16
REFERAT FINANTELE INTREPRINDERII Rolul valorii actualizate nete in alegerea unui proiect de investitii de catre o societate economica Studentă: Babă N. Carmen Nicoleta Master CACG, anul I

Referat Final Finante

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Referat Final Finante

REFERAT

FINANTELE INTREPRINDERII

Rolul valorii actualizate nete in alegerea unui proiect de

investitii de catre o societate economica

Studentă:

Babă N. Carmen Nicoleta

Master CACG, anul I

Page 2: Referat Final Finante

2

Investitiile si rolul lor în economie

Investitiile sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, în sensul că

de ele depind cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei întreprinderi (prin extindere

si modernizare), aparitia de noi capacitati de productie într-o ramura sau alta a economiei. În acelasi

timp, se fac importante cheltuieli de investitie pentru dezvoltarea bazei materiale a activitatii social-

culturale, precum si pentru construirea de locuinte[1].

În orice economie, investitiile fac legatura dintre prezent si viitor, între generatii.

Acumularea de capital fix, productiv si neproductiv, construirea de cladiri de locuit, scoli, teatre etc.

asigura premisele ridicarii standardului de viata a populatiei: locuri de munca, ridicarea gradului de

cultura, de pregatire profesionala si destindere pentru tineret etc.

1.1. Conceptul de investitie - structura investitiei

Notiunea de investitie, într-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar

într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facultativa pentru obtinerea de

bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta îndelungata.

Investitiile sunt întelese ca reprezentând partea din venit destinata pentru ,,formarea

capitalului". Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a structurii reprezinta nivelurile nete,

daca se utilizeaza si amortizeaza, obtinerea investitiei brute. A investi înseamna a aloca resurse

pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Acceptiunea cea mai des întâlnita pentru definirea investitiei este aceea de cheltuiala sau

plasament de sume banesti la un moment initial, pentru a obtine efecte ulterioare.

Un prim aspect în definirea investitiei se refera la faptul ca acestea sunt opuse consumului

imediat, care înseamna distrugerea unei parti din valoarea creata, în fapt, distrugerea de avutie,

investitia urmarind tocmai contrariul.

P. Mosse stabileste patru elemente esentiale pentru o investitie[2]:

1. Subiectul, reprezentat de cel care investeste (persoana fizica sau juridica).

2. Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc.; modul în care se

concretizeaza investitia.

3. Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru obtinerea acelui

obiect concret.

4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei, care se obtine în viitor si reprezinta

în realitate o speranta mai mult sau mai putin certa.

Orice investitie trebuie analizata sub aspect financiar si material sau fizic, iar necorelarea

acestor doua elemente, fac practic nerealizabila o investitie.

În economia de piata se vorbeste si de un proces invers - dezinvestitia, prin care se

transforma active si lichiditati folosite fie pentru returnarea lor unor investitori care se retrag din

afaceri, fie pentru a fi reinvestite în alte afaceri si, în acest caz, dezinvestitia nu este sinonima cu

consumul, ea servind în continuare activitatii de investitii.

Page 3: Referat Final Finante

3

Conceptul de investitie

Literatura engleza de specialitate, înca dupa primul razboi mondial, a definit investitia dupa

alte 3 criterii importante.

Definirea contabila considera investitiile ca fiind similare cu mobilizarea, întelese ca

bunuri mobiliare si imobiliare, corporatii sau necorporatii, achizitionate sau create pentru o

întreprindere, destinate sa ramâna durabile, deci sa se materializeze în însasi întreprinderea

respectiva. Ele pot fi, la rândul lor, departajate astfel:

- mobilizari legate de exploatare;

- mobilizari în afara exploatarii sau care nu sunt direct productive, ele raspunzând altor

preocupari.

Definirea economica considera investitia ca fiind toate sacrificiile de resurse facute azi în

speranta obtinerii în viitor a unor rezultate, al caror nivel total va fi superior cheltuielii initiale. Spre

deosebire de simpla înregistrare contabila, definitia economica tine seama de o serie de aspecte

importante:

influenta factorului timp;

notiunea de randament si eficienta a operatiilor economice;

riscurile legate de viitor.

De asemenea, o investitie poate fi reprezentata la fel de bine printr-o achizitie de bunuri, de

echipamente, dar si prin cheltuieli pentru o campanie publicitara, pentru elaborarea unui produs nou,

pentru un progres de cercetare si dezvoltare.

Definirea financiara este mai putin restrictiva, astfel ca o investitie este un ansamblu de

cheltuieli ce va genera pe o perioada lunga venitul sau economic, care sa ramburseze sau sa

recupereze cheltuielile initiale. Fata de definitia economica, din punct de vedere financiar, se are

permanent în vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferitele tipuri de nivel.

