REVISTĂ A ŞCOLII GIMNAZIALE CULCIU MARE

REVISTĂ A ŞCOLII GIMNAZIALE CULCIU MARE

NR. 5 / 2013

GYMNAZIUM NR. 5/ 2013

- 2 -

CUPRINS

Proiectul UNICEF “Hai la şcoală!”, director, prof. Ionela Pop 3

Interviuri cu foşti elevi (Szilagyi Radmila, Tarţa Oana, Tarţa Claudiu) 6

Szülői értekezlet másként, Prof. Rákosi Réka Renáta 11

Clasa pregătitoare – un început promiţător, înv. Viorica Bălaj 14

Gânduri printre rânduri, prof. Ana Simona Miclăuş 17

În lumea grădiniţei, prof. Monica Toth Codreanu 18

Ni s-au alăturat în acest an… 20

La Francophonie, prof. Margareta Nicoară 23

Sport şi sănătate, prof. Fülöp Orsolya 25

How to improve your English ( 11 tips), prof. Szabo Béata 26

English proverbs, prof. Szabo Béata 27

Riddles, prof. Szabo Béata 28

Umbre de condei (III), Ionela Pop 29

Metode de abordare terapeutică şi instructiv-educativă a copilului cu cerinţe educative special, consilier Adriana Marchiş

30

Reţeaua FACEBOOK şi capcanele ei, prof. Boros Hajnalka 33 Comitetul de redacţie:

prof. Ionela Pop, coordonator

prof. Boros Hajnalka, prof. Szabo Béata, prof. Fülöp Orsolya, prof. Monica Toth Codreanu, prof. Ana Simona Miclăuş, prof. Rákosi Réka Renáta

Corectura, înv. Viorica Bălaj

Coperta, prof. Ionela Pop

ISSN 2066-4427

Tipar, ECO PRINT SRL , tel. /fax 0361419534, SATU MARE, 2012


- 3 -

PROIECTUL ZEP

din cadrul campaniei

UNICEF „HAI LA ŞCOALĂ!” prof. Ionela Pop,

director Ş.G. Culciu Mare

Ce înseamnă „ZEP”?

... ZEP înseamnă ZONĂ DE EDUCAŢIE PRIORITARĂ

Care sunt caracteristicile şcolilor ZEP?

... Situate în zone defavorizate socio-economic, cu familii afectate de sărăcie accentuată, somaj, nivel

scăzut de educaţie; număr ridicat de elevi în situaţie de risc: abandon şcolar, absenteism accentuat,

rezultate şcolare slabe etc.; număr relativ ridicat de copii /tineri neşcolarizaţi în comunitate.

Când a început la nivel naţional?

... Încă din 2003 cu o şcoală din Giurgiu, în 2009 cu şcoli din judeţul Călăraşi, în anul şcolar 2010-2011

cu 24 de şcoli din 12 judeţe. În septembrie 2012: 96 de școli noi în rețea, din 33 de județe, 120 de școli

din anii anteriori (25 școli resursă) din 37 de județe.

Care sunt scopul şi obiectivele?

… Pilotarea și dezvoltarea unui sistem de intervenție pentru sprijinirea unităților școlare care se

confruntă cu fenomenul de abandon și absenteism (cauze școlare).

S-a încheiat un acord? Care sunt partenerii?

… S-a semnat un acord de parteneriat la începutul anului şcolar între şcoală, Institutul de Ştiinţe ale

educaţiei şi Reprezentanţa UNICEF în România. Alţi parteneri în proiect: Agenţia “Împreună”, HOLT

România, CRIPS, MEN.

Cine finanţează?

… Reprezentanţa UNICEF România

Care au fost etapele (activităţile principale)?

… Identificarea elevilor în risc major de abandon;

Derularea unui program de formare pentru cadrele didactice, părinți și echipa managerială;

Sprijin acordat școlilor ZEP: materiale și echipamente didactice, consumabile etc.

Implicarea elevilor în risc major în diverse activități curriculare și extra-curriculare și monitorizarea

constantă a situației lor (frecvență, rezultate școlare);


- 4 -

Schimburi de experiență la nivel județean;

Dezvoltarea platformei “training.ise.ro”, concurs, excursii, activități de cercetare.

Care este perioada de derulare?

… Anul şcolar 2012-2013

De ce îl considerăm eficient?

...Pentru că am intrat de bunăvoie, onorând o invitaţie;

Pentru că formările sunt cu totul “altfel” decât suntem obişnuiţi (seriozitate, chestiuni concrete, aplicabile

imediat);

Pentru că formările sunt pe componente (management, didactici, relaţia cu părinţii);

Pentru că formatorii pun în primul rând suflet, apoi cunoştinţă şi experienţă;

Pentru că finanţatorul este UNICEF;

Pentru că se porneşte de la ideea “ce pot să fac eu?” fără a pune problema: “de ce ei nu fac nimic?”.

Care au fost alte puncte cheie?

… Organizarea unui schimb de experienţă cu şcoala parteneră în proiect, Şcoala Odoreu, concursul ZEP

“Bucuria de a învăţa” pentru elevii din grupul ţintă, excursia ZEP organizată la finalul proietului pentru

elevii din grupul ţintă.

Care a fost câştigul major până în prezent?

… Reducerea semnificativă a absenteismului şi abandonului şcolar.

Lansarea proiectului la nivel naţional, sept. 2012 Lansarea proiectului în şcoală, oct. 2012


- 5 -

Formarea managerilor de şcoli, Sinaia Grup de părinţi cuprinşi în proiect

Formarea regională a cadrelor didactice, Braşov Emisiune pe tema proiectului, Informaţia TV

Activitate comună părinţi-elevi-cadre didactice Activitate cu elevii


- 6 -

INTERVIURI CU FOŞTI ELEVI

Pentru că elevii noştri au mare nevoie de MODELE

CLAUDIU TARŢA, student

Gymnazium: Câţi ani ai şi unde studiezi? Claudiu Tarţa: Am 20 de ani şi studiez în Regatul Unit, în oraşul Sheffield, la universitatea din Sheffield (University of Sheffield) la profilul Ştiinta Calculatoarelor (Computer Science). Gymnazium: Unde ţi-ai făcut studiile gimnaziale şi pe cele liceale?

Claudiu Tarţa: Am făcut gimnaziul la Şcoala cu clasele I-VIII Lipău, iar liceul la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare. Gymnazium: Ce aminitiri te leagă de şcoala gimnazială şi satul Lipău? Claudiu Tarţa: Având în vedere că am copilărit în Lipau şi că am mers la şcoala din Lipău de când aveam 3 ani (n.r.grădiniţa este în incinda şcolii), pot să spun că toate amintirile cu poznele copilariei îmi sunt legate de şcoală şi de sat. Şcoala din Lipău a fost locul în care mi-am cunoscut cel mai bun prieten şi locul în care am aflat ca familia nu înseamnă neapărat rude de sânge. Gymnazium: De ce ai ales CN Mihai Eminescu? Claudiu Tarţa: Am ales Colegiul Naţional Mihai Eminescu la îndrumarea unei doamne profesoare foarte dragi mie care nici în ruptul capului nu mă vedea altundeva, având în vedere că îmi plăceau foarte mult ştiinţele exacte şi engleza. Gymnazium: Cum ai caracteriza acum anii de liceu? Claudiu Tarţa: Anii de liceu înglobează poate cele mai importante transformări de caracter prin care poate trece un adolescent. Pentru mine, cei patru ani petrecuţi la CN Mihai Eminescu, au fost ca o pregătire pentru ce urma, pentru facultate. Dacă la început, în clasa a IX-a, eram speriat şi retras, la sfârşit de liceu eram atât de familiarizat cu locul încât aproapte îmi părea rău că plec. Gymnazium: De ce ai ales să studiezi la Sheffield? Claudiu Tarţa: Am ales să studiez la Universitatea din Sheffield pentru că e una dintre cele mai bune în domeniul meu şi pentru că Sheffield-ul este un oraş foarte verde, fiind votat cel mai verde oraş din Europa. Un alt factor foarte important a fost faptul că nu am venit singur în Sheffield, ci am fost însoţit de o colegă de clasă. Gymnazium: Ce sentimente te-au încercat la gândul că vei studia departe de casă? Nu ţi-a fost frică? Claudiu Tarţa: Gândul că voi studia departe de casă nu aducea decât euforie, probabil pentru că îmi părea imposibil de îndeplinit. Sentimentele de frica nu şi-au făcut simţită prezenţa decât după ce m-am văzut în avion şi am realizat că eu chiar voi studia în străinătate. Gymnazium: Care a fost cea mai grea încercare legată de plecarea ta la studii în străinătate? Claudiu Tarţa: Cea mai mare problemă legată de plecarea mea în străinătate a fost de natură financiară. Dacă luam în considerare salariile mici şi faptul că fac parte dintr-o familie mare, efortul pe care l-au facut părinţii mei pare supraomenesc. Gymnazium: Cum te-a susţinut familia?


