RELAŢIA DINTRE GEOMORFOLOGIE ŞI PLANIFICAREA

TERITORIULUI ÎN COMUNA MĂNECIU, JUDEŢUL PRAHOVA

Masterand Elena-Alexandra IVANOV

The relationship between geomorphology and territorial planning in Măneciu commune,

Prahova County. Since the ancient times, the natural landscape has been shaped, more or less efficiently, in order

to serve the human use, whether for agricultural uses (for example the terracing proces of steep slopes, such as in

Machu Picchu) or for social, religious or cultural uses (a good example is the city of Setenil de las Bodegras, built

underneath a rock). The interconnections between geomorphology and territorial planning have been determining for

centuries the development of the human communities and also the characteristics and the means of construction of

the buildings constituting them. These relations that are forming through time as geomorphological processes

(landslides, erosion, deposition, mass movement) are more and more important to territorial planning as the altitude

increases, so that the most affected areas are the highlands, the Subcarpathians and the Carpathians. In order to see

the cause-effect relations between geomorphology and territorial planning, is it important to study in detail how the

environment influenced through time the evolution of human settlements.

Key words: terracing, geomorphology, territorial planning, geomorphological processes, the

Subcarpathians, the Carpathians.

Introducere

Marile unităţi de relief au imprimat, de-a lungul timpului, anumite caracteristici distincte

comunităţilor umane care le populează şi au însuşiri demografice diferite. Astfel, dacă trasăm o axă care să

parcurgă toate unităţile de relief existente pe teritoriul ţării, se pot observa disparităţi în ceea ce priveşte

numărul locuitorilor, al gradului de ocupare, al densităţii populaţiei, etc., ce au ca principal factor însuşi

relieful şi resursele ce sunt disponibile locuitorilor acestuia.

În planificarea teritorială, factorii naturali (relief, geologie, condiţii climatice, resursele de apă,

solurile, vegetaţia) ar putea fi restrictivi pentru unele activităţi sau ar putea fi favorabili pentru alte activităţi

(Grecu, Palmentola, Posea, 2003, Josan, 2006, Zahra, Alimohammad, 2011). Unul dintre obiectivele

principale ale geografiei fizice este de a determina cum elementele naturale produc tipare teritoriale

specifice (Franch-Pardo et al., 2017). Totodată, geografia fizică oferă contribuţii substanţiale în planificarea

teritorială pentru o dezvoltare sustenabilă (Franch-Pardo et al., 2017). Ca urmare, cel mai important lucru

este de a cunoaşte în detaliu elementele de cadru natural pentru a duce la buna îndeplinire a obiectivelor

propuse şi de a evita producerea de pericole induse (Josan, 2006).

Relieful este un factor restrictiv în special în zona montană, declivitatea, fragmentarea scăzută a

reliefului din anumite zone şi, nu în ultimul rând, accesibilitatea faţă de resurse (apă potabilă, terenuri

pentru cultivarea alimentelor), dictând modul de dezvoltare al satelor. Climatul în care se situează,

fundamentul geologic, elementele pedologice predominante, la fel ca unele caracteristici precum

hipsometria, densitatea fragmentării reliefului, energia de relief şi expoziţia versanţilor, au avut un rol

decisiv modul de evoluţie, de construcţie şi de amplasare a unităţilor teritoriale componente ale

localităţilor urbane şi rurale (Săndulache, 2014, Albă, Mititelu-Ionuş, Boengiu, 2017).

63

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 1, cod 010041, Bucureşti,

E-mail: elenaivanov.com@gmail.com

Relieful este, deci, cel care dictează, de multe ori, amplasamentul construcţiilor, al funcţiilor şi al

modului de utilizare a terenului. Utilizând o hartă hipsometrică, a densităţii fragmentării reliefului, a

energiei de relief şi a expoziţiei versanţilor planificarea teritoriului poate fi uşurată, iar terenul poate fi

utilizat la valoarea maximă, dacă se utilizează şi altfel de analize (pedologice şi climatice, spre exemplu). O

astfel de analiză complexă conduce la elaborarea unor studii interdisciplinare care au rolul de a răspunde

necesităţilor impuse de evoluţia civilizaţiei, determinând în acelaşi timp o permanentă aprofundare

(Rădoane, Rădoane, 2004). Relaţia dintre geomorfologie şi planificarea teritorială reprezintă o direcţie a

geomorfologiei aplicate care presupune pe baza unor predicţii referitoare la dinamica reliefului, prin

prezentarea potenţialului geomorfologic al unui teritoriu (…), să devină utilă în rezolvarea unor situaţii

social-economice (Rădoane, Rădoane, 2004, p. 24).

