Republica Moldova

CURTEA DE CONTURI

HOTĂRÎRE Nr. 35 din  01.06.2010

privind Raportul auditului performanţei în domeniul mediului - gestionarea deşeurilor menajere solide „Sînt necesare îmbunătăţiri în reglementarea sistemului de gestionare şi eliminare a deşeurilor menajere solide din 

Republica Moldova”

Publicat : 10.08.2010 în Monitorul Oficial Nr. 141-144     art Nr : 25

    Curtea de Conturi, în prezenţa ministrului mediului dl Gh.Şalaru şi şefului Direcţiei prevenirea poluării şi gestionarea deşeurilor dna T.Guvir, ministrului construcţiilor şi dezvoltării regionale dl M.Răducan, viceprimarului mun. Chişinău dl Vl.Coteţ, viceprimarului mun.Bălţi dl Ig.Neaga, preşedintelui raionului Ungheni dl I.Harea şi preşedintelui raionului Anenii Noi dl Vl.Vîzdoagă, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.20081, a examinat Raportul auditului performanţei în domeniul mediului – gestionarea deşeurilor menajere solide „Sînt necesare îmbunătăţiri în reglementarea sistemului de gestionare şi eliminare a deşeurilor menajere solide din Republica Moldova”.    ___________________________    1 M.O., 2008, nr.237-240, art.864.

    Auditul a fost planificat şi s-a efectuat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi, ca ghid servind Manualul de audit al performanţei, elaborat de Curtea de Conturi în baza Standardelor Internaţionale de Audit, precum şi bunele practici în domeniul auditului mediului.     În cadrul acestui audit, domeniul de aplicare s-a limitat la evaluarea performanţei sistemului actual de reglementare şi de gestionare a deşeurilor menajere solide, inclusiv a politicilor existente în domeniu, în scopul de a determina dacă acesta este eficient şi contribuie la minimalizarea efectelor adverse ale deşeurilor asupra mediului şi de a înainta recomandări de remediere a situaţiei.     Examinînd rezultatele auditului, audiind raportul prezentat şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţă, Curtea de Conturi 

a  c o n s t a t a t: Concluzii generale de audit 

    • Sistemul actual pentru reglementarea şi gestionarea colectării şi eliminării deşeurilor solide din Republica Moldova nu este eficace şi nu minimalizează efectele negative asupra mediului în urma eliminării deşeurilor.    • Cadrul juridic,  la capitolul reglementarea deşeurilor menajere solide, conţine mai multe

goluri şi imperfecţiuni, fiind generale, evazive şi neactualizate, iar lipsa reglementărilor relevante domeniului determină ineficienţa sistemului de monitorizare şi gestionare a deşeurilor menajere solide, neasigurînd reducerea lor, crearea unor depozite de deşeuri neconforme directivelor europene, precum  şi imposibilitatea prevenirii şi lichidării la timp a consecinţelor cu impact negativ.     • Volumul deşeurilor acumulate la depozite se majorează an de an, fiind necesare măsuri urgente şi prioritizate privind remedierea situaţiei, prin elaborarea şi implementarea politicilor şi strategiilor în domeniul deşeurilor menajere solide şi responsabilizarea sistemului instituţional al gestionării deşeurilor, bazat pe conlucrarea între organele administraţiei publice centrale şi locale, prin asigurarea respectării competenţelor legale conform atribuţiilor stabilite.    Problemele alarmante constatate de audit    1. Conform datelor înregistrate, în anul 2009 numărul total al depozitelor de deşeuri menajere solide (gunoişti) a crescut cu 109 depozite, comparativ cu anul 2008, iar suprafaţa ocupată de gunoişti în anul 2009 s-a majorat cu 312,3 ha faţă de anul 2001, constituind 1415,0 ha.    2. Volumul deşeurilor menajere acumulate pe platformele/rampele de depozitare a crescut cu 39,7 mil. m3 (comparativ cu anul 2001), la finele anului 2009 constituind 45,7 mil. m3.     3. O problemă fundamentală identificată este şi modificarea structurii morfologice a deşeurilor în ultimii 10 ani, în care s-a majorat cota deşeurilor fabricate din plastic, sticlă etc. Depozitarea acestor deşeuri, care nu se descompun în timp, duce la poluarea solului, la imposibilitatea utilizării acestor terenuri timp îndelungat.     Cu toate că, potrivit Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.606 din 28.06.2000, au fost prevăzute măsuri de colectare separată a deşeurilor, acestea nu s-au realizat. Proiectele finanţate din FEN în anii 2008-2009 (40 proiecte) în sumă de 7415,2 mii lei au fost destinate creării unor rampe de depozitare a deşeurilor, procurării mijloacelor de transport, construcţiei unor platforme de precolectare a deşeurilor, precum şi procurării containerelor, nefiind direcţionate la implementarea colectării separate a deşeurilor, cu prelucrarea ulterioară a lor.     4. Un risc major pentru mediul înconjurător în Republica Moldova reprezintă depozitarea pe sol (metoda cea mai utilizată pentru eliminarea deşeurilor), deoarece, în rezultatul descompunerii, acestea devin periculoase, cauzînd prejudiciu prin infiltrarea toxinelor în sol şi emisiile de gaze în atmosferă. În acelaşi timp, depozitarea se efectuează în lipsa unor reglementări procedurale aprobate pentru selectarea, construirea (amenajarea) şi autorizarea terenurilor (locurilor) destinate eliminării deşeurilor, ceea ce determină crearea unor rampe de deşeuri neconforme.     Proiectele aprobate şi finanţate din FEN s-au realizat în lipsa cerinţelor prioritare de optimizare a spaţiilor de depozitare, precum şi de amenajare adecvată a acestora.     5. Majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale nu dispun de servicii care ar colecta, transporta şi depozita deşeurile menajere solide, în rezultat acestea fiind evacuate în mod dezorganizat (în unele cazuri, de populaţie de sine stătător), în locuri neautorizate, creîndu-se numeroase gunoişti stihiinice.  Anual se identifică peste 3000 de astfel de gunoişti.     6. Situaţia creată în acest domeniu este influenţată şi de nivelul responsabilităţii unei mare părţi a populaţiei de toate vîrstele, care nu conştientizează pericolul degradării continue a

mediului, ce afectează direct sănătatea  întregii societăţi.    7. N-au fost create condiţii de incinerare a deşeurilor medicale şi nu s-au construit crematorii, lipsa cărora agravează situaţia în domeniul depozitării deşeurilor şi determină apariţia riscului de contaminare a solurilor şi apelor în urma depozitării deşeurilor infecţioase. Spitalele sînt puse în situaţia de a transporta deşeurile generate, inclusiv cele infecţioase, la depozitele de deşeuri menajere. Totodată, în localităţile unde nu există servicii funerare, spitalele nu pot organiza înhumarea deşeurilor pato-morfologice, practicîndu-se transmiterea lor la persoane fizice, care urmează să le înhumeze.     Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c), art.34 alin.(3) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

hotărăşte:    1. Se aprobă Raportul auditului performanţei în domeniul mediului – gestionarea deşeurilor menajere solide „Sînt necesare îmbunătăţiri în reglementarea sistemului de gestionare şi eliminare a deşeurilor menajere solide din Republica Moldova”, anexat la prezenta hotărîre.    2. Prezenta hotărîre şi Raportul anexat se remit Ministerului Mediului, Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale şi Ministerului Sănătăţii şi se cere să întreprindă măsuri în vederea implementării recomandărilor auditului, expuse în Raport, conform competenţelor.     3. Se recomandă Ministerului Mediului, prin intermediul subdiviziunilor desconcentrate în teritoriu, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, să întreprindă măsuri eficiente întru asigurarea implementării recomandărilor de audit expuse în Raport, precum şi intensificării activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide în conformitate cu prevederile legale.    4. Se informează Ministerul Educaţiei despre rezultatele auditului şi se propune, la realizarea obiectivelor învăţămîntului privind cultivarea responsabilităţii faţă de mediul înconjurător şi formarea conştiinţei ecologice, să ţină cont de problemele identificate, stabilind acţiuni educaţionale măsurabile şi rezultative.     5. Se informează Guvernul despre rezultatele auditului, în vederea sesizării gravităţii problemei, pentru luare de atitudine, prin asigurarea revizuirii cadrului legislativ-normativ, şi se recomandă:    - determinarea prioritară a politicilor şi strategiei în acest domeniu pe termen mediu sau lung, care vor include modalităţi şi mecanisme de realizare a obiectivelor, inclusiv în problemele vizate;     - delimitarea exhaustivă a responsabilităţilor sistemului instituţional de reglementare şi gestionare a deşeurilor pentru autorităţile administraţiei publice centrale, structurile de dezvoltare regională şi autorităţile administraţiei publice locale;     - monitorizarea realizării conforme a sarcinilor stabilite.     6. Prezenta hotărîre şi Raportul anexat se remit, pentru informare, Parlamentului.    7. Despre executarea cerinţelor din pct.2, pct. 3, pct.4 şi pct.5 ale prezentei hotărîri şi referitor la implementarea recomandărilor auditului se va informa Curtea de Conturi în termen de 6 luni.     8. Prezenta hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.

    PREŞEDINTELE CURŢII DE CONTURII                         Ala POPESCU

APROBAT: prin Hotărîrea Curţii de Conturi 

nr. 35 din 01.06.2010

RAPORTUL auditului performanţei în domeniul mediului

-gestionarea deşeurilor menajere solide

„Sînt necesare îmbunătăţiri în reglementarea sistemului de gestionare şi eliminare a deşeurilor menajere solide din Republica Moldova"

Sumar executiv    Sistemul actual pentru reglementarea şi gestionarea colectării şi eliminării deşeurilor solide din Republica Moldova nu este eficace şi nu minimalizează efectele negative asupra mediului în urma eliminării deşeurilor.     Evaluarea cadrului juridic a relevat că acesta, la capitolul reglementarea deşeurilor menajere solide, conţine mai multe goluri şi imperfecţiuni, fiind generale şi neactualizate. Sînt necesare modificări semnificative în reglementarea acestui domeniu şi în cadrul funcţionării sistemului, întru eficientizarea lui.     Lipsa reglementărilor ce ţin de selectarea, construirea şi autorizarea depozitelor de deşeuri menajere solide duce la crearea unor rampe de deşeuri neconformate directivelor europene şi determină riscul impactului negativ asupra mediului. Se face imposibilă formarea unei baze de date informaţionale referitor la locurile de depozitare pe teritoriul Republicii Moldova, ceea ce nu permite realizarea unei monitorizări adecvate de către Ministerul Mediului.     Cu toate că cea mai mare parte a eforturilor de eliminare a deşeurilor sînt realizate la etapa de colectare şi transportare a acestora, nu a fost consolidată capacitatea instituţională şi baza organizatorică ale serviciilor de salubrizare din localităţi. Ca urmare, deşeurile nu se colectează separat, apar multe gunoişti neautorizate de eliminare a deşeurilor şi se creează pericol pentru mediu şi sănătate.     Lipsesc resursele financiare pentru organizarea depozitării şi post-tratării deşeurilor conform cerinţelor. Nu există politici de reglementare a preţurilor de evacuare a deşeurilor, care să includă şi costurile pentru întreţinerea depozitelor şi recultivarea ulterioară a acestora. Cadrul legal actual prevede plăţi de poluare a mediului pentru depozitarea doar a deşeurilor de producţie, care nu sînt reorientate conform surselor de provenienţă, fiind utilizate pentru finanţarea unor proiecte fără impact semnificativ în domeniul dat. Nu au fost determinate procedurile de elaborare a normativelor de depozitare a deşeurilor, precum şi nu s-au stabilit limitele de depozitare a acestora. Astfel, plata achitată pentru depozitarea deşeurilor de producţie nu este diferenţiată, ceea ce nu contribuie la încurajarea reducerii cantităţii de deşeuri formate, în acelaşi timp ratîndu-se venituri bugetare.     Monitorizarea gestionării adecvate a deşeurilor este necesară la toate etapele, pentru a asigura un control riguros şi permanent privind influenţa acestora asupra mediului. Sistemul actual de monitorizare a deşeurilor, avînd unele responsabilităţi prestabilite, nu dispune de pîrghii şi metodologii de realizare a acestora. Drept consecinţă, autorităţile administraţiei

publice locale nu şi-au realizat pe deplin sarcinile. Controalele ecologice nu au avut un impact suficient asupra protecţiei mediului şi nu a fost asigurată o supraveghere sanitaro-epidemiologică adecvată, deoarece lipsesc criterii reglementate. Ca rezultat, sistemul de monitorizare nu asigură prevenirea şi lichidarea la timp a consecinţelor impactului negativ al deşeurilor menajere solide asupra mediului.

Informaţii generaleMediul înconjurător şi importanţa stării mediului

 pentru societate    Deşeurile reprezintă o problemă în continuă creştere, la nivel global, regional, precum şi la nivel local. Abordarea problemei deşeurilor (de exemplu, prin incinerare sau depozitare a acestora), de obicei, duce la descărcarea acestora în sol, aer, apă şi este o sursă de poluare: atît locală, cît si globală. Problema este accentuată de tendinţele modelelor de consum şi ale producţiei, precum şi de urbanizarea continuă a lumii. În     Republica Moldova, de asemenea, o problemă importantă ce ţine de mediu este  impactul asupra mediului şi sănătăţii populaţiei din cauza creşterii cantităţii de deşeuri formate în ţară. De fapt, cantitatea deşeurilor formate este proporţională nu doar cu creşterea economiei naţionale, ci şi cu eficienţa măsurilor întreprinse privind protecţia mediului, şi anume privind colectarea, acumularea şi prelucrarea deşeurilor.    Deşeurile sînt substanţele, materialele, obiectele, resturile de materie primă provenite din activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut, integral sau parţial, valoarea iniţială de întrebuinţare, din care unele sînt reutilizabile după prelucrare. Deşeurile menajere solide sînt deşeurile provenite din activităţi casnice şi de consum.     Ciclul de viaţă a unui produs este procesul pe parcursul căruia materiile prime sînt transformate în produse, după aceasta consumate şi, în cele din urmă, aruncate (fig.1). Ulterior, deşeurile pot fi refolosite, reciclate, sau eliminate. Cea mai eficientă metodă de combatere a deşeurilor este prevenirea formării şi acumulării acestora.

