Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală - madr.ro · PDF filemici copii, prin cunoștințe tradiționale de mare valoare, prin cultul muncii și al atitudinii inovative continue,

Radu ReyDezvoltarea durabilă a munteluiAgroturism în Apuseni, cu sprijinul finanțării europeneUn tânăr harghitean își popune să cucerească piețele din Europa cu miei crescuți de elVestita brânză de Năsal readusă pe piață de către fermierii clujeni

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 29 Anul II, Mai 2015

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

UNIUNEA EUROPEANĂ

1

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2, cod poştal 200421,

[email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Mai 2015

ISSN 2284-8665

ISSN-L 2284-8665

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în România.

Copyright fotografii: Fundația Heifer Project pentru România, Lorand Țăpuc, Ioan Pășcănuț, Cabana Moţilor, AgroTransilvania Cluster, Asociația Grupul de Acțiune Locală Ștefan cel Mare, www.dreamstime.com

CuprinsBIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

EditorialMuntele, o provocare continuă ................................................................................................................................................3

iNtErViURadu Rey, consilier al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru zona montană - Dezvoltarea durabilă a muntelui .................................................................................................................................................................................4

dEZVoltarE rUralĂRolul pajiștilor montane în practicarea agriculturii ecologice ............................................................................................ 10Modele sustenabile pentru prosperitate în zonele montane ................................................................................................ 13Agroturism în Apuseni, cu sprijinul finanțării europene ......................................................................................................17Gemurile naturale, sursă de venit pentru familia Balint ....................................................................................................20Casa Bunicii, o pensiune ca-n poveștile lui Creangă ............................................................................................................22

oaMENiUn tânăr harghitean își propune să cucerească piețele din Europa cu miei crescuți de el .................................................25

EXPEriENŢEFerma mea: Cătina, ginsengul românesc – o afacere de succes pentru un sibian ...........................................................30Afacerea mea: Afaceri de succes în vârf de munte ...........................................................................................................34Comunitatea mea: Vestita brânză de Năsal, readusă pe piață de către fermierii clujeni ...............................................36

lEadEr la ZiAsociația Grupul de Acțiune Locală Ștefan cel Mare ...........................................................................................................39

Ştiri Şi EVENiMENtESchimbul de bune practici, ajutor real pentru investiții în mediul rural ............................................................................45

MEMBrii rNdr SE PrEZiNtĂInstitutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie ..................................................................................................48

România Rurală – nr. 29

2 3

Muntele este un loc unde nu se trăiește ușor. Nici turiștii nu prea dau buluc, decât prin locuri foarte bine asfalta-te, pentru a ajunge cu automobilul; cei care se încumetă să îl înfrunte cu ade-vărat sunt puțini, se strâng în asociații, vin să se bucure de frumusețea locului, de aerul curat, de liniște și la urmă se întorc acasă, într-un loc mult mai con-fortabil. La munte rămân doar... mun-tenii. Niște oameni puternici, dintr-o bucată, pe care nici nu știi ce-i poate speria. Poate doar nedreptatea la care sunt supuși, de a fi într-o concurență cu toți ceilalți care produc aceleași lu-cruri ca și ei, dar în condiții cu mult mai avantajoase, la alte altitudini. Tot ce ai face în zona montană - fie că vei crește animale, fie că vei cultiva fructe -se poate face și la câmpie, dar cu cos-turi mult mai mici. Iar piața e liberă, și acolo nu se face diferența la calitate, ci la preț. În astfel de condiții, e greu să ai o afacere profitabilă. De aceea, nu e de mirare că se tot vorbește de un feno-men al depopulării munților. Oricât de puternici ar fi oamenii de acolo, se re-cunosc, pe rând, înfrânți. Nici absența

drumurilor și a apei curente sau a altor lucruri care compun confortul nostru cotidian nu îi determină să lase totul și să plece, ci sărăcia.

Dispariția factorului antropic de la munte ar genera, prin dispariția zoo-tehniei tradiționale, o degradare cali-tativă a pășunilor și fânețelor natura-le, fapt ce poate avea, pe termen lung, efecte socio-economice grave. De ace-ea, faptul că zonele montane sunt con-siderate „defavorizate” nu ar trebui să supere pe nimeni. MADR a considerat că este corect ca acestor regiuni să le fie acordate anumite posibilități.

Din fericire, sunt și aspecte care cre-ează unele avantaje pentru munteni. Aerul curat, dat de bogăția f ondului forestier, pajiști naturale cu floră fu-rajeră, pentru o zootehnie superioară calitativ – chiar dacă mai costisitoare – peisaje atractive și tradiții bine con-servate sunt tot atâtea motive pentru dezvoltarea turismului. Fiecare pen-siune devine la rândul ei un nucleu de dezvoltare.

Pe de altă parte, trebuie remarcat in-teresul în creștere pentru produsele făcute la munte. Uniunea Europeană a creat o etichetă prin care se dorește protejarea lor. Măsura se consideră necesară atunci când interesul pen-tru produsul specificat este în pericol de a fi exploatat abuziv de către falși producători. Este, cu alte cuvinte, o confirmare a faptului că se înmulțesc cunoscătorii valorii superioare pe care o au produsele animale sau vegetale obținute la munte.

Această ediție a României Rurale a încercat să surprindă, pe de o parte, unele probleme ale acestor zone care ocupă mai bine de nouăzeci de mii de kilometri pătrați, aproximativ o treime din teritoriu, iar pe de alta, să identi-fice câteva dintre soluțiile de a depăși aceste inconveniente.

Muntele, o provocare continuă

Editorial

Viviana Vasile, Team Leader al pro-iectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală


4 5

milioane de hectare, sursa de hra-nă principală pentru bovine și ovi-ne, creată secular grație armoniei dintre munteni și natură și utiliză-rii îngrășămintelor organice, toate acestea se poate pierde cu rapiditate. Cauzele sunt neglijența, interesele și lăcomia celor din afara muntelui și ne-luarea la timp a unor măsuri menite să încurajeze creșterea animalelor și să evite abandonul agricol, prin depo-pularea zonelor montane și pierderea ireversibilă a celui mai prețios capital: producătorul agro-montan.

Se poate spune despre oamenii muntelui că au vreun avantaj că s-au născut acolo? Sau muntenii sunt niște defavorizați?

Radu Rey: Desigur că slaba ferti-litate a solului, pantele grele, frigul, perioadele mai scurte de vegetație - stările accentuate de izolare - repre-zintă un dezavantaj pentru cei care s-au născut la munte, trăiesc și pro-duc acolo. Acestea sunt handicapuri naturale permanente, independente de om, care nu pot fi schimbate - doar atenuate. De aici și considerarea aces-tor zone la nivelul UE ca defavoriza-te. Țările dezvoltate (Austria, Elveția, Italia, Germania, Franța ș.a.) au făcut și fac eforturi mari pentru a nu-și pier-de agricultorii montani. Experiența Franței a demonstrat că neluarea sau întârzierea luării unor măsuri preven-tive generează depopularea montană, iar costurile ulterioare pentru redre-sare devin foarte mari, iar rezultatele sunt minore.

Agricultorii montani rezistă prin an-trenament fizic și psihic timpuriu, de mici copii, prin cunoștințe tradiționale de mare valoare, prin cultul muncii și al atitudinii inovative continue, fără răgaz. La munte, cine nu muncește, cine nu caută soluții alternative, nu rezistă. Desigur, sunt și avantaje: me-diul curat, starea de libertate în gesti-onarea gospodăriei și a vieții, hrană sănătoasă, viață culturală și spiritua-lă bogată și, oricât ar fi de paradoxal, o stare de nostalgie datorată peisaju-lui, frumuseții muntelui și varietății

naturii în mijlocul căreia munteanul trăiește. Tehnologiile moderne con-tribuie la ameliorarea vieții la munte (radioul, televiziunea, telefonia mo-bilă, mica mecanizare). Turismul și agro-turismul își aduc contribuția la ameliorarea vieții sociale, completa-rea veniturilor, ca și la îmbunătățirea infrastructurii de transport. Cu toa-te acestea, în domeniul agricol, al creșterii animalelor – ca „motor” al economiei rurale-montane, lucruri-le sunt încă departe de a fi rezolvate.

Muntele a fost și în trecut în această situație defavorabilă? Dacă nu, ce a determinat starea de acum?

Radu Rey: Sub aspect geo-clima-tic, agricultorii montani au fost me-reu în situații defavorizate. Viața mai grea de la munte a fost recunoscu-tă și de domnitorii secolelor XVII – XIX, muntenilor creându-li-se anumi-te avantaje, cum ar fi scutiri de taxe, libertate pentru vânătoare și pescu-it, loturi de teren arabil atribuite la

Cum ar trebui privit muntele, ca o componentă importantă a echilibrului naturii, sau ca un spațiu locuibil, pe care să încer-căm să îl corectăm prin amena-jări antropice?

Radu Rey: Nu putem simplifica lu-crurile atunci când ne referim la mun-te. În cazul Carpaților României, rolul avut în decursul istoriei a fost consi-derabil, în primul rând pentru dăinu-irea poporului român.

Dincolo de considerentele istori-ce, munții au fost și rămân un ha-bitat, în care oamenii au avut mul-tiple ocupații: agricultori – crescă-tori de animale; muncitori în indus-triile montane – minieră, forestie-ră, construcții etc. sau au desfășurat activități combinate, ca agricultori și muncitori.

Cei peste 2,1 milioane de producători agricoli montani obțin hrană protei-că și alte bunuri – lapte, carne, lână, fructe, legume și chiar cereale (în zone mai calde) – pe cel mai slab produc-tiv pământ al țării. Ei nu numai că se hrănesc pe sine, dar din surplus ali-mentează alte circa două milioane de oameni din cele peste 80 de orășele montane și din afara muntelui. Cât de important devine acest aspect în condițiile crizelor alimentare și în perspectiva certă a celor nouă mili-arde de locuitori ai planetei, în 2050?! Cele 850.000 de ferme familiale mon-tane, din aproximativ 3560 de sate – în general ferme mici – (media fiind de 4-5 hectare), pun în valoare și alte resurse ale muntelui – fructe de pă-dure, plante medicinale – sau furni-zează servicii diverse care țin „viu” spațiul montan. Marii „consumatori de munte” sunt orășenii, care benefi-ciază de ceea ce acesta le oferă: hrană de calitate, apă, lemn, minerale, agro-turism și, astfel, mai multă sănătate și speranță de viață.

Trebuie să facem o distincție clară între „locuitorii muntelui” și „produ-cătorii agricoli” – fermierii montani, care sunt marea valoare a muntelui, de neînlocuit. Ei dețin „bunele practici” tradiționale, dar sunt și un izvor cultu-ral diversificat și tot ei sunt cei mai fi-deli „îngrijitori” de mediu și contribu-abili la ameliorarea peisajelor. Putem

spune: fericită țara care are munți și producători agricoli, crescători de ani-male montani – așa cum are România.

Dar muntele, din punct de vedere agro-zootehnic, este și foarte fragil. Marea bogăție a Carpaților României – flora furajeră naturală a pășunilor și fânețelor montane – circa două, trei

Radu Rey, consilier al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru zona montană - Dezvoltarea durabilă a muntelui

Interviu


6 7

de redresare și prevenire se impun de urgență, fiind deja depășite termene-le rezonabile.

În alte țări din lume, de exemplu din America de Sud, starea agricultori-lor montani este jalnică, sărăcia e lu-cie, cum nu mi-aș dori nicidecum pen-tru poporul român din Carpați și de oriunde.

Ce ocupație i-ar putea aju-ta pe munteni să se dezvolte, ridicându-și nivelul de trai?

Radu Rey: Principalele ocupații ră-mân cele tradiționale, creșterea ani-malelor, pomicultura – în zonele mai calde, apicultura ș.a., cât și activitățile din domeniul forestier. Dar înainte să vorbim despre ocupații, să abordăm o problemă esențială, cea a prețurilor pentru lapte și carne, materii prime, practicate de proprietarii industriilor laptelui și cărnii, în condiții de mono-pol – fără concurență. Prețul laptelui este și astăzi de 0,70 până la un leu pe litru (la piață este 2,5-3 lei litrul) și în magazine se vinde cu șapte lei litrul (ca

lapte „ecologic”), iar carnea de bovine se plătește cu circa 6 lei pe kilogram în viu, față de circa 3,5 euro pe kilogram, media în Uniunea Europeană. Din pă-cate, statul nu are suficiente pârghii de intervenție, iar sistemul prețurilor mi-nime garantate, „de referință”, nu se mai practică în Uniunea Europeană.

Poate prin noile regulamente ale UE și CE privind „produsul montan” și printr-o politică inspirată a guvernu-lui, de sprijinire a creării grupurilor de producători, a cooperativelor, se va putea vorbi de o sprijinire eficien-tă, se va putea redresa această stare de mare risc economico-social pentru viitorul României. Desigur că dezvol-tarea turismului, a unor mici industrii, a serviciilor, amplasarea unor indus-trii sensibile care au nevoie de me-diu curat (medicamente, aparatură medicală, optică ș.a.) în spațiul rural montan, redeschiderea mineritului, dezvoltarea unor noi fabrici de mo-bilă ș.a. pot duce la crearea de locuri de muncă. Acestea sunt soluții viabile și durabile, dar cer investiții, timp și voință politică.

Se va putea crește vreodată com-petitivitatea zonelor montane în comparație cu alte regiuni?

Radu Rey: Economia agro-alimen-tară montană nu se interpretează pe segmente de competitivitate. Ce rost ar avea să punem în concurență mun-tele cu câmpia – la producția de fura-je, sau la alte culturi care dau „volum” mai mare, dar nu pot da și calitatea produselor montane, bazată pe poli-morfismul floral, absența chimizării, ape și aer nepoluate. Randamentele productive sunt inevitabil mai mici la munte, dar calitatea este superioară. Cum să interpretăm faptul că sunt câ-teva milioane de oameni care au locuri de muncă în fermele proprii, cu timp total sau parțial, dar nu sunt șomeri?

Competitivitatea muntelui privită nu pe segmente, ci pe ansamblu, este comparabilă cu cea a altor regiuni geo-grafice. Muntele dă apă, energie, lemn și alte materiale de construcții, dă să-nătate prin turism și hrană de calitate, dă resurse minerale de mare valoare. Veriga slabă este agrozootehnia și aici trebuie să se facă un efort constant pentru a se produce un reviriment.câmpie ș.a. În perioada comunismu-

lui, locurile de muncă numeroase, prețurile mici pentru energie, alimen-te de bază, transport, asistență sanita-ră au făcut viața mai suportabilă. Dar în agricultură, conceptul politic care nu permitea dezvoltarea proprietății private a fost o barieră ce a împiedi-cat starea de progres. Alte motive au fost școlarizarea agricolă neadaptată realităților montane, fără mecanizare, cu grajduri vechi, în condiții de igie-nă precară ș.a., cu prețuri mici pentru lapte și carne și sub amenințarea per-manentă cu colectivizarea...

Paradoxal, în mod forțat, muntele a fost „acoperit” cu efective de animale care au asigurat îngrășămintele orga-nice și au menținut flora valoroasă a pășunilor și a fânețelor.

După 1990, deși s-au câștigat libertăți și a dispărut presiunea psihică dată de „teama de colectivizare”, au dispărut și locurile de muncă și avantajele sociale, s-a prăbușit prețul lânii, muntenii au fost surprinși neorganizați și tributari

politicilor monopoliste prin care s-au practicat și se practică prețuri injuste pentru lapte și carne – materii prime – toate acestea inducând sărăcie în fa-milii și generând abandon agricol și re-duceri grave ale efectivelor de animale rumegătoare (peste 50% la bovine și peste 80% la ovine – în fermele mici, tipice muntelui), cu efectul degradării calitative a florei pajiștilor.

Locuitorii din alte zone monta-ne din Europa și din lume sunt la fel de defavorizați precum cei din România?

Radu Rey: Există diferențe geo-cli-matice și evoluții tradiționale secu-lare îmbinate cu evoluții politice și orientări neuniforme cu privire la susținerea economiei agrorurale mon-tane. Pentru agricultorii montani din țările europene dezvoltate, eforturile necesare menținerii acestora la munte au fost mari și constante, lupta pen-tru evitarea depopulării montane fi-ind „țintă fixă” pentru guverne. S-au

făcut infrastructuri, s-au moderni-zat grajdurile, s-a introdus mecani-zarea adecvată, s-a stimulat organi-zarea producătorilor în asociații pro-fesionale și cooperative (la nivel de valorificare – nu la nivel de producție, ca în fostele CAP-uri din România). S-au acordat subvenții, avantaje fisca-le, prețuri bune pentru produse. Prin politica prețului minimal garantat, statele și-au protejat baza, adică fer-mierii, în fața expansiunii capitaliste care urmărea doar profitul. S-au acor-dat credite avantajoase cu dobânzi de 2-3% și perioade de grație și de resti-tuire rezonabile, s-au dezvoltat turis-mul și diverse industrii rurale. S-au aplicat politici montane protective, clare și în plus s-a creat un sistem de învățământ agroprofesional adaptat muntelui.

