60
TERORISMUL – AMENINŢARE GLOBALĂ LA SECURITATEA MONDIALĂ Masterand: Radu MOINESCU INTRODUCERE În actualul context internaţional, majoritatea statelor lumii manifestă preocupare pentru redefinirea strategiei lor de securitate în condiţiile în care ameninţările cărora trebuie să le facă faţă îşi au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare, iar terorismul este din ce în ce mai prezent, mai specific şi mai ancorat în capabilităţi materiale. Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi de gestionat. El nu se mai prezintă doar ca un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social. Acum, el s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată în afara şi împotriva normelor internaţionale. Terorismul este perceput şi poate fi văzut ca o acţiune deliberată, menită a cunoaşte o audienţă largă, pentru a scoate în evidenţă un mesaj sau a atrage atenţia asupra sa. Scopul şi intenţia unei asemenea acţiuni poate avea un impact sinistru asupra populaţiei unei naţiuni sau la nivel regional şi global. Pe de altă parte, terorismul a fost prezentat drept tactică, dar şi ca strategie, ca o crimă, dar şi ca o datorie sfântă, ca o reacţie justificată şi ca o greşeală abominabilă. Totul depinde din punctul de vedere al cărei părţi este privit. O persoană văzută ca terorist de unii, poate fi un erou, un luptător pentru libertate în opinia altora. 1

Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

  • Upload
    radu

  • View
    15.190

  • Download
    4

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Citation preview

Page 1: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

TERORISMUL – AMENINŢARE GLOBALĂ LA SECURITATEA MONDIALĂ

Masterand: Radu MOINESCU

INTRODUCERE

În actualul context internaţional, majoritatea statelor lumii manifestă preocupare pentru redefinirea strategiei lor de securitate în condiţiile în care ameninţările cărora trebuie să le facă faţă îşi au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare, iar terorismul este din ce în ce mai prezent, mai specific şi mai ancorat în capabilităţi materiale.

Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi de gestionat. El nu se mai prezintă doar ca un gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social. Acum, el s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată în afara şi împotriva normelor internaţionale.

Terorismul este perceput şi poate fi văzut ca o acţiune deliberată, menită a cunoaşte o audienţă largă, pentru a scoate în evidenţă un mesaj sau a atrage atenţia asupra sa. Scopul şi intenţia unei asemenea acţiuni poate avea un impact sinistru asupra populaţiei unei naţiuni sau la nivel regional şi global.

Pe de altă parte, terorismul a fost prezentat drept tactică, dar şi ca strategie, ca o crimă, dar şi ca o datorie sfântă, ca o reacţie justificată şi ca o greşeală abominabilă. Totul depinde din punctul de vedere al cărei părţi este privit. O persoană văzută ca terorist de unii, poate fi un erou, un luptător pentru libertate în opinia altora.

Conceptual, termenul de terorism provine din latinescul „terror”, care înseamnă violenţă fizică, spaimă, teroare, provocate deliberat prin acte de violenţă publică, folosirea cu intenţie a unor mijloace capabile să ducă la un pericol comun. Caracteristicile terori sunt: violenţa şi ameninţarea cu violenţă, folosirea sistematică şi persistentă a violenţei, intimidarea şi sensibilizarea prin agresivitate şi ură.

În definirea terorismului există păreri diferite, ONU prezentându-l ca ,,o stare de anxietate inspirând acţiuni violente repetate, angajate de actori statali, grupări sau indivizi ce acţionează clandestin, pentru motive foarte diverse, criminale sau politice în care, în deplin contrast cu asasinatele, ţinta directă a violenţei nu reprezintă şi ţinta principală”1.

Studiul modului de operare al teroriştilor relevă că aceştia acţionează prin încălcarea tuturor normelor juridice, politice, morale, umanitare, speculând nu doar breşele existente în sistemele de securitate, ci şi scrupulele morale şi încorsetările normativ-doctrinare ale unor instituţii şi agenţii specializate în lupta împotriva terorismului. De asemenea, evenimentele din ultimii ani demonstrează că fenomenul terorist s-a extins la toate dimensiunile societăţii umane îmbrăcând formele terorismului politic, economic, informaţional, etnic, religios, cultural etc.

1 Enciclopedia internaţională a terorismului, ed.1998.1

Page 2: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Deşi există o diversitate mare de definiţii privitor la fenomenul de terorism, toate au în comun o gamă largă de elemente. Caracteristicile comune ale acestor definiţii se referă la următoarele aspecte:

a) politic – un act terorist este un act politic sau care este comis cu scopul de a produce un efect politic;

b) psihologic – orice act terorist cauzează un efect psihologic sau teroarea; victimele acestor acte sunt altele decât cele care au fost vizate iniţial;

c) violent – violenţa, coerciţia sau fenomenele distructive sunt folosite conjugat pentru îndeplinirea scopurilor propuse; chiar dacă pierderile sau efectele distructive produse nu sunt rezultatul unui act terorist, totuşi ceea ce s-a produs este urmare a ameninţării sau violenţei potenţiale;

d) dinamic – grupările politice solicită schimbări, revoluţii sau mişcări politice; nimeni nu recurge la atacuri violente împotriva persoanelor străine sau inocente doar pentru a menţine starea de fapt existentă;

e) deliberat – acţiunile teroriste sunt planificate din timp şi minuţios, nu au loc întâmplător, şi au ca finalitate atingerea unor scopuri specifice, bine precizate.

Problema terorismului nu a fost abordată corespunzător, cauză ce a dus la globalizarea sa, transformându-se într-un fenomen social de neimaginat ca amploare, provocând seisme social-politice, dezbinări şi menţinând o permanentă stare de confruntare.

Extinderea, fără precedent a terorismului, în special după septembrie 2001, a fost favorizată şi de acţiunile Coaliţiei Internaţionale Antiteroriste, care a folosit, cu precădere, acţiunile militare pentru a distruge bazele de antrenament, depozitele de armament, muniţie şi materiale ale grupărilor teroriste. Această cale a generat riposta, conform principiului „violenţa naşte violenţă”.

În acelaşi timp, declararea lui Bin Laden ca teroristul nr. 1 al lumii şi publicitatea care i s-a făcut l-au transformat într-un personaj negativ pentru lumea occidentală şi în idol pentru majoritatea lumii musulmane.

Tendinţa mass-media de a difuza ştiri cu caracter inedit, neobişnuit, senzaţional, cu scopul de a ridica gradul de audienţă al postului de radio sau televiziune, respectiv de a mări tirajul ziarului a generat formarea unui curent de opinie, în lumea musulmană, favorabil Al-Queda, care tinde să devină mai puternică în plan ideologic decât însăşi reţeaua teroristă Al-Queda.

Manipularea opiniei publice internaţionale, în general, şi a musulmanilor, în special, se realizează după cele mai noi descoperiri ale domeniului: în transmisiile televiziunilor Al Jazeera şi Al Arabyia „toată lumea vede minaretul lovit şi căzut sub focul americanilor, dar nu se arată cum se trage asupra noastră din minarete şi moschei – spune un ofiţer american”2.

La începutul acestui secol mulţi specialişti în domeniul securităţii, din 25 state europene şi din America de Nord, întruniţi într-o conferinţă pe tema „Îmbunătăţirea Securităţii Statelor, într-o lume multipolară concentrată pe extremism”, au convenit că „terorismul este o manifestare extremă a extremismului”3.

2 Christopher MAQUIS, Statele Unite îşi intensifică protestele împotriva transmisiilor televiziunilor arabe, în Internaţional Herald Tribune din 2 mai 2004.

3 Enhancing the Security of States in a Multipolar World: Focus an Extremism, George C. Marshall European Center for Security Studies, September 18-22, 2000, p. 25.

2

Page 3: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

CAPITOLUL ITerorismul, flagel al lumii contemporane

1. Generalităţi

Terorismul, „acest flagel al lumii contemporane”4, constituie sursa majoră de instabilitate în plan subregional, regional şi mondial, deoarece toată lumea este afectată de el, în mod direct şi (sau) indirect, datorită capabilităţii dovedite a teroriştilor de a ataca pe oricine, oriunde, în orice moment.

Terorismul internaţional, ca şi acţiunile de aceeaşi natură ce au loc în diverse regiuni ale lumii, „dovedesc faptul că terorismul, în general, şi terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şi altor valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice”5.

Terorismul nu este nou în politica mondială. Este o metodă de violenţă cu rădăcini ce se întind departe în adâncul istoriei. Terorismul a fost întrebuinţat de anarhişti şi alţi revoluţionari transnaţionali din secolul XIX. Primul război mondial a fost declanşat în parte printr-un asasinat (atentatul de la Sarajevo din 28.06 1914, în care a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand de extremişti sârbi). Ceea ce este de avut în vedere astăzi este faptul că tehnologia pune în mâinile unor indivizi dezaxaţi sau grupuri distructive puteri ce erau odinioară rezervate în principal guvernelor. Dacă teroriştii vor putea să obţină arme de distrugere în masă în secolul XXI, ei vor dezvolta capacităţi similare.

Terorismul transnaţional este pentru secolul XXI ceea ce a fost pirateria într-o epocă anterioară. Astăzi, unele state adăpostesc terorişti cu scopul de a-şi ataca inamicii, ori sunt prea slabe ca să controleze asemenea grupări.

2. Cauzele terorismului

Cauzele terorismului, în contextul noului mediu internaţional, sunt complexe. Unele din acestea sunt moşteniri ale trecutului care au fost aplanate pentru un timp, datorită imposibilităţii de manifestare în timpul războiului rece. Din această categorie, cele mai importante sunt: atitudinile ireconciliabile ale unor state sau comunităţi în domeniul etnicităţii, al autonomiei pe criterii etnice şi al intoleranţei religioase. Altele sunt determinate de performanţele economice modeste ale unor state, care au dus la sărăcie, şomaj, corupţie, trafic de arme, persoane, droguri etc.

Dacă în secolele anterioare se putea face o distincţie relativă între formele de manifestare a terorismului, în prezent se observă o tendinţă de coordonare a acţiunilor grupurilor, de utilizare a religiei ca suport pentru justificarea acţiunilor şi implicarea în activităţi teroriste a crimei organizate, pentru acumularea de resurse financiare şi materiale, necesare suportului logistic al tuturor acţiunilor teroriste.

4 Prof. univ. dr. Anghel Andreescu (coord.), Terorismul internaţional, flagel al lumii contemporane, Ed M.A.I., Bucureşti, 2003.

5 Preşedinţia României, Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, p.13.3

Page 4: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Indiferent de orientare, cauza reală a tuturor liderilor terorişti o constituie lupta pentru putere şi influenţă, la care aceştia îşi asociază, în funcţie de situaţie, cauze care prind la susţinătorii potenţiali – oamenii nemulţumiţi de nivelul de viaţă şi de perspectivele care li se oferă de societatea în care trăiesc; oameni cu un nivel de cultură modest sau chiar analfabeţi, care trăiesc în comunităţi tribale sau rurale.

Cei mai mulţi terorişti cunosc şi folosesc cu destul succes arta de a influenţa şi tehnicile de a manipula oamenii. Acest lucru a ieşit în evidenţă şi în conflictul din Irak, unde pentru cei mai mulţi dintre irakieni americanii sunt priviţi ca ocupanţi şi nu ca eliberatori, exprimându-se cu diverse ocazii pentru ca trupele Coaliţiei să părăsească imediat Irakul.

În concluzie, pe fondul unor situaţii reale de nemulţumire a unor categorii sociale sau grupuri de oameni, al incapacităţii autorităţilor de a rezolva problemele economice şi sociale cu care se confruntă, liderii terorişti cheamă la acţiune împotriva puterii, pe care o declară represivă şi nelegitimă, sau a Occidentului decadent etc.

3. Surse de generare a fenomenului terorist

Sursele de instabilitate, pericole şi ameninţări sunt direct proporţionale cu evoluţia societăţii, cu efectele pozitive, dar şi cu numeroasele efecte contradictorii, nocive şi perverse ale acesteia. Cu cât evoluţia este mai spectaculoasă, cu atât faliile dintre eşalonul întâi tehnologic şi informaţional şi celelalte eşaloane ale lumii se măresc şi se adâncesc, generând şi regenerând fenomenul terorist. Interesant este că terorismul nu este un produs al unei civilizaţii sau al alteia, aşa cum se dă uneori de înţeles, ci al degradării condiţiei umane, al răului care se dezvoltă din ce în ce mai mult în interiorul lumii.

Principalele surse de generare a fenomenului terorist se află în configuraţia mereu schimbătoare şi nesigură a societăţii actuale, în starea de haos pe care o parcurge omenirea. Nu întâmplător, desigur, atacurile teroriste se îndreaptă împotriva Statelor Unite şi aliaţilor Americii, a Rusiei, Chinei, Indiei, Europei Occidentale şi chiar împotriva unor ţări islamice, considerate trădătoare, cum ar fi, spre exemplu, Turcia, care, într-o formă sau alta, sprijină lupta împotriva terorismului de acest tip.

Printre principalele surse de generare a terorismului contemporan se situează şi:

- efectele contradictorii şi chiar conflictuale ale procesului de globalizare şi regionalizare, îndeosebi asupra unor comunităţi încremenite sau conduse în mod dictatorial;

- starea de haos care s-a declanşat în urma spargerii bipolarităţii şi efortului depus de marile puteri şi de comunitatea internaţională pentru stabilirea de noi echilibre, bazate pe alte principii decât cele ale forţei armelor;

- progresul tehnologic imens realizat de Statele Unite şi ţările Uniunii Europene, adâncirea faliei strategice dintre spaţiul euro-atlantic şi restul lumii, concomitent cu influenţa pe care o are civilizaţia occidentală asupra întregii lumi;

- prezenţa unei mase mari de tineri musulmani în societăţile occidentale şi starea de alienare şi disperare care se instalează în rândul acestora, ca urmare a faliei tot mai pronunţate dintre rigiditatea şi inflexibilitatea culturii de origine şi marea deschidere, pragmatismul şi eficienţa noii culturi tehnologice;

4

Page 5: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

- efectele complexe, greu de controlat şi de anticipat, ale culturii de piaţă; - recrudescenţa spiritului identitar extremist, intolerant şi agresiv, îndeosebi în

rândul fundamentaliştilor islamici răspândiţi în ţările occidentale; - starea de mizerie şi de înapoiere în care se află o mare parte a lumii, milioane

de oameni mor în fiecare an de foame şi de malnutriţie; - conflictualitatea lumii – milioane de oameni, în special civili, au murit în

războaie, iar milioane au fost nevoiţi să se refugieze.