    Legendă:    1) transformarea materiei prime sau a resurselor naturale în produse;    2) generarea deşeurilor  (reziduurilor );     3) refolosirea –  deşeul obţinut este reutilizat în acelaşi mod în care acesta a fost folosit imediat după fabricare (ambalajele din sticlă, pungile);

    4) reciclarea – deşeurile obţinute sînt prelucrate din nou (devin materie primă);    5) generarea energiei – în urma prelucrării unor deşeuri se poate obţine energie;    6) transformarea în resurse naturale –  produsele alimentare şi / sau materia organică se transformă în îngrăşămînt;    7)  depozitarea – deşeurile care nu pot fi refolosite sau reciclate se depozitează  cu sau fără prelucrarea anterioară, dar distrugerea şi / sau incinerarea fără recuperare de energie sînt, de asemenea, considerate drept măsurile de eliminare finală.    Figura 1. Etapele ciclului de viaţă a unui produs    Impactul asupra stării mediului şi societăţii    În cazul în care deşeurile nu sînt tratate în modul corespunzător, acestea prezintă un mare pericol atît pentru mediu, cît şi pentru sănătatea oamenilor, protecţia animalelor şi a florei (fig.2). Deşeurile radioactive pot fi letale, poluînd suprafeţe mari pentru secole întregi. Deşeurile medicale pot provoca răspîndirea bolilor şi a infecţiilor. Deşeurile periculoase, la fel, pot provoca boli şi pierderi de vieţi omeneşti. 

    Figura 2.  Influenţa deşeurilor asupra sănătăţii oamenilor

    Descărcarea ilegală şi administrarea proastă a depozitelor de deşeuri, în primul rînd, sînt inestetice şi răspîndesc un miros neplăcut, iar în al doilea rînd, pot contamina solul şi apa. Arderea deşeurilor poluează aerul.    Reieşind din cele menţionate, politicile statului trebuie să fie orientate spre alegerea unei metode de tratare a deşeurilor cu impact minor asupra mediului şi cu eficienţă maximă în domeniul gestionării deşeurilor. Strategiile şi politicile de gestionare a deşeurilor menajere solide sînt implementate prin intermediul structurilor de eliminare a deşeurilor, care redau politica de mediu la nivel naţional. Cu cît e mai completă structura eliminării deşeurilor, cu

atît mai adecvat şi mai deplin se realizează operaţiile de gestionare a acestora. Directivele europene,  bazate pe principiile dezvoltării durabile, promovează managementul deşeurilor, incluzînd etapele de colectare separată, prelucrare şi eliminare a deşeurilor. De regulă, tehnologiile de prelucrare cuprind:    - compostarea deşeurilor organice;    - prelucrarea metalelor, maselor plastice, hîrtiei, sticlei (reciclabile);    - incinerarea fracţiilor combustibile;    - înhumarea deşeurilor inerte la depozite controlate.    În Republica Moldova, ca şi în alte ţări în curs de dezvoltare, din mai multe motive, inclusiv financiare, structura eliminării deşeurilor se află la prima etapă de dezvoltare şi include doar două elemente de bază (fig.3):    - Sursa de generare a deşeurilor;    - Depozitul de deşeuri.

    Figura 3. Structura actuală a eliminării deşeurilor menajere solide în Republica Moldova    Evaluarea stării şi managementului mediului a relevat că statul nu dispune de o capacitate tehnologică suficientă pentru colectare, reciclare sau recuperare a deşeurilor şi pentru utilizarea lor ca materie primă secundară pentru alte procese tehnologice. În aceste condiţii, majoritatea deşeurilor generate ajung la gunoişti,  conţinînd materii utile, precum sticlă, metal, hîrtie, plastic etc.     Cea mai răspîndită metodă de tratare a deşeurilor menajere este depozitarea pe sol, care reprezintă o sursă de poluare a solului şi apelor subterane.     În funcţie de materialul din care este confecţionat produsul, poate fi influenţată perioada în care acesta devine biodegradabil. În tabelul ce urmează sînt prezentate perioadele de descompunere la unele produse.

Perioadele de descompunere la unele produse

Nr. Tipul produsului Perioada1. Deşeuri de hîrtie 3 luni2. Ziare 3-12 luni3. Chibrituri 6 luni4. Filtru de ţigară 1-2 ani5. Gumă de mestecat 5 ani6. Cutii de aluminiu 10-100 ani7. Sticle de plastic 100-1000 ani8. Pungi de plastic 100-1000 ani

9. Cărţi de credit 1000 ani10. Recipiente de sticlă 1000-4000 ani

    Aceste perioade denotă faptul că depozitarea unor deşeuri care nu se descompun în timp duce la poluarea solului, la imposibilitatea utilizării acestor terenuri timp îndelungat. În acest context, salubritatea localităţilor, managementul deşeurilor urbane reprezintă un obiectiv important al structurilor guvernamentale şi locale.     Conform datelor inventarierii efectuate de agenţiile şi inspecţiile ecologice, suprafaţa ocupată de gunoişti în anul 2009 constituia 1415,0 ha, din care gunoişti autorizate – 971,7 ha şi neautorizate – 443,3 ha. Comparativ cu anul 2008, suprafaţa gunoiştilor s-a majorat cu 13 ha.     În perioada anului 2008, numărul total al depozitelor de deşeuri menajere solide (gunoişti) a constituit 1759, din care depozite autorizate – 981, iar în anul 2009 – respectiv 1868, din care autorizate – 1026. Dinamica suprafeţei deşeurilor este prezentată în diagrama nr.1.

Diagrama nr.1    Sursă: Anuarul IES pe anul 2009 „Protecţia mediului în Republica Moldova”    Conform graficului de mai jos, volumul deşeurilor menajere acumulate pe platformele/rampele de depozitare la sfîrşitul anului 2009 depăşeşte 45,7 mil. m3. Comparativ cu anul 2008, volumul acestora s-a mărit cu 12,1 mil. m3, iar comparativ cu anul 2001 – cu 39,7 mil. m3. Dinamica deşeurilor acumulate este prezentată în diagrama nr.2.

Diagrama nr.2    Sursă: Anuarul IES pe anul 2009 „Protecţia mediului în Republica Moldova”    Astfel, în perioada anului 2008, cu participarea serviciilor ecologice teritoriale, au fost depistate 3201 gunoişti stihiinice, care ocupau suprafaţa de 320 ha, iar în perioada anului  2009 – 2877 gunoişti stihiinice, care ocupau suprafaţa de 309,4 ha.    Analiza acestor diagrame relevă faptul că, în perioada auditată, suprafaţa rampelor de depozitare a variat de la 1103 ha (în anul 2001) pînă la 1415 ha (în anul 2009), majorîndu-se volumul deşeurilor acumulate la aceste rampe (12,1 mil. m3), ceea ce denotă persistenţa problemelor ce ţin de depozitarea deşeurilor.     Cadrul juridic al gestionării deşeurilor    Domeniul gestionării deşeurilor de producţie şi menajere, în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic, prevenirii poluării mediului, este reglementat de Legea privind deşeurile de producţie şi menajere1. De asemenea, alte reglementări specifice domeniului se conţin în Legea privind protecţia mediului înconjurător2 şi Legea privind plata pentru poluarea mediului3.    _______________________    1 Legea nr.1347-XIII din 09.10.1997 „Privind deşeurile de producţie şi menajere” (în continuare - Legea privind deşeurile de producţie şi menajere).    2 Legea nr.1515-XII din 16.06.1993 „Privind protecţia mediului înconjurător” (în continuare - Legea privind protecţia mediului înconjurător).    3 Legea nr.1540-XIII din 25.02.1998 „Privind plata pentru poluarea mediului” (în continuare - Legea privind plata pentru poluarea mediului).

    În conformitate cu art.28 din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, a fost elaborat Programul naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.606 din 28.06.20004. La baza elaborării programului au stat principiile minimalizării deşeurilor, includerii lor maximale în circuitul economic (prelucrare, utilizare) şi amplasării lor ecologic asigurate în mediu, fiind stipulate termenele de realizare.    _____________________    4 Hotărîrea Guvernului nr.606 din 28.06.2000 „Privind aprobarea Programului naţional de

valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere” (în continuare - Programul naţional de valorificare a deşeurilor).

    Conform Hotărîrii Guvernului nr.486 din 02.05.2007, a fost aprobată Concepţia salubrizării localităţilor5, prin care s-a stabilit un plan de acţiuni cu privire la implementarea acesteia. Unele obiective privind protecţia mediului au fost incluse şi în alte strategii şi programe naţionale, enunţînd importanţa acestui domeniu pentru societate.    ____________________    5 Hotărîrea Guvernului nr.486 din 02.05.2007 „Cu privire la aprobarea Concepţiei salubrizării localităţilor” (în continuare - Concepţia salubrizării).

    Pînă în prezent nu există aprobată o strategie unică privind gestionarea deşeurilor.    Cadrul instituţional în domeniul gestionării deşeurilor    Competenţele Parlamentului şi  Guvernului în domeniul protecţiei mediului şi gestionării deşeurilor sînt statuate în Legea privind protecţia mediului înconjurător. Totodată, unele atribuţii specifice ale Guvernului în acest domeniu sînt stipulate în Legea privind deşeurile de producţie şi menajere. De asemenea, un şir de atribuţii funcţionale sînt delegate, prin legi organice, autorităţilor administraţiei publice locale (în continuare - AAPL).     Rolul de monitoring al calităţii componentelor de mediu, asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi reglementarea folosirii resurselor naturale revin Ministerului Mediului (în continuare - MM). Controlul ecologic de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce ţin de protecţia mediului înconjurător, inclusiv gestiunea deşeurilor, îl exercită Inspectoratul Ecologic de Stat (în continuare - IES), structură subordonată MM.     Atribuţiile ce ţin de supravegherea de stat  asupra cerinţelor sanitaro-epidemiologice în domeniul gestionării deşeurilor sînt delegate Ministerului Sănătăţii (în continuare - MS), exercitate prin intermediul structurilor Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat.    Atribuţiile privind elaborarea unor acte normative în domeniu, elaborarea schemei generale de amplasare a rampelor de depozitare a deşeurilor aparţin Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale (în continuare - MCDR).    Rolul principal în administrarea deşeurilor la nivel local revine AAPL, iar rezultatele depind în mare măsură de capacitatea acestora de a organiza lucrul, precum şi de modalitatea de implicare a agenţilor economici şi a societăţii în acumularea resurselor financiare. 

    Legendă:    1. Delegare de atribuţii;    2. Colaborare;    3. Control privind gestionarea deşeurilor;    4. Gestionare de deşeuri (formare, colectare, transportare, prelucrare, eliminare şi depozitare).    Sursă: Cadrul legislativ şi normativ al Republicii Moldova

    Figura 4. Structura instituţională în domeniul gestiunii deşeurilor

Obiectivul şi metodologia auditului    Una din problemele prioritare de mediu pentru Republica Moldova o reprezintă deşeurile. Acutizarea problemei deşeurilor este generată de modul defectuos în care acestea sînt gestionate. Rampele de deşeuri nu sînt construite şi amenajate în modul corespunzător, nu dispun de sisteme de izolare şi de protecţie, iar lucrările de înhumare nu se execută la timp şi conform tehnologiilor performante. O parte din deşeuri se depozitează în afara perimetrelor

admise. Administrarea necorespunzătoare a rampelor generează contaminarea solului şi a pînzei freatice, contribuie la emisii de gaze cu efecte nefavorabile asupra sănătăţii populaţiei şi mediului.     Situaţia descrisă a stat la baza selectării temei date pentru audit, cu determinarea obiectivului de audit: Este sistemul de gestionare şi de reglementare, colectare şi eliminare a deşeurilor solide din Republica Moldova eficient şi contribuie la minimalizarea efectelor adverse asupra mediului în urma eliminării deşeurilor? Dacă nu,  ce schimbări sînt necesare?    Scopul auditului a fost de a determina eficienţa sistemului actual de gestionare a deşeurilor, cu identificarea lacunelor şi deficienţelor în managementul deşeurilor şi înaintarea unor recomandări de remediere a situaţiei.     Auditul a fost realizat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi, întocmindu-se un Raport de audit. Structura Raportului cuprinde: sumar executiv, informaţii generale, constatări, concluzii, recomandări, precum şi anexe cu informaţii privind probele colectate la MCDR, MS şi unele AAPL, inclusiv mun. Chişinău.    Misiunea de audit s-a desfăşurat la MM, cu acumularea probelor de la autorităţile care fac parte din sistemul instituţional de administrare a deşeurilor.     Astfel, de la MCDR au fost solicitate informaţii privind exercitarea atribuţiilor stabilite (informaţii detaliate - în Anexa nr.1).     Colectarea probelor la MS s-a desfăşurat sub două aspecte: supravegherea sanitaro-epidemiologică şi gestionarea deşeurilor medicale (informaţii detaliate - în Anexa nr.2). Pentru a verifica procedurile de gestionare a deşeurilor medicale şi separarea acestora de deşeurile menajere solide, au fost vizitate două instituţii medico-sanitare publice (Institutul Oncologic şi Spitalul Ftiziopneumologie, s. Vorniceni).    De asemenea, au fost acumulate informaţii privind gestionarea deşeurilor din 7 raioane ale republicii (Ialoveni, Edineţ, Soroca, Căuşeni, Rezina, Basarabeasca, Străşeni) şi s-au efectuat vizite în teritoriu, la 4 AAPL (mun. Chişinău, mun. Bălţi, r-nul Anenii Noi, r-nul Ungheni). În cadrul auditării sistemului de gestionare a deşeurilor în mun. Chişinău a fost întocmită o notă informativă separată (informaţii detaliate - în Anexa nr.3), celelalte informaţii fiind generalizate într-o singură notă, cu elucidarea celor mai majore probleme (informaţii detaliate - în Anexa nr.4).