Evident că România și alte state din Est, din Balcani, au alt „start”, dar și tendințe prea puternice de margina-lizare a muntelui, lucrurile riscând să scape de sub control, prețul plătit pu-tând fi foarte mare. Măsuri drastice


8 9

asigura susținerea fermelor familia-le montane pe baza calității pe ter-men îndelungat și combaterea sărăciei. Condiția este ca valoarea adăugată de calitate să revină direct producători-lor, fără intermediari.

Un sistem de subvenții sporit și un sistem de creditare și de fiscalitate adaptate condiției de Zonă Montană Defavorizată ar deschide o nouă per-spectivă pentru generațiile tinere. O formă de învățământ – de la cel gim-nazial la cel profesional agricol mon-tan – adaptat specificității montane va trebui să însoțească un astfel de efort, la care se adaugă dezvoltarea infras-tructurii rurale, ca proces continuu.

Cercetarea științifică montanologică și spiritul natural inovativ al munte-nilor își pot aduce aportul.

Care este programul MADR pentru dezvoltarea durabilă a muntelui și care sunt direcțiile concrete de implementare a acestuia?

Radu Rey: Nu putem discuta despre un program distinct pentru dezvolta-rea durabilă a muntelui. PNDR 2014-2020 nu a inclus un „subprogram te-matic pentru zona montană”. S-a pre-ferat includerea unor prevederi pentru zona montană defavorizată prin diver-se măsuri care vizează fie subvenții pe suprafață, fie pe cap de animal, sau cuplate, ca sprijin pentru moderni-zarea fermelor. Dar prin faptul că se acordă sprijin la vacă, de la 10 la 250 de capete, iar la oaie, de la 150 la 600 de capete, nu se vine în sprijinul fer-melor familiale montane, care sunt tradițional mai mici și se periclitează chiar existența acestora. Am propus ca aceste ajutoare să se acorde începând de la trei la 50 de vaci, iar la oaie de la 10 la 100 de capete, în mod progresiv.

Ce măsuri din PNDR 2014-2020 pot fi accesate de către fermierii din zona montană?

Radu Rey: Există un ansamblu de măsuri care pot fi accesate de fermierii

montani (fermele familiale). Este vor-ba, în special de măsura 6, care vizea-ză dezvoltarea fermelor și a întreprin-derilor, cu submăsurile aferente, care nu cer cofinanțare și privesc instalarea tinerilor fermieri (50.000 de euro), sprijin pentru activități non-agrico-le, înființarea de IMM-uri (procesare, turism ș.a.) - până la 50.000 de euro, sprijin pentru micii fermieri care ce-dează exploatațiile. Mai este și măsu-ra 4,– care vizează investiții în active fizice,– în exploatații agricole (utilaje, grajduri noi ș.a.), pentru producție și promovare. Sprijinul poate ajunge în zona montană defavorizată până la 90% nerambursabil și în cazul forme-lor asociative.

Sunt și alte măsuri de sprijin ca cele pentru agromediu, transfer de cunoștințe, informare, consultanță

sau pentru înființarea grupurilor de producători, de care pot beneficia și fermele familiale din Zona Montană Defavorizată.

Noi continuăm să colaborăm pentru abordarea unui „Subprogram tematic pentru zona montană”, poate după pri-ma evaluare a PNDR, din 2016/2017. Faptul că MADR și Parlamentul au susținut necesitatea înființării (reînființării) Agenției Zonei Montane și a Centrului de Formare și Inovații pentru Dezvoltare în Carpați, cu se-diul la Vatra Dornei, că se dezvoltă cercetarea montanologică la Academia Română/INCE – sunt semne bune, iar regulamentele UE și CE privind „pro-dusul montan” deschid noi și însemna-te oportunități pentru Zona Montană Defavorizată.

Care este caracteristica unei dez-voltări montane durabile a mun-telui? S-ar putea vorbi și de o altă formă de dezvoltare decât cea durabilă?

Radu Rey: Dezvoltarea montană tre-buie realizată pe baza resurselor rege-nerabile, care să asigure continuitatea (flora furajeră a pajiștilor, animalele rumegătoare, pădurile, forța de muncă activă ș.a.). Progresul vine prin dez-voltare economică și educație, adap-tate condițiilor montane – profund specifice și diferite de alte zone (câm-pie, coline). La munte vorbim despre „civilizația ierbii”, iar la câmpie despre culturi și sisteme industriale.

Caracteristica principală a dezvoltă-rii durabile a muntelui se regăsește în complexul de măsuri specifice (econo-mice, educaționale, de protecție soci-ală, organizatorice, culturale) care să creeze un ansamblu funcțional atrac-tiv. Se cer competență, responsabilita-te și voință politică, legislație adapta-tă și aplicată, includerea în planurile naționale și regionale a unor politici montane, adaptate realităților.

Măsurile necesare sunt pe termen scurt și mediu. Dar dezvoltarea du-rabilă este obligatorie. Nu avem drep-tul – generația de astăzi – să fim fără viziune de viitor, să epuizăm resurse irecuperabile. Conservarea și conti-nuitatea bunelor practici, împreună cu protejarea mediului montan, sunt obligatorii.

Prin ce mijloace, forme de spri-jin, soluții s-ar putea atinge de-zideratul de dezvoltare durabilă a muntelui?

Radu Rey: Conform Regulamentului nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agri-cole și alimentare și Regulamentului delegat nr. 665/2014 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultative „produs montan”, punerea în valoare a produsului mon-tan prin asociere reprezintă o nouă și mare oportunitate care înglobează condiția de sustenabilitate. Greu de făcut, dar odată realizată, se va putea


10 11

Dacă în partea inferioară a zonei mon-tane condițiile climatice și de sol per-mit practicarea unei agriculturi mai diverse, în partea superioară, la peste 1.200 – 1.400 de metri altitudine, dea-supra locuirii permanente în Carpați, terenul agricol este constituit exclusiv din pajiști permanente seminaturale, rezultate după defrișarea pădurii și tufărișurilor, sau pajiști permanente naturale în etajul alpin.

Astfel, pe măsură ce crește altitudi-nea, sporește ponderea pajiștilor per-manente și posibilitatea valorificării acestora, ca resursă furajeră naturală, necesară creșterii animalelor erbivore.

Valorificarea pajiștilor permanente prin pășunat cu animalele, în sezo-nul de vegetație, sau prin cositul fânu-lui, pentru sezonul rece al anului, este o practică milenară pe meleagurile noastre. Până la apariția fertilizanților de sinteză pentru nutriția plantelor și a substanțelor chimice de combate-re a buruienilor, bolilor și dăunători-lor la plantele de cultură se practica o agricultură tradițională și se obțineau produse alimentare vegetale și anima-le naturale cu calități sanogene mai ridicate.

Utilizarea pe scară largă, uneori exa-gerată, a fertilizanților și pesticidelor

chimice în agricultură a dus la deze-chilibre grave în mediul ambiant și la creșterea incidenței unor boli în rân-dul populației umane.

Pentru a contrabalansa tendința prac-ticării agriculturii intensive prin uti-lizarea substanțelor chimice de sin-teză, în Europa, cu deosebire în zona montană, au apărut și se practică mai multe sisteme de agricultură care uti-lizează fertilizanți naturali cum sunt composturile preparate după diferi-te metode. Iată câteva dintre aceste metode și inițiatorii lor: biodinamică

germană (STEINER – PFEIFER), or-ganică britanică (HOWARD), biologică franceză (LEMAIRE - BOUCHER), or-gano – biologică elvețiană (MÜLLER – RUSCH).

Se poate spune că leagănul agricul-turii ecologice franceze și elvețiene sunt Munții Jura, unde a trăit și mun-cit părintele acestei discipline, filoso-ful și agronomul de origine austriacă Rudolf STEINER (1861-1925). Acesta a fondat la Dornach, în Elveția, Centrul de studii antroposofice „Goetheanum”, unde s-au făcut cercetări în domeniul

terapiilor naturiste și al agriculturii biodinamice, creându-se preparatele enzimatice 500-507 formate din ba-legă de vacă și plante medicinale, uti-lizate și în prezent.

În Munții Jura, cu strat litologic cal-caros, pe care s-au format soluri sub-țiri și pietroase cu pajiști întinse, de o biodiversitate ridicată, principala ac-tivitate agricolă este creșterea vacilor de lapte și prepararea brânzeturilor de foarte bună calitate.

Ținând seamă de aceste rezultate obținute în zona montană a Europei, pentru practicarea agriculturii eco-logice în Carpații românești va tre-bui să alegem cu prioritate arealele cu substraturi geologice calcaroa-se cum sunt Munții Apuseni, Munții Banatului, Munții Bucegi – Piatra Craiului, Munții Rarău – Giumalău, Ceahlău și alți munți cu substrat bazic, urmate îndeaproape de cele cu sub-straturi neutre, cum sunt rocile vul-canice (Oaș, Gutâi, Țibleș, Călimani,

Harghita, Perșani). De altfel, și gospo-dăriile permanente urcă în Carpați la altitudinea de 1300-1500 metri numai pe substraturi calcaroase (Apuseni, Bucegi) și aproape deloc peste 800 – 1000 metri pe substraturi litologice si-licoase, acide (Cibin). Dacă se dorește practicarea unei agriculturi ecologice pe soluri acide, este necesară amen-darea calcică pentru corectarea aci-dității, pentru aceasta fiind necesare eforturi financiare mai mari.

Substratul calcaros nativ al solurilor de munte este o garanție sigură a in-stalării în pajiști și a reușitei cultivării în arabil a leguminoaselor perene, ve-ritabile „uzine vii” de fixare a azotului atmosferic, fără de care nu ar fi posi-bilă o agricultură ecologică eficientă.

Practicarea agriculturii ecologice re-clamă o fertilizare aproape exclusi-vă cu gunoi de grajd, tulbureală de grajd (purin, güle), compost, obținu-te în principal de la specia bovină. Este utopic să ne gândim că se poate

dezvolta o fermă ecologică fără creș-terea bovinelor de la care, să se obțină la nivel local, cu cheltuieli minime de transport și administrare, fertilizan-ții de origine organică pentru pajiș-tile permanente și culturile agricole în arabil.

Conform reglementărilor europene, la care a subscris și România, sunt admi-se maximum două Unități Vită Mare (UVM) la un hectar de teren agricol (echivalentul a două vaci de lapte), ast-fel încât să nu se depășească 170 kg/ha/an azot provenit din dejecțiile ani-malelor din fermă.

Creșterea bovinelor, în special a vaci-lor de lapte, se face în sistem extensiv pe pășune în perioada de vegetație și în stabulație liberă, având ca princi-pal furaj fânul obținut pe pajiști per-manente bogate în leguminoase pere-ne sau din culturi de leguminoase și amestecuri de graminee cu legumi-noase perene în arabil.

Rolul pajiștilor montane în practicarea agriculturii ecologice

Pajiștile montane ale României, în suprafață de circa 2,1 milioane de hec-tare, sunt situate la peste 600-800 metri altitudine în Munții Carpați, pornind din etajul superior al pădurilor de gorun, traversând etajele fagului, molidului, cel subal-pin al tufărișurilor de jnea-păn până în etajul alpin al ierburilor, care atinge 2.544 metri pe Vf. Moldoveanu, din Masivul Făgăraș.

Dezvoltare rurală


12 13

Potrivit Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), mai mult de 70% dintre persoanele conside-rate sărace trăiesc în zonele rurale. Lipsa reală a perspectivelor economice duce la o migrare a forței de muncă și

reduce șansele dezvoltării zonei rurale din România. În aceste condiții vitre-ge, este esențială gestionarea eficientă a resurselor existente.

Oile sunt, în mod tradițional, cele mai importante animale în agricultura zo-nelor montane din Munții Carpați. Sistemul de producție tradițional este construit în jurul stânei, folosită pen-tru adăpostul oilor, ca unitate de pro-cesare a laptelui și casă a păstorilor. Stâna tradițională este o construcție rudimentară făcută din grinzi de lemn pe o fundație mare de piatră și este

divizată în două părți. În partea de nord este camera de stocare și matu-rare a brânzei, iar a doua încăpere este mai mare și servește drept locuință pentru păstori și pentru vizitatori. Stâna nu are electricitate, apă curentă sau tavan, iar cașul și mâncarea sunt procesate la foc deschis.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să pro-ceseze laptele în conformitate cu cerințele UE. Cantitatea de lapte pro-cesată într-o stână de dimensiune me-die este insuficientă pentru a justifica un profit economic de lungă durată.

Brânzeturile produse în stânele tradiționale nu respectă standardele de igienă care ar permite vânzarea lor pe piață. Așadar, 30% din produsele lactate sunt folosite pentru consumul în familie, iar restul se vinde direct sau prin intermediul unor comercianți locali, pe piața locală sau de-a lungul drumurilor, în afara fiscalității și fără respectarea normelor de sănătate, la prețuri modeste.

O modernizare a modului de lucru este absolut necesară pentru a obține o nouă imagine, mai competitivă, prin consolidarea asociației de fer-mieri, creșterea puterii de negocie-re, oportunități bune de marketing,

Furajele concentrate (grăunțe de ce-reale și boabe de leguminoase) sunt produse pe cât posibil în ferma pro-prie și, în caz că nu sunt suficiente, sunt cumpărate de la alte ferme ce-realiere care produc în sistem ecolo-gic, fiind aproape singurele intrări, pe lângă sare.

O mare atenție este acordată confor-tului vacilor de lapte și altor catego-rii de bovine care pe pășune au acces permanent la apă și umbră, inclusiv condiții de scărpinat la trunchiurile arborilor. La fel, în grajd, animalele au la dispoziție un pat gros de paie, pen-tru a produce o cantitate cât mai mare de gunoi, necesar pentru fertilizarea culturilor. Furajarea exclusivă cu fân de cea mai bună calitate se face la dis-creție și cea cu concentrate, în funcție de producția de lapte a fiecărei vaci.

Pajiștile permanente, cu diversita-tea lor floristică, utilizate ca pășune și pentru producerea fânului, fac în final diferența de calitate și savoare a laptelui de vacă și brânzeturilor care se obțin în diferite zone geografice și pedoclimatice sub diferite mărci cu origine cunoscută și controlată.

Pe pajiștile permanente unde anima-lele pasc și se odihnesc peste noap-te sub cerul liber în spații îngrădite (târle, stăoine) pentru a fi ocrotite de răpitoarele mari (urși, lupi, râși), se concentrează dejecții lichide și solide, adesea în exces. De aceea este impe-rios necesar ca târla să fie mutată la două – patru zile pe pajiștile cu covor ierbos format din specii furajere va-loroase de păiuș roșu (Festuca rubra), iarba-câmpului (Agrostis capillaris) și la patru – șase zile pe pajiștile degra-date de părul-porcului (Nardus stric-ta), cu o densitate de o oaie/mp sau o vacă/6 mp.

Staționarea mai lungă de șapte – opt nopți în același loc poate duce la de-gradarea covorului ierbos al unei pajiști și la instalarea buruienilor nitrofile ca șteviile (Rumex sp.), ur-zica mare (Urtica dioica), știrigoaia (Veratrum album), brândușa de toam-nă (Colchicum autumnale) și altele.

Rezultă astfel rolul deosebit pe care îl au pajiștile permanente în practi-carea unei agriculturi ecologice în zona montană, unde este necesar să producem hrană ecosanogenă pentru

nevoile familiale sau pentru comer-cializare, să practicăm agroturismul adevărat cu alimente produse în gos-podăria proprie, să păstrăm puritatea apelor, să ocrotim frumusețea peisa-jelor silvopastorale și să întreprindem alte acțiuni economice, protective și estetice.

Modele sustenabile pentru prosperitate în zonele montane

În cadrul Programului de Cooperare Elvețiano-Român a fost demarat în anul 2014 Proiectul „Modele agricole sustena-bile pentru zona monta-nă din România“, finanțat de Agenția de Dezvoltare și Cooperare Elvețiană. Partenerii implicați în im-plementarea acestui pro-iect sunt Centrul Elvețian pentru Regiunile Montane (SAB), agenție coordonatoa-re în cadrul acestui proiect, Federația Agricultorilor de Munte „Dorna“, partene-rul român principal, pre-cum și ONG-urile Fundația Heifer Project pentru România, AGROM-RO și ROMONTANA.

