OPTIMIZAREA RELAŢIILOR INTERPERSONALE DIN CLASELE DE ELEVI

Asistăm în ultimul timp, la o diversificare și perfecționare a metodelor și

procedeelor de investigație, de colectare și prelucrare a materialului faptic. Mai mult ca

oricând societatea contemporană simte nevoia unei cunoașteri tot mai profunde a

propriilor sale fenomene și mecanisme pentru a putea apoi interveni în dirijarea lor.

Cercetările sociologice se orientează tot mai mult spre microsocial și mai ales asupra

grupului mic. Aceasta se datorează în primul rând prin specificul organizîrii activităților

umane care se concentrează tot mai mult spre grup (echipa sportivă, colectiv de muncă,

clasa de elevi, plutonul etc.) incluzând în același timp diverse domenii: (sport, industrie,

educație, armata etc.).

Tehnicile și metodele de cunoaștere a grupului mic permit nu numai sa surprindă

momentele manifestate la acest nivel ci și să recomande pe baza celor constatate,

modalități concrete de acțiune în vederea ameliorării unor manifestări sau deviante,

conducând spre creșterea eficienței activității. Latura practic-aplicativă a psihosociologiei

iese astfel cu pregnantă în evidentă. Cercetările întreprinse asupra grupului mic au un

caracter concret și urmăresc o finalitate (îndeosebi cele de sociometrie asupra cărora ne

vom apleca în această lucrare) practică, determinată. Aria de cuprindere a cercetărilor de

sociometrie s-a extins continuu asupra celor mai diverse domenii de activitate umană

incluzând activitatea educatională sau chiar militară. Activitatea instructiv-educativă din

școala Militară (licee, școli de maistri sau academii) se orientează spre diferite forme

organizatorice de tipul grupului cum ar fi clasa de elevi/studenți, grupul de studiu, de

muncă, plutonul, echipa sportivă, grupa în cadrul exercițiilor militare etc.

Toate acestea pot fi investigate cu ajutorul metodelor și procedeelor caracteristice

grupului in general. Rezultatele obtinute sunt folosite mai apoi in vederea perfectionarii,

actiunii educationale, instructiv-militare, sau pentru a imbunatatii relationarea, adaptarea,

coeziunea grupului in pregatire. Inainte de a face o paralela intre grup si colectivul de

1

elevi/studenti dorim sa evidentiem prin ce se caracterizeaza din punct de vedere

psihosocial grupul. 

Unul din grupurile cele mai semnificative din viaţa copilului este clasa de elevi, ea

îndeplinind cel mai bine câteva dintre motivele fundamentale ale conduitei umane:

nevoia de afiliere, de altul, nevoia de participare, nevoia de protecţie, de securitate.

Grupul – clasă se perpetuează de–a lungul câtorva ani de zile şi are o imensă

influenţă asupra membrilor săi.

Clasa de elevi este un grup constituit pe baza unor reglementări şcolare, în funcţie

de anumite reguli şi prin distribuirea unor roluri diferite pentru educatori şi educaţi. Ea se

caracterizează prin interacţiunea directă, nemijlocită a membrilor săi, interacţiunea luând

forma comunicării, a relaţiilor ierarhice şi a relaţiilor preferenţiale.

Interacţiunea are ca rezultat modificarea comportamentelor şi se realizează la

niveluri diferite: cadru didactic-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup.

În grupul-clasă sunt prezente scopurile şi motivele care susţin acţiunea de realizare

a acestora. Scopurile sunt prescrise de persoane exterioare grupului şi vizează procesul de

instrucţie şi educaţie, fiind scopuri de tip formativ.

Scopurile comune coexistă cu cele individuale, care dezvoltate, armonizate şi

integrate reciproc pot conduce la evitarea apariţiei unor scopuri paralele provocatoare de

disfuncţii în grup.

Integrarea conştientă şi consimţită a scopurilor individuale în cele comune ale

grupului depinde de metodele utilizate de cadru didactic, de stilul de conducere al clasei,

de climatul socio-afectiv din clasa de elevi.

În clasa de elevi există două structuri fundamentale: o structură formală şi o

structură informală.

Ca grup formal, clasa de elevi are o structură organizată şi impusă care se

concretizează în investirea membrilor grupului cu diferite funcţii şi responsabilităţi care

permit realizarea cât mai bună a resurselor elevilor în rezolvarea sarcinilor şcolare şi

atingerea obiectivelor propuse.

2

Liderul formal are un rol important în reglarea relaţiilor din interiorul colectivului

de elevi ca şi în stabilirea relaţiei cadru didactic-elev. El are drept caracteristică esenţială

autoritatea dată de recunoaşterea de către ceilalţi a acestei poziţii şi-i stimulează pe

ceilalţi în vederea participării lor la îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa grupului-clasă.