În ceea ce priveşte comuna propusă studiului, alegerea a fost făcută din punctul de vedere al

complexităţii geografice existente pe întreg teritoriul. Pot fi formulate trei idei principale legate de

dezvoltarea comunei.

Principala idee luată în considerare este că întreaga comună s-a dezvoltat în funcţie de formele de

relief întâlnite pe teritoriul său administrativ, de la sud către nord şi dinspre luncă spre versanţi, acolo

unde condiţiile au fost prielnice dezvoltării aşezărilor omeneşti şi unde puteau avea acces către materiile

de care aveau nevoie pentru a supravieţui.

O a doua idee este că prezenţa unei reţele

hidrografice bogate, cu râuri principale ce nu seacă niciodată,

şi a pădurii a reprezentat un factor ce a participat activ la

creşterea continuă a comunităţii pe parcursul mai multor

secole şi au fost favorabile locuirii continue a zonei.

O ultimă idee este că potenţialul comunei poate fi valorificat

astfel încât să aducă venituri populaţiei, investiţii viitoare în

infrastructură şi în centre de agrement putând reprezenta un

punct de pornire pentru a face cunoscută staţiunea Cheia şi

chiar toată comuna nu doar la nivel local, ci şi judeţean şi chiar

local.

Comuna Măneciu este situată în extremitatea nordică

a judeţului Prahova, la limita cu judeţul Braşov. Aceasta se află

la o distanţă de 18 km faţă Vălenii de Munte, la 46 km de

reşedinţa de judeţ, municipiul Ploieşti, şi la 67 de km de

municipiul Braşov.

Din punct de vedere geografic, comuna este localizată

la intersecţia meridianului de 26° (longitudine estică) cu

paralela 45° (latitudine nordică) şi este amplasată atât în zona

Carpaţilor de Curbură, cât şi a Subcarpaţilor de Curbură,

subdiviziunea Subcarpaţilor Interni ai Teleajenului (parte a

Subcarpaţilor Prahovei). Trecerea dintre cele două unităţi de

relief se face la nivelul lacului de acumulare din comună, în

zona fostului sat Plăieţu.

Un reper geografic important ce caracterizează comuna este prezenţa râului Teleajen, care

izvorăşte din munţii Ciucaş, mai precis din culmile Zăganu şi Bratocea, aflate în nordul comunei Măneciu

(Costea Teleajen, 2007, p. 86). Totodată, comuna este amplasată pe terasele râului, în special pe terasele

malului său drept de la intrarea în Măneciu Ungureni până la ieşirea din comună. Favorabilitatea amplasării

64

Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului

în Comuna Măneciu, județul Prahova

Fig. 1. Limitele zonei de studiu

comunei pe terasele râului constă în faptul că acestea pot fi considerate unele dintre cele mai fertile zone

pentru practicarea agriculturii. De asemenea, terasele sunt unele dintre cele mai sigure locuri pentru

construcţii prin prisma stabilităţii terenului şi a improbabilităţii unor inundaţii cauzate de revărsarea râului.

Metodologie

Pentru realizarea lucrării s-a lucrat pe mai multe etape de cercetare. Prima etapă a constat în

analiza literaturii de specialitate, fiind axată în special pe geomorfologie şi descrierea formelor de relief

majore pe care se află zona de studiu – Carpaţii de Curbură şi Subcarpaţii de Curbură, subdiviziunea

Subcarpaţilor Interni ai Teleajenului. De asemenea, a fost consultată şi literatura de specialitate înscrisă în

tematica planificării teritoriale, urmărind în mod deosebit relaţia dintre elementele de geomorfologie şi

planificarea teritoriului. Documentarea a presupus şi consultatea studiilor dedicate comunei Măneciu, de la

cele istorice, la cele de geografie fizică şi umană.

A doua etapă a presupus colectarea datelor secundare pe baza rapoartelor instituţiilor de

specialitate, a documentelor şi imaginilor satelitare.

Pentru realizarea hărţilor am folosit date luate, în special, de pe site-ul Geo-spatial, date ce au fost

prelucrate astfel încât să deservească scopului şi obiectivelor stabilite în cadrul studiului. Prelucrarea a fost

efectuată în programul ArcMap, extensia 10.4.1.

