Reorganizarea judiciara, pasul spre o afacere mai performanta? 30 Martie 2012 Anca Dumitrescu

Vezi cele 5 comentarii!

Anul trecut, insolventa nu i-a iertat pe antreprenorii din Romania. Peste 37.000 de firme erau in insolventa la sfarsitul anului 2011, in crestere cu peste 10% fata de situatia inregistrata la inceputul aceluiasi an. Cu toate acestea, creditorii au inceput sa manifeste o atitudine mai ingaduitoare fata de datornici, realizand ca sustinerea unei proceduri de reorganizare judiciara a debitorului ii poate avantaja mai mult decat un faliment.

Potrivit statisticilor, din totalul dosarelor de insolventa in lucru, 3,28%* reprezinta proceduri de reorganizare (in crestere usoara fata de anii precedenti). In 2011, piata serviciilor de insolventa s-a ridicat la aproximativ 25 milioane de euro, nivel similar cu cel din 2010. Domeniile de activitate cele mai afectate sunt, la fel ca in anii trecuti: imobiliar, constructii si comertul cu amanuntul.

De ce ajunge o companie in insolventa?

Exista atat o serie de cauze externe pentru care o firma risca sa ajunga in insolventa, precum criza economica, reducerea surselor de finantare sau modificarea haotica a legislatiei, cat si cauze interne ce tin de scaderea puterii de cumparare a clientelei, pierderea unor contracte importante, indatorarea excesiva a societatii sau investitii nejustificate.

Trenduri pe piata de insolventa in 2012

Specialistii in insolventa sesizeaza o crestere a procedurilor de reorganizare fata de dosarele de faliment. De asemenea, a crescut procentul procedurilor deschise de debitori fata de cele deschise de creditori.

Potrivit specialistilor in insolventa de la Zamfirescu Racoti Predoiu Insolvency, avem tot mai multe dosare in care creditorii prefera procedura reorganizarii judiciare. Acest lucru se intampla in opinia lor pentru ca creditorii fie mai dau o sansa restructurarii activitatii debitorului si pastrarii locurilor de munca, fie isi dau seama ca se pot “indestula” cu o suma superioara celei din cadrul procedurii falimentului, daca sunt de acord cu reorganizarea activitatii debitorului.

Totodata, pozitia bancilor fata de procedura reorganizarii s-a modificat semnificativ in ultima perioada: realizarea planului de reorganizare duce la incasarea superioara a sumelor datorate, astfel incat bancile au inceput sa accepte si sa negocieze solutiile de salvare a societatilor care au sanse de redresare.

Reorganizarea judiciara – cum te poate ajuta sa iti redresezi afacerea?

Prin reorganizarea judiciara a debitorului aflat in insolventa se propune redresarea activitatii acestuia, in vederea achitarii datoriilor fata de creditori. Planul de reorganizare poate fi propus de catre debitor, administratorul judiciar, precum si de unul sau mai multi creditori ce detin impreuna cel putin 20% din masa credala.

Sfaturi pentru o reorganizare judiciara de succes

In opinia specialistilor de la ZRP Insolvency, reorganizarea judiciara este o solutie mult mai eficienta, atat pentru debitor, cat si pentru creditor, insa depinde in mare masura de situatia debitorului la data la care se ia decizia de a merge in reorganizare sau faliment.

Mai mult, reorganizarea judiciara conduce la mentinerea activitatii firmei, dar si la un grad de recuperare mai ridicat pentru creditori.

Stan Tirnoveanu, partenerul coordonator al ZRP Insolvency, considera ca deschiderea la timp a procedurii insolventei este importanta, astfel incat situatia economico-financiara a debitorului sa poata fi revigorata.

Totodata, acesta spune ca o intalnire cu bancile creditoare (inscrise la masa credala), anterior definitivarii planului de reorganizare, si stabilirea impreuna a principalelor linii directoare ale acestuia este esentiala.

Specialistii de la ZRP Insolvency recomanda si imbunatatirea sistemului de management, care sa nu mai permita repetarea greselilor din trecut.

Pe de alta parte, creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii dobandesc prioritate in ordinea de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului.

Ce trebuie sa contina planul de reorganizare?

1. Masurile de restructurare si continuare a activitatii debitorului 2. Perspectivele de redresare in raport cu specificul activitatii acestuia, cu mijloacele financiare si cu cererea pietei 3. Programul de plata a creantelor 4. Categoriile de creante care nu sunt defavorizate 5. Tratamentul categoriilor de creante defavorizate 6. Despagubirile ce vor reveni tuturor categoriilor de creditori in comparatie cu sumele pe care acestia le-ar primi in cazul falimentului 7. Planul de reorganizare a managementului 8. Resursele financiare pentru realizarea planului de reorganizare si provenienta acestora

Ce avantaje iti ofera procedura de reorganizare?

Prin intrarea in insolventa, debitorul se pune la adapost de ”nervozitatea creditorilor”, dat fiind toate actiunile judiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspenda de drept.

Un alt avantaj pentru o firma in insolventa este si faptul ca valoarea creantelor este ,,inghetata’’ – potrivit art. 41 din Legea Insolventei, creditorii nu pot adauga la creantele

nascute anterior deschiderii procedurii majorari, penalitati si dobanzi, cu exceptia creantelor aferente creditorilor garantati.

Mai mult, furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apa) nu au dreptul sa schimbe, sa refuze sau sa intrerupa livrarile de utilitati, in cazul in care debitorul are calitatea de consumator captiv.

De asemenea, in timpul reorganizarii judiciare debitorului i se poate reduce volumul de datorii pe care le are de plata, prin stergerea totala sau partiala a unor creante.

De unde gasesti resurse de finantare?

In timpul reorganizarii, firma poate beneficia de un aport de capital din partea asociatilor ori actionarilor sau prin atragerea de investitori. De asemenea, banii pot veni si din vanzarea unor active care nu sunt strict necesare desfasurarii activitatii de baza a debitorului sau prin contractarea unor imprumuturi bancare noi.

Mai mult, debitorul poate incerca esalonarea datoriei creditorului bancar pe o perioada mai indelungata decat cei trei ani de implementare a unui plan de reorganizare sau poate cere avansuri de la clienti pentru marfurile, serviciile ce urmeaza a fi livrate sau executate in perioada urmatoare.

Cum vede banca o procedura de reorganizare?

In opinia Elenei Cosma, director executiv ZRP Insolvency, banca poate fi de acord cu planul de reorganizare a debitorului, avand in vedere scaderea valorii proprietatilor aflate in garantie si dorinta de mentinere a clientului.

De asemenea, bancile sunt interesate sa sustina un plan de reorganizare, dat fiind ca astfel au posibilitatea sa-si recupereze o valoare mai mare a creantelor in urma valorificarii bunurilor (intre 20-70% in cazul creditorilor garantati).

copul final al oricarei actiuni de reorganizare judiciara este salvarea societatii aflata in incapacitate temporara de plata de la faliment. Modul in care societatea intentioneaza sa evite falimentul trebuie prezentat spre aprobare creditorilor sub forma unui document care poarta numele de "plan de reorganizare"

Planul de reorganizare este de fapt un plan de afaceri avand toate caracteristicile acestuia. Diferenta principala este ca in loc ca acest plan de afaceri sa fie prezentat unei banci sau unui alt investitor financiar, el va fi supus aprobarii persoanelor carora societatea le datoreaza deja bani - creditorii.

Cine poate depune un plan de reorganizare?

- Societatea debitoare, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv al creantelor

- Administratorul judiciar (in acelasi termen)

- Unul sau mai multi creditori detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor

Nu va putea propune un plan de reoganizare debitorul care intr-un interval de 5 ani anterior a mai fost subiectul unei proceduri de insolventa.

Ce trebuie sa contina un plan de reorganizare?

Planul poate sa prevada fie restructurarea si continuarea activitatii societatii debitoare, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante.

Planul va indica perspectivele de redresare ale societatii, mijloacele de finantare, cererea pietei etc.

Foarte important!  Planul de reorganizare va prevedea in mod obligatoriu programul de plata al creantelor.

Foarte important!  Plata creantelor propusa prin planul de reorganizare poate fi totala sau partiala.

Planul de reorganizare va mai prevedea in mod obligatoriu:- categoriile de creante care nu sunt defavorizate;- tratamentul creantelor defavorizate;- ce despagubiri le vor reveni tuturor categoriilor de creditori prin comparatie cu sumele pe care acestia le-ar fi primit in cazul falimentului;- daca debitorul isi pastreaza in tot sau in parte conducerea activitatii sale;- sursele de provenienta pentru resursele financiare.

Cat poate sa dureze un plan de reorganizare?Maxim 3 ani.

Cine poate vota planul de reorganizare? Cum se voteaza?

Planul este votat de adunarea creditorilor. Nu pot participa la votarea planului acei creditori care nu au fost inclusi in tabelul definitiv al creantelor, acestia fiind considerati decazuti din drepturi datorita faptului ca nu au avut diligenta sa isi transmita declaratiile de creanta.

Atentie: Ca si creditor nu este suficient sa aveti o creanta inscrisa in contabilitatea societatii aflate in insolventa. Pentru a nu fi decazut din drepturi, creditorul trebuie sa prezinte o declaratie de creanta in termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii. Deschiderea procedurii este notificata de catre administratorul judiciar tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor la tribunal.

Fiecare creanta beneficieaza de un drept de vor pe care titularul il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva:A. Creditori cu creante garantateB. Creditori bugetariC. Creditori chirografari (negarantati) fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuitiD. Alti creditori chirografari

Un plan este socotit acceptat de o categorie de creditori daca in categoria respectiva planul este adoptat de majoritatea absoluta din respectiva categorie.

Creditorii controlati de aceiasi actionari ca si societatea in insolventa nu vor putea vota planul decat daca prin adoptarea acestuia vor primi mai putini bani decat in cazul unui faliment.

Planul va fi confirmat de judecatorul-sindic daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:1. cel putin jumatate plus unu din cele patru categorii mentionate mai sus accepta planul2. in cazul in care exista doar doua categorii, planul este considerat adoptat daca il voteaza categoria cu valoare mai mare a creantelor3. fiecare categorie defavorizata care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil (nu primesc mai putini bani decat in cazul falimentului)

Atentie: Cele patru categorii de creditori mentionate anterior nu apar in orice procedura, in unele cazuri pot aparea de exemplu doar creditori chirografari (negarantati).