Aceste calităţi trebuie luate în considerare atunci când se desemnează liderul clasei de

elevi. Cadrul didactic trebuie să respecte cerinţele grupului, să cunoască tensiunile

existente în grup, cazurile de deviere de la normele grupului.

În clasa de elevi se dezvoltă şi o structură informală, ca rezultat al relaţiilor inter-

subiective ce se stabilesc între elevi. Această structură are un caracter predominant

afectiv, bazat pe legături de simpatie, antipatie sau indiferenţă.

Aceste relaţii influenţează uneori coeziunea şi productivitatea grupului şcolar, sau

acţionează pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor

formali. Ca urmare a relaţiilor preferenţiale din colectiv, apar liderii informali care pot

avea o influenţă negativă, uneori, asupra celorlalţi membri ai grupului, de aceea este

important ca noi să cunoaştem calităţile prin care se impun şi dacă influenţele prin care

se impun sunt convergente sau divergente.

Grupul şcolar are un anumit grad de coeziune ce exprimă gradul de unitate şi de

integrare a grupului, rezistenţa sa la destructurare. Sursele coeziunii grupului sunt:

atracţia interpersonală, măsura în care membrii se simpatizează unul pe altul, climatul de

încredere mutuală, consensul cognitiv şi afectiv al membrilor, succesul în activitatea

comună şi satisfacţiile generate de viaţa de grup, cooperarea în cadrul activităţilor

grupului, prestigiul grupului de apartenenţă, măsura în care grupul satisface aspiraţiile

membrilor.

Grupurile şcolare au compoziţie relativ omogenă ca vârstă, ca nivel de şcolarizare,

nivel de instrucţie, interese, nevoi, aspiraţii.

În sistemul şcolar românesc, în foarte puţine cazuri, clasa poate deveni un grup; pe

de o parte, din cauza numărului mare de membri ( un grup mai mare de 16/20 de

persoane se divide în subgrupuri ), pe de altă parte, datorită descurajării comunicării

laterale ( comunicarea reală între elevi este permisă numai în pauze), a autonormării

3

( sunt impuse reguli formale externe prin regulamente ), şi a auto-orientării ( finalităţile

individuale şi de grup sunt definite din exterior şi numai la nivelul sarcinilor de învăţare).

Chiar când se face “lucru pe grupe”, echipele sunt stabilite, de regulă, prin numire

de către cadrul didactic, în funcţie de criterii formale şi externe (vecinătatea fizică, poziţia

în bancă, nivelul recunoscut al performanţelor şcolare).

Când în unele clase se formează grupuri autentice, care îşi afirmă norme şi

obiective proprii, sunt descurajate prin promovarea competiţiei inter-individuale

exarcerbate.

Coeziunea clasei poate constitui un important factor educogen. Pentru a atinge un

anumit statut în ierarhia şcolii, copiii fac front comun, nu atât „împotriva” unui coleg

„rău”sau „leneş”, cât pentru a-l ajuta să devină mai bun.

Acest spirit de întrajutorare are la şcolarii mici cele mai pure intenţii. Mai târziu,

ajutorul colegial va îmbrăca şi forma unei fronde şcolare, probabil datorită unei oarecari

adversităţi pe care preadolescentul şi chiar adolescentul o nutreşte în raport cu autoritatea.

Coeziunea grupurilor este influenţată de factori interni (similaritatea membrilor

grupului, sistemul normativ si mărimea grupului) si factori externi (sistemul de

recompense, ameninţările la adresa grupului).

Cel mai important factor extern care influenţează coeziunea este sistemul de

recompensă al grupului. Când acesta este orientat spre grup (grupul primeşte

recompensa X) coeziunea este mai mare decât atunci când este orientat spre individ

(fiecare membrul al grupului primeşte recompensa Y). Alţi factori externi sunt

ameninţările si provocările cărora trebuie sa le facǎ faţă grupul.

În activitatea sa, cadrul didactic trebuie sa caute toate metodele posibile pentru a

creşte coeziunea grupului de elevi. Nu este însa de dorit obţinerea unei coeziuni depline a

grupului. Un grup „prea coeziv” riscă să cadă în păcatul „gândirii de grup”. Elevii care

lucrează în grup au tendinţa de a se coaliza în luarea deciziilor şi în trecerea la acţiuni cu

care, de fapt, nici unul din ei nu este de acord. Obţinerea acordului devine dominantă şi

tinde să depăşească percepţia asupra unor alternative de acţiune, inhibând gândirea critică

independentă

4

Activitatea cadrului didactic este esenţială în funcţionarea clasei de elevi ca grup

social. Relaţiile de comunicare intre elevi au un caracter spontan, cele dintre

invatatori/profesori şi elevi au un caracter preponderent formal.