De asemenea, am efectuat mai multe campanii de teren pentru a analiza situaţia reală din cadrul

teritoriului analizat, atât cât era accesibil, realizând şi o arhivă fotografică. De asemenea, am folosit metoda

observaţiei, cercetarea calitativă şi pe cea cantitativă pe baza cărora am prelucrat atât date primare, cât şi

date secundare, cele din urmă fiind predominante.

Rezultate şi discuţii

Localizarea comunei este, pe cât de idilică şi de dorit în special din punct de vedere turistic sau

chiar estetic, pe atât de problematică în privinţa planificării teritoriale. Mai mult, din pricina faptului că

există o îndelungată istorie a locuirii teritoriului ocupat de comună, analiza modului de formare a satelor

actuale poate reprezenta un mod de a înţelege care au fost cele mai favorabile şi cele mai restrictive areale

de locuire.

Începuturile istoriei comunei Măneciu se pierd în negura veacurilor, urme de viaţă apărând aici

încă din comuna primitivă. Prezenţa unei aşezări aparţinând culturii Ciomortan, semnalată în Costenii

Pustii, demonstrează că satele Măneciului au fost locuite cu peste 5000 de ani în urmă, încă de la

începuturile epocii bronzului (Barbu, Neamţu, 1992, p. 45).

De asemenea, s-au descoperit urme daco-romane pe Valea Teleajenului în Măneciu şi în alte sate,

ceea ce arată că oamenii ce populează zona sunt autohtoni. Ca urmare a intensificării schimbului de

produse între membrii comunităţilor, triburile geto-dace de pe aceste meleaguri au folosit la început

imitaţii după monede străine, mai ales greco-macedonene, cum sunt monedele din Tezaurul de la Măneciu

Ungureni (Barbu, Neamţu, 1992, p. 46).

Situat în extremitatea nordică a vechiului judeţ Săcuieni, Măneciul a fost vreme îndelungată un sat

de plăieşi, păzitori ai Plaiului, menţionat ca atare în documente (Fotino, 1859, p. 155). În vechiul judeţ cu

titulatura „ot Sud Saac”, printre satele plăieşeşti Bertea, Slănic, Teişani, Ceraşu, Bătrâni şi Starchiojd, sunt

menţionate şi satele Făcăieni şi Mâniaciu (Barbu, Neamţu, 1992, pp. 46-47).

Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune (aceleaşi care funcţionau la finalul

secolului al XIX-lea – Măneciu Ungureni şi Măneciu Pământeni) în aceeaşi plasă Teleajen, comuna Măneciu

65

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Pământeni având tot doar satul de reşedinţă, cu 2.300 de locuitori, iar comuna Măneciu Ungureni având

2.850 de locuitori în satul Măneciu Ungureni şi cătunele Făcăeni, Gheaba, Chicioreni şi Keia. În 1938, cele

două comune s-au regăsit în plasa Văleni din judeţul Prahova, iar din 1950, au trecut la raionul Teleajen din

regiunea Prahova şi apoi (din 1952) din regiunea Ploieşti.

În 1968, comunele au fost reunite într-una singură, arondată reînfiinţatului judeţ Prahova, preluând

şi satul Costeni de la comuna Izvoarele. După această unificare administrativ-teritorială, comuna a avut în

componenţa sa 9 sate: Măneciu Pământeni, Costeni, Măneciu Ungureni, Gheaba, Făcăieni, Chiciureni şi

Plăieţu, alcătuind un grup compact, iar la distaţe diferite de acesta Suzana (la 13,5 km) şi Cheia (la 22 km

de centrul de reşedinţă). Ulterior, satul Plăieţu a fost dezafectat în urma construirii barajului de pe

Teleajen.

Este important de observat punctual care a fost direcţia principală de dezvoltare şi care a fost

relaţia acesteia cu relieful. Astfel, primul sat atestat documentar a fost Măneciu Pământeni, prin Hrisovul

din 1 decembrie 1429 al lui Dan al II-lea în care se pomenea de un anume „Dumitru ot Maniaci” (din

Măneci), faptul că „ungurenii” au venit mai târziu pe aceste pământuri atestând tocmai „pământenii”. Se

poate deduce că aşezarea în zona colinară, puţin mai departe de munte decât satele ce vor apărea după

aceea, a fost cea mai favorabilă nu doar din punct de vedere agricol, aici fiind prezente terenuri mai fertile

şi suprafeţe mai netede, ci erau şi mai puţin favorabile proceselor geomorfologice ce ar fi putut afecta

casele şi culturile, în special în ceea ce priveşte panta mai scăzută a terenurilor.