Enigme biochimice

Știați că…

- …excrementele râmelor conțin de trei ori mai mult magneziu,

de cinci ori mai mult azot, de șapte ori mai mult fosfor și de 11

ori mai mult potasiu decât solul și materia organică înainte de

a fi înghițite și trecute prin tubul digestiv al acestora?

- …puiul de găină abia ieșit din găoace are de patru ori mai mult

calciu decât oul înainte de a fi eclozat pe perioada clociri (21 de

zile la temperatura de 380 C)?

- …compostul utilizat pentru agricultura ecologică în care se

introduc în cantități homeopatice binecunoscutele prepara-

te 501 – 507 formate din balegă de vacă cu silicați măcinați

(501), coada-șoricelului (502), mușețel (503), urzică (504),

scoarță de stejar (505), păpădie (506) și odolean (507), repre-

zintă un îngrășământ excelent, stimulând creșterea și dezvol-tarea plantelor?

Dr. ing. Teodor Marușca, director general al Institutului pentru Cercetarea și Dezvoltarea Pajiștilor


14 15

etichetare atractivă și sporirea credibilității pe piața de credite bancare.

Cum pot crește veniturile fermierilor din zonele montane și cum poate fi protejat mediul

Proiectul „Modele agricole sustenabi-le pentru zona montană din România” caută să îmbunătățească, prin pune-rea în aplicare a acestuia pe o perioa-dă de trei ani, sustenabilitatea agricul-turii bazate pe creșterea animalelor în Munții Carpați din România, prin intermediul integrării activităților tradiționale în sistemul economic

modern. Atingerea acestui obiectiv va fi realizată prin implementarea în șase locații de testare, în partea de nord-est a României, a următoarelor etape ale proiectului:

- modernizarea a șase stâne exis-tente în județele Vrancea, Neamț, Suceava, Bistrița-Năsăud, Harghita și Mureș;

- consolidarea factorilor de producție în ceea ce privește hrana și adă-postul animalelor și unitățile

de producție a brânzei în sistem tradițional;

- îmbunătățirea oportunităților de piață pentru produsele tradiționale prin înregistrarea corectă a fiecă-rui pas: a standardului de calita-te a laptelui, a graficului tehnic de fabricație și a diagramei logis-tice, prin crearea unui brand – DelaMunte, a unei etichete și a unui ambalaj, prin utilizarea sistemului de coduri de bare EAN, prin con-trolul sănătății și al transabilității produselor șirespectarea cerințelor legislative alimentare și de sănăta-te. Astfel, se vor califica pentru re-tailul modern și vor avea acces la noi piețe;

- standardizarea producției și anu-me: stabilirea unei rețete unice tradiționale care va fi respectată în toate cele șase locații. Folosind brand-ul creat, în urma unui studiu de marketing, produsele vor fi pro-movate în târguri locale, regionale

și naționale, astfel încât publicul va cunoaște trasabilitatea acestora și va cumpăra cu încredere.

Mijloacele principale pentru atinge-rea obiectivului de îmbunătățire a competențelor producătorilor în diver-sificarea și modernizarea producției lor sunt furnizarea curriculelor de dez-voltare și furnizarea de training-uri pentru ciobani și șefi de stâne cu scopul de a dezvolta cunoștințele și abilitățile lor și familiarizarea cu no-ile facilități de producție, în special noile stâne.

În plus, fermierii primesc instruire pentru îmbunătățirea și consolida-rea organizațiilor din care fac parte. De asemenea, aceștia vor participa la schimburi de experiență cu par-tenerii elvețieni și vor beneficia de un Ghid de bune practici elaborat de ROMONTANA și Heifer România. Acesta va fi diseminat și promovat atât la nivel regional, cât și național, pentru a asigura sustenabilitatea re-zultatelor proiectului.

Până în prezent, Heifer România a de-rulat peste 65 de proiecte în România,

Republica Moldova și Bulgaria. A asis-tat peste 100.000 de familii nevoiașe și copii orfani, distribuind 320.000 de puieți de salcâm și animale de rasă, printre care 4.218 capre și 10.170 de oi, cu impact asupra creșterii venitu-rilor fermierilor din zonele montane și a îmbunătățirii mediului.

Prima stână modernă, model, a fost construită la Tulgheș, județul Harghita

Un proiect inedit de combatere a să-răciei în zonele montane se derulează încă din anul 2007 în comuna Tulgheș din județul Harghita. Aici au fost dă-ruite localnicilor 500 de oi, iar iazuri-le locale au fost populate cu păstrăvi. Proiectul a fost un succes și de ace-ea a fost extins și în alte zone sărace.

Proiectul „Pasează darul”, din cadrul Programului Carpatic, derulat prin in-termediul Federației Agricultorilor de Munte „Dorna” din Vatra Dornei, cu sprijinul Fundației americane Heifer

Project International (HPI), a fost lansat în Harghita în anul 2007, în comunele Tulgheș și Bilbor. Donarea de ovine a fost urmată, la Tulgheș, de construcția unei stâne europene și de familiarizarea ciobanilor cu noțiunile de igienă a laptelui. Partenerii locali ai proiectului sunt asociațiile crescători-lor de animale din comunele Tulgheș și Bilbor, precum și autoritățile locale.

Proiectul a constat în donarea către un anumit număr de familii a câte zece oi și a unui berbec. Inițial, 15 gospo-dării din Tulgheș au intrat în proiect. Crescătorii de animale care au primit donația au avut obligația ca în urmă-torii trei ani să furnizeze altor gospo-dari, aleși de asociații, toate mielele care s-au născut. Prin aceste donații s-a creat un nucleu de 500 de ovine cu caracteristici biologice de calitate ridicată și s-a încurajat creșterea ani-malelor în zonă.

Stâna modernă a fost construită pe un teren pus la dispoziție de Consiliul Local Tulgheș și se află într-o zonă muntoasă, la câțiva kilometri de sat,


16 17

pe pășunea Șeștina Barasău. Locul este renumit datorită ciobanilor de aici, care au transmis din tată în fiu creșterea oilor.

Construită din lemn, stâna de la Tulgheș dispune de apă curentă, con-ductă de evacuare, platformă pentru aparat de muls, încăperile sunt placate cu gresie și faianță, iar ciobanii au la dispoziție chiuvete și cabine de duș. La etaj există dormitoare pentru ciobani.

Totul a fost gândit în așa fel încât să se respecte condițiile de igienă și un circuit de producție corespunzător. Pentru ca procesul de prelucrare a produselor lactate obținute în stână să fie conform cu normele de igienă sanitară, ciobanii dispun de o cameră de procesare și de o alta pentru matu-rarea brânzeturilor, unde doar baciul poate intra. Așa crește siguranța că produsele au fost obținute în condiții de igienă corespunzătoare.

Construcția stânei a durat două luni, iar investiția s-a ridicat la circa 150.000 de lei.

Ciobanii au primit instruire de spe-cialitate din partea celor implicați în realizarea stânei europene, în privin-ța utilizării platformei de muls, dar și pentru a se familiariza cu noțiunile legate de igiena furajelor și a laptelui.

Prin construirea stânei moderne s-au îmbunătățit condițiile de lucru, însă fără a se schimba tradițiile - mai ales că unul dintre aspectele importante ale proiectului este încurajarea fermie-rilor în păstrarea caracterului specific al produselor și păstrarea cutumelor, folosind mijloace moderne. Echiparea stânei la cele mai înalte standarde a deschis posibilitatea fermierilor de a-și vinde produsele cu caracter lo-cal pe piața bunurilor de larg consum.

Stâna de la Tulgheș este un prim model. Dincolo de dimensiunea sa și de rigorile sanitar-veterinare impuse aici, această unitate îndeplinește toate condițiile de atestare a unei unități agroalimentare de tip ecologic. Nicăieri în Europa oile nu găsesc un ecosistem mai curat ca arealul pastoral din zonă.

Ioan Crișan a demarat în 2004 lu-crările pentru realizarea unei caba-ne cu fonduri europene, derulate prin SAPARD. S-a amenajat terenul, s-a captat un izvor cu apă și, în 2005, a început construcția efectivă a clădi-rii. Astăzi, cabana Cotul Arieșului își așteaptă clienții, la intrarea în comu-na Vadul Moților, la poalele Muntelui Mare, în inima Munților Apuseni.

Proiectul a fost realizat cu finanțare nerambursabilă de 50%, în valoare de 100.000 de euro. „Am realizat pri-ma pensiune și urmează să o facem

pe a doua tot cu ajutorul fonduri-lor europene. În timpul construcției primei cabane, însă, s-au modificat toate valorile și a trebuit să cheltu-im mai mult, ca să o aducem la ni-velul la care este acum”, spune Ioan Crișan, care este și producător de pro-duse tradiționale. Până în prezent a promovat nouă produse din carne, șapte dintre ele fiind deja atestate tradițional, celelalte două aflându-se în proces de atestare. Astfel, cei care vin aici se pot bucura de gastronomia zonei, la restaurantul pensiunii Cotul Arieșului.

„Virginia”, încă o pensiune realizată cu fonduri europene

Cabana Cotul Arieșului păstrează tradiția locului, în arhitectura ei fi-ind folosite piatra și lemnul. Turiștii au la dispoziție 14 camere, iar pe vi-itor, în noua pensiune ce se ridică în apropiere vor mai fi alte nouă came-re. „Vrem să putem caza un grup mai mare de turiști – un autocar. Am avut probleme cu cazarea în tre-cut, pentru că nu aveam destul loc pentru toți, nici sală de mese încă-pătoare. Acum am rezolvat și pro-blema aceasta”, povestește proprieta-rul. Proiectul pentru construirea celei de-a doua cabane, ce va purta numele soției lui Crișan, Virginia, este apro-bat prin PNDR 2007-2013, are o va-loare de 207.000 de euro și finanțare de 85%. Astfel, pentru acest proiect, pe care speră să îl finalizeze în luna august 2015, contribuția privată va fi de doar 15%.

Agroturism în Apuseni, cu sprijinul finanțării europene

Cum a reușit un producător de produse tradiționale din carne să ridice o pensiune cu fonduri europene derulate prin SAPARD, în Țara Moților. Am încercat să aflăm răspuns când ne-am oprit în comuna Vadul Moților, la doar 90 de kilometri de Alba Iulia, pe DN 75. Mai mult, s-au inițiat lucrările la cea de-a doua cabană, tot cu finanțare europeană.

Ioan și Virginia Crișan


18 19

Atracții pentru toți

Cei care ajung în Țara Moților au po-sibilitatea de a vedea pe lângă locuri-le pitorești și câteva atracții turistice. „În zonă avem o moară țărănească, ce a fost construită cu 200 de ani în urmă. Avem dube, un fel de ciocane mai mari pe care le foloseau femeile pentru a presa pănura, o țesătură din lână. Directorul de la muzeul de la Sibiu a fost aici ca să o amenajăm. Ea funcționează și acum fără pro-bleme, dar trebuie acoperită, trebuie schimbate niște grinzi. După ce ter-minăm cu cabana, ne vom ocupa de moară. Mai avem și un muzeu pe care l-a amenajat sora mea cu toate obiec-tele folosite de cei ce s-au dus”, arată Ioan Crișan. Iarna, turiștii pot mer-ge la schi, la Arieșeni, iar vara se pot plimba cu ATV-ul.

Printre proiectele de viitor se află achiziționarea a încă 20 de ATV-uri, tot cu ajutorul fondurilor europene, pentru ca toți turiștii să poată cu-treiera munții, dar și realizarea unei pescării.

Rețete de pe vremea lui Horia

Toți cei care vin în zona Munților Apuseni își doresc să deguste pro-dusele tradiționale, renumite pentru savoarea lor. La fel se întâmplă și în restaurantul de la Cotul Arieșului. „Foarte mulți turiști doresc să mă-nânce ceva din Țara Moților. Având carmangeria unde facem produ-se tradiționale, le putem oferi toate mâncărurile tradiționale”, zice Ioan Crișan, cel care este maestru bucătar în realizarea produselor tradiționale încă din 2002.

Măcelar de profesie, ca și tatăl său, spune că deține rețete de pe vremea lui Horia, încă din 1780. Produsele realizate după aceste rețete sunt de mare succes și au fost apreciate și la Bruxelles, Roma sau Ungaria. „Cârnatul de porc îl vindem proaspăt afumat sau neafumat și, când avem distanțe mai mari de parcurs, îl us-căm. Cârnatul uscat se păstra în vre-murile trecute în grâu iar vara, când

se lucra în agricultură, se mânca câte o bucată de cârnat cu pâine. Cârnatul proaspăt se fierbe în unsoare, după care se așază în niște butoiașe din lemn. Se păstrează proaspăt ani de zile. Este tradiția noastră și le dăm turiștilor asemenea produse”, a con-tinuat Ioan Crișan.

Celelalte produse tradiționale atestate sunt costița afumată, toba, caltaboșul, burta afumată, jambonul, mușchiul de porc.

Toată materia primă este luată din zonă, porcii sunt crescuți cu lapte, de unde și gustul deosebit al produselor. Dar costul ridicat de producție deter-mină și un preț mai mare al produ-sului final. „Sunt puțin mai scumpe, pentru că nu poți să produci folosind numai carne, la prețul pe care îl au cei ce produc industrial. Aici, cei mari își fac legea. Noi avem fel de fel de restricții. Nu pot să fac decât anu-mite cantități. În alte țări unde am fost, producătorii tradiționali pot vin-de cât vor și pot merge cu produsele unde vor”, susține producătorul, care deține și unul dintre puținele abatoare autorizate din județul Alba.

Această restricție legată de producție aduce cu sine și o limitare a venituri-lor, motiv pentru care, spune producă-torul, este mai bine ca afacerea cu pro-duse tradiționale să fie una de familie. Alături de el lucrează soția, fata, băia-tul, ginerele și, mai nou, chiar nepoții.

Are și doi angajați pentru realizarea de produse tradiționale, alți doi angajați ca vânzători și șase salariați la pensi-une, în perioada aprilie – octombrie fiind nevoie chiar și de sezonieri.


20 21

Peste 40.000 de borcane anual

Pentru fiecare delicatesă în parte, pro-ducătoarea din Firtușu face anual în jur de 1000 de borcane, proporția păs-trându-se și pentru siropuri. Tehnica de producere a siropurilor a fost însă schimbată recent, după ce a văzut că dacă lasă fructele la congelator, canti-tatea de „zeamă” se dublează. „După înghețare, avem de două ori mai multă zeamă limpede, curată, de-cât atunci când se folosesc fructele proaspete”, a specificat producătoa-rea. Pentru a nu rămâne pulpă, fructe-le nu sunt stoarse prin presă, ci lăsate la scurs. Pentru fiecare litru de sirop se adaugă 900 de grame de zahăr, fără niciun conservant.

Printre specialitățile pregătite de Margareta Balint se mai află și gemul de ceapă, recomandat pentru fripturi și ciorbe, leurda conservată și oțetul de mere. Acesta din urmă e realizat din mere sălbatice sau pădurețe date prin mașina de tocat, lăsate o săptă-mână la fermentat, după care sunt stoarse în presa de struguri. Sucul rezultat se păstrează într-un bidon mare și la scurt timp oțetul este gata de consumat.

Secretul constă în faptul că totul e făcut manual și cu multă plăcere. În timp, producerea gemurilor, a siropu-rilor și a celorlalte produse a devenit singura îndeletnicire și o sursă de ve-nit pentru întreaga familie.

Margareta Balint face gemuri din toate fructele care se găsesc la noi în țară, dar nu numai din fructe. Cireșele, coa-căzele, afinele, căpșunile, dar și ceapa, gogonelele sau rubarba – toate se regă-sesc pe lista sa. Cei care doresc să gus-te un gem nefiert sau un gem de ceapă o pot găsi pe producătoare la târgurile de produse tradiționale din Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Covasna, Brașov, Cluj și Mediaș.

Una dintre specialitățile produse este gemul de gogonele verzi, în care se pune foarte multă nucă. Însă, cel mai apreciat este gemul de măceșe crude, după care vine cel de afine. Delicioase sunt și gemul de coacăze negre, cel de coacăze roșii și magiunul fără adaos de zahăr. Tot fără zahăr este realizat și siropul de cătină.

Producția se realizează tot timpul anu-lui. Fructele și legumele provin fie din producție proprie, fie din comerț și sunt păstrate în congelatoare.

„Avem frigidere mari, congelatoare pentru păstrarea fructelor pe care le adunăm din grădina noastră sau le cumpărăm, deoarece pentru canti-tatea de gemuri pe care o producem nu este suficient doar ceea ce culegem din curte. Cultivăm zmeură, coacă-ze negre, chiar și căpșuni”, ne spune Margareta Balint.

