MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE ȘTEFAN CEL MARE

MASTERAT DE CERCETARE

DREPT PENAL

Catedra „Științe Penale”

Disciplina: Probleme de drept execuțional penal

Referat

Reglementarea juridică a regimului penitenciar

A elaborat:

Popa Sergiu

an. I, gr.112A

A verificat:

Rusu Oleg

 conferenţiar universitar,

doctor în drept

Chișinău-2015

CUPRINS

Introducere...............................................................................................3

1. Noțiunea regimului penitenciar și funcțiile de bază .......................................4

2. Formele regimului penitenciar...............................................................................6

3. Conținutul regimului penitenciar.....................................................................9

4. Mijloacele de asigurare a regimului penitenciar………………………………...13

5. Regimul special în istituțiile penitenciare……………………………………….17

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Prin regim penitenciar trebuie să înţelegem un sistem de organizare şi conducere a

vieţii condamnaţilor la pedeapsa închisorii. După ce persoanele private de libertate sunt

condamnate definitiv şi trimise în închisoare, acestea sunt nevoite sa suporte o serie de

metode şi modalităţi specifice pentru a se putea realiza procesul de reeducare. Regimul

penitenciar este latura cea mai activă a sistemului penitenciar, motiv pentru care el

urmăreşte fiinţa fiecărui condamnat într-un spaţiu limitat şi care suportă rigorile legale.

Între mediul penitenciar şi aplicarea regimului penitenciar este o relaţie ce nu poate

fi divizată. Demnitatea unora dintre cei aflaţi în spatele gratiilor poate avea de suferit

dacă regimul penitenciar nu ţine cont de trei momente esenţiale, pentru înţelegerea vieţii

celor condamnaţi, şi anume:

1. Regimul penitenciar este produsul unui proces tehnic de constrângere a celor ce

au încălcat legea penală cu vinovăţie.

2. Mecanismul regimului penitenciar este întreţinut şi prin anumite compromisuri

dintre ordinul legii care trebuie să afişeze satisfacţia executării şi ordinea

impusă de cei aflaţi în detenţie.

3. Factorii variabili şi de mediu.

Respectarea unor reguli şi a unor obligaţii specifice caracteristice regimului de

detenţie este esenţială. Tocmai de aceea cel aflat în spatele gratiilor are obligaţia să

respecte programul zilnic prevăzut de regulamentul de ordine interioară şi să îl accepte în

mod necondiţionat. Respectarea acestor reguli şi obligaţii poate determina formarea unor

deprinderi pozitive.

1. Noțiunea regimului penitenciar și funcțiile de bază

Pedeapsa închisorii se execută în anumite condiții care diferă în dependență de

anumiți factori, punîndu-se pe prim plan, tipul instituției penitenciare.

Aceste condiții de executare a pedepsei închisorii, atît în legislație cît și în doctrina

de specialitate se numește regimul penitenciar. Astfel în doctrina de specialitate, prin

regim penitenciar, se înțelege, felul cum este organizată executarea pedepsei privative de

libertate în penitenciar sau altfel numit cum este organizată viața și activitatea

condamnatului în instituția penitenciară pe durata executării pedepsei, în scopul

reeducării și prevenirii săvîrșirii de noi infracțiuni.

Comparativ cu fosta legislație execuțional penală, actualul Cod de Executare al

RM, nu definește expres noțiune de regim penitenciar, dar stabilește doar scopurile și

sarcinile regimului penitenciar. Conform Codului de Executare al RM, regimul de

deținere în penitenciar asigură:

- Paza

- Supravegherea și izolarea condamnatului

- Executarea de către condamnați a obligațiilor lor

- Realizarea drepturilor și intereselor legitime ale condamnaților

- Securitatea personală a condamnatului

- Resocializarea condamnatului.1

Regimul penitenciar este acel mijloc principal prin care se asigură aplicarea și

realizarea mijloacelor de corijare prevăzute de Codul de Executare al RM, față de

condamnații la privațiune de libertate.

Este necesar de menționat că regimul penitenciar reflectă esenţa şi conţinutul

pedepsei, deoarece exprimă totalitatea restricţiilor aplicate faţă de condamnaţi.

Concomitent regimul determină regulile de comportare, drepturile şi obligaţiile pentru

toţi participanţii la raporturile juridice de drept execuțional penal, legate de executarea

acestei pedepse. Stabilind drepturile şi obligaţiile condamnaţilor, regimul determină

statutul juridic al condamnaților, concomitent prevăzînd totalitatea mijloacelor şi

pârghiilor de influenţare şi de menţinere a ordinii interioare în instituţia penitenciară.