A urmat, ca atestare, satul Chiciureni (nume provenit de la chiciură, deoarece oamenii denumeau

locul ca „Plaiul Chiciurilor” şi „Chiciura Şoimului”), ce a fost găsit în două hrisoave sub denumiri diferite –

primul, în 4 iulie 1546, cu numele de „Coasta râului”, şi a doua din 11 octombrie 1585, cu numele de

„Chiciura Şoimului” (Barbu, Neamţu, 1992). Deşi localizarea pe un deal nu poate fi considerată cea mai

favorabilă, apropierea de confluenţa Teleajenului cu Telejenelul oferă un avantaj din perspectiva

aprovizionării cu apă potabilă şi pentru culturi. De asemenea, vecinătatea cu malul drept la Teleajenului,

acolo unde sunt terase pretabile culturilor, putea oferi un motiv al apariţiei satului în acest loc.

Apoi a apărut satul Făcăieni (provenienţa numelui de la moara „cu făcaie”), atestat prin scrisoarea

unui călugăr din 18 februarie 1838 şi, din vorbele bătrânilor, mai devreme de 1813, an în care acestuia

susţineau că aproape toţi locuitorii muriseră de ciumă (Barbu, Neamţu, 1992, p. 52). Aşezarea lângă un

pârâu, aşadar uşurinţa de a avea apă pentru nevoile zilnice, relieful stabil şi facil utilizării agricole au fost

factori favorabili apariţiei unei aşezări omeneşti.

Un caz ce atrage atenţia este satul Gheaba, ce s-a format ca sat genealogic, după numele

locuitorului Ion Gheba, iar urmaşii săi au fost numiţi ghebani. Conform arhivelor, în 1750 mâneceanul Ion

Gheba a fost primul om ce şi-a aşezat casa în acest sat. Condiţiile au fost asemănătoare cu cele din

Pământeni, Gheaba putând fi considerat o extensie a satului Măneciu de la acea vreme.

Mai mult, şi în cazul satului Cheia situaţia a fost aparte, satul în sine apărând mai târziu de anul

1838, atunci când se vorbeşte despre Schitul Mănăstirii Cheia. Apariţia caselor în Cheia s-a înfiripat abia în

anul 1894, sub denumirea de Teleajen, şi, în ciuda faptului că în zonă existau resurse, traiul zilnic a fost

greu din cauză că multă vreme fâneţele din vale şi păşunile din munţi au aparţinut moşnenilor din Mâneciu,

Izvoarele şi alte sate (Barbu, Neamţu, 1992, p. 54). Astfel, ei se ocupau în principal cu cărăuşia şi cu tăiatul

lemnelor din pădure. În perioada interbelică specificul zonei a început să fie valorificat şi au apărut mai

multe vile ce au atras şi turişti.

Măneciu Ungureni a luat naştere după ce un număr considerabil de români transilvăneni din

Săcelele Braşovului şi din părţile secuieşti au venit în zonă (aproape de ieşirea din sat era localizată graniţa

cu Imperiul Austro-Ungar) în secolele XVIII-XIX, posibil chiar din secolele XVI-XVII (Barbu, Neamţu,

1992, p. 55).

66

Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului

în Comuna Măneciu, județul Prahova

Majoritatea celor ce au venit în Ungureni s-au aşezat acolo unde este cunoscut drept Valea Largă,

pe terasele de pe malul drept al Teleajenului, unde condiţiile erau mai bune pentru înfiinţarea

gospodăriilor, satul urmând să se dezvolte în altitudine şi pe lungime până la mărimea actuală (Barbu,

Neamţu, 1992, p. 57).

Diferenţele date de evoluţia satelor de-a lungul timpului se pot observa în figura 2.

De asemenea, o altă modalitate prin care se poate determina relaţia dintre geomorfologie şi

planificarea teritorială este observarea rolului formelor de relief în determinarea modului de utilizare a

terenurilor (Josan, 2006).

Formele de relief au avut un rol extrem de important în ceea ce priveşte modul de utilizare a

terenurilor, deoarece, în primul rând, de multe ori utilizarea este dictată de tipul de sol, orizonturile de sol

şi grosimea acestora, pH-ul şi fertilitatea sa, iar în al doilea rând de pantă, expoziţie şi fragmentare. Toate

aceste elemente influenţează utilizarea terenurilor şi modul de dispersie a unor specii floristice şi faunistice

în cadrul comunei (Săndulache, 2014; Achim, 2016).