Constatări, concluzii şi recomandări    Este sistemul de gestionare şi de reglementare,  colectare şi eliminare a deşeurilor solide din Republica Moldova eficient şi contribuie la minimalizarea efectelor adverse asupra mediului în urma eliminării deşeurilor? Dacă nu, ce schimbări sînt necesare?    Evaluarea cadrului juridic a relevat că la capitolul reglementarea deşeurilor menajere solide, acesta conţine mai multe carenţe, goluri, imperfecţiuni ale normelor de drept, ele fiind lipsite de precizie, ori chiar depăşite.     Astfel, în situaţia de dezechilibru, inconsecvenţă şi instabilitate a normelor juridice, există riscul de interpretare şi aplicare unilaterală, derogatorie şi incorectă a legislaţiei.     Sistemul actual pentru reglementarea şi gestionarea colectării şi eliminării deşeurilor solide din Republica Moldova nu este eficace şi nu minimalizează efectele negative asupra mediului în urma eliminării deşeurilor. Sînt necesare modificări semnificative în domeniul reglementării acestor activităţi şi în cadrul organizării sistemului, întru îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii acestuia. Problemele identificate de audit, împreună cu recomandările propuse pentru îmbunătăţire, sînt expuse în următoarele secţiuni ale prezentului Raport.

    Cele menţionate determină necesitatea reexaminării şi reevaluării cadrului legislativ-normativ în domeniu, pentru a înlătura discrepanţele  dintre normele de drept şi neregularităţile existente, a exclude prezenţa normelor depăşite, racordîndu-le la cerinţele actuale de protecţie a mediului şi la legislaţia comunitară, cu înaintarea propunerilor de elaborare sau modificare a legislaţiei.    LIPSEŞTE O STRATEGIE GENERALĂ PENTRU OPTIMIZAREA UTILIZĂRII SPAŢIILOR DE ELIMINARE    Cele mai bune practici ale Comunităţii Europene recomandă elaborarea unei strategii şi unor programe cu privire la gestionarea deşeurilor şi modul de optimizare a spaţiilor de eliminare a deşeurilor. De exemplu, pot fi construite depozite pentru mai multe localităţi,  astfel fiecare localitate ar economisi de la construirea şi menţinerea depozitului propriu, care poate fi destul de costisitor. În Republica Moldova nu există o strategie generală pentru optimizarea utilizării spaţiilor de eliminare a deşeurilor. Fiecare localitate este în situaţia de a elabora propriile planuri şi practici de eliminare a deşeurilor, fapt ce creează ineficienţe în cadrul sistemului de gestionare a deşeurilor.    Bunele practici europene    Politica actuală a Uniunii Europene în domeniul deşeurilor se bazează pe un concept, cunoscut sub numele de ierarhia deşeurilor. Aceasta înseamnă că, în mod ideal, formarea deşeurilor ar trebui să fie prevenită, iar ce nu poate fi prevenit urmează a fi refolosit, reciclat şi valorificat cît mai mult posibil, cu utilizarea cît mai puţin a depozitelor de deşeuri. Depozitele de deşeuri sînt cea mai gravă opţiune pentru mediu, deoarece semnifică o pierdere de resurse şi ar determina pe viitor responsabilitatea pentru sănătatea populaţiei. Conform directivelor europene, strategiile tematice reprezintă o nouă abordare în domeniul politicii de mediu, iar cele naţionale prevăd primordial elaborarea strategiei privind gestionarea deşeurilor.    Acţiunea Programului naţional de valorificare a deşeurilor a expirat, nefiind definită strategia statului în domeniu    Cu toate că Programul naţional de valorificare a deşeurilor a prevăzut măsuri de minimalizare a deşeurilor, includerea lor maximală în circuitul economic (prelucrare, utilizare) şi amplasarea lor ecologic asigurată în mediu, stipulîndu-se termenele realizării, s-a constatat că acestea n-au fost realizate pe deplin, drept motiv servind factorii obiectivi şi subiectivi: lipsa procedurilor şi metodologiilor de realizare; neacoperirea financiară; schimbările instituţionale în structurile de guvernămînt; redistribuirea competenţelor etc.    La momentul actual nu au fost efectuate oarecare evaluări oficiale privind necesităţile ţării, precum şi privind situaţia actuală şi posibilităţile de remediere. Nu s-au alocat mijloace suficiente în domeniul dat, unicele surse alocate fiind mijloacele financiare ale Fondului Ecologic Naţional (în continuare - FEN). Analizînd situaţia privind existenţa rampelor de deşeuri, expusă în raportul anual al IES,  s-a constatat că în unele localităţi există mai mult de un depozit, fără a se lua în consideraţie gunoiştile stihiinice.    Deşi a fost prevăzută elaborarea de către MCDR a schemei generale de amplasare a rampelor de depozitare a deşeurilor solide menajere şi de producţie, aceasta nu a fost definită.    Lipsa strategiei în domeniu afectează capacitatea MM de a monitoriza activităţile de gestionare a deşeurilor    Nondisponibilitatea de instrumente de gestionare a deşeurilor naţionale, de planificare a influenţat asupra capacităţii MM de a monitoriza în mod eficient şi a superviza activităţile de

gestionare a deşeurilor la nivel de AAPL. Astfel, responsabilitatea AAPL nu poate fi asigurată în lipsa unor obiective cuantificabile şi a planurilor operaţionale.     Recomandări Ministerului Mediului:     1. Să elaboreze strategia privind gestionarea deşeurilor în baza evaluării situaţiei din republică, de comun cu alte organe ale administraţiei publice cu atribuţii în domeniu, cu determinarea regiunilor prioritare, identificarea surselor de finanţare pentru implementarea acesteia etc.;    2. Să întocmească şi să realizeze un plan de acţiuni (măsuri, responsabili, termene de realizare) privind instruirea AAPL în domeniul gestionării deşeurilor;    3. Să determine metodologia privind elaborarea planurilor/programelor locale de gestionare a deşeurilor;    4. Să stabilească sarcinile şi modalităţile de monitorizare a implementării planurilor la nivel local.    SÎNT NECESARE REGLEMENTĂRI PENTRU A ASIGURA CA TERENURILE (LOCURILE) PENTRU ELIMINAREA DEŞEURILOR SĂ FIE SELECTATE, CONSTRUITE (AMENAJATE) ŞI AUTORIZATE ÎN MOD ADECVAT    Selectarea, construcţia şi autorizarea terenurilor (locurilor) pentru depozitarea deşeurilor necesită reglementare,  pentru a asigura minimalizarea impactului negativ asupra mediului. Deşi legea prevede, MM nu dispune de reglementări procedurale aprobate pentru selectarea, construirea (amenajarea) şi autorizarea unor astfel de terenuri. Bunele practici (directivele europene) recomandă aşa reglementări. Ca rezultat, depozitarea deşeurilor se efectuează în lipsa unor cerinţe prestabilite, fiind cauzat prejudiciu mediului (poluarea solului, apelor subterane, faunei).    Sarcinile şi responsabilităţile Ministerului Mediului    În conformitate cu prevederile Legii privind deşeurile de producţie şi menajere, deşeurile se depozitează (înhumează) şi se păstrează folosindu-se metode şi mijloace care exclud periclitarea calităţii mediului, sănătăţii populaţiei şi provocarea altor daune, în locuri şi obiective destinate pentru aceasta de către autorităţile administraţiei publice locale.     Conform definiţiei, depozitarea deşeurilor presupune depunerea lor în locuri autorizate şi special amenajate în acest scop (poligoane, gunoişti, spaţii subterane), în vederea înhumării sau păstrării lor temporare pentru o posibilă prelucrare şi utilizare ulterioară. MM, de comun acord cu Ministerul Sănătăţii, conform art.18 alin.(2) din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, urmau să stabilească normele şi regulile de construcţie şi sanitare privind selectarea şi afectarea terenurilor pentru depozitarea deşeurilor, construcţia, amenajarea şi exploatarea obiectivelor adecvate (depozite, poligoane) şi conservarea acestora. De asemenea, MM, conform art.12 alin. (2) din aceeaşi lege, trebuia să stabilească modul de întocmire şi ţinere a registrelor locurilor de depozitare a deşeurilor pentru entităţile responsabile.    Directivele europene accentuează necesitatea existenţei unor astfel de reglementări. Conform acestora, rampa de gunoi reprezintă amplasamentul de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea lor pe sau în pămînt (în subsol), cu excepţia locurilor de păstrare temporară. Este prevăzută clasificarea acestora în următoarele categorii:    - rampe de gunoi pentru deşeuri periculoase;    - rampe de gunoi pentru deşeuri nepericuloase;    - rampe de gunoi pentru deşeuri inerte.    De asemenea, este prevăzută eliberarea autorizaţiilor pentru rampă, în care obligatoriu

trebuie să fie incluse informaţii privind categoria rampei de gunoi, lista tipurilor şi cantitatea totală de deşeuri autorizată spre depunere în rampa de gunoi, cerinţele de gestionare a acesteia, precum şi obligaţia deţinătorului de a raporta cantităţile şi tipurile de deşeuri evacuate. Conform art.3 din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, Guvernul urma să aprobe Regulamentul privind modul de acordare a autorizaţiilor pentru desfăşurarea activităţii de gestionare a deşeurilor şi să stabilească cuantumul taxei pentru eliberarea de autorizaţii agenţilor economici.    Ministerul Mediului nu are elaborate şi aprobate reglementări subsecvente, ajustate la cadrul legislativ-normativ      Reieşind din faptul că la etapa actuală cea mai utilizată metodă de eliminare a deşeurilor menajere solide este depozitarea pe sol, sînt necesare proceduri şi cerinţe, clar stabilite, privind amplasarea şi amenajarea depozitelor de deşeuri. Totodată, factorul semnificativ  al impactului asupra mediului depinde şi de modalitatea de depozitare utilizată, precum şi de respectarea cerinţelor.    De menţionat că cadrul juridic actual nu prevede definiţii pentru noţiunile de depozit, poligon, rampă. De asemenea, nu există clasificări ale deşeurilor admise spre depozitare şi, respectiv, o clasificare a depozitelor în funcţie de acestea. Legislaţia naţională nu delimitează categoriile de rampe, respectiv nefiind stipulate cerinţe de amenajare pentru fiecare.     Totodată, ţinînd cont de faptul că, în condiţiile legislaţiei, terenurile pe care sînt amplasate/depozitate deşeurile, inclusiv cele menajere, fac parte din categoria terenurilor destinate industriei, pentru atribuirea unei alte destinaţii terenurilor în acest scop, inevitabil apare necesitatea modificării destinaţiei acestora. În realitate, verificarea de către audit a unor proiecte finanţate din mijloacele FEN a relevat că, la amenajarea rampelor pentru deşeuri, AAPL se limitează doar la decizia Consiliului raional privind atribuirea terenului. De asemenea, modul de modificare a destinaţiei terenurilor reglementat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1451  din  24.12.2007 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor” nu prevede expres condiţiile, cerinţele, restricţiile, precum şi alte criterii şi proceduri strict necesare pentru modificarea destinaţiei terenului în cazurile de amplasare a depozitelor de deşeuri, avînd în vedere caracterul specific şi impactul acestora  asupra solului.    Prin Ordinul Ministerului Mediului şi Amenajării Teritoriului nr.67 din 02.05.2001, a fost aprobat Albumul de proiecte-model al „Schemei tehnologice tipice a depozitelor de deşeuri menajere solide”, elaborat de Institutul de proiectări IPROCOM, în scopul executării pct.16 din Măsurile de realizare a Programului naţional de valorificare a deşeurilor. Astfel, unele norme şi cerinţe vîzînd construcţia şi amplasarea depozitelor sînt stipulate în Schema tehnologică tipică a depozitelor de deşeuri menajere solide, care nu a fost publicată şi, deci, nu reprezintă un act oficial.     Conform informaţiei prezentate de MM, cerinţele referitor la proiectarea, construcţia  şi exploatarea poligoanelor de deşeuri se conţin în actele normative ale fostei URSS, care nu au caracter obligatoriu pentru Republica Moldova. De asemenea, au fost declarate naţionale unele standarde din domeniu ale Rusiei şi României. Aceste acte nu au fost publicate în modul stabilit, astfel neavînd putere juridică, ceea ce determină riscul inaccesibilităţii potenţialilor utilizatori.    Auditul, la examinarea cadrului juridic, nu a identificat reglementări ce stabilesc procedurile şi responsabilii de autorizarea depozitelor de deşeuri. Deşi, conform cerinţelor

legislaţiei, Regulamentul privind modul de acordare a autorizaţiilor pentru desfăşurarea activităţii de gestionare a deşeurilor urma să fie aprobat de Guvern, acesta a fost aprobat la nivel de minister (Ordinul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale nr.20  din  14.03.2005 „Cu privire la autorizarea activităţilor ce ţin de folosirea resurselor naturale şi prevenirea poluării mediului”). Ordinul menţionat exclude prevederea de reglementare ca etapă de eliberare a autorizaţiei pentru activităţile legate de depozitarea deşeurilor, cu toate că acesta este destinat să reglementeze autorizarea tuturor activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor.    Cu toate că MM trebuia să stabilească modul de întocmire şi de ţinere a registrelor locurilor de depozitare a deşeurilor, acesta nu a fost determinat, astfel entităţile responsabile (AAPL) nu întocmesc registre de evidenţă, sau le ţin într-un mod arbitrar.     Activităţile legate de depozitarea deşeurilor menajere solide nereglementate creează riscul prejudicierii mediului     Lipsa procedurilor prescrise ce ţin de selectarea, construirea şi autorizarea depozitelor de deşeuri menajere solide creează riscul de a influenţa negativ asupra mediului şi nu permite acumularea şi deţinerea unei informaţii de către MM. Deşi actele legislative conţin reglementări generale la acest capitol, întru executarea lor, nu au fost elaborate şi emise actele normative respective, ceea ce condiţionează depozitarea neadecvată (imaginile 1şi 2). 