O abordare mai recenta este cea psihologica care pune accent pe intuitia individului sau a

firmei care investeste. Se insista asupra faptului ca investitia conduce la decalarea consumului în

timp. Din aceasta perspectiva, investitia însusi renunta la bunul imediat în schimbul bunului viitor.

Aceasta formulare prezinta ,,contradictia psihologica" la care este supus investitorul constrâns sa

confrunte resursele imediate pe care le-ar angaja cu rambursarile viitor si incerte la care spera.

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca investitia reprezinta suportul material al dezvoltarii

economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic

si economic al celui existent, dar si crearea de noi locuri de munca. În acest context investitia

reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de

eficienta.

1.2. Clasificarea investitiei

Structurarea poate fi realizata în functie de modul în care este privita si definita investitia si

anume ca o cheltuiala sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe lânga aceste doua acceptiuni,

investitiile pot fi grupate si în functie de sursa de finantare a cheltuielilor[3].

Page 4: Referat Final Finante

4

- Dupa notiunea tehnologica, investitiile pot fi:

a) investitii de lucrari constructii-montaj care constau în executarea constructiilor considerate

mijloace fixe pentru realizarea productiei, dar si în montajul utilajelor;

b) investitiile pentru cumpararea utilajelor necesare realizarii productiei;

c) investitii pentru lucrari geologice;

d) investitii pentru studii, cercetari, proiectari si pregatirea personalului, precum si alte

investitii necesare acoperirii unor cheltuieli speciale aparute odata cu realizarea

obiectivului de investitie.

-Dupa caracterul investitiilor, întâlnim:

a) investitii în sfera productiva, care pot fi: de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare si

strategice;

b) investitii în sfera neproductiva care se realizeaza în învatamânt, cultura si arta, stiinta,

sanatate si asistenta sociala.;

În legislatia româna nu se face o delimitare clara între investitiile de modernizare, de

dezvoltare si celelalte categorii de investitii.

În literaturile de specialitate distinctia este clara, din punct de vedere al elementelor pe care

le contin si din punctul de vedere al modului în care poate fi evoluat proiectul respectiv.

O investitie de modernizare are în vedere doar ameliorarea conditiilor de productie cu sau

fara modificarea volumului produs. De aici, rezultatul este de a obtine o economie la costurile de

productie si îmbunatatirea rentabilitatii activelor întreprinderii.

Într-o alta acceptiune, investitiilor de modernizare le sunt asemanate si cele de înlocuire:

acestea vizând înlocuirea si revizuirea echipamentelor tehnice, uzate din punct de vedere fizic si

moral.

Inventiile de modernizare prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:

pornesc de la o baza tehnica-materiala existenta;

durata realizarii investitiei este mica;

creste gradul de fiabilitate si rentabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viata a

utilajului;

efortul investitional este orientat spre echipamentul de productie si mai putin spre alte

investitii conexe si laterale.

Decizia privind realizarea proiectului de modernizare se preteaza unei analize financiare.

Cheltuielile de investitie si economiile la costurile de exploatare sau cresterea productivitatii sunt

cunoscute pot fi estimate de catre întreprindere.

Investitiile de dezvoltare sau se refera la toate investitiile întreprinderii care contribuie la

dezvoltarea activitatii sale si care au drept scop cresterea capacitatii de productie a unei firme,

crestere determinata de modificarea cererii pentru produsele firmei sau lansarea de produse noi. si

acestea sunt legate de investitii realizate în perioadele precedente si prezinta o serie de avantaje:

Page 5: Referat Final Finante

5

existenta investitiilor colaterale, care se materializeaza în utilitati;

existenta surselor de materii prime;

existenta unui personal calificat, cu o anumita experienta si traditie.

Din punctul de vedere al naturii lor aceste investitii se preteaza cel mai bine la evaluarea

rentala financiara.

Un proiect de modernizare dezvoltat poate si trebuie sa cuprinda si investitii umane.

Aceasta se refera la decizia de a angaja noi specialisti sau de perfectionare a celor existenti. Acest

aspect nu se preteaza la o valoare de rentabilitate financiara, deoarece elementele necesare sunt mai

grele de evaluat.

-Dupa rolul lor, investitiile sunt:

a) investitii care se materializeaza si se gasesc în capitalul fix si circulant al firmei, cum ar fi

investitiile corporatiilor care cuprind teren si mijloace financiare;

b) investitii care nu se materializeaza si nu maresc valoarea capitalului fix si circulant, care pot

fi:

- investitii necorporale care cuprind cheltuieli de constituire, de cercetare, dezvoltare-

proiectare si alte imobilizari necorporale;

- investitii financiare care cuprind titluri de participare si alte titluri de valoare.

