Universitatea de Stat din Moldova

Lucrul individual Cu tema: Standartizarea și Certificarea produselor

Disciplina: Economia entităţilor economice Autor : Meșina Roman

Chișinău 2014

Cuprins

Introducere ….............................................................................................. 1 2. STANDARTIZARE................................................................................. 4

2.1. Scurt istoric privind activitatea de standardizare........................ 42.2. Standardizarea: concept, obiect .................................................. 52.3. Necesitatea si functiile standardizării…….................................. 72.4. Clasificarea standardelor ........................................................... 10

3. Certificare…..........................................................................................14 3.1. Evaluarea conformitătii...............................................................143.2. Certificarea produselor ...............................................................163.3. Metode de atestare a conformitătii..............................................17

Bibliografie..…..........................................................................................18

2

1. INTRODUCERE

Importanta standardizării si certificării în economie este unanim recunoscută. Standardele pătrund în toate activitătile de afaceri, precum si în viata cotidiană a populatiei. Standardizarea creează un limbaj comun, care permite producătorilor si furnizorilor să comunice clar cu inginerii, designerii si agentii de vânzări, oriunde ar fi.

Eficacitate standardizării în conditiile relatiilor de piată dezvoltate se manifestă prin functiile economică, socială si comunicativă.

Funcţia economică cuprinde următoarele aspecte: prezentarea informatiei despre produs si calitatea lui; difuzarea informatiei referitor la tehnici, materiale si metode noi de încercări; sporirea productivitătii muncii si reducerea pretului de cost; concurenta în baza standardizării metodelor de încercări si unificării parametrilor de bază ai produselor, care permite o evaluare obiectivă; asigurarea compatibilitătii si interschimbabilitătii; asigurarea nivelului stabilit al calitătii productiei. Funcţia socială realizează si garantează drepturile cetătenilor, realizează politica statului privind securitatea vietii si sănătătii populatiei, protejarea mediului si securitatea muncii. Funcţia comunicativă a standardizării prevede crearea bazei informationale referitor la reglementarea terminologiei , clasificatoarelor, metodelor de încercări, desenelor tehnice, simbolurilor conventionale etc., asigură întelegerea reciprocă, luând în considerare reglementările internationale, inclusiv sistemul de evidentă, de statistică, de activitate financiară si de contabilitate, sistemele documentatiei tehnologice si de executie, sistemele de dirijare a proceselor etc.

3

2. STANDARTIZARE

2.1. Scurt istoric privind activitatea de standardizare

Activitatea de standardizare este mult mai laborioasă decât ne imaginăm. Toată lumea stie că societătile industriale produc milioane de produse identice. Putini însă au observat că s-a standardizat mai mult decât sticlele de coca-cola, becurile electrice sau automobilele. Primul om care a înteles importanta ideii de standardizare a fost Theodore Vail, care la sfârsitul secolului trecut, a transformat într-un gigant firma American Telephone and Telegram. Lucrând ca functionar de postă la căile ferate, pe la sfârsitul anilor 1860, Vail a observat că două scrisori nu ajungeau la destinatie în mod necesar pe aceeasi rută. Saci cu corespondentă călătoreau încoace si încolo, deseori săptămâni sau chiar ani, înainte de a sosi la destinatie. Vail a introdus ideea dirijării tuturor scrisorilor pentru aceeasi localitate pe aceeasi rută, adică standardizarea rutelor în functie de localitate, acest lucru conducând la revolutionarea serviciului postal. Ulterior când înfiintat AT&T, a trecut la instalarea unui aparat telefonic identic în fiecare casă americană. Vail a standardizat nu numai aparatul telefonic si toate componentele lui, ci si metodele de lucru si administratia AT&T. Într-un anunt din 1908 el a justificat încorporarea unor mici societăti de telefoane, pledând pentru un centru al standardizării care să asigure economii în constructia de echipamente, linii si conductori, ca si metodele de exploatare si contabilizare. Vail si-a dat seama că pentru a reusi în mediu de afaceri, procedeele de muncă administrativă trebuiau standardizate, împreună cu echipamentul. El a fost primul dintre marii standardizatori care au modelat societatea industrială. Winslow Taylor, un mecanic, a considerat că munca poate fi făcută stiintific standardizând fazele care reveneau fiecărui muncitor. În primele decenii ale secolului nostru, Taylor a promovat conceptul că există un mod optim standard de a face o operatie, un mecanism standard pentru a o efectua si un timp standard în care să fie executată. Înarmat cu această filosofie, el a devenit autoritatea mondială supremă în materie de management, fiind comparat pe vremea aceea si ulterior cu Freud, Marx si Franklin.