Important!  Nu pot fi confirmate simultan mai multe planuri de reorganizare

Alte prevederi posibile ale planului de reorganizare

- Transmiterea unora din bunurile averii debitorului catre unsa ori mai multe persoane fizice sau juridice constituite anterior sau ulterior confirmarii planului- Prelungirea datei scadentei precum si modificarea ratei dobanzii, a penalitatilor sau a oricaror clauze contractuale- Emiterea de titluri de valoare (de exemplu obligatiuni)

Important !!! creantele bugetare, in mod special nu pot fi convertite in titluri de valoare

Desfasurarea reorganizari judiciare pe parcursul planului

Odata confirmat planul prin sentinta judecatorului-sindic, activitatea debitoarei se modifica in mod corespunzator. Planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitiva si irevocabila impotriva societatii debitoare.

Pe parcursul procedurii societatea va fi condusa de administratorul special (reprezentant al actionarilor) sub supravegherea administratorului judiciar.

Daca debitoarea nu respecta planul de reorganizare, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori poate solicita judecatorului-sindic intrarea in faliment.

Trimestrial debitoarea, prin administratorul judiciar sau administratorul special, va trebui sa prezinte rapoarte comitetului creditorilor. Aceste rapoarte vor fi depuse si la grefa tribunalului  fiind accesibile tuturor creditorilor.

Iesirea din reorganizarea judiciara

Din reorganizarea judiciara se poate iesi in doua moduri: prin incetarea reorganizarii si repunerea societatii in situatia normala de comerciant sau prin intrarea in faliment. In ambele cazuri, trecerea dintr-o stare in alta se va produce printr-o hotarare a judecatorului sindic.

In cazul falimentului, activitatea societatii comerciale se opreste urmand ca, in timp cat mai rapid, lichidatorul sa vanda totalitatea bunurilor, sa incaseze creantele societatii iar banii obtinuti sa fie distribuiti catre creditori. In cazul in care dupa distribuirea banilor catre creditori raman sume disponibile acestea vor fi distribuite catre actionari.

REORGANIZAREA JUDICIARA SI FALIMENTUL

7.1. IMPORTANTA REGLEMENTARII SITUATIEI COMERCIANTILOR AFLATI ÎN DIFICULTATE

Evenimentele din 1989 au fost urmate în plan economic si juridic de o schimbare substantiala a statutului agentilor economici. Reglementarea activitatii comerciale1[1] care deriva din spiritul legislatiei comerciale permite o libertate mare de miscare pentru actorii acesteia, comerciantii, dar presupune si obligatii stricte, datorita importantei valorilor vehiculate si a necesitatii mentinerii în functiune a sistemului econom 10410x237k ic.

Angrenarea unui comerciant în relatiile complexe si continue cu diversi furnizori si creditori, pe de o parte, si cu clientii, pe de alta parte, implica functionarea continua a mecanismului încasarilor si platilor cu acestia ; daca acest mecanism se blocheaza datorita lipsei lichiditatilor la o veriga din acest circuit, activitatea mai multor comercianti, legati prin succesiunea operatiilor lor, este amenintator2[2].

Într-o economie asezata pe principiile pietei, eliminarea continua a comerciantilor care nu mai pot face fata obligatiilor scadente are loc printr-o procedura denumita generic "faliment".

În dreptul român, falimentul era reglementat prin dispozitiile din Codul Comercial din 10 Mai 1887, dar care nu mai erau adaptate noilor realitati economice si nici conceptiei contemporane care acorda o protectie sporita debitorilor în scopul redresarii acesteia si continuarea activitatii.

Motivat de acest fapt cât si a presiunii organelor internationale, în special cele financiare, a fost adoptata Legea nr.64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul, modificata si republicata în 1999.

7.2. Caracterele procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului

 

Caracterele procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prezinta o importanta deosebita în formarea unei practici adecvate pentru aplicarea unei legi care nu s-a mai aplicat timp de 50 ani.

12

a)      Caracterul juridic. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este condusa de tribunalul competent, în special de judecatorul sindic3[3].

Caracterul judiciar al procedurii este consacrat în Art. 5 al Legii nr.64/1995 care arata ca "toate procedurile prevazute de prezenta lege -sunt de competenta exclusiva a tribunalului... si sunt exercitate de un judecator-sindic-" .

b)     Caracterul de remediu sau de executare silita. Acest caracter este prevazut în Art.2 din lege care prevede ca "scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, aflat în încetare de plati, fie prin reorganizarea întreprinderii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la acoperirea pasivului, fie prin faliment". În faza de reorganizare, comerciantul debitor are posibilitatea restructurarii activitatii sale în scopul cresterii performantelor economice si financiare, în aceasta faza, procedura are un caracter de sprijin, de remediu, oferind termene de respiro.

În faza de faliment, în care se urmareste plata pasivului procedura are caracter de executare silita. Interesul creditorilor este ca bunurile debitorului sa fie transformate în bani în modul cel mai rapid si avantajos.

c)       Caracterul general. Asa cum prevad dispozitiile Art. 3 din Legea nr.64/1995 procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica asupra întregului patrimoniu al debitorului care poate face obiectul executarii silite.

d)      Caracterul profesional. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica numai comerciantilor persoane fizice si juridice, adica celor care executa acte de comert cu titlu profesional. Din acest motiv, procedura a fost calificata ca având caracter profesional4[4].

7.3. CONDITII DE APLICARE A PROCEDURII REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Potrivit Legii nr.64/1995 - pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este necesara existenta unei încheieri sau a unei sentinte a judecatorului sindic desemnat. În afara acestei conditii de forma, exista doua tipuri de conditii de fond, si anume :

a)     - conditii referitoare la calitatea debitorului

b)     - conditii referitoare la situatia debitorului (starea patrimoniului sau)

Calitatea de comerciant a debitorului. Art.1 din Legea nr.64/1995 stabileste ca "prezenta lege se aplica comerciantilor - persoane fizice si societatilor comerciale care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale". Din dispozitiile Art.1 din lege rezulta ca procedura reorganizarii judiciare se aplica numai comerciantilor -persoane fizice si societatilor comerciale care se afla în încetare de plati pentru datoriile sale comerciale.

34

Persoana fizica poate deveni subiect al procedurii reorganizarii judiciare si falimentului numai daca dobândeste calitatea de comerciant. Potrivit art.7 din Codul Comercial, persoana fizica dobândeste calitatea de comerciant prin savârsirea unor fapte de comert, ca profesiune obisnuita si în nume propriu. Îndeplinirea acestor conditii cerute de lege pentru a dobândi calitatea de comerciant trebuie sa existe la data cererii introductive, care marcheaza începutul procedurii.

Referitor la aplicarea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995 societatilor comerciale, trebuie precizat ca sunt exceptate societatile comerciale cu capital de stat integral sau majoritar.

Procedura se poate aplica numai societatilor legal constituite potrivit Legii nr.31/1990, republicata în 1998, privind societatile comerciale.

A doua conditie ceruta de lege pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului, este aceea ca debitorul sa se afle în situatia de a nu mai putea plati datoriile comerciale fata de creditorii sai.

Potrivit art.29 (1) din Legea nr.64/1995 "orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile a încetat platile".

Încetarea platilor sau insolventa comerciala poate fi definita ca acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta debitorului de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati5[5].

7.4 ORGANELE CU ATRIBUTII ÎN PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI FALIMENTULUI

Potrivit art. 5 din Legea nr.64/1995, organele care aplica procedura sunt: instanta judecatoreasca, judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor.

Instanta judecatoreasca. Prin art.6 al Legii nr.64/1995 se arata ca toate procedurile pe care legea le prevede cu exceptia recursului, sunt de competenta exclusiva a tribunalului în jurisdictia caruia se afla sediul debitorului.

Modificarile aduse Legii nr.64/1995 prin Legea nr.99/1999 a facut practic ca toate atributiile date în competenta tribunalului -în formularea initiala a legii- sa fie delegate judecatorului sindic.

In reglementarea actuala a procedurii, tribunalul are atributia de a-l desemna, prin presedintele sau, pe judecatorul sindic si, daca e cazul, de a-l înlocui cu un alt judecator sindic, solutioneaza actiunile introduse de catre administrator/ lichidator pentru anularea actelor si judeca actiunea privind angajarea raspunderii conducatorilor societatii debitoare.

5

Judecatorul sindic

Conform dispozitiilor art.8 al Legii nr.64/1995, judecatorul sindic este nominalizat de catre presedintele tribunalului pentru fiecare caz dedus judecatii.

Atributiile judecatorului sindic

Potrivit art.10 din Legea nr.64/1995, atributiile judecatorului sindic sunt:

a)     darea hotarârii de deschidere a procedurii ;

b)     judecarea contestatiilor debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii ;

c)      desemnarea prin hotarâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, înlocuirea lor ;

d)     judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea ;

e)     judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive ;

f)        judecarea contestatiilor debitorului ori a creditorilor împotriva masurilor luate de catre administrator sau de lichidator ;

g)     confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare dupa votarea lui de catre creditori ;

h)      hotarârea de a se continua activitatea debitorului în caz de reorganizare ;

i)        solutionarea obiectiilor la rapoartele semestriale si la cel final al administratorului sau ale lichidatorului;

j)        darea hotarârii de închidere a procedurii.

Din analiza textului citat rezulta ca judecatorul sindic este abilitat de lege sa ia decizii în principalele probleme legate de procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Atributiile sale pot fi grupate în jurisdictionale si cu caracter administrativ. În afara acestor atributii, judecatorul sindic are dreptul exclusiv în situatia de faliment a debitorului de a ordona platile din contul lichidarii deschis la o unitate bancara. În îndeplinirea acestui rol, judecatorul sindic se poate folosi de experti angajati sau poate cere administratorului/ lichidatorului justificarea fiecarei plati propuse.

Expertii

Conform art.9 din Legea nr.64/1995, judecatorul sindic va putea desemna persoane de specialitate pentru asistenta în îndeplinirea atributiilor sale. Aceste persoane sunt specialisti prin intermediul carora judecator sindic va exercita controlul asupra activitatii administratorului sau lichidatorului.

Administratorul

Complexitatea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 face ca în anumite cazuri judecatorul sindic sa nu poata îndeplini singur toate actele pe care le implica gestiunea afacerilor unui comerciant aflat în încetare de plati pentru datoriile sale comerciale. Aceasta problema si-a gasit solutionarea în dispozitiile art.12 din Legea nr.64/1995 care prevede posibilitatea creditorilor de a decide angajarea unui administrator. Administratorul poate fi persoana fizica sau persoana juridica. Pentru a putea fi desemnat administrator, o persoana trebuie sa aiba calitatea de expert contabil, contabil autorizat sau licentiat în economie ori drept si sa aiba minimum 5 ani de activitate practica în domeniul economic ori juridic.