    Imaginea 1

    Imaginea 2     Sursă: Fotografii făcute de echipa de audit

    Lipsa delimitării depozitelor pe categorii de deşeuri stocate determină neelaborarea reglementărilor speciale de gestionare a acestora şi, totodată, face imposibilă planificarea unor măsuri de reabilitare a terenurilor în funcţie de influenţa deşeurilor asupra acestora. Nu au fost identificate locuri special amenajate pentru depozitarea deşeurilor inerte şi a celor periculoase.    Inexistenţa unei metodologii la selectarea locaţiei depozitelor de deşeuri prezintă un risc privind amplasarea, în unele cazuri, în apropierea unor rîuri sau în cariere epuizate, ceea ce cauzează poluarea mediului, iar lipsa procedurilor de atribuire a terenurilor pentru depozitarea deşeurilor creează riscul luării unor decizii neadecvate.     Cele constatate determină faptul că depozitele de deşeuri care sînt înregistrate ca depozite autorizate nu deţin o autorizaţie tipizată, iar gestionarii acestor depozite nu sînt delimitaţi. De asemenea, nu sînt stabilite condiţiile gestionării acestor depozite, perioada de exploatare, iar lipsa modului de ţinere a registrelor locurilor de depozitare nu permite asigurarea unei evidenţe şi descrieri a locurilor de depozitare, acumulare şi înhumare a deşeurilor. Astfel, nu este creată o bază de date referitor la situaţia reală privind depozitele existente, precum şi nu se ţine o evidenţă documentată a gestionarilor acestora, ceea ce face imposibilă monitorizarea adecvată a locurilor de depozitare a deşeurilor, precum şi prognozarea şi planificarea unor măsuri privind reabilitarea acestora.     Recomandări Ministerului Mediului:    Reieşind din impactul deşeurilor asupra mediului, este necesară urgentarea elaborării reglementărilor în domeniu, MM urmînd:

    5. Să stabilească tipurile de depozite necesare de a fi create pe teritoriul republicii în funcţie de tipurile de deşeuri formate;    6. Să determine  procedurile pentru amenajarea depozitelor de deşeuri, inclusiv reglementarea exhaustivă a acţiunilor, documentelor necesare, etc., începînd cu etapa selectării şi atribuirii terenurilor pentru depozitarea deşeurilor, reieşind din tipurile de deşeuri ce urmează a fi depozitate, precum şi să stabilească cerinţele de proiectare şi construcţie;    7. Să stabilească modalitatea de autorizare a funcţionării (exploatării) depozitelor de deşeuri;    8. Să determine procedurile de înregistrare a locurilor de depozitare, pentru organizarea unei evidenţe ulterioare a acestora, în scopul monitorizării lor;    9. Să elaboreze un plan de acţiuni privind reducerea volumului de deşeuri pentru depozitarea finală şi reducerea tipurilor de deşeuri permise spre depozitare.    NU SÎNT ELABORATE LIMITE ŞI NORMATIVE PENTRU CONTROLUL CANTITĂŢII DEŞEURILOR FORMATE ŞI DEPOZITATE    Legislaţia naţională, precum şi directivele europene prevăd că depozitarea deşeurilor se efectuează contra plată. Conform bunelor practici, preţurile stabilite pentru evacuarea deşeurilor trebuie să asigure acoperirea costurilor determinate de instalarea şi exploatarea unei rampe de gunoi, precum şi a costurilor estimative pentru închiderea şi operaţiile de post-tratare a rampei. Deşi este prevăzut de lege, în acest sens nu au fost determinate procedurile de elaborare a normativelor de depozitare a deşeurilor,  precum şi nu s-au  stabilit limitele de depozitare a acestora. Nu sînt stabilite preţurile de evacuare unice, care să includă toate costurile menţionate. Aceste lacune determină ratarea unor posibile venituri bugetare, lipsa de mijloace financiare necesare pentru  domeniul dat, precum şi nestimularea  reducerii cantităţii de deşeuri formate.    Cerinţele cadrului legal    Conform art.22 din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, deşeurile se depozitează (înhumează) contra plată. Cuantumul plăţii pentru depozitarea deşeurilor în limitele determinate se stabileşte conform legislaţiei. Pentru depozitarea deşeurilor în cantităţi ce depăşesc limitele stabilite se încasează o plată în mărimea a 5 taxe fixate.    Potrivit directivelor europene, preţul stabilit de operator pentru evacuarea oricărui tip de deşeu în rampă trebuie să asigure acoperirea costurilor determinate de instalarea şi de exploatarea acesteia, precum şi a costurilor estimative pentru închiderea şi operaţiile post-tratare.    Cadrul legislativ naţional prevede calcularea plăţii pentru depozitarea deşeurilor de producţie în funcţie de cantitatea deşeurilor, în limita normativelor şi cu depăşirea acestora. Proiectele acestor normative trebuie să fie elaborate de ministere, întreprinderi şi organizaţii, iar procedurile de elaborare şi de aprobare a normativelor formării, depozitării, prelucrării, utilizării, neutralizării, evacuării, înhumării şi distrugerii deşeurilor, conform art.9 alin. (3) din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, urmau a fi stabilite de MM în comun cu MS.    Sistemul actual de plăţi pentru depozitarea deşeurilor nu asigură acoperirea tuturor cheltuielilor aferente, precum şi nu contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri formate    Cu toate că legislaţia prevede depozitarea contra plată, aceste plăţi nu sînt stabilite. Unicele plăţi existente constituie plăţile pentru poluarea mediului. La momentul actual, mijloacele de la achitarea plăţii pentru poluarea mediului se acumulează în fondurile ecologice şi urmează a

fi utilizate pentru finanţarea activităţii orientate spre ameliorarea calităţii mediului (eficienţa utilizării acestor mijloace este reflectată în alt capitol). Aceste plăţi se achită în baza calculelor plătitorului, ceea ce prezintă un risc de eschivare (diminuare) de la achitarea lor. Nu este clar definit regimul acestor plăţi şi nu este determinată sursa de reabilitare a terenurilor de depozitare a deşeurilor menajere solide (drept cauze constituind şi netransmiterea în gestiune a depozitelor şi neprevederea/neplanificarea unor surse în domeniul dat). De asemenea, există divergenţe între norma de drept şi aplicarea ei la stabilirea cantităţii deşeurilor pentru achitarea plăţii pentru poluarea mediului, din lipsa unor tehnologii, la momentul actual utilizîndu-se metoda determinării volumului acestora reieşind din capacităţile containerelor şi ale mijloacelor de transport ce colectează aceste deşeuri.    Cu toate că MM, conform cerinţelor legislaţiei, trebuia să stabilească procedurile de elaborare a normativelor privind depozitarea deşeurilor, acestea nu au fost determinate. În opinia MM, elaborarea normativelor nu este actuală, considerînd cerinţa depăşită, cu toate că lipsa acestora constituie un impediment la realizarea prevederilor legale, adică nu este posibilă determinarea plăţii pentru depozitarea deşeurilor cu depăşirea limitelor.    În unele cazuri, instituţiile au stabilit individual normele de formare a deşeurilor. De exemplu, Î.M. Regia „Autosalubritate” din mun. Chişinău a stabilit normele estimative de formare a deşeurilor în funcţie de genul de activitate a agenţilor economici, precum şi pentru persoanele fizice. Costul de evacuare a deşeurilor include cheltuielile întreprinderii privind colectarea şi transportarea deşeurilor la rampă.     Cu toate că atît Guvernul, cît şi AAPL urmau să stabilească limitele de depozitare (înhumare) a deşeurilor, acestea nu au fost elaborate. Nu există delimitări privind exercitarea acestor atribuţii reieşind din competenţele autorităţilor. Lipsesc caracteristici privind conţinutul acestor limite.     Nu este posibil controlul formării şi depozitării deşeurilor, din lipsa normativelor şi limitelor de depozitare    Lipsa normativelor face imposibilă realizarea prevederilor legale, adică determinarea plăţii pentru depozitarea deşeurilor cu depăşirea limitelor şi pune în condiţii egale agenţii economici producători de deşeuri. Achitarea plăţii nediferenţiate nu încurajează companiile în  reducerea cantităţii de deşeuri produse şi evacuate spre depozitare şi duce la ratarea veniturilor în buget.     În acelaşi timp, neincluderea în plată a costurilor ce ţin atît de evacuarea, cît şi de depozitarea deşeurilor determină riscul neexecutării măsurilor de întreţinere şi de post-tratare adecvată a locurilor de depozitare.    Recomandări Ministerului Mediului:    10. Să elaboreze metodologia stabilirii plăţilor pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de colectarea şi depozitarea deşeurilor, care să prevadă şi acumularea mijloacelor pentru închiderea şi activităţile post-tratare a depozitului de deşeuri;    11. Să elaboreze procedurile de determinare a normativelor în domeniu, inclusiv să stabilească normativele şi limitele de depozitare admisibile, cu includerea restricţiilor în funcţie de tipurile de deşeuri depozitate, în conformitate cu directivele europene reprezentative.    MANAGEMENTUL DE ELIMINARE A DEŞEURILOR NU DISPUNE DE STRUCTURA ŞI RESURSELE NECESARE    Cu toate că cea mai mare parte a eforturilor de eliminare a deşeurilor sînt realizate la

etapa de colectare şi transportare a deşeurilor, lipsesc structura şi resursele necesare pentru a gestiona eficient şi efectiv deşeurile la etapa dată. Nu au fost elaborate standarde şi reglementări pentru a ghida AAPL în ceea ce trebuie să realizeze. Ca urmare, deşeurile nu se colectează separat şi există multe gunoişti neautorizate de eliminare a deşeurilor, ceea ce creează pericol pentru mediu şi sănătate.     Politica statului în domeniul salubrizării     Conform Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24.10.2002, salubrizarea prevede totalitatea activităţilor şi lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) şi depozitare a deşeurilor menajere. În scopul determinării direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul salubrizării localităţilor, protecţiei mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi creării unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare a localităţilor, a fost elaborată Concepţia salubrizării, cu perioada de implementare – anii 2007-2010.      Conform planului de acţiuni, stabilit în scopul  implementării acestei Concepţii, MCDR, în anul 2007, trebuia să elaboreze Legea cu privire la salubrizarea localităţilor, precum şi Schema generală de amplasare a rampelor de depozitare a deşeurilor solide menajere şi de producţie. De asemenea, urmau a fi elaborate programul naţional şi programele teritoriale de salubrizare.     Ţinîndu-se cont de faptul că AAPL deţin competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală, acestora li s-a pus sarcina de a consolida capacitatea instituţională şi baza organizatorică ale serviciilor de salubrizare a localităţilor. Legislaţia naţională din domeniul gestionării deşeurilor promovează colectarea separată a deşeurilor. În acest context, prin Programul naţional de valorificare a deşeurilor, au fost prevăzute sarcini pentru AAPL privind implementarea colectării separate.    Nu au fost create premise pentru organizarea salubrizării în localităţile rurale     Colectarea deşeurilor poate fi mixtă sau separată. Indiferent de modalitatea selectată de eliminare a deşeurilor, acestea necesită a fi evacuate din locurile generate. Pentru aceasta trebuie instituite organizaţii specializate, care să fie responsabile de activitatea dată (colectarea şi transportarea deşeurilor).    Analiza cadrului juridic existent a relevat că la acest capitol nu există reglementări. Deşi era prevăzut termenul de realizare şi MCDR a elaborat proiectul Legii cu privire la salubrizare, aceasta nu a fost aprobată. De asemenea, nu s-a stabilit strategia ce ţine de crearea serviciilor de salubrizare, nefiind elaborat un program naţional. MCDR a aprobat un Plan de valorificare a deşeurilor solide în raioanele republicii, fiind stipulate măsuri şi activităţi, precum şi termenele de realizare.     Cadrul normativ nu determină structura-tip şi responsabilităţile serviciilor de salubrizare, acestea fiind stabilite individual de către fiecare AAPL în parte, ceea ce nu contribuie la eficientizarea acestui serviciu. Astfel, în urma evaluării sistemului de salubrizare din mun. Chişinău, s-a constatat că pentru eficientizarea activităţii acestuia este necesară crearea unei structuri unice, care să includă toate serviciile de salubrizare, pentru definirea clară şi exhaustivă a competenţelor acestora, întru evitarea eschivării de la exercitarea lor, fapt confirmat şi de către Primăria mun. Chişinău.     Servicii specializate de salubrizare există în municipii, în centrele raionale, precum şi în orăşelele mici din cadrul raioanelor, însă, în majoritatea localităţilor rurale, populaţia îşi

transportă de sine stătător deşeurile generate, deoarece nu au fost create astfel de servicii. În urma inventarierii efectuate de IES, s-a constatat că, din numărul total de 1530 localităţi, în 158 de localităţi colectarea şi transportarea deşeurilor este organizată în mod planificat, adică prin intermediul serviciilor de salubrizare, iar în 1372 de localităţi – la solicitare.    Deşi legislaţia naţională în domeniul gestionării deşeurilor prevede colectarea separată a deşeurilor, nu au fost elaborate proceduri şi nu s-au creat condiţii pentru implementarea acestor acţiuni. Astfel, în localităţile unde sînt deja create aceste servicii, nu se realizează măsurile de colectare separată a deşeurilor, cu unele excepţii (imaginea 3). În acest aspect, un exemplu elocvent este or. Ungheni, pe al cărui teritoriu  a fost creată ÎM „AVE-Ungheni”, cu capital mixt (moldo-austriac), care prestează servicii de colectare separată a deşeurilor (imaginea 4). 