4

2.2. Standardizarea: concept, obiect

Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minim necesar a varietătii produselor si mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin elaborarea de noi standarde si revizuirea lor. Prin standarde :

-se asigură în mod unitar si general ridicarea calitătii produselor la nivelul celor mai bune realizări pe plan national si mondial;

-se realizează cresterea gradului de competitivitate a produselor pe plan international;-are loc formarea unor serii mari de produse;-creste gradul de prelucrare a produselor, prin valorificarea superioară a materiilor prime si materialelor.

Activitatea de standardizare presupune un ansamblu de tehnici colective, care permit să se determine definitiile, caracteristicile, dimensiunile, calitătile, metodele de încercare si testare, regulile de întrebuintare a produselor si să se aplice standarde astfel elaborate. Prin standardizare rezultă dispozitii privind utilizări comune si repetate, urmărind obtinerea unui grad optim de ordine la un moment dat. La baza activitătii de standardizare stă standardul.

Definirea standardului În sens general, documentul normativ reprezintă un document care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităti sau rezultatele acestora. Expresia ,,document normativ’’ este un termen general, care acoperă documente precum standardele, specificatiile tehnice, codurile de bună practică si reglementările. Se consideră document orice suport de informatie împreună cu informatiile înregistrate în sau pe acesta.

Standardul reprezintă un document stabilit prin consens, cu care conformitatea nu este obligatorie, aprobat si publicat de un organism recunoscut, cu investigarea tuturor părtilor interesate, care furnizează, în scopul utilizării lor comune si repetate, reguli, ghiduri, linii directoare sau caracteristici pentru activităti sau rezultatele lor, destinate atingerii nivelului optim de ordine într-un context dat.

Standardele reprezintă acorduri documentate ce contin specificatii tehnice sau alte criterii exacte ce pot fi reutilizate pe scară largă în calitate de reguli, îndrumări sau definitii ale caracteristicilor, cu scopul de a asigura că produsul, în sensul general definit în această lucrare, este adecvat destinatiei pentru care a fost creat.

5

Dictionarul explicativ al limbii române (DEX) defineste ,,standardul’’ ca ,,normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document în care sunt consemnate aceste norme’’. Un standard international este un standard adoptat de către o organizatie internatională cu activitate de standardizare si este disponibil publicului larg.

Organizatia Internatională de Standardizare (ISO) defineste standardul ca fiind ,,o specificatie tehnică, elaborat cu cooperarea sau aprobarea părtilor interesate, bazat pe rezultatele stiintei, tehnologiei si observatiei care este aprobat de un organism calificat si care vizează avantajele societătii în ansamblul său”.

Definitia prezentată în toate standardele Comisiei Internationale de Electrotehnică (IEC) este:

,,Un document normativ, elaborat în conformitate cu proceduri consensuale, care a fost aprobat de către membrii Comitetului National al IEC, comitet responsabil în conformitate cu Partea I a Directivelor IEC/ISO, în calitate de proiect elaborat de comitet pentru a fi supus votului si în calitate de proiect final de standard international si care a fost publicat de către Oficiul Central al IEC’’.

O altă trăsătură esentială a unui standard international autentic este faptul că el poate fi supus examinării de către publicul interesat, în orice tară. Astfel, prin instrumente democratice, precum consensul si examinarea publică, orice parte interesată poate să-si exprime opinia în legătură cu elaborarea si publicarea unui standard international.