După modul de împărţire a terenurilor după destinaţie, acestea se clasifică în terenuri cu destinaţie

agricolă, terenuri cu destinaţie forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan,

terenuri cu destinaţie specială. După criteriile de identificare a categoriilor de folosinţă ale terenurilor se

împart în terenuri arabile, păşuni, fâneţe, vii, livezi, păduri şi alte terenuri din fondul forestier naţional,

terenuri cu ape şi ape cu stuf, căile de comunicaţii rutiere şi căile ferate, terenurile ocupate cu construcţii

şi curţi, terenuri degradate şi neproductive (Badea, 2013).

Terenul arabil se concentrează în zona satelor şi doar puţin înaintea satului Cheia, de la intrare

67

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Fig. 2. Harta austro-ungară (sec. XIX) şi harta conexă, anul 2019 (Sursa: https://mapire.eu/en/synchron/europe-19century-secondsurvey/)

până la ieşirea din sat şi până la terminarea satului în partea nord-vestică.

Suprafaţa terenurilor arabile este de 5.885 ha, care înseamnă 24,8% din suprafaţa totală a comunei,

procent relativ scăzut având în vedere numărul ridicat de locuitori (peste 10.000 locuitori), însă este

justificabil din prisma unităţii de relief predominante şi a altitudinilor medii ridicate din partea nordică a

comunei.

Culturile au forme specifice de teren pe care le

ocupă, în principal pe terase şi în lunca râului Teleajen,

iar pe dealurile de pe malul stâng al râului se remarcă în

special pomicultura, atât datorită gradului de

accesibilitate mai scăzut decât în rest, ca urmare a pantei

ridicate şi a alunecărilor de teren frecvente ce afectează

drumuri de acces (cum este cazul Dealului

Chiciurenilor), cât şi a terenurilor favorabile acestor

culturi. De asemenea, agricultura se practică în toate

zonele locuite, în special în satele din sudul comunei, în

curţile oamenilor, şi are caracter tradiţional.

Terenurile cu livezi ocupă o suprafaţă mică din

totalul comunei (1,5%) şi sunt localizate în jurul satelor

Gheaba, Măneciu Pământeni, Costeni şi Făcăieni.

Totuşi, se remarcă faptul că sectorul pomicol este

dezvoltat, iar în anul 2012 s-a obţinut o producţie de

369,5 tone, conform Memoriului General al comunei

Măneciu (2012).

Totuşi, suprafaţa acoperită de vegetaţie forestieră are cel

mai mare procentaj, şi anume de 70,5%, ca dovadă a

zonei carpatice şi subcarpatice în care este localizată

comuna. Din acest motiv utilizarea terenurilor în scopuri

agricole a fost foarte mult limitată şi a dus la actuala sa

formă.

Nu în ultimul rând, procesele geomorfologice au

făcut şi încă fac ca dezvoltarea comunei să fie dificilă,

anevoioasă, şi produc daune la adresa integrităţii

infrastructurii de transport, în general. De aceea trebuie observate care sunt procesele ce au loc în

Măneciu şi modul în care influenţează planificarea teritoriului.

Datorită caracterului predominant al munţilor şi al văilor numeroaselor râuri şi pârâuri, procesele

de vale şi organizarea teritoriului au avut şi încă au o relaţie de interdependenţă: nu doar relieful şi

procesele ce îl modelează dictează modul de utilizare a terenurilor, ci şi utilizarea terenurilor la care se

adaugă activitatea antropică.

Datorită proceselor geomorfologice fluviatile (eroziunea, transportul şi acumularea) iau naştere şi

alte procese, aşa cum sunt alunecările de teren, ce au un mare impact asupra planificării şi valorificării

teritoriilor.

Eroziunea a provocat în trecut şi încă provoacă daune minore albiilor afluenţilor, eroziunea lineară

având valorile cele mai ridicate spre izvoare şi în timpul perioadelor când acestea au un debit ridicat.

Caracterul torenţial al multora dintre aceste albii au afectat nu doar talvegul, acoperit în permanenţă de

ape (dacă debitele nu sunt temporare), ci întreg patul de curgere, ceea ce conduce în timp la apariţia unor

68

Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului

în Comuna Măneciu, județul Prahova

Fig. 3. Harta unităţilor de relief pe care se

dezvoltă comuna Măneciu

forme de relief precum malurile înalte şi abrupte,

frunţile de terasă şi cheile (Achim, 2016).