Gemuri încălzite, nu fierte

Gemurile, cu excepția magiunului, nu sunt fierte, ci doar încălzite. Fiecare porție se face în cazane de câte 80 de litri. „Doar încălzim dulceața, la 80 de grade. Avem cuptor electric, în care sterilizăm borcanele. După ce turnăm ingredientele, punem capacul, le în-toarcem cu fundul în sus și le ținem așa 5-6 minute. Nu pun niciun conser-vant, în afară de zahăr, la unele pro-duse”, a explicat producătoarea modul în care realizează minunile din fructe.

O altă delicatesă este gemul de ru-barbă, o plantă care crește înaltă, cu frunze mari și verzi. „Tăiem frunze-le, lăsând doar câteva pentru a da dulceții o culoare aparte. Curățăm tijele, le tăiem mărunt și le punem la fiert. Le dăm un clocot, le luăm de pe foc și le mixăm. Le punem înapoi pe foc și le încălzim până când punem

zahărul, la numai 80 de grade, fără a adăuga nimic altceva”, povestește Margareta Balint.

Singurul produs care se fierbe este ma-giunul. Se lasă o vreme la foc, după care se strecoară și se pune iarăși la fiert până capătă consistența dorită. În magiun nu se pune zahăr, fiind astfel un produs indicat și persoanelor care țin regim sau au probleme cu diabetul.

Toate rețetele sunt personale, nu conțin conservanți și sunt create ast-fel încât să fie pe placul clienților.

Spre exemplu, pentru a se realiza si-ropul de coacăze, fructele nu trebuie fierte. „După ce se storc coacăzele, se pune un kilogram de zeamă curată, se adaugă un litru de apă și un kilogram de zahăr, se lasă la fermentat și când se limpezește este gata. Nu trebuie ni-mic altceva”, spune Margareta Balint, cunoscută și pentru zacusca delicioasă pe care o produce.

Satul Firtușu face parte din comuna Lupeni, județul Harghita, comună aflată la poalele Depresiunii Vișagului, pe partea dreap-ta a râului Târnava Mare, în valea superioară a afluentului aces-tuia - pârâul Feeric (Nicoul Alb), Fehér-Nyikó.

Primele documente scrise despre existența localității Lupeni da-tează din 1332-1333.

Construcția medievală cea mai reprezentativă este cetatea Firtușu, aflată pe teritoriul administrativ al comunei, la o alti-tudine de 1.066 m.

Gemurile naturale, sursă de venit pentru familia Balint

Margareta Balint este o producătoare de gemuri, din satul Firtușu, județul Harghita. Împreună cu soțul, fiul și nora realizează peste 40 de sortimente de ge-muri, dar și zacuscă sau oțet de mere, după rețete inedite. Spune că munca îi este răs-plătită și că pasiunea e cheia succesului. Margareta Balint

Margareta Balint


22 23

Pensiunea, deschisă în anul 2011, se întinde pe 9500 de metri pătrați și este compusă din șase cabane individuale, gândite astfel pentru a oferi mai multă intimitate. Toate au pat matrimonial, un pat simplu, televizor, baie proprie, apă caldă, încălzire – pe scurt, toate beneficiile unei construcții moderne.

Mai mult, și în cabana mare, constru-ită lângă cabanele individuale, se gă-sesc camere de închiriat, dar și un re-staurant unde se pot degusta produ-sele specifice zonei.

Particularitatea acestui complex o re-prezintă stilul tradițional în care au fost ridicate clădirile și materialele utilizate.

Tiparul tradițional, păstrat până în cel mai mic detaliu

Trei dintre cabane sunt construite din bușteni și trei - în stil maramureșean, dar tot pe structură de lemn. Astfel, totul este din lemn, din bușteni prelucrați doar cu drujba. Nu s-au folosit cuie, iar vopseaua cu care este acoperit lemnul este ecologică.

Construcțiile au fost făcute la meșterii din zonă, acasă, în atelierul lor, după care au fost numerotate, transportate

și montate. „Casele sunt acoperite în mare parte cu șindrilă, sunt făcute din lemn de brad. Este o întreagă tradiție pentru obținerea acestei dranițe. Bătrânii spun că trebuie tăiați copa-cii într-o anumită perioadă a anu-lui, mai ales iarna, și trebuie aleși fără cioturi. Din păcate, ne-am con-fruntat cu o problemă în legătură cu meseriașii. Ei sunt din ce în ce mai în vârstă. La mine a pus dranița pe ca-bană un bătrân de 78 de ani. Tinerii, din păcate, nu mai simt atracție față de tradiție, nu se mai ocupă cu așa ceva”, ne-a spus proprietarul cabanei, Cristian Croitoriu.

Și în realizarea gardului ce încon-joară proprietatea s-a păstrat același stil. „Pentru construcția gardului am luat niște meseriași din zona Humuleștiului. Gardul este constru-it exact în stilul casei memoriale a lui Ion Creangă, am luat lăstăriși din pădure, am tăiat crengi de alun. Construcția necesită un anumit fel de lemn, nu orice lemn se împletește

în jurul țevilor de gard; meseriașii au muncit trei luni ”, precizează proprietarul.

De altfel, realizarea acestui gard a fost extrem de importantă având în vede-re proximitatea pădurii și, implicit, a animalelor care o populează: urși, cerbi, porci mistreți, chiar și lupi, care în iernile mai grele se apropie mult de pensiune.

O afacere de familie

Realizată cu fonduri proprii, Casa Bunicii este o afacere de familie în care sunt implicați ambii soți Croitoriu, Mirela și Cristian. Din 2008, când a achiziționat terenul, Cristian Croitoriu a muncit fără oprire pentru a face re-alitate visul său. Spune că proiectul nu a necesitat o sumă atât de mare, având în vedere că lemnul se găsește din belșug, că nu au fost cheltuieli de transport și că piatra, alt element folo-sit în construcția cabanelor, au luat-o din râul de alături. Chiar dacă s-a în-cercat păstrarea simplității, elemente moderne precum televizorul sau fri-giderul sunt prezente în camerele de aici. Nu a fost nevoie, însă, de aparate de aer condiționat, pentru că aici tem-peraturile sunt cu cinci grade Celsius mai mici decât în restul țării, iar vara nu e caniculă.

Mirela Croitoriu a început să se impli-ce în afacerea de la Tazlău în momen-tul în care soțul său a devenit primar în Podoleni. Ea este cea care se ocupă acum de pensiune, fără să ocolească munca în bucătărie. „Avem o doam-nă și mai ajut și eu, mă mai învață și dânsa unele lucruri. Ciorbele sunt cunoscute în zona Moldovei și mân-cărurile sunt simple, procesate puțin: mâncăruri rapide și gustoase”, spune Mirela Croitoriu.

Mâncăruri ca la bunica din Moldova

Tradiția este păstrată la în toate nive-lurile acestei afaceri. Preparatele de aici sunt tradiționale, făcute în casă, fără produse de la supermarket. Spre exemplu, te poți delecta cu ciorbă de

afumătură, ciorbă rădăuțeană cu piept de pui și smântână, ciorbă de bur-tă, ciorbă de legume, toate acrite cu tradiționalul borș de putină care are în compoziție tărâțe și făină de porumb, fără niciun adaos chimic.

Cristian Croitoriu deține și o stână de capre și de oi de unde aduce pentru turiști doar brânza făcută cu cheag na-tural. „Încercăm să păstrăm tradiția. Dorim ca turiștii care vin la noi să se bucure de preparate și de mâncăruri exact cum erau pe timpuri la buni-ca acasă. De asta i-am și pus numele Casa Bunicii”, menționează Cristian Croitoriu.

Iarna, tradiția tăiatului porcului este respectată și la pensiunea de la Tazlău, turiștii care vin aici putând urmări întregul procedeu. De la tăiatul

Casa Bunicii, o pensiune ca-n poveștile lui Creangă

Casa Bunicii este o pensiu-ne din județul Neamț, con-struită în comuna Tazlău și aflată chiar la marginea pă-durii, lângă râul cu același nume. Tradiția se îmbină cu modernismul, stilul arhitec-tural amintindu-ne de copi-lărie și de vremuri mai sim-ple. Pensiunea oferă cadrul ideal pentru relaxare, mân-care ca la bunica și un model de afacere.


24 25

În copilărie, vacanțele și le petre-cea la bunicii de la Tomești, județul Harghita, și la cei de la Stânceni, în județul Mureș, cărora le umplea curtea de animale pe care le „colecționa” de prin sat. „Se trezeau cu mine la poartă cu tot felul de animale, un purcel mai pestriț, câte o gâscă sau câte o găină mai fistichie, mai colorată… Păream și un pic ciudat: ceilalți se uitau la televizor, eu stăteam și mă uitam la animale, câte o oră, două. Și mai târ-ziu, colegii mei luau reviste cu mașini, eu colecționam reviste cu animale, le comandam din Ungaria, de peste tot, nici nu mai știam pe unde să le caut. Știu și acum rasele de câini, de pi-sici, de găini, pe de rost. Colegii erau plictisiți la ore și eu mă trezeam să pun întrebări, cum, de ce, și așa mai departe. Mergeam la concursuri de tot felul.”

Liceul l-a făcut departe de părinți, la Gheorghieni, pentru că acolo era unul cu profil zootehnic. Asta l-a fă-cut, zice el, mai responsabil, mai or-ganizat. După liceu, însă, i se pare că nu s-a prea orientat. S-a luat după pă-rerea unora, să nu dea la facultatea de medicină veterinară, pentru că toa-te fermele erau distruse și a plecat în Ungaria. Apoi a făcut o postliceală de

management și relații vamale, până în 2002, dar zice că a făcut-o degea-ba: „Mă atrăsese ideea de a lucra la vamă, dar imediat după ce am ter-minat «s-au închis vămile», adică nu prea mai erau locuri.”

Din Norvegia până-n America

A făcut parte din ultimele generații care au prins ciclul militar obligatoriu, așa că a făcut și armata, dar nu mai ține minte dacă înainte sau după ce s-a întors din unul din cele mai nordi-ce orașe din Norvegia, Tromsø: „Abia am ajuns până acolo, am schimbat nu mai știu câte avioane. Jobul l-am gă-sit printr-o relație cu o firmă de re-crutări pentru Norvegia. Am lucrat la o fermă de capre. Era așa de bine organizată și modernizată! Le ușura munca și aveau mai mult timp pentru ei. Acolo au o vegetație asemănătoare cu cea de la noi, de la peste două mii de metri altitudine, un fel de afiniș,

porcului până la preparatul produse-lor, al cârnaților, al tobei, totul se face ca pe vremuri. În restul anului, dori-torii se pot delecta cu miel sau ied la proțap, crescuți la stână.

Relaxare și diversitate

Pe turiștii care vor să se relaxeze în această oază de verdeață îi mai așteaptă și alte atracții sau modalități de relaxare. Pot face drumeții pe dru-murile de munte cu trăsura cu cai, pot merge la cules de ciuperci, mure, zme-ură, afine atunci când este sezonul lor, pot vizita mănăstirile din zonă, orașul Piatra Neamț, care nu este foarte de-parte, Cheile Bicazului sau Lacul Roșu.

În această zonă s-au păstrat foarte bine toate datinile de iarnă, de la obi-ceiul ursului, la colindele de Crăciun, spre deliciul celor care nu le-au mai văzut vreodată. Mai mult, iarna le este pusă la dispoziție doritorilor o sanie trasă de cai cu care se fac drumeții pe drumurile acoperite de zăpadă.

Turiștii au la dispoziție o saună, un foișor construit separat față de caba-nă, în care se pot organiza conferințe, un restaurant cu o capacitate de 120 de persoane. Printre planurile de vi-itor se regăsește realizarea unui loc de joacă pentru copii, a unui un teren de tenis și a unui teren de minifotbal.

Turiști din toată Europa apreciază zona Tazlăului

La pensiunea Casa Bunicii sunt angajați șase oameni: un bucătar, un barman, doi ospătari, un om de pază și un fochist care se ocupă de centra-lele care trebuie să fie în perfectă stare de funcționare pe toată perioada rece.

Aici vin, în general, cei care doresc să se relaxeze. Datorită faptului că locali-tatea Tazlău este înrudită cu o comu-nitate din Franța, sunt foarte mulți francezi care vin vara să se bucure de peisaje și de aer curat. O altă categorie

de turiști sunt vânătorii care, în peri-oadele de vânare, vin din Germania, Franța, Belgia, dar și din țară.

Un pas important în atragerea unui număr mai mare de persoane este re-alizarea unei infrastructuri la nivelul celei din Europa. „Este destul de greu, pentru că vin turiștii pe autostradă până la granița cu România, iar la noi în țară infrastructura este deficitară. S-a reușit prin 2010-2011 asfaltarea drumului până la noi la pensiune. Mai este de lucru la infrastructură, dar drumurile până la noi sunt în stare acceptabilă”, a mai spus proprietarul pensiunii, Cristian Croitoriu.

Oameni

Dacă îl întâlnești pe Lorand

Țăpuc, din Miercurea Ciuc,

primul lucru despre care îți

vorbește este ce are de gând

să mai facă. Abia după ace-

ea poți să îl întrebi ce a rea-

lizat până atunci. Pare chiar

puțin nemulțumit de faptul

că trebuie să își povestească

viața: sunt atâtea de spus și

are numai 33 de ani.

Un tânăr harghitean își propune să cucerească piețele din Europa cu miei crescuți de el

Lorand Țăpuc


26 27

subzistență, rămâi sărac și nu ai timp de nimic, nici să te informezi. Munca este aceeași, doar că fără eficiență.”

Era convins că trebuie să înceapă cu un număr mai mare de animale care să genereze o producție cu o valoare economică, nu doar sentimentală, al-tfel nu avea rost să se apuce. Este con-vins că va veni o vreme când va umple piețele europene cu miei crescuți de el.

Era interesat de proiectele europene, dar nu avea nici pământ, nici clădire, de care era nevoie pentru măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. „La noi, comunismul a omorât tradiția. În țările din Vest, meseriile s-au trans-mis din tată în fiu. Dacă străbunicul a fost cizmar, și nepotul e tot cizmar. În meseria aceea se simte bine, acolo e zona lui de confort. Înainte, și la noi a fost așa. Care era fierar, și fecioru-său tot la fel. Acum tradiția aceasta s-a pierdut. Noi nu avem nimic care să ne lege de trecut, nici măcar un pe-tec de teren”.

Cu banii rămași și cu ce-a mai putut recupera din activele fostei afaceri a achiziționat un teren cu extras de carte funciară, pe care a construit o clădire, apoi a cumpărat 160 de oi – mieluțe și tineret ovin până într-un an – pe care le-a lăsat fostului proprietar încă o jumătate de an, ca să se dezvolte bine lângă mamele lor. „Prețul a fost des-tul de mare, dar banii pe care i-am

plătit în plus s-au justificat în calita-tea animalelor, sunt foarte bine dez-voltate, sunt mame foarte bune, sunt pe producție și astăzi. Foarte mulți sunt tentați să se uite la bani și cum-pără mieluțele foarte mici, de 10-12 kg, și atunci ele suferă că se despart de mamă, sunt stresate și le lipsește laptele care le-ar ajuta să se dezvol-te bine. Nu e de ajuns să le ții doar pe furaje, trebuie și laptele de la mamă.”

Spune că ferma și-ar fi făcut-o oricum, și fără banii din proiect, dar rigoarea pe care i-a impus-o acesta l-a deter-minat să urmărească un anumit tra-seu, anumite etape pe care, parcur-gându-le, a realizat o fermă mai bine

organizată. Ca bani, a fost nevoit să cheltuiască de trei ori mai mult decât a primit în urma proiectului. În pri-ma tranșă a primit 24 000 de euro pentru instalare, iar acum urmează să mai primească 16 000 de euro pen-tru dezvoltare.

A ales să crească rasa Țigaie, pen-tru că așa e tradiția în zonă, alături de Țurcană, dar susține că „Țigaia face un miel mai bun și laptele este puțin mai gras. Și rezistă foarte bine, cu toate că la noi acolo este po-lul frigului.”

A ales să crească miei pentru carne

Și-a propus să realizeze o fermă de miei de carne. Spune că schema pe care trebuie să o facă pentru a obține miei de carne este puțin mai lungă, deși nu este mai dificilă. „Am cumpă-rat 10 berbeci de prolificitate mare, din rasa Romanov, cu care am montat nucleul de mame și am obținut mieluțe F1 cu prolificitate de până la 200%, precum și cu robustețe și rezistență la intemperii, la dificultatea muntelui și la pășunatul extensiv pe care-l facem noi. Acum intru iar la montă pe aces-te oi mame cu berbeci terminali din rasa Île-de-France, pentru a obține un miel de carne cu carcasă premium. Astfel am avantajul, pe de o parte, că aproape pot să îmi dublez efectivul

iar ei trebuiau să planteze tot timpul iarbă cu care făceau siloz. Acolo am stat perioada de vară, adică jumătate de an, sau cum s-ar zice, o zi de-a lor. Pentru atâta mă și dusesem.”