2.3. Necesitatea si functiile standardizarii

6

Necesitatea standardizării internationale

Principalii factori care fac necesară standardizarea internatională sunt:

1. Progresul mondial în liberalizarea comertului. Actualele economii libere încurajează tot mai mult diverse surse de aprovizionare si oferă oportunităti pentru pietele în expansiune. Din punctul de vedere al tehnologiei, concurenta loaială trebuie să se bazeze pe referinte identificabile si bine definite care sunt recunoscute de la o tară la alta, si de la o regiune la alta. Un standard valabil pentru întreaga industrie, recunoscut la nivel international, elaborat prin consens între partenerii comerciali, serveste ca mijloc de comunicare în desfăsurarea comertului;

2. Interpenetrarea sectoarelor. La ora actuală nici o ramură industrială nu poate pretinde că este complet independentă de componentele, produsele, regulile de aplicare etc., care au fost elaborate în alte sectoare. Suruburile sunt utilizate atât la constructia avioanelor, cât si a echipamentului agricol; sudura este importantă atât în ingineria mecanică, cât si în cea nucleară; procesarea electronică a informatiei a pătruns în toate ramurile industriale. Produsele si procedeele inofensive pentru mediu, sau ambalajul reciclabil sau bioasimilabil constituie preocupări de stringentă actualitate;

3. Aparitia sistemelor de comunicatii globale. Aparitia calculatoarelor reprezintă un exemplu concludent de tehnologie ce are nevoie de standardizare rapidă si progresivă la nivel mondial. Compatibilitate deplină între sisteme deschise promovează o concurentă onestă între producători, oferind, totodată, utilizatorilor posibilitatea unei alegeri reale, din moment ce este un catalizator puternic în directia inovării, sporirii productivitătii si a reducerii cheltuielilor;

4. Dezvoltarea tehnologiilor emergente. La un moment dat sunt elaborate programe de standardizare în domenii absolut noi. Aceste domenii sunt materialele avansate, mediul, stiintele biologice, urbanizarea si constructiile. La etapele incipiente de dezvoltare a noilor tehnologii, poate fi imaginată destinatia produsului, neexistând încă prototipuri functionale ale acestuia. În astfel de situatii necesitatea standardizării este exprimată prin definirea terminologiei si acumularea bazelor de date care contin informatii cantitative;

5. Necesitatile tarilor în curs de dezvoltare. Agentiile pentru dezvoltare recunosc tot mai frecvent că o structură de standardizare reprezintă o

7

conditie de bază pentru reusita politicilor economice destinate atingerii unui nivel de dezvoltare durabilă. Crearea unei astfel de infrastructuri în tările în curs de dezvoltare este esentială pentru sporirea productivitătii, a competitivitătii pietei si a capacitătii de export.

Rolul standardelor

Un standard reprezintă un anumit nivel know-how si tehnologic, care face indispensabilă implicarea industriei la elaborarea sa. Un standard nu este niciodată neutru.

Standardul este un document de referintă, utilizat, în special, în contextul contractelor publice sau al comertului international, si pe care se bazează majoritatea contractelor comerciale. Este folosit de către cercurile industriale ca referintă indiscutabilă, ce simplifică si explică relatiile contractuale dintre partenerii economici. Este un document utilizat tot mai frecvent în jurisprudentă.

Pentru participantii la procesul economic, standardul reprezintă:

1. Un factor de rationalizare a productiei. Standardul face posibilă dirijarea caracteristicilor tehnice pentru satisfacerea cerintelor consumatorului, validarea metodelor de productie, sporirea productivitătii si oferă operatorilor si tehnicienilor responsabili de instalare un simt al securitătii;

2. Un factor pentru explicarea tranzactiilor. În conditiile unor oferte de produse sau servicii supraabundente, care pot avea o valoare practică foarte diferită, existenta sistemelor de referintă oferă companiilor posibilitatea unei mai eficiente evaluări a ofertelor si atenuării incertitudinilor, ajută la identificarea necesitătilor, optimizarea relatiilor cu furnizorii, eliminarea testărilor suplimentare si posibilitatea de a concura pe mai multe piete din întreaga lume;

3. Un factor în transferul de noi tehnologii. Standardizarea favorizează si impulsionează transferul de tehnologii în domenii care joacă un rol esential atât pentru companii, cât si pentru persoane private (noi materiale, sisteme informationale, biotehnologie, electronică, productia cu participarea calculatoarelor (CIM) etc.);

4. Un factor în optiunile strategice ale companiilor. Participarea în procesul de standardizare presupune integrarea unor solutii adaptate la competentele unei companii si dotarea personală în vederea concurării în mediile

8

economice aflate în concurentă. Înseamnă exercitarea standardizării, si nu suportarea standardizării.

