Cuprins:1. Civilizatia geto-dacilor.Introducere2. Statul geto-dacilor3. Structura si starea sociala4. Economia geto-dacilor5. Viata cotidiana6. Viata militaraCivilizatia geto-dacilor.Introducere ntre secolele VI i I .Hr., teritoriul Daciei este locuit de uniuni de triburi geto-dacice. Unirea lor sub conducerea lui Burebista va nsemna, n plan economic, politic i cultural, apogeul puterii acestora.Teritoriul de astzi al Romniei era stpnit n acele vremuri de mai multe triburi ale dacilor, care au fost pentru prima dat unite de regele Burebista (82-44 .Hr.), considerat ,,cel dinti i cel mai puternic dintre toi regii care au domnit vreodat n Tracia. Acest regat se ntindea de la Nistru la carpaii Pduroi, Tisa i munii Balcani. Burebista a sfrit ns tragic, fiind ucis de cpetenii ale dacilor care nu vedeau cu ochi buni stpnirea sa. Dup moartea lui, regatul s-a destrmat n 4-5 formaiuni politice care au fost reunite de regele Decebal (87-106 d.Hr.).

Etno-lingvistic, geto-dacii erau indo-europeni, din grupul satem, constituind ramura nordica a numeroaselor populatii tracice. Una din cele mai importante probleme ale istoriei geto-dacilor o constituie delimitarea teritoriului locuit de geto-daci inainte de cucerirea romana. Descoperirile arheologice de la noi din tara si din strainatate i-au indemnat pe cercetatorii avizati ai chestiunii sa sustina ca expansiunea geto-dacilor a avut ca puncte extreme Olbia (E), Bratislava (V), Cerepin (regiunea Lvov), la nord, Veliko Tirnovo, la sud. Cat priveste raspandirea culturii ''clasice'' a geto-dacilor (sec.II i.d.Hr.-sec I d.Hr.), se sustine ca ea cuprinde doua arii principale concentrice: o arie centrala, in care aceasta cultura este reprezentata prin asezari, descoperiri funerare, depozite, tezaure etc., in care principalele componente isi gasesc antecedente locale, si o arie periferica, unde descoperirile geto-dacice apar intr-un mediu care, chiar daca avusese initial un fond general tracic, a facut parte apoi, in secolele IV-II i.d.Hr., din aria culturii Latne celtice (in vest) sau a celei scitice (in est) si unde, deci, o origine locala e greu de dovedit. Aceasta arie centrala poate fi cuprinsa intre Nistru, Tisa, Carpatii Nordici si Balcani. Prin expresia '' civilizatia geto-dacilor'' desemnez ansamblul manifestarilor de civilizatie ale geto-dacilor. Putem spune deci ca:

1.In teritoriul geto-dacilor existau manifestari de civilizatie apartinand altor etnii (grecesti, celtice, scitice etc.), analiza lor ar fi presupus o schimbare de titlu (''civilizatii din spatiul geto-dacic''), aspect ce nu corespunde obiectivelor demersului nostru; 2.Civilizatia geto-dacilor cuprinde elemente de imprumut, preluate de la etniile cu care a intrat in contact si care aveau ceva de ''dat'' (numai din aceasta perspectiva vom aduce in discutie raporturile cu aceste etnii), iar pe de alta parte civilizatia lor cuprinde elemente originale, rod al unor sinteze sau inovari (din aceasta perspectiva se poate vorbi de civilizatia ''geto-dacica'', adica a geto-dacilor, specifica lor);

2.Statul geto-dacilor Procesul trecerii de la societatea gentilic la organizarea politic s-a ncheiat n vremea regelui Burebista, prin unificarea triburilor n cadrul statului dac. In secolul I i.Hr.,incepand cu Burebista,lumea geto-dacica intra intr-o alta etapa a evolutiei ei,in etapa statala.Acum se poate vorbi de prezenta unui rege la daci,in intelesuri deosebite de cele date acestei functii pentru perioada anterioara.Acum regele nu mai este atat un comandant de oaste,cat,din ce in ce mai mult,un legiuitor,un om preocupat de problemele administrativ-civile.

