REVISTĂ NAŢIONALĂ NUL XX · NR. 8 (689) · AUGUST 2009 · marian victor buciu poezia romÂneascĂ În „istoria criticĂ…”/ 13 (Im)pertinenţe MICHAEL SHAFIR UN „DESUET”

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 8 (689) · AUGUST 2009

� �

� �

CK

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN �� Moartea cea cu două feţeMoartea cea cu două feţeNNICOLAEICOLAE BBALOTĂALOTĂ �� Darul naraţiunii savuroaseDarul naraţiunii savuroase

Vladimir Zamfirescu şi fantasmele iubiriiVladimir Zamfirescu şi fantasmele iubirii

ŞŞTEFANTEFAN BBORBÉLYORBÉLY �� Sinteza unei vieţiSinteza unei vieţi

CCONSTANTINAONSTANTINA BBULEUULEU �� Selecţia miturilor. EliadeSelecţia miturilor. EliadeMMARINARIN RRADUADU MMOCANUOCANU �� Societatea civilă vs. Societatea civilă vs.

gândirea politicăgândirea politicăDDUMITRUUMITRU BBALANALAN �� Dostoievski şi ultima sa Dostoievski şi ultima sa

capodoperă polifonicăcapodoperă polifonică

LA USR…

La data de 17 iunie 2009, a avut loc şedinţa ordinară aComitetului Director al USR, şedinţă prezidată de preşedintele Uniunii.În urma discutării proiectelor depuse pentru finanţare pe semestrul II alanului 2009, s-a hotărît amînarea finanţării tuturor proiectelor ce ar fiurmat a fi plătite din taxa de timbru întrucît încasările din această taxăpe anul 2009 întîrzie. Comitetul a luat în discuţie acordarea unor indem-nizaţii de merit, protocolul Uniunii Scriitorilor cu Editura Polirom, posi-bilitatea unor modificări de salarii pentru angajaţii cu retribuţii mici.

Miercuri 17 iunie 2009, a avut loc şedinţa ConsiliuluiUniunii Scriitorilor din România, prezidată de preşedinteleUniunii, dl. Nicolae Manolescu. Consiliul Uniunii a validat pro-punerile Comisiei de Validare pentru anul 2009 şi a rezolvat con-testaţiile depuse de unii dintre candidaţii care nu au fost vali-daţi anterior. Aceasta a fost ultima şedinţă a Consiliului dinactualul său mandat. În continuare, a avut loc ConferinţaUniunii care a avut pe ordinea de zi amendarea StatutuluiU.S.R. şi adoptarea unui nou mandat. După dezbaterea propu-nerilor de amendare pe articole şi stabilirea, în fiecare caz, avariantei dorite de majoritatea celor prezenţi, Conferinţa, cunorma de reprezentare 1 la 25 membri ai U.S.R., a adoptat cu olargă majoritate textul unui nou statut. Conferinţa a delegatConsiliul Uniunii să organizeze noi alegeri, pentru fiecare dintrecomitetele filialelor şi pentru delegaţii la Conferinţa U.S.R. ce vaalege noul preşedinte, alegerile pe filiale fiind fixate în decursullunilor septembrie şi octombrie 2009, iar Conferinţa Naţionalăde alegeri în cursul lunii noiembrie 2009. (Biroul de Presă alUSR)

2 % din PIB culturii este vital necesarÎntr-o scrisoare deschisă adresată Domnului Prim Ministru

Emil Boc, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER), Federaţia Editurilor şi Difuzorilor de Carte din România(FEDCR), Asociaţia Publicaţiilor Literare din Europa (ARPE),Fundaţia Culturală Ideea Europeană (FCIE), revista Contemporanul.Ideea europeană, precum şi alte organisme, au solicitat, între altele,„revederea drastică a atitudinii Guvernului României faţă de culturascrisă; alocarea unui buget de 2 % din PIB culturii (suma de 0,19 %alocată este incalificabilă şi va prejudicia irecuperabil domeniul cultu-rii scrise; argumentul «nu există bani pentru cultură», «e criză mon-dială» este jenant); revederea Legii sponsorizării, care la ora actualăe departe de a încuraja sprijinirea literaturii române vii; scutirea deimpozite pentru drepturi de autor a membrilor Uniunilor de Creaţie(un model, în această ordine de idei, este Irlanda); inversarea propor-ţiei dintre bugetul alocat Direcţiei Patrimoniu a MinisteruluiCulturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional/ MCCPN şi cel alocat cul-turii scrise în favoarea literaturii/culturii scrise (e ştiut că circa 75 %din banii alocaţi culturii revin susţinerii patrimoniului; este de la sineînţeles că scriitorii români nu se opun salvării patrimoniului naţional,cu condiţia ca sumele alocate să nu împieteze, atât de grav cum aufăcut-o până în prezent, asupra literaturii române); sprijinirea prinMCCPN a programelor destinate culturii scrise: editarea celor maireprezentative reviste de cultură din teritoriul naţional, programe deeditare de carte românească, traduceri din scriitorii români în limbilede circulaţie, turnee, conferinţe naţionale şi internaţionale, lecturipublice etc. Solicităm imperios ca literatura vie – prin care s-a conser-vat tradiţia de structurare a statului român modern şi prin care sesusţine identitatea naţională azi, în plin taifun al globalizării – să numai fie tratată laolaltă cu divertismentul, artele spectacolului, dan-sul, arte nelipsite, de bună seamă, de importanţă. Sunt măsuri strin-gente. Fără acestea supravieţuirea culturii române vii este imposibi-lă”. Oare nici de astă dată pentru cultura română vie nu se vor găsibani în vistieria statului? Oare şi de astă dată ni se va aduce argu-mentul că nu există bani? Bugetul de 0,19 % din PIB alocat culturiieste mult sub standartele europene. E criză, mon cher… Între timp,ce se întâmplă cu banii publici… aflaţi în pag. 10.

2

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SUMAR

BrefLA USR…2 % DIN PIB CULTURII ESTE VITAL NECESAR/ 2 ModeleNICOLAE BREBAN � MOARTEA CEA CU DOUĂ FEŢE/ 3Restanţele criticEi de IRINA PETRAŞ � CARTEA UNOR ÎNTÂLNIRI EPISTOLARE/ 4EseuNICOLAE BALOTĂ � DARUL NARAŢIUNII SAVUROASE/ 5EseuMARA MAGDA MAFTEI � CIORAN ŞI NOICA/ 6Cronica literară ŞTEFAN BORBÉLY � SINTEZA UNEI VIEŢI/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � O ANTOLOGIE FUNDAMENTALĂ/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � ÎNTRE RAZUMIHIN ŞI SONATA LUI VINTEUIL/ 9LecturiIRINA CIOBOTARU � ÎNTRE POEZIE ŞI RUGĂCIUNE/ 10 BrefÎN PLINĂ CRIZĂ FINANCIARĂ… DEPUTAŢII SUNT MÂNĂ SPARTĂ CU BANII PUBLICI/ 10PolemiceCONSTANTINA BULEU � SELECŢIA MITURILOR. ELIADE/ 11 BrefCULTURA ÎN FRANŢA, CULTURA ÎN LUME…/ 11CULTURA ÎN ROMÂNIA…/ 11PolemiceMARIN RADU MOCANU � SOCIETATEA CIVILĂ VS. GÂNDIREA POLITICĂ/ 12 LecturiMARIAN VICTOR BUCIU � POEZIA ROMÂNEASCĂ ÎN „ISTORIA CRITICĂ…”/ 13 (Im)pertinenţeMICHAEL SHAFIR � UN „DESUET” (SAU ACTUALITATEA LUI RONETTI ROMAN)/ 14MARIA ANA TUPAN � ÎNTÂLNIRI EST-VEST/ 15Eseu filosoficCĂTĂLIN ENACHE � ULRICH VON WILAMOWITZ-MOELLENDORFF/ 16LecturiSIMONA DRĂGAN � CIORAN ŞI MITUL TRUPULUI/ 17PoemeMARIANA CRIŞ � CARTEA NIMICULUI/ 18 EseuADRIANA TEODORESCU � SĂ FII OBLOMOV/ 19PoemeJEANA MORĂRESCU � FALSET ONIRIC/ 20Antologiile CONTE

ŞTEFAN BORBÉLY � NARZISS ŞI GOLDMUND/ 21ProzăGHEORGHE SCHWARTZ � DOAR DUMNEZEU ARE DREPTUL SĂ JUDECE/ 25Antologiile CONTE

MARINA ŢVETAIEVA/ 27Cartea străinăRODICA GRIGORE � JACK KEROUAC ŞI DRUMURILE GENERAŢIEI BEAT / 29 ModeleDUMITRU BALAN � DOSTOIEVSKI ŞI ULTIMA SA CAPODOPERĂ POLIFONICĂ/ 30FilmDANA DUMA � PRODUCŢIA DE FILME ŞI CRIZA / 32CĂLIN CĂLIMAN � EUROPA (ŞI ASIA) LA BUCUREŞTI/ 33 TraduceriMICHAEL ONDAATJE � TRADUCERE DE RODIGA GRIGORE/ 34Artă plasticăCORINA CRISTEA � VLADIMIR ZAMFIRESCU ŞI FANTASMELE IUBIRII/ 35Corespondenţă din SpaniaEUGENIA DUMITRU � AMINTIRI CU ARGHEZI LA MADRID/ 36 Corespondenţă din AngliaLUCIA DĂRĂMUŞ � EDINBURGH/ 37Revista revistelor/ 38

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCRISTIAN NEGOIMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDACLAUDIU MOLOCICARMEN DUMITRESCU

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, ADRIANA CRAINC-BOTEZ, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULACorector: RAMONA-MIRELA CIOCOIU

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1,BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: [email protected]

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi -nutul fiecărui text, conform Art. 205-206Cod Penal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii după lucrările lui Vasile GORDUZ

reali zate de Aura CHRISTI

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

AUGUST 2009

MMoartea – cea „cu două feţe!” – este şiindescriptibil de atrăgătoare. O greu deegalat imaginea, de-a lungul secolelor,bogată sursă de inspiraţie pentru feluri-

te meserii şi vocaţii: artişti pictori, literaţi, istorici, preoţişi cărturari ai Bisericii, pedagogi ai tuturor şcolilor, ca sănu mai vorbim de ziarişti şi politicieni. Feminină laromâni şi francezi, masculină la germani, ea, moartea, neinspiră nespus şi nu rareori ea este „servită” ca un antidotla plictisul existenţei. Faptul că azi, în lume, arte-le horror au o uriaşă cerere e poate una din conse-cinţe. Ca şi o continuă flagelare a instinctului deconservare, dar, poate, mai aproape de adevăr: oexploatare à fond a sadismului inerent aproapeoricărei fiinţe umane. Vezi proliferarea urâtuluicare face ravagii în artele moderne şi contempora-ne. Deoarece, nu-i aşa, moartea este văzută maiales ca un fenomen hâd, urât. Viaţa e „frumoasă”şi sfârşitul ei ne şochează prin brusca apariţie adiz-armonicului, a „dez-echilibrului” nimicitor, aunei măşti viguroase a Urâtului, de parcă „ea”,moartea, ne-ar trimite, cu o bruscheţe rareorianunţată, un mesager care vrea să anunţe, dar şisă instaleze, o altă „realitate”. Cea „ultimă”, „defi-nitivă”, încărcându-ne cu un fel de purgator altuturor mizeriilor fiziologice, numită Boală. „Dece se termină atât de urât, spunea un văr al meu,medic, defunct, ceva ce începuse atât de frumos?!”Şi, oare nu în opoziţie involuntară şi persuasivă,ne apare atunci imaginea tinereţii ca „perfectă”,copilăria ca un paradis din care suntem mereualungaţi, un paradis la care alergăm mereu, deparcă, însetaţi de viaţă sau de adevărul ei, am vrea să maisorbim o gură de aer proaspăt, de iluzie „fericită”, neliniş-tiţi de solul mişcător pe care ne aflăm, fugind mereuînapoi, în „acelaşi loc”? În Arcadia biografiei noastre careposedă un nu-ştiu-ce, un elixir miraculos şi fortifiant, min-ţindu-ne adesea, uitând de multe din umilinţele, neputin-ţele şi brutalitatea adulţilor şi a „vieţii de atunci!” Dinstângăcia noastră de atunci, vecină adesea cu autismul şicretinismul intelectual sau cu violenţa animalică.Minţindu-ne cu o rară satisfacţie şi fervoare, vrând să„depozităm” undeva, totuşi, acel „obiect” sau „stare” pecare o numim „valoarea” sau „frumuseţea”, „echilibrul”existenţei. „Starea paradisiacă” a fiecărei biografii din careau curs tone de imagini şi cerneală, imnuri melodice şi con-fesiuni. Sigur, copilăria sau chiar şi tinereţea ne apar pozi-tive, deoarece anunţă intrarea în aula, în culoarul sau, maibine zis, în amfiteatrul unei existenţe-spectacol care neapare, intoxicaţi cu literatură şi clişee pedagogice, dezira-bilă, o culme a ceea ce trăisem până atunci, în forme stân-gace, aflaţi în dependenţa adulţilor şi a unor legi care searcuiau autoritar peste capetele noastre înfierbântate desperanţe dar şi de elanul vârstei. A „vârstelor”, deoarece,atât copilăria, lunga şi accidentata copilărie, dar şi tinere-ţea, îşi au „vârstele” lor. Adeseori ne întrebăm în ce constă,în fapt, farmecul, atracţia puternică, aproape elixirul uneivârste depăşite în care ne aflam neîmpliniţi, ne-liberi –deşi ni se părea a fi! – vulnerabili în faţa atâtor boli, darmai ales a atâtor spirite rău-voitoare şi sadice, dacă nu de-a dreptul servili total unor adulţi ce ne împing cu bru-talitate în muncile cele mai dificile şi degradante. Sau netransformă în unelte ale plăcerii – pentru ei! – compromi-ţându-ne definitiv acea cârjă vitală şi unică, pentru viaţa„viitoare”, care se cheamă speranţa. Sau încrederea înviaţă şi în indivizii care o populează.

Bine, o să mi se spună, dacă nu în candoarea copilă-riei sau în elanul formidabil al tinereţii vom găsi elementede reazem sau de credinţă în existenţă, atunci unde? Şicând?… Deoarece, ceea ce „urmează” este deja „atins” deviruşii urâtului, ai „aproximativului”, ai luptei adeseoriînşelătoare sau inutile, ai senzaţiei limitei, dacă nu a decă-derii şi josniciei materiei din care suntem făcuţi. Cel maiadesea şi cei din jurul nostru, mici sau mari, legănându-seşi ei, nu rareori indecent de „pofticioşi”, de „lacomi”, pevalurile narcotice ale propriei copilării sau tinereţi, deparcă cu toţii ar fi „pierdut” ceva; ceva irecuperabil, de„nepreţuit”, trăind tot mai sigur credinţa că „viaţa” – ceafrumoasă, armonică, exemplară şi „divină”! – se află unde-va în trecutul nostru. Sau în cel al omenirii, fapt careaproape în toate civilizaţiile creează mitul trecutului carear conţine, singur şi autoritar, adevărurile şi cheia a ceeace trăim. A ceea ce „parcurgem” cu dinţii strânşi, cu buze-le inundate de amărăciunea zilei de azi! Nu e ciudat că„speranţa” sau „credinţa” în valoarea şi armonia existenţeisunt, aproape mereu, aruncate „înainte”, într-un „viitor”din care nu s-a întors încă nimeni spre a mărturisi? Sau„înapoi”, într-o epocă trăită, care nu era decât o formă pro-vizorie şi mişcătoare a unei vârste ce va urma să conţină,abia, cu adevărat şi să adeverească propriile calităţi şivalori. Eul adevărat, profilul unic, ca şi adevărul asupranoastră înşine şi, în acest fel, asupra întregii existenţe –cea „personală”, dar şi a celorlalţi, vii şi morţi. Înţelegereaistoriei, a artelor şi gândirii, capacitatea de a aprecia expe-rienţa şi de a separa binele de rău. Prietenul de duşman,iluzia de adevăr, înţelegerea şi nevoia de artă, de artelefrumoase, nevoie care ne separă atât de decis de speciileanimaliere, cu care, se pare, ne înrudim. Capacitatea decreaţie, care ne înrudeşte cu zeii cei aroganţi! Da, de cefugim, oare, mereu, de prezent?! De cel „mare” se-nţelege,de cel pe care l-am numit al „zeilor” şi nu de cel „mic”, tea-trul adesea trivial al tuturor necesităţilor provizorii şi nurareori false, al tuturor neînţelegerilor ce provoacă, aproa-pe totdeauna, drame, care ne apar „inexplicabile”! Şi nu„tragedii”, care sunt rezervate celor aleşi, zei sau oameni,tragedii, asemănătoare celor „antice”, în care omul nu maieste o sculă a întâmplării, ci devine el însuşi factor de deci-zie, stăpân pe acţiunea şi gândul său, cu „riscul” de adeveni erou, înălţându-şi statura spre ceea ce numimsublim, chiar dacă în „aparenţă” el este iute împins pe unaltar de jertfă. Al fricii, groazei celor mulţi de astfel de sta-turi, de apariţia sublimului uman în ţesătura ordinară şinecesar previzibilă a vieţii sociale, a frecării milioanelor dealte milioane, mânaţi, împinşi de o fervoare cu mii de ochisticlind, cu mii de braţe ce tind să apuce valorile pieţei, alecetăţii viermuinde şi sufocante, care sticlesc ele însele.

Viaţa ca iluzie! Vălul Mayei şi, poate, singura dife-renţă între continente şi culturile lor, între religiile lor,rezidă mai ales în „terminologie” sau, mai bine zis, în„Imaginea”, „motivul-tip” sau „cheia” după care „rezol-văm”, în timp şi cu ajutorul geniului popular sau cu cel alunor spirite de excepţie, „enigma existenţei”. Ce ar consta,simplist şi oarecum brutal spus, în felul, modul, „artificiulingenios” în care trimitem valorile existenţei mereu în„altă parte” decât în prezentul imediat mişcător. În moar-te, mai bine zis, în paradis, infern sau Nirvana sau…înapoi, în copilărie; o „copilărie” care îşi pierde tot maimult din realitate, devine ea însăşi tot mai „perfectă”, maiiluzorie, mai „narcotică”, depozitara „pe dos” a aproapetuturor speranţelor şi, mai ales, a imaginii pe care ne-ofacem despre „adevărata viaţă”. Până la urmă – vreau săzic spre sfârşitul experienţei chinuitoare şi nu rareorigrandioase ce a fost propria-ne viaţă! – visul nostru devineceva ce ni se pare a fi trăit, un dar al zeilor pe care îl „apre-ciem” doar „acum”, când e „prea târziu!” Da, „visul nostru”şi, dacă am şti ce să facem cu propriile visuri de fiecarenoapte, poate că am îngrămădi valorile pe care trebuie săle conţină existenţa acolo, în „lumea” tulbure şi clătinătoa-re, ştergându-şi mereu contururile şi „minţind” cu feţelealtora. Acolo, în oniric, în plasma acelor imagini şi chiarsenzaţii care nu cunosc rigorile spaţiului şi timpului, undeînvie morţii, iar noi înşine păşim adesea, tineri, cu unpicior elastic şi încrezător, peste atâtea tărâmuri „fermeca-te”, înecăcios de frumoase, de îmbietoare.

Dar nu, obosiţi şi contrariaţi, deconcertaţi de aceleistorii onirice ce refuză, cel mai adesea, orice semnificaţii,profetice e drept, dar cine va şti cheia atâtor guri?!, nerefugiem în „copilărie” sau, la rigoare, în stufărişul argin-tiu al tinereţii, ea însăşi împărţită cel puţin în două: –pubertatea, momentul, credem noi, cel mai grav, când se„despică” sexele, când luăm cunoştinţă, când trăim primamare experienţă psihologică a celuilalt sau a celeilalte, şi –adolescenţa, anii, timpul în care ne izbim cu fruntea încănu foarte bine conturată de zidul sau zidurile autorităţii,familiale, şcolare, ale cetăţii. De „zidurile” existenţei care,pentru mulţi adolescenţi, vor fi primele şi ultimele „barica-de” de care se vor spulbera ideile şi prejudecăţile inculcatede o pedagogie familială sau şcolărească. Dezamăgire pecare o vor plăti, unii dintre ei, cu viaţa, sinuciderea, în faţaporţilor vieţii sociale ca o formă de refuz sau de protest:„Nu, nu aşa ne-am închipuit noi existenţa, faimoasa voas-tră existenţă! Şi, pentru această colosală şi neruşinatăminciună, voi, adulţii din jurul meu, veţi plăti, dar şi adul-ţii, aşa, în general, vor plăti! Şi, moartea mea tânără şiindignată, jertfa mea va fi pedeapsa! Care vă va ustura,sunt convins, pentru că nu o veţi înţelege!…” pare că spun

gurile strânse în spasmul morţii al atâtor adolescenţi care-şi pun capăt zilelor.

Oare moartea timpurie, spontană, a atâtor tineri,refuzul lor de a „continua” când părea că „totul” abia înce-pe, nu trebuie să sune ca un avertisment pentru noi, adul-ţii, că ceea ce urmează – după cele două încercări teribile,pubertatea şi adolescenţa – este… nedemn de a fi trăit?!Oare atâţia tineri sinucigaşi de pe multe continente nustrigă, cu gurile închise, avertizându-ne că ne afundăm în

„mâlul” unei aventuri care va trăda, din ce în cemai mult şi mai penibil, ceea ce ne-am „închipuit”noi a fi „viaţa”? Ceea ce ar trebui să fie „ea”! Şi că,acceptând s-o trăim, cum se spune, nu facemdecât un compromis ruşinos, ignobil, despărţin-du-ne categoric şi cinic de frazele şi auritele,pompoasele, speranţe pe care le-am citit şi anun-ţat în mii de ocazii, fraze al căror ecou se va pier-de tot mai iute în turbionul şi larma unei „alteexistenţe”, ce seamănă mai bine cu un soi deinfern… dacă infernul, cel pictat sau literar, ar figuvernat şi de absurd! De absenţa logicii, deşi, separe că logica domină şi trebuie să domine exis-tenţa! Da, dar nu în momentele grave, de răscru-ce, când avem cea mai mare nevoie de „ea” şicând, spre uluirea noastră, năvălesc în viaţă şiîntre noi, în familiile, instituţiile şi în istorianoastră, cavaleria unor principii ce răstoarnătotul şi calcă în picioare tabuurile noastre celemai sacre, mai respectate, în mari strigăte de vic-torie şi ameninţare!

Da, ce să facem, în ochii celor care se des-part cu violenţă de viaţa în care nici nu au

pătruns de-a binelea, în ochii miilor şi miilor de adoles-cenţi sinucigaşi, noi, „supravieţuitorii”, cetăţenii unuisecol sau al altuia, vom trece cu siguranţă drept cinici. Saulaşi, dezertori; de fapt trădători ai veritabilei existenţe,aşa cum ea ni şi li s-a promis! Acest sentiment difuz şi reall-au simţit mulţi, foarte mulţi utopişti şi „revoluţionari”care ne incită – unii doar prin fraze şi cărţi, alţii printr-otenace şi abilă organizare „subterană”! – să „schimbămviaţa”, ordinea socială, dar şi ordinea valorilor şi a princi-piilor. În numele unei „echităţi” şi repartiţii „normale”,echitabile a bunurilor şi valorilor, care în fapt nu a existatniciodată, în ultimele milenii cunoscute. Şi atunci, încă odată, „ei”, aceşti aşa-zişi propagandişti sau „visătorisociali” sau utopici, se referă şi ei la „paradisul primor-dial”, la „copilăria omenirii”. Şi noi, fermecaţi, „convinşi”de mirajul, farmecul şi „realitatea” propriei noastre copilă-rii, a paradisului nostru privat şi unic, nu rareori le dămcrezare acestor abili şi însufleţiţi şarlatani, manifestăm şimărşăluim în coloane strânse în spatele lor şi a pumnuluilor ridicat, aruncând la o parte zdrenţele ideilor în care amfost crescuţi. Deoarece ni se promite nu numai ceva maidrept, mai „natural”, mai „firesc”, dar şi ceva mai „nou”. Şi,ciudat, acest adverb, ne înfierbântă mintea şi suntemmulţi dintre noi, foarte mulţi, capabili chiar de crimă şi deînjosirea celor ce fuseseră până de curând reale, stimate,autorităţi. Şi, parcă pentru a ne arăta că nu suntem apţide nici un fel de ameliorare morală, evul-mediu cel maibarbar a irupt în secolul nostru recent, sub feţele camere-lor de gazare de la Birkenau, al aşa-ziselor procese stali-niste sau ale „revoluţiei culturale” de la Shangai.

Toate acestea şi altele să ne convingă încă o dată, de„nesiguranţa valorilor existenţei”? De nemulţumirea afun-dă faţă de viaţa pe care o trăim şi pe care, uneori, o dăm lao parte, cu o violenţă şi barbarie pe care, apoi, generaţiilecare ne urmează o înţeleg din ce în ce mai puţin; agitaţi deceea ce unii numesc „speranţa sau nevoia de mai bine!” Dece… mai bine?… Într-adevăr, ne nemulţumeşte oare cuadevărat atât de mult viaţa aceasta, care ni s-a dăruit, încare am fost „paraşutaţi”, cum se spune, ca într-un vis? Da,ca într-un vis, dar un vis care-şi respectă regulile de orga-nizare şi de construcţie a formelor şi proceselor. Care con-struieşte o anume „realitate” care ne conţine şi în care, nurareori, ne simţim apăraţi şi satisfăcuţi.

Să fie oare acesta demonul – sau una din Feţele sale! –, Satana de care se vorbeşte şi se scrie atâta, cel carene însoţeşte neobosit şi „drăcesc” de inventiv şi de „atrăgă-tor”, Istoria? „El” oare e cel care ne suflă în urechile credu-le această teribilă nerăbdare şi sete de „altceva”, şi poatenu întâmplător cei care ne împing să denigrăm şi distru-gem bazele vieţii şi organizării sociale, ale răsturnăriivalorilor, îi împrumută aura şi insolenţa, atribuindu-şichiar numele lui? Şi astfel, vorbim de „satanicul Stalin sauHitler” sau biserica şi bisericile vorbesc de „ereticii sata-nici”, iar azi, în lume, mulţi tineri şi tinere îi aduc jertfe şimesse, slujbe adoratoare.

Să fie acesta un blestem, subtil, profund şi tenace, alfirii noastre, inalterabile, care vrea mereu „altceva”,nemulţumită cu prezentul şi cu ceea ce posedăm sau, maiştii, suntem cu adevărat „speriaţi” de propria-ne existenţă!Atraşi de „exotic”, de orice fel de exotic, de ceea ce e „depar-te” şi, oarecum „intangibil” şi care, mai ştii – şi în acestsens ne susură la urechea minţii şi unele voci ascunse! –ne va copleşi cu totul şi cu totul alte plăceri şi valori! Iarfiinţa noastră, morală şi socială, care ni se pare într-atâtneglijată, poate chiar dispreţuită, de contemporanii şi con-generii noştri încât am început noi înşine, în forul nostruinterior, să le dăm dreptate, ea însăşi, eul nostru, demni-tatea şi aspiraţiile noastre vor fi „altfel tratate”. Ni se vaface, în sfârşit, „dreptate”, numai că prin acest substantivnoi înţelegem puţin altceva decât sensul său din dicţiona-re. „Dreptatea”, „atunci”, în acel „exotic” ce va trebui să fieo viaţă „viitoare şi altfel constituită”, va avea sensul de o„nouă naştere”. Ca într-un basm popular, pielea porculuiva crăpa şi va cădea la pământ şi din ea va păşi prinţul celtânăr şi îndrăzneţ, apt de a afronta teribilii zei ai cetăţii şiai omului! �

fragment

3

Nicolae Breban. Foto: Aura Christi

NICOLAE BREBAN

Moartea cea cu două feţe

4

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Avem remuşcarea de a nu fi zei, ca şi cum ar fi stat vreodată în puterea noastră să

devenim; avem remuşcarea de a fi muritori,

ca şi cum asta ar fi urmarea ignoranţei noastre...” Marcel MOREAU

„Nu mor decât cei pe care îi uităm”.Ştefan J. FAY

IIlie Rad îmi vorbeşte despre ideea de a adunaîntr-o carte scrisorile primite, vreme de maibine de două decenii, dela Ştefan J. Fay. Nu e la

prima întreprindere evocator-memo-rialistică de acest fel: a editat deja,în 2003, la Institutul European dinIaşi, La un ceai Ştefan J. Fay. Îispun că şi eu mă gândisem deunăzi,scotocind în sertarele mele cu mira-culoase semne memorative, că zecilede scrisori primite, la rându-mi, dela extraordinarul Ştefan Fay din1988 până astăzi ar putea deveni ocarte demnă de tot interesul.Lectura romanului Moartea baroa-nei, cronica pe care am publicat-o înSteaua sub pseudonimul IleanaUlmu (căci mai aveam deja vreodouă semnături în numărul cu prici-na) şi scrisoarea primită de la autorpe adresa redacţiei au însemnat, şipentru mine, începutul unei bogate,încântătoare corespondenţe. Cudeosebirea că „răspunsurile” mele n-au fost lungi scrisori pe măsura celor trimise de Şte-fan J. Fay, cu tulburătoare regularitate şi respectândun ceremonial cu arome şi dichisuri din alte vremuri, cicâteva scurte epistole şi, mai ales, însoţirea entuziastăa mai multor cărţi ale sale – ca redactor/editor, ca pre-faţator şi chiar ca traducător – în drumul lor spre citi-tori.

O „carte în trei”, cu scrisori întretăiate de comen-tarii şi adnotări, cum visa Ilie Rad, nu avea să se facă.Timpul meu pare mai scurt decât al lui, zilele maiîncărcate parcă de corvezi, chiar dacă nu face nici elparte dintre oamenii dedaţi şederilor fără rost. Prinurmare, aici şi deocamdată, cartea lor. Cuvântul meuînainte e, aşadar, un compromis şi o promisiune: el neaşează, totuşi, alături şi se pregăteşte pentru carteanoastră.

Cum „personajele principale” ale epistolarului defaţă sunt Ştefan Fay, Transilvania şi Prietenia, voirelua câteva secvenţe din însemnări de altădată despretoate trei.

Ilie Rad le este, de data asta, martorul. Şi nu unuloarecare. I-am remarcat nu o dată, ba chiar i-am invi-diat pasiunea de arhivar implicat, adică de intelectualdornic să parcurgă evenimente culturale prin interme-diul marilor biblioteci şi prin experienţă proprie deperegrin în căutare de urme mirabile, deopotrivă.Cărţile sale, dar şi multele colaborări la reviste litera-re, la dicţionare şi volume colective îi probează nu doarhărnicia şi ne-starea, nici ele de rând, cât acea dorinţăfebrilă de situare în miezul lucrurilor care merită să fieconsemnate. Salvate de la uitare. Nu altminteri se com-portă în relaţiile personale: întâmplător, ştiu cât decorect şi de prompt este în vasta corespondenţă pe careo întreţine cu o dăruire cu totul rară azi, am putut cân-tări atenţia prevenitoare cu care îi înconjoară pe cei pecare şi-i socoteşte prieteni... Ilie Rad, ardelean fiind,duce gândul până la capăt, asemeni lui Arune Pumnul,cel din descrierea lui Blaga, descriere pe care o reprodu-ce ca moto la capitolul final al monografiei apărute înurmă cu câţiva ani. Întâmpină lumea cu o gesticulaţieatent strunită, de profesor înnăscut (dascăl de modăveche prin dăruire şi pedanterie, de modă nouă prininstrumentele la care apelează dezinvolt). Ştie să admi-re, să asculte, culege întâlnirile memorabile şi le lucrea-ză, cu migală de colecţionar, chenare de pus în eviden-ţă, sipete de păstrat pentru mai târziu. El trăieşte înrespectul pentru civilizaţia urmei, cum am numit-oaltădată. Trecerile sale şi ale celorlalţi prin lume nusunt trecătoare pur şi simplu şi pentru totdeauna. Elelasă urme dacă le ştii aşeza în lumina cea bună. Şi potrămâne, informând durata lungă a istoriei neamului.Pot asigura prelungiri şi rădăcini, pot închipui modelede urmat. În el, Ştefan Fay şi-a aflat un bun tovarăş detaifas subţire, ba, poate, şi un învăţăcel. Unul care ţineisonul şi duce mai departe zvonuri grele de sens scoasela iveală din documente rare ori din amintire.

Cât despre Ştefan Fay, noi doi nu ne-am întâlnitniciodată, dar e ca şi cum ne-am cunoaşte dintotdeau-na. După apariţia cronicii din Steaua, în 1988, doarcâteva zile mai târziu, sosea o scrisoare la redacţie pen-tru Ileana Ulmu (pseudonimul cu care semnasem).Prozatorul mulţumea cronicarului. I-am răspuns. Aşa aînceput totul. Rareori mi-a fost dat să întâlnesc la unom o asemenea risipă de inteligenţă, informaţie, simţi-re. În relaţia cu ceilalţi, nimic nu e lăsat la voia întâm-plării. Am avut eu însămi, de-a lungul anilor, bucuriade a simţi ce înseamnă darul prieteniei critice, cumnumeşte Constantin Noica ştiinţa lui Ştefan J. Fay dea face să rodească orice gest de cultură. Graţie lui şineodihnei sale întru prietenie critică, traducerea meaîntâmplătoare a câtorva pagini din Marcel Moreau s-atransformat într-o rară, aleasă comunicare spirituală şiîntr-un raft întreg de traduceri apărute la edituraLibra.

Am tradus şi am prefaţat Epistolarul, adicăschimbul de scrisori dintre Ştefan J. Fay şi MarcelMoreau. Ştefan Fay şi doamna sa, Voica („Voica e mol-doveancă. De o inteligenţă periculoasă pentru cine îşi

simte limitele propriei inteligenţe. Curajoasă.”), seîncheagă în Epistolar ca personaje/instrumente fine şigata să vibreze la semnalele celuilalt. S-au cunoscut încasa lui Octavian Tăslăuanu, prieten al părinţilor lui„încă de pe vremea bătăliei pentru Transilvania”, soţiaacestuia, născută Sturza, fiind mătuşa Voicăi. Se reîn-tâlnesc în casa Lizetei Odobescu şi a lui Eugen Goga,fratele poetului, „iarăşi prieteni cu părinţii mei, dinaceeaşi vreme a bătăliilor parlamentare, în care tatadăduse votul pentru alipirea Transilvaniei...” Mai târ-ziu, prin Voica, ajunge „în intimitatea lui GeorgeEnescu şi a soţiei sale, Maruca Rosetti-Cantacuzino.”Marcel Moreau îi descrie, uimit să le descopere graţia:„Îşi amintesc totul şi ştiu restul. Septuagenari parcădin nebăgare de seamă, colindă trecutul, prezentul şiviitorul fără a părea să facă vreo diferenţă între catego-riile temporale [...] totul ţine de un odinioară imediat,aproape palpabil”. Prima sa limbă a fost japoneza…Tatăl, întors de la Tokio, moare la Bruxelles, unde eraprim secretar al Legaţiei Române. Tânărul Ştefan Fayface ucenicie în atelierul sculptorului Ion Jalea, altprieten al părinţilor săi. Studiază la Bucureşti sculptu-ră, apoi pictură. Începe să scrie. Ajunge secretar alEnciclopediei Române, volumele II şi III. Întâlnirea cucâteva somităţi ale intelighenţiei noastre, unele dintreele vechi prieteni ai tatălui său, îl marchează. Printreei, Mircea Vulcănescu, coleg şi prieten cu EugenIonescu, Constantin Noica, Emil Cioran, MirceaEliade...

„Întâlnirile” noastre au, aşadar, nume de cărţi:ediţia integrală a Morţii baroanei, romanul Cronologialui Kemény. Caietele unui roman care nu s-a scris, darşi Memoriile lui Ioan Kemény, apărute graţie stăruinţeisale, ori cărticelele dense despre istoria Transilvanieiori despre Răscoala de la 1907, aceasta din urma ţesu-tă mai apoi romanesc. De o fineţe a gesturilor priete-neşti care mă pune de fiecare dată în încurcătură – căci,prea prinsă de treburi sau lăsată în voia lor, nu sunt înstare să răspund la fel şi mă simt mereu în contra-timp –, Ştefan Fay e apropiatul meu Prieten de depar-te.

Epistolarul era o mărturie emoţionantă despreharul prieteniei cu care e înzestrat, dar şi despre serio-zitatea implicată, generoasă şi pedantă, aş spune, de opedanterie caldă şi tulburătoare, cu care înţelege săcitească fiecare rând scris de prietenii săi. Cartea defaţă, De amicitia, răspunde Epistolarului ca într-un soide dialog deschis, cosmic, aş spune, pentru care nu exis-tă graniţe şi nici depărtări.

„Primul şi cel mai puternic atribut al apartenen-ţei la un neam ţine de cultura în care trăieşte omul. Eunu-s român prin sânge, ci prin cultură, prin limbă.Limba şi cultura mi-au dat mie Patria. Ele m-au făcutromân. Pe Tata, la răscrucea marilor întrebări pe carele punea istoria, l-a făcut român opţiunea pentru drep-tatea cauzei româneşti în problema Transilvaniei.Pentru el, dreptatea i-a impus atitudinea. Pentru mine,nu a existat chestiunea alegerii. M-am născut într-ocultură, într-o limbă, într-o privelişte dominată deaceastă limbă ale cărei farmec şi bogăţie transcenden-tală le-am simţit din copilărie; nu pot să le aparţindecât lor, adică României. Ştiu că această Românie esteasediată fără încetare de toţi duşmanii şi chiar priete-nii ei, dar nu mă voi preda celor care încearcă a-mi jefuiori denigra Patria”. O mărturisire pe care o transcriuaici încă o dată fiindcă patetismul ei e motivat de faptedintre cele mai mirabile. În 1988, când scriam cu entu-ziasm despre romanul Moartea baroanei, descopereamo conştiinţă exemplară slujită de un verb în stare săscoată în evidenţă sensuri grave ale istoriei şi să le pre-facă în pietre obligatorii ale respectului de sine al unuineam. O memorie ruminantă, un simţ rar al răspunde-rii individuale faţă în faţă cu destinul comunităţii apar-ţinătoare transformau tema transilvană – cu argumen-te ţinând de logica bunului simţ şi de justiţia deveniriiistorice – în motiv obsedant de gândire şi simţire, cuadânci semnificaţii simfonice, şi în datorie de împlinitîn numele autohtoniei absolute a românilor ardeleni.

Atmosfera, costumaţia, recuzita de epocă sunt reconsti-tuite cu migală de restaurator.

În scrisoarea-bijuterie Sokrateion (1991), acelaşiŞtefan J. Fay probează, scriind despre MirceaVulcănescu, o dată în plus şi cu asupra de măsură,darul prieteniei critice. Deşi scrisoarea este cu adresă şiintenţiile ei mono-grafice, Ştefan J. Fay nu izolează sta-tura lui Mircea Vulcănescu înălţând-o pe un soclu arti-ficial. Dimpotrivă, galaxia spirituală românească pecare a avut fericirea s-o cunoască are mai mulţi sori, demulte ori complementari, intensificându-şi lumina pro-prie prin con-fruntarea cu ceilalţi. Iar călăuza este pemăsura teritoriului străbătut: în stare să vibreze, săgăsească tonul potrivit, să angajeze cititorul într-o com-plicitate spirituală fertilă. Aceleaşi rare calităţi se lasădescifrate în excelentele Caiete (ale) unui fiu risipitor,jurnalul unei jumătăţi de veac traversate alături dedoamna Voica, soţia sa, mereu în stare de veghe, atenţisă nu se risipească nimic din zestrea de întâmplări zidi-toare.

De la Ştefan J. Fay am aflat că, în 1881,Alexandru Odobescu îi scria, de la Paris, lui Ion Bianudespre o carte pe care şi-ar dori-o tradusă în româneştede vreun ardelean harnic căci e „cât se poate de impor-tantă pentru ţara noastră”. Cartea cu pricina:Memoriile principelui ardelean din secolul al 17-leaIoan Kemény. Despre memoriile lui mi-a vorbit, mult şicu însufleţire, pe vremea când lucram împreună la edi-ţia integrală a romanului său pe tema transilvanăMoartea baroanei (ediţie ce urma să fie inclusăColecţiei mele Akademos de la EDP). Îşi procurase cumare greutate o ediţie ungurească şi reuşise să traducătot volumul, cu ajutorul mai multor prieteni. În fine, cuimperfecţiuni inerente oricărei transpuneri, mai alescând e vorba despre un text de acum trei secole şi jumă-tate, Memoriile văd lumina tiparului în haină româ-nească (Cluj-Napoca, 2002, Colecţia „Biblioteca esenţia-lă”). Dar, în vreme ce Memoriile îşi croiau cu trudădrum spre cititorii români, Ştefan J. Fay a mai reuşit oispravă de toată lauda: Cronologia lui Ioan Kemény.Caietele unui roman care nu s-a scris, volum bazat, înprincipal, pe aceleaşi Memorii, recitite dintr-o perspec-tivă vag romanţată, dar recurgând şi la alte izvoare,pentru o cât mai vie reconstituire a epocii şi a persona-jului. Caietele romanului (care ar fi trebuit să senumească Principele neprimit) şi Memoriile merită citi-te în paralel, cu un folos indiscutabil pentru cei carecred, asemeni lui Fay, că „Nu mor decât cei pe care îiuităm”. Prozatorul se mişcă dezinvolt, cu fină diploma-ţie şi tranşante luări de poziţie, prin labirintul vremu-rilor revolute. Romanul istoric pare să fie genul predi-lect de literatură al autorului. De fiecare dată, ficţiuneaşi istoria îşi răspund: documentul este preţuit cum secuvine unui istoric, dar re-prezentat cu cele mai rafina-te instrumente artistice. Adevărul istoric este supusunei monturi artiste: lucrătura epică, textura romanes-că îi re-dau viaţă.

Volumul de corespondenţă De amicitia e gândit deIlie Rad pe câteva mari unghiuri de interes. Întreprin-dere deloc uşoară, căci, ştiu prea bine, scrisorile lui Şte-fan J. Fay nu deosebesc anume marile fapte ale Istorieicu majusculă de faptele mărunte, în aparenţă, aleoamenilor prinşi în vârtejul ei. Căci el şi oamenii vieţiisale traversează Istoria în stare de veghe şi îi umani-zează asprimile cu trimiteri la detalii de biografie indi-viduală, asigurându-i palpitul şi chiar înţelesul adâncomenesc şi durabil.

Ni se propune aici o carte de citit mai întâi penerăsuflate şi de recitit apoi pe îndelete. O mărturie aunei vieţi deloc uşoare, dar, fără îndoială, pline şi împli-nite. Tot ce scrie Ştefan J. Fay este confesiune, docu-ment şi, în sensul cel mai înalt al cuvântului,manifest. �

IRINA PETRAŞ

Cartea unor întâlniri epistolare

Irina PetraşFoto: Laura Poantă

PPrintr-un fel de feed back, un soi deretroacţiune a spectacolului televi-zat asupra lucrării literare din cares-a inspirat un serial britanic, folo-

sind canavaua ficţiunilor romaneşti ale luiAnthony Trollope a readus în circulaţie, în Angliaşi aiurea, opera literară, întrucâtva dezafectată aromancierului din secolul trecut. Serialul televizata folosit unele elemente din romanele „politice”sau „parlamentare” ale lui Trollope. Interesulreînnoit pentru acestea nu se datoreşte însă, darmijlocirii binevoitor-compromiţătoare a miculuiecran. Secolul nostru, în care pasiunile politice aujucat şi continuă să joace un rol atât de importantîn configurarea existenţelor, era firesc să redesco-pere – în acest caz al unui scriitor care s-a aplecatcu curiozitate asupra moravurilor publice, politice

ale timpului său – un contemporan.Astfel, interesul pentru romanele dinseria Barchester, ficţiuni alcătuind osumma a vieţii rurale engleze, în carecititorii Angliei secolului trecut şi al pri-mei jumătăţi din secolul nostru vedeauopera majoră a lui Trollope, a scăzutmult, cedând în faţa revelării unei„modernităţi” a ciclului romanelor „par-lamentare”.

Dintre acestea din urmă, vigurosultom Phineas Finn – The irish Member aapărut la noi, sub titlul Cariera luiPhineas Finn. Dar – ca într-un serialliterar-romanesc – personajele, lumeadin acest roman, şi chiar eroul principalreapare în alte opuri ale laboriosuluiTrollope, precum în Phineas Redux şiThe Prime Minister care ar putea şi elesă apară, spre delectarea publicului nos-tru.

Zic, spre delectarea, pentru căAnthony Trollope posedă într-adevăr, cutoate deficienţele artistice ale unei nuprea înalte conştiinţe literare, darulnaraţiunii savuroase. O naraţiune calm-gospodă-rească, aşezată, perfect apropiată lumii victorienepe care o reprezenta în ficţiunile sale. Trollopeeste un excelent meşteşugar, şi dacă îi punem laîndoială conştiinţa estetică, nu i-o putem pune peaceea meşteşugărească. Înalt funcţionar la PoştaRegatului Unit, călătorind prin lumea întreagă(lumea Imperiului britanic în epoca supremei saleglorii), el este burghezul britanic al veacului tre-cut, cu ochii deschişi, cu o viziune simpatetică,receptiv-înţelegătoare asupra lumii sale, şi cupofta de a comunica cu aceasta, de a o comunica.Se ştie că la Post Office a venit cu o idee care aprins, şi anume aceea a cutiilor poştale fixate pestâlpi la toate colţurile de stradă, pentru a înlesnicomunicarea. Ideea ce nu era doar a funcţionaru-lui de poştă ci şi a scriitorului, amator al „conver-saţiei”, al comunicărilor în sensul cel mai larg.

Societatea victoriană, din romanele „politice”ale lui Trollope, se bazează pe o asemenea interfe-renţă a comunicărilor. Raporturile se leagă, se

dezleagă; totul se reduce în cele din urmă la con-vorbiri, la raporturi verbale, la conversaţii ce fac şidesfac lumea. Romanele rurale din ciclulBarchester, despre care se spunea într-un timp căsunt tot atât de engleze ca roast beef-ul au, des-igur, o culoare locală marcată. Dar tot astfel culoa-rele Camerei Comunelor, cluburile exclusiviste,ale domnilor, saloanele doamnelor, locurile deîntâlnire ale burgheziei înalte sau ale aristocraţieilondoneze.

Ca şi eroul său Phneas Finn, sau asemeneaechilibratului său Plantagenet Palliser, duce deOmnium, Trollope este un liberal luminat, pru-dent, prevăzător, adept al reformelor pregătite cumultă chibzuinţă şi traduse foarte lent în fapt.Viziunea sa, transparentă în romanele sale, privi-legiază o moderaţie tipic britanică, un pragma-

tism tot atât de tipic, o oroare de teo-rii abstracte, o ancorare în fapte, şi oînclinare spre compromisurilenecompromiţătoare. Morala sa nueste puritană, e degajată de oricemistică – religioasă ori politică –fanatismul e exclus, pasiunile binetemperate. Politicianul Trollope afost un ratat. El a eşuat atunci cândşi-a prezentat candidatura laCamera Comunelor, în schimb, pri-ceperea sa în cele ale politicii era, separe, excepţională. Pricepereaaceasta se manifestă în iscusinţa cucare îşi regizează comedia umană înromanele sale.

O comedie din care nu lipsescintrigile, cursele, interesele, alianţe-le şi adversităţile, o comedie fărămari erori ori victime, fără tragedii,căci niciodată nu se trece de anumi-te limite, ale bunei-cuviinţe (chiar şi

actele de necuviinţă), ale commonsense-ului (chiar şi atunci când intrăpasiunile în joc). Cariera lui PhineasFinn, irlandezul fiu de medic inteli-gent dar nu prea, ambiţios dar nufoarte, moral dar nu excesiv, estecariera unui arivist, într-o mică măsu-ră a unui Bel Ami, într-o mai mare aunui om al justei mijlocii care ştie săprofite de aurea mediocritate a vre-mii, abil în jocurile de societate, profi-tând în cele din urmă chiar şi de stân-găciile sale de provincial. Mărirea saeste destul de rapidă, ca şi căderea(urmată în continuarea romanului, înPhineas Redux de revenirea sa şi denoul său urcuş). Caracterul luiPhineas este ceva mai atent analizatdecât al celorlalte personaje, îndea-juns de schematice, când nu sunt de-adreptul fantomatice sau caricaturale.

