimit în cântec” este ti-tlul altui volum, la fel este şi autorul, un bun cunoscător al cuvântului: „Avem nevoie de cuvinte / În tot ce-avem mai pur, mai sfânt / Avem nevoie de CUVÂNT, / Avem nevoie de cuvinte. O, împlinirile din pierderi, - / Parcă absurde-n toate, sunt / Pământul unor alte iederi / Ce se înalţă din pământ. / Ele sunt carnea unui sunet, - / Tăceri întru un alt Pământ / Din ceruri! / Noi suntem cuvinte / Ce au nevoie de CUVÂNT! / O, împlinirile din pierderi, / Au, iar, nevoie de Cuvânt! //. (Sonetul Cuvântului) din volumul „Împăti-mit de cântec”, Editura Nico, 2012.

Poetul braşovean Ioan Suciu este împăti-mit de poezie, iar stilul său este plin de me-tafore, adevăr şi bucurie, o bucurie a sufle-tului de poet autentic.

@ VALI NIȚU

Uneori suntem atât de vulnerabili în faţa evenimentelor pe care ni le oferă viaţa. Adeseori ne ridicăm pentru a putea să ne îndeplinim menirea. Aşa se întâmplă şi cu sensibila scriitoare Ana Hâncu în romanul „Fructul oprit”, Editura Karta-Graphic, 2009, Ploieşti. Membră a Societăţii Scriitorilor Târ-govişteni, atentă la tot ce o înconjoară, a reuşit prin scris să prezinte sensibilitatea şi dragostea pentru familie şi locurile natale. O îngemănare de autenticitate şi iubire pentru trăirile interioare, o remarcă pe Ana Hâncu şi o găseşte bine ancorată în realitatea vie-ţii.

„Ultima vară cu fructul oprit” este descri-să în culori albastre, în imagini de lumină şi culoare a unei lumi reale, o lume ce moare pentru a renaşte: „Tu cu el formezi un echi-valent între timpul de azi şi cel de ieri. Vei avea şi un echivalent viitor, toate vor veni la momentul oportun. Acum te vei întoarce acolo unde îţi este menirea şi nu uita că eu sunt tot timpul cu tine! Aici te voi aduce doar atunci când va fi absolut necesar!”.(din volu-mul Fructul oprit).

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, fie-care moment este bine conturat, descrierea fiecărui „popas” este o adevărată realitate, plină de frumuseţea şi bucuria celor apro-piaţi, seminţelor din fructul Anei Hâncu: „Vacanţa s-a dus. Început de an. Probleme de serviciu, cu noianul. Alergă, munceşte, se agită. Să uite! Amintirile dor. A vrut să ci-tească ceva. Caută un titlu, o carte necitită, din bibliotecă. O vede pe cea primită de la el. O răsfoieşte, îi vede dedicaţia...”.

Scriitoarea Ana Hâncu se destăinuieşte

în volumul „Obsesia unui proces”, Editura Karta-Graphic, 2008, cu puterea caracte-ristică învingătorilor: „Crezându-l un capitol încheiat, am considerat că nu trebuie să mă preocupe, nici de ce să mă afecteze. Sim-ţeam că sunt iubită, eram fericită. Îi respec-tam tăcerea, mă bucuram de această iubire

sobră, interiorizată, dar reală, puternică. Acum, după atâtea necazuri, după atâtea ieşiri brutale, citind scrisoarea, mă cuprin-sese şi mai mult îndoiala, neliniştea”.

Viaţa de la ţară, cu sevele ei, cu preţiosul fruct al educaţiei şi al respectului pentru muncă şi semeni şi-a pus amprenta pe scri-erile Anei Hâncu şi descrierile sunt de un pitoresc curat şi luminat de roua zorilor şi a metaforelor ca rod al scriitoarei Ana Hâncu: „Cuvintele tăcerii aveau mai puţină impor-tanţă, vocea ei era cristalină ca murmurul unui izvor de munte, caldă, odihnitoare. Amândoi rămăseseră cu paharele în mâini, nu îndrăzneau să se mişte ca s-o emoţione-ze mai tare.”

Eliberarea(fragment – volum aflat la tipar, Ed. SINGUR, 2012)

@ ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ

9. Nu cred în democraţie, nu cred în variantele ei de rezolvare a ultimei mari nepăsări ce cutre-mură omenirea celor două milenii de „civilizare”. Nu cred în comu-nism, în dictaturi de stânga sau de dreapta, nu văd nici o salvare în yoga, percepţii extrasenzoriale sau izolare mânăstirească. Urăsc ges-tul ucigaşului care-şi îngroapă vic-tima cu mare pompă şi salve ono-rifice de tun (gen „ajutoare NATO” ce devin cu atât mai generoase cu cât numărul morţilor este mai mare). Nu recunosc competenţa partizanei justiţii omeneşti, feme-ia uşoară a circumstanţelor ate-nuante. Nu pot urca într-un copac de dragul unor atitudini ecologiste dar nici nu pot împuşca un animal de dragul de-a îmbogăţi o inutilă colecţie de trofee.

Contest opţiunile marilor oameni care hotărăsc destinele ţărilor lor, contest hotărârile cu impact mon-dial, sunt împotriva oricărei opinii

care-mi poate denatura ideea des-pre sclavie. Civilizaţia noas-tră a greşit sensul, a ignorat semaforul roşu avertizor şi a trecut, la noroc, pe o stradă imprevizibilă, sufocată de ob-stacole.

Se vorbeşte la tot pasul de „evoluţia omenirii”, de „mari-le cuceriri tehnico-ştiinţifice”; parazitară, o gloată de fachiri şi „iniţiaţi” ne oferă nenu-mărate spectacole de magie şi manifestări paranormale dilematice, dublând astfel o evoluţie mecanicistă la fel de ambiguă. Vraiştea e atât de mare încât, dacă am trasa o axă clară, cu minus infinit şi plus infinit la capete, am afla că la ambele extremităţi tronează, insolentă, expresia plus-minus. Lipsa reperelor marchează, omniprezentă, ce a mai rămas din viitorul spe-ciei.

Nu cred nici în ruptul capu-lui că „evoluţia” este chiar evoluţie

în sensul ei adevărat. Renunţând

la spălarea păcatului originar,

omul a ales deliberat răzvrătirea contra unei pedepse drepte. Şi-a luat soarta în mâini şi l-a ucis pe Abel, rezolvând pentru totdeauna problema iubirii aproapelui „ca pe tine însuţi”, înlocuind-o cu surogatul con-curenţei. Din acel moment, omul a căzut în animal, şi nu într-un animal obişnuit, in-stinctiv, ci în unul „superior”, după cum dovedeşte zoologia lui Cain, perpetuată mai târziu de Darwin.

Astăzi, concurenţa între membrii speciei umane nu poate fi descrisă, a învins, imbatabilă, raţiunea lui Cain, involuţia denumită pompos revoluţie a intoxicat orice spi-rit cât de cât limpede. Treieraţi între materialismul feroce şi spiritualitatea de paradă, oa-menii au devenit o biată masă de manevră de care profită şi enoriaşii banului, şi filfizonii „integrării în Absolut”, în „Ma-

rele Spirit Universal” sau în celelal-

te „entităţi” axate pe destrămarea conştiinţelor.

Am intrat în mileniul III. Ce vom face o mie de ani? Ne vom grăbi realizarea materială ignorând ori-ce eveniment ce intră în conflict cu propria-ne natură de azi (cea a cămătarului)? Vom aplica în conti-nuare tactica lui time is money sau ne vom acorda un răgaz pentru a gândi de zece ori şi a înfăptui o dată? Vom persevera în susţine-rea unor limite sociale doar pentru că acestea pot fi, oarecum, contro-late? Acestor întrebări nu li se va răspunde în nici un caz în somp-tuoasele aule în care, la costum şi cravată, marile personalităţi ale lumii îşi dau întâlnire.

