of 50/50
Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 – „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2 – „Calitate în învăţământul superior” Numărul de identificare al contractului: POSDRU/156/1.2/G/141260 Titlul proiectului: ,,Promovarea inovării şi asigurării calităţii în domeniul dezvoltării teritoriale inteligente prin elaborarea unui program de studii interdisciplinare de masterat” GABRIEL PASCARIU Regiuni inovatoare şi teritorii funcţionale EDITURA UNIVERSITARĂ Bucureşti, 2015

Regiuni inovatoare şi teritorii funcţionaleintermaster.geo.unibuc.ro/wp-content/uploads/2014/10/21_pascariu.pdf · Coeziunea teritorială și regiunile inovatoare Dimensiunile economice,

  • View
    26

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Regiuni inovatoare şi teritorii...

  • Investeşte în oameni!

    FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

    Axa prioritară 1 – „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2 – „Calitate în învăţământul superior” Numărul de identificare al contractului: POSDRU/156/1.2/G/141260

    Titlul proiectului: ,,Promovarea inovării şi asigurării calităţii în domeniul dezvoltării teritoriale inteligente prin elaborarea unui program de studii interdisciplinare de masterat”

    GABRIEL PASCARIU

    Regiuni inovatoare şi teritorii funcţionale

    EDITURA UNIVERSITARĂ Bucureşti, 2015

  • Redactor: Gheorghe Iovan Tehnoredactor: Ameluţa Vişan Coperta: Monica Balaban Editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (C.N.C.S.) şi inclusă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PASCARIU, GABRIEL Regiuni inovatoare şi teritorii funcţionale / Pascariu Gabriel. - Bucureşti : Editura Universitară, 2015 Conţine bibliografie ISBN 978-606-28-0368-1 911.3(498) DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062803681

    © Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate, nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul Editurii Universitare Copyright © 2015 Editura Universitară Editor: Vasile Muscalu B-dul. N. Bălcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureşti Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27 www.editurauniversitara.ro e-mail: [email protected] Distribuţie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE [email protected] O.P. 15, C.P. 35, Bucureşti www.editurauniversitara.ro

  • Pagina 3

    CUPRINS

    INTRODUCERE .................................................... 5

    RELAȚIA DISCIPLINEI CU ALTE DISCIPLINE DIN

    CADRUL MODULULUI DE URBANISM ................... 7

    TERMINOLOGIE................................................... 9

    OBIECTIVELE DISCIPLINEI ................................. 13

    CONȚINUT ........................................................ 15

    COMPETENȚE ................................................... 41

    CUNOȘTINȚE ȘI ABILITĂȚI PE CARE LE POATE

    DEZVOLTA DISCIPLINA ..................................... 43

    BIBLIOGRAFIE ................................................... 45

    Imagini: reproduceri din studii ESPON, scheme și cartograme din studii de profil și de autor.

  • Pagina 4

    Gospodării conectate la INTERNET de mare viteză în UE Proiect: KIT Knowledge, Innovation, Territory Program: ESPON 2013 Publicat în: Territorial Observation No.4 http://mapfinder.espon.eu/?p=1006

  • Pagina 5

    INTRODUCERE

    Cursul privitor la Regiuni inovatoare și teritorii funcționale oferă studenților posibilitatea de a cunoaște o serie de tendințe actuale în ceea ce privește politicile regionale ale Uniunii Europene (UE) precum și modul în care România se racordează la acestea. Regiunile din Statele Membre ale UE reprezintă totodată principala formă de organizare teritorială la nivelul căreia se implementează politicile regionale, se monitorizează nivelurile de dezvoltare și indicatorii coeziunii în tripla ei dimensiune socială, economică și teritorială. Din acest punct de vedere, regiunea de tip NUTS 2 este principala entitate teritorială pentru studiu, analiză și intervenție și creuzetul transformărilor determinate de progresul tehnologic și modificările socio-culturale, economice și instituționale. Accentul pus pe creativitate, inovare, cunoaștere și educație este vizibil în politicile europene încă din anii ’90, dar odată cu adoptarea documentului strategic Europa 2020, în urmă cu 5 ani, dezvoltarea inteligentă a devenit o prioritate și o țintă a acestui deceniu, susținută printr-o injecție puternică de resurse financiare din Fonduri Structurale. Indicatorii unei dezvoltări inteligente, durabile și incluzive incluși în al V-lea Raport pentru Coeziune, primează în prezent asupra unora tradiționali legați cu precădere de infrastructurile tehnice și sociale. Pentru România, perioada de programare 2014-2020, reglementată prin Acordul de Parteneriat semnat în 2014, reprezintă o adevărată provocare prin direcționarea masivă a investițiilor în zona creativității, a creșterii competitivității și a valorificării resurselor umane prin educație și formare continuă dar și prin asigurarea unei ocupări în domenii de vârf ale dezvoltării.

  • Pagina 6

    Po

    pula

    ție c

    u pr

    egăt

    ire s

    uper

    ioar

    ă Pr

    oiec

    t: IN

    TER

    CO –

    Indi

    cato

    rs o

    f Ter

    ritor

    ial C

    oehs

    ion

    Prog

    ram

    : ESP

    ON

    201

    3

    Publ

    icat

    în: E

    SPO

    N A

    tlas

    http

    ://m

    apfin

    der.

    espo

    n.eu

    /?p=

    2386

    Țint

    e al

    e ed

    ucaț

    iei

    Proi

    ect:

    SIE

    STA

    – Eu

    rope

    202

    0 St

    rate

    gy

    Prog

    ram

    : ESP

    ON

    201

    3

    Publ

    icat

    în: E

    SPO

    N A

    tlas

    http

    ://m

    apfin

    der.

    espo

    n.eu

    /?p=

    2390

  • Pagina 7

    RELAȚIA DISCIPLINEI CU ALTE DISCIPLINE DIN CADRUL MODULULUI DE URBANISM Acronim disciplină

    Discipline din modulul general

    SME-PS Sisteme și modele europene de planificare spațială

    MI-PPUT Metode și instrumente inovatoare de proiectare și planificare urbană și teritorială