Totuşi, în urma activităţii antropice şi a

extinderii căilor rutiere de comunicaţii, perioadele

torenţiale, caracterizate nu doar de debitul mare lichid,

ci şi de cel solid, au produs daune, uneori mari,

drumurilor ce străbat comuna. Un astfel de loc

caracterizat de probleme permanente se situează pe

DN1A după zona Cotele (aproximativ 2 km de la

ieşirea din Măneciu Ungureni), cauza fiind că drumul a

fost construit peste cursul unui pârâu care, atunci când

avea debite mai mari, făcea ca drumul să se surpe. Deşi

au fost făcute lucrări de amenajare în trecut (captarea

cursului prin intermediul unor conducte amplasate pe

sub drum), problemele de-a lungul drumului, atât din

cauza pârâurior, cât şi a terenului şi a traficului de

mare tonaj, au făcut ca DN1A să fie denivelat şi uneori

chiar să se umple de pământ şi pietriş în urma ploilor

abundente.

În aval de lacul de acumulare are loc în special eroziunea laterală, având în vedere panta redusă şi

debitul ce este controlat în permanenţă, problemele în organizarea teritoriului pot apărea în cadrul

malurilor, care sunt, însă, slab afectate, şi care nu prezintă o ameninţare sau un impediment de nerezolvat

pentru planificarea acestora. Un caz ce poate fi dat drept exemplu este modul în care, deşi malul dinspre

DN1A al lacului de acumulare prezintă urme de eroziune, tot au fost construite case de vacanţă de

dimensiuni mai mici la distanţe nu foarte mari de malul afectat.

Transportul nu prezintă o foarte mare importanţă în ceea ce priveşte construcţia de clădiri,

transportul de sedimente poate pune probleme pentru căile de comucaţii, blocând căi feroviare, drumuri

sau chiar să afecteze amenajări de tipul podurilor sau al celor hidrotehnice în cazul în care transportul are

o putere mare. În cadrul comunei cea mai mare problemă legată de transport, pe lângă aducerea pe

drumul naţional a materialelor sedimentare (roci, plante, trunchiuri sau crengi de copaci) în cazuri

excepţionale, o reprezintă colmatarea lacului. Faptul că râurile aduc cantităţi mari de aluviuni şi sedimente

în permanenţă, alături de incapacitatea sau lipsa de dorinţă de a înlătura aceste materiale, vor duce

inevitabil la colmatarea lacului. Acest efect este o combinaţie dintre transport şi acumulare. Problema

principală este că, odată cu acumularea de resturi şi sedimente şi creşterea volumul acestora, va scădea

volumul de apă stocat şi va putea produce probleme inclusiv prin blocarea căii de evacuare a apei, în cazul

în care nu se va lua nicio soluţie pentru decolmatare în viitor.

În ceea ce priveşte acumularea, principala problemă rezultată în urma sa este vă se face în special

în albia câtorva râuri mici cu caracter torenţial, care de-a lungul timpului au transportat cantităţi mari de

roci pe care le-au depus fie în albia unui alt râu, fie acolo unde au întâlnit un obstacol.

În afară de cele trei procese menţionate mai sus se remarcă şi altele dintre care alunecările de

teren prezintă cea mai mare importanţă. Zona cea mai afectată de alunecări este cea amintită în cadrul

eroziunii – zona de la coada lacului pe râul Teleajen – zona Cotele, după cum este menţionat şi în cadrul

Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea a V-a – Zone de risc natural şi în Planul de

Amenajare a Teritoriului Judeţean.

Mai mult, pe marginea DN1A, pentru a împiedica eventualele alunecări de teren şi încercarea

versanţilor de a ajunge într-un profil de echilibru, după ce acesta a fost distrus în urma lucrărilor de

69

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Fig. 4. Teren degradat în urma eroziunii pluviale (Sursa: arhiva personală)

amenajare a căilor de comunicaţii, s-au montat gabioane de diferite dimensiuni, s-au ridicat ziduri de beton

ce conţin ţevi pentru drenarea apei, s-au montat sisteme de captare şi evacuare a apei de pe versanţii

traversaţi de drumuri şi şanţuri, aşa cum se poate vedea în figura 6. Deoarece am menţionat gabioanele,

un gabion reprezintă o cuşcă metalică protejată de apă şi alţi agenţii corozivi ce se găsesc în natură,

umplută cu pietre de anumite dimensiuni în interiorul ei, astfel încât să formeze împreună o structură grea,

rigidă şi durabilă.

Deşi zona a produs probleme în rânduri repetate, alunecări de teren se mai produc şi în alte zone,

aşa cum sunt Munţii Gropşoare. Numeroasele alunecări se pot vedea pe hărţile satelitare disponibile în

Google Earth (Fig. 7).