Dar Trollope nu excelează în analize. Iscusinţa saeste aceea a oneştilor pictori ce reprezintă cu veri-dicitate grupuri, fac portrete din faţă, din profil,dar nu trec prea mult dincolo de o epidermă urmă-rită cu atenţie. Scrupulele sale nu sunt atât demari în caracterizarea profunzimilor, în scotocireasubconştientului, pe cât este atenţia sa în redareaconvorbirilor, în balansarea raporturilor între per-sonaje. Romancierul este adeseori cel mai talentatdintre cronicarii mondeni, un cronicar ce nu rezu-mă ci urmăreşte cu atenţie evoluţia în societate apersonajelor, paşii lor de cadril, figurile la careparticipă.

Atenţia e îndeosebi auditivă. Trollope ascul-tă vorbirea şi vorbăria celor din mica sa lume(mult mai exiguă decât aceea a lui Dickens, căcinu conţine nici periferia, nici proletariatul, nicipegra londoneză). Romanul său abundă în dialo-guri şi eroii trăiesc în şi prin cuvintele lor. Cuvintesimple, civilizate, fără nici o subtilitate. Salonulparizian este departe. În schimb multă, şi jovială,sau tristă, sau banală comunicare a individualită-ţilor comune. Ca şi în scrisorile care burduşeaucutiile de poştă roşii, frumoase, de metal, ale dom-

nului Trollope.Că uneori aceste conversaţii devin

fastidioase pentru noi, nu încape îndoia-lă. Că schimburile acestea, niciodatăînalt intelectuale, sunt mereu mediocreeste iar adevărat. Plictiseala care secerne din ele învăluie ca un abur finlumea imaginară din aceste romane. Oplictiseală, ca şi ploaia măruntă londone-ză, distins britanică. S-ar putea ca roma-nele lui Trollope să fie mai autentic speci-fice lumii cărora le aparţin decât cele – încare imaginarul sparge limitele evadândîn fabulos – ale lui Dickens. Dar un ase-menea specific nu e identic cu o valoareestetică. Comedia umană a lui Trollopeeste foarte mult ataşată de o societate, oepocă, o perspectivă. Dacă ea ne atrageeste pentru că suntem prada unor nostal-gii schimbătoare. O nostalgie, ce azi îlavantajează pe Trollope, după o lumecalmă, echilibrată, prosperă, o lume încare poşta funcţionează perfect, chiardacă nu cu o extremă rapiditate. �

5


AUGUST 2009

NICOLAE BALOTĂ

Darul naraţiunii savuroase

Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

6

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

NNoica este în primul rând singurul care a trăit cu visul întemeierii uneişcoli de filosofie românească (după cum Nae Ionescu întemeiase oşcoală de gândire a problemelor româneşti în plin război pentru defi-nirea fiinţei româneşti), vis care nu s-a împlinit niciodată. În viaţa

lui Noica au loc două metamorfoze: una care face trecerea de la spiritual la politic înperioada interbelică şi cealaltă care marchează diferenţa dintre Noica publicistul şiNoica filosoful; pe de-a întregul, am putea spune că este vorba de un sistem, Noicafiind singurul creator de sistem al întregii sale generaţii, centrat pe problematicadefinirii omului românesc, în manieră revoltat spirituală în perioada interbelică şi înmanieră aşezată, închegată după instaurarea comunismului. Închisoarea a produs înNoica o detaşare de uman pe care nu o vom regăsi, de exemplu, la Cioran.

Cum era viaţa românească în acel timp? O ştim deja: morbul luptei pentrucauza naţională nu crea decât haos în rândul democraţilor, al studenţilor, al evreilorşi românilor care interpretau fiecare în mod diferit necesitatea coeziunii naţiuniiromâne, procesul realizării la propriu a acesteia după 1918. Dar cel mai bine surprin-de acest fenomen Eugen Ionescu, care în scrisoarea pe care o scrie de la Paris, pe 9ianuarie 1938 lui Ionel Jianu, îi incriminează pe Noica şi Cioran, dar mai ales peCioran: „Am auzit însă că face [Noica] fel de fel de isprăvi «căpităneşti». E în mîinileacelei coropişnite demonizate de Cioran şi nimeni nu-l mai poate scoate de acolo”i. Întoamna lui 1938, Noica nu aderase încă la Mişcarea Legionară; el privea cu entu-ziasm grupul de legionari români care se formase la Paris la acea dată şi din carefăcea parte şi Cioran, dar la acea dată nu depăşise încă stadiul admiraţiei dezintere-sate. Pentru Cioran mai întâi, şi apoi pentru Noica, tot ceea ce conta în ceea ce pri-veşte problema României, era acea hartă morală interbelică deplorabilă. De fapt, cre-dem că de aici a început implicarea generaţiei în politic, având o motivaţie la începutintelectuală, care odată cu trecerea profesorului de partea Gărzii a devenit şi politi-că. Dacă Nae Ionescu era simbolul binelui printre studenţi, Codreanu devine instru-mentul politic al acestui bine ce trebuia să măture starea de rău general ce paralizaţara. Cu această asociere mentală în cap, evident că moartea lui Codreanu a însem-nat pentru Cioran şi Noica, dar nu numai, o adevărată cotitură: implicarea publicis-tică hotărâtă a lui Noica şi je m’en fich-ismul lui Cioran care a înţeles la acea dată căse află în faţa sorţii unei ţări fără de soartă. La ambii intelectuali, Noica şi Cioran,dar şi la întreaga generaţie regăsim dorinţa obstinată de a schimba lumea, ca şiacceptul de a suferi pentru această schimbare; mulţimea aticolelor lor prolegionare„înspăimântă” azi pe occidentali, privite din liniştea deceniilor, dar nouă ca românini se pare oarecum justificabil gestul lor, cunoscând teribila problemă a României,rămasă totdeauna nerezolvată. Noica, asemenea lui Cioran, va fi şi el obsedat de pro-blema străinilor, utilizând ca şi Nae Ionescu sintagma de „bun român” rezervată ace-lui român care este capabil să accepte minoritarii, dar: „...Drama istorică a românu-lui a fost de a avea de luptat întotdeauna cu străinul. Românul s-a luptat cu turcii,cu ruşii, cu austriecii, cu ungurii etc. E prea adâncă lupta trecutului pentru a nu firesimţită şi astăzi. Românul are o indispoziţie atavică faţă de străinul care îi mănân-că pâinea”ii. El consideră, ca şi Cioran de altfel, hitlerismul ca fiind un fapt politicabsolut normal. Este suficient să citim articolul Despre morala internaţională apărutîn 1934 pentru a ne convinge. Alături de Eliade, Noica crede în omul nou, care repre-zintă de fapt omul creat de către legionarism, dar respectând trăsăturile de bază aleomului românesc şi perfect conştient de necesitatea culturii ca suport pentru defini-rea statală, pentru legitimarea românului ca om în statul său; Cioran nu militeazăpentru acest om nou, el vroia un om românesc în totalitate reformat, un fel de occi-dental al spaţiului balcanic! Ca şi Cioran, care îşi intitulează chiar un întreg capitoldin Schimbarea la faţă, „colectivism naţional” şi evident sub influenţa lui NaeIonescu, Noica optează pentru colectivismul naţional, ca formulă de identificare aunei societăţi noi, care are nevoie de o nouă identitate, nu departe de istoricitatea ei,colectivismul naţional fiind aşadar realizarea specificului naţional. Colectivismul îiapărea filosofului român ca fiind singura formulă prin care individul se simte scăpatde propria sa insignifianţă. Un naţionalism pus în slujba fiecărui individ cerea Noicala acea vreme, adică o utopie. Fidel lui Nae Ionescu, el vedea în naţiune spaţiul „undenu poate exista nicio tiranie de obiectivitate, de exterioritate. Totul este trăit dinăun-tru, de către subiecte a căror comuniune singură face cu putinţă subiectul colectiv”iii.Are poporul român o misiune? se întrebau Cioran, Eliade. Desigur că da, este şi răs-punsul lui Noica, numai că „Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei!”. Parcăl-am cita pe Cioran! În plus, trebuie schimbată şi legitimitatea României, marca princare ea se defineşte în lume: „Particularitatea românilor, până acum, a ţinut, de oviaţă spirituală care nu s-a putut împlini decât în pasivitate şi n-a desfăşurat decâtvirtuţi negative (răbdare, cuminţenie, nădejde, toleranţă) (....) Şi să avem psihologiainsului care stă sub vremuri, chiar atunci când nu mai suntem sub ele?”iv. Aceleaşitrăsături le-am regăsit incriminate şi la Cioran: nehotărâre, resemnare, pasivitate.

Din 1938 până în 1940, Noica glisează şi el spre „spiritualitatea” generaţiei,ceea ce înseamnă adoptarea iraţionalului mişcării colective gardiste, păstrând facul-tatea creştinismului în factura sa ortodoxă, ca formă de mântuire a individului. Dece atâta agitaţie în epocă pentru orientarea religioasă, pentru modelul românesc alfiinţării? Pentru că această disensiune între spirit şi politic a fost impusă de cătreGarda de Fier, care se alimenta filosofic din magia oratorică a lui Nae Ionescu. Gardade Fier s-a prevalat de elementul său mistic pentru a ajunge la putere. A scăpattotuşi din vedere un aspect important, şi anume, lipsa de susţinere din partea luiHitler, care ulterior le va fi fatală. Hitler îi considera „nişte exaltaţi mistici pe a cărorconduită nu te puteai baza în momente-cheie”v. Codreanu, figura paternă a Românieila acea dată, a unei Românii în derivă din cauza politicianismului clientelar, se cre-dea purtătorul unei ordini divine; în Legiunea sa, fiecare nou venit trebuia să treacăprintr-un stadiu de trei ani până la căpătarea numelui şi a statului propriu-zis delegionar. Viziunea gardistă era ea însăşi clădită pe o dimensiune religioasă şi naţio-nalistă, încorporând trei elemente: Legiunea, fiind evident responsabilă de aceastărevigorare, neamul românesc care trebuia vindecat de răul democratic şi Dumnezeu.Legiunea nu separa religia de politică, iar întreaga societate trebuia reaşezată pefundamentele moralei creştine, numai că această viziune religioasă se instaureazăprin instrumente totalitare şi de către indivizi fanatici în impunerea viziunii lor. Nune este greu să înţelegem în acest context fraza lui Cioran, care îşi însuşise doctrinalegionarismului: „...Un popor religios, adică fanatic, profetic şi intolerant, chiar dacăeste lipsit de capacitate politică, îşi deschide un drum în lume datorită pasiunii luireligioase”vi, numai că el găsea, spre deosebire de Noica şi Nae Ionescu, că ortodoxis-

mul nu are resursele interioare necesare pentru a produce o astfel de revoluţie înoameni în primul rând. De asemenea, atunci când Noica scrie că legionarii trebuie sătermine cu mentalitatea călduţă a românului mediocru, care se mulţumeşte cu puţin:„Ştiam bine că se găsesc încă, în ţara aceasta, după toate dezastrele ei, oameni caresă creadă, ca şi acum zece ani, că tot ce le trebuie e «puţintel bine». Doar pentru căse mulţumeau cu puţintel bine, pentru că le era frică de binele cel adevărat, răstur-nător şi restaurator, au slujit ei putregaiul şi minciuna acestora”vii, avem senzaţia căîl citim pe Cioran notând: „Românii au fost totdeauna prea călduţi”viii. Revoluţiacreată de „tânăra generaţie” nu este absolut originală; trecerea de la spiritual la poli-tic se face după formula lui Emmanuel Mounier, cel care milita în favoarea unei„revoluţii care să fie, înainte de toate, fundamental, profund spirituală”ix. În plus,această idee a spiritualităţii excesive, care va viza şi conceptul despre „naţiune cadeterminare naturală”x, ce va determina tânăra generaţie să se apropie de Garda deFier şi de interpretare a fenomenului fiinţei româneşti, în maniera lui Cioran, Eliade,Noica şi Vulcănescu, această idee este preluată de la Nae Ionescu.

Noica se desfăşoară în gazetărie cu articole care atacă expansiunea evreiascăîn România, corupţia şi democraţia. El critică, de asemenea, tactica partidelor demo-crate, liberal şi ţărănist, de a exclude tinerii din viaţa politică, oportunitate pe carele-o va oferi Garda de Fier, dar şi falsa democraţie pe care o promovau acestea şi falsaîngrijorare pentru problemele ţării, ca şi falsa competiţie între ele însele! De exem-plu, în ceea ce priveşte „isprăvile” Partidului Naţional-Ţărănesc, Noica scrie: „Devreo cinci ani de zile toată lumea stă cu gura căscată la isprăvile partidului acestu-ia. Ce ispravă a făcut în privinţa «străinismului cultural, politic, social şi economic?»Ce formă de viaţă stăină a eliminat, ce ţărănism a încercat să întemeieze?”xi.Democraţia era echivalentă cu corupţia, căci politicienii „cred aproape mistic (dacănu interesat) în democraţie, în orice fel de democraţie (...) nu cred democraţii noştrică în ţara românească sunt prea multe lucruri care se petrec în culise?”xii; era o mani-festare absolut locală a clasei politice care nu ştia sau poate nu vroia să aplice con-ceptul occidental. În plus, un partid care cerşeşte voturile alegătorilor nu poate decâtîntreţine utopia democraţiei. Eternul naţionalist Noica nu va agrea niciodată demo-craţia: „Să continuăm să fim democraţi? Foarte bine, dar pentru câtă vreme? Să înce-pem să fim democraţi, căci nici n-am început încă bine? Dar, dacă o doctrină a reuşitsă se compromită atât de repede, vom mai putea avea răbdare să aşteptăm cuminţi,ani de zile reabilitarea ei?”xiii, căci, din punctul lui de vedere democraţia „îşi aveasursa într-un stat guvernat de principiile masonice ale internaţionalismuluiiudaic”xiv. Totodată, chiar în 1929, aşadar cu mult înainte de angajarea sa politică,Noica insistă în publicistica sa asupra aceloraşi caracteristici negative la adresapoporului român, incapabil de a face istorie, precum Cioran însuşi. Dacă obsesia gân-ditorului de la Răşinari a fost incapacitatea românilor de a-şi depăşi condiţia istori-că, de a ieşi din matca lor seculară liniştită, iată în 1929 un Noica similar: „Suntemun popor fără actualitate, pentru că, necunoscându-ne, noi nu ştim care act trebuieş-te trăit şi care gest trebuieşte efectuat, ca expresii fireşti ale naturii noastre. Suntemun popor fără istorie, pentru că, iarăşi, necunoscându-ne, noi nu ştim ce putem des-coperi în trecut. Fără actualitate şi fără istorie, fără axă şi, văduvi de orice îndemn,cum să nu ne cuprindă înclinarea fatalismului?”xv. Şi acest fatalism provine din păca-tul generaţiei de a se alimenta prea mult din trecutul istoric placid; ea vrea o revolu-ţie, dar îi lipseşte voinţa de a o face, sau vrea această revoluţie pentru a se mântuipe ea însăşi, scrie Noica în cadrul aceluiaşi articol în care se întreabă retoric: „Pe cefel de cărţi au învăţat dânşii [elevii lui Titu Maiorescu] filosofia?”xvi pentru că Noicaîi va reproşa tot timpul lui Maiorescu plasarea filosofiei pe un făgaş greşit. Chiar lamaturitate, Noica, de vorbă cu Liiceanu, găseşte că Maiorescu a greşit atunci când afolosit prelegerea în locul lucrului pe text în scopul înţelegerii filosofiei sistematice.Spre deosebire de Cioran, Noica consideră că teoria formelor fără fond maiorescianăeste greşită doar atunci când trebuie să se aplice la filosofie, pentru că în rest, forme-le sunt plastice şi capabile oricând de a-şi găsi un conţinut: „De ce forma fără fond seface vinovată numai şi numai în filosofie? Pentru că, între toate angajările şi compor-tamentele eului social, filosofia este singura care cere întâlnirea cu originalul”xvii. �

Fragment din Cioran şi tânăra generaţie

i apud revista Literatorul, an II, nr. 8, 28 feb 1992 ii C. Noica, Între români şi străini, în Credinţa, nr. 79, 9 martie 1934iii C. Noica, Des-cifrare, des-tăinuire în Gând românesc, nr. 5-12 mai-decembrie,

1938iv C. Noica, Spiritualitate şi moarte, Adsum, p. 2 v Ibidem, p. 105 vi E.Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Humanitas, Bucureşti,

2001, p. 63vii apud S. Lavric, Noica şi mişcarea legionară, Editura Humanitas, Bucureşti,

2007, p. 213 viii Ibidem, p. 49ix E. Mounier, Esprit, nr. 7, aprilie 1933, p. 139 x A. Laignel-Lavastin, Filosofie şi naţionalism, paradoxul Noica, traducere din

franceza de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 241xi N. Noica, Către „tineretul universitar naţional-ţărănesc”, art publicat în 1933,

inclus în vol. Între suflet şi spirit, Publicistică II, Editura Humanitas, Bucureşti,1996, p. 182 – 183

xii C. Noica, A fi democrat, art publicat în 1934, în Ibidem, p. 438xiii C. Noica, Legenda partidelor mari în Credinţa, an II, nr. 149, 5 iunie 1934 xiv S. Lavric, op. cit., p. 119xv N. Noica, Specifica noastră seninătate..., art publicat în 1929 inclus în vol.

Semnele Minervei, Publicistică I, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 465-466xvi C. Noica, Rânduri pentru elevii lui Titu Maiorescu, art publicat în 1936,

inclus în vol. Moartea omului de mâine, Publicistică III, Editura Humanitas, 1994,p. 221

xvii G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004,p. 236

MARA MAGDA MAFTEIMARA MAGDA MAFTEI

CIORAN ŞI NOICA

AAjuns la vârsta de 70 de ani, CornelRobu, fost profesor de estetică şi teo-ria literaturii la Filologia clujeană,strânge în Scriitori români de science

fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008)aproape toate textele sale scrise pe acest subiect. Cumulţi ani în urmă, în 1982, criticul plănuise unvolum de eseuri intitulat Sub semnul acoladei, caren-a mai văzut lumina tiparului; ulterior, el avea săpublice antologia Timpul este umbra noastră.Science-fiction românesc din ultimele două decenii(1991), cu substanţiale comentarii, unele reluate învolumul de faţă, unde mai figurează texte mai vechi,tematice, din Echinox, adnotări critice din antologiaTwelve of the Best Romanian SF Stories, apărută laeditura Sedona din Timişoara în 1995, sau meda-lioane publicate fie în Dicţionarul ScriitorilorRomâni, editat de către M. Zaciu, M. Papahagi şi A.Sasu, fie în Dicţionar Analitic de Opere LiterareRomâneşti, coordonat de către Ion Pop. E vizibil,astfel, chiar de la început, că în Scriitori români descience fiction autorul a intenţionat să listeze sinte-za retrospectivă a vieţii sale, cu atât mai mult, cucât SF-ul a fost, pentru Cornel Robu, o obsesieaproape exclusivă.

Nu întâmplător, aşadar, textele sunt foartebine scrise şi documentate, oricine având de învăţatdin ele, mai ales acum, în lumea şi literatura reali-tăţilor virtuale pe care le propun postmodernismulşi Internetul. Dacă cineva îşi închipuie că autorulpractică un prozelitism autojustificativ, se înşeală:foarte lucid şi tranşant în opţiunile sale, Robu îşiamendează până şi „tovarăşii de drum”, exigenţelesale teoretice fiind net şi nu o dată ironic-formulate,chiar cu un mic dinţişor (tradiţional deja...) îndrep-tat împotriva optzecismului românesc, a cărui con-tribuţie la proliferarea SF-ului este recunoscutădoar la nivelul valoric secund, unde apar GheorghePăun, Leonard Oprea, Alexandru Ungureanu,Mihail Ionescu – figură interesantă, fabuloasă,chiar, care merită să fie reconsi-derată – sau George Ceauşu sauCristian Tudor Popescu, ultimulfiind cel mai puţin agreat dintretoţi, din cauza excesului de alego-rism şi parabolă.

Mai e de precizat, în pream-bulul acestor consideraţii intro-ductive, că melancolia participăriila un gen intrat în declin şi înpenumbră nu îl părăseşte de felpe Cornel Robu, conştient că tim-pul a luat-o înaintea genului pecare-l admiră: „Azi – notează el –nu se mai scrie science fiction ade-vărat, în România deloc, iar înlume din ce în ce mai puţin; înschimb, din ce în ce mai mult hor-ror şi fantasy, din ce în ce maimultă magie şi supranatural, fee-ric şi paranormal, violenţă şi sex,coprolalie şi pornografie, mizera-bilism şi putrefacţionism, din ceîn ce mai mulţi vampiri şi strigoi,vrăjitoare şi vrăjitori, din ce în cemai mult Harry Potter...” (p. 212)Consecinţa e pledoaria pentru unSF „clasic”, cu legi compoziţionaleşi imaginative bine strunite, câtmai puţin sincretice: utopia per-sonală a lui Cornel Robu este unscience fiction tradiţional, tehnicşi algebric, deşi la optzeciştii„noului val” el se vede nevoit sărecunoască şi ingerinţa psihanali-zei.

Paradoxul evolutiv al genu-lui – la noi, cel puţin – este prefi-gurat la pagina 67, deşi formulă-rile lepidoptere de aici nu suntîntotdeauna cele mai fericite: „Oironică metamorfoză a vrut ca îngogoaşa celei mai dogmatice şimai stereotipe grafomanii prolet-cultiste, din «obsedantul deceniu»,să germineze, inextricabil, crisali-da celei mai mirifice şi mai eflo-rescente imaginaţii (science) fan-tasy din câte cunoaşte până la orade faţă literatura română.” Sin-cronizarea temporală cu main-stream-ul internaţional al dome-niului explică în parte efervescen-ţa, fiindcă science fiction-ul acunoscut o evoluţie spectaculoasăpe timpul conflagraţiei reale şiimaginare pe care a reprezentat-oRăzboiul Rece, însă, în rest, vâr-ful de sarcină autohton are expli-caţii contextualizante ideologic şipolitic, peste care nu numai că nuam putea trece, dar pe care cine-

va ar trebui să le analizeze, o dată, sistematic(într-o, eventual, lucrare de doctorat).

Rezultă, de pildă, şi din volumul lui CornelRobu, că grupul împătimiţilor de SF a funcţionat, înRomânia comunistă, ca o enclavă cu propensiunievident cosmopolite, multe dintre ideile sau ideolo-giile din textele de gen căzând sub secera cenzuriiatunci când apăreau în alte domenii ale literaturii,mai puţin fanteziste sau imaginare. Imaginarul caatare a funcţionat în SF ca platoşă de apărare împo-triva imixtiunii politice a sistemului, ceea ce a avut,pe de altă parte, şi avantajul de a le permite autori-lor de gen să introducă în textele lor dimensiuni

străine – cum sunt cronoplastia,xenobiologia, biologia mutanţilor,paleoastronautica etc. – suspecta-te ca fiind neîngăduit cosmopoliteîn alte genuri literare. Unele tezeerau de-a dreptul subversive,fiind receptate ca atare, nunumai de către practicanţii genu-lui, ci şi de către cititorii săi, dince în ce mai numeroşi, fiindcăSF-ul asigura tocmai escapismulîn „normalitate” pe care alte cărţierau prohibite în a-l oferi.

Am spune că e regretabil, deaceea, că foarte subtilul, de altfel,Cornel Robu nu practică şi o ana-liză contextualizantă, politică agenului pe care-l iubeşte, fiindcăar avea cu siguranţă ce spune.Câteva incidenţe, de neevitat,apar în analiza Cinei celei mailungi a unui maestru al genului,Mircea Opriţă, aversiunea autori-tăţilor judeţene de atunci împo-triva cărţii fiind notorie, ea fiindilustrată, de altfel, şi de Jurnalullui Mircea Zaciu. Însă exemplulcel mai frumos apare la pagina98, în enunţarea „legii porcărieiuniversale” formulate de cătreOvid S. Crohmălniceanu în textulIstoria generalizării unei legi, tit-lul povestirii fiind intenţionatanodin pentru a putea „trece”.Croh îşi imaginează o lumeduală, cu o faţă bună şi una rea,coexistente, nouă revenindu-ne,prin „legea porcăriei universale”,mereu aceasta din urmă: „Uni-versul nostru e ales din mai multeipostaze posibile. Deprimantajunge să fie gândul că putemtrăi, cu o egală probabilitate, într-o lume care, şi ea, neîndoios exis-tă, dar unde tartinele cad mereupe partea neunsă, oamenii prindîntotdeauna autobuzele, nasturiigulerelor nu se rup niciodatăcând ne grăbim şi planurile cău-tate apar primele din sulurile des-făcute. Repet şi subliniez, pentrua fi bine înţeles: universul acesta«norocos», ca o altă ipostază aînsăşi lumii noastre, în reprezen-tare cuantică, există cu certitudi-ne. Dar noi, reprezentând o alter-nativă care o exclude obligatoriupe cealaltă, nu putem avea nicio-dată acces la el. Asta e, de fapt,sub o formă realmente generaliza-tă, «legea porcăriei universale».”Îşi poate imagina cineva ceva mai

subversiv în anii comunismului?: înlocuiţi termeniişi veţi înţelege...

Extrapolând puţin, de la această „lege” amputea porni pentru a înţelege şi ce anume îi unea peîmpătimiţii genului în totalitarism, în afara fervoriide a aparţine unei „caste” marginale, în care se intrameritocratic, adică exclusiv prin scrierea unei piesede rezistenţă. În primul rând, conştiinţa izbăvitoarea marginalităţii subversive, limbajul esopic dinmulte piese SF fiind de notorietate. Apoi, privile-giul – îndeajuns de subversiv, şi el – de a participala construirea unor lumi „perfecte”, fie ele utopicesau distopice: deschise spre bine sau spre rău, uni-versurile SF aveau orgoliul de a funcţiona perfect,ca sisteme socio-politice coerente, ceea ce desprecomunism se putea afirma doar cu îngăduinţă.Limbajul specializat, alternativ atrăgea şi el: pentrua intra în „comunitate”, trebuia să înveţi o sintaxă,o terminologie specializată, în care stereotipizările„limbii de lemn” nu mai aveau nici o relevanţă. Nuîn ultimul rând, să nu uităm audienţa internaţiona-lă imediată a multor texte româneşti de SF: comuni-tatea internaţională a practicanţilor era foarte vie,se publicau foarte des antologii sau volume temati-ce, se organizau conferinţe şi simpozioane. CornelRobu indică de multe ori că autori români deveneaubeneficiarii premiilor EUROCON, fiind bine văzuţipeste hotare, invitaţi asiduu: acest mediu microco-munitar a reprezentat, cu certitudine, o alternativăcosmopolită la presiunile ideologice şi politice atroceale sistemului, SF-ul fiind, în general, un gen apoli-tic, în care licenţele erau îngăduite.

Fenomenul ar merita analizat în sistemicita-tea sa anarhică, opozitivă, fiindcă reprezenta o„punte” de-a lungul căreia se puteau stabili contac-te, se putea trăi o anumită deschidere, prohibită înalte situaţii. De altfel, analiza microcomunităţilorprofesionale sau pasionale din lumea comunistăpare să reprezinte, la ora de faţă, domeniul cel maiprovocator: Gabriel Andreescu analizează, la noi, depildă, microcomunitatea yoga, contracultura a fost,şi ea, bine asimilată în ţările fostului bloc sovietic,cu specificităţi bine conturate, muzica occidentală,de asemenea – teme de acest fel ar putea nuanţafoarte multe dintre analizele hard de sistem, dândîn cele din urmă o imagine de ansamblu mult maicolorată decât cenuşiul oprimant al cărţilor „de ati-tudine”.

Până atunci, sunt multe detalii realmente inci-tante în descrierile lui Cornel Robu: opţiunea sapentru termenul „ştiinţificţiune” (care va fi acceptat,probabil, prin retroactivare, prin apelul la „critific-ţiune”), deşi science fiction-ul apare ca atare pestetot în carte, efortul de a aduce SF-ul în descendenţateoriilor estetice despre insolitare şi sublim, saumulte analize remarcabile, cum sunt, de pildă, ace-lea dedicate textelor lui Victor Anestin, AdrianRogoz, Vladimir Colin şi Victor Kernbach, sau celeîn care sunt analizaţi Mircea Opriţă, Horia Aramă(Verde Aixa e un roman incitant!), GheorgheSăsărman etc. Foarte interesante sunt, de pildă,intertextualizările cu Thomas Mann ale luiVladimir Colin, ale cărui preocupări pentru alchi-mie (în Ultimul avatar al lui Tristan sauDivertisment pentru vrăjitoare) au realmente odimensiune profundă.

În ciuda repetiţiilor dictate de dorinţa deexhaustivitate, cartea în limba română şi engleză alui Cornel Robu se citeşte cu imens folos, mai alesacum, când Internetul respiră, în forme diversifica-te, aproape aceeaşi atmosferă. �

7


AUGUST 2009

Ştefan Borbély

ŞTEFAN BORBÉLY

Sinteza unei vieţi

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

8

Despre volumul Universitas. A fost odată uncenaclu...* ar fi mai nimerit să se vorbească într-oistorie literară, decât într-o cronică. Şi aceasta, deoa-rece interesează în cel mai înalt grad istoria recentă aliteraturii noastre, clarificând câteva dintre chestiu-nile ei cele mai controversate, care nu odată au agitatapele publicisticii literare, în ultimele două decenii.

Antologia este concepută şi structurată ca o„istorie internă” a Cenaclului Universitas, care afuncţionat, sub egida Universităţii din Bucureşti,între 1983 şi 1990, şi în care au activat marea majori-tate a tinerilor scriitori care vor alcătui, după prăbu-şirea regimului comunist, promoţia (după unii critici,chiar generaţia) ’90. O istorie mai mult decât necesa-ră, în condiţiile în care despre cenaclu, despre „curen-tele” subterane care l-au agitat şi despre „nouăze-cism” proliferează legenda, în locul dovezilor incontes-tabile, şi perspectivele partizane, în locul necesareilucidităţi şi obiectivări. Mircea Martin, coordonatorulvolumului, a impus, aşa cum era de aşteptat din par-tea sa, o perspectivă riguroasă şi un cadru de dezba-tere care a facilitat o reflecţie minuţioasă asupra aceea ce a reprezentat, în ultimii ani ai dictaturii ceau-şiste, cel mai important cenaclu literar din România.

Volumul este structurat în patru părţi, preceda-te de un prolog, ce urmăresctrei dimensiuni: documentară(prin secţiunea de Mărturii,vitală pentru recompunereaatmosferei cenaclului), litera-ră (prin intermediul unui flo-rilegiu reprezentativ de texteale scriitorilor cenaclului) şicritică (de o evidentă însem-nătate şi utilitate, întrucâtconţine primele comentariicritice pe marginea literaturiiunora dintre scriitorii impor-tanţi de astăzi). Totul se citeş-te, vorba cuiva, ca un roman,adică pe nerăsuflate, poate şipentru că în poetica promova-tă de scriitorii cenacluluiintră şi un nou pact dintreliteratură şi realitate, altuldecât cel al generaţiei ’60,diferit (deşi în prelungirea) decel impus de optzecişti. Înorice caz, punctele de interessunt numeroase, diferite şi, înderularea antologiei, se ordo-nează arhitectonic ca tramaunui roman.

O primă clarificare pecare o aduce acest volum estede ordin istoric şi vizează înfi-inţarea, funcţionarea şi auto-desfiinţarea cenaclului. Mircea Martin arată, astfel,că Universitas nu a fost înfiinţat în locul celui deLuni, patronat de Nicolae Manolescu, ci în paralel cuacesta, la iniţiativa Universităţii (celălalt fiind alCentrului Universitar Bucureşti). Primul şi-a începutactivitatea în aprilie 1983, în timp ce cel de-al doileaa fost interzis, din raţiuni fără legătură cu demersulUniversitas, în toamna aceluiaşi an. Pe tot parcursulsău, Cenaclul Universitas a fost „ocrotit” de institu-ţia-mamă, dar atent supravegheat de Securitate,după cum a dovedit-o gravul incident al anchetării luiCaius Dobrescu, Marius Oprea şi Sorin Adam Matei,pentru activităţi anti-comuniste desfăşurate în afaracenaclului, dar nu fără legătură cu textele citite acolo.Asupra altor membri (Augustin Ioan) s-au efectuatpresiuni pentru a furniza informaţii, iar şedinţele„beneficiau” de prezenţa unor participanţi „sub acope-rire”. Paradoxal, libertatea a adus cu sine auto-desfi-inţarea cenaclului, victimă a febrei politice din cursulanului 1990, când ultimele şedinţe (am fost martor) s-au ţinut într-o atmosferă tot mai rarefiată şi, în oricecaz, lipsită de pasiunea pentru literatură de dinainte.

A doua clarificare, poate mai importantă, estede natură teoretică. Până la apariţia acestei cărţi, afost foarte confuză pentru mulţi istorici literari situa-

rea promoţiei ’90 şi relaţia dintre scriitorii afirmaţi laUniversitas şi „nouăzecism”. Cea mai elocventă dova-dă o reprezintă Istoria critică a literaturii române, alui Nicolae Manolescu, pentru care unii scriitori de laUniversitas sunt fie optzecişti, fie reprezentanţi ai„noii literaturi” de după 2000. În prelungirea acesteiconfuzii, a mai apărut una: care sunt legăturile nouă-zeciştilor cu postmodernismul? Sunt scriitorii promo-ţiei ’90 postmoderni, post-postmoderni sau anti-post-moderni? Ce semnificaţie să acordăm participăriirelativ constante a unor foşti componenţi aiCenaclului de Luni la şedinţele de la Universitas, oriparticipării simultane, a altor componenţi, atât laUniversitas, cât şi la Junimea optzecistă?

Devine limpede, din luările de poziţie şi artico-lele teoretice ale Simonei Popescu şi ale lui CaiusDobrescu, că Universitas nu a avut coeziunea progra-matică a cenaclurilor optzeciste. În el au existat celpuţin două (dacă nu chiar trei) direcţii literare, reuni-te doar de sensul lor comun, şi anume acela de conti-nuare şi epuizare a schimbării de paradigmă începutede optzecişti. Pe această linie de continuitate seînscrie ferm literatura unor Radu Sergiu Ruba,Răzvan Petrescu şi, mai ales, a întregii „şcoli de laBraşov” (Simona Popescu, Caius Dobrescu, Andrei

Bodiu, Marius Oprea). Totprin această continuitate seexplică frecventarea şi chiarintegrarea în cenaclu a unorfoşti lunedişti de marcă, de laIon Bogdan Lefter la BogdanGhiu.

Dar, ca orice fenomenpostmodern autentic, postmo-dernismul de la Universitasşi-a conţinut, ca să zic aşa, şinegaţia. Literatura „şcolii dela Braşov” a coexistat, într-undeplin spirit de colegialitate,cu cea a grupului care avea săteoretizeze, după 1989, „no-uăzecismul”: Cristian Popescu,Horia Gârbea, Cătălin Ţâr-lea, Daniel Bănulescu, MihailGălăţanu, Dan-Silviu Boerescuş.a. Cu menţiunea că poezialui Cristian Popescu este unfenomen în sine, o „direcţie”personală în sânul direcţieide grup, deasupra acestordistincţii şi integrându-le,într-o formulă unică în litera-tura postbelică. Aceastădirecţie „nouăzecistă” avea sălanseze concepte anti-postmo-derne, ca acela de „realismsemnificativ”, şi, de aseme-

nea, să se înscrie pe o traiectorie literară ascendentă,care a favorizat percepţia ei ca grup literar de sine-stătător, „acoperind” cumva restul generaţiei. Deunde dificultăţile de localizare a celeilalte formule, a„braşovenilor”, anexaţi adesea, de către critică, lacapitolul „optzecism”.

Dar Universitas nu a fost numai cenaclul aces-tor două direcţii. În el s-a cultivat toată literaturabună, chiar dacă nu corespundea orientării „veterani-lor” lui. La Universitas (sau „Lamartin”, cum i se spu-nea în epocă) au citit excelentul prozator maramure-şean Marian Ilea sau, în cursul unei deplasări răsu-nătoare, poetul reşiţean Octavian Doclin. Talentuluriaş al inclasabilului Ioan Es. Pop – optzecist, ca vâr-stă – tot la Universitas s-a deschis receptării şi consa-crării publice. Chiar scriitori şi mai tineri decât ceimai tineri componenţi ai „nulceului dur”, cum erau, în’87-’88, Fevronia Novac, Ion Manolescu sau RăzvanRădulescu, au avut parte de lecturi şi comentarii apli-cate, chiar dacă, să zicem, prozele western pe care lescria pe atunci Ion Manolescu nu prea mergeau înaceeaşi direcţie cu căutările celorlalţi prozatori de laUniversitas...

Diversitatea literaturii cenaclului este, deci, unalt aspect istoric pe care prezenta antologie îl eluci-

dează şi îl pune în valoare. Scriitorii care veneau laUniversitas o făceau, cum am spus, nu în virtuteaunui program unic, aşa cum se întâmpla la Junimeasau la Cenaclul de Luni. Ei căutau aici altceva. Şianume, o practică mai severă a literaturii, căci niciamenitatea lui Ovid S. Crohmălniceanu, nici spiritulludic al lunediştilor nu guvernau şedinţele moderatede Mircea Martin. Veneau, de asemenea, pentru spi-ritul critic al profesorului Martin, aparent mai dis-tant, dar mereu ponderat, capabil de necesarele dis-tincţii şi nuanţări şi, mai ales, capabil să stârneascăîn discipoli nu spiritul de clan, ci emulaţia temeinicăîntru literatură. Sunt multe de spus despre aceastăadmirabilă şi discretă magistratură pe care a exerci-tat-o Mircea Martin asupra tinerilor de la sfârşitulanilor ’80. În orice caz, dacă privim lista scriitorilor deprim-plan care s-au format la Universitas – căci lanumele deja citate mai trebuie adăugaţi: GeorgeArun, George Ardeleanu, Saviana Stănescu, PaulVinicius, Ovidiu Verdeş –, statura critică a lui MirceaMartin, oricum pregnantă, creşte substanţial, el aşe-zându-se, alături de Ovid S. Crohmălniceanu şiNicolae Manolescu, între cei care au creat, de fapt,profilul actual al literaturii noastre.

Următorul aspect prin care antologia coordona-tă de profesorul Mircea Martin se constituie într-uninstrument teoretic şi istorico-literar indispensabilvizează funcţionarea cenaclului ca instituţie alternati-vă de validare. Într-o epocă (1983-1989) în care orga-nele propagandei de partid blocaseră, practic, funcţio-narea normală a mecanismelor literaturii, Universitas apreluat funcţia de validare a acelor instituţii care nu-şi mai puteau exercita, în mod obiectiv, menirea. Înprimul rând, funcţia de validare a debuturilor litera-re, şi în al doilea rând chiar pe cea a UniuniiScriitorilor. Cu sprijinul unor oameni luminaţi, cena-clul şi-a văzut de treabă fără a face vreo concesie ideo-logiei oficiale şi, treptat, demersul său a căpătat osolidă credibilitate, ba chiar o mică notorietate.Consacrarea în cenaclu a ajuns, astfel, să echivalezecu un debut, iar apariţiile în colecţia „Cartea cea maimică” au făcut să cadă în derizoriu volumele colective,în care organele de partid îi înghesuiau pe debutanţi,în ultimii ani ai dictaturii. Puţini scriitori de laUniversitas au avut şansa debutului editorial înaintede 1989, însă validarea de aici, în rândul publiculuispecializat, a echivalat cu consacrarea. E greu de spusce s-ar fi întâmplat dacă regimul comunist n-ar ficăzut în 1989, însă rapiditatea cu care scriitorii de laUniversitas au urcat, după ’90, spre vârful ierarhieiliterare actuale depune mărturie despre seriozitateacu care cenaclul şi-a jucat rolul, atipic, totuşi, de insti-tuţie alternativă de validare literară.

Antologia are şi o latură oarecum nostalgică.Este vorba despre scriitorii care, afirmaţi laUniversitas în ultimii ani ai regimului comunist, auabandonat, de tot sau în parte, literatura, în regimulde libertate de după 1989. Este vorba de nume caBogdan Teodorescu (azi, analist politic), MariusOprea (istoric), Sorin Adam Matei (sociolog) sauAndrei Damian (politician). Regretând aceste abando-nuri, nu putem să nu remarcăm, cu toate acestea, că,dintre scriitorii formaţi la Universitas, până şi ceicare nu mai scriu sunt, în profesiile lor, nume demarcă. Rigoarea intelectuală şi înaltul nivel culturaldin cenaclu şi-au avut cu prisosinţă rolul lor în acestecariere academice remarcabile.

În sfârşit, antologia conţine şi un inestimabildosar al receptării literaturii de la Universitas,cuprinzând primele texte critice despre şi de autoriicenaclului, precum şi programele literare strecuratede aceştia în presa literară sau studenţească a vremii.Dosarul ne readuce în memorie figura luminoasă, pro-videnţială chiar, a regretatului Laurenţiu Ulici, „com-plicele” cel mai important al lui Mircea Martin în pro-movarea acestor scriitori, operând astfel o necesarăreconsiderare a criticului care-şi făcea o datorie deconştiinţă din sprijinirea tinerelor talente. O reconsi-derare cu atât mai salutară, cu cât (şi) de LaurenţiuUlici pare că am uitat prea repede.

Cum spuneam în debutul textului, cronica lite-rară este insuficientă pentru a cuprinde în întregimesemnificaţiile antologiei Universitas. A fost odată uncenaclu.... Diversitatea formulelor literare, atmosferaunei epoci dure, dar deloc neinteresante, anecdoticaşedinţelor de cenaclu, portretele de scriitori, interven-ţiile „seniorilor” invitaţi de Mircea Martin să citeascăşi să asculte, în fine, adevărata pedagogie literarăderulată în plină epocă a falsurilor şi mistificărilor,toate acestea merită cu prisosinţă o dezbatere criticăamplă şi sistematică. În orice caz, antologia îi invităpe istoricii literari la reconsiderări de profunzime. �

* Universitas. Un cenaclu aşa cum a fost...,Mircea Martin (coordonator), Editura MNLR,Bucureşti, 2008.

Răzvan VoncuFoto: Aura Christi

RĂZVAN VONCU

O antologie fundamentală

ÎÎn trena unei stranietăţi pofunde, nuan-ţate, inventându-se nezăgăzuit – con-struită de Proust cu o migală pedantă,excrescenţă a unei minţi creatoare

monotone şi geniale (La umbra fetelor în floare,traducere de Radu Cioculescu, EdituraLeda/Corint, 2008) – lumea, cotidianitatea serotesc blând-indiferent în jurul ucenicului luiSwann, departe de zvârcolirile junelui amorez,Marcel, care îşi măsoară zilelele, respirările, paşiiîn funcţie de capriciile Gilbertei sau, previzibil, înfuncţie de lipsa acestora. Totul este raportat defericit-chinuitul Marcel – un Adonis al modernită-ţii în plină, spectaculoasă formare, încolţit, mar-cat, strunjit de boală – la făptura devenită epicen-trul preocupărilor sale: şi francheţea uneori groso-lană a marchizului Norpois, strălucind prin aerulsău depăşit, decadent, semn al unei cariere şi alunei epoci încheiate, şi vizitele, frazele, aluziile,insinuările profesorului Cottard, şi noul rol alrelativ recent căsătoritului Charles Swann, şimodificările intervenite în stilul altădată detesta-tei, mai ales la Combray, Odette, care trece prinlabirintul spectaculos al unei jerbe de metamorfo-ze ce-l fac pe Marcel să jubileze nu o dată, culti-vându-şi neostenit calităţile inerente ipostazeide… pândac estetic/estetizant… Totul, totul, şisugestiile bunicii preocupate de sănătatea tot maişubredă a nepotului, şi răceala mamei, şi interdic-ţiile nu o dată exagerate ale tatălui, şi privirileguvernantei Gilbertei, şi apucăturile uneori deo-cheate ale fabuloasei Françoise, un Michelangeloal bucătăriei familiei Proust, şi aerul ba deschis,vibrând, ba întunecat, cuprins de o disperare nutocmai senină – în funcţie de absenţele sau pre-zenţa din ce în ce mai distrată a mofturoasei feti-ţe – aer specific străzilor pariziene, ba mai multdecât atât, înseşi existenţei protagonistului nos-tru suferind, aşadar, absolut tot ce mişcă, respiră,vuieşte, cade în subteranele ontice ale lui Marcel,„în realitatea interioară şi pur subiectivă”, estesubjugat pasiunii sale extrem de inventive, tră-gându-şi sevele, rădăcinile din fântânile euluisubiectiv, profund; Marcel se lansează, aşadar, înaventura de a construi o iubire şi în consecinţă oţintă a acestei iubiri pe măsura talentului săuinfatigabil în ceea ce priveşte crearea unor punţi,pretexte, imbolduri de a recrea, strunji, modela lainfinit, cu o enormă răbdare, modelul absolut, înaceastă ordine de idei, fiind Dumnezeu cel caremunceşte, după cum se ştie, la crearea lumii peîntinderea celor şase zile pline de rod. În chip ciu-dat, dezamăgirile, căderile, derapările, cu toate căîi fac rău acestui puşti cu o sensibilitate atroce,monstruoasă, iar, câteodată, rău la modul cel maiconcret, fizic vorbind, provocându-i accese deînrăutăţire, agravare a bolii, la capătul tuturorcăderilor, după ce el încearcă, studiază, descriemai „toate culorile disperării” cu o rigoare specifi-că mai ales frigurilor, îl incită în cele din urmă săinventeze noi modalităţi de reapropiere de obiec-tul pasiunii construite,înălţate, aşa cum se lu-crează răstimp de deceniicatedralele. Oho, câtă risi-pă de imaginaţie, câtă iro-sire benefic-trist-încuraja-toare de fiinţă, pentru adescifra o absenţă a Gilberteide la Champs-Elysées, ocăutătură anapoda, distra-tă, o retragere la carerecurge capricioasa fatărăsfăţată, cu apucături deregină, în timp ce maică-sa, ahtiată de noi plăceriîn noua-i existenţă, justifi-că, mai de fiecare dată,mistificând aşa-zisele mof-turi ale fiicei interesate detot ce vrei din lume, maipuţin pesemne de junelesuferind, suferind nebu-neşte din te miri ce şicreând pe ruinele suferin-ţelor sale castele, temple,livezi de litere şi cuvinte,pretexte de sondare aadâncurilor amare ale fiin-ţei abia atinse, abia gusta-te, abia pricepute. Iubirealui Marcel e un travaliu creator, un travaliu nurareori dorit, construit cu o inventivitate monoto-nă şi înverşunată; iubirea lui Marcel e şi un spec-tacol dulce-amar, de o bogăţie luxuriantă, sânge-rândă, gata secundă de secundă să se recreeze, săse reinventeze, dintr-un soi de încăpăţânare de apretinde că realitatea este altceva decât se vede,ba chiar ea, această pasăre de nevăzut – numităstângaci realitate – nu există decât în măsura încare o creezi cu ferma convingere hrănindu-se dinsine însăşi că există, nu pot să nu existe o seamăde „adevăruri aparţinănd unei lumi mai realedecât acelea în care trăiam, şi după a căror dobân-

dire ele nu mi-ar mai putea fi răpite printr-uneleincidente neînsemnate ale existenţei mele”. Debună seamă că lumea reală este creată în perime-trul de abur al „eului profund”; experienţa cunoaş-terii de sine îl face pe eroul nostru fragil, de o sen-sibilitate atroce, să fie din ce în ce mai atent la„mişcările duhului lăuntric” (Joyce), la „realitateainterioară şi pur subiectivă”, plăsmuirile îndră-gostitului genialoid căpătând un sporit caracter derealitate reală, cu adevărat importantă dar maiales durabilă, chiar dacă vizează o altă fiinţămodelată, inventată, astfel, de la distanţa fierbin-te a pasiunii extatice, apte de a da o altă fiinţăunei făpturi din preajmă: „Fără îndoială, suntpuţini cei ce înţeleg caracterul pur subiectiv alfenomenului care este dragostea, şi faptul că esteun soi de plăsmuire a unei fiinţe suplimentare,alta decât aceea care poartă acelaşi nume în lume,şi ale cărei elemente izvorăsc în bună parte din noiînşine. De aceea puţini sunt cei ce pot găsi fireştiproporţiile enorme pe care sfârşesc să le ia pentrunoi o fiinţă care nu este identică cu aceea pe careo văd”. Dintr-un imbold nu numai estetic, circum-scris straturilor insondabile ale instinctului,Marcel treptat-treptat ajunge la concluzia că, înrealitate, obiectul pasiunii, chiar dacă se întâmplăsă fie mediocru, este foarte important fiindcă stâr-neşte tornade de neimaginat altminteri „în realita-tea interioară şi subiectivă”, „în acea camerăobscură, lăuntrică, în care intrarea îţi este «inter-zisă» cât timp eşti în lume”, „încăperea” aceasta deaer devenind, în schimb, accesibilă, primitoare decum te reîntorci în singurătatea camerei tale.