Prevederile regimului sînt obligatorii nu numai pentru condamnaţi. Sub incidenţa lui

cad: administraţia penitenciarului, administraţia instituţiilor şi organizaţiilor la care

lucrează condamnaţii, reprezentanţii organizaţiilor obşteşti care participă la lucrul cu

condamnaţii, funcţionarii organelor de stat care realizează controlul în instituţiile

penitenciare, persoanele care se află pe teritoriul instituţiilor penitenciare (zonele

locative şi de producţie).

1 Carp S. Drept execuţional penal, Chişinău, 2010, p.110

Regimul penitenciar depinde de comportamentul condamnaţilor, de aceia condiţiile

de executare se pot modifica pe parcursul executării privaţiunii de libertate de la cele

mai severe spre cele mai blânde şi invers.

Respectarea cerinţelor regimului se asigură prin:

- măsuri de convingere (munca educativă cu condamnatul) şi

- măsuri de constrîngere (aplicarea sancţiunilor, prin controlul permanent al

condamnaţilor, percheziţia şi verificarea obiectelor acestora.)

Regimul penitenciar are și funcții, care stau la baza reglementării acestuia. Astfel,

conform doctrine dreptului executional penal se evidențiază următoarele funcții ale

regimului penitenciar:

- Coercitivă

- Educativă

- De asigurare

- De profilaxie

Funcţia coercitivă se realizează prin stabilirea anumitor restricţii condamnaţilor

pe parcursul executării pedepsei. Aceste restricţii se referă în special la relaţiile sociale

ale condamnaţilor (întrevederile condamnaţilor, primirea coletelelor, pachetelor, sunete

telefonice, corespondenţa).

Funcţia coercitivă se realizează prin izolarea condamnatului de societate, prin

plasarea lui în anumite localuri păzite şi supravegheate. Condamnaţii se deplasează de

regulă sub escortă, nu au dreptul să părăsească teritoriul zonelor penitenciarului, dar

izolarea condamnaţilor poartă un caracter relativ, în virtutea faptului că ei au dreptul la

întrevederi cu rudele, dreptul la sunete telefonice, la corespondenţă, etc. 1

Funcţia coercitivă are sarcina protejării intereselor întregii societăţi. Dar această

funcţie are un caracter limitat deoarece la o anumită etapă sporirea influenţei coercitive

poate crea dificultăţi în realizarea funcţiei educative.

Funcția educativă se realizează în scopul corijării şi corectării condamnaţilor.

Regimul penitenciar, conţine un şir de măsuri care stimulează comportamentul favorabil

al condamnaților, sub formă de recompense. În acelaşi timp se prevăd anumite reguli de

conduită în cadrul instituţiei penitenciare (să fie amabili, să păstreze avutul instituţiei,

etc.) care în caz de necesitate, se asigură prin forţa coercitivă.

1 Ibidem, p. 120

Funcția de asigurare se exprimă în faptul că regimul asigură condamnaţilor un

minim necesar de trai (asigurarea cu hrană, cu spaţiu locativ, asistenţa medico-sanitară).

Se prevăd condiţii de antrenare la muncă a condamnaţilor, instruirea profesională,

petrecerea măsurilor cultural-sportive, etc.

Funcția de profilaxie este îndreptată la preîntîmpinarea comiterii de noi

infracţiuni şi a altor încălcări atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane care

se află pe teritoriul instituţiei penitenciare.

Față de condamnați, această funcție se exprimă prin faptul că ei sunt

percheziționați, iar lucrurile lor sunt supuse verificării.

Sunt supuse controlului deasemenea zonele locative și cele de producere. Este

necesar de menționat că percheziția condamnatului se efectuează fără sancțiunea

procurorului sau a instanței de judecată. Însă în mod obligatoriu, de persoane de același

sex.

Administrația instituției penitenciare este în drept să efectueze controlul personal

al condamnaților și a obiectelor aflate asupra lor. În cazul depistării cărărva obiecte

interzise, acestea sunt ridicate, iar persoana vinovată este supusă sancțiunii, inclusiv

tragerii la răspundere penală conform art. 322 CP al RM.