    EDeP Eco-dezvoltare și peisaj

    MTC Metode și tehnici de cercetare

    ST-TRANS Soft territories – planificare teritorială în zone transfrontaliere

    Schemă de corelare a disciplinelor de urbanism din modulul general

    RITF

    SME-PS

    EDeP

    MTC

    MI-PPUT ST-

    TRANS

  • Pagina 8

    Cheltuieli totale în cercetare – dezvoltare, 2009 Proiect: SIESTA – Europe 2020 Strategy Program: ESPON 2013 http://mapfinder.espon.eu/?p=1584

  • Pagina 9

    TERMINOLOGIE Regiune O zonă de teritoriu cu un ansamblu de

    caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente, fie ele fizice sau umane, şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate

    (Goodall, B. - Dictionary of Human Geography, Penguin Books, 1987)

    Inovare / a inova

    Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. /

    A face o inovație; a introduce modificări, a face înnoiri în ceva; a înnoi.

    (conf. DEX 1998)

    Conceptul de inovare la nivelul întreprinderii implică:

    introducerea unor produse noi sau semnificativ îmbunătățite;

    angajarea în proiecte de inovare nefinalizate sau abandonate;

    cheltuieli efectuate de întreprinderi pentru activități de cercetare-dezvoltare, achiziții de echipamente si software, achiziții de brevete si invenții nebrevetate, khow-how, instruire a personalului sau activități de introducere pe piață a noilor produse sau procese;

    implementarea unor schimbări în structura întreprinderii sau în metodele de management sau în metodele de vânzare ale produselor

  • Pagina 10

    Teritoriu Parte din suprafața Pământului alcătuită din uscat, apele interioare şi apele teritoriale, ca şi din spațiul aerian de deasupra lor.

    Teritoriul național – cuprins în interiorul frontierelor de stat.

    (Mic lexicon ilustrat al noțiunilor de sistematizare – Ed. Tehnică, București 1983)

    Teritoriu funcțional / de planificare

    Unitate teritorială administrativă sau definită pe baza unor criterii obiective care este obiectul unei proceduri sau al unui proces de planificare în scopul definirii unor politici publice de dezvoltare teritorială

    (adaptare după materiale documentare INCD-Urbanproiect)

    Comentariu:

    După unii autori, teritoriul funcțional este definit în mod distinct de cel administrativ, ca fiind un teritoriu fără limite riguroase și definitive, care poate varia în timp în funcție de evoluțiile economice, tehnologice, sociale etc.

    (Les territoires fonctionnels, 1999, CESR Auvergne).

    Regiune de inovare

    Regiune care adoptă strategii de inovare și care susțin prin mijloace și politici specifice procesele și activitățile cu caracter inovator.

    Exemplu:

    Obiectivele prioritare ale Strategiei Regionale de Inovare în Regiunea de dezvoltare Vest:

    Conștientizarea la nivel regional a importanței introducerii conceptelor de inovare și transfer tehnologic;

  • Pagina 11

    Dezvoltarea unui consens regional asupra priorităților de investiție în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice si al inovării;

    Creșterea nivelului de inovare în Regiunea Vest prin intermediul consolidării sectoarelor țintă de IMM-uri;

    Sporirea potențialului de inovare în termeni de resurse umane;

    Dezvoltarea structurii organizaționale și a cadrului de coordonare, intermediere și promovare a inovării în Regiunea Vest.

    (Strategia regională de inovare a Regiunii Vest România, 2009-2013)

    Regiune de dezvoltare

    Regiune delimitată pentru a orienta politica regională a guvernului, în sensul reducerii dezechilibrelor teritoriale majore între ariile cele mai dezvoltate şi ariile cele mai puțin dezvoltate; în același timp reprezintă cel mai bun cadru de implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională.

    (Erdeli, G.,– Dicționar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999)

    Coeziune (politica de coeziune)

    Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. Legătură internă strânsă.

    (DEX 1998)

  • Pagina 12

    Politica de coeziune a Uniunii Europene (UE) reprezintă un pilon al construcției economice, monetare și politice a UE și se manifestă printr-o strategie consecventă de sprijin și promovare a unei dezvoltări armonioase a Statelor Membre și a regiunilor sale.

    Politica de coeziune este definită în Tratatul UE și urmărește realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin reducerea disparităților la nivelul regiunilor de dezvoltare ale UE prin utilizarea de instrumente financiare special create în acest scop.

    (Comisia Europeană, InfoRegio)

    Coeziune teritorială

    Tratatul de la Lisabona semnat de Statele Membre ale UE în decembrie 2007, a introdus cea de-a 3-a dimensiune a coeziunii: coeziunea teritorială.

    Coeziunea teritorială urmărește să asigure comunităților teritoriale posibilitatea de a valorifica în mod optim resursele specifice de care dispun, pentru o dezvoltare echilibrată și durabilă astfel încât niciun cetățean european să nu fie dezavantajat în ceea ce privește accesul la serviciile publice, locuire și locuri de muncă din cauza regiunii în care locuiește.

    (http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/what/territorial-cohesion/)

  • Pagina 13

    OBIECTIVELE DISCIPLINEI Generale Cunoașterea, înțelegerea, explicarea și utilizarea

    unui ansamblu de noțiuni, concepte, metode și modele referitoare la regiuni și teritorii funcționale, la politici de dezvoltare regională / teritorială cu accent pe rolul inovării și modalitățile de valorificarea a resurselor de cunoaștere la nivelul regiunilor de dezvoltare, ca entități definitorii în spațiul Uniunii Europene.