Apropierile de Gilberte sunt scurte, gâfâiteoarecum, abruptele fericiri de durata unui zâmbetreinventat, regustat în memorie (ca mărunteleadevăruri comunicate de fată în singura-i scrisoa-re adresată lui Marcel după boala acestuia), pre-vestind suferinţe îndelung şlefuite, răsfăţate,legănate şi uneori blestemate. Suferinţa e mare;suferinţa multiplică viul, îl adânceşte, sporindu-l,creându-i acel abur vital, inevitabil, care te face să

accezi la lucruri alte dăţi şiîn condiţii net diferiteinaccesibile. Suferinţa ra-refiază aerul, existenţa,indicându-ţi la începutaspecte, unghiuri cirsums-crise „suprafeţelor”, carepregătesc, după toate sem-nele, terenul pentru altce-va, da, pentru cu totul şi cutotul altceva, necunoscut,nou în esenţă, izbitor denou, deci, imposibil de a fiperceput, captat în primiitimpi. (Lucrurile se desfă-şoară întrucâtva asemănă-tor – păstrăm proporţiilede bună seamă – în bolgii-le istoriei celor doi protago-nişti ai poemului nostruepic intitulat Cercul sălba-tic – supratema căruia esteViul, nevoia de salvgarda-re a acestei materii ciudate– eroi rătăciţi în hăţişurilesuferinţei, descoperite pascu pas, care-i azvârle peDiana Berlinski şi SilviuVilavici în altceva: pe fru-moasa, năstruşnica, con-tradictoria, uşuratica

Diana, după câteva experienţe traumatizante, înbolgiile morţii, iar pe celebrul grafician SilviuVilavici, care îşi pierde fiica într-un chip neeluci-dat, dramatic, în subteranele unei existenţe sub-jugate şi mai abitir Vocaţiei.) Se întâmplă oare-cum ca în cazul celebrei fraze misterioase dinSonata pentru vioară şi pian de Vinteuil – ascul-tată pentru prima dată de Charles Swann în salo-nul Verdurinilor; tumultuoasa pasiune inegalăpentru Odette de Crécy îşi are întrucâtva origineaîn acea frază descrisă, invocată nu o dată deMarcel – care revine şi revine pe scena romanes-

că, aidoma unui refren menit să te ajute să urci orisă cobori spre un nivel nu atât superior cât netdiferit, marcat de diferenţă în esenţe, menit să-ţidezvelească, să aducă în faţa ta, în cercul înţelege-rii altceva: „N-am posedat niciodată pe de-a-ntre-gul Sonata, deoarece tot ceea ce oferea ea nu reu-şise să-mi placă decât în răstimpuri succesive:semăna cu viaţa. Dar mai puţin decepţionant caviaţa, aceste capodopere nu încep prin a ne oferi ceau mai bun”, ci prin fraze, adevăruri, afirmaţiifamiliare obişnuinţei noastre, monotoniei rutinie-re, noul, insolitul ascunzându-se în primii timpi şioferindu-li-se anumitor spirite, să le spunemînguste, limitate, cu reală dificultate, alte dăţiascunzându-şi cu viclenie faţa, feţele şi ară-tându-se sub alte măşti, preluând însemnele altornoţiuni: adevărul – semnele minciunii sau ale ero-rii, fiinţa – stigmatul, mesagerii nefiinţei etc.Exact ca la Nietzsche, autorul evidentei capodope-re Dincolo de bine şi de rău întrebându-se cu oaparentă, bine jucată stângăcie patetică: „Cum arfi posibil să se nască ceva din opusul său? Depildă, adevărul din eroare? Sau voinţa de adevăr –din voinţa de amăgire? Sau contemplaţia pură şisolară a înţeleptului – din lăcomie”. (s.n.) După cesihastrul de la Sils-Maria îi taxează pe „recunos-cuţii metafizicieni din toate timpurile” pentru cre-dinţa lor zgomotos declarat neştirbită conformcăreia există un soi de dictatură a „antinomieivalorilor”, gânditorul nostru de a radicalitateunică, spectaculoasă, constată că n-ar fi exclus calucrurile de cea mai înaltă valoare să se işte dincontrariul lor, de obicei, dispreţuit dacă nu supusoprobriului public: „Oricât de mare ar fi valoareace poate fi atribuită adevărului, veracităţii, deta-şării: n-ar fi exclus să ne vedem a atribui aparen-ţei, voinţei de amăgire, egoismului şi lăcomiei ovaloare mai mare şi mai cuprinzătoare pentru totce înseamnă viaţă.” (s.n.) Şi mai mult decât atât,fiul de preot care a răsturnat, pulverizat nu puţi-ne clişee, a atacat cu o virulenţă rară, poznaşă,superior poznaşă, o sumedenie de vârfuri ale uma-nităţii (cu două excepţii: Beethoven şi Goethe!),invocă, la un moment anume, caracterul aşa-zisobscur al lucrurilor venerate, declarate ca fiindbune: „N-ar fi exclus ca valoarea acelor lucruribune şi venerate să rezide chiar în faptul de a fi înmod obscur înrudite, legate, întreţesute sau chiarstructural identice tocmai cu acele lucruri rele şiaparent opuse”. (s.n.) Spectaculoasă la Proust –un nietzschean în esenţă! – este mişcarea interioa-ră, nu rareori abruptă, de fiecare dată pregătităînsă, din punct de vedere epic, fără reproş, mişca-rea ca să nu spunem ruptura (ar fi un pic forţattotuşi), intervenită în anumite personaje înfăţişa-te în primii timpi romaneşti drept cu totul altceva:baronul Charlus cel perceput iniţial ca un escrocde hotel, dar poate că mai ales, mai ales, Albertinede Simonet, sufletul năbădăios, pus pe reledintr-un spirit de frondă, dar şi din alte motive –un Janus cu mai multe feţe, ipostaziat în trupulunei fete cu apucături de băiat – sufletul „miciibande” domnind plaja, cazinoul de la Balbec, şi nuîntr-o măsură mai insignifiantă: împrejurimileacestei staţiuni mirific inventate, recreate deMarcel Proust cu un rafinament şi profunzimeneîntrecute de nimeni, contrazicând parcă –minut de minut – acea aserţiune problematică alui Razumihin – „Noi în loc de sânge avem zer” –care mi-a dăruit câteva insomnii de pomină dar şicâteva pretexte de a fora înlăuntru, de a recurgela pline de cruzime autoscopii, inevitabile mai alescând treci de „mijlocul de aur” al vieţii şi te întrebice anume ai făcut. �

9


AUGUST 2009

Foamea de a fi

AURA CHRISTIÎntre Razumihin şi Sonata lui Vinteuil

FOTO: NICOLAE BREBAN

„În plină criză financiară, depu-taţii nu fac deloc economii cândvine vorba de banii publici.

Parlamentarii au vorbit de mii de lei noi la telefonşi au încasat diurnele de deplasare la Bucureşti înperioada de vacanţă. În campania electorală dinaprilie, aleşii neamului au decontat pentru trans-port în ţară zeci de mii de lei. Camera Deputaţilora publicat pe site toate cheltuielile fiecărui deputatpe primele patru luni ale anului 2009.Indemnizaţie, diurna de deplasare, cheltuieli cubiroul parlamentar şi factura la telefonul mobilsunt prezentate la fiecare deputat în parte. În vacanţă deputaţii au fost plătiţi pentru depla-sări. Chiar daca în luna ianuarie nu au fost lamuncă (sesiunea paralmentară începând în februa-

rie) deputaţii au primit diurnele pentru deplasarela Bucureşti, deplasare în teritoriu şi mai mult deatât, li s-a decontat şi cazarea în Bucureşti. Lacapitolul luna ianuarie sunt trecute toate plăţileefectuate de către fiecare deputat în parte. La capi-tolul deplasări în străinate chiar daca deputaţiianunţasera că vor reduce drastic plecările, în lunaaprilie s-au cheltuit sume destul de frumuşele.Pentru o singură vizită în străinătate deputatulUDMR Gyorgy Andras Edler a primit diurna dedeplasare, cazare şi transport suma de 26.096RON [Echivalentul bugetului prevăzut de FCIEpentru un turneu de zece zile efectuat în ţară detrei scriitori care urmau să susţină conferinţe şilecturi publice, iar FCIE să doneze cărţi şi reviste,proiect respins din motive neclare – nota FCIE]. Pe

locul doi se află deputatul PSD Mircea Dusa cusuma totală de 24.258 RON, urmat de liberalulMihăiţă Calimente cu suma de 21 596 RON.Campion la convorbiri telefonice este deputatulPSD, Nicolae Bănicioiu care a vorbit de 2 888RON. Pe locul doi este Relu Fenechiu PNL cusuma de 2 312, iar pe locul trei democrat liberalulIoan Olteanu cu suma de 1 018 RON. Aprilie eluna în care deputaţii au fost plecaţi mai mult înteritoriu în campanie electorală, Camera le-adecontat cheltuieli pentru cazare şi transport înţară. Astfel deputatul PDL Petru Movilă a decontatpentru transport în ţară suma de 5952 RON. Pelocul doi deputatul PSD Vasile Soporan cu 5176RON urmat de Dorel Covaci cu 5139 RON.” (Sursa: Luminiţa Pârvu, HotNews.ro)

10

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

CCasa teslarului (Cartea Românească,2009) este rodul fericitei şi smeriteităceri creştine a poetului şi preotuluistatornic bistriţean, Ioan Pintea. Este

un volum de versuri-rugăciuni (neobişnuite rugă-ciuni) izvorâte din tăcere şi dintr-un îndelungat şitainic practicat exerciţiu al ascultării. Ce ascultăIoan Pintea, în solitudinea lui împăcată, plină, para-doxal, de oameni? Din poezia lui se „întreaude” res-piraţia şi prezenţa lui Dumnezeu care nu vorbeşteprin cuvânt, ci prin oameni, îngeri, sfinţi, morminte,pietre, zăpezi, ierburi verzi, pechinezi, fiare, muzică,istorie, literatură, mituri. Tăcerea calmă, bogată,benefică, vindecătoare, a unei astfel de tainice comu-nicări se converteşte într-o poezie copleşitoare prinsmerenie şi prin onestitate.

Poezia şi rugăciunea sunt menţinute în starede echilibru, pe muchia descoperirilor şi a revelaţii-lor spiritului atent. De o parte a muchiei, poeziapoate părea expresie a vanităţii de a cuvânta, de adesluşi, prin cuvânt, sensul vieţii şi al morţii. Poeziapoate părea rodul tentaţiei de a lua în stăpânireputerea cuvântului spre a trimite lumii o „epistolă”despre sine. De altfel, poetul ştie că se războieşte cuverbul, că „inspiraţia şi îngerul/stau ca două stâr-vuri la picioarele lui francisc din assisi/ îmbrăţişân-du-se şi punând coarne diavoleşti/la toată sintaxa şimorfologia aceasta”. Există, în cuvânt, riscul falsifi-cării, iar poetul ştie că „pe picioruşe lungi şi sub-ţiri/se sprijină sora noastră Minciuna” (puţine sub-stantive sunt împodobite cu majusculă în acestvolum de poeme). Impostura se poate strecura înpliurile curate al fiinţei, îi poate altera chipul sineluişi al lumii, oglindit în apele conştiinţei. Pentru aexclude pericolul Minciunii, Ioan Pintea creează ununivers poetic cu rădăcini grele, înfipte în cel maisincer bolovăniş profan, iradiind către aerul tare alsacrului, către nori şi îngeri.

De cealaltă parte a muchiei stă rugăciunea-necuvânt, rugăciunea-tăcere. Aceasta reprezintă ostare exersată de ascultare şi de veghe, de smerităatenţie la momentele în care se (între)vede în lumechipul lui Dumnezeu. Astfel, poetul este cel care„vede glasul care vorbeşte cu el/şi aude scrisul nori-lor”, este cel care surprinde „între urechile adunate-ntr-un singur auz ţuguiat” inspiraţia şi îngerii, con-ştient că aceştia îi refac „memoria precum o oglindăspartă”. Tăcerea specifică stării de veghe şi de rugă-ciune devine condiţie vitală a poeziei: „dacă tăcereaaprinde gurile noastre/cuvintele sunt mai aproapedecât pietrele/şi sunt mai grele decât pietrele/şi potstriga fără zgomot între pietrele/patriei mele”.

Cuvântul reprezintă, deci, provocare şi ispită.Există, în imediata lui proximitate, pericolul păcatu-lui, al judecăţii slabe, al falsei certitudini şi al reve-laţiei înşelătoare (asupra căreia avertiza şi SimoneWeil). Lucid, Ioan Pintea mărturiseşte: „am scris/niciodată nu voi mai scrie despre îngeri/fiindcă ei seîntorc asupra mea asemenea diavolilor/în ceaşcaaceasta cu cafea neagră am descoperit/un îngercăzut/în ceaşca aceasta cu cafea neagră am descope-rit/ un diavol sanctificat”. Poezia nu îşi are menireaîn a judeca şi categorisi lumea între limitele moraleilaice. Ea transcende cuplul antonimic al binelui şi alrăului, apropiindu-se de însăşi „tăcerea” superioarăa dumnezeirii. De aici provin onestitatea smerită apoetului în faţa păcatului şi conştiinţa condiţiei salede călăuză prin cămara strâmtă a lumii „suntem înaceastă cameră/în primul rând să o luminăm/cutoate că lumânările din ceară proastă/picură pe veş-

mintele cetăţeanului trist/noi ne facem datoria şideschidem uşa pe care/intră Diavolul şi bunulDumnezeu”.

Cele două atitudini, smerenia şi onestitatea,sunt complementare, căci, din nou paradoxal, ambe-le presupun manifestarea vie a curajului. IoanPintea îşi surprinde locul ocupat în lumea aceasta,între oamenii timpului acestuia, cu o limpezime rară.Propriul chip sufletesc, văzut în oglinda poeziei caexerciţiu confesiv, nu e retuşat şi nici cosmetizat.Cuvântul confesiv este dezbrăcat de mătasea calofi-liei şi forţat de poet la goliciunea unei onestităţi dis-crete, neostentative, smerite. Sufletul i se lumineazăîntre imagini lumeşti, în deplina lui umanitate şi însmerită convieţuire cu Dumnezeu, cu sfinţii şi poeţii.În lumea aceasta, pe care Ioan Pintea o înţelege înmomente de clarviziune, de fericite revelaţii, viaţa eo zebră trasată între cele două maluri ale unui drum.Profitând de prioritatea pe care o dobândesc, pentrua traversa, oamenii se înghesuie şi se grăbesc. E tim-pul limitat. Între ei coboară şi Dumnezeu, convins şipurtat de mână de poeţi, căci „au ei poeţii vii o tehni-că anume/lângă ei Dumnezeu se face mic/mic detot/un omuleţ acolo care se lasă dus de mână/şiîncântat îi urmează ascultător/până la marginilepământului/priveşte şi El uimit/cum printr-o miş-care absolut surprinzătoare/graţia lor atinge perfec-ţiunea. Deşi conştient de prezenţa harului, poetul (caşi preotul) nu se făleşte în proximitatea Domnului.Poezia (ca şi Sfânta Liturghie) este înţeleasă catrudă prin care se întreţine podul dintre om şiDumnezeu, în contextul incomod al veacului, al isto-riei. Poetul-teslar arde şi se mistuie întreţinând pun-tea de duh către cel cu care stă „faţă către faţă” şicare „arde şi nu se mistuie/arde şi pare un rug nede-prins cu cenuşa”.

Ioan Pintea scrie despre familie, despre oamenidragi, despre oameni cu suflete frumoase, care i-auspus ceva în clipe fericite, când urechea lui interioa-ră era atentă. Poeziile inspirate de fericite prezenţeumane amintesc de un vers al lui Valéry Larbaud:„O, splendeurs de la vie commune et du train-trainordinaire, a vous cette âme perdue!”, dar şi demomentele inimitabile ale vieţii semnalate de JulesRomains. Călugăriţele de la Piatra Fântânele, spreexemplu, coborând pe schiuri spre Dornişoara, pro-duc revelaţia graţiei, a acceptării calme a păcatuluica parte din firescul trupului şi al vieţii. „Niciodatănu am să uit”, mărturiseşte poetul, „abilitatea cucare/au traversat curtea mănăstirii/şi cum au esca-ladat şi au coborât muntele/şi cum în urma lor chi-liile s-au făcut/foarte mici şi neînsemnate/ închizân-du-se pe rând cu zgomot metalic/precum coliviile”.Libertatea presupune şi întâlnirea cu păcatul, bucu-ria alunecării spre teluric, produsă de propria pre-zenţă şi greutate vie a trupului. Ioan Pintea evităconstant tentaţia judecăţii etice conservatoare, scan-dalizând rigorismul moralist. Monahiile de la PiatraFântânele sunt analizate „cu voluptate de pasărerăpitoare/cum îşi spălau toate gesturile negre/înoglinzile albe ale zăpezii”. Şi totuşi, „la capătul pâr-tiei” poetul întrezăreşte „păcatul sub forma străluci-toare a gravitaţiei”, semn că spălarea gesturilornegre e doar o iluzie, că negrul şi albul sunt relativeîn simbolistica lor, că răul şi binele se împletesc înţesături greu de priceput în lipsa Domnului, că sme-renia şi incertitudinea sunt unicele atitudini temei-nice în faţa sacrului şi a profanului, în faţa luiDumnezeu şi a îngerului său decăzut. La o aceeaşiimagine este condus poetul de milostivul purtător al

crucii, Simion din Cirene, căruia îi spune, şoptit, caîntre prieteni: „nu cunoşti umilinţa/ea seamănămult cu adierea de vânt din grădina/edenului trebu-ie să cazi trebuie să te prăbuşeşti/ca să poţi urca vin-decat prin vămile Domnului”.

Într-un alt poem, rodit din aceeaşi atenţie lamomentele inimitabile şi dătătoare de sens, fiul şifiica, îndreptându-se spre altar, îi produc poetului-preot revelaţia sensului legăturii intime, indicibile,dintre părinte şi copil. Sufletul tatălui se ramifică înrădăcinile sufletelor copiilor. De aici imaginea deoglindă a poemului, impresia de reciprocitate a rugă-ciunii, de caldă şi deloc neimportantă responsabilita-te pentru sufletul tatălui, al fiului şi al fiicei.Inocenţa băiatului care „spune cu voce tare rugăciuninenumărate/pentru sufletul [tatălui]”, care „ştie canimeni altul să pună aureole cerşetorilor” poate fipricepută doar de „copiii mici foarte mici”. Poetultrăieşte smerita fericire şi recunoştinţă de a-şi aflasufletul în rugăciunea celui curat. În fiică întrevedechipul pruncilor şi al bucuriei materne. Ea „seamănăcu sfiala, cu tandreţea şi uneori/e aidoma aerului/pecare nu-l vedem dar care ne face atât/de mult bine”.Uimirea în faţa graţiei şi atenţia în faţa volatilităţiifiinţei sunt stările poetului-părinte când îşi descope-ră sufletul în rugăciunile fiicei. Rugăciunea-răspuns,exprimată de tată pentru sufletele fiilor, devine unecou al purităţii acestora.

Ioan Pintea scrie şi despre locurile care i-auconstituit temelia, locuri care nu îi sunt graniţe,zăbrele, ci care îi dau rostul vieţii în veac. Loculînseamnă casă şi mormânt. Un anume loc, într-unanume timp generează împreună cadrul în care se vaconfigura sensul şi rostul vieţii de aici şi de dincolo.Confesiunea lui Ioan Pintea are curăţenia şi noble-ţea celui care s-a împăcat, prin credinţă, cu moartea.Nici urmă de angoasă, de răzvrătire, de lamentaţie.Din loc în loc, umbra unei uriaşe singurătăţi înmoarte. Minunata însoţire a oamenilor dă sens vie-ţii, însă cu moartea poetul ştie că singur va trebui săse confrunte şi că ei trebuie singur să îi afle sensul.Dacă în revelaţii, în rugăciune, în tăceri şi în tristeţipoetul e însoţit, în moarte e singur: „atinge moarteacu mâna stângă/vei vedea cum te deşiri tealbeşti/atinge moartea cu mâna dreaptă/vei vedeacum tusea înlocuieşte cuvintele”.

La fel de singur este şi în revoltă, atunci cândpoezia devine oftat, când, alegoric, umanitatea e sub-stituită de broaşte cu aripi de oţel, „împodobite cuengolpioane şi filacterii”, când „peştii [muţi] suntmarii predicatori şi raţele popor drept”. Într-o astfelde lume, cuvintele devin „clopoţei de aur ai farisei-lor” sau, „înfofolite în staniol”, devin refractare lalumină şi la adevăr. Sunt momentele în care nu semai vede nicăieri „pelicanul judecător”, iar poetuloftează nădăjduind amar că „poate poate se stârneşteun vânt din senin şi/terminăm odată pentru totdeau-na”. Însă cel mai bine îşi defineşte poezia IoanPintea însuşi atunci când mărturiseşte, smerit şionest: „am avut întotdeauna ambiţia să sparg/celemai scumpe obiecte cu zgomot/o, dar clipa aceastaîmi cere o pregătire specială/cu multă graţie mi-amaşezat uneltele/pe un covor fermecat/am şlefuit pia-tra până când din vanitate/şi ea a primit o străluci-re anume/am spălat-o în uleiuri/şi am cufundat-o învase bizantine/la un loc cu parfumuri mirodenii şiarome/nici nu ştiu bine cum să numesc această cere-monie”. Poetul este un teslar care întreţine cu piatracuvântului, fără fisurile virgulei sau punctului,podul dintre om şi Dumnezeu. �

Irina CiobotaruÎntre poezie şi rugăciune

În plină criză financiară… deputaţii sunt mână spartă cu banii publici


AUGUST 2009

11

MMircea Eliade apreciază că pentruomul primitiv sacrul înseamnăputere. Prin faptul că mitul1 poves-teşte o istorie sacră, relatează un

eveniment care a avut loc în timpul primordial, estepovestea unei faceri şi vorbeşte numai despre ceea ces-a întâmplat pe deplin, el furnizează imaginea celeimai indiscutabile realităţi şi, implicit, a celei mai

indiscutabile surse de putere şi de valoare a ei.Funcţia dominantă a mitului este de a înfăţişamodelele exemplare ale tuturor riturilor şi ale tutu-ror activităţilor omeneşti semnificative, fără a para-liza iniţiativa omenească înfăţişând modele intangi-bile, ci incitând omul să creeze. Mai mult chiar, mitul„îi garantează omului că ceea ce se pregăteşte să facăa mai fost făcut, îl ajută să alunge îndoielile pe carele-ar putea avea în ceea ce priveşte rezultatul între-prinderii sale”2, modelul mitic fiind susceptibil deaplicaţii nesfârşite. Gândirea mitică se poate adaptanoilor condiţii socio-culturale, însă nu se lasă extir-pată, deoarece imagini şi conduite, sub camuflajullor profan, sunt structurate mitic, dovadă a supra-vieţuirii lui homo religiosus în perimetrul protectoral culturii.

Mitul conducătorului3, fie că avem în vederezeul sau eroul exemplar, adică seria formată dinReformator, Revoluţionar, Şeful partidului, rezistăîn speranţa unei renovări universale, adânc înrădă-cinată în sufletul colectiv. Rolul şi misiunea fondato-rilor de mişcări totalitare reclamă un număr consi-

derabil de elemente soteriologice şi eschatologice,structurante pentru curentele mesianice. Un exem-plu în acest sens este programul lui Marx. Acestacuprinde mitul Vârstei de Aur în societatea fărăclase, rolul izbăvitor al proletariatului şi ipostazie-rea eschatologică a burgheziei. Dacă Eliade validea-ză structura mitică a comunismului marxist, elexclude greva generală a lui Sorel4 din sfera mitului,argumentând cu lipsa precedentelor sale mitice.

Oamenii au tendinţa „să devină arhetipali şiparadigmatici”5, să se proiecteze în timp mitic.Astfel că, în demersul de mitizare al personalităţiloristorice, biografia reconstituită urmează normelemitice. Personajul istoric se metamorfozează în eroumitic, iar evenimentul este integrat în acţiuni miti-ce, valoarea care se conservă în fiecare caz fiindexemplaritatea. Omul modern, în faţa terorii isto-riei, nu are de fapt libertatea de a face istoria, carefie se face singură, datorită germenilor din trecut, fieeste făcută de o minoritate la putere care i-o impune.Aceasta din urmă este o existenţă istorică, legislatoral gesturilor permise, şi nu un arhetip al propriei lorexistenţe.

Datorită gândirii colective şi a creaţiei sale,mitul, lumea modernă mai păstrează ceva din com-portamentul mitic, iar acesta acompaniază gândireapersonală a omului modern. Altfel spus, mitul nudispare din actualitatea psihică. El doar îşi schimbăaspectul şi îşi camuflează funcţiile. Vechile valorisacre sunt revalorizate, practic, la nivel profan, înlumea modernă, iar la scară colectivă, mitul se mani-festă ca mit politic. Omul areligios6 este obsedat dereminiscenţele lui homo religiosus, este înconjuratde funcţii mitologice şi performează funcţii mitologi-ce. Aici avem în vedere cărţile, media, filmul, darmai ales literatura. Ea este un veritabil depozitar demituri degradate, iar puterea uzează de acest instru-ment pentru a-şi crea un mit. Când o fiinţă istoriceş-te determinată recurge la imagini şi simboluri, eaintegrează stadiul omului primordial, arhetip impo-sibil de realizat deplin într-o existenţă concretă.

„Orice hierofanie este o kratofanie, o manifesta-re a forţei”7, este sentinţa lui Eliade. Orice kratofa-nie dezvăluie o alegere, iar cel ales este întotdeaunacel puternic şi virtual marcat de aceeaşi ambivalen-ţă care traversează şi sacrul. Tocmai acesta este spa-ţiul de acţiune al forţei Mana. Potrivit lui MarcelMauss, Mana8 simbolizează forţa magică a fiecăreifiinţe şi se traduce prin autoritate şi bogăţie.Kratofaniile9 sunt manifestări ale forţei temute şivenerate, asimilabile logicii celui ales, care esteimplicit cel puternic, cel fertil şi cel temut. Plecândde la opoziţia instaurată de Dumézil între SuveranulÎnfricoşător şi Suveranul Legiuitor, Mircea Eliade10

atribuie celui de-al doilea magia creatoare de formeşi prestigii, care-i permite să guverneze lumea, să-iasigure stabilitatea. Arma lui este legătura.Prestigiul magic al suveranului legător se justificăprin puterile sale: justiţie, administraţie, securitate,adică tot ceea ce îl opune violenţei războinice a celui-lalt. În acest complex al legatului omul poate recu-noaşte un arhetip al propriei sale situaţii în lume,omul fiind prins în reţeaua puterii. �

1 Eliade, Mircea: Aspecte ale mitului. În româ-neşte de Paul G. Dinopol, Prefaţă de VasileNicolescu, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 56

2 Ibid., pp. 132-1333 Ibid., p. 1654 Împrospătată de sentimentele provocate de

violenţa proletară, ideea grevei generale produce ostare de suflet prozaică, dar face ca forţele sufletuluisă permită realizarea unui atelier care să funcţione-ze liber şi să conducă la un progres real.: Sorel,Georges: op. cit., p. 181; Eliade îi aplică eticheta defals mit în: Eliade, Mircea: Eseuri. Mitul eternei reîn-toarceri. Mituri, vise şi mistere. Traducere de MariaIvănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1971, p. 129

5 Ibid., p. 356 Id.: Sacrul şi profanul Traducere de Brânduşa

Prelipceanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995,pp. 177-183

7 Id.: Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri,vise şi mistere. ed. cit., p. 221

8 Mauss, Marcel: Eseu despre dar. Traducere deSilvia Lupescu, Studiu introductiv de Nicu Gavriluţă,Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 120

9 Eliade, Mircea: Tratat de istorie a religiilor.Cu o prefaţă de Georges Dumézil şi un Cuvânt înain-te al autorului, Traducere de Mariana Noica,Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 27

10 Id.: Imagini şi simboluri. Eseu despre sim-bolismul magico-religios. ed. cit., pp. 114-147

CONSTANTINA BULEU

Selecţia miturilor. Eliade

Cultura în Franţa, cultura în lume…

În nici o altă ţară statul nu acordă un atât de mare sprijinculturii ca în Franţa. Ministerul Culturii francez are 11.200de salariaţi, iar bugetul său a fost sporit recent la aproape

8 miliarde euro anual. Dacă în Statele Unite guvernul alocă doar 0,3 % dinPIB culturii, în Marea Britanie – 0,5%, iar în Germania – 0,7% (în condiţiileîn care există o lege a sponsorizării prin care sprijinul acordat instituţiilor cul-turale se deduce din impozit), Franţa acordă 1,5% din PIB acestui domeniu.Din costul biletelor de cinema, 11% se întorc drept sprijin cinematografiei, iarprin lege 40% din toate spectacolele prezentate la televiziune şi din muzicatransmisă la radio trebuie să fie franceze. Reglementări speciale obligă cana-lele TV ca filmele franceze sa fie programate în orele de mare audienţă, iar nudupă miezul nopţii. Pictorilor şi sculptorilor li se acordă sprijin financiar înînchirierea de ateliere. Ministerul de externe francez întreţine peste hotare148 de grupuri culturale, 26 centre de studiu şi cercetare, 176 locuri de săpă-turi arheologice.

Cultura în România…

Ministerul Culturii are un buget de 0,19% din PIB pe 2009. MinisterulCulturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) va avea un buget echi-valent cu 0,19% din Produsul Intern Brut (PIB) în 2009, a declarat pentruMEDIAFAX consilierul pe comunicare al ministrului Culturii, AndreiGăitănaru. Suma care ar urma să revină MCCPN pentru anul 2009 este de274,93 de milioane de euro (1.247.966.802 lei), dintr-un PIB de 144,7 miliardede euro. Proiectul de buget pentru 2009 a fost aprobat de Guvern, urmând săfie din nou discutat, cu partenerii sociali, pentru eventuale modificări, şitransmis la Parlament, a anunţat premierul Emil Boc. El a amintit că bugetuleste bazat pe o creştere economică prognozată de 2,5%, un deficit bugetar de2% din PIB, o rată a inflaţiei de 5% şi un Produs Intern Brut de 144,7 miliar-de de euro. Ministerul Culturii a avut aprobat la începutul anului trecut unbuget de 829,9 milioane de lei, echivalentul a 0,24% din PIB. 75 % din sumelevehiculate pentru domeniul culturii revin patrimoniului. În 2009, MinisterulCulturii a anulat toate proiectele culturale lansate relativ recent, între carePromoCult. În concluzie, cultura română vie este lăsată de izbelişte… de orga-nismele guvernamentale din România.

12

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Marin Radu MocanuSocietatea civilă vs. gândirea politică

CCâţi dintre noi, oare, creatori de cul-tură şi consumatori ai acesteia, nureflectează mereu, ori chiar numaiuneori, la ce rol mai joacă, azi,

Societatea civilă – acea formă de asociere în scopobştesc pentru obţinerea şi păstrarea de drepturicetăţeneşti – când se constată, în afara unor vocinepersonalizate, că aceasta nu mai există, de fapt,cu toate că ni se pare a funcţiona destule O.N.G.-uri peste tot şi... niciunde? „Ne-a rămas parcăprea cunoscut rolul Alianţei Civice şi al intelectua-lilor critici de după revoluţie. Ce a câştigat indivi-dul plătitor de 2 %, numai cunoaştem. Neîntrebăm perplecşi, de cejurământul public s-apulverizat de o vremebună încoace. Ce a deter-minat ruperea intelec-tualilor în două tabereadverse!” – (ne) se intero-ghează Marius Ghilezanîn eseul „Societatea civi-lă ar trebui rebotezată”(Observatorul cultural,nr. 203/12-17 februarie2009). Perplexat de fap-tul că „După două dece-nii de la marea piruetădin decembrie ’89Societatea civilă româ-nească” nu ar mai repre-zenta pe careva, „cainstituţie reprezentativăşi legitimă a foruluipublic”, publicistul nos-tru ţine să ne reamin-tească faptul că dacă înepoca (spre) modernă asecolelor 17 – 18 concep-tul de „societate civilă”denumea însumareaunor libertăţi individua-le ce priveau viaţa politi-că şi morală a întregii societăţi, „ca o mediereîntre stat şi cetăţean”, în următorul secol şi-aufăcut apariţia alţi gânditori care au subţiat aceas-tă menire în baza unor criterii ideologice, punctulde plecare constituindu-l „idolii” Revoluţiei france-ze „sfârşită de Iacobismul de tristă amintire, cânds-au distrus biserici şi profanat morminte” fără camasele populare să dorească aşa ceva! – totalita-rismul, ar fi concluzia acestei acolade istorice,„s-au consolidat prin lipsa de reacţie a Societăţiicivile, pusă la zid de despoţii aleşi pe valurilepopulismului”. Astfel s-a ajuns (şi) la noi, înţele-gem, ca dizidenţa să fie de mici dimensiuni, iardupă ‘89, numai prin câteva (porta) voci (critice) –Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu (,,pretenul” ulti-mului ,,Cotroceni”), Gabriel Liiceanu (mentorul,,Humanitas-ului”), Octavian Paler (gânditorulregăsit) – să ne mai auzim o vreme ca apoi să dis-pară în arealul public.

,,Să fie de vină polarizarea intelectualilor îndouă grupuri” – se (ne) întreabă publicistul. Dacăaşa stau lucrurile, înseamnă că este o mare gre-şeală, iar unii intelectuali analişti de peste hotarea trebuit să ne reamintească, mai politicos, că„rolul intelectualului este de a condamna toatepărţile”, adică de a nu se situa de nicio parte a eşi-cherului politic. Or, devine tot mai vizibil faptul căSocietatea civilă se ocupă tot mai mult (cu sârg!)de programe, analize, formalităţi juridice aducă-toare de profit... reinvestibil. În acest context estenimerit să invocăm şi „Un spectacol aproape tea-tral”, văzut de scriitorul Nicolae Breban(Contemporanul, martie 2009) în următoarea for-mulă realist-tragică, aproape: „…Şi peste dezo-rientarea şi panica momentului şi-au aşternut,apoi iute, sechelele vechi ale societăţii încă o datădezgropate de nu ştiu ce spirit pervers al istorieinoastre, din medievalitatea târzie: minciuna caprogram, deşănţată şi provocatoare, furtul ca ometodă, dispreţul faţă de competenţă, faţă de cei

bătrâni, aşteptarea de la alţii a dezlegării „miste-rului”, a ieşirii din criză, din tradiţie (...), erorile şigafele, protoneria şi tentaţia spre minciună şifuga de răspundere” – toate acestea mai realedecât realitatea înseşi! Această continuitate nefe-ricită de convieţuire între societate şi politică serezumă, explicându-se una pe alta, la raportulsocietate civilă – gândire politică, ultima configu-rând mentalitatea clasei politice (C.P.), ce acţio-nează numai cu concepte (neînţelese) în tandem,precum: acţiune şi gândire politică, asocieri cunos-cute şi necunoscute, structurile şi competenţa

C.P., democraţia parla-mentară şi gândireademocratică, stilul ofen-siv şi deformările lui –după cum explica polito-logul Sorin Vieru în car-tea sa, „Riscul gândirii”(Ed. Humanitas, 1991),şi care autor este convinscă (o) „gândire politicănu mai este văzută ca oentitate independentă,ea este a cuiva, a produ-cătorului de acte politiceşi tot mai puţin a consu-matorilor acestora”.

O mare problemă cene este semnalată o con-stituie faptul că, dinnefericire, adesea, „acţi-unea politică precedegândirea politică”, şi,drept urmare, suntemafectaţi la tot pasul deconsecinţele primei: Dince cauză? Simplu: nu sepot separa acţiunile poli-tice de cele ale statului,C.P. fiind o parte consti-tutivă a organismuluistatal – o organizaţie

politică şi el – stat care are şi el propriile interese,nu-i aşa? ce converg, teoretic, cu cele ale societăţiiîn întregul ei. Dar, practic, nu prea converg, întru-cât actanţii C.P. se recrutează din toate clasele şipăturile sociale, deşi nu în mod egal, dar ca urma-re a unor influenţe, din care motiv gândirea C.P.este „animată” de opinii contradictorii, C.P. fiindsprijinită (şi) de diverse cercuri de interese sau deputere, grupuri sociale etc. Chestiunea principalăa necesităţii de a fi a C.P. este cea de a face posibi-lă conducerea onorabilă a întregului ansamblu devieţi sociale ale ţării– fapt ce depinde con-siderabil de calitateaacesteia.

Creatorii noştride cultură se totîntreabă în ultimavreme, ce-ar mai fide făcut în faţa aces-tei răvăşiri sociale încare am ajuns. Edi-torialistul de la re-vista Cultura (nr.49/11 dec. 2008),scriitorul AugustinBuzura, simte nevo-ia, ca şi alţii, să se(auto) lămurească (îneseul „Bună ţară, reatocmeală”) pe unde se mai află: „Nu văd ce aş maiputea să scriu despre viaţa politică din acestmoment postelectoral fără să mă repet (...), pentrucă superficialitatea, graba, improvizaţia şi dile-tantismul şi-au pus amprenta pe majoritatea eve-nimentelor din politica noastră. Periodic se lan-sează pe piaţă câte un subiect şi pentru că ţaraeste condusă prin televiziuni, după sondajedinainte ştiute, se impun mai ales opiniile celor cestrigă mai tare şi, cu deosebire, cele ale profitori-

lor, ale luptătorilor pentru toate cauzele lucrati-ve”, şi, astfel, luat totul ca un adevăr banal,„nimeni sau prea puţini au curajul să meargăîmpotriva cuvântului, mai ales că se cunoscdinainte consecinţele: ţi se lipeşte o etichetă, decare cu greu mai scapi, dacă scapi vreodată.

Să ai voturi mai multe, dar mandate maipuţine! Sau să devii deputat doar cu 34 devoturi”... Se produce, totodată, de la o vreme cumăscări inocente, şi o „reinventare a intelectualu-lui critic”, de tristă amintire, după cum percepefenomenul Bogdan Ghiu (Cultura, nr. 49/11 dec.2008), plecând de la intelectualii fracezi (ca, depildă, Michel Foucault), care atrăgeau atenţia căPuterii (mai ales celei judecătoreşti) „îi este ruşinesă condamne, să pedepsească, fugind nu înainte,ci înapoi (...) prin apeluri la organizaţii «ştiinţifi-ce» – aşa-zisele «expertize»”. În ceea ce priveşteintelectualii noştri, nu cei „publici”, ci cei „oficiali”(mai exact „oficioşi”), aceştia „sunt lipsiţi de cultu-ra critică”, ei nu-şi fac treaba care le revine în cali-tate de „experţi”, capul lor fiind cu treburi politi-ce”. Cazul cel mai emblematic, disecat pe de-a-ntregul, fiind aşa-numitul „Raport Tismăneanu”,privit de multă lume ca un păcat de nespovedeniatal unor intelectuali adunaţi într-o „comisie prezi-denţială” ca să împartă o dreptate morală victime-lor comunismului dar, vai!, nu şi „ştiinţifică”; iarpreşedintele şi-a obosit gura cu condamnarea,nereuşind să articuleze, de-unul-singur, din punctde vedere politic nicio acuză din multiplele paginiale intelectualilor instituţionalizaţi pentru a justi-fica o voinţă poetică, făcând, astfel, în locul preşe-dintelui, politică, printr-un „monumental specta-col al neputinţei şi al delegării fantasmatice a răs-punderii şi a competenţelor”, nerealizând niciu-nul, că, anticomunismul critic nu este (un exerci-ţiu – n.n.) simplu, şi, mai ales, nu este dat, ime-diat, ci trebuie să (se) elaboreze, mai întâi, meto-dele şi „uneltele” (ibidem). S-a mai constatat, spununii analişti, că intelectualii conservatori (dedreapta?) sunt promotorii unei reglări de conturiimediate, nemediatizat politic cu comunismul, cidoar cu cercul închis al politicului, căci aceastaeste deja restrângere, separare faţă de societate(în ansamblul ei) productivă prin puterea consti-tuantă, ar putea să condamne (denominalizân-du-l) comunismul, numai că elitele vor, însă, pute-rea şi nicidecum libertatea – adică de ce să avemnumai „iluziile literaturii” şi nu şi pe cele ale„anticomunismului”! Oare să nu se ştie acolo sus,în zona elitistă, că, nici mai mult nici mai puţin,comunismul nu poate fi respins ca pe un menunepotrivit gustului şi sictirului politic, şi că este

neapărat necesar săfie dezarmat de în-săşi „stânga politicădemocratică”, cu caredin păcate, intelec-tualii instituţionali-zaţi se străduiesc să-lconfunde, din parti-zanat (...) cu totulaltceva?..., adică să-lexileze, sau să-lşteargă pe ici pe colode culoare... Ajun-gând în acest punctconvergent de consi-deraţii analitice, laobiect, sperăm, numai putem eluda, de-acum, un aspectsimilar ce antrenea-

ză şi câmpul istoriografic (critic), în general, decişi pe cel al literaturii, în special, critică estetică cese întoarce cu mare uşurinţă la cea est-etică,„înregistrată ca marcă de Monica Lovinescu, subcomunism” (Cultura, nr. 14/9 aprilie 2009), cumprecizează Nicoleta Sălcudeanu în eseul său„Mutaţia valorilor estetice”, autoarea mai preci-zând că „Ideologizarea acţiunii critice,peste limitele estetice admise, conduceautomat la scurtarea influenţei”, uitân- �

13


AUGUST 2009

MARIAN VICTOR BUCIU

Poezia românească în„Istoria critică…”

du-se că „o formă radicală (...) era abor-darea pur etică, realism-socialismul” şică „orice îngustare de viziune limitează

sau împiedică accesul la operă”. Din acest punctde vedere, critica est-etică se preschimbă lesne „însecţii de poliţie politică”, garnisită cu un punct degardă permanent. Ceea ce se mai constată de laun timp încoace sunt semnăturile tot mai frecven-te ale unor cărturari cunoscuţi (şi consacraţi) înpublicaţiile de cultură bucureştene şi provinciale,abordând spaţiul existenţial al gândirii şi practiciipolitice la zi; ni se mai spune, aşadar, pe maimulte voci, în esenţă, că „Viaţa politică româneas-că n-a ajuns, încă, la 20 de ani de la Revoluţie, săfuncţioneze ca un mecanism obiectiv, cu pârghii deauto-reglare definite, activate în momente oportu-ne – observă universitarul Ştefan Bobéjy în artico-lul „Matematica marasmului” (Observator cultu-ral, nr. 203/12-17 februarie 2005). Multe deciziidepind în continuare, de psihologia fluctuantă aacţiunilor activaţilor politici, de capacitatea aces-tora de a înţelege sau nu consecinţele fenomenelor

sociale. Paternalistă sub aspect sentimental şiprin tradiţie, societatea românească tolereazăconcepţia de familie, nepotismul (...), angajările sefac, în principal, pe criterii de clan”. Deplasân-du-şi predilecţia observatorie spre câmpul scriito-ricesc, eseistul se arată la fel de îngrijorat în arti-colul „Anticorpi pentru atrocitate” (Contempo-ranul, iunie 2008), de „nouăzecismul poeticembrionar (care) e rebel, revoltat, cinic, minima-list, pornografic, sarcastic, nu se ataşează denimeni, decât empiric, neparticipativ, distructiv,nu se leagă de nimic, decât efemer şi pervers...”

Având o bună impresie, se pare, despre operacioraniană, analistul Marian Popescu regretă, înarticolul „Schimbarea la faţă a României” (dar –n.n.). Altfel (Observator cultural, nr. 19-23 aprilie2008), pentru că „Sunt ani de zile de când, după1989, România, un crezuet al tuturor posibilităţi-lor, părea că va fi terenul de încercare al unei naş-teri”, ce permitea un viitor posibil „după moarteaa peste 1000 de români (...). Confruntările politice

cu efecte puţin vizibile în plan social, unde econo-micul îşi face de cap macerează un prezent carenu are resurse nelimitate. În curând se vorîmplini 20 de ani de la cele petrecute în decembrie’89. O generaţie. La ce se va racorda memoria eiafectivă? (în vreme ce suntem – n.n.) o ţară ce sescurge în afara ei? – prin oamenii ei. „Tot maimulţi dintre noi începem să credem că intrarea înU.E. a fost un „cadou” (stimulativ – n.n), numai cănoi nu suntem obişnuiţi să facem cât mai bunefapte, nici să putem apoi ajunge la cele mari”, înangrenaj economic european, mai adăugăm noi...Oprindu-ne pe-aici cu „reportajul” nostru socio-politic, nu ne mai rămâne decât să acceptăm, încontinuare, invitaţia lui Ştefan Stoica de a viziona„Jurnalul (TV) de criză” (Observator cultural, nr.203/12-17 februarie 2009) alcătuit din: dizertaţiiasupra responsabilităţii clasei politice în postco-munism; urmările bugetului de criză, ce alarmea-ză şedinţele guvernului care fac să îngheţe salarii-le şi pensiile”, făcându-ne să înţelegem, toţi cei-lalţi, că democraţia costă – şi ea – bani... �

Amestecul limbilor poetice: de la Heliade la Topârceanu

NN..Manolescu împinge începuturi-le literaturii române în EvulMediu. Are în vedere acum lite-ratura scrisă în limba română.

Nu se va abţine uneori – ceea ce ţin să exemplificde câte ori am ocazia – să se refere la cărţi scrisede români în alte limbi decât româna şi, deopotri-vă, să noteze la unii autori că nu pot fi incluşi înliteratura română dacă nu scriu în limba română.Medio-bulgara, slavona, italiana nu sunt româna,evident. Olahus şi Ovidiu din Ponticele (pe care M.Sorescu, în Bibliotecă de poezie românească, le iadrept început al poeziei noastre!) nu sunt „poeţiromâni” (27). Corect ar fi: nu sunt poeţi de limbăromână, dacă limba e criteriul stabilirii unei lite-raturi.

Voind să refacă începuturile, istoricul literarnu explică faptul convertirii limbii la literatură. Îlcitează pe Jakob Burchardt, a cărui „explicaţie”rămâne miracolul.

Relaţia fixată între poezia trubadurească şifolclorică (cea urbană precedând-o pe cea rurală)(25) e paradoxală, ipotetică, discutabilă, ca şi tezacă literatura succede criticii şi istoriei literare. Aşspune că e un fenomen sui-generis al acestora, darnu luate ca discipline autonome.

Secolul XIX poetic, cu prelungire considera-bilă şi în secolul XX, este mai cu seamă unul învăl-măşit în clasicism şi romantism, tradiţionalism şiparnasianism. Mimetismul apare, de-a valma,creativ şi decreativ, emulativ şi epigonic.

Sunt aici prezentaţi poeţi originali, anticipa-tori, de relaţie, dar chiar şi poeţi calificaţi cu fran-cheţe drept nuli. Poeţii eclectici sau monocorziexistă prin evaluări critice ambivalente. Piscurilepoeziei sunt parcurse acum nu doar prin lecturadirectă, dar şi prin raportarea la alte lecturi careau ecranat şi redimensionat opera şi autorul.

Pentru Heliade, citat aici, natura poezieirămâne urmarea „aplecării care avem toţi laimitaţie” (151). Imitaţia apare înnobilată dreptcreaţie şi poezia extinsă la generalitatea umană.Aceasta este credinţa estetică naivă şi, fireşte,extrem de încurajatoare, proprie lui Heliade, careavea un spirit deopotrivă cultural şi copilăresc.