Refuz să particip la această murdară masă festivă la care, pătrunşi de importanţa momen-tului, îşi dau cu toţii bineţe. Mă opun acestui trafic mondial cu „votul majoritar” chiar şi pentru faptul că nu cred că răstignirea lui Isus a fost un gest arbitrar.

va urma

pagina 19


Lumea, puţin altfelGabriel Cazan, “Sfera de foc”, ed. Singur, 2012






PREŢIOSELE PĂRŢI ALE ÎNTREGULUITania Nicolescu, Puzzle, ed. Singur, Târgovişte 2011







Volumul de povestiri „Sfera de foc” (ed. Singur, 2012), avându-l ca autor pe Gabriel Cazan, debutează cu o povestire scrisă într-un ritm care aminteşte de începutul unui film. Un personaj, care poate fi oricare din-tre noi, este supus atracţiei aproape magice a celui ce îi prilejuieşte întâlnirea inevitabilă cu moartea, dar acest fapt, survenit pe ne-aşteptate şi în condiţii relativ neobişnuite, desprinde cititorul de suprafaţa aparentă a realităţii şi îi oferă posibilităţi de reflecţie asupra unei teme majore. Povestirea, intitu-lată Umbra, este prima din cele cuprinse în volum, dar în fiecare din scurtele povestiri ce urmează găsim acest mesaj către cititor, ascuns abil într-un stil aproape cinemato-grafic. Cititorul poate fi convins (prin cuvânt) despre vibraţia nevăzută care îmbrăţişează tot ceea ce se manifestă în plan fizic, vibra-ţia Cuvântului primordial, într-un text direct, curat din punct de vedere stilistic (Vibra-ţia). Sfera de foc, povestirea care dă titlul

volumului, descrie experienţa unui contact direct şi neaşteptat cu fiinţe extraterestre, surpriza pe care o trăieşte personajul, dar şi semnalul de alarmă care se desprinde din mesajul pe care vizitatorii i-l transmit. Jucăria se dovedeşte o proză izbutită, care aşează cititorul în poziţia unui alt punct de vedere asupra planetei Pământ.

De altfel, povestirile lui Gabriel Cazan sunt o cale deschisă pentru imaginaţie, cea mai creatoare stare a minţii umane. Egali-tatea în faţa durerii, care nu ţine seama de religie, naţionalitate sau sex, este bine reli-efată în Musulman. Crâmpeie de viaţă care se desfăşoară la limita dintre posibil şi real, la frontiera pe care cei mai mulţi dintre noi o trecem pe neobservate, fac din autor un observator care trăieşte, imaginează, po-vesteşte, atrăgându-ne să privim şi să pri-mim, ca şi el, lumea puţin altfel. Ion, un om simplu de la ţară, bun şi muncitor, pe seama căruia unii se amuză sau dispreţuiesc, în

timp ce prietenul îl preţuieşte, se dovedeşte în realitate a fi un mesager cu o misiune im-portantă pentru oameni. Hoţul pare un epi-sod scurt, clar şi bine regizat de serial SF, în timp ce Hârtia albă este o lecţie despre su-flet şi conştiinţă primită de un copil de şcoa-lă, fruntaş la învăţătură. Florentina cuprinde destinul amar al unei femei din aceşti ani tulburi, cu toate ale vieţii schimonosite de răutăţile semenilor.

Sunt întâmplări plauzibile, pe care le întâlnim la tot pasul. Gabriel Cazan este un fin reporter, fotograf prin cuvinte al instan-taneelor zilnice care pot ascunde lucruri grave şi profunde. A doua şansă, povestirea ce încheie volumul, nu este întâmplător pla-sată la sfârşit, pentru că poartă mesajul în-dreptării unor nesăbuinţe care conduc spre moarte, din care salvarea poate veni doar prin credinţă. În viziunea povestirilor lui Ga-briel Cazan, aceasta este lumea, puţin al-tfel, adică puţin mai bună.

Volumul pe care Tania Nicolescu îl oferă cititorului prin in-termediul editurii Singur îşi merită cu prisosinţă titlul. Este un „Puzzle” alcătuit din trei părţi care pun în evidenţă unici-tatea actului creator în diverse domenii. Şi dacă prima parte este alcătuită dintr-o suită de interviuri cu oameni de litere (poeţii Daniel Corbu, Nichita Danilov, Ion Tutunea ori scrii-torul Carol Feldman) sau cu mânuitorii penelului (pictorul Keita Ibrahima sau pictoriţele Silvia Luchian şi Viorica Oan-cea), partea a doua este dedicată unor articole şi recenzii diverse, partea a treia este de fapt un mic volum de proză al autoarei.

Astfel, în mijlocul frumoaselor şi nostalgicelor meleaguri dobrogene, încărcate de istorii însă neclintite de vânturi, Tania Nicolescu descoperă chipuri şi oameni care îşi lasă mărturisirile să iasă cu drag în lumină. Sunt aceste inter-viuri o călătorie prin călătoriile altora, aşezate pe planşeta de Puzzle cu migală şi minuţiozitate, ilustraţiile cuprinse în-tre file întregind şi clarificând imaginea sugerată de titlu. După lectura interviurilor şi recenziilor, poate nu întâmplă-

tor în ultima parte a volumului, Tania Nicolescu îşi dezvălu-ie talentul de prozator prin cele câteva povestiri cu o notă personală de amintiri ale copilăriei. Observarea detaliilor, fineţea curată a unei adevărate dantelării a amintirii, sunt convingătoare în înţelegerea privirii mature a autoarei. Este o formă de acceptare şi parcă de primire acasă a sinelui întregit. Bunicii, părinţii, sunt descoperiţi şi readuşi la viaţă într-o stare de nemurire interioară a conştiinţei. O reuşită lectură găsim în Frunza (pag. 132), un prilej de meditaţie asupra timpului, aşa cum învăţăm împreună cu autoarea alfabetul luminii şi muzica bucuriei (pag. 138, Sub zodia pescăruşului)

Volumul “Puzzle” este un volum caleidoscopic şi posibil mic almanah, din care de la prima până la ultima filă ima-ginea capătă contur şi desăvârşire. Ceea ce se dezvăluie este portretul unei autoare care se află deopotrivă în pose-sia cunoaşterii psihologiei dar şi a psihologiei cunoaşterii. O viaţă dedicată celui pe care l-am putea numi fără a greşi aproapele nostru, omul, cu toate luminile şi umbrele sale.

Pălăria de paie (III)Grupaj realizat de Constantin P. Popescu

@ ATENA GABRIELA STOCHIȚĂ

Nu mai căutam nimic. Era suficient că mi-l amintisem.

Înainte de a ieşi, am zărit pe peretele ma-gaziei pălăria bunicului. Era o pălărie de paie pe care o purta vara, la cosit. Era a treia zi de când mă aflam aici şi de când, absorbită de rânduielile fără de care viaţa la ţară n-ar fi decurs în deplinul ei farmec, am uitat cu desăvârşire să mă bucur de asfin-ţitul soarelui. De pe prispa casei, privind în stânga, spre vale, peisajul devenea mirific. Vântul adia uşor, într-un rece de seară, şi o ploaie măruntă încerca timidă să se împrăş-tie peste sat. Era linişte. O linişte pe care mi-o aminteam din copilărie. Liniştea nopţii.

- Bunicule, ce este noaptea?- Noaptea e o pânză de mătase neagră-

albăstruie, care se aşterne peste sat şi le aduce oamenilor somnul, cu odihna şi vi-sele lui...

- Şi soarele unde se duce?- Soarele se duce acolo de unde a plecat

noaptea. Şi tot aşa! Mâine dimineaţă, în zori, noaptea îşi va ridică pânza şi va pleca...

- Acolo de unde vine soarele?- Da. Acolo sunt alţi oameni care o aşteap-

tă.Pentru mine apusul a însemnat, mult

timp, o luptă disperată a soarelui de a rămâ-

ne pe cer, ca o dorinţă eternă, dar cu final trist; soarele pierdea de fiecare dată lupta. Mai târziu i-am justificat plecarea ca pe o resemnare. A urmat o zi în care înţelesurile mele s-au aşezat într-o stare de normalitate, dar tocmai atunci amintirile mele au devenit mai vii.

Din soare a mai rămas doar o dâră roşi-atică. În curând nu va mai fi nimic, decât o noapte necuprinsă, absolută şi fantastică. O lună plină înconjurată de mii de stele. Aici, stelele îmi păreau mai mari şi mai multe. Ca nişte ochi ai nopţi care veghează somnul şi împrăştie pulbere de vise. Vântul mişca frunzele pomilor, iar eu credeam că aud ari-pile îngerilor despre care bunicul îmi poves-tea că ocrotesc somnul copiilor.

Am adormit, sub necuprinsa pânză nea-gră-albăstruie, păstrând un zâmbet în suflet.

Uneori dorinţele se împlinesc într-o clipă, alteori parcurgi drumuri lungi şi grele, fără să găseşti nimic la capătul lor, din tot ce ţi-ai dorit. Sunt unele care se împlinesc când te aştepţi mai puţin iar altele după eforturi ne-bănuite, care, de multe ori, te apasă precum o ceaţă. Cât mă priveşte pe mine, sunt pe drum, căutând, aşteptând, dorind... Sper să fie drumul cel bun!