- 7 -

Claudiu Tarţa: Familia mea a fost întotdeauna alături de mine şi mereu mi-au spus ca orice voi alege să fac ei vor fi alături de mine. Aşa că nu le pot mulţumi destul pentru suportul financiar şi emoţional pe care mi l-au oferit şi pe care mi-l oferă. Gymnazium: Ţi-a fost greu să te adaptezi? Care a fost cel mai mare obstacol? Claudiu Tarţa: Odată ajuns în Sheffield, societatea românilor de aici a făcut ca adaptarea să fie cât mai lină. Cel mai mare obstacol pe care l-am întâlnit a fost ca m-am trezit dintr-odată că trebuie să am grijă de mine şi să îmi gestionez bugetul, de altfel limitat. Gymnazium: Cum priveşti situaţia acum? Claudiu Tarţa: Acum, după aproape doi ani de zile, mă simt aici ca şi acasă pentru că am prieteni foarte buni care sunt şi ei români şi pentru că am ajuns să lucrez, aşa că din punct de vedere financiar e mai uşor pentru părinţii mei. Dacă privesc înapoi şi îmi amintesc visele şi speranţele care le aveam la sfârşit de liceu, pot spune că totul a decurs exact cum am sperat, deci sunt foarte recunoscător pentru tot ce am primit. Gymnazium: Cum este să studiezi la Sheffield? Care sunt avantajele majore? Simţi că te pregăteşti cu adevărat pentru o carieră? Claudiu Tarţa: Universitatea din Sheffield este o universitate internaţională aşa că sunt mereu înconjurat de o mulţime de oameni din diferite culturi. Faptul că am acces la o bibliotecă cu o capacitate de 1500 de studenţi, deschisă non-stop şi că toate laboratoarele sunt dotate cu cele mai noi tehnologii, reprezintă unele din majorele avantaje ale studiatului la Sheffield. Caracterul practic al cursurilor şi faptul că uneori facem proiecte pentru clienţi reali, mă fac să cred că nu puteam să aleg o universitate mai bună care să mă pregatească pentru o viitoare carieră în IT. Gymnazium: Care crezi că sunt câteva calităţi cheie pentru a reuşi tu sau oricare alt tânăr? Claudiu Tarţa: Pentru a reuşi cred că e nevoie, în primul rând, de foarte multă ambiţie şi perseverenţă. În al doilea rând, e nevoie de oameni care să vadă potenţialul din tine şi care să ştie să te îndrume. Nu în ultimul rând, e nevoie de foarte multă muncă. Gymnazium: Care sunt ţintele tale pe viitor? Cum te vezi peste 10 ani? Claudiu Tarţa: Aş vrea ca viitorul să îmi ofere terminarea cu succes a studiilor mele aici, la Sheffield, şi o diplomă de master. În 10 ani de zile mi-aş dori să lucrez pentru o companie multinaţională, într-o poziţie care să îmi permită să călătoresc în toată lumea. Gymnazium:Te rugăm să transmiţi câteva gânduri pentru cititorii revistei noastre şi elevii Şcolii Gimnaziale Culciu Mare. Claudiu Tarţa: Cititorilor revistei le transmit un călduros „Hello” şi aş vrea să le spun ca eu am învăţat că dacă chiar vreau ceva cu adevarat şi dacă lucrez destul de mult, acel “ceva” va fi al meu. M-aş bucura foarte mult dacă ar încerca şi ei să încorporeze acest principiu în viaţa de zi cu zi. Elevilor Şcolii Gimnaziale Culciu Mare, le urez mult succes în îndeplinirea viselor şi îi sfătuiesc ca să se lase îndrumaţi de colectivul cadrelor didactice, de dascăli cum este şi doamna director, Ionela Pop, ale cărei sfaturi şi sprijin m-au adus pe mine în străinătate şi m-au transformat în persoana care sunt azi.


- 8 -

RADMILA SZILAGYI, elevă

Gymnazium: În ce clasă eşti şi unde studiezi? Radmila Szilagyi: Sunt elevă în clasa a X-a E la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” la profilul ştiinţe ale naturii. Gymnazium: Ce amintiri te leagă de şcoala din Culciu Mare? Radmila Szilagyi: De şcoala din Culciu Mare mă leagă multe, chiar foarte multe amintiri, aici făcând primii paşi în „lumea cunoaşterii” şi tot aici petrecându-mi unele din cele mai frumoase momente din viaţă. Pot să spun practic că aici am crescut din punct de vedere al cunoştinţelor, având la

catedră dascăli foarte bine pregătiţi care au reuşit să-mi trasmită o parte din cunoştinţele lor şi, poate cel mai important lucru, au contribuit la formarea mea ca elev şi ca viitor „om mare”. Am pornit „pe drumul vieţii” sub atenta supraveghere a doamnei învăţătoare Florica Biro şi ulterior în gimnaziu, având numeroşi profesori, alături de care, zic eu, am avut o frumoasă colaborare, rezultatele fiind vizibile şi azi. Nu aş putea să uit frumoasa oportunitate de a trece graniţile ţării şi de a vizita o şcoală din Prerov-Cehia prin intermediul proiectului Comenius „Health-Wealth”. Acest parteneriat între şcoli, pentru mine personal a reprezentat mult mai mult decât o simplă „experienţă frumoasă”, mi-a demonstrat faptul că pentru a realiza „ceva” în viaţă, nu contează cine eşti sau de unde eşti, ci, cât de mult te străduieşti! Vreau prin intermediul acestui interviu să le mulţumesc tuturor dascălilor şcolii din Culciu Mare pentru modul în care m-au învăţat şi ne-au învăţat pe noi, toţi elevii acestei şcoli, atât lecţiile cuprinse în manual cât şi adevărate lecţii de viaţă.

Gymnazium: Cum ai perceput primele zile de şcoală la liceu? Ţi-a fost greu să te acomodezi?

Radmila Szilagyi: Primele zile la liceu nu au fost tocmai uşoare dat fiind faptul că nu trecusem niciodată pragul acestei şcoli, nu cunoşteam aproape pe nimeni şi mai ales datorită faptului că aveam aşteptări mult mai mari atât de la colectiv cât şi de la mine însămi.

Gymnazium: Ce poţi să ne spui acum despre viaţa de elev de liceu, cum ţi se pare?

Radmila Szilagyi: Acum viaţa de elev de liceu este frumoasă, încerc să mă bucur de tot ceea ce-mi oferă ziua de mâine, să preţuiesc fiecare clipă pentru că timpul trece foarte repede şi nu se va mai întoarce niciodată. La liceu, ca şi în alte perioade de studiu, trăim momente şi clipe mai mult sau mai puţin plăcute, e foarte important însă modul în care le percepem!

Gymnazium: Care a fost cea mai mare dificultate pe care a trebuit să o depăşeşti?

Radmila Szilagyi: Probabil cea mai mare dificultate pe care a trebuit să o depăşesc a fost aceea de a ajunge la concluzia de mai sus. Uneori percepem lucrurile mult diferit faţă de cum sunt ele în realitate şi datorită acestui fapt eu am avut tendinţa de a nega anumite sfaturi sau afirmaţii. În cele din urmă am realizat că nu am procedat corect şi am decis să dau o şansă fiecărei clipe, ocazii sau eveniment, în mai puţine cuvinte, m-am decis să fiu foarte „deschisă” la tot ceea ce viitorul îmi aduce.

Gymnazium: Ce poţi să ne spui despre colegii tăi?


- 9 -

Radmila Szilagyi: La început, probabil şi datorită faptului că nu cunoşteam pe nimeni în noua clasa, mi-a fost destul de greu să mă acomodez, ulterior însă, am ajuns să ne înţelegem cu toţii , în ciuda faptulului că nu suntem tocmai puţini, 33 la număr. Pe zi ce trece suntem parcă mai apropiaţi, am ajuns să ne cunoaştem din ce în ce mai bine şi chiar să învăţăm câte ceva unii de alţii în fiecare zi.

Gymnazium: Dar despre profesori?

Radmila Szilagyi: Începând cu clasa a IX-a am avut parte de profesori bine pregătiţi care ne-au implicat în diferite proiecte ce solicitau lucrul în echipă sau individual şi care aveau menirea de a ne dezvolta anumite aptitudini. Tot începând cu acel an, împreună cu doamna profesoară de chimie Pop Claudia, clasa mea ia parte la un proiect ce se derulează pe parcursul celor 4 ani de liceu şi prin intermediul căruia an de an avem posibilitatea de a ne îmbogăţi cunoştinţele în diverse ramuri ale industriei alimentare.

Gymnazium: Care sunt disciplinele tale preferate?

Radmila Szilagyi: Materiile mele preferate sunt în principiu aceleaşi din gimnaziu şi anume biologia, chimia, geografia şi limba engleză.

Gymnazium: Te-ai gândit ce vei face după absolvirea liceului?

Radmila Szilagyi: Deşi ar fi fost foarte bine să ştiu ce „cale” să urmez, momentan, nu sunt decisă în privinţa acestui aspect, sper, totuşi, ca în viitorul apropiat să iau decizia cea mai bună.

Gymnazium: Dacă ar fi să schimbi ceva referitor la anii de gimnaziu petrecuţi la şcoala din Culciu Mare care ar fi acel lucru?

Radmila Szilagyi: Acum când stau şi mă gândesc ar fi mai multe lucruri pe care mi-aş dori să le schimb în anii de gimnaziu pentrecuţi la şcoala din Culciu Mare, dar, dacă aş avea acum posibilitatea să dau timpul înapoi m-aş strădui să fiu un elev şi mai silitor care ar participa la şi mai multe compeţii şcolare.

Gymnazium: Te rugăm să transmiţi un gând elevilor de la Culciu Mare inclusiv absolvenţilor din acest an.

Radmila Szilagyi: Tuturor elevilor şcolii vreau să le transmit faptul că au doar de câştigat atunci când învaţă! Orice s-ar întâmpla, oricare ar fi situaţia lor şcolară momentan, nu este prea târziu să recupereze ceea ce au pierdut! Singurul lucru de care aveţi toţi nevoie este puţină voinţă, şi dacă o veţi avea şi veţi munci continuu veţi putea realiza lucruri măreţe! Absolvenţilor din acest an vreau să le amintesc faptul că străduinţa lor va fi răsplătită, să-i îndemn să se pregătească în timpul care a mai rămas şi desigur vreau să le urez mult succes la examene!


- 10 -

OANA TARŢA, elevă

Gymnazium: În ce clasă eşti şi unde studiezi? Oana Tarţa: Clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, matematică-informatică bilingv. Gymnazium: Ce amintiri te leagă de şcoala din Culciu Mare? Oana Tarţa: Mă leagă prieteniile cu colegii de gimnaziu, relaţiile cu profesorii, respectul pe care l-am dezvoltat faţă de ei şi faptul că trebuia să fac naveta în fiecare zi.

Gymnazium: Cum ai perceput primele zile de şcoală la liceu? Ţi-a fost greu să te acomodezi?