2. Formele regimului penitenciar

Deţinerea condamnaţilor în instituţiile penitenciare în istoria şi teoria dreptului

execuţional-penal este cunoscută sub patru forme de regim:

- regim de deţinere în comun

- regim de deţinere în celulă

- regim de deţinere mixt

- regim de deţinere progresiv

Regimul de deţinere în comun se caracterizează prin faptul că în instituţia

penitenciară condamnaţii sînt deţinuţi împreună atît ziua cît şi noaptea: iau masa în săli

comune, dorm în dormitoare comune, lucrează în ateliere comune (bineînţeles că bărbaţii

se ţin aparte de femei şi minorii aparte de maturi).1

- Avantajele. Este un regim uşor de organizat şi este mai puţin costisitor din

punct de vedere economic (clădiri, structuri interne mai simple). Din punct de

1 Octavian Pop. Executarea pedepsei privative de libertate. Chişinău, 2004, p.90

vedere psihologic, moral şi social este mai uşor suportabil deoarece păstrează

elemente de viaţă socială, condamnaţii fiind în contact permanent unul cu altul.

- Dezavantaje. Acest regim presupune contacte între condamnaţi de diferite tipuri

(condamnaţi primari şi recidivişti, condamnaţi periculoşi şi ocazionali). Din

acest caz în literatura de specialitate s-a susţinut că regimul de deţinere în

comun este „ o şcoală de pregătire a crimei ". Acest regim poate stabili o

ierarhie între condamnaţi, nişte relaţii de dominare a condamnaţilor mai slabi,

iar legăturile fixate să persiste chiar după eliberarea din instituţia penitenciară.

Regimul de deţinere în celulă, constă în faptul că persoanele sunt izolate cîte

unul, sau în număr limitat în celule.

Acest regim a apărut pentru prima dată în Italia şi Marea Britanie, având drept

scop amendarea regimului de deţinere în comun. Se mai numeşte şi regim pensilvanian,

după denumirea statului unde au fost construite două astfel de închisori.

Regimul de deţinere în celulă, constă în deţinerea condamnaţilor închişi în celule

separate ziua şi noaptea, adică în izolare totală sau aproape totală. Condamnatul ia masa,

doarme, lucrează în aceiaşi încăpere.

- Avantaje. Prin acest regim se evită în careva măsură influenţele negative din

partea condamnaţilor periculoşi. Acest regim oferă o mai mare siguranţă contra

dezordinilor şi evadărilor. Se evită promiscuitatea şi influenţele amorale.

- Dezavantaje. Sînt necesare penitenciare mari, cu un sistem de celule

individuale., care este greu de realizat din punct de vedere tehnic şi financiar.

Se bazează pe izolarea excesivă a condamnaţilor, greu se realizează

resocializarea lor, uneori se ajunge la tulburări psihice şi încercări de

sinucidere. În acest regim nu poate fi organizată munca condamnaţilor. Este un

regim uniform şi rigid, care nu îndreaptă spre resocializare şi corijare.

Regimul de deținere mixt (auburnian) s-a instituit avînd drept scop înlăturarea

momentelor negative din regimurile de deţinere în comun.şi celular. Pentru prima

dată este instituit în penitenciarul din Auburn, New-York, SUA. In acest regim

condamnatul este ţinut ziua în comun, iar noaptea în celulă.

- Avantaje. In timpul zilei are loc contactul între condamnaţi, ceia ce păstrează

elementele de viaţă socială, dar aceasta se efectuează sub supravegherea

administraţiei penitenciarului, influenţa negativă astfel fiind limitată. În timpul

nopţii, cînd sporeşte pericolul influenţării negative a unor categorii de

condamnați de către alții, condamnații sunt ținuți în celule separate. În cadrul

acestui regim, poate fi organizată și munca condamnaților.

- Dezavantaje. Din punct de vedere financiar, acest regim este foarte costisitor.

Este o formă de deținere a condamnaților uniformă, rigidă, care nu ține cont de

conduita condamnatului pe parcursul executării pedepsei și astfel nu stimulează

corijarea și resocializarea acestora.

Regimul de deținere progresiv (Irlandez) instituit pentru prima data în Irlanda.

În astfel de regimuri, condamnații execuyă pedeapsa de la început pînă la sfîrșit, în

aceleași condiții iar eliberarea acestora se efectuează la diferite faze.

Concomitent, în regimul progresiv executarea pedepsei are loc pe faze: de la cele

mai aspre, spre cele mai blînde, pînă la eliberarea condiționată din instituția penitenciară

ținîndu-se cont de munca și conduita condamnatului . În acest regim modul de executare

a pedepsei de către condamnat, depinde în cea mai mare măsură de conduit acestuia.

Acest regim stimulează cel mai mult și eficient comportamentul favorabil al

condamnatului, totodată sancționînd condamnații ce au înclinații negative și nu respectă

regimul din penitenciar.

Menționăm că și legislația națională executional penală, a instituit acest regim.