    Imaginea 3

     Imaginea 4 

    Sursă: Fotografii făcute de echipa de audit    Cu toate că în unele localităţi s-a încercat crearea serviciilor ce colectează separat deşeurile, nu sînt stabilite acţiuni ce urmează a fi întreprinse referitor la deşeurile acumulate separat pe tipuri. Astfel, serviciile de salubrizare se ciocnesc cu probleme ce ţin de tratarea lor (în special, deşeurile de masă plastică – PET, PVC), deoarece nu există posibilităţi de prelucrare,

sau de transmitere spre prelucrare către alţi agenţi economici.      Cauzele neimplementării Concepţiei salubrizării sînt lipsa unei politici strategice care ar planifica activităţile relevante, precum şi lipsa de mijloace financiare pentru crearea acestor servicii. În unele cazuri, AAPL solicită mijloace financiare din FEN pentru aceste scopuri, dar care, în lipsa unei planificări adecvate, nu sînt utilizate eficient.    Lipsa reglementării şi organizării serviciilor de salubrizare condiţionează evacuarea deşeurilor în mod dezorganizat/haotic    Cu toate că a fost aprobat un plan de valorificare a deşeurilor solide în raioanele republicii, fiind stipulate măsuri şi activităţi, precum şi termenele de realizare, nedeterminarea surselor financiare a condiţionat imposibilitatea realizării acestuia.     Lipsa unui serviciu de salubrizare în localităţi determină evacuarea deşeurilor în mod dezorganizat în locuri neautorizate, creîndu-se numeroase gunoişti stihiinice. Conform raportului IES, anual se identifică peste 3000 de astfel de gunoişti. În cadrul vizitelor în teritoriu, auditul a constatat, de asemenea, locuri de depozitare neautorizată, care nu doar influenţează negativ asupra mediului, ci şi creează o imagine neestetică (imaginile 5 şi 6).

Imaginea 5

 Imaginea 6

    Sursă: Fotografii făcute de echipa de audit

    Nereglementarea domeniului de creare şi organizare a serviciilor de salubrizare determină ineficienţa funcţionării acestor structuri. De asemenea, deşeurile colectate separat, care nu pot fi transmise spre prelucrare, se acumulează în cantităţi mari la întreprinderile ce le colectează sau la depozite (imaginile 7 şi 8).

    Imaginea 7

Imaginea 8

    Sursă: Fotografii făcute de echipa de audit

    Recomandări Ministerului Mediului:    12. Să determine cadrul instituţional privind organizarea serviciilor de salubrizare a localităţilor;    13. Să stabilească metodologia privind elaborarea programelor locale de salubrizare a localităţilor;    14. Să evalueze resursele financiare necesare pentru consolidarea serviciilor de salubrizare şi identificarea surselor posibile pentru finanţarea lor;    15. Să determine şi să reglementeze condiţiile (posibilităţile) de colectare separată a deşeurilor şi de transmitere spre prelucrare a acestora.    RESPONSABILITĂŢILE PRIVIND MONITORIZAREA GESTIONĂRII

DEŞEURILOR NECESITĂ A FI PRECIZATE    Monitorizarea gestionării adecvate a deşeurilor este necesară la toate etapele, pentru a asigura un control riguros şi permanent al influenţei asupra mediului. Bunele practici prevăd proceduri concrete de monitorizare la toate etapele de depozitare a deşeurilor. Sistemul actual de monitorizare a deşeurilor are responsabilităţi prestabilite, dar nu dispune de pîrghii şi metodologii de realizare. Ca rezultat, sistemul de monitorizare şi de inspecţie în domeniul gestionării deşeurilor este ineficient şi nu asigură prevenirea şi lichidarea la timp a consecinţelor impactului negativ al deşeurilor menajere solide asupra mediului.    Structura sistemului de monitorizare a gestionării deşeurilor şi distribuirea  responsabilităţilor     Gestionarea adecvată a depozitelor de deşeuri menajere solide, conform directivelor europene, se bazează pe următoarele principii:    - utilizarea maximală a capacităţii depozitului;    - controlul componenţei deşeurilor primite pentru înhumare;    - evidenţa volumelor deşeurilor pentru înhumare;    - minimalizarea influenţei negative a depozitului asupra mediului;    - monitorizarea influenţei depozitului asupra mediului;    - activizarea permanentă a măsurilor de protecţie a mediului.    Rolul principal în administrarea deşeurilor la nivel local revine autorităţilor administraţiei publice locale. Aceasta reiese din principiul „proximităţii” al politicii de mediu a Comunităţii Europene, ceea ce presupune asumarea de către AAPL a responsabilităţii privind managementul deşeurilor şi poluarea produsă în cadrul unei localităţi concrete.    Conform legislaţiei naţionale, colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora, reprezintă domenii de activitate ce ţin de autorităţile publice locale de nivelul întîi.    Din multitudinea atribuţiilor stabilite de cadrul legal pentru AAPL, acestea sînt axate primordial pe activităţi de monitorizare cum ar fi: asigurarea executării în teritoriile din subordine a legislaţiei privind gestionarea deşeurilor, efectuarea controlului asupra distrugerii deşeurilor şi reparării prejudiciilor cauzate mediului de către deşeurile de producţie şi menajere etc.    Potrivit prevederilor art.14 din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, locurile de depozitare (înhumare) trebuie să fie monitorizate de către autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului, în scopul evaluării şi prognozării impactului deşeurilor de producţie şi menajere asupra mediului, prevenirii, depistării şi lichidării la timp a consecinţelor negative ale acestuia. MM urma să  stabilească procedura şi metodologia acestor monitorizări.    Conform prevederilor legale, MM este responsabil de efectuarea controlului de stat asupra respectării legislaţiei privind gestionarea deşeurilor, iar MS, conform atribuţiilor stabilite, efectuează supravegherea sanitaro-epidemiologică a gestionării deşeurilor.    Sistemul de monitorizare a gestionării deşeurilor în structura sa actuală nu funcţionează adecvat    Auditul a constatat că nu este stabilită procedura, precum şi metodologia monitorizării locurilor de depozitare a deşeurilor, care urmau a fi elaborate de MM, în opinia căruia, acestea conţinîndu-se în Regulamentul Sistemului de Monitoring Ecologic Integrat, aprobat prin ordinul Ministerului Mediului nr. 20 din 10.11.1998. Rezultatele examinării regulamentului denotă că acesta prevede doar sarcinile şi structura acestui sistem la general,

fără a fi stabilite responsabilităţile tuturor subiecţilor. Auditul nu dispune de probe despre implementarea şi viabilitatea acestui sistem, precum şi despre rezultatele funcţionării lui.    ► AAPL nu-şi pot executa într-un mod adecvat sarcinile prevăzute de legislaţie    Exercitarea obligaţiunilor stabilite este posibilă în cazul asigurării cu un mecanism de aplicare a cadrului legal, cu resurse umane calificate, precum şi, după caz, cu resurse financiare. Structura actuală a AAPL nu prevede unităţi responsabile de protecţia mediului, care să supravegheze domeniul dat, cu excepţia unor autorităţi cu structuri mai complexe, cum ar fi consiliile municipale. De exemplu, în cadrul Consiliului municipal Chişinău activează Direcţia socio-ecologică şi Direcţia generală locativ-comunală şi amenajare, abilitate cu funcţii în domeniul gestionării deşeurilor, care pe parcursul auditului s-au dovedit a fi nelucrative. Monitorizarea insuficientă este condiţionată de faptul că nu se ţine evidenţa locurilor de depozitare a deşeurilor, din lipsa metodologiei de întocmire şi de ţinere a registrelor destinate pentru aceasta, care, deşi legislaţia prevede, nu a fost elaborată de către MM.    În urma verificării executării sarcinilor, s-a constatat că AAPL nu ţin evidenţa sistematică a formării, depozitării şi prelucrării deşeurilor pe teritoriul din subordine. Nu sînt create condiţii de realizare de către acestea a sarcinilor de supraveghere a locurilor de depozitare. Nu există pîrghii de constrîngere în cazul încălcării legislaţiei privind mediul. De asemenea, din lipsa mijloacelor financiare, AAPL nu pot asigura depozitarea conformă a deşeurilor.     Realizarea atribuţiilor de supraveghere s-a redus la participarea unui reprezentant în cadrul organizării raidurilor de salubrizare, constatîndu-se doar gunoiştile stihiinice. Aceste raiduri se realizează în lipsa reglementării mecanismului procedural şi rămîn fără efectul scontat.      Conform raportului IES, majoritatea depozitelor sînt supraîncărcate şi nesupravegheate de persoane responsabile. Din această cauză, o parte din deşeuri se depozitează în afara perimetrelor atribuite, extinzîndu-se suprafaţa depozitului. În multe localităţi nu există gunoişti amenajate în corespundere cu schema tehnologică tipică a depozitelor de deşeuri menajere solide. Astfel, reieşind din informaţiile solicitate şi din vizitele organizate în teritoriu, s-a constatat că supravegherea efectuată de către AAPL este neeficientă sau lipseşte.     Auditul a constatat că nu există un sistem lucrativ de supraveghere la nivel local în domeniul dat, nefiind determinate proceduri de control concrete. Nivelul de colaborare între subdiviziunile IES şi AAPL este scăzut, fapt condiţionat şi de nedefinirea clară a responsabilităţilor acestora. AAPL nu deţin informaţii depline privind situaţia gestionării deşeurilor, iar cele oferite auditului de către AAPL au fost acumulate şi generalizate de subdiviziunile teritoriale ale IES, ceea ce denotă faptul că AAPL nu dispun de propriile informaţii.    ►Controalele efectuate de către IES nu au impact suficient asupra protecţiei mediului    În procesul efectuării controlului ecologic de stat în domeniul gestionării deşeurilor, IES se conduce de cerinţele stipulate în actele normative şi legislative. De asemenea, întru  ajutorarea inspectorilor, a fost elaborat un ghid ecologic, care indică ce urmează a fi verificat în cadrul unui control ecologic, însă nu include metodologia şi procedurile de realizare a acestor acţiuni. Din lipsa politicilor respective, nu poate fi verificată, spre exemplu, modalitatea de ţinere a registrelor locurilor de depozitare, normele de formare etc.    Pentru efectuarea controalelor, IES are nevoie de evidenţa entităţilor implicate în activităţile de gestionare a deşeurilor. Fiecare subdiviziune a IES ţine evidenţa agenţilor economici din teritoriu, însă nu există o procedură stabilită de formare a unei astfel de baze de

date, precum şi  nu este determinată modalitatea de efectuare a inventarierii surselor de poluare a mediului. Situaţia dată influenţează veridicitatea bazei de date deţinute de IES şi face imposibilă actualizarea acesteia.    La sfîrşit de an, toată informaţia privind rezultatele controalelor ecologice se generalizează în anuarul IES. Analiza datelor conţinute în acest anuar, la capitolul gestionarea deşeurilor, a relevat că principalele acţiuni ale IES au fost orientate spre depistarea gunoiştilor stihiinice. Conform raportului IES, aceste probleme se soluţionează prin lichidarea gunoiştilor depistate, care, în opinia auditului, reprezintă o măsură cu impact temporar, nefiind înlăturată cauza de bază a apariţiei acestora, deşi există planuri de măsuri concrete şi acţiuni de sancţionare. Persistarea an de an a acestei probleme denotă faptul că acţiunile de control nu sînt eficiente.   ►Nu este asigurată o supraveghere sanitaro-epidemiologică adecvată    Cît priveşte supravegherea sanitaro-epidemiologică, de asemenea, s-a constatat că nu este stipulată metodologia şi frecvenţa acestui tip de inspectare. Aceasta a determinat faptul că, din numărul total de 37 AAPL de nivelul II, în perioada anilor 2008-2009 au fost prelevate probe din locurile de depozitare a deşeurilor doar în 6 AAPL. Conform informaţiei prezentate de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, subdiviziunile teritoriale ale acestuia participă la raidurile organizate.    Sistemul de monitorizare nu este adecvat pentru minimalizarea prejudiciului asupra mediului    Lipsa procedurii şi a metodologiei de monitorizare a determinat faptul că la nivel local nu se efectuează monitorizarea adecvată, care să contribuie la înlăturarea prejudiciului cauzat mediului. Nici organele responsabile de controlul ecologic şi supravegherea sanitaro-epidemiologică nu-şi realizează eficient sarcinile. Tipurile de penalizare actualmente folosite cel mai frecvent de către IES (amenzile şi compensarea prejudiciului) sînt mici şi  nu au efectul scontat de descurajare a potenţialilor contravenienţi. Sancţionarea încălcărilor privind prejudiciul cauzat mediului nu întotdeauna poate fi aplicat, din lipsa criteriilor. Imposibilitatea identificării vinovatului nu permite determinarea acestui prejudiciu şi, respectiv, calcularea compensării acestuia.    Recomandări Ministerului Mediului:    16. Să determine responsabilităţile organelor de competenţă privind gestionarea şi monitorizarea deşeurilor la nivel central şi local, cu înaintarea în modul stabilit a propunerilor respective de modificare a cadrului legislativ;    17. Să stabilească instrumente financiare şi nonfinanciare, precum şi metodologia de utilizare a acestora, care să contribuie la realizarea sarcinilor de către AAPL;    18. Să elaboreze metodologia şi procedurile de efectuare a monitorizării, controlului ecologic şi supravegherii sanitaro-epidemiologice, de comun cu MS, cu crearea registrului de evidenţă a entităţilor (obiectivelor) pasibile supunerii unui astfel de control.    SÎNT NECESARE POLITICI ŞI PROCEDURI PENTRU ASIGURAREA UTILIZĂRII MAI EFICIENTE A MIJLOACELOR ALOCATE DIN FONDUL ECOLOGIC NAŢIONAL    Cu toate că mijloacele din fondurile ecologice acumulate în urma achitării plăţii pentru  poluarea mediului urmează a fi utilizate pentru finanţarea activităţii orientate spre ameliorarea calităţii mediului, verificarea valorificării mijloacelor alocate pentru 10 (din 40) proiecte  denotă  că nu au fost înregistrate îmbunătăţiri semnificative în urma realizării  acestor proiecte. 