Îmi petrecusem cele câteva zile libere, aici, în casa bunicilor, pentru că aici însem-na un loc special pentru mine. Cu atât mai

mult, sfârşitul ăsta de vară. Linişte, inspira-ţie, amintiri, atâtea motive pentru care să îmi pară rău că a doua zi va trebui să plec.

De când o găsisem, pălăria de paie a bu-nicului era nelipsită de pe capul meu. Tanti Pena s-a amuzat, văzându-mă.

- Îţi şade bine, maică! - E a bunicului, am găsit-o în magazie.- O ştiu.

Avea boruri mari, îl apăra de soare. De câte ori se întorcea de la cosit, o scutura şi o aşeza în cuiul de pe peretele magaziei.

- Bunicule, de ce pui pălăria acolo?- Să se odihnească şi ea, că doar a muncit

toată ziua cu mine la coasă...Eu nu mai întrebam nimic. Eram mică şi, când îmi aşeza pălăria pe

cap, mă lăsam pe vine, mergeam precum piticul, iar bunicul râdea şi spunea că are o pălărie cu picioare. O pălărie fermecată, pe care, dacă o va ridica, de sub ea va ieşi o

prinţesă. Eu eram prinţesa bunicului! Alteori mergeam în grădină şi umpleam pălăria cu flori, din care bunicul făcea o coroniţă pen-tru mine şi un bucheţel pentru bunica. Am deschis uşa magaziei larg, să intre lumina, am reaşezat uneltele bunicului, am apropi-at buştenii rămaşi, scaunul pe care stătea când cioplea, am aşezat pălăria alături. Era un tablou perfect!

Şi chiar a fost tabloul premiat! Tonuri închise, un loc obscur, o rază im-

perceptibilă pierdută printre bucăţi de lemn, pledul în culori terne care acoperea scaunul de lucru, un timp oprit, rămas în aşteptare. Doar pălăria, elementul de prim-plan, de un galben cald, viu, aştepta mişcarea în acel timp, aştepta mâna care să o ridice. Îmi plă-cea să cred că mâna bunicului; doar era o pălărie fermecată, după cum îmi spusese el. Fac ultimele retuşuri la portretul lui tanti Pena. Îmi place. Am surprins esenţialul. Sunt sigură, doar eu voi înţelege asta pri-vind tabloul.

Ceilalţi ochi privitori, vor ţese, poate, po-veşti nenumărate, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, dar adevărul doar eu îl ştiu. Ochii ei sunt plini de dorul copiilor pierduţi, de mica bucurie care am fost eu pentru ea, de durerea vieţii ei, de înţelepciunea anilor ei şi de un strop din culoarea ce au avut-o cândva zilele copilăriei mele.

pagina 20


INSULA ALBANIA(Ishulli Albania)

De aici şi până la sfârşitul visuluiApă şi apă şi apăUn pământ arsPărăsit de Domnul şi Robul său

Malul caută Umbra păsăriiÎn mijlocul valurilor oarbeDezvăluie extremităţile învineţiteSe pierde se vede

Înghiţitori nebuni împrejurOh îngerul meuŢinteşte-mă în miezul pleoapelorCa să mă acopere umbra Pământului ars

De aici până la capătul visului

@ ALI PODRIMJA I

ALBANEZII(Shqiptarët)

Dumnezeu nu le-a dăruit nici fânDoar şerpiŞi pietre Dar ei aveau ceva Ce niciodată nu poate fi descoperit de Dumnezeu:Trăiau mulţi ani Si când mureauMureauCântând oi oi oi La cap Le răsăreaCâte un stejar spart în două

@ ALI PODRIMJA IFELDAFING, 1992

În loc de In memoriamAli Podrimja (Gjakova, 1942-Paris, 2012)

@ MARIUS CHELARU

Cel mai cunoscut poet albanez din Koso-va, Ali Podrimja, considerat de Marin Sores-cu un poet excelent, s-a născut la Gjakova (1942). A terminat Facultatea de Filosofie (Limba şi literatura albaneză) la Universi-tatea din Prishtina. A publicat peste 20 de cărţi de poezie şi eseuri. A obţinut câteva premii, printre care şi Premiul internaţional Nikolaus Lenau din Shtutgart (1999). Este prezent cu volume şi antologii ale poeziei al-baneze în limbile germană, engleză, france-ză, italiană, maghiară, polonă, slovenă, tur-că, sârbocroată, macedoneană, suedeză, rusă, arabă etc. După Luan Topciu, poezia

lui Ali Podrimja este înclinată spre simbol şi alegorie, acesta constituind un element ti-pologic, prezent în întreaga sa creaţie poeti-că, de altfel, foarte bogată în mesaje ce tind spre afirmarea libertăţii şi progresului. An-xietatea, alarma, dilemele vieţii, soarta in-dividului şi a popoarelor, însoţesc continuu această poezie ca o sfidare disperată adre-sată utopiilor naive. Bibliografie: Chemare, Durere frumoasă, Sampo, Torzo, Verbul, Credo, Poezii, Echilibrul, Lum-lumi, Sfârşitul fericit, Zarul, În coada ciorii, Surâs în colivie, Insula Albania, Închisoarea deschisă, Visul se arată dimineaţă, Antologie personală, Eni vine din Ceameria, Umbra pământului, Cartea care nu se închide etc.

@ MARIUS CHELARU

L-am întâlnit pe Mexhid Mehmeti la poalele Alpilor Dinarici, la Sara-jevo. Mi-a arătat o carte de-a lui în albaneză, am schimbat câteva vorbe despre poezie, despre ţările noastre şi despre dorinţa sa de a avea un volum în limba română. Iată că acum, graţie traducerii lui Baki Ymeri, dorinţa lui capătă con-tur, iar cititorii de limbă română au prilejul unei întâlniri cu poezia altui autor albanez. Un autor interesant, care, în acest volum, alternează poemele mai lungi cu altele scur-te/ cu vers scurt. De notat –con-ciziunea aceasta însă nu incumbă şi lipsa metaforelor. Unele au doar o strofă de trei-patru versuri, altele aduc cu nişte aforisme/ sentinţe, altele cuprind formulări (cu figuri de stil, cele mai multe interesan-te, cu tentă personală) care par că surprind un sentiment, o idee, un aspect de viaţă sau un crâmpei din trecut într-o bătaie de-o clipă a pleoapei sufletului: „Istoria se va scrie/ prin morţii vii”; „Versul se în-chide în scoici de mare/ Devenind odă pentru veşnicie”; „Ploaia când cade/ Trezeşte din somn tabla

acoperişului”; „Dacă ne întoarcem vreodată dincolo de uitare,/ nu te gândi că atât de repede/ s-a mo-dificat geografia amintirii.” Alteori, pare că a adunat mai multe poe-me mai scurte într-un singur poem – Doar drum şi cuvinte, Moştenire, Cum se poate muri etc. O concluzie este că nu putem vorbi de o mono-tonie tematică sau formală, şi, din unele considerente, nici stilistică. Mexhid Mehmeti are darul a „călă-tori” printre cuvinte aşezându-le în construcţii/ metafore aparte. Sunt unele texte care duc cu gândul şi la o poezie „de imagine”, altele în care în care pare că zâmbeş-te o lume paralelă cu realitatea, chiar irealitatea ori fabulosul sau/şi atmosfera à la Dali par „acasă” (cel mai aproape ca exemplu ar fi Grădina ciudată): „Poetesa N.N. din Canada/ A făcut lucruri ciuda-te în poezie,/ Şi-a plantat palmele în Grădină,/ Ciudat părea cuibul florilor/ Cu două palme şi zeci de degete./ Zi şi noapte Ramurile degetelor,/ Cu Bobocii unghiilor,/ Aşteptau ca păsările migratoare/ Să aţipească în Antipalme”. Sunt şi poeme care duc cu gândul şi la cele spuse mai sus, dar, parcă, şi

la paradoxuri cu adiere de cong-an / koan, între care putem, oarecum, „încadra” şi Grădina ciudată, Fru-museţe îngheţată, Când apărea curcubeul („Frumoasa Pământu-lui/ Voia să devină bărbat”) ş.a.