Următoarea afacere a fost comercială. A reușit să pună pe picioare în satul bunicilor un bar, cu care a avut mare succes și care l-a ajutat să poată începe construcția unei pensiuni. Își cumpă-rase și niște animale. Îl prinde însă din urmă un demers pe care îl făcuse încă dinainte de armată, când susținuse un interviu la o altă firmă de recrutări, de data asta pentru America. Avea pe atunci 23 de ani. A stat acolo aproxi-mativ trei ani. A reușit să pună de-oparte cam o sută și ceva de mii de dolari. Dar l-a mânat înapoi dorul de casă: „Nu mai găseam acolo mirosuri, gusturi, nimic…. Erau amintiri despre momente, și clipe, și străzi, și colțuri, și dealuri, și pâraie… Când eram aca-să, și eram un rebel nemulțumit, nu îmi dădeam seama că astea sunt cele

mai importante. Când eram acolo, însă, numai la asta mă gândeam, adică la lucruri din acestea de ru-tină, pe care le făceam eu la bunici. Astea îmi lipseau, chestiile simple din viață, cărora nu le dai importanță, dar dacă lipsesc, alea sunt cele mai importante.”

Până la urmă s-a întors și a intrat ală-turi de fratele său într-o afacere în do-meniul construcțiilor. A investit banii în utilaje, dar după vreo câțiva ani s-au oprit. Criza începuse să își spună cu-vântul. Totul s-a încheiat, după cum spune chiar el, zâmbind amar, „cu o experiență bună”.

O fermă trebuie să producă

Dragostea de animale nu l-a părăsit, însă, niciodată. Își dorea o fermă a lui. Una specializată, capabilă să producă pentru piață. „Toată lumea ar trebui să se specializeze; eu dacă am fer-mă de găini, produc numai ouă - am vândut ouăle, mă duc la magazin și cumpăr laptele pe care-l produci tu. Îți merge și ție bine. Cu fermele as-tea mixte, n-ai nicio șansă, ții două vaci, un porc..., asta e o chestie de


28 29

la o fătare și, pe de alta, sunt ferit de problemele de personal pe care le în-tâmpinăm în ultima vreme, când nu mai găsim forță de muncă califica-tă pentru muls și pentru prepararea cașului.” Crede că cei care folosesc sistemul de exploatare super-exten-siv specific zonelor montane nu ar tre-bui să monteze rasele acestea robus-te Țigaie, Țurcană direct cu berbeci din rase terminale de carne, pentru că obțin un miel metis care și-a pierdut instinctul de turmă, deoarece în pro-cesul de obținere a raselor de carne au fost ignorate caracteristicile necesare viețuirii într-un mediu foarte agresiv cum este cel din munții noștri, în con-tact direct cu răpitorii mari.

Spune că berbecii din rasa Romanov îi aduc și avantajul că ameliorea-ză „șchiopul” la oi, adică oile nu mai șchioapătă așa de mult , se nasc cu coada scurtă și au instinct de turmă. Cei 11 berbeci din rasa Île-de-France i-a cumpărat cu ajutorul programului de minimis.

Acum are vreo 500 de capete și are intenția să acceseze încă un proiect european, de data asta pentru dezvol-tarea fermei. „În măsură se precizea-ză că prioritate au bovinele și suinele, dar eu nu mă grăbesc. Îi las pe aceștia cu punctajul mare să aplice, pentru că bani sunt. Să vedem cât vor mai rămâ-ne, după care aplic și eu. Criteriile sunt din ce în ce mai dificil de atins, dar eu sunt optimist, pentru că am o fermă ca la carte, iar eu am pregătire superioa-ră în domeniu, sunt inginer agronom, mai precis montanolog. Facultatea a

absolvit-o anul trecut, acum fiind în-scris la masterat.

Concluzia la care a ajuns după această ultimă „aventură” pe care își dorește să o transmită tinerilor fermieri este că dacă vor să se apuce de această trea-bă nu e nevoie doar să le placă și să știe agricultură trebuie să aibă și calități de manager, pentru că sunt multe uși pe la care trebuie să bați și trebuie să te descurci în tot felul de situații. El cre-de că firmele de consultanță nu prea țin cont de particularitățile fiecărui caz în parte și le tratează cam la fel pe toate și de aceea nu prea se încadrea-ză la punctaje.

Dacă nu avem lider, ar trebui să facem rost

Crede în puterea asocierii și regretă că fermieri sunt așa de dezbinați. Îi înțelege că au fost înșelați de atâtea

ori de niște lideri falși. „Dacă ne ui-tăm în istorie, poporului nostru i-a mers bine când a fost condus bine. E mare nevoie de un lider. Să apară un președinte de asociație care chiar să reprezinte interesele fermierilor. Ne lipsește liderul bun. Ar trebui să îl că-utăm. Cea mai importantă investiție trebuie făcută într-un astfel de con-ducător. Orice companie are nevoie de un lider bun, de un manager bun.”

Crede că, prin asociere, și fermierii din zona montană vor reuși, pentru că mai mulți fermieri mici pot fi ca unul mare, pot să vândă în magazine pro-duse de calitate, împachetate frumos. „De exemplu, un caș maturat nu se poate face în fermele industrializate, pentru că laptele nu are microbiolo-gia necesară procesării. Apoi, totul ar trebui să meargă ca un lanț între fer-mieri, comercianți locali și pensiuni din zonă. Să se facă trasee turistice pe la ferme. Eu vreau să dezvolt un

concept de genul back in time, pentru cei care vor să meargă înapoi în timp și să trăiască precum o făceau bunicii noștri. Adică să mergi la pârâu, să iei de acolo apă, să faci focul cu lemne. Pentru asta vreau ori să construiesc niște căsuțe ori să achiziționez niște iurte (colibe din pâslă n.r.)”

„Muntele fiind aspru cu noi, suntem învățați să luptăm”

Consideră că muntele are mai multe dezavantaje decât avantaje, în raport cu zonele mai joase, dar i se pare că ajutorul pe care îl primește de la stat prin conceptul acesta de „zone defa-vorizate” este de natură să suplinească aceste minusuri. „Noi ținem anima-lele pe stabulație șase luni, pentru că iarna e lungă. La câmpie abia dacă

intră în stabulație o lună, numai în timpul sezonului de fătări, poate nici atunci. Eu am făcut un plan de fura-jare de 200 de zile pe stabulație. În fi-ecare zi - rația de cereale, fân, senaj (nutreț conservat, n.r.), lucernă, iar multe dintre ele trebuie cumpărate.”

E de părere că, dacă ar fi recunoscută calitatea net superioară a multor pro-duse realizate la munte, nu ar mai fi așa mare dezavantajul. Cei care cum-pără de la ei sunt, în general, cunoscă-tori, aceia care frecventează târgurile de produse tradiționale. Crede că ar trebui să se investească mai mult în educația consumatorilor. Asociațiile și guvernul, în parteneriat, ar trebui să organizeze cât mai multe astfel de târguri către care să atragă consuma-torii. El organizează la fermă întâl-niri cu grupuri de copii din mediul urban pe care încearcă să-i apropie

de natură și de produsele obținute în mod natural: „Mie îmi place să adun copii la fermă, să le vorbesc, să îi las să se joace cu miei, să le bag mâna în lapte, să prindă câinele, sau să se murdărească în gunoi, să poată să își dea seama dacă le place. Dintr-o sută de copii afli vreo cincizeci care au un pic de atracție, din ăia mai selectezi vreo douăzeci cărora să le placă, și la urmă din ei apar inginerii agro-nomi. Dar cel mai important este că vor păstra în minte gustul și mirosul produselor naturale și le vor căuta și mai târziu.”

„Cred că am fost tot tim-pul la locul potrivit și asta e bine, mă bucură. A fost o vreme când mă simțeam nemulțumit și rebel. Dar muntele fiind aspru cu noi, cei de aici, suntem învățați să luptăm și de aceea cred că suntem mai buni, mai com-petitivi. Ăsta e principalul avantaj al locuitorilor de la munte.”

Lorand Țăpuc


30 31

De profesie inginer mecanic agricol, Ioan Pășcănuț a lucrat înainte de 1989 în domeniul mecanizării agriculturii, în fosta Stațiune de Mașini Agricole (SMA). Așa a putut să cunoască toate zonele din județul Sibiu și să dobân-dească foarte multe cunoștințe în do-meniul agricol.

După Revoluție, a ajuns să dețină un teren în comuna Roșia și s-a tot gân-dit cum să-l folosească. În 2006, a în-ceput înființarea unei plantații de că-tină. „Ideile vin, dacă le bagi în sea-mă, dacă ai resurse și un pic de pa-siune. La vremea respectivă, agri-cultura României era pe butuci. Din dorința de a accesa o latură a agri-culturii alternative, am ales această cale. Agricultura clasică era practi-cată de toată lumea dar mulți se lă-sau de ea, deoarece era nerentabilă atunci. Am ales cătina, pentru că eu cunoșteam această plantă încă din copilărie, din flora spontană. Când eram copil, adunam cătina cu bu-nica mea și o predam la centrele de colectare, ca să facem câțiva bănuți să mergem de 23 August să bem suc. Cam atunci era perioada de recolta-re”, povestește sibianul.

Când a aflat că se obține finanțare prin programul SAPARD pentru înființarea de culturi de cătină, a decis că acesta este drumul pe care vrea să meargă. A depus un proiect pentru a obține finanțare europeană, în valoare de 40.000 de lei, și a dat drumul la ceea ce urma să fie o afacere profitabilă.

Ioan Pășcănuț a fost printre primii din România care au înființat o plantație de cătină și, cu toate că avea destule cunoștințe în agricultură, nu știa prea multe despre această plantă. Neștiința l-a costat timp și bani. „La vremea re-spectivă, eu am fost pioner în dome-niu. Nu prea aveam pe cine să întreb,

În anul 2006, Ioan Pășcănuț a început o afacere cu cătină, la Roșia, în județul Sibiu. Cu fonduri SAPARD a înființat o cultură cu această plan-tă-minune, supranumi-tă ginseng românesc, pe o suprafață de 7,5 hectare. La început a făcut greșeli care l-au costat bani și timp, dar în prezent afacerea este pe profit, iar plantația produce până la 11 tone de cătină la hectar.

Cătina, ginsengul românesc – afacere de succes pentru un sibian

Ferma mea

experiențeașa cum mă întreabă acum pe mine foarte mulți. Din cauza aceasta am și făcut foarte multe greșeli, care m-au costat timp și bani. Cătina intră pe rod după cinci ani. În plus, nu toate plan-tele se prind din primul an. Trebuie să înlocuiești, să umpli golurile. Există exemplare femele și masculi. Dacă ai prea mulți masculi în plantație, nu este bine, pentru că țin locul ocupat. Poți cunoaște masculii abia la trei ani de la plantare, ceea ce mi s-a întâm-plat și mie și a trebuit să scot câteva sute ca să pun femele. Cei care livrea-ză materialul de plantare ți-l dau pe categorii, dar nu tot timpul este așa cum ar trebui, printre plantele feme-le găsești și mulți masculi. Acesta este un impediment de care eu m-am lovit, pentru că am fost printre primii când m-am apucat. A fost foarte mult de muncă”, își amintește sibianul.

Materialul săditor l-a luat de la Bacău, soiurile fiind Șerbănești și Sf. Gheorghe. „Am ales aceste soiuri, de-oarece erau certificate, altfel nu pu-team să accesez finanțarea europea-nă”, precizează Ioan Pășcănuț.

Plantația sa are în prezent o densita-te de aproximativ 1700 de plante la hectar.

Până la 11 tone de cătină la hectar, o producție însemnată

Ioan Pășcănuț ne-a spus că nu e de ajuns să înființezi o plantație. Deși că-tina nu este deloc pretențioasă, adap-tându-se perfect la zonele de deal și de munte, la terenuri accidentate, trebu-ie să ai mare grijă ce faci cu fructele, deoarece acestea se pot păstra doar congelate sau uscate, după 48 de ore de la recoltare cătina începând să se oxideze. De aceea, sibianul a mai in-vestit circa 25.000 de euro în instalații de înghețare și refrigerare. Astfel, se reușește păstrarea fructelor de cătină de la momentul recoltatului - undeva din august până în octombrie - până pe timpul iernii, când marile firme din industria farmaceutică, alimentară și cosmetică nu mai au de unde cumpăra fructe proaspete sau uscate, stocurile fiind epuizate.

Recoltatul este însă destul de greu. Pentru această operațiune se consumă 25% din venituri. Recoltarea se face la doi ani, deoarece ramura se taie cu tot cu fructe, după care se îngheață și se scutură. Unde s-a tăiat, va crește anul următor un alt lăstar, care abia după doi ani va fructifica. De pe plantația de

la Roșia se recoltează însă o cantitate însemnată. „Din calculele mele, de pe o femelă bine dezvoltată se pot recol-ta 6-7 kilograme de cătină. Înmulțit cu 1500 de femele la hectar, rezul-tă aproape 10-11 tone”, a specificat producătorul.

Sibianul procesează, în firma proprie – NP Prod SRL, o mică parte din că-tina pe care o produce și obține suc, nectar și ulei de cătină, produse cu care aprovizionează un lanț de maga-zine alimentare din județul Sibiu și se prezintă la diferite târguri și expoziții. În rest, toată cătina o vinde congelată procesatorilor.

E nevoie de asociere pentru o valorificare corectă

Valorificarea se face mai bine la ex-port, deoarece acolo piața pentru pro-dusele din aceste fructe este mult mai dezvoltată. De altfel, segmentul pen-tru aceste produse este încă unul de nișă. „Există și o piață locală, pe care noi am format-o, unde ofer produ-se obținute din prelucrarea fructe-lor. Dar produsele acestea au o mare deficiență. Sunt foarte perisabile,

Ioan Pășcănuț


32 33

pentru că nu adăugăm nimic în ele și timpul de garanție este destul de scurt, iar lucrul acesta este un impedi-ment la comercializare. Dacă vorbim doar de fructe congelate sau uscate, este altceva”, spune Ioan Pășcănuț.

Cumpărătorii din afara granițelor țării vor, în general, cantități mari, ceea ce pentru micii producători e o mare problemă. E nevoie de for-marea unor grupuri de producători prin intermediul cărora să se acce-seze fonduri europene pentru crea-rea de depozite mari și instalații de prelucrare la nivel național, care să-i ofere micului producător garanția că produsul său va fi achiziționat sau cel puțin depozitat corect. Mai mult, prin noul Program Național de Dezvoltare Rurală se pot realiza astfel de depo-zite. Se poate obține chiar finanțare nerambursabilă, în anumite condiții, pentru proiectele depuse de asociații, de până la 90%.

„Am vorbit cu majoritatea producă-torilor de cătină și toți ar fi de acord, doar că fiecare așteaptă să facă

celălalt. Am hotărât să mă ocup eu, pentru că și poziția fermei mele este un avantaj, deoarece ne aflăm în cen-trul țării. Îmi doresc ca în 2-3 ani să reușim să accesăm fonduri europene și să construim acele depozite la care visez și, în special, o instalație de pre-lucrare. Aici mă refer la instalația de extracție a uleiului de cătină care este cel mai valoros produs al cătinii, o instalație care să-ți dea garanția că produsul este în continuare certificat ecologic”, arată cultivatorul.

Uleiul este extras și în prezent, dar nu se poate certifica drept produs eco-logic, pentru că instalațiile nu sunt conforme din acest punct de vedere.

Cătina, fructul minune

Cătina a început să fie apreciată la adevărata valoare de doar câțiva ani. Este preferată de cunoscători deoare-ce conține vitamina C de zece ori mai mult decât citricele. Ajută la creșterea imunității și chiar la ameliorarea unor boli grave, unii specialiști susținând

că poate încetini evoluția cancerului. Este eficientă și în afecțiuni ale tubu-lui digestiv, ficatului și inimii.

Consumatorii trebuie să știe că dato-rită bogăției de elemente bioactive, in-tră foarte repede în oxidare. Fructele de cătină intră în oxidare în 48 de ore de la recoltare, consumatorii riscând să consume oxizi, care sunt toxici, în loc de antioxidanți. Și fructele din flo-ra spontană au calități, dar este im-portant modul de depozitare. „Acele fructe neținute corespunzător, vân-dute pe marginea străzii în bătaia soarelui, sau în piețe pe tarabe, nu mai au calitățile pe care ni le dorim. Cătina se păstrează doar congela-tă sau deshidratată. În stare natura-lă, mai mult de 48 de ore nu rezistă”, ne-a explicat Ioan Pășcănuț, care și-a certificat producția ca fiind ecologică. Chiar dacă plantele nu erau tratate cu absolut nimic, măsura a fost necesa-ră pentru că fermierul nu avea docu-mentele care să certifice acest lucru și care să-i permită comercializarea ca produs ecologic.