Puterea suprem n stat era deinut de ctre rege. Instituia regalitii tinde s devin ereditar, dovad c Burebista i Decebal erau fii de regi. Cu toate acestea, puteau veni la succesiunea tronului i fraii regelui, precum i marele preot. Astfel, la succesiunea lui Scorillo a venit Diurpaneus, ca frate al regelui, pe cnd Decebal l-a succedat pe unchiul sau (Diurpaneus), iar la moartea lui Burebista puterea i-a revenit lui Deceneu care era mare preot.

Potrivit tirilor transmise de ctre Iordanes i Dio Cassius, marii preoi deineau o putere aproape regal. ntr-adevr, n organizarea statal dat de ctre Burebista, marele preot exercita atribuiunile unui adevr vicerege. Rolul deosebit de important ce revenea puterii religioase se explic, n primul rnd, prin aceea c regii daci, alturi de vrfurile aristocraiei, erau interesani s acrediteze ideea c legile sunt de origine divin. ntruct, n concepia de atunci preoii erau singuriii n msur s interpreteze voina zeilor, tot lor le reveneau i principalele atribuiuni judectoreti. n ultim instan, principalul factor prin intermediul cruia s-a elaborat (n sens formal) i s-a impus sistemul de drept geto-dac. Izvoarele istorice ne furnizeaz date preioase i cu privire la organizarea local a Daciei. Deosebit de evocatoare este mrturia lui Suidas potrivit creia, n Dacia, nainte de instaurarea dominaiei romane erau,, unii pui mai mari peste treburile agricole, iar alii, din jurul regelui, erau mprai la paza cetilor. Rezult de aici c existau dou categorii de dregtori locali: unii exercitau atribuii de ordin administrativ, iar alii deineau comanda armatelor aflate pe teritoriul statului. Un asemenea sistem de organizare a dregtorilor locale atest mprirea teritorului i a populaiei n uniti administrative. In antichitate,pentru ca o tara sa fie considerate ca ar avea conditie de stat era absolute necesara existenta unei armate permanente.Drept dovada,aflam dintr-unul dintre discursurile sale ca Dion Chrysostomos,trecand prin Dacia lui Decebal in vreme de pace,spune ca el a vazut peste tot sabii,lanci,peste tot cai,peste tot arme,peste tot oameni inarmati. Cu toate aspectele statalitatii geto-dacice mai sus prezentate,se poate spune,insa,in final,ca acest regnum al dacilor nu a atins nivelul unui stat in adevaratul inteles clasic.

Concluzia care poate fi desprinsa este ca statul dacic-ca forma de conducere,organizare,integritate etnica,centralizarea puterii,unitatea spirituala se situeaza pe o treapta inferioara raportat la monarhia elenistica...,isi gaseste locul la mijloc,intre monarhia elenistica si statuletele celtice

1. Structura si starea sociala Dispunem de relatari ale unor autori antici, greci sau romani, din care reiese faptul ca societatea geto-dacica, in epoca sa clasica, era structurata din punct de vedere social in mai multe stari sociale.