    Reglementarea alocării mijloacelor financiare din Fondul Ecologic Naţional    Fondul Ecologic Naţional, conform prevederilor legale,  a fost creat în scopul colectării de resurse financiare suplimentare pentru protecţia mediului şi reconstrucţia ecosistemelor. Resursele FEN se formează din mijloacele transferate din fondurile ecologice locale în mărime de 30 la sută, plăţile pentru emisiile de poluanţi de la sursele mobile, plata pentru mărfurile care în procesul utilizării poluează mediul, donaţii, precum şi din alte surse.     Unele dintre direcţiile prioritare de finanţare din fondurile ecologice le constituie activităţile de implementare a planurilor şi programelor naţionale de acţiuni în domeniul protecţiei mediului, precum şi lucrările pentru micşorarea volumului deşeurilor.    MM şi structurile sale teritoriale, conform prevederilor regulamentare, trebuie să exercite controale atît la iniţierea proiectelor, cît şi la realizarea acestora, fiind în drept să solicite beneficiarului orice informaţie operativă referitor la stadiul executării proiectelor finanţate din mijloacele fondului ecologic.    Mijloacele financiare alocate din FEN  nu au contribuit la ameliorarea situaţiei în domeniu    În perioada anului 2008 au fost  aprobate 29 de proiecte din mijloacele FEN în sumă de 6318,5 mii lei, dintre care au fost finanţate 5663,7 mii lei, inclusiv în perioada anului 2008 – 3617,4 mii lei şi tranzitoriu în anul 2009 – 2046,3 mii lei.  În anul 2009, suma de 2845,1 mii lei a fost distribuită la 11 proiecte,  finanţîndu-se 1751,5 mii lei.    Mijloacele financiare au fost alocate pentru construcţia rampelor de depozitare a deşeurilor (10 rampe – 2223,4 mii lei, în anul 2008; 3 rampe – 678,1 mii lei, în anul 2009), procurarea mijloacelor de transport specializate pentru transportarea deşeurilor (2328, mii lei şi, respectiv, 772,4 mii lei), lichidarea unor gunoişti neautorizate (111,2 mii lei – în anul 2008), sau construcţia unor platforme de precolectare a deşeurilor, precum şi pentru procurarea containerelor (1068,7 mii lei şi 727,7 mii lei, corespunzător), amenajarea gunoiştilor existente (307,5 mii lei şi, respectiv, 140,0 mii lei) şi alte proiecte (279,3 mii lei). Reieşind din scopul proiectelor finanţate din FEN, s-a constatat că nu a fost realizat nici un proiect privind implementarea colectării separate, cu prelucrarea ulterioară a deşeurilor. Proiectele privind construcţia rampelor de depozitare a deşeurilor se realizează în lipsa documentaţiei de proiect, elaborată şi expertizată în modul corespunzător, fiind executate lucrări de decopertare a solului, fără amenajarea corespunzătoare.     Regulamentul privind administrarea fondurilor ecologice prevede doar aspectele generale ale modalităţii de aprobare şi finanţare a proiectelor, însă nu reglementează toate cerinţele privind documentele ce urmează a fi prezentate la solicitarea proiectului, în aceste scopuri fiind elaborat Ghidul solicitantului, care nu prezintă un act oficial. Astfel, reglementarea procedurilor de aprobare şi finanţare a proiectelor necesită o revizuire radicală, întrucît actuala procedură conţine mai multe lacune şi imperfecţiuni şi nu contribuie la soluţionarea problemelor existente în domeniul gestionării deşeurilor.    Aprobarea proiectelor spre finanţare din FEN se efectuează de către Consiliul de administrare al FEN, în baza solicitărilor şi documentaţiei depuse de solicitant. Auditul a constatat că în domeniul gestionării deşeurilor actualmente nu există o strategie bine determinată, astfel proiectele fiind aprobate fără o centralizare şi concentrare pe direcţii (regiuni, probleme) prioritare, cu alocarea mijloacelor financiare la cerere.    Analizînd documentele de solicitare a mijloacelor FEN, auditul a relevat că acestea nu corespund unui model tipizat. Astfel, reglementările în vigoare nu prevăd cerinţe obligatorii

privind conţinutul şi forma unificată  a documentaţiei de proiect, a avizului ecologic, eliberat de subdiviziunile teritoriale ale IES, a avizului sanitar, eliberat de centrele de medicină preventivă teritoriale, ceea ce nu asigură calitatea acestor documente şi evaluarea corectă de către experţi a situaţiei reale din teritoriu şi a impactului proiectului asupra mediului.    Nu există pîrghii de influenţă privind alocarea contribuţiei de către beneficiar, precum şi cerinţe privind realizarea obligatorie a contribuţiei beneficiarului. De asemenea, nu este prevăzută necesitatea prezentării integrale a documentelor privind implementarea proiectului, inclusiv referitor la finanţarea din contul altor surse, întru asigurarea realizării scopului proiectului, precum şi eficienţei şi impactului acestuia din punct de vedere ecologic, ceea ce reprezintă scopul principal al FEN. Ministerul Mediului, ca gestionar al FEN, nu monitorizează şi nu verifică eficienţa realizării proiectelor în teren. Astfel, în dosarele proiectelor finanţate din FEN, verificate în cadrul auditului, nu se conţin probe privind implementarea definitivă a proiectelor.    În urma analizei proiectelor finanţate din FEN, s-a constatat că beneficiarii nu sînt monitorizaţi adecvat, subdiviziunile IES nu deţin informaţia referitoare la termenul de realizare a proiectului, ceea ce ar permite efectuarea unui control la finalizarea proiectului şi ar contribui la raportarea realizării în termen a acestuia. Serviciile ecologice teritoriale nu-şi onorează obligaţiile de reprezentant al MM în teritoriu, inspectările ecologice efectuîndu-se necalitativ  în cazul monitorizării proiectelor finanţate din FEN.    Lipsa procedurilor prestabilite şi a unei strategii de alocare a mijloacelor financiare condiţionează ineficienţa utilizării lor    Cele menţionate determină gestionarea ineficientă a mijloacelor FEN, acestea nefiind utilizate la destinaţia pentru care au fost acumulate, adică remedierea impactului produs asupra mediului. Astfel, în urma analizei proiectelor, se poate concluziona că, la utilizarea mijloacelor financiare ale FEN, nu numai că nu se atinge efectul ecologic scontat privind soluţionarea problemelor de mediu, ci din contra, în unele cazuri, se poate „contribui”, involuntar, la apariţia unor circumstanţe de impact asupra mediului (de exemplu, prin construcţia unor rampe necorespunzătoare).    Numărul de gunoişti neautorizate, depistate în perioada auditată, denotă faptul că mijloacele alocate din FEN nu sînt suficiente, deoarece obiectivul de micşorare a volumului de deşeuri depozitate nu se realizează, totodată nefiind create condiţii de degradare sigură, cu minimalizarea impactului acestor poluanţi asupra mediului.     Recomandări Ministerului Mediului:    19. Să determine, sub aspect teritorial (localităţi, obiective), priorităţile din domeniul  gestionării deşeurilor, care necesită a fi susţinute din contul mijloacelor financiare ale FEN;    20. Să elaboreze şi să aprobe formulare tipizate (conţinutul şi forma) ale avizelor ecologice şi sanitare, valabile pentru toate tipurile de proiecte, care să conţină şi constatarea corespunderii documentelor prezentate cu  normele în construcţii;    21. Să atragă specialişti calificaţi în domeniu pentru verificarea documentelor prezentate la solicitarea mijloacelor din FEN, inclusiv cu responsabilizarea organelor de control ecologic şi sanitar la eliberarea avizelor pentru construcţia obiectivelor cu impact asupra mediului;    22. Să asigure supravegherea implementării proiectului, cu efectuarea vizitelor în teritoriu, întocmindu-se actele necesare;    23. Să asigure conformitatea executării lucrărilor de construcţie a depozitelor de deşeuri, prin solicitarea expertizării de către Inspecţia de Stat în Construcţii şi a expertizării ecologice

de către IES, atît la etapele incipiente ale proiectelor de construcţie a rampelor, cît şi după finalizarea acestora.    ALTE CONSTATĂRI    Nu este aprobat un cadru legislativ şi normativ privind incinerarea deşeurilor    Directivele europene prevăd normative pentru funcţionarea incineratoarelor, în scopul controlării emisiilor de gaze în atmosferă. La momentul actual, în Republica Moldova nu există reglementări în ceea ce priveşte construirea incineratoarelor, nu sînt stabilite valori-limită pentru emisii, precum şi autorizarea de funcţionare a acestora.    Conform Programului naţional de valorificare a deşeurilor, sînt prevăzute măsuri de creare a unei uzine de incinerare a deşeurilor în mun. Chişinău, precum şi cuptoare de incinerare a deşeurilor medicale, ceea ce presupune necesitatea existenţei acestor reglementări.     Construirea uzinei se preconizează în mun. Chişinău şi s-a încheiat un contract investiţional, astfel fiind necesare reglementări la etapa incipientă de construire a acesteia, pentru conformarea proiectului la cerinţele relevante. Lipsa cadrului normativ şi legislativ respectiv prezintă riscul că, odată cu implementarea acestui proiect, la darea în exploatare a uzinei, vor apărea deficienţe de funcţionare şi monitorizare adecvată a activităţii acesteia.    Nu au fost create condiţii necesare de tratare a deşeurilor medicale     Conform practicilor europene, statul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca deşeurile  periculoase să nu fie acceptate la depozitele de deşeuri menajere solide. Cadrul normativ actual al RM în domeniul gestionării deşeurilor medicale prevede că deşeurile medicale pot fi transmise spre depozitare după dezinfectare. Programul naţional de valorificare a deşeurilor a prevăzut măsuri de construcţie a crematoriilor şi cuptoarelor de incinerare a deşeurilor medicale, dar care nu au fost realizate de către Ministerul Sănătăţii, principala cauză fiind lipsa mijloacelor financiare.    În urma auditării, s-a constatat că nu s-au creat condiţii de incinerare a deşeurilor şi nu au fost create crematorii. Astfel, spitalele sînt puse în situaţia de a transporta deşeurile generate, inclusiv cele infecţioase, la rampa de deşeuri menajere. La unele spitale există cuptoare de incinerare, însă, din lipsa unor reglementări şi cerinţe faţă de acestea, nu poate fi evaluat impactul funcţionării acestora asupra mediului, precum şi analizat raportul dintre avantajul şi prejudiciul adus mediului. Totodată, spitalele, în localităţile unde nu există servicii funerare, nu pot organiza înhumarea deşeurilor pato-morfologice, practicîndu-se transmiterea lor  persoanelor, acestea urmînd să le înhumeze.     Lipsa crematoriilor şi a cuptoarelor de incinerare agravează situaţia în domeniul depozitării deşeurilor, deoarece apare şi riscul contaminării solurilor şi apelor în urma depozitării unor deşeuri infecţioase.     Recomandări Ministerului Mediului:    24. Să stabilească reglementări privind cerinţele faţă de incineratoarele de deşeuri.    Recomandări Ministerul Sănătăţii:    25. Să stabilească măsuri concrete, cu identificarea surselor financiare, privind susţinerea instituţiilor medico-sanitare publice în domeniul tratării adecvate a deşeurilor medicale.

    Echipa de audit                                                          Olesea Djurenco                                                                                       Ala Cebanu                                                                                       Dorina Căpăţină

Anexa nr.1Probe colectate

în cadrul auditului gestionării deşeurilor menajere solidela Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale

    Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 662 din 10.11.2009, este organul central de specialitate al administraţiei publice care elaborează şi promovează politica statului în domeniul amenajării şi planificării teritoriului, arhitecturii, urbanismului, construcţiei, producerii materialelor de construcţie, locuinţelor şi dezvoltării regionale.     În cadrul colectării probelor, s-a verificat activitatea ministerului privind elaborarea politicilor în domeniu, precum şi privind exercitarea monitorizării gestionării deşeurilor de ramură (deşeuri de construcţie şi demolări).    1. Elaborarea politicilor conform competenţei    Conform regulamentului, MCDR trebuie să elaboreze politici în domeniul amenajării teritoriului. Astfel, în conformitate cu Concepţia salubrizării, MCDR a elaborat Legea cu privire la salubrizarea localităţilor, dar care nu este aprobată în modul stabilit. Nu a fost elaborată schema generală de amplasare a rampelor de depozitare a deşeurilor. În opinia ministerului, elaborarea politicilor  în domeniul gestionării deşeurilor urmează a fi executată de către Ministerul Mediului. Regulamentul de funcţionare a MCDR nu prevede atribuţii privind salubrizarea localităţilor.    2. Monitorizarea gestionării deşeurilor de ramură    MCDR, reieşind din atribuţiile sale, trebuie să monitorizeze situaţia privind gestionarea deşeurilor de construcţie şi demolări, dar nu a fost elaborat un regulament privind gestionarea acestora. De asemenea, nu a fost elaborat un program ramural. Această situaţie condiţionează incertitudini în activităţile de producere şi de acumulare a deşeurilor de construcţie. În unele localităţi se atribuie teren separat pentru depozitarea acestora (de ex., în mun. Chişinău), însă nu sînt stabilite cerinţe şi responsabilităţi ale producătorilor de astfel de deşeuri, ceea ce determină riscul evacuării acestora alături de deşeuri menajere solide.    Concluzii:    Nu este definit clar rolul MCDR în cadrul procesului de reglementare a domeniului gestionării deşeurilor, ceea ce nu permite evaluarea eficienţei implicării ministerului în aceste activităţi. Totodată, MCDR nu a elaborat reglementări privind gestionarea deşeurilor de ramură.    Recomandări Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale:    1. Să elaboreze reglementările necesare în domeniul gestionării deşeurilor ramurale;    2. Să contribuie la determinarea politicii statului în domeniul amenajării localităţilor la capitolul salubrizării şi gestionării deşeurilor.