34 35

asta“, ne-a povestit proprietara. Din 2009, cei doi tineri s-au mutat de tot la munte. Ela și-a adus și părinții, cu toții lucrând acum împreună.

Dulceața care aduce profit

Cei doi antreprenori au realizat însă că e păcat să locuiești într-o zonă

binecuvântată și să nu profiți pe de-plin de acest lucru. Astfel, au vrut să ofere turiștilor produse tradiționale, așa că au început să le prepare chiar în bucătăria cabanei. Turiștii puteau degusta dulcețuri și siropuri din mu-guri de brad, afine, zmeură și merișo-rare. Mulți dintre aceștia au vrut să ia și pentru acasă, astfel că proprietarii

cabanei au înțeles că cererea în creștere reprezintă o oportunitate de afacere.

Au dezvoltat o linie separată de afacere cu dulcețuri și siropuri din fructe de pă-dure, sub marca „Cămara de la Munte” (deținută de Hosus Turism), care anul trecut a avut vânzări de 90.000 de lei fără TVA. Producția s-a ridicat la 5000 de borcane.

Doritorii pot cumpăra acum de pe internet, de pe site-ul sau pagina de Facebook a brandului, „Cămara de la munte”, dulceață de vișine, afine, zme-ură, merișoare, vișine sau căpșuni, pas-tă de măceșe, sirop de soc, brad, afine sau păpădie, toate produse la cabana de la 1200 de metri, din Munții Apuseni.

Produsele se găsesc și în magazine pre-cum Librăriile Cărturești sau Băcănia Veche, dar și în câteva restaurante.

Planuri de viitor cu o cifră de afaceri de 700.000 lei

Cei doi doresc să dezvolte un atelier de-dicat producției de dulcețuri, siropuri din fructe de pădure și ceaiuri din plan-te de la munte, iar investiția este esti-mată la 300.000 – 400.000 lei.

„Până acum am folosit capacitățile de producție ale Cabanei Moților, așa că nu am investit în active fixe special pentru Cămara de la Munte. Investiția în dotări este de aproximativ 20.000 lei”, ne-a spus Sebastian Hosu.

În planul de dezvoltare pentru urmă-torii 2-3 ani, este prevăzută obținerea unei finanțări europene, dar și dezvol-tarea distribuției, cu precădere în do-meniul HoReCa, realizarea capacității de producție dedicate, dar și diversifi-carea producției. La fiecare doi ani se dorește dublarea producției și atingerea cifrei de afaceri de 700.000 lei.

Pentru Cămara de la Munte, la Mărișel lucrează întreaga familie, plus alți doi oameni, în perioada de producție. Mai este angajată încă o persoană care are grijă de depozitul din Cluj și care se ocupă cu distribuția coletelor.

Ela Atanasiu (39 de ani) și Sebastian Hosu (36 de ani) sunt doi tineri care au renunțat la carierele lor în compa-nii multinaționale pentru a-și dezvol-ta o afacere. Decizia de a-și face pro-priul business au luat-o în 2005, când s-au întors din Canada, unde emigra-seră cu doar un an înainte, cu gândul să nu se mai întoarcă. „Ne-am dat sea-ma că vom fi toată viața noastră stră-ini, departe de casă, de familie și prie-teni, iar oportunitățile erau acasă, în România”, ne-a spus Sebastian Hosu.

Așa că s-au întors acasă, unde au aflat de oportunitățile oferite de fonduri-le europene derulate prin SAPARD pentru dezvoltarea de afaceri în zona rurală.

Visul devenit realitate, cu fonduri europene

În 2005 au achiziționat terenul din lo-calitatea Mărișel, din Munții Apuseni, pe care o cunoșteau din „săptămâna de miere”, când vizitaseră niște prieteni. Atunci s-au îndrăgostit de zonă și s-au gândit că la un moment dat ar putea face ceva aici. După un an au depus un proiect cu finanțare europeană deru-lat prin SAPARD, în valoare totală de 200.000 de euro, cu finanțare neram-bursabilă de 50%. Proiectul a fost apro-bat și, în 2007, au demarat lucrările la pensiunea Cabana Moților, deschisă în 2009 și care acum are trei margarete. În total, costurile investiției s-au ridi-cat la 350.000 de euro.

Turiști din toate țările europene și nu numai au trecut pragul cabanei din Mărișel. „Ne-au vizitat japonezi, ame-ricani, austrieci. Au venit și ne-au spus că e superb la noi. A fost plăcut să auzim

Cabana Moților și Cămara de la Munte sunt două mărci de succes, create de câțiva ani de un cuplu de tineri. Pensiunea din localitatea Mărișel, județul Cluj, a fost primul lor proiect, inaugu-rat în 2009, tot aici produ-când mai apoi dulcețuri și

siropuri. Ambele au cres-cut, în prezent fiind afaceri de succes.

Afaceri de succes în vârf de munteAfacerea mea

Sebastian HosuEla Atanasiu


36 37

dintre ele fiind că groful și-ar fi depo-zitat brânza și după un timp și-a dat seama că a apărut o formă de dete-riorare, un mucegai, dar gustând și văzând că brânza e chiar bună, a în-ceput să o consume. A doua legendă spune că țăranii ar fi furat cașul gro-fului și l-ar fi ascuns în grotă, unde există o ciupercă din categoria mu-cegaiului nobil, care a transformat cașul într-un soi extrem de bun de

brânză. Groful i-a iertat pe săteni, însă a confiscat grota, unde și-a de-pozitat în continuare cașul și brân-za. Astăzi, brânzei de Năsal i se mai spune camembert ardelenesc”, ne-a povestit Călin Fărgaciu.

Grota în care se lasă brânza la ma-turat este inclusă în corpul fabricii. Particularitățile ei de temperatură și umiditate constante asigură bacteriei

Brevibacterium linens supraviețuirea. Aceasta ajunge pe suprafața brânzei și asigură dezvoltarea mucegaiului de la suprafață.

Întreg procesul prevede ca, după re-alizare, brânza să rămână timp de 16 ore la sărare umedă, după care este depozitată pe raft și păstrată între 20 și 45 de zile. Pentru o maturare unifor-mă este necesară întoarcerea brânzei o dată la trei zile.

„Brânza de Năsal nu poate fi produ-să decât în acea grotă la Țaga, în acel spațiu creat de natură, în acel ames-tec dintre o rocă nisipoasă și sare. Doar acolo acea bacterie poate să supraviețuiască. S-a încercat muta-rea, dar nu s-a reușit. Are o perioadă de maturare care începe după 15 zile. Este un produs premium, cunoscătorii o vor mai maturată, chiar la 60-70 de zile, când are un miros mai pregnant de brânzăși un gust deosebit. Poate fi servită lângă vin, alături de nucă sau măr”, a specificat directorul executiv al Cooperativei Agricole Someș-Arieș.

Unitatea de procesare a lapte-lui din comuna Țaga (județul Cluj) aparținând companiei olandeze FrieslandCampina a fost închisă timp de aproape un an și jumătate, din ca-uză că nu avea randamentul scon-tat. Membrii Cooperativei Agricole Someș-Arieș din județul Cluj au de-cis să se implice activ și să o redeschi-dă sub numele de Fabrica de brânze-turi Transilvania, pentru a produce celebra brânză de Năsal. „Am reușit să închiriem pe o perioadă de trei ani unitatea de producție de la Țaga, de la procesator. Noi suntem cei mai constanți furnizori de lapte, mate-rie primă pentru FrieslandCampina

România. Relația dintre noi și proce-satorul de lapte este chiar bună, am realizat această colaborare și acum producem brânza de Năsal din lap-tele obținut în fermele membrilor Cooperativei Agricole Someș-Arieș. Vânzarea brânzei de Năsal se face sub brandul FrieslandCampina, de-oarece procesatorul are deja valori-ficarea asigurată în întreaga țară”, ne-a declarat Călin Fărgaciu, direc-tor executiv al Cooperativei Agricole Someș-Arieș.

Cooperativa Someș-Arieș are 67 de membri și deține8.000 de capete de bovine. Cantitatea de lapte materie

primă se obține de la aproximativ 2.500 de vaci, zilnic livrându-se în-tre 35.000 și 40.000 litri de lapte.

Camembertul ardelenesc din grota de la Țaga

Brânza din localitatea clujeană Țaga este produsă după o rețetă ce rămâne neschimbată. Unicitatea ei este dată de locul și parametrii la care se realizea-ză: o grotă de 125 de metri, la o tempe-ratură de 14ºC și o umiditate de 93%.

Grota nu avea în trecut decât 20 de metri lungime, iar gura peșterii era îngustă, încât nu putea intra de-cât un singur om. În 1954 a început producția industrială, iar în 1971 s-a mărit peștera, solul a fost betonat și s-a introdus curent electric. „Povestea brânzei de Năsal este cunoscută de pe vremea grofului care stăpânea do-meniul local. Sunt două legende, una

Cooperativa Agricolă Someș-Arieș a crescătorilor de bovine din județul Cluj a readus pe piață, împreună cu AgroTransilvania Cluster, vestita brânză de Năsal. Producția acestei delicatese care concurează brânzeturile franțuzești a fost reluată anul trecut în luna septembrie, în fabrica FrieslandCampina România, de la Țaga, după o întrerupere de un an și jumătate.

Vestita brânză de Năsal, readusă pe piață de către fermierii clujeni

Comunitatea mea

Călin Fărgaciu


38 39

Fabrica de brânzeturi Transilvania produce bani pentru crescătorii de bovine

Deoarece este un produs tradițional, brânza de Năsal este supusă unei restricții, neputându-se produce mai mult de 35 de kilograme pe zi. „Este o cantitate mare față de cât putem vin-de pe piață. Aceasta este rezultatul procesării a 3.000 de litri de lapte. Prelucrarea acestei cantități pentru brânza de Năsal, plus 2.000 de litri pentru alte produse, este mai mult de-cât suficientă pentru o fabrică de tipul celei de la Țaga. Așa a fost și gândită fabrica, o unitate de producție mică, doar pentru cât se poate matura în grotă”, ne-a spus Călin Fărgaciu.

La Fabrica de brânzeturi Transilvania vor mai fi realizate și alte produse: Moeciu, Montana și încă un produs de Țaga, care va fi marcă a Fabricii de brânzeturi Transilvania.

Colaborarea dintre Clusterul AgroTransilvania și Cooperativa cres-cătorilor de bovine a dus la înteme-ierea unei societăți comerciale care se ocupă de gestionarea fabricii și distribuția tuturor celorlalte tipuri de brânzeturi, cu excepția brânzei Năsal.

„Nu ne deranjează pentru că și cele-lalte tipuri de brânză tot prin distribu-itor le vindem. Ca entitate mică, este greu să intri pe piața concurențială și mai ales în supermarketuri și atunci noi vrem să facem un exercițiu ca să vedem ce înseamnă procesarea - cei care știu să vândă brânză intră în colaborare cu noi.Până la urmă ser-viciile externalizate pot fi un succes”, apreciază Călin Fărgaciu.

Clusterul AgroTransilvania este o plat-formă de întâlnire pentru toți cei care au același scop. Cel din Transilvania a coagulat firme industriale care pro-duc utilaje pentru agricultură, pro-cesatori, producători. „Este un lucru

complex și benefic pentru că reușim să ne întâlnim într-un loc în care să interacționăm, să ne cunoaștem, și în felul acesta să meargă lucruri-le într-un sens bun, adică pe masa românilor să ajungă marfă româ-nească”, arată directorul executiv al Cooperativei Someș-Arieș.

Foarte important pentru fermieri este faptul că vor primi un preț mai bun pentru laptele materie primă care ajunge la fabrica de la Țaga. Mai mult, între crescătorii de vaci de lapte și cli-ent a dispărut intermediarul.

Fabrica de brânzeturi din Transilvania, redeschisă anul trecut, are cinci angajați. Deocamdată nu produce la capacitate maximă, deoarece încă sunt aspecte de rezolvat în ceea ce privește documentația. Cu răbdare și muncă, însă, reprezentanții fabricii spun că în scurt timp vor reuși să rezolve toate problemele și să ajungă la capacitatea maximă de procesare.

Pentru valorificarea tuturor punc-telor forte specifice zonei Ștefan cel Mare și, implicit, pentru o dezvolta-re echilibrată a acestui teritoriu, au fost stabilite următoarele priorități de acțiune:

1. Dezvoltarea aptitudinilor an-treprenoriale, adecvarea

cunoștințelor profesionale și a programelor de formare.

2. Valorificarea și conservarea pei-sajului natural și cultural.

3. Dezvoltarea economică durabilă și încurajarea asocierii producă-torilor locali.

Asociația Grupul de Acțiune Locală Ștefan cel Mare

Leader la zi

Nr. crt Măsura Proiecte

contractate

Valoarea finanțării nerambursabile (euro)

Proiecte în evaluare/ contractare

Valoarea finanțării nerambursabile (euro)

1 41.111 1 16.180 0 0

2 41.112 22 532.000 3 80.000

3 41.121 1 18.240 0 0

4 41.141 26 117.000 0 0

5 41.312 9 626.761 0 0

6 41.313 4 339.748 0 0

7 41.322 12 783.649 0 0

8 41.421 2 21.417,35 1 14.667

Buget 77 2.454.995,35 4 94.667

2.550.000 Euro 96,27 % 3,71 %

Asociația Grupul de Acțiune Locală Ștefan cel Mare, cu sediul în comuna Aroneanu, județul Iași, este finanțată conform contrac-tului de finanțare C4312021212425811 prin AXA 4 LEADER Sub-Măsura: 431.2 Funcționarea GAL, dobândirea de competențe și animarea teritoriului.

Teritoriul GAL Ștefan cel Mare este situat majoritar în județul Iași, în proporție de 62,21 %, și 37,79 % în județul Vaslui. Teritoriul se situează în regiunea de Nord-Est a țării, respectiv partea de sud-est a județului Iași, suprafața teritoriului GAL formată din cele nouă comune ieșene reprezentând 9,14 % din suprafața județului Iași, iar suprafața alcătuită de cele patru comune și orașul Negrești din nordul Vasluiului acoperind 5,72 % din su-prafața acestui județ.

Asociația GAL Ștefan cel Mare are 41 de membri. Dintre aceștia, 14 sunt autorități publice locale, iar 27 - agenți economici (IMM, PF, AF, II) și reprezentanți ai societății civile.

Până în acest moment, tot bugetul alocat pentru proiecte ale bene-ficiarilor, de 2.550.000 de euro, a fost contractat (2.454.995,35 de euro) sau este în curs de contractare (94.667 de euro) la Agenția de Finanțare a Investițiilor Rurale (AFIR).

Măsura 41.111: Formare profesională, informa-re și difuzare de cunoștințe

Măsura 41.112: Sprijinirea tinerilor fermieri

Măsura 41.121: Modernizarea exploatațiilor agricole

Măsura 41.141: Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență

Măsura 41.312: Sprijin pentru crearea și dezvol-tarea de microîntreprinderi

Măsura 41.313: Încurajarea activităților turistice

Măsura 41.322: Renovarea, dezvoltarea sa-telor, îmbunătățirea servicii-lor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale.

Măsura 41.421: Implementarea proiectelor de cooperare.

În tabelul de mai jos se observă numărul și valoarea finanțării nerambursabile a pro-iectelor selectate de GAL Ștefan cel Mare.


40 41

Ferma MCV SRL a achiziționat utilaje agricole pentru prestări de servicii

SC Ferma MCV SRL a fost înființată în luna decembrie 2013, în scopul pre-stării serviciilor agricole de mecani-zare și pentru activități auxiliare ale producției vegetale. Societatea este ad-ministrată de Corneliu Vasile Mihai, un bun gospodar, care încă nu a împli-nit 40 de ani. Prin implementarea pro-iectului, intenționează să ofere servicii de mecanizare către populația afla-tă pe teritoriul GAL Ștefan cel Mare, cu ajutorul combinei cu header și a echipamentului de recoltat porumb, aducând astfel în viața producători-lor locali servicii mai bune la un preț competitiv.

Contractul de finanțare a fost semnat pe data de trei iunie 2014. Finalizarea proiectului a avut loc odată cu întoc-mirea cererii de plată și efectuarea plății de către AFIR, în cuantum de 124.156 de euro, pe data de 24 mar-tie 2015.

Prin proiectul de față, SC Ferma MCV SRL urmărește atât creșterea venituri-lor prin volumul mai mare de servicii oferite agricultorilor care dețin teren arabil, cât și creșterea numărului lo-curilor de muncă. Prin implementa-rea proiectului, beneficiarul dorește să presteze lucrări de recoltare a ce-realelor și păioaselor.