    Cuvinte cheie: regiune, teritoriu, capital, cunoaștere, cercetare, educație, formare, dezvoltare endogenă

    Specifice La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenții vor fi capabili:

    să înțeleagă și să explice conceptului de sisteme regionale de inovare

    să explice semnificația sintagmei ”teritorii funcționale” și a conceptului de ”regiune inovatoare”

    să cunoască, explice, utilizeze conceptul de coeziune teritorială

    să descrie procesele de organizare și funcționare a teritoriilor și factorii care contribuie la creșterea competitivității

    să utilizeze terminologia și concepte adecvate

    să analizeze procese și potențialul de dezvoltare și valorificare a capitalului teritorial

    să cunoască, descrie, explice diferitele modele de organizare administrativă din UE și evoluția organizării politico-administrative în România

  • Pagina 14

    Resurse umane în știință și tehnologie, 2010 Proiect: SIESTA – Europe 2020 Strategy Program: ESPON 2013 http://mapfinder.espon.eu/?p=1589

  • Pagina 15

    CONȚINUT Cursuri Elemente introductive, tipuri de regiuni,

    definiții, rolul regiunilor

    Expunerea noțiunilor, conceptelor de bază şi descrierea limbajului specific al domeniului dezvoltării regionale.

    Uniunea Europeană şi politica de dezvoltare regională: istoric, evoluție, tratate, sistemul NUTS

    Prezentarea şi descrierea în scopul cunoașterii şi înțelegerii a modului în care au apărut şi au fost formulate obiectivele, principiile şi direcțiile de acțiune la nivel european în dezvoltare regională.

    Instrumente şi instituții ale dezvoltării regionale: Fondurile Structurale, principii şi reglementări ale CE

    Prezentarea şi descrierea în scopul cunoașterii şi înțelegerii a cadrului legal şi instituțional, a instrumentelor de planificare regională şi a modului de implementare a politicilor specifice domeniului.

    Principiul programării şi documentele de programare

    Descrierea şi explicarea conținutului general al instrumentelor de planificare şi dezvoltare regională. Introducerea documentului de programare POR (Program Operațional Regional)

    Regiunile inovatoare

    Conceptul de inovare. Cercetarea și rețelele de cercetare. Capitalul de cunoaștere – modalități de evaluare, indicatori.

  • Pagina 16

    Sisteme interconectate

    Conceptele de Triple Helix, Qudruple Helix și Quintuple Helix și cooperarea între sectoarele public, privat, comunitate, universități.

    Teritoriul ca unitate funcțională în analizele și strategiile regionale

    Dimensiunea teritorială a politici de coeziune și a programelor operaționale. Capitalul teritorial ca resursă pentru inovare.

    Coeziunea teritorială și regiunile inovatoare

    Dimensiunile economice, sociale, spațiale ale conceptului de regiune inovatoare (de la economiile de scară la districtele industriale)

    Documente doctrinare ale UE privind teritoriul și coeziunea teritorială

    Carta de la Torremolinos, ESDP – Perspectiva europeană de dezvoltare spațială, Agendele Teritoriale, Carta Verde a Coeziunii Teritoriale etc.

    Indicatori în dezvoltarea regională şi măsurarea disparităților.

    Descrierea şi explicarea noțiunii de disparitate. Introducerea şi explicarea rapoartelor de coeziune şi a principalilor indicatori utilizați în politica de coeziune şi dezvoltare regională la nivelul UE şi în România.

    Dezvoltarea regională în România şi procesul de integrare în structurile UE

    Istoric, evoluții recente; etapa post-aderare şi procesul de regionalizare. Explicarea decupajului regional şi a semnificației acestuia.

  • Pagina 17

    Caracteristici ale celor 8 regiuni de dezvoltare din România.

    Cadrul legislativ şi instituțional. Programe de dezvoltare și proiecte

    Dezvoltare regională și planificare teritorială

    Aspecte comparative cu instrumentele de planificare spațială la nivel teritorial

    Strategia Europa 2020 și obiectivele tematice ale etapei 2014 – 2020

    Consecințe și implicații asupra configurării noilor politici teritoriale

    Seminarii Studii de caz / exemple de regiuni de inovare (prezentare metode și exerciții)

    Modele de regiuni inovatoare din UE și din alte zone geografice (SUA, Japonia)

    Regiuni ale cunoașterii, regiuni competitive – exemple europene (insulele Åland - Finlanda)

    Modele de Triple Helix – modelul spaniol, modelul american, modelul finlandez

    Modele de clustere industriale și educaționale; condițiile clusterelor de succes: strategie, comunicare, cunoaștere, empatie, interdisciplinaritate etc. Parcuri tehnologice (exemple din România și UE)

    Studii de caz / exemple de teritorii funcționale (prezentare metode și exerciții)

    Modele de organizare teritorială și regionalizare: Franța, Polonia

    Indicatori de evaluare a nivelului de dezvoltare / coeziune / inovare

  • Pagina 18

    Indicatori de măsurare a competitivității; analize comparative

    Indicatori ai rapoartelor de coeziune (analiza ultimului raport de coeziune din 2014)

    Vizite la agenții de dezvoltare și la autorități de management pentru programele regionale, resurse umane, competitivitate (MDRAP, MFP, MECS)

    Analize de text. Articole, studii, cercetări

    Mod de evaluare

    Evaluarea cursului implică pregătirea și întocmirea unui referat pe o temă dată.

    Criteriile de evaluare:

    nivelul de documentare

    logica şi coerența exprimării

    utilizarea corectă a surselor

    structurarea lucrării

    Pentru lucrările de seminar se va elabora un studiu de caz pentru regiuni inovatoare.

    Criterii de evaluare:

    participativitate

    capacitatea de observare

    capacitatea de interpretare şi explicare

    calitatea prezentării

  • Pagina 19

    Le territoire fonctionnel n’a pas de limites géographiques rigoureuses et immuables ; elles peuvent varier dans le temps et

    dans l’espace au gré des évolutions économiques, des améliorations des moyens de communication, des modes de vie,...

    (Commission spéciale du Conseil Economique et Social Régional d'Auvergne 1999, Les territoires fonctionnels) http://www.cesr-

    auvergne.fr/publi/territoires_fonct.pdf

    Paradoxically, even as innovation has globalized, the role of regions as the critical nexus for innovation-based

    economic growth has increased (…) True innovation “hot spots” emerge regionally. Regions are the building blocks

    of national innovation capacity because they offer proximity and can provide specialized assets that foster

    firm-level differentiation.