Vasile Alecsandri, reprezentant al romantis-mului Biedermeier, e „cel mai de seamă poet oca-zional al nostru”. Surprinde observaţia generalăcă secolul XIX e unul al poeziei ocazionale (232).Altădată, poetul Pastelurilor era doar clasicist:„Alecsandri este, de altfel, un clasicist…” (cf.Despre poezie, p. 122). Clasicistul e tradiţional,spre deosebire de tradiţionalistul care e unmodern. N. Manolescu accepta acolo cunoscutadistincţie a lui G. Călinescu. Ea îi serveşte şi acumpentru unificarea modernismului. Clasarea e păs-trată în Istorie. În pasteluri, „Poetul n-are subochi natura, ci ideea ei.” Noutatea ajunge extensia

poeziei tradiţional-clasiciste spre parnasianism,adică spre neoclasicism şi antiromantism. Alecsandridă şi „primele noastre poezii parnasiene”. Săadăugăm constatarea la insistenţa istoricului lite-rar asupra priorităţilor.

Grigore Alexandrescu este un poet deopotri-vă de anticipare şi legătură a lirismului nostruînalt: „Nici un alt poet n-a mai avut gravitateaaceasta reculeasă, vestind timbrul elegiei târzii alui Eminescu, dar şi liniştea pastelurilor luiAlecsandri.”

D. Bolintineanu, care „a scris de toate”, îiapare drept un „temperament mimetic”, de dataaceasta, desigur, nu în sensul privilegiat al luiHeliade. Autorul liric, ca şi cel epic, ar avea mare-le cusur de a nu fi cu adevărat poet. Aşa de puţinpoet, el ajunge durabil în Florile Bosforului şibaladele fantastice, un „cântăreţ neîntrecut al tru-

pului femeii” şi un vestitor al lui Coşbuc. Delocpuţin lucru. Poeziile lui D. Ralet sunt „bunicele”.Iacob Negruzzi, ca poet, e nul. O poezie a lui C. A.Rosetti e calificată bizar „o capodoperă de senti-mentalism”.

În abordarea lui M. Eminescu, istoricul lite-rar îşi arogă o prioritate. Pretinde că face primul„examen critic al operei lui Eminescu”, după oîndelungă mitizare a poetului de cohorta lectorilorsăi. Paginile cu adevărat critice n-ar depăşi dege-tele de la o mână. Ele se află la Maiorescu,Călinescu (tratând poezia, filosofia, poetica),

Negoiţescu (distingând între poezia publicatăantum, neptunicul acvatic, şi poezia de laboratorapărută postum, plutonicul întemeiat pe elemen-tul foc, şi evidenţiind un Eminescu focos contraunuia acvatic, în pofida puţinelor texte susţină-toare).

Poetul mitizat rezistă, este încă lizibil. Areprezent şi poate avea chiar viitor. Va rămânemereu interesant prin ceva, notează Manolescuoarecum în spiritul expresivităţii involuntare a luiNegrici. Lectura aceasta „nouă”, unificatoare, esteuna critică, de evaluare. „Lectura noastră mizeazănu numai pe diferenţă, ci şi pe pluralism.”Istoricul critic se întoarce la antumele luiEminescu, ca la nişte texte definitive, date oricumtiparului. Altă premisă ajunge îndreptată contrafixării poetului, în fapt atât de liber cu propriacreativitate. Manolescu îndeamnă să se observe„disponibilitatea poetului pentru stiluri diferite”.Nu spune că şi Eminescu este eterogen ca modartistic. Cum, va constata, este eterogen ca perfor-manţă poetică. Pluralismul poetic nu excludeidentitatea, mai mult recunoscută decât făcutăcunoscută, adică definită. Există un Eminescupropriu şi un Eminescu impropriu. Istoriculrecent închide unele linii critice de supremăautentificare. Odă (în metru antic) nu ar fi speci-fic eminesciană, nici Luceafărul o capodoperă, cielegia Mai am un singur dor. Elogiul supremrămâne aflarea unui Eminescu de o „modernitateşocantă”. Aici se opreşte.

George Coşbuc, poetul „neamului”, poetul celmai popular, ca în veacul următor GeorgeTopârceanu (potrivit, vom vedea curând, criticuluiP. Constantinescu), ilustrează micul nostru clasi-cism poetic. Adus de Negoiţescu până la expresio-nismul lui Trakl, popularul poet clasicist cultivăun ţărănism înşelător, într-o „poezie de roluri, tea-trală”. Dar nu ţine pasul cu conceptul poetic şi, dela Fire de tort, regresează. N. Manolescu constatădefazarea între cele două instanţe ale receptării,critica şi publicul: „Noţiunea de poezie s-a trans-format radical, nu şi aceea de cultură poetică”. P.Valéry vorbea de publicul cultivat care are tot ceare poetul, mai puţin darul de a scrie poezia. Darnu acest public, ţinând pasul cu creaţia, asigurăpopularitatea.

Duiliu Zamfirescu, poetul, e un eclectic: cla-sicist, neoromantic şi parnasianian. Neoroman-ticul Octavian Goga este „idealist, abstract, emfa-tic” în monografia sătească. Şt. O. Iosif, poet dis-ponibil, eterogen, „placă turnantă” (formulă, iată,acum clişeizată, folosită de Marino pentruMacedonski!), rămâne „inconturnabil” prin poezieşi traduceri. Negoiţescu nu l-a uitat ca baladist,înaintea poeţilor Cercului de la Sibiu. G. Topârceanu, recunoscut în interbelic de P. Constantinescu drept „cel mai popular poet con-temporan”, azi impopular, părăsit de cititori, con-tinuă pe G. Coşbuc şi A. Mirea (pseudonimul luiIosif şi Anghel). �

�

14

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SSă tot fie zece ani de cînd am fost prezen-tat unuia dintre fruntaşii PartiduluiNaţional Liberal. Cum persoana res-pectivă continuă să fie şi azi membru

marcant în ierarhia partidului său, nu o voi numi.După o convorbire mai degrabă jovială în cursulcăreia am schimbat impresii în ale politichiei, res-pectivul avea să-şi exprime surprinderea că vorbeamromâneşte fără accent. Naiv, i-am explicat că deşiabsentasem din ţară vreme de trei decenii fără unan, nu pierdusem nicicînd contactul cu limba şi cul-tura ei. Nu despre asta era vorba, mi-a explicatinterlocutorul meu ca unui prost ce eram. Vorbeamromâneşte nu numai corect, dar şi „fără accent idi-şist (sau idişean?)”. Pe cînd colegii evrei pe care el îiavusese la şcoală sau la universitate…

Spre ruşinea mea, recunosc că am schimbatsubiectul. Mă aflam în casa sa. Niscaiva reguli ele-mentare (Evreieşti? Nu cred!) îmi spuneau că nu jig-neşti nici gazda, nici musafirul. Episodul, însă, acontinuat să mă urmărească. Ah, memoria şi evre-ii!... Îmi imaginam că încălcam politeţea şi îi răspun-deam „cum merită”. Că îl întrebam dacă a auzit vreo-dată de Lazăr Şăineanu, al cărui Dicţionar universalal limbii române, apărut în 1896, a cunoscut nu maipuţin de nouă ediţii, ultima, postumă, datînd din1943.1 Adăugam că acelaşi Şăineanu fusese pionie-rul istoriei lingvisticii şi filologiei române şi că tot ela fost primul cercetător de anvengură al folcloruluiromânesc, cu a sa Basmele române în comparaţiunecu legendele antice clasice (1895).2 În imaginara meaconfruntare nu uitam, desigur, să-i pomenesc inter-locutorului meu de Haim (Hariton) Tiktin, morfologşi gramatician, venit pe meleaguri româneşti la vîr-sta de 20 de ani din Germania, şi prieten (aşa cumavea să devină şi Mozes Gaster) cu Mihail Eminescu.3Despre Gaster eram bine informat, stîndu-mi la dis-poziţie excepţionala monografie editată de VictorEskenasy4, căreia, pe parcursul anilor, aveau să i seadauge numeroase studii, transformîndu-l pe rabi-nul savant în ale cercetării folclorului în personalita-tea cea mai cunoscută dintre evreii care au pus baze-le cercetării limbii, literaturii şi folclorului pe acestemeleaguri.5 Îi adaugam, mai apoi, pe Ioan AurelCandrea, pe Jack Byck, şi cum l-aş fi uitat peAlexandru Graur? Treceam apoi la scriitori, înregis-trînd astfel o victorie incontestabilă, folosind tacticadenumită de către regretatul Nicolae Cajal „realse-mitism”.

Numai că îmi reaminteam atunci că sunt unadversar al acestei tactici; că nu sunt de părerea căevreii din România au datoria să-şi demonstrezecontribuţia la cultura ţării pentru a-şi justifica„dreptul la drepturi”, ceea ce, se subînţelegea dintactică, i-ar pune chiar în avantaj faţă de alte mino-rităţi etnice, mai puţin proeminente cu palmaresullor. Argumentul meu împotriva „realsemitismului”se baza (continuă şi azi să se bazeze) şi pe o cunoaş-tere oarecum aprofundată a istoriei recente. Nu

cunosc în Europa contribuţii mai pronunţate aleevreilor la cultura comunităţilor din care făceauparte decît cele din Germania şi Ungaria secoluluiXIX şi XX. Nicăieri Emanciparea nu a fost mai pro-fundă. Nicăieri identificarea cu respectivele societăţinu a cuprins un număr mai larg de persoane de des-cendenţă evreiască. Rezultatul se cunoaşte. De aiciîncolo încep să se nască problemele analitice.

Prima mi se pare clară: identitatea şi identifi-carea nu se află neapărat într-o relaţie de reciproci-tate. Entuziasmul cu care evreimea maghiară pri-meşte trupele horthyste (şi nu puţini sunt cei carereamintesc evreilor din România acest act de „nelo-ialitate”) poate fi explicat în termeni cultural-isto-rici, mergînd înapoi la „compromisul” din 1867 şi lapolitica asimilaţionistă a Ungariei, contrastul cuRomânia aceleiaşi perioade fiind, desigur, izbitor.Avem de a face cu vestitul Articol 7 al Constituţieidin 1866 care excludea evreii de la încetăţenire abovo6 (cum bine formula lucrurile Zigu Ornea) şi căamendamentul acestui articol în 1879 impus decătre Conferinţa de la Berlin din anul precedent afost una din primele manifestări ale „schimbăriisimulate”7 ce avea să caracterizeze viaţa politică pemeleagurile noastre de la începutul modernităţii şipînă azi. Naturalizarea personală (excepţie facîndcei 883 de evrei participanţi la Războiul deIndependenţă, încetăţeniţi în bloc) implica o perioa-dă de aşteptare de nu mai puţin de zece ani şi apro-barea acesteia de către ambele camere aleParlamentului, ceea ce a făcut ca pînă în 1912 să pri-mească cetăţenia română mai puţin de 4.000 de per-soane dintr-o populaţie care, potrivit recensămîntu-lui din 1912, număra 216.702 evrei.8 Schimbareasurvenită în 1919 (din nou sub presiune externă) şiintrodusă în Constituţia din 1923 a rezolvat proble-ma pentru…15 ani. În cele numai 44 de zile ale exis-tenţei sale, guvernul Goga-Cuza apucă să promovezeun decret lege care duce la pierderea cetăţeniei decătre 36,3% dintre evreii ce o dobîndiseră pasămiteilicit, iar în 1940 guvernul Ion Gigurtu introduceinfama legislaţie discriminatorie a „legii sîngelui”care agreavează mai departe situaţia celor „vinovaţi”de a fi descendenţi (fie şi parţial) ai evreilor, indife-rent dacă se creştinaseră sau nu.9 Văzută din aceas-tă perspectivă, identificarea pare a fi fost între 1866-1945 exclusivistă în cazul României (anii 1923-1938făcînd excepţie) şi parţial sau condiţional inclusivis-tă în cel al Ungariei.

Numai că lucrurile nu stau chiar atît de sim-plu. Ironia istoriei (sau şiretenia acesteia, dacă vremsă fim hegelieni) face ca politica inclusivistă aUngariei să înceteze exact la momentul în careRomânia pare a fi făcut primii paşi către inclusi-vism: sfîrşitul Primului Război Mondial. Istoriculaustralian de origine maghiară Vera Ranki plaseazăinclusivismul ungar între mijlocul secolului al XIX-lea şi sfîrşitul ciocnirii pe atunci denumită MareleRăzboi, cînd este datat şi începutul perioadei exclu-siviste.10 Fără a intra în detalii care ar depăşi cadrul

prezentării noastre, merită totuşi subliniat că înperioada 1867-1918 evreii din Ungaria joacă un roldeosebit de important în procesul de modernizare astatului şi în economia acestuia, dar şi în procesul deculturalizare, în care, după ce mulţi dintre ei îşi vorfi maghiarizat numele, vor activa ca importanţiagenţi ai socializării politice în încercarea de dezna-ţionalizare a altor minorităţi din cadrul „dubleimonarhii”. Perioada denumită de Ranki (împrumu-tînd terminologia lui Randolph L. Braham) „«Epocade Aur» a siguranţei” evreilor maghiari se va dovediînsă înşelătoare. Dacă în cursul acestei perioadearistocraţia conservatoare maghiară a încurajatevreii să joace un rol dominant în economie pentrua-şi putea perpetua propria putere politică, lucrurilevor lua altă turnură în momentul în care constelaţiapolitică va suferi o schimbare radicală. Simbioza valua sfîrşit. Pierderile teritoriale suferite în urmaTrianonului vor fi puse în parte în cîrca evreimii,acum considerată a fi trădat idealul Marii Ungarii,mai ales după episodul Sovietelor Maghiare ale luiBéla Kún şi rolul proeminent jucat de către evrei însînul acestora11. Ungaria va deveni primul stat dinEuropa care va introduce o legislaţie antisemită.12

Vor urma alte restricţii, din ce în ce mai prohibitive.La fel ca şi în România, cea de-a doua lege anti-evreiscă şi cea de-a treia, adoptate în 1939 şi respec-tiv în 1940, aveau să emuleze legislaţia nazistă, defi-nind cine este evreu şi cine nu în baza descendenţei(sîngelui), indiferent de o eventuală convertire, şiinterzicînd căsătoria şi relaţiile sexuale între evrei şineevrei.13

La nivel politic, opţiunea pentru exclusivism încursul procesului de construire a statului şi a naţiu-nii în România Mare a fost bine analizată de cătreIrina Livezeanu14, iar la nivel socio-cultural, lucrări-le lui Zigu Ornea şi ale lui Leon Volovici par a fi epui-zat, practic, cadrul referenţial al exclusivismului înce priveşte relaţia dintre elitele etnic majoritare şievrei sau elitele acestora din urmă.15 Aparent, tot cea mai rămas de făcut (şi în această privinţă s-a făcut,într-adevăr, enorm din 1990 încoace) este abordarea„studiilor de caz”.16 Nu la fel stau lucrurile în ce pri-veşte perioada comunistă, care, presupun, va maiaştepta binişor ca „bufniţa Minervei” să-şi poată„întinde aripile” fără a tulbura un somn sau altul.Deocamdată, la acest capitol trebuie să ne mulţu-mim cu memorialistica (inevitabil subiectivă) parti-cipanţilor şi cu „prima generaţie de după”, nici eaneafectată de memorie.

Unul dintre cazurile cele mai interesante în cepriveşte atît binomul identitate vs. identificare, cît şipendantul său inclusivism vs. exclusivism îl repre-zintă în România cazul lui Ronetti-Roman. S-a făcutacesta, aşa cum de multe ori ne sunt prezentatelucrurile (inclusiv de către Nicolae Manolescu înrecenta sa Istorie critică a literaturii române), avoca-tul asimilaţionismului17? Şi dacă da, care a fost reac-ţia intelectualilor români ai epocii sau recepţia luiRonetti-Roman de către critica literară de mai tîrziula această pretinsă pledoarie? A meritat aceastăreacţie calificarea de „Afacere Dreifuss a spirituali-tăţii româneşti” pe care i-a atribuit-o Felix Aderca?18

În sfârşit, se mai cuvine, poate, a ne întreba dacăManolescu are dreptate atunci cînd afirmă că „Dupăal Doilea Război, problema evreiască a dispărut dinspaţiul public, şi, odată cu ea, şi drama lui Ronetti-Roman”19. �

(va urma)

(IM)PERTINENŢE

MICHAEL SHAFIRUn „desuet” (sau actualitatea lui Ronetti Roman)

1 Lingvişti şi filologi evrei din România, Prezentare şi antologie de Lucia Wald(Bucureşti: Editura Hasefer, 1996), p. 60; George Voicu, „Radiografia unei expatrieri:cazul Lazăr Şăineanu”, Caietele Institutului Naţional pentru StudiereaHolocaustului din România „Elie Wiesel”, No. 1(3), 2008, p. 34.

2 Lingvişti şi filologi evrei, pp. 59-60; Voicu, „Radiografia”, pp. 25, 34.3 Lingvişti şi filologi evrei, pp. 11-15.4 Moses Gaster, Memorii [Fragmente], corespondenţă, Ediţie îngrijită şi adno-

tată de Victor Eskenasy (Bucureşti: Editura Hasefer, 1998).5 Vezi Virgiliu Florea, Prieteni români ai lui M. Gaster (Cluj-Napoca: Presa

Universitară Clujeană, 1997); Idem, M. Gaster& Agnes Murgoci: Avocaţi în MareaBritanie ai culturii populare româneşti (Cluj-Napoca: Editura Fundaţiei pentruStudii Europene, 2003); Idem, Scriitori români în arhiva M. Gaster de la Londra, 2vol., (Cluj-Napoca: Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2007); Idem, Dr. M.Gaster, omul şi opera (Cluj-Napoca: Editura Fundaţiei pentru Studii Europene,2008); Z. Ornea, „Personalitatea lui Moses Gaster”, în Polifonii (Iaşi: EdituraPolirom, 2001), pp. 148-154; Măriuca Stanciu, “A Promoter of the Haskala inRomania: Moses Gaster”, în Studia Hebraica, nr. 1, 2001, pp. 53-62; Idem, “TheComparative Approach – A Ticket to Integration. A New Perspective on MosesGaster’s Comparative Studies on Jewish Popular Literature”, în Ibid., No. 3, pp. 163-172; Idem, “Moses Gaster: Landmarks of an Intellectual Itinerary”, în Ibid., No. 4,pp.75-87; Lingvişti şi filologi evrei, pp. 34-38.

6 „De la patriotism la naţionalism antidemocratic” în Zigu Ornea. Permanenţacărturarului, volum alcătuit de Geo Şerban (Bucureşti: Editura Hasefer, 2002),p. 299.

7 Michael Shafir, Romania: Politics, Economics and Society. PoliticalStagnation and Simulated Change (London: Frances Pinter, 1985), pp. 54-63, 68-69,74-75, 96-97 100-127, passim.

8 Z. Ornea, „Problema evreiască”, în Zigu Ornea. Permanenţa cărturarului, pp.287-288. Dintre aceştia, numai 189 fuseseră naturalizaţi între 1879-1911. Vezi CarolIancu, Evreii din România de la excludere la emancipare (1866-1919) (Bucureşti:Editura Hasefer, 1996), p. 212.

9 Z. Ornea, „Problema evreiască” , p. 289. Vezi, de asemenea, FederaţiaComunităţilor Evreieşti din România. Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din

România, Evreii din România între anii 1940-1944: Legislaţia antievreiască, Vol. 1(Volum alcătuit de Lya Benjamin, Coordonator ştiinţific Sergiu Stanciu) (Bucureşti:Editura Hasefer, 1993); Jean Ancel, Contribuţii la istoria României, (Bucureşti:Editura Hasefer, 2001), Vol. I, Partea 1, pp. 65-129; Comisia Internaţională pentruStudierea Holocaustului în România, Raport Final (editori Tuvia Friling, RaduIoanid, Mihail E. Ionescu) (Iaşi: Polirom, 2005), pp. 19-54; Radu Ioanid, Holocaustulîn România (Bucureşti: Editura Hasefer, 2006), pp. 32-40.

10 Vezi Vera Ranki, The Politics of Inclusion and Exclusion: Jews andNationalism in Hungary (New York/London: Holmes & Meier), 1999, pp. 27-122.

11 31 din cei 49 de Comisari a Poporului din guvernul Sovietelor Maghiare fuse-seră de origine evreiască, iar 161 dintre cei 203 de înalţi funcţionari guvernamentalierau de asemenea evrei. Robert Wistrich, Antisemitism: The Longest Hatred (NewYork: Schocken Books, 1994), p. 151; Zvi Gitelman, “Ethnicity and Terror: The Riseand the Fall of Jews in the NKVD: Talk”, Comunicare prezentată la Sesiunea Anualăa Asociaţiei pentru Studiul Naţionalităţilor, Universitatea Columbia, 5 aprilie 2005.

12 Paul Lendvai, Ungurii: Timp de un mileniu învingători în înfrîngeri(Bucureşti: Humanitas, 2001), p. 395.

13 Randolph L. Braham, Politica genocidului: Holocaustul din Ungaria(Bucureşti: Editura Hasefer, 2003), p. 23.

14 Cultură şi naţionalism în România Mare 1918-1930 (Bucureşti: Humanitas,1998).

15 Z.Ornea, Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea (Bucureşti:Editura Eminescu, 1980) şi Anii treizeci: Extrema dreaptă românească (Bucureşti:Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995); Leon Volovici, Ideologia naţionalisă şi«problema evreiască» în România anilor ’30 (Bucureşti: Humanitas, 1991).

16 Spun „aparent” deoarece justificarea exclusivismului, fie la nivelul personalal autorului abordat, fie într-un cadru mai generalizat, este departe de a fi de dome-niul trecutului.

17 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatureă (Piteşti: Editura Paralela 45), p. 870.

18 Apud ibid., p. 776. 19 Ibid.,p. 524.

15


AUGUST 2009

MARIA-ANA TUPANÎntâlniri Est-Vest

CCortina de Fier care a divizat Europaaproape o jumătate de secol a căzut,dar au dispărut, oare, graniţele psiho-logice, sociale şi culturale pe care le-a

creat ? Aceasta este întrebarea care deschide colecţiade eseuri* editată de Kathleen Starck, de laUniversitatea Osnabrueck, şi apărută recent laEditura Cambridge Scholars Publishing. Coperţilemătăsoase şi supracoperţile lăcuite contrastează cuilustraţia: o anostă pagină de paşaport pe care suntimprimate o stemă, o ştampilă de vamă pe jumătateînecată în tuş, stema unuia dintre socialismele tri-umfaliste ale Estului european de o parte şi unmedalion cu secera şi ciocanul de cealaltă. Carteaeste dedicată tatălui scriitoarei, unul dintre cei care„au trecut graniţa dintre Est şi Vest”. A supravieţuit?A ajuns să trăiască în lumea liberă? A fost întors sauarestat în ţara ai cărei locuitori ştiau, din zorii con-ştiinţei, că nu vor vizita niciodată Muzeul Luvru sauGaleriile Uffizi, că nu vor traversa geometriaManhattanului şi nu-şi vor lăsa privirea condusă dezgârie-noi către cerul Lumii Noi? Nu ştim. Importanteste însuşi gestul, eroic la acea vreme, de a refuzaspaţiul-închisoare, izolarea de centrul civilizaţiei,abrutizarea într-o societate pe care occidentalii şi-oreprezentau ca pe o turmă mărşăluind obedientă(Antje Budde) pe căi trasate, altminteri, cu aceeaşirigoare cu care se intersectează bulevardele şi stră-zile din inima New-Yorkului.

Din mediul transfrontalier al conferinţelor aca-demice care contribuie în mare măsură la omogeni-zarea discursului intelectual şi la geneza unei comu-nităţi culturale participative în Noua Europă,Katherine Starck caută o poziţie obiectivă, echilibra-tă, unde atât anti-capitalismul cât şi anti-comunis-mul hiperbolic apar, la încheierea Războiului Rececare politizase întreaga viaţă socială, de JocurileOlimpice la călătoriile în spaţiu, de o naivitate comi-că. Cu toate acestea, dincolo de faţada renovată aEstului, care a adoptat modelele economiei de piaţăşi luxul arhitectonic al coloşilor de marmură şi sticlă,omul de cultură, deprins, cum spune Carlyle, să scor-monească dincolo de aparenţele unui mod de exis-tenţă, descoperă tarele fostului bloc comunist. Înistorie, acesta prezintă modelul inedit al unei tranzi-ţii sau evoluţii simultane: absenţa aproape totală apluripartitismului autentic, aşteptări exagerate dela conducători providenţiali şi neîncredere în institu-ţii, contemplarea cinică a comediei de masă în loculconstrucţiei instituţionale, de unde criza de legitimi-tate, confuzia morală şi sentimentul de nesiguranţă.

La ce bun scriitorul în scenariul post-apocalip-tic al vidului lăsat în urmă de istorie, care, din cândîn când, „îşi face bagajele şi achită nota de plată”(George Szirtes)? În eseul dedicat lui George Szirtes,un exilat maghiar a cărui carte de poeme, Bridge

Passages (Peste pod), a apărut la Editura Oxford în199, John Sears vede scriitorul reprezentativ al zile-lor noastre ca pe un constructor de poduri cu ajuto-rul cărora restabileşte legături între memorie şiviaţa cotidiană, între ţara de adopţie a valurilor deemigranţi şi rădăcinile lor naţionale şi familiale,între popoare obişnuite să trăiască într-un climat deneîncredere, dispreţ sau duşmănie reciprocă, întreculturi generate de matrici epistemologice incompa-

tibile pentru a restabili dialogul şi a face posibilăreunificarea spirituală şi culturală a Europei. Aicis-au descoperit, după 1989, numitori comuni, înciuda imenselor discrepanţe ce ţineau de civilizaţiatehnologică sau de tradţiile vieţii politice şi ale siste-mului de guvernare. După cum realismul magic aadus premii Nobel unor societăţi etichetate, dinpunct de vedere economic şi financiar sau din prici-na instabilităţii politice, ca aparţinând Lumii aTreia, tot literatura a dezvăluit afinităţi şi a prilejuitîntâlniri la vârf între Est şi Vest în primii ani dedupă 1989. Dacă era de aşteptat ca un poet exilat caSzirtes să revină la surse, interesul unor poeţi brita-nici de primă mărime, printre care Ted Hughes,Seamus Heaney sau Edwin Morgan, pentru confraţidin Est – Sndor Weres, Vasko Popa sau MarinSorescu – probează rolul de mediator privilegiat alscriitorului într-o lume traumatizată de conflicte şisciziuni politice şi militare. Prin Szirtes, destinulmitic şi real al maghiarilor, aşa cum l-a gândit SndorWeres, este translat pe malurile Tamisei şi folosit camaterial al unei noi construcţii poetice. „Casier” alistoriei care judecă şi pedepseşte după crimă saureabilitează victime, Szirtes pronunţă verdicte prinimagini memorabile. „Colonada de dinţi”, titlul uneiantologii a poeziei maghiare contemporane, sugerea-ză deopotrivă ferocitatea primitivă a regimului şisubstituirea gestului georgic, al construcţiei uneicivilizaţii, prin politici represive. Poemele lui Szirtesarhivează pentru posteritate „suferinţa pe care artan-o poate rafina”, dar estetica unei istorii demonicevalorizează, nu rafinamentul posibil doar în epociaugustane, ci capacitatea de a acţiona, de a alege înmijlocul unei societăţi atrofiate moral şi de a refor-ma. Recuperând vocile reduse la tăcere, precumaceea a lui gnes Nemes Nagy, căreia i s-a interzis săediteze o revistă şi să scrie poezie, fiind împinsă înanonimatul unei şcoli şi al literaturii pentru copii,Szirtes încearcă să realizeze, prin poezie, o „comuni-tate ritmică”, o solidaritate socială a maghiarilor depretutindeni în jurul unui set de valori superioareindividualismului capitalist şi liberalist ce transfor-mă indivizii în muşte hulpave, păzindu-şi cu geloziemuşuroiul personal de achiziţii consumeriste.Proaspăt eliberaţi din „rezervaţiile naturale” ale dic-taturii, unde trăiau „terorizaţi de fiare”, oameniipătrund în „lumea amneziei şi a bunurilor de con-sum”, cum îi apărea Estul Europei poetului britanicGeoffrey Hill în mijlocul evenimentelor din 1989.Conştiinţa artistului care stă de veghe poate sur-prinde, în schimb, schimbările de suprafaţă şi acteledemonstrative, precum dărâmarea statuilor, la fel deobligatorie cum fusese ridicarea lor. Lucrurile se fac„la fel ca înainte dar sunt percepute puţin diferit”.

Tot artistul poate institui spaţiul rilkean şi hei-deggerian, al nostru, desprins de natură şi recreatdupă chipul omului. Dislocat din ţara de origine, totprin naraţiune îşi construieşte emigrantul o identi-tate, acel om care simte altminteri că nu aparţinenicăieri (Corina Crişu: „Moduri bosniene de a fi ame-rican în Nowhere Man de Aleksandar Hemon”).Mândrindu-se cu victorii „înţelese doar în limba băş-tinaşilor”, reduşi la idealuri provinciale, incapabilisă producă forme personalizate de existenţă istorică(ordinea bunurilor culturale), Europa de Est se deru-lează ca un spectacol pestriţ şi confuz în oglindaretrovizoare a călătorului occidental (Ken Smith, Întrecere, comentat de Cinzia Mozzato alături de alţipoeţi britanici inspiraţi de incurisuni în Est dupăcăderea zidului Berlinului).

Nesusţinuţi de o cultură proprie, esticii suntreduşi la CONTEXT: al platourilor de filmare ieftinepentru cineaşti şi filme străine (Malcolm Bradbury,Doctor Criminale), al editurilor care publică tradu-ceri, al gazdelor unor reuniuni ştiinţifice internaţio-nale cu prezenţe autohtone şterse. Odată cu zidurile,se prăbuşesc astfel şi oamenii (Ken Smith).

Se poate remarca, totuşi, că nu doar fostelesocietăţi comuniste arhivează trecutul damnabil,edulcorând crimele şi teroarea în istorii cosmetizan-te. Gestul lui Elmar Schenkel de a resuscita fanto-mele palatelor şi bisericilor demolate de bolşevici(„Trecutul emergent: peisajele religioase ale Rusieiîn scrierile de călătorie contemporane”) compenseazănu doar tăcerea esticilor pe această temă ci şi amne-zia unor autori de genul celor antologaţi de GregoryBaum în The Twentieth Centrury. A TheologicalOverview, Orbis Books, 1999. Nu se pomeneşte aicinici de bisericile transformate în staule nici de mar-tirajul unui Popieluşko, mediatizat la vremea res-pectivă pe mapamond şi neoferind, aşadar, scuza

unei istorii necunoscute până în momentul prăbuşi-rii lagărului sovietic. Eseul lui Schenkel poate fi pri-vit ca un memento pentru structurile de putere că, înciuda dosarelor arse în diverse locuri, dintre cei şasemiliarde de locuitori ai planetei, se poate oricândgăsi unul care să-şi amintească. Se pare că unicagaranţie că nu va ieşi fum în istorie este să nu facifoc în realitate.

Nu e mai puţin adevărat că dispariţia graniţeiideologice dintre Est şi Vest şi a blocurilor militareantagoniste a prilejuit o revelaţie reciprocă, orienta-lii şi occidentalii fiindu-şi, până în acel moment, unsoi de dubluri fantomatice. Lukcs a predicat, fărăîndoială, oportunismul politic şi relativismul etic,dar nu păcătuiesc în acelaşi mod naraţiunile occiden-tale despre post-istorie şi post-umanism? (Maria-Ana Tupan: „Malcolm Bradbury în căutarea Estuluiprimejdios”). Oglinda Estului a putut deseori servipentru a-l admonesta pe călătorul occidental: hypo-crite lecteur... Împrumutând tematica şi terminolo-gia studiilor post-coloniale, Geoff Willcocks („Supli-nind absenţa: mărturii mediatizate asupra conflictu-lui bosniac în teatrul britanic de azi”) învinuieşteOccidentul de reprezentare distorsionată aBalcanilor, ca alteritate, ca o civilizaţie în oglindă (încare valorile celeilalte sunt inversate). În loc să-şicumuleze eforturile pentru a preîntâmpina masacre-le din Bosnia, europeanii au făcut uz de stocul de cli-şee acumulate de-a lungul istoriei. Peninsula balca-nică ar fi o regiune de fiinţe iraţionale, agresive, carel-au pus pe generalul canadian Mackenzie, coman-dantul trupelor de menţinere a ordinii, în imposibilasituaţie de a alege între criminali în serie având laactiv un număr variabil de victime. Ziariştii au dimi-nuat sau chiar distrus legătura emoţională dintretelespectatorul occidental şi obiectul privirii, victi-mele unui conflict sângeros, în care nu se punea pro-blema implicării celui dintâi, fie şi în termenii uneietici a martorului. Fiinţele umane afectate erau ast-fel proiectate într-un cadru complet străin, ca şi cumimaginile ar fi parvenit de pe altă planetă. Static,piesa lui Chris Thorpe, remediază superficialitateaproverbială a ziaristului, stabilind, între occidenta-lul aflat de o parte a camerei de luat vederi şi bosnia-ca prinsă în obiectiv cu tragedia ei personală, o „rela-ţie emoţională care transcende distanţa, graniţele delimbă, cultură şi naţionalitate” (Willcoks).

Antologia lui Kathleen Starck oferă, prin criti-ca unor reprezentări culturale, un context, nu numaidialogului dintre Est şi Vest în noile condiţii ale exis-tenţei Uniunii Europene, dar şi studiilor legate deschimbările de paradigmă şi de mişcarea de ideiîntr-o civilizaţie tot mai globalizată şi hibridă. �

* Kathleen Starck (ed.), When the WorldTurned Upside Down. Cultural Representations ofPost-1989 Eastern Europe. Cambridge ScholarsPublishing, 2009.

16

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

IIntroducere în tragedia greacă de

Ulrich von Wilamowitz-Moellendorffeste cea dintâi carte a unuia dintretitanii filologiei clasice şi a celui mai

mare, poate, între hellenişti, măcar că pânăacum limba noastră nu l-a cunoscut. Cea dintâi,nu pentru că Analecta Euripidea, Antigonos vonKarystos sau Homerische Untersuchungen, pe

care Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff le-apublicat în 1875, 1881 şi 1884, aşadar înaintealucrării pe care am tradus-o aici, nu ar fi cărţi:ci pentru că autorul lor, care pe parcursul uneivieţi îndelungate a dedicat poeziei dramatice agrecilor mai multe studii decât oricărui altdomeniu al Antichităţii, le-a întocmit la aceavreme şi le-a socotit şi mai târziu fie trepte pre-gătitoare, fie popasuri ocazionale în drumul săucătre alcătuirea unui opus magnum despre tra-gedia attică. Şi, într-adevăr, la «km» se află el în1889 când isprăveşte această carte, de vreme cese născuse în decembrie 1848 — nel mezzo delcammin di sua vita, de vreme ce se prăpădeşteîn 1931. De plănuit, el plănuise să scrie o lucra-re de referinţă despre tragici încă din vremeauceniciei la gimnaziul Schulpforta, pe cândbogăţiile Vechii Grecii i s-au deschis întâia dată,la jumătatea anilor 1860, după cum povesteşteel însuşi în „Cuvântul înainte” al cărţii, iar stră-daniile tinereţii i-au fost călăuzite de dorinţa dea dobândi uneltele şi învăţătura cerute de straş-nica întreprindere. Iar în amurgul vieţii, cândse apropia de optzeci de ani, autorul nostrunotează în Amintiri: „Inima nu-mi era delocuşoară când, după cinci ani şi jumătate, a tre-buit să-mi iau rămas-bun de la Pforta; m-amlegat în sinea mea să îi dedic întâia carte marece o voi scrie, iar în 1889 mi-am îndeplinit legă-mântul: almae matri Pfortae v. s. l. m. Am statatunci pe gânduri dacă să adaug dedesubt quodspiro et placeo, si placeo, tuumst. Recuperezacum ce n-am făcut atunci.”

Întâia carte mare, aşadar. De n-ar fi decâtcantitatea în joc, şi lucrarea din 1889 tot n-arputea fi bănuită că este măruntă: două volumeînsumând 700 de pagini intitulate Euripides’Herakles, erklärt von Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, cel dintâi având ca subtitluEinleitung in die attische tragödie, celălalt con-ţinând textul şi comentariul tragediei Heraklesa lui Euripides. Volumul întâi avea şase capito-le: 1. Das leben des Euripides, 2. Was ist eineattische tragödie?, 3. Geschichte des tragikertex-tes, 4. Wege und ziele der modernen tragikerkri-tik, 5. Der Herakles der sage, 6. Der Herakles desEuripides. Câţiva ani mai târziu, în 1895,Wilamowitz publică — fireşte, la aceeaşiWeidmannsche Buchhandlung din Berlin, edi-tura la care a tipărit întreaga viaţă — o a douaediţie a piesei lui Euripides, de asemenea în

două volume: cel dintâi conţine acum capitolele5 şi 6 ale primei ediţii, revizuite pe alocuri, şitextul tragediei, însoţit de astă dată de o tradu-cere, iar volumul al doilea reproduce într-oformă considerabil extinsă comentariul dinurmă cu şase ani. Totodată autorul îşi exprimăîn „Cuvântul înainte” intenţia de a reface pri-mele patru capitole ale Introducerii din ediţiaîntâi, rămase netipărite în ediţia a doua, într-ocarte independentă despre tragedie. Rescriereaînsă întârzie, iar după mai bine de zece aniWilamowitz renunţă la proiect şi, în 1907, „laîndemnurile insistente ale prietenilor de specia-litate şi îndeosebi ale onoratului editor”, publicăseparat şi fără modificări cele patru capitole subtitlul Einleitung in die griechische Tragödie.Aceasta este cartea pe care am tradus-o aici.Cele două părţi ale întregului iniţial, Einleitungin die griechische Tragödie şi Euripides’Herakles (prin care se va înţelege, în lipsa alteispecificări, ediţia a doua din 1895), au deja des-tine independente şi vor fi reeditate separat. Înceea ce priveşte cele patru capitole ale cărţiinoastre, nu trebuie să se piardă nici o clipă dinvedere că ele au luat naştere în împrejurărileediţiei de text din 1889, la care trimiterile expli-cite nu lipsesc. „Cuvântul înainte” al cărţii vor-beşte de asemenea, cu excepţia ultimului para-graf, despre Euripides’ Herakles din 1889.Despre legătura laxă dintre capitole şi naturaheteroclită a ansamblului, cf. acelaşi „Cuvântînainte” al autorului.

Pentru lămurirea concepţiei lui Wilamowitzdespre dramă şi încadrarea ei în istoria cultura-lă a celei de-a doua jumătăţi a secolului 19, amgăsit de cuviinţă să detaliem în aceste rânduripregătitoare aşa-numita Entstehungsgeschichtea cărţii; de aceea ni se va ierta dacă acest ocol,aşezat în mod fatal la început, va întârzia oare-cum întâlnirea cu textul propriu-zis.

În discutarea istoriei preocupărilor luiWilamowitz cu tragedia greacă vom stărui cuprecădere asupra anului 1872, când tânărulabsolvent în vârstă de douăzeci şi trei de ani,proaspăt întors de pe front, publică practic pri-mul său text, o recenzie la cartea lui FriedrichNietzsche Die Geburt der Tragödie aus demGeiste der Musik intitulată Zukunftsphilologie!Recenzia, nimicitoare, îi aduce autorului o cele-britate instantanee şi deloc dorită şi declanşea-ză un scandal notoriu, cu lovituri fără menaja-mente şi tăceri semnificative: Richard Wagnerse simte atins în egală măsură de atacul împo-triva lui Nietzsche şi răspunde după trei săptă-mâni cu un Offener Brief an Fr. Nietzsche, iarcâteva luni mai târziu Erwin Rohde, care publi-case cu doar câteva zile înaintea pamfletului luiWilamowitz o recenzie elogioasă la adresa prie-tenului său Nietzsche, re-vine cu o replică tehnică şiamănunţită, Afterphilologie,în care respinge una câteuna acuzaţiile aduse cărţii.La sfârşitul anului 1872Wilamowitz redacteazăZ u k u n f t s p h i l o l o g i e !Zweites Stück pentru a-şireafirma poziţia criticăneclintită faţă de Nietzsche şia se apăra el însuşi de învi-nuirile lui Wagner şi Rohde.Am socotit că nu este inutilsă reunim în acest volumcele cinci texte — recenzialui Rohde, replica luiWilamowitz, scrisoareadeschisă a lui Wagner, răs-punsul lui Rohde şi cea de-a doua replică a luiWilamowitz — care au fosthotărâtoare pentru evolu-ţia ulterioară a fiecăruiadintre agonişti, cu excep-ţia, bineînţeles, a lui

Wagner. De asemenea câteva fragmente dincorespondenţa lui Nietzsche a acelor luni voroferi o imagine asupra felului cum a trăit profe-sorul de filologie clasică scandalul iscat de car-tea sa de debut. Poate că toate aceste texte s-arfi cuvenit să preceadă în traducerea româneas-că studiul despre tragedie publicat deWilamowitz însuşi şaptesprezece ani mai târ-ziu, fiindcă ele sunt presupuse de acesta. Ni s-apărut însă că o atare dispunere ar fi făcut nece-sară şi o traducere a cărţii lui Nietzsche, înjurul căreia gravitează polemica din 1872, iaracest lucru ar fi dezechilibrat şi deturnat proiec-tul iniţial. Am preferat, drept urmare, să gru-păm într-o anexă publicaţiile din 1872 şi să păs-trăm în prim-plan Introducerea în tragediagreacă.

Dintr-o veche familie de nobili prusaci setrage baronul Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff;mareşalul von Moellendorff, care l-a adoptat pebunicul său, a câştigat în 1757 bătălia de laLeuthen şi avea numele înscris pe monumentullui Friedrich cel Mare dezvelit în 1851 în faţaUniversităţii din Berlin. Wilamowitz a trecutzilnic pe lângă acel monument în vremea studii-lor şi apoi a profesoratului de la Berlin. Născutla 22 decembrie 1848 pe moşia de la Markowitzdin Prusia de Est, în provincia Posen (Poznan),el era destinat unei cariere militare, însă tatălsău nu şi-a putut întreţine decât primii doi fii laRitterakademie din Berlin, ceilalţi doi, Ulrich şiGeorg, mergând la Schulpforta, cel mai impor-tant gimnaziu umanist al vremii. La drept vor-bind însă disciplina spartană, sentimentulonoarei, al datoriei şi al competiţiei cultivateîntre zidurile fostei mânăstiri cisterciene de laPforta nu erau cu mult diferite de educaţia mili-tară. Ulrich studiază aici între 1862 şi 1867, anihotărâtori pentru formarea sa, căci acum înva-ţă să privească plin de veneraţie către eroii spi-ritului din trecutul mai îndepărtat sau maiapropiat şi tot acum ia hotărârea de a rupe legă-tura cu tradiţia nobiliară a familiei şi a se dedi-ca ştiinţei Antichităţii. Într-o scurtă autobiogra-fie redactată în toamna lui 1867, pe când se pre-gătea să părăsească Pforta, Wilamowitz scrie:„Vreau să fiu un apostol al Ştiinţei, de bunăvoiealeg acest drum, deşi ştiu foarte bine că voi fiprivit cu ochi răi de rude şi de apropiaţi, că voifi alungat din aşa-zisele cercuri înalte în care s-a întâmplat să mă nasc.” Tatăl său nu i-a iertatniciodată acest lucru, iar în toamna lui 1878 varefuza să ia parte la căsătoria fiului pentru cămireasa, Marie, fiica cea mare a lui TheodorMommsen, provenea nu dintr-o casă nobilă, cidintr-o bürgerliche Familie. O poziţie aparteprintre colegii de breaslă a avut însăWilamowitz întotdeauna, în vremea studiilor de

la Pforta nu a locuit înalumnat, laolaltă cu cei-lalţi, ci în casa rectoruluiCarl Peter, de care l-alegat o afecţiune filialăîndelungată. Şcolii care l-acrescut i-a păstrat apoipână la sfârşitul zilelor opioasă recunoştinţă, cuatât mai mult cu cât lavremea maturităţii a afir-mat ocazional că el nu aavut nici un profesor laUniversitate; teza doctora-lă de absolvire a facultăţii,Observationes criticae incomoediam graecam, scri-să la Berlin sub îndruma-rea lui Moriz Haupt şi sus-ţinută în vara lui 1870, îieste dedicată lui CarlPeter. �

fragment

CĂTĂLIN ENACHEUlrich von Wilamowitz-Moellendorff

17


AUGUST 2009

Simona DrăganCioran şi mitul trupului

AAfirmând, la un moment dat, că „launii, totul, absolut totul, ţine defiziologie; trupul le e gîndirea, gân-direa le e trupul”, filosoful face de

fapt o declaraţie indirectă despre sine, ca şi în altesituaţii, în care pasiunea pentru anumiţi autorisau referirile la aceştia se explică printr-o logică aidentificărilor des întâlnită la Cioran: „(despreSaint-Simon) Nici o înclinaţie către abstracţiune,niciun stigmat clasic în cazul lui; aflat la nivelulimediatului, el este spiritual prin simţurile sale,şi, dacă adesea e nedrept, nu-i niciodată neadevă-rat” (S, 22); „Prin Baudelaire, fiziologia a pătruns

în poezie, iar prin Nietzsche – în filosofie. Prin ei,dereglările organice s-au transfigurat în cânt şiconcept. Chinuiţi de boală, le-a fost scris să-i înno-bileze acesteia destinul” (SA, 12)

În această ilustră companie intelectuală,Cioran continuă pe parcursul întregii sale vieţiconsideraţiile, lamentările sau calomniile desprecorp, în idei ce traduc o reacţie indiscernabilă deiubire-ură faţă de sine, viaţă şi lume: „Când tegândeşti că de atâta vreme nu fac decât să măîngrijesc de propriul meu cadavru, străduindu-măsă-l cârpesc, în loc să-l arunc la gunoi, spre bineleamândurora!” (S, 110), afirmă la bătrâneţe, dez-gustat, altă dată, ca şi în ceea ce-l priveşte, de„băbuţele” care umplu parcul, „ţinute în viaţă cutratamente şi operaţii” (MA, 148).

Privind în urmă însă, biografia sa empiricădemonstrează, cum spuneam, o sistematică risipi-re, în ciuda „moştenirilor” materne la care se refe-ră recurent de-a lungul vieţii şi care induc o falsăimpresie de damnare. Insomniile, reumatismul,chiar accesele de „ramolisment”, (cum singur anumit primele semne, cu aproape 30 de ani înain-te de declanşare, ale Alzheimer-ului), se pot expli-ca prin alegerile greşite făcute în prima tinereţe:abuzul de somnifere, excitantele, băile reci depicioare în noiembrie, „în apa îngheţată a râuluice curgea lângă casa noastră” (C, III, 31). Iniţiatprematur în tainele corpului bolnav, lui Cioran nuîi mai rămâne decât această unică şansă: de a lecapitaliza în folosul filosofiei şi al scriiturii sale.De aici un pregnant fond organic al gândirii ciora-niene, care va reproşa constant filosofiei escamo-tarea adevărurilor despre om şi care va puneinclusiv concepte clasice precum conştiinţa,Dumnezeu, realitatea, fiinţa, în relaţie cu ideea decorp şi boală.

Mult mai târziu, când au fost încredinţatetiparului Scrisori către cei de-acasă şi Caiete, citi-torii care nu l-au cunoscut personal au putut sesi-za şi o latură bine ascunsă de operă: aceea a unuiCioran uman, foarte atent cu cei din jur şi foartegrijuliu cu persoana sa. În raporturile cu familia şiprietenii, această atitudine este constantă, aşacum se poate vedea dintr-o îndelungată corespon-denţă de peste 40 de ani, în care cinicul din cărţiface loc unui frate, fiu şi prieten sensibil şi atent.În ceea ce priveşte însă propria-i persoană, atitu-dinea sa nu e la fel de constantă: momentul decotitură se produce în anii maturităţii, cândCioran renunţă la stimulentele gândirii (cafea,ţigări, alcool) şi adoptă, în schimb, diverse trata-mente naturiste, homeopate şi alopate, devine unadept al ceaiurilor şi al regimului de viaţă regula-tă şi reia, mai sistematic decât înainte, exerciţiilefizice, în special mersul pe jos. Există, în ciudatinereţii sale risipitoare, şi câteva constante com-portamentale bune, prin care se explică – şi uneoriel însuşi explică – secretul longevităţii sale: ciclis-mul, drumeţiile şi hrana sănătoasă. Aş mai adău-ga, de asemenea, programul flexibil pe care şi l-apermis „cel mai trândav om din Paris”, Ciorannefiind supus, ca atâţia sclavi ai capitalismului,uzurii fizice pe care o presupune o muncă susţinu-tă.