Îmi pare însă că fondul acestor formule nu ţine neapărat de aste căutări/ haine formale, ci de o „pu-nere în acord” a oglindirii lumii cu sinele. În altele sentimentul pare mai curând o imagine, un fundal sau/ şi un mod prin care poetul vede lume, deşi contează mai ales felul în care este surprins în pică-

tura de chihlimbar a versului. Au-torul vorbeşte şi despre dragoste, despre femeie (care de două ori are şi un nume – Miranda). Dar dragostea pare că este, la Mexhid Mehmeti (deşi puternică, uneori strălucitoare, alteori apăsătoare – adică şi speranţă, şi dorinţă, şi vis şi…) undeva dincolo de zona de combustia sentimentelor. Uneori pare că este, „echilibrând” cumva tensiunea dintre interior şi exteri-or, de o serenitate care obturează, chiar stinge patosul, senzualita-tea. Dar, spune autorul, la urma ur-melor „tainic visul arde,/ speranţa se zideşte/ în versul meu infinit” – Idilă fără sens. Durerea este un alt „loc/ sălaş” al poeziei lui Mex-hid Mehmeti. Şi „când încep dure-rile/ în suflet,/ insomnia ia aripi,/ dezleagă limba,/ cuvânt după cu-vânt,/ fără oprire” şi, în acele cli-pe, „se poate scrie poezie” sau „cu funia la gât,/ se poate spânzura singurătatea”. Şi, pese toate aces-tea, durerile, spune autorul, „nu se şterg cu gumă”.

Lumea se vede şi frumoasă, şi tristă, şi plină de bucurie, şi de cruzime prin ochii autorului. De aceea, poate, scrie el, „în pupila

ochiului” a „ridicat castele/ fără pietre”. Şi, poate, să amintim, pour la bonne bouche, că sunt şi poe-me despre trecutul/ istoria locuri-lor natale (călcate de neamuri de cotropitori de-a lungul timpului), în care „izvoarele încă varsă sânge”, iar pentru oamenii locului istoria ar putea fi zugrăvită cam aşa: „în ne-gru amintirile,/ în roşu chinurile” – Karadaku. Sau poeme despre conflictele recente din zonă – Fii în război, despre soarta regiunii Kosovo – Blestem prozaic. Trăim, aşadar, în viziunea lui Mexhid Meh-meti, într-o lume cu probleme, în care paşii încă par să mai întârzie pe calea căutărilor. Încă bâjbâim în labirintul din care cum am pu-tea ieşi, se întreabă autorul, dacă „ne-a fugit şi umbra”? Dar „rămâ-ne iubirea pe pământ –/ sămânţă aruncă omenirea”. Nu ştiu cât de reprezentativ este pentru un autor, din câte ştiu destul de cunoscut în Kosovo, cum este Mexhid Mehme-ti, acest volum, atât ca dimensiu-ne, cât şi, pe cale de consecinţă, ca arie tematică/ stilistică. Dar, pu-tem spune, concluzionând – iată încă un autor albanez care păşeş-te cu versul în limba noastră.

Poarta durerii este viaţa,O zi care râde şi plânge,Ce împarte un sărut pe cărare,Şi vede copilul la târg,În toiul vipieiCu căruţa în braţePriveşte cu uimire spre soare,Un domn îl urmăreşteSă-i poarte visele,Poarta durerii este viaţa,Doreşte o noapte,Iar ea nu vineSă-i devină ploaie,Sub soarele tăuCândvaÎnjura şi pe Domnul,Cu frisoane înveleşte singurătatea,Scuturând cenuşa cuvintelorPoarta dorului sau a blestemuluiEste viaţa?!Nici graniţele inimii nu le defineşte,Ţărâna o ai jur împrejur,Iubirea e la licitaţie,

Cine dă mai mult o ia,Timpul e ceva comercial...Iar tu juri că eşti cineva

Mergând gol pe plaja nudiştilorPoartă de durere-i viaţa?

(Oslo,11.8.2012)

POEŢIINoaptea mi-o împarteNesomnul,Golesc cupa de vin,DorulÎl port pe strofeCa un vestitorAl zorilor albe,PoeţiiFragmentează anotimpurilePentru un vis,Devin ochi de mare,Dumnezeule, Mai bine să nu fii poet!Pentru două buzeSe luminează de ziua.

FĂRĂ TITLUBea şi diseară,Nu atârnaLuna de buză.Viaţa nu esteBasm de Esop.Regretul deMâineVa fi tardiv.

NIMICDin vatră iese Fumul timpului,Cerul s-a îngreunat,Jarul vieţiiS-a stins.

Mexhid Mehmeti, Idilă fără sens/ Idil i pakuptimtë, fragment

PAGINĂ TRADUSĂ DE BAKI YMERI)@ RAMIZ KUQI

POARTA DURERII

pagina 21


@ MONICA MUREŞAN

Ideea centrală a acestei antologii de autor ce apare sub formă de volum tipărit în ediţie bilingvă româno-albaneză este dimensiunea mistică şi fizică a lumii. Subiectul acesta generos şi bogat în semnificaţii se pretează atât la producţii poetice cât şi eseistice. În fond, în funcţie de această re-ducţie, oamenii pot fi eroi şi luminoşi sau damnaţi şi întune-caţi. Intersecţiile dintre ei produc, printre altele, motive de a scrie poezie cu o „inimă divizată”.

În ce-l priveşte pe Skënder R. Hoxha, remarcăm un simţ particular al surprinderii esenţei. Din câteva linii schemati-ce face să apară trăsături definitorii iar particularităţile con-duc spre general: astfel se pot creiona portrete şi se ajunge la un plan general de manifestare ca parte a unui întreg în poezii precum Mama, sau în potrete de grup - Drumul greu al învăţătorilor noştri -, plecând însă în majoritatea cazurilor de la locuri sau fapte de viaţă, deci de la fragmentar spre unitar şi general. Amploarea detaliului va fi folosită în spe-cial în acele reconstituiri evocative, ale memoriei afective, care se transformă într-un fel de memorie a evenimentelor ce le şi reînvie în spaţiul virtual al poeziei. În acest caz scri-sul este descriptiv, cu elemente de scenografie, şi mai de-grabă narativ decât liric, sau, dacă se poate spune aşa, la intersecţia acestor genuri. Recunoaştem şi un condei exer-sat în logica eseului poematic în stihuri precum „Deschid perdeaua luminii” (Calamitatea) sau „TIMPUL/Se rostogo-lea punându-şi pleoapa la marginea oceanului-/.../călăreţi ai văilor ritmate cu lacrimi” (Timpul). Să nu uităm să subli-niem şi retorica şi elocvenţa ce o întâlnim in special în evo-cările şi elogierea unor persoane şi personalităţi contempo-rane autorului dar şi în texte elegiace închinate unor figuri legendare din trecutul îndepărtat ori mai aproape de epoca modernă dar care au binemeritat intrarea în neuitare.

Toate acestea nu sunt improvizaţii ci idei îndelung măcina-te în moara gândului, trecute apoi prin o Graniţă de inimă şi abia apoi transpuse în cuvânt. De aceea aceste solilocvii au un aer adesea somptuos. Alteori discursul poetic îmbracă o discretă mantie elegiacă, ceremonială, într-o suprapunere de straturi ale unor stări de interioritate şi reflexivitate.

La întocmirea acestui volum parcă au fost trase aleatoriu cărţi dintr-un pachet de joc, astfel că încetul cu încetul ne

apare în faţă o suită care se formează după un algoritm ori reguli ce-şi au propria necesitate internă. Nimic nu e întâm-plător pentru că, de fapt, pachetul iniţial a fost el însuşi con-stituit din serii de teme, reflectând stări, afecte, sentimente şi trăiri sincere, profunde, emoţionante şi/sau convingătoa-

re, desigur autentice, predominant în registrul grav al du-rerii şi tristeţii sau melancoliei. Astfel că din orice parte ai extrage o carte, ea a mai fost scoasă o dată, mai de curând, sau poate mai de mult, dovedind o unitate şi continuitate a ideilor ce-şi construiesc eşafodajul, baza, pe echilibrul in-terior al autorului iar acesta se exteriorizează, mai bine zis se etalează în frânturi de stări, tocmai pentru a dialoga în cuvânt cu cititorul şi, desigur, special pentru acesta.

Aşa după cum jocul are nevoie de toate cărţile, că or fi de valori mai mari sau mai mici, determinând suişuri şi cobo-râşuri ale tensiunii la care sunt supuşi protagoniştii (repre-zentaţi prin figurile, portretele create), tot astfel şi textele poetice urcă sau coboară după cum se manifestă şi se exer-cită tensiunea lirică. Poet de structură clasică, Skënder R. Hoxha îşi adună emoţii şi sentimente în suite de texte. Din-tre cele ce au reieşit din acest proces de exteriorizare a unui flux filosofic (poetic sau eseistic), cititorul le va remarca pe cele în ton elegiac, vizând portrete schiţate în puţine cuvinte dar printr-un vocabular bogat. O aceeaşi temă abordată de pe diferite poziţii (stări sufleteşti: tristeţe, melancolie, dure-

re, avertizare, teamă sau mândrie) sau unghiuri (când mai amplu, când mai restrâns) trasează/formează o spirală ce ba se amplifică, ba se micşorează - toate acestea fiind gene-rate de o fiinţă umană, ceea ce duce cu gândul la antropie, nu entropie... odată ce se simte „mâna omului”, mâna şi voia autorului.