    (Council of Competitiveness 2005, Measuring regional innovation, A Guidebook for Conducting Regional Innovation Assessments)

    http://www.compete.org/publications/all/212-measuring-regional-innovation

    (…) provocarea majoră cu care se confruntă Europa impune o cooperare mai strânsă între state, regiuni, orașe (inclusiv orașele mici şi mijlocii), alte teritorii şi stabilirea de politici

    sectoriale la toate nivelurile relevante. Amenajarea teritoriului este cel mai eficient mijloc de a facilita această

    cooperare, de a genera o creștere inteligentă, incluzivă şi durabilă şi o coeziune teritorială în Europa

    Carta Urbanismului European - o viziune pentru orașele şi teritoriile Europei în secolul XXI, adoptată de Adunarea Generală de la

    Barcelona din 12 aprilie 2013 de Consiliul European al Urbaniștilor (CEU) – Biblioteca de Urbanism 2014

  • Pagina 20

    Arii funcționale urbane în Europa Proiect: FOCI - Future Orientation for Cities Program: ESPON 2013 http://mapfinder.espon.eu/?p=2316

  • Pagina 21

    TEME PRINCIPALE

    Despre regiune

    Regiunea este o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente, fie ele fizice sau umane, şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting de alte zone învecinate (BG)

    Regiunea poate fi un teritoriu delimitat după anumite criterii sau un nivel administrativ sub-statal. Regiunile pot fi:

    Regiuni omogene,

    Regiuni funcționale

    Regiuni polarizate

    Categorii și tipuri de regiuni

    Regiuni normative / administrative /autonome

    Regiuni analitice / funcționale /de analiză

    Regiuni geografice / naturale

    Regiuni istorice

    Regiuni culturale / simbolice /de identitate

    Regiuni economice / agricole / industriale /turistice

    Regiuni metropolitane / periurbane

    Regiuni rurale

    Regiuni statistice

    Regiuni de proiect /programare

    Regiuni de planificare

  • Pagina 22

    Parlamentul european

    Regiuni de dezvoltare

    Regiuni sub-dezvoltate / rămase în urmă / în declin / problemă

    Regiuni de învățare / inovative

    Regiunea analitică / funcțională

    Din punct de vedere analitic regiunea este una dintre cele mai bune forme de organizare spațială a informației.

    Regiunile funcționale sunt de o importanță majoră pentru procesele de planificare a dezvoltării.

    Regiunea de dezvoltare / de programare /de proiect

    Este definită şi delimitată în spațiu, în raport de anumite interese şi obiective specifice.

    „O regiune de dezvoltare este un teritoriu care formează, din punct de vedre geografic, o unitate netă, sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune şi dorește să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic.”

    Nomenclatorul Unităților Teritoriale Statistice (NUTS)

    Din rațiuni statistice şi de colectare a informației, la nivelul UE a fost creat un sistem teritorial de referință unitar.

    Sistemul este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unitățile cele mai mari până la cele mai mici. Primele 3 nivele sunt cele mai importante

  • Pagina 23

    Ierarhia NUTS

    şi servesc drept bază pentru programe și strategii de dezvoltare.

    Sistemul NUTS este un sistem de evidență statistică al UE, gestionat de EUROSTAT care este Institutul de Statistică al UE

    (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page)

    Sistemul NUTS a început să fie pus în aplicare în anii '70, dar a dobândit un statut legal abia la începutul anilor 2000.

    (http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts/overview)

    La nivelul anului 2015 există

    98 regiuni NUTS1,

    276 regiuni NUTS2,

    1342 regiuni NUTS3

  • Pagina 24

    Dezvoltarea regională

    Dezvoltarea regională este un proces complex de transformare pozitivă, cantitativă şi calitativă a unui teritoriu / regiune din punct de vedere economic, social, cultural, al echipării, al stării mediului, prin valorificare optimă a resurselor naturale, economice, umane, financiare de care dispune.

    Dezvoltarea regională poate fi spontană sau rezultatul unor acțiuni voluntare şi coordonate prin politici publice.

    La nivelul UE politica regională se manifestă la nivel supra-național, național şi regional.

    A. La nivel supra-național Urmărește să asigure Coeziunea Economică, Socială și Teritorială (CES-T).

    B. La nivel național Se poate manifesta prin măsuri de liberalizare, prin deregelementări, competitivitate, mobilitate, inițiativă locală, rețele de cooperare. Implică reducerea rolului statului vs. descentralizare.

    C. La nivel local

    Dezvoltare endogenă: implică: maximizarea resurselor locale, formarea de clustere şi rețele, crearea de instituții eficiente (agențiile de dezvoltare).

    În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a ansamblului Comunității, aceasta îşi elaborează și desfășoară acțiuni care tind către întărirea coeziunii ei economice şi sociale.

  • Pagina 25

    * TUE = tratatele UE: http://europa.eu/abc/treaties/index_en.htm

    (TUE* - Tratatul de la Maastricht, 1992, în urma căruia se adoptă denumirea de Uniune Europeană)

    Coeziunea are în prezent 3 dimensiuni:

    SOCIALĂ

    ECONOMICĂ

    TERITORIALĂ

    Coeziunea presupune reducerea disparităților şi prevenirea altora noi.

    Politica de Dezvoltare Regională (PDR) a UE este cea mai importantă pentru atingerea obiectivelor coeziunii. PDR beneficiază de un cadru legislativ şi instituțional şi este implementată prin instrumente financiare şi de programare.

    UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN PREZENT (date 2015)

    28 state membre

    Cca. 510.00.000 locuitori (a 3-a din lume)

    Cca. 4,4 milioane kmp (a 7-a din lume)

    PIB / locuitor – cca. 32.000 $(PPP) – în valoare absolută: 16,5 trilioane $ (locul al 2-lea în lume)

    Buget anual – cca. 150 mlrd. euro

    3 orașe - capitală: Bruxelles, Luxembourg, Strasbourg

    IDU (Indicele dezvoltării umane) – 0,876 în 2011

    (IDU România - 0,786 – locul 56)

    http://www.beta.undp.org/undp/en/home/librarypage/hdr/human_developmentreport2011.html

  • Pagina 26

    Principalele instituții ale UE

    Parlamentul (președinți J. Buzek; M. Schulz din 2012)

    Consiliul European (președinți H. van Rompuy, D. Tusk din 2014)

    Comisia Europeană (președinți J. M. Barosso, J-C. Juncker din 2014)

    Consiliul UE (rotație la 6 luni, România 2019)

    Curtea europeană de Justiție

    Curtea europeană de Conturi

    Banca europeană de Investiții (BEI)

    Banca Centrală Europeană (sediu la Frankfurt)

    Regiunile inovatoare

    Începând cu anii ’90 Uniunea Europeană a sprijinit realizarea de Strategii Regionale de Inovare și Transfer Tehnologic (RITTS) în scopul creșterii competitivității și susținerii politicilor de inovare și dezvoltare a infrastructurilor adecvate.