Schimbarea caracterului spontan al relaţiilor de comunicare dintre elevi nu este

posibilă şi nici de dorit. Ceea ce poate urmări invatatorul/profesorul prin dirijarea

relaţiilor de comunicare intre elevi este să le folosească drept mijloc de formare a

competenţelor comunicative ale elevilor, iar prin conţinutul lor drept mijloc de

influenţare educativă.

Cadrul didactic de la clasa trebuie să colaboreze cu grupul în mânuirea

prerogativelor sale, elevii au nevoie de autoritatea profesorului, iar când aceasta lipseşte

ei se simt frustraţi. În acelaşi timp ei nu suportă "presiunea" sa, impunerea autorităţii prin

însemnele funcţiei.

Interacţiunile din interiorul grupului pot influenţa activitatea de instruire şi

performanţele elevilor. Rezultatele la învăţătură sunt mai bune dacă elevii se angajează în

relaţii de cooperare decât de competiţie. Grupul şcolar îndeplineşte pentru membrii săi

funcţia de integrare socială, care răspunde unor nevoi fundamentale ale individului (de

apartenenţă, de recunoaştere, de afirmare, de status).

Cunoaşterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoaşterea personalităţii

membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoaşterea colectivului de elevi vizează surprinderea

acelor caracteristici prin care se defineşte ca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un

grup social.

Se poate spune că identificarea unor trăsături personale ne oferă posibilitatea să

înţelegem mai bine semnificaţia rolurilor pe care le joacă elevii, iar prin intermediul

acestora să pătrundem în mecanismul procesului de interacţiune, mecanism care

declanşează şi determină caracteristicile colectivului ca un tot unitar.

Cunoaşterea poate parcurge şi drumul invers, de la trăsăturile definitorii

colectivului, prin intermediul comportamentelor ce rezultă din exercitarea rolurilor, la

condiţiile interne şi particularităţile psihologice ale membrilor săi. În acest al doilea sens

poate spune că tehnicile sociometrice asigură o cunoaştere amănunţită mai ales a

5

structurii informale/afective dar şi în mod indirect a caracteristicilor de personalitate a

elevilor. Fiecare colectiv are structura sa proprie, care se manifestă diferit.

Tehnica sociometrică

Obiectul si metoda sociometriei.

Iniţiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originar din

România. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realităţii sociale, si anume

de relaţiile interpersonale, acordând o importanta deosebita aspectelor cantitative si

calitative ale acestora.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente si

procedee destinate sa înregistreze si sa măsoare configuraţia si intensitatea relaţiilor

interpersonale din interiorul grupului şcolar. Sub aceasta denumire sunt incluse atât

instrumentele de culegere a materialului faptic, cât si cele de prelucrare, interpretare sau

prezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabile pentru cunoaşterea

concreta a interacţiunilor ce se stabilesc în cadrul colectivului de elevi.

Studiul sociometric are o tripla orientare: în primul rând cunoaşterea de către

diriginte a afinităţilor exprimate de membri grupului si implicit a relaţiilor din cadrul

colectivului; în al doilea rând o cunoaştere mai buna de către elevi a propriilor lor poziţii

în grup; si în al treilea rând, dar nu cel din urma, îmbunătăţirea relaţiilor si a climatului

psihosocial a grupului şcolar prin acţiuni psihologice specifice.

Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:

- amplasamentul, statutul unui elev în câmpul relatiilor interpersonale (lider,

popular, izolat, ignorat, respins, etc.),

- structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrul sau,

- diversele centre de influenta,

- perceptia grupului fata de un anumit membru,

- coeziunea de grup, etc.

6

Modalitatea de alcatuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului sociometric

precum si prezentarea rezultatelor este redata sub forma unui algoritm, particularizat la

colectivitatea urmarita. Se pot enumera următoarele etape paşi:

- testul sociometric;

- matricea sociometrica;

- indicii sociometrici;

- sociograma (reprezentarea grafica a relatiilor);

- prezentarea în fata clasei/individual a rezultatelor.

Testul sociometric, menit să furnizeze informaţia primară, cere membrilor unui grup

având limite bine precizate (spre exemplu, o clasă de elevi, un colectiv de muncă etc.) să

indice colegii cu care ar dori să se asocieze în vederea unei acţiuni concrete sau în cadrul

unei situaţii viitoare.