Translat în plan plastic, acesta ar fi mai puţin pictor cât grafician, umplând spaţiul unor trăiri sau tăceri cu haşurări, şi „îngroşând” tuşele unor stări şi expresii pentru a nuanţa astfel, în mod sobru şi în stil propriu şi inedit, acea „temă dată” comună poeţilor albanezi, respectiv kosovari: valorile spirituale, tradiţia, neamul, patria, eroii, sacrificiul acestora şi mândria ce o trezesc în uriaşa inimă albaneză cu care noi, românii, ne înrudim prin sângele istoriei. De aceea nu poate „juca” oricine jocul, deoarece multe dintre chipurile imprimate pe acele bucăţi de hârtie sunt de fapt file de is-torie pe care trebuie să o cunoşti mai întâi, pentru a apre-cia adevărata valoare a piesei, în lipsa numărului ordonator din simpla carte de joc.

Sigur, o întrebare poate ţâşni în mintea cititorului acestor rânduri: e un joc local, al unei zone anume, şi cine o să-l joace? Răspunsul este următorul: în primul rând, tocmai de aceea autorul extrage cărţile şi încearcă a face o prezentare cât mai concentrată dar şi explicitativă a locurilor, tradiţi-ilor, legendelor, oamenilor, a înfăţişării şi a felului lor de a vorbi şi gândi; în al doilea rând, însuşi traducătorul, Baki Ymeri, intervine cu nişte trimiteri şi explicaţii lămuritoare, care funcţionează ca un bliţ ce dă o mai bună claritate şi calitate imaginii.

De aceea, la final, închizând cartea acestor „Intersecţii...” aproape că ai învăţat şi cum este jocul din acest spaţiu vir-tual de faţete morgane. Ai vizualizat acel „Platan bătut de vânturi”, ai auzit „Şoapta morţii mari”, ai petrecut Primăvara rece în Shqiponja unde „Seara ţese testamentul”, ai trecut pe lângă culele Dukagjinului şi stâncile Rugovei, sau, prin intermediul unei hiperbole din Urme de sânge ai aflat că „Între primii, moş Rama/cuprinde marginea muntelui!”, sau faptul că Dardania în albaneză înseamnă „Planeta perelor”, dardha însemnând pere... dar şi că odată, cândva, cineva i-a dat poetului „aurul iubirii” astfel încât Orice amintire are culoarea iubirii. Desigur în spaţiul gândirii sale! Şi raportat la o anumită dimensiune....

Skënder R. Hoxha, într-un spaţiu al gândirii

Poezie albaneză din KosovaANATOMA DURERII

(Antaomi e dhembjes) Nu există ceva mai dureros decât ţipătulPăsării căreia i s-a furat cântecul În acel ţipătSimte scrâşnetul tristAl strunei rupte a vioriiSimte scrâşnetul scândurii crăpate sub picioareTrosnetului vuitor al armei de pe spinare Cântecul păsării apoiSeamănă cu fluieratul trist al vijelieiEcolului celui ucis în prăpastieŞi timpului urât transformat într-un vai prelung Nu există ceva mai durerosDecât atunci când poetuluiI se taie răsuflarea Apropierea morţii când şi-o simteŞi în locul cântecului infinitUrletul lupului turbat îl aude

1992

PARADOXALE(Paradoksale)

Îşi sprijină Fruntea pe geamul rece,Privind spre Peisajul de dincolo de drum.Operaţie ocazională care-i calmeazăDurerile cronice de Cap.

Îşi spirjină palmele de aceea gheaţă.De departe observă dintele câinelui Turbat.În întunericul neatins,Simte Sirenele Ambulanţei, Şuieratul vijelios al Vântului,

Trosnetele, Fulgerele Armelor... HeiCe mare apare în Faţa acelei Privelişti,Cu palmele acoperă un drum întreg. Zeci de case Acoperă Orizontul,Ce tare apare El în Faţa Duşmanilor învinşi,A evenimentelor ce se-ntămplă Afară,Dar ce Mic, ce Slab, vai se descoperă ElÎn faţa Interiorului Său,Cu Bătăile inimii de pasăre Neapărată.

1992

GRĂDINA CIUDATĂ(Kopsht i çuditshëm)

Poetesa N.N. din CanadaA făcut lucruri ciudate în poezie,Şi-a plantat palmele în Grădină,Ciudat părea cuibul florilorCu două palme şi zeci de degete.

Zi şi noapte Ramurile degetelor,Cu Bobocii unghiilor,Aşteptau ca păsările migratoareSă aţipească în Antipalme,Dar atât de lungă a devenit aşteptareaÎncât Mâinile negre au putrezit,Ramurile degetelor s-au uscat,

Bobicii unghiilor ca frunzele au căzut,Cuvintele deşarte le-a luat vântulPierzându-le în Înşelăciune.Pe veci, în Iarna MareA reînviat Diavolul în PoezieDoar ca să-i aline chinul Poetesei din Continentul Îndepărtat.

1992@ MEXHID MEHMETI

pagina 22


La poalele Bucegilor, în Moieciu de Sus s-a încheiata treia ediţie a FESTIVALULUI NAŢIONAL VLAHIA 2012.

@ CRISTI IORDACHE

Întinsă pe o perioadă de cinci zile pentru concurenţi şi simpatizanţi şi peste zece zile pentru organizatori, această manifestare tinde să devină una dintre cele mai impor-tante de acest gen din ţară. Reprezentan-ţii judeţului Dâmboviţa şi ai municipiului Târgovişte în special, au stat faţă în faţă cu artişti din toate colţurile ţării, dar şi de peste graniţele ei. Reunind toate artele, evenimentul a fost unul de mare anvergură, unul în care zilele se împleteau cu expoziţii de pictură, fotografie şi în general artă plas-tică, serile debutau cu lansări şi prezentări de carte, lectură şi teatru, iar nopţile sfâr-şeau cu recitaluri ale invitaţilor speciali: Da-niela Cojocaru - câştigătoarea „TROFEULUI MAMAIA 2010”, Alexandra Uşurelu, Tituş Constantin, Iulia Mitrea, Anamaria Nicoară, Hazard – FRANŢA,

Walter Dionisie, Play Dan Constantinescu, Nicu Nicuşor, Latin-Express, Miss Mary-fina-lista EUROVISION, Gabi Crăciun, Andreea Hristea, Dany Blue

Johnny King –ELVEŢIA.Printre artişti s-au aflat reprezentanţi ai

teatrelor din Braşov, Constanţa şi Târgovişte (Teatrul “Sonar”, Teatrul MaskBook, actorii Dorina Roman şi Dan Zorilă, Şcoala micilor vedete-condusă de Victor Mihalache), picto-riţele Elena Albu şi Lenuş Constantinescu alături de invitaţi din ţară, de asemenea, lansări şi prezentări de carte în momente inedite, cu lectura şi acompaniamentul in-vitaţilor: Anca Oprescu si volumul APĂ DE PLOAIE a intrat pe scenă alături de târgo-vişteanul Sebastian Drăgan şi cartea sa DE ŞAPTE ORI ŞAPTE PĂCATE, Iuliana Costiuc şi romanul STICLA LUI KLEIN, Cristi Iordache şi volumul TEHNICI DE (NE)REZISTENŢĂ.

Zilele de concurs au fost atât ptr juniori

cât şi pentru seniori la CREAŢIE ŞI INTER-PRETARE MUZICALĂ, 10, 11 august, pentru ca în 12 august să urmeze festivitatea de premiere şi recitalurile de rămas bun.

Printre premiaţi s-au aflat copiii târgo-vişteni: Alexandra Stroe, Cristina Ilie, Eric Negru, dar şi întregul grup al Şcolii Micilor Vedete, cu toţii sub îndrumarea lui Victor Mi-halache. Trofeul festivalului a fost câştigat

de către tânăra Andreea Hristea, 12 ani, din Braşov, despre care cu siguranţă se va vorbi foarte mult în anii ce vin.