Oana Tarţa: Primele zile, de fapt primele săptămâni au fost incredibil de grele, faptul că nu cunoşteam pe nimeni şi formarea noii rutine m-au „pus la pământ” din punct de vedere moral. Dar cu ajutorul părinţilor, care îmi tot spuneau „timpul le rezolva pe toate” şi acomodatul a devenit o parte destul de uşoară pentru mine.

Gymnazium: Ce poţi să ne spui acum despre viaţa de elev de liceu, cum ţi se pare?

Oana Tarţa: Acum că m-am obişnuit, viaţa de liceu este foarte asemanatoare cu viaţa de la gimnaziu, doar că la liceu relaţia profesor-elev este puţin diferită.

Gymnazium: Care a fost cea mai mare dificultate pe care a trebuit să o depăşeşti?

Oana Tarţa: Nu pot să o numesc chiar dificultate, dar cel mai greu îmi era să mă obişnuiesc cu ideea că totul se va schimba - mentalitatea, relaţiile cu persoanele, anturajele, până şi notele mele, care ştiam că vor avea de suferit.

Gymnazium: Ce poţi să ne spui despre colegii tăi?

Oana Tarţa: Tot ce pot sa spun despre colegii mei este că toţi au personalităţi foarte puternice. Încă pe unii nu am apucat sa îi cunosc atât de bine după cum speram, dar până în clasa a XII-a aşa cum se zice „mai este timp”.

Gymnazium: Dar despre profesori?

Oana Tarţa: După cum se ştie, profesorii sunt foarte exigenti şi îi respect pentru asta. Doar prin exigenta înveti să munceşti. Cu toţii ştim că detaliile fac diferenţa.

Gymnazium: Care sunt disciplinele tale preferate?

Oana Tarţa: Disciplinele mele preferate sunt biologia şi matematica.

Gymnazium: Te-ai gândit ce vei face după absolvirea liceului?


- 11 -

Oana Tarţa: Aş dori să studiez la o facultate din Anglia, să-mi găsesc un job şi sa-mi construiesc viaţa cu propriile mele mâini.

Gymnazium: Dacă ar fi să schimbi ceva referitor la anii de gimnaziu petrecuţi la şcoala din Culciu Mare care ar fi acel lucru?

Oana Tarţa: Singurul lucru care aş vrea să-l schimb ar fi timpul. Mi-aş fi dorit ca acomodarea mea în şcoala din Culciu Mare să fi durat mai puţin.

Gymnazium: Te rugăm să transmiţi un gând elevilor de la Culciu Mare, inclusiv absolvenţilor din acest an.

Oana Tarţa: Profitati de timpul rămas din anii de gimnaziu pentru că urmează ani mai grei, cu multe responsabilităţi! Asta nu înseamnă că viata de liceean este atât de grea dupa cum pare de la bun început. Un singur sfat aş putea să va ofer: „Zâmbetul pe buze şi capul sus!”.

SZÜLŐI ÉRTEKEZLET MÁSKÉNT

Prof. Rákosi Réka Renáta

Úgy mint minden frissen végzett pedagógusnak, számomra is nagy feszültséget jelentett a szülői

értekezlet. Számtalan kérdés kavargott bennem, mint például: Miért nem tanítják sehol, hogy hogyan kell

megtartani egy szülői értekezletet? Eljönnek e a szülők? Ha nem, akkor miért nem? Hogyan tartsak úgy

szülői értekezletet, hogy a szülő kellemes érzésekkel távozzon?

Kényelmetlen volt számomra a hagyományos „katedra” szülői értekezlet és azok a korlátok,

amiket ez a módszer követelt meg. Néhány év tapasztalatszerzés után és a kérdések válaszainak keresése

közben, sikerült egy szülői értekezletet másként megtartanom, ami legalább akkora élményt jelentett a

szülőknek is mint nekem.

A továbbiakban beszámolok az első ilyen szülői értekezletemről, aminek elsődleges célja a szülői

közösség formálása volt és a „katedra” típusú szülői értekezlet kiküszöbölése. Mindaz amiről beszámolok

olyan játékokat és gyakorlatokat tartalmaz, amelyek működőképesek, így tapasztalataimmal és

élményeimmel megfűszerezve tárhatom fel.


- 12 -

Az osztály berendezése eltért a megszokottól: a székeket körbe helyeztem el, hogy ne egymás hátá

nézzék a szülők, hanem egymás tekintetét, és így vártam a szülőket. Ahogy érkeztek felvilágosítottam

őket, hogy kicsit más lesz ez a szülői értekezlet mint a többi, de véletlenül sem emlegettem a „játszani”

szót, mert tudtam, hogy az megijeszti, visszafogja őket, gondolva, hogy ők felnőttek és a felnőttek nem

szoktak játszani. Miután a szülők megérkeztek és helyetfoglaltak kivettem a körből a fölösleges székeket,

majd egy ajándékkal köszöntöttem őket. Egy rumos csokit kaptak tőlem, s elmondtam, hogy

gyermekkorom kedvenc csokija volt ez. Megkértem őket, hogy amíg a csokit majszolják, gondoljanak a

gyermekkoruk egyik kellemes pillanatára, majd a mellettük ülővel osszák ezt meg. Ez nagyon jó volt,

hogy a kezdetleges feszültséget feloldjam, s hogy ez a feloldás biztosan elérje célját, arra kértem a

szülőket, hogy álljanak fel, forduljanak mindannyian jobbra és egy esőhivogatóval folytattuk, miközben

egymás hátán utánoztuk az eső közeledtét, maszírozva.

A következő mozzanat célja az volt, hogy név szerint megismerjék egymást a szülők és én is a

szülőket. A játék neve „Emlékező erdő”. Minden szülő előkészített egy személyes tárgyat, amit az

„erdőben” sétálva úgy cserél el, hogy a tárgy átadásakor azt mondja: „Ez a Zoltáné”, vagyis a tulajdonos

nevét is közli. Adott jelre leülnek, mindenkinek a kezében lesz az utoljára kapott tárgy, aminek

tulajdonosát megnevezi és ha helyes a név akkor a tulajdonos átveszi.

A szülői értekezlet fő témája a „Szülő és tanító közti együttműködés” volt. Rövid beszámolót

tartottam képekkel illusztrálva ennek fontosságát. A beszámolót szabad, mégis irányított beszélgetés

követett, amit egy párválasztó játék előzött meg. A szülők körbe néznek, s úgy választanak párt

maguknak, hogy valami közös tulajdonságot fedeznek fel párjukban, amiről be is számolnak

választottjuknak. Utána párba állnak, egymással szembe, s így kialakul egy külső és egy belső kör.

Megkértem a külső kör tagjait, hogy arról beszélgessenek párjukkal, hogy milyen együttműködési ötleteik

vannak, amik segítik a gyerekeik tanulási folyamatát. A „stop” szóra a beszélők elhallgattak, a belső kör

jobbra szomszédot cserél, s most ők beszélnek ugyanerről a témáról. 2-3 kör után helyetfoglalnak és a

leggyakrabban előforduló ötleteket vagy a legérdekesebbet megosszák a többiekkel.

Köszönetképpen egy verssel búcsúzok a szülőktől:

Gyerekek nevében

Beszélj velem, úgy mintha felnőtt lennék!

Játssz velem úgy, mintha gyerek lennél!


- 13 -

Bízz bennem, adj feladatot,

Majd meglátod, milyen ügyes vagyok!

Dícsérj meg, ha megérdemlem,

Igazságtalansággal ne büntess engem!

Ha úgy érzem, teher vagyok neked,

Boldogtalan leszek, rossz gyerek.

Ha a bolt minden játékát elém rakod, mit ér, ha önmagad helyett adod?

Játssz velem, mintha gyerek lennél. Beszélj velem, mintha felnőtt lennék!

Ami nekem fontos, vedd komolyan!

Csak akkor szólj rám, ha komoly oka van!

Ne tiltsd meg, amit meg kell tennem,

A világot kell felfedeznem!

A szülőknek távozás előtt egy köszönő-kártyát kellett kitölteniük, amelyen három befejezetlen mondat volt (szükség volt egymás segítésére, az írástudatlan szülők miatt):

1. Szeretném, ha …

2. Attól félek, hogy…

3. Örülök, hogy…

Ezek a kártyák sokat segítettek abban, hogy megismerjem a szülők elvárásait, illetve félelmeit és

mi az amivel elégedettek.

Sok pedagógus a szülővel való kapcsolattartást a szülői értekezletek keretében képzelik el, ám ez

csak egy szűk csatornája a szülők és iskola közötti kapcsolatnak. Sok szülő évek alatt talán egyszer sem

megy el a szülői értekezletre, mi lehet ennek az oka? Talán, hogy egyesek számára az iskola a saját

gyermekkori szorongásait, kudarcélményeit hozza felszínre, talán mert az iskola folyton pénzt kér,

munkafüzetekre vagy más tanszerekre, ahhoz, hogy év végére kiderüljön, hogy a munkafüzetek

egynegyede sincs megoldva, vagy talán mert a szülői értekezlet arról szól, hogy mindenki rossz, senki

nem tanul, és éppen azok a szülők nem jöttek el, akiknek óriási probléma van a gyerekükkel.

Az én véleményem az, hogy a szülőknek érezniük kell, hogy gyermeküket elfogadom jó és rossz

tulajdonságaival együtt, a szülőnek pedig segítenem kell a nevelői munkáját. Bízniuk kell bennem, a


- 14 -

jóakaratomban, a hitelességemben, s érezniük kell, hogy bennem csak hála van irántuk. Ez volt az oka

annak is, hogy megkértem, ha gyermekükkel bármilyen probléma van kezeljük diszkréten, hogy senkinek

ne kelljen szégyenkeznie ez miatt, s személyesen beszéljünk róla. Hálás kell lennem minden egyes

gyermekért, akit rám bíztak, hisz ez által van kenyerem, sőt ajándék is lehet, hisz szeretem amit csinálok.