Aşa ar fi, de exemplu, în şcoală: aranjarea sau rearanjarea copiilor în bănci,

organizarea pe grupe de lucrări practice, opţiunile în pragul unei excursii sau călătorii

(vecini de compartiment), expedierea unei ilustrate sau a unei cărţi poştale (în timpul

vacanţei, ori aflându-se în tabără) , alegerea unui responsabil, indicarea prietenilor sau a

colegilor mai apropiaţi din clasă, numirea partenerilor preferaţi în joc etc.

Testul oferă doar materialul brut în legătură cu aspectele relaţionale ale elevului si ale

grupului în totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra si numai pe baza acelor

rezultate vom putea cunoaşte aceste aspecte.

În cercetarea de faţă s-a folosit un test sociometric cu 3 întrebări solicitând elevilor sa

indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare (Anexa 1).

Aceste întrebări pot avea ca referinţă diverse aspecte sau domenii de interes:

petrecerea timpului liber,

participarea la sarcini profesionale,

cooperarea în cadrul echipei sportive, etc. La fiecare răspuns dat s-a urmărit si

motivaţia deoarece din aceste motivaţii se poate realiza într-o oarecare măsura

evaluarea obiectiva a elevilor.

7

Testul sociometric se poate folosi într-o cercetare transversala pentru a surprinde

evolutia relatiilor colectivului. Astfel testul urmeaza a fi administrat periodic, iar

rezultatele obtinute sa fie comparate între ele. Trebuie specificat faptul ca reluarea

testului la intervale prea scurte îi diminueaza eficacitatea, subiectii orientându-se mai

mult dupa raspunsurile anterioare, care sunt înca vii în memorie, decât dupa ceea ce simt

în momentul respectiv. De asemenea în cazul în care intervalele sunt prea mari riscam sa

pierdem din vedere dependenta stricta dintre fenomene.

Matricea sociometrica

Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu doua intrari atât pe

verticala cât si pe orizontala sunt trecuti elevii din colectivul respectiv (Anexa 2).

Pe orizontală sunt trecute atracţiile, respingerile sau indiferenţele acordate de

fiecare elev colegilor, iar pe verticală atracţiile, respingerile sau indiferenţele primite de

fiecare elev de la ceilalţi colegi.

Pe orizontală se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, +3, +2, +1 puncte în

dreptul colegilor aleşi, preferaţi, iar - 3, - 2, - 1 puncte în dreptul colegilor respinşi,

nominalizaţi la întrebarea a doua.

Pimul coleg ales la prima întrebare primeste +3 puncte, al doilea +2 puncte, iar al

treilea +1 punct.

Primul coleg nominalizat la întrebarea a doua primeste - 3 puncte, al doilea - 2 puncte, iar

al treilea - 1 punct.

Indici sociometrici

Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric si trecute în matrice se pot

calcula o multime de indici sociometrici. Cei mai utilizaţi indici sociometrici sunt:

indicele statusului sociometric ISS =

unde:

8

N-numărul de elevi din clasă

Se calculează pentru a cunoaşte care este locul, poziţia ocupată de fiecare individ

în grup.

indicele statusului preferenţial ISP =

(Se trec alegerile şi respingerile valorizate-vezi anexa 2)

unde:

N-numărul de elevi din clasă

Prin această formulă se stabileşte indicele de statut preferenţial al subiecţilor.

Statutele pot fi: pozitive, negative, zero, ceea ce indică existenţa unor subiecţi populari,

acceptati, indiferenti sau izolaţi afectiv (marginalizaţi) în cadrul grupului (Anexa 3).

indicele coeziunii grupului ICg =

unde:

N-numărul de elevi din clasă

Indicele coeziunii grupului exprima, de asemenea, calitatea relaţiilor sociometrice

la nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul este mai

coeziv.

Sociograma

Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociograma care

ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate

în evidenta printr-un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci si diverse tipuri de retele

interpersonale. Aceste retele se cuantifica în sociograma prin diferite simboluri grafice.

Exista doua categorii de sociograme, individuale si colective. Primele nu sunt

altceva decât un extras din sociograma colectiva si prezinta situatia unui elev asa cum

rezulta ea din totalitatea relatiilor cu ceilalti colegi.

9

O sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legaturilor dintre

molecule) sau sub forma "tinta" (Anexa 4). (relatiile sunt prezentate în cadrul unui numar

de cercuri concentrice).

Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este asezat în centrul

cercului numarul 1 (cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are

un punctaj mai mic cu atât se departeaza mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup

(vezi anexa 4).

Sociograma colectiva ne ofera posibilitatea cunoasterii structurii preferentiale ce se

stabileste în interiorul colectivului, indicându-se în mod grafic cine cu cine relationeaza

din punctul de vedere al afinitatilor.