4. Globalizarea fenomenului terorist

În epoca post-Război Rece, mare parte din fenomenele care afectează securitatea internaţională s-a modificat radical. Factori, precum globalizarea economică, transparenţa graniţelor, explozia tehnologiei informaţiilor au contribuit decisiv la acest proces.

Odată cu evoluţia societăţii omeneşti, cu dezvoltarea economică şi tehnico-ştiinţifică şi cu profundele transformări produse în mediul internaţional, fenomenul terorist s-a adaptat şi el noilor condiţii, cunoscând după 1990 o diversificare fără precedent a modalităţilor de manifestare. Evoluţia acestui flagel în mod deosebit în cursul ultimilor 20 de ani s-a datorat, printre altele, revizuirii strategiei şi tacticii principalelor grupări teroriste, accentuării compartimentării şi specializării, orientării acţiunilor asupra obiectivelor de infrastructura, proliferării actelor de terorism prin sacrificiu şi diversificării surselor de ordin logistic.

CAPITOLUL II

5

Page 6: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Organizaţii teroriste

În a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului XXI, pe plan mondial s-au afirmat mai multe organizaţii teroriste, mai mult sau mai puţin puternice, cu sferă de acţiune diversificată, cu caracter zonal, regional şi chiar internaţional, în funcţie de scopurile şi obiectivele urmărite.

Cele mai cunoscute organizaţii teroriste sunt:1. În ASIA, continentul cu cel mai mare potenţial de conflict, datorită în primul

rând fanatismului religios ce caracterizează populaţiile din acest areal dar şi eternului conflict arabo-israelian, se află cele mai multe grupări teroriste, astfel:

1.1. AL-QAIDA, organizaţie înfiinţată de Osama Bin-Laden (a cărui situaţie nu se cunoaşte cu exactitate nici la această dată, cu tot efortul Coaliţiei Internaţionale) la sfârşitul anilor ”80 pentru a-i reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice, s-a dovedit a fi cea mai activă, fiind şi la originea declanşării războiului antiterorist, război foarte complex, aflat încă în desfăşurare, a cărui sfârşit, deocamdată, nu se întrevede în perioada următoare.

Osama Bin-Laden, provenit dintr-o familie foarte bogată, a sprijinit financiar procesul de recrutare, transport şi instruire a extremiştilor suniţi pentru rezistenţa afgană împotriva sovieticilor, nu se cunoaşte cu exactitate care este situaţia lui, conduce acţiunile talibanilor împotriva Forţelor Coaliţiei.

Obiectivul declarat al grupării este acela de a pune bazele unui califat panislamic. Pentru atingerea acestuia a desfăşurat numeroase activităţi cum sunt:

- acţiuni teroriste împotriva cetăţenilor diverselor state, în special americani şi israelieni;

- atentate cu bombe (în anul 1998) împotriva ambasadelor americane din Nairobi (Kenya) şi Dar Es-Salaam (Tanzania); a revendicat unele atentate cu bombe asupra trupelor americane în Somalia (1993) şi Yemen (1992);

- tentative de asasinat împotriva papei Ioan Paul al II-lea (1994), ambasadelor americane şi israeliene din Manila şi alte capitale asiatice (1994), încercarea de asasinat împotriva fostului preşedinte american Bill Clinton în timpul vizitei din Filipine în anul 1995;

- atentatul terorist asupra turnurilor Gemene din New York, la 11 septembrie 2001, deturnând 4 avioane în SUA;

- asigură instruirea, finanţarea şi oferă sprijin logistic pentru diverse grupuri teroriste care urmăresc scopuri similare cu ale sale.

Nu se cunoaşte exact numărul de membri (probabil de ordinul miilor). Al-Quaida este organizată pe celule cu sediile în mai multe state şi se bucură de

sprijinul primit de la reţelele extremiste sunite. Cartierul general al grupării este în Afganistan, unde are şi baze de instruire a

membrilor săi, dar şi în Pakistan. Gruparea este finanţată din averea lui Bin Laden, precum şi prin organizaţii

care se ocupă de strângerea de fonduri suplimentare din diverse surse (donaţii de la susţinători, fonduri de la organizaţii caritabile islamice).

1.2. FRONTUL DEMOCRATIC PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (FDEP), a fost fondat în anul 1969, după scindarea Frontului Popular pentru

6

Page 7: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Eliberarea Palestinei (FPEP). Este o organizaţie de orientare marxist-leninistă, considerând că idealurile naţionale palestiniene pot fi atinse doar prin revoluţionarea maselor.

În anii "70, a revendicat unele atentate minore cu bombe, desfăşurate împotriva israelienilor; duce acţiuni doar la graniţe, se opune acordului de pace dintre Israel şi OEP. Acţiunile teroriste au loc exclusiv în Israel şi teritoriile ocupate; ocazional, duce acţiuni de gherilă în sudul Libanului.

Gruparea are puţini membri – aproximativ 500, împărţiţi în două facţiuni, este localizată în Siria, Liban şi teritoriile ocupate de Israel.

Gruparea primeşte ajutor financiar şi militar limitat din partea Siriei. 1.3. HAMAS, numită şi Mişcarea de rezistenţă islamică, a fost formată în 1987

ca o prelungire a ramurii palestiniene a Frăţiei Musulmane şi rămâne cea mai activă grupare teroristă din spaţiul palestinian, radicalizează discursul politic palestinian, dar şi îl islamizează.

Are ca scop instaurarea unui stat islamic palestinian în locul Israelului. Nu are o structură bine definită, are atât elemente clandestine, cât şi altele

publice. Recrutează noi membrii prin intermediul moscheilor şi al serviciilor sociale,

care colectează şi fondurile necesare şi desfăşoară acţiuni propagandistice. Are cartierul general în Fâşia Gaza. Desfăşoară activităţi sub forma de atentate (prin brigăzile Iz A-Din Al

Qassam), predilecte fiind ţinte militare şi civile israeliene. Numărul de membri oficiali este necunoscut, însă are zeci de mii de susţinători

şi simpatizanţi. Localizarea acţiunilor grupării este situată în teritoriile ocupate de Israel, cel

mai recent conflict fiind cel din ianuarie 2009. În urma acestui ultim conflict cu Israelul, Hamas a devenit ceea ce sociologia conflictelor numeşte „grup infracţional asimetric”, iar Fâşia Gaza o favelă islamică.

În Gaza, Hamas a reuşit admirabil o sinergie a intereselor teroriste sunnite şi şiite. Acolo, mişuna deja simpatizanţii Al-Qaida, dar şi instructori militari iranieni aflaţi în contact cu grupuri militare ale Hamas. S-au intensificat în ultimii doi ani contactele şi schimbul de experienţă între Hezbollahul libanez (care este antrenat în conflictele cu armata israeliana) şi lideri militari ai organizaţiei palestiniene. Dar, nu trebuie uitat nici trainingul spiritual wahabit (ramura ultraconservatoare a islamului) făcut de mulţi lideri Hamas în Arabia Saudită (cazul şeicului Nizar Rayyan, mentorul brigăzilor Iz A-Din Al Qassam, lichidat de comandourile israeliene în perioada conflictului). În ianuarie 2002, Nizar Rayyan a elaborat o serie de argumente teologice pentru a încuraja atentatele sinucigaşe printre tinerii palestinieni, inspirate din Fatwa teologului libanez sunnit Sheikh Faisl Mawlawi. Tot Rayyan însă a adaptat metoda şiită iraniană a utilizării copiilor în strategii de război. Premergător conflictului, militanţii Hamas au instalat centre militare operaţionale şi depozite de armament în subsolul unor creşe sau grădiniţe.

Aşa cum s-a văzut şi în ultimul conflict, Hamas primeşte ajutoare, sub formă de fonduri, de la expatriaţii palestinieni din Iran şi de la binefăcătorii din Arabia Saudită şi din alte state moderate arabe; beneficiază de fonduri şi sprijin propagandistic şi din state europene şi din America de Nord.

7

Page 8: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

1.4. HEZBOLLAH, numit şi Partidul lui Dumnezeu, şi alte denumiri cum ar fi: Jihadul Islamic, Organizaţia Oprimaţilor; Organizaţia Revoluţionară a Dreptăţii, Jihadul Islamic pentru Eliberarea Palestinei.

Este o grupare radicală formată în Liban, care urmăreşte crearea unei republici islamice după model iranian în Liban şi distrugerea tuturor influenţelor nonislamice din zonă. Se opune statelor occidentale şi Israelului.

A desfăşurat atentate împotriva forţelor americane şi ambasadei americane din Beirut (1983 şi 1984), este responsabil de răpiri şi deţinere a de ostatici americani şi occidentali în Liban. Duce acţiuni militare împotriva Israelului, fiind pe punctul de a reintra în beligeranţă cu acesta în timpul ultimului conflict din Fâşia Gaza.

Numărul de membri este necunoscut, dar se apreciază că ar fi de ordinul miilor şi câteva sute de terorişti operativi.

Acţiunile grupării sunt localizate în valea râului Bekaa, în suburbiile sudice ale Beirutului şi în sudul Libanului. A format celule ale grupării în Europa, Africa, America de Sud, America de Nord şi în Asia.

Primeşte ajutor substanţial sub formă de bani, echipamente, arme, explozivi, ajutor politic, diplomatic şi organizaţional din partea Iranului şi a Siriei.

1.5. ORGANIZAŢIA ABU NIDAL (OAN), numită şi Consiliul Revoluţionar Fatah, Brigăzile Revoluţionare Arabe, Septembrie Negru, Organizaţia Revoluţionară a Musulmanilor Socialişti, are caracter internaţional, s-a desprins din OEP în anul 1974, şi include diferite comitete funcţionale, inclusiv politice, militare şi financiare.

Activităţile teroriste au ca ţinte SUA, Marea Britanie, Franţa, Israel, organizaţiile palestiniene moderate, OEP, şi diferite ţări arabe.

Are câteva sute de membri, plus o structură limitată de sprijin din alte ţări.Gruparea îşi menţine prezenţa pe teritoriul Irakului, iar acţiunile sunt

desfăşurate în Liban, pe vale râului Bekaa şi în câteva tabere de refugiaţi palestinieni din zona de coastă a Libanului. Are o prezenţă limitată în Sudan şi Siria.

Pentru acţiunile sale a primit un ajutor considerabil, inclusiv protecţie, instruire, asistenţă logistică şi financiară din partea Irakului, Libiei şi Siriei (până în 1987).

1.6. FRONTUL DE ELIBERARE A PALESTINEI (FEP), s-a format prin desprinderea de Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP), cunoscând profunde transformări, mai ales urmare a orientărilor de ordin ideologic, despărţindu-se în mai multe facţiuni pro-OEP, pro-siriene şi pro-libaneze, cea pro-OEP fiind mai activă.

Gruparea a desfăşurat unele atentate teroriste, cel mai cunoscut fiind asupra vasului italian Achille Lauro, Italia emiţând un mandat de arestare pe numele şefului grupării, Abu Abbas.

Nu se cunoaşte numărul de membri al grupării, iar ca localizare facţiunea pro-OEP a avut baza în Tunisia, până la atacul împotriva vasului Achille Lauro; acum se pare că are baza în Irak.

Primeşte ajutor din partea Irakului şi a Libiei. 1.7. ORGANIZAŢIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (OEP), nu a

avut activităţi teroriste deosebite, în ultimii ani ai secolului trecut şi primii ani ai secolului XXI, organizaţia încetând toate actele de violenţă şi terorism. Organizaţia a

8

Page 9: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

excelat prin politica pe care o duce de ani de zile pentru crearea statului palestinian, în mod deosebit pe timpul când era condusă de Yaser Arafat.

1.8. FRONTUL POPULAR PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI –COMANDAMENTUL SPECIAL (FPEP-CS), este o grupare de orientare marxist-leninistă, formată prin desprinderea de Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Operaţii speciale (FPEP-OS).

A revendicat mai multe atacuri teroriste, inclusiv cu bombe, în state vest-europene.

Gruparea cuprinde foarte puţini membri, aprox.50, iar acţiunile sunt localizate în afara sudului Libanului, în diverse zone din Orientul Mijlociu şi Europa Occidentală.

Primeşte ajutor financiar şi militar din partea Siriei, Libiei şi Irakului. 1.9. FRONTUL POPULAR PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI –

COMANDAMENTUL GENERAL (FPEP-CG), s-a desprins din FPEP în 1968, cu dorinţa de a se concentra mai mult pe luptă şi mai puţin pe politică. Se opune violent OEP.

Gruparea a desfăşurat acţiuni teroriste (1970-1980) pe teritoriile unor state vest-europene şi Orientului Mijlociu. La această dată se concentrează pe acţiuni de gherilă duse în sudul Libanului, atacuri la scară mică în Israel, Cisiordania şi Fâşia Gaza.

Are câteva sute de membri. Cartierul General este localizat la Damasc şi are baze în Liban.

Primeşte susţinere logistică şi militară din partea Siriei şi ajutor financiar din partea Iranului.

1.10. JIHADUL ISLAMIC PALESTINIAN (JIP), a fost înfiinţat de militanţii palestinieni din Fâşia Gaza în anii "70.

Gruparea urmăreşte crearea unui stat islamic palestinian şi distrugerea Israelului prin „război sfânt”, în care scop acţionează în special împotriva Israelului.