Astfel conform Codului de Executare , există trei regimuri de deținere:1

1. Inițial

2. Comun

3. Resocializare

3. Conținutul regimului penitenciar

Regimul penitenciar, nu constă într-o simplă izolare a condamnatului,ci într-un

regim cu un conținut bogat format din diferite elemente, din diferite acțiuni și inacțiuni

obligatorii, toate atribuindu-se la diferite aspect ale vieții și activității condamnatului în

timpul executării pedepsei în penitenciar.

Aceste elemente sunt reglementate de norme de drept luînd forma unor obligații și

drepturi care în comun alcătuiesc conținutul regimului penitenciar. Astfel putem

menționa că conținutul regimului penitenciar include totalitatea regulilor care asigură

sau reglementează modul și condițiile de executare a pedepselor privative de libertate.

Aceste reguli pot fi grupate în diferite categorii:

1 Codul de executare adoptat la 24.12.2004, în vigoare din 01.07.2005

1. Reguli care se atribuie la personalul instituției penitenciare

2. Reguli ce se atribuie la condamnați

3. Reguli ce se referă la alte categorii de participanți la raporturile de drept

executional penal.

Regulile ce se referă la personalul instituției penitenciare reglementează drepturile

și obligațiile acestora privitor la regimul instituit în instituția penitenciară.

La aceste reguli se atribuie, regulile privind asigurarea izolării condamnaților,

securității lor, respectării ordinii publice, realizarea drepturilor și îndeplinirii obligațiilor

din partea condamnaților, preîntîmpinarea și curmarea încălcării regimului din partea

condamnaților.1

Menționăm că izolarea condamnaților, prezumă plasarea forțată a acestora în baza

unei sentințe definitive sau irevocabile de condamnare în instituția penitenciară de tipul

corespunzător., privarea de dreptul la libera circulație, precum și limitarea relațiilor lor

sociale. Gradul de izolare al condamnaților, depinde de tipul instituției penitenciare

precum și de coportamentul condamnaților.

Această izolare a condamnaților, se asigură prin paza exterioară și supravegherea

lor. Supravegherea condamnaților se efectuează, de către serviciul special al instituției

penitenciare, în zonele locative și de producție, în bibliotecă, cantină și alte încăperi de

pe teritoriul instituției penitenciare. Tot acest serviciu efectuează, percheziția

condamnaților,a încăperilor, controlul coletelor, ăachetelor și banderolelor precum și a

obiectelor.

Ordinea interioară în instituția penitenciară include:

1. Modul de primire a condamnaților

2. Regimul zilei

3. Lista muncitorilor și categoria muncilor la care pot fi antrenați condamnații

4. Lista obiectelor și bunurilor interzise în penitenciar.

5. Modul de ridicare a obiectelor interzise.

6. Regulile de efectuare a controlului, întrevederilor, primirii și expedierii

pachetelor , coletelor și banderolelor.

Astfel regulile interioare se atribuie în primul rind,administrației instituției

penitenciare, întrucît ele poartă răspundere pentru respecatrea legalității în activitatea

1 Gh. Florian. Fenomenologie penitenciară. Bucureşti. Oscar Print, 2003, p 112

instituțiilor. Ordinea interioară și modul de realizare a prevederilor legale sunt stabilite

detaliat în statutul de executare a pedepsei de către condamnat.

Majoritatea normelor de drept executional asigură preîntîmpinarea și curmarea

comportamentului ilicit atît al condamnaților, cît și a altor personae în instituția

penitenciară. Aceste norme pot fi grupate în:

- Norme profilactice

- Norme coercitive

La normele profilactice sunt atribuite acele norme care stabilesc interdicția de:

A consuma băuturi alcoolice

Substanțe narcotice

A utiliza obiecte de preț și bani în numerar, jocuri în cărți etc.

Normele privind percheziția și controlul condamnaților, cenzura corespondenței

deasemenea asigură preîntîmpinarea încălcărilor regimului penitenciar.

Este necesar de menționat că curmarea încălcărilor de regim se asigură prin

următoarele măsuri:

1. Efectuarea activității de urmărire penală și a activității operative de investigație.

2. Prin introducerea regimului special1

3. Prin aplicarea forței fizice , mijloacelor special și a armei de foc fața de

condamnați.

Regulile ce se atribuie la condamnați

Regulile referitoare la executarea pedepsei de către condamnați la închisoare pot fi

asigurate prin:

1. Reguli ce reglementează conduita condamnaților

2. Reguli ce determină regimul zilei

3. Reguli ce asigură realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor

4. Reguli ce stabilesc modul de aplicare a mijloacelor de corijare

5. Reguli ce asigură protecția socială a condamnaților

Regimul penitenciar determină modul de procurare de către condamnați a produselor

alimentare și a obiectelor de primă necesitate. În acest context menționăm că,

condamnatul poate cumpăra suplimentar la rația alimentară asigurată gratuit de stat,

produse alimentare , obiecte de primă necesitate, din mijloace bănești obținute din munca

1 Codul de executare al RM. adoptat la 24.12.2004, în vigoare din 01.07.2005

prestată în timpul executării pedepsei, din pensile sau îndemnizațiile primate, precum și

din alte mijloace bănești aflate la contul său de peculiu.