Daca creditorii nu decid angajarea unui administrator, judecatorul sindic poate dispune desemnarea unui administrator, daca nu a fost desemnat prin hotarârea de deschidere a procedurii.

Atributiile administratorului

Sunt prevazute în art.18 din lege. Acestea privesc :

-         supravegherea operatiilor de gestiune ;

-         asistarea debitorului în actele de gestiune ;

-         conducerea activitatii debitorului ;

Desi legea arata ca atributiile administratorului sunt stabilite prin încheierea data de catre judecatorul sindic, complexitatea unor cazuri poate conduce la necesitatea încheierii unor contracte de management. Contractele trebuie sa prevada :

-         atributiile administratorului care devin obligatiile sale;

-         numarul si calitatea personalului angrenat în procedura;

-         criterii de performanta de îndeplinit de catre administrator;

-         retributie fixa sau una variabila;

-         modalitatile si sursele de plata ale retributiei;

-         conditiile financiare ale încheierii misiunii administratorului înainte de termen.

Lichidatorul

Potrivit art.22 din Legea nr.64/1995 "in cazul admiterii unui plan de lichidare sau al începerii procedurii falimentului, judecatorul sindic va desemna un lichidator".

Lichidatorul are urmatoarele atributii principale :

-         întocmeste raportul asupra cauzelor care au dus la încetarea de plati, pe baza examinarii activitatii debitorului în raport cu situatia de fapt;

-         aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

-         examinarea creantelor si formularea de obiectiuni la acestea;

-         sesizarea judecatorului sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.

În atributiile lichidatorului intra si acte de gestiune :

-         introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor;

-         mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;

-         urmarirea încasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau din sume de bani efectuate de acesta înainte de deschiderea procedurii;

-         primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor în contul averii debitorului.

Judecatorul sindic poate stabili prin încheiere, si alte atributii în sarcina lichidatorului, cum ar fi:

-         întocmirea unor lucrari speciale necesitate de vânzarea bunurilor, cum ar fi obtinerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor, a avizelor de mediu etc.

Organizarea activitatii practicienilor în reorganizare si lichidare

Prin Ordonanta Guvernului nr.79/1999 s-a reglementat statutul persoanelor care pot îndeplini activitate de reorganizare judiciara si de lichidare, conditiile ce trebuie îndeplinite de aceste persoane (fizice sau juridice) si incompatibilitati6[6].

Adunarea creditorilor

Adunarea creditorilor este un organ deliberativ nepermanent, care cuprinde pe toti creditorii cunoscuti, respectiv toti creditorii cu creante verificate.

6

La sedintele adunarii vor participa si doi reprezentanti ai salariatilor precum si debitorul, care pot vota pentru creantele reprezentând drepturi salariale si asimilate. sedintele adunarii creditorilor sunt prezidate de catre administrator sau lichidator, cu exceptia primei sedinte, care este prezidata de catre judecatorul sindic. Prima sedinta se convoaca de catre judecatorul sindic printr-o notificare, si trebuie tinuta în termen de cel mult 30 de zile de la deschiderea procedurii. în aceasta sedintp se alege un comitet al creditorilor format din 3-5 creditori cu creante garantate sau negarantate.

In cadrul sedintelor adunarii, creditorii au urmatoarele drepturi:

-         sa analizeze :

-   situatia debitorului

-   masurile luate de administrator sau lichidator.

-         sa propuna alte masuri în afara celor luate de administrator sau lichidator.

Cea mai importanta atributie a adunarilor creditorilor o constituie votarea planului de reorganizare înainte de confirmarea sa de catre tribunal.

Comitetul creditorilor

Este alcatuit din 3-5 persoane si au urmatoarele drepturi:

-         sa ceara tribunalului sa ridice debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea când nu exista un plan de reorganizare propus de catre debitor sau confirmat ;

-         sa introduca cu autorizarea judecatorului sindic, actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial facute în frauda lor, daca administratorul sau lichidatorul nu le-a introdus.

7.5. DESCHIDEREA SI CONTINUAREA PROCEDURII DE REORGANIZARE JUDICIARA SI FALIMENT

Legea nr.64/1995 prevede la art.24 ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi declansata printr-o cerere introdusa la tribunalul competent de catre debitor, de creditorii sai sau de catre Camera de Comert si Industrie teritoriala (în caz de incapacitate notorie de plata).

Cererea debitorului

Debitorul, comerciant persoana fizica sau societate comerciala, care nu-si poate plati datoriile comerciale exigibile cu sumele de bani disponibile se poate adresa tribunalului cu cerere de reorganizare sau faliment.

Cererea trebuie sa fie însotita de urmatoarele acte :

-         bilantul si copii de pe registrele contabile curente;

-         o lista a tuturor bunurilor debitorului; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliara;

-         o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate;

-         contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

-         o lista a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile în nume colectiv si cele în comandita;

-         o declaratie prin care debitorul îsi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a lichida averea;

Daca în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii nu sunt depuse actele mentionate mai sus care nu au fost atasate cererii, tribunalul va respinge cererea. Cererea poate fi reînnoita dupa respingere, pentru acest motiv anexându-se toate actele cerute de dispozitiile art.21 alin.1.

Cererea debitorului de reorganizare nu mai poate fi repetata, dupa respingere, în interval de 5 ani. În acelasi interval de timp, nu poate fi înregistrata o cerere de reorganizare a debitorului nici în situatia în care el a fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori, indiferent de solutia care a fost data cererii creditorilor.

Cererile creditorilor ori ale Camerei de Comert si Industrie teritoriala

Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a încetat platile.

Tribunalul va da curs cererii creditorului sau, dupa caz, cererii C.C.I. teritoriala daca din continutul ei rezulta ca sunt întrunite cumulativ urmatoarele cerinte :

a)     semnatarul cererii este titularul unei creante comerciale fata de debitori;

a)     creanta este certa, lichida si exigibila ;

b)     neplata datoriei este consecinta încetarii platilor de catre debitori ;

c)      aceasta situatie a debitorului dureaza de cel putin 30 de zile.

a)     Cerinta comercialitatii creantei este satisfacuta daca pentru debitor datoria este comerciala, în sensul ca izvoraste dintr-un act de comert obiectiv sau subiectiv. Nu este necesar ca, creditorul, semnatar al cererii, sa fie comerciant, dupa cum nu este suficient ca debitorul sa fie comerciant.

b)     Creanta sa fie certa, în sensul existentei sale neîndoielnice si al cuantumului cert. Certitudinea creantei exista numai atunci când este constatata printr-un titlu executoriu, hotarâre judecatoreasca sau efect de comert (cambie, bilet la ordin, cec) investita cu formula executorie, ori act administrativ (in cazul obligatiilor fiscale) ci si atunci când este constatata printr-un înscris sub semnatura privata.

Lichiditatea creantei consta în aceea ca se refera la o datorie de plata în lei sau în valuta, pe care debitorul nu o poate efectua cu sumele de bani disponibile.

Exigibila este creanta pentru o datorie scadenta, al carei termen de plata a expirat si pentru plata careia creditorul poate obtine interventia coercitiva a fortei publice.

c)      Cerinta ca încetarea platilor de catre debitor sa dureze de cel putin 30 de zile este menita sa previna declansarea procedurii în situatii de jena financiara temporara care nu sunt consecinta incapacitatii de "a face fata" datoriilor.

Comunicarea si afisarea cererii

Cererea creditorului sau a Camerei de Comert si Industrie teritoriala va fi înregistrata la tribunal atribuindu-se un numar de dosar. În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, câte o copie a cererii va fi comunicata debitorului si Camera de Comert si Industrie teritoriala. O alta copie va fi afisata în acelasi termen la usa instantei.

Judecarea contestatiei debitorului

Conform dispozitiilor Art. 26 în termen de 5 zile de la primirea copiei cererii creditorului, debitorul poate înregistra la tribunal, la acelasi dosar, o contestatie, daca nu recunoaste ca ar fi în încetare de plati. Dupa înregistrarea contestatiei, presedintele tribunalului stabileste prin rezolutie data judecarii acesteia. La dezbatere se citeaza debitorul contestator, creditorul semnatar al cererii si Camera de Comert si Industrie teritoriala. Contestatia poate cuprinde si o cerere de cautiune, în sensul ca tribunalul sa-l oblige pe creditor la depunerea unei cautiuni de cel mult 30% din valoarea creantei sale. Aceasta dispozitie legala este menita sa atentioneze pe creditori asupra seriozitatii procedurii si sa inhibe înregistrarea cu usurinta a unor cereri întemeiate pe dispozitiile art.24. Daca admite cererea debitorului, tribunalul dispune ca în termen de 5 zile creditorul sa consemneze cautiunea la o banca comerciala sub sanctiunea respingerii cererii. Camera de Comert si Industrie teritoriala nu poate fi obligata sa consemneze o asemenea cautiune.

Soarta cautiunii va fi determinata de solutia care se va pronunta cu privire la cererea creditorului. Contestatia debitorului va fi respinsa daca tribunalul stabileste ca acesta se afla în încetare de plati. Daca tribunalul stabileste ca debitorul nu este în încetare de plati, va respinge cererea creditorului sau a Camerei de Comert si Industrie teritoriala.

Sentinta tribunalului de admitere a contestatiei debitorului si totodata de respingere a cererii creditorului si a Camera de Comert si Industrie va fi afisata la usa instantei.

Efectele continuarii procedurii

Continuarea procedurii, ca urmare a înregistrarii cererii debitorului sau a cererii creditorului ori Camera de Comert si Industrie necontestata de debitor sau ca urmare a respingerii contestatiei debitorului, produce urmatoarele efecte :

a)     suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extra-judiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive.

b)     suspendarea curgerii termenelor de prescriptie a actiunilor contra debitorului si executarii silite.

c)      nulitatea oricarei constituiri de garantii personale sau reale.

d)     suspendarea calculului dobânzilor la creantele negarantate.

Debitorul este obligat sa puna la dispozitia judecatorului sindic si a administratorului lista platilor si a transferurilor patrimoniale facute în cele 90 de zile anterioare înregistrarii cererii de reorganizare sau de lichidare judiciara si sa ofere acestora toate informatiile cerute.