În calitate de director tehnic al Festivalu-lui National Vlahia 2012 am beneficiat de suportul revistei IMPACT şi al fondatorului acesteia, Vali Niţu, despre ale cărui scri-eri „celeste” am povestit cu cei prezenţi la masa mea, dar si de-a lungul săptămânii,

cu iubitorii poeziei. Cărţile domniei sale, SALVAT DE UN MUGUR, ULTIMUL IMPACT şi SECUNDA CELESTĂ au fost oferite la finalul manifestării ca premii speciale din partea revistei IMPACT, alături de BENDISSA, ro-manul Atenei Stochiţă şi alte publicaţii de la Centrul Judeţean de Cultură, drept pentru care îi mulţumesc domnului director Radu Alexandru.

Vasile Lupaşc, scriitorul, istoricul, acto-rul şi mă opresc aici pentru că ar trebui sa curgă multă cerneală, mi-a oferit şansa să prezint filmul documentar „Dâmboviţa – ju-mătate de mileniu”, film în care este eviden-ţiată o perioadă glorioasă a Cetăţii de Scaun şi la care si-au adus aportul alături de Vasile Lupaşc: Horia Lupu, Vlad Miriţă, Ion Haiduc si maestrul Mircea Albulescu.

Marele nostru actor spune: „Dacă lipeşti palma de orice clădire din Târgovişte dai mâna cu istoria României. Dacă priveşti în ochi orice om din Târgovişte vezi viitorul Ro-mâniei!”

Filmul a fost nelipsit din punguţa fiecarui premiat în cadrul Festivalului, aşa cum s-a întâmplat cu toate materialele publicistice care nu au fost împărţite în cele şase pre-mii speciale. Îi mulţumesc primarului Ga-briel Boriga şi îl rog să primească la rându-i mulţumirile organizatorilor principali pentru darul care a constat în cartea care ne repre-zintă – „Enciclopedia oraşului Târgovişte”, exemplare care au fost înmânate Primăriei Moieciu, Vlahiei Inn (Gabrielei Stănculescu) şi nu în ultimul rând, directorului festivalu-lui, Walter Dionisie, preşedintele Global Hu-man Recovery.

Mulţumiri tuturor sponsorilor, organizatori-lor şi co-organizatorilor: Asociaţia RESPECT, lui Dan Constantinescu, Elenei Albu, Lilianei Sutescu. Mulţumiri participanţilor în calita-te de invitaţi sau de concurenţi, fiindcă au făcut posibilă promovarea Cetăţii de Scaun, promovarea Târgoviştei atât social cât mai ales cultural şi ne putem mândri cu faptul că judeţul nostru este mai bogat. Câteva sute de simpatizanţi din ţară şi din afara graniţelor ei, vor avea ce povesti din aceas-tă suită de evenimente care mai de care mai atractive. Premiile revistei IMPACT au fost acordate după cum urmează: Mariana Butnaru – Constanţa (Teatrul Sonar), Ştefa-na Ganea – Iaşi, Mihaela Simai – Oradea (Melaz), Claudiu Pălălae - Suceava, Mariana Bostan – Iaşi. Să fii alături de oraşul, de oa-menii şi acţiunile din jurul tău înseamnă să oferi fără să vrei ceva, înseamnă să iubeşti. Să fii alături de oraşul tău înseamnă să-i faci cunoscută istoria şi prezentul, pentru ca vii-torul să-i fie unul glorios!

ÎNŢELEPŢII ORAŞULUI@ WALTER DIONISIE

Adaptaţi perfect la economia de piaţă, aşezaţi în raft lângă ultimul detergent şi cea mai bună pastă de dinţi, recoman-dată de înţelepţii stomatologiei, plini de o iubire pictată cu floricele roz-bombon, înţelepţii oraşului au invadat trestia noastră gânditoare, pentru a scoate profit.

Abandonaţi rutinelor cotidiene, care în mod fatal ne in-duc o stare de nelinişte, de suferinţă, de conflict în general, ajungem să cădem pradă acestor vampiri sociali, care para-zitează spaţiul spiritual, fiind incapabili de a crea ceva, de a fi utili societăţii, prin propria lor contribuţie.

Uşor de identificat, deoarece educaţia şi cultura lor sunt măsurabile în numărul de căutări pe Google, discursul lor este contradictoriu, folosesc noţiuni pe care nu le cuprind, adaptează nelimitat capitole întregi din gânditori autentici ai civilizaţiei noastre (dar cine îşi dă seama) şi nu fac faţă unei confruntări directe, fără laptop şi internet la îndemână.

Spoiala de cultură spirituală, iese imediat la iveală prin fe-lul în care fac recurs insistent la „adevăr”, „inimă”, „suflet”, cu impertinenţa şi agresivitatea specifice ignorantului ajuns cititor în stele pe baza unui program de calculator.

Înţelepţii oraşului sunt posesorii adevărului, iubirii, inimii, dar mai ales al altor organe pe care nu le menţionez aici, la această oră…

Spiritualitatea este schilodită de intervenţiile lor diletan-te, de nocivitatea discursurilor patetice, derivate din nevoia vampirului energetic de a se înfrupta din suferinţa voastră.

Semănând cu obstinaţie această confuzie, între spaţiul spiritualităţii şi cel al psihologiei (care include manipularea maselor) înţelepţii oraşului îşi umflă egoul prin insinuări subtile, aruncând pisica în curtea vecinului, făcându-te pe tine, cititorule, vinovat de propria ta suferinţă, cu toate că evident este aşa, doar că el o spune duios, cu un aer de cunoscător.

Înţelepţii oraşului n-au inventat nimic, ei aplică scheme psihologice, îşi atribuie cunoştinţe despre care, credeţi-mă,

habar n-au şi nu acceptă să fie criticaţi (doar ei sunt stăpâ-nii adevărului, sufletului, inimii), situaţie fără nici un semn, brusc, părăsesc imediat această provocare şi acţionează pe la spate, cu laşitatea caracteristica acestui tip de caracter, atribuindu-ţi ţie defectele lor.

Această nouă categorie de înţelepţi nu poate trăi fără ba-nii voştri, dacă nu i-aţi finanţa voi, ei nu ar mai fi „spirituali”, s-ar orienta în altă zonă a comerţului, ei nu sunt dispuşi să

ducă o viaţă în spirit, ei trăiesc prin restaurante, baruri, clu-buri, spiritualitatea lor se consumă la o ţigară, o cafea, o tă-rie şi mai ales prin contul de la bancă, umflat de voi. Marea lor teamă este să nu fie descoperiţi, demascaţi.

Dar cum spune proverbul, că tocmai de ce ţi-e teama nu scapi, mai sunt oameni ca mine şi ca poetul Vintilă Ivăncea-nu, din care citez: „Jos pălăriile, în faţa mea jos pălăriile / Eu m-am născut să vindec lepra / Scuipând pe ea poem după poem. // Eu m-am născut să spun că / Mortul e mort că buba este bubă” (Vintilă Ivănceanu - Jos pălăriile.

Descoperiţi adevărata spiritualitate, căutaţi-o, altfel, veţi înlocui o iluzie cu alta, evident, contra unei sume de bani.

CARMEN HUZUM@ CRISTI IORDACHE

Carmen este prietena ce-lor care nu au abandonat spiritul artistic şi rămân în continuare fideli poeziei.

Ea desenează cuvântul în culori reci pentru că în fieca-re vers aşteaptă căldura.

Am cunoscut-o în 2009, însă mai târziu aveam să descopăr pictorul şi grafi-cianul care se ascundea în spatele poemelor atunci când desena şi în spatele desenelor atunci când peniţa îi modela cuvântul.

Gălăţeanca noastră iubeşte agresiv; o agresivitate pozitivă din care nu acceptă eşecul. Ea oferă prin fiecare inversiune imaginea dorinţei de „a avea”, călăuzită de veşnicul „cum se vede” şi nu invers.

În tot travaliul poetic se pierde uneori în timp şi spaţiu fără a-l părăsi vreo clipă, dar lăsând să facă primul pas în „a fi”, dorul mascat de „nedor”, un pseudo-suicid „cu gustul verde-al pădurii” şi frâiele vieţii pe care să le primească probabil de la „omul ce strânge-ntre palme răscrucea de vânturi”.

Carmen Huzum poate părea dezamăgită şi suferind acut de drama existenţială, o femeie îmbrăcată în negru şi pe care o poţi considera victima ei însăşi, dar acesta este nu-mai un tablou enigmatic pe care îl dăruieşte celorlalţi pentru a le testa puterea înţelegerii de după ce au “cunoscut”.

Carmen trăieşte frumos, căci dincolo de aparenţe, pe hâr-tia făcută origami din gândurile ei cele mai adânci, se văd “florile de măr crescute pe umeri” şi “ “durerile pe care le sfâşie-n bucăţi”.