    Elemente care generează creștere economică:

    sistemul educativ

    sistemul financiar

    resursele umane

    Factori favorizanți pentru inovare și creativitate:

    deschiderea spre diversitate culturală și încurajarea comunicării

    susținerea gândirii creative

  • Pagina 27

    stimularea spiritului antreprenorial

    încurajarea accesului la informație

    sensibilizarea publicului

    promovarea educării în științele exacte și a aptitudinilor favorabile inovării tehnologice

    Regiunile inovatoare sunt regiunile care sprijină cercetarea și creativitatea la nivelul întreprinderilor prin crearea unui mediu favorabil dezvoltării acestora.

    Dinamica organizațională a inovării (ADRV)

  • Pagina 28

    Triple Helix (TH)

    Rețele europene ale inovării:

    - Rețeaua IRE (Innovating Regions in Europe) - Pro INNO Europe

    Proiecte europene pentru regiuni inovatoare:

    - Proiectul ARISE (Accelerarea Schimburilor Regionale a Strategiilor de Inovare)

    - Proiectul EMERIPA (Metodologie Europeană pentru Aprecierea Impactului Politicilor de Inovare și Benchmarking)

    - Proiectul EURO-COOP (Aprecierea Impactului Politicilor Regionale de Inovare și a Proceselor de Benchmarking: Cooperare pentru Inovarea Regională Sustenabilă)

    - Proiectul INNOWATCH (Aplicații privind Metodologia de Supervizare Tehnologică pentru Aprecierea Impactului Politicilor Regionale de Inovare asupra IMM-urilor)

    - Proiectul MERIPA (Metodologie pentru Aprecierea Politicilor Regiunilor Europene de Inovare)

    Conceptul se referă la crearea și consolidarea sistemelor de inovare regionale bazate pe cunoaștere. TH este un sistem tripartit ce conectează administrația, industria și mediul academic (universitar). Conceptul a fost dezbătut începând cu anul 1996 în cadrul Conferințelor TH.

    (http://www.triplehelixconference.org/th/7/history.htm)

    Interacțiunea a 2 sfere instituționale și emergența unui spațiu

    consolidat (după Etzkowitz și Ranga 2009, A Triple Helix System for Knowledge-based Regional Development: From “Spheres” to “Spaces”)

  • Pagina 29

    Helixul Cvadruplu și Cvintuplu (QHIV, QHV)

    Indicatori

    Helixul Cvadruplu adaugă modelului THIII componenta societății civile, a comunității, în timp ce Helixul Cvintuplu adaugă celorlalte 4 componente și pe cea de mediu. QHIV și QHV fac trecerea de la o societate în care accentul este pus pe educație și pe rolul acesteia pentru inovare, la societatea cunoașterii, la o democrație a cunoașterii și mai departe către o societate și economie ecologică a secolului XXI.

    Producerea de inovare și cunoaștere (după

    Carayannis și Campbell, 2012)

    Număr întreprinderi inovatoare sprijinite, număr entități economice noi create, bazate pe cercetare, număr de acorduri de parteneriat încheiate, valoarea proiectelor de susținere de orașe inteligente etc.

  • Pagina 30

    Analiza teritorială

    POTENȚIAL ŞI CADRU NATURAL

    Geografia, clima, hidrologia teritoriului studiat

    Resursele naturale (terenuri, minerale, peisaje, arii protejate etc.)

    Viața sălbatică

    INFRASTRUCTURA (TEHNICĂ) MAJORĂ A TERITORIULUI

    Căi de comunicație

    Gospodărirea complexă a apelor, alimentare cu apă şi canalizare

    Rețele energetice şi telecomunicații

    Gospodărie comunală (abordate de regulă în alte secțiuni: mediu, rețea loc.)

    REȚEAUA DE LOCALITĂȚI

    distribuția localităților în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora.

    structura şi ierarhizarea localităților urbane şi rurale (ranguri)

    zonele de influență ale orașelor şi municipiilor

    densitatea orașelor şi satelor

    Nivelul de echipare tehnică şi socială a localităților

    MEDIUL (stare, protecție, reabilitare)

    Starea principalilor factori de mediu: apă, aer, sol, vegetație, viață sălbatică

    Identificarea ariilor afectate de poluare, sau de fenomene de degradare

  • Pagina 31

    Identificarea surselor de poluare

    Identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice.

    STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ / POPULAȚIA ŞI POTENȚIALUL DEMOGRAFIC

    Populație totală şi pe medii: rural – urban,

    Densitatea populației în teritoriu,

    Structura populației

    Dinamica populației

    POTENȚIAL ŞI FUNCȚII ECONOMICE / STRUCTURA ACTIVITĂȚILOR

    Funcții economice ale teritoriului

    Analiza sectorială după:

    Sectoare economice: primar, secundar, terțiar, cuaternar

    Ramuri şi subramuri

    Analiza teritorială după: localizarea activităților

    Documente ale UE relevante pentru planificarea și dezvoltare teritorială

    în 1999 la Potsdam este adoptat documentul CE "Perspectiva dezvoltării spațiale a Europei" (ESDP), document care ilustrează preocupările similare ale UE, cu privire la coeziunea teritorială.