-Dupa sursa de finantare, putem întâlni:

a) investitii realizate din surse proprii: amortizarea, capitalizarea profiturilor, atragerea

economiilor altor persoane prin emiterea de actiuni noi sau prin mobilizarea resurselor;

b) investitii realizate din surse atrase sau împrumutate, prin intermediul unor credite interne

sau externe.

-Dupa riscul asociat proiectelor de investitii:

a) cu risc minim sau 0 (plasament în obligatiuni);

b) cu risc redus (investitii de înlocuire);

c) cu risc mediu (investitii de modernizare);

d) cu risc ridicat si foarte ridicat (investitii de dezvoltare sau cercetare-dezvoltare).

-Dupa modul de realizare a lucrarii:

a) investitii în antrepriza: lucrarile sunt realizate de o firma specializata si nu de agentii

economici în cauza;

b) investitii în regie: lucrari mai putin specializate sunt realizate cu forte pregatite de agentii

economici.

Un loc aparte în notiunile investitionale îl ocupa trei categorii de investitii:

a) investitii directe;

b) investitii colaterale;

c) investitii conexe.

Page 6: Referat Final Finante

6

a) Investitiile directe cuprind totalitatea cheltuielilor prevazute în documentatia

previzionata de un agent economic în vederea realizarii a unor obiective de investitii noi, înlocuirea,

modernizarea sau dezvoltarea unor întreprinderi deja existente.

b) Investitiile colaterale cuprind cheltuielile pentru efectuarea unor lucrari legale,

teritoriale si functionale de o anumita investitie directa si se refera la constructia de conducte pentru

alimentarea cu apa, gaze, canalizare, energie termica, linii de transportare a energiei electrice, retele

de telecomunicatie, cai si drumuri de acces necesare punerii în functionare si exploatarii capitalului

fix creat prin investitia directa.

c) Investitiile conexe reprezinta cheltuielile de investitie, necesare pentru a se efectua în

alte ramuri sau domenii pentru a putea pune la dispozitia investitiei directe utilaje, materii prime,

combustibil, energie, cai de comunicatii, dotari social-culturale.

- Din punctul de vedere al pietei financiare:

a) investitiile pentru afaceri constau în cheltuielile pentru masini, utilaje, dotari ale unei

societati comerciale;

b) investitii imobiliare (cladiri, locuinte, terenuri);

c) investitii în stocuri constau în productii stocate, dorite sau nu, pentru a fi vândute.

- În metodologia ONU se foloseste notiunea de investitii brute si investitii nete, primele referindu-se

la cresterea si refacerea capitalului fix si circulant, iar ultimele definind doar cheltuielile pentru

cresterea capitalului fix si circulant.

1.3 Investitii de succes sau noul know-how în investitii

Sistemul investitional din etapa actuala nu are prea multe lucruri comune cu investitia

simpla a generatiei imediat anterioare.

Investitiile prezentului sunt comparabile cu a crea o întreprindere definita ca un proiect si

reprezinta un act riscant care reuseste, daca este real, cu participarea tuturoractorilor vizati (cei

implicati)[4].

Adesea apar lamentari cu privire la investitii insuficiente, dupa o oarecare reducere a

lichiditatilor întreprinderii. Aceasta situatie este normala pentru ca în esenta investitia este

indubitabil mijlocul de progres competitiv, lipsa de investitie este moartea lenta a unei întreprinderi.

În acelasi timp investitia gresita este moarte rapida, mai ales azi, cu bani ,,scumpi" si concurenta

implacabila.

Observând diferenta extraordinara între investitiile reusite si cele ratate, se poate constata

ca resursele cheie a unei bune investitii nu înseamna mai multi bani, ci a sti sa investesti, know-how

investitional.

Se constata ca succesul rezulta nu numai din promovarea progresului tehnologic ci mai

mult datorita rolului sporit al investitiilor necorporale (în software, în formarea personalului, în

cercetare si dezvoltare, în restructurare, în retete comerciale, comunicatii) a caror eficacitate proprie

se masoara mai dificil, dar conditioneaza eficacitatea investitiei materiale.

Page 7: Referat Final Finante

7

Rezulta astfel diferite modalitati de a gândi în ce trebuie investit. Ceea ce trebuie edificat si

condus la nivelul formelor în etapa actuala este un sistem coerent, închegat, de investitii atât

corporale cât si necorporale, sistem caruia îi sunt putin aplicabile principiile si regulile traditionale

care de fapt tratau actiunea de investitie si proiectele individuale, separat, nu corelate într-un singur

sistem.

1.4. Proiectul de investitii si programul de investitii

Pentru a evidentia corect toate distinctiile într-un studiu de fezabilitate al unei investitii într-

o întreprindere facem apel la definitia proiectului.