În acest scop, pe teritoriile instituției penitenciare sunt create magazine special,

fregventarea cărora este admisă doar în orele fixate în regimul zilei.

Modul și ordinea procurării produselor alimentare și a obiectelor de primă necessitate

sunt stabilite de către șeful instituției penitenciare. Nu se admite scoaterea condamnaților

aflați în regimul initial de deținere din cadrul instituției penitenciare de tip semiînchis și

închis, precum și din regimul comun al penitenciarelor de tip închis pentru procurarea

produselor alimentare și a obiectelor de primă necesitate.

Această categorie de condamnați, își realizează acest drept prin intermediul

colaboratorilor instituției penitenciare.

Reguli cu privire la desfășurarea întrevederilor

Întrevederile condamnaților pot fi grupate în:

- Întrevederi de scurtă durată

- Întrevederi de lungă durată

- Întrevederi de lungă durată cu drept de conlocuire cu familia sa în afara

penitenciarului

Întrevederi de scurtă durată- au loc cu soțul, rudele , iar în cazuri excepționale, cu

autorizarea administrației penitenciare, cu o altă persoană indicate de către condamnat și

această întrevedere durează de la 1 la 4 ore.1

Întrevederile de lungă durată cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii

condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către

condamnaţi, avînd aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană

indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul achită

cheltuielile suportate de către instituţia penitenciară în legătură cu întrevederea de lungă

durată.

Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la o întrevedere de

lungă durată pe trimestru. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului: a)

căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată; b) care a fost transferat în

regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară; c) la detenţiune pe viaţă aflat în regim

iniţial.

1 Codul de executare al RM. adoptat la 24.12.2004, în vigoare din 01.07.2005

Pe perioada întrevederilor, condamnații sunt scutiți de la muncă precum și în unele cazuri

de la respectarea întocmai a regimului zilei.

Întrevederile de lungă durată cu drept de conlocuire în afara penitenciarului se

acordă condamnaților ce se bucură de dreptul de a se deplasa fără escort și celor aflați în

regimul de resocializare și cel comun al penitenciarelor de tip deschis. Aceste întrevederi

se acordă de regulă fără dreptul de a părădi loclaitatea în încăperi special amenajate în

acest scop. Permisul la întrevedere se eliberează de către șeful instituției penitenciare. –

de la 3 la 7 zile, 1 dată la 6 luni.

Întrevederile cu avocații nu cad sub incidența acestor întrevederi.

Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii  şi a banderolelor

În modul şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi,

condamnatului i se permite să primească săptămînal un colet, un pachet cu provizii sau o

banderolă. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în corespundere cu

prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a penitenciarului pentru tratamentul

condamnatului. Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun unui control

specific în prezenţa persoanelor care le-au adus şi se transmit condamnatului contra

semnătură.

Coletele primite de către condamnat prin intermediul serviciilor poştale se deschid

de către reprezentantul instituţiei penitenciare şi se supun controlului specific în prezenţa

condamnatului.

Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor se efectuează în

conformitate cu exigenţele sanitaro-igienice în vigoare. Recepţionarea coletelor,

pachetelor cu provizii şi a banderolelor poate fi interzisă temporar dacă acest lucru este

necesar pentru asigurarea securităţii sau ordinii instituţiei.

Dacă la efectuarea controlului specific al coletelor, pachetelor cu provizii şi al

banderolelor se depistează nereguli privind încălcarea normelor sanitaro-igienice, se va

solicita examinarea conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor şi de

către personalul medical. În cazul în care se confirmă încălcarea normelor sanitaro-

igienice, bunurile respective vor fi ridicate şi distruse în prezenţa reprezentantului

instituţiei penitenciare, personalului medical şi a condamnatului.

Banii transferaţi pe numele condamnatului se depun la contul lui de peculiu.

Condamnatul poate expedia soţului, rudelor apropiate sau unei alte persoane, prin colet

sau banderolă, lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate la contul său de peculiu -

prin mandat poştal.