Pe lângă cele menţionate mai sus, procese geomorfologice ce au loc în comună cum sunt sunt

căderile (desprinderile) de stânci de pe versanţii lipsiţi de vegetaţie. Pe versanţii afectaţi se pot observa plase

70

Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului

în Comuna Măneciu, județul Prahova

Fig. 5. Acumulare de roci în albia unui pârâu cu

caracter torenţial (Sursa: arhiva personală)

Fig. 6. Gabione şi amenajări de captare a apei

(şanţuri) provenite din şiroire (Sursa: arhiva personală)

Fig. 7. Alunecări de teren din Munţii Gropşoare Sursa: Google Earth.

de oţel cu ancoraje, în special în zonele în care versanţii montani au pante foarte mari, iar dimensiunile

pietrelor pot fi mai mici sau mai mari. O zonă afectată de acest proces zona denumită local „Stânca lui

Mihai”.

De asemenea, în urma şiroirii se pot produce procese de ravenare a terenului, în special pe

drumurile forestiere sau cele neamenajate ce au luat naştere ca urmare a tranzitării repetitive de către

căruţe şi maşini de teren a aceloraşi rute. Problema adusă de ravenare este că terenul devine foarte greu

traversabil, accesul cu orice tip de atelaj devenind aproape imposibil, iar cel cu maşini de teren, tractoare

sau alte utilaje de mari dimensiuni fiind periculos din cauza instabilităţii terenului. În plus, suprafaţa afectată

de proces va fi caracterizată de viroage, lipsa vegetaţiei şi va fi lipsită de orice uz dacă nu se iau măsuri

specifice de ameliorare a şiroirii.

Concluzii

Aşadar, relieful a reprezentat un factor restrictiv în partea montană a comunei, deşi există aşezări

restrânse (făcând referire la cabanele şi complexele de pe platourile munţilor Roşu şi Ciucaş) sau care au

fost obligate să ia forma unor depresiuni, văi, terase sau chiar a versanţilor şi dealurilor în procesul de

extindere şi de construcţie a gospodăriilor. De asemenea, adâncimea stratului acvifer, apropierea de

sursele de apă, tipul genetic al solurilor şi posibilitatea activării unor procese geomorfologice ce ar putea

reprezenta un pericol pentru construcţii şi pentru culturi au determinat direcţiile de dezvoltare, activitățile

agricole şi, privind în perspectivă, au oferit o predilecţie a populaţiei spre anumite tradiţii, obiceiuri şi spre

conturarea istoriei locuirii comunei.

Procesele geomorfologice actuale (alunecări de teren, prăbuşiri de stânci şi procese de vale)

prezente în teritoriul de studiu au fost cele care au modelat modul organizării şi distribuției satelor şi al

construcţiilor. Unităţile şi formele de relief rezultate în urma acestor procese oferă oportunităţi şi

restrictivităţi din punctul de vedere al planificării teritoriului, fiecare dintre aceste forme deţinând o serie

de caracteristici proprii de care trebuie să se ţină cont în momentul în care se ia decizia de a se planifica

un teritoriu.

Zona în care este situată comuna Măneciu este caracterizată din punct de vedere geomorfologic

de văi şi viroage torenţiale, cu zone mlăştinoase, pe partea dreaptă a Teleajenului terase în petice şi sub

71

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

Fig. 8. Amenajări de consolidare a malurilor sub pod şi în avalul acestuia şi prag de fund (Sursa: arhiva personală)

formă de platouri drepte ce ajung până la 50 m înălţime pe alocuri şi care sunt tăiate şi întrerupte de văi

perpendiculare pe direcţia de scurgere a râului, iar pe partea stângă cu versanţi şi dealuri abrupte.

Deşi procesele enumerate mai sus, cu mici excepţii, nu afectează organizarea teritoriului pe

termen lung şi nici nu reprezintă probleme ce nu pot fi rezolvate, trebuie luat în considerare că, în ultimii

ani, nuanţele climatice s-au schimbat. Astfel, acum există perioade în care parametrii precum debitul

transportat, cantitatea de precipitaţii ajunsă la sol şi volumul de apă din pânza freatică se schimbă foarte

repede şi pot afecta nu doar căile de comunicaţii, ci şi locuinţele şi întreaga comunitate prin inundaii,

înmlăştiniri (proces ce afectează mici areale din comună în permanenţă) şi chiar prin producerea de pagube

materiale. De aceea, autorităţile locale ar trebui să aibă în mod continuu interesul de a atrage bani pentru

investiţii în comună, pentru luarea de măsuri de prevenţie, nu de combatere, a unor probleme de ordin

natural ce au puterea de distrugere sau de înrăutăţire a situaţiilor existente.