Corneliu Vasile Mihai deținea, ca per-soană fizică, o combină agricolă pe care o folosea la exploatarea terenu-rilor proprii. Proiectul de finanțare vi-zează dezvoltarea fermei vegetale a SC Ferma MCV SRL prin achiziționarea utilajelor amintite mai sus.

Impactul asupra fluxului tehnologic: după achiziția noilor utilaje, în cadrul societății va crește eficiența în presta-rea serviciilor, se vor reduce timpii de realizare a lucrărilor agricole și de

recoltare a culturilor, se vor diminua pierderile cantitative și calitative ale culturilor și se va reduce costul com-bustibilului folosit la lucrările agrico-le. În concluzie, vor crește randamen-tul și productivitatea societății Ferma MCV, dar și ale beneficiarilor de servi-cii agricole. Prin accesul la tehnologia modernă, întreprinderea va realiza un pas important în direcția alinierii la standardele europene din segmentul agro-business-ului actual.

La acestea se adaugă un proiect con-tractat la măsura 41.111 - Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe, în valoare de 16.180 de

euro, două proiecte contractate la mă-sura 41.421 - Implementarea proiecte-lor de cooperare, în valoare de 21.417,35 de euro, și un proiect în evaluare, la

aceeași măsură, în valoare de 14.667 de euro, proiecte care nu sunt delimitate de un U.A.T. anume, ci se implemen-tează pe întreg teritoriul GAL.

Nr. crt Comuna

41.112 41.121 41.141 41.312 41.313 41.322

Tot

al P

roie

cte

/ C

omu

nă

Tot

al E

uro

fin

anța

re n

e ra

mb

ur-

sab

ilă

/ co

mu

nă

Sp

riji

nir

ea t

iner

ilor

fe

rmie

ri

Mo

der

niz

area

exp

loa-

tați

ilor

agr

icol

e

Sp

riji

nir

ea f

er-

mel

or a

gric

ole

de

sem

isu

bzi

sten

ță

Sp

riji

n p

entr

u c

rea-

rea

și d

ezvo

ltar

ea d

e m

icro

într

epri

nd

eri

Încu

raja

rea

acti

vită

ți-

lor

turi

stic

e

Ren

ovar

ea, d

ezvo

lta-

rea

sate

lor,

îmb

un

ă-tă

țire

a se

rvic

iilo

r d

e b

ază

pen

tru

eco

nom

ia

și p

op

ula

ția

rura

lă ș

i p

un

erea

în v

alo

are

a m

oșt

enir

ii r

ura

le

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

Nr.

p

roie

cte

Su

ma

1 Aroneanu, IS 2 44.000 6 337.676 1 64618 9 4462942 Ciortești, IS 3 72.000 2 9000 1 52050 6 1330503 Codăesti, VS 1 58813 1 588134 Comarna, IS 2 9000 1 69990 3 789905 Costuleni, IS 1 4500 1 69800 2 743006 Dănești, VS 1 69800 1 698007 Dobrovăț, IS 1 28000 1 4500 2 229.189 4 339748 1 67151 9 6685888 Golăiești, IS 1 28000 2 149242 3 1772429 Negrești, VS 1 40000 2 9000 3 49000

10 Prisăcani, IS 13 308000 7 31500 20 33950011 Rebricea, VS 3 64000 1 18240 3 13500 1 42195 8 13793512 Tăcuta, VS 1 4500 1 70000 2 7450013 Țuțora, IS 1 28000 1 59.896 2 8789614 Ungheni, IS 7 31500 1 69990 8 101490

Total Măsură 25 612000 1 18240 26 117000 9 626.761 4 339748 12 783649 77 2497398

Titlul proiectului: Achiziție utilaje agricole pentru prestări servicii

Proiect finanțat prin AXA IV - LEADER Măsura 41.312 – Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi

Beneficiar: SC FERMA MCV SRL

Localizarea proiectului:sat Rediu - Aldei, comuna Aroneanu, județul Iași

Regiunea de dezvoltare: Nord-Est

Perioada de implementare: 9 luni

Buget total: 258.292 de euroContribuție europeană nerambursabilă: 124.980 de euroCofinanțare (contribuția beneficiarului): - autofinanțare: 49.992 de euro; - împrumuturi: 83.320 de euro

Teme abordate: valorificarea potențialului agricol și/sau creșterea productivității fermelor agricole.

În tabelul următor se poate urmări distribuția pe localități a proiectelor contractate sau în curs de contractare la A.F.I.R.


42 43

Debutul în apicultură a fost făcut de către Roxana Antoanela Gherasă în aprilie 2011, în exploatația apico-lă a lui Dumitru Cristinel Puiu, în prezent beneficiara fiind înscrisă în Registrul Agricol cu 173 de familii de albine pe raza comunei Țuțora, jud. Iași, unde se află vatra stupinei, pla-sată pe o suprafață totală de 927 m2.

Prin sprijinul acordat pentru insta-larea tânărului fermier, prin măsura 41.112, Roxana Antoanela Gherasă are ca obiectiv principal îmbunătățirea competitivității sectorului apicol, creșterea veniturilor exploatației, precum și realizarea de noi investiții. Ferma se află într-o zonă cu floră meli-feră bogată și variată, cuprinzând nu-meroase specii de plante spontane și

cultivate, cu valoare apicolă ridicată. Roxana Antoanela Gherasă a absolvit, în 2012, un curs de apicultor organizat de Camera Agricolă Iași. De aseme-nea, este membră a unei Cooperative Agricole din județ.

Apicultura este o activitate impor-tantă, deoarece aduce o contribuție esențială la protejarea mediului în-conjurător și la creșterea producției agricole și silvice, prin intermediul polenizării plantelor cu ajutorul albi-nelor. Calitatea producției culturilor care beneficiază de acest serviciu este cu mult superioară sub aspectul mă-rimii fructelor și al calității acestora, capacității germinative a semințelor și al compoziției lor.

Prin sprijinul financiar acordat prin măsura 41.112, se vor achiziționa utilaje noi și performante, care vor asigura creșterea randamentului și condiții mai bune de muncă pentru membrii familiei din care face parte tânăra fermieră. Iată câteva avantaje ale investiției:- Eliminarea timpilor morți rezultați

din cauza utilizării utilajelor vechi, neperformante;

Mașină de erbicidat modernă într-o fermă condusă de o femeie

Măsura 41.121 – Modernizarea explo-atațiilor agricole este una dintre cele opt măsuri lansate în cadrul strategi-ei de dezvoltare a Asociației Grupul de Acțiune Locală Ștefan cel Mare. La această măsură, firma SC RENTA PET C SRL, care activează în comu-na Rebricea, județul Vaslui, a de-pus, în data de 04.06.2013, proiectul „Modernizarea exploatației agricole, localitatea Rebricea, județul Vaslui“. Prin proiect, solicitantul a dorit să re-alizeze investiții în vederea dezvoltării și retehnologizării sectorului de me-canizare al societății, prin dotarea cu o mașină de erbicidat ce folosește teh-nologie avansată. Proiectul a fost se-lectat în cadrul raportului de selecție din data 18.06.2013 și a fost finanțat cu suma de 18.240 de euro – valoare publică, din 45.600 de euro – valoare totală eligibilă.

Contractul de finanțare a fost sem-nat de către doamna Aurelia Coisin,

administrator al firmei SC RENTA PET C SRL, în data de 11.02.2014, iar la data de 22.07.2014 primise deja în cont suma de 17.711 de euro, reprezen-tând finanțare nerambursabilă.

Pentru doamna Coisin, finanța-

rea acestui proiect a însemnat „un

mare ajutor și un vot de încredere, ca

fermier“.

Proiect pentru modernizarea exploatației apicole

Titlul proiectului: Modernizarea exploatației agricole, localitatea Rebricea, județul Vaslui

Proiect finanțat prin AXA IV - LEADER Măsura 41.121 – Modernizarea exploatațiilor agricole

Beneficiar: SC Renta P et C SRL

Localizarea proiectului:comuna Rebricea, județul Vaslui


Perioada de implementare: 9 luni

Valoarea contractului de finanțare: 45.600 euroContribuție europeană nerambursabilă: 18.240 euro

Teme abordate: valorificarea potențialului agricol și/sau creșterea productivității fermelor agricole.

Titlul proiectului: M o d e r n i z a r e a u n e i exploatații apicole

Proiect finanțat prin AXA IV - LEADER Măsura 41.112 – Instalarea tinerilor fermieri

Beneficiar: Roxana Antoanela Gherasă

Localizarea proiectului:Sat Chiperești, comuna Țuțora, județul Iași


Perioada de implementare: 2014 - 2018

Buget total: 40.000 euro


44 45

- Capacitate mai mare de lucru în stupină;

- Motivarea tinerilor fermieri prin asigurarea, în urma modernizării, a condițiilor decente de muncă;

- Utilizarea unui inventar apicol nou și performant va asigura reducerea cheltuielilor de exploatare, cu efect direct asupra eficientizării utilizării capitalului, și redirecționarea aces-tuia spre alte destinații productive precum: creșterea competitivității, a productivității, a calității produ-selor apicole, a cantității acestora, a calității exploatării resurselor na-turale existente în zonă.

Tânăra apicultoare urmărește achiziționarea a 57 de noi stupi și a 57 de familii de albine. Stupii com-plet utilați asigură condiții normale de

viață pentru albine, conform cerințelor biologice ale acestora, au spațiu pen-tru dezvoltarea familiei, pentru re-zervele de hrană și pentru recoltă, se caracterizează prin simplitate în construcție pentru a fi ușor de mânu-it și transportat. Familiile de albine vor fi achiziționate de la producători autorizați și vor fi din rasa albinelor europene Apis mellifica carpatica – rasă autohtonă formată în regiunea carpato-dunăreană, ce aparține or-dinului Hymenoptera. Valoarea tota-lă a investiției obținute prin accesarea Măsurii 41.112 „Instalarea tinerilor fermieri” ca primă de instalare este de 28.000 de euro.

Prin implementarea proiectului va crește competitivitatea, Roxana Antoanela Gherasă obținând produ-se de calitate superioară cu tehnologii

moderne, ce se vor vinde pe piață la valoarea lor reală (în sensul că vor avea un preț în care se va regă-si aportul suplimentar de calitate). Managementul calității urmărește realizarea unui echilibru între nevo-ia de utilare modernă a fermei, promo-varea unor metode de producție care să respecte standardele de mediu, pre-cum și respectarea liberei circulații a mărfurilor și serviciilor. De asemenea, utilajele vor corespunde din punct de vedere calitativ, vor fi acreditate con-form standardelor în vigoare și nu vor pune în pericol viața utilizatorilor, asi-gurând încadrarea în consumuri mici de utilități. În același timp, Roxana Antoanela Gherasă va avea în vedere atingerea obiectivelor proprii respec-tând legislația în vigoare referitoare la calitate și protecția mediului.

Programul Național de Dezvoltare Rurală este, în ansamblu, un instru-ment de finanțare prin care, în peri-oada 2007-2013, o serie de proiecte au fost implementate cu succes. PNDR 2014-2020 oferă, la rândul său, o se-rie de oportunități. „O grijă a noas-tră sunt fermierii mici, fermierii ti-neri care vor solicita finanțare prin PNDR 2014-2020, membrii rețelei, institutele de cercetare, unitățile de învățământ, pentru că și inovarea este un subiect interesant în agricultu-ră. Aici, la Buzău, are loc o conferință tematică. Noi organizăm seminarii, conferințe naționale, întâlniri ale

grupurilor de lucru și întâlniri cu GAL-urile, toate aceste acțiuni fi-ind importante pentru dezvoltarea spațiului rural. GAL-urile benefici-ază direct de fonduri ale PNDR-ului pentru implementarea strategiilor proprii de dezvoltare locală”, a decla-rat Dana Maria Manu, expert RNDR.

RNDR are în prezent 34.000 de mem-bri, luând în calcul asociațiile și mem-brii acestora. Cei care doresc să adere la RNDR pot accesa site-ul www.rndr.ro, pentru a completa formularul de înscriere.

„O latură importantă este schimbul de bune practici, care se desfășoară în trei etape: identificarea celor mai bune practici, adică a proiectelor care au fost finanțate prin PNDR și care au ceva deosebit de spus, o idee inovatoare, o implementare deose-bită, o valoare adăugată adusă pro-duselor; diseminarea proiectelor re-spective prin intermediul revistelor de bune practici, al întâlnirilor, cum sunt conferințele tematice, seminariile ad-hoc, unde oamenii se pot cunoaște și pot schimba între ei experiențe și, nu în ultimul rând, transferul de bune practici”, ne-a spus Silvia Gănescu, directorul Biroului Regional Sud-Est al RNDR.

Transferul de bune practici se adresea-ză celor care au aflat informații despre un proiect și doresc să dezvolte unul relativ asemănător, dar adaptat regi-unii sau județului și condițiilor loca-le. „Noi putem asigura transferul de bună practică, adică realizăm prac-tic transferul ideii către un potențial beneficiar. Finanțarea prin PNDR este o oportunitate pentru că, astfel, se poate sprijini o idee îmbunătățită sau adaptată unui alt context”, a con-tinuat Silvia Gănescu.

știri și evenimente

Schimbul de bune practici, ajutor real pentru investiții în mediul rural

În perioada 7-8 mai 2015, Unitatea de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală a orga-nizat, la Buzău, Conferința Tematică „Schimb de bune practici – Proiecte de suc-ces în România din per-spectiva PNDR 2014-2020”. Cei prezenți, producă-tori agricoli, procesatori, reprezentanți ai Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) au aflat cum se poate dezvolta o afacere, cum se construiește o pensiune sau cum poate fi diversificat domeniul de ac-tivitate al unei companii.


46 47

Turismul în zonele rurale are viitor

Un alt exemplu de bune practici este proiectul lui Cătălin Șontică, care a construit o pensiune, „Poiana Căprioarei”, în localitatea Vernești, județul Buzău. Deși nu avea experiență în domeniu, acesta a de-cis că o astfel de investiție poate fi una de viitor. „În perioada 2008-2009 se promova destul de bine tu-rismul la nivel național. Având aces-te informații și văzând că statul își dorea să dezvolte infrastructura și turismul în toate zonele rurale, am decis să fac acest pas, mai ales că în zonă era o singură pensiune des-chisă. Am luat hotărârea să accesez fonduri pentru acest domeniu”, a de-clarat proprietarul.

Proiectul a fost depus pe măsura 313 – Încurajarea activităților turistice, cu 50% finanțare nerambursabilă,

valoarea totală fiind de 400.000 de euro.

Banii i-a adunat după trei ani de mun-că în Italia, unde asigura service-ul centralelor de apartament, după ce în țară fusese director tehnic la o firmă de instalații. Părinții i-au dat o mână de ajutor pentru susținerea aces-tui efort financiar. Deși a fost greu, Cătălin Șontică spune că ar lua-o ori-când de la capăt: „Da, pornind de la experiența anterioară, aș face o investiție similară, dar deocamdată resursele sunt limitate. Toate trebu-ie făcute pas cu pas, nu trebuie să ne aventurăm mai mult decât putem. Încă avem datorii. Fiind la început, mai avem puțin până să ne facem cunoscuți.”

Pensiunea are trei margarete și este compusă din șapte camere cu 12 locuri de cazare. Pentru restaurant, produse-le precum brânza, carnea, ouăle sunt achiziționate de la fermierii din zonă.

Noul PNDR, factor de creștere economică

Frații Moldovan din Albești, județul Constanța, fac agricultură de performanță, având o asociație agri-colă ce administrează 1300 de hectare. Se ocupă și de zootehnie, dar mai mult ca hobby, după cum ne-au declarat. „Perioada 2014-2020 este un scripete care poate sălta economia rurală, mi-croîntreprinderile și întreprinderile mici și agroturismul. De aceea, trebu-ie să profităm. Până acum, am mers doar pe cultură mare. În momentul de față vrem să diversificăm afacerea și ne bazăm pe două lucruri: agrotu-rismul și domeniul forestier. Dorim să facem o pensiune complexă, care să aibă și un parc pentru copii. Avem și produse ecologice, pentru că pro-ducem brânză și carne în mica noas-tră fermă zootehnică”, spune Mihăiță Moldovan.

Prin urmare, evenimentele organiza-te de RNDR adună fermieri, veritabili oameni de afaceri care pot deveni un exemplu pentru cei tineri și nu nu-mai. Participanților le sunt prezenta-te idei de afaceri, informații și modele de bune practici.

Noul PNDR are o serie de măsuri care, accesate corect, pot aduce plusvaloare și creștere economică în mediul rural.

