1

DOINA BUTIURCA

RELAŢII ŞI FUNCŢII SINTACTICE

Teste-grilă din perspectivă structurală şi funcţional-sintactică

Ars

Academica Bucureşti, 2008

2

Editura Ars Academica Str. Hiramului nr. 11, sector 3, Bucureşti Telefon: 0314 251 945, fax: 0314 251 652 e-mail: office@arsacademica.ro www.arsacademica.ro © Copyright Editura Ars Academica Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BUTIURCA, DOINA Relaţii şi funcţii sintactice : teste-grilă din perspectiva structurală şi funcţional-sintactică/Doina Butiurca. - Bucureşti: Cartea Universitară, 2008 Bibliogr. ISBN: 978-973-731-632-5 811.135.1'367

Referenţi ştiinţifici:

Conf. dr. CECILIA CĂPĂŢÂNĂ dr. CRISTINA-ALICETOMA dr. MANUELA NEVACI

3

Mintea tânărului nu e un vas pe care să-l umpli, ci o torţă pe care s-o aprinzi, pentru ca ea,

la rândul ei, să lumineze singură.

Plutarh

4

5

Familiei mele de aici şi Celei care ne veghează de Sus

6

7

CUPRINS Referinţe ....................................................................................................... 9 Cuvântul autorului ...................................................................................... 15 Lista de abrevieri ........................................................................................ 17 Sintaxa între disciplinele lingvistice ........................................................... 19 I. Relaţia de dependenţă sau de subordonare .................................... 23 II. Modalităţi de realizare a relaţiei de dependenţă ........................... 29

II.1. Mijloace fonetice .................................................................. 29 II.1.1. Mijloace prozodemice, accentul, intonaţia, pauza .... 29 II.1.2. Mijloace grafemice .................................................... 34

II.2. Mijloace morfologice ............................................................37 II.2.1. Recţiunea.Cazurile .................................................... 38 II.2.2. Regimul prepoziţiilor ................................................ 39 II.2.3. Recţiunea verbelor ..................................................... 47 II.2.4. Regimul adjectivului ................................................. 61 II.2.5. Recţiunea adverbului ................................................. 75 II.2.6. Regimul interjecţiei ................................................... 79 II.2.7. Regimul pronumelor .................................................. 86 II.2.8.Grupul nominal. Atributul .......................................... 95

III. Relaţia de echivalenţă ................................................................ 103

8

IV. Relaţia de dependenţă bilaterală ............................................... 108 (predicatul şi subiectul) Predicatul V. Relaţii ternare de dependenţă unilaterală ................................... 121

V.1. Numele predicativ .............................................................. 121

V.2. Complementul predicativ al obiectului .............................. 126

V.3. Predicativul suplimentar ..................................................... 127 VI. Subiectul ........................................................................................... 132 VII. Complementele ........................................................................ 148

VII.1. Complementul secundar ................................................ 148

VII.2. Complementul posesiv .................................................. 151

VII.3. Complementul circumstanţial sociativ .......................... 155

VII.4. Complementul circumstanţial opoziţional .................... 158

VII.5. Complementul circumstanţial cumulativ ...................... 162

VII.6. Complementul circumstanţial de excepţie .................... 166 Rezolvarea testelor-grilă ................................................................. 171 Bibliografie ..................................................................................... 174 Note ................................................................................................. 177

9

REFERINŢE

În ultimii ani, au apărut cele mai importante lucrări academice în domeniul ştiinţelor limbii, şi anume ediţia a doua a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române şi Gramatica limbii române, cu două volume: Cuvântul şi Enunţul.

La întrebarea asupra necesităţii apariţiei noii gramatici, fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, a răspuns înţelept că, în timpul scurs de la elaborarea vechiului tratat academic, �limba n-a stat degeaba�. Nici cercetările din domeniul ştiinţelor limbii! Nici măcar manualele şcolare n-au rămas doar la informaţiile şi soluţiile oferite de vechiul tratat academic! Cei 43 de ani scurşi de la apariţia ediţiei a II-a a Gramaticii au constituit un interval mai mult decât suficient pentru confirmarea sau infirmarea soluţiilor propuse, pentru modernizarea perspectivei de cercetare a fenomenului lingvistic, pentru actualizarea studiului limbii române (limbă care nu mai este aceeaşi cu cea de dinainte de 1963, examinată în vechea ediţie!), pentru corelarea acestui studiu cu noile achiziţii ale ştiinţelor limbii, pentru îmbogăţirea descrierii limbii cu noi perspective, menite în fond să pună în evidenţă funcţionarea limbii. Limba apare descrisă din perspectiva utilizării ei în comunicare. Avem, în sfârşit, o gramatică funcţională a limbii române, care ar fi trebuit să devină baza gramaticii şcolare. În fond, unul dintre rosturile principale ale Gramaticii Academiei a fost şi ar trebui să rămână acela de a oferi soluţii �oficiale�, valabile în special la examenele şi concursurile naţionale.