5. Un factor benefic pentru consumator. Pentru consumatori constituie un factor care oferă beneficii. Compatibilitatea globală a tehnologiilor, posibilă prin respectarea de către produse si servicii a standardelor internationale, oferă consumatorilor o mai largă gamă de alegere, ei beneficiind, totodată, si de efectele concurentei dintre furnizori.

Functiile standardizarii

Analizând importanta si necesitatea standardizării se desprind cel putin trei functii ale acestei activităti complexe.

1. Ridicarea calitătii produselor în concordantă cu protectia consumatorilor si a mediului înconjurător.

În conditiile unei concurente dure si continue este necesară găsirea acelor solutii care să permită realizarea de produse si servicii care să satisfacă cât mai bine nevoile consumatorului în conditiile unui pret accesibil. Pe de altă parte, în ultimele decenii, se ridică tot mai acut problema protejării mediului înconjurător, a realizării unei activităti economice care să nu distrugă mediul ci să- l conserve si protejeze cât mai bine.

Pentru realizarea acestor deziderate, standardizarea încearcă să găsească limitele între care se pot desfăsura anumite procese, cifre care indică, pe de o parte, calitatea minimă ce trebuie să pătrundă pe piată, iar pe de altă parte, limitarea consecintelor poluării la valori rezonabile, care să nu aducă atingeri mediului înconjurător. Aceste limite diferă de la o tară la alta, diferentele dintre standarde fiind impuse de nivelul de dezvoltare tehnico-stiintifică. În general însă, se tinde la o aliniere a standardelor urmărind tările puternic dezvoltate. Aceste alinieri trebuie să se facă în primul rând în domeniul tehnic si apoi în cel scriptic.

2. Tipizarea, unificarea si agregarea sortotipodimensiunilor.

Tipizarea reprezintă o latură a standardizării si este importantă în productie pentru că determină cresterea optimizării tehnologiilor de fabricatie. Când în industrie există o contradictie între diversificare si unificare, tipizarea se spune că reprezintă o cale de rezolvare a problemei.

Prin tipizare se realizează simplificarea, eliminarea variantelor care nu sunt

9

necesare, se stabileste o gamă ratională tehnic si economic si mărimi de produse, adecvate necesitătilor într-o anumită perioadă de timp.

3. Facilitarea schimburilor pe pietele nationale si internationale.

Prin această functie se asigură înlesnirea, usurarea schimburilor de informatii tehnico- stiintifice pe piata internă si internatională. Prin existenta standardelor la diferite nivele se usurează mult modul de comunicare. Contractele încheiate între parteneri nu mai enumeră o multime de probleme, ci pur si simplu se fac trimiteri la anumite standarde bine stabilite si definite de ambii parteneri. Simbolizările si codificările permit o comunicare facilă indiferent de limba vorbită de parteneri. Prin standardizare se definesc anumiti termeni care nu permit astfel aparitia unor neîntelegeri. De asemenea, se permite prelucrarea usoară a datelor, o comunicare mai rapidă, în special în conditiile mijloacelor moderne de prelucrare a informatiilor si transmiterilor de date.

2.4. Clasificarea standardelor

Din definirea standardelor rezultă că ele sunt documente care prescriu calitatea. Standardizarea priveste toate domeniile vietii umane, deci, există standarde în toate aceste domenii.