Fabrică de legume-fructe pusă pe picioare cu bani europeni

Un exemplu de bune practici, prezentat la conferința RNDR de la Buzău, este Societatea Legume-Fructe Buzău SA. Fabrica a funcționat până la începutul anilor ‚90 după care, în lipsa unui plan de investiții coerent, s-a închis.

„În fabrica noastră, investiția a por-nit de la zero în tot ceea ce înseam-nă utilaje și tehnologii pentru pune-rea în funcțiune a capacităților de producție și respectarea standardelor

de calitate, fondurile europene ajutân-du-ne considerabil”, a declarat Cosmin Gheorghe, directorul comercial al Societății Legume-Fructe Buzău SA.

Fabrica a fost preluată în anul 1995, dar investiția propriu-zisă a început prin anul 2005. Primul pas a fost achiziționarea unei linii de prelucrare a legumelor, după care au fost depuse două proiecte pentru a obține finanțare europeană. „Investiția totală se ridi-că la patru milioane de euro, din care două milioane reprezintă surse pro-prii și două milioane, fonduri europe-ne. Am avut două proiecte europene, unul accesat în anii 2008-2010 și altul

în 2014”, a precizat Cosmin Gheorghe.

În afara celor două proiecte, societatea de la Buzău dorește să solicite din nou finanțare europeană. „Mai aveam în lucru încă două proiecte pe care, mo-mentan, am fost nevoiți să le întreru-pem. Intenționăm să accesăm fonduri europene pentru reconversia unei li-vezi de 100 de hectare, precum și pen-tru depozitare frigorifică, deoarece procesând materii prime proaspete este nevoie și de refrigerare pentru păstrarea pe termen scurt a produse-lor”, a continuat directorul comercial.

Fabrica de Legume-Fructe Buzău SA are ca domeniu principal de activi-tate procesarea roșiilor și realizarea de produse derivate din roșii: suc de roșii, roșii cuburi, roșii întregi, pulpă de roșie, roșii pasate, bulion, pastă de tomate. Pe lângă aceste sortimente, se produc compoturi, murături asor-tate, castraveți, gogoșari și produse tradiționale – zacuscă, tocană de le-gume, ardei iuți.

Obținerea de materie primă este una dintre provocările cu care se confrun-tă această fabrică. Din cauză că produ-cătorii din România nu erau organizați în asociații ca să poată asigura o can-titate mai mare procesatorilor, fa-brica își procura materia primă din afara granițelor țării. „Anul trecut, în România și în special în județul Buzău, s-au cultivat multe hectare cu roșii pentru consumul proaspăt, dar și roșii care să asigure industri-alizarea. Noi, procesatorii, împreună cu producătorii încercăm să ne unim forțele pentru a ne produce singuri materia primă. Nu mi se pare normal ca procesatorii și marile fabrici din România să-și importe materia pri-mă”, crede Cosmin Gheorghe.

Un alt punct sensibil pentru produ-cători și procesatori este cel al des-facerii. Cosmin Gheorghe consideră că, odată cu reducerea fenomenului de evaziune fiscală, piața de desfacere a început să-și deschidă porțile către compania din Buzău, care este acum prezentă în majoritatea supermarket-urilor din țară.


48 49

Sibiului a creat posibilitatea valorifi-cării constante a produse-lor agricole și animaliere.

În prezent, comuna Cristian este una dintre cele mai prospere localități ru-rale din România.

De menționat faptul că localitatea Cristian este singura comună din România în care numerotarea stră-zilor este făcută cu cifre romane.

De la creșterea oilor și caprelor la știința montanologică

În anul 1979, s-a înființat, la Cristian, „Stațiunea de Cercetări Zootehnice”. Treptat a crescut și s-a diversificat ac-tivitatea de cercetare, în 1981, după doar doi ani de experi-mentare, impu-nându-se aprofundarea studierii dis-tincte, pe rase, în domeniul creșterii ovinelor. Astfel, instituția s-a trans-format în „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor”, cu responsabilități cla-re pentru ovinele din rasa Țurcană

și pentru caprine. Zece ani mai târ-ziu, în anul 1991, odată cu reorga-nizarea agriculturii și în contextual transformărilor politice, economice și sociale, instituția pri-mește un nou statut, înființându-se „Institutul de Montanologie”, care va funcționa ca Regie Autonomă. După câțiva ani, în 1998, se produce o nouă schimbare - „Institutul de Montanologie” devine „Societatea Comercială de Cercetare - Dezvoltare Rurală”, având în continu-are ca obiectiv de activitate cercetarea științifică în domeniul dezvoltării ru-ral montane, al creșterii ovinelor, ca-prinelor și taurinelor din rase adaptate zonei montane, extinderea culturilor pomicole, arboricole și dendrologice, efectuarea de studii, cercetări, proiec-te pentru dezvoltarea socio-economică a zonei rural montane.

Ca efect al reorganizării sectorului de cercetare agricolă, în anul 2002 se înființează „Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie”, ca unitate distinctă pentru în-treaga zonă montană a țării.

Știința munților, știința viitorului

Cercetarea științifică fundamentală și aplicată din Institut are o bază solidă, formată din cercetători cu o experi-ență îndelungată în domeniul agri-culturii montane, ce își des-fășoară activitatea în mai multe laboratoare. Există aici un laborator pentru stu-dierea tehnologiilor necesare cultu-rii plantelor; un laborator de nutri-ție și bază furajeră; un alt laborator având drept obiective ameliorarea și tehnologiile de creștere și exploatare a animalelor; laboratorul de reproduc-ție animală; laboratorul de patologie animală; labo-ratorul de pomicultură, arbuști fructiferi și dendrologici; labo-ratorul de ecologie, eco-nomie monta-nă, agroturism și marketing.

Rezultatele cercetării sunt verificate practic în mod constant, unitatea ști-ințifică fiind dotată cu o fermă mixtă vegetală și zootehnică, cu un sector de prelucrare a produselor animaliere și cu un centru pilot agroturistic.

Cristian, o așezare omenească ce reînvie de milenii, precum pasărea Phoenix

La poalele munților, într-un peisaj mi-rific din depresiunea Sibiului, pe lunca râului Cibin, la 10 km vest de reședin-ța de județ, pe drumul național DN 1 Sibiu-Sebeș, se află din vremuri ime-morabile comuna Cristian. Localitatea se învecinează la nord cu satul Rusci-ori, din comuna Șura Mică, la sud cu comunele Poplaca și Gura-Râului, la est cu munici-piul Sibiu, iar la vest cu orașul Săliște, satul Săcel și satul Mag.

Prima atestare documentară refe-ritoare la așezare datează din anul 1223, când localitatea era cunoscută

cu denumirea latină Insula Christana. Se presupune că localitatea ar fi fost colonizată cu sași la cererea Regelui Ungariei Géza al II-lea, în cursul pri-mului val de colonizări cu sași, între 1141-1161. În secolul al XV-lea, locui-torii vechi și mai noi au ridicat o ba-zilică romanică. Datorită numeroase-lor invazii, micuța bazilică s-a trans-for-mat într-o adevărată cetate gotică fortificată cu două ziduri de incintă și turnuri defen-sive. Astfel, biserica a devenit martorul multor evenimente care au culminat, de-a lungul veacuri-lor, cu incendii devastatoare provocate de năvălitori. Legenda că, prin secolul al XV-lea, chiar în fața bisericii, româ-nii din Orlat și Cristian, împreună cu sașii din Cristian și-au jurat că nu vor folosi niciodată armele pentru soluți-onarea neînțelegerilor. Aproape de zilele noastre, merită

consemnate o seamă de evenimente spre luare amin-te. În ianuarie 1945, populația săsească din sat a fost de-portată în URSS; la data de 13 ianuarie au fost ridicați de la casele lor 348 de sași, dintre care 51 au murit pe drum sau în lagărele de muncă sovietice. Ultimii supraviețuitori s-au întors aca-să în 1952.

În anul 1974 a început emigrarea populației germane din Transilvania și, din cei 2.640 de sași existenți atunci în Cristian, mai erau în decembrie ’89 aproximativ 1.871. Exodul a continuat și s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași.

Se mai știe că, dintotdeauna, popula-ția din vatra comunei Cristian s-a ocu-pat cu agri-cultura. Apropierea cetății

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie

Membrii RNDR se prezintă

Ca efect al reorganizării sectorului de cercetare agricolă, în anul 2002 se înființează „Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie”, ca unitate distinctă pentru întreaga zonă monta-nă a țării. Sediul Institutului este în localitatea Cristian din ju-dețul Sibiu. Aici este mediul cel mai potrivit, deoarece în aceas-tă așezare și în împrejurimi se află tot ce este necesar, tot ce a descoperit până în prezent cercetarea științifică fundamentală și aplicată în domeniul agriculturii de tip montan.

Mariana Rusu director general al Institutului de

Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie


50 51

Institutul din comuna Cristian are și două filiale: una la Cisnădie, cu pro-filul de pomicul-tură, viticultură, ar-buști fructiferi și dendrologie, iar o alta la Hălchiu, județul Brașov, profi-lată pe sectorul vegetal și pomicultură.

Directorul general al Institutului, dr. ing. Mariana Rusu, un manager și un profesionist remarcabil, a observat faptul că s-a scurtat mult drumul din-tre activitatea de studiere minuțioasă din laboratoare și practica fermierilor din zona montană.

Cercetătorii Institutului sunt tot tim-pul gata să acorde asistență tehnică de specialitate într-o multitudine de domenii. Fermierii sunt învățați și în-demnați să utilizeze cu efici-ență re-sursele naturale și economice existen-te în exploatațiile agricole montane. Li se demonstrează ce rol are ameliora-rea genetică a efectivelor de animale de fermă. Celor ce au în dotare supra-fețe agricole li se explică ce efect are aplicarea unor asolamente și tehno-logii specifice zonelor premontane și montane. Fermierii sunt îndrumați să valori-fice în mod superior produse-le agricole, obținute în gospodării, să treacă de la stadiul de furnizor de ma-terii prime la cel de vânzător de produ-se cu valoare adăugată. Agri-cultorii

primesc îndrumare și informații pri-vind aplicarea tehnologiilor perfor-mante pen-tru recoltarea și conser-varea furajelor; folosirea unor bioteh-nologii moderne de repro-ducție ne-cesare animalelor domestice; preve-nirea îmbolnăvirii și îmbunătățirea stării de sănătate a animalelor, prin aplicarea unor măsuri specifice și la îndemâna fermierilor; reguli moder-ne pentru înființarea unor plantații pomicole, arboricole și dendrologie, precum și măsuri necesare pentru ocrotirea acestora. La întâlnirile cu populația locală, se insistă pe protec-ția ecologică a zonei montane și posi-bilitățile de obținere a unor produse agricole naturale și se demonstrează în mod practic avantajele specializă-rii profesionale, oferindu-se în mod constant informații privind noutățile tehnologice din domeniu.

O instituție pentru România, dar și pentru Europa

Trebuie remarcat faptul că Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Montanologie este singura unitate de cercetare cu specific montan din România, beneficiind de un profil ști-ințific și o activitate distinctă, fiind

conectat tematic la cele mai importan-te probleme, prezente și de viitor, ale agroecosistemului montan.

Un eveniment important în activitatea acestei instituții s-a petrecut în anul 1996 când institutul a devenit mem-bru cu drepturi depline în Asociația Europeană Multisectorială pentru Zonele Montane „Euromontana”.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie colaborează cu institute de profil din Grecia, Bulgaria, Austria, Italia etc. În analele acestui institut, 2009 rămâne un an de refe-rință. Atunci, în luna mai, o delegație a Academiei Regale Suedeze de Agricul-tură și Silvicultură (KSLA) a vizitat România, iar unul dintre obiective a fost și Institutul de la Cristian. Cu acel prilej, specialiștii suedezi au purtat discuții având la bază progra-mele de cercetare, au aflat despre prioritățile institutului legate de dezvoltarea zo-nei montane, despre parteneriatele pe care instituția de la Cristian le desfă-șoară cu alte unități de cercetare și învățământ.

În semn de prețuire, președintele de-legației suedeze a înmânat directoru-lui general al ICDM Cristian, dr. ing. Mariana Rusu, Medalia de onoare

a Academiei Regale din Suedia. De asemenea, au mai primit meda-lii prof. univ. dr. Aurel Pavel de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Marcel Andrei, președintele Asociației Județene a Crescătorilor de Ovine și Caprine Mărginimea Sibiului.

Iată că o asemenea contribuție a Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Montano-logie este fundamen-tală în domeniul consolidării și pros-perității gospodăriilor rurale din zo-nele montane, prin ameliorarea și valorificarea patrimoniului funciar și zootehnic, formarea și informarea continuă și dezvoltarea activităților complementare.

Un prezent cu numeroase realizări

La capitolul realizări pot fi consemna-te pe scurt o seamă de rezultate valo-roase din domeniul cercetării științi-fice. Din această categorie fac parte:

• Ameliorarea efectivelor de ovine din rasa Țurcană, în direcția pro-ducțiilor de car-ne și lapte prin selecție și creștere în rasă cura-tă și/sau prin încrucișări cu ber-beci din rase specializate pentru

producția de carne (Suffolk, cap negru German);

• Îmbunătățirea producției de car-ne la bovine (sporuri mai mari cu până la 27%), prin extinderea însămânțărilor artificiale cu ma-terial de la rasele cu potențial ge-netic ridicat în direcția producției de carne (rase locale mixte, pre-cum și rase importate: Li-mousine, Charolaise, Aberdeen Angus, Bleu Blanc Belge).

• Ameliorarea performanțelor pro-ductive ale ovinelor din rasa Țurcană în exploa-tațiile private, prin transferul rezultatelor cerce-tărilor și orientarea către produc-ția de carne/lapte, prin hibridarea raselor locale cu rase specializa-te pentru producția de carne sau lapte;

• Valorificarea superioară a pajiștilor montane, submontane și colinare și elabora-rea unor sisteme integrate de agricultură montană;

• S-a realizat verificarea adaptabili-tății la condițiile de mediu într-un areal de stu-diu, având drept obiec-tiv pilot gospodăriile populației din zona Cisnădioara - județul Sibiu, urmărindu-se evoluția unor spe-cii și soiuri de arbuști fructiferi și

dendrologici care să asigure obți-nerea unor producții superioare.

• De asemenea, s-au introdus în cul-tură, ca indivizi separați, exempla-re de tranda-fir. S-a realizat ast-fel mărirea suprafeței cultivate cu arbuști din diferite varietăți în gos-podăriile populației și în gos-podăriile adiacente ale pensiunilor agroturistice, pe o su-prafață de 15 ha.

Un viitor asigurat de un real potențial științific

Obiectivele sunt consistente și repre-zintă ideea de valorificare superioară a actualului potențial științific. Dintre acestea, doar câteva:

- dezvoltarea infrastructurii de cerce-tare – dezvoltare;

- observarea și analiza efectelor schimbărilor climatice în zonele montane;

- cercetarea și inventarierea resurselor montane neagricole, valorificabile durabil și po-tențial generatoare de noi locuri de muncă;

- studierea biodiversității agrosilvice montane;

- studierea potențialului, efectelor eco-nomice și limitelor dezvoltării tu-rismului rural și a agroturismului montan;

- studierea comparată, la nivelul ță-rilor cu munți din U.E., a formelor de instruire profe-sională din ru-ralul montan;

- difuzarea largă și constantă a cunoș-tințelor privind specificitatea eco-nomică a zonei montane.

În organigrama unității de cerceta-re de la Cristian sunt următoarele laboratoare:

1. Laborator de zootehnie și medicină veterinară

2. L ab or ator de te h nolo g i i agro-alimentare

3. Laborator de socio-economie rural-montană

4. Laborator de horticultură5. Laborator de informatică.

Delegația suedeză


52

Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini • Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie • Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: [email protected]

Ghid de participare Aceste indicații sunt orientative pen-tru omogenizarea contribuțiilor. Au-torii înțeleg că redacția poate modi-fica textul primit, pentru o mai bună înțelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume și ocupația actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenție-ze relevanța subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informații corecte: Nu prezen-tați decât informații de care sunteți 100% sigur și pe care le puteți sus-ține. Menționați sursa informațiilor, atunci când prezentați date care pro-vin de la alte instituții sau organizații.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» 0 exprimare simplă; » date relevante pentru a susține ideea principală a articolului, și nu toate detaliile proiectului; » evitarea excesului de acronime; » denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text; » evitarea comentariilor și a referin-țelor externe care pot fi controver-sate sau greșit înțelese.

Deschişi Către Viitor

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală“. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013. Mai 2015

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.Se distribuie gratuit.

Documents

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală - madr.ro · PDF filemici copii, prin cunoștințe tradiționale de mare valoare, prin cultul muncii și al atitudinii inovative continue,