Acelora, pentru care întotdeauna �strugurii la care nu ajung li se par acri�, în consecinţă, acelora pentru care noua gramatică rămâne doar �un tratat academic� ce nu va determina nicio schimbare asupra gramaticii şcolare, le reamintim că exerciţiile de schimbare a mentalităţii au început de mult şi, evident, vor continua. Pentru cei care nu vor înţelege niciodată că orice ştiinţă se updatează mereu, valorificând printr-un proces deloc simplu noile achiziţii, încremenirea în lucruri ştiute, multe dintre ele depăşite, reprezintă soluţia cea mai comodă, iar pentru cei neputincioşi, chiar singura soluţie.

Opinia exprimată de Valeria Guţu Romalo în privinţa �raportului dintre această gramatică şi predarea limbii române� lămureşte pe oricine asupra

10

necesităţii înnoirii: �ca tratat ştiinţific, gramatica nu poate fi un manual, nici măcar universitar, dar poate constitui un temei şi un imbold de înnoire a predării gramaticii limbii române în şcoală. [�] Gramatica oferă numeroase sugestii (şi cunoştinţele necesare) atât pentru înnoirea manualelor şi ameliorarea procesului de predare a limbii române, cât şi pentru eficientizarea demersului de dezvoltare a abilităţilor de comunicare, aspect al procesului instructiv-educativ căruia i se acordă o pondere deosebită în învăţământul românesc actual.� (România literară, nr.10, 2006)

Dintotdeauna, cercetarea lingvistică românească a ţinut pasul cu cele mai moderne orientări din domeniul ştiinţelor limbii, fără a neglija în vreun fel bunele rezultate ale gramaticii tradiţionale. Trebuie să se înţeleagă că nu doar anumite domenii ştiinţifice se schimbă şi altele nu, că nu numai limba este într-un permanent proces de înnoire, ci şi cercetarea ei.

�Temei şi imbold de înnoire a predării noii gramatici� reprezintă culegerea de teste-grilă propusă de Doina Butiurcă.

Autoarea încearcă şi reuşeşte să depăşească cunoscuta inerţie a analizei textului. Exerciţiile sunt variate, solicită judecata, ajută la înţelegerea noii gramatici şi la formarea competenţelor, facilitează diferenţierea generalului de particular în cadrul aceloraşi clase-tip, prin intermediul contextului.

Cu ajutorul testelor-grilă propuse, autoarea reuşeşte să demonstreze existenţa variaţiilor ,,sintactice libere�, a coocurenţelor şi ambiguităţilor, a ,,licenţelor� convertite estetic, sub acţiunea relaţiilor de tip sintagmatic şi paradigmatic. Considerând că grupul verbal exemplifică cel mai clar această varietate, autoarea acordă, în conformitate cu noua gramatică academică, un loc special consecinţelor sintactice ale reorganizării grupului verbal. Astfel, efectele sintactice ale pasivizării, consecinţele impersonalizării şi ale diferitelor reorganizări sintactice sunt aspecte care dau �autoritate� grupului verbal, justificând apariţia noilor poziţii şi funcţii sintactice, prin urmare, ocupă locul cuvenit în culegere.

Delimitările operate între complementul direct şi cel secundar, complementul indirect şi cel prepoziţional, complementul posesiv şi atributul pronominal sau complementul indirect, circumstanţialul de mod şi comple-mentul comparativ, circumstanţialul de mod şi cel cantitativ, complementul predicativ al obiectului şi predicativul suplimentar erau previzibile, pe de o parte, prin justificarea insuficientă a vechii lor înglobări în clase eterogene şi pe de altă parte, prin existenţa unor trăsături distinctive consemnate în ediţia