Tipuri de standarde

1. Standarde de baza (generale, fundamentale), care sunt standarde de cadru general, care cuprind cerinte de ansamblu pentru un domeniu oarecare. Standardele de acest tip pot fi utilizate ca atare sau pot servi drept bază pentru alte standarde

2. Standarde de terminologie, sunt standarde care stabilesc termenii, care, în general sunt însotiti de definitiile lor, uneori de note explicative, ilustratii, exemple etc.

3. Standarde de metoda, sunt standarde care stabilesc metode de testare si analiză pentru măsurarea caracteristicilor, precum si alte reguli referitoare la testări, precum esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea testărilor

4. Standarde de produs, care sunt standarde care stabilesc cerintele pe care trebuie să le respecte un produs sau o clasă de produse pentru asigurarea

10

aptitudinii lui (lor) de întrebuintare. Sunt standarde care definesc caracteristicile unui produs sau ale unei specificatii, sau standarde de deservire si praguri de performantă ce trebuie îndeplinite (proprii pentru utilizare, interfată si interschimbabilitate, sănătate, sigurantă, protectia mediului contracte standard, documente de însotire a produselor sau serviciilor etc.)

5. Standarde de proiectare, sunt standarde care stabilesc conditiile ce trebuie respectate la proiectarea de masini sau diverse structuri în vederea asigurării aptitudinilor lor de întrebuintare

6. Standarde de proces, sunt standarde care stabilesc conditiile ce trebuie respectate de un proces pentru asigurarea aptitudinii sale de functionare

7. Standarde de servicii, sunt standarde care stabilesc conditiile pe care trebuie să le satisfacă un serviciu pentru asigurarea aptitudinii sale de întrebuintare. Conditiile se referă atât la caracteristicile cât si la pregătirea serviciilor

8. Standarde de organizare, care sunt standarde care descriu functiile companiei si a raportului dintre ele, precum si modelarea activitătilor (managementul si asigurarea calitătii, întretinere, analiza valorii, logistică, managementul calitătii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul procesului de productie etc.);

9. Standarde de date furnizate, sunt standarde care stabilesc o listă de caracteristici a căror valori sau alte date trebuie să fie indicate pentru a defini un produs, un proces sau un serviciu.

Clasificarea standardelor

Standardele pot fi clasificate în functie de diferite criterii. Astfel,

- după domeniul de activitate se deosebesc standarde în domeniul: productiei industriale; constructiilor; transporturilor; comertului etc.;

- după continutul pe care îl au se deosebesc standarde care: definesc unii termeni; clasifică unii termeni; clasifică produsele; fac specificatii la caracteristicile de calitate a unor produse;

- după nivelul la care sunt emise se deosebesc standarde: individuale; de

11

firmă; profesionale; nationale; regionale; internationale;

-în functie de dimensiunea lor se deosebesc standarde: de produs; cu caracter general.

Dintre toate aceste clasificări, ultimele două sunt cele mai utilizate si considerate cele mai importante, motiv pentru care se vor defini în continuare aceste tipuri de standarde. Astfel, după ultimul criteriu se deosebesc:

- standardul general, care se referă la probleme de standardizare de interes general, care se pot aplica unor produse diferite;

- standardul complet de produs, care se referă la un produs concret, reglementând toate problemele legate de acesta, probleme care se referă la tipuri, sorturi, clase, conditii tehnice de calitate, reguli pentru verificarea calitătii, metode de verificare a calitătii, marcare, ambalare, transport, depozitare;

- standardul partial de produs, care analizează numai una sau câteva probleme din standardul complet al aceluiasi produs, de exemplu se analizează, dimensiunile pentru tipodimensiunile aceluiasi produs, sau numai conditiile tehnice de calitate etc.