Judecatorul sindic (sau administratorul) este dator sa întocmeasca si sa prezinte tribunalului în termen de 30 de zile de la desemnare, un raport amanuntit, cuprinzând :

-         cauzele si împrejurarile care au dus la încetarea platilor;

-         natura obligatiilor de plata neonorate;

-         eventuala raspundere a oricarui administrator, director, cenzor, asociat, salariat.

Anularea unor acte false sau frauduloase. Judecatorul sindic poate introduce la tribunal o actiune pentru anularea oricarui act fals ori fraudulos pe care debitorul l-a încheiat în paguba creditorilor în cei 3 ani anteriori cererii introductive. De asemenea, toate transferurile patrimoniale cu titlu gratuit (cu exceptia sponsorizarilor în scop umanitar) efectuate de debitor în cei 3 ani anteriori datei înregistrarii cererii introductive pot face obiectul actiunii pentru anulare si recuperare introduse de judecatorul sindic. Sunt vizate toate actele cu titlu gratuit translative de proprietate mobiliara sau imobiliara.

Termenul pentru introducerea actiunilor în anulare este de 1 an de la data înregistrarii cererii debitorului sau data respingerii contestatiei debitorului la cererile introduse de creditori ori CCI.

Nu pot fi atacate urmatoarele transferuri cu caracter patrimonial ale debitorului :

a)     cele efectuate în cursul desfasurarii normale a activitatii ;

b)     schimburile rezonabile echivalente valoric ;

c)      transferurile pentru care cealalta parte a acordat debitorului un credit negarantat si nerestituit pana la data înregistrarii cererii debitorului ori pana la data expirarii termenului de contestare a cererii creditorului ori a respingerii contestatiei.

Planul de reorganizare

Prin procedura instituita de Legea nr.64/1995 se urmareste plata pasivului debitorului, aflat în încetare de plati, fie prin reorganizarea activitatii debitorului sau lichidarea unor bunuri din patrimoniul lui, fie prin faliment.

Reorganizarea activitatii debitorului cât si lichidarea unor bunuri din patrimoniul acestuia se realizeaza în temeiul unui plan, prin care se stabilesc obiectivele urmarite si mijloacele de realizare a acestor obiective. El reprezinta instrumentul prin care se realizeaza reorganizarea judiciara

Elaborarea si continutul planului

Legea nr.64/1995 recunoaste dreptul de a propune un plan debitorului, creditorilor si asociatilor societatilor.

Debitorul are dreptul sa propuna un plan ca urmare a declaratiei sale, care însoteste cererea introductiva, prin care si-a manifestat intentia de a-si reorganiza activitatea sau lichida patrimoniul.

Debitorului persoana fizica nu i se va aproba cererea de reorganizare si nici un plan de reorganizare daca a fost în ultimii 5 an debitor intr-o procedura reglementatade Legea nr. 64/1995 sau a fost condamnat definitiv pentru anumite infractiuni. Sunt avute în vedere: bancruta frauduloasa, gestiunea frauduloasa, abuzul de încredere, falsul, delapidarea, marturia mincinoasa, darea sau luarea de mita, infractiunile împotriva proprietatii publice sau private si infractiunile incriminate prin Legea nr.21/1996. în aceste cazuri, debitorul poate propune numai un plan de lichidare a patrimoniului.

Creditorii. Creditorii comerciantului debitor pot propune un plan cu conditia ca ei sa reprezinte cel putin 1/3 din valoarea creantelor, fie ca este vorba de creditori cu garantii, fie ca este vorba de creditori chirografari.

Asociatii si actionarii. Pot propune un plan asociatii din societatile în nume colectiv, asociatii comanditati si actionarii unor societati pe actiuni cu conditia ca acestia sa detina 1/3 din capitalul social subscris.

Continutul planului. Proiectul planului de reorganizare trebui sa arate perspectivele de redresare ale debitorului în raport cu posibilitatile sale, cu mijloacele financiare mobilizabile, tinând seama de cererea solvabila pentru produsele si serviciile sale. Daca proiectul planului de reorganizare, în vederea redresarii prin continuarea activitatii, prevede restrângeri de personal din ratiuni economice, se vor indica masurile deja luate si se vor expune actiunile si perspectivele de natura sa duca la reorientarea profesionala a personalului

Proiectul planului de reorganizare trebuie sa cuprinda 3 aspecte principale :

I.         Aspectul financiar, care priveste:

-         modul în care vor fi platite obligatiile fata de creditori (termenele în care se vor efectua platile)

-         mijloacele financiare cu care vor fi stinse creantele (vânzarea unor active patrimoniale, recapitalizarea societatii prin noi aporturi ale asociatilor sau actionarilor pentru majorarea capitalului social)

-         garantiile pe care le poate oferi debitorul din proprie avere sau din partea altor persoane pentru executarea planului.

II.       Aspectul economic care indica:

-         structura functionala si specificul activitatii debitorului în viitor, în raport de sansele de redresare si de sursele de finantare.

-         masurile de reorganizare si de reorientare a profilului economic.

III. Aspectul social se refera la:

-         numarul salariatilor si categoriile de salariati care vor fi supuse reducerii în prima etapa

-         perspectivele reangajarilor în etapa urmatoare

-         masurile de reorientare profesionala a personalului disponibilizat.

Daca proiectul planului prevede majorarea capitalului social, judecatorul sindic va propune tribunalului convocarea Adunarii Generale extraordinare a actionarilor sau, dupa caz, a Adunarii Generale a asociatilor SRL ori a SNC sau SCS pentru votarea propunerii de majorare a capitalului cu noile aporturi ale actionarilor sau asociatilor. Refinantarea prin acest mijloc este apta de a procura societatilor o parte din fondurile necesare îndeplinirii planului de reoganizare.

Proiectul planului de lichidare

Proiectul planului de lichidare ocupa o pozitie intermediara între reorganizare si lichidarea judiciara, pentru a încerca sa evite ultimul remediu.

În esenta, planul de lichidare îsi propune ca obiectiv "vânzarea averii debitorului în mod ordonat, partial sau total ca un ansamblu în stare de functionare, pentru a obtine valoarea maxima".

Proiectul trebuie sa cuprinda în mod amanuntit:

a)     În ce mod, când si în ce masura vor fi platite sau stinse în alt fel creantele; ce garantii vor fi oferite fiecarei categorii de creditori vor primi plata integrala sau nu vor suferi în alt mod o defavorizare.

b)     Daca si în ce masura vor fi descarcati de raspundere, cu propria avere, pentru datoriile sociale, asociatii SNC sau asociatii comanditati.

c)      Analiza comparativa a cuantumului platilor care vor fi facute catre creditori în baza planului de lichidare fata de ceea ce ar urma sa primeasca creditorii în cazul lichidarii judiciare a averii debitorului.

De rezultatul acestei analize depinde dreptul de vot al creditorilor cu creante subordonate.

d)     ce parti din averea debitorului vor fi vândute cui si la ce pret si ce efecte vor avea aceste vânzari în privinta continuarii activitatii pentru restul întreprinderii, a mentinerii personalului salariat si al satisfacerii creditorilor.

e)     mijloacele financiare pe care se bazeaza posibilitatea realizarii planului.

În vederea cunoasterii de catre toate persoanele interesate a planului admis, legea prevede urmatoarele masuri de publicitate :

a)     depunerea planului la grefa tribunalului unde va fi accesibil spre consultare tuturor partilor interesate, care vor putea cere si o copie de pe acest plan.

b)     comunicarea planului tuturor creditorilor cunoscuti, debitorului si tuturor asociatilor sau actionarilor.

c)      publicarea în MO a hotarârii judecatorului sindic de admitere a planului cu precizarea urmatoarelor referinte :

-         cine a propus planul

-         data când va fi votat

-         posibilitatea de a se vota prin corespondenta (cu legalizarea semnaturii creditorului de catre notarul public) înregistrata la tribunal.

Planul de reorganizare este obligatoriu pentru debitor, indiferent cine a propus planul confirmat de tribunal. Sub supravegherea judecatorului sindic, debitorul va continua sa-si administreze averea pana când tribunalul va adopta o noua hotarâre de încetare a reorganizarii si de lichidare a averii debitorului.

Supravegherea judecatorului sindic asupra activitatii debitorului dureaza pâna la îndeplinirea masurilor de schimbare structurala prevazuta în plan, dar nu mai mult de un an dupa data confirmarii planului.

Societatea comerciala debitoare supusa reorganizarii va fi condusa de administratorii legal investiti, care nu au fost înlocuiti sub supravegherea judecatorului sindic. Actionarii si asociatii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni în conducerea sau în administrarea averii debitorului.

Daca debitorul nu se conformeaza planului, judecatorul sindic, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, în scris, tribunalului lichidarea. Tribunalul poate sa aprobe cererea sau o poate respinge. Cea de-a doua solutie poate fi adoptata atunci când se constata o redresare a activitatii debitorului si o crestere a cuantumului sumelor care urmeaza a fi distribuite creditorilor.

În aceasta situatie, tribunalul poate dispune prelungirea perioadei de reorganizare, pentru o durata de cel mult un an, desemnând o persoana care sa conduca activitatea debitorului. Aceasta persoana va prezenta lunar rapoarte judecatorului sindic asupra situatiei financiare a averii debitorului.

Daca debitorul nu se conformeaza planului sau daca planul de reorganizare nu se realizeaza la cererea administratorului, a debitorului, a oricarui creditor sau a reprezentantului creditorilor ori chiar din oficiu, pe baza raportului judecatorului sindic tribunalul poate hotarî oricând vânzarea partiala ori lichidarea judiciara a averii debitorului. Modificarile aduse creantelor prin planul de reorganizare ramân definitive.

Lichidarea judiciara înseamna certitudinea esecului. Acest deznodamânt ireversibil poate fi decis numai prin hotarârea tribunalului.

La propunerea judecatorului sindic, va putea fi desemnat si un lichidator (in conditiile prevazute de art.97).

Tribunalul dispune lichidarea judiciara în urmatoarele situatii:

(1)   când prin cererea introductiva, debitorul îsi manifesta intentia de a intra în lichidare judiciara.

(2)   ca urmare a hotarârii tribunalului de încetare a reorganizarii si de trecere la lichidarea averii debitorului

(3)   daca nu este confirmat de tribunal nici un plan

(4)   drept consecinta a aprobarii de catre tribunal a cererii de lichidare formulata de administrator sau de oricare dintre creditori.