În plus, ca o contradicţie, se poate observacă, deşi corpul e folosit în cărţile tinereţii ca unteatru de manevră patetic, în aceiaşi ani Ciorantransmitea constant familiei informaţii desprestarea sănătăţii sale (cum mănâncă, dacă a slăbit,dacă s-a îngrăşat) şi, în general, că e sănătos şi sesimte bine. Chiar la maturitate, aşa cum a arătatMarta Petreu într-o analiză succintă a informaţii-lor despre sănătate oferite în Scrisori şi Caiete,sunt câţiva ani mai liniştiţi, în care filosoful nuînregistrează mari probleme.

În aceeaşi ani de maturitate, când opera des-tinată publicului continuă să vadă lumina tiparu-lui, iar Cioran este un autor cunoscut, încep să sestrecoare intermitent şi în cărţi semne ale îmblân-zirii şi ale francheţii. Vă mai amintiţi de filosofuldispreţuit pentru că se bucurase de cincizeci deani de sănătate? Cioran nu avea atunci decât„ceva mai mult de douăzeci de ani”, cum declarasemai departe, dar când va ajunge şi el la vârsta filo-sofului dispreţuit, adică la „ceva mai mult de şai-zeci”, va spune, într-un splendid acces de sinceri-tate, chiar într-una din cărţile sale: „Nimeni nustrigă în gura mare că e sănătos şi că e liber, şitotuşi asta ar trebui să facă toţi cei care ştiu ceînseamnă această îndoită binecuvântare” (DNN,107).

Sub raportul esteticii cioraniene, referinţeletârzii din cărţi la un corp îmblânzit, dar tot maislăbit, continuă să apeleze, chiar dacă tot maipuţin convingător, la aceleaşi concepte tari folosi-te în tinereţe. Începutul poate fi uneori sincer,direct, în spiritul Scrisorilor, dar sfârşitul nuratează niciodată „poanta” filosofică, semn că „eti-cheta” Cioran nu are voie să se dezmintă: „De anişi ani fără cafea, fără alcool, fără tutun! Din feri-cire, anxietatea, care înlocuieşte cu folos excitan-tele cele mai tari, e la locul ei” (DNN, 163);„Nimeni n-a iubit mai mult ca mine această lumeşi, cu toate acestea, dacă mi-ar fi fost oferită petavă, chiar copil aş fi exclamat: „Prea târziu, preatârziu” (idem, 223); „Trupul acesta, devotat odi-nioară, nu mă mai urmează, a încetat să-mi fiecomplice. Respins, trădat, dat la rebut, ce-aş facedacă vechi infirmităţi n-ar veni, ca să-mi dove-dească loialitatea lor, să-mi ţină de urât la oriceoră din zi şi din noapte?” (idem, 181).

În realitate, întrebarea zilnică pe care şi-opune omul Cioran nu este ce s-ar face fără infirmi-tăţile lui, ci dimpotrivă, cum să procedeze ca săscape de ele. Şi aici se află marea contradicţie din-tre scriitor şi om.

Nu în ultimul rând, ar fi interesant de înţe-les în ce raport se află teoriile lui Cioran despresănătate şi boală cu religia. Odată în plus, eledezvăluie contradicţii psihologice şi culturale. ÎnTratat de descompunere, Cioran asocia sfinţeniacu boala şi afirma că „împotriva sfinţeniei te aperiîngrijindu-te” (TD, 201). Sănătatea i se pare„arma decisivă împotriva religiei”, pentru că igie-na singură nu ar fi putut da în istorie nici măcar„un singur sfânt”. Dând curs acestei prejudecăţipotrivite mai degrabă catolicismului, cu tradiţiasa de mortificări şi stigmate, Cioran se afirmăindirect împotriva sfinţeniei, fapt compatibil cucomportarea sa la maturitate, când luptă pe toatecăile să-şi recupereze sănătatea. Totuşi, chiarputerea lui de a spune un „nu” hotărât adicţieipoate fi citită în cheia unui nou ascetism, manifes-tare religioasă pe care filosoful refuză să o inter-preteze astfel şi o comentează în binecunoscutu-istil orgolios: „Forţa explozivă a chiar şi celei maimici mortificări. Orice dorinţă învinsă te faceputernic. (...) Renunţarea conferă o putere nemăr-ginită” (DNN, 39). Totuşi, pe acest nou palier alfiinţei sale, Cioran este contemporan cu febra igie-nistă specifică lumii contemporane, şi care semanifestă, cultural vorbind, cam de prin anii 1980încoace, odată cu intensificarea luptei împotrivadrogurilor. Studiile culturale au evidenţiat dese-ori, în această nouă disciplină contemporanăautoimpusă a corpului (prin cure, diete, sport şiînfrumuseţare) o nouă religie, de tip postmodern,care a înlocuit iresponsabilitatea de tip modern aadicţiei.

Atâta numai că şi cea din urmă a avut, spunspecialiştii, o certă componentă mistică: „Adicţiilecele mai actuale, sexualitatea compulsivă, tulbu-rările de conduite alimentare, toxicomaniile şialcoolismul, provin din conduite care toate au fostde ordin sacru, religios”, afirmă Marc Valleur înPatologiile excesului (Nemira, 2006: 10). „De alt-fel, alcoolicii, toxicomanii şi alţi netemperaţi pot ficonsideraţi ca şi «credincioşi» speciali, căutând înextazul chimic un substitut al credinţei lor slăbi-te”. „Nici credincios, nici ateu” (DNN, 80), cum secaracteriza într-una din cărţile sale, Cioran a pen-dulat malgré lui, şi pe această cale, a adicţiei şi,respectiv, a cultivării corpului, între două formedeghizate ale comportamentului religios. �

Opere citate:C = Caiete, vol. III, Bucureşti, Humanitas, 1999CC = Convorbiri cu Cioran, Humanitas, 1993DNN = Despre neajunsul de a te fi născut,Humanitas, 1995MA = Mărturisiri şi anateme, Humanitas, 1994PCD = Pe culmile disperării, Humanitas, 1993S = Sfîrtecare, Humanitas, 1992SA = Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1992TD = Tratat de descompunere, Humanitas, 1992

18

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

I

Stau în genunchi în mijlocul cununei de spini.Râul îşi poartă mâlul lacrimei peste hârtoapele zileiUndeva, aproape, o valeUra, este numele ei.Firul subţire ghimpat înconjoarăOraşul, casa, lingura, undeZace zeama ochiului care nu vede nimic.„Mamă, ce este nimicul”? – întreabă copilul„Nu ştiu” – răspunde mama.Măcelarul Manole, cel care şi-a zidit nevastaDintr-o năstruşnică trufiePune cărămidă peste cărămidăPentru a înălţa casa nimicului.Ea nu va avea ferestre şi va fi tapetatăCu oglinziPentru ca realitatea să se scurgă în acel punctUnde toate semnele de întrebare s-au strâns.

II

Cuvintele stau atârnate la geam aidoma rufelor proaspăt spălate.Din colţul bibliotecii Martha îmi zâmbeşte.Fiica ei, Valentina, a plecat acum cincizeci de ani.Nimeni nu ştie dacă a iubit sau dacă a urât vreodată.Viaţa este aruncată la zar.Pe masă nu se află nimicDecât o plaşetă gălbuie, din lemn naturAici sunt încrustate o mie de predicate.Nimic nu anunţă că începe războiul...Inima îmi zvâcneşte puternic.Banchize de geaţă se revarsă în mine.E oare teama de a trece dincolo sauNumai gândul ce mă desparte de cel Ce îşi poartă făţarnic mantia de zale ruginite?O falie uriaşă se naşte între mine şi pasărea măiastrăCare nu a cântat niciodată.

III

Aripile celor o mie de predicate au început să se mişteDesenând trupul păsării care stă rezemată de pervazul ferestrei.Un clovn pluteşte lin pe luciul albastru al apei,În jurul lui zilele stau cocoţate pe piedastale de bronz. Cavaleri în armuri de carton cred că războiul este câştigat.„O farsă” – spune primul spectator,„O naraţiune” – spune cel de al doileaŞi rânjetul cuprinde burta umflată a lumii

IV

Încet, încet haosul pune stăpânire pe lucruri.Creşte în mijloc o tulpină firavă.Să fie oare Speranţă?În fiecare zi mă vizitează MoarteaStă impasibilă, cu un zâmbet firav în colţul guriiMă priveşteMaxilarele mi se încleşteazăNu-i pot spune „Pleacă, nu sunt pregătită”.Realitatea devine sfărâmicioasă.Ea nu este decât iluzia aşezată pe umerii noştriUnde două aripi mari de înger ne-au crescut.

V

Spaima pisicii sălbatice muşcă adânc din pieptul fierbinte al zilei,Îi place mirosul de sânge şi gustul de carne amară.Într-o noapte cu lună plină a fugit pe câmpul ciulinilorPână când a ajuns în faţa unui frunziş al şoaptelor.Nu înţelegea nimic.Dar s-a lăsat devorată de el. Dintr-o dată a crescut un copac înaltCu frunze verzi şi lucioase.Nimeni nu se putea apropia de el.Era carnivor.Într-o zi, un biet scrib a venit cu un papirus. Copacul s-a uitat mirat la elŞi s-a uscat.De atunci, locul acela s-a numit vizuina cuvântului.

VI

Când Hanibal intra victorios în Roma Hiran murea în chinuri groaznice– două talgere nepuse în balanţă de istorie –Moartea aleargă despletită pe câmpPână când ajunge într-un colţ şi– ca o femeiuşcă de doi bani şi jumătate –Se unduieşte, îşi înfige ghearele în grumazul moale al dimineţii.Peste oraş o boare grea se lasăIar oamenii-gângănii aleargă peste bazarul vieţiiÎn zare un fagure al iluziilor creşteCa un perete ce desparte eternitatea de noiCălătorim, călătorim, călătorimSpre Roma lui HanibalFără să ştimCă peretele fagureEste singurul darPe care zeiiNi-l dau. �

MARIANA CRIŞCartea nimicului

�� CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 212 99 39E-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

�� CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeanăla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştalsuma corespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda,notând adresa dvs. exactă), precum şi la orice oficiu poş-tal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1, Bucureşti

19


AUGUST 2009

SSă fii Oblomov. Să te retragi ca un ani-mal hăituit din lume înspre numeletău, să fii propriul tău semn fără să-ţipese de cum te-au întins prin istorie

alţii, să fii melc ce-şi poartă căsuţa înăuntru pentruca nimeni să nu-ţi găsească uşa. Să ajung la tine fărădrum, să te cunosc uşor, să nu-ţi pot adăuga nimic,să mă joc în faţa ta ca în faţa unui părinte atent, săaflu că din orice carte nu avem decât curtea, dupăcare să te urc în cuvinte moi şi tu să te faci apă, sămă laşi să te spun.

Să ai pat. În jurul lui să pui sămânţă de distan-ţă, să o laşi să crească în timp ce tu te aduni cu tine.Paşi să moară timizi, spaţiul să nu mai conteze,oameni şi lucruri să existe mai pregnant în cuvinte-le cu care-i amâni, gropi în care le aşezi atingerile.Molcoma nepăsare, blândeţea ce nu o alungă nimicde pe chip, obrazul de culoare nedefinită, halatulsclav al trupului îl egalizează pe Oblomov cu elînsuşi, îi confirmă posibilitatea de a se lipsi de Timpca de o cauză a devenirii. Decorul casei trăieştesimultan în timpul comun (păstrarea convenienţe-lor) şi în cel oblomovian (neglijenţa faţă de lucruri),ceea ce până la urmă e tot o formă de pat, în sensulîn care autenticitatea nu violentează ceea ce o încon-joară, nu se manifestă prin diferenţă formală, ci prinsubminarea formei din chiar interiorul ei. Patul îşipăstrează funcţiile, el nu poate fi eliminat dinmediul în a cărui componenţă intră, însă îşi anexea-ză şi altele, noi. Patul presupune timp în mai multevariante, dar în principal el e o punte între două zile,are sensul Timpului înscris în el, în ciuda curenţilorde diferite intensităţi ai trecutului. Lui Oblomovînsă patul îi imprimă mişcări de rac. E punctul încare eul oblomovian se sărbătoreşte pe sine, dardiminuându-se, alterându-se între imposibilitateade a redeveni copil sau de a impune o a doua copilă-rie (spre exemplu apar grijile moşiei, ale mutării dinapartament) şi ratarea unor experienţe de viaţă, nuneapărat în sensul lui a acţiona, ci mai mult în înţe-lesul lui a fi simultan cu ceea ce ţi se întâmplă. Dacătimpul nu poate oferi garanţii proiectelor, atunci, elnu merită să le aibă. Unei scrisori neterminate îi epreferată una neîncepută. Acea stare de virtualitateîn care pare a dori să se menţină Oblomov e şi ea unatentat asupra Timpului, poţi scrie, poţi citi sau lafel de bine poţi să nu le faci, lucrurile există în ceeace au ele absolut, minusul şi plusul coexistă, frag-mentul nu se naşte, opţiuni nu sunt suprimate.Numai că în această potenţialitate Oblomov cam ştiecât şi ce îi aparţine, aşa spre exemplu, pentru el citi-tul, până se îndrăgosteşte, e clar însoţit de nu. Seînfăşoară în ea ca într-o membrană capabilă să îlferească de lume şi totodată să îl explice ei. În elînsuşi, plusul se pune neîncetat în faţa trecutului şimult mai puţin în faţa viitorului.

Să uiţi. Să te ghemuieşti într-un pat lăsându-tesingur, corp printre corpuri, cu mintea ca un bulgăregreoi certată de ceilalţi, adulţi, roluri, aşa cum ea edoar restul unuia. Să fii neatent cu obiectele, să nuvezi imaginea ta în ele, să le poţi pierde, să le poatălua alţii. Scrisoarea de la moşie, mereu scăpată din

vizor, ţinută la departare în afara patului devine laOblomov motiv şi bază a comunicării cu persoanelecare îl vizitează, o formă găunoasă însă, prin careinterlocutorii îşi construiesc sensuri diferite prinpragmatismul care le vertebrează. Oblomov e acoloîn zvâcniri de prezenţă, urmate de dezinteres şi derecăderea în lumea lăuntrică. Acolo unde şi locuieşteadevăratul Oblomov, cel nebănuit de alţii. Aici comu-nicarea care se realizează e deplină. Între unOblomov copil şi unul ce se visează copil, sau caredoar se visează dar care are la bază capacitatea copi-lului de a crede în poveşti, distanţa e minimă, atâtdoar ca toate aceste ipostaze să fie posibile, să nu seamestece definitiv una cu cealaltă. Înspre copilărieOblomov porneşte cel mai uşor în somn, când imagi-nea Oblomovkăi devine puternică, (re)trăită efectiv.Acolo unde natura nu separa prinprea mult spaţiu pământul de cer,unde soarele era strălucitor o jumă-tate de an, unde era veselie şi liniş-te în moravuri, unde se murea rar,unde somnul nu era o ruşine, nusepara, ci adânc şi paşnic se întipă-rea pe feţele tuturor, acolo, Oblomov,copil de şapte ani, îşi regăseştemama. Cea care îl protejase excesiv,care pusese sâmburii ipohondriei înel şi care îl iubise. Copilul Oblomovînregistra fenomenele vieţii dinpreajma lui, care-i pătrundeauadânc în suflet, creşteau şi se dezvol-tau o dată cu el, liniştea şi trândăviaca ideal de viaţă, puterea poveştii,dar şi tristeţea şi teama lipindu-seîn el cu forţa unor organe. Imagineacopilăriei nu e efectiv detaşabilă deOblomov, situată dincolo de cărţi şicultură, căci în mintea şi sufletul luise întipăriseră imaginile, întâmplă-rile şi obiceiurile acestui fel de viaţă,cu mult înainte ca el să fi ţinut înmână prima carte. Dimpotrivă, devenită elastică,imaginea vechii Oblomovka va fi întinsă de ochiulplictisit al lui Oblomov în punctele prielnice căutăriide sine, ca somnul şi lenevirea, dar şi în viaţa pe careo respinge. Doar că acolo imaginea acţionează latent,nu devine vizibilă ca în cazul visului, ci trimite sem-nale de alertă, îşi condensează forţa în a deştepta unsentiment de frică. Până la urmă un sistem de auto-protecţie, căci trezind acel sentiment de aşteptare aunei primejdii, a unui rău ce i-ar fi putut veni de latot ce nu intra în sfera traiului său obişnuit, senti-ment specific copilăriei (de văzut teama de şcoală, deîndepărtare de locurile natale), imaginea se substra-ge morţii. Ocupând masiv memoria, ea se va erija îngestionarul acesteia, împânzind trăirea efectivă cudeja trăitul. Sunt ca o haină veche, destrămată,ponosită.

Să fii. Cum niciodată n-ai mai fost, agăţat deun altul ce începe în afara ta, pe care poţi să-l vezi,să-l atingi fără să adormi. Să-ţi ştergi urmele debună voie şi să aştepţi să te dea, să te afirme timpul

ce vine. Nu-ţi mai baţi la uşa caseicăci nu mai ştii cât din tine mai locu-ieşte acolo şi cine îţi poate răspunde.Oblomov îndrăgostit e un Oblomovcare face eforturi să se desprindă desine, de inerţiile sale care îi brăzdeazăîn adâncime comportamentul, tempe-ramentul. Dacă la început îl certa peZahar pentru a-şi fi permis să-l com-pare cu alţii: Te-ai gândit tu oare ceînseamnă „un altul”?, acum încearcăchiar el să devină un altul de dragulOlgăi. Se arată deschis înspre proble-mele sociale, citeşte cărţile şi reviste-le pe care i le dă Olga, îi e teamă că arputea-o compromite afişându-se cu eaîn lume în anumite momente şi locuri,munca, respinsă vehement înainte,devine o idee ce i se insinuează adesîn gânduri, căci responsabilitatea dea-şi întreţine viitoarea soţie îl preocu-pă. Liniştea şi nepăsarea i le oferă

Agafia, sora celui care împreună cu Tarantiev, falsulamic, hotarâseră să-l escrocheze, în căsuţa din car-tierul Vâborg. Cu aceasta frica de somn se şterge şicărţile se prăfuiesc. Relaţia cu Olga nu va dura, spe-riat şi sincer, Oblomov va renunţa la logodnă şi înurma acestui fapt puterea de a-şi afirma indepen-denţa creşte. Nu va lupta pentru bunurile lui (Stolze acela care îl scapă de complot), dar îşi va impunelimitele: M-am rupt pentru totdeauna de lumea încare vrei să mă duci; nu poţi să mai lipeşti la locdouă jumătăţi rupte. M-am legat de această groapăcu partea cea mai slabă a fiinţei mele. Dacă încerci sămă smulgi de aici mor la sigur. Ceilalţi pot transfor-ma prin nenumărate modalităţi, de la muncă până ladragoste şi cultură, aşa că halatul vechi e reîmbră-cat, mesele copioase reluate. Sfârşitul Oblomov şi-l

asumă. El se declanşează practic atunci când orga-nismul nu mai face faţă cerinţelor imperioase, vicle-ne, ale imaginii copilăriei, de a fi reconfirmată conti-nuu. Copilul, soţia, Stolz, sunt pietricele neînsemna-te într-o poveste în care apa moartă a cuprins apavie, poveste-mamă, ocrotitoare, învăluitoare, sprecare te îndrepţi fugind de greşeală ca de cotoroanţace te pândeşte în toate colţurile, în care crezi şi fărăsă o fi văzut.

Să rămâi. Ca o dâră în inimile celorlalţi, absen-ţă abruptă, insurmontabilă. Cum tu desprins de eile-ai devenit legătură cu ceva ce ei cred că eşti tu.Oblomov are loc destul în memoria celorlalţi. A lăsatîn urma sa o soţie şi un servitor, neconsolaţi, un prie-ten şi o fostă iubită temători, un trup de carne şisânge: un fiu. Andrei Pleşu vede în Oblomov un cazde sinucidere amânată. Un caz de pseudosinuciderede tip egoist în concepţia lui Durkheim, căci până laurmă lumea din jur mai mult nu contează pentruOblomov, neputându-i amputa straniul individua-lism. Pretextul de a ieşi din viaţă nu poate fi găsit deOblomov uşor căci viaţa sa nu e în întregime nean-tul, nesemnificativul despre care vorbea Durkheim.La Oblomov idealul există, dar e la timpul trecut.Ceea ce trăieşte e mereu cu jumătate de valoare,pentru că aparţine mai degrabă altora. Retragereadin aceasta poate fi mai valoroasă din punctul devedere al autenticităţii, dar nu neaparat mai benefi-că. Şubrezeşte, aduce cu sine, ca deşeu din realitate,frica. Felul în care Oblomov rămâne în ceilalţi arelegătură însă cu o ieşire conceptuală din sine: crezică sunt singurul de felul meu? Aceasta este zona dincare va emana forţa ulterioară post-mortem a lui IliaIlici. Faptul de a şti că ceea ce el numeşte oblomo-vism există, că până la urmă, frica Olgăi ca cel delângă ea să nu adoarmă este întemeiată, aşa cum lafel de adevărat e că ar putea adormi ea însăşi.

Să fii Oblomov. Să te retragi ca un animal hăi-tuit din lume înspre numele tău, să fii propriul tăusemn fără să-ţi pese de cum te-au întins prin istoriealţii. Să trimiţi la tine într-atât încât să fii asemănă-tor aceluia care: „Sfânt trup şi hrană sieşi/[…] rupeadin el” dar să rămâi. �

ADRIANA TEODORESCUADRIANA TEODORESCU

SĂ FII OBLOMOV

20

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

...Baletul ritmat şi scheletic al osiilorîmi traversează memoria-n goanăşi-o rupe în două:ca-într-un atac schizofrenic!

Expresul enorm!:Rostogolindu-şi roţile vertiginoste strivea!

... Această durere imensănu încheagă cuvânt:ea nu-şi cunoaşte...sanctificarea laică!...Te-ai sinucis ca un laş încreierul meu – şi nu în real, doar să-mi arăţi că nu sunt eu Isis – să te mai pot învia...?

***

Caron ghid inocentnu mi-ai spus încă ce se îmtâmplă(mie, ce soră îţi sunt prin instinctul thanatic)Cu-acei ce din spaimăse aruncă în Styx...

Cu acei ce-şi iau avânt de pe luntrespre adânc mai înainte ca tusă-i aduci să-i depuiîn Tărâmul de dincolo...

La ce Cetaceecu palimpseste solzos îngheţate pe spatesunt hranătăcutule Caron...?

***

Îl bănuisem că-şi gâtuie fiinţa când trupul lui era încă prosper:

...Că-i „scurge strigătul în sânge”...

Dar nu de-aceea el n-a mai ştiut să se agaţede cea de-a treia mână a mea!

El nu mai putea să se agaţede cea de-a treia mână a meapentru că nu o vedea:îi ruginise broasca-în poarta Nevăzutuluişi nu mai ştie s-o descuie!

Cifrul lui celular devenea...un apendic visceral inutil!

(Şi-ar fi putut să se agaţe-n cădere în surpareade Sinede cea de a treia mână a mea!

Dar n-o mai vedea...!

***

Ceva ca închipuirea unei morţivomase în cuvinte.

...Când mi-am vomat cuvintelesimţeam în creieru-mi cosmic că-şi rupe un dintestăpânul Zodiei tale Dragonul...

***Batista-aceasta sângerie-n care-mi strângsudalmaca pe un piept rănit de porumbiţăn-o folosisem încă până acum:era a unui mort – căci o aveam dintr-unpomelnic

pânzurie albă... Proaspăt sângerată-i:ca un crâmpei pătat dintr-o cămaşăde fecioară violată care-şi întinde Podul dintre lumi

***În rădăcinile melenu existase durere!

Dar era loc de Durere:un loc fără saţiu adânc:ca numărarea infinitului din Unu!

Află-mă-n zborul Focului invers! ai zis – şi din griul noptosal stemelor tale tociteVărsătorul sublimulNu apă-a vărsat ci cenuşă...

***

Îi datoram doar atât(nu ştiu de ce şi de când):Să-i arăt felinarele Morţii să-i spuncă nu de măreţia Luminii Negre (unde se aude muzica Marelui Gând)va trebui cândva a se teme ci de înecul în fântânălipsită de ghizduri din roşu

Dar el îşi vărsase deja strigoiul din fiinţă în sângeŞi nu mai ştia respiradecât cu viaţa aceea încuiată de Moarte

Îi datoram doar atât:Cuminecare din mine să-i daupâinea şi vinul thanatic!

(...Dar nu mai ştiu de ce şi de cândîi devenisem datoare...din mine cuminecare să-i dau doar Pâinea şi vinul thanatic!)

***Undeva (Într-un pliu ocultat în sufletul meu)a rescris Dumnezeu(ca pe-o lumină purificată în El)dedicaţia ta de pe-o carte voit lapidată.

Şi totuşi: Acum...blegit şi apatic e-auzuliubirii din mineIndiferent, amorţit şi placid:Ca un cal sau un câine înpreziua turbării!

***...Nu te-nfrica de umbra Nevăzutului! i-am zisEu, ce-am trăitcăsnicii şi divorţuri profundestreine de trupîţi voi mişca doar degetele oarbe ale minţiisă-ţi descifrezi ca într-un braille cazieruldin pianul acela cu coadă în care se-înnoadăşopârla tenace şi tremurândă: Moira

Nu vei putea niciodată să-mi gâtui menireadecât murindu-te straniu i-am zisVor exista întotdeauna arme mai noidin afară de trupsă-ţi înving cerbiciaevadării din urmă în afara Destinului! �

JEANA MORĂRESCUFalset oniric

21


AUGUST 2009

AANTOLOGIILENTOLOGIILE CCONTEONTE

ŞTEFAN BORBÉLYNarziss şi Goldmund

SSe cunoaşte, în mare, dificultateape care Thomas Mann a avut-o înînceperea romanului Doctor Faustus:stocând, de-a lungul anilor, fişe şi

notiţe legate de subiect, pe care le depozita înplicuri şi cutii speciale, a fost nemulţumit deperspectiva de a povesti direct, ca autoritateauctorială, viaţa compozitorului AdrianLeverkühn – în numele căruia se îngemăneazănordul hanseatic al lui „Leverkühn” (cuvântluat dintr-o cronică medievală) cu sudul strălu-citor şi dispersiv al lui „Adrian”, pentru a trăda

şi în acest fel o obsesie dualistă specifică –, pânăîn clipa în care a avut revelaţia intermedierii luiSerenus Zeitblom, ceea ce a fixat, în cele dinurmă, şi subtitlul romanului: Viaţa compozito-rului german Adrian Leverkühn povestită de unprieten. Romanul – îi scrie Thomas Mann luiHesse de la Pacific Palisades, în data de 8 apri-lie 1945 – „e povestea unui pact cu diavolul.«Eroul» împărtăşeşte soarta lui Nietzsche şi alui Hugo Wolf, iar viaţa sa, relatată de un sufletcurat, iubitor, umanist, e ceva cu totul anti-uma-nist – beţie şi prăbuşire.”1 Lui Emil Pretorius,contactat la 12 decembrie 1947, Thomas Mannîi precizează că volumul la care lucrează „com-bină calmul măsurat al unui cronicar cu demo-nia subiectului”2, într-o „tehnică specială a mon-tajului, care dă tensiune [...]: ea constă în aceeacă unele fragmente de realitate spirituală – ca depildă amănunte din povestea suferinţelor luiNietzsche şi tema din sonetele lui Shakespeare –dar şi fragmente din realitatea obişnuită, bur-gheză, nume, fapte, au fost parcă lipite pe tramaficţiunii – ceva ce nu mi s-a mai întâmplat şi cen-am mai întâlnit în acest chip.”3

În Cum am scris Doctor Faustus – anexaexplicativă şi autobiografică la roman, redacta-tă mai mult pentru a-i face pe plac compozitoru-lui Arnold Schönberg, care-l acuză pe romancierde furt intelectual, din cauza transcrierii în texta tehnicii dodecafonice, fără menţionarea vreu-nei paternităţi –, Thomas Mann vorbeşte de„tehnica eşafodajului”, sugerând că esenţa lui

constă într-un efect catharctic, obţinut prinintermediul unui mecanism specific parodieidistanţatoare: „Să faci astfel încât demonicul săstrăbată cu mijloace prin excelenţă nedemonice,să încredinţezi unui suflet pios, drept, de uma-nist tandru şi sperios, sarcina prezentării era oidee amuzantă în sine şi care, într-o anumitămăsură, îmi făcea mai uşoară povara, pentru căîmi permitea să transfer în indirect emoţia şi totce era direct, personal, avuabil la temelia neli-niştitoarei concepţii; s-o fac să se exprime traves-tită în confuzie, prin mâinile tremurânde ale

celui cu spaima în suflet.”4

În treacăt fie spus,Profesorul de „latină, elină şiistorie” Serenus Zeitblom,doctor în filosofie, e departede a fi un suflet „sperios”,trăitor cu „spaima în suflet”,capabil să transfere dramalui Leverkühn în „confuzie”;dimpotrivă, prestaţia sa depovestitor empatic e ireproşa-bilă, lucidă, participativă,chiar demonică pe alocuri,contaminarea sa cu „subiec-tul” pe care este pus să îl dise-ce fiind o evidenţă pe parcur-sul întregului roman. „Măsimt în primul rând umorist –îi scrie Thomas Mann IriteiVan Doren la 28 august 1951– şi acest sentiment despremine însumi nu prea rimeazăcu atitudinea olimpică şipompoasă.”5 Umorul se între-vede în majoritatea scrierilorlui Thomas Mann, şi cu pre-cădere în Muntele vrăjit, Lottela Weimar sau Felix Krull,cea mai potrivită recomanda-re fiind aceea de a fi citite – în

acord cu intenţia autorului – cape o comedie. Nici Doctor

Faustus nu duce lipsă de accente umoristice,vizibile peste tot în jocurile de cuvinte şi de sce-narii culturale ale lui Adrian, în figura câtorvadintre profesorii săi sau, în apariţia grotescă aimpresarului Saul Fitelberg sau în râsul descă-tuşat al compozitorului, care traversează roma-nul de la un capăt la altul, oferind o contrapon-dere decomplexată abisalităţii demonice asubiectului pe care îl prezintă. Însă, Serenus e,în tot romanul, cel mai puţin comic dintre toatepersonajele, dacă stăm să îl judecăm după eco-nomia internă a textului: Thomas Mann sejoacă peste tot cu el, îl pune să suspine, să tra-teze cu groază evenimentele pe care le observăsau care i se întâmplă, îl aruncă în situaţii apa-rent nepotrivite cu aura sa corectă şi apretată,de umanist clasic îndrăgostit de claritate şi delumină, însă, indiferent de provocare, Zeitblomrămâne peste tot un clasicizant moral, cu redin-gota închisă grijuliu până la ultimul nasture şimereu echilibrat în deciziile – uneori: nu uşoare– pe care este obligat să le ia.

O „leverkühnizare” a sufletului său este,însă, inevitabilă, în ceea ce – după Nietzsche(Naşterea tragediei) – el numeşte a fi o „estetiza-re a barbariei”, expresie care duce inevitabil şidirect la Schopenhauer. „Aici nu mă poate înţe-lege nimeni – scrie Serenus îndurerat –, dacăn-a trăit, ca mine, în propriul său suflet, cumam trăit eu, învecinarea estetismului cu barba-ria, estetismul deschizător de căi barbariei –,cum am trăit eu, care am avut de îndurat aceas-

tă mizerie, fireşte, nu pornită din mine însumi,ci prin prisma prieteniei pentru un spirit artistce mi-era drag şi se afla în mare primejdie.”6

Acesta e aspectul cel mai interesant, destructură, care ne interesează în preambululeseului despre Narziss şi Goldmund: identifica-rea lui Serenus cu un factor de relaţie, a căruiconsistenţă nu este dată de predispoziţiile salefireşti, naturale, ci de „datoria” de prieten pecare o manifestă în relaţia cu Leverkühn. Dacălăsăm deoparte numele personajelor şi încer-căm să gândim ontologic lucrurile, ajungemuşor la concluzia că în spatele protagoniştilor seaflă substanţe, nu identităţi personale: cât timpcompozitorul ipostaziază demonicul de profun-zime – într-o formă elementară, energetică, asu-pra căreia Thomas Mann nu încetează să atra-gă atenţia7 –, Serenus e de partea apoliniculuide suprafaţă: profesor de greacă, latină şi isto-rie, el este, după propria sa mărturisire, „o firecu totul cumpătată, [...] sănătoasă, temperată,blândă, înclinată către armonie şi raţiune”8,demonicul fiind „întotdeauna categoric străinfirii” sale.

Or, după cum sugerează Nietzsche înNaşterea tragediei, dionisiacul are nevoie desuprastructura disciplinată a apolinicului şi for-mei pentru a putea erupe. Universul ca atare,deşi e ipostază a energiei „arhaice, arhiprimiti-ve” – aşa cum defineşte Schopenhauer voinţaoarbă de a fi –, nu devine dionisiac cu de la sineputere, fiind nevoie de un „actant” care să des-chidă supapa exuberantă a cosmosului, lăsândenergia să iasă la suprafaţă. În această logică,totul se produce la suprafaţa apolinicului, a for-mei: cel care intră în nelinişte este apolinicul,ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ajungereala suprafaţă a dionisiacului nu se poate petreceatât timp cât apolinicul rămâne în echilibru,atât timp cât el menţine decadenţa cuminte aformelor.

Sub acest aspect, opţiunea lui ThomasMann pentru binomul Serenus Zeitblom –Adrian Leverkühn reproduce relaţia dintre apo-linic şi dionisiac: devine cu totul logic, în acestfel, motivul pentru care viaţa compozitoruluieste povestită de către un prieten cumpătat,

Thomas Mann

Hermann Hesse

capabil de „jertfe morale”9 pentru împlinirea carierei sale de dascăl.Prin Serenus, apolinicul împinge dionisiacul înspre propria sa împli-nire: nu este niciodată invers, motiv pentru care, deşi scrie despreevenimente demonice şi necurate, care îl tulbură şi îl îmbolnăvesc,bravul nostru profesor de limbi clasice rămâne conştient de faptul –discipol fidel al lui Nietzsche fiind şi el, deşi nu te-ai aştepta din par-tea lui la o asemenea reconvertire prin contagiune... – că scrisul nureprezintă decât o formă de estetizare a unei energii primare, eamanifestându-se în lume printr-o genialitate „impură”, asemeneaditirambului, care nu e nici el decât muzică „impură”: „Experienţa m-a obligat să reflectez la această problemă [a geniului impur – n.n.,Şt.B.] cu atâta stăruinţă şi cu atâta intensitate, încât uneori eram

cuprins de teamă, ca şi cum aş fi fost împins fără să vreau dincolo de limi-tele de gândire ce-mi erau îngăduite, ca şi cum aş fi trăit o exaltare «impu-ră» a facultăţilor mele naturale...”10

Prin intermediul vieţii la care asistă şi a cărei cronică o consemnea-ză, Serenus resimte, fără îndoială, un proces de daimonizare: sufletul său„temător”, de care vorbeşte, făcându-ne cu ochiul, Thomas Mann, nu e cel„natural”, ci unul la care se ajunge prin efervescenţa energetică a poves-tirii pe care o relatează. Se cuvine, de aceea, să nu credem că Serenus e ofire prea simplă; dimpotrivă, daimonizarea lui e evidentă pe tot parcursulrelatării, ceea ce-l ridică întrucâtva la înălţimea subiectului pe care-l cer-cetează. Partea interesantă este că această transcendere nu se produce peun teren gol, neanunţat de impulsuri profunde; dimpotrivă, ea urcă dintr-o particulară şi foarte profundă înţelegere a actului de cultură, în inter-stiţiile căreia putem citi cele mai profunde pagini ale Naşterii tragediei.Ajuns într-un ţinut sacru, cu prilejul unei călătorii de documentare înGrecia, Serenus simte „pe chiar locul iniţierii, în ţinutul Eubuleus, pemarginea râpei plutonice căscată între stânci”, „plenitudinea sentimentu-lui vital ce se degajă din zelul cu care elenismul olimpic celebrează divini-tăţile abisului.” În mod inevitabil, întors acasă, această revelaţie se trans-formă în credinţă spirituală, fiind aproape imposibil să nu recunoşti în ea– mai ales în partea finală a frazei – vocea inconfundabilă a lui Nietzsche:„Adesea, de la înălţimea catedrei, am explicat elevilor mei din ultimul ancă, în fond, cultura nu este decât integrarea prin pietate şi ordine, aş spunemai adecvat, prin îmblânzire, a monstruosului nocturn în cultul zeilor.”11

O structură similară, care combină apolinicul şi dionisiacul, apare înbinecunoscutul roman Narziss şi Goldmund, al lui Hermann Hesse, încare novicele Narziss, hărăzit vieţii monahale şi unei ilustre cariere deprofesor la faimoasa mânăstire Mariabronn, întrupează formula apolini-

că, în timp ce artistul Goldmund, adus acolo de către tatăl său, funcţionarimperial, pentru a ispăşi păcatele unei mame cu propensiuni erotice neîn-găduite, corespunde contraponderii dionisiace. „Elevul Narziss, tânărul,care abia îşi începuse noviciatul, dar care, din pricina darurilor saledeosebite şi împotriva tuturor obiceiurilor vechi, era folosit încă de peacum ca dascăl, îndeosebi de elină”12 se dovedeşte a fi un privilegiat almânăstirii încă de pe vremea sosirii sale acolo, partea de început a roma-nului prezentându-l în contrapartidă cu abatele Daniel, venerabilul con-ducător al locului, caracterizat, în afară de înţelepciune, de o nelimitată„simplitate”. Dimpotrivă, vizitatorii de la Mariabron sunt „vrăjiţi” detânărul Narciss, „copilul-minune, frumosul adolescent cu elina lui elegan-tă, cu purtarea sa impecabil de cavalerească, cu privirea sa liniştită şipătrunzătoare, de cugetător, şi cu buzele sale înguste, frumos şi sever des-enate.” (4)

Descrierea trădează un ideal elin: e inevitabil, aşadar, ca diferiteleînţelesuri ale erosului să nu se amalgameze în relaţia dintre Narziss şiGoldmund, Hesse insistând asupra faptului că Narziss se reţinea de laorice efuziune, pentru a nu da naştere unor discuţii pe la spate, neîngă-duite şi necuviincioase. „Privind băiatul splendid, radios”, pe care tatăl

22

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Hermann Hesse

Nietzsche

Thomas Mann

său îl lasă la mânăstire fiindcă era marcat de o „povară a originii, o che-mare tainică spre ispăşire, spre sacrificiu” (15), Narziss observă dinprima clipă „ce superbă pasăre de aur îi venise, în zbor, în întâmpinare”(15), între cei doi legându-se o prietenie profundă, senină, substanţială.Contrastul lor, însă, nu poate fi trecut cu vederea: „Pe cât era Narziss desumbru şi uscăţiv, pe atât era Goldmund de luminos şi înfloritor. Pe câtera Narziss un gânditor şi un analist, pe atât părea Goldmund să fie unvisător şi un suflet copilăros. Dar un fel de destin comun se arcuia deasu-pra contrastelor: amândoi erau oameni nobili, amândoi erau, deasupracelorlalţi, însemnaţi prin daruri şi semne vizibile şi amândoi fuseserăinvestiţi de soartă cu o chemare deosebită.” (16)

Deşi „Narziss ştia prea bine cum stăteau lucrurile cu prietenul său”şi „nu era orb faţă de înfloritoarea sa frumuseţe, nici faţă de forţa sa vita-lă, originară şi plenitudinea lui roditoare” (29), el nu crede, pe de altăparte, în „chemarea lui Goldmund către asceză” (29), înţelegând dincapul locului că închiderea prietenului său în disciplina rece a mânăsti-rii reprezintă o inadvertenţă, o suprimare, în beneficiul principiuluimasculin, ordonator din structura sa, a feminităţii exuberante din adân-cul propriei sale firi: „Destinat de tatăl său vieţii monahale, acceptând cutoată puterea voinţei această soartă, aplecat cu toată ardoarea primeiaprinderi tinereşti către idealul pios şi ascetic eroic, simţise pregnant, la

prima întâlnire fugară, la primul apel al vieţii către simţurile sale, laprima adiere a feminităţii, că aici stă la pândă duşmanul şi demonul său,că femeia constituie, pentru el, primejdia.” (27)

Antiteza dintre masculinitatea „eroică” şi feminitatea exuberantă,dispersivă corespunde, în economia de gândire a lui Hesse, raportuluischopenhauerian dintre formă şi energie. Conform tezei originale, toatefiinţele şi lucrurile din lume reprezintă forme care înmagazinează ener-gie; formele sunt ipostazieri ale „voinţei oarbe de a fi”, care apare, lasuprafaţa lor, în doze inegale de artisticitate grotescă, dizolvantă. Prinurmare, urmărind antiteza structurală dintre el şi prietenul său, Narzissajunge foarte rapid la convingerea că binomul care îl nelinişteşte derivă,de fapt, din ambiguitatea propriei sale fiinţe, căci era „jumătatea cealal-tă, cea pierdută, a propriei sale firi”. (29) Optând cu hotărâre pentru asce-ză şi pentru viaţa bisericească, Narziss a suprimat „femeia”, „mama” dinpropria sa traiectorie de viaţă, dar, privindu-l pe Goldmund, el simte cumaceastă componentă refulată se întoarce în viaţa sa, întregindu-l din nou,aşa cum nu se aşteptase vreodată să se întâmple. Aşadar, Narziss înţele-ge că obligaţia lui este aceea de a aduce la suprafaţă jumătatea refulatăa lui Goldmund, care palpită sub o „coajă” (sau crustă) fragilă, ezitantă:„Desluşea cum această fire este învelită într-o za dură, alcătuită din închi-puiri, greşeli de educaţie, cuvinte părinteşti şi bănuia de mult întreagataină, de altminteri nu prea complicată, a acestei vieţi tinere. Sarcina saîi apărea limpede: a dezvălui această taină în faţa purtătorului ei şi a-lscoate din această za, a-i reda adevărata, propria lui fire.” (29)

Dacă stăm să judecăm această decizie din perspectiva menirii mona-hale pe care şi-a asumat-o Narziss, ajungem lesne la convingerea că eaeste o apostazie: ceea ce se aşteaptă din partea tânărului profesor de elinăluminoasă, elegantă nu este stimularea energiilor exuberante ale discipo-lilor săi, ci, dimpotrivă, intensificarea pregătirii lor pentru asceză, înfrâ-nare şi austeritate. Dar, în romanul lui Hesse, teza este mai puternicădecât verosimilitatea logică, deşi putem invoca, în apărarea lui Narziss,obligaţia de a proceda prin selecţie, îndepărtându-i din spaţiul auster almânăstirii pe toţi cei care nu sunt chemaţi să o slujească, pe cei care stauacolo împotriva chemării şi a structurii care să îi facă plauzibili. În con-secinţă, Narziss va fi mai mult decât insistent în a-i arăta prietenului săucontradicţia lăuntrică, esenţială în care se află: „Ai recunoscut – îi spuneel lui Goldmund – deosebirile dintre originile materne şi paterne, dintresuflet şi spirit. Şi de aici înainte, vei recunoaşte şi că viaţa ta de mânăsti-re şi strădania ta spre o viaţă monahală au fost o eroare, o născocire atatălui tău, care vroia în felul acesta să absolve de păcat amintirea mameitale sau chiar numai să se răzbune împotriva ei. [...] Trebuia să te trezesc– continuă patetic monahul –, dormeai, şi când ţi-am adus aminte demama ta, întâi te-a durut, te-a durut grozav, ai fost găsit zăcând aseme-nea unui mort în patio. Trebuia să se întâmple aşa!” (63-65)

Logica ritualică a unei structuri de iniţiere este adânc înrădăcinatăîn text: la primul contact cu amintirea mamei sale, Goldmund se prăbu-şeşte aparent fără suflare, stârnind îngrijorare printre călugări. Boala nupare să aibă rădăcini fiziologice: „Suferinţa lui constă, după cum cred eu– îi spune Narziss abatelui Daniel – în aceea că şi-a uitat o parte a trecu-tului.” (50) Această parte este legată de maternitate, pe care copilulGoldmund nu a trăit-o, pentru simplul fapt că ea i-a fost luată, reprima-tă, ucisă de către un „supra-eu” masculin tiranic (tirania fiind, în acestcaz, un reflex al corectitudinii burgheze). Până la discuţia cu Narziss,

23


AUGUST 2009

Thomas Mann

Hermann Hesse

Arthur Shopenhauer

24

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Goldmund ştiuse [...] ceva despre mama lui,dar numai din poveştile altora.” Motivul inter-dicţiei îl constituie oprobriul social: „Mama eraceva despre care nu era îngăduit să vorbeşti, eraceva de ruşine. [...] Fusese o dansatoare, o feme-ie frumoasă, sălbatecă, de origine nobilă, darnecurată şi păgână; tatăl lui Goldmund o cule-sese, aşa povestise el, din sărăcie şi ocară.” (56)

Detaliul păgânităţii originare a mamei e extremde important în economia artisticităţii de mai târziu alui Goldmund: tatăl o scoate pe mamă din sărăcie,pentru a pune, apoi, „să fie botezată şi instruită în alereligiei”, fondul originar, păgân, luându-şi revanşa cunu peste mult timp după aceea, când mama, „dupăcâţiva ani de cuminţenie şi viaţă ordonată, îşi adusesedin nou aminte de vechile ei farmece şi obiceiuri, stâr-nise îndignare, sedusese bărbaţi, lipsise zile şi săptă-mâni de-acasă, dobândise renumele unei vrăjitoare şi,

până la urmă, după ce bărbatul ei o strânsese în repe-tate rânduri de pe drumuri şi o luase iarăşi la el, dis-păruse pentru totdeauna.” (56)

Sub aspect structural, cel mai bizar contra-punct din roman este acela al relaţiei dintremamă şi Narziss. Graţie firii sale duale, mamaregresează în păgânism şi necuviinţă datorităunei chemări neostoite a profunzimilor: îşipărăseşte interdicţiile religioase care i se incul-caseră, cuminţenia de „creştină” convertită, şi oia din nou pe drumul voluptăţii erotice şi al dez-măţului. Te-ai aştepta, de aceea, ca o fire mona-hală să fie ultima care să se preocupe de o ase-menea retrezire a fondului păgân, orgiastic însufletul lui Goldmund. Paradoxul este căNarziss o face, într-un spirit nietzschean impe-cabil: îl întoarce pe Goldmund la răscrucea dile-matică a copilăriei sale („Tu ţi-ai uitat copilăria,din adâncul sufletului tău ea caută să te recâş-tige” – 44), dezvăluindu-i, în cele din urmă,identitatea reală a acestei copilării „materne”,care este artisticitatea: „Firile de felul tău, ceicu simţurile viguroase şi delicate, cei însufleţiţi,visătorii, poeţii, iubitorii ne sunt nouă, celor-lalţi, oamenilor de spirit, mai totdeauna supe-riori. Originea voastră e maternă. Voi trăiţi înîmplinire, vouă vă este dată puterea de a iubi şide a putea participa cu întreg sufletul la trăire.Noi, cei ai spiritului, deşi părem adesea a văconduce şi a vă guverna, nu trăim în plenitudi-ne, noi trăim în ariditate. Vouă vă aparţine bel-şugul vieţii, vouă sucul poamelor, vouă grădinaiubirii, ţara frumoasă a artei. Patria voastră epământul, a noastră ideea. Voi sunteţi primej-duiţi de înecul în lumea simţurilor, noi de sufo-carea în spaţiul fără de aer. Tu eşti artist, eucugetător. Tu dormi la sânul mamei, eu veghezîn deşert. Mie-mi străluceşte soarele, ţie luna şistelele, tu visezi fete, eu băieţi...” (45)

De fapt, ceea ce doreşte să sugerezeNarziss este că spiritul se poate sluji şi cu o per-sonalitate înjumătăţită, debalansată în direcţiastilisticii sale „paterne”, „masculine”, pe când

arta, datorită senzorialităţii sale integrative,exuberante, cere ambele stilistici, atât pe ceamasculină – care aduce cu sine rigoarea formei,disciplina necesară a conturului şi a limitei –,cât şi cea feminină, de partea căreia se aflăenergia, exuberanţa plastică, senzorialitatea. Şimai tulburător – tot în logică nietzscheană –este şi faptul că surmontarea formei prin artis-ticitate înseamnă destrucţia celei dintâi, moar-tea sa exuberantă. Sub acest aspect, concepţialui Hesse, derivată din Schopenhauer şiNietzsche, merge în direcţia unei thanatologiiexplozive: a face artă înseamnă a-ţi deschide undrum înspre moarte, drum pe care mortificareaspiritului o neagă. Plecând din spaţiul protectoral mânăstirii Mariabronn, Goldmund devineconştient de faptul că a luat-o pe un drum almorţii, nu al conservării de sine: „Ştia, nu dinvorbe, ci cu profunda intuiţie a sângelui, că dru-mul îl duce către mamă, către voluptate şi moar-te.” (175) Ultimele cuvinte ale artisului, revenitla mânăstire pentru a-şi petrece aici cele dinurmă clipe ale vieţii, confirmă faptul că, pentruGoldmund, drumul artei este unul al morţii:„Dar, Narziss – îşi întreabă el prietenul cu ovoce stinsă, slăbită de boală -, oare cum ai sămori tu, căci tu nu ai mamă... fără mamă nu sepoate iubi... fără mamă nu se poate muri...”