Numărul de membri este necunoscut. Gruparea are Cartierul general în Siria, iar acţiunile se duc în Israel, teritoriile

arabe ocupate şi în alte regiuni ale Orientului Mijlociu, inclusiv Iordania şi Liban. Primeşte ajutor financiar din Iran şi asistenţă logistică limitată din Siria. 1.11. AL-FATAH, s-a alăturat OEP în 1968, dobândind în interiorul acesteia o

poziţie de conducere în 1969, prin Yasser Arafat care era conducătorul Al-Fatah. Urmare a invaziei israeliene în Liban din 1982 a dus la dispersarea grupului în unele ţări din Orientul Mijlociu, printre care Tunisia, Yemen, Algeria, Irak şi altele.

În anii "60 şi "70, Al-Fatah a organizat stagii de instruire pentru diverse grupări teroriste şi insurgente din Europa, Orientul Mijlociu, Asia şi Africa. A încetat acţiunile teroriste şi violente în 1993, când Yasser Arafat a semnat „Declaraţia de principii” cu Israelul.

Se presupune că are aproximativ 6 000-8 000 de membri. Sediul central al grupării este situat în Tunisia, cu baze în Liban şi alte ţări din

Orientul Mijlociu. Gruparea a avut legături politice şi financiare puternice cu Arabia Saudită,

Kuwait şi alte state moderate din zona Golfului Piersic, întrerupte în timpul crizei din Golf dintre anii 1990-1991. A avut, de asemenea, legături cu Iordania. A primit arme,

9

Page 10: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

explozivi şi instruire din partea fostei URSS şi a fostelor state socialiste din Europa de Est, şi probabil China şi Coreea.

1.12. KACH ŞI KAHANE CHAI, este o grupare israeliană care are ca scop declarat refacerea statului biblic israelian.

Gruparea organizează acţiuni de protest împotriva guvernului izraelian, hărţuieşte şi ameninţă palestinienii din Hebron şi de pe malul de vest al Iordanului.

Numărul de membri este necunoscut. Gruparea este localizată şi duce acţiuni în Israel şi coloniile de pe malul de vest

al Iordanului. Primeşte ajutor din partea simpatizanţilor din SUA şi Europa.1.13. TIGRII TAMILI (TT), este o organizaţie fondată din 1976 în Sri Lanka,

care foloseşte mijloace ilegale pentru a obţine fonduri şi arme, cu scopul declarat de a forma un stat tamil independent. Combină strategiile de gherilă cu cele teroriste.

Dispune de o grupare de luptători sinucigaşi, „Tigrii Negri”, pentru asasinate politice şi atacuri cu bombe; nu atacă sedii comerciale şi diplomatice străine.

Nu se cunoaşte exact numărul de membrii, dar se presupune a fi între 8 000 şi 10 000 de luptători înarmaţi în Sri Lanka.

Tigrii Tamili controlează majoritatea zonelor din nordul şi estul statului Sri Lanka. Cartierul general este situat în nordul statului, unde funcţionează o vastă reţea de informatori şi puncte de control pentru a supraveghea orice intrus pătruns în teritoriul controlat de organizaţie.

Organizaţiile publice ale grupării fac un lobby puternic pe lângă guvernele străine şi ONU.

1.14. HARAKAZ UL-MUJAHIDIN (HUM), cunoscută în trecut şi sub numele de Harakat al-Ansar, HUM este o grupare militant islamică, cu baza în Pakistan, care acţionează împotriva trupelor indiene şi a unor ţinte civile mai ales în Kashmir. Are legături cu Al-Qaida, acţionând în taberele de instrucţie teroristă din estul Afganistanului.

Are mulţi simpatizanţi înarmaţi localizaţi în Pakistan şi Kashmir, dar şi veterani afgani şi arabi ai războiului din Afganistan. Foloseşte mitraliere, puşti de asalt, aruncătoare, explozivi şi proiectile.

Primeşte ajutoare din partea Arabiei Saudite şi a altor state din Golful Piersic, din Pakistan şi din regiunea Kashmir.

1.15. PARTIDUL MUNCITORILOR DIN KURDISTAN (PKK), este o grupare de orientare marxist-leninistă, compusă din kurzi rezidenţi în Turcia, cu scopul de a pune bazele unui stat kurd independent în sud-estul Turciei, unde populaţia este predominant kurdă.

Ţintele predilecte au fost forţele de securitate ale guvernului turc. A desfăşurat acţiuni teroriste între anii 1990 şi 2000 asupra diferitelor obiective turceşti, inclusiv celor de interes turistic, cu scopul de a dezechilibra industria turismului.

Are aprox. 4 000-5 000 de membri, majoritatea aflaţi acum în nordul Irakului, duce acţiuni în Turcia, Europa şi Orientul Mijlociu.

1.16. MIŞCAREA JIHADULUI PENTRU GAZA, este o nouă organizaţie teroristă, localizată în sudul Libanului, finanţată de serviciile secrete din Arabia Saudită, a cărei prezenţă a fost semnalată de israelieni în timpul ultimului conflict din Fâşia Gaza (ianuarie 2009).

10

Page 11: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Mişcarea Jihadului pentru Gaza îşi are baza în tabăra de refugiaţi Ain al-Hilwe, lângă Sidon, şi este compusă din palestinieni, sirieni, libanezi şi terorişti irakieni. Conducătorul ei este palestinianul Jamail Hamad şi şiitul libanez Gandi Suhmurani, iar adjuncţii săi pentru operaţiuni sunt sirienii Abdallah Liyani, Hamis Ahmad şi irakianul Hamad Nouchi. Sursele din serviciile israeliene de informaţii (acestea sunt citate de publicaţia israeliană on line Debka File, conform corespondentului AGERPRES Sergiu Klein, din 22 februarie 2009) susţin că Arabia Saudită ar urmări să creeze în sudul Libanului o miliţie rivală organizaţiei Hezbollah şi influenţei iraniene, iar pentru a câştiga legitimitate a recurs la tiruri cu rachete asupra Israelului pentru a dovedi că declaraţiile de solidaritate ale Hezbollah cu organizaţia Hamas din Fâşia Gaza nu sunt decât vorbe goale. După ce a smuls organizaţiei Fatah controlul asupra unei mari părţi a taberei de refugiaţi Aik al-Hilwe, noua grupare teroristă a început să achiziţioneze arme şi rachete şi a lansat o vastă operaţiune de recrutare în rândurile unor organizaţii teroriste care au legături cu Al-Qaida, precum „Jund a-Sham” (Soldaţii Siriei Mari), „Hizbt an-Nasser” (Partidul Învingătorului) şi „Fatah al-Islam” (Victoria Islamului). Recruţii sunt instruiţi în pregătirea maşinilor-capcană, lansarea de rachete şi comiterea de atentate sinucigaşe. Ain al-Hilwa este cea mai mare tabără de refugiaţi palestinieni din Liban, având o populaţie de 70 000 de locuitori. Presa libaneză o descrie drept „Zona fărădelegii” întrucât se află în afara controlului armatei libaneze şi în interiorul ei şi-au găsit refugiu elemente teroriste din Irak şi alte ţări din Orientul Mijlociu.

1.17. ARMATA ROŞIE JAPONEZĂ, denumită şi Brigada Internaţională Antiimperialistă, gruparea a avut ca scop răsturnarea guvernului japonez şi monarhiei, favorizând revoluţia mondială.

Urmare a unor atentate desfăşurate în toată lumea, principalii conducători au fost arestaţi, iar la această dată sunt puţine informaţii în ceea ce priveşte acţiunile grupării, numărul de membri (ultimele date indicau cifra de 600, dar mulţi simpatizanţi), localizarea şi sprijinul material.

2. AFRICA este continentul cel mai puţin populat de grupări teroriste, cele care şi-au făcut simţită prezenţa sunt cu precădere de sorginte islamică.

Cele mai cunoscute grupări teroriste sunt localizate pe teritoriul Algeriei, în special Gruparea Armată Islamică, unde şi sunt desfăşurate acţiunile teroriste, acestea având caracter local, urmărind răsturnarea actualului regim laic şi să pună bazele unui stat islamic.

Predilecte sunt atacurile asupra ţintelor guvernamentale, în special împotriva poliţiei, securităţii şi funcţionarilor guvernamentali.

3. AMERICA LATINĂ, urmare a profundelor transformări socio-economice, cunoaşte existenţa unor grupări teroriste, care au la origine cauze mai mult ideologice.

3.1. ARMATA DE GHERILĂ TUPAC KATARI , este o organizaţie boliviană subversivă, antioccidentală.

Duce acţiuni de mică amploare, predominante fiind cele asupra unor ţinte neprotejate: stâlpi de înaltă tensiune, conducte de petrol sau sedii guvernamentale.

Numărul de membri este de cca. 100 militanţi. Acţiunile sunt localizate în Bolivia, mai ales regiunea Chapare, lângă graniţa

cu Peru, şi Altiplano.

11

Page 12: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

3.2. MIŞCAREA DE TINERET LAUTARO, este un grup extremist antiamericani care s-a angajat să răstoarne guvernul chilian; măsurile guvernului de combatere a terorismului luate în ultimii ani, au dus la slăbirea forţelor grupării.

3.3. FRONTUL PATRIOTIC „MANUEL RODRIGHEZ”, constituie aripa armată a Partidului Comunist Chilian, care avea să se scindeze, o parte devenind partid politic iar o alta (aripa disidentă) a rămas ultima organizaţie teroristă activă din Chile. Gruparea este mult slăbită şi nu mai prezintă decât în mică măsură un pericol.

3.4. FRONTUL PATRIOTIC MORAZANIST, este o grupare extremistă de stânga, care are ca ţintă personalul militar american din Honduras, ca protest împotriva intervenţiei americane în problemele politice şi economice din această ţară.

3.5. ARMATA DE ELIBERARE NAŢIONALĂ, acţionează pe teritoriul Boliviei şi cuprinde numeroase grupuri indigene subversive mai mici, având ca ţinte misiunile americane, dar, mai recent, şi ţinte interne boliviene.

4. În EUROPA s-au afirmat grupări teroriste cum sunt:4.1. ARMATA SECRETĂ ARMEANĂ PENTRU ELIBERAREA

ARMENIEI, este un grup terorist de orientare marxist-leninistă, care are ca obiectiv determinarea guvernului turc de a-şi asuma public responsabilitatea pentru moartea a 1,5 milioane de armeni în 1915, să plătească despăgubiri şi să cedeze teritoriu statului armean. A desfăşurat atacuri cu bombe şi asasinate împotriva unor ţinte turceşti, iar mai târziu împotriva unor ţinte franceze şi elveţiene pentru a forţa eliberarea unor camarazi. Problemele interne, mai ales după asasinarea conducătorului grupării (Hagop Hagopian, 1998, la Atena), au dus la reducerea semnificativă a activităţilor, chiar lipsa acestora.

Gruparea este localizată în Liban, Europa Occidentală, Armenia, SUA şi Orientul Mijlociu.

4.2. FACŢIUNEA ARMATEI ROŞII, este localizată în Germania, are o ideologie de factură marxistă şi maoistă, dedicată luptei armate. Este organizată în grupuri dure care desfăşoară atacuri teroriste şi sprijinite de o reţea de susţinători care asigură ajutor logistic şi propagandă. A ţintit în trecut misiunile SUA şi NATO.

A executat mai multe atentate cu bombe, asasinate, răpiri şi jafuri. În ultimii ani, mai ales după căderea comunismului, găseşte din ce în ce mai greu membri care să-i înlocuiască pe ce arestaţi. Se concentrează pe ţinte interne, în special oficialităţi implicate în unificarea germană şi europeană şi reprezentanţi ai securităţii şi justiţiei germane.

În timpul războiului din Golf, organizaţia a atacat ambasada SUA din Bonn. Gruparea are relativ puţini membri (între 10 şi 20, plus câteva sute de susţinători).

4.3. BRIGĂZILE ROŞII, formate în 1969, de orientare marxist-leninistă, urmăresc să creeze un stat revoluţionar prin luptă armată şi separarea Italiei de aliaţii săi occidentali. În 1984 s-a scindat în două facţiuni: Partidul Comunist Combatant/BR-PCC şi Uniunea Combatanţilor Comunişti/BR-UCC.

A desfăşurat asasinate şi răpiri de funcţionari guvernamentali italieni dar şi în sectorul privat. Este gruparea care a stat la baza asasinării fostului prim-ministru Aldo Moro în anul 1978.

Gruparea are mai puţin de 50 de membri, plus mulţi susţinători; o parte dintre membri locuiesc ilegal în alte ţări europene. Îşi desfăşoară activitatea în baze din Italia.

12

Page 13: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

4.4. EUSKADI TA ASKATASUNA/ETA, denumită şi Libertatea şi patria bască, include o aripă politico-militară, o aripă militară şi mai multe sub diviziuni (celule şi grupuri). ETA a luat fiinţă spre sfârşitul anilor "50, în nord-vestul Spaniei (Ţara Bascilor), urmare a unui context istoric nefavorabil (persecuţiile regimului franchist) când se dezvoltă mişcarea bască. Desfăşoară acţiuni antiguvernamentale, fiind organizate unele atentate violente împotriva unor ţinte foarte diverse. Odată cu dezvoltarea mişcării başte, ETA suferă şi ea unele modificări de structură, despărţindu-se în două entităţi, o ramură politico-militară şi una strict militară. Organizaţia este activă şi astăzi, în special aripa militară, dar acţiunile sunt mult îngreunate de măsurile luate de statul spaniol, cu sprijin francez, de a contracara activităţile de tip terorist şi anihila unele celule şi grupuri zonale.

4.5. ARMATA REPUBLICANĂ IRLANDEZĂ/IRA, denumită şi Provos sau Armata Republicană Irlandeză Provizorie, este o grupare teroristă radicală, de orientare marxistă, care a fost fondată în anul 1969 ca aripa clandestină a Sinn Fein, o mişcare politică legală care urmărea să alunge forţele armate britanice din Irlanda de Nord şi să determine unificarea Irlandei. Este organizată în celule reduse ca dimensiuni, dar strâns unite sub Consiliul Armatei, cu un efectiv de câteva sute de membri, la care se adaugă câteva mii de simpatizanţi. Aria de acţiune este Irlanda de Nord, Republica Irlanda, Marea Britanie şi Europa.