Ezt a szülői érekezleti formát azért választottam, hogy a szülők azt fogalmazzák meg magukban,

hogy: „De jó, hogy a gyerekem ebbe az osztályba jár!”. Mondja ezt a roma anyuka, az értelmiségi anyuka

vagy apuka, a háziasszony anyuka, a más elveket valló ember akiket egyetlen egy dolog köt össze, hogy a

gyerekük ugyanabba az osztályba jár.

CLASA PREGĂTITOARE – UN ÎNCEPUT PROMIŢĂTOR

Învăţătoare, Viorica Bălaj

Problematica psihopedagogică a copilului aflat în trecerea de la grădiniţă la şcoală este una de o reală importanţă şi cu profunde semnificaţii asupra evoluţiei educaţionale pe termen mediu şi lung. Activitatea didactică influenţează puternic întreg sistemul psihic al copilului, are rol formativ complex asupra mecanismelor cognitive şi aupra celorlalte procese şi fenomene psihice.

La vârsta de 6 ani copilul se află într-o perioadă de tranziţii pe multiple planuri: cognitiv, afectiv, social. Vârsta de 6 ani devine punct terminus pentru o etapă anterioară-grădiniţa şi moment de pornire într-o etapă nouă, cea de şcolar.

Clasa pregătitoare apare ca o necesitate menită să ajute la eliminarea barierelor existente între cele două niveluri ale sistemului de învăţământ, să ajute la o dozare mai judicioasă şi mai lejeră a sarcinilor ce reveneau clasei I, deloc puţine şi deloc facile. Clasa pregătitoare este gândită pentru copilul de 6 ani ca un univers al poveştilor, al învăţării prin joc, nu un spaţiu rigid al cunoaşterii, al constrângerii. În această clasă copiii sunt familiarizaţi cu mediul şcolar, li se dau cele mai bune achiziţii necesare învăţământului ulterior. Învaţă totul prin joc, se citesc poveşti, învaţă cântece, să numere obiecte, să distingă forme, culori, dimensiuni. Se familiarizează cu anumite lucruri care vor uşura asimilarea ulterioară a cunoştinţelor la diverse discipline. Măiestria didactică trebuie să-şi spună cuvântul.

Pentru eficienţa învăţării copiilor din clasa pregătitoare trebuie să ne raportăm la lumea lor, la universul imediat, tangibil, la îndemână. Foarte adesea acest univers este şi o creaţie a copilului, care arareori stă locului. Elevul meştereşte ceva în permanenţă: desenează, rupe, modelează, lipeşte, îngână o melodie, etc. Acest lucru ne ajută să combinăm verbalul cu limbajul corporal, vizual, muzical, iar pentru


- 15 -

copil este mult mai clar despre ce e vorba (exemplu: mimăm acţiunea de a sta în picioare enunţând această acţiune).

Tot ceea ce se întâmplă în cadrul unei ore se derulează sub forma unei suite de jocuri sau antrenamente amuzante pornind de la un context cu grijă ales. Din spaţiul clasei nu lipsesc jucăriile folosite în jocurile de rol. Copiii sunt puşi în situaţia de a comunica pe diverse teme, în contexte motivate, prin care se încurajează explorarea afectivă a mediului apropiat şi independenţa în rezolvarea unor probleme de viaţă simple. Formele de activitate individuală alternează cu cele în perechi sau grup, cu accent sistematic pe dezvoltarea şi valorificarea curiozităţii copiilor, pe crearea unui mediu educaţional care să permită dezvoltarea liberă a copilului şi incluziunea socială optimă. Copiii sunt în permanenţă apreciaţi, lăudaţi, încurajaţi să progreseze, ajutaţi să-şi rezolve sarcinile de lucru cu răbdare, interes, să întrebe, să intervină, să-şi exprime idei, păreri despre ceea ce învaţă.

Planul de învăţământ pentru clasa pregătitoare prevede discipline noi, gruparea şi asocierea altora existente la clasele primare. În cadrul orelor de comunicare în limba română sarcinile de lucru vizează elemente de construcţie a comunicării. Sunt prezente exerciţii de îmbogăţire şi activizare a vocabularului, exerciţii de citire, scriere de tipul: reprezentarea grafică a propoziţiei, cuvântului, silabei, sunetului, despărţirea cuvintelor în silabe, identificarea unor litere.

Folosind abordarea integrată textele suport de la orele de comunicare în limba română pot fi utilizate cu succes în realizarea cerinţelor programei pentru Matematică şi Exploatarea mediului. Armonizarea celor două domenii permite folosirea mai eficientă a timpului didactic şi măreşte flexibilitatea interacţiunilor. Elevul de clasa pregătitoare va recunoaşte şi va utiliza numerele în calcule elementare manifestând curiozitate pentru sortarea, clasificarea, reprezentarea fenomenelor, elementelor, formelor din mediul apropiat încercând explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică.

Utilizând metode activ participative variate, mijloace de realizare adecvate (jocul didactic, povestirea, exerciţiile cu material individual, lectura după imagini, observarea, convorbirea, etc), copilul este plasat în situaţia de a explora lumea înconjurătoare şi de a deveni independent. În întreaga activitate trebuie de avut în vedere faptul că aceşti copii au niveluri diferite de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare şi învăţare, stiluri diferite de învăţare, experienţă de viaţă şi învăţare diferită. Prin urmare sarcinile de învăţare trebuie adaptate corespunzător. În cadrul jocurilor didactice, cadrul didactic ca bun observator şi psiholog poate obţine informaţii preţioase despre copii pe care apoi le poate utiliza în activităţile structurate.

Jocurile şi activităţile didactice sunt cele care îi ajută pe copii să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţine, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris.

Pornind de la contactele fireşti de viaţă şi de la grupurile de apartenenţă din care fac parte copiii la această vârstă, în cadrul orelor se va avea în vedere interiorizarea normelor de conduită, manifestarea unor deprinderi corecte de comportament moral civic. Pilonul fundamental al educaţiei în secolul al XXI-lea este a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi. Disciplina Educaţie pentru sănătate răspunde exigenţelor


- 16 -

de dezvoltare umană, în principal prin aportul pe care îl aduce la nivelul dezvoltării competenţelor civice, morale, relaţionale.

În societatea contemporană tipurile fundamentale de învăţare au evoluat de la a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, la a învăţa să fii. Pornind de la acest aspect, la clasa pregătitoare este introdusă disciplina „Dezvoltare personală”.

Prin abordarea temelor sub formă de fişe elevii manifestă un interes pentru autocunoaştere, îşi formează atitudine pozitivă faţă de sine şi ceilalţi, îşi descoperă aptitudini, abilităţi, nevoi, interese, îşi creionează stilul de viaţă, îşi exprimă adecvat emoţiile în diverse situaţii.

Prin orele de „Muzică şi mişcare” se urmăreşte formarea capacităţii de a recepta şi reda un repertoriu de cântece potrivit vârstei, de a se manifesta spontan la contactul cu muzica. Se asociază muzica cu mişcarea, deoarece în felul acesta se stimulează manifestarea expresivă a elevului de la cea mai fragedă vârstă, reacţia spontană, naturală a copilului este mişcarea.

În orele de „Arte vizuale” şi „Lucru manual” se are în vedere crearea de lucrări utile şi frumoase. Utilul merge împreună cu frumosul. Ceea ce realizează elevii în cadrul acestei ore este rezultatul legăturilor dintre minte şi mână. Îşi formează deprinderi practice de muncă.

Încă de pe acum se pun bazele pregătirii elevului pentru viaţă. În vederea pregătirii copiilor pentru a face faţă cu succes provocărilor lumii contemporane, şcoala trebuie să pună accentul pe formarea de competenţe, atitudini, capacitatea de a realiza conexiuni care să conducă la rezolvarea unor situaţii-problemă.

Copilul trebuie să ştie la ce-i foloseşte ceea ce învaţă el la şcoală, cum să utilizeze achiziţiile în viaţa activă. Abordarea interdisciplinară a programei şcolare pentru clasa pregătitoare are în vedere asigurarea punţilor către competenţele cheie şi competenţele specifice care determină profilul de formare al elevului.

Desfăşurată în condiţii normale, în clase de sine stătătoare şi nu simultan, munca cu clasa pregătitoare este o provocare, o plăcere, o satisfacţie. Prin joc, fără să observe elevii ştiu să comunice, să compare, să socotească, să observe natura, etc. S-a uşurat munca lor din clasa I şi implicit şi a învăţătorului.

Pentru reuşita activităţilor e nevoie de auxiliare care fără colaborarea şi aportul părinţilor nu pot fi achiziţionate dar, cum oricare părinte vrea ce-i mai bun pentru copilul său şi de această dată părinţii copiilor din prima clasă pregătitoare din şcoală au fost la înălţime. Am colaborat bine. Copiii au avut materialele necesare, au paticipat şi la concursuri, tot prin grija şi efortul părinţilor.

Pentru mine a fost o experienţă plăcută, o muncă grea (având şi clasa I şi a III-a), dar rezultatele sunt frumoase. A meritat efortul.


- 17 -

GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI...

Ana Simona Miclăuş

Regrete…

E prea târziu pentr-un răspuns, Dar prea devreme, pentr-un apus

Iubirea încă pâlpâie-n afară Şi nu doreşte ca să piară.

Am fost mereu doar tu şi eu,

Eu suflet blând, tu chip de zeu, Uniţi în suflet şi-n cuvânt, Prin acel sacru legământ.

Eu te-am ales din idealuri, Nu din frumuseţi deşarte, Prea târziu cerşeşti iubire

Inimii mele-ncuiate.

A fost un drum bătătorit cu flori, Pe el de te-ai întoarce Acum, mi-ai da fiori

Nu poţi trăi în ură, minciună sau păcat, Când uiţi că-n ceruri Domnul

Pe noi doi ne-a legat.

Ai mei străbuni

E seara, târziu...şi visul se-aude de-acum,

Un car cu boi mai scârţâie pe drum. Ţărani cu faţa scăldată în raze de soare

Se-ntorc de pe câmp, cu toţi, cu mic, cu mare.