Arta, pe care Goldmund o practică aproapeatavic, dintr-o propensiune „păgână” cătreîmplinirea senzorialităţii din propria sa perso-nalitate, nu este una mimetică în raport cu rea-litatea, ci aparţine „imaginilor originare” caresălăşluiesc în adâncimile insondabile ale uni-versului. Aici, regula e dată de aliajul orgiasticdintre formă şi energie, dintre amprentele„masculine” şi cele „feminine” ale lumii: „Cu unsimţ secret, Goldmund intuia şi taina calităţiisale de artist, a dragostei sale profunde pentruartă, a urii sălbatice care-l cuprindea uneoriîmpotriva ei. Fără idei, numai cu ajutorul sim-ţurilor, recunoştea sensul multor parabole: artaeste o însumare de lumi paterne şi materne, despirit şi de sânge; ea poate începe în ce este maisenzorial şi duce la ce este mai abstract saupoate avea începuturi într-o lume pură de idei şiisprăvi în cea mai sângeroasă carnalitate.” (175)Sub acest aspect, ipostazierea paradoxală a luiNarziss ca artist reprezintă cea mai subtilăecuaţie a volumului: fire monahală, aparţinândîn întregime spiritului, Narziss îl resimte peGoldmund ca pe un alter ego al său, ca pe o fiin-ţă care exprimă jumătatea inertă, adormită astructurii sale ascetice. Partea finală a romanu-lui indică, de altfel, foarte clar relaţia: nuGoldmund se converteşte la viaţa monahală aprietenului său – deşi revine, ca artist, lamânăstirea în care Narziss este deja abate –, ciacesta din urmă se simte atras de lumea senzo-rială în care trăieşte Goldmund, trăind ispitaartei în mod indirect, prin intermediul unei firicare exprimă partea ascunsă, cea mai râvnită,însă, a sufletului său.

Un ultim cuvânt se cuvine acordat relaţieidintre grotesc şi sublim, aşa cum apare ea înNarziss şi Goldmund. În această concatenare,Dumnezeu poate fi venerat numai prin interme-diul sublimului, pe când artei îi revine, datorităelementarităţii şi arhaicităţii ei „păgâne”,domeniul incontrolabil al grotescului. Nietzschespusese toate aceste lucruri în Aşa grăit-aZarathustra; la Hermann Hesse, ca şi laThomas Mann, de altfel, feminitatea dispersivă,daimonică nu poate fi decât grotescă: frumosulcalm, apolinic e exilat din spaţiile sale de refe-rinţă. Clavdia Chauchat, iubita lui HansCastorp din Muntele vrăjit, nu e frumoasă;atractivă – poate, dar nicidecum frumoasă. ÎnTristan, Detlev Spinell este un „sugaci descom-pus”; în Micul Domn Friedemann, măruntulprotagonist al povestirii suferă o transfiguraregrotescă sub impulsul erosului, Gustav vonAschenbach, din Moartea la Veneţia, porunceştesă fie pomădat, îşi face o coafură tinerească, şiseria ar putea continua la nesfârşit.

După logica lui Nietzsche – preluată de laSchopenhauer – destrucţia formei decadente decătre energia primordială se manifestă, near-monic, la suprafaţa acesteia: contururile netede

dispar, protuberanţele morţii – care apar şi pefaţa schimonosită a lui Nepomuk Schneidewein,din Doctor Faustus – nu pot conferi morţii decâto aparenţă hidoasă, grotescă, vecină cu beţiacare apare în comportamentul orgiastic al adep-ţilor lui Dionysos. Goldmund înţelege acesteaspecte în momentul în care contemplă putereaoriginară a artei care, în momentele sale celemai intense – crede el – nu îi mai aparţine, punestăpânire pe fiinţa lui asemenea unei puteristrăine, ironice, de neoprit: „Pe când cugeta ast-fel, Goldmund avu deodată o viziune, ţinunumai o clipă, o tresărire fulgerătoare: văzu faţamamei originare, aplecată deasupra abisuluivieţii, privind, cu un zâmbet pierdut, frumos şisinistru, o văzu zâmbind pe seama naşterilor, amorţilor, a florilor, a frunzelor foşnitoare aletoamnei, zâmbind pe seama artei, zâmbind peseama descompunerii.” (184)

Căutarea mamei histrionice reprezintătema centrală a operei lui Hermann Hesse. Evapăgână, resemantizată se află în miezul acesteicăutări, ale cărei rădăcini vin de departe, dinstrăfundurile unor influenţe care-i au ca punctde pornire pe Nietzsche şi pe Schopenhauer. �

1 Thomas Mann: Scrisori. Traducere, pre-faţă şi note de Mariana Şora. Ed. Univers,Bucureşti, 1974, p. 262

2 Ibid., p. 3263 Ibid., p. 3274 Doctor Faustus [...] Cum am scris Doctor

Faustus. Romanul unui roman. În româneşte deEugen Barbu şi Andrei Ion Deleanu. Prefaţă deIon Ianoşi. Editura Muzicală a Uniunii Compo-zitorilor din RSR, Bucureşti, 1970, p. 549

5 Scrisori, ed. cit., p. 3936 Doctor Faustus, ed. cit., p. 3967 „Noi – precizează Diavolul în capitolul al

XXV-lea al romanului – oferim ceva mai bun,noi şi numai noi oferim ce-i drept şi potrivit şi-adevărat – ce-ţi permitem noi să afli, dragulmeu, nu-i deloc clasicul, e arhaicul, arhiprimiti-vul, e ceva ce de mult n-a mai fost gustat.” (Ibid.,p. 264)

8 Ibid., pp. 37-389 Ibid., p. 3810 Ibid., p. 3911 Toate citatele: ibid., p. 4312 Citatele sunt reproduse după ediţia

Hermann Hesse: Narziss şi Goldmund. Roman.Traducere de Ivan Deneş. Prefaţă de RomulMunteanu. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti,1968, p. 3. Conform uzanţelor la care am recursde mai multe ori în volumul de faţă, ne limitămsă indicăm numărul de pagină la sfârşitul fiecă-rui citat, pentru a nu îngreuna lectura cu trimi-teri redundante, obositoare.

Din vol. Pornind de la Nietzsche, în cursde apariţie la Editura EuroPress Group

Nietzsche

Hermann Hesse

SStă scris în paginile cărţii despre AlŞaptezeci şi patrulea, Omul dinfereastră, tatăl Înţeleptului: „Aşa-dar, iată cum – farsă a sorţii! – ne

aflăm la cea de a patra biografie succesivă începu-tă în spaţiul numit de scrib «Enigma Europei»,adică în spaţiul despre care se ştiu atât de puţinelucruri, însă care ne permite, totuşi, să aflăm ori-ginea unor asemenea exponenţiale personaje mar-ginale ale istoriei. Dacă, într-adevăr, tatăl copilu-lui s-a întors la Avignon în A.D. 1411, înseamnă căAl Şaptezeci şi patrulea avea deja 32 ani1. EnigmaEuropei lasă să-i fie descoperite doar puţine taine.”Şi, cum fiul Omului din fereastră se va naşte laamurgul veacului al XIV-lea, când tatăl său abia aîmplinit 20 de ani, înseamnă că tradiţia se păs-trează şi că avem chiar şi cea de a cincia biografiesuccesivă începută în spaţiul numit de scrib„Enigma Europei”, România de azi. Al cincileacopil născut acolo, dar nici unul rămas în „Ţaradinspre tătari”! În legătură cu această origine atâtde stranie şi plină de trimiteri fabuloase în per-cepţia occidentalilor, călugărul dominicanCornelius Humilliatus2, biograful cel mai respec-tat al Înţeleptului, va dezvolta o adevărată teorie,menită a fi introducerea optimă pentru întâmplă-rile pline de har narate pe parcursul cronicii: aşacum pâlnia fără fund a răsăritului a revărsat, dela începuturile lumii, alte şi alte seminţii pesteneamurile obosite ale „vechilor civilizaţii”, spunecălugărul, aşa acelaşi răsărit a trimis spre „lumeanoastră” şi „mesagerii mesianici” ai unor culturinebănuite. „Există, pe larga farfurie a lumii, mis-terioase găuri din care răzbesc zvonurile adusedin străfundurile genezei de oameni atât de deose-biţi încât au puterea de a schimba cutumele,cunoaşterea şi plăcerile celor la care ajung. Unadintre aceste găuri – şi cea mai apropiată faţă denoi, în întinderile nelimitate – se află în CarpaţiiOrientali3, de unde s-a ivit şi Înţeleptul”. La„Oamenii care au puterea de a schimba cutumele,plăcerea şi cunoaşterea la care ajung” grăieşteprin gura lor vocea lui Dumnezeu, remarcăHumilliatus, reluând textul biblic: „Vorbeşte tu cunoi şi vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiascăcu noi, ca să nu murim. (…) Şi a stat tot poporuldeoparte, iar Moise s-a apropiat de întunericuladânc unde era Dumnezeu”: (Ieşirea, 20, 19-21).Ce autoritate mai mare putea să-i atribuie perso-najului său cronicarul Celui de Al Şaptezeci şi cin-cilea? Înţeleptul – „Mesagerul lui Dumnezeu”!

Cognomenul „Înţeleptul” s-a născut, maimult ca sigur, şi din preluarea legendei Omuluidin fereastră, o legendă neobişnuită pentru căeroul ei se afla de faţă, putând fi văzut şi, uneori,foarte rar, chiar auzit. Ambiguitatea dintre misterşi concretul aflat la îndemână – şi totuşi deneatins – stârnea imaginaţia obligată să comple-teze explicaţiile prin logică şi nu prin experienţă.Or, logica oamenilor este adesea doar pur justifi-cativă. Un asemenea tată cum era Al Şaptezeci şipatrulea nu putea fi decât părintele unui fiu la felde deosebit. Iar discreţia în care-şi ducea traiulfamilia Omului din fereastră nu făcea decât să ali-menteze imaginaţia florentinilor. Palatul Bosci afost cumpărat de şeful clanului încă înainte desosirea în Italia, iar acesta nici n-a coborât dinatelajul care l-a adus în lungul convoi de căruţe,însoţitori şi poveri de hăt departe pe malurile râu-lui Arno şi a intrat direct în curtea masivei clădiri.(Omul din fereastră n-a călcat niciodată cu pasul,în lungu-i popas prin Florenţa, pământul cetăţii.Pe care n-a mai părăsit-o.) Şi, pe deasupra, apari-ţia Celui de Al Şaptezeci şi patrulea şi a alaiuluisău s-a petrecut noaptea, la fel, cum, tot noaptea,după mai multe luni, avea să intre în PalatulBosci şi cel de al doilea convoi, mai mic, aducândfamilia şi restul servitorilor. Şi pe Cel de Al Şapte-zeci şi cincilea. După luni şi ani, când notorietateaOmului din fereastră a atins cotele pe care nu leva părăsi nici după moartea sa, lumea parcă îşiamintea amănunte semnificative în legătură cu

instalarea sa şi a însoţitorilor săi în cetatea de peArno, amănunte tot mai fabuloase, odată cu trece-rea timpului.

În vreme ce şeful familiei – ajuns între timp„Sfinxul din Florenţa” – supraveghea neîncetatoraşul de la înălţimea ferestrelor etajului al doi-lea, palatul său devenise o fortăreaţă inexpugna-bilă, păzită cu străşnicie zi şi noapte de o armatăde servitori disciplinaţi.

Este momentul ca scribul să noteze un faptcare l-a uimit şi l-a pus pe gânduri: în fond, lungatrecere prin lume a tatălui s-a suprapus multă,foarte multă vreme, peste cea a fiului, aşa că ar fifost firesc să putem decela întâmplări din biogra-fiile amândurora din aceleaşi surse. Însă niciAlvar Pelayo, nici atât de severul Fra Gregorio,nici abatele Contador şi nici măcar amintiteleMinuni ale Sfintei Fecioare, toate atât de atente cuOmul din fereastră, nu fac măcar o singură referi-re despre faptele Înţeleptului! Singura sursă pen-tru acesta rămâne dominicanul CorneliusHumilliatus! Fapt cu atât mai ciudat cu cât ambii,tatăl şi fiul, au fost, pentru florentini, printre pro-tagoniştii vremurilor lor! Amănuntul acesta aapucat să-l surprindă atât de mult pe scrib, încâta ajuns să se îndoiască de realitatea istorică aunuia sau a celuilalt personaj ori, măcar, să punăla îndoială filiaţia Înţeleptului. Totuşi, făcândabstracţie că s-au schimbat analiştii, toate celelal-te informaţii potrivesc cu mare precizie piesele înplanşa de puzzle4.

În Palatul Bosci nu puteau pătrunde neave-niţii, în schimb, cu excepţia Omului din fereastră,locuitorii clădirii ieşeau în mod normal pe străzilecetăţii. După doar câteva zile de la sosire, servito-rii şi rudele sărace au devenit personaje cunoscu-te. Şi una dintre cele două doamne ieşea destul dedes, ajungând să fie şi invitată la petrecerile nota-bilităţilor tot mai curioase în legătură cu ciudatafamilie. Pe urmă, şi cealaltă doamnă – e adevăratcă mai retrasă – a putut fi văzută plimbându-se,desigur însoţită, în serile răcoroase pe malul râu-lui Arno. Spre deosebire de prima, aceasta era o„femeie tăcută, cu o privire melancolică”.

Ca legaţi de un jurământ solemn, nici servi-torii, nici rudele sărace, nici cele două doamne nupovesteau mai nimic despre intimitatea PalatuluiBosci. Până şi copiii păreau sever dresaţi să eviteorice asemenea discuţie.

Despre Al Şaptezeci şi cincilea, sosit, aşacum s-a văzut, la vârsta de doisprezece ani laFlorenţa, se povestesc numeroase amănunte din

prima sa copilărie din… cetatea de pe Arno, aşa călegenda i s-a amestecat cu realitatea încă din tim-pul vieţii. Se spunea că pruncul (!), fiind plimbatîn braţe de o doică, alături de mama sa (una din-tre cele două doamne din Palatul Bosci) a nimeritîntr-o mare zarvă: lumea povestea îngrozită cumcel ce fusese considerat celebrul tâlhar GiulioBarba, fiind spânzurat în piaţa publică, s-a dove-dit a fi fost doar un anonim din regiunea Grosseto.Omul, ce semănase într-adevăr cu temutul bandit,a fost recunoscut prea târziu de cei ce-l cunoşteaudrept un ţăran liniştit, deşi cam beţivan, dinMagliano. Discuţiile nu s-au mai terminat în jurulnefericitului eveniment, până ce copilaşul (?) Alşaptezeci şi cincilea n-a pus punctul pe i:

„– Numai Dumnezeu are dreptul să judece! avenit extrem de clar din gura sa.

– Şi ce să se întâmple cu cauzele oamenilornevolnici? au replicat miraţi şi încă neîncrezătoricei din jur.

– Judecătorii trebuie să fie demni de misiu-nea lor, a gângurit pruncul.

– Cum asta?– Fiind atât de convinşi de dreptatea lui

Dumnezeu, încât să nu decidă decât devenindpentru pronunţare însăşi Gura Domnului.

Lumea s-a oprit să judece spusele prunculuişi s-a risipit în linişte. Un lucru a devenit cert:Dumnezeu vorbise în clipele acelea prin gura copi-lului.”

O altă legendă a circulat, încă de pe atunci,despre celebrul personaj: aceea că, atunci cândrostea una dintre minunatele sale sentinţe – deşi,în realitate, fiul Omului din fereastră s-a feritîntotdeauna să tragă concluzii – Al şaptezeci şicincilea îşi smulgea din frunte… câte un ciob desticlă. S-a crezut că mintea acelui om extraordinarar fi conţinut un vas cu înţelepciune care, din cândîn când, se spărgea şi permitea, prin fisuri, să sescurgă deşteptăciunea. Şi în producţiile plasticeunde apare, fruntea îi este reprezentată cu aseme-nea cioburi.

Şi alte asemenea pilde circulau încă din tim-pul vieţii în legătură cu Al Şaptezeci şi cincilea,unele povestite de Cornelius Humilliatus, alteleuşor recognoscibile în alte surse. Din lipsă de spa-ţiu, într-o relatare şi aşa mult prea lungă, scribulse va rezuma la doar încă una singură: în PalatulBosci trăiau mai multe pisici, având misiunea dea-l apăra de invazia şoarecilor şi a şobolanilor careau invadat cetatea, micilor lighioane ajungând sănu le mai fie frică de prezenţa oamenilor. Ba maimult, pisicile au fost cele cărora a început să le fiefrică de scârboasele rozătoare apărând mai nou înadevărate haite şi, aflându-se în vădită superiori-tate numerică, neezitând să iasă la atac ziua înamiaza mare. Servitorii au propus să mai fieaduse şi alte pisici, dar şi câini, însă animaleleacelea au început să se sălbăticească şi se agresauîntre ele, ba chiar au ajuns să se repeadă chiar şiasupra oamenilor. Soluţia a găsit-o tot copilul AlŞaptezeci şi cincilea: urcându-se pe scaune şi lăzi,a coborât câteva oglinzi mari la nivelul înălţimiianimalelor de casă, iar acestea, descoperindu-sepe ele însele, au început să aibă mult mai mareeficienţă în luptele cu şoarecii şi chiar şi cu şobo-lanii. În felul acesta, măcar în încăperile locuite deoameni, nu mai era nici un pericol să fii atacat însomn de lighioanele venite din adâncurile subso-lurilor. De unde acest succes uimitor? Nimeni n-aînţeles ce a transformat atât de mult felinele şicâinii, dar mai mulţi comandanţi militari, aflândde minunea din Palatul Bosci, şi-au pus soldaţii săse privească îndelung în oglindă, înaintea unorbătălii. De data asta, rezultatele au fost discutabi-le, iar „noua tactică a pregătirii de luptă”, aminti-tă şi de Michelangelo, a fost abandonată.

Stă scris la sfârşitul cronicii despre Al Şapte-zeci şi patrulea:


AUGUST 2009

25

GHEORGHE SCHWARTZ

Doar Dumnezeu are dreptul să judece

26

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Omul din fereastră a trăit liber, însă singur.Pe măsură ce era mai liber, devenea mai singur.Pe măsură ce era mai singur, devenea mai liber.Iar lumea dorită devenea tot mai aproape.

«Da, însă – să nu uităm! – el a putut să şi-opermită» a remarcat fiul său.

La ce s-a referit Înţeleptul: că tatăl său aputut să-şi permită material acel trai sau că eravorba despre o îndreptăţire morală a Celui de AlŞaptezeci şi patrulea? Cine să-i răspundă scribu-lui? Pentru bietul de el, şi aceasta rămâne o enig-mă. Alături de multele enigme pe care a mărturi-sit că e incapabil să le rezolve.”

Scribul, ca de obicei, găseşte prea multăsatisfacţie în autocompătimire. Totuşi, chiar ris-când să piardă o parte din acea satisfacţie, acelaşismiorcăit scrib nu conteneşte a amuşina maideparte şi, uneori, chiar găseşte: fie ceea ce caută,fie alte lucruri surprinzătoare, la care nici măcarnu s-a gândit. Aşa şi de data aceea: nu a trebuit săse întrebuinţeze prea mult scribul pentru a con-stata că averea celui de Al şaptezeci şi patrulea l-afăcut să „poată să şi-o permită”, fiindcă se spriji-nea nu numai de pervazul ferestrei, ci şi pe o căpă-tuială considerabilă. Lăsând la o parte exagerări-le legendelor despre şirul nesfârşit de căruţe plinecu bogăţii ce au intrat în acea noapte de la începu-tul anului 1411 în curţile Palatului Bosci, avem ladispoziţie acte financiare ale tranzacţiilor făcutede şi în numele Omului din fereastră, tranzacţiitrădând sume cu totul excepţionale chiar şi pentrucei mai bogaţi oameni ai epocii. Deci, că Al Şapte-zeci şi treilea „a putut să şi-o permită” din punctde vedere material nu este nici o îndoială. Şi înlegătură cu aspectele exemplului moral de care adat dovadă Omul din fereastră, scribul nu a tre-buit să sape prea adânc pentru a le scoate la lumi-nă. La fel ca şi în privinţa planului material, şiaici legenda este generoasă în descrieri pilduitoa-re, iar dovezi atestate jalonează credibilitateamultor poveşti. Aşadar, altceva era ceea ce simţeascribul că a vrut să sublinieze Înţeleptul în legătu-ră cu afirmaţia: [Tata] „A trăit liber, însă singur.Pe măsură ce era mai liber, devenea mai singur.Pe măsură ce era mai singur, devenea mai liber.Iar lumea dorită devenea tot mai aproape”. (Totavansând în subiect, scribul s-a întrebat îngrozitdacă nu va fi obligat să rescrie întreaga biografiea Omului din fereastră. În spaima sa de a pierdeirevocabil bătălia cu timpul, o asemenea obligaţiear fi echivalat cu o înfrângere ale căror urmări nicimăcar nu le putea anticipa. Niciodată, după ce aterminat de povestit un destin – mai neîndemâna-tic sau puţin mai puţin neîndemânatic –, scribul

nu a mai revenit la el, iarperspectiva unei premiere înacest sens putea duce larepetarea la infinit a acelu-iaşi eşec. Pentru că, recitind,mai târziu, când textul eragata tipărit, de fiecare datăscribul găsea lucruri neelu-cidate suficient ori chiarerori inadmisibile. De aceeanici n-a mai revenit vreoda-tă scribul la ceea ce era tri-mis la tipar, decât, cel mult,după mulţi ani de zile, cândera obligat să caute un amă-nunt uitat în străfundurilenaraţiunii. Însă, învăţân-du-se cu modul atât de per-sonal al gândirii Înţeleptu-lui, scribul a început să per-ceapă altfel lumea şi, în modinevitabil, a ajuns să simtădiferit ceea ce ieri mai eraaşa cum era obişnuit să fiepână atunci. Introducerea înbiografia Înţeleptului ajucat un rol distructiv în res-tul vieţii scribului, făcându-l să nu mai fie sigur că totceea ce a fost s-a desfăşurataşa cum a văzut el lamomentul respectiv, iar ceeace urma trebuia pus în con-cordanţă cu acel trecut acumatât de diferit. Un asemeneaşoc poate zăpăci cu totulminţile omului şi scribul nupoate decât să-i mulţumeas-că lui Dumnezeu că impac-tul acela l-a mai lăsat să-şicontinue viaţa.)

„Omul din fereastră atrăit liber, însă singur. Pe măsură ce era mai liber,devenea mai singur. Pe măsură ce era mai singur,devenea mai liber. Iar lumea dorită devenea totmai aproape.” Viaţa Celui de Al Şaptezeci şi patru-lea s-a desfăşurat la vedere (oricine îl putea zărimai tot timpul stând sprijinit de pervazul uneiadintre ferestrele punctelor sale de observaţie) şi,în acelaşi timp, s-a derulat într-o taină desăvârşi-tă. În Palatul Bosci au reuşit să intre puţinioameni, dar şi mai puţini au putut ajunge la eta-jul II. Chiar şi ultimul Bosci, locuind la acelaşinivel, nu s-a întâlnit decât o singură dată cu noulstăpân al locului. O asemenea securizare severă aunui spaţiu poate duce cu gândul la orice, iar rea-lizarea drastică a asprei supravegheri trimite laun şef al familiei autoritar până la exces. Într-ade-văr, poziţia Omului din fereastră n-a fost nicioda-tă pusă la îndoială şi orice referire la Palatul Boscinu putea face abstracţie de voinţa unică şi denecomentat a Celui de Al Şaptezeci şi patrulea. Cutoate acestea, membrii clanului au dus o altăviaţă, „o viaţă normală”, nimeni şi nimic împiede-cându-i să iasă în cetate ori de câte ori voiau, săparticipe la viaţa socială, politică ori culturală.Rolul Omului din fereastră părea să se termine îninteriorul zidurilor clădirii5. De unde le-a asiguratcopiilor şi neamurilor o viaţă fără griji din punctde vedere material şi un renume pe măsură. Omuldin fereastră şi-a cumpărat, asemenea multorbogătaşi, liniştea şi independenţa faţă de ai săi?Asigurându-le toate condiţiile, se considera moral-mente exonerat de alte îndatoriri, putând să seocupe doar de el însuşi? Şi-a dobândit astfel liber-tatea? Până aici explicaţia textului „Omul dinfereastră a trăit liber, însă singur. Pe măsură ceera mai liber, devenea mai singur. Pe măsură ceera mai singur, devenea mai liber” pare logică şicoerentă, existând nenumărate exemple în viaţă,când şefii unor familii bogate au considerat căşi-au făcut datoria faţă de apropiaţi, mai ales faţăde copii, dându-le bani şi trăind fiecare pe contpropriu. Singur. Da, însă textul originar are şi unapendice: „Iar lumea dorită devenea tot maiaproape.” Şi iarăşi putem trage alte concluzii: laun moment-dat, oricât ţi-ai iubi familia, viaţa pro-prie te face să simţi nevoia să te ocupi şi de tine,momente când cei din jur devin o povară. Măcarpentru câteva minute. Măcar pentru câteva ore.Măcar pentru câteva zile. Iar când evadările setransformă în obiceiuri, născând tabieturi, depen-denţa faţă de ele devine tot mai de nestăpânit.Frustrările apar şi când mergi mai departe pe aceldrum, la fel cum şi dacă, printr-un act de voinţă,

ţi-l reprimi. O înstrăinare apare. Singurătateadespre care s-a făcut vorbire în acel paragraf?Îndepărtarea de cei apropiaţi? Singurătatea să fiepreţul pentru „lumea dorită”? Aşa a crezut scribul,interpretând textul şi iarăşi raţionamentul i s-apărut logic şi coerent. Despre „lumea dorită” nuşi-a făcut alte gânduri: toţi suntem preocupaţi, omare parte din viaţă, de scenariile noastre imagi-native6, iar cele pur personale, intime, sunt mereustânjenite de orice prezenţă din afară.Singurătatea şi lumea dorită merg bine împreună.Scribul s-a mulţumit cu această înţelegere. �

Fragment din romanul Cei o sută – secretul florenţa, în curs de apariţie la editura

Curtea Veche

1 Poate spre a-i spori şi mai mult faima, uniicronicari notează data naşterii sale în dreptulanului 1378 de după Hristos, pentru a sugera că,la fel ca şi Mântuitorul, şi Omul din fereastră apătruns în lumea la care izbăvire a contribuit şi el– chiar dacă prin fiul său – tot la vârsta legenda-ră de 33 ani. Sugestie ce ar fi putut fi consideratăblasfemie, aşa că nimeni n-a îndrăznit s-o precize-ze explicit.

2 Monah ce declară că şi-a luat numele„Cornelius” din admiraţia faţă de mama Grahilor,femeia care a adunat „nobleţea speranţei în vii-tor”, iar pe cel de „Humilliatus” drept asumare aumilinţei cerute de ordinul său călugăresc. Însărelaţia dintre Al Şaptezeci şi cincilea şi cronicarulsău i se pare scribului mult mai profundă, iaradmiraţia nemăsurată a cronicarului faţă desubiectul preocupării sale, mărturisită în întregu-iamplu demers, a contribuit decisiv la faima perso-najului. Înţeleptul n-a fost denigrat în nici unadintre paginile care ne-au rămas despre el, faptexplicat de Cornelius Humilliatus prin aceea căpersonajul nu putea fi atins prin jignire, o altăcalitate considerată de cronicar de mare virtute şisemn al supremei înţelepciuni.

3 Desigur că şi munţii aceia sunt mult maiînalţi în descrierea lui Cornelius Humilliatusdecât se prezintă în realitate, ei perforând norii şiajungând la înălţimi pe care omul obişnuit nu lepoate suporta, însă care constituie adevărate scărispre „lumea de sus”, de unde vine şi înţelepciuneaaleşilor care au străbătut acel coridor vertical.

4 Omiterea parcă obstinată a Înţeleptului însursele citându-l pe tatăl său l-a enervat pe scribşi pentru că dă impresia că Al Şaptezeci şi cincileaar fi fost considerat o eminenţă cenuşie, un agentsecret, ceea ce ar duce la concluziile conspiraţio-niste pe care scribul le consideră mult prea exage-rate: ele provin, de obicei, din nevoia de a explicalucruri greu de explicat, dar cine ascunde tocmaiinstrumentul pe care-l socoteşte atât de importantîn demonstraţia sa?

5 Lucrul acesta părea atât de limpede, încâtdoar el a putut să-l ferească pe Al Şaptezeci şipatrulea, un personaj atât de fabulos de bogat şicu un renume atât de puternic, să nu fie atras înjocurile politice, în care fierbea Florenţa, Italia şilumea toată. Şi, totuşi, nimeni nici măcar nu aîncercat să-l amăgească vreodată în tabăra sa! AlŞaptezeci şi patrulea a fost Sfinxul, „Sfinxul dinFlorenţa”.

6 Şi nu numai de „fantasmele” descrise deFreud şi de şcoala lui.

27


AUGUST 2009

AANTOLOGIILENTOLOGIILE CCONTEONTE

MARINA ŢVETAIEVA(1892 – 1941)

LUI OSIP EM. MANDELŞTAM

I s-a întâmplat ciudată boleşniţă,Şi l-a copleşit o dulce uluire.Tot stă şi priveşte în sus, atent,Fără să vadă nici stele, nici zoriCu ochiul său ager de adolescent.

Iar de aţipeşte – vin vulturi la el,Cu gălăgioase aripi în zbor croncănitorŞi despre el încep o minunată dezbatere.Iar unul – domnitorul stâncilor – Cu clonţul cârlionţii i-i tot resfiră.

Dar închizând ochii întunecoşi,Dar întredeschizându-şi buzele – el adoarme.Şi nu aude musafirii nocturni,Şi nu vede cum acvila cu ochii de aurÎşi ascute clonţul.

20.III.1916

***

În zi de Bună-vestireBraţele sunt încrucişate,Udată e floarea ce prinse a se ofili,Ferestrele-s deschise vraişte,Blagoveştenie, sărbătoarea mea.

În zi de Bună-vestireConfirm sacramental:Nu am nevoie de hulubi, lebede, vulturi dresaţi!

– Zburaţi unde vă duc ochiiDe Blagoveştenie, sărbătoarea mea!

În zi de Bună-vestireZâmbesc până în seară,Luându-mi rămas bun de la aripaţii musafiri.– Pentru mine nu am nevoie de nimicLa Blagoveştenie, sărbătoarea mea!

23. III.1916

***

Al patrulea an.Ochii – gheaţă taman.Sprâncenele – deja fatale.Astăzi prima datăDe pe colinele KremlinuluiTu priveşti sloiruile de gheaţăPlutind la vale.

Sloiuri, sloiuriŞi cupole.Dangăt de aur, De argint zvon.Braţele – încrucişate,Gura – mută.Mut – seninul.Sprâncenele încruntând – Napoleon! –Tu contempli – Kremlinul.

– Mamă, gheaţa unde se duce?– Puiuţ de lebădă, înainte!Pe lângă palat, biserică, poartă –Înainte, pui de lebădă, înainte!AlbastraPrivire – e îngrijorată.– Tu mă iubeşti, Marina?– Foarte!– Pentru totdeauna?– Da.

Curând – apus violet,Curând – îndărăt:

Tu – în odaia copilului, eu –Să citesc scrisori arogante, unele – de rău,Gura, buzele-mi să-mi muşc.

Iar sloiurileSe duc,Se tot duc.

24.III.1916

***

Ajunul Blagoveşteniei.Catedrala Bunei-vestiriLuminează splendid.Peste cupola-căpetenie,Până sub lună,O stea – şi îmi amintiiDe Constantinopol.

În cenuşiul cerdacSe înşiruie bătrânele,Cerşind milostivenieCu glasuri infame.În jurul Maicii DomnuluiArd mici felinareCu marile lor mărgele.

A neagră insomnieStrălucesc chipurile sfinţilor,În neagra cupolă –Ferestruici glaciale.A tufar de aur,Arbore genealogic Se apleacă policandrul.– Blagoslovit e rodul pânteculuiTău, FecioarăDragă!

Limânarea – porni să rătăceascăPrin mulţimea de mâini.Pe buze porniA rătăci cuvintele:– Născătoarei de Dumnezeu.Luminoasă, fierbinteE aprinsa lumânare.

Spre Soarele – MameiPierdută în umbrăInvoc eu, bucurându-mă:Mamă – mameiÎi ocroteşteFiica cea cu ochi albaştri!Întru luminoasă înţelepciuneLuminează, îndrumăPe calea pierdută –Folosinţă.

Dă-i sănătate,La căpătâiul eiRânduieşte – ÎngerulCe se zburătăci de la mine.De emfaza vorbelor – păzeşte-o,Ca să nu ajungă, mie asemeni, răpitoare,Vrăjitoare – cititoare înNegrele cărţi.

Liturghia s-a terminat,Cerul e fără nori.Norodul îşi face cruce cu ardoare,Răzleţindu-se.Unul – pe la casa lui,Altul – nicăieri,Ceilalţi –Dumnezeu ştie unde,Cu toţii – Dumnezeu ştie unde!

Câteva băbuţe bozafere,Străvechi la anii lor,Zâboviră-n pragul uşii,

S-a născut la Moscova în familia unuiprofesor universitar. De la vârsta de şase ani,scrie versuri nu doar în rusă, ci şi în polone-ză, finlandeză. Învaţă la Moscova, apoi înpensioane din Elveţia şi Germania. Primeleversuri pe care le publică atrag atenţia lui V.Briusov, M. Voloşin, N. Gumiliov. În 1912, secăsătoreşte cu Serghei Efron care avea sălupte în unităţile albgardiste, mai apoi fiindnevoit să emigreze (în exil, e bănuit că arcolabora cu NKVD-ul). Între 1914-1917,Marina Ţvetaieva are un roman cu poetesaSofia Parnok, „trădat” în mai multe poeme.În 1922 – emigrează: Berlin, Praga. În 1925,se stabileşte în Franţa. În 1939, se întoarce înRusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt ares-taţi soţul şi fiica, acesta fiind împuşcat, iarAriadna închisă în Gulag, unde avea săpetreacă 16 ani. Ţvetaieva aproape că numai scrie poezie, ci se dedică traducerilor. Laînceputul războiului, se evacuează laElabuga. Nu are un loc de muncă, nu are ocasă. La 31 august 1941 se sinucide. Precumcu, respectiv 11 şi 16 ani mai înainte, alţimari colegi ai ei – Maiakovski şi Esenin.

A editat cărţile de poeme: Album deseară (1910), Verste (1921), Tabăra lebedelor,Profesia, Psyche (toate – 1923), După Rusia(1928), poemul satiric Vânătorul de şobolani(1925), Poemul sfârşitului (1926). Proză,eseuri, memorii.

În internetul rusesc, excepţionalul şiextrem de bogatul site „Lumea Marinei Ţve-taeva” conţine cele mai multe materiale des-pre avangardă şi avangardişti, despre prota-goniştii ei care au lansat manifeste tranşan-te, fulminate, uneori paradoxale, contradicto-rii, stimulative sau enervante, ele însele –mai curând modele de text literar propriu-zis,decât teoretic; texte literare autentice –metaforice, de imaginaţie superioară, cura-joase şi inventive; manifeste de curente şişcoli care au făcut epocă sau doar expresii aleunor efemere ambiţii neacoperite de har: pre-decesorii (anticipatorii, preanunţătorii avan-gardei), akmeiştii, imaginiştii, constructivi-ştii, satiricii, futuriştii (cubofuturiştii, egofu-turiştii, „Mezaninul poeţilor”, „Centrifuga”,„Lireny”, „Sindicatul futuriştilor”, „410” –Transcaucazia, grupul „Tvorcestvo” –Extremul Orient, artişti în afara grupărilor,curentelor, „Breala poeţilor”...) – însă nu doarpoeţi, prozatori, ci şi pictori, compozitori,sculptori etc. Ne putem întreba: de ce anume(această... lume) pe un site dedicate unei poe-tese care, la o apreciere superficial-formală,s-ar părea că nu a fost prea mult (adânc)implicată în efervescenţa fenomenologieiavangardiste? Răspunsul e unul simplu:Marina Ţvetaieva a reformat/ reformulat pro-zodia rusă din interiorul acesteia, a modifi-cat-o intrinsec-tipologic, noutatea fiind ema-nată din nucleu, din esenţe, nu din forme. Deunde şi actualitatea, modernitatea, perma-nenta propulsie de contemporaneizare, „de lasine”, a creaţiei ei – uneia din cele mai maripoetese ale lumii.

L.B.

28

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Îşi mai isprăvesc crucileÎn faţa nestematelorMicilor felinare.

Eu însă, veselă,Ca valurile rostogolitoareÎmprăştii lumea cu coatele.Alerg spre râul MoscovaSă privesc cum se duce gheaţa.

24-25 martie 1916

***

Oamenii de sufletul meu sunt ademeniţi adeseoriŞi eu am mai multe nume – de sfinţişori.

Iar la sufletul meu, naşi de botez, aproape taţi –Mai că s-ar aduna o întreagă mânăstire de bărbaţi!

Şi duhovnicii aceştia ce de măgulitori mai sunt!În fiece zi mă tot botează în apă şi dulce cânt!

Acesta – vulturiţă îmi zice, piţigoi – celălalt – Fiecare altfel îmi spune, cu nume dezmierdat.

La cea mai grea dintre răufăcătoare –Ce de-a ocrotitori şi ocrotitoare!

Odată cu mine vor adormi întru eternitateSfinţişorii numelor mele nenumărate.

Mă chemau – la fel, mă botezau – diferit.Toţi m-au chemat, nimeni nu m-a numit.

6.IV.1916

***

Venit-am la tine-n negru miez de noapte,Având nevoie de ajutorul ultim,Eu – haimana ce nu-mi ştiu sorgintea,Corabie ce se îneacă acum.

În sloboziile mele – locuri între regate,Călugării uneltesc.Fiecare se naşte în odăjdii regale,Îngrijitorii de câini – domnesc.

Cine-a mai rămas pământuri să nu-mi râvnească,Paznicii să nu-mi îmbete?Cine în noapte nu a fiert – fierturile,Nu a ars – înzoriri demente?

De impostori, îngrijitori de câini prădalniciEu sunt furată-n devastare.La castelele tale, rege cu adevărat,Stau – cerşetoare!

27.IV.1916

***

De vânzare! De vânzare! De vânzare!Grăbiţi-vă, bunilor domni!Vând marfa de aur,Marfă curată, nepurtată,Negăurită, nevopsită, –Nu cer prea mult!

Marfa mea – bună la toate, pe orice gust.Ţineţi-vă, marchitanilor! –Nu mă scumpesc! Nu mă scumpesc! Nu!Las’ cât credeţi că face.Poartă – nu vei purta – ferfeniţa!Aruncă – nu ai cum arunca!

Hei, ce mai mărfuri într-ales!Hei, scoateţi bănuţii frumuşei!Şi vă rugaţi pentru pomenirea sufletului meu!

28.IV.1916

***

Lacrimi, lacrimi – apă vie!Lacrimi, lacrimi – benefică urgie!Clocotiţi din mare adâncime,Curgeţi din fiebintea ochilor albăstrime.De încercările voastre – treacă omul cu bine!

Măcar o dată lasă-mă să respirCu văzduh curat.Cu toiag luminos –Pieptul mi-ai şi despicat!

26.V.1916

Traducere şi prezentare deLeo Butnaru

PPentru mulţi cititori (europeni şi nunumai), mult discutata „BeatGeneration” care a marcat spaţiulcultural al Statelor Unite ale

Americii mai cu seamă în deceniul al şaselea alsecolului trecut, a reprezentat cea mai strălucitămanifestare literară a epocii postbelice.Denumirea, dată mişcării pe jumătate în glumă,dar pe jumătate în serios, de către Jack Kerouac şiapropiaţii săi era menită să sugereze nu doar alie-narea vădită – ce acţiona „ca şi cum ar fi lovit” –evidentă la mai toate nivelurile unei societăţimarcate de conformism, ci şi ritmul inconfundabilal muzicii de jazz, privită, până atunci, ca fiindoarecum stranie şi marginală. În egală măsură,însă, chiar termenul utilizat de promotorii acesteinoi mişcări literare, avea legătură cu ideea de„beatitudine”, un tip specific de beatitudine, denatură a sugera drumurile nesfârşite şi neobositeale pelerinului unei epoci în care dorinţa de miş-care simboliza mai cu seamă nevoia de libertate,de depăşire a oricăror convenţii, fie ele de limbajori de comportament, plus impulsul irepresibil alunei reale descoperiri de sine. În acest fel au alessă trăiască şi să scrie figurile reprezentative alenoii orientări: Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti,William S. Burroughs şi Jack Kerouac, al căruiroman, Pe drum, demonstra, după cum însuşiGinsberg va spune, nu o dată, cu admiraţie, „dova-da capacităţii de a impune o proză cu adevăratoceanică”. Sensul cel mai evident al esteticiiGeneraţiei Beat este, desigur, acela de a se opuneşi de a da o replică modelelor dominante ale vre-mii, constând în canonizarea universitară – maiales prin eforturile Noii Critici – a operei lui T. S.Eliot sau Ezra Pound. Astfel că „beatnicii” vor facetot posibilul pentru a se afirma drept „proiectivi”(după cum spun ei înşişi) la nivelul esteticii, şidoritori de a configura un nou tip de spaţiu alreceptării operei literare, axat pe cititor, un cititordiferit şi el, care trebuia mereu provocat să răs-pundă, să relaţioneze cu textul, iar nu să aşteptevreo „aprobare” din partea autorităţilor criticeconsacrate. Fără îndoială, atitudinile reprezen-tanţilor de seamă ai Generaţiei Beat nu s-au măr-ginit exclusiv la domeniul literaturii, câtă vremeaceştia încercau să ajungă la comuniunea cu divi-nitatea prin intermediul experienţelor vizionare şiprin tentativa de a atinge mereu pragul mult cla-matei beatitudini, iar nu prin frecventarea vreu-nei instituţii religioase. Astfel că respingereavehementă a atitudinilor burgheze şi conformistece dominau America acelor ani devine cu totulexplicabilă, tinerii beatnici dorind să impunăpublicului – nu doar celui cititor – o altă manierăde raportare la aspectele esenţiale ale existenţei,dragostea, educaţia, sau chiar proprietatea. Desi-gur, însă că, la o lectură atentă chiar şi numai aprogramului lor eclectic şi vehement, vom desco-peri o filiaţie literară şi culturală cu rădăcini pro-funde tocmai în tradiţia americană. Astfel, intere-sul de natură transcendentală al lui Emerson pen-tru misticismul filosofic oriental, nesupunerea luiThoreau în faţa convenţiilor epocii sale, precum şipragmatismul anarhic al acestuia în ceea ce pri-veşte diverse aspecte sociale, dar, în egală măsu-ră, celebra dorinţă a lui Whitman de a pornimereu la drum, cu convingerea că orice contact cupământul şi cu elementele naturii e menit săaducă esenţiala bucurie fiinţei umane, toate aces-tea reprezintă, transformate pentru a corespundeimperativelor secolului XX, tocmai programul şiconvingerile întregii Generaţii Beat. De aici numai era decât un pas până la propunerea descope-ririi unor universuri compensatorii prin utilizareamarijuanei sau, alteori, prin încălcarea tuturortabuurilor sexuale ori de limbaj sau comporta-ment ale epocii – pas pe care aceştia nu au ezitatsă-l facă. Dincolo de toate aceste amănunte, faptulesenţial rămâne că, pentru marele public, scriito-

rul reprezentativ prin excelenţă pentru impetuoa-sa „Beat Generation” rămâne Jack Kerouac, maiales prin romanele On the Road (1957) şi TheDharma Bums (1958), care au reuşit să surprindăcel mai bine nu doar atmosfera Americii acelorani, ci şi dorinţa de eliberare de sub dominaţia ori-căror constrângeri, fie ele sociale, morale sau este-tice. Fără îndoială, în comparaţie cu violentelemişcări pentru drepturi civile – care au marcataproximativ aceeaşi perioadă în SUA – acţiunilebeatnicilor par neînsemnate, însă trebuie să recu-noaştem că, în ceea ce priveşte expresia clară aunei opoziţii individuale faţă de orice normă decomportament social, tinerii reprezentanţi ai noiimişcări literare au ştiut, pe de o parte, cum să-şiasume o vastă şi strălucită tradiţie, dar, pe dealta, să se şi desprindă de ea, raportându-seuneori la estetica unui Henry Miller, a căruioperă, deşi interzisă în Statele Unite până în1961, era cunoscută, prin intermediul ediţiilor înfranceză, tuturor reprezentanţilor de bază ai miş-cării, fapt evident, nu o dată, în paginile romanu-lui lui Kerouac, Pe drum.

Ca punct de plecare – biografic, ca să-i zicemaşa – Pe drum se axează pe o serie de călătoriifăcute de autor între 1948 şi 1950, de-a lungul şide-a latul Americii. Dar, aşa cum se va vedea şi încarte, e vorba, mereu, nu atât de imaginea de azia unei călătorii care implică, într-un mod maimult sau mai puţin evident, ideea de voiaj (cel maiadesea de plăcere), ci de veritabile experienţe ini-ţiatice ce pun în prim plan mai cu seamă semnifi-

caţia de căutare, căci, deşi lucrul acesta pare greude realizat sau de conceput în secolul vitezei, per-sonajele lui Kerouac se află, de la început şi pânăla sfârşit, într-o veritabilă „questa”, menită nuatât a le arăta frumuseţile pitoreşti ale peisajelorStatelor Unite, ci de a le dezvălui calea spre sine.De aici şi implicaţiile titlului, ce accentueazăînsăşi ideea de deplasare, de călătorie „la drumulmare”, căci, de fiecare dată, călătoriile personaje-lor se fac cu dificultate, uneori pe jos, alteori – de

cele mai multe ori – cu maşina (autostopul e celmai frecvent!) ori cu autobuzul. Reperele esenţia-le sunt reprezentate de oraşele New York (punctulde plecare), Denver şi San Francisco, cu scurtetreceri prin New Orleans ori San Joaquin Valley.Totul se petrece repede, căci autorul ştie cum săreveleze viteza drept mediul extatic prin excelen-ţă, un mod de a concentra cât mai multe experien-ţe spirituale şi estetice, de preferinţă în doar câte-va zile. Esenţială pentru redactarea acestei cărţi afost, se ştie, influenţa pe care a avut-o asupra luiJack Kerouac Neal Cassady, un veritabil personajde roman el însuşi, şi una dintre figurile sub sem-nul cărora au evoluat şi alţi reprezentanţi aiGeneraţiei Beat. Adesea, critici literari de cele maidiverse orientări au afirmat că tocmai întâlnirealui Kerouac cu Cassady, desprins, parcă, din filme-le western şi având „capacitatea de a-l împiedicape Jack să se înece în propriul său misticism lite-raturizat”, a fost catalizatorul care l-a determinatpe tânărul scriitor să realizeze o replică de secolXX pentru celebrul roman al lui Mark Twain,Huckleberry Finn. Dar, pe măsură ce protagoniştiiromanului, Sal Paradise şi Dean Moriarty, străbatAmerica de la est la vest, devine clar că prezenţalui Cassady poate fi, citită, ca în filigran, în multedin paginile esenţiale ale cărţii, el devenind, prac-tic, pentru Kerouac, nu doar noul Huck, ci, deopo-trivă, un veritabil – deşi, desigur, în cheie Beat –Virgiliu combinat cu un nou Dr. Johnson. În felulacesta, Pe drum devine, după cum s-a spus înrepetate rânduri, marea Biblie a generaţiei Beatşi, cu siguranţă, cartea – acel tip de carte – de caretinerii aveau cu adevărat nevoie la sfârşitul anilor‘50, în Statele Unite ale Americii şi nu numai. Cutoate acestea, oricât de paradoxal ar putea săpară, multă vreme, numele lui Jack Kerouac a fostcitat extrem de frecvent, fără ca opera sa să fie cuadevărat cunoscută (câtă vreme a existat, multtimp, o arhivă nepublicată a scrierilor sale, înciuda respectabilităţii academice – reflectate înconferinţe şi volume docte de studii critice carei-au fost dedicate în Statele Unite sau în Europa –la care scriitorul a ajuns o dată cu trecerea anilor)– fireşte, dincolo de câteva aspecte consacrate şi,oarecum, exterioare. Nu întâmplător, înţelegândde timpuriu acest lucru, William S. Burroughs aafirmat, cu ironie, că, pentru America secoluluiXX, Kerouac rămâne cunoscut mai cu seamă deoa-rece datorită (numelui) lui s-au vândut cu celpuţin un milion de perechi de blugi în plus, iarasistenţa prezentă la inaugurarea a numeroasebaruri situate – mai mult sau mai puţin – „pedrum” a fost mult mai numeroasă...