Foarte probabil ca Tecuciul să se apropie cu viteză de Târ-govişte şi Carmen să sufere un IMPACT publicistic.

Vă mărturisesc, dragi cititori că se află în curs de apariţie o carte de versuri de o ţinută estetică ce face cinste cuvân-tului “poet”.

pagina 23


L.K. şi pagina ei Ceva bun de la viaţă

Puţin despre muzică

Dezvoltare personală Nu şi pentru spectatori se pare, acei oa-

meni mai puţin norocoşi care nu au mai în-căput la Cinema Studio şi s-au dus la Patria pe data de 14 septembrie, cu ocazia Nop-ţii Albe a Filmului Românesc la Bucuresti. După o jumătate de oră de întârziere (poate un mesaj subliminal pentru spectatori să re-nunţe – trebuia enunţat mai clar) începe în sfârşit filmul. De văzut se vede, de auzit în schimb... trebuie să ne mulţumim se pare mai mult cu povestea vizuală. Pe întreaga durată a filmului nu se înţelege mare lucru. Din fericire, intriga nu e foarte complicată. Doi orfani în jur de 20 de ani sunt „vânduţi” de seniorul local unui personaj dubios care le promite de toate dacă vin să lucreze la el în mină. Se duc, pentru că nu au de ales – plănuiesc să stea până fac rost de bani ca să poată pleca în America.

Avem personaje sordide, decor sordid, clă-diri părăsite, un birt infect cu vagi accente boeme şi eterna prostituată. Totul, nu foarte convingător. Alte câteva aventuri depriman-te în culori sumbre, schimbăm decorul cu unul citadin, care are darul de a fi şi mai sec. Pe lângă jocul foarte slab pe alocuri şi dia-logul neverosimil care te pocneşte în faţă, probabil problema cea mai mare a filmului e că se ia prea în serios. Foarte în serios. Trebuie să demonstrăm cât de jalnic e totul. Au mai fost glume pe alocuri. Unele chiar bune. A fost taraful care apărea cântând din senin. Lumea aducea vag cu Kusturica. Putea ieşi o variantă românească în genul

respectiv chiar decentă. Dacă avea umor şi o imagine mai naturală, nu un melanj ne-sănătos de griuri. Dacă se făcea puţin mai mult haz de necaz. Din nefericire, la gen

scrie „dramă”. La sfârşit, aflăm că scenariul a fost făcut după o poveste reală. Dar faptul că „aşa s-au petrecut lucrurile” nu justifică nimic. Nu e documentar. Se pare că mai avem mult de lucru cu ficţiunea.

„Ceva bun de la viaţă”, r. Dan Piţa, 2011

LIGHTS este o cântăreaţă şi compozitoa-re de origine canadiană, în vârstă de 25 de ani, care se remarcă printr-o combinaţie interesantă de sunete electropop şi versuri originale. Şi-a început cariera în 2006 ca şi compozitor pentru show-ul de televiziune In-stant Star.

„The Listening”(2009), primul album al ar-tistei, se bucură de mare succes şi îi aduce acesteia câştigarea premiului Juno pentru Best New Artist. În „Siberia”, Lights merge şi mai departe şi introduce diferite influenţe experimentale, colaborând şi cu alţi artişti aparţinând altor genuri muzicale.

Rezultatul este o experienţă de ascultare unică, în care sensibilitatea cuvintelor se

împleteşte cu acordurile puternice ale mu-zicii, totul teleportat într-o lume electrică – la o primă ascultare poate părea un sound modern, rebel, fără prea mari pretenţii şi mai degrabă pentru un public mai tânăr, dar la o ascultare mai atentă se poate simţi compozitorul experimentat din spatele artis-tului, prin nuanţele subtile pe care le infil-trează uşor, în fundal. Poate e mai degrabă o senzaţie de familiaritate – Lights te trage în universul ei şi te face să-l percepi ca fiind al tău.

Lights s-a aflat într-un turneu în Europa, concertând la Paris pe 26 septembrie şi la Londra pe 27. În octombrie va concerta în Statele Unite.

„Charisma - Cum să faci o impresie puter-nică şi durabilă” este o carte care îşi propu-ne să ne înveţe cum să devenim carismatici. Cu alte cuvinte, autorul insistă că oricine poate avea carismă, aceasta nefiind neapă-rat o însuşire înnăscută, rezervată doar ce-lebrităţilor şi altor norocoşi. În continuare, ni se vorbeşte despre „efectul carismatic”, cu alte cuvinte impactul tău personal, pe care îl poţi dezvolta urmărind nişte scheme şi pla-nuri simple.

Parcurgând cartea, realizezi că poate nu o să te facă să devii mai carismatic. De fapt, nu pare să aibă aşa mare legătură cu asta. Dacă titlul ar fi fost „Cum să fii un lider/manager de succes” sau „Cum să avansezi în carieră” conţinutul ar fi putut rămâne în mare acelaşi. Dar e o lectură care captivea-ză, materialul fiind bine structurat şi conţi-ne atât exerciţii teoretice cât şi practice. E o carte grozavă dacă eşti un corporatist, pentru că destul de des pare să fie vorba de şedinţe şi contracte, dar dacă nu eşti---- ar trebui să fi? Pentru că ne amintim că se presupune a fi o carte despre carismă, adresată publicului larg.

Spre deosebire de alte cărţi de acest gen, mai degrabă abstracte, aici găsim şi abor-dări ale unor aspecte mai practice, cum ar fi exerciţii pentru dobândirea fluenţei în vor-bire sau a expresivităţii feţei şi a corpului. E de asemenea o carte interactivă, intrând mereu în dialog cu cititorul prin casetele cu

„Întrebări pentru tine însuţi”.Recomandată alături de o ciocolată caldă

într-o după-amiază plictisitoare de toamnă. Merge şi un coniac.

„Charisma - Cum să faci o impresie puternică şi durabilă”, Andrew Leigh,

Editura Trei

C M Y K

Lia Filofteia Ruse,„Mirare, vrajă, vis”, ed Singur, 2012

Violetta Petre, „Când dimineţi se-ascund”, ed. Singur, 2012

Singurătatea ca strigăt - „Fă-mă, tată, din nou, păun!”, Mihaela Farca, versuri, ed. Singur, Târgovişte 2012

Un volum de versuri, asupra căruia m-am oprit cu plăcerea unor imagini deosebite din punct de vedere poetic, este “Mirare, vrajă, vis”, de Lia Filofteia Ruse, volum ce poartă numărul 21 în seria de autor Întoar-cerea poetului risipitor, coordonată la Edi-tura Singur de Ştefan Doru Dăncuş.

Autoarea, ajunsă la peste zece volume de poezie editate în ţară şi peste hotare, dez-văluie cititorului fiorii poeziei încărcate de sentimente care poartă bogăţiile adunate de respectabilă vârstă a poetei, născută în anul 1931. Pe colina cu foşnete triste (pag. 5, Ani ucişi), Frunza-şi aruncă glasul în vânt... / De crengile timpului... e ochiul de-rutat / Şi transparenţa zilei de umbre-mbă-trânită (pag. 6, Taina Gândurilor) sunt doar câteva spicuiri ale versurilor calde, blânde, cu focul trăirilor sentimentale bine tempe-rat. Aş cita din cele câteva poezii cu nume de luni ale primăverii câte un singur vers: Bolta cocea-ncet timpul albastru (pag. 8, Martie), Ca-ntr-un miracol îşi plimbă o floa-re / Fâşia de umbră atinsă de vânt (pag. 9, Aprilie) Şi idolii noi plutesc în aer (pag. 10, Mai). Există şi farmecul lunii decembrie: ...mut şi naiv, / Nimicul căzut în figuri gra-ţioase (pag. 7, Vis de decembrie), sau Frig

îmbătrânit (pag. 15) când Straturi de aer se prefac în zdrenţe / Când ară spaţiul sabia unui vânt. Deşi frigul şi răceala zăpezilor ar putea părea dezolante, triste, există o undă de frumuseţe şi speranţă ce răzbate din po-eziile Liei Filofteiei Ruse: Pornesc chemări-le şi se alungă, / Pe roţi de vis în amintiri prea vii / Şi arde roua-n ochi c-a vrut s-ajun-gă / Dorul plecat spre tine-n miazăzi (pag. 19, Roţi de vis) Şi dincolo de vitralii / Scli-pesc vorbele-n rugă, / În aer şi în suflet / A apărut chemarea (pag. 20, Vreme tandră). O nostalgie calmă explică dorul poetei şi pe tot parcursul volumului simţim uşoare adi-eri de aer curat, ca şi cum sufletul d-sale s-ar prelinge printre silabele versurilor, lă-sând un semn uşor şi de neuitat: Îşi plimbă chipul de var / Năluci pe apa rotundă (pag. 22, Idilă). Timpul, această stranie materie care poate deveni poetică, ...curge ca o melodie / Clipele desculţe lunecă din ceas / Floare lângă floare, alb, în armonie / Se îmbrăţişează ca un bun rămas (pag. 33, Curge timpul). Armonie, acesta este cuvân-tul caracteristic al volumului Liei Filofeteiei Ruse, răzbătând asemenea unor fine bătăi de inimă sau de aripi de fluture în imaginile poetice din „Mirare, vrajă, vis”.