Ţărani cu palmele bătătorite Cuvântul lor e simplu şi curat,

Un cântec din pieptul lor răzbate Dorind pe veci să rămână la sat.

Cântecul lor e vechi, contemporan cu glia,

De-a pururi au fost fraţi cu dealul şi câmpia, Şi setea de pământ nestinsă e în ei,

Iar zilele-şi măsoare în brazde, nu-n condei.

Cred în nemurirea voastră, şărani cu sufletul curat! Precum cred în bine sau păcat,

Voi aţi avut un vis, dorind doar libertate Doresc ca de acum să vă fiu pururi frate!

La voi în palmă viaţa înfloreşte,

Sunteţi singurii actori ce simt cum iarba creşte, Pe chipul vostru blând, timid răsare luna

Şi-n zori de zi călcând puteţi mângâia bruma.


- 18 -

ÎN LUMEA GRĂDINIŢEI

Prof. Monica Toth-Codreanu

Socializarea este esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului. Dezvoltarea socială începe să prindă contur încă de la naştere şi se dezvoltă pe tot parcursul vieţii copilului. De la primele interacţiuni cu părinţii şi până la crearea primilor prieteni, din grădiniţă şi apoi la şcoală, serviciu, etc, copilul este înconjurat tot timpul de oameni care formează cercul lui social în care se dezvoltă.

Copilul nu trebuie să ajungă la vârsta la care să îşi facă primii preteni pentru a fi sociabil şi a cunoaşte ce înseamnă socializarea. El va cunoaşte dezvoltarea socială pe tot parcursul vieţii sale, îi va descoperi noi laturi, principii, perspective, etc.

Socializarea copilului începe în familie, cu părinţii. Ei sunt primii lui prieteni şi parteneri de joacă. Cu ajutorul părinţilor copilul începe să se familiarizeze cu oamenii şi, treptat, începe să îi placă şi pe alţi oameni din preajma lui.

În jurul vârstei de 3 ani, sociabilitatea lui prinde alt contur. Descoperă plăcerea de a interacţiona, de a vorbi şi a se juca cu alţi copii, pentru ca la puţin timp după aceea, în perioada preşcolară, să îşi facă şi primii prieteni. Micuţul are nevoie de mama, tata, educatoare pentru a-i “şlefui” abilităţile sociale şi a-l învăţa care sunt regulile în acest frumos joc numit “prietenie”.

De la vârsta preşcolară, copilul va gravita în jurul a din ce în ce mai multor persoane, iar socializarea lui va cunoaşte o adevărată explozie. Va descoperi lucruri minunate care se pot face împreună cu alţi copii, va învăţa cum să empatizeze cu bucuriile şi suferinţele lor, cum să răspundă şi cum să acţioneze în situaţii limită, iar treptat, va cunoaşte şi învăţa regulile unei prietenii trainice.

Avantajele integrării copilului într-un grup sunt numeroase. În primul rând, copilul se joacă. Jocul la această vârstă este esenţial, deoarece este un mod de explorare a mediului înconjurător, o modalitate de dezvoltare a competenţelor sociale, a inteligenţei, a limbajului, a creativităţii. De asemenea, prin joc se pune accent şi pe socializare, pe împărtăşirea ideilor cu ceilalţi, pe stimularea copilului de a se exprima liber, de a lua decizii. În cadrul grupului copilul învaţă, pe masură ce creşte, să stabilească şi să respecte reguli, să împartă, să negocieze, să fie lider sau membru activ al grupului, să accepte părerile altora şi să-şi exprime emoţiile.


- 19 -

Dintre dezavantaje amintesc învăţarea prin imitaţie. Multe dintre comportamente, unele adecvate, altele inadecvate se petrec în cadrul oricărui grup de copii şi sunt copii care imită aceste comportamente fără să îşi dea seama dacă procedează bine sau nu.

Grădiniţa asigură lărgirea experienţei personale, dar mai ales condiţiile unei activităţi sociale bogate, variate, în care şi prin care copilul va reuşi să preia iniţiativa contactului social mai frecvent, poate, decât adultul, va elabora relaţii de încredere în ceilalţi şi va conştientiza locul şi rolul său în cadrul

colectivităţii.

Activităţile desfăşurate în cadrul grădiniţei influenţează în foarte mare măsură sociabilitatea copiilor, ca şi capacitatea asociativă care îl determină pe copil să fie capabil de a trăi în asociere permanentă cu ceilalţi, să fie capabil de relaţii prietenoase şi, în special, să dorească să întreţină legături cu semenii săi, implicându-se cu plăcere în această antrenare şi căutare de contacte şi relaţii sociale. Relaţiile care se stabilesc între copii în timpul jocului mă determină să-mi asum şi eu, educatoarea, roluri diferite, în funcţie de situaţiile create, de context: uneori un rol pasiv, de simplu spectator, de observator sau interpret a ceea ce se întâmplă în jocul respectiv, (acest lucru se întâmplă atunci când relaţiile între partenerii de joc decurg normal, fără denaturări, fără devieri comportamentale de la regulile jocului, sau conflicte între copii), alteori, un rol activ, de partener de joc, (când observ că jocul are un conţinut prea sărac, are prea puţini parteneri etc.), propunând variante de joc posibile, pentru diversificare.

După 15 ani de experienţă, ca educatoare, am constatat că sugestiile educatorei nu stopează jocul copiilor, nu reduc libertatea copiilor în joc, dimpotrivă, le dezvoltă imaginaţia, spiritul creator. Conţinutul jocului se îmbogăţeşte prin transpunerea în joc a realităţilor cu care se confruntă societatea noastră şi, cel mai important lucru, după părerea mea, copiii se simt foarte bine, sunt foarte apropiaţi de educatoare şi o respectă. Respectând sugestiile ei, ca partener de joc, le acceptă ca puncte de plecare, dând apoi frâu liber propriei imaginaţii. Acest lucru se întâmplă pentru că ei, la rândul lor se simt respectaţi şi trataţi cu seriozitate, chiar dacă este vorba de joc, sau mai ales când este vorba de joc, deoarece pentru copil, jocul este activitatea cea mai serioasă, este un mod de viaţă.


- 20 -

NI S-AU ALĂTURAT ÎN ACEST AN ŞCOLAR...

MARCHIŞ ADRIANA, profesor consilier

Data şi locul naşterii: 26.03.1961, Nucet, judeţul Bihor

Studii liceale: Liceul de filologie-istorie, Satu Mare, 1980

Studii universitare: Facultatea de Pedagogie Socială Cluj Napoca, 1986

Debutul în învăţământ: 1980, Şcoala Generală Socond

Doamna Marchiş Adriana lucrează în acest an şcolar la şcoala noastră la plata cu ora, fiind titulara

Grupului Şcolar „Unio” Satu Mare. Este pasionată de lectură şi călătorii dar nu mai puţin de meseria ei –

fapt dovedit prin preocuparea cu care îşi exercită abilităţile profesionale. A dovedit excelente abilităţi de

comunicare cu copiii – de la cei mici, de grădiniţă, până la adolescenţi. Este îndrăgită de părinţi, aceştia

remarcând utilitatea procesului de consiliere precum şi implicarea sufletească a doamnei profesor. În

cursul acestui an şcolar a sprijinit şcoala în proiectul UNICEF „Hai la şcoală!” prin proiectarea şi

susţinerea unor activităţi de consiliere cu părinţii elevilor aflaţi în risc major de abandon.


- 21 -

NICOARĂ MARGARETA, profesor limba franceză

Data şi locul naşterii: 26.08.1949, Tătărăşti, judeţul Satu Mare

Studii liceale: Liceul „Kolcsey Ferencz” Satu Mare, 1967

Studii universitare: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, 1977

Debutul în învăţământ: 1967, Şcoala Generală Certeze, ca profesor

necalificat; în 1977, Şcoala Generală Odoreu, ca profesor calificat.

În 2010 s-a pensionat dar a continuat din dragoste pentru meserie să lucreze la plata cu ora. Este

pasionată de lectură, teatru, călătorii; la şcoala noastră predă 8 ore pe săptămână insuflându-le elevilor

dragostea pentru limba franceză, fiind prin fiecare gest şi atitudine model pentru profesorii mai tineri.

Consideră faptul de a-ţi face meseria de dascăl cu pasiune şi dăruire cel mai frumos lucru posibil.

MICLĂUŞ ANA SIMONA, profesor, limba şi literatura română

Data şi locul naşterii: 30.01.1987, Turţ

Studii liceale: Colegiul Naţional „Ioan Slavici” Satu Mare, 2005

Studii universitate: Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere,

Etnografie şi Folclor, 2008; Universitatea de Nord Baia Mare, masterat în

etnoturism, 2010; Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, Limba

şi literatura română, 2010.

Debutul în învăţământ: 2010, Şcoala cu clasele I-VIII Pomi

Titulară la Liceul tehnologic „Petru Cupcea” Supuru de Jos, doamna profesoară a lucrat acest an şcolar la

profesor detaşat la şcoala noastră pe catedra de limba şi literatura română. Pasionată de citit, sport, dans,

plimbări în aer liber, a dat dovadă de profesionalism în şcoala noastră. În ciuda vârstei fragede, a implicat

elevii în concursuri şcolare şi s-a pus la dispoziţie pentru consultaţii săptămânale.


- 22 -

SZABÓ BEÁTA KINGA, profesor, limba engleză

Data şi locul naşterii: 22.10.1981, Satu Mare

Studii liceale: Colegiul Naţional „Kölcsey Ferenc” Satu Mare, 2000

Studii universitare: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Satu Mare, 2007

Debutul în învăţământ: 2002, Şcoala cu clasele I-VIII Dorolţ

Pasionată de zumba, citit, înot, plimbări în aer liber, doamna profesoară a

revenit în cursul acestui an şcolar în şcoala noastră după ce a mai lucrat în perioada 2003-2008 ca

profesor de limba engleză la noi. În această perioadă, împreună cu alţi colegi a câştigat un proiect

Comenius pentru şcoala noastră. Este o fire conştiincioasă, pretenţioasă cu sine însăşi, câştigând în acelaşi

timp simpatia elevilor şi a colegilor.