A desfăşurat diverse activităţi, de la atacuri cu bombe şi asasinate până la răpiri şi jafuri, având ca ţinte oficialităţi de vârf ale guvernului britanic, reprezentanţi ai forţelor armate şi poliţiei din Irlanda de Nord, dar şi membri ai grupurilor paramilitare loialiste nord-irlandeze. Campaniile de atentate cu bombe au fost îndreptate împotriva gărilor, a staţiilor de metrou şi a zonelor comerciale de pe teritoriul britanic, dar şi împotriva poliţiei din Ulster şi a bazelor militare britanice din Europa. Începând cu anul 1994, dar mai ales cu 1997, IRA s-a supus acordului de încetare a focului.

Gruparea a fost ajutată de diverse grupări teroriste (OEP) dar şi unele state (Libia), precum şi simpatizanţi din SUA.

CAPITOLUL IIITerorism şi neoterorism

13

Page 14: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

1. Terorismul

Terorismul, văzut ca formă de conflict asimetric între un grup de indivizi plasaţi la un palier sub-statal şi un stat ţintă (prin stat înţelegând instituţiile sale fundamentale şi conducătorii acestora) a cunoscut, ca şi războiul, mutaţii importante pe întreg parcursul istoriei omeneşti, dar transformările de esenţă înregistrate în ultimii ani ai secolului al XX-lea şi, mai ales, la începutul secolului al XXI-lea sunt aşa de complexe şi de radicale încât se crede că astăzi ne confruntăm cu un fenomen de o particularitate cu totul aparte, astfel că se poate vorbi de un sfârşit al terorismului clasic, aşa cum a fost perceput timp foarte îndelungat.

Începutul secolului al XXI-lea este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea a intrat într-o nouă fază a evoluţiei sale, marcată de coexistenţa şi confruntarea unor tendinţe pozitive majore cu altele care generează riscuri, ameninţări şi pericole. Vechea ordine mondială, bazată pe o logică bipolară, caracterizată de rivalitate şi capacitate de anihilare reciprocă a unor blocuri de state, a dispărut, iar tranziţia postbipolară s-a încheiat, în timp ce germenii construcţiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupă un loc tot mai important în cadrul preocupărilor comunităţii internaţionale.

Terorismul face parte din acele ameninţări asimetrice permanente, flexibile, aleatoare, surprinzătoare, greu de anticipat, de supravegheat, de controlat şi, mai ales, de contracarat, care menţin o stare permanentă de alertă, de nesiguranţă şi de teamă.

Actul de terorism, în forma sa tradiţională, are ca scop descurajarea generală.Victima primară a atentatului terorist de tip clasic era mai puţin importantă în

comparaţie cu efectul general scontat asupra unei colectivităţi sau grup ţintă, căruia îi era, de fapt, adresat. Terorismul clasic, în sens tradiţional, produce victime individuale adresându-se unei colectivităţi ţintă.

Teroarea este un fenomen natural, însă terorismul tradiţional a reprezentat, întotdeauna, exploatarea conştientă şi sistematică a acesteia. Terorismul tradiţional are un caracter coercitiv, menit să influenţeze prin manipulare voinţa victimelor sale secundare, astfel că şocul provocat colectivităţii să fie maxim.

Pentru a-şi păstra credibilitatea nealterată, actorii terorismului tradiţional îşi materializează sistemic ameninţările potenţiale în violenţe episodice. Din acest punct de vedere, terorismul tradiţional poate fi perceput ca o formă de strategie violentă, de constrângere utilizată pentru a limita libertatea de opţiune a celorlalţi.

Obiectivul tactic al promotorilor terorismului tradiţional îl constituie diseminarea fricii, angoasei şi terorii, în sprijinul realizării obiectivului strategic şi anume, atingerea scopurilor politice ce motivează acţiunea. Prin urmare, obiectivul imediat al teroriştilor tradiţionali îl constituie crearea panicii şi nu distrugerea ţintei vizate.

Din această perspectivă, violenţa nu reprezintă altceva decât o formă de propagandă, cu rolul de a intimida grupul-ţintă. Astăzi, noul terorism vizează „suprauciderea” şi nu coerciţia. Acest proces de transformare s-a derulat pe o perioadă de câţiva ani (peste 15-20 de ani), o perioadă infimă dacă ne raportăm la istoria terorismului.

14

Page 15: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Terorismul de tip tradiţional, ca instrument de rezolvare a unor conflicte de intensitate medie, care urmăreşte intimidarea psihică şi inducerea forţei în scopul eludării legilor, are rădăcini adânci în istoria omenirii.

Analiza actelor teroriste comise în ultimii ani scoate în evidenţă apariţia unui nou terorism, puternic diversificat în ceea ce priveşte motivaţiile, sponsorizarea şi consecinţele pe care le are pentru securitate, global ca întindere şi mult mai letal. Pe măsură ce formele de organizare integrată, constituite din celule semiindependente, lipsite de o ierarhie de comandă unică iau locul ierarhiilor teroriste cunoscute, iar finanţarea grupărilor teroriste este tot mai subtilă şi mai greu de identificat, mare parte din experienţa acumulată în domeniul prevenirii şi contracarării terorismului îşi pierde relevanţa.

Dacă în anii ”70 şi ”80 predomina terorismul motivat politic, în prezent, forma predilectă o constituie terorismul de factura religioasă, cel fundamentalist-islamic.

Perfecţionarea armamentului şi dezvoltarea rapidă a tehnologiilor în domeniul informaţional au condus, inevitabil, la sporirea capacităţii de acţiune a grupărilor teroriste şi la o mult mai bună pregătire a acţiunilor.

Fluidizarea traficului internaţional a facilitat deplasarea mult mai rapidă a persoanelor şi, drept urmare, a îngreunat considerabil identificarea membrilor organizaţiilor teroriste.

Actele violente comise de astfel de grupări au căpătat un caracter tot mai spectaculos, pe de o parte, pentru a stârni teama la nivelul factorilor de putere şi opiniei publice vizate, iar, pe de alta parte, pentru a capta atenţia şi a se impune în faţa membrilor comunităţilor pe care susţin că le reprezintă (aşa-numita „nevoie de publicitate” despre care vorbesc specialiştii în domeniu). Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au demonstrat, fără echivoc, că grupările teroriste ale începutului de mileniu nu duc lipsa nici de hotărâre, nici de finanţare, nici de informaţii şi nici de resurse umane care să le transpună în practică planurile.

În prezent, terorismul tradiţional a evoluat, atât cantitativ cât şi calitativ, spre neoterorism, cu formele sale cele mai periculoase de manifestare, superterorismul şi megaterorismul.

2. Neoterorismul

Neoterorismul specific începutului de secol XXI se caracterizează în principal prin următoarea concepţie: dacă actorii terorismului tradiţional îşi considerau victimele atentatelor ca fiind responsabilitatea guvernelor care le-au ignorat avertismentele şi ameninţările, neoterorismul apreciază fiecare victimă a unui atentat „în orb” ca duşman declarat al promotorilor violenţelor motivate politic. Astfel, în 1988, aproape de oraşul Khost (situat în estul Afganistanului), Osama bin-Laden a fondat „Frontul internaţional de luptă împotriva evreilor şi cruciaţilor”. Un prim edict al acestui front, afirma că este o datorie religioasă a fiecărui musulman să ucidă americani, oriunde este posibil, inclusiv civili.

Acest fenomen de demonizare a victimelor nevinovate ale neoterorismului nu reprezintă o particularitate a adepţilor Jihadului. Timothy McVeigh, atentatorul american de la Oklahoma City (168 morţi, o mie de răniţi şi pagube de zeci de milioane de dolari), dorea, în mod expres, „să ucidă cât mai mulţi oameni”.

15

Page 16: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

De asemenea, organizaţiile neoteroriste nu mai au nevoie acută de sponsori, deoarece şi-au creat sisteme organizaţionale cu autoreglare. Suportul logistic al neoterorismului, constă într-un complex de măsuri şi activităţi desfăşurate într-o concepţie unitară, conspirat sau legendat, extrem de descentralizat şi independent de statele terţe sponsor. Acest lucru face posibilă maximalizarea pierderilor în vieţi omeneşti şi pagube materiale în tabără, deoarece inhibiţia statelor sponsor în a patrona hecatombe megateroriste nu mai are nici o relevanţă pentru planificatorii acţiunilor superteroriste, deveniţi autonomi din punct de vedere logistic.

Pentru realizarea surprinderii neoterorişti nu respectă nici una dintre regulile de angajare tradiţionale a unui atentat terorist.

În mod tradiţional, orice atentat terorist se compune din câteva faze distincte. În faza premergătoare incidentului, teroriştii îşi aleg ţinta, planifică amănuntele atentatului, stabilesc gradul de risc al acţiunii, retorsiunile şi contraloviturile la care se expun din partea autorităţilor, modul de retragere după atentat etc.

După producerea atentatului (în cazul luării de ostateci) sau înainte de materializarea acestuia (în cazul lovirii unui simbol-ţintă), teroriştii îşi formulează cererile, au loc negocieri, care se prelungesc uneori la peste trei luni de zile (cum a fost în cazul ocupării reşedinţei ambasadorului japonez de la Lima de către gruparea Tupac Amaru), acest interval de timp fiind folosit de terorişti pentru a-şi mediatiza cauza şi de către autorităţile statului ţintă pentru pregătirea ripostei contrateroriste.

Acestea erau regulile de angajare cunoscute şi o covârşitoare majoritate a atentatelor teroriste tradiţionale s-au desfăşurat după acelaşi scenariu.

Neoterorismul nu mai presupune existenţa unei faze a negocierilor, nici înainte de atentat, nici pe timpul desfăşurării acestuia. De asemenea, nu mai este necesară asumarea responsabilităţii, deoarece noii terorişti nu mai urmăresc obţinerea de compromisuri cu statul sau regimul politic ţintă, nu mai încearcă să realizeze o coerciţie asupra populaţiei prin inducerea de teroare şi nesiguranţă. Actorii superterorismului îşi propun să elimine fizic pe toţi cei bănuiţi a nu se conforma idealurilor, viziunii sau programului lor politic.

Ura manifestată de neoterorişti faţă de civilizaţia democratică şi faţă de valorile acesteia capătă, pe zi ce trece, o semnificaţie teologică.

Abandonarea jargonului pseudo-revoluţionar, uzitat de teroriştii tradiţionali este însoţită de generalizarea motivaţiei para-religioase a supraviolenţei. Distrugerea civilizaţiei de tip occidental, presupune, pentru neoterorişti lichidarea în masă a civililor „necredincioşi sau pervertiţi”, cum califică ei viitoarele victime. În spiritul acestei concepţii/idei, Omar Abdel Rahman, creierul primului atentat de la World Trade Center (februarie 1993), ar fi dorit ca bomba plasată la subsolul unuia dintre „gemeni” să producă prăbuşirea acestuia peste celălalt zgârie-nor şi să provoace „uciderea a peste 50 000 de persoane”.

Neoteroriştii, odată cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei, au devenit parte integrantă a epocii postindustriale, a mediilor electronice şi a informaţiei, ale cărei mecanisme le înţeleg şi le utilizează fără scrupule.

Neoterorismul îşi difuzează informaţia rapid, prin mediile electronice, astfel încât atentatele devin mesaje de ameninţare în sine.

Actorii neoterorismului nu mai ameninţă şi nu mai avertizează, considerând că este suficient să-şi facă simţită prezenţa prin producerea de hecatombe.

16

Page 17: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Din cauza evenimentelor petrecute pe plan internaţional, se vorbeşte tot mai mult în ultima vreme despre arme biologice, atacuri biologice teroriste, într-un cuvânt, despre bioterorism. Interesul acestor grupări pentru armele chimice şi biologice îngrijorează şi mai mult. Capii organizaţiilor teroriste şi-au exprimat deschis intenţia de a intra în posesia şi a folosi arme de distrugere în masă. Această dorinţă produce în mod cert o îngrijorare serioasă şi reprezintă o ameninţare la adresa tuturor naţiunilor.

Bioterorismul, reprezintă folosirea deliberată sau ameninţarea cu folosirea agenţilor biologici (etiologici) ai bolilor infecţioase, a toxinelor acestora, toxinelor vegetale, bioregulatorilor, a materialelor infectate cu acestea, dar şi a substanţelor chimice toxice, pentru a genera afectarea sau decesul oamenilor, animalelor ori plantelor, pentru a induce şi răspândi neliniştea, teama, frica, teroarea, pentru a intimida o persoană, un grup specific de persoane sau populaţia unei ţări în scopuri religioase, politice, ideologice, financiare sau interese personale. Ţinta principală a atacului bioterorist este populaţia civilă. De asemenea, bioterorismul poate fi direcţionat împotriva şeptelului, a rezervelor de alimente destinate oamenilor şi animalelor, a locurilor de preparare şi depozitare a hranei şi a aprovizionărilor cu apă.

Unii autori consideră chiar că a început o nouă eră, cea a unei ameninţări postnucleare, în care ameninţarea biologică ia locul ameninţării nucleare.

Datorită amplorii efectelor ce pot avea loc prin folosirea agenţilor biologici, în acest moment, este necesar un control colectiv internaţional al armelor biologice şi chimice şi un sistem de dezarmare. Cadrul deja există, cel puţin teoretic, prin numeroase organizaţii, cum ar fi Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Dezarmării de la Geneva, şi tratate, cum ar fi Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, Tratatul de interzicere a testelor nucleare, Convenţia asupra armelor biologice şi Convenţia asupra armelor chimice.

Totuşi, tratatele internaţionale care se referă la aceste tipuri de armament nu prevăd încă măsuri suficient de sigure de control.