    Documentul este important pentru că stabileşte în mod ferm importanța relației dintre dezvoltarea spațială şi cea economică şi socială. Documentul evidențiază relațiile şi impactul politicilor sectoriale asupra teritoriului, efectul utilizării Fondurilor Structurale şi a Fondului de

  • Pagina 32

    Coeziune la nivel spațial şi enunță un număr de politici spațiale pe care UE ar trebui să le adopte. Aceste politici sunt grupate în trei mari categorii, după cum urmează:

    o dezvoltare spațială policentrică şi o nouă relație urban – rural

    un acces echivalent la infrastructură şi cunoaştere

    o gestiune înțeleaptă a patrimoniului natural şi construit

    (Sursa: European Spatial Development Perspective 1999 (ESPD))

    Disparitățile regionale în UE

    Disparitatea reprezintă o lipsă de legătură, de armonie, de potrivire între elemente (DEX '98), lipsă de echivalență, de legătură între elemente; nepotrivire (NODEX 2002), inegalitate, diferență în rang, cantitate, calitate; incongruență (conf. Webster Dict.), absența egalității, proporției, armoniei dar şi decalaj de venituri între categorii sociale sau regiuni; dezechilibru între prețuri, costuri (conf. Larousse). „Disparitatea” a făcut obiectul analizelor sociale şi uneori economice, urmărind să evidențieze decalajele între categorii sociale (coef. GINI).

  • Pagina 33

    Rapoartele asupra Coeziunii

    Disparitățile pot fi:

    - decalaje în dezvoltarea țârilor, regiunilor, sub-regiunilor etc.

    - decalaje economice /resurse

    - socio-demografice / migrație

    - de echipare cu infrastructuri

    - de accesibilitate

    - de calitate a mediului

    - de standard al vieții în gospodării etc.

    Decalajele trebuie să fie măsurabile obiectiv (prin indicatori). Decalaje pot fi măsurabile “teritorial” (ex: densitatea de drumuri în regiune) sau “sectorial” (rata șomajului în rândul tinerilor) prin indicatori simpli, complecși, agregați. Disparitățile “teritoriale” pot fi reprezentate grafic.

    Primul Raport asupra Coeziunii Economice şi Sociale – 1996

    Al 2-lea Raport – 2001 – Unitate, solidaritate, diversitate pentru Europa, pentru cetățenii ei şi teritoriile sale

    Al 3-lea Raport – 2004 – Un nou parteneriat pentru coeziune (convergență, competitivitate, cooperare)

    Al 4-lea Raport – 2007 – Regiuni în creştere, o Europă în creştere

  • Pagina 34

    Al 5-lea Raport – 2010 - Investind în Viitorul Europei

    Al 6-lea Raport – 2014 – Investiții pentru locuri de muncă și creștere - Promovarea dezvoltării și a bunei guvernare în regiunile și orașele UE

    Regiunile României Implementarea politicii de dezvoltare regională în România

    Etapa I - 1994 – 1997 – etapa pregătitoare (de la lansarea Programului Indicativ până la adoptarea Cartei Verzi a Dezvoltării Regionale)

    Etapa a II-a 1998 – 1999 – etapa creării cadrului legislativ şi instituțional (de la proiectele de lege până la formarea regiunilor şi instituțiilor aferente)

    Etapa a III-a 2000 – 2004 – etapa de consolidare a sistemului, de la formarea ADR-urilor şi lansarea primului program de dezvoltare regională până la încheierea capitolului 21 privind Dezvoltarea Regională şi coordonarea Instrumentelor Structurale

    Etapa a IV-a 2005 – prezent – maturizarea sistemului, începând cu formarea noilor instituții pentru implementarea Programelor Operaționale post-aderare

    Momente principale

    Iulie 1996: Elaborarea raportului "Disparități Regionale în România - 1990/1994"

    Aprilie 1997: Elaborarea documentului "Carta Verde privind dezvoltarea regională în România"

  • Pagina 35

    Iulie 1998: Adoptarea Legii nr. 151 privind dezvoltarea regională în România

    Decembrie 1998 - februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională

    Decembrie 1998 - mai 1999: formarea celor 8 Agenții de Dezvoltare Regională

    Decembrie 2001: depunerea Documentului de Poziție privind capitolul 21, Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale

    Martie 2002: deschiderea capitolului 21 de negociere cu UE privind politica regională

    Iunie 2004: Adoptarea Legii 315 privind dezvoltarea regională în România (legea 151 este abrogată)

    Septembrie 2004: Încheierea Capitolului 21 privind dezvoltarea regională şi coordonarea Instrumentelor Structurale

    Aprilie 2005: Semnarea tratatului de aderare

    2007-2008 - se definitivează Programul Operațional Regional – REGIO 2007-2013

    septembrie 2008 – se publică HG 998 (completat cu 1149 /2008) pentru desemnarea polilor naționali de creştere și a polilor de dezvoltare urbană în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară şi națională

  • Pagina 36

    Cele 8 regiuni de dezvoltare propuse în Carta Verde din 1997 și sediile

    celor 8 Agenții de Dezvoltare Regională

    Arii Funcționale Urbane propuse prin Studiul de fundamentare în

    vederea actualizării PATN (UAUIM, 2014)

    Sedii Agenţii Dezvoltare Regională

  • Pagina 37

    Strategia 2020

    Trei priorități

    Obiective majore

    Raportul EUROPA 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, publicat de Comisia Europeană în 2010 reprezintă un document strategic și o viziune pentru anul 2020.

    Obiectivele principale ale strategiei vizează ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea, schimbările climatice și energia, educația și combaterea sărăciei.

    creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

    creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

    creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

    75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă;

    3% din PIB-ul UE investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

    obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie să fie îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);

    rata abandonului școlar timpuriu redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;

  • Pagina 38

    7 Inițiative fanion

    numărul persoanelor amenințate de sărăcie redus cu 20 de milioane.

    O Uniune a inovării;

    Tineretul în mișcare;

    O agendă digitală pentru Europa;

    O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

    O politică industrială adaptată erei globalizării;

    O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă;

    Platforma europeană de combatere a sărăciei;

    Pentru a susține această ambițioasă strategie, UE alocă pentru perioada de programare 2014-2020, peste 1000 mlrd. euro dintre care cca. 500 mlrd. euro pentru creștere inteligentă și inclusivă.