CADAR IOAN GABRIEL, profesor, istorie

Data şi locul naşterii: 03.10.1977, Bârsău de Sus

Studii liceale: Liceul „Ioan Slavici” Satu Mare, 1996

Studii universitare: Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea

„Dunărea de Jos”, Galaţi, 2000

Debutul în învăţământ: 2000, Şcoala Generală Bârsău.

Titular la Liceul Teoretic Carei, domnul profesor a lucrat în acest an şcolar ca profesor detaşat pe catedra

de istorie la şcoala noastră unde s-a integrat uşor în colectivul de cadre didactice şi s-a făcut plăcut

elevilor, având o relaţie caldă cu aceştia. Este pasionat de documentarele istorice despre Al doilea Război

Mondial, iubeşte cititul, excursiile şi vizionarea de filme la cinema.


- 23 -

BOZGA CIPRIAN ALIN, preot

Data şi locul naşterii: 18.11.1976, Satu Mare

Studii liceale: Seminarul Teologic Ortodox Baia Mare, 1996

Studii universitare: Facultatea de Teologie Ortodoxă Oradea, 2000.

A lucrat ca preot pentru prima dată la Parohia Ortodoxă Ciuperceni iar ca

profesor de religie din anul 2000.

LA FRANCOPHONIE

Prof. Margareta Nicoară

La françois est pratiqué par prés de 58 millions d’étrangers, mais 200 millions le connaissent. Plus de 56 pays sont déclarés francophones et 19 pays observateurs.

La francophonie prend sa source dans une langue commune: le français.

Le terme „francophonie” est inventé au XIX- e siècle par le géographe Onésime Reclus, pour désigner l’ensemble des populations parlant français.

Mais le terme de francophonie est bien plus riche: il engendre le sentiment d’appartenir à une même communauté et surtout d’en partager, les valeurs culturelles, politiques, et même économiques. Il suppose des liens de toutes sortes, une certaine

solidarité de groupe; une consciece commune.

Des associations naissent, puis des organisations, bientôt des sommets ( le premier, au Québec, en 1987). Le sommet de Hanoi, en 1997, (le septième) a marqué un tournant, car il a donné à la francophonie intitutionnelle une pleine dimension politique, et en a fait une organisation internationale à part entière.

Les organismes français:


- 24 -

Le Conseil supérieur de la langue française: il présente au gouvernement des actions pour promouvoir, illuster et valorisé le français:

La Délégation générale de la langue française:elle veille à l’enrichissement du français: Le Haut Conseil de la Francophonie:il impulse les grandes actions en faveur de la

Francophonie:

Les manifestations: un grand nombre de réunions nationales et internationales; des débats; des conférences; des rapports sur l’état de la francophonie; manifestations culturelles; des rencontres mondiales apportent leur pierre à l’édificationes d’une francophonie féconde.

Quelques pays francophones: Belgique, France, Roumanie, Luxembourg, Suisse; Canada, Grèce, Liban, Haiti, Laros, Tunisie, Madagascar, Egypte, Maroc, Vietnam, Cambodge, etc.

La Roumanie peut se vanter avec plusieurs écrivains francophones: Eugène Ionesco, Emil Cioran, Panait Istrati, Mircea Eliade, Tristan Tzara, Ilarie Voronca.

„La francophonie – cet humanism intégral qui se tisse autour de la terre ; cette symbiose des « énergies dormantes » de tous les continents, de toutes les races ; qui se réveillent à la chaleur complémentaire’’ ( Leopold Sédar Senghor, Libérte, 1964).

À l’occasion de la « Journée Internationale de la Francophonie » (le 20 mars 2013) les élèves de gymnase ont présenté un programme artistique, de « musique » et « poésie » :

« Ici on parle français » :

D’ailleurs, ils ont été, aussi, pour quelques minutes des acteurs, dans le scénario :

« Où est le journal? »

Au spectacle ont participé tous les élèves de l’école et aussi tous les enseignants . À la fin du spectacle la directrice de l’école, prof. Ionela Pop a félicité les élèves.


- 25 -

SPORT ŞI SĂNĂTATE Importanţa sportului pentru copii

Prof. Fulop Orsolya

În ultimul timp practicarea unui sport în ţara noastră a început să devină o raritate datorită dezvoltării tehnologiei, copiii preferând să stea în faţa calculatorului şi să joace sporturi virtuale în defavoarea celor reale. În afară de tehnologia modernă mai sunt şi alte probleme care sunt în defavoarea sportului, cum ar fi: dotarea şcolilor cu săli, terenuri şi materiale sportive, părinţii iresponsabili care nu se gândesc la sănătatea copiilor. Ar fi mai multe dar acestea sunt principalele.

Cu privire la îndrumarea copilului de a practica un sport un rol important îl are părintele care ar trebui să discute si să-şi îndrume copilul să facă sport explicându-i rolul şi importanţa acestuia în viaţa unui om.

De-a lungul carierei mele de cadru didactic am ajuns să înţeleg care ar fi sportul de început ideal pentru copiii de 4-6 ani. Un rol important în această descoperire a avut fiul meu de 6 ani, care s-a apucat de mai multe sporturi în urma explicării importanţei practicării sportului. Primul sport ales de el a fost fotbalul de care a fost foarte încântat. L-am dus la un club unde mai erau şi alţi colegi de-ai lui de la grădiniţă. S-a acomodat din prima zi, la al doilea antrenament nu am mai asistat să nu-i distrag atenţia şi uite aşa a fost la 4 antrenamente după care nu a mai dorit să meargă. După lungi discuţii mi-a spus că s-a plictisit şi nu mai vrea să meargă la fotbal. L-am înţeles, i-am explicat cu răbdare că nu-i nici o problemă şi i-am dat timp să se gândească la alt sport. La scurt timp şi-a ales sportul pe care vrea să-l practice şi anume, judo-ul. Nu am fost încântată de acest sport datorită „violenţei" . Până la urmă l-am înscris cu gândul că mai mult de câteva ore oricum nu va merge că se va plictisi. Şi copilul meu a mers şi a mers până la o lună şi jumătate, după care brusc fără nici o ezitare nu a mai vrut să meargă. Motivul nu îl ştim nici azi, dar din câte mi-am dat seama duritatea şi violenţa acestui sport nu a fost o alegere bună pentru vârsta lui. La noi în ţară antrenorii nu sunt încă pregătiţi să fie şi buni psihologi pentru a putea conversa cu copiii de această vârstă fragedă. Antrenorii sunt pregătiţi pentru a face doar performanţă, fără să-şi de-a seama că aceşti copii de 4-6 ani învaţă sportul prin joacă, au nevoie de afecţiune şi abia la vârsta pubertăţii vor ajunge la performanţă când vor înţelege rolul acestui sport. Vina o poartă sistemul din ţara noastră şi nu aceşti antrenori, doar că prin această mentalitate învechită multe sporturi au de pierdut copii cu calităţi deosebite.

În urma acestor experienţe mi-am dat seama ce sport li s-ar potrivi şi ar fi indicat şi sănătos copiilor de vârstă fragedă. Acest sport este ÎNOTUL. Copilului meu îi place foarte mult să se joace în apă şi la oricare copil de vârsta lui. Acest sport, cred eu, că este un bun început pentru copilaşi. Înotul este un sport ce îl pot practica atât adulţii cât şi bătrânii, fiind cel mai activ sport punând în mişcare atât toate


- 26 -

grupele musculare cât şi aparatul cardio-vascular. Practicând acest sport, copiii se pot simţi în largul lor, se joacă, ceea ce este foarte important la vârsta lor, îşi dezvoltă abilităţile în deplină siguranţă.

Pentru sporturi cum ar fi: gimnastica, judo, lupte, jocuri sportive pe echipe, vârsta ideală ar fi 10 ani datorită dezvoltării copilului atât fizic cât şi psihic, devenind mai responsabil şi mai receptiv putând decide singur care sport i se potriveşte. La această vârstă articulaţiile sunt mai rezistente pentru a putea depune efortul necesitat de asemenea sporturi.

Activităţile fizice care implică reguli le oferă copiilor şansa de a se forma într-un mod sănătos şi organizat, învăţând de la vârste fragede cum să respecte regulile şi să fie disciplinaţi. Copiii care vor practica sport de la vârste fragede vor învăţa să lucreze în echipă, să fie răbdători cu ceilalţi, să fie responsabili, ascultători, să îndeplinească sarcinile cerute, să se descurce în situaţii neprevăzute, să se adapteze şi să-şi facă mulţi prieteni. În concluzie, sportul pregăteşte copiii pentru viaţă, fiind sănătoşi, descurcăreţi, ambiţioşi şi nu în

ultimul rând fericiţi.

HOW TO IMPROVE YOUR ENGLISH (11 TIPS)

Prof. Szabo Béata

Be patient with yourself. Keep in mind that learning a language is a gradual process - it does not happen overnight. Define your learning objectives early: What do you want to learn and why? Make learning a habit. Try to learn something every day. It is much better to study (or read, or listen to English news, etc.) for ten minutes each day than to study for two hours once a week. Choose your materials well. You will need reading, grammar, writing, speaking and listening materials. Find friends to study and speak with. Learning English together can be very encouraging. Try to make friends with native speakers. If you don't live in an English environment, try to interact with people that speak only English. Choose listening and reading materials that relate to what you are interested in. Begin reading magazines and publications that use fairly easy language. Being interested in the subject will make learning more enjoyable, and thus more effective. For example, by watching English films & TV programs you can expand your vocabulary and hear the flow of speech from the actors. Music can also be a very effective method for learning English. The best way to learn though is to get the lyrics (words) to the songs you are listening to and try to read along as the artist sings. This way you can practice your listening and reading at the same time. And if you like to sing, that is even better!