Un proiect, poate fi definit ca o operatiune formata dintr-un ansamblu coerent de cheltuieli

care contribuie la realizarea unui obiectiv dat. Fiecare proiect vine sa se insereze într-un program

existent sau în unul nou. El poate duce la cresterea capitalului sau modificarea structurii de

ansamblu si nivelului sau de rentabilitate.

Studiul asupra proiectului se face nu numai pentru proiecte diferite dar si pentru variantele

acestora. Proiectul difera în functie de perioada de timp si pot existenta proiecte de investitii pe

termen mediu sau lung.

Alegerea unei abordari financiare poate deschide perspective favorabile de crestere, fie

continuând cu activitatea actuala, fie lansând noi activitati. Un esec sau o eroare pot afecta

competitivitatea viitoare, chiar viitorul întreprinderii.

Într-un program de investitii se stabilesc obiective, performante, actiuni si mijloace

necesare atingerii obiectivului, precum si modul de combinare si folosire a acestor mijloace. Din

acest motiv proiectele nu sunt exclusive (concurente). Urmaresc aceleasi obiective sau obiective

diferite, nu presupun acelasi spatiu de desfasurare, nu presupun finantare din aceeasi sursa, ci sunt

luate împreuna pentru a se reduce riscul proiectului individual.

Programele de investitii, în general, au o arie de cuprins mai larga decât proiectele de

investitii, iar pentru implementarea lor este necesar a fi detaliate în unul sau mai multe proiecte de

investitii.

1.5. Dimensiunile unui proiect

Un proiect de dezvoltare se poate defini prin patru dimensiuni[5]:

Dimensiunea organizationala Dimensiunea manageriala

Dimensiunea strategica Dimensiunea operationala

Page 8: Referat Final Finante

8

Dimensiunea manageriala asigura garantarea si validarea ansamblului de procese de

dezvoltare a unui proiect de la idee pâna la faza de realizare financiara. În proiecte, aceasta

dimensiune se materializeaza în avize, acorduri, în genere în decizii, aprobari care triaza solutii

angajeaza fondurile, stabileste sarcini.

Dimensiunea organizationala: marile proiecte presupun crearea de noi structuri,

reorganizarea de structuri existente, de regula parteneriate pe baza unui proiect cunoscut. Aceasta

dimensiune presupune si partajarea si echilibrarea corecta a riscurilor acceptate sau consimtite.

Organizational înseamna ca un proiect de mare anvergura presupune crearea de organizatii întregi,

de firma noua, crearea de organisme destinate proiectului, angajarea unor subunitati din unitati

existente cu realizarea anumitor parti din cadrul proiectului.

Dimensiunea operationala presupune punerea în aplicare a componentilor meniti sa

conduca la o buna executie a diferitelor faze de dezvoltare a proiectului. Daca dimensiunea

organizationala[6] [7]presupune definirea asa-numitilor efectori (organe, compartimente, firme care

sa participe la proiect) sau presupune o autonomie a proiectului, dimensiunea operationala

presupune functionarea, fiziologia, logistica proiectului.

Dimensiunea strategica presupune detectarea semnalelor emise de mediu cu scopul de a

integra proiectul într-o viziune pe termen lung si de a asigura adaptarea lui continua. De fapt,

dimensiunea strategica este o componenta a dimensiunii manageriale, dar care vizualizeaza numai

asa-numitul management de vârf.

1.6. Caracteristici ale investitiei

Investitia reprezinta actiuni sau succesiuni de actiuni prin care anumite resurse disponibile,

disponibilizabile sau atrase sunt transformate în bunuri concrete în scopul obtinerii de efecte viitoare

sub forma de avantaje, dar, în principal, profit.

De aici se desprind câteva caracteristici esentiale[8]:

a). Derularea temporara a investitiei se realizeaza pe intervale lungi de timp fiind însotite de o

separare a proiectului de angajare a efortului si de obtinere a efectului.

Astfel, dezvoltarea actiunii investitionale induce categoria speciala de risc, atât la nivelul

cheltuielii cât si al încasarii. În acelasi timp, decalarea interna a cheltuielilor si efectul obliga la

folosirea tehnicii actualizarii pentru a putea compara valori (cheltuieli, încasari si beneficii).

În actiunile investitionale pot fi precizate trei perioade distincte, identificate în raport cu

eforturile implicate:

cercetarea ideilor si evaluarea;

punerea în opera;

obtinerea efectelor.

b) Complementaritatea investitiei este evidentiata în raport cu caracterul limitat al resurselor de care

investitorul dispune sau pe care le poate atrage pentru realizarea actiunilor sale. Alocarea unor

resurse pentru un proiect diminueaza proportional sansele alocarii de resurse pentru alte proiecte ale

investitorului.