4. Mijloacele de asigurare a regimului penitenciar

Mijloacele de asigurare a regimul sînt destinate pentru a asigura modul şi condiţiile

de executare a pedepsei cu închisoarea. În doctrină mijloacele de asigurare sînt divizate

în mijloace cu caracter general şi mijloace speciale de asigurare a regimului. La prima

categorie se atribuie mijloacele de influenţă educativă care asigură comportamentul

corespunzător şi respectarea legislaţiei a persoanelor aflate în penitenciar. La mijloacele

speciale se atribuie acele mijloace care asigură profilaxia crimei în penitenciar,

preîntâmpinarea şi curmarea altor comportamente interzise în penitenciar.

Mijloacele de asigurare cu caracter general. Regimul se asigură în primul rînd

prin respectarea lui din partea personalului penitenciarului care în activitatea sa creează

condiţii pentru prevenirea infracţiunilor şi altor încălcări în penitenciar, pentru protejarea

drepturilor şi intereselor condamnaţilor. Respectarea din partea personalului a

prevederilor legii în ceea ce priveşte relaţiile cu condamnaţii, va crea condiţii pentru

realizarea sarcinilor legislaţiei execuţional-penale, inclusiv pentru corectarea şi

resocializarea condamnaţilor. Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din

16.12.1996 în acest sens stabileşte că personalul penitenciarului este obligat să respecte

normele eticii profesionale, să aibă o atitudine umană faţă de condamnaţi şi deţinuţi, să

fie amabili cu aceştia, să nu le atingă demnitatea umană, să îndeplinească cerinţele

legitime ale condamnaţilor. Art. 166 CE al RM garantează că faţă de condamnaţi nu va fi

aplicat tratament inuman şi degradant, precum şi că nu va fi supus la experienţe medicale

şi ştiinţifice. Potrivit art. 225, la apariţia pericolului pentru viaţa şi sănătatea

condamnatului, colaboratorii instituţiei penitenciare trebuie să ia toate măsurile necesare

pentru a asigura securitatea acestuia, în acelaşi timp personalul penitenciar, pentru a

asigura regimul este împuternicit de a aplica faţă de condamnaţi măsuri de convingere şi

constrângere, dînd prioritate-măsurilor de convingere şi stimulare (art. 11 al Legii cu

privire la sistemul penitenciar).

Asigurarea regimului depinde de asemenea de persoanele care, vizitând instituţiile

penitenciare, intră în contact nemijlocit cu condamnaţii. în vederea asigurării regimului

penitenciar la lucru cu condamnaţii este antrenat şi personal civil (lucrători din

învăţământ, medicină, muncitori calificaţi, etc.). Numărul acestui personal este limitat în

dependenţă de numărul condamnaţilor deţinuţi în penitenciar şi nu poate depăşi 10 % din

numărul condamnaţilor. De regulă personalul civil angajat la lucru este de acelaşi gen cu

condamnaţii. La angajare acestora, sub semnătură, li se aduce la cunoştinţă regulile de

comportare cu condamnaţii în procesul muncii cu ei. Personalul civil.nu are dreptul de a

introduce şi a scoate din penitenciar lucruri, obiecte, corespondenţa, etc., cu excepţia

când obiectele introduse sânt inerent necesare lucrului cu condamnaţii (spre ex.

pedagogii au dreptul să introducă în penitenciar diferite obiecte necesare procesului de

instruire).1

Mijloacele speciale de asigurare a regimului penitenciar. Reieşind din prevederile CE

al RM putem evidenţia următoarele mijloace speciale de asigurare a regimului:

mijloacele tehnice de pază, supraveghere şi control, activitatea operativă de

investigaţii, măsurile de siguranţă aplicate faţă de condamnaţi,măsurile de stimulare

şi sancţionare a condamnaţilor. Potrivit art. 240 al CE al RM, în scopul obţinerii

informaţiei necesare despre comportamentul condamnaţilor, prevenirii evadării lor şi

altor infracţiuni, administraţia penitenciarului este în drept să folosească mijloace

tehnice de pază, supraveghere şi control. în partea de sus a îngrădirii exterioare a

penitenciarului de tip semiînchis sau închis poate fi folosit curentul electric, dar

administraţia este obligată să informeze contra semnătură despre folosirea mijloacelor

tehnice de pază care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea persoanei.