- 27 -

Move your mouth! Understanding something doesn't mean the muscles of your mouth can produce the sounds. Practice what you are learning by saying it aloud. It may seem strange, but it is very effective. Communicate! There is nothing like communicating in English and being successful. Grammar exercises are good, but having your friend on the other side of the world understand your e-mail is fantastic! Use the Internet. The Internet is the most exciting, unlimited English resource that anyone could imagine and is available in almost every country right at your fingertips. Speak without fear. The biggest problem most people face in learning a new language is their own fear. They worry that they won’t say things correctly or that they will look stupid so they don’t talk at all. Don’t do this! The fastest way to learn anything is to do it again and again until you get it right. Like anything, learning English requires practice. Don’t let a little fear stop you from getting what you want. Final tips: 1. Remember that English learning is a process. 2. Be patient with yourself. 3. Practice, practice, practice.

ENGLISH PROVERBS Prof. Szabo Béata

Every culture has a collection of wise sayings that offer advice about how to live your life. These sayings are called "proverbs". It's good to know the really common English proverbs because you hear them come up in conversation all the time. Sometimes people say the entire proverb to give advice to a friend. More often, someone will say just part of a proverb like this: An apple a day, … Here are some of the well-known English proverbs and below each one there is a simple explanation: “Two wrongs don't make a right." (When someone has done something bad to you, trying to get revenge will only make things worse.) "When in Rome, do as the Romans." (Act the way that the people around you are acting.) "People who live in glass houses should not throw stones." (Don't criticize other people if you're not perfect yourself.) "Never look a gift horse in the mouth." (If someone offers you a gift, don't question it.) "You can't make an omelette without breaking a few eggs." (When you try to do something great, you'll probably make a few people annoyed or angry. Don't worry about those people; just focus on the good results.) "All good things must come to an end."


- 28 -

(You can't keep having good luck or fun forever; eventually it will stop.) "You can't judge a book by its cover." (Things sometimes look different than they really are.) "Two heads are better than one." (When two people cooperate with each other, they come up with better ideas.) "Never put off till tomorrow what can be done today. " (Don’t postpone until later something you can do now) "When the cat’s away, the mice play. " (People sometimes misbehave when the person in authority is absent)

RIDDLES

Prof. Szabo Béata

"Riddles" are questions created in a tricky manner such that a person ends up in a maddening state to come up with the right answer. Here are some fun "riddles" See if you can guess the answers: Q:Why did the banana go to the hospital? A: Because he wasn’t peeling well! Q: Why did the boy take a ladder to school? A: He wanted to go to high school! Q: If the red house is on the left, the blue house is on the right, where is the White House? A: In Washington, D.C. Q: What is black when clean, and white when dirty? A: A blackboard. Q: Why does a flamingo lift up one leg? A: Because if he lifted up both legs it would fall down. Q:What is black, white, and pink all over? A: An embarrassed zebra Q: I go in dry and come out wet, the longer I'm in, the stronger I get. What am I? A: A tea bag Q: After teaching his class all about roman numerals (X = 10, IX=9 and so on) the teacher asked his class to draw a single continuous line and turn IX into 6. The only stipulation the teacher made was that the pen could not be lifted from the paper until the line was complete. A: Draw an S in front of IX and it spells SIX. The teacher did not mention that the line had to be straight.


- 29 -

„Poezia este jurnalul unui animal marin care trăieşte pe uscat, râvnind să

zboare în văzduh.”

CARL SANDBURG

UMBRE DE CONDEI (III)

Ionela Pop

Rătăcire

Suflet pustiu ai rătăcit, Ai apucat poteci cotite

Şi inima ţi-ai peticit Cu vorbe schilodite.

Şi tot ce ai pierdut Nici nu mai doare;

Te simţi ca sclav vândut, Lipsit de apărare.

În vis mai cauţi doar Refugiu ori liman. Apune-un ultim far

Şi tu apui, suflet sărman.

Anotimpuri

Au rătăcit simţiri pipernicite Prin crăpături de suflet mâzgălite,

Şi ploi de toamnă despletite Lovit-au feţe-ngălbenite.

Şi n-au rămas nici petice răzleţe

Din ce părea a fi nobleţe; Iar gerul crunt a degerat Ultimul gând adevărat.

S-aştept o nouă primăvară?

Ar fi doar născocire-amară... Zăresc doar verile aride Şi zeci de feţe insipide.

Toamna îmi aminteşte de tine

În vârtej de frunze suflul toamnei

îmi cotrobăie prin suflet. Mi-e sete. Frunze uscate pocnesc, pulberea-ncinsă îmi mistuie văzul.

Şi... tu, tu... nu mai eşti! Toamn-a cernut frunze livide

Pe urme de paşi aproape uitaţi. Te caut... dar cum să mai fii

Dacă eu nici măcar nu mai cred?

În sfârşit... primăvară!

Scânceam în versuri disperată Jelind că primăvar-a fost furată.

Dar Soarele, fidel străjer, A mistuit acest mister.

Scrisoare către Polul Nord

Prieten drag, ai prins contur de gheaţă De amintirea-ţi doar inima-mi se-agaţă.

Te-am decorat cu fulgi de nea Şi minţii eu i-am pus zăbrea.


- 30 -

METODE DE ABORDARE TERAPEUTICĂ ŞI INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ

A COPILULUI CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

Prof. consilier, Adriana Marchiș

Ştiințele psihologice şi pedagogice au cunoscut un avânt însemnat în a doua jumătate a secolului trecut şi în prima parte a acestui secol. S-au constituit noi domenii şi s-a pus accent tot mai mare pe caracterul aplicativ, pornind de la nevoia de cunoaştere și evaluare a capacităților psihice, în vederea adoptării unor strategii eficiente pentru optimizarea procesului instructiv-educativ. S-a acreditat ideea că diferențele psiho-fizice dintre copii și modalitățile specifice de activitate impun o organizare ierarhizată și diferențiată a educației și intervențiilor care să valorifice maximal dezvoltarea potențialului uman. Probleme cu semnificații deosebite le creează copiii cu cerințe educative speciale, a căror instrucție și educație trebuie să se subordoneze scopului corectiv-recuperativ și integrativ socio-profesional.

Scopul recuperării constă, pe de o parte, în valorificarea la maxim a posibilităților individului cu deficiențe, iar pe de altă parte, funcțiile psiho-fizice nealterate trebuie astfel antrenate încât să poată prelua activitatea funcțiilor afectate în vederea formării unor abilități și comportamente care să-i perimită persoanei o integrare optimă în viața profesională și socială.

Programul de educație a copiilor cu cerințe educative speciale prezintă câteva caracteristici principale :

Un program și o strategie individualizate de educație sunt necesare pentru fiecare copil, pe baza unei evaluări permanente a trebuințelor și progreselor sale

Programele de educație vor fi elaborate prin conlucrarea cu părinții, de către membrii unei echipe pluridisciplinare

Educația integrată urmărește valorizarea tuturor potențialităților latente și manifeste ale copilului cu nevoi speciale, pentru a trăi din plin, cu posibilitățile pe care le are și le dezvoltă, într-o ambianță constructivă, echilibrată

Educația integrată îi va permite copilului cu cerințe speciale să trăiască alături de ceilalți copii valizi, să desfășoare activități comune, dobândind abilități indispensabile pentru o viață cât mai apropiată de cea a valizilor, pentru o adecvată inserție socială.

În vederea realizării acestor deziderate, cât și în adoptarea metodologiei specifice recuperării este necesar să se cunoască particularitățile psiho-individuale ale subiectului, să stabilim diagnoza și prognoza cazului respectiv. Raportată la aceste caracteristici, metodologia utilizată poate fi preponderent psihologică, pedagogică sau medicală. Rezultatele cele mai bune se obțin prin combinarea celor trei forme, adoptând o acțiune unitară concretizată în ceea ce se poate numi terapia complexă a recuperării.


- 31 -

Principalele forme ale recuperării sunt realizate prin: învățare, psihoterapie și terapie ocupațională.

a) Recuperarea prin învățare se realizează cu metode și procedee diferite, adaptate în funcție de forma învățării. Subliniem că activitatea de recuperare prin intermediul învățării va fi mai eficientă dacă va începe sub formă organizată încă de la vârsta preșcolară și ținând seama de specificul dizabilității. Astfel, ea va fi predominant afectivă și motivațională. Aceste forme de învățare vor fi însoțite, întotdeauna, de alte două forme și anume de învățarea morală și învățarea motrică. Fără îndoială, se va apela și la învățarea intelectuală prin intermediul căreia se va urmări acumularea de informații, de însușire a unui aparat conceptual, a operării instrumentale. Modelele verbale sunt esențiale în învățarea intelectuală și se dovedesc eficace odată cu formarea capacității de a decodifica simbolurile lingvistice (orale sau scrise).

Însușirea normelor morale și formarea unor abilități motorii se realizează prin învățarea afectivă, psiho-motrică și psiho-comportamentală.

O altă modalitate ce poate fi adoptată este și aceea a învățării sociale, prin intermediul căreia subiectul este orientat spre anumite modele comportamentale concrete, stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. În acest context, fenomenul empatic facilitează dobândirea unor modalități de relaționare socială, ajungând până la identificarea psihologică cu modelul. Prin progresele realizate și decentrarea eului empatia devine modalitate sui-generis pentru stabilirea relațiilor interpersonale și formarea climatului afectiv în colectivitate. Pentru a ajunge la aceste scopuri se formează o atitudine activă din partea subiectului, folosindu-se o serie de întăritori, cum ar fi, recompensa, lauda, îndemnul, stimularea sentimentului datoriei, admonestarea, sancționarea verbală sau prin notă, etc.

b) Recuperarea prin psihoterapie contribuie la refacerea psihică și psiho-socială a subiecților. Deși nu înlătură deficiența, acționează pozitiv asupra spiritului și personalității, activează motivația și pulsiunile, devenind un factor energizator al implicării subiectului în procesul recuperativ.