Page 9: Referat Final Finante

9

c) Caracterul conexiunii este dat de interconditionalitatea dintre proiecte. Orice investitie induce

nevoia de alte investitii atât în aval cât si în amont.

d) Ireversibilitatea investitiei se raporteaza la imposibilitatea recuperarii ca atare a resurselor

implicate pentru realizarea lor.

e) Unicitatea proiectului. Chiar daca proiectele au acelasi profil, volum, calitate, ele nu sunt identic

reproductibile si de aceea, determinarile si analizele sunt specifice pentru fiecare proiect.

1.7 Valoare actualizata neta

În general, prin valoarea actualizată netă se înţelege surplusul de valoare rezultat din

exploatarea unei investiţii. Acest surplus (exprimat în valori absolute) este consecinţa unei

comparaţii între efectele estimate a fi generate de investiţia analizată şi efectele care se apreciază a

putea fi obţinute pe seama unei variante alternative de investire.

Scopul indicatorului este acela de a permite fundamentarea deciziei de implementare a unei

investiţii.

Pentru determinarea valorii actualizate nete a unei investiţii este necesară cunoaşterea valorii

următorilor parametri:

1. Durata de realizare (implementare) a investiţiei (aproape întotdeauna analiza se realizează cu

eşalonare anuală, adică o perioadă de analiză = 1 an).

Categorie / an Anul 1 Anul 2 Anul 3

Investitie

Probabil că de cele mai multe ori investiţia va fi realizată pe durata unui singur an. Totuşi,

pot fi programate investiţii mai complexe, care să fie eşalonate pe perioada mai multor ani.

Durata de realizare a investiţiei poate fi marcată de durata execuţiei unor lucrări de

construcţii, intervalul dintre comanda şi recepţia unor utilaje sau echipamente, perioada necesară

montajului utilajelor sau efectuării probelor tehnologice, etc.

Este important deci să stabilim numărul de perioade (de ani – de obicei) de realizare a

investiţiei, respectiv valoarea investiţională aferentă fiecărei perioade.

Obs.: Evident, putem vorbi în multe cazuri de investiţii de valori ridicate care se realizează

pe durate foarte scurte (zile sau săptămâni). Un astfel de exemplu ar putea fi reprezentat de o

investiţie constituită dintr-un singur utilaj sau echipament, care este livrat de furnizor imediat după

efectuarea plăţii.

2. Valoarea investiţiei, eşalonată pe perioade

De obicei, modul de eşalonare a investiţiei de-a lungul perioadei de implmentare este

marcat de considerente tehnice. Spre exemplu, probabil că se va opta pentru finalizarea investiţiilor

în construcţii înainte de a achiziţiona mobilierul. Totuşi, eşalonarea poate fi influenţată şi de alţi

factori precum accesul la sursele de finanţare sau condiţiile contractuale impuse de furnizorii de

Page 10: Referat Final Finante

10

imobilizări (plata în avans pentru mobilier ar putea duce la înregistrarea ieşirilor de numerar aferente

achiziţiilor de mobilier anterior celor destinate plăţii pentru lucrările executate de constructor).

În analiză, ceea ce ne interesează este momentul ieşirii numerarului (efectuării plăţii) şi nu

momentul realizării fizice a investiţiei, deşi cele două vor fi cu siguranţă corelate.

3. Orizontul de timp pentru realizarea estimării efectelor exploatării investiţiei

Perioada de-a lungul căreia investiţia va putea genera beneficii economice defineşte durata

de viaţă economică a acesteia. Se poate avea în vedere exploatarea investiţiei pe parcursul întregii

perioade de viaţă economică sau poate fi prevăzută cedarea ei după un anumit număr de ani.

În funcţie de specificul investiţiilor, durata de viaţă economică a acestora poate varia

semnificativ (cel mai adesea vorbind de durate cuprinse între câţiva ani şi cateva zeci de ani).

De obicei, orizontul de timp pentru care estimările sunt realizate este inferior perioadei de

exploatare a investiţiei (perioadă care la rândul ei poate fi inferioară duratei de viaţă economică – în

situaţiile în care investiţia este cedată după un anumit număr de ani).

4. Valoarea estimată a efectelor de natură financiară degajate de exploatarea investiţiei.

Logica valorii actualizate nete implică o comparaţie între eforul investiţional şi efectele

obţinute prin exploatarea investiţiei (inclusiv printr-o eventuală cedare a acesteia, după un anumit

număr de ani de exploatare).

De cele mai multe ori aceste efecte sunt reflectate prin fluxurile de numerar net operaţional

degajate la nivelul fiecărei perioade din exploatarea investiţiei. Alegerea tipului de efect depinde

însă de perspectiva analizei.