7.6. FALIMENTUL

Falimentul se aplica în cazurile prevazute de Legea nr.64/1995 si are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Procedura falimentului consta intr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc : stabilirea masei active ; stabilirea masei pasive; efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului; închiderea procedurii falimentului.

Cazurile de aplicare a procedurii falimentului sunt reglementate de Legea nr.64/1995. Acestea sunt:

a) Neconfirmarea unui plan de catre tribunal

Daca nici un plan privind reorganizarea nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecatorul sindic sa înceapa de îndata procedura falimentului.

b)     Hotarârea tribunalului privind încetarea reorganizarii

In cazul în care debitorul si-a manifestat, prin cererea introductiva, intentia de a-si reorganiza activitatea si apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal, debitorul poate sa-si conduca activitatea si sa-si administreze patrimoniul sub supravegherea judecatorului sindic pâna când tribunalul va dispune, motivat, ca reorganizarea sa înceteze si sa treaca la lichidarea patrimoniului debitorului.

c)      Debitorul nu respecta planul de reorganizare

Daca debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare, tribunalul poate sa aprobe începerea procedurii falimentului, la cererea judecatorului sindic, administratorului sau a oricaruia dintre creditori.

d)     Lipsa unui plan de reorganizare confirmat de tribunal

În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de tribunal, debitorul, un creditor, comitetul creditorului sau Camera de Comert si Industrie teritoriala poate cere tribunalului sa-i ridice debitorului dreptul de a-si conduce activitatea. Cererea va fi examinata de tribunal într-o sedinta, cu citarea persoanelor interesate. Ea va putea fi admisa, motivat, în special pentru pierderile cu caracter continuu înregistrate sau a lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate. Din analiza cauzelor prezentate mai sus rezulta ca aplicarea procedurii falimentului impune verificarea de catre tribunal a conditiilor stabilite de lege.

Numai daca sunt îndeplinite conditiile de lege pentru un anumit caz de aplicare a procedurii falimentului se poate trece la aplicarea dispozitiilor legale privind aceasta procedura. Hotarârea tribunalului privind aplicarea procedurii falimentului are drept efect desesizarea debitorului de bunurile sale. Debitorul pierde dreptul de a administra si dreptul de a dispune de bunurile din patrimoniul sau. Un alt efect al hotarârii tribunalului privind aplicarea procedurii falimentului este dizolvarea societatii si lichidarea patrimoniului.

Aplicarea procedurii falimentului asupra debitorului implica luarea de catre tribunal a unor masuri cu caracter pregatitor. Aceste masuri privesc notificarea începerii procedurii falimentului si desemnarea lichidatorului.

Potrivit Legii nr.64/1995, judecatorul sindic trebuie sa notifice începerea procedurii falimentului, cât mai curând posibil, oficiilor postale, statiilor de cale ferata, antrepozitelor, depozitelor portuare si altor locuri de înmagazinare din circumscriptia în care debitorul are sediul sau comercial principal ori sucursalele sale. Prin notificare se solicita sa fie predata corespondenta comerciala a debitorului si orice alte comunicari trimise debitorului. Judecatorul sindic va putea cere societatilor bancare la care debitorul are depozite, sa nu dispuna de acestea fara ordinul sau.

In cazul când debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau înregistrarii în registrele de publicitate imobiliara, judecatorul sindic va trimite instantelor sau autoritatilor care tin aceste registre o copie de pe cererea introductiva, cu precizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea efectuarii unei mentiuni privind începerea procedurii falimentului.

Realizarea procedurii falimentului reclama numirea unui lichidator de catre tribunal la propunerea judecatorului sindic.

Lichidatorul va efectua actele, operatiunile si procedurile stabilite de judecatorul sindic si în cadrul realizarii procedurii falimentului judecatorul sindic va solicita tribunalului anularea actelor juridice frauduloase, încheiate de debitor în paguba creditorilor în cei trei ani anteriori înregistrarii cererii introductive.

Actiunea în anulare se va introduce în termen de un an de la data începerii procedurii. Anularea actelor juridice este urmata de restituirea prestatiilor în favoarea patrimoniului debitorului. Tertul care a dobândit un bun în baza unui act juridic încheiat cu debitorul, care a fost anulat, va trebui sa restitui bunul dobândit, sau daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului dreptului de proprietate asupra bunului.

În cazul în care tertul dobânditor a restituit valoarea bunului, el va avea împotriva patrimoniului debitorului o creanta de aceeasi valoare cu conditia ca dobândirea bunului sa fi fost cu buna credinta si fara intentia de a împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului.

În cazul aplicarii procedurii falimentului, judecatorul sindic trebuie sa asigure cresterea la maximum a valorii patrimoniului debitorului. De aceea, în privinta contractelor încheiate de debitor cu tertii si aflate în curs de executare, el trebuie sa faca o apreciere asupra contractelor si a consecintelor pe care acestea le-ar putea avea asupra patrimoniului debitorului.

Art. 46 din Legea nr.64/1995 prevede ca, în cazul în care contractele încheiate de debitor cu tertii nu au fost executate în totalitate ori substantial de catre toate partile, judecatorul sindic poate sa mentina sau sa rezilieze aceste contracte. Dreptul de optiune al judecatorului sindic priveste toate contractele încheiate de debitor, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung.

7.7. STABILIREA MASEI ACTIVE SI A MASEI PASIVE

Stabilirea masei active

Obiectul procedurii falimentului îl formeaza averea debitorului. În întelesul Legii nr.64/1995, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale, inclusiv cele dobândite în cursul procedurii, care pot face obiectul unei executari silite.

În masa activa intra pe lânga bunurile si drepturile patrimoniale existente în patrimoniul debitorului la data începerii producerii reorganizarii judiciare si falimentului si cele care au fost dobândite în cursul procedurii.

Lista bunurilor debitorului este întocmita de însusi debitorul sau de un expert contabil angajat de judecatorul sindic pe cheltuiala patrimoniului debitorului.

Pentru a putea face obiectul lichidarii în conditiile legii, bunurile trebuie sa existe în realitate, de aceea exista obligatia ca judecatorul sindic sa sigileze bunurile care fac parte din patrimoniul debitorului si sa le inventarieze.

Aceasta se realizeaza intr-un termen scurt, dupa pronuntarea de catre tribunal a hotarârii privind începerea falimentului. Daca debitorul are bunuri si în alte judete, judecatorul sindic va trimite notificari tribunalelor din acele judete în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor. Sigilarea va avea ca obiect: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile, care apartin patrimoniului debitorului. Vor fi excluse de la sigilare: bunurile care vor trebui vândute de urgenta spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; registrele de contabilitate ale debitorului; cambiile si alte titluri de valoare scadente, numerarul.

Inventarierea bunurilor

Cunoasterea bunurilor care fac parte din masa activa reclama inventarierea acestor bunuri de catre judecatorul sindic sau lichidator. Daca bunurile se pot inventaria într-o singura zi se trece direct la inventariere fara sigilare. La desfasurarea operatiunilor de inventariere trebuie sa fie de fata si sa asist si debitorul, daca judecatorul sindic a cerut acest lucru.

Inventarul trebuie sa descrie bunurile si sa încluda valoarea lor aproximativa la data inventarului.

Legea permite judecatorului sindic sa numeasca un expert care sa-l asiste la evaluarea bunurilor.

În calitate de expert poate fi numit si unul din creditori.

Din momentul inventarului, judecatorul sindic apare ca un depozitar judiciar al bunurilor cuprinse în inventar cu toate consecintele care decurg din aceasta calitate. El trebuie sa ia toate masurile care se impun pentru asigurarea si paza bunurilor si conservarea acestora.

Stabilirea masei pasive

În stabilirea masei pasive se parcurg urmatoarele etape:

a)     în 30 de zile de la deschiderea procedurii se va proceda la o declarare a creantelor pentru a se evalua situatia debitorului. Lista creantelor si creditorilor se întocmeste pe baza informatiilor primite de la debitor. în toate cazurile când informatiile date de debitor nu cuprind o lista corespunzatoare a numelor si adreselor tuturor creditorilor sai, judecatorul sindic poate folosi un expert contabil care pe baza bilantului, registrelor contabile si a altor documente va întocmi lista creditorilor.

b)     înregistrarea si verificarea creantelor. În vederea realizarii acestor operatiuni, judecatorul sindic va trimite fiecarui creditor o notificare în care ii va aduce la cunostinta termenul limita pentru înregistrarea creantelor precum si conditiile cerute pentru ca o creanta sa fie considerata valabila.

Creditorii trebuie sa-si înregistreze creantele într-un registru care se tine la grefa tribunalului.

c)      întocmirea tabelului preliminar a tuturor obligatiilor debitorului.

d)     solutionarea de catre tribunal (judecatorul sindic) a contestatiilor.

e)     întocmirea si afisarea tabelului definitiv al obligatiilor debitorului.

7.8. EFECTUAREA LICHIDARII SI DISTRIBUIREA SUMELOR ÎN URMA LICHIDARII

În procedura falimentului, prin lichidare se întelege, în sens larg, transformarea în bani a tuturor elementelor cuprinse în activul patrimoniului debitorului. Valorificarea bunurilor este reglementata de Art. 84, 101, 102 si 128 din Legea 64/1995. Vânzarea bunurilor din averea debitorului se face prin licitatie sau direct, cât mai avantajos si cât mai repede, la timpul cel mai potrivit si la pretul maxim.

Bunurile vor fi evaluate prin expertiza, se va realiza publicitatea vânzarilor, si respectarea dispozitiilor legale privind licitatia si adjudecarea. Lichidatorul va incasa veniturile realizate din administrarea bunurilor averii debitorului si le va depune în contul deschis pentru lichidare si va efectua plata creditorilor care au garantii reale.

Distribuirea sumelor rezultate în urma lichidarii

Distribuirea sumelor rezultate în urma lichidarii este reglementata în dispozitiile art.106, 107, 108 din Legea nr.64/1995.

Legea nr.64/1995 impune lichidatorului elaborarea unui raport final, ce se supune aprobarii judecatorului sindic, dupa lichidarea tuturor bunurilor din averea debitorului si solutionarea tuturor contestatiilor privitoare la creante.

Raportul final, însotit de un bilant general se comunica debitorului si creditorilor si se afiseaza la usa instantei. Orice creditor poate face obiectii în termen de 10 zile de la data afisarii.