Anexa nr.2Probe colectate

în cadrul auditului gestionării deşeurilor menajere solidela Ministerul Sănătăţii

    Colectarea probelor la MS s-a desfăşurat sub două aspecte: supravegherea sanitaro-epidemiologică şi gestionarea deşeurilor medicale. 

    1. Supravegherea sanitaro-epidemiologică    Conform atribuţiilor stabilite, MS efectuează supravegherea sanitaro-epidemiologică a formării, transportării, depozitării, prelucrării, neutralizării, utilizării, înhumării şi distrugerii deşeurilor, ia deciziile privind prevenirea încălcărilor legislaţiei sanitare. Această funcţie s-a exercitat prin intermediul Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat, constituit din Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă şi centrele de medicină preventivă teritoriale. S-a constatat că nu există reglementări prestabilite de efectuare a supravegherii în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide, nefiind stipulate metodologia şi frecvenţa acesteia. Conform raportului anual, în anul 2008 s-au prelevat probe în locurile de depozitare a deşeurilor doar la 5 AAPL, iar în anul 2009 – la 7 AAPL (din numărul total de 37 AAPL de nivelul II), ceea ce denotă faptul că nu se monitorizează încontinuu depozitarea deşeurilor. Potrivit informaţiilor prezentate, centrele de medicină preventivă participă la raidurile organizate în comun cu reprezentanţii administraţiei publice locale.     Concluzii:    Lipsa reglementărilor privind metodologia şi periodicitatea efectuării supravegherii locurilor de depozitare a deşeurilor din partea serviciului sanitaro-epidemiologic a făcut imposibilă evaluarea eficienţei acestei activităţi.    2. Gestionarea deşeurilor medicale    În domeniul gestionării deşeurilor medicale, MS a elaborat Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale, aprobat prin Ordinul medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova nr.06.8.3.45 din 10.12.2001.     Pentru a verifica procedurile de gestionare a deşeurilor medicale şi separarea acestora de deşeurile menajere solide au fost vizitate două instituţii medico-sanitare publice (Institutul Oncologic şi Spitalul Ftiziopneumologie,  s. Vorniceni).    2.1. Institutul Oncologic    În cadrul colectării probelor la IMSP Institutul Oncologic, s-a constatat că a fost aprobată clasificarea deşeurilor rezultate din activitatea instituţiei, precum şi planul măsurilor de gestionare a deşeurilor medicale, alimentare şi gospodăreşti. Au fost nominalizate persoanele responsabile de monitorizarea diferitor activităţi generatoare de deşeuri.  Instituţia procură recipiente pentru colectarea separată a deşeurilor.      Deşeurile nepericuloase se colectează separat în saci de polietilenă şi se depozitează în containere, în locuri special amenajate. Pe teritoriul instituţiei sînt amenajate platforme de acumulare a deşeurilor. În baza contractelor încheiate cu ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Ialoveni”, deşeurile se colectează şi se transportă la rampa de deşeuri.    Deşeurile infecţioase lichide, după dezinfectare, se varsă în sistemul de canalizare, după cum prevede regulamentul.     Deşeurile tăietoare-înţepătoare (ace, bisturiuri etc.) trebuie să fie colectate în cutii de carton marcate, apoi prelucrate şi transmise spre distrugere. Conform informaţiei prezentate de institut, aceste deşeuri, după acumularea lor în cutii, se supun dezinfectării şi, ulterior, se transmit spre depozitare cu restul deşeurilor menajere, deoarece nu  este o instituţie care s-ar ocupa de prelucrarea acestor deşeuri. În acest caz, persistă riscul traumatizării ulterioare cu aceste deşeuri, care se transportă la rampa de depozitare a deşeurilor menajere solide din or. Ialoveni, deoarece nu se transportă la un depozit sanitar special amenajat.     Seringile getabile (din masă plastică) urmau a fi acumulate separat şi transmise spre prelucrare. În cadrul institutului seringile se colectează separat, se supun dezinfectării şi se

acumulează în containere separate, însă nu au fost transmise spre prelucrare, deoarece nu există instituţie care s-ar ocupa de prelucrarea acestora. Astfel, se formează cantităţi de deşeuri ce se acumulează. Ministerul Sănătăţii nu a organizat colectarea centralizată a acestora, după cum prevede Programul Naţional de Valorificare a Deşeurilor.     Alte deşeuri infecţioase (mănuşi, pansamente) trebuie să fie dezinfectate şi supuse incinerării. Acestea se dezinfectează de către instituţie şi se transmit spre depozitare cu cele menajere. Nu s-a construit un cuptor de incinerare a materialului spitalier infectat.    Conform regulamentului, deşeurile periculoase trebuie să fie acumulate în saci (cutii) de culoare galbenă sau să fie marcaţi cu  pictograma „pericol biologic”, ceea ce, după părerea auditorului, nu are sens rezultativ în cazul cînd deşeurile date se transportă la rampa de deşeuri nepericuloase.    Deşeurile pato-morfologice trebuie să fie colectate în recipiente speciale şi supuse incinerării în crematorii. Nu a fost construit  un crematoriu în cadrul instituţiei, de aceea acestea se dezinfectează, se acumulează pînă la o anumită cantitate, ţinîndu-se registrul pentru evidenţa materialului biologic, după care, în baza contractului, se transmite Î.M. „Combinatul Servicii Funerare”, pentru înhumare în cimitir.        În urma solicitării din 26.04.2010, parvenită de la ÎM Regia „Autosalubritate”, a fost organizată ieşirea în teritoriu, la rampa de depozitare a deşeurilor din Ialoveni, care este gestionată de ÎM „Gospodăria Locativ- Comunală Ialoveni”, cu antrenarea Inspectoratului Ecologic de Stat.    În urma verificării, s-a constatat că terenul utilizat pentru depozitarea deşeurilor menajere solide a fost autorizat de către Consiliul orăşenesc Ialoveni, prin decizia nr.24-08 din 11.11.2005. Ca rampă de deşeuri este folosit craterul fostei mine de extragere a pietrei, care a fost transmis spre utilizare temporară (nefiind indicată perioada, doar cu menţiunea –  pînă la construcţia poligonului nou de acumulare) şi este autorizat din punct de vedere sanitar de către Centrul de medicină preventivă, prin avizul igienic din 06.12.2005. ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Ialoveni” activează în baza statutului, dispunînd de licenţa eliberată de Primăria or.Ialoveni şi de autorizaţia sanitară de funcţionare nr.54 din 16.12.2004, valabile pînă la 31.12.2010.    Colaboratorii IES au întocmit o notă de constatare, în care se menţionează că la depozitul de deşeuri menajere solide nu s-au depistat deşeuri medicale. De asemenea, s-a menţionat că, conform contractului încheiat cu Institutul Oncologic, întreprinderea are obligaţia de a transporta doar deşeuri menajere solide. De menţionat că, potrivit informaţiei prezentate de institut, deşeurile care nu pot fi  transmise spre prelucrare (care reprezintă deşeuri periculoase, cum ar fi deşeurile tăietoare-înţepătoare şi alte deşeuri infecţioase), după dezinfectare, se evacuează împreună cu deşeurile menajere solide.    Echipa de audit a întocmit un test-vizualizare la rampa de depozitare a deşeurilor menajere solide. Conform acestui test, precum şi  actului de inspectare, întocmit de inspectorul principal al Inspecţiei Ecologice Ialoveni, s-a constatat că rampa de deşeuri este autorizată (în măsura în care aceasta poate fi astfel denumită), întreţinută în stare satisfăcătoare, are drum de acces şi este înverzit perimetrul. Deşeurile colectate se înhumează prin stratificare (se acoperă cu pămînt).    Concluzii:    La IMSP Institutul Oncologic există toate procedurile prevăzute de gestionare atît a deşeurilor menajere solide, cît şi a celor medicale. În acelaşi timp, situaţia privind gestionarea

unor deşeuri potenţial infecţioase (solide, inclusiv tăietor-înţepătoare) este alarmantă, deoarece acestea, în urma dezinfectării, se transportă la rampa de deşeuri, deoarece de către Ministerul Sănătăţii nu sînt create alte posibilităţi de prelucrare. ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Ialoveni”, colectîndu-le fără a fi separate, nu poate asigura o depozitare corespunzătoare a acestora (conform regulamentului, se prevede depozitarea într-o zonă destinată acestei categorii de deşeuri, cu o acoperire specială).    2.2. Spitalul Ftiziopneumologie,  s.Vorniceni    În cadrul colectării probelor la Spitalul Ftiziopneumologie, s.Vorniceni, s-a constatat că a fost aprobat planul măsurilor de gestionare a deşeurilor medicale, alimentare şi gospodăreşti, precum şi regulamentul instituţiei de gestionare a deşeurilor.     Se respectă colectarea separată a deşeurilor, ţinîndu-se registre privind transmiterea acestora de la sursa de generare.     Deşeurile nepericuloase se colectează separat în saci de polietilenă, pe teritoriul instituţiei fiind amenajate platforme de precolectare a deşeurilor, dar care nu sînt asigurate cu containere. Deşeurile acumulate se evacuează la gunoiştea satului cu transportul propriu, care nu este dotat adecvat.     Deşeurile infecţioase lichide, după dezinfectare, se varsă în sistemul de canalizare, după cum prevede regulamentul.     Deşeurile tăietoare-înţepătoare (ace, bisturiuri etc.), inclusiv seringile getabile (din masă plastică), deşeurile din sticlă şi masă plastică (flacoane de la preparate medicale) şi alte deşeuri infecţioase (mănuşi, pansamente), după acumularea lor, se supun dezinfectării, după caz, şi se transmit spre ardere în cuptorul rămas de la fosta cazangerie. Nefiind elaborate cerinţe şi normative privind incinerarea deşeurilor, nu a putut fi determinată conformitatea acestor acţiuni, cu atît mai mult că, în urma arderii, unele deşeuri rămîn în forma lor iniţială (sticluţe de la preparate medicale).    Reieşind din specificul activităţii, instituţia nu are deşeuri pato-morfologice.     De menţionat că, conform verificărilor efectuate de către Centrul de medicină preventivă, la momentul actual, staţia de epurare se reconstruieşte şi nu funcţionează. Astfel, apele reziduale neepurate poluează teritoriul adiacent şi sînt revărsate ulterior într-un pîrău din localitate.     Concluzii:    La IMSP Spitalul Ftiziopneumologie, s.Vorniceni, există toate procedurile prevăzute de gestionare atît a deşeurilor menajere solide, cît şi a celor medicale. În acelaşi timp, situaţia privind incinerarea deşeurilor în cuptorul cazangeriei, care nu este adaptat pentru aşa activitate, este alarmantă, deoarece persistă riscul prejudicierii mediului prin poluarea aerului în urma emisiilor de gaze produse în timpul arderii.    Recomandări Ministerului Sănătăţii:    1. Să elaboreze reglementări privind efectuarea supravegherii sanitaro-epidemiologice în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide, coordonîndu-le cu Ministerul Mediului;    2. Să stabilească măsuri concrete, cu identificarea surselor financiare, privind susţinerea instituţiilor medico-sanitare publice în domeniul tratării adecvate a deşeurilor medicale.

Anexa nr.3Probele colectate

în cadrul auditului gestionării deşeurilor menajere solidela Primăria mun. Chişinău

    Administraţia publică locală a municipiului Chişinău se realizează de către Consiliul municipal Chişinău (în continuare – Consiliu), ca autoritate deliberativă, şi de către primarul general al municipiului Chişinău, ca autoritate executivă. Organizarea si funcţionarea autorităţilor administraţiei publice ale mun. Chişinău sînt reglementate de prevederile Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 „Privind administraţia publică locală”, precum şi de prescripţiile  Legii nr. 431-XIII din 19.04.1995 „Privind statutul municipiului Chişinău”.    Sistemul instituţional în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide în mun. Chişinău

    După cum reiese din schema sus-indicată, administraţia Primăriei mun. Chişinău îşi realizează atribuţiile de administrare a deşeurilor menajere solide prin intermediul Direcţiei socio-ecologice (în continuare – DSE), Direcţiei generale locativ-comunale şi amenajare (în continuare – DGLCA) şi Î.M. Regia „Autosalubritate” (în continuare – Regia), asupra cărora auditul expune următoarele constatări:     1.  Direcţia socio-ecologică    DSE este o subdiviziune autonomă a Consiliului municipal Chişinău, creată în scopul exercitării funcţiilor ce ţin de competenţa autorităţii administraţiei publice locale a municipiului Chişinău în domeniul protecţiei mediului şi gestiunii resurselor naturale.     Activitatea DSE în procesul de amenajare şi salubrizare a teritoriului mun. Chişinău s-a redus doar la asistarea reprezentantului său la raidurile efectuate de către Comisia pentru examinarea situaţiei ecologico-sanitare în mun. Chişinău, fără întocmirea documentelor justificative şi raportarea/informarea administraţiei Primăriei mun. Chişinău. Practica participării la raidurile de salubrizare, în lipsa unei reglementări a mecanismului organizatoric, nefiind  stabilite responsabilităţile şi acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse de către DSE, determină ineficienţa acestor acţiuni.    Cu toate că în Programul de gestionare a deşeurilor în mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 23/10 din 17 mai 2005, au fost planificate aşa măsuri ca: proiectarea şi construcţia uzinei de incinerare a deşeurilor, construcţia gunoiştilor autorizate în 11 localităţi ale municipiului, implementarea colectării separate a deşeurilor, construcţia crematoriului central pentru deşeurile formate la instituţiile medicale, acestea nu  s-au realizat în perioada anilor 2007-2009. Astfel, se relevă o activitate ineficientă de realizare a acţiunilor preconizate, nefiind utilizate toate posibilităţile de soluţionare a impedimentelor apărute, precum şi nefiind identificate sursele de finanţare pentru realizarea măsurilor preconizate.    Auditul a constatat neexecutarea unor atribuţii stabilite regulamentar precum: întocmirea