Astfel, în cazuri particulare în care investiţia realizată de către o întreprindere este finanţată

parţial din fonduri publice (subvenţii nerambursabile), organismul public care acordă finanţarea va fi

interesat nu numai de beneficiile obţinute de întreprindere în exploatarea investiţiei (exprimate prin

fluxurile de numerar net operaţional), ci şi de beneficiile aduse restului comunităţii (locuri de

muncă, impozite mai mari colectate la buget, reducerea gradului de poluare a mediului, etc.).

5. Valoarea reziduală

Atunci când orizontul de timp avut în vedere în realizarea previziunii este inferior duratei

de viaţă economică a investiţiei (şi de obicei acesta este cazul), beneficiile ce pot fi generate de

investiţie nu se opresc la sfârşitul acestui orizont (ci la sfârşitul duratei de viaţă).

Ulterior orizontului de estimare, întreprinderea are 2 alternative de bază cu privire la

valorificarea potenţialului rămas al investiţiei:

- continuarea exploatării investiţiei, ceea ce va presupune obţinerea de-a lungul duratei de

viaţă economică rămase a beneficiilor de natura fluxurilor de numerar net operaţional;

- cedarea investiţiei prin vânzare.

În condiţiile unei pieţe transparente, între cele 2 alternative nu ar trebui să apară diferenţe

semnificative din punct de vedere financiar pentru întreprindere. Motivul este acela că preţul la care

investiţia va putea fi cedată este marcat tocmai de beneficiile de natura fluxurilor de numerar net

operaţional pe care investiţia le poate genera.

Page 11: Referat Final Finante

11

Cu alte cuvinte, întreprinderea poate opta fie pentru păstrarea investiţiei şi obţinerea directă

a beneficiilor generate în continuare de aceasta, fie pentru vânzarea acestor beneficii viitoare către

un terţ (căci terţul care achiziţionează investiţia achiziţionează de fapt beneficiile pe care ea le poate

genera).

Valoarea reziduală reprezintă valoarea de piaţă a investiţiei la sfârşitul orizontului de

estimare. Ea este o expresie a beneficiilor obţinute în continuare de întreprindere pe seama

investiţiei – fie prin vânzare, fie prin continuarea exploatării.

În ceea ce priveşte modul de estimare al valorii reziduale, pot fi utilizate diverse abordări,

precum:

- capitalizarea beneficiilor estimate a fi generate în continuare de către investiţie;

- estimarea valorii contabile a componentelor investiţiei.

Desigur, toate abordările ar trebui să ducă spre acelaşi rezultat: estimarea valorii de piaţă a

investiţiei la sfârşitul orizontului de previziune explicită (definit la pc. 3).

Atât metodele bazate pe capitalizarea beneficiilor viitoare, cât şi cele bazate pe valoarea

contabilă sunt utilizate în evaluarea activelor sau întreprinderilor în ansamblul lor. În timp ce

metodele bazate pe capitalizare oferă un grad superior de încredere şi constituie o referinţă

importantă în estimarea valorii de piaţă în practica evaluării, utilizarea metodelor bazate pe valoarea

contabilă în estimarea valorii de piaţă este limitată datorită inexactităţii.

În practica analizei investiţionale utilizarea valorii contabile în estimarea valorii reziduale

câştigă tot mai mult teren datorită simplităţii. Dacă în practica evaluării estimarea valorii de piaţă se

realizează la nivelul prezentului, în analiza investiţională vorbim despre o estimare a valorii de piaţă

a investiţiei în viitor (la sfârşitul orizontului de previziune explicit).

Depărtarea faţă de momentul prezent face pe de-o parte ca şi metodele bazate pe

capitalizare să divină mai inexacte, reducând pe de altă parte importanţa erorilor (un surplus sau un

deficit în valoarea estimată devine mai puţin important datorită depărtării în timp, în conformitate cu

logica actualizării).

Estimarea valorii reziduale prin capitalizare

- Vr – valoarea reziduală a investiţiei la sfârşitul anului n (ultimul an al orizontului de previziune

explicită).

- FNNOn – fluxul de numerar net operaţional estimat a fi obţinut prin exploatarea investiţiei la

nivelul anului n.

- c – rata de capitalizare.

Folosirea fluxului de numerar net operaţional aferent anului n este asociată cu ipoteza că

acest nivel al FNNO ar putea fi obţinut şi la nivelul perioadelor viitoare de exploatare (ulterioare

anului n). De obicei rata de capitalizare este estimată la o valoare egală cu rata de actualizare.

Page 12: Referat Final Finante

12

Obs.: Teoretic, pot fi folosite rate de actualizare diferite de la o perioadă la alta la nivelul

orizontului de previziune explicită. O astfel de abordare este folosită mai rar în practică (şi aproape

deloc în România), fiind asociabilă cu un nivel ridicat de complexitate a estimărilor.