Încă din primele pagini ale romanului devineclar că Dean Moriarty este un personaj construitcu o pregnanţă şi o siguranţă neaşteptate, dacăavem în vedre tipologia protagoniştilor, dar care,pe de altă parte, demonstrează o perfectă raporta-re la tradiţia literaturii picareşti (mai ales dacăavem în vedere aluziile la copilăria şi adolescenţalui Dean, precum şi modul cum sunt descrise călă-toriile sale), căreia Jack Kerouac îi dă, astfel, onouă interpretare şi, deopotrivă, ştie cum să-idemonstreze viabilitatea estetică în plin secol XX,pe continentul nord-american. Căci experienţelecelor doi prieteni nu se mărginesc la aceea a călă-toriei pur şi simplu, deoarece, străbătând plini deentuziasm America, ei participă la nenumăratepetreceri, la concerte de jazz, ca să nu mai spunemnimic de permanenta dorinţă a lui Moriarty de ase căsători, dar parcă numai pentru a ieşi dintr-unbucluc şi a intra în altul. În fond, nu o dată, cei doipar a nu se afla în căutarea unei veritabile stabi-lităţi – în ciuda declaraţiilor lor, ci a unei perma-nente stări de euforie. Iar alcoolul, fetele frumoa-se, muzica de jazz şi maşinile sunt (în aceastăordine sau în alta, depinzând de... inspiraţiamomentului), elementele care pot da personajelorsenzaţia de împlinire, chiar dacă doar temporară.Astfel, cei doi protagonişti ai lui Kerouac par căseamănă, pe alocuri, cu Sundance Kid şi ButchCassidy, cei atât de certaţi cu legea americană lafinele secolului al XIX-lea, iar faptul că în Pe drumpersonajele nu se mai deplasează călare sau cudiligenţa, ci cu maşina, este doar un amănunt ceţine de mersul istoriei...

Mai ales în primii ani după apariţia acesteicărţi, unii critici au susţinut că, deşi extrem debine scris, Pe drum reprezintă un exemplu de uti-lizare – nu, însă, întotdeauna, în cel mai fericitmod – a tehnicii repetiţiei, câtă vreme mai toatelucrurile esenţiale sunt expuse în prima parte acărţii, cea de-a doua devenind, din acest punct de

29


AUGUST 2009

Rodica Grigore

JACK KEROUAC ŞIDRUMURILE GENERAŢIEI BEAT

CARTEASTRĂINĂ

(Continuare în pagina 36)

30

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dumitru BalanDostoievski şi ultima sa capodoperă

DDostoievski şi Tolstoi sunt cei doimari titani ai literaturii ruse (omonografie a lui Leonid Grossmandedicată primului scriitor, tradu-

să şi în limba română, chiar aşa este intitulată,Titanul ) care vor străluci veşnic în constelaţiainestimabilă a culturii mondiale.

Feodor Mihailovivi Dostoievski s-a născut,la 11 noiembrie 1821, într-un modest aparta-ment care aparţinea spitalului pentru săraciMarinskaia din Moscova, unde tatăl său, unnobil scăpătat, era angajat ca medic.

După ce absolvă şcoala generală a lui L.Germak din oraşul său natal se mută, în 1837,împreună cu fratele său, Mihail, la Petersburg,unde urmează cursurile unei şcoli de ingineriemilitară; la absolvire (1843) primeşte gradul deofiţer activ şi este încadrat la Departamentulproiectări de inginerie. În 1844 demisioneazădin armată şi se dedică total activităţii literare.Începând din 1847 frecventează cu regularitatecercul revoluţionarului M.V. Petraşevski, şi par-ticipă, printre altele la înfiinţarea unei tipogra-fii ilegale. În 1849 este arestat şi închis în fortă-reaţa Petropavlovsk. Este condamnat la moartedar pe când se afla în faţa plutonului de execu-ţie i se citeşte noul ordin, emis de ţar, prin carei se aducea la cunoştiinţă comutarea pedepseicapitale în condamnare de 4 ani de deportare înSiberia şi apoi la efectuarea serviciului militarpe viaţă ca simplu soldat.

Totuşi, după executarea pedepsei laTobolsk, în 1855, este avansat subofiţer. Înperioada detenţiei, boala nervoasă de care sufe-rea se agravează, degenerând în acute crize deepilepsie. În 1859 i se permite să locuiască înoraşul Tver şi ulterior să revină şi în Petersburgunde, împreună cu fratele său, înfiinţează şieditează revista Vremea (1861-1863) şi Epoha(1864-1865).

Urât şi dispreţuit de prima sa soţie, res-pins apoi de marea sa iubire, Polina Suslova(prototipul femeii diabolice, „infernale” dinromanele sale) îşi va găsi ulterior liniştea fami-lială cu tânăra Anna Grigorievna Snitkina,căsătorindu-se cu aceasta în 1867. În anii 1867-1871 locuieşte în oraşe din diferite ţări din occi-dentul Europei precum Germania, Elveţia,Italia etc. La reîntoarcerea în patrie, soţiiDostoievski vor prefera Petersburgul şi StaraiaRussa (gubernia Novgorod).

Participă la 6 iunie 1880 la inaugurareamonumentului Puşkin de la Moscova, unde varosti un memorabil discurs dedicat marelui poetrus, apreciat de contemporani drept un „eveni-ment istoric, genial”. Starea sănătăţii scriitoru-lui se înrăutaţeşte accentuat, şi la 19 februarie1881 trece în lumea umbrelor, lăsând în urmasa opere nemuritoare.

După o perioada marcată spectaculos, con-form afirmaţiei cvasiunanime a specialiştilor,de amprenta prozei realiste a lui Gogol (roma-nul epistolar Oameni sărmani, 1845, nuvele, şipovestirile Dublul, 1846, Gospodina, 1847,Nopţi albe, 1848 Netocika Nezvanova, 1849,Satul Stepaneikovo şi locuitorii săi, 1859 şiromanul Umiliţi şi obidiţi, 1861) urmează o altăperioadă, denumită convenţional de tranziţie,când introspecţia sufletului uman cunoaşte ine-dite profunzimi iar procesul de analiză psiholo-gică este topit cu şi o mai expresivă organicita-te în textura epică (Amintiri din casa morţilor,1864, Însemnări din subterană,1864), conti-nuând cu perioada culminantă a capodoperelor,unde Dostoievski, iniţiator al polifoniei, alromanului rus cu mai multe voci, egale în drep-turi, între care se stabilesc raporturi de tip dia-logal (apud Mihail Bahtin), se dovedeşte a fi unneîntrecut maestru al zugrăvirii stărilor larva-

re, subconştiente ale omului, un desăvârşit mis-tic vizionar şi moralizator, un adept statornic alpsihologiei creştine, al ispăşirii păcatului prinsuferinţă, al adevărurilor complexe ale spiritu-lui uman (nuvelele Eternul soţ, 1870, Bobok,1873, Smerita, 1876, Visul unui om ridicol, 1877şi romanele Jucătorul, 1866, Crimă şi pedeapsă,1866, Idiotul, 1868, Demonii, 1872, Adoles-cen-tul, 1875 şi Fraţii Karamazov, 1880). Incen-diare, îndeosebi pentru regimul totalitar de tipsovietic, au fost considerate numeroase paginidin Jurnalul scriitorului, 1873-1881 (desprerolul războaieleor în istoria popoarelor, despreproblema evreiască etc.)

Ultima mare capodoperă, Fraţii Karamazov,roman în patru părţi cu epilog, este o operă desinteză unde din ultima parte, Feodor PavloviciKaramazov este înfăţişat ca un personaj origi-nal şi ciudat (după cum afirmă chiar autorul),un caz particular, izolat, dar care ar fi capabil sădeţină „cele mai caracteristice trăsături ale epo-cii respective”. Precum diamantele veritabile,şlefuite, acest roman, ca de altfel şi cele ante-rioare, posedă o multitudine de faţete, o gamăextraordinar de bogată în străluciri, izvorâte

din profunzimea temelor abordate şi a polemiciide idei. În accepţiunea clasică a romanuluimodern, naraţiunea dostoievskiană are valenţe-le romanelor social psihologice, filosofice, dedragoste, precum şi ale celor poliţiste, de acţiu-ne. De la început, autorul îşi informează citito-rii în legătură cu desfăşurarea ulterioară a eve-nimentelor, concentrate în jurul unui faptdeosebit, şi anume crima. Enigma privind auto-rul crimei dă şi mai multă consistenţă genuluide scriere poliţistă, cu analiza unui grav cazpenal. Faptele care, într-un anumit fel, funda-mentează asasinatul sunt declanşate de relaţii-le acut conflictuale între tată, Feodor Kara-mazov, un „avar cinic şi destrăbălat” şi fiu,Dmitri, alintat cu diminutivul Mitea. Dmitrimai are doi fraţi: Ivan, un sceptic blazat, rebelşi nihilist, şi Alexei, zis şi Alioşa, liber de moşte-nirea fatală a caracterului tatălui, crescut şieducat atent de stareţul Zosima, în spiritulblândeţii şi credinţei. Dmitri şi Ivan. Douăcaractere impulsive şi violente pun la cale uci-derea tatălui, însă paricidul va fi comis de bas-tardul Smerdiakov, un individ josnic şi imoral,

31


AUGUST 2009

dar vina cade asupra lui Mitea, care estecondamnat pe nedrept.

În roman sunt revelate tarele eredi-tare, cu implicaţii fatale, ale unei familiiblestemate dintr-un mic oraş de provin-cie, familie ce-şi poartă în sine groaznicaosândă: bătrânul tată moare asasinat,Mitea, vinovat doar în plan moral, estetrimis la ocnă, Ivan înnebuneşte etc.

În Fraţii Karamazov se regăsescdouă motive din Crimă şi pedeapsă şiIdiotul: crima, declanşată de necesităţimateriale, şi crima izvorâtă din rivalita-tea celor doi Karamazovi, tată şi fiu,îndrăgostiţi de aceeaşi femeie, capricioa-sa Gruşenka. Dmitri trebuia să ucidădar n-a ucis. În roman nu se specificăexpres nicăieri că Dmitri n-a ucis, pla-nează ambiguitatea, deşi se ştie căSmerdiakov e autorul crimei. Asasinatuleste relatat doar de persoanele suspecte,iar singurul narator obiectiv, GrigoriKutuzov, îl denunţă, pe nedrept, peDmitri. Dostoievski abordează şi proble-ma crimei, a uciderii din compătimire;Alioşa, după ce ascultă povestirea luiIvan despre un general care a asmuţitcâinii asupra unui copil, dă sentinţa,exclamând „Să fie împuşcat!” Apoi ime-diat, în replica următoare, retracteazăcele spuse anterior: „Am spus o pro-stie...”

Confesiunea salvatoare a lui IvanKaramazov, din originalul poem în prozăMarele inchizitor, este exprimată în faţafratelui său, Alioşa (un dublu celest allui Ivan), cel mai incitant, cel mai dilematic epi-sod al romanului, un axial pol ideatic undeabundă, ca într-un caleidoscop, aserţiuni teolo-gice şi filosofico-sociologice despre credinţă,bine şi rău, catolicism, libertate, fericire, crimă,suferinţă, adevăr şi minciună. Descins pepământ, cam prin secolul al XVI-lea, Iisus esteadulat de mulţimile de credincioşi din oraş darcardinalul, care trecea pe lângă alai, porunceştearestarea şi întemniţarea Fiului LuiDumnezeu. La rechizitoriul dur al prelatului,prizonierul răspunde, într-un final, cu un sărut(sărut rusesc! Pe buzele uscaţive de bătrâneţe)simbol al comprehensiunii, milosârdiei şi al ier-tării; nu există un dialog clasic între personaje,ci doar un monolog al primului şi o replică mutăa celui de-al doilea. Discursului MareluiInchizitor, în fapt o nouă ispitire a lui Iisus, îieste contrapusă tăcerea semnificativă a întem-niţatului care confirmă, astfel, esenţa divină aacestuia. Inchizitorul îl ameninţă pe Iisus cu onouă răstignire, deoarece învinuitul le-a datprea multă libertate oamenilor care ar puteaduce la erezie şi apostazie. Esenţa conflictuluidintre Inchizitor şi Iisus rezidă în receptareaantitetică a celor doi în natura omului; în opiniaprimului, omul e slab şi nu-şi poate asumapovara libertăţii, şi în virtutea egoismului săufunciar, nu va reuşi să fie imparţial cu alţii îndistribuirea bunurilor materiale. Neiubindu-ipe oameni, priviţi doar ca fiinţe docile,Inchizitorul e convins că aceştia trebuie sărenunţe la libertatea şi la mândria lor, să sesupună stăpânirii reprezentanţilor lor iar în cazde refuz să fie torturaţi şi arşi pe rug. Faptul cănu a recunoscut importanţa reală a pâinii teres-tre şi a proclamat liberatatea mai trebuincioasădecât pâinea cea de toate zilele este apreciat decătre Marele Inchizitor drept motiv major aleşecului lui Hristos. Dimpotrivă, Hristos a pre-tins mult mai mult de la om deoarece a crezut înforţele şi demnitatea acestuia. Închizitorul,însă, a devenit o ipostază a lui Antichrist, unadept al lui Satan, nu respectă nici divinitatea,nici pe oameni; el afirmă că prin credinţă, baza-tă pe asceză şi suferinţă (liberatatea spirituluiuman este o libertate a binelui dar şi o libertatea răului ce are drept consecinţă şi suferinţa),oamenilor li s-a oferit doar iluzia libertăţii, iaraceastă iluzie poate fi eliminată prin oferireaunei libertăţi dirijate, manipulate. Evident,obţinearea unei asemenea libertăţi dirijate, con-trolate – ca mijloc paradoxal de abilitare a feri-cirii (aici, recitindu-l pe Dostoievski gândul neduce automat la romanul lui E. Zamiatin, Noi)– presupune folosirea constrângerii, de la res-

pectarea oarbă a dogmelor şi regulamentelordiscreţionare până la reprimarea fizică a opo-zanţilor. Inchizitorul pledează pentru înlocuirealui Dumnezeu şi refacerea creaţiei acestuia; elîşi desconspiră clar intenţia de a crea o lumecare să corijeze darul nefast oferit de Iisusoamenilor şi anume libertatea conştiinţei deoa-rece nu există ceva mai ademenitor decât liber-tatea conştiinţei dar, în acelaşi timp, „ceva maicumplit”. Refuzul libertăţii în numele fericiriioamenilor, negarea lui Dumnezeu în numeleomenirii, reprezintă, după Nikolai Berdeievmodul prin care „Marele Inchizitor îi ispiteştepe oameni, îi sileşte să renunţe la libertate, îiface să întoarcă spatele veşniciei”. Un contra-punct la complexa cazuistică a MareluiInchizitor îl reprezintă visul fantastic al luiIvan Kramazov, dialogul pe care îl poartă cu fic-tivul său alter-ego.

De regulă, visul în Fraţii Karamazov, ca dealtfel şi în alte romane dostoievskiene, estemenit să potenţeze filonul pozitiv al personaju-lui, manifestat mai puţin pregnant în viaţa coti-diană, să releve resorturile zbuciumului inte-rior, lupta surdă a personajului cu sine însuşi,permanenta sa devenire. Adesea visul reprezin-tă protestul la adresa realităţii înconjurătoare.Răvăşit, total dezorientat, Dmitri îşi defineştecomportamentul într-un moment crucial pentrusoarta sa, ca rezultantă a viziunii avute, de ase-menea, în vis. Sufletul alambicat al lui Dmitrieste profund înduioşat în faţa imaginii femeiisărmane care îşi strânge copilul la piept. Brusc,orizontul lui Dmitri se înseninează, eroul accep-tă, împăcat cu sine, ispăşirea pedepsei în nume-le ideii exprimată cu evidentă claritate în raţio-namentul său „Să nu mai existe de acum încolonici o lacrimă pe lume.”

Motivul lacrimii de copil, al suferinţeiacestuia, ca simbol al suferinţei omului în gene-ral, este invocat de Dostoievski în îndemnulsubsidiar de a se renunţa la violenţă în procesulde transformare a lumii. Într-o perioadă tulbu-re, Ivan Kramazovîl întreabă, într-un retau-rant, pe fratele său Alioşa: „Dacă pentru ferici-rea oamenilor ar trebui să jertfim doar un sin-gur copilaş, te-ai apuca tu, în numele fericiriioamenilor, să torturezi copilaşul?” Ivan ştie căl-a pus pe Alioşa în faţa unei problemei rezolva-bile. Alioşa nu i-a răspuns atunci, a tăcut.Dilema karamazoviană ascunde în sine slăbi-ciune şi forţă; în ea se confruntă binele ca scopşi răul ca mijloc, ţelul fiind fericirea tuturoroamenilor, iar mijloacele – suferinţele unui sin-gur, doar ale unui singur copilaş. Romanulabundă în astfel de opoziţii intelectualist-mora-lizatoare, unde este investigată experienţa

metafizică e personajelor, adesea pentruo mai pronunţată, fără referiri precise lacategoria temporalităţii. În antinomiileromanului se înscrie şi cazul stareţuluiZosima al cărui trup, după moarte,emană mirosuri pestilenţiale, ceea ce dăde gândit mai tuturor persoanelor dinjurul său, inclusiv bietului Alioşa; uniiexegeţi pretind că Alioşa însuşi ar fi fostafectat de morbul demonismului.

În seria personajelor cu determinarepatologică poate fi inclusă şi LizaHohlakova, o fetiţă de vreo 14 ani, matu-rizată în pofida vârstei, cochetă, zurlie,cu o paralizie parţială declanşată maicurând de isterie, cu frisoane nocturne şicare, de asemenea visează diavoli. Princapricii cvasi-morbide, prin iubirea pasio-nală şi năzuroasă, prin agresivitateamanifestată, prin hărţuirea sentimentalăa lui Alioşa, Liza anticipează comporta-mentului nimfetei de 12 ani, Lolita, dinromanul omonim al lui V. Nabokov faţăde Humbert Humbert. Nu întâmplătorNabokov, în cursul său de literatură rusă,acordă Lizei Hohlakova un spaţiu dis-tinct. Sigmund Freud vedea în FraţiiKramazov „cel mai bun roman care a fostscris vreodată” apreciind că „psihanalizatrebuie să depună armele în favoareatalentului scriitorului”. Iar Nietzscherecunoştea că Dostoievski e singurul psi-holog de la care a învăţat ceva.

În timpul vieţii Dostoievski s-a opusdramatizărilor după proza sa; în secolulXX moştenirea literară a scriitorului rus

a cunoscut numeroase montări scenice în fostulspaţiu sovietic şi în alte ţări ale lumii.Dramatizări după romanul Fraţii Karamazov,realizate de Horia Lovinescu şi Dan Micu, de B.N. Livanov, de Richard Crane, jucate în teatrede la Bucureşti şi din provincie, s-au bucurat deaprecierile elogioase ale spectatorilor şi ale cri-ticii de teatru.

Impactul creaţiei scriitorului rus (cu undeceniu şi jumătate în urmă au fost editate ope-rele sale complete în 30 de volume) asupra citi-torilor din lumea întreagă a fost imens, aspectsesizat încă din 1884, în Franţa de exemplu, devicontele E. Melchior de Vogüe în cartea sa Leroman Russe într-un capitol special dedicat luiDostoievski.

Numeroase monografii şi ample studii per-cutante au scris compatrioţii săi (N. Berdeaiev,S. Soloviov, V. Rozanov, L. Şestov, P. Florenski,D. Merejkovski, M. Bahtin, H. Troyat etc.) şiexegeţi din alte ţări, inclusiv din România(Nichifor Crainic, Dinu Pillat, Valeriu Cristea,Ion Ianoşi, Liviu Petrescu, A. Kovacs).

Influenţa lui Dostoievski asupra literaturiiruse este definitorie şi radicală; pe aceeaşi filie-ră dostoievskiană s-au aflat şi mulţi scriitoriimportanţi din marile literaturi ale lumii; „afi-nităţi elective”, unele trăsături comune sauoarecum asemănătoare au fost deja remarcateîn proza dostoievskiană şi romane de ThomasMann, André Gidem, François Mauriac, MarcelProust, Albert Camus, Nathalie Sarraute,William Faulkner. Şi pentru scriitori români, caGib Mihăescu, Liviu Rebreanu, Dan Petraşincu,Marin Preda, Nicolae Breban, şi AugustinBuzura, Dostoievski a fost unul dintre autoriiruşi preferaţi. Ei n-au ocolit experienţa scriito-rului rus în potenţarea novatoare a dedublăriitragice, în sondarea voluptuoasă a abisaluluiuman, în introspectarea adâncurilor semnifica-tive ale subconştientului, în pefecţionarea teh-nicii clar-obscurului, în implicarea timpului şispaţiului în fantastice ţesături narative.

Dimensiunea profetică şi forţa de seducţiea Fraţilor Karamazov, ca şi ale celorlalte genia-le romane ale lui Dostoievski sunt irezistibile şiîn universul contemporanilor noştri: „FraţiiKaramazov reprezintă o capodoperă, un mareroman şi o incomparabilă excitare a sufletului,a incomensurabilului” (Jean Genet); „Cred căprimul care a pregătit secolul al XX-lea atât desângeros şi dramatic n-a fost un om politic, n-afost Herzen şi Marx, ci a fost Dostoievski” susţi-ne Nicolae Breban. �

32

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

PProducţia de filme din România nupare prea afectată de criză, ar puteafi concluzia celei de-a patra ediţii aFestivalului Internaţional al Produ-

cătorilor Independenţi de la Mamaia- Constanţa,festival intrat în conştiinţa publicului sub iniţiale-le IPIFF. A fost, desigur, o ediţie marcată de criză,al cărei buget micşorat cu 40 la sută faţă de anulprecedent a fost compensat de entuziasmul orga-nizatorilor care n-au vrut să rateze ocazia de aoferi publicului de pe litoral, la începutul vacanţei,o panoramă a producţiei cinematografice din ulti-mul an. Cu o participare internaţională mai res-trânsă, din motive financiare, IPIFF-ul de anulacesta a dimensionat însă mai generos secţiuneacompetiţiei studenţeşti, care a reunit pelicule dintoate şcolile de cinema româneşti şi a asiguratmomente de strălucire prin atractivitatea avan-premierelor. În prim plan s-a plasat Poliţist adjec-tiv de Corneliu Porumboiu, revenit de la Cannescu Premiul FIPRESCI şi Premiul juriului în sec-ţiunea Un certain regard şi de la TIFF-ul clujeancu Trofeul Transilvania.

Dar, aşa cum intenţiona, festivalul iniţiat deregizorul şi operatorul Dinu Tănase, a pus înlumină figura producătorului. Aflată oarecum laînceput de drum, această profesiune a contribuitla înviorarea cinematografiei noastre aflată într-olungă tranziţie de la dependenţa totală de finanţe-le şi controlul statului, la statutul independenţei.În afara regizorilor şi operatorilor (printre care se

numără Vlad Păunescu, Nicolae Mărgineanu,Vasile Vivi Drăgan, Florin Parashiv şi DinuTănase însuşi) care s-au consacrat producţiei într-un moment în care nu existau profesionişti care s-o facă, au început să se afirme oameni dedicaţitrup şi suflet acestei profesii. Iar premierea aces-tora, pentru filmele de lung şi scurt metraj înscri-se în competiţie face parte din strategia festivalu-lui de susţinere a unei meserii de mare risc într-un context în care puţini se arată dispuşi să inves-tească în cinematografie. Din aceeaşi strategieface parte includerea, în programul festivalului, atraining-ului organizat în colaborare cu NewProducers Alliance în care britanica RebeccaKnapp a continuat pregătirea tinerilor cineaştiindependenţi în domeniul producţiei cinematogra-fice.

Ce arată barometrul festivalului despre sta-rea lung şi scurtmetrajului românesc realizat dela ediţia precedentă până în prezent? După titlu-rile din selecţie se poate observa o proporţie maiechilibrată între prezenţa regizorilor din categoria„seniori” şi a celor recent afirmaţi. Din prima arface parte Nicolae Mărgineanu, semnatarul uneipelicule despre disperarea generatoare de delin-cvenţă într-o conjunctură economică nefastă(Schimb valutar), Sergiu Nicolaescu, reprezentatde docu-drama Carol l dedicată întemeietoruluiRomâniei moderne, Ioan Cărmăzan, autorul dra-mei cu tentă filosofică O secundă de viaţă, şi StereGulea, revenit după o îndelungată absenţă cuWeekend cu mama, povestea reîntoarcerii uneiromânce plecată în Spania şi a încercării saleeşuate de a-şi recupera familia. În cealaltă catego-rie se află Radu Muntean, cu un portret de gene-raţie decepţionată timpuriu (Boogie), Radu Jude,cu aclamatul său debut Cea mai fericită fată dinlume, o comedie tristă despre fractura dialoguluidintre generaţii şi un pamflet împotriva cinismu-lui publicităţii, şi, din generaţia de mijloc, AncaDamian, cu interesantul puzzle narativ Întâlniriîncrucişate şi, last but not least, Horaţiu Mălăeleal cărui debut în regie cu Nunta mută, o tragico-medie evocând anii stalinismului, atestă talentulcinematografic incontestabil al actorului şi regizo-

rului de teatru. Dintre aceste titluri palmaresul areţinut Weekend cu mama prin Marele Premiuacordat producătorului Andrei Boncea (MediaproPictures), Cea mai fericită fată din lume, prinTrofeul Mării Negre pentru debutul în lung-metraj al producătoarei Ada Solomon (Hi FilmProductions) şi Carol l, prin Premiul acordat deConsiliul Judeţean Constanţa regizorului SergiuNicolaescu. La capitolul „lungmetraj documen-tar”, unde au concurat pelicule nominalizate laPremiile Gopo precum Apocalipsa după şoferi deAlexandru Solomon, Nunţi, muzici şi casete videode Tudor Giurgiu, Azi eram frumoasă, jună deAlexandra Gulea, Constantin şi Elena de AndreiDăscălescu şi Ciobanul zburător de CătălinMuşat, premiul a revenit celui din urmă, mai pre-cis producătoarei acestuia, Roxana Comes.

Un loc în palmaresul lungmetra-jelor l-a ocupat şi Trip, o producţieindependentă datorată în întregimeFlorinei Titz, din Constanţa. Portretulcolectiv al unor tineri care încearcă săevadeze din plictiseala provincială petoate căile escapismului (inclusiv dro-gul) a surprins, dar nu a emoţionatprin sinceritate aşa cum reuşea lung-metrajul independent prezentat laIPIFF anul trecut, Elevator de GeorgeDorobanţu.

Multe momente de cinema înstare de graţie au asigurat seducţiaprogramului de scurt metraje al festi-valului. Dintre filmele realizate în sis-temul de producţie profesionist s-audetaşat Alexandra de Radu Jude, omică întâmplare ridicată la nivelulfabulei morale, Megatron de MarianCrişan, oarecum înrudit prin analiza

traumelor provocate copiilor de divorţul părinţilor,O familie de Emanuel Pârvu, o poveste cu tâlc des-pre infernul familial, Apa de Constantin Popescujr., o sobră dramă de război, sau După gâşte deDoru Niţescu, o incursiune în lumea copilărieimarcată de un parcurs iniţiatic. Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune a fost desemnat Nunta lui Olide Tudor Jurgiu, încă student la UNATC la vre-mea realizării. Premiul acordat pentru „felul amu-zant şi emoţionant în care vorbeşte despre dorulde casă în spaţiul virtual” (după motivaţia juriu-lui) a fost ridicat de Tudor Giurgiu, producătorulfilmului, care a declarat că proiectul s-a născut laediţia anterioară a IPIFF. Dintre filmele de ani-maţie incluse în aceeaşi secţiune a fost premiatimaginativul videoclip Ceaţa de Anton Octavian,un prolific realizator clujean care ne întăreşte spe-ranţa că „arta a opta” va renaşte în România.

Numeroasele scurtmetraje înscrise în compe-tiţie de şcolile de film au oferit cea mai variată

configuraţie de genuri, stiluri şi tehnici cinemato-grafice. S-au putut vedea aici de la exerciţiul foar-te modest de anul întâi până la filmul pe 35 mmregizat cu siguranţă şi cu personalitate.

Am remarcat, în filmele de ficţiune, opţiuneadecisă pentru abordarea realităţii româneşti, opreferinţă pentru „mica întâmplare” dilatată fărăemfază în reflecţie asupra naturii umane. Este, depildă, cazul peliculei câştigătoare a premiului pen-tru scurt metraj, Lungul drum spre casă deAnamaria Chioveanu, povestea de coşmar a douătinere care pierd ultimul autobuz şi suportă agre-siuni de tot felul în noaptea bucureşteană.Semnificativ pentru impactul realităţii imediateasupra inspiraţiei tinerilor cineaşti este şi Pentruel de Stanca Radu (premiul pentru regie), o poves-te decalcată după un filmuleţ postat pe Youtubedespre o tânără care improvizează în faţa camereiweb un mic număr lasciv pentru prietenul aflat lamuncă în Spania. Un fapt divers inspiră şi poves-tea despre doi dealeri amatori din Picnic, premiatpentru scenariul semnat de Raluca Mirescu şiTudor Jurgiu, premiu împărţit ex aequo cu DanDoroftei (Universitatea Hyperion), autorul uneieficiente fabule morale despre lăcomie, Noroc.

Au făcut o bună impresie şi câteva filme careieşeau din formula realismului minimalist, ca depildă Noi şi Random Playlist (regia NicolaeConstantin Tănase) premiate pentru imaginea luiDaniel Kosuth sau Ayahuska de Cătălin Toma,premiat în categoria „film experimental”. Cele maibune filme de animaţie au venit de laUniversităţile Sapientia din Cluj şi Partium dinOradea, ultima câştigând premiul categoriei cuCrack de Ordog-Gyarfas Agota. Deşi universităţi-le particulare au fost reprezentate de filme maibune decât la ediţia precedentă, calitatea selecţieide la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şiCinematografică „I.L. Caragiale” a impus. De alt-fel, acestei universităţi i s-a acordat Premiul deexcelenţă al ediţiei 2009 „pentru contribuţiaadusă filmului românesc”.

De ce să n-o spunem, în loc de concluzie?IPIFF a devenit, la a patra sa ediţie, festivalulnaţional al filmului românesc, în care am avutsatisfacţia trecerii în revistă a unei producţii dince în ce mai diverse, cu multe debuturi promiţă-toare. Mai puţin optimistă a fost senzaţia distan-ţei dintre filmele româneşti şi public, dispariţiareflexelor cinefile ale spectatorilor fiind efectulnefast al absenţei cinematografelor în cele maimulte oraşe ale ţării. Dar pentru reactivarea aces-tor reflexe nu se poate face foarte mult într-un fes-tival, ci între festivaluri. Cei care se simt răspun-zători de destinele filmului românesc n-ar trebuisă doarmă prea liniştiţi în acest răstimp. �

DANA DUMA

Producţia de filme şi criza

33


AUGUST 2009

LLa începutul verii, înBucureşti – şi în alte câ-teva oraşe ale ţării, laBraşov, Timişoara şi Iaşi

– s-a desfăşurat cea de a XIII-a ediţiea unui festival cinematografic devenittradiţional, „Festivalul filmului euro-pean”, patronat, de câţiva ani încoace,de Institutul Cultural Român. De laprimele ediţii ale acestui importantfestival internaţional, am apreciat înmod deosebit iniţiativa organizăriisale, în primul rând pentru că, altfel,cinematograful european apare rar şiaccidental în circuitul difuzării publi-ce, o reţea dominată copios de produc-ţii (nu totdeauna de prim rang) depeste ocean. An de an, festivalul şi-aconsolidat structurile, pentru ca, înacest an, să reunească un marenumăr de filme reprezentative, recen-te, din multe ţări europene, după cumurmează: Austria, Belgia, Cehia (2),Danemarca, Elveţia (2), Finlanda,Franţa (3), Germania (2), Grecia, Irlan-da, Italia (2), Lituania (2), Macedonia(3), Olanda, Polonia (2), Portugalia, România(3), Rusia (3), Slovacia, Slovenia, Spania (2),Suedia, Turcia (2), Ungaria... Lăsând cifrele săvorbească, este vorba, aşadar, de 40 de filme din24 de ţări europene, menite să echilibreze şi săîmbogăţească un repertoriu cinematograficmonocord, insuficient de generos cu producţiacinematografică de pe „bătrânul nostru conti-nent”.

Încă de la gala inaugurală, festivalul şi-ademonstrat înalta ţinută civică şi artistică, pro-gramând un film înscris ferm în zona filmuluipolitic italian, care a lansat, din perioada ime-diat post-neorealistă, nume rezonante decineaşti precum Francesco Rosi sau Elio Petri:este vorba despre Gomorra, filmul regizoruluiMatteo Garrone, o adaptare a unui roman deRoberto Saviani, care ne introduce în lumea cri-mei organizate din Napoli şi Caserta. Însuşi tit-lul peliculei – cu trimitere biblică – „rimează”,cum bine se vede, cu Camorra, despre nelegiui-rile căreia îşi propune să vorbească filmul, culuciditate, curaj civic şi responsabilitate, propu-nând în prim-plan câteva destine tragice inter-sectate, pe fondul confruntărilor violente dinlumea interlopă şi al traficurilor de toate feluri-le. Deloc întâmplător, filmul luase, în 2008, laCannes, Marele Premiu, şi obţinuse, tot atunci,câteva importante distincţii ale AcademieiEuropene de Film.

În ceea ce mă priveşte, marele evenimentartistic al festivalului a fost documentarul auto-biografic Les Plages d’Agnès, realizat de regi-zoarea franceză Agnès Varda anul trecut, la 80de ani. Este vorba despre unul dintre cele maifrumoase filme pe care le-am văzut în întreagamea viaţă cinematografică. Regizoarea aduceun „omagiu de suflet” plajelor franceze sau bel-giene prin care au trecut, de-a lungul anilor,paşii săi sau filmele sale, înviind – cu ajutorulunor imagini cinematografice de ieri şi de azi,cu fotografii de epocă, reportaje şi fragmentedin propriile filme, din Cléo de la 5 la 7, din LesCréatures, din Lions Love – amintiri vechi saudin imediata sa apropiere. Oameni dragi aparîn evocarea cineastei, bunul prieten Jean Vilar,creatorul festivalului din Avignon, PhilippeNoiret, pe care-l vedem şi în primul film al regi-zoarei, din 1954, La Pointe Courte, şi, desigur,regizorul Jacques Demy, alături de care AgnèsVarda şi-a petrecut aproape 30 de ani din viaţă.Impresionante sunt şi fragmentele din celedouă documentare dedicate de Agnès Vardasoţului ei, după pierderea acestuia, LesDemoiselles ont eu 25 ans (un omagiu adus, în1993, celor două interprete-surori din filmul luiJacques Demy Domnişoarele din Rochefort –1967 –, Catherine Deneuve şi FrançoiseDorléac) şi L’Univers de Jacques Demy (1995).Nu sunt uitaţi, desigur, nici alţi mari artişti ai„noului val” francez, un François Truffaut, unAlain Resnais, omagiile de suflet ale autoareipornesc de la prietenii din copilărie şi ajung lamembrii echipei sale de filmare din 2008.Regizoarea de azi, depănându-şi amintirile, seîntâlneşte cu regizoarea de ieri, filmată la ora

primelor filme şi simţim, în acest – uneorinerostit – „dialog la distanţă” ardoarea şi pro-funzimile unei substanţiale şi statornice profe-siuni de credinţă, netulburată de trecerea ani-lor. Cititorul acestor rânduri îmi va îngădui,odată ajunşi aici, o paranteză. La gala inaugu-rală a festivalului, Horia Roman Patapievici,directorul Institutului Cultural Român, şi-acerut, printre altele, scuze că anul trecut, la edi-ţia anterioară a festivalului, microfoanele aufuncţionat lamentabil, îngreunând desfăşura-rea normală a galei inaugurale. Cred că anulviitor, directorul Institutului Cultural Românva trebui din nou să-şi ceară scuze, pentru căproiecţia în aer liber de la Muzeul ŢăranuluiRomân a superbului film Les Plages d’Agnès, afost însoţită, pe tot parcursul desfăşurării ei, defondul sonor (dat la maximum) al crâşmei dinincintă, care, întâmplător, conţinea acorduri(dezacorduri!) de manele.

Au fost şi alte filme „speciale” în progra-mul ediţiei 2009 a Festivalului de film euro-pean. Un alt documentar mi-a reţinut atenţia,de data asta un documentar muzical irlandez,Proiectul Mali, realizat de Dearbhia Glynn.Este vorba despre călătoria de peste 3000 demile în inima Africii, chiar în ţara cu formă deinimă, Mali, a doi muzicieni irlandezi, LiamO’Maonlai şi Paddy Keenan, care au prilejul săcunoască o Africă aproape insolită, cu farmeculei special, Africa muzicală, ajungând să partici-pe şi la cel mai inaccesibil festival de muzică dinlume, „Festival au desert”. „Special” mi s-apărut a fi şi filmul german În al nouălea cer deAndreas Dresen, cu Ursula Werner, HorstRehberg şi Horst Westphal, în primul rând pen-tru că abordează teme considerate „tabu”: iubi-rea şi sexualitatea la vârste foarte înaintate.După 30 de ani de căsnicie, o femeie de 60 de anitrăieşte o aventură amoroasă cu un bărbat şimai în vârstă. Regizorul nu se sfieşte să spunălucrurilor pe nume, evită capcanele pudibonde-riei, dar punctează şi efectele dramatice, tragi-ce, ale respectivei aventuri erotice. Un film„ieşit din comun”, de un „realism captivant” aşspune, a fost şi Tăcerea Lornei, o producţie bel-giană (de fapt o coproducţie belgiano-germano-francezo-italo-engleză) datorată unor cineaştide reputaţie mondială, fraţii Jean-PierreDardenne şi Luc Dardenne. Este vorba desprepovestea dramatică de viaţă a unei imigrantealbaneze în Belgia, care, pentru a obţine statu-tul de rezident permanent intră în jocul murdaral unor personaje dubioase din lumea interlopă.Un film de calitate, cu Isabelle Hupert în prim-plan, a fost şi filmul elveţian Home (Acasă) deUrsula Meier. Acţiunea se petrece pe margineaunei autostrăzi dezafectate, unde, într-o casăizolată (de fapt un „univers concentraţionar”)trăieşte o familie, a cărei existenţă ilustrează„la scară” simptomele şi anomaliile violente,agresive, poluate ale lumii contemporane.

Despre multe alte filme prezente în festi-val ar fi de spus câte ceva, dar nu voi maiaminti, acum, decât cele trei filme româneştiincluse în selecţie. A fost lansat cu acest prilej

primul lung metraj al regizorului Radu Jude,Cea mai fericită fată din lume, povestea antre-nantă (dar şi avertizantă) a unei adolescenteprovinciale care, câştigând o maşină în urmaunei campanii publicitare, vine la Bucureşti,împreună cu părinţii, pentru filmarea unui „tes-timonial” (dovada că premiul şi câştigătorulexistă). Pe parcursul filmărilor cu peripeţii, „ceamai fericită fată din lume” se dovedeşte a nu fi

chiar atât de fericită, ba dimpotrivă,are discuţii tensionate cu părinţii,care au decis să vândă maşina câştiga-tă de fata lor, în ciuda dorinţei ei de ao păstra. Despre fericire şi tristeţevorbeşte, aşadar, filmul lui RaduJude, iar povestea plină de învăţămin-te a fetei din acest film (în rolul căreiaregizorul a distribuit, chibzuit, un„anti-star”, numit Andreea Boşneag)ajunge cu bine la spectator, tocmaipentru că seamănă foarte bine cuîntâmplările noastre din viaţa cea detoate zilele. Înainte de premieră, regi-zorul spunea cu modestie: „Sper doarcă cine va vedea filmul va găsi în elceva care să aibă sens şi care să-l emo-

ţioneze”. Cred că regizorul şi principalii săi cola-boratori (printre care directorul de imagineMarius Panduru) şi-au atins scopurile propuse.O surpriză plăcută a fost celălalt lung metrajromânesc din festival, Elevator de GeorgeDorobanţu, cu numai două personaje în prim-plan, interpretate de foarte tinerii CristiPetrescu şi Iulia Verdeş. Dincolo de povesteapropriu-zisă – un băiat şi o fată, care vor să seizoleze de restul lumii pentru o vreme, dar cadîn capcana propriilor intenţii, rămânând blocaţiîntr-un lift de marfă al unei fabrici dezafectatede la marginea oraşului –, filmul îşi bazeazăforţa de convingere pe sinceritatea şi dinamicarelaţiilor umane şi sentimentale dintre celedouă personaje, în tentativa lor de ieşire dinsituaţia-limită în care au fost atraşi fără voialor. Muzica Adei Milea contribuie în mare măsu-ră la atmosfera ataşantă şi captivantă a pelicu-lei. A treia premieră românească din festival afost filmul regizorului Radu Gabrea Călătorialui Gruber, al cărui scenariu – datorat luiRăzvan Rădulescu – porneşte de la experienţereale de viaţă trăite în România anilor de războide către scriitorul italian Curzio Malaparte(prieten cu Mussolini şi corespondent de războipe lângă trupele Wehrmachtului), interpretatde Florin Piersic jr. Sunt evocate în film întâm-plări dramatice petrecute în acei ani, unelefoarte aproape de linia frontului, atmosfera deepocă (pe care regizorul o reconstituie împreunăcu directorul de imagine Dinu Tănase) fiind unadintre principalele virtuţi ale unei pelicule careconsacră maturitatea artistică a regizoruluiRadu Gabrea, exponent reprezentativ al „gene-raţiei’70”.

În zilele acestei veri s-a desfăşurat, laBucureşti, şi cea de a patra ediţie a unui festi-val de film asiatic, „Fest’ASIA”. Necesitateaexistenţei unui festival de film asiatic este,deasemenea, mai mult decât justificată, deoare-ce în distribuţia curentă din cinematografelenoastre filmele asiatice sunt ca şi inexistente.Din două motive, însă, nu voi insista asupraacestui subiect. Întâi, pentru că, prin forţalucrurilor, am văzut destul de puţine dintre fil-mele bogatului program de filme asiatice. În aldoilea rând, pentru că filmele asiatice pe carele-am văzut cu acest prilej se înscriu, toate (dinîntâmplare?), în zona filmului „horror”, a „thril-ler”-ului, i-aş zice, „de duzină”, genuri cinemato-grafice care mă stimulează mai puţin. Menţio-nez doar faptul că în selecţia cinematograficăasigurată de doi inimoşi iubitori ai artei a şap-tea, Mihai Mitrică şi Laurenţiu Brătan, auintrat flme din Hong Kong, Singapore, India,Japonia, Coreea de Sud (ba chiar şi un film dinCoreea de Nord, „amuzant de ridicol, cu discur-suri proletcultiste” cum au scris organizatorii încaietul-program), manifestarea a cuprins şi un„portret” al regizorului din Hong Kong JohnnieTo, o secţiune specială destinată filmului thai-landez, un program „Short’ASIA” şi altul„Anim’ASIA”, aşadar un „sumar” complex şibogat, care, pe bună dreptate, a stârnit unmare interes public. �

CĂLIN CĂLIMAN

Europa (şi Asia) la Bucureşti

34

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Culegătorul de scorţişoară

De-aş fi culegător de scorţişoarăm-aş avânta până lângă patul tăuşi ţi-aş lăsa pe pernă urme de praf de scoarţă aurie.

Sânii şi umerii ţi-ar mirosi numai şi numai a scorţişoarăn-ai mai putea să mergi niciodată prin pieţefără ca toata lumea să afle ocupaţia degetelor meleplutind uşor desupra ta. Orbiise vor poticni, ştiind sigur de cine s-au apropiatdeşi te-ai putea îmbăiasub streşinile pline de apă, în timpul musonului.

Aici în susul coapseiaceastă pajişte linăvecină părului tăusau cutei dulcice-ţi traversează spatele. Glezna aceasta.Străinii te vor cunoaşte drept soţia culegătorului de scorţişoară.

Abia de mă puteam uita la tine şi doar din când în când înaintea nunţiinu te puteam atinge niciodată– mama ta care simţea totul, neînduplecaţii tăi fraţi.Mi-am cufundat mâinile în şofran, mi le-am ţinutdeasupra smoalei fumegânde,i-am ajutat pe îngrijitorii de albine să adune mierea...

Odată pe când înotam împreunăte-am mângâiat uşor pe sub apăiar trupurile ne-au rămas libere,atunci mă puteai îmbrăţişa şi fără să simţi parfumul puternic.Ai urcat pe ţărm şi-ai spus

Aşa le atingi pe celelalte femeipe soţia celui ce coseşte iarba, pe fiica îngrijitorului din livada de lămâi.Şi te-ai uitat atentă pe braţele talecăutând praful auriu, acum absent

şi-ai ştiutce bine e

să fii fiica îngrijitorului de lămâicăreia nu-i rămânea pe trup nici o urmăca şi cum nu i-ar vorbi nimeni în timpul dragosteica şi cum ar fi rănită fără de plăcerea vreunei răni.

Ţi-ai apropiat pântecele de mâinile mele

prin aerul fierbinte şi-ai spusEu sunt soţia culegătorului de scorţişoară. Miroase-mă.

Coasta medievală

Un sat de cioplitori în piatră. Un sat de profeţi.Oameni care intră adânc în pământ

în căutare de nestemate.Rubedenii de circ care înalţă piramide din

trupurile lor până la frunzişul copacilor.

Viaţă de familie. Teamă de marile distanţe de pe coasta de sud.

Fiecare cioplitor în piatră are semnul lui secret, unghiulpropriu doar daltei sale.

În satul căutătorilor de nestemateoasele animalelor obişnuitesunt cele care conduc interpretările.

Înţelepciunea nu se întinde pe mai mult de treizeci de mile.

La un strigăt depărtare

Locuiam pe coasta medievalăla sud de regatele războiniceîn vremea celei mai vechi epoci a vânturilorcare duceau cu ele toate lucrurile.

Călugării din nord au venitpe râu în jos, asta se întâmplaîn anul când nimeni n-a mâncat peşte de apă dulce.

Nu exista nici o carte despre pădurişi nici una despre mare, dar acesteasunt locurile în care oamenii au murit.

Totul se scria doar pe valuri,pe frunze, pe umbrele fumului;un semn de pe podul peste râul Mahaweli.

Acceptarea treptată a acestei noi limbi.

De vorbă cu tine

Îţi vorbesc în acest ceasîn aceste zile cândmi-am pierdut harul poezieiiar ploile despărţiriine înconjoară pic-pocasemenea pieselor de la jocul de Go

Oricine a învăţatsă se mişte cu atenţie.

MICHAEL ONDAATJE

Născut în 1943, la Colombo, în Sri Lanka, Michael Ondaatje emi-grează, la începutul anilor ‘60, în Canada, unde va şi debuta, în 1967,cu volumul de versuri Monştrii graţioşi, urmat, în anul 1968, de un sub-stanţial eseu despre Leonard Cohen. Odată cu o impresionantă carierăuniversitară, Ondaatje se afirmă simultan drept unul dintre poeţii, pro-zatorii şi producătorii de film care au marcat, fără doar şi poate, ultime-le decenii – mai cu seamă după ce romanul său Pacientul englez (1992),încununat cu Booker Prize şi ecranizat în scurtă vreme, îi aduce o imen-să celebritate mondială.