Judecatorul sindic examineaza obiectiunile si decide prin sentinta sau încheiere. Aprobarea raportului final da dreptul lichidatorului sa distribuie tot ce a ramas nedistribuit. Fondurile nereclamate se depun dupa 90 de zile în contul averi debitorului la banca.

Lichidatorul adreseaza judecatorului sindic o cerere de închidere a procedurii de lichidare. Judecatorul sindic se va pronunta printr-o încheiere sau sentinta, dupa caz.

Potrivit art. 22 din Legea 64/1995, hotarârea judecatorului sindic de închidere a procedurii duce la descarcarea judecatorului, a administratorului sau lichidatorului de îndatoririle si responsabilitatile avute.

În aceeasi masura vor fi descarcate persoanele care au ajutat pe judecatorul sindic în timpul procedurii.

7[1] St. Càrpenaru - Drept comercial, Ed. All Beck, editia III, 2000, p. 18

8[2] Radu Bufan - Reorganizarea Judiciara si falimentul, Ed. Lumina Lex, 2001, p.13 -

9[3] Ion Turcu - Insolventa comerciala, reorganizarea judiciara si falimentul, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 36

10[4] Stanciu Carpenaru - Procedura Reorganizarii si lichidarii judiciare, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1996, p. 19

11[5] Stanciu Carpenaru - op. cit. p.545

12[6] pentru detalii, vezi Radu Bufan, op. cit. p. 139-142

Metode de restructurare si reorganizare a intreprinderii Restructurarea întreprinderii în cadrul legii cu privire la insolvabilitate presupune convocarea consiliului creditorilor şi restabilirea solvabilităţii întreprinderii cu ajutor extern. Procedurile de restructurare se aplică în următoarele cazuri: a) insolvabilitatea întreprinderii; b) incapacitatea întreprinderii de a ieşi cu propriile forte din criza economico-financiara in care se afla; c) dispunerea de capacităţi operaţionale si funcţionale viabile; d) solicitarea in scris a restructurării întreprinderii depusa

789

101112

de către proprietarii, managerul întreprinderii, de creditori sau autoritatea administraţiei publice locale; Dupa initiaerea procedurii de insolvabilitate instanţa de judecată aplică următoarele măsuri de asigurare: a) numeşte un administrator provizoriu; b) dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului sau emite prescripţia ca deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu; c) pune sub sechestru toate bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială; d) suspendă executarea silită asupra bunurilor debitorului; e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale sau decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu. Administrator - persoană desemnată de instanţa de judecată pentru supravegherea şi/sau administrarea patrimoniului debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate în modul şi în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege; Procedura de restructurare conform legii Insolvabilitatii se numeşte procedura planului Procedura planului se aplică de instanţa de judecată în temeiul hotărîrii adunării creditorilor. Durata procedurii planului se stabileşte în baza hotărîrii adunării creditorilor şi nu poate depăşi 3 ani. În cazul cînd debitorul este de importanţă vitală pentru economia naţională, prin decizie de Guvern, durata procedurii planului poate fi stabilită pe un termen de pînă la 5 ani. Instanţa de judecată nu va admite aplicarea procedurii planului dacă: a) este evident că planul propus de către debitor nu va fi aprobat de creditori sau nu va putea fi confirmat de instanţa de judecată; b) este evident că creanţele creditorilor, conform părţii organizatorice a planului depus de către debitor, nu pot fi executate; c) nu au fost respectate prevederile ce ţin de dreptul de a depune planul şi cerinţele faţă de conţinutul unui plan şi persoana care a depus planul nu le poate înlătura sau nu le înlătură în termenul rezonabil stabilit de instanţa de judecată. În cazul în care planul prevede redresarea solvabilităţii debitorului, prin încheierea instanţei de judecată, se instituie moratoriu asupra executării obligaţiilor pecuniare ale creditorilor şi a obligaţiilor fiscale pe un termen de pînă la 180 de zile. Moratoriul se aplică creanţelor a căror scadenţă a survenit pînă la data aplicării procedurii planului. Moratoriul privind satisfacerea creanţelor creditorilor nu se aplică creanţelor privind plata salariilor, pensiilor alimentare, creanţelor privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau creanţelor în legătură cu decesul acestora, precum şi creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după aplicarea procedurii planului. Sînt îndreptăţiţi să depună planul în instanţa de judecată administratorul şi debitorul. Planul poate fi depus de către debitor o dată cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a creditorilor, ori într-o cerere expresă adresată instanţei de judecată pînă la şedinţa de distribuire. Administratorul elaborează un plan doar la cererea adunării creditorilor şi îl depune în instanţa de judecată într-un termen rezonabil. La elaborarea planului pot contribui comitetul creditorilor, dacă este format, reprezentanţii angajaţilor şi debitorul. În cazul cînd planul nu este prezentat în termen de 90 de zile în instanţa de judecată, aceasta poate decide lichidarea debitorului. Instanţa de judecată poate prelungi, la cererea administratorului sau a debitorului, termenul de prezentare a planului, dar nu mai mult decît cu 30 de zile. Planul este compus din partea descriptivă şi partea organizatorică. În partea descriptivă se includ măsurile întreprinse după intentarea procesului de insolvabilitate sau care urmează a fi aplicate în scopul instituirii, prin procedura planului, a unei modalităţi de realizare a drepturilor participanţilor. Această parte poate cuprinde şi date despre temeiurile, oportunitatea şi consecinţele aplicării planului, necesare şi importante pentru ca creditorii să decidă asupra planului şi ca instanţa de judecată să aprobe planul. În partea organizatorică se stabileşte modalitatea de modificare, prin intermediul planului, a statutului juridic al participanţilor la procesul de insolvabilitate. Planul poate să prevadă: a) redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului; b) lichidarea patrimoniului întreprinderii; c) transmiterea întreprinderii sau a unei părţi din ea către un alt titular. În cazul cînd debitorul urmează să-şi continue activitatea, planul specifică modalităţile de achitare a datoriilor debitorului,

perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului. Proiectul planului va prevedea în mod expres: a) măsurile de stingere sau compensare în alt mod a creanţelor creditorilor, eventualele garanţii acordate fiecărei clase de creditori, indicarea claselor de creditori ale căror creanţe vor fi plătite în întregime sau nu vor fi defavorizate în alt mod prin plan; b) despăgubirile ce urmează a fi oferite tuturor claselor de creditori în comparaţie cu ceea ce ar primi prin distribuire în cazul lichidării; c) modul şi persoana căreia vor putea fi vîndute - parţial sau total, separat sau în bloc - bunurile debitorului, efectele obţinute prin aceasta, mai ales în ceea ce priveşte continuarea utilizării unor părţi din întreprinderea debitorului, folosirea salariaţilor şi satisfacerea creditorilor, precum şi proiectele financiare pe care se întemeiază posibilitatea de realizare a planului. Trebuie să fie făcută o diferenţiere între: a) creditorii cu creanţe garantate; b) creditorii chirografari, cu excepţia creditorilor de rang inferior; c) creditorii chirografari de rang inferior. Acceptarea planului (1) Fiecare clasă de creditori cu drept de vot votează planul separat. (2) Planul se consideră acceptat de către o clasă de creditori dacă în cadrul ei planul a fost votat de majoritatea deţinătorilor exprimată prin valoarea creanţelor şi de majoritatea creditorilor acestei clase. După ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată dispune, printr-o hotărîre, încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului. Atribuţiile de supraveghere a indeplinirii procedurii planului ţin de competenţa administratorului. În legătură cu aceasta, atribuţiile administratorului şi ale membrilor comitetului creditorilor, precum şi supravegherea din partea instanţei judecătoreşti continuă.

În prezentele Indicaţii se vor utiliza următoarele noţiuni:    reorganizarea este o operaţiune juridică de unificare (fuziune, asociere), de dezmembrare (separare, divizare) sau transformare a societăţilor pe acţiuni cu transmiterea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune la subiecţii care-şi continuă existenţa sau la subiecţii nou apăruţi;    unificarea este o operaţiune juridică prin care două sau mai  multe societăţi pe acţiuni îşi unesc patrimoniul în scopul continuării activităţii de antreprenoriat sub o denumire de firma unică. Drepturile şi obligaţiile societăţii pe acţiuni care dispar în rezultatul unificării, se transmit prin succesiune cu titlu universal la societatea pe acţiuni, care îşi pastrează existenţa sau care apare în  rezultatul unificării. Unificarea se realizează prin două procedee:  fuziune  şi asociere;    fuziunea este o operaţiune juridică care constă în reunirea a două sau mai multe societăţi pe acţiuni, care-şi  încetează existenţa transmiţînd drepturile şi obligaţiile unei societăţi pe acţiuni nou create, în rezultatul contopirii;    asocierea este o operaţiune juridică prin care o societate pe acţiuni înglobează una sau mai multe întreprinderi, devenind succesoarea în drepturi cu titlul universal a întreprinderilor înglobate care-şi încetează existenţa;    dezmembrarea este o operaţiune juridică prin care o societate pe acţiuni se divizează în două sau mai multe întreprinderi la care  trec concomitent prin succesiune drepturile şi obligaţiile celei  existente.    Dezmembrarea se realizează prin două procedee: separare şi divizare;    separarea este o operaţiune juridică prin care din componenţa unei societăţi  pe acţiuni,  care ulterior continuă să-şi  păstreze propria identitate se desprinde una sau mai multe întreprinderi (societăţi pe acţiuni) la care trec prin succesiune, conform bilanţului de separare o parte din drepturi şi obligaţii;