După nivelul la care sunt emise, standardele clasificate prezintă următoarele particularităti:

- standardul individual este elaborat de fiecare entitate umană în parte pentru a-si atinge anumite scopuri sau necesităti practice;

- standardul de firma se aplică persoanelor juridice. Elaborarea si aprobarea programelor de standardizare se face de către firmele care si-au propus acest lucru, după cum modificările sau anulările ulterioare au la bază acelasi organ tehnic care l-a realizat. În general, aceste standarde au la bază fie standarde mai vechi din aceeasi firmă, fie standarde nationale, la care firma doreste să se alinieze. În conditiile concurentei de pe piata internatională, în prezent standardele de firmă pot depăsi cadrul national, asimilând noutătile mondiale si integrându-se în circuitul valorilor internationale. Introducerea standardelor la nivelul firmelor este întotdeauna benefică, pe de o parte pentru că se realizează o calitate corespunzătoare, iar pe de altă parte, prin standardizare creste productivitatea muncii;

12

- standardul profesional se aplică în unele domenii de activitate, în cadrul organizatiilor profesionale legal constituite. Elaborarea, modificarea, suspendarea sau anularea de standarde de acest tip se face în cadrul acestor organizatii, de către organisme specializate. Prin intermediul acestor standarde se stabileste un limbaj si o terminologie adecvată care permite comunicarea facilă, mai ales în relatiile internationale, barierele impuse de limbă dispărând;

- standardul national este aprobat oficial de institutul de standardizare ale tării respective si are caracter voluntar sau obligatoriu;

- standardul regional are ca arie de aplicabilitate o anumită zonă geografică si este obligatoriu doar în anumite tări. Dintre măsurile preconizate pentru realizarea pietei unice europene, mai mult de jumătate dintre aceste standarde se referă la uniformizarea reglementărilor în materie de standarde, norme tehnice e control, de protectie si antipoluante.

3. Certificare

3.1. Evaluarea conformitatii - principii generale, proceduri, documente de referinta

Evaluarea conformitătii constă în măsuri luate de producători, clientii lor,

13

autorităti de reglementare si organisme independente de tertă parte pentru a evalua conformitatea cu standardele.

Depinde de existenta unui standard sau a altor tipuri de documente de referintă, fată de care poate fi evaluat produsul, procesul sau serviciul.

Se realizează prin: declaratia de conformitate dată de producător pe propria răspundere; evaluarea de secundă parte; evaluarea de tertă parte, care este independentă de producător si de beneficiar.

Evaluarea conformitătii poate fi materializată prin: încercarea produsului; certificarea produsului; certificarea sistemului calitătii.

Proceduri pentru evaluarea conformitătii

Prin procedură de evaluare a conformitătii se întelege orice procedură utilizată direct sau indirect pentru a determina că cerinte1e relevante descrise în reglementările tehnice sau standarde sunt îndeplinite. Ca exemple tipice de activităti de evaluare a conformitătii se pot enumera: esantionarea, încercare si inspectia; evaluarea, verificarea si asigurarea conformitătii, prin declaratia producătorului sau certificare; înregistrare, acreditare, autorizare, sau combinatii ale acestor.

Documente de referinta

Documentele de referintă pe baza cărora se realizează activitatea de evaluare a conformitătii sunt reglementările tehnice si standardele.

Reglementare tehnică. Este un document care prezintă caracteristici ale produselor sau ale proceselor conexe si a metodelor de productie, inclusiv prevederile administrative aplicabile. De asemenea, reglementările tehnice pot fi incluse sau pot face referire în exclusivitate la cerinte privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea, asa cum sunt acestea aplicate produselor, proceselor sau metodelor de productie.

Conformitatea cu reglementările tehnice este obligatorie.Obiectivele legitime care trebuie stipulate prin reglementări tehnice sunt: cerinte nationale de securitate; prevenirea practicilor gresite; protectia sănătătii umane si a securitătii; protectia florei si faunei; protectia mediului; alte cerinte specifice: factori climatici, geografici, probleme tehnologice sau de infrastructură.

14

Standard. După cum s-a definit în capitolul anterior, standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care furnizează pentru utilizări repetate reguli, ghiduri sau caracteristici pentru produse sau procesele conexe sau metodele de productie.

De asemenea, standardele pot include sau pot face referire în exclusivitate la cerinte privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea asa cum sunt acestea aplicate produselor, proceselor sau metodelor de productie.

Conformitatea cu standardele nu este obligatorie.