Estimarea valorii reziduale pe seama valorii contabile

unde VC reprezintă valoarea netă a componentelor investiţiei.

Cum investiţia va fi compusă cu precădere din active de natura imobilizărilor, valoarea netă

contabilă a acesteia la sfârşitul anului n va fi egală cu suma valorilor nete ale elementelor

componente, aşa cum acestea apar în bilanţul contabil aferent anului n.

6. Rata de actualizare

Rata de actualizare poate fi definită în nuanţe uşor diferite, în funcţie de modul de abordare

a analizei investiţionale.

a) O variantă clasică de înţelegere a ratei de actualizare este aceea a definirii sale sub forma

randamentului aşteptat de investitor/decident. Teoretic, capitalul necesar realizării investiţiei

analizate ar putea primi alte destinaţii de investire. Aceste destinaţii ar asigura anumite randamente.

Pe o piaţă a capitalului transparentă, raportul risc/randament aşteptat ar tinde spre uniformizare.

Astfel, un investitor ar alege o investiţie cu un risc mai mare numai dacă ar randamentul sperat ar fi

proporţional mai mare. În contrapartidă, o investiţie cu un raport risc/randament mai ridicat în

contrast cu tendinţa generală ar fi evitată.

În vederea stabilirii nivelului ratei de actualizare într-o astfel de logică poate fi avută în

vedere aplicarea unei formule de calcul de tipul:

a = d + r.

Notaţii:

a – rata de actualizare (randamentul aşteptat);

d – randamentul generat de investiţii alternative lipsite de risc;

r – randamentul cerut peste nivelul d pentru a compensa nivelul de risc specific investiţiei analizate.

Riscul asociat investiţiei analizate este în mod evident legat de obiectivele pe care

investitorul şi le propune prin investiţie: recuperarea capitalului investit şi obţinerea unui anumit

randament.

Atât recuperearea capitalului investit, cât şi surplusul de numerar aşteptat ca expresie a

randamentului amintit se materializează în fluxurile de numerar nete operaţionale generate de

exploatarea investiţiei.

Cunoşterea valorii acestor fluxuri în momentul luării deciziei de investire este limitată la

nivelele estimate în cadrul proiecţiilor financiare. Aceste nivele estimate nu sunt certe, ci sunt

afectate de risc. În consecinţă, acest risc afectează în ultimă instanţă realizarea obiectivelor

investitorului: recuperarea capitalului investit şi obţinerea randamentului aşteptat.

Page 13: Referat Final Finante

13

Pentru a-şi asuma acest risc (investind) investitorul va aştepta un randament superior celui

asigurat de investiţiile fără risc. Mărimea surplusului de randament(r) va fi decisă de investitor,

considerându-se de către unii specialişti că ea se va încadra de obicei în limita a 20% – 70% din

randamentul oferit de investiţiile fără risc.

Obs.: În mod clasic, se consideră investiţii fără risc achiziţiile de obligaţiuni emise de stat,

context în care termenul „d” utilizat în formula anterioară ar putea fi stabilit la nivelul

randamentului oferit de aceste titluri (prin simplificare, la nivelul ratei dobânzii oferite de acestea).

În condiţiile în care se cunosc randamentele estimate ale celorlalte alternative de investire

cu profil similar de risc disponibile, decidentul va stabili probabil rata de actualizare la nivelul ratei

de randament celei mai ridicate dintre acestea. Această logică are la bază ideea că atâta timp cât

capitalul poate fi investit în condiţii similare de risc la o rată de randament aşteptată „a”, investiţia

analizată nu va fi acceptată dacă nu promite un randament cel puţin egal cu „a”.

b) O altă variantă clasică de înţelegere a ratei de actualizare este aceea de a o considera

echivalentă cu costul capitalului.

Atunci când întreprinderea are deja în vedere o anumită schemă de finanţare a investiţiei

(procentul finanţării din aport al acţionarilor, procentul finanţării din credite bancare pe termen lung,

procentul finanţării din alte surse), ea poate calcula costul mediu al capitalului utilizat (ca medie

ponderată). Acest cost mediu ponderat poate fi folosit ca rată de actualizare, considerând că

reprezintă nivelul minim de randament necesar a fi generat de investiţie pentru a putea fi asigurată

remunerarea corespunzătoare a finanţatorilor.

Cum efectele estimate a fi generate de investiţie (fluxurile de numerar nete operaţionale,

inclusiv valoarea reziduală) sunt afectate de risc, o abatere negativă a nivelului efectiv al acestora

faţă de nivelul estimat este posibilă. O astfel de abatere care ar duce la realizarea unui randament

efectiv inferior costului capitalului va face imposibilă remunerarea finanţatorilor la nivelul aşteptat.

În aceste condiţii, riscurile asociate investiţiei sunt transferate parţial finanţatorilor.