    Obiectivele tematice

    Pentru o dezvoltare inteligentă

    Pentru atingerea obiectivelor propuse pentru orizontul 2020, se propun 11 Obiective Tematice (OT) în utilizarea Fondurilor Structurale și anume:

    Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi a inovării;

    Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor, precum și îmbunătățirea utilizării și a calității acestora;

    Sporirea competitivității întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol (pentru FEADR) și a sectorului pescuitului şi acvaculturii (pentru (FEPAM);

  • Pagina 39

    Pentru o dezvoltare durabilă

    Pentru o dezvoltare inclusivă

    Guvernanță eficientă

    Susținerea tranziției către o economie bazată pe emisii scăzute de carbon în toate sectoarele;

    Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și gestionării riscurilor;

    Protejarea mediului şi promovarea unei folosiri eficiente a resurselor;

    Promovarea unui transport durabil şi eliminarea blocajelor în rețelele majore de infrastructură;

    Stimularea creării de locuri de muncă și a angajării şi susținerea mobilității forței de muncă;

    Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

    Investirea în educație, învățământ vocațional pentru dezvoltarea competențelor şi în formarea continuă pe tot parcursul vieții;

    Creșterea capacității instituționale şi eficientizarea administrației publice.

    Tipologii de teritorii funcționale după structura sistemului de localități

    Mono-nucleare – un singur element central dominant.

    Multi / pluri-nucleare: mono-centrice – un element central major și elemente secundare sau policentrice – centralitate dispersată între mai multe centre relativ egale.

    Bi-polare – două centre dominante relativ egale ca dimensiune și importanță.

    Liniare (axiale) – formațiuni de regulă, de tip policentric, formate din așezări dispuse în lungul unor văi, zone costiere, căi de comunicație etc.

  • Pagina 40

    Complexe – formațiuni foarte dezvoltate și de mari dimensiuni care pot cuprinde tipuri diferite de sisteme și sub-sisteme (de regulă la nivel de regiuni metropolitane).

    Globalizarea și recompunerea teritoriilor funcționale și instituționale

    Teritoriile se definesc prin limite stabilite voluntar sau determinate geografic. Teritoriile funcționale asigură o anumită formă de organizare adecvată gestionării unor resurse de către comunități.

    Transformările de natură economică, socială, politică, tehnologică sau de mediu determină reconfigurări teritoriale.

    Globalizarea generează teritorii de tip reticular precum arhipelagul metropolitan mondial (Edelblutte 2013).

  • Pagina 41

    COMPETENȚE Profesionale CP1. Cunoașterea şi înțelegerea teoriilor,

    principiilor şi metodelor de analiză geografică a teritoriului.

    CP2. Interpretarea complexă, într-o abordare holistică, a proceselor de dezvoltare şi a evoluției sistemelor de așezări în context teritorial.

    CP3. Cunoașterea practicilor şi modelelor recente în planificarea teritorială, strategică, componentă fundamentală a managementului teritorial.

    CP6.Capacitate de analiză a contextului economic, social şi politic pentru o evaluare corectă a oportunităților şi riscurilor în dezvoltarea teritorială, pentru înțelegerea, interpretarea şi explicarea sistemelor şi proceselor complexe de guvernanță teritorială la nivel național, în cadrul european.

    CP8. Utilizarea metodelor şi tehnicilor de analiză – diagnoză, planificare şi proiectare specifice amenajării teritoriului şi urbanismului, în raport cu domeniul de specializare al licenței.

    CP9. Cunoașterea practicilor şi modelelor recente în planificarea teritorială, strategică, componentă fundamentală a managementului teritorial.

    Transversale CT1. Spirit critic şi capacitate constructivă de abordare a problematicii legate de dezvoltarea teritorială.

  • Pagina 42

    CT1. Capacitatea de autoevaluare obiectivă, de mediere şi negociere, de lucru în echipă şi în condiții de stres.

    Standard minim de performanță

    Întocmirea unor lucrări relevante sub aspectul metodei de analiză, a descrierii și explicării unor caracteristici și procese și al interpretării potențialului de dezvoltare al unui teritoriu.

  • Pagina 43

    CUNOȘTINȚE ȘI ABILITĂȚI PE CARE LE POATE DEZVOLTA DISCIPLINA Concepte Cunoașterea și utilizarea unor concepte și noțiuni

    definitorii pentru planificare și dezvoltare teritorială și regională.

    Înțelegerea perspectivelor și conceptelor teoretice privitoare la regiuni inovatoare.

    Analiză Abilități de analiză și sinteză a caracteristicilor unui teritoriu referitoare la capitalul uman, teritorial, de cunoaștere din perspectivă multiscalară.

    Înțelegerea intimă a proceselor care determină o dezvoltare orientată spre inovare la nivelul regiunilor.

    Demonstrarea capacității de analiză și înțelegere a dimensiunii spațiale a inovării.

    Dezvoltarea de analize critice cu privire la elementele doctrinare care constituie baza ideologică a politicilor UE care susțin dezvoltarea acesteia ca cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere.

    Evaluare și interpre-tare

    Evaluarea și explicarea caracteristicilor unei regiuni inovatoare.

    Interpretarea și analiza critică a unor procese de dezvoltare la nivel teritorial.

    Documen-tare

    Dezvoltare abilităților de documentare, cercetare și evaluare critică a unor studii, cercetări, strategii de dezvoltare teritorială / regională.

    Comunicare Dezvoltarea abilităților de comunicare și lucru în echipă.

  • Pagina 44

    Creșterea medie anuală a utilizatorilor de INTERNET la nivel global, 1999-2009 TIGER: Territorial Impact of Globalisation Program: ESPON 2013 Publicat în: Territorial Observation No.4 http://mapfinder.espon.eu/?p=1255

  • Pagina 45

    BIBLIOGRAFIE Cărți

    Asheim, B. and M. Gertler. 2004. Understanding regional innovation systems. In: Jan Fagerberg, David Mowery and Richard Nelson (eds) Handbook of Innovation. Oxford: Oxford University Press (AG).