Din toate formele psihoterapiei, în cazul persoanelor cu deficiență intelectuală, rezultate mai bune se obțin prin psihoterapia sugestivă și psihoterapia de relaxare. Ținând seama de capacitatea sugestivă a acestor subiecți, de faptul că sunt ușor influențabili, de dependența față de persoanele din jur, sugestia pozitivă acționează prin înlăturarea sau ameliorarea unor comportamente deviante, pentru formarea de atitudini favorabile învățării și activității. În felul acesta se orientează și direcționează activitatea subiectului spre situațiile care favorizează recuperarea, dând o pondere accentuată sugestiei verbale.

Deși psihoterapia de relaxare uzează de sugestie, ea depășește limitele acesteia, având o dublă acțiune atât asupra spiritului, cât și asupra fizicului. De aici și direcționarea subiectului spre formarea unor scopuri cât mai conștiente. Dacă avem în vedere că relaxarea fizică a organismului contribuie la ameliorarea stărilor tensionale, de tipul hiperexcitabilității sau stressului, atunci putem înțelege relația dintre fizic și psihic. Rezultate bune dau activitățile ludice, în care sunt incluse componente de tip psihoterapeutic prin intermediul cărora se pot crea ușor dispoziții pozitive și deconectări față de situațiile traumatizante, tensionate, punându-se accent pe relațiile grupale tonifiante și pe elaborarea unor atitudini care să faciliteze proiecția personalității.


- 32 -

c) Recuperarea prin terapie ocupațională reprezintă baza acestui demers și poate fi aplicată cu succes în toate formele de deficiență. Printre terapiile ocupaționale semnificative la care dascălii își pot aduce o contribuție importantă enumerăm: ludoterapia, artterapia, meloterapia, terapia prin dans și ergoterapia. Se știe că multe persoane cu dizabilități manifestă un viu interes pentru muzică, pictură, dans, joc, confecționarea unor obiecte, ceea ce poate constitui nu numai momente de consumare a energiei, dar și de formare a unor abilități motrice, practice ori de elaborare a unor deprinderi profesionale. O importanță cu totul aparte capătă mai cu seamă la copiii mai mari, ergoterapia, ea contribuie la integrarea subiecților într-o activitate cu caracter social, prin care își pot valorifica la maxim potențialul fizic și psihic.

În același timp, prin ergoterapie, ludoterapie, artterapie se urmărește înlăturarea unor comportamente deviante, dar și dezvoltarea afectivă, stimularea activității psihomotorii și formarea obișnuințelor de tip adaptativ. Se va stimula dezvoltarea sentimentelor de cooperare și întrajutorare, formarea spiritului de stăpânire de sine și de autocontrol, de antrenare în activități care să-i aducă copilului satisfacție.

Efectele optime ale recuperării se apreciază în condițiile formării unor calități fizice și psihice, care permit subiecților să ajungă la: autonomie personală, exercitarea unei profesii, formarea unor comportamente adecvate la situație; capacitatea de a comunica prin limbaj oral și scris, conturarea unor interese cât mai diverse, formarea simțului de responsabilitate și de autocontrol, însușirea de abilități motorii și a dexterității manuale etc.

Demersul recuperatoriu cuprinde activități origanizate de la simplu la complex, în care se va adopta următoarea desfășurare : activități ludice – activități de învățare - activități de profesionalizare - activități integrative socio-profesionale – adaptare - recuperare.

Integrarea social-profesională a persoanelor cu cerințe educative speciale este dependentă de programele recuperative și de profunzimea dificienței, dar trebuie să remarcăm că, așa cum afirma R. Zazzo, ”civilizația unei societăți poate fi apreciată și după atitudinea ce o manifestă față de o asemenea categorie de oameni.” Mai mult, integrarea social-profesională a persoanelor cu deficiențe este dependentă și de condițiile atitudinale și materiale ce sunt create acestora de societate, iar școala are obligația de a asigura egalizare de șanse, echitate și eficiență, în sensul maximizării șanselor de succes pentru toți elevii.

Bibliografie : Preda,V., (2000) - Teoria și practica integraționistă în educarea copiilor cu nevoi speciale, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca Ungureanu, D., (2002) – Integrarea copiilor cu CES , Editura Eurostampa, Timișoara Verza, E., (1993) – Psihopedagogia specială , Editura Didactică și Pedagogică, București


- 33 -

REŢEAUA FACEBOOK ŞI CAPCANELE EI

Prof. Boros Hajnalka

Facebook este o reţea de socializare creată de Mark Zuckerberg în 2004 pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar şi persoane încă necunoscute. În acest moment facebook este una dintre cele mai răspândite reţele de socializare din lume. Creată iniţial la Harvard, facebook era la origine o reţea socială cu circuit închis pentru studenţii acestei universităţi, ulterior ea s-a deschis şi altor universităţi americane. Începând din septembrie 2006 reţeaua este deschisă tuturor. Imediat reţeaua facebook a devenit foarte populară, dar şi controversată, fiind interzisă în câteva ţări din Orientul Mijlociu. Ne place sau nu, dar reţeaua facebook este cea mai populară reţea de socializare, care a schimbat radical comunicarea şi relaţiile între oameni. Are aproape un miliard de utilizatori, şi majoritatea dintre ei împărtăşesc pe profil toate gândurile, sentimentele, amintirile, relaţiile şi chiar toată viaţa. De pe facebook aflăm ce mai fac colegii noştri din şcoala generală sau liceu, vedem poze haioase cu copiii lor şi, tot aici, ne anunţăm prietenii că urmează să ne căsătorim sau că am gătit spaghete la cină. Dar oare asta este tot? Care sunt consecinţele dacă oamenii împărtăşesc toate informaţiile personale cu alţii? Aceste consecinţe pot fi uneori chiar grave, unii îşi pot pierde locul de muncă, se pot distruge căsnicii sau poţi ajunge chiar în închisoare. Reţeaua facebook este zona cea mai infectată a internetului. Nicăieri nu este atâta reclamă nedorită, programe dăunătoare, înşelătorie şi păcăleală ca pe facebook. Dacă cineva vrea să afle care este zona cea mai infectată a internetului, din punctul de vedere al criminalităţii, răspunsul este: facebook. Multă lume nu înţelege încă faptul că facebook este o reţea deschisă, cu toate că pare închisă, dar nu este. Mulţi nu ştiu că profilul lor poate fi văzut de oricine, că se află printre căutările Google, ceea ce înseamnă că postările de pe facebook sunt accesibile nu numai prietenilor ci şi lumii întregi. În continuare voi prezenta câteva cazuri reale, care s-au întâmplat din neştiinţă sau doar din apăsarea unui buton greşit. O fată de 16 ani din Hamburg, Germania şi-a anunţat petrecerea de ziua ei de naştere pe facebook, doar că apăsând un buton greşit în loc de prieteni a trimis invitaţia la toţi utilizatorii facebook. Mii de tineri au anunţat participarea la petrecere cu toate că familia a încercat să anunţe că petrecerea nu mai are loc. De dimineaţă sărbătorita a trebuit să părăsească casa părintească şi să plece la bunici. Un clic greşit pe facebook şi o petrecere între prieteni s-a transformat într-un coşmar. Aprilie 2011, nunta prinţului William şi a lui Kate. Eveniment important din viaţa oricărui britanic, mai ales dacă faci parte din familia regală. Dar nu şi pentru Cameron Reilly, din pricina unei postări pe facebook, în care a scris cuvinte jignitoare la adresa lui Kate. Din cauza postării nu a participat la eveniment şi a fost exclusă din rândul gardienilor. Paul Chambers, contabil de 26 de ani, a cumpărat un bilet de avion la Belfast să-şi viziteze prietena. Avionul ar fi pornit de pe un aeroport mic, care, cu nouă zile înainte de pornire a fost închis din cauza unei furtuni de zăpadă. Chambers s-a gândit să-i atenţioneze trimiţând un mesaj pe twitter, care


- 34 -

suna în felul următor: „aveţi la dispoziţie o săptămână să dezăpeziţi aeroportul, dacă nu voi arunca în aer aeroportul”. Mesajul a fost recepţionat şi de serviciul de securitate al aeroportului şi nu au fost tare încântaţi. Chambers a fost primul care a fost judecat pentru o asemenea postare, şi a pierdut şi locul de muncă. Oare a meritat? Acestea sunt doar câteva exemple care reflectă capcanele facebook-ului. În consecinţă ţineţi cont de următoarele: Fereşte-te de persoanele pe care nici măcar nu le cunoşti! Un singur clic şi calculatorul tău este compromis... Aveţi grijă ce postaţi pe facebook! Status-urile personale să rămână personale! Aşadar, atenţie la setările de securitate! Dacă încă nu

v-aţi deprins cu setările de securitate, cereţi ajutorul cuiva care ştie cum să facă setările aşa încât numai anumite persoane să aibă acces la informaţiile personale!

BIBLIOGRAFIE: wikipedia.org http://www.perfecte.ro/lifestyle/5-capcane-de-care-trebuie-sa-te-feresti-pe-facebook.html Facebook folies-youtube.com

În numele Consiliului Profesoral al şcolii noastre doresc să mulţumesc colaboratorilor noştri,

reprezentanţilor I.S.J. Satu Mare, pentru suportul acordat, părinţilor care ne-au sprijinit, elevilor care

ne-au făcut cinste în anul şcolar 2012-2013 şi să îi asigur că noi, dascălii de la Şcoala Gimnazială

Culciu Mare, ne vom asuma în continuare toate responsabilităţile ce decurg din statutul nostru de

educatori.

Ne găsiţi pe pagina noastră de facebook la adresa: https://www.facebook.com/pages/%C5%9Ecoala-Gimnazial%C4%83-Culciu-Mare/311459602220055, precum şi pe site-ul şcolii noastre, la adresa: http://scoli.didactic.ro/scoala_cu_clasele_i_viii_culciu_mare_culciu_mare

director, prof. Ionela Pop

IUNIE 2013


- 35 -


- 36 -

Documents

REVISTĂ A ŞCOLII GIMNAZIALE CULCIU MARE