Dintre aceştia, gradul cel mai ridicat de expunere îl prezintă acţionarii, ceea ce va face ca

costul capitalului propriu să fie cel mai ridicat. Riscul la care se expun celelalte categorii de

finanţatori este inferior, rambursarea capitalului şi a costului cerut fiind asumată contractual de către

întreprindere şi garantată cu patrimoniul (inclusiv activul net contabil).

În aceste condiţii, creşterea datoriilor duce la diminuarea ponderii capitalului propriu în

structura surselor de finanţare (şi implicit în formula de calcul a costului mediu ponderat al

capitalului), dar şi la creşterea costului acestuia (pe seama creşterii riscului).

În situaţiile în care modul de finanţare a investiţiei nu este stabilit în momentul efectuării

analizei, poate fi folosit costul mediu ponderat al capitalului existent al firmei ca rata de actualizare

(considerând că şi sursele care vor fi mobilizate pentru finanţarea investiţiei vor avea acelaşi cost ca

şi sursele folosite în finanţarea activelor existente).

Odată stabilite valorile parametrilor prezentaţi anterior, calculul VAN presupune aplicarea

următoarei formule:

Page 14: Referat Final Finante

14

Unde:

- t = numărul de ani al perioadei de implementare a investiţiei;

- Ij = valoarea efortului investiţional realizat în anul j;

- a = rata de actualizare;

- n = numărul de ani al perioadei de previziune explicită (implementare + exploatare);

- FNNOi = fluxul de numerar net operaţional estimat a fi generat de exploatarea investiţiei în anul i;

- Vrez = valoarea reziduală a investiţiei la sfârşitul anului n (ultimul an al perioadei de previziune

explicită).

În practică, o alternativă simplă de calcul a valorii actualizate nete a unei investiţii este

folosirea funcţiei NPV din Excel (algoritmul de calcul folosit de Excel corespunde cu cel prezentat

anterior). Funcţia NPV foloseşte ca argumente: - rata de actualizare;- fluxurile de numerar nete

ajustate (denumire folosită în fişierul disponibil pentru descărcare).Abordarea prezentată porneşte de

la acceptarea concesiei că toate fluxurile de numerar luate în calcul (atât cele din activităţile de

investiţii,cât şi cele operaţionale) s-ar materializa la sfârşitul perioadei căreia îi sunt aferente.

Actualizarea acestor fluxuri vizează stabilirea valorii lor prezente din punctul de vedere al

decidentului. Se consideră că decizia cu privire la implementarea investiţiei este luată la începutul

anului 1 (prezentul în raport cu care este realizată actualizarea). În aceste condiţii, fluxul I1 apare

practic cu un an mai târziu (la sfârşitul anului 1), ceea ce impune ca şi acesta să fie actualizat.

Obs1: Există şi alternativa acceptării concesiei că toate fluxurile de numerar se

materializează la începutul perioadei căreia îi sunt aferente. Într-o astfel de abordare, atunci când

investiţia se realizează pe durata unui singur an, fluxul de numerar din investiţii nu se mai impune a

fi actualizat (plata se face în momentul luării deciziei). Dealtfel, formula VAN se modifică după cum

urmează:

Obs2: Nu este obligatoriu ca perioada de exploatare să înceapă la terminarea perioadei de

implementare a investiţiei (aşa cum s-a presupus în toate menţiunile anterioare). Dacă din punct de

vedere tehnologic activitatea de exploatare poate fi demarată (chiar la un nivel mai redus) înainte

de finalizarea investiţiei, cele două perioade se pot intersecta.

Page 15: Referat Final Finante

15

Pentru a evidentia practic cele prezentate mai sus, o societate comerciala are de ales intre

doua proiecte de investitii folosind criteriul VAN.

Proiectul A:

n = 15 ani

r = 10%

Proiectul B:

n = 16 ani

r = 10%

Rezolvare:

Proiectul A:

Proiectul B:

În concluzie, firma va alege primul proiect deoarece asigură o valoare actualizată mai

ridicată.

Page 16: Referat Final Finante

16

Bibliografie:

[1] Florea Staicu, Colectivul - Eficienta economica a investitiilor, EDP, Bucuresti, 1995

[2] Gabriela Prelipcean - Fundamentele economice ale investitiilor, Ed. Universitatii Suceava, 2000

[3] Dumitru Zait - Eficienta economica a investitiilor, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1987

[4] Simionescu Aurelian - Eficienta economica a investitiilor, Universitatea Petrosani - Litografia,

1996

[5] Gabriela Prelipcean - Fundamentele economice ale investitiilor, Ed. Universitatii Suceava, 2000

[8] Ratio - Suciu, Camelia - Investitiile si relansarea economica, ASE, Bucuresti, 1997