Handwriting, volumul de poezie apărut în anul 2000, după unaltul, intitulat The Cinnamon Peeler, a avut darul de a-l readuce peOndaatje în atenţia cititorilor, de astă dată, însă, într-o altă postură: nuîn calitate de romancier, ci aşa cum a şi debutat, ca poet. De altfel,numeroşi critici s-au grăbit să aprecieze că şi cunoscutul său romanPacientul englez ar cuprinde pagini întregi de poezie, prefigurând înmod evident prezenta apariţie editorială, la fel cum se întâmplă şi încazul construcţiei epice din În pielea leului sau Obsesia lui Anil. În fond,la fel ca şi în acestă din urmă carte, poemele din Handwriting reprezin-tă simbolicul efort de întoarcere a autorului în Sri Lanka natală – deaici imaginile considerate uneori excesiv de exotice care apar frecvent înpaginile acestui volum, fie că e vorba de şofran sau scorţişoară (cu toateputerile şi valorile ei culinare ori erotice), de invocarea ploilor nesfârşi-te din timpul anotimpului musonic sau de statuile imense ale luiBuddha, îngropate în vremuri de restrişte de credincioşi, pentru a firedescoperite şi scoase la lumină, după sute de ani, de arheologiimoderni. Ceea ce ne duce cu gândul la semnificaţia esenţială a acesteiîntregi recuzite, dincolo de exotismul său aparent: totul reprezintă, pen-tru poet, o căutare, adevărată questa, cu dimensiunile sale iniţiaticeimplicite. Totul şi mai ales întoarcerea acasă. La fel ca şi în versurile dinCulegătorul de scorţişoară, Michael Ondaatje scrie o poezie delicată şisenzuală – o serie de imagini predilecte putând fi, într-adevăr, „citite”sau identificate ca în filigran şi în unele pagini din Pacientul englez –care, pe lângă dimensiunile amintite deja, şi dincolo de marile semnifi-caţii ale istoriei şi trecerii timpului se apropie şi de universul deloc maipuţin important al sentimentelor umane. Prin urmare, versurile vorvorbi, adesea, despre despărţiri şi regăsiri ale îndrăgostiţilor, desprepierdere si imposibilitatea întoarcerii sau despre dificultatea recunoaş-terii persoanelor iubite cu ani în urmă şi a comunicării reale cu acestea.

�

35


AUGUST 2009

CORINA CRISTEA

Vladimir Zamfirescu şi fantasmele iubirii

TTrebuie şi patimă şi evlavie pentrua creia magia prin care trupul şifiinţa să vibreze într-o înlănţuireconvingătoare, tulburătoare, în

care puterea e gingăşie iar gingăşia e putere caîn pânzele lui Vladimir Zamfirescu care fac dinsala Dales (4 iunie-15 iulie, 2009) un templu alfantasmelor iubirii, al luminii, căci şi lumina eiubire, căci şi lumina e generatoare de fantasmeale iubirii, filtrate din plăcerile trupului spresatisfacţia sau înălţarea fiinţei. Pentru că şi întrup şi în fiinţă există lumină. Dar lumină e şiîmprejur. Lumina din tablourile lui VladimirZamfirescu e un omagiu individual, unic adusluminii ce ne înconjoară prin care el, prin har, arăpit o rază din eternitatea şi din splendoareaei. „Lumină din lumină!”. Dar şi „Mai străbatecâte-o rază mai curată/Dintr-un CarmenSaeculare ce-l visai şi eu odată”. Virtual, car-men (Poezie!), vis eminescian, îşi are corespon-denţa în truda şi visarea zilnică (poate!) a luiVladimir Zamfirescu. El e un făptuitor de vrajă,întâlnirea cu fiecare tablou e o întâlnire cu opasiune şi cu o virtuozitate în care cerebralulrefuză formula de comunicare abstractă. Liniafrântă devine unduirea fantasticului unduios,armonios, trup feminin. Ideea nu e formulămatematică, nici măcar în desenele şi graficalui (la care el ţine atât de mult!) Simbolul mate-matic (de care nu e străin!) capătă „carnaţie”,vrajă. Arta lui e o artă magică. În voluptateatrupului picură dulceaţă, o dulceaţă prin care seintelectualizează viziunea, indispensabila pre-zenţă umană cu accent asupra detaliului încadrul compoziţiei. Fidelitatea amănuntului nuexclude spiritualul abstractului. Abstractul e înfiinţă iar fiinţa e dătătoare de evlavie mai multpăgână; instinctul e mai puternic decât tehnici-

tatea pensulei. Importanţa desenului e majoră.Stilizarea cuprinde esenţa. Portretele (nume-roase), în ciuda cochetăriei expresioniste, dove-desc un prodigios respect faţă de figura umană.Gâtul lung, ovalul figurii, profilul ascuţit alnasului nu vin de la El Greco decât prin asimi-lare, educaţie, cultură. Modigliani ar putea să-ifie frate, competitiv dar nu învingător.Modigliani e manierat, în ciuda provenienţei,Vladimir atacă trupul şi îi intră în măruntaie cuintensitate şi plasticitate şi iese afară printr-uninconfundabil strigăt de victorie: fiinţa!Trupurile au un luciu egal, fiecare, însă conţin osubterană vibraţie de atracţie, un inefabil.Pictura lui Vladimir Zamfirescu e o poezie rafi-nată a siluetelor care se zbat cu tentaţiile şifrângerile vieţii cotidiene, entităţi izolate cuţipăt excitant comun: „ Încă odată iar şi iară/ aiubi e primăvară” (Nichita Stănescu). Teribilul(substantiv) e plin de graţie, conţine o plutire atrupurilor într-un spaţiu vast pe care, caVitruviu, Vladimir îl organizează perfect.Fundalul, strălucitor sau întunecat ca în „noap-tea vechilor biserici” lansează (termen tehnic!)ideile comunicate prin superbia trupurilor ome-neşti. Căci şi ele au luptat cu propria lor fiinţă.Cu dilema că sunt numai trup sau numai fiinţă.Pictura lui V.Z. poate părea medievală, pentrufundal. E cea mai vibrant actuală pictură dinlume – poate părea religoasă dar nu e! E ceamai laică, iubindu-l pe Dumnezeu, pictură dinlume. Înseamnă Dumnezeu – „Spaţiu” sau spa-ţiu înseamnă Dumnezeu? În catedrala trupuri-lor şi a „fiinţelor” există, obligatoriu, momentede reculegere. Dar „incendiul”, vâlvătaia, nulasă pace intenţiei de renunţare, de reculegere,de împăcare, patima e vie, scăldătoarele suntvii, taurii roşii aşteaptă într-un quasi impresio-

nism care de aici înainte se va numi „mirelian”.E VIAŢA în care cerebralul e factor secund darcare ne ajută să gustăm din supliciu – plăcerea.Suntem fiinţe culte, savante, bigote, nonconfor-miste, simple (ce bucurie când mai suntem sim-ple!) dar dorim Plăcerea, când producem,dăruim şi primim plăcere. Pânzele lui V.Z. şiprin durere sau trimitere la meditaţie, producplăcere. E magician!

Vladimir Zamfirescu e un bun tehnicianprin care culoarea ajunge să vehiculeze lumina,subiectul dispare pentru o clipă iar culoareadevine element constitutiv al atmosferei afecti-ve. Cineva, cândva, vorbea de „aroganţa antro-pocentrismului şi retorica unei corporalităţi....”.Sigur, e un fel de a comunica emoţia carecuprinde privitorul. Andrei Pleşu scrie, printrealtele că „V.Z. (...) trăieşte în pericolul zilnic allucidităţii sale”, că „Talentul e, la el, o formă dedisperare” şi că „are un tragic sunet nietzs-chean”. Andrei vorbeşte de „era lupului”. LupulFenris înghite soarele. Deci lumina. „Firea sezbuciumă...” dar eu, întâlnindu-l pe V.Z. în felullui de a gândi şi de a vorbi, m-am gândit laBalder, zeul din Edde. Balder nu e numai zeu alluminii solare. „În el se concretizează şi ideeaabstractă a celeilalte lumini, care vine de lasuflet...” Vladimir Zamfirescu în plină gloriecontemporană trebuie venerat. Balder renaştemereu în fiinţa noastră prin adolescentul dinPasul, superb şi timid, cu mâna dreaptă pipăindlumea în care încă nu ştie că va găsi „surpriză şidulce uimire şi dorinţă aprinsă şi dragoste şiperplexitate amestecată cu plăcere”, cum spunePlotin despre emoţiile născute în legătură cuorice este frumos. �

„Să dansezi”, „să râzi”, „prost gust”totul e o amintireun tablou din spatele arborilor legii

În mijlocul acestei iubiri ce-o simt pentru tinesuferinţa soţiei melefurie în toate direcţiileiar copiii înţelepţica şi cum ar fi nişte arbori bătrânidar nu-s neîndurători– iată de ce mi-e teamăcum de poate creşte ceva din toate astea

tot acest sânge înţeleptcurgând încet din micile tăieturitocmai în chiuvetă

În ceasul acestanu trupul tău îl dorescci doar prezenţa ta tăcută.

Timpul din jurul cicatricilor

O fată cu care n-am vorbitşi n-am mai stat la o cafea de vreo câţiva aniîmi scrie acum despre o cicatrice veche.Care doarme pe încheietura mâinii ei, se netezeşte şi se albeşte tot acolo,de mărimea unei lipitori.Îi dădusem săascută un cuţitaş italian nou nouţ

Uite, am spus întorcându-mă,iar sângele i-a ţâşnit deodată pe cămaşă.

Soţia mea are cicatrici asemenea picăturilor de ploaie căzute la întâmplarepe genunchi şi pe glezne,vorbeşte de un geam de seră care s-a spartşi totuşi, în afară de încercarea de a-mi imagina picioarele-i înroşite(o nimfă ieşită din tablourile lui Chagall)am prea puţin de-a face cu toată povestea asta.Ne amintim timpul ce-a trecut în jurul cicatricilorele îngheaţă până şi emoţiile cele mai neînsemnateşi ne despart de prietenii de-acum.Îmi aduc aminte de chipul acelei fetede uimirea tot mai mare ce-o cuprindea atunci.

Oare ea, mişcându-se prin lume alături de iubitul sau de soţul săuo ascunde sau i-o arată?Sau o poartă pur şi simplu la mână– un ceas misterios.

Iar cicatricea asta pe care mi-o amintesc acume un medalion fără de vreo emoţie.

Aş vrea să te-ntâlnesc în clipa astaşi-aş vrea ca acea cicatricesă-ţi fi dăruittoată dragosteacare nu s-a petrecut niciodată între noi.

Prezentare şi traduceri deRODICA GRIGORE

Michael Ondaatje, Handwriting,Vintage Books, 2000

�

vedere, oarecum obositoare în anumite secvenţe.Cu toate acestea, romanul lui Kerouac nu devine osimplă temă cu variaţiuni, mai cu seamă deoarecesubiectul însuşi implică ideea de iniţiere de-a lun-gul unei călătorii, plus sublinierea excelentă aincapacităţii neliniştiţilor tineri peregrini de agăsi un adevărat loc potrivit pentru ei – sau încare ei să simtă că se potrivesc până la capăt – încontextul conformistei şi anchilozatei societăţiamericane a acelor ani. De aici şi fascinanta reali-zare a cărţii la nivel stilistic, autorul ştiind cum săîmbine fragmente de o simplitate extremă cu sec-venţe ce descriu peisajul american sau experienţe-le celor doi tineri uzând de o fastuozitate de-adreptul barocă, ce se poate, însă, schimba, neaş-teptat şi pe nesimţite, în limbaj colocvial. Kerouacdevine, astfel, şi din acest punct de vedere, un ade-vărat creator de literatură şi, probabil, printrepuţinii scriitori americani ai secolului XX care aureuşit să impună imagini arhetipale, comparabilecu cele prezente în proza unui Melville (nu întâm-

plător Dean Moriarty e un soi de nou căpitanAhab... la volan, însă!), iar Sal Pradise pare mereumânat de dorinţa whitmaniană de a ajunge pe unnou Tărâm al Făgăduinţei. Căci, într-o epocă încare literatura americană tindea să fie dominatăde experimentele în cheie sociologică ale luiNorman Mailer, de exemplu, Kerouac manifestămereu tendinţa de a se raporta subtextual laproza anilor ‘20 – ‘30 ai secolului trecut, la o lectu-ra atentă, întreaga sa operă devenind expresiaunei altfel de „generaţii pierdute” a unei altfel deJazz Age, mai puţin strălucitoare, e drept, darcare face faţă cu brio comparaţiei cu atmosfera dinscrierile lui F. Scott Fitzgerald. Dar tonul generalal operei lui Kerouac trimite, desigur, şi la impul-surile impetuoase prezente în lirica lui Rimbaud,cel care l-a influenţat, la rândul lui, profund peautorul esenţial al Generaţiei Beat.

Iar lecţia fundamentală pe care romanul luiJack Kerouac a oferit-o cititorilor din Americasfârşitului anilor ‘50, dar pe care continuă s-oofere şi astăzi, cu aceeaşi prospeţime şi autentici-tate, e mai cu seamă aceea că drumul nu este –

niciodată! – un scop în sine, ci mijlocul prin care sepoate ajunge la deplina cunoaştere şi afirmare desine. În cazul său, ca scriitor, Pe drum reprezintă,fără îndoială, şi o căutare a sensurilor literaturii,într-o vreme când, cel puţin în Statele Unite, „lite-ratura” începuse să însemne, în cercurile academi-ce, mai cu seamă producţia doctă de texte desprealte – numeroase – texte... Iar dacă, la începutulcălătoriei, lui Sal Paradise nu-i este foarte clar ceva aduce acest drum în viaţa sa, trebuie să recu-noaştem că, în orice caz, semnul şi sensul schim-bării îi sunt evidente încă din primele clipe, chiardacă marile revelaţii se vor lăsa aşteptate. Într-osituaţie asemănătoare se va afla şi cititorul, prinsîn vraja – nu o dată de-a dreptul psihedelică – aacestei cărţi care ştie cum să spună multe dinmarile adevăruri ale epocii în care a fost scrisă,dar, fapt şi mai important, ale călătoriilor de pre-tutindeni şi de oricând, menite, fără doar şi poate,nu doar să-l facă pe cel implicat să străbată spaţiitot mai largi ori mai întinse, ci şi – de ce nu maiales! – să ajungă a şti cine e cu adevărat �.

Jack Kerouac, Pe drum.Traducere de Cristina Felea, Polirom, 2009

36

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SSeară toridă la Madrid. Se aude îndepărtare sunet de clopote şi-o iau pefuriş pe firul nevăzut al amintirii,înapoi în România, cînd la aceeaşi

oră de taină, călugării bat toaca de vecernie înjurul mănăstirilor. Am aflat că în primăvara asta,mai precis în luna mai, în România s-a celebratsub o formă sau alta poetul Tudor Arghezi. S-aîntîmplat pentru prima oară ca după şase ani dela dezrădăcinarea mea, după umilinţe îndurate şi„dureri înăbuşite” cu grijă, cum spunea maestrulArghezi, un miracol. Mi-am dat seama după atîţiaani de Spanie, că în inima şi în subconştientulmeu trăiam în fiecare clipă acasă, în România,gîndeam la fel ca acum şase ani, mă întorsesem întimp şi în spaţiu, teoria lui Albert Einstein erapalpabilă, se materializase prin mine, eram pre-zentă şi teribil de emoţionată, în casa poetuluiTudor Arghezi de la Mărţişor. Amintirile pribegeidin mine, năvălesc din toate ungherele sufletuluimeu, ies la lumină cu forţa cuvintelor din versuri-le poetului nepereche, Arghezi: „Durerea noastrăsurdă şi amară/ O grămădii pe-o singură vioară”.Într-o altă vară, cea a anului 1993, un prieten măinvita la o conferinţă în Alexandria, oraş cu aerede capitală în judeţul Teleorman, aproape deurbea mea natală, spunîndu-mi printre altele căva fi prezentă Doamna Mitzura Arghezi, artistă demarcă a Teatrului Naţional din Bucureşti. O văzu-sem de multe ori, la televiziunea română, jucîndrolul Genei din piesa „Titanic vals” de TudorMuşatescu, făcînd un rol de zile mari, alături deMarieta Sadova şi Grigore Vasiliu Birlic. RolulGenei, fata bună şi iubitoare, gata să-şi sacrificepropria fericire, pentru binele celor din jur, m-afascinat ca nici unul altul, în adolescenţă, era peatunci un exemplu de viaţă, bun de urmat.Perspectiva care mi se deschidea prin întîlnirea cuartista Mitzura Arghezi, mi-a dat la vremea aceeamulte emoţii, dar curios şi inexplicabil, simţeamcă pentru mine va avea un rol decisiv în viitor.M-am înarmat cu un plic în care am îngrămădit,fără să mă gîndesc prea mult, cîteva poezii scrisela vremea castanilor în floare şi-mi aduc bineaminte că i le-am întins Doamnei, la masa deunde prezida conferinţa, ca hoţul care furasemărul din raiul lui Adam. Calmă, liniştită, exactca eroina din piesa de teatru, mi-a zîmbit blînd,avea ochi adînci, de artist, mult prea rafinaţi şivisători.

M-am condamnat şi m-am mustrat în gînd,cum am putut să fac asta?!, dar marea Doamnă,mai curioasă puţin decît alţii pe care îi cunoscu-sem, a deschis plicul, a citit atent, mult prea atentdecît mi-aş fi dorit eu, versurile, care acum mi se

păreau fade, lipsite de tot şi de toate cîte înseam-nă poezie; timpul devenise infinit, eu mai aveampuţin şi dispăream sub scaun, dar m-au salvatochii artistei, cei care mă fascinaseră cîndva; măcăutau acum printre cei prezenţi la conferinţă şimîna fină, inelată, cu brăţări de argint agăţate deîncheietura mică, delicată şi fină, s-a mişcat caîntr-o sarabandă uitată la margine de lume, mi-afăcut semn discret să mă apropii de masa prezi-diului. Aşa a început ceea ce cu siguranţă ar fi fosto prietenie, dacă îmrejurările nu m-ar fi obligatsă-mi părăsesc ţara. Datorită scurtei noastre prie-tenii uşile cenaclului „Eugen Barbu” s-au deschismiraculos pentru mine într-o zi de duminică bine-cuvîntată la începutul unei veri, ca şi uşa caseimuzeu de pe strada Mărţişor din Bucureşti.

Acum cînd povestesc mi se pare că totul mis-a întîmplat ieri, fiica mareului poet, care pentrumine se transformase ca în basmele copilăriei în„zîna bună” m-a sunat într-o bună zi şi m-a invitatsimplu, ca pe cineva din familie: „–Vino sîmbătă laMărţişor, le fac pomenire tatălui meu, Tudor, şimamei mele, Paraschiva”. M-am dus la pomeniredupă datina ortodoxă, cu două lumînări albe şipatru garoafe roşii pentru cel care a rămas îninima mea autorul singurelor Cuvinte potrivite,din lumea asta mare şi cu alte patru garoafe albepentru soţia sa care ştiuse să-i stea alături ca unînger păzitor, atunci cînd maestrul scria şi nu tre-buia deranjat nici măcar de vîntul, tîlhar de inimi,primăvara. Curtea mare de la Mărţişor m-a întîm-pinat cu rodul cireşilor agăţat de crengile îmbătrî-nite ale pomilor, ca nişte cercei cu rubine roşiiîntr-o mută aşteptare, poate aşteptau pe stăpînalor, Paraschiva, să facă dulceaţa cu care îi serveape musafirii poftiţi şi nepoftiţi ai poetului, în vîr-ful picioarelor, de cele mai mute ori desculţ, să nutrezească muzele, să nu întrerupă auditoriul. M-afascinat numărul de ani adunaţi în scoarţa cireşi-lor şi o simt şi acum pe Doamna Mitzura, alăturide mine, mărturisindu-mi că mai vine uneori laînceputul verii, culege rodul lor pentru dulceaţă,dar niciodată parcă nu ieşea aşa de bună ca amamei: „– Mama, avea mîini de aur!”. Simt, dupăatîta timp, în podul palmei, două lacrimi care s-austrecurat pe obrazul ei, pe furiş, ca şerpii priniarba necosită: „– Ştii cum spunea tata: «E pardo-sită lumea cu lumină/Ca o biserică de fum şi derăşină,/Şi oamenii de ceruri beţi,/Se leagănă-n sti-hare de profeţi». Aş fi nedreaptă dacă nu aş recu-noaşte şi nu aş spune acum, măcar, că am primitdin partea ei mult mai multă atenţie decît hoarde-le de ziarişti, artişti, reprezentanţi ai ministeruluiculturii de atunci şi diverşi prieteni interesaţi nude evenimentul la care fuseseră invitaţi ci de un

avantaj mărunt sau altul. Poate tocmai pentru căeu nu i-am cerut nimic, m-a luat de braţ şi a intratcu mine în casă, smulgîndu-mă blajin, cu grijăparcă să nu mă strivesc, din mijlocul acelei lumidezlănţuite, în curtea unde altădată erau stăpînidoar pomii, iarba, vîntul şi ploaia, precum şi o gră-madă de căţei vagabonzi care nu se dăduseră duşide la casa unde Arghezi, ca un patriarh, îi adunaşi-i primea de prin bălţile şi noroaiele străziiMărţişor, cînd se întorcea acasă, fie de la o confe-rinţă, fie de la o editură, fie de pe la vreun minis-ter. Aşa am aflat că a apărut în curtea lor într-o zişi Zdreanţă, „cel cu ochii de faianţă”. Cînd amintrat pentru prima oară în casă, am avut senza-ţia că sunt din nou în simplitatea odăii buniciimele, încărcată numai de imaginaţie, trecut şivisare. Pereţii mi s-au părut aproape goi, mobilasimplă, nici un răsfăţ estetic, numai grandoareaoperei tipărite, a unui gigant care spusese cîndva„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte,/Decîtun nume adunat pe-o carte”, mi se părea că suntdin nou eleva de liceu care-l studiase altădată şinu-l înţelesese, poate pentru că era scris undevasă treacă anii şi eu să ajung în postura de „priete-nă” a fiicei poetului în casa de la Mărţişor, pentruca măiestria şi frumuseţea versurilor arghezienesă-mi pătrundă prin toţi porii, cu forţa uraganelor.Am intrat în cămăruţa mică, unde scrisese cîndvaArghezi, avea un pat pentru o singură persoană,care dacă îl priveai dintr-un anumit unghi părea ocanapea Recamier veritabilă, adusă parcă din ţaraRegelui Soare şi mi-l imaginam pe Tudor Argheziinvitîndu-şi prietenii să se aşeze şi să se simtă caacasă. Pe pereţii holului care plecau de aici, cîtevatablouri cu peisaje, luate parcă din toate unghere-le posibile şi imposibile ale casei şi grădinii m-aufrapat plăcut, şi sensibilitatea, datorată poatemomentului sau tinereţii mele de atunci. „– Îţiplace?”, m-a întrebat Doamna Mitzura: „– Le-apictat fratele meu, este pictor. Locuieşte la Paris”.Tristeţea care s-a aşezat pe chipul ei m-a dus cugîndul la versurile tatălui Domniei sale şi nu amputut să nu mă întreb dacă nu cumva le-a scrispentru fiica lui, dar nu pentru copila de atunci, cipentru cea de la vremea cînd eu am cunoscut-o, omînă de om, mică ca şi corola unei flori pe care ţi-eteamă s-o atingi ca să n-o striveşti sub mîngîiere,dar puternică prin conştiinţă, era flacăra careţinea trează an de an, comemorarea poetului şicare îngrijea de fapt şi de drept Casa memorialăTudor Arghezi de pe strada Mărţişor. „Obrajii tăimi-s dragi/Cu ochii tăi ca lacul, /În care se oglin-desc/Azurul şi copacul”. După ce toată lumea mon-denă şi pestriţă a Bucureştiului a părăsit, rînd perînd, casa şi curtea, şi-am rămas numai noi douăşi angajaţii casei-muzeu, m-a întrebat dacă ammîncat din coliva de pomenire, după datina şi tra-diţia ortodoxă, a celor care au fost Tudor şiParaschiva şi care acum odihneau pentru eterni-tate în curtea casei atît de dragi, încărcată de spi-ritualitate şi nemurire: „– Să mîncăm şi noi amîn-două şi să golim două pahare, cum spunea tata:«Domnul, dumnezeu cel mare/Mi-a umplut douăpahare/Din cerescul lui rachiu/Scos din lună cuburghiu/Şi-n fiecare pahar/A lăsat şi-un drob dehar/Amîndouă-s ale tale,/Zise Domnul: ia-le, bea-le.” �

CORESPONDENŢĂ DIN SPANIA

EUGENIA DUMITRU

Amintiri cu Arghezi la Madrid

(Urmare din pagina 29)

RODICA GRIGOREJack Kerouac şi drumurile Generaţiei Beat

37


AUGUST 2009

PPrimitor din toate punctele de vedere,Edinburghul te îmbie, te ademeneşte,ca vrăjitoarea Circe, cu tot felul debunătăţi pentru minte, bunăţăţi pen-

tru spirit. La National Gallery Complex expoziţiilepropuse celebrează arta italiană. Saloanele, printablourile, sculpturile oferite, te introduc în comple-xa relaţie dintre spiritul uman şi natură, aşa cum areuşit să o redea în pânzele lui Turner. Aşadar,într-un pavilion al Galeriilor se află Turner. Mirarea,însă, mi-a fost şi mai mare să aflu că în pavilioanelede peste drum mă pot bucura de câteva originale:Rafael şi Turner. Deşi considerat a fi o figură contro-versata, pictorul britanic Turner, se impune în spe-cial prin pânzele lui pictate în perioada italiană.Geografia spaţiului italian şi-o însuşeşte, cum de alt-fel, reuşeşte să asimileze conştiinţa spiritului loculuicare este generos cu el, primindu-l. Nu rămânenerăsplătită această generozitate a italienilor, căci,prin stilul şi tehnica inconfundabile, pictorul dăsuflet unui nou curent – impresionismul, cel puţinacestea sunt părerile celorlalţi actanţi ai domeniu-lui. Acest fiu de bărbier a fost un romantic, posedândcomplexitatea, largheţea şi subtilitatea artei, atât dediscret realizate în multele lui picturi şi studii asu-pra naturii, după moartea lui (1851), mulţi alţi pic-tori încercând fie să-l urmeze, fie să-l imite, fie să-icopieze tehnica.

Discreţia, percepţia umanului le surprindem şiîn View of Kenliworth Castle, pânză aflată la FineArts Museum of San Francisco, AchenbachFoundation for Graphic Arts, în care descoperim onatură translucidă, aproape monocoloră, însă, înrealitate, viaţa se realizează prin discreţia nuanţelorde gri, care bat uneori spre verde, violet, galben, prinfigurile umane în mişcare, niciodată statice.

Turner celebrează Anglia, cum va celebra şiItalia prin coloristica şi temele atât de variate.Despre modul în care acest impresionist vedea viata,Charles Hemming va spune în British LandscapePainters că Turner „used the phisical appearance ofhis human figures as a metaphor for their mentaland social state. He almost never pictured them in aprecise naturalistic way but usually as ebullient,gaudily dressed or dowdy with poverty or distrss.”

Impresionante şi impresionabile sunt însă şipavilioanele în care se exhumă arta italiană, prinpictori şi sculptori italieni. Sandro Boticelli – TheVirgin Adoring the Sleeping Christ Child. Picturapropune, prin formele ei rotunde şi clare, copilarialui Iisus Christos. În planul de jos al tabloului, avemimaginea unui copilaş dormind, închipuindu-l pepruncul divin, tablou care smulge un zâmbet caldtrecătorului. În planul, am putea spune central, seaflă prezenţa Fecioarei, mama care se roagă,veghind somnul micuţului. Pictura, prin elementelecare apar în plan secund, flori roşii, plante sălbatice,fructe la picioarele pruncului, rugăciunea Fecioareiaplecată spre prunc, trimite în mod vădit spre mitulbiblic al răstignirii, al resurecţiei.

Fecioara cu Pruncul mai este propusă ca temăfavorită şi de tabloul lui Raphael – The Holy Familywith a Palm Tree. Imaginea complexă este îndrepta-tă spre devoţiunea pentru Fecioara Maria, ca născă-toare de viată, celebrându-se în acelaşi timp familia,ideea de divinitate a ei, toţi trei, Fiul, Fecioara şitatăl, fiind foarte bine plasaţi. Desigur ca posibilita-te a vieţii, ca viitor, continuitate, în plan central seaflă figura pruncului. Pictura este în stil circular, ocaracteristică a timpului, de altfel. Armonia supre-mă pe care Raphael a vrut s-o transmită este comple-tată de elemente naturale: palmier, flori, fântâna,dealuri în plan îndepărtat.

Delicateţea pe de o parte, rigoarea pe de altăparte, caracteristice artei italiene, sunt redate şiprin liniile curbate, prinse în albul marmoreal alrocii, prin grupul statuar Cele trei graţii. Însă,Edinburghul nu e doar un oraş al picturii datorităGaleriilor pe care le are, ci şi un oras al teatrului.

În perioada 3-7 februarie 2009 a avut locManipulate Visual Theatre Festival. Proiectul are locîn fiecare an, pentru celebrarea artelor vizuale, loculfiind Scoţia – Edinburgh. În fiecare an străzileEdinburgului sunt populate cu frumuseţi celebrateprin cuvânt, cuvântul dramatic, adus în mintea şisufletul celor din Edinburgh de către trupe dinBelgia, Anglia, Germania, Spania, America şiScoţia, care, spre deliciul spectatorilor scoţieni, avizide frumos, prezintă o gamă extrem de largă de pro-grame. Cuvântul dramatic este dublat, în manieratimpului actual, de extrem de multă culoare, mişca-re a trupului ca manifestare lingvistică de a transmi-te ceva, de a interacţiona cu publicul.

În februarie 2009 au fost prezentate: „The lan-guage of the Shadow” – Norbert Goetz; „The Politicsin Puppets: A Conversation” – Paul Zaloom; „Dante’sInferno” – Dir. Paul Meredith; „Twin HousesCompagnie” – Mossoux Bonte; „The Mother of allEnemies” – Paul Zaloom; „Poemes Visuales” – JordiBertran; „Playing with the Audience” – Plutot LaVie; „Between the Devil and the Deep Blue Sea”;„The Miser” – Tabola Rassa; „Snapshots: Creationand Play” – Various.

De interes pentru iubitorii de film esteEdinburgh International Film Festival 2009.Evenimentul are loc în mai, cu participarea a foartemultor case de producţii cinematografice, identitateafestivalului fiind dată de regizori renumiţi.Companiile teatrale şi artistice particulare suntfoarte bine reprezentate în Scoţia, cum se întâmplăşi în cazul The Traverse, misiunea trupei fiind aceeade a produce spectacole dupa piesele de teatru alecontemporanilor.

Proiectul Companiei The Traverse vizează şicreaţia teatrală aflată în posibilitate, în manuscris,astfel că, prin diferite forme de marketing, cei carescriu acest gen literar pot trimite pe adresa compa-niei posibilul corpus dramatic, în vederea punerii luiîn scenă. Cu sigurantă, împătimiţii de cultură nu sepot întrista din pricina spectacolelor care ar putealipsi, pentru că Edinburghul este cu adevărat unoraş al culturii. Dansul, muzica, pictura, teatrul, lec-turile publice sunt doar câteva modalităţi prin carecultura se manifestă în Anglia. �

CORESPONDENŢĂ DIN ANGLIA

LUCIA DĂRĂMUŞ

Edinburgh

38

ANUL XX Nr. 8 (689)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Iarna din suflet, Caietele Eminescu şi TVR Cultural… fără cultura română

Iarna din suflet este subiectul amar abordat deAugustin Buzura în editorialul d-sale (Cultura, nr. 24/2009). De la alegerile europarlamentare, Dostoievski şiTolstoi, marele romancier ajunge, iarăşi, inevitabil, larealitatea postdecembristă, care este departe de a ne da

speranţe: 72 % din populaţia României „n-a pus mânape o carte”, 19 % habar n-are cine este Eminescu, „înlocul lui Kant, Schopenhauer, Dostoievski sau Tolstoi,la modă [pe ecranele TV – n.n.] sunt maneliştii, iar pepost de gânditori doar cei din tagma lui Vanghelie şiBecali”… În asemenea condiţii, da, poţi vorbi despre„iarna din suflet”, frigul te cuprinde, fără îndoială, lamodul cel mai concret posibil. Dar şi dorinţa de a rezis-ta.

În nr. 10 şi 11 vă îndemnăm să citiţi în paginilerevistei Contemporanul o anchetă incitantă.

În acelaşi număr al publicaţiei conduse de auto-rul Absenţilor, un articol fastuos scris de Dan MirceaCipariu, eseu axat pe unul dintre marile evenimenteculturale ale ultimilor douăzeci de ani: lansarea ultime-lor volume (21, 22, 23 şi 24) din Caietele Eminescu, eve-niment cu care se cuvenea să înceapă absolut toate jur-nalele de ştiri TV în ziua de 15 iunie 2009, la 120 de anide la moartea lui Mihai Eminescu. Ştiriştii noştri TVau însă, mda, alte probleme, evenimente de o importan-ţă incomparabilă: lansările CD-urilor de către maneli-ştii în vogă (din ce în ce mai lamentabili), accidenterutiere, furturi, violuri, omucideri, spargeri etc., adicănoutăţi de o cotidianitate strictă, joasă, în baza cărorase pot face o sumedenie de lucruri, inclusiv se poatecreşte audienţa, mai puţin sau deloc însă se poateeduca. Apropo, un amic din străinătate uitându-se lajurnalele noastre TV, mi-a comunicat că nu va mai prac-tica sub nici o formă acest gen de „sport”, fiindcă sunt –ştirile evident – 1. majoritatea: suburbane, şi 2. oferă oimagine calomnioasă a României, care este, în percep-ţia amicului meu, o ţară bogată şi frumoasă, şi nu aşacum e prezentată pe „sticlă”. Elocvent, în această ordi-ne de idei, a fost refuzul – scandalos, incalificabil! –echipei ştiriştilor de la TVR Cultural de a le acorda – înziua de 15 iunie 2009 – acad. Nicolae Breban şi prof.Mircia Dumitrescu cinci minute în plus pentru a vorbidespre editarea Caietelor eminesciene. Când vedembine că, da, cultura română prin evenimentele sale devârf nu îşi găseşte locul nici la TVR Cultural, mai enevoie să comentăm răfuindu-ne cu lipsa emisiunilorculturale – cu puţinele excepţii cunoscute – pe celelaltecanale?!

Uimirea e cu atât mai mare cu cât acest post,atenţie, public, este condus de un scriitor, Daniela Zeca,pe vremuri realizator al unei excelente emisiuni dedica-te scriitorilor.

Proiectul Caietele Eminescu a fost început deacad. Eugen Simion în 2004 şi, iată, este încheiat înacest an. Graţie acestui proiect de anvergură naţionalăcele „45 de caiete-manuscris Eminescu donateAcademiei Române, în 1902, de Titu Maiorescu” vadeveni accesibil publicului iubitor de literatură şi spe-cialiştilor. „Publicarea Caietelor lui Eminescu reprezin-tă, indiscutabil, proiectul cel mai important al culturiiromâne la începutul acestui mileniu. Trei generaţii deintelectuali, începând cu Nicolae Iorga, continuând cuPerpessicius, G. Călinescu, C. Noica şi cu cei care i-auurmat, s-au străduit să reproducă aceste foi aflate pepunctul de a se destrăma. Începând să le tipărească înfaximil, în 2004, Academia Română a reuşit, iată, săscoată cele 14 000 de pagini rămase de la Eminescu şicare există la Biblioteca Academiei Române şi în altearhive din ţară. Se spulberă, în acest fel, şi mitul căromânii nu duc lucrurile la capăt…” susţine domnulacad. Eugen Simion, unul dintre cei mai importanţi cri-tici români din perioada postbelică.

Ambiţia de a realiza acest proiect îi aparţinea, la1998, editorului (şi nu – nota bene – filosofului!, dlLiiceanu neavând închegat la ora senectuţii sistemulfilosofic promis în prima sa tinereţe) Gabriel Liiceanu,care însă a eşuat în imposibilitatea de a reproduce, edi-torial vorbind, Caietele eminesciene, acestea aflându-seîntr-un grad avansat de destrămare. Soluţia nimerită –strict tehnic – a fost găsită de profesorul şi graficianulMircia Dumitrescu, care i-a propus lui Eugen Simion „osoluţie unică de prelucrare şi de tipărire a manuscrise-lor scanate”, aşa încât marele artist plastic „a restauratşi multiplicat manuscrisele eminesciene folosind teh-nici clasice de gravură şi de tipar înalt”.

Astfel, acad. Eugen Simion şi echipa d-sale, dincare – în capul listei – face parte marele graficianMircia Dumitrescu îşi afirmă voinţa de ctitori.Inevitabil, bibliotecile din ţară ar trebui să aibă câte celpuţin un exemplar din Caietele eminesciene.

Chinezoiaca şi Alex

O istorie captivantă şi tristă, un basm amar nepovesteşte Alex Ştefănescu în revista Familia, nr. 5,mai 2009 – una dintre cele mai bune reviste aleArdealului literar (şi nu numai), o revistă sobră, densă,aşa cum se cuvine la casele mari, un pic „scorţoasă”…în sensul că îşi urmează, în ciuda zgomotelor zglobii alecotidianităţii manelizate, drumul discret, cu perseve-renţă, precum îi dorim să facă în continuare; avem des-tule, ba chiar prea multe, ziare axate pe faptul divers,texte scurte, săltăreţe, vizând evenimentul de calitateîndoielnică, manelisme, fapte zglobii etc., evenimentepliate pe dorinţa şefului statului de a reduce consistentnumărul filosofilor (pe malurile Dâmboviţei, ştiţi, aşa,de la o seamă de vreme, s-au înmulţit filosofii!), multi-plicand pe cap de locuitor, în ritmuri susţinute, numă-rul tinichigiilor şi al ospătarilor.

Alex a călătorit, în 1997, în China împreună cuEugen Uricaru, Ion Mircea, Cornel Ungureanu (căruiai-am citit splendidul jurnal) şi Vasile Dan.Pretutindeni, colegii noştri au fost primiţi regeşte, cumese, printre invitaţi fiind inclusiv, se înţelege, chinezi,discreţi, eleganţi, de o ospitalitate reală. Din noianulinvitaţilor, se desprindea mai tot timpul silueta uneibătrâne chinezoiace; femeia era mereu ultraveselă,dansa, nu rareori, singură, chefuia, şi părea că nimic,absolut nimic nu este în stare să-i brueze buna dispozi-ţie, să-i aducă norii amărăciunii pe chip. Ei bine, Alexaflă la un moment dat că Liu Xi – aşa se numea scrii-toarea chineză, căci scriitoare era – „în timpul revolu-ţiei culturale făcuse temniţă grea, din motive politice, şiavusese în continuare domiciliu obligatoriu, astfel încâtlipsise din familia ei peste douăzeci de ani. În momen-tul arestării era o scriitoare cunoscută, avea un soţ şidoi copii – un băiat şi o fată – care abia învăţau să vor-bească. La întoarcerea acasă, nu mai însemna nimic cascriitoare, iar fiinţele dragi de altădată se înstrăinase-ră complet de ea.” S-au înstrăinat atât de tare, încât n-au mai acceptat-o. Iar Liu Xi n-a ezitat să-şi reia viaţade la zero, redevenind scriitor. Despre modul în care areuşit chinezoaica, veţi afla din paginile aceleiaşi exce-lente reviste. Iar de ce scrie Alex Ştefănescu… veţi afladin paginile României literare, consultând colecţia dinprimăvară.

În acelaşi număr al Familiei… o anchetă incitan-tă: blogging-ul şi literatura. Se citeşte cu pasiune şi…amuzament.

Rilke cel… depăşit

Un regal Nichita Danilov ne propune revista clu-jeană Verso (nr.58-59/2009), făcută tot de un poet, IonMureşan. Un dosar impunător, cuprinzând eseuri, cro-nici despre poezia şi proza lui Nichita, precum şi sec-venţe din referinţele criticii româneşti, aşa încât avemîn faţa noastră un concert de litere la care participă

Mircea A. Diaconu şi Ion Negoiţescu, Al. Cistelecan şiHoria Gârbea, Radu G. Ţeposu şi Marin Mincu etc. Al.Cistelecan: „Între parabolă şi notaţie, între confesiuneşi oracularitate, între descripţie şi profeţie, NichitaDanilov se mişcă nonşalant, unind angoasa cu graţia,cotidianitatea cu himericul şi ironia cu o certă ispită demagician. El practică, într-un fel de armonie a exaspe-rărilor, discursuri ce ar trebui să se excludă unul pealtul ori măcar să se denunţe ca incompatibile.”

Din cronicheta lui Claudiu Komartin nu cităm,fiindcă acest june îl consideră pe Rainer Maria Rilkedepăşit. Da. La autorul Elegiilor duineze s-a referitjunele condeier zglobiu, care ar fi cazul să se retragă…pentru câţiva ani între pereţii unei biblioteci şi să-şipună la punct lecturile. Asta, de bună seamă, dacă vreacu adevărat să devină ceea ce se pretinde demult: unPoet.

„Există şi prietenii mai frumoase/cum sunt şi rănimai deschise şi mai noi (…) dacă ar trebui să ameninţcu sinuciderea/ aş putea să/ridic steagul cărnii mele să-lflutur/ca un fluture deasupra voastră” – versuri pur-tând semnătura Aidei Hancer publicate în Dacia lite-rară (nr.3/2009) care evocă doi prieteni, doi colegi ple-caţi în nefiinţă: cărturarul de la Iaşi, ConstantinCiopraga şi poetul Petre Stoica.

Să fii piatră pe drumul avalanşei

Indiscutabil, unul dintre evenimentele majore aleanului este expoziţia marelui pictor Vladimir Zam-firescu, vernisată la Sala Dalles în luna iunie. Dacă înmediul literelor române circulă o definiţie a prieteniei„neprotocolară” – prietenul la lansare se cunoaşte – şisălile în care au loc lansările, cu excepţii desigur,sunt… cam triste – printre graficieni, pictori, iată,lucrurile, mi-am spus, stau cu totul altfel. Sau, cineştie, Mirel – cum îi spun acestui mare pictor prietenii –este o excepţie. Despre acest eveniment scrie Românialiterară (nr.23/2009).

Buclucaş, eseul lui Mircea Mihăieş, Arta de aadmira literatura, axat pe o carte a marelui disidentAdam Michnik despre onoare. Mircea Mihăieş: „Unadin cărţile marelui disident şi intelectual AdamMichnik se numeşte Istoria onoarei în Polonia. Un titlupe care l-am găsit întotdeauna fascinant, intrigant şi –ca român – umilitor. Ştim cu toţii că noi, românii, avemtoate calităţile posibile. Ştim că suntem buni, generoşi,inventivi, plini de umor, viteji, harnici. Că învăţăm uşorlimbi străine, că ne adaptăm oricărui mediu, că avemun spirit al improvizaţiei unic. Şi multe, multe altele.La capitolul onoare, însă, oricât m-aş strădui, nu preagăsesc exemple şi contexte”. [Două exemple din celecâteva venite în minte: Lucian Blaga şi madameBengescu – n.n.] Iată un alt citat-model de rezistenţă şi,da, de onoare, spicuit de Mircea Mihăieş din carteacompatriotului lui Witold Gombrowicz: „Dar ştii, aşasingur cum eşti, cu cătuşe la mâini, cu ochii plini de gazlacrimogen, în faţa poliţiştilor care te ameninţă cu pis-toale – poţi să vezi cu claritate în noaptea neagră şi fărăstele, graţie poetului tău favorit, că drumul avalanşeidepinde de pietrele pe care se rostogoleşte.” Să fii pia-tră pe drumul avalanşei.

În nr. 24, Nicolae Manolescu scrie despre„Biblioteca pentru toţi” în straie noi, referindu-se laaceastă prestigioasă colecţie iniţiată în 1895 de EdituraCarol Müller, care… după aventuri, sincope, perfor-manţe şi alte sincope, iată, este relansată de Jurnalulnaţional cu romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit din-tre pământeni, într-o formulă inedită. „Toate volumeletipărite până la mijlocul lunii iunie, când scriu acesterânduri, sunt romane româneşti întregite uneori cuproză scurtă sau poezie aparţinându-i aceluiaşi autor.”Cărţile sunt editate profesionist, sunt elegante, fărăreproş şi sunt distribuite cu Jurnalul naţional de joi.Partenerii acestui proiect de anvergură naţională, lan-sat de Jurnalul naţional sunt Editurile Litera interna-ţional, Curtea veche şi Art. Un proiect prin care sperămca scriitorul roman, în timp, să revină în reflectoarelecontemporaneităţii.

Din acelaşi număr aflăm că marele cărturar IrinaMavrodin a împlinit 80 de ani. La mulţi ani, Doamnă!

În nr. 25, România literară publică, la aniversa-rea a 120 de ani de la naşterea marii poete AnnaAhmatova, născută Gorenco) poemul Recviem, adus lalumina zilei abia în 1987, la circa două decenii dupămoartea poetei, unul dintre cele mai tulburătoare docu-mente lirice ale rezistenţei acestui spirit superior, de oradicalitate casantă, ce i-a dat nu puţine bătăi – şidureri! – de cap regimului dictatorial sovietic. Citămdin excepţionala traducere a scriitorului AureliuBusuioc, partea a VIII-a, Către moarte: „Oricum, darvei veni. De ce nu chiar acum?/Eu te aştept. Sunt lastrâmtoare./Lumină nu-i. Deschisă-i şi uşa dinspredrum,/Poftim, cum simplă eşti şi mare./Ia chipul care-lvrei, ia forma ce te-ar vrea:/Obuz cu miezul de otra-vă,/Ori ia castetu-n mâini, ca un bandit sadea,/Orimaladia cea mai gravă./Ia haina unui basm de tineinventat,/Povestea care toţi o-ngaimă:/Azurul uneişepci pe-o tidvă de soldat/Şi şeful casei alb de spai-mă./Eu nu mai vreau nimic… În val, pe Enisei/Polarastea lumina-şi curmă/Şi ochii lui albaştri, lucind înochii mei/Îmi taie groaza de pe urmă…” �

CONTE


AUGUST 2009

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 1-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREAGENŢIA AMOS NEWSPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂ APLERPA R T E N E R I :SC ERC PRESS SRLNETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

CROSMEDIA

IIDEEADEEA EEUROPEANĂUROPEANĂ & E& EUROUROPPRESSRESS

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare joi 3 lei www.ideeaeuropeana.ro

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 8 (689) ·AUGUST 2009

� �

� �

CK

În numerele viitoare:Ancheta Conte

Contemporanul. Ideea Europeană la 20 de ani

Dan Anghelescu � Între barbarie şi culturăLiviu Antonesei � Crizele au fost favorabile culturii!

Sorin Basangeac � Celule de rezistenţăNicolae Bârna � Poate că vom sta în foame şi în frig, ca la Ceauşescu

Iulian Boldea � Cultura în vremuri de crizăNicolae Breban � Vinght ans aprés

Marian Victor Buciu � Contemporanul nostruConstantina Buleu � Locul Conte ţine de idealism

Leo Butnaru � Sub flamura spiritului superiorCălin Căliman � Jumătate de veac şi un pic

Dumitru Chioaru � E criză, monşer!Aura Christi � Dictatura valorii

Irina Ciobotaru � Legătura cu lumea culturală vieDan Mircea Cipariu � Contemporanul ar trebui să fie peste vremuri, mode şi timp!

Ion Coja � Subiectivismul lipsit de angajamentMariana Criş � Contemporanul şi-a păstrat locul de prim rang

Vasile Dan � Rezistenţa prin culturăCrişu Dascălu � Un refugiu în care se poate respira

Bogdan Mihai Dascălu � Conte îmi este prietenLucia Dărămuş � Nevoia de dialog

Virgil Diaconu � Cenzura politică este înlocuită de cenzura economicăGellu Dorian � Carnea şi sângele unei adevărate literaturi

Dana Duma � Clanul ConteEugenia Dumitriu (Spania) � Adevăratele valori ale culturii române

Horia Gârbea � Un Contemporanul mai puţin scorţosMircea Ghiţulescu � Drumul cel bun

Rodica Grigore � Despre criză şi (mulţi) alţi demoniMara Magda Maftei � Cultura română în derivă

Norman Manea � Reînfiinţarea revistei Contemporanul – o Buna Vestire

Documents

REVISTĂ NAŢIONALĂ NUL XX · NR. 8 (689) · AUGUST 2009 · marian victor buciu poezia romÂneascĂ În „istoria criticĂ…”/ 13 (Im)pertinenţe MICHAEL SHAFIR UN „DESUET”