Bibliografie

Achim F. (2016), Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti, 453 p.

Albă Claudia Daniela, Mititelu-Ionuş Oana, Boengiu S. (2017), Geomorphological facilities and

constraints in urban expansion of Craiova city, În: Niculiţă M., Mărgărit M. C. (ed.), Proceedings of the

Romanian Geomorphology Symposium, 33rd edition, Iaşi, 11-14 May 2017, pp. 17-19, ISSN_2559-3021_17,

disponibil la: http://www.geo.uaic.ro/sng2017/site_proceedings/proceedingsSNG2017.html, accesat la

01.09.2019.

Badea Gh. (2013), Cadastru, Editura Conspress, Bucureşti, 450 p.

Barbu Al., Neamţu V. (1992), Hrisovul pădurilor de brad. Valea superioară a Teleajenului, Editura Publi

-Ligna, Bucureşti, 130 p.

Barbu Al., Neamţu V. (2006), Hrisovul pădurilor de brad. Valea superioară a Teleajenului, Editura

Printeuro, Ploieşti, 169 p.

Consproiect SA, (2004), Plan Urbanistic General al Comunei Măneciu, Judeţ Prahova -Reactualizare-,

Ploieşti, 95 p.

Costea Teleajen N. (2007), La chiciura şoimului – Monografia Comunei Măneciu, Judeţul Prahova,

Editura Printeuro, Ploieşti, 302 p.

Fotino D., 1859, Istoria generală a Daciei, tom. III.

Franch-Pardo I., Napoletano B. M., Bocco G., Barrasa S., Cancer-Pomar L. (2017),The role of

geographical landscape studies for sustainable teritorial planning, Sustainability, vol. 9, pp. 1-23.

Grecu Florina, Palmentola G., Posea G. (2003), Geormofologie dinamică, Editura Tehnică, Bucureşti,

392 p.

Josan N. (2006), The role of the relief in territorial planning, Revista de Geomorfologie, vol. 8, pp. 11-

15.

Rădoane Maria, Rădoane N. (2004), Consideraţii asupra rolului geomorfologiei aplicate în planificarea

teritoriului, Revista de Geomorfologie, vol. 6, pp. 23-36.

Săndulache, I., (2014), Curs de Carpaţi, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 271 p.

Zahra A., Alimohammad K. (2011), Application of geomorphology in urban plannng: case study in

landfill site selection, Procedia Social and Behavioral Sciences, vol. 19, 662-667, The 2nd International

Geography Symposium GEOMED2010.

Mapire, Europe in the XIX century, disponibil în https://mapire.eu/en/synchron/europe-19century-

secondsurvey/, accessat la 10.05.2019.

72

Elena Alexandra IVANOV - Relația dintre geomorfologie și planificarea teritoriului

în Comuna Măneciu, județul Prahova

Mecanismul de Schimb de Informaţii CHM România, Formularul standard Natura 2000, Ciucaş,

disponibil în http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0038.pdf, accesat la 13.04.2019.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, Studiu pilot – actualizare Plan De

Amenajare A Teritoriului Judeţean Prahova Volumul I: situaţia existentă, probleme şi priorităţi, disponibil în http://

www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/pat j_prahova/

patj_prahova_memoriu1.pdf, accesat la 06.05.2019.

LEGE nr. 575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -

Secţiunea a V-a - Zone de risc natural, disponibil în http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?

idt=30431, accesat la 06.05.2019.

Reactualizare Plan Urbanistic General Comuna Măneciu, Județul Prahova. Memoriu general (2015),

Chiriţescu M. (coord.), Târgovişte, SC MIRUNA GISCONCEPT SRL, disponibil la: http://www.anpm.ro/

documents/25675/18464589/1.+MEMORIU+GENERAL+MANECIU.pdf/64c91b75-b71f-4c0c-bd37-

976abb729f52, accesat la 22.02.2019.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, Studiu pilot – actualizare Plan De

Amenajare A Teritoriului Judeţean Prahova Volumul I: situaţia existentă, probleme şi priorităţi, disponibil în http://

www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/pat j_prahova/

patj_prahova_memoriu1.pdf, accesat la 06.05.2019.

Primit în redacţie: 19.08.2019

Revizuit: 10.09.2019

Acceptat pentru publicare: 30.11.2019

73

ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. X, nr. 10/2019

74