Societatea se impartea in doua mari clase: nobilii, carora in limba daca li se spunea tarabostes, si oamenii de rand. Cei dintai purtau cunoscuta caciula de lana sau pasla si, de aceea, romanii ii numeau pileati; ceilalti umblau cu capul descoperit si cu parul mare, fiind numiti, din pricina aceasta, comati. Acesti nobili,tarabostes, detineau pozitii foarte importante in stat: in consiliul regal, in conducerea armatei, in aparatul administrativ, dintre ei se alegea regele etc. In plan economic acesti tarabostes dispuneau de importante bunuri mobile (turme, cirezi, herghelii), erau interesati in negotul cu strainii, probabil ca aveau sclavi. Nu stim nimic insa despre relatiile lor cu cealalta stare sociala importanta comati, si nu putem avansa date sigure despre faptul daca tarabostes aveau mosii in proprietate privata sau le datorau regelui, iar daca le aveau nu putem preciza daca erau situate in teritoriile obstilor sau in locuri neocupate de ele. Majoritatea istoricilor sustin ca prin comati trebuie sa intelegem poporul de rand. Ca atare, acestia detineau pozitia dominanta in economia dacica, acoperind practic toate activitatile cunoscute, la vremea aceea, de economia Daciei libere. Nu poate fi neglijata insa participarea lor la acea adunare armata generala, cu rol politic si militar important. Prezenta sclavilor ca o categorie sociala integrata in economia Daciei este o realitate atestata de bune izvoare istorice. Dintre acestia, captivii de razboi constituiau o categorie aparte, cu un statut special. Ei erau siliti la cele mai grele munci, iar viata le era mereu in primejdie. Acesti captivi nu se aflau la dispozitia vreunui particular, ci in puterea regelui, a statului. Este foarte probabil ca regii daci, angajati intr-un mare efort constructiv, acordau deosebita atentie acestei componente a prazii de razboi. Munca servila avea o anumita insemnatate in economie, dar era departe de a avea pondere asupra muncii libere in vreun domeniu. O importanta mai mare, in raport cu situatia din agricultura si mestesuguri, o aveau sclavii in constructiile de interes public, indeosebi la cetati. 4.Economia geto-dacilor Atunci cand cuprindem sub mantia civilizatiei economia geto-dacilor,avem in vedere acel mod al lor de luare in stapanire a unei parti din natura in vederea sustinerii materiale a existentei lor,adica ocupatii,tehnici folosite,organizarea si functionarea proprietatii,a productiei in general,comertul,etc. Ocupatia de capetenie a dacilor a fost agricultura. Ostasii lui Alexandru cel Mare, in expeditia lor pe malul stang al Dunarii, au trebuit sa treaca prin lanuri intinse de griu, culcind spicele cu lancea. Caracteristica pentru atentia pe care o acordau dacii agriculturii este stirea lexicografului bizantin Suidas care o ia, la randul sau din opera lui Criton. Acesta spune ca in vremea razboiului cu Traian, Decebal impartise sarcinile intre nobilii daci astfel: pe unii i-a pus sa apere cetatile intarite, pe ceilalti sa aiba grija de bunul mers al agriculturii. Ceea ce ne arata cata insemnatate avea pentru daci lucrarea pamantului chiar in tinpul conflictului hotaritor pentru existenta lor. Dacii cultivau si/sau foloseau graul, secara, meiul, orzul, mustarul, luca,orzoaica,bobul,lintea,rapita,macul,spanacul,mohorul,inu,canepa,etc. pentru hrana sau pentru produse textile. Cea mai elocventa dovada insa a practicarii pe scara larga a agriculturii de catre geto-daci o constituie uneltele din fier cu o astfel de destinatie,decoperite in locuinte si in depozite ingropate.Ceea ce se remarca la mai toate uneltele este forma lor elocventa,superioara,identica adeseori cu cea a celor de azi.(coase,seceri,cosoare,sape,etc).