În scopul asigurării securităţii personale a condamnaţilor, a personalului şi a altor

persoane aflate în penitenciar, prevenirii, depistării şi descoperirii infracţiunilor în curs

de pregătire sau comise deja, urmăririi condamnaţilor care au evadat din penitenciar, în

penitenciar se desfăşoară activitatea operativă de investigaţii de către serviciul special al

penitenciarului, personalul penitenciarului fiind în drept să înfăptuiască măsurile

operative de investigaţii prevăzute în art. 6 al Legii privind activitatea operativă de

investigaţii nr. 45-ХШ din 12.04.1994. La măsurile de siguranţă aplicate condamnaţilor

se atribuie forța fizică, mijloacele speciale şi arma de foc. Potrivit art. 242 CE al RM

aceste măsuri pot fi aplicate în cazul opunerii de către condamnaţi a rezistenţei,

nesupunerii cerinţelor legale ale personalului penitenciarului, participării la tulburări de

masă, luării de ostatici, atacării altor persoane sau săvârşirii altor acţiuni social

periculoase, în cazul tentativei de evadare, evadării sau reţinerii evadaţilor, precum şi în

scopul prevenirii pricinuirii de către condamnaţi celor din jur sau sie a unor daune.

1 Gh. Florian. Fenomenologie penitenciară. Bucureşti. Oscar Print, 2003,p.150

Arma de foc este mijlocul care se aplică în cazuri excepţionale. Arma de foc nu se

aplică faţă de femei, persoane cu semne evidente de invaliditate şi minori, cu excepţia

cazurilor opunerii de către ei a rezistenţei armate, realizării atacului armat sau în grup,

punând în pericol viaţa şi sănătatea celor din jur. în toate cazurile de aplicare a armei de

foc, colaboratorul este obligat să anunţe imediat şeful său nemijlocit şi să întreprindă

măsuri în vederea acordării ajutorului victimelor. Despre aplicarea armei de foc

administraţia penitenciarului anunţă imediat procurorul. Măsurile de siguranţă se aplică

după ce persoana a fost somată despre intenţia recurgerii la acestea. în cazuri

excepţionale acestea se aplică şi fără avertizare. Personalul poate utiliza mijloace

speciale care se grupează în: mijloace de apărare pasivă (căşti, haină antiglonţ, scuturi,

măşti, etc.); mijloace de apărare activă (bastoane de cauciuc, cătuşe, cartuşe şi grenade

cu gaze, arme cu gaze, plase speciale, etc.); mijloace auxiliare de asigurare a

operaţiunilor speciale (dispozitive pentru stoparea transportului, coloranţi speciali,

tehnica blindată, etc.).

Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui se stabileşte de colaboratorul

sistemului penitenciar în funcţie de circumstanţele şi situaţia real desfăşurată. Mijloacele

speciale şi forţa fizică" se aplică până la'momentul în care condamnatul încetează de a

mai opune rezistenţă. Cazurile şi condiţiile de aplicare a armei de foc, mijloacelor

speciale şi a forţei fizice sânt prevăzute de Regulamentul executării pedepsei de către

condamnaţi.

Regimul penitenciar se asigură şi prin aplicarea faţă de condamnaţi a măsurilor de

stimulare şi a sancţiunilor disciplinare. CE al RM stipulează atât măsurile de stimulare

şi sancţiunile disciplinare, cât şi modul şi procedura de aplicare a acestor.

Potrivit CE al RM în caz de comitere a abaterilor disciplinare, condamnatului i se pot

aplica sancţiuni disciplinare. Acestea pot fi grupate în sancţiuni disciplinare

unimomentane, executarea cărora nu durează în timp (mustrarea, antrenarea peste rând

la îngrijirea sau amenajarea teritoriului penitenciarului) şi sancţiuni disciplinare

executarea cărora durează în timp (încarcerarea, transferarea condamnaţilor din regimul

de resocializare în regimul comun, retragerea dreptului de a se deplasa fără escortă). CE

al RM (art. 264) stabileşte care fapte constituie abateri disciplinare. Răspunderea

disciplinară pentru comiterea acestora nu exclude atragerea la răspundere penală, în

cazul în care faptele constituie infracţiuni. în legătură cu aplicarea sancţiunilor

disciplinare condamnatul poate fi declarat violator al regimului de deţinere. Potrivit art.

265 CE al RM, condamnatul care în timpul executării pedepsei a admis repetat abateri

disciplinare grave (legislaţia execuţional-penală nu determină care abateri disciplinare

se consideră grave) sau a fost recunoscut vinovat de săvârşirea unei infracţiuni

intenţionate este declarat violator al regimului de deţinere.

5. Regimul special în istituțiile penitenciare

De rînd cu regimul penitenciar general existent în fiecare instituţie şi reglementat

destul de detaliat în legislaţia execuţional-penală, în anumite situaţii excepţionale în

penitenciare poate fi introdus un regim special, distinct de regimul penitenciar comun.