3. Modul de operare a grupărilor teroriste

Obiectivul principal al acţiunilor teroriste este destabilizarea regiunii sau ţării prin atacarea anumitor ţinte şi întreruperea funcţionării normale a activităţilor, prin introducerea sindromului de frică generalizată. Dacă teroriştii îşi adaptează strategia în funcţie de propriile resurse şi bagajul informaţional disponibil privind vulnerabilitatea entităţii-ţintă, natura riscului se schimbă în timp printr-un proces de incertitudine dinamică.

Modul de operare a grupărilor teroriste a fost perfecţionat, beneficiază de cuceririle ştiinţei şi tehnicii, perfecţionându-şi suportul logistic.

Atacurile sunt greu de prevăzut iar riposta poate lovi în orb, deoarece neoteroriştii nu mai sunt afiliaţi la o organizaţie, facţiune sau grup distinct. Lumea mileniului trei se confruntă cu o masă amorfă de profesionişti fanatizaţi, care operează în celule mici, ieşind la suprafaţă brusc, după o existenţă normală sau chiar anodină, după care se scufundă iar în existenţa cotidiană, la adăpostul metropolelor pe care visează să le distrugă.

17

Page 18: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Din ce în ce mai mult îşi fac simţite prezenţa organizaţiile de tip „reţea” (network). Acestea nu presupun ierarhii, centre de comandă sau infrastructuri convenţionale. Sutele de „fedayni” fanatizaţi sunt înlocuiţi cu celule de 3-4 activişti, reţele de computere, logistică performantă şi arme de înaltă precizie sau de distrugere în masă.

Alături de armele de distrugere în masă, neoteroriştii uzitează de „netwar”, de o mare varietate de PC-uri, izolate sau cuplate la Internet. Neoteroriştii nu mai poartă berete sau turbane, arătând mai degrabă ca hackerii care au împânzit lumea.

Terorismul sinucigaş a devenit o tactică foarte des utilizată de către grupările teroriste. Pentru ţările-ţintă, acest tip de terorism a devenit o ameninţare strategică deoarece produce mari daune morale şi materiale. Eforturile specialiştilor de a contura un profil psihosocial al bombelor umane au eşuat în cea mai mare parte întrucât s-a observat că sunt prezente caracteristici foarte diferite. Există, totuşi câteva teorii psihologice explicative ale terorismului sinucigaş, asupra cărora specialiştii şi-au îndreptat atenţia.

Analiza fenomenului terorist contemporan, a evoluţiei şi modului de manifestare duce la următoarele concluzii:

a. Teroristul actual are un cu totul alt profil decât cel tradiţional: ignorantul fanatic a fost înlocuit de individul care reuşeşte o sinteză între îndoctrinare, fanatism pregătire ştiinţifică şi tehnică de vârf.

b. Terorismul, în condiţiile mondializării, este examinat ca un fenomen social-politic complex, ce afectează interesele întregii comunităţi internaţionale.

Manifestându-se în contextul intensificării proceselor de globalizare, acest fenomen are legătură directă cu acutizarea crizei economice mondiale, avansarea secolului informaţional, cuplarea cooperării/integrării economice cu apariţia corporaţiilor transnaţionale, aflate într-un proces de concurenţă cu ţările de frunte pentru supremaţia economică în lume, cu procesele de transformare a sistemului financiar internaţional într-o sursă a adâncirii crizei economice în lume. Terorismul internaţional este considerat de unii cercetători drept o formă de protest împotriva expansiunii mondiale a ţărilor dezvoltate. De regulă, activitatea organizaţiilor teroriste nu este îndreptată doar spre tensionarea şi destabilizarea situaţiei într-o anumită regiune a lumii, cu aşa-zisul scop declarat de a soluţiona unele probleme locale, ci vizează scopuri mai serioase – cucerirea sau redistribuirea puterii, reîmpărţirea teritorială, schimbarea forţată a formei constituţionale de guvernământ şi structurii de stat, în conformitate cu viziunile proprii. De aceea, evaluarea terorismului nu rareori are nuanţe politice. În plan socio-politic, acesta se pronunţa împotriva structurilor sociale şi instituţiilor politice existente, încercând să le atenueze, să submineze stabilitatea lor pentru a-şi realiza scopurile, de regulă, prin metode violente.

c. Examinând terorismul, ca o infracţiune internaţională ce ameninţă convieţuirea paşnică a popoarelor şi statelor şi subminează bazele relaţiilor internaţionale, prin organizarea actelor de violenţă împotriva cetăţenilor şi bunurilor materiale ale unor ţări, este necesar a califica corect actul de terorism, ţinându-se cont de trăsăturile ce dovedesc caracterul său internaţional, respectiv: ameninţarea cu violenţa asupra cetăţenilor altor state, ori a persoanelor beneficiare ale protecţiei internaţionale, pregătirea actului terorist într-o ţară şi realizarea lui pe teritoriul altui

18

Page 19: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

stat, găzduirea teroristului în altă ţară, după efectuarea activităţii criminale. În definirea acestor trăsături apar dificultăţi, îndeosebi atunci când actele de violenţă se etichetează în mod politic, sau când apar standarde duble de încadrare juridică.

d. Caracteristicile terorismului internaţional contemporan în contextul globalizării sunt: numărul în creştere al acţiunilor executate cu cinism şi cruzime; expansiunea terorismului politic, naţionalist şi religios; perfecţionarea dotării tehnice a grupărilor teroriste, prin aplicarea realizărilor ştiinţei şi tehnicii; apariţia de noi metode a activităţii teroriste, în particular, utilizarea mijloacelor netradiţionale de acţiune violentă prin orientarea către locuri aglomerate; încercări permanente de a pune stăpânire pe arma biologică, chimică sau nucleară; pregătirea teroriştilor conform experienţei de participare la diferite conflicte; utilizarea mercenarilor; nivelul înalt de finanţare a activităţii teroriste.

e. Globalizarea este un proces obiectiv, firesc, de integrare a oamenilor într-un întreg. În pofida manifestărilor sale pozitive (în planul comunicării, economiei, politicii, culturii şi ştiinţelor), globalizarea are unele consecinţe grave asupra securităţii comunităţii internaţionale, precum aprofundarea prăpastiei dintre ţările bogate şi sărace, ceea ce creează condiţiile activizării terorismului internaţional.

f. Principiul ce s-ar putea afla la baza orientării strategice a luptei antiteroriste este intensificarea colaborării între state, organizaţii nonguvernamentale şi comunităţi ştiinţifice referitor la cercetarea problemelor actuale şi a cauzelor terorismului.

g. Astăzi, odată cu intensificarea proceselor de globalizare, lupta împotriva terorismului internaţional se limitează, în general, la măsuri de forţă sau de drept cu caracter de preîntâmpinare. Această luptă este orientată spre lichidarea sau neutralizarea organizaţiilor deja existente şi nu are un caracter de prevenire, nu este axată pe acele condiţii sociale care generează terorismul internaţional.

La baza activităţii antiteroriste internaţionale trebuie să se afle măsuri concrete ale organizaţiilor internaţionale de preîntâmpinare, inclusiv elaborarea unor metode eficiente de profilaxie pentru depistarea şi înlăturarea factorilor şi condiţiilor ce contribuie la dezvoltarea mişcărilor teroriste şi extremiste. Totodată, este oportun a se ţine cont de tipurile terorismului contemporan şi formele de pregătire şi efectuare a acţiunilor acestuia, de monitorizarea stării curente, pronosticul dezvoltării terorismului, identificarea izvoarelor şi cauzelor lui sociale.

CAPITOLUL IV

19

Page 20: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Combaterea terorismului

1. Globalizarea terorismului şi acţiuni posibile de limitare a extinderii fenomenului terorist

Fenomenul terorist nu a fost diminuat, ci, dimpotrivă s-a amplificat din punct de vedere al ariei geografice de acţiune şi al reorientării scopului. Dacă la început terorismul părea că are o dimensiune regională, având centre mai puternice de manifestare în Asia, Orientul Mijlociu şi America Latină, în prezent el este cu adevărat global, tinde să devină polimorf şi îşi îmbunătăţeşte capacitatea de supravieţuire, prin adaptarea rapidă la mediul de securitate actual, utilizând şantajul, corupţia, ameninţarea, forţa şi exploatând în propriul avantaj: valorile democraţiei, „breşele” în sistemele de securitate şi cele mai recente descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii.

Procesul de globalizare, care se manifestă în toate domeniile vieţii, amplifică mobilitatea şi posibilităţile de manifestare a terorismului şi creează o motivaţie nouă pentru solidarizarea la scară mondială a statelor democratice în procesul de combatere a acestui flagel.

Deoarece terorismul este un fenomen global, el trebuie tratat ca atare. Acest scop este posibil, prin participarea tuturor statelor la acţiuni împotriva terorismului, într-o concepţie unitară şi abordând întreaga paletă dimensională a cauzelor de manifestare, în plan naţional, subregional, regional şi mondial.

Neoterorismul ne demonstrează cât de vulnerabili suntem, cât de nepregătiţi am fost în faţa ameninţărilor nontradiţionale cu care ne confruntăm astăzi şi, probabil, încă mult timp de aici încolo.

Din aceste motive, societatea contemporană trebuie să accepte că este serios ameninţată, fiind nevoită să parcurgă câţiva paşi obligatorii, atât la nivel statal, cât şi la cel al organizaţiilor internaţionale.

Primul pas îl constituie identificarea problemei, acceptarea existenţei acesteia, cuantificarea specialităţilor şi particularităţilor noului terorism.

În mod sintetic, diferenţele calitative dintre cele două forme de manifestare a terorismului sunt:

a) terorismul tradiţional – victime colaterale limitate; clamarea responsabilităţii; terorismul ca scenă de exprimare; structuri organizaţionale bine definite; structura ierarhică globală; motivaţii ideologice şi naţionaliste; acte de violentă tradiţională.

b) noul terorism – letalitatea crescută a atacurilor; planificarea atacurilor este lungă şi meticuloasă pentru că rezultatele trebuie să fie spectaculoase; experţi internaţionali sprijină operatori locali; apariţia reţelei de reţele; scăderea ponderii sponsorilor; victime colaterale în masă; autori necunoscuţi; terorismul ca război; structuri amorfe; grupuri autonome sau independente afiliate; reţele globale; motivaţii fundamentaliste; tehnici teroriste evoluate şi în continuă schimbare; acceptarea de victime colaterale.

În aceste condiţii, prevenţia, preemţiunea, riposta şi gestionarea consecinţelor, care reprezintă, la rândul ei, o parte integrantă a ripostei nu mai pot fi separate, ele aflându-se într-o stare de agregare osmotică.

20

Page 21: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Desigur, prevenţia rămâne singura soluţie viabilă, deoarece prevenirea unui incident, colmatarea iniţială a procesului de emergenţă a unei crize teroriste este întotdeauna preferabilă gestionării unei crize aflată în desfăşurare, incidentul putând provoca victime în masă.

Din aceste motive, pe lângă toate instrumentele clasice de prevenţie şi ripostă, care rămân perfect valabile şi în actualul context, decidenţii politici trebuie să elaboreze o strategie de abordare a conceptelor de prevenţie şi gestiune a crizelor generate de actele teroriste care să corespundă noilor condiţii/evoluţii ale fenomenului terorist; aceasta trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) riposta clasică/prevenţie şi preemţiune: - palierul diplomatic; - sancţiuni economice; - operaţii sub acoperire; - intervenţii militare; - operaţiuni speciale ale forţelor de securitate.

b) noua strategie: - destrămarea sprijinului logistic şi financiar; - politică agresivă a vizelor şi deportărilor; - extinderea operaţiunilor de tip J.T.T.F. (Joint Terrorism Task Forces); - cooperare internaţională în domeniul bancar (îngheţări de conturi şi

confiscări de bunuri); - cooperare internaţională în domeniul securităţii (ofiţeri de legătură, ataşaţi

militari şi din serviciile speciale în ţările aliate, schimb de informaţii, operaţii comune, acoperite şi la vedere);

- îmbunătăţirea securităţii aeriene, navale şi feroviare a locaţiilor publice; - sistemele de alarmare a populaţiei; - sistemul de informare/conştientizare a populaţiei; - apariţia sistemelor de gestionare a conflictelor - ICS (Incident Command

System). În consecinţă, sistemul imunitar social trebuie upgradat constant, deoarece noul

terorism pare a se afla în expansiune, deţine iniţiativa, putând surprinde autorităţile statale, regionale sau internaţionale. Terorismul nu mai reprezintă o ameninţare de nişă, ci este o certitudine, asemănătoare războiului rece, care funcţionează pe acelaşi principiu al distrugerii totale, reciproc asigurată.

2. Războiul antiterorist

Războiul antiterorist trebuie abordat atât în plan conceptual, cât şi în cel operaţional. În plan conceptual, se pune accentul pe prevenire, deoarece răul, odată instalat, nu poate fi extirpat cu uşurinţă. De asemenea, capacitatea deosebită de adaptare a teroriştilor la medii geografice, sociale şi politice diferite determină regândirea procedurilor de operare, care să permită o mai mare flexibilitate decizională şi acţională structurilor internaţionale şi naţionale de securitate.

Un alt punct important care trebuie să facă obiectul strategiei de combatere a terorismului constă în renunţarea la atitudinea reactivă şi adoptarea unor măsuri şi

21

Page 22: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

acţiuni proactive, care să permită exploatarea în timp real a informaţiilor pe care le culeg şi procesează serviciile de informaţii.

Îndeplinirea acestui scop implică o acţiune concertată de adaptare corespunzătoare a legislaţiei internaţionale, iar, ulterior, armonizarea celei naţionale cu legislaţia internaţională.

De mare importanţă în obţinerea succesului în lupta antiteroristă este utilizarea, cu preponderenţă, a mijloacelor nemilitare, care nu produc pierderi colaterale şi ale căror efecte sunt mai importante şi mai durabile.

În abordarea strategiei antiteroriste s-a plecat de la premisa că unele cauze ale existentei terorismului sunt reale, iar altele nu sunt suficient de bine cunoscute şi, pentru a alege căile de acţiune, trebuie să existe o bună informare şi colaborare instituţională şi structurală.

Noua strategie de combatere a terorismului adoptată de NATO şi cea a Uniunii Europene implică, şi pentru România, responsabilităţi deosebite. Acestea vizează atât protecţia ţării şi a intereselor în România ale NATO şi Uniunii Europene, cât şi acţiunea efectivă a ţării noastre în cadrul coaliţiei antiteroriste.

Ţara noastră poate participa la acţiunile pentru combaterea terorismului pe toate palierele strategice, operative şi tactice şi prin toate mijloacele adecvate. Combaterea criminalităţii economice şi sociale, lichidarea corupţiei, reducerea infracţionalităţii, crearea unui mediu de afaceri sigur şi bine protejat (prin lege, dar şi prin acţiuni specifice), distrugerea reţelelor de traficanţi şi securizarea frontierelor sunt doar câteva dintre măsurile absolut necesare pentru dezactivarea unui mediu favorabil terorismului. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Sistemul naţional de alertă teroristă, propus de Serviciul Român de Informaţii, ca mijloc adecvat de prevenire, descurajare şi combatere a acţiunilor de pregătire şi desfăşurare a unor eventuale atentate pe teritoriul României. El cuprinde, în ordinea crescătoare, 5 grade de alertă (l – verde; 2 – albastru; 3 – galben; 4 –portocaliu; 5 – roşu) şi se referă la pericolele unor atentate, în funcţie de informaţiile deţinute.

Pentru combaterea terorismului, SRI, care reprezintă autoritatea naţională în materie antiteroristă, are în compunere Departamentul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, care răspunde de planificarea, organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României. Strategia acestui departament urmăreşte completarea şi reaşezarea direcţiilor tactice, necesare protejării eficiente a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist prin promovarea, potrivit competenţelor asumate, a unei concepţii integrate la nivel naţional, pe de o parte, şi pe linia cooperării externe, pe de altă parte, pentru combaterea oricărei forme de terorism, cu precădere a terorismului fundamentalist islamic, a celui religios şi separatist, a bioterorismului, urmărind prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste, a constituirii bazelor logistice şi a filialelor unor organizaţii extremist-teroriste cu reprezentare internaţională.

De asemenea, angrenarea ţării noastre pe linia descurajării statelor care sprijină sau sponsorizează terorismul implică demersuri susţinute de valorizare a prevenţiei în lupta antiteroristă, precum şi a redimensionării performante a activităţii specifice în

22

Page 23: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

domeniu, pe linia contracarării surselor de alimentare şi întreţinere a fenomenului terorist.

România participă nemijlocit la acţiunile de gestionare a crizelor şi de combatere a terorismului cu forţe ale armatei, jandarmeriei şi de poliţie, în teatrele de operaţii active, dar şi cu servicii şi structuri specializate.

3. Reconstrucţia civilă – o soluţie posibilă de succes în războiul împotriva terorismului

Odată cu amplificarea proceselor integratoare în structurile europene şi euro-atlantice, dezvoltarea dialogului politic, cooperării şi parteneriatului a determinat situarea pe alte coordonate a relaţiilor dintre state. Ca urmare, mediul internaţional de securitate comportă caracteristici favorabile edificării unui climat de încredere, siguranţă şi prosperitate.

Componentă intrinsecă a societăţii, sprijinită în mod efectiv de instituţiile democratice ale statului şi având ca aliat permanent mass-media, opinia publică conştientizează tot mai clar rolul pe care trebuie să îl joace în deciziile politice majore. În condiţiile aplicării principiilor economiei de piaţă, amplificării şi diversificării trebuinţelor sociale, opinia publică este din ce în ce mai puţin dispusă să crediteze acţiunile politicienilor de a iniţia şi dezvolta proiecte şi expediţii în care întrebuinţarea forţelor armate este prioritară. Totodată, îşi exprimă cu mai multă claritate rezervele faţă de creşterea bugetelor alocate apărării şi investirea unor sume suplimentare în programele de dezvoltare a echipamentelor şi armamentelor militare.

Afirmarea terorismului, crimei organizate şi proliferării armelor de distrugere în masă ca principale ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor, a securităţii statale, continentale şi globale a determinat o nouă abordare a pericolelor şi provocărilor, a generat o reevaluare a vulnerabilităţilor faţă de acestea, precum şi o regândire a modalităţilor de acţiune ale instituţiilor abilitate în prevenirea şi combaterea lor. În aceste condiţii, s-a impus cu stringenţă necesitatea elaborării unor politici şi strategii adecvate şi dezvoltării unor capacităţi de reacţie specifice.

Demersurile politice şi diplomatice şi acţiunile militare întreprinse îndeosebi după declanşarea valului de atentate teroriste din 11 septembrie 2001 au demonstrat cu prisosinţă că pentru prevenirea şi contracararea ameninţărilor neclasice şi, în special, a terorismului trebuie găsite alte forme şi metode de acţiune, alte capacităţi, mai eficiente şi mai adecvate scopului propus.

Acţiunile militare din Afghanistan şi Irak, aflate în derulare, evidenţiază faptul că structurile internaţionale constituite în special pe forţe armate dotate şi pregătite conform standardelor clasice nu reprezintă soluţii de succes pentru astfel de situaţii.

Analizele recente reliefează faptul că planificatorii acţiunilor forţelor multinaţionale angajate trebuie să pună la dispoziţia luptătorilor acestora, pe lângă cerinţele operaţionale necesare unei pregătiri militare multilaterale şi specifice, răspunsul la unele întrebări precum: în ce măsură există, în zona de operaţii, sprijinul sau nu al populaţiei locale; cât de bine se cunosc obiceiurile, religia, limba, istoria, cultura, civilizaţia şi etnicitatea comunităţilor locale şi cum pot fi utilizate aceste elemente ca factori de succes în desfăşurarea acţiunilor?

23

Page 24: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Puterea de izbire sau capacitatea de lovire a tancurilor, manevrabilitatea şi viteza de reacţie a avioanelor, precizia şi gradul de neutralizare ale rachetelor, alături de efectele altor echipamente şi armamente ultrasofisticate, nu pot fi puse în valoare în condiţiile luptei cu un adversar atipic, invizibil, disimulat cu abilitate printre sutele şi miile de cetăţeni paşnici. Teroristul acţionează imprevizibil, perfid, fără reguli şi norme, de cele mai multe ori la limita înţelegerii umane. Acţiunile sale se situează la graniţa dintre real şi absurd, iar urmările acestora sunt receptate şi suportate îndeosebi de persoane nevinovate, aflate de regulă în afara sferelor de interes politic sau militar.

Conştienţi de dimensiunea fenomenului terorist şi de amploarea fără precedent a acestuia în ecuaţia securităţii şi stabilităţii, nu putem să nu ne întrebăm dacă şi cum poate fi gestionat acest flagel.

Sunt oare suficiente numai constituirea unor structuri de forţe multinaţionale şi desfăşurarea unor acţiuni militare de amploare în timp şi spaţiu, care să identifice, blocheze, anihileze şi să distrugă presupusele baze ale terorismului, sau trebuie găsite şi aplicate alte metode şi mijloace mai subtile, mai eficiente şi mai adecvate, care să vizeze esenţa fenomenului, motivaţia, sponsorii şi logistica din ce în ce mai sofisticată pusă la dispoziţia teroriştilor?

Este oare de ajuns constituirea unei coaliţii de mari proporţii care să fie angajată pe termen nelimitat în lupta imprevizibilă cu un adversar nedefinit sau trebuie activate alte resurse ale comunităţii internaţionale care să se contrapună cu succes acestui flagel?

Răspunsurile la aceste întrebări retorice trebuie căutate în derularea evenimentelor din Irak şi Afghanistan, în care rezultatele acţiunilor militare, deşi notabile, sunt departe de a fi mulţumitoare pentru procesul de stabilizare şi normalizare a situaţiei interne din cele două ţări, condiţii esenţiale pentru diminuarea pericolului reprezentat de terorism.

A fost demonstrat faptul că numai forţa militară de coaliţie sau aliată, mobilă, puternică, susţinută multilateral din punct de vedere logistic, omniprezentă, capabilă să intervină oportun şi eficient pentru calmarea unor situaţii tensionate, nu reprezintă o garanţie suficientă pentru siguranţa populaţiei, oficialilor şi militarilor internaţionali şi stoparea atacurilor teroriste. Aceasta, cu toate componentele ei, şi-a dovedit limitele în a asigura condiţiile favorabile constituirii şi afirmării unor instituţii democratice, care să reprezinte germenii unei societăţi democratice autentice şi să constituie suportul restaurării normalităţii.

Măsurile politice adoptate în cele două state, sub egida organismelor internaţionale de securitate, trebuie susţinute şi dezvoltate pe baze credibile, având pe lângă componenta militară destinată în primul rând restabilirii ordinii interne, anihilării şi dezarmării forţelor rebele şi o importantă componentă economică, care să răspundă cât mai complet cerinţelor de ordin social ale unei populaţii sărăcite, agresate fizic şi psihic. În rezolvarea acestei ecuaţii, deosebit de complexe, nu trebuie eludată importanţa factorului etnic-religios, care, exploatat cu discreţie şi înţelepciune, poate deveni un autentic element de credibilitate şi putere.

Actorii importanţi ai arenei mondiale, organisme internaţionale cu vocaţie politică, economică şi de securitate, principalele state dezvoltate, precum şi agenţiile neguvernamentale cu implicare în domeniu au conştientizat faptul că trebuie să îşi concentreze eforturile pentru soluţionarea, în primul rând, a problemelor de natură

24

Page 25: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

civilă, precum: administraţie, hrană, sănătate, educaţie, infrastructură, care influenţează în mod absolut percepţia populaţiei faţă de intenţiile şi proiectele internaţionale din regiune.

În faţa acestor realităţi evidente se poate aprecia că, indiferent de zona în care sunt angajate forţe împotriva terorismului, fără existenţa unei componente civile substanţiale, care să se implice în soluţionarea problemelor domestice, care să contribuie în mod real la formarea unei atitudini cel puţin binevoitoare, dacă nu participative a populaţiei locale faţă de prezenţa şi acţiunile forţelor multinaţionale, rezultatele nu vor fi niciodată cele scontate.

Decizia ONU şi a Alianţei Nord-Atlantice susţinută de principalele ţări dezvoltate, SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania, Italia etc., de a constitui în Afghanistan echipe interdisciplinare formate din militari şi civili cu scopul de a întări influenţa, credibilitatea şi abilitatea autorităţilor naţionale în a-şi exercita atribuţiile la nivel local, de a asigura înlăturarea cauzelor regionale de instabilitate, prin promovarea dezvoltării unui mediu care să faciliteze activităţile de reconstrucţie a provincii lor, reprezintă o iniţiativă care, o dată aplicată şi evaluată, va constitui un model şi pentru alte zone aflate în situaţii similare, respectiv Irak.

Proiectele de reconstrucţie şi reabilitare a unor elemente principale de infrastructură, precum aeroporturi, autostrăzi, porturi şi alte obiective cu impact major asupra dezvoltării economice ulterioare, au rolul de a reda populaţiei încrederea în bunele intenţii ale comunităţii internaţionale.

De asemenea, constituirea primelor elemente ale instituţiilor naţionale, care să contribuie la dezvoltarea democratică a ţării, ca armata, jandarmeria, justiţia,

instituţiile administraţiei publice, dar şi monitorizarea proceselor electorale şi sprijinirea noilor foruri legislative în preluarea paşnică a puterii, alături de dezvoltarea sistemelor de sănătate şi învăţământ, pot fi apreciate ca repere de bază care dau credibilitate şi substanţă eforturilor comunităţii internaţionale şi justifică pe deplin prezenţa oficialilor organismelor de securitate în regiune.

Este evident că, pe măsura aplicării acestor proiecte şi conturarea lecţiilor învăţate, ca urmare a experienţei dobândite, modelul poate fi aplicat şi în alte zone în care instabilitatea, nesiguranţa şi terorismul sunt încă prezente.

Transpunerea în practică a acestor proiecte deosebit de îndrăzneţe, având ca scop principal stabilitate a şi securitatea locală şi regională, dar şi un impact direct asupra creşterii siguranţei şi bunăstării sociale a cetăţenilor, a gradului de democratizare a instituţiilor statului şi credibilităţii acestora în faţa opiniei publice, presupune, pe lângă eforturi financiare considerabile, şi o perioadă de timp rezonabilă pentru materializarea lor.

Cu certitudine că această soluţie, hibridă, civilă şi militară, poate reprezenta, într-o anumită etapă de gestionare a unei crize, o alternativă în faţa celei pur militare, care presupune utilizarea unor structuri şi capacităţi de luptă destinate în mod exclusiv desfăşurării unor operaţii militare.

25

Page 26: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

CAPITOLUL VTerorismul şi mass-media

Realitatea pare să trădeze faptul că mass-media a devenit o condiţie sine qua non pentru actele de terorism, înţelese ca metodă de a stăpâni şi paraliza acţiunea maselor, prin constrângere psihologică şi intimitate de natură criminală. De cele mai multe ori, în lipsa publicităţii, actele de terorism nu au un rezultat şi nici nu pot funcţiona.

Specularea contextului oferit de revoluţia în domeniul comunicaţiilor, în contextul procesului de globalizare, oferă oportunităţi pentru creşterea abilităţii reţelelor teroriste, proliferarea acţiunilor şi consolidarea poziţiei acestora în diferite ţări.

Reţelele teroriste folosesc mass-media, internetul şi reţelele de comunicaţii pentru a-şi face propagandă, pentru a difuza ştiri legate de intenţiile lor sau pentru a ameninţa ori a-şi asuma anumite acte reprobabile sau cu consecinţe tragice.

Datorită condiţiilor oferite de accelerarea procesului de globalizare, mai ales în sfera comunicaţiilor, grupările teroriste, care pot coabita foarte bine cu reţelele crimei organizate transfrontaliere, pot influenţa mediul internaţional în care trăim. Şi o fac din ce în ce mai mult, cu consecinţe din ce în ce mai grave, care ating de multe ori interesele de securitate ale statelor democratice.

Cu certitudine, datorită tehnologiilor moderne, grupările teroriste se bucură de posibilitatea de a transforma mass-media în propriile lor arme de distrugere. Studiile ulterioare au încercat să surprindă efectele negative ale mediatizării acţiunilor teroriste. Foarte multe studii s-au făcut pe seama acestui fenomen controversat şi discutat până în prezent de către cercetători. Teroarea mediatizată a generat numeroase studii de specialitate şi teorii multiple.

Riscuri deosebite au apărut şi prin atacarea sistemelor informatice cu viruşi, şi datorită tentativelor tot mai multe şi mai eficiente ale hackerilor de spargere a sistemelor de protecţie a computerelor. În aceste cazuri, atacatorul se poate afla în orice loc de pe glob, la mii de kilometri distanţă.

În anii ”80, cercetătorii americani din domeniul securităţii şi spionajului, au introdus conceptul de „ad-terorism”, pentru a defini atacurile premeditate şi motivate politic sau religios ale grupurilor subnaţionale sau ale agenţilor clandestini asupra informaţiilor, datelor, sistemelor şi programelor de calculatoare ce serveau mass-media pentru a transmite teroarea.

În ultimii ani s-a constatat, cu contestaţiile de rigoare, existenţa unei relaţii complexe, de simbioză între terorism şi mass-media, ca rezultat al conceptului de ad-terorism.

Acest lucru ar rezulta din obiectivele urmărite de către terorişti, anume luarea de ostatici, impactul asupra opiniei publice şi reacţia negativ-emoţională a societăţi civile. La un anumit punct, cele două noţiuni se întrepătrund, lucru care reiese, pe de o parte, din nevoia de publicitate a teroriştilor şi intenţia lor de a dobândi un statut de legitimitate şi, pe de altă parte, din nevoia mass-media de audienţă obţinută din subiecte senzaţionale, terorismul fiind considerat o sursă inepuizabilă de ştiri menită

26

Page 27: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

să genereze o creştere a acesteia. Iar regula ambelor părţi este să dea naştere unui efect puternic psihologic îndeplinind, astfel, fiecare sarcina în care fiecare răspunde cel mai bine şi cel mai eficient nevoilor celuilalt.

În situaţia în care ne confruntăm cu problema legăturii dintre mass-media şi terorism trebuie avută în vedere tendinţa de a înţelege perspectiva teroristă asupra comunicării de vreme ce terorismul, prin însăşi natura lui, constituie o armă psihologică dependentă de modul în care ameninţarea este transmisă societăţii. Elementele-pivot ale actelor de violenţă sunt reprezentate de ameninţarea, rănirea ori distrugere, guvernelor şi a grupurilor-ţintă, ca mijloace de constrângere a acestora de a se supune cerinţelor teroriştilor.

Deşi simbioza terorism-mass-media este contestată de unii specialişti ai domeniului, demersurile criminale ale teroriştilor din ultimii ani, au făcut uz de mass-media, în vederea mediatizării violenţei, şocului şi groazei în rândul populaţiei, în special prin combinarea mai multor ştiinţe ale comunicării (psihologia, sociologia mass-media etc.), pentru a forma un concept bine definit, în vederea explicitării acestui fenomen numit ad-terorism.

Concluzionând, fenomenele de influenţare, de evocare a emoţiilor negative din mass-media sau alte forme de mediatizare a terorii sunt, deci, parte a comunicării, fiindcă orice comunicare a terorii este o încercare de a influenţa, urmărindu-se, astfel, să se transmită un sens, ceea ce nu se poate realiza fără influenţare.

Teroriştii au constatat acest „efect” şi îl pun în aplicare ca o strategie sau element psihologic important, care vizează atât scăderea moralului inamicului prin îngrozire, cât şi întărirea forţelor proprii, a încrederii în sine şi a voinţei de a lupta.

Specialiştii domeniului menţionează trei tipuri de ad-terorism, ca strategie de intimidare a publicului consumator de mass-media:

- ad-terorism ca formă de avertizare; - ad-terorism ca formă de violenţă; - ad-terorism ca formă de victorie. Tehnologia care permite ca informaţia să fie transmisă şi exploatată

transfrontalier aproape că este la dispoziţia tuturor, inclusiv a grupărilor teroriste. Grupările teroriste, profită de viteza de transmitere a datelor şi informaţiei, având posibilitatea de a comunica, transfera fonduri, planifica şi pune în practică acţiuni ilegale, lucrând cu o logistică de vârf, în destule situaţii superioară posibilităţilor pe care le au instituţiile de contracarare a terorismului.

Specularea contextului oferit de revoluţia în domeniul comunicaţiilor, în contextul procesului de globalizare, oferă oportunităţi pentru creşterea abilităţii reţelelor teroriste, proliferarea acţiunilor şi consolidarea poziţiei acestora în diferite ţări.

Grupările teroriste folosesc mass-media, internetul şi reţelele de comunicaţii pentru a-şi face propagandă, pentru a difuza ştiri legate de intenţiile lor sau pentru a ameninţa ori a-şi asuma anumite acte reprobabile sau cu consecinţe tragice.

Datorită condiţiilor oferite de accelerarea procesului de globalizare, mai ales în sfera comunicaţiilor, grupările teroriste pot influenţa mediul internaţional în care trăim. Şi o fac din ce în ce mai mult, cu consecinţe din ce în ce mai grave, care ating de multe ori interesele de securitate ale statelor democratice.

27

Page 28: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

CAPITOLUL VILegătura terorismului cu crima organizată

Noţiunea de crimă organizată, conform „Declaraţiei Naţiunilor Unite privind Criminalitatea şi Siguranţa Publică” (1996), semnifică: activităţile desfăşurate de orice grup format din cel puţin trei persoane între care există raporturi ierarhice sau personale care permit să se îmbogăţească sau să controleze teritorii sau pieţe interne sau străine, prin folosirea violenţei, corupţiei, şantajului, urmărind fie să desfăşoare o activitate infracţională, fie să se infiltreze în economia legală, folosind, în special, următoarele mijloace: falsul de monedă; traficul de carne vie; traficul de stupefiante şi psihotrope; traficul de obiecte din patrimoniul naţional; furtul de materiale radioactive; actele teroriste; traficul de arme; muniţii şi materiale explozibile; traficul de autoturisme (furate); coruperea funcţionarilor etc.

Între criminalitatea organizată şi terorismul internaţional există o legătură foarte apropiată, deoarece sunt zone de interferenţă pe care fiecare caută să le exploateze cât mai mult în folosul propriu.

Datorită procesului de globalizare, este evident că, aşa cum naţiunile devin mai adânc interconectate, acelaşi fenomen se întâmplă şi cu structurile organizate din afara legii, fie teroriste, fie ale crimei organizate. Chiar dacă încă nu se ştie în totalitate cât de profunde şi cât de întinse sunt legăturile dintre grupările teroriste şi reţelele crimei organizate, este din ce în ce mai greu de definit linia de demarcaţie dintre aceste tipuri de organizaţii ilegale. Şi cu cât situaţia este mai puţin clarificată, cu atât mai mult legăturile lor pot deveni mai strânse şi mai ascunse.

Convergenţa dintre organizaţiile criminale şi cele teroriste reprezintă cea mai importantă ameninţare asupra sistemelor democratice şi a drepturilor fundamentale ale omului. Legătura dintre terorism şi criminalitate a căpătat o nouă dimensiune, datorită, pe de o parte, reducerii, în ultimii ani, a finanţării de către unele state a grupărilor teroriste, iar pe de altă parte a declanşării, la iniţiativa SUA, a războiului coaliţiei statelor democratice împotriva terorismului. Una din consecinţe este că organizaţiile teroriste îşi extind zonele de acţiune, atât pentru a ataca valorile şi simbolurile statelor democratice ce s-au implicat în războiul antiterorist, cât şi pentru a se ascunde, dar, mai ales, pentru a-şi asigura singure fonduri şi materiale logistice specifice, prin activităţi criminale.

Principala diferenţă dintre grupările teroriste şi reţelele crimei organizate constă în faptul că, în timp ce grupările teroriste sunt implicate în acte violente şi din ce în ce mai dramatice, motivate în special de cauze politice, cele mai multe reţele ale crimei organizate sunt interesate, în relaţia cu puterea politică, doar de obţinerea, prin acte de corupţie, a protecţiei necesare pentru activitatea propriei organizaţii, motivată în primul rând de obţinerea de profit. Totuşi, în evaluarea ameninţărilor contemporane la adresa securităţii, a devenit tot mai dificilă posibilitatea de a face distincţie între motivaţiile politice şi cele criminale. Este foarte probabil ca, în viitorul apropiat, etapa convergenţei dintre crima organizată şi terorism să fie înlocuită definitiv de un nou stadiu şi mai periculos, acela de conlucrare dintre aceste grupuri: criminalitatea globală. Crima organizată şi terorismul, deşi se află pe poziţii separate, distincte, pot coexista în acelaşi plan şi converge către un punct central. Între acestea,

28

Page 29: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

există un punct denumit convergenţă, unde o singură entitate manifestă simultan trăsături infracţionale organizate şi teroriste.

Legăturile dintre reţelele crimei organizate şi grupările teroriste, în contextul globalizării, pot fi definite prin mai multe forme de manifestare:

a) alianţele, care pot include acorduri pe termen lung sau scurt şi sunt, de obicei, utilizate pentru a câştiga experienţă (de exemplu, în spălarea banilor, falsificarea documentelor sau fabricarea bombelor) sau sprijin operaţional (acces la rutele care facilitează activitatea de contrabandă). Sunt asemănătoare celor din economia reală, fiind definite prin scop, perioade şi mod de finanţare. Cele mai uzuale alianţe se realizează în operaţiunile de contrabandă, gen schimb de droguri pentru arme sau trafic ilegal de persoane. Realizarea alianţelor este îngreunată de: suspiciunile reciproce legate de securitatea fiecărei reţele ilegale; posibilele divergenţe privind priorităţile şi strategiile; pericolul apariţiei de rivalităţi.

b) extinderea tacticilor operaţionale, care a dus la acţiuni cu scop politic, desfăşurate de reţelele crimei organizate, şi, respectiv, acţiuni infracţionale specifice crimei organizate, desfăşurate de grupările teroriste. Aceste preluări reciproce au, totuşi, utilizări de o altă natură şi motivaţie. Astfel, reţelele crimei organizate apelează la tactici teroriste, dar nu pentru a schimba regimul politic al unei ţări, ci doar pentru a-şi asigura şi proteja mediul său operaţional. Avem aici de-a face cu o abordare atipică şi extremă, pentru că duce la încălcarea uneia din regulile de bază ale crimei organizate, şi anume, păstrarea anonimatului. În acest context, multe grupări teroriste s-au implicat în desfăşurarea de operaţiuni infracţionale pentru a-şi asigura autofinanţarea.

c) convergenţa motivaţională se referă la acele entităţi care, prin acţiunile desfăşurate, trec de la postura iniţială la capătul celălalt al binomului crimă organizată-terorism. Astfel, reţelele criminale acţionează din ce în ce mai mult în virtute a unor motivaţii politice, care ajung până la dorinţa de a-şi exercita influenţe directe asupra mediului politic, economic şi social dintr-un anumit spaţiu – sat, oraş, regiune sau stat –, situaţie specifică organizaţiilor de tip mafiot. În al doilea rând, grupările teroriste încep, în cele din urmă, să-şi utilizeze retorica politică drept paravan doar pentru desfăşurarea de activităţi infracţionale pentru profit, baza lor ideologică fiind compromisă.

d) Gaura Neagră, când convergenţa dintre motivaţia criminală şi cea politică din cadrul unei singure grupări îi permite să câştige controlul economic şi politic asupra unui stat. Gaura Neagră poate contribui la existenţa unui stat falit, care nu are autoritate centrală şi manifestă caracteristicile specifice anarhismului, sau poate conduce la un stat în care starea infracţională este generalizată. Utilizând tactici teroriste pentru a-şi menţine puterea şi controlul asupra acestor state (sau regiuni), elitele se folosesc de poziţiile lor oficiale spre a se implica în activităţi ilicite profitabile în propriul beneficiu sau uzează de poziţiile oficiale pentru a crea teritorii sigure altor organizaţii criminale sau teroriste.

De aceea, instituţiile abilitate în contracararea crimei organizate vor trebui să coopereze cu cele specializate în antiterorism, întrucât orice reţea criminală identificată va trebui evaluată şi din punct de vedere al posibilităţii ca aceasta să fie o structură internă a unei grupări teroriste. Evoluţiile legăturilor dintre reţelele crimei organizate transfrontaliere şi grupările teroriste, în contextul accelerării procesului de

29

Page 30: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

globalizare, demonstrează faptul că ameninţările identificate la adresa securităţii statelor democratice nu trebuie privite drept fenomene de sine stătătoare, deoarece acestea se află într-o continuă schimbare şi că trăsăturile entităţilor din afara legii, motivaţiile lor şi tacticile aplicate se schimbă în timp, acomodându-se rapid la evoluţiile vieţii internaţionale în toate sferele de activitate.

Se cunoaşte, totodată, că principala sursă de finanţare a organizaţiilor teroriste o reprezintă activităţile specifice crimei organizate. La această dată convergenţa dintre terorism şi crima organizată se realizează pe două căi:

a) angrenarea reţelelor teroriste în acţiuni conexe crimei organizate (trafic de droguri, contrabandă cu arme, muniţii, explozivi, substanţe chimice, radioactive, migraţie ilegală, alte forme ale economiei subterane);

b) acţiuni complexe comune dictate de interese conjuncturale de moment sau de perspectivă (menite să faciliteze atingerea scopurilor propuse).

30

Page 31: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

CAPITOLUL VIIAmeninţarea teroristă în spaţiul sud-est european

Ameninţarea teroristă în spaţiul sud-est european are două dimensiuni importante: regională, reprezentată în special de organizaţiile separatiste cecene şi cele kurde, şi globală, reflectată de poziţia geografică şi rolul pe care această regiune îl joacă în efortul internaţional de luptă împotriva terorismului.

Din perspectiva dimensiunii regionale, una dintre cele mai importante ameninţări la adresa securităţii regionale o reprezintă posibilitatea executării unor atacuri în care să fie utilizate arme cu un potenţial de distrugere mult mai mare (aşa-numitele „arme de distrugere în masă în fază incipientă”) de către unele grupări teroriste.

Extinderea fundamentalismului islamic în regiunile nordice ale Mării Negre ar putea constitui în viitor o ameninţare directă, inclusiv la adresa securităţii naţionale a României.

Din perspectiva dimensiunii globale, principalele surse de risc terorist derivă din faptul că:

- regiunea este o zonă de tranzit, dar şi de refugiu folosită de reţelele teroriste şi/sau ale crimei organizate, pe relaţia Asia Centrală – zona Golfului – Caucaz spre Europa Centrală şi Occidentală;

- ţările riverane angrenate în sprijinirea coaliţiei din Irak sunt potenţiale ţinte ale reacţiei jihadiste internaţionale, pentru care Irakul continuă să rămână „pământ al Jihadului”, cum au fost considerate şi Afganistanul, Bosnia-Herţegovina, Cecenia.

Vectorii de propagare a riscurilor teroriste, identificaţi în regiune, sunt: - amplificarea acţiunilor grupărilor teroriste de origine extremist-separatistă şi

fundamentalist-islamică, dezvoltarea cooperării cu organizaţii teroriste internaţionale şi încercarea de transformare a unor grupări extremist-separatiste din regiune la organizaţia teroristă Al-Qaida;

- radicalizarea mişcărilor separatiste din zona Caucazului, pe fondul deficitului de autoritate statală în unele regiuni (Nagorno-Karabah, Transnistria), element ce poate fi valorificat de grupări teroriste din interiorul şi exteriorul acestor zone, pentru refugiu şi pregătire de noi acţiuni;

- conexiunile dintre evoluţiile din Orientul Mijlociu şi dezvoltarea celulelor teroriste din regiunea Marea Neagră-Caucaz.

România nu este generatoare de instabilitate, dar se află în vecinătatea unor astfel de zone (Transnistria, Balcani, Caucaz, Orientul Apropiat) şi ar putea, în anumite condiţii defavorabile, să suporte efectul acestora. Teritoriul românesc ar putea fi vizat, iniţial, ca adăpost pentru unele grupări teroriste sau ca un nod de reţea, ulterior, ca bază de plecare pentru unele posibile atacuri împotriva unor ţări din zonă aflate pe falia islamică: Turcia, Bulgaria, Bosnia-Herţegovina. De aceea, factorii legal abilitaţi au permanent în vedere identificarea posibilelor tendinţe de acţiune comună a unor reţele ale crimei organizate transfrontaliere ce acţionează în România cu elemente ale grupărilor teroriste ce pot staţiona temporar pe teritoriul României.

31

Page 32: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

România, ca stat membru NA TO are propria strategie naţională de combatere a terorismului, aşa cum au majoritatea statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, iar unul din obiectivele politicii de securitate naţională a României este participarea activă la acţiunile de cooperare internaţională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere, prin dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilităţii şi reglementarea crizelor, ţara noastră reafirmându-şi disponibilitatea de a participa, alături de comunitate a internaţională, la lupta împotriva terorismului internaţional şi crimei organizate transfrontaliere.

Principalele pericole şi chiar ameninţări la adresa României se înscriu în sistemul general de pericole şi ameninţări la adresa NATO şi Uniunii Europene. Specificul acestora, pentru România, constă în modalităţile concrete de concepere şi desfăşurare a unor activităţi şi acţiuni teroriste sau în sprijinul unor reţele, organizaţii şi grupuri teroriste. În acest sens, printre cele mai probabile activităţi şi acţiuni de acest gen ar putea fi următoarele:

a) în sprijinul acţiunilor teroriste: - realizarea unor surse şi reţele de finanţare a terorismului; - constituirea unor baze sau a unor elemente de infrastructură (depozite,

ascunzători, locuri conspirative etc.); - realizarea unor centre de instruire limitată (specifică) a unor terorişti sau

echipe (grupuri) teroriste, îndeosebi în domeniul folosirii mijloacelor chimice şi biologice;

- constituirea unor noduri de reţea, sisteme de tranzit sau puncte de plecare în pregătirea unor acţiuni teroriste în zonă sau în unele ţări din Occident;

- pregătirea unor locuri de regrupare a teroriştilor după desfăşurarea unor acţiuni în zonă;

- realizarea unor centre sau locuri de recrutare a unor terorişti din rândul arabilor şi musulmanilor aflaţi la studii sau la alte activităţi în România, dar şi din rândul românilor;

- folosirea în aceste scopuri a personalului român calificat şi, dintr-un motiv sau altul, disponibilizat;

- activităţi de spionaj în favoarea reţelelor şi organizaţiilor teroriste.b) împotriva unor personalităţi din afara teritoriului României: - atacuri împotriva unor personalităţi îndeosebi americane şi britanice aflate pe

teritoriul României; - atacuri asupra ambasadelor străine; - atacuri asupra turiştilor americani, britanici, evrei, ruşi şi a altor grupuri de

turişti aflaţi în România sau în tranzit pe teritoriul românesc; - atacuri asupra unor obiective economice străine construite pe teritoriul

românesc. c) împotriva românilor. În virtute a unor bune relaţii cu lumea arabă, este posibil ca, în perioada

următoare, să nu avem de-a face cu atacuri special îndreptate împotriva românilor. Sunt totuşi posibile şi astfel de atacuri, datorită participării României la coaliţia antiteroristă, parteneriatului strategic cu americanii şi relaţiilor foarte bune cu ţări pe care fundamentaliştii le consideră inamice.

32

Page 33: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Dintre acţiunile teroriste împotriva românilor cele mai probabile ar putea fi:- atacurile împotriva militarilor români din Irak şi Afghanistan; - atacurile asupra unor obiective româneşti (economice, culturale, diplomatice

etc.) din străinătate; - atacurile asupra comunităţilor româneşti aflate la muncă în străinătate;- atacurile asupra unor obiective economice, politice, culturale de pe teritoriul

naţional; - atacurile cu bombă sau cu alte mijloace asupra unor locuri publice etc.

Întrucât este direct angajată în combaterea fenomenului terorist, România trebuie să aibă în vedere, probabil, şi o intensificare a unor activităţi şi acţiuni teroriste sau în sprijinul terorismului care o pot afecta direct sau indirect.

33

Page 34: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

CONCLUZII

Ameninţările teroriste sunt de mare actualitate. În deceniile următoare, cu tot efortul comunităţii internaţionale, ele nu vor dispărea, ci, dimpotrivă, este posibil să se diversifice şi să se amplifice. Atacurile teroriste sunt şi vor fi şi în continuare atipice, lipsite de orice moralitate şi în afara oricăror reguli ale păcii şi războiului. Ele vor viza tot ceea ce este vulnerabil – state, guverne, instituţii publice, organizaţii internaţionale, aglomerări urbane şi locuri publice, infrastructuri, reţele de comunicaţii, reţele internet şi, mai ales, oameni, inclusiv bătrâni şi copii, întrucât unul dintre obiectivele cele mai importante ale terorismului este să creeze oroare, indignare, dezgust, panică, nesiguranţă şi frică.

Cu cât civilizaţia progresează, cu atât terorismul devine mai abject şi mai înfricoşător. Terorismul nu este pur şi simplu o trecere la limită, nici un exces al notei de nemulţumire şi al spiritului protestatar. El se prezintă ca o patologie gravă, ca o boală cronică a omenirii, care se accentuează şi se complică din ce în ce mai mult. De aceea, lupta împotriva lui nu este şi nu poate fi uşoară. Şi aceasta nu neapărat pentru că teroriştii ar fi foarte puternici, ci pentru că ei sunt lipsiţi de orice logică şi de orice filozofie. Combaterea terorismului nu poate ieşi însă din legile şi obiceiurile războiului şi ale luptei armate şi, de aceea, dificultăţile unei astfel de confruntări vor fi totdeauna foarte mari.

Terorismul constituie o ameninţare din ce în ce mai pronunţată la adresa păcii şi securităţii, a fiinţei umane, a valorilor şi a civilizaţiei. Această ameninţare este direct proporţională cu vulnerabilităţile societăţii moderne şi evoluează pe măsură ce faliile se adâncesc, conflictele se amplifică şi crizele se înmulţesc.

Terorismul trebuie controlat şi îngrădit de la nivelul global la cel regional, ulterior la nivel subregional şi naţional, urmează apoi nivelul grup, până la ultima verigă – individul. Totuşi se poate aprecia că terorismul individual are şanse foarte mici de a fi eradicat.

Pe plan militar s-au făcut progrese însemnate de la declanşarea războiului global împotriva terorismului; victoria finală în această campanie va depinde, în special, de doi factori: voinţa politică internaţională susţinută şi constituirea capabilităţilor în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului terorist.

Se impune ca, permanent, să fie analizate şi monitorizate toate ameninţările şi riscurile de natură teroristă sau cele care pot facilita desfăşurarea de acţiuni teroriste; accentul trebuie pus pe latura preventivă, astfel ca fenomenul să fie ţinut sub control, nu să se aştepte situaţia de a interveni printr-o ripostă contrateroristă

România este supusă ameninţărilor de tip terorist din cel puţin trei perspective: ca membră a Alianţei Nord-Atlantice şi componentă a Uniunii Europene, deci, ca parte a civilizaţiei de tip occidental împotriva căreia sunt orientate o parte dintre atacurile teroriste şi îndeosebi cele ale fundamentalismului islamic; ca ţară situată în vecinătatea faliei strategice musulmane, în zona Mării Negre şi în cea a Balcanilor, nu departe de zona caucaziană şi de cea a Orientului Apropiat; ca participantă directă la războiul declanşat împotriva terorismului, în cadrul coaliţiei antiteroriste, conduse de Statele Unite.

34

Page 35: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

Este posibil ca România să prezinte un interes deosebit pentru anumite reţele, organizaţii şi grupări teroriste, în sensul că, pe teritoriul acesteia, dată fiind o anumită structură a firmelor arabe şi o prezenţă discretă şi elevată, dar suficient de dispersată, a comunităţii musulmane, s-ar putea încerca să se constituie anumite elemente de reţea, de infrastructură, de logistică şi chiar unele baze discrete de plecare la atac sau de instruire şi de recuperare a teroriştilor, echipelor şi unor mici grupuri.

Se cer identificate, analizate şi evaluate toate realităţile şi posibilităţile apariţiei, întreţinerii şi dezvoltării unor reţele, noduri de reţea, elemente de infrastructură, premise ale unor acţiuni sau oricare alte surse de generare, susţinere, finanţare sau protecţie a terorismului, sub toate formele sale.

Perspectiva evoluţiei fenomenului terorist în spaţiul de interes pentru România trebuie să facă obiectul unor evaluări strategice pe măsură, cu implicaţii în constituirea şi modernizarea forţei şi în colaborarea dintre toate structurile militare interne, în consonanţă cu cele ale Alianţei Nord-Atlantice şi cu cele ale Uniunii Europene, astfel încât să fie găsite şi aplicate la timp cele mai potrivite formule pentru descoperirea şi combaterea reţelelor teroriste şi prevenirea unor atacuri din partea acestora.

Cercetarea ştiinţifică din principalele structuri de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, împreună cu factorii abilitaţi, potrivit exigenţelor şi cerinţelor strategiei NATO de combatere a terorismului, prevederilor strategiei europene de securitate şi strategiei naţionale de combatere a terorismului, să elaboreze un sistem de criterii şi indicatori de evaluare a riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor teroriste, astfel încât să fie sesizate din timp şi prevenite orice fel de atacuri teroriste la adresa României şi Alianţei, pe teritoriul ţării noastre, în zona Mării Negre şi în proximitatea frontierelor naţionale.

35

Page 36: Referat TERORISMUL – AMENINTARE GLOBALA LA SECURITATEA MONDIALA

BIBLIOGRAFIE

1. Preşedintele României, Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007.

2. Doctrina Naţională a Informaţiilor pentru Securitate, aprobată în luna iunie 2004, de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

3. Adrian-Ionel PETRACHE, Terorismul şi securitatea României, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

4. Vasile SIMILEANU, Radiografia terorismului, Colecţia GEOPOLITICA, Editura TOP FORM, Bucureşti, 2004.

5. Ortansa BREZEANU, Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Editura Fundaţiei Mare, Bucureşti, 1999.

6. Cristian DELCEA, „Impact strategic”, nr. 1/2006. 7. Prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU (coord.), Terorismul internaţional,

flagel al lumii contemporane, Editura M.A.I., Bucureşti, 2003. 8. Jan van HELSING, Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Editura

Alma, Oradea, 1997. 9. Alex MUCCHICLLI, Arta de a influenţa, Editura Polirom, Iaşi 2002. 10. Zygmunt, BAUMAN, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura ANTET,

Bucureşti, 2003. 11.Giulietto CHIESA şi grup de autori, ZERO – de ce versiunea oficială despre

atacul de la 11 septembrie este un fals, Editura Litera Internaţional, Bucureşti 2008.12.AGERPRES, corespondenţă din Ierusalim, Sergiu KLEIN, 22 februarie

2009.13.*** TERORISMUL, istoric, forme, combatere, Ed. OMEGA, Bucureşti,

2001.14.Ziarul OBSERVATORUL MILITAR, nr.1-2 şi nr.3, 2005, www.presamil.ro15. http://www.sri.ro

36