    divizarea este o operaţiune juridică prin care o societate pe acţiuni dispare, împarţindu-se în două sau mai multe întreprinderi (societăţi pe acţiuni) noi la care trec concomitent  prin succesiune, conform  bilanţului de divizare, drepturile şi obligaţiile societăţii pe acţiuni care dispare;    transformarea  este o operaţiune juridică prin care o întreprindere cu o formă de organizare juridică se transformă în societate pe acţiuni, efectuînd emisiunea de acţiuni necesară sau o societate pe acţiuni  se transformă  într-o întreprindere cu o formă de organizare, retrăgînd din circulaţie  şi  lichidînd  acţiunile emise  păstrîndu-se drepturile  şi obligaţiile patrimoniale existente pîna la transformare;    hîrtii de valoare  - acţiuni şi obligaţiuni emise şi  puse în circulaţie în concordanţă cu Legea privind societăţile pe  acţiuni şi Legea privind circulaţia hîrtiilor de valoare şi bursele de valori;emisie a hîrtiilor de valoare - totalitatea hîrtiilor de valoare ale unui emitent, care aparţin unei clase şi care au termene identice de începere şi încheiere a plasării (iar pentru obligaţiuni şi termene  de circulaţie)  în corespundere cu decizia privind emisia acestor hîrtii de valoare;    decizia de emisie a hîrtiilor de valoare este actul (documentul) adoptat de organul competent al emitentului care conţine informaţii suficiente pentru determinarea drepturilor încorporate în fiecare hîrtie de valoare ce se decide a fi emisă;    plasarea hîrtiilor de valoare  - alienarea de către emitent a hîrtiilor de valoare posesorilor iniţiali;    anulare a hîrtiilor de valoare - totalitatea acţiunilor emitentului privind stingerea şi/sau lichidarea hîrtiilorde valoare în modul stabilit de legislaţie;    valoare de piaţă  a  patrimoniului  - preţul la care vînzătorul şi cumpărătorul, care deţin informaţie completă privind preţurile de piaţă a patrimoniului dat şi care nu sînt obligaţi să-l vîndă, respectiv cumpere, ar fi de acord să efectueze tranzacţia vizată;    convertirea hîrtiilor de valoare la reorganizare este o operaţiune juridică de retragere din circulatie a hîrtiilor de valoare, în legatură cu  reorganizarea, în scopul de anulare a acestora şi schimbarea lor cu hîrtiile de valoare noi emise de societatea care se formează sau care se păstrează în rezultatul reorganizării;    bilanţul de separare (divizare) este bilanţul contabil întocmit conform standardelor existente, care reflectă informaţia necesară privind mărimea capitalului social, bunurile, drepturile şi obligaţiile societăţii  pe acţiuni (întreprinderii) născută în procesul separării (divizării). Bilanţul de separare (divizare) este întocmit în baza actelor de transfer care concretizeaza separarea (divizarea) patrimoniului,  drepturilor şi obligaţiilor societăţii reorganizate trecînd prin succesiune  la societăţile apărute prin separare sau divizare;    bilanţ consolidat este bilanţul contabil întocmit conform standardelor existente, care reflectă informaţia necesară privind capitalul social, drepturile şi obligaţiile societăţii noi apărute  în rezultatul contopirii sau a societăţii care s-a păstrat în rezultatul asocierii. Bilanţul consolidat reprezintă suma capitalului social a Societăţilor implicate în fuziune (asociere), a drepturilor şi obligaţiilor acestora şi se consideră operaţiunea contabilă  finală  a procesului  de reorganizare Concomitent, bilanţul consolidat este primul bilanţ al societăţii nou apărute sau a celei ce-şi continuă existenţa în rezultatul asocierii.

6.5. Evaluarea întreprinderii în dificultate

Cu exceptia cazurilor tranzactiilor bursiere, care se realizeaza într-un

cadru relativ standardizat, toate evaluarile de întreprinderi reprezinta cazuri

particulare sau speciale. Totusi un anumit numar de situatii necesita o

metodologie de evaluare specifica.

Cazul întreprinderii în dificultate care trebuie evaluata este o situatie care

se întâlneste, din nefericire, frecvent. De fapt, prelungirea vietii anumitor

întreprinderi implica o schimbare de proprietate. Cumparatorul poate aduce

capital în întreprinderea confruntata cu dificultati sau o poate gestiona mai bine

decât predecesorul sau. În vederea unui astfel de transfer de proprietate,

evaluarea este absolut necesara.

Întreprinderea, a carui obiectiv îl reprezinta generarea de profit pentru

proprietarii sai ca urmare a desfasurarii activitatii pentru care a fost înfiintata,

poate cunoaste în anumite momente ale existentei sale dificultati de natura

variata, cu consecinte negative asupra evolutiei sale viitoare.

Cauzele care determina dificultatea de functionare a întreprinderii sunt

multiple. Literatura de specialitate grupeaza aceste dificultati în: dificultati

structurale si accidente de trezorerie13[1].

Dificultatile structurale tin de: starea tehnica a activelor, mentinerea unor

tehnologii neperformante, productivitate a muncii redusa, management

neperformant, carente în adaptarea cererii la cerintele consumatorilor,

nerespectarea conditiilor contractuale cu partenerii de afaceri etc. Daca aceste

probleme sunt de natura cronica pot face întreprinderea neredresabila, acesta

intrând în incapacitate de plata ce genereaza lichidarea pe cale judiciara.

Dificultatile de trezorerie pot aparea si la întreprinderile corect finantate,

cu tehnologie avansata si produse competitive pe piata, provenind, de obicei, din

neîncasarea în timp util a productiei livrate, ca urmare a pierderii unor clienti

importanti datorita falimentului acestora sau conjuncturii de piata nefavorabile.

Aceste întreprinderi sunt de regula redresabile în urma unei infuzii de fluxuri

financiare care acopera golul de trezorerie.

13

Procesul de reorganizare si lichidare pe cale judiciara a întreprinderilor

aflate în dificultate este un proces complex, reglementat legal si condus de un

judecator sindic numit de tribunal în a carui raza teritoriala îsi are sediul

întreprinderea. Procesul implica doua faze:

1. reorganizarea judiciara;

2. falimentul (lichidarea activelor);

În urma deciziei tribunalului, dupa consultarea adunarii creditorilor, în

cazul reorganizarii judiciare întreprinderea va fi condusa de un administrator

numit de judecatorul sindic, care pe baza unui plan de reorganizare încearca

redresarea întreprinderii prin eliminarea pierderilor, vânzarea unor active pentru

plata datoriilor, restrângerea cheltuielilor. Dupa elaborarea panului de

reorganizare pus în practica de administrator, întreprinderea poate evita

falimentul, iar tribunalul ridica restrictiile impuse.

Ţinând seama de faptul ca prin decizii corecte întreprinderile respective

pot redeveni profitabile si pot aduce fluxuri financiare pozitive, ele se pot evalua

utilizând metodele bazate pe actualizarea fluxurilor viitoare de venit. Aceste

metode sunt diferentiate, în functie de situatia întreprinderii analizate. Astfel, în

cazul în care se tine seama de capitalul necesar a fi adus în întreprindere, pentru

redresarea sa, si de riscul nereusitei acestei actiuni, rata de actualizare va fi mai

mare, decât la aceiasi întreprindere în conditii normale. Din aplicarea corecta a

acestei actiuni rezulta valoarea întreprinderii redresabile. O alta posibilitate este

aceea de a evalua întreprinderea dupa ce a avut loc efectiv procesul de redresare

si s-au obtinut rezultate, fiind recomandata actualizarea cash-flow-ului. Din

valoarea astfel rezultata se deduce valoarea capitalului necesar pentru redresare,

rezultând valoarea întreprinderii.

În cazul în care acest plan de redresare nu da rezultate se declanseaza

procedura de lichidare, respectiv vânzare fortata a activelor în vederea acoperirii

datoriilor. Ca urmare a unui studiu de lichidare si evaluare a activelor are loc

vânzarea: afacerilor viabile (sectii, ateliere, laboratoare dotate cu echipamente

performante, ce pot functiona independent si produce bunuri cerute pe piata),

proprietatilor imobiliare (sedii, birouri, magazine), echipamentelor (linii

tehnologice, alte echipamente si instalatii în stare de functionare), bunurilor

casate.

Pierderile realizate de o întreprindere fac dificila utilizarea anumitor

metode de evaluare traditionale. Când o întreprindere realizeaza pierderi, nu se

poate evalua în functie de rezultatele sale trecute. Capitalizarea acestor pierderi

ar da întreprinderii o valoare negativa. În multe cazuri, o întreprindere care

înregistreaza pierderi poate conserva o valoare economica pozitiva numai în

cazul în care exista posibilitatea de a se redresa în viitor. În ceea ce consta

valoarea patrimoniala, sunt foarte rare cazurile în car aceasta ar putea deveni

negativa, este cazul întreprinderilor a caror datorii sunt superioare activului real.

Pentru aceste întreprinderi se face o evaluare din care rezulta activul net de

lichidare (ANL), determinat în urma adunarii la activul net contabil diferentele

pozitive din evaluari si deducând diferentele nete din evaluari, costurile de

lichidare si impozitul pe plusvalori.

Dupa procesul de lichidare, în urma vânzarii activelor, la dispozitia

vechilor proprietari poate sa ramâna sau nu o suma de bani, care rezulta ca

urmare a deducerii datoriilor pe care le are întreprinderea din valoarea efectiv

obtinuta prin vânzarea întreprinderii supusa lichidarii.

În ambele cazuri, valoarea obtinuta în urma acestor evaluari nu este o

valoare de piata, datorita restrictiilor impuse acestor vânzari, respectiv timpul

limitat în care trebuie sa se realizeze vânzarea, absenta unor actiuni de

marketing in acest sens, si este o valoare inferioara valorii de piata.

Potentialii cumparatori ai întreprinderilor în dificultate sunt: oamenii de

afaceri care câstiga din revânzarea întreprinderii, dupa ce în prealabil au

întreprins actiuni de redresare a ei; fosti salariati sau personal de conducere ai

întreprinderii lichidate; alte întreprinderi, parteneri, concurenti etc.

Reorganizare

Reorganizarea judiciară este, pentru societatea aflată în procedura insolvenței, alternativa pozitivă, atât pentru debitoare cât și pentru creditorii acesteia, spre deosebire de faliment.

Totodată reorganizarea reprezintă și o măsura legală pe care o poate adopta societatea aflată în dificultate financiară evidentă (insolvență vadită) întrucât poate reprezenta o șansă reală de redresare și de continuare a unei afaceri care în mod normal ar fi supusă falimentului.

Cadrul legislativ îl constituie Legea nr. 85/2006 ce prevede în mod specific procedura reorganizării judiciare ca măsură de redresare a activității economice a unei societăți aflate în insolvență vadită sau iminentă.

Avantajele majore ale deschiderii unei astfel de proceduri de catre societatea aflată în insolvență sunt: suspendarea tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor îndreptate impotriva debitorului și a bunurilor acestuia, faptul că de la data deschiderii procedurii insolvenței nu se mai calculează dobânzi, majorări și penalități la creanțele existente (cu câteva excepții expres prevăzute de lege), posibilitatea reeșalonării plății creanțelor către creditori etc.

În calitate de administrator judiciar, serviciile noastre se adresează atât creditorilor care urmăresc maximizarea gradului de recuperare a creanțelor împotriva debitorului cât și societăților amenințate de insolvență.