Pe grafic alegerile sunt reprezentate printr-o săgeată roşie, → iar respingerile

printr-o printr-o sageata neagră→ (A îl alege pe B, adica A→B sau A îl respinge pe B;

adică A→B). Relatiile reciproce ne apar cu o sageata roşie sau neagră în ambele sensuri

(↔ sau ↔ )

Se pot realiza analize multiple si foarte complexe, cât si aprecieri calitative diverse

în functie de: numarul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formeaza, statutul

sociometric al elevilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanta dintre ei, etc.

Daca un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are alta

semnificatie decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric mai

mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificatie pozitiva sau una negativa în raport cu

pozitia subgrupului din care face parte în cadrul colectivului clasei.

Prezentarea sociogramei

Se poate face în fata clasei (punctând pe aspectele generale) dar si individual

(punctând pe aspectele particulare ale elevului). Trebuie subliniat ca este recomandat a se

scoate în evidenta partea pozitiva a concluziilor astfel încât sa îmbunatatim climatul

psihosocial, sa încalzim relatiile dintre elevi.

10

Se impune constientizarea fiecarui elev asupra rolului, statutusului si pozitiei sale în grup

în în mod realist si consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile

negative.

Este de aşteptat ca acţionând asupra relaţiilor interpersonale de grup sa putem

exercita indirect o anumita îmbunătăţire asupra reuşitei şcolare si invers.

In ceea ce priveşte cunoaşterea psihologica a elevilor, a tinerilor, in general, testul

sociometric poate furniza o informaţie preţioasă atât prin confruntarea datelor selective si

perceptive obţinute in ancheta, cat si prin totalizarea motivării alegerilor/respingerilor

care denota modul cum este proiectat in afara individul de către grupul sau de

apartenenţa. Informatia ce se colecteaza pe aceasta baza, poate fi utilizata in scop

formativ: se comunica persoanelor in cauza opinia colectiva despre ei, evitandu-se,

bineinteles, orice nominalizare. In cadrul unor convorbiri individuale, subiectul este facut

constient de calitati sau defecte pe care le ignora, desi le poseda - conform relatarii

grupului.

Se sconteaza, în felul acesta, reducerea cotei de iluzie in perceptia propriei pozitii in grup

sau se elimina anumite lacune perceptive, ceea ce favorizeaza formarea unei imagini de

sine mult mai juste.

11

Bibliografie:

1) Chelcea S., 2008, Metodologia cercetării sociologice, Ed. Economică, Bucureşti.

2) Constandache Mirela, Evaluarea în învăţământul primar, Ed.Ex Ponto,

Constanţa 2007;

3) Constandache Mirela, Formarea iniţială pentru profesia didactică prin colegii

universitare, Ed. Muntenia, Constanța, 2002;

4) Constandache Mirela, Ghidul metodologic de practică pedagogică pentru

studenţii institutori, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2006;

5) Gabriel Dulea., 2008, Sociodinamica grupului militar – o abordare

polifuncţională,  Editura Militara, Bucureşti.

6) Gabriel Dulea, Teodor Frunzeti, 2009, Coordonate ale psihologiei militare

aplicate, Editura Carol I,

7) Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F., 2001, Psihologia sportului de performanţă

Teorie şi Practică, Editura FEST, Bucureşti.

8) Filaret Sântion - Aplicatii practice de psihologie militara, Editura Militara, 1983

9) Francois de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann,

1998, Ancheta şi metodele ei, Ed. Polirom, colecţia Collegium, Iaşi, pp. 1 – 105;

10) Gheorghe Niculescu – “Sociologie militara, studii ” Editura Militara,

Bucuresti, 1977

11) Goodman, Norman, 1992, Introducere în sociologie, Ed. Lider, Seria

Cultură generală, Bucureşti,

12) Ioan Nicola – “Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi “, Editura

didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti, 1978

13) Ion Radu – “Psihologie scolara “, Editura stiintifica, Cluj Napoca, 1974

14) Mureşan A., 2005,Cunoaşterea şi conducerea grupurilor sociale.  Aplicaţii în

activitatea sportivă,  Ed. Accent, Cluj Napoca

15) Petru, Iluţ, 2004, Valori, atitudini şi comportamente sociale, Ed. Polirom,

colecţia Collegium, Iaşi,

12

16) Watzlawick Paul, Beavin Janet Helmick, Jackson Don D., Une logique de la

communication, apud Tran, Vasile, Stănciugelu, Irina, 2001, Teoria comunicării,

Ed. SNSPA, Bucureşti,

13