registrelor privind locurile de depozitare a deşeurilor şi ţinerea evidenţei sistematice a formării, depozitării şi prelucrării deşeurilor pe teritoriul din subordine, care, însă, în opinia DSE, nu ţin de competenţa sa.     Atribuţia privind evidenţa, controlul sistematic şi colectarea informaţiei despre starea mediului, monitoring-ul şi auditul ecologic local la întreprinderile din teritoriul administrat, în scopul formării şi ţinerii bazei de date despre starea, calitatea şi protecţia mediului, nu s-a realizat de către DSE, deoarece, conform informaţiei prezentate, nu are dreptul de a efectua controale la agenţii economici.     Nu au fost prezentate probe justificative privind asigurarea dezvoltării unei reţele de puncte de achiziţionare a materiei prime secundare, precum şi crearea condiţiilor pentru antrenarea populaţiei în activitatea de colectare şi predare a deşeurilor de consum.    Reieşind din cele menţionate, auditul denotă că activitatea DSE în domeniul gestionării deşeurilor menajere, în perioada anilor 2008-2009, nu a fost adecvată, unele atribuţii fiind imposibil de exercitat, din lipsa reglementărilor suficiente şi depline.    2. Direcţia generală locativ-comunală şi amenajare     Conform Regulamentului de activitate, DGLCA este organul administraţiei publice locale care exercită politica Consiliului municipal Chişinău şi a primarului general al mun. Chişinău în domeniile gestionării fondului locativ, amenajării şi salubrizării teritoriului municipiului.     Conform competenţelor sale, DGLCA s-a ocupat de amenajarea terenurilor de acumulare a deşeurilor, de evacuarea deşeurilor urbane (vegetale, nisip, frunziş, noroi şi de construcţii), de salubrizarea mecanizată a trotuarelor străzilor şi bulevardelor principale ale mun. Chişinău.     În perioada anilor 2008-2009, DGLCA a administrat terenul neautorizat pentru înhumarea deşeurilor din mina „Purcel” (perimetrul minier de extragere a zăcămîntului de argilă al S.A. „Macon”), în scopul depozitării frunzişului, crengilor, deşeurilor materialelor de construcţie, nisipului şi gunoiului, acumulate în rezultatul salubrizării oraşului. Deplasîndu-se la faţa locului, echipa de audit, în comun cu Agenţia Ecologică Chişinău, au stabilit că DGLCA a admis schimbarea lotului de depozitare a deşeurilor, fără a legaliza noul lot de înhumare a acestor deşeuri. Neautorizarea adecvată a terenului dat a condiţionat lipsa obligaţiei de a controla  şi a ţine evidenţa deşeurilor depozitate etc. De asemenea, începînd cu anul 2008, depozitarea deşeurilor în cadrul noului lot decurge cu acoperirea unui sector de zăcămînt al substanţelor minerale utile de circa 300 mii m3, totodată poluează terenul carierei şi, ulterior, toate componentele de mediu.    3. Întreprinderea municipală Regia „Autosalubritate”    Fondatorul întreprinderii este Consiliul municipal Chişinău. Atribuţiile Regiei sînt prevăzute în statutul său, precum şi de Regulamentul „Cu privire la salubrizarea teritoriului şi menţinerea ordinii sanitare în municipiul Chişinău”, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/11 din 05.12.2000, şi ţin de colectarea şi transportarea deşeurilor solide şi lichide şi de gestionarea gunoiştii municipale.    În cadrul verificării modului de evacuare a deşeurilor menajere în mun. Chişinău, echipa de audit a constatat că nu se realizează cerinţele de spălare şi dezinfectare a containerelor, a camerelor de gunoi, în unele cazuri nu s-au colectat deşeurile menajere împrăştiate în urma încărcării mecanizate. Asemenea situaţii nu numai că creează un aspect şi miros neplăcut, dar pot genera focare de infecţii cu efecte directe asupra sănătăţii populaţiei şi mediului. Conform informaţiei prezentate, un impediment în exercitarea adecvată a atribuţiilor este parcarea neregulamentară a autoturismelor în faţa locurilor de depozitare, ceea ce împiedică colectarea

deşeurilor.     Totodată, aceleaşi sarcini sînt stabilite şi pentru gestionarii blocurilor de locuit (Întreprinderile municipale de gestionare a fondului locativ, Asociaţiile proprietarilor de locuinţe privatizate şi Cooperativele pentru construcţii de locuinţe). Dublarea acestor sarcini determină riscul neexecutării sau executării neadecvate a cerinţelor de salubrizare.    Deşeurile colectate de către Regie se transportă la gunoiştea municipală, care se află pe teritoriul  raionului Anenii Noi, în apropierea s.Ţînţăreni. Înainte de a fi transportate, deşeurile se acumulează la Staţia de transbordare a deşeurilor (în continuare - STD) din mun. Chişinău, str. Uzinelor. Conform Programului de gestionare a deşeurilor în mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.23/10 din 17.05.2005, pe teritoriul STD urma să fie instalată o linie de sortare a deşeurilor, fapt care nu s-a realizat. Astfel, după selectarea manuală a ambalajelor din polietilen tereftalat (în continuare – PET), deşeurile care conţin materii potenţial reciclabile (sticlă, metal, hîrtie, plastic), cu o perioadă îndelungată de descompunere, sînt evacuate la gunoiştea municipală.    Cu toate că termenul de exploatare a poligonului de depozitare a deşeurilor expiră la 01.01.2011, Primăria mun. Chişinău nu a întreprins măsuri privind anticiparea (evitarea) problemelor ce pot apărea în legătură cu lipsa locului de depozitare a deşeurilor (alocarea unui alt teren pentru depozitarea deşeurilor, construcţia Uzinei de valorificare a deşeurilor), fapt ce determină riscul major de agravare a situaţiei ecologice în mun. Chişinău.      Concluzii:    În perioada auditată, primăria mun. Chişinău nu şi-a exercitat toate atribuţiile statuate prin legislaţie, ceea ce a determinat persistenţa problemelor în domeniu. Auditul a constatat că unele din atribuţii cum ar fi: admiterea depozitării deşeurilor numai în perimetre special amenajate, precum şi recultivarea terenurilor după epuizarea capacităţilor lor în scopul depozitării deşeurilor,  stabilirea limitelor anuale de depozitare a deşeurilor pe teritoriul din subordine, supravegherea respectării regimului perimetrelor de depozitare şi a standardelor tehnice de păstrare, prelucrare, ardere, îngropare a deşeurilor, nu au fost distribuite spre executare nici uneia dintre Direcţiile sus-menţionate. Nu au fost identificate surse financiare pentru realizarea măsurilor stabilite în programele locale elaborate.     Recomandări Primăriei mun. Chişinău:    1. Să asigure un management adecvat al gestionării deşeurilor în mun. Chişinău, avînd în vedere importanţa acestui capitol pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea populaţiei, cu stabilirea exhaustivă a atribuţiilor, responsabilităţilor pentru instituţiile şi întreprinderile responsabile de salubrizare în mun. Chişinău;     2. Să determine terenurile atribuite pentru depozitarea deşeurilor din teritoriul mun. Chişinău, hotarele acestora, instituţia responsabilă de gestionarea acestor terenuri, cu întocmirea registrelor de evidenţă;     3. Să elaboreze programe locale privind gestionarea deşeurilor, cu stabilirea clară a obiectivelor şi termenelor de realizare, precum şi a surselor de finanţare;    4. Să  ţină evidenţa şi să clasifice agenţii economici ce ţin de domeniul gestionării deşeurilor din mun. Chişinău (tipul activităţii, tipurile de deşeuri, volumul deşeurilor etc.), în scopul monitorizării activităţii acestora;    5. Să identifice şi să evalueze toate problemele şi neajunsurile din domeniul gestionării deşeurilor, în scopul informării Ministerului Mediului privind situaţia locală şi elaborării unor propuneri de remediere.

Anexa nr.4Probele colectate

în cadrul auditului gestionării deşeurilor menajere la unele autorităţi publice locale 

    În scopul determinării situaţiei în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide la etapele de colectare şi depozitare a acestora, au fost solicitate informaţii generale referitor la situaţia gestionării deşeurilor menajere solide de la 10 AAPL (mun. Chişinău, raioanele Anenii Noi, Ialoveni, Edineţ, Soroca, Căuşeni, Rezina, Basarabeasca, Străşeni). Totodată, echipa de audit a organizat vizite la 4 AAPL (mun. Chişinău, mun. Bălţi, r-nul Anenii Noi şi r-nul Ungheni).     Echipa de audit a pregătit un şir de întrebări pentru AAPL în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide, însă nu au fost prezentate răspunsuri depline, precum şi probe justificative privind respectarea cadrului legislativ ce ţine de gestionarea deşeurilor menajere solide.    Incertitudinile în stabilirea competenţelor, nereglementarea exhaustivă a drepturilor şi obligaţiilor în cadrul gestionării deşeurilor menajere solide au determinat lipsa informaţiilor ample, credibile şi justificate, precum şi monitorizarea insuficientă la capitolul respectiv.    În baza informaţiei prezentate oficial şi în rezultatul întrunirii membrilor echipei de audit cu reprezentanţii autorităţilor locale în domeniul gestionării deşeurilor, s-a constatat:    1. Unica metodă de soluţionare a problemei deşeurilor acumulate, utilizată de către autorităţile locale, este depozitarea acestora pe sol. Majoritatea localităţilor nu dispun de depozite amenajate pentru stocarea deşeurilor menajere, iar modul în care acestea sînt exploatate este departe de respectarea exigenţelor de mediu. Totodată, majoritatea depozitelor din comune şi sate nu sînt supravegheate de persoane responsabile.     Doar unele localităţi dispun de servicii de salubrizare organizate. În lipsa organizării procesului de colectare şi depozitare a deşeurilor la nivel local, supravegherii acestui proces din partea autorităţilor locale, precum şi în lipsa conştientizării de către populaţie a culturii depozitării deşeurilor, acestea se depozitează în mod spontan, în afara perimetrelor atribuite, extinzînd suprafeţele gunoiştilor neautorizate şi ale celor stihiinice. Ca exemplu de serviciu de salubrizare eficient poate fi nominalizat or. Ungheni, unde a fost creată Î.M. „AVE-Ungheni”, care prestează servicii de colectare separată a deşeurilor. Î.M. „AVE Ungheni” S.R.L., în scopul colectării separate a deşeurilor, a construit 40 de platforme, pe care s-au instalat cîte 3 containere din material plastic cu capac pentru colectarea separată a cartonului şi deşeurilor menajere şi cîte unul din plasă metalică pentru PET-uri. E necesar de menţionat factorul pozitiv al organizării adecvate a salubrizării de către serviciul menţionat, prin asigurarea întregului proces de colectare, transportare şi salubrizare, care include şi menţinerea ordinii pe platformele de acumulare, inclusiv spălarea şi dezinfectarea lunară a containerelor, fapt ce asigură întreţinerea acestora în stare sanitară satisfăcătoare. Totodată, situaţia privind depozitarea deşeurilor rămîne  în continuare problematică, efectuîndu-se în aceleaşi condiţii ca şi pe tot teritoriul ţării.    2. Chiar dacă autorităţile administraţiei publice locale, în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate, urmau să aprobe anual limitele de depozitare şi perimetrele pentru depozitarea acestora, informaţiile prezentate nu conţin justificări privind aprobarea limitelor şi perimetrelor de depozitare a deşeurilor în modul prevăzut. Nu se ţine evidenţa terenurilor de depozitare a deşeurilor şi a deşeurilor colectate şi evacuate, precum şi nu se

supraveghează tehnologia depozitării acestor deşeuri.    3. Din informaţiile prezentate, de asemenea, s-a constatat că deşeurile stocate la gunoişti sînt de diversă natură (organice, hîrtie, plastic, sticlă etc.) şi nu se colectează separat.    4. Autorităţile administraţiei publice locale urmau să elaboreze şi să aprobe programe locale de gestionare a deşeurilor, cu includerea măsurilor pentru asigurarea realizării programului menţionat şi, respectiv, raportarea către organele centrale de mediu privind executarea acestora. Potrivit informaţiilor prezentate, doar unele raioane au avut elaborate programe respective în scopurile menţionate, însă nu au fost prevăzute şi surse financiare de realizare a măsurilor.     5. Reieşind din informaţiile oferite, s-a constatat că supravegherea în domeniul protecţiei mediului este exercitată de către specialiştii inspecţiilor şi agenţiilor ecologice teritoriale, însă nu se relevă oarecare acţiuni în acest domeniu din partea autorităţilor administraţiei publice locale.     Dintre problemele identificate de către autorităţile locale, cele mai frecvente sînt:    - lipsa mijloacelor financiare pentru susţinerea domeniului dat;    - inconştienţa populaţiei privind respectarea cerinţelor de mediu;    - lipsa unor reglementări exhaustive privind procesul de gestionare a deşeurilor.    Recomandări autorităţilor administraţiei publice locale:    1. Să identifice şi să evalueze toate problemele şi neajunsurile din domeniul gestionării deşeurilor, în scopul informării Ministerului Mediului privind situaţia locală şi elaborării unor propuneri de remediere;    2. Să asigure un management adecvat al deşeurilor, creînd instituţii şi întreprinderi responsabile de salubrizare, stabilind exhaustiv atribuţiile şi responsabilităţile acestora;     3. Să determine terenurile atribuite pentru depozitarea deşeurilor din teritoriu, hotarele acestora, instituţia responsabilă de gestionarea lor, cu întocmirea registrelor de evidenţă;      4. Să elaboreze programe locale privind gestionarea deşeurilor, cu stabilirea clară a obiectivelor şi termenelor de realizare, precum şi a surselor de finanţare;    5. Să  ţină evidenţa şi să clasifice agenţii economici ce ţin de domeniul gestionării deşeurilor (tipul activităţii, tipurile de deşeuri, volumul deşeurilor etc.), în scopul monitorizării activităţii acestora.