Numărul 10 al seriei de autor Întoarce-rea poetului risipitor îngrijită de Ştefan Doru Dăncuş la editura Singur este intitulat „Când dimineţi se-ascund” şi aparţine poe-tei Violetta Petre.

Este un volum încărcat de bogăţia senti-mentelor unui suflet de poet, cu expresie în fiecare dintre poeziile ce-l alcătuiesc. Sunt prinse în rime bine coordonate sentimen-tele de dragoste ale eternei Eve, ...Dincolo de-o stea / Sub zăvor de spaimă încă mă adun / Aşteptând eclipsa umbră de gorun / De pe când o fată-n Rai se-ndrăgostea (pag. 9, Noapte cu vedenii (1)), sau rugă-ciuni cu fiori adânci: Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toţi! / Că ne vin-dem precum Iuda, doar pe treizeci de zloţi. / Şi ne unge cu mir sfânt de la moartea lui Iisus, / Roagă-te, Sfântă Marie, tot cu ochii către sus! (pag. 10, Peste suflete toamne se aştern, a se vedea şi pag. 59, Purifica-re). Dragostea de viaţă, exemplificată prin lucrurile mărunte, numai aparent mărun-te, răzbate la tot pasul din volum, poezia Violettei Petre le dă viaţă şi sens. O simfonie de toamnă, nostalgică şi plină de galben, de albastru asortat cu o întreagă paleta de culori, imagini amintind de Salvador Dali, străbat filele volumului, aducând dezolan-ţă, când bezmetice iluzii mi-au stins cerul (pag. 55, Încă o moarte), dar în acelaşi timp

speranţă şi înţelegerea cumpenelor şi fru-museţilor vieţii.

O lacrimă de Românie (pag. 37) este o poezie ce degajă amărăciunea prezentelor vremi în versuri ca acestea: Şi ce hulit e Eminescu-n ţara lui! / Să se-odihnească-n pace nu-i e dat. / El, un Luceafăr drag al neamului, / E-acuma un cadavru de-arun-cat.

Sunt file pline de zbucium sufletesc în volum: Se-ntunecase steaua deasupra frunţii mele, / Lumina se spărsese în cio-buri şi zvâcniri, / În pânze de păianjen se-nlănţuiau rebele / Ciudate găuri negre golite de-amintiri (pag. 23, Dezechilibru). Găsim peste tot o bucurie a trecerilor, fie ale anotimpurilor, fie ale orelor dintre răsă-rit şi asfinţit sau invers, în nopţi traversate de insomnii şi vise, fie a anilor şi vârstelor. Crezul poetic al Violettei Petre ar putea fi găsit în: A plâns şi-a vrut în ploi să se ascun-dă, / Cuvântul era, Doamne, încă viu, / Aşa că muza a scâncit într-un târziu / Şi m-a atins cu clipa ei fecundă... (pag. 31, Scri-soare pe-o frunză-nsingurată). Întreg volu-mul pare o epistolă către cititor, scrisă cu o delicateţe tipic feminină, care dă farmec şi profunzime versurilor, ce devin astfel mai vii: Şi macii au culoarea răstignirii noastre (pag. 61, Singură în toamne, poezie care ar fi putut da titlul întregului volum).

Doar vecinătatea cu durerea m-a învăţat pe mine să scriu cu sufletul, mărturiseşte autoarea Mihaela Farca pe coper-ta volumului său de versuri „Fă-mă, tată, din nou, păun”, apărut la editura Singur în 2012. În poezia tipic feminină, sensibilă şi plină de vigoare, se află adevărate strigăte în imagini ale unui suflet ce se cunoaşte pe sine, căpătând conştiinţă clară prin scris şi depăşind astfel durerile. Rănile pe care poeta le vindecă se pot numi uneori sentimente, primul dintre acestea fiind cel de dragoste.

Într-o lume care aplică din ce în ce mai des meto-da de a nu voi să vadă, cu capul în nisip precum struţul, Mihaela Farca spune deschis că nu ştie, dar lasă să trans-pară mesajul poemelor d-sale încă de la început: Înlem-nesc, / la auzul omenirii / pe câmpul de război, / în timp, / batalioane. // Trec scrisori de acolo, / Nu le mai citeşte ni-meni, / aşteptând eroi am uitat să mai ştiu. / Căci întrebări atârnate stau pe sârmă, // Tu nu ştii, / Eu nu ştiu. (pag. 3, Eu nu ştiu). Descoperim, citind mai departe, o copilărie ne-uitată şi încă neucisă, strigăt al nepierdutei inocenţe uimite

în faţa lumii: Fă-mă, tată, din nou, păun! / Îmi doresc atât de mult asta, / Încât, / Nimeni nu a urlat pe lume vreodată atât / de tare! (pag. 5, Fă-mă, tată, din nou, păun!). Strigătul care străbate volumul se face auzit în imagini clare şi bine reliefate: Încă mai e loc, / Căci groapa e mare. / Să vină şi alţii să arunce în ea. // De-şertic, banal, nemilos şi fictiv, / ca la o îngropăciune cu mulţi morţi, / pe care nu îi plânge nimeni. (pag. 7, Groapa de promisiuni). De-a lungul călă-toriei prin om, sufletul poetei cunoaşte dezamăgirea în dra-goste: A venit / dimineaţa în care, / M-am trezit cu spatele

la omul, / Îmbrăţişată şi candidă, / cu sărutări cafeaua, / care mi-a spus cu voce de om: / Că nu mai pleci // Şi nu a fost aşa (pag.10, Himere de Mihaela). Întâlnim speranţe-le îndrăgostitului care îşi făureşte semne proprii: Am auzit că dacă te uiţi la ceas la fix / Înseamnă / Că te iubeşte. // Am auzit doar. // Cocoţată şi hâdă, / Îmi spun singură poveşti moralizatoare. // Sunt lup şi scufiţă şi capră, // Şi om (pag. 15, Solo voces), dar şi un univers care se comple-tează cu o imagine interioară a lumii într-un ameţitor întreg. Mihaela Farca devine, astfel, O altă stea rămasă singură, / Fără locuitor (pag. 17, Darul lui Dumnezeu). Exemplar este exprimată dezamăgirea în faţa urcuşului vieţii în poezia Ilu-zie (pag. 19), dar şi înălţarea sufletească aducând Mulţumi-re (pag. 22). Între ascultători pereţi, / penibila / singurătate, totuşi, life goes on. (pag. 28, Croia Ulise un cal). Nu poţi rămâne tăcut în faţa acestui strigăt, care scrie că Egoişti să nu împartă mâncare cu nimeni / căci / Mai bine ascundem visele prin buzunar (pag.29, În zilele mele). Ecoul singurului

strigăt rămas încă de veghe asupra lumii se face auzit chiar şi Când Dumnezeu doarme: E noapte... / Poate că oame-nii fură, / Idei şi pâine, / Şi-ntre ei neveste... / Şi tot ce se mai poate fura. (pag. 38). Flash-back-uri ale memoriei sunt transfigurate de conştiinţa poetei: Am plâns pe tatăl meu, / Plecat de şapte ani / După ţigări... (pag. 40, Dor), de ase-menea în Serafimilor cu drag: Eu, / Prisosinţa părinţilor mei de a atinge / Perfecţiunea (pag. 45). Spre final, ca o lecţie a acestui strigăt, adevărat fir roşu al volumului, afli Ce ciudat cum... / Hârtia se transformă uneori în / Sentimente (pag. 50, Azi e marţi). Un îndemn la luciditatea trezirii, care, oricât de dureroasă, este de preferat hipnoticelor iluzii ale lumii. O carte sensibilă, cu profunzimi ale trăirii bine articulate în vers, asemănătoare unei oglinzi pe care Mihaela Farca ne-o aşează înainte şi în care nu tot ceea ce vedem s-ar putea să ne placă: este vecinătatea cu durerea. Singurătatea, ca strigăt.

Pagină realizată de Constantin P. Popescu

Documents

Revista Impact Cultural