În calitate de administrator judiciar, SIERRA QUADRANT garantează  independență, experiență în gestionarea procedurilor complexe, responsabilitate şi respectarea prevederilor legale.

În cadrul mandatului încredințat ne asumăm:

Consilierea debitorului sau întocmirea planului de reorganizare; Verificarea legalității și a fezabilității planului; Cautarea și adoptarea soluțiilor legale și manageriale optime, în armonie cu interesul

concursual al creditorilor și cu situația concretă a societății în insolvență.

Intocmire planuri de reorganizarePlanificarea economică este cheia succesului comercial. Planificarea (bussines – plan-ul) este cu atât mai importantă în situația de criză economică a intreprinderii, sens în care acesta constituie un element esențial pentru supraviețuire.

Ca măsură importantă în revitalizarea și reorganizarea unei intreprinderi, planul ce stă la baza acesteia presupune prognoza pe o durata medie (în cele mai multe cazuri 3 ani – perioada maximă prevazută de Legea 85/2006) a activității comerciale, finaciare-economice, de marketing, sociale și investiționale a societății.

Pentru a fi convingator planul de reorganizare nu are la bază doar prognoze financiare optimiste, ci previziuni ale activității viitoare bazate și corelate cu demersuri și măsuri credibile și viabile pentru intreprinderea implicată în procedură.

Un rol important il are graficul de plăți, care, oricât de optimist ar părea, nu este credibil în lipsa unui studiu și a unor date financiare fezabile ce trebuiesc incluse în planul de reorganizare.

În ultimul rând importantă este negocierea graficului de plăți cu creditorii importanți din fiecare categorie cărora prevederile planului le aduce modificarea termenului de plată, a valorii totale a creanței sau a modalității de plată a acesteia.

Experiența bogată în domeniu permite echipei noastre să acorde consultanță și/sau să intocmeasca planuri de reorganizare care să convinga toate părțile implicate într-o procedură (creditori, judecătorul sindic, administratorul judiciar etc.) de oportunitatea, fezabilitatea și legalitatea acestuia.

REORGANIZAREA  FIRMEI

Legea nr. 85/2006 privind insolventa („Legea Insolventei”) prevede in mod specific procedura reorganizarii judiciare, ca masura de redresare a activitatii economice a unei societati aflate in insolventa sau intr-o stare iminenta de insolventa.

Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de catre societatea aflata in insolventa se numara: suspendarea tuturor activitatilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor indreptate impotriva debitorului si a bunurilor acestuia, faptul ca de la data deschiderii procedurii insolventei nu se mai calculeaza dobanzi, majorari si penalitati la creantele existente (cu cateva exceptii expres prevazute de lege), posibilitatea reesalonarii platii creantelor catre creditori etc.

Procedura reorganizarii judiciare prezinta insa si o serie de dezavantaje pentru societatea aflata in stare de insolventa, cum ar fi desfasurarea activitatii sub supravegherea unui administrator judiciar, modificarea partiala sau totala a conducerii societatii aflate in reorganizare, ridicarea in tot sau in parte a dreptului de administrare a debitorului etc.

Trecand peste dezavantajele unei astfel de proceduri, folosirea de catre comercianti a procedurii reorganizarii poate reprezenta o sansa reala de redresare si de continuare a unui business care in mod normal ar fi supus falimentului.

Procedura Reorganizarii in Legislatia Romana

Spre deosebire de legislatia altor state, legislatia romana nu reglementeaza decat procedura reorganizarii pe cale judiciara, fapt care nu inlatura totusi posibilitatea unei reorganizari conventionale. Aceasta modalitate de reorganizare presupune in practica negocieri purtate de debitor cu principalii creditori in vederea reesalonarii platii creantelor, insa intr-o asemenea procedura debitorul nu dispune de nicio masura de protectie legala. In consecinta, daca negocierile nu sunt incununate de succes, sau daca situatia economica a debitorului continua sa se deterioreze, intr-un final se va deschide procedura insolventei prevazuta de Legea Insolventei, fie de catre debitor, fie de catre oricare dintre creditorii sai.

Procedura reorganizarii judiciare se declanseaza prin cererea de intrare in insolventa pe care debitorul aflat in insolventa sau intr-o stare iminenta de insolventa o inainteaza

tribunalului. La aceasta cerere societatea trebuie sa anexeze in mod obligatoriu o serie de acte, printre care se numara si declaratia prin care debitorul isi arata intentia de a intra in procedura de reorganizare. Formularea cererii si anexarea actelor solicitate trebuie efectuata cu multa atentie deoarece in cazul in care nu sunt depuse toate actele cerute de Legea Insolventei sau actele depuse sunt incomplete, judecatorul sinidc va dispune intrarea debitorului in procedura simplificataa insolventei, chiar daca acesta si-a manifestat intentia de a intra in procedura de reorganizare.

Pe langa debitor, procedura insolventei poate fi declansata de orice creditor care indeplineste cerintele prevazute de Legea Insolventei prin introducerea unei asemenea cereri la tribunal. Daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate inca, toate cererile de deschidere a procedurii se vor conexa la cererea formulata de debitor.

Dupa introducerea cererii si verificarea documentelor depuse de debitor, in cazul in care cerintele legale sunt indeplinite, judecatorul sindic va dispune deschiderea procedurii generale. Prin aceasta decizie de deschidere a procedurii, judecatorul sindic va numi si un administrator judiciar si va stabili de asemenea ridicarea integrala sau partiala a dreptului de administrare a debitorului si intinderea atributiilor administratorului judiciar.

De la data deschiderii procedurii generale se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale si se va opri curgerea dobanzilor, majorarilor si a penalitatilor la creantele nascute anterior datei deschiderii procedurii, cu anumite exceptii prevazute de lege. De asemenea, de la data deschiderii procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze fara acordul judecatorului sindic actiunile ori partile sociale sau de interes detinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Pentru protejarea activitatii debitorului pe durata perioadei de observatie si in perioada de reorganizare se interzice intreruperea temporara sau refuzul de furnizare a serviciilor de catre furnizorii de servicii (cum ar fi electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice etc.) in cazul in care debitorul are calitatea de consumator captiv.

Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti sub supravegherea administratorului judiciar (daca nu i-a fost ridicat dreptul de administrare) sau sub conducerea administratorului judiciar (daca debitorului i-a fost ridicat dreptul de administrare).

Pentru a beneficia de procedura de reorganizare trebuie propus un astfel de plan fie de catre debitor, fie de administratorul judiciar sau de creditori. Planul trebuie sa contina modalitatile concrete de reorganizare a societatii, care pot imbraca fie forma restructurarii, fie forma lichidarii unei parti din averea debitorului, fie o combinatie intre cele doua modalitati propuse anterior. In cuprinsul aceluiasi plan se va regasi si programul de plata a creantelor iar durata planului de reorganizare nu va putea depasi 3 ani. Durata va putea fi prelungita la propunerea administratorului judiciar cu respectarea prevederilor specifice cuprinse in Legea Insolventei. Tot in legea mai sus mentionata se prevad in detaliu toate elementele care trebuie sa se regaseasca in planul de reorganizare si in lipsa carora acesta nu va fi admis de judecatorul sindic.

Dupa propunerea planului de catre oricare dintre persoanele indreptatite judecatorul sindic va putea admite sau respinge planul, iar in cazul in care planul este admis va trebui ca si adunarea creditorilor sa-l accepte, manifestandu-si in acest sens optiunea prin vot. Daca planul este acceptat de adunarea creditorilor, judecatorul sindic va confirma respectivul plan si va incepe reorganizarea in mod corespunzator a activitatii debitorului.

Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru depunerea unui astfel de plan a expirat, atunci judecatorul sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.

Procedura de reorganizare a societatii se inchide in momentul in care s-au indeplinit toate obligatiile de plata asumate prin planul de reorganizare. Daca in timpul executarii planului de reorganizare debitorul nu se conformeaza acestuia sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori va putea cere oricand judecatorului sindic sa aprobe intrarea in faliment a debitorului.

Reorganizarea judiciara se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor.

Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan de reorganizare, care poate sa prevada:

restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului; restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social; restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;

Daca administratorii (conducerea SC a carui insolventa se cere a fi constatata) au indicii pertinente ca SC are posibilitati (resurse) de a se reabilita prin continuarea activitatii in baza unui “plan de reorganizare” pus in opera sub supravegherea unui practician in insolventa (administrare judiciara), ei pot incerca sa ceara Judecatorului sindic aplicarea prevederilor legale in acest sens acte contabile care sa dovedeasca solvabilitatea debitorului

Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare.

Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i   s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.

Administratorul judiciar,  la recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia

Administratorul judiciar este obligat sa intocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzand toate incasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.

Prin sentinta sau, dupa caz, incheierea avand drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului. Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza: – sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; – sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

Administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de acesta, care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala. Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.

In cazul in care, prin raportul sau, administratorul judiciar arata ca activitatea debitorului poate fi redresata pe baza unui plan de reorganizare judiciara, acesta va trebui sa precizeze daca recomanda ca planul de reorganizare sa fie cel propus de debitor, daca, la cererea debitorului, colaboreaza la intocmirea acelui plan ori daca intentioneaza sa propuna un alt plan singur sau impreuna cu unul ori mai multi creditori. In cazul in care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare in faliment, judecatorul-sindic va dispune, in termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunt referitor la raport in Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea datei adunarii creditorilor, la care va supune votului adunarii creditorilor propunerea administratorului judiciar si punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.

Primele masuri In urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa ori, dupa caz, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat / inregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului. Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezenta lege. Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale. Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate care nu sunt scadente la data inregistrarii cererii de admitere vor fi inscrise in tabelul de creante cu intreaga lor valoare, insa, in cursul falimentului, orice distribuire de suma pentru astfel de creante se va face cu respectarea dispozitiilor din lege. Creantele constand in obligatii care nu au fost calculate in valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii vor fi calculate de catre administratorul judiciar/lichidator si inscrise in tabelul de creante cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Un creditor care, inainte de inregistrarea unei

cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta inscrisa in tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a incasat-o inca.

Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va intocmi si va inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului, precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratand pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor si suma acceptata de administratorul judiciar. La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; in acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, in tot sau in parte, creantele, in mod provizoriu, la masa credala, atat in ceea ce priveste deliberarile, cat si repartitiile. Daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de garantii. Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar/lichidatorul va inregistra, de indata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului, aratand suma, prioritatea si situatia garantata sau negarantata  a fiecarei creante. Dupa inregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume in caz de faliment in procedura simplificata.