    Bachtler J., Wishlade F., Yuill D., 2001, Regional Policy in Europe After Enlargement, EPCR, University of Strathclyde, n°44 (June). (JB)

    Benedek, J., 2004, Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională, ed. Presa Univ. Clujeană (BJ)

    Braczyk, H. J., P. Cooke & M. Heindreich (eds.). Regional Innovation Systems. London 1998

    Carayannis et al. The Quintuple Helix innovation model: global warming as a challenge and driver for innovation, Journal of Innovation and Entrepreneurship 2012, 1:2 http://www.innovation-entrepreneurship.com/content/1/1/2

    Chaminade, C. and C. Edquist, C., 2005. From Theory To Practice: The Use of Systems of Innovation Approach in Innovation Policy. Lund University, Lund. (CC)

    Cooke, P. (2008). “Regional Innovation Systems: Origin of the Species,” International Journal of Technological Learning, Innovation and Development (1) 393---409.

  • Pagina 46

    Cooke, P. 2001 Regional innovation systems, clusters, and the knowledge economy. Industrial and Corporate Change, 10 (4): 945-974. (CP1)

    Cooke, P.; Gomez, M. & Etxebarria, G. (1997). Regional innovation systems: Institutional and organisational dimensions, Research Policy, 26, 475-491 (CP2)

    Constantin D.-L., 2001, Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Ed. Economică, București. (CD)

    Etzkowitz, H. and L. Leydesdorff. 1998. The endless transition: A "triple helix" of university-industry-government relations. Minerva 36 (3): 203-208. (EH)

    Etzkowitz, H. and M. Klofsten. 2005. The Innovating Region: Towards a theory of knowledge based regional development. Research Management 35 (3): 243-255.

    Florida, R. The Rise of the Creative Class. And How It’s Transforming Work, Leisure, Community and Everyday Life .New York 2002. (FR)

    Goddall, B. 1987, Dictionary of Human Geography, Penguin Books, London, New York. (BG)

    Gravier, J. F. 1964, L’aménagement du territoire et l’avenir des regions françaises, ed. Flammarion, Paris

  • Pagina 47

    Ianoș, I. 2000, Sisteme teritoriale, ed. Tehnică, București (I.I))

    Leydesdorff, L. and H. Etzkowitz. 1998. Triple Helix of Innovation: Introduction, Science and Public Policy 25 (6): 358-364. (LL)

    Leydesdorff, L. and M. Meyer. 2006. Triple Helix indicators of knowledge-based innovation systems - Introduction to the special issue. Research Policy 35 (10): 1441-449.

    Pascariu, G. 2011, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, ed. Universitară "Ion Mincu", București (PG1)

    Pascariu, G., et al., 2002, Impactul politicii de coeziune a UE asupra dezvoltării economice și sociale regionale în România, Studiu de impact nr. 9, editat de IER, București (PG2)

    Pascariu G., Trăistaru I., 2001, Politica de dezvoltare regională, Institutul European din România, București. (PG, TI)

    Porter, M. (1998) Clusters and the New Economics of Competition, Harvard Business Review. (PM)

    Sapir, A. 2003, An Agenda for a Growing Europe. Making the EU system Deliver. Brussels.

    Săgeată, D., R., 2006, Deciziile politico-administrative și organizarea teritoriului, ed. Top Form (RS)

  • Pagina 48

    Rapoarte

    CEMAT, 1983, Carta europeană a Amenajării Teritoriului (C)

    CEMAT (Conferința Europeană a Miniștrilor Amenajării Teritoriului), 1991, Schéma européene d'amenagement du territoire, Consiliul Europei, Strasbourg.

    Comisia Europeană, 2007, Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Reuniunea Informală a Miniștrilor Europeni Responsabili cu Dezvoltarea Urbană și Coeziunea Teritorială Leipzig, 24-25 mai 2007.

    Comisia Europeană, 2008, Carta verde privind coeziunea teritorială, Transformarea diversității teritoriale într-un avantaj.

    Comisia Europeana, Directoratul General pentru Cercetare, (2007), Towards a European Research Area Science, Technology and Innovation. European Commission 1994, Europa 2000+, Cooperation for European Territorial Development, Bruxelles.

    European Commission 1999, European Spatial Development Perspective: Towards Balanced and Sustainable Development of the Territory of the EU, Potsdam. (ESDP)

    CE 2014, Investiții pentru locuri de muncă şi creștere Promovarea dezvoltării şi a bunei guvernanțe în regiunile şi orașele UE – al VI-lea

  • Pagina 49

    Programe, studii

    Raport de coeziune economică, socială și teritorială, Bruxelles. (RC)

    The 5th GEA Report on Romania and the Lisbon Agenda The role of regional competitiveness Authors: Liviu Voinea (coordonator), Laurian Lungu, Bianca Păuna, București, noiembrie 2007.

    Comisia Europeană, 3.3.2010 COM(2010) 2020 final Comunicare a Comisiei Europa 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii Bruxelles. (CE2020)

    ADR Centru, 2014. Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Centru pentru perioada 2014-2020 (ADRC) http://www.adrcentru.ro/Lista.aspx?t=StrategiaSpecializareInteligenta.

    ADR Vest, 2009. Strategia Regională de Inovare a Regiunii Vest România 2009 – 2013 (ADRV). http://www.adrvest.ro/index.php?page=articol&aid=1096

    Ministerul Fondurilor Europene, 2014, Acordul de Parteneriat România – UE 2014 -2020

    Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, 2014, Programul Operațional Regional 2014-2020.

  • Pagina 50

    Reviste

    Legislație

    Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, 2008, Programul Operațional Regional 2007-2013. (POR)

    Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, 2014, Strategia de Dezvoltare Teritorială a României România policentrică 2035 Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare şi șanse egale pentru oameni. (www.sdtr.ro)

    Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice 2013-2014, Studiu de fundamentare în vederea actualizării Planului de Amenajare a Teritoriului Național (PATN), elaborator UAUIM-CCPEC împreună cu UB-CICADIT și Quattro Design.

    Urbanismul. Serie nouă. Regionalizare, An V, nr.11/2012, Registrul Urbaniștilor din România. (U)

    Legea 315 /2004 privind dezvoltarea regională în România.

    Legea 350 /2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

    Legile de aprobare a PATN (secțiunile I-V și VIII).