O ramura importanta a agriculturii si la care stramosii nostrii tineau mult era viticultura sau cultivarea vitei de vie. Podgoriile erau numeroase si,in vremea aceea Burebista, ingrijorat de excesele pe care le constata, a poruncit (iar dacii, fapt remarcabil, s-au supus) sa se distruga plantatiile de vie. Stirea nu trebuie interpretata in sensul ca s-au distrus toate podgoriile, ci ca s-a limitat plantarea. Ca si la rudele din miazazi, la traci, vinul se bea curat, neamestecat cu apa; de altfel, el nu avea taria alcoolica, concentrarea, vinului grecesc, care mai intotdeauna, trebuia baut amestecat. Dacii au fost si remarcabili crescatori de vite; dealtfel tinutul carpato-danubian a avut in general, in decursul istoriei, aceasta specialitate. Rasa cailor getici era, pe drept cuvant, vestita. Turmele de oi si cirezile de boi si vaci jucau un rol important in economia vietii getice. Stramosii nostrii beau mult lapte: faptul a fost remarcat de scriitorii vechi. Din lana oilor ca si din canepa pe care stiau atat de bine s-o lucreze, isi faceau vesmintele. Apicultura era si ea dezvoltata, iar in lunca Dunarii, in Delta, pe langa marile cursuri de apa, dacii erau si pescari. Trecerea armatei lui Alexandru cel Mare pe malul stang al fluviului s-a facut cu numeroasele barci ale localnicilor, facute din trunchiuri de copac scobite, cu care ei mergeau la pescuit.Exploatau sarea, iar in Muntii Apuseni aurul. Cantitatile enorme de metal pretios pe care le-a luat Traian din Dacia, implicau o exploatare continua a zacamintelor aurifere. Stiau sa lucreze bronzul, fierul, argintul; faceau unelte, cum sunt coasele si secerile, topoarele, fiarele de plug, clestii de fier, arme cum sint sabiile din fier care s-au gasit in mai multe parti ale teritoriului dacic, obiecte de cult sau mobilier, cum e candelabrul de bronz de la Crasani, podoabe de tot felul, mai ales de argint; stiau sa faca din acest metal pretios vase frumoase, cum sunt cele ale tezaurului de la Sincraieni; stiau de asemenea inca de la finele sec. al IV lea i.Hr. sa bata monede de argint, imitand pe cele macedoniene si grecesti, mai tarziu pe cele romane; numarul acestor monede e considerabil si ele au fost gasite pe intreg teritoriul Romaniei, dar mai ales in zona cetatilor dacice.De asemenea,sapaturile au adus la suprafata:vase de aur si de argint decorate cu simbolul vesnicei tinereti - creanga de brad - cu valuri alergatoare si cu semnele perenitatii solare, asa cum era impodobita cu discreta eleganta si ritmuri egale ceramica geto-daca ce ni s-a pastrat in tezaurul tainic al ogorului romnesc; vase cu armonioase intreteseri de motive geometrice, crestate sau modelate in relief, cu subtile stilizari de lujeri si alte forme vegetale, unduiri serpentiforme, simboluri - matrice ce se petrec neistovite in ampla curgere a Timpului; splendide vase cum ni le-a redat pamntul in hotarul Mehadiei si in attea alte locuri din tara. Erau, in sfarsit, mesteri in lucrul lemnului, din care faceau obiecte clasice si unelte agricole; se pricepeau in ceramica, lucrand din pamant ars vase de diferite forme si marimi, unele foarte frumos impodobite, uneori chiar cu figuri omenesti. Intr-un cuvant, cunosteau toate indeletnicirile economice esentiale si, prin bogatia pamantului, ar fi putut trai fara sa aiba nevoie de ceva din afara. Dimpotriva, puteau ei exporta si exportau, de fapt, materii prime. Izvoarele ne spun de exportul de grane, de peste, de ceara si miere, de sclavi, cu siguranta si de piei si blanuri, sare, lemne, spre Campia Panonica, dar poate si spre locuri indepartate ca Roma sau Egiptul.Aduceau in schimb, din sud, vin si untdelemn, marturie fiind amforele mari grecesti din Thassos, Rodos si Cnidos descoperite. Importau de asemenea, tesaturi fine, stofe scumpe pentrul uzul nobililor si al curtii regale. 5.Viata cotidiana In ceea ce priveste orasele, Ptolemeu indica un numar considerabil. Trebuie sa spunem ca multe din orasele din Dacia romana existau si inainte: Porolisum, Apulum, Potaissa, Germisara, Azizis, Berzovia, Acidava, Napoca, Drobeta, Dierna, Sucidava, Amutrium si altele. Cea mai mare parte insa din populatia dacica locuia in sate, asezate, ca si mai tarziu, pe cursurile de apa si in locuri mai adapostite. In ceea ce priveste locuinta, putem spune ca nu e mare deosebire intre casa taraneasca de acum o jumatate de veac, asa cum se mai vedea in unele locuri mai ferite din Carpati, si casa vechilor daci. Despre viata de familie a geto-dacilor stim putine lucruri.Familia lor,ca si alte popoare ale vremii,indeosebi din cele mai evoluate,era una patriarhala,in care cultul stramosilor,rolul barbatului si un ansamblu de moravuri si norme de viata jucau un rol foarte important.Cei mai nulti specialisti ai perioadei sutin ca dacii erau monogami,fapt dovedit de doua pretioase doocumente_Columna lui Traian si Trofeul de la Adamclisi,unde barbatii geto-daci sunt infatisati cu o singura femeie.De cresterea copiilor mici se ocupau cu predilectie mamele.De la o anumita varsta,de educarea acestora pentru viata se ocupau barbatii,in cazul baietilor si mamele,in cazul fetelor.Era aceasta,in lipsa unei organizari-scoala. Despre modul de hranire al geto-dacilor,putem avansa cateva idei.La niveluri mai instarite,hrana era abundenta,complexa,completata cu produse rafinate din import(untdelemn,vin),regulata si obtinuta,in marea ei majoritate prin prelucrarea alimentelor de baza.Dacii,ca si alte popoare,cunosteau tot felul de motode de conservare indelungata a unor produse(uscare,afumare,folosirea sarii,inghetarea,etc) si de pastrare a acestora(gropi arse si hambare pentru tot felul de graunte,vase sin lemn,ceramica sau metal pentru alte produse).Fiecare locuinta avea amenajata vatra cu foc folosita pentru gatit si incalzit.Multitudinea obiectelor din fier(cutite,topoare,etc),dar cele mai multe din lemn si ceramica(linguri,strachini,oale,etc) intregesc imaginea unei indeletniciri civilizate in acest sens.