Dat fiind faptul că introducerea acestui regim atrage după sine modificarea esenţială a

statutului juridic al condamnaţilor, precum şi modificarea drepturilor şi obligaţiilor

personalului penitenciarului şi a altor persoane care se află pe teritoriul penitenciarului,

temeiurile de introducere a regimului special în penitenciar sânt prevăzute în CE al RM

(art. 239 CE al RM). Aceste temeiuri pot fi grupate în două categorii:

1) temeiuri externe şi

2) interne de introducere a regimului penitenciar.

A) La prima categorie se atribuie survenirea calamităţilor naturale, epidemiilor,

epizootiilor, şi avariilor, conjunctură externă, război şi alte cazuri de forţă majoră care

pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor. Legea RM privind regimul stării de urgenţă,

de asediu sau de război nr. 212-XV din 24.06.200413 reglementează condiţiile şi modul

de introducere a unui mod distinct de menţinere a ordinii publice în anumite cazuri

excepţionale (iminenţă a declanşării sau declanşare a unor situaţii excepţionale cu

caracter natural, tehnogen sau ecologic, iminenţa unei agresiuni armate sau declarării

războiului). în instituţia penitenciară se poate introduce regimul special atunci când starea

de urgenţă, starea de asediu sau starea de război se declară pe întreg teritoriu al RM sau

numai în regiunea unde este dislocată instituţia penitenciară. Starea de urgenţă, de asediu

şi de război se declară la propunerea Preşedintelui RM sau a Guvernului prin hotărâre

Parlamentului în conformitate cu o anumită procedură. Introducerea stării de război, de

asediu sau de urgenţă atrage după sine limitarea şi restrângerea drepturilor cetăţenilor,

introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicaţie, un regim

special de intrare-ieşire din ţară, etc.

2) La temeiuri de ordin intern se atribuie -tulburări de masă nesupuneri în grup ale

condamnaţilor, luare de ostatici sau alte cazuri care pun în pericol viaţa şi sănătatea

oamenilor.

Tulburări de masă reprezintă încălcarea securităţii publice săvârşită de un grup

mare de condamnaţi, însoţită de violenţă aplicată faţă de alţi condamnaţi, personalul

instituţiei penitenciare şi persoanele ce se află pe teritoriul penitenciarului, distrugerea

sau deteriorarea bunurilor, aplicării armei, substanţelor explozive, opunerea rezistenţei

armate reprezentanților puterii.

Nesupunerea în grup a condamnaţilor constituie refuzul public a lor de a se supune

cerinţelor legale înaintate de administraţia penitenciarului sau de reprezentanţii organelor

puterii de stat.1

Concluzii

1 Hotărârea Guvernului RM nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului .executări pedepsei către condamnaţi. M.O. nr. 91-

94 din 16 iunie 2006.

Regimul penitenciar este perceput ca o totalitate de restricţii şi sancţiuni reglementate

de lege şi aplicate în spiritul regulamentului, atunci şi acolo unde practica conducerii

penitenciarului o impune. Obiectivele oricărui regim penitenciar sunt: încadrarea în

programul zilnic al deţinuţilor condamnaţi; participarea la activităţile socio-educative;

participarea la muncile productive ordonate la cursurile de calificare şi supunerea la

perchiziţii; îndeplinirea obligaţiilor şi restricţiilor specifice vieţii din închisoare;

exerciţiul în folosinţa drepturilor şi recompenselor în limitele prescrise de lege;

suportarea măsurilor disciplinare aplicate pentru abateri nominalizate în baza legii şi

posibilitatea beneficiului liberării condiţionate.

Prevederile regimului sânt obligatorii nu numai pentru condamnaţi. Sub incidenţa

lui cad: administraţia penitenciarului, administraţia instituţiilor şi organizaţiilor la care

lucrează condamnaţii, reprezentanţii organizaţiilor obşteşti care participă la lucrul cu

condamnaţii, funcţionarii organelor de stat care realizează controlul în instituţiile

penitenciare, persoanele care se află pe teritoriul instituţiilor penitenciare (zonele locative

şi de producţie).

Regimul penitenciar depinde de comportamentul condamnaţilor.

Respectarea cerinţelor regimului se asigură prin măsuri de convingere și măsuri de constrângere.

Bibliografie

1. Codul de Executare, adoptat la 24.12.2004, în vigoare din 01.07.2005

2. Carp S. Drept execuţional penal, Chişinău, 2010, 344p.

3. Octavian Pop. Executarea pedepsei privative de libertate. Chişinău, 2004, 148p.

4. Gh. Florian. Fenomenologie penitenciară. Bucureşti. Oscar Print, 2003, 328p.

5. Hotărârea Guvernului RM nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea

statutului executării pedepsei către condamnaţi. M.O. nr. 91-94 din 16 iunie 2006.