3.2. Certificarea produselor

Prin certificarea produselor se conferă încredere celor interesati în îndeplinirea cerintelor precum si valoare adăugată pentru produsele certificate (cresterea competitivitătii). In cele mai multe cazuri, certificarea produselor se face în conformitate cu standardele nationale. Deci, indiferent

15

de cât de bun este un sistem de certificare, calitatea certificării în sine depinde de calitatea referentialului utilizat (gradul său de cuprindere si relevantă).

ISO a identificat 8 tipuri generale de scheme de certificare a produselor, si anume:

-Testarea de tip (1)-Testarea de tip cu supravegherea pe piată (2)

-Testarea de tip cu supravegherea sistemului de productie (3)-Testarea de tip cu supravegherea atât a pietei cât si a sistemului de productie(4)-Testare de tip si evaluarea sistemului calitativ cu supravegherea sistemului calitătii, a

sistemului de productie si a pietei (5)-Evaluarea sistemului calitătii si supravegherea sistemului calitătii (6) -Testarea loturilor (7)-Testarea 100%(8)

3.3. Metode de atestare a conformitatii

Declaratia de conformitate dată de producător

Declaratia trebuie să cuprindă următoarele informatii:

- Numele si adresa furnizorului care a emis declaratia;

16

- Datele de identificare a produsului (denumire, tip sau număr de model si orice alte

informatii relevante, cum ar fi numărul lotului, sarjei sau seriei si numărul de exemplare);

- Standardele sau alte documente normative la care se face referire într-o formă precisă,

completă si bine definită;

- Dacă este cazul, toate informatiile suplimentare care pot fi necesare, cum ar fi clasa,

categoria etc.;

- Data emiterii declaratiei;

- Semnătura, functia sau marcajul echivalent ale persoanei care emite declaratia;- Confirmarea că declaratia a fost emisă pe propria răspundere a furnizorului.Declaratia de conformitate trebuie să respecte criteriile din standardul EN 45014. După caz,

declaratia va fi însotită de un dosar tehnic care să contină dovezi ale îndepliniriiconformitătii (rapoarte de încercări, specificatii tehnice, etc).Evaluarea de către secundă parteSe realizează de către client (utilizator final sau furnizor) la furnizor (sau subfurnizor) pentru a se verifica îndeplinirea cerintelor specifice.

Bibliografie

1. Baron, T., Isaic-Maniu, A., Tövissi, L., Niculescu, D., Baron, C., Antonescu, V., Roman, I. - Calitate si fiabilitate. Manual practic, Vol I-II. Editura Tehnică, Bucuresti, 1988.

2. Butnaru, C. – Cum ar trebui să întelegem zicala: ,,Clientul nostru-stăpânul nostru”, din perspectiva principiilor de management (al calitătii), promovate

17

de seria de standarde ISO 9000:2000?

3. Dobritoiu, N. – Managementul calitătii firmei. Editura Universitas, Petrosani, 2000.

4. Florea, A. - Fiabilitate si protectia muncii, Vol. I, Fiabilitate. Litografia Institutului de Mine Petrosani, 1988.

5. Juran, J. M. – Planificarea calitătii. Traducere după editia originală: Juran on Quality by Design, apărută în anul 1992. Editura Teora., Bucuresti, 2000.

6.Kerekes, L. – Managementul si asigurarea calitătii. Note de curs. Universitatea Bogdan Vodă, Cluj Napoca, 2001

7.Kerekes, L., Bălăneanu, A. – Managementul calitătii. Aplicatii. Universitatea Bogdan Vodă, Cluj Napoca, 2001

8. Petrescu, L. – Primii pasi în calitate. Calitate si control. Tehnică si Tehnologie (1/2001), pag. 18-19.

9. * * * - Asociatia de Standardizare din România ASRO. Formarea si instruirea în domeniul standardizării si certificării

10.* * *-Manualulsistemuluicalitătii.Ghidpentruimplementareastandardelor internationale ISO 9000. Editura Tehnică, Bucuresti 1998

11. * * * - ISO 9001: 2000 – O abordare nouă. Quasaro. Editia: Ianuarie 2001

18