6.Viata militara Viata militara a dacilor prezinta cateva caracteristici. In primul rand faptul ca fiind un popor asezat, iar nu nomad, ei pornesc la razboi numai cu armata lor, nu cu intreg neamul femei, copii, batrini - asa cum fac germanii sau iranienii din bazinul dunarean, care-si iau cu ei in expeditii, tot ce au, familii si bogatii. Un al doilea fapt important este dispretul de moarte al dacilor. Crezand, potrivit religiei lor, ca sufletul este nemuritor, considerand deci moartea nu ca un sfarsit, ci ca un inceput, si anume ca inceputul vietii celei noi, alaturi de Zamolxis, dacii lupta cu un avant si un curaj extraordinar. Sinuciderile in razboi, atunci cand infringerea nu se mai poate evita, sunt un fapt obisnuit. Dovada, regele Dapyx in lupta impotriva lui Crassus (anul 28 I.Hr.), dovada Decebal si sfetnicii sai, in razboiul al doilea cu Traian. Pe Columna, dacii sunt infatisati luptand de obicei pe jos. Ei au o sabie incovoiata si un scut rotund; unii poarta insa si spada, lunga si dreapta, sau sabia scurta cu doua taisuri, asemenea celei romane. Altii au lanci si sulite, sau prastii pentru aruncat pietre sau plumb. In sfarsit, cativa sunt reprezentati cu topoare, cu maciuci, cu ciomege. Drapelul dacilor era in forma de balaur, avand capul de lup, cu gura larg deschisa, din metal - probabil arama sau bronz - si un trup ondulat, ca al sarpelui cand umbla. Se pare ca aerul, mai ales cand era vant, patrunzand in gura lupului, facea un suierat care avea rolul de a infricosa dusmanii; aceste drapele sunt bine reproduse pe Columna. Dacii cunosteau si berbecele pentru darimarea zidurilor, precum si un fel de baliste, pentru azvarlirea la distanta a sulitelor sau a pietrelor mari, armament primit de la Domitian, ca o conditie a pacii incheiate cu Decebal, odata cu mesterii si inginerii care au contrubuit la perfectionarea intariturilor. Numarul ostasilor a variat, dupa cum varia si intinderea si puterea statului. In timpul de inflorire al lui Burebista, Strabo ne spune ca dacii puteau ridica o armata de 200000 de oameni, cand in acele vremuri armatele obisnuite aveau intre 20-30000 de ostasi. In timpul lui Decebal, ea trebuie sa fi ajuns iar la o cifra importanta, daca numai prizonierii luati de Traian se urcau, dupa afirmatiile lui Ioanes Lydus, care ia stirile din Getica lui Criton, la 50000. In ceea ce priveste fortificatiile, ele erau de doua feluri dupa natura locului. La ses, apararea se facea prin valuri de pamant, prin palisade de lemn si prin santuri. In regiunea muntoasa insa, fortificatiile erau din piatra si aveau proportii impunatoare. Se pot vedea si astazi ruinele unor asemenea intarituri la Gradistea Muncelului, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita, Capilna, Tilisca, toate in zona Sarmizegetusei (jud.Hunedoara), Campuri-Surduc, Piatra Craivii (jud.Alba), Ocnita (jud. Valcea), Batca Doamnei (jud.Neamt). Ziduri puternice, din blocuri mari de piatra, asamblate si intarite cu barne de lemn intr-un sistem propriu de constructie, denumit de specialisti "murus dacicus" (zid dacic) sau "opus dacicum" (constructie dacica) - platforme de observare succesive, turnuri de aparare acopera cate un munte intreg si ne arata in mod elocvent nivelul la care ajunsese arta militara a dacilor. Fortificatiile din munti nu sunt cu nimic mai prejos decat fortificatiile grecesti, din epoca veche, sau decat cele romane; ele arata o conceptie militara superioara si mijloace de executie remarcabile. Bibliografie:

1. Octavin Tatar,Cultura si civilizatie la roamani,Editura Academiei Trupelor de Uscat,Sibiu,1999

2. Alexandru Vulpe,Mihail Zahariade,Geto-dacii in istoria militara a lumii antice,Editura militara,Bucuresti,19873. Hadrian Daicoviciu,Dacii,Editura pentru literature,1968

4. Hadrian Daicoviciu,Dacii-editie revazuta si completata,Editura enciclopedica roamana,Bucuresti,1972

5. Ovidia Babu-Buznea,Dacii in constiinta romanticilor nostri,Editura Minerva,Bucuresti,1979

6. Mioara Turcu,Geto-dacii din Campia Munteniei,Editura stiintifica si enciclopedica,Bucuresti,1979

7. Constantin Preda,Geto-dacii din Bazinul Oltului Inferior,Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,Bucuresti,19868. N.Gostar,V.Lica, Societaea geto-dacica de la Burebista la Decebal,Editura Junimea,Iasi,1984 Mioara Turcu,Geto-dacii din Campia Munteniei,Editura stiintifica si enciclopedica,Bucuresti,1979,p.9

D.Berciu,De la Burebista la Decebal,Editura Politica,Bucuresti,1980

N.Gostar,V.Lica,Societaea geto-dacica de la Burebista la Decebal,Editura Junimea,Iasi,1984,p40

N.Gostar,V.Lica, Societaea geto-dacica de la Burebista la Decebal,Editura Junimea,Iasi,1984,pag 155

Ibidem,pag 157

Sarmizegetusa Regia,pag 185-186

N.Gostar,V.Lica, Societaea geto-dacica de la Burebista la Decebal,Editura Junimea,